(1)

Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2018/1848 al Comisiei (2) stabilește sumele puse la dispoziția statelor membre în vederea rambursării către beneficiarii finali în exercițiul financiar 2019. Aceste sume corespund reducerii disciplinei financiare aplicate efectiv de statele membre în decursul exercițiului financiar 2018 pe baza declarațiilor statelor membre privind cheltuielile efectuate în perioada 16 octombrie 2017-15 octombrie 2018.

(2)

În cazul României, declarația detaliată privind cheltuielile nu a ținut seama întru totul de pragul de 2 000 EUR care se aplică disciplinei financiare în conformitate cu articolul 8 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (3). Prin urmare, din motive care țin de buna gestiune financiară, în Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2018/1848 nu a fost pusă la dispoziția României nicio sumă pentru rambursare.

(3)

România a informat ulterior Comisia cu privire la suma corectă a disciplinei financiare care ar fi trebuit să fie aplicată în România în exercițiul financiar 2018, în cazul în care s-ar fi ținut cont întru totul de pragul de 2 000 EUR. Pentru a se garanta că rambursarea sumelor relevante către fermierii români poate avea loc, Comisia ar trebui să stabilească suma corespunzătoare care este pusă la dispoziția României.

(4)

Prin urmare, Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2018/1848 ar trebui modificat în consecință.

(5)

Deoarece modificarea prevăzută în prezentul regulament afectează aplicarea Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2018/1848, care se aplică de la 1 decembrie 2018, prezentul regulament ar trebui să se aplice, de asemenea, începând cu acea dată; prin urmare, prezentul regulament ar trebui să intre în vigoare la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene,

(1)

În conformitate cu articolul 8 din Regulamentul (UE) 2015/2283, Comisia trebuia să stabilească, până la 1 ianuarie 2018, o listă a Uniunii cu alimentele noi autorizate sau notificate în temeiul Regulamentului (CE) nr. 258/97 al Parlamentului European și al Consiliului (2).

(2)

Lista Uniunii cu alimentele noi autorizate sau notificate în temeiul Regulamentului (CE) nr. 258/97 a fost stabilită prin Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2017/2470 al Comisiei (3).

(3)

Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2018/1023 al Comisiei (4) a rectificat Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2017/2470 de stabilire a listei cu alimente noi a Uniunii pentru a include o serie de alimente noi autorizate sau notificate care nu sunt incluse în lista inițială a Uniunii.

(4)

După publicarea Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2017/2470 și a Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2018/1023, Comisia a identificat erori suplimentare în anexa la Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2017/2470.

(5)

Sunt necesare corecții pentru a oferi claritate și securitate juridică operatorilor din sectorul alimentar și autorităților competente din statele membre, asigurând astfel punerea în aplicare și utilizarea corespunzătoare a listei cu alimente noi a Uniunii.

(6)

La 22 noiembrie 2018, autoritatea competentă din Italia a înaintat Comisiei o cerere de rectificare a listei Uniunii în ceea ce privește denumirea și cerința specifică de etichetare a alimentului nou „extract de Echinacea purpurea din culturi de celule”. Acest aliment nou a fost autorizat prin intermediul unei proceduri de notificare în temeiul articolului 5 din Regulamentul (CE) nr. 258/97. Autoritatea competentă din Italia a comis o eroare prin notificarea unui nume greșit al culturilor de celule și, prin urmare, se solicită înlocuirea numelui culturilor de celule HTN®Vb cu numele EchiPure-PC™ în denumirea alimentului nou menționat în lista Uniunii și în cerința specifică de etichetare a alimentelor care îl conțin, precum și în specificațiile alimentului nou.

(7)

Prin urmare, este necesar să se rectifice denumirea și cerința specifică de etichetare din tabelul 1, precum și specificațiile din tabelul 2 din anexa la Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2017/2470 pentru alimentul nou „extract de Echinacea purpurea din culturi de celule”.

(8)

Alimentul nou „beta glucani din drojdie” a fost autorizat în anumite condiții de utilizare prin Decizia de punere în aplicare 2011/762/UE a Comisiei (5). Utilizarea beta glucanilor din drojdie în categorii suplimentare de alimente a fost autorizată ulterior prin Decizia de punere în aplicare (UE) 2017/2078 a Comisiei (6). În specificațiile beta glucanilor din drojdie din Decizia de punere în aplicare (UE) 2017/2078, unitățile de măsură pentru metalele grele sunt exprimate în mod greșit în mg/g, în loc de mg/kg Această eroare a fost transferată în lista Uniunii stabilită prin Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2017/2470. Prin urmare, specificațiile beta glucanilor din drojdie referitoare la metalele grele din anexa I la Decizia de punere în aplicare (UE) 2017/2078 și din tabelul 2 din anexa la Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2017/2470 ar trebui corectate în consecință.

(9)

Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2017/2470 și Decizia de punere în aplicare (UE) 2017/2078 ar trebui rectificate în consecință.

(10)

Măsurile prevăzute în prezentul regulament sunt conforme cu avizul Comitetului permanent pentru plante, animale, produse alimentare și hrană pentru animale,

(1)

Pesta porcină africană este o boală infecțioasă virală care afectează efectivele de porci domestici și sălbatici și care poate avea un impact puternic asupra rentabilității creșterii porcinelor, cauzând perturbări ale comerțului în Uniune și ale exporturilor către țări terțe.

(2)

În cazul apariției unui focar de pestă porcină africană, există riscul ca agentul patogen să se răspândească la alte exploatații de porcine și la porcii sălbatici. În consecință, boala se poate răspândi dintr-un stat membru în altul și în țări terțe, prin intermediul comerțului cu porcine vii sau cu produsele provenite de la acestea.

(3)

Directiva 2002/60/CE a Consiliului (3) stabilește măsurile minime care trebuie aplicate în Uniune pentru combaterea pestei porcine africane. Articolul 9 din Directiva 2002/60/CE prevede stabilirea unor zone de protecție și de supraveghere în eventualitatea apariției unor focare ale bolii respective, zone în care trebuie să fie aplicate măsurile prevăzute la articolele 10 și 11 din directiva respectivă.

(4)

Slovacia a informat Comisia cu privire la situația actuală a pestei porcine africane pe teritoriul său și, în conformitate cu articolul 9 din Directiva 2002/60/CE, a instituit zone de protecție și de supraveghere în care se aplică măsurile menționate la articolele 10 și 11 din directiva în cauză.

(5)

Pentru a preveni orice perturbări inutile ale comerțului în Uniune și pentru a evita impunerea de către țări terțe a unor bariere nejustificate în calea comerțului, este necesar să se descrie la nivelul Uniunii zonele stabilite ca zone de protecție și de supraveghere pentru pesta porcină africană în Slovacia, în colaborare cu statul membru respectiv.

(6)

Prin urmare, până la următoarea reuniune a Comitetului permanent pentru plante, animale, produse alimentare și hrană pentru animale, în anexa la prezenta decizie trebuie precizate zonele din Slovacia identificate ca zone de protecție și de supraveghere și trebuie stabilită durata regionalizării respective.

(7)

Prezenta decizie urmează să fie revizuită la următoarea reuniune a Comitetului permanent pentru plante, animale, produse alimentare și hrană pentru animale,

(1)

Regulamentul (UE) 2016/1011 introduce un cadru comun menit să asigure exactitatea și integritatea indicilor utilizați ca indici de referință în cadrul instrumentelor financiare și al contractelor financiare sau pentru a măsura performanțele fondurilor de investiții din Uniune.

(2)

Regulamentul se aplică de la 1 ianuarie 2018, iar administratorii din afara Uniunii beneficiază de o perioadă de tranziție care permite utilizarea, în Uniune, a unor indici de referință din țări terțe. După expirarea perioadei de tranziție, un indice de referință sau o combinație de indici de referință furnizați de un administrator situat într-o țară terță poate fi utilizat(ă) în Uniune numai în cazul în care indicele de referință și administratorul sunt înscriși în registrul ținut de Autoritatea Europeană pentru Valori Mobiliare și Piețe („ESMA”) în urma adoptării de către Comisie a unei decizii de echivalare sau în urma unei recunoașteri sau aprobări acordate de autoritățile competente.

(3)

Comisia este împuternicită să adopte decizii de punere în aplicare în care să declare că un cadru juridic și de supraveghere al unei țări terțe este echivalent, în privința anumitor administratori, anumitor indici de referință sau anumitor familii de indici de referință, cu cerințele prevăzute în Regulamentul (UE) 2016/1011. Atunci când evaluează o astfel de echivalență, Comisia ține seama dacă respectivul cadru juridic și practicile de supraveghere dintr-o țară terță asigură conformitatea cu principiile IOSCO privind indicii de referință financiari sau, dacă este cazul, cu principiile IOSCO pentru agențiile de raportare a prețurilor la petrol („ARP”) și dacă respectivii administratori, indici de referință sau familii de indici de referință fac obiectul unei supravegheri eficace și unor măsuri eficace de asigurare a respectării lor în țara terță respectivă.

(4)

Indici de referință precum Australian Bank Bill Swap Rate și indicele S&P/ASX 200, sunt administrați în Australia și utilizați în Uniune de o serie de entități supravegheate. În consecință, Comisia a efectuat o evaluare a regimului indicilor de referință din Australia.

(5)

Cadrul legislativ pentru stabilirea, supravegherea și administrarea indicilor de referință din Australia cuprinde un sistem de acordare de autorizații și conferă competențe Comisiei australiene pentru valori mobiliare și investiții (Australian Securities and Investments Commission – ASIC). Acesta impune, de asemenea, administratorilor de indici de referință semnificativi obligația de a obține o autorizație de administrator de indici de referință din partea ASIC. Pentru indicii de referință care nu sunt declarați de ASIC ca fiind semnificativi, cadrul legislativ din Australia le permite administratorilor să își manifeste dorința de a participa la cadrul național de reglementare prin depunerea unei cereri de autorizare din partea ASIC în conformitate cu secțiunea 908BD din Legea privind societățile comerciale („Corporations Act”) și, prin urmare, aceștia trebuie să se conformeze normelor ASIC aplicabile administratorilor și contribuitorilor.

(6)

Entitățile care au fost autorizate de către ASIC trebuie să respecte condițiile impuse în autorizație, precum și o serie de cerințe legislative. Cerințele obligatorii din punct de vedere juridic aplicabile administratorilor sunt prevăzute în Legea din 2001 privind societățile comerciale (Corporations Act 2001, denumită în continuare „Corporations Act”), în Normele (administrative) ale ASIC din 2018 privind indicii de referință financiari [ASIC Financial Benchmark (Administration) Rules 2018] și Normele (obligatorii) ale ASIC din 2018 privind indicii de referință financiari [ASIC Financial Benchmark (Compelled) Rules 2018]. Ghidul ASIC de reglementare (ASIC Regulatory Guide) 268, intitulat Regimul de acordare a autorizațiilor pentru administratorii de indici de referință financiari (Licensing regime for financial benchmark administrators, denumit în continuare „RG 268”) oferă orientări suplimentare pentru administratorii de indici de referință. Partea 7.5B din Corporations Act [astfel cum a fost modificată prin Legea din 2018 de modificare a legilor trezoreriei (Măsurile nr. 5 din 2017) – Treasury Laws Amendment (2017 Measures No. 5) Act 2018] pune în aplicare cadrul legislativ de reglementare a indicilor de referință financiari.

(7)

În conformitate cu secțiunea 908AC din Corporations Act, ASIC poate, printr-un instrument legislativ, să declare un indice de referință financiar drept indice de referință semnificativ. Numai indicii de referință care îndeplinesc criteriile stabilite în Corporations Act pot fi desemnați ca indici de referință semnificativi. ASIC trebuie să se asigure că: (i) indicele de referință are o importanță sistemică pentru sistemul financiar din Australia sau (ii) există un risc semnificativ de contagiune financiară sau de instabilitate sistemică în Australia în cazul în care disponibilitatea sau integritatea indicelui de referință este perturbată sau (iii) ar exista un impact semnificativ asupra investitorilor cu amănuntul sau cu ridicata din Australia în cazul în care disponibilitatea sau integritatea indicelui de referință ar fi perturbată.

(8)

ASIC a declarat mai mulți indici de referință financiari drept indici de referință semnificativi prin intermediul Instrumentului 2018/420 al ASIC privind indicii de referință financiari ai societăților [ASIC Corporations (Significant Financial Benchmarks) Instrument 2018/420]. Prezenta decizie se aplică doar administratorilor indicilor de referință enumerați în cea mai recentă versiune în vigoare a ASIC Corporations (Significant Financial Benchmarks) Instrument 2018/420. Prezenta decizie nu se aplică administratorilor indicilor de referință financiari care îndeplinesc criteriile pentru a fi excluși din domeniul de aplicare al Regulamentului (UE) 2016/1011 în conformitate cu articolul 2 alineatul (2) din regulamentul menționat.

(9)

ASIC poate acorda o autorizație unui administrator de indici de referință în ceea ce privește unul sau mai mulți indici de referință financiari. ASIC trebuie să țină seama de factorii prevăzuți în secțiunea 908BO(2) din Corporations Act atunci când decide dacă să acorde sau nu o autorizație, dacă să impună, să modifice sau să revoce condițiile unei autorizații, să modifice, să suspende sau să anuleze o autorizație. Se consideră că o persoană comite o infracțiune în cazul în care administrează (sau susține că administrează) un indice de referință semnificativ, dar nu deține o autorizație de administrator de indici de referință în care să fie specificat indicele de referință financiar respectiv.

(10)

ASIC a adoptat Normele ASIC (administrative) din 2018 privind indicii de referință financiari [ASIC Financial Benchmark (Administration) Rules 2018, denumite în continuare „Normele administrative”] în temeiul secțiunii 908CA din Corporations Act și a adoptat Normele ASIC (obligatorii) din 2018 privind indicii de referință financiari [ASIC Financial Benchmark (Compelled) Rules 2018, denumite în continuare „Normele obligatorii”)] în temeiul secțiunii 908CD din Corporations Act. Normele administrative stabilesc cerințe aplicabile entităților care au fost autorizate ca administratori de indici de referință și contribuitorilor, inclusiv cerințe în materie de guvernanță și de supraveghere, cerințe în materie de externalizare, de prevenire a conflictelor de interese, privind elaborarea indicilor de referință și metodologia utilizată pentru elaborarea lor și privind datele de intrare. Normele obligatorii reglementează producerea sau administrarea obligatorie a unui indice de referință semnificativ sau contribuțiile obligatorii la un indice de referință financiar semnificativ.

(11)

La elaborarea Normelor administrative, ASIC a ținut cont de principiile IOSCO privind indicii de referință financiari, astfel cum se prevede în secțiunea 908CK din Corporations Act. În plus, ASIC a ținut cont de cadrele juridice și de supraveghere în ceea ce privește indicii de referință din țările terțe, inclusiv de Regulamentul (UE) 2016/1011, precum și de alte regimuri de acordare de autorizații financiare din Australia.

(12)

În expunerea de motive a Normelor administrative se prezintă modul în care Normele administrative și Normele obligatorii ale ASIC reflectă principiile IOSCO. Mai exact, Normele administrative prevăd că norma 2.1.2 corespunde Principiilor IOSCO referitoare la mecanismele de guvernanță pentru indicii de referință financiari. Norma 2.1.3 corespunde Principiilor IOSCO privind supravegherea părților terțe care sunt implicate în generarea sau administrarea fiecărui indice de referință financiar specificat în autorizația de administrator de indice de referință a entităților care au fost autorizate ca administratori. Norma 2.1.4 corespunde Principiilor IOSCO privind conflictele de interese în cazul administratorilor de indici de referință financiari. Norma 2.2.1 corespunde Principiilor IOSCO privind elaborarea indicilor de referință. Norma 2.2.2 corespunde Principiilor IOSCO privind suficiența datelor și controalele interne asupra colectării datelor. Norma 2.2.3 corespunde Principiilor IOSCO privind conținutul metodologiei utilizate pentru stabilirea indicilor de referință financiari. Subnorma 2.2.4(1) corespunde Principiilor IOSCO privind modificarea metodologiei utilizate pentru stabilirea indicilor de referință financiari. Norma 2.3.1 corespunde Principiilor IOSCO privind cadrul de control pentru administratori, întrucât se referă la gestionarea riscurilor, precum și la cerințele de bază ale altor regimuri de acordare de autorizații din Australia. Norma 2.4.1 corespunde Principiilor IOSCO privind planificarea pentru tranziționarea sau încetarea furnizării unui indice de referință financiar care a fost autorizat. Norma 2.5.1 corespunde Principiilor IOSCO privind codul de conduită al transmițătorului. În cele din urmă, norma 2.6.1 corespunde Principiilor IOSCO privind transparența procesului de stabilire a indicilor de referință.

(13)

În plus, ASIC oferă orientări în materie de reglementare (RG 268) destinate entităților care trebuie să respecte Normele administrative și Normele obligatorii. Ghidul stabilește interpretarea dată de ASIC legislației și oferă îndrumări practice privind modul în care entitățile își pot îndeplini obligațiile care le revin în temeiul legii.

(14)

Prin urmare, Comisia concluzionează că cerințele obligatorii în ceea ce privește administratorii indicilor de referință semnificativi desemnați în Instrumentul 2018/420 al ASIC privind indicii de referință financiari ai societăților sunt echivalente cu cerințele corespunzătoare din Regulamentul (UE) 2016/1011.

(15)

Articolul 30 din Regulamentul (UE) 2016/1011 prevede, de asemenea, că cerințele respective trebuie să facă în mod continuu obiectul unei supravegheri eficace și unor măsuri eficace de asigurare a respectării lor în țara terță respectivă.

(16)

Administratorii indicilor de referință care au fost autorizați în Australia fac obiectul unei supravegheri continue din partea ASIC. Secțiunea 908AF din Corporations Act prevede că ASIC are responsabilitatea de a asigura supravegherea indicilor de referință financiari pentru care se acordă autorizații. ASIC are, de asemenea, responsabilitatea de a asigura respectarea de către administratorii indicilor de referință a obligațiilor care le revin în temeiul Corporations Act, al Normelor administrative și al Normelor obligatorii și, în acest sens, realizează evaluări periodice ale respectării de către administratorii de indici de referință a obligațiilor lor specificate în autorizații.

(17)

Secțiunea 908BQ din Corporations Act și norma 2.8.1 din Normele administrative impun administratorilor de indici de referință obligația de a informa ASIC cu privire la anumite aspecte, inclusiv dacă beneficiarul autorizației nu a respectat sau nu își mai poate respecta vreuna dintre obligațiile sale de reglementare. ASIC poate evalua respectarea de către deținătorii de autorizații a Corporations Act și a Normelor administrative în conformitate cu secțiunile 908BR și 908BS din Corporations Act și cu normele 2.8.2 și 2.8.3 din Normele administrative. ASIC poate solicita, de asemenea, un raport cu privire la orice chestiune în conformitate cu secțiunea 908BV din Corporations Act și poate solicita o declarație de audit privind raportul prezentat de deținătorul autorizației cu privire la aceste aspecte. Secțiunea 908BW din Corporations Act împuternicește ASIC să întocmească rapoarte de evaluare, să transmită rapoartele respective anumitor agenții guvernamentale australiene, dacă este necesar, și să publice astfel de rapoarte.

(18)

În cazul în care un administrator al unui indice de referință nu își respectă obligațiile de reglementare, în temeiul secțiunii 908BT din Corporations Act, ASIC poate adresa unui deținător de autorizație o instrucțiune scrisă de a lua anumite măsuri despre care ASIC consideră că vor permite beneficiarului autorizației să își respecte obligațiile respective. În cazul în care beneficiarul autorizației nu se conformează îndrumării scrise, ASIC poate sesiza o instanță, care poate dispune ca deținătorul autorizației să se conformeze orientărilor ASIC. În temeiul secțiunilor 908CH și 908CI din Corporations Act, ASIC poate emite notificări privind încălcarea obligațiilor de către beneficiarii de autorizații sau poate accepta angajamente din partea administratorilor care nu și-au îndeplinit obligațiile de reglementare. Secțiunea 908CG din Corporations Act prevede un cadru prin care un administrator care se presupune că nu s-a conformat Normelor administrative poate, ca alternativă la un proces civil, să plătească penalități sau să ia măsuri de remediere (inclusiv programe educaționale) ori să accepte să i se impună alte sancțiuni decât plata unei penalități. ASIC poate, de asemenea, suspenda sau anula o autorizație în anumite circumstanțe, în temeiul secțiunilor 908BI și 908BJ din Corporations Act.

(19)

Normele obligatorii permit ASIC, în cazul în care consideră că acest lucru este în interesul publicului larg, să oblige un deținător al unei autorizații să continue să genereze sau să administreze un indice de referință semnificativ sau să genereze ori să administreze un indice de referință semnificativ într-un anumit mod, inclusiv prin modificarea metodei utilizate pentru generarea sau administrarea unui indice de referință semnificativ. Normele obligatorii permit, de asemenea, ASIC să oblige un contribuitor să transmită date sau informații fie unui deținător al unei autorizații în vederea generării sau a administrării unui indice de referință semnificativ, fie ASIC în scopuri legate de generarea sau administrarea unui indice de referință semnificativ.

(20)

Prin urmare, Comisia concluzionează că cerințele obligatorii cu privire la administratorii indicilor de referință declarați drept indici financiari de referință semnificativi în temeiul ASIC Corporations (Significant Financial Benchmarks) Instrument 2018/420 fac obiectul unei supravegheri eficace și unor măsuri eficace de asigurare a respectării lor.

(21)

Administratorii de indici de referință din UE nu trebuie să dețină o autorizație pentru indicii lor de referință care urmează să fie utilizați în Australia, cu excepția cazului în care un indice de referință este desemnat ca indice de referință semnificativ de către ASIC sau a cazului în care un administrator de indice referință încearcă să obțină în mod voluntar o autorizație în Australia. ASIC a informat Comisia că nu intenționează să desemneze indicii de referință din UE drept indici de referință semnificativi.

(22)

Prezenta decizie va fi completată de acorduri de cooperare pentru a se asigura schimbul eficace de informații între ESMA și ASIC și coordonarea activităților de supraveghere ale celor două entități.

(23)

Prezenta decizie se bazează pe evaluarea cerințelor obligatorii din punct de vedere juridic aplicabile indicilor de referință din Australia la momentul adoptării prezentei decizii. Comisia va continua să monitorizeze periodic evoluțiile pieței, evoluția cadrului juridic și de supraveghere privind indicii de referință și eficacitatea cooperării în materie de supraveghere din punctul de vedere al monitorizării și al asigurării respectării acestor cerințe pentru a asigura îndeplinirea continuă a cerințelor pe baza cărora a fost adoptată prezenta decizie.

(24)

Prezenta decizie nu aduce atingere competenței Comisiei de a efectua în orice moment o revizuire specifică, în cazul în care evoluțiile relevante impun reevaluarea de către Comisie a prezentei decizii.

(25)

Măsurile prevăzute în prezenta decizie sunt conforme cu avizul Comitetului european pentru valori mobiliare,

(1)

Regulamentul (UE) 2016/1011 introduce un cadru comun menit să asigure exactitatea și integritatea indicilor utilizați ca indici de referință în cadrul instrumentelor financiare și al contractelor financiare sau pentru a măsura performanțele fondurilor de investiții din Uniune.

(2)

Regulamentul se aplică de la 1 ianuarie 2018, iar administratorii din afara Uniunii beneficiază de o perioadă de tranziție care permite utilizarea, în Uniune, a unor indici de referință din țări terțe. După expirarea perioadei de tranziție, un indice de referință sau o combinație de indici de referință furnizați de un administrator situat într-o țară terță poate fi utilizat(ă) în Uniune numai în cazul în care indicele de referință și administratorul sunt înscriși în registrul ținut de Autoritatea Europeană pentru Valori Mobiliare și Piețe („ESMA”) în urma adoptării de către Comisie a unei decizii de echivalare sau în urma unei recunoașteri sau aprobări acordate de către autoritățile competente.

(3)

Comisia este împuternicită să adopte decizii de punere în aplicare în care să declare că un cadru juridic și de supraveghere al unei țări terțe este echivalent, în privința anumitor administratori, anumitor indici de referință sau anumitor familii de indici de referință, cu cerințele prevăzute în Regulamentul (UE) 2016/1011. Atunci când evaluează o astfel de echivalență, Comisia ține seama dacă respectivul cadru juridic și practicile de supraveghere dintr-o țară terță asigură respectarea principiilor IOSCO privind indicii de referință financiari sau, dacă este cazul, a principiilor IOSCO pentru agențiile de raportare a prețului petrolului („ARP”) și dacă respectivii administratori, indici de referință sau respectivele familii de indici de referință fac obiectul unei supravegheri și al unui control al asigurării respectării normelor eficace și continuu în țara terță respectivă.

(4)

Indici de referință precum Singapore Interbank Offered Rates (SIBOR) și Singapore Dollar Swap Offer Rate (SOR) sunt administrați în Singapore și utilizați în Uniune de mai multe entități supravegheate. În consecință, Comisia a efectuat o evaluare a regimului indicilor de referință din Singapore.

(5)

Legea privind valorile mobiliare și contractele futures (The Securities and Futures Act – „SFA”) și Reglementările privind valorile mobiliare și contractele futures din 2018 (indicii de referință financiari) [Securities and Futures (Financial Benchmarks) Regulations 2018, denumite în continuare „reglementările SFA privind indicii de referință”] stabilesc cadrul juridic și de supraveghere din Singapore aplicabil administratorilor de indici de referință desemnați și contribuitorilor la acești indici de referință. La elaborarea cerințelor în temeiul SFA și al reglementărilor SFA privind indicii de referință, autoritatea monetară din Singapore (Monetary Authority of Singapore, denumită în continuare „MAS”) a luat în considerare regimurile aplicabile indicilor de referință din străinătate, inclusiv Regulamentul (UE) 2016/1011.

(6)

Partea VIAA din SFA introduce un regim de reglementare care prevede că toți administratorii de indici de referință și contribuitorii la acești indici trebuie să obțină din partea MAS, în ceea ce privește un indice de referință desemnat, o autorizație de administrator autorizat de indice de referință (Authorised Benchmark Administrator – „ABA”) sau de transmițător autorizat de contribuții la indici de referință (Authorised Benchmark Submitter – „ABS”). ABA și ABS sunt supuși unor obligații specifice și unor cerințe aplicabile administrării forțate a unui indice de referință desemnat și transmiterii forțate de contribuții la acesta. În plus, SFA conferă MAS competențe de reglementare. Normele puse în aplicare de MAS sunt obligatorii din punct de vedere juridic.

(7)

Definiția stabilită în secțiunea 2 din SFA prevede că un indice de referință financiar înseamnă orice preț, rată, indice sau valoare care (i) se stabilește periodic prin aplicarea (directă sau indirectă) a unei formule sau a oricărei alte metode de calcul unor informații sau unor opinii exprimate cu privire la tranzacții de pe piață sau la starea pieții în ceea ce privește unul sau mai multe aspecte subiacente; (ii) se pune la dispoziția publicului (fie gratuit, fie contra cost); și (iii) se utilizează pentru a stabili dobânda de plătit sau alte sume datorate pentru depozite sau facilități de credit; pentru determinarea prețului sau valorii oricărui produs de investiții; sau pentru a măsura performanțele oricărui produs oferit de o persoană care intră sub incidența reglementărilor.

(8)

În conformitate cu secțiunea 123B din SFA, printr-o ordonanță publicată în Government Gazette (Monitorul Oficial), MAS poate declara un indice de referință financiar ca indice de referință desemnat. MAS poate lua această măsură în cazul în care consideră că (i) indicele de referință financiar are o importanță sistemică în sistemul financiar din Singapore, (ii) o perturbare a stabilirii indicelui de referință financiar ar putea afecta încrederea publicului în indicele de referință sau în sistemul financiar din Singapore, (iii) procesul de stabilire a indicelui de referință financiar ar putea fi expus riscului de manipulare sau (iv) măsura este în interesul publicului din alte motive.

(9)

MAS a desemnat indici de referință financiari prin intermediul Ordonanței din 2018 privind valorile mobiliare și contractele futures (Indici de referință desemnați) [Securities and Futures (Designated Benchmarks) Order 2018], emisă în temeiul secțiunii 123B din SFA. Prezenta decizie vizează numai administratorii indicilor de referință enumerați în cea mai recentă versiune aplicabilă a Ordonanței privind valorile mobiliare și contractele futures (Indici de referință desemnați) [Securities and Futures (Designated Benchmarks) Order]. Prezenta decizie nu se aplică administratorilor de indici de referință care îndeplinesc criteriile pentru a fi excluși din domeniul de aplicare al Regulamentului (UE) 2016/1011 în conformitate cu articolul 2 alineatul (2) din regulamentul menționat.

(10)

SFA (în special secțiunile 123D și 123ZC) prevede că atât administratorii, cât și transmițătorii de contribuții la indici de referință desemnați trebuie să dispună de o autorizație, mai puțin în cazul în care beneficiază de exceptări. Atunci când decide dacă să acorde sau nu o autorizație în legătură cu un ABA sau să o retragă, MAS poate lua în considerare factorii prevăzuți în secțiunile 123F(5), 123F(6), 123F(8), 123J(1), 123J(6) din SFA și în reglementarea 4(1) din reglementările SFA privind indicii de referință. De asemenea, MAS poate impune, modifica sau revoca condițiile sau restricțiile impuse unui ABA în temeiul secțiunilor 123F(2) și 123F(3) din SFA. O persoană comite o infracțiune în cazul în care administrează sau pretinde că administrează un indice de referință desemnat fără să fi obținut o autorizație în acest sens, mai puțin atunci când este scutită de această obligație.

(11)

În conformitate cu secțiunea 123O din SFA, administratorii de indici de referință trebuie să emită câte un cod pentru fiecare indice de referință desemnat, în cadrul căruia să stabilească standardele pe care trebuie să le respecte fiecare transmițător de contribuții la indicele de referință desemnat. Reglementarea menționată prevede, de asemenea, instituirea unui comitet de supraveghere în conformitate cu reglementarea nr. 8 din reglementările SFA privind indicii de referință, care trebuie să efectueze reexaminări periodice ale domeniului de aplicare, ale elaborării și ale metodologiei indicelui de referință desemnat și ale mecanismelor de facilitare a administrării unui indice de referință desemnat.

(12)

Secțiunile 123J(4) și 123ZZB din SFA permit MAS să oblige un ABA să continue să administreze un indice de referință desemnat. Secțiunile 123F(2) și 123F(3) din SFA permit MAS să impună unui ABA condiții referitoare la procesul de stabilire a indicelui de referință desemnat. Secțiunile 123ZI(1) și 123ZJ(1) din SFA permit MAS să oblige orice persoană să fie transmițător de contribuții la un indice de referință desemnat, declarând persoana respectivă transmițător de contribuții la un indice de referință desemnat (designated benchmark submitter – „DBS”). MAS trebuie să ia în considerare factorii prevăzuți în secțiunile 123ZI(2) și 123ZI(3) din SFA atunci când decide dacă desemnează sau nu o persoană drept DBS sau dacă retrage această desemnare. Un DBS este supus acelorași obligații continue ca cele care revin unui ABS.

(13)

Partea VIAA din SFA și reglementările SFA privind indicii de referință reflectă, în general, principiile IOSCO privind indicii de referință financiari. Administratorul răspunde în principal de toate aspectele administrării unui indice de referință desemnat și face obiectul cerințelor de reglementare prevăzute de SFA și reglementările SFA privind indicii de referință. În cazul în care un administrator externalizează atribuții unei părți terțe, acesta trebuie să respecte Orientările privind externalizarea emise de MAS. Toate aceste dispoziții reflectă principiile IOSCO privind responsabilitatea generală a administratorului și supravegherea părților terțe.

(14)

Secțiunea 123A din SFA prevede că obiectivele regimului de reglementare sunt promovarea echității și transparenței în stabilirea indicilor financiari de referință și reducerea riscurilor sistemice. În conformitate cu această dispoziție, secțiunea 123P din SFA impune menținerea unor mecanisme de guvernanță adecvate, astfel încât indicele de referință desemnat să fie stabilit într-un mod echitabil și eficient, care să reflecte principiul general privind evitarea conflictelor de interese în ceea ce privește administratorii. În plus, trebuie să se asigure faptul că sistemele și controalele privind desfășurarea activității de administrare a unui indice de referință desemnat sunt adecvate și corespund dimensiunii și naturii operațiunilor acestuia, reflectând principiul IOSCO privind cadrul de control pentru administratori.

(15)

Întrucât SFA impune, de asemenea, elaborarea câte unui cod pentru fiecare indice de referință desemnat, pentru care administratorul trebuie să obțină aprobarea scrisă a MAS, și instituirea unui comitet de supraveghere care trebuie să efectueze reexaminări periodice ale domeniului de aplicare și ale adecvării definițiilor, ale elaborării și ale metodologiei indicelui de referință desemnat, sunt reflectate, de asemenea, principiile referitoare la transparență, la metodologie, la supravegherea internă, la reexaminarea periodică și la codul de conduită al transmițătorului.

(16)

Având în vedere principiul IOSCO privind tranziția, secțiunea 123J permite MAS să refuze retragerea autorizației unui ABA în cazul în care retragerea nu este în interesul public. Secțiunea 123S din SFA, precum și reglementarea 13 din reglementările SFA privind indicii de referință și Comunicarea privind transmiterea de rapoarte periodice pentru administratorii de indici de referință (Notice on Submission of Periodic Reports for Benchmark Administrators) corespund principiul IOSCO privind auditurile. Secțiunea 123R din SFA și reglementarea 12 din reglementările SFA privind indicii de referință, în ceea ce privește administratorii de indici de referință, și secțiunea 123ZN(1) din SFA și reglementarea 20 din reglementările SFA privind indicii de referință, în ceea ce privește transmițătorii de contribuții la indici de referință, corespund principiului IOSCO privind pista de audit. Secțiunile 123V și 123ZR din SFA corespund principiului IOSCO privind cooperarea cu autoritățile de reglementare.

(17)

Prin urmare, se poate concluziona că cerințele obligatorii referitoare la administratorii indicilor de referință financiari desemnați drept „indici desemnați” în temeiul celei mai recente versiuni aplicabile a Ordonanței privind valorile mobiliare și contractele futures (Indici de referință desemnați) [Securities and Futures (Designated Benchmarks) Order] sunt echivalente cu cerințele corespunzătoare prevăzute în Regulamentul (UE) 2016/1011.

(18)

Articolul 30 din Regulamentul (UE) 2016/1011 prevede, de asemenea, că cerințele obligatorii trebuie să fie supuse unei supravegheri și unor măsuri eficace și continue de asigurare a respectării lor în țara terță.

(19)

Administratorii reglementați de indici de referință și transmițătorii reglementați de contribuții la acești indici fac obiectul unei supravegheri și al unui control continue din partea MAS în Singapore. MAS este responsabilă cu asigurarea respectării, de către administratorii și transmițătorii reglementați, a obligațiilor care le revin în temeiul SFA și al reglementărilor SFA privind indicii de referință și, în acest sens, efectuează evaluări periodice ale respectării obligațiilor de către administratorii și transmițătorii reglementați. În evaluarea sa, MAS poate lua în considerare orice informații și rapoarte pe care le consideră adecvate. Secțiunile 123O-123V din SFA prezintă obligațiile generale, iar secțiunile 123F(4) și 123K(6) din SFA prevăd că administratorii trebuie să respecte toate condițiile aferente autorizării sau exceptării care le-a fost acordată. Secțiunile 123ZZA și 123ZZB din SFA permit MAS să adopte reglementări și orientări suplimentare pe care administratorii au obligația să le respecte.

(20)

Secțiunile 123Q(1) și 123S din SFA și reglementările 11, 13(1) și 13(2) din reglementările SFA privind indicii de referință obligă administratorii să transmită MAS notificări cu privire la anumite aspecte, inclusiv în cazul în care administratorul nu și-a respectat obligațiile de reglementare. MAS dispune de competențe de colectare a informațiilor menite să îi permită să evalueze respectarea SFA de către deținătorii de autorizații.

(21)

Secțiunea 123ZZB din SFA împuternicește MAS să emită instrucțiuni adresate administratorilor. Aceste instrucțiuni pot lua forma unei solicitări adresate administratorului de a raporta către MAS cu privire la orice aspect specificat, inclusiv printr-o declarație de audit privind raportul referitor la aspectele respective. Secțiunile 150 și 150A din SFA împuternicesc MAS să inspecteze un administrator și să comunice raportul unor autorități de reglementare străine, după caz.

(22)

În cazul în care un administrator de indice de referință nu își îndeplinește obligațiile de reglementare, MAS îi poate adresa, în temeiul secțiunii 123ZZB din SFA, instrucțiunea de a lua măsuri specifice pentru a remedia situația. MAS poate aplica măsura mustrării împotriva unui administrator în temeiul secțiunii 334 din SFA și/sau poate impune condiții sau restricții asupra activității profesionale sau a activității administratorului indicelui de referință în conformitate cu secțiunile 123F(3) și 123K(4) din SFA. De asemenea, în anumite circumstanțe, MAS poate suspenda sau revoca o autorizație sau o exceptare [a se vedea secțiunile 123J(1), 123J(2), 123J(6), 123N(1) și 123N(3)]. În plus, MAS poate emite o ordonanță de interdicție împotriva unui administrator în temeiul secțiunii 123ZZC(1) din SFA. Mai mult, nerespectarea cerințelor prevăzute de SFA constituie o infracțiune. SFA prevede sancțiuni în caz de nerespectare a cerințelor.

(23)

În cele din urmă, articolul 4 litera (n) din formularul 7 publicat la secțiunea 123E(2) din SFA, intitulat „Cerere de autorizare ca administrator autorizat de indice de referință” (Application for Authorisation as an Authorised Benchmark Administrator), impune respectarea principiilor IOSCO, stabilind că aceasta face parte din criteriile pe care trebuie să le respecte un administrator autorizat de indice de referință. MAS reexaminează politicile și procedurile administratorului de indice de referință, precum și cadrul și procedurile de control, ca parte a procesului de reexaminare a unei cereri de autorizare sau de exceptare depuse de către un administrator de indice de referință. De asemenea, secțiunea 123P(1)(a) din SFA impune administratorului unui indice de referință desemnat să gestioneze cu prudență orice riscuri asociate activității sale profesionale și operațiunilor sale.

(24)

Prin urmare, Comisia concluzionează că cerințele obligatorii referitoare la administratorii indicilor de referință financiari desemnați drept „indici desemnați” în temeiul celei mai recente versiuni aplicabile a Ordonanței privind valorile mobiliare și contractele futures (Indici de referință desemnați) [Securities and Futures (Designated Benchmarks) Order] fac obiectul unei supravegheri și unor măsuri eficace și continue de asigurare a respectării lor.

(25)

Administratorii de indici de referință din UE nu trebuie să obțină o autorizație pentru ca indicii lor de referință să fie utilizați în Singapore, cu excepția cazului în care un indice de referință este desemnat ca indice de referință desemnat de către MAS. MAS a informat Comisia cu privire la evaluarea sa conform căreia indicii de referință din UE îndeplinesc criteriile necesare pentru a fi declarați indici de referință desemnați în Singapore.

(26)

Prezenta decizie va fi completată de acorduri de cooperare pentru a se asigura schimbul eficace de informații între ESMA și MAS și coordonarea activităților de supraveghere ale celor două entități.

(27)

Prezenta decizie se bazează pe evaluarea cerințelor obligatorii din punct de vedere juridic aplicabile indicilor de referință din Singapore la momentul adoptării prezentei decizii. Comisia va continua să monitorizeze periodic evoluțiile pieței, evoluția cadrului juridic și de supraveghere privind indicii de referință și eficacitatea cooperării în materie de supraveghere din punctul de vedere al monitorizării și al asigurării respectării acestor cerințe pentru a asigura îndeplinirea continuă a cerințelor pe baza cărora a fost adoptată prezenta decizie.

(28)

Prezenta decizie nu aduce atingere competenței Comisiei de a efectua în orice moment o revizuire specifică, în cazul în care evoluțiile relevante impun reevaluarea de către Comisie a prezentei decizii.

(29)

Măsurile prevăzute în prezenta decizie sunt conforme cu avizul Comitetului european pentru valori mobiliare,

(1)

Conform articolului 5 alineatul (6) din Regulamentul (CE) nr. 1060/2009, Comisia poate adopta o decizie de echivalare, menționând faptul că, prin cadrul juridic și de supraveghere al unei țări terțe, se asigură respectarea de către agențiile de rating de credit autorizate sau înregistrate în țara terță în cauză a unor cerințe legale obligatorii echivalente cu cerințele ce decurg din regulamentul respectiv și care fac obiectul unei supravegheri și unui control eficiente în țara terță în cauză. Pentru a fi considerat echivalent, cadrul juridic și de supraveghere trebuie să îndeplinească cel puțin condițiile prevăzute la articolul 5 alineatul (6) din Regulamentul (CE) nr. 1060/2009.

(2)

La 5 octombrie 2012, Comisia a adoptat Decizia de punere în aplicare 2012/627/UE (2), constatând îndeplinirea acestor trei condiții și considerând cadrul juridic de supraveghere al Australiei pentru agențiile de rating de credit drept echivalent cu cerințele Regulamentului (CE) nr. 1060/2009 în vigoare la momentul respectiv.

(3)

Cadrul juridic și de supraveghere al Australiei îndeplinește în continuare cele trei condiții menționate inițial la articolul 5 alineatul (6) din Regulamentul (CE) nr. 1060/2009. Regulamentul (UE) nr. 462/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (3) a introdus cerințe suplimentare pentru agențiile de rating de credit înregistrate în Uniune, înăsprind regimul juridic și de supraveghere pentru respectivele agenții de rating de credit. Aceste cerințe suplimentare includ norme privind perspectivele de rating, gestionarea conflictelor de interese, cerințele în materie de confidențialitate, calitatea metodologiilor de stabilire a ratingurilor și prezentarea și publicarea ratingurilor de credit.

(4)

Conform articolului 2 al doilea paragraf punctul 1 litera (b) din Regulamentul (UE) nr. 462/2013, cerințele suplimentare se aplică în vederea evaluării echivalenței cadrelor juridice și de supraveghere din țările terțe începând cu 1 iunie 2018.

(5)

În acest context, la 13 iulie 2017, Comisia a solicitat consiliere din partea Autorității Europene pentru Valori Mobiliare și Piețe (ESMA) în ceea ce privește echivalența cadrului juridic și de supraveghere din alte țări, printre care și Australia, cu aceste cerințe suplimentare introduse prin Regulamentul (UE) nr. 462/2013, precum și opinia sa privind importanța eventualelor diferențe.

(6)

În avizul său tehnic publicat la 17 noiembrie 2017, ESMA a concluzionat că în cadrul juridic și de supraveghere al Australiei nu sunt incluse suficiente dispoziții care să asigure îndeplinirea obiectivelor vizate de cerințele suplimentare introduse prin Regulamentul (UE) nr. 462/2013.

(7)

Articolul 3 alineatul (1) litera (w) introduce o definiție a perspectivei de rating, iar Regulamentul (CE) nr. 1060/2009 extinde acum și la perspectivele de rating anumite cerințe aplicabile ratingurilor de credit. Cadrul juridic și de supraveghere al Australiei nu recunoaște în mod explicit perspectivele de rating, dar Comisia pentru valori mobiliare și investiții din Australia consideră că perspectivele de rating se încadrează în definiția aferentă „consilierii privind produsele financiare” și, astfel, se supun acelorași cerințe precum ratingurile de credit.

(8)

Pentru a consolida percepția de independență a agențiilor de rating de credit față de entitățile cărora li se acordă ratingul, Regulamentul (UE) nr. 462/2013 extinde, prin modificările introduse la articolul 6 alineatul (4), la articolul 6a și la articolul 6b din Regulamentul (CE) nr. 1060/2009, aplicabilitatea normelor privind conflictele de interese la conflictele de interese provocate de acționarii sau membrii care dețin o poziție semnificativă în cadrul agențiilor de rating de credit. Cadrul juridic și de supraveghere al Australiei prevede obligația unei agenții de rating de credit de a institui măsuri adecvate pentru gestionarea conflictelor de interese ce survin pe parcursul desfășurării activității sale. Cu toate acestea, el nu abordează în mod explicit problema conflictelor de interese în care sunt implicați acționarii. Prin urmare, nu există cerințe similare prin care unei agenții de rating de credit îi este interzis să emită un rating de credit pentru o entitate care deține peste 10 % din acțiunile sale sau să furnizeze servicii de consultanță ori de consiliere unei entități care deține peste 5 % din acțiunile sale.

(9)

Regulamentul (UE) nr. 462/2013 introduce noi dispoziții prin care se garantează că informațiile confidențiale sunt folosite doar în scopuri legate de activități de rating de credit și sunt protejate împotriva fraudei, a furtului sau a altor forme de abuz. În acest scop, articolul 10 alineatul (2a) din Regulamentul (CE) nr. 1060/2009 prevede obligația agențiilor de rating de credit de a trata toate ratingurile de credit, perspectivele de rating și informațiile aferente drept informații confidențiale până la momentul publicării. Cadrul juridic și de supraveghere al Australiei prevede cerințe detaliate privind măsurile pe care trebuie să le ia agențiile de rating de credit pentru a proteja informațiile confidențiale pe care le dețin cu privire la emitenți. Astfel, este instituit un cadru credibil pentru a asigura protecția împotriva utilizării necorespunzătoare a informațiilor confidențiale.

(10)

Regulamentul (UE) nr. 462/2013 își propune sporirea nivelului de transparență și de calitate al metodologiilor de stabilire a ratingurilor. Acesta introduce, la anexa I secțiunea D subsecțiunea I punctul 3 din Regulamentul (CE) nr. 1060/2009, obligația agențiilor de credit de a-i da entității căreia îi acordă ratingul posibilitatea de a semnala eventualele erori materiale înainte de publicarea ratingului de credit sau a perspectivei de rating. Cadrul juridic și de supraveghere al Australiei nu prevede în mod explicit obligația ca agențiile de rating de credit să informeze o entitate căreia îi acordă un rating cu privire la ratingul de credit, înainte de publicarea acestuia. În temeiul cadrului juridic și de supraveghere al Australiei, o agenție de rating de credit ar înștiința entitatea căreia i se acordă ratingul doar atunci când acest lucru este „fezabil și adecvat”, fără a prevedea un termen minim de răspuns.

(11)

Regulamentul (UE) nr. 462/2013 introduce măsuri de protecție la articolul 8 alineatul (5a), alineatul (6) literele (aa) și (ab) și alineatul (7) din Regulamentul (CE) nr. 1060/2009, pentru a asigura faptul că nicio modificare adusă metodologiilor de stabilire a ratingurilor nu are drept rezultat metodologii mai puțin riguroase. Cadrul juridic și de supraveghere al Australiei prevede obligația de a informa entitățile cărora li se acordă ratingul, afectate de orice schimbare a unei metodologii. Cu toate acestea, nu este prevăzută obligația agențiilor de rating de credit de a se consulta cu participanții la piață înainte de a aduce o modificare semnificativă unei metodologii, de a înștiința autoritatea de supraveghere sau de a publica pe site-ul web al agenției de rating de credit eventualele erori identificate la nivelul unei metodologii de stabilire a ratingurilor.

(12)

Regulamentul (UE) nr. 462/2013 consolidează cerințele referitoare la prezentarea și publicarea ratingurilor de credit. În temeiul articolului 8 alineatul (2) și anexei I secțiunea D subsecțiunea I punctul 2a din Regulamentul (CE) nr. 1060/2009, o agenție de rating de credit publică, odată cu metodologiile de rating, modelele și ipotezele principale de rating, orientări clare și ușor de înțeles care să explice ipotezele, parametrii, limitele și incertitudinile referitoare la modelele și metodologiile de stabilire a ratingurilor utilizate în procesul de rating de credit. Conform cadrului juridic și de supraveghere al Australiei, deși agențiile de rating de credit au obligația de a dezvălui dacă a fost solicitat un rating de credit și dacă entitatea căreia i se acordă ratingul a participat, precum și de a furniza informații privind orice limitări ale ratingurilor de credit, nu este prevăzută obligația de a furniza publicului orientări cu privire la metodologia care stă la baza stabilirii unui rating de credit.

(13)

Cu scopul de a consolida concurența și de a limita probabilitatea apariției conflictelor de interese din sectorul agențiilor de rating de credit, Regulamentul (UE) nr. 462/2013 introduce, la anexa I secțiunea E subsecțiunea II din Regulamentul (CE) nr. 1060/2009, o cerință potrivit căreia comisioanele percepute de agențiile de rating de credit pentru ratingurile de credit și serviciile auxiliare să nu aibă caracter discriminatoriu și să se bazeze pe costuri reale. Acesta prevede obligația agențiilor de rating de credit de a face publice anumite informații financiare. Regimul juridic și de supraveghere al Australiei le impune agențiilor de rating de credit să facă publice informații privind fluxurile de venituri și să dezvăluie anumite informații autorității de supraveghere prin intermediul unui raport anual, cu excepția agențiilor de rating de credit de mici dimensiuni. De asemenea, nu este prevăzută obligația ca agențiile de rating de credit să facă publice ratingurile preliminare și să raporteze autorității de supraveghere listele de comisioane sau comisioanele percepute de la clienți. În plus, nu există cerința ca comisioanele percepute de la clienți să fie bazate pe costuri și să nu aibă caracter discriminatoriu.

(14)

Având în vedere factorii examinați, cadrul juridic și de supraveghere al Australiei nu îndeplinește toate condițiile de echivalență prevăzute la articolul 5 alineatul (6) al doilea paragraf din Regulamentul (CE) nr. 1060/2009. Prin urmare, acesta nu poate fi considerat echivalent cu cadrul juridic și de reglementare instituit prin regulamentul respectiv.

(15)

Prin urmare, Decizia de punere în aplicare 2012/627/UE ar trebui abrogată.

(16)

Măsurile prevăzute în prezenta decizie sunt conforme cu avizul Comitetului european pentru valori mobiliare,

(1)

Conform articolului 5 alineatul (6) din Regulamentul (CE) nr. 1060/2009, Comisia poate adopta o decizie de echivalare, menționând faptul că, prin cadrul juridic și de supraveghere al unei țări terțe, se asigură respectarea de către agențiile de rating de credit autorizate sau înregistrate în țara terță în cauză a unor cerințe legale obligatorii echivalente cu cerințele ce decurg din regulamentul respectiv și care fac obiectul unei supravegheri și unui control eficiente în țara terță în cauză. Pentru a fi considerat echivalent, cadrul juridic și de supraveghere trebuie să îndeplinească cel puțin condițiile prevăzute la articolul 5 alineatul (6) din Regulamentul (CE) nr. 1060/2009.

(2)

La 5 octombrie 2012, Comisia a adoptat Decizia de punere în aplicare 2012/630/UE (2), constatând îndeplinirea acestor trei condiții și considerând cadrul juridic de supraveghere al Canadei pentru agențiile de rating de credit drept echivalent cu cerințele Regulamentului (CE) nr. 1060/2009 în vigoare la momentul respectiv.

(3)

Cadrul juridic și de supraveghere al Canadei îndeplinește în continuare cele trei condiții menționate inițial la articolul 5 alineatul (6) din Regulamentul (CE) nr. 1060/2009. Regulamentul (UE) nr. 462/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (3) a introdus cerințe suplimentare pentru agențiile de rating de credit înregistrate în Uniune, înăsprind regimul juridic și de supraveghere pentru respectivele agenții de rating de credit. Aceste cerințe suplimentare includ norme legale obligatorii pentru agențiile de rating de credit privind perspectivele de rating, gestionarea conflictelor de interese, cerințele în materie de confidențialitate, calitatea metodologiilor de stabilire a ratingurilor și prezentarea și publicarea ratingurilor de credit.

(4)

Conform articolului 2 al doilea paragraf punctul 1 litera (b) din Regulamentul (UE) nr. 462/2013, cerințele suplimentare se aplică în vederea evaluării echivalenței cadrelor juridice și de supraveghere din țările terțe începând cu 1 iunie 2018.

(5)

La 6 iulie 2017, Autoritatea de supraveghere din Canada a publicat o comunicare cu propuneri de modificare a instrumentului național 25-101 privind organizațiile de rating desemnate (comunicare intitulată „Notice with proposed amendments to National Instrument 25-101 regarding Designated Rating Organisations”), în care se precizează că modificările în cauză erau necesare pentru a reflecta noile cerințe pentru agențiile de rating de credit din UE, astfel încât Uniunea să recunoască în continuare regimul de reglementare din Canada drept echivalent în scopuri de reglementare la nivelul Uniunii.

(6)

La 13 iulie 2017, Comisia a solicitat consiliere din partea Autorității Europene pentru Valori Mobiliare și Piețe (ESMA) în ceea ce privește echivalența cadrului juridic și de supraveghere din alte țări, printre care și Canada, cu aceste cerințe suplimentare introduse prin Regulamentul (UE) nr. 462/2013, precum și opinia sa privind importanța eventualelor diferențe.

(7)

În avizul său tehnic publicat la 17 noiembrie 2017, ESMA a indicat că în cadrul juridic și de supraveghere al Canadei referitor la agențiile de rating de credit ar include suficiente dispoziții pentru a îndeplini obiectivele cerințelor suplimentare introduse prin Regulamentul (UE) nr. 462/2013, în cazul în care modificările propuse ale normelor ar fi introduse în legislație înainte de 1 iunie 2018.

(8)

La 29 martie 2018, Autoritatea de supraveghere din Canada a făcut public pe site-ul său web faptul că încă examinează comentariile primite în cursul perioadei de depunere a comentariilor și că intenționează să amâne modificările la instrumentul național 25-101 pentru o dată ulterioară din 2018. Cu toate acestea, Autoritatea de supraveghere din Canada a informat serviciile Comisiei că planurile de modificare a instrumentului național 25-101 privind organizațiile de rating desemnate sunt în prezent suspendate, fără a furniza un nou termen. Prin urmare, evaluarea care stă la baza acestei decizii nu ține cont de nicio modificare preconizată.

(9)

Regulamentul (UE) nr. 462/2013 introduce la articolul 3 alineatul (1) litera (w) din Regulamentul (CE) nr. 1060/2009 o definiție a perspectivei de rating și extinde la perspectivele de rating anumite cerințe aplicabile ratingurilor de credit. Cadrul canadian nu recunoaște perspectivele de rating drept un element separat și distinct față de ratingul de credit, deși există o serie de trimiteri la acțiuni, avize și rapoarte care sunt suficient de ample pentru a include, în mod implicit, și perspectivele de rating.

(10)

Pentru a consolida percepția de independență a agențiilor de rating de credit față de entitățile cărora li se acordă ratingul, Regulamentul (UE) nr. 462/2013 extinde, prin modificările introduse la articolul 6 alineatul (4), la articolul 6a și la articolul 6b din Regulamentul (CE) nr. 1060/2009, aplicabilitatea normelor privind conflictele de interese la conflictele de interese provocate de acționarii sau membrii care dețin o poziție semnificativă în cadrul agențiilor de rating de credit. Cadrul din Canada nu este nici la fel de detaliat, nici la fel de prescriptiv precum regimul Uniunii. Deși există cerința generică de a institui mecanisme interne rezonabile, a căror adecvare și eficacitate să fie monitorizate și evaluate cu scopul de a elimina orice deficiență, nu există o cerință detaliată și explicită privind abordarea conflictelor de interese legate de acționarii semnificativi. În plus, nu este interzisă acordarea unui rating de credit pentru o entitate dacă un membru al consiliului de administrație al agenției de rating de credit sau un acționar care deține peste 10 % din acțiunile sau din drepturile de vot ale agenției de rating de credit deține, de asemenea, peste 10 % din acțiunile entității căreia i se acordă ratingul. De asemenea, nu este interzis ca o persoană sau o entitate care deține peste 5 % din acțiunile sau din drepturile de vot ale unei agenții de rating de credit să presteze servicii de consultanță sau de consiliere pentru o entitate căreia respectiva agenție de rating de credit îi acordă un rating.

(11)

Regulamentul (UE) nr. 462/2013 introduce noi dispoziții prin care se garantează că informațiile confidențiale sunt folosite doar în scopuri legate de activități de rating de credit și sunt protejate împotriva fraudei, a furtului sau a altor forme de abuz. În acest scop, articolul 10 alineatul (2a) din Regulamentul (CE) nr. 1060/2009 prevede obligația agențiilor de rating de credit de a trata toate ratingurile de credit, perspectivele de rating și informațiile aferente drept informații confidențiale până la momentul publicării. Cadrul juridic și de supraveghere al Canadei conține o definiție a informațiilor confidențiale, însă ratingurile de credit și informațiile aferente nu sunt recunoscute ca atare în mod automat.

(12)

Regulamentul (UE) nr. 462/2013 își propune sporirea nivelului de transparență și de calitate al metodologiilor de stabilire a ratingurilor. Acesta introduce, la anexa I secțiunea D subsecțiunea I punctul 3 din Regulamentul (CE) nr. 1060/2009, obligația agențiilor de credit de a-i da entității căreia îi acordă ratingul posibilitatea de a semnala eventualele erori materiale înainte de publicarea ratingului de credit sau a perspectivei de rating. Cadrul juridic și de supraveghere al Canadei prevede obligația ca agențiile de rating de credit să informeze o entitate căreia îi acordă un rating, fără a preciza dacă trebuie să facă acest lucru în timpul programului său de lucru, cu privire la informațiile critice și la principalele considerații pe care se va baza un rating, înainte de publicarea acestuia, deși nu a fost stabilit un termen până la care entitatea căreia i se acordă ratingul poate trimite un răspuns.

(13)

Regulamentul (UE) nr. 462/2013 introduce măsuri de protecție la articolul 8 alineatul (5a), alineatul (6) literele (aa) și (ab) și alineatul (7) din Regulamentul (CE) nr. 1060/2009, pentru a asigura faptul că nicio modificare adusă metodologiilor de stabilire a ratingurilor nu are drept rezultat metodologii mai puțin riguroase. Deși cadrul juridic și de supraveghere al Canadei prevede că ratingurile de credit trebuie să fie emise în conformitate cu metodologii riguroase, sistematice, continue și supuse validării, nu există cerința explicită ca modificările ratingurilor de credit să fie emise conform metodologiilor publicate. Agențiile de rating de credit nu au obligația de a consulta participanții la piață cu privire la modificarea metodologiilor lor sau de a corecta erorile de la nivelul acestora. De asemenea, nu au nici obligația explicită de a notifica autoritatea de supraveghere, alte autorități sau entitățile afectate cu privire la eventualele erori identificate la nivelul unei metodologii care ar putea avea impact asupra ratingurilor acordate.

(14)

Regulamentul (UE) nr. 462/2013 consolidează cerințele referitoare la prezentarea și publicarea ratingurilor de credit. În temeiul articolului 8 alineatul (2) și al anexei I secțiunea D subsecțiunea I punctul 2a din Regulamentul (CE) nr. 1060/2009, o agenție de rating de credit publică, odată cu metodologiile de rating, modelele și ipotezele principale de rating, orientări clare și ușor de înțeles care să explice ipotezele, parametrii, limitele și incertitudinile referitoare la modelele și metodologiile de stabilire a ratingurilor utilizate în procesul de rating de credit. Cadrul juridic și de supraveghere al Canadei nu prevede obligația de a garanta că acțiunile și metodologia de acordare a ratingului de credit sunt însoțite de orientări adecvate. De asemenea, nu este prevăzută în mod explicit obligația unei agenții de rating de credit de a evidenția, în ratingul de credit, faptul că ratingul reprezintă opinia agenției și că beneficiarii ar trebui să se bazeze pe el doar într-o măsură limitată.

(15)

Cu scopul de a consolida concurența și de a limita probabilitatea apariției conflictelor de interese din sectorul agențiilor de rating de credit, Regulamentul (UE) nr. 462/2013 introduce, la anexa I secțiunea E subsecțiunea II din Regulamentul (CE) nr. 1060/2009, o cerință potrivit căreia comisioanele percepute de agențiile de rating de credit pentru ratingurile de credit și serviciile auxiliare să nu aibă caracter discriminatoriu și să se bazeze pe costuri reale. Acesta prevede obligația agențiilor de rating de credit de a face publice anumite informații financiare. Cadrul juridic și de supraveghere al Canadei nu prevede obligația sistematică a agențiilor de rating de credit de a furniza politicile de prețuri autorității de supraveghere sau entităților cărora li se acordă un rating, deși autoritatea de supraveghere poate solicita aceste informații în cazul investigațiilor. În plus, nu există cerința ca comisioanele percepute de la clienți să fie bazate pe costuri și să nu aibă caracter discriminatoriu.

(16)

Având în vedere factorii examinați, cadrul juridic și de supraveghere al Canadei nu îndeplinește toate condițiile de echivalență prevăzute la articolul 5 alineatul (6) al doilea paragraf din Regulamentul (CE) nr. 1060/2009. Prin urmare, acesta nu poate fi considerat echivalent cu cadrul juridic și de supraveghere instituit prin regulamentul respectiv.

(17)

Prin urmare, Decizia de punere în aplicare 2012/630/UE ar trebui abrogată.

(18)

Măsurile prevăzute în prezenta decizie sunt conforme cu avizul Comitetului european pentru valori mobiliare,

(1)

Conform articolului 5 alineatul (6) din Regulamentul (CE) nr. 1060/2009, Comisia poate adopta o decizie de echivalare, menționând faptul că, prin cadrul juridic și de supraveghere al unei țări terțe, se asigură respectarea de către agențiile de rating de credit autorizate sau înregistrate în țara terță în cauză a unor cerințe legale obligatorii echivalente cu cerințele ce decurg din regulamentul respectiv și care fac obiectul unei supravegheri și unui control eficiente în țara terță în cauză. Pentru a fi considerat echivalent, cadrul juridic și de supraveghere trebuie să îndeplinească cel puțin condițiile prevăzute la articolul 5 alineatul (6) din Regulamentul (CE) nr. 1060/2009.

(2)

La 28 aprilie 2014, Comisia a adoptat Decizia de punere în aplicare 2014/248/UE (2), constatând îndeplinirea acestor trei condiții și considerând cadrul juridic de supraveghere al Singaporelui pentru agențiile de rating de credit drept echivalent cu cerințele Regulamentului (CE) nr. 1060/2009 în vigoare la momentul respectiv.

(3)

Cadrul juridic și de supraveghere al Singaporelui îndeplinește în continuare cele trei condiții menționate inițial la articolul 5 alineatul (6) din Regulamentul (CE) nr. 1060/2009. Cu toate acestea, Regulamentul (UE) nr. 462/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (3) a introdus cerințe suplimentare pentru agențiile de rating de credit înregistrate în Uniune, înăsprind regimul juridic și de supraveghere pentru respectivele agenții de rating de credit. Aceste cerințe suplimentare includ norme legale obligatorii pentru agențiile de rating de credit privind perspectivele de rating, gestionarea conflictelor de interese, cerințele în materie de confidențialitate, calitatea metodologiilor de stabilire a ratingurilor și prezentarea și publicarea ratingurilor de credit.

(4)

Conform articolului 2 al doilea paragraf punctul 1 litera (b) din Regulamentul (UE) nr. 462/2013, cerințele suplimentare se aplică în vederea evaluării echivalenței cadrelor juridice și de supraveghere din țările terțe începând cu 1 iunie 2018.

(5)

În acest context, la 13 iulie 2017, Comisia a solicitat consiliere din partea Autorității Europene pentru Valori Mobiliare și Piețe (ESMA) în ceea ce privește echivalența cadrului juridic și de supraveghere din alte țări, printre care și Singapore, cu aceste cerințe suplimentare introduse prin Regulamentul (UE) nr. 462/2013, precum și opinia sa privind importanța eventualelor diferențe.

(6)

În avizul său tehnic publicat la 17 noiembrie 2017, ESMA a indicat că în cadrul juridic și de supraveghere al Singaporelui nu sunt incluse suficiente dispoziții care să asigure îndeplinirea obiectivelor vizate de cerințele suplimentare introduse prin Regulamentul (UE) nr. 462/2013.

(7)

Regulamentul (UE) nr. 462/2013 introduce la articolul 3 alineatul (1) litera (w) din Regulamentul (CE) nr. 1060/2009 o definiție a perspectivei de rating și extinde la perspectivele de rating anumite cerințe aplicabile ratingurilor de credit. Cadrul juridic și de supraveghere al Singaporelui nu recunoaște perspectivele de rating.

(8)

Pentru a consolida percepția de independență a agențiilor de rating de credit față de entitățile cărora li se acordă ratingul, Regulamentul (UE) nr. 462/2013 extinde, prin modificările introduse la articolul 6 alineatul (4), la articolul 6a și la articolul 6b din Regulamentul (CE) nr. 1060/2009, aplicabilitatea normelor privind conflictele de interese la conflictele provocate de acționarii sau membrii care dețin o poziție semnificativă în cadrul agențiilor de rating de credit. Cadrul juridic și de supraveghere al Singaporelui nu este nici la fel de detaliat, nici la fel de prescriptiv precum regimul Uniunii. Acesta prevede cerința de a institui o funcție de control intern și proceduri interne pentru identificarea, atenuarea și prevenirea conflictelor de interese. Cu toate acestea, nu există o cerință explicită de a aborda conflictele de interese legate de acționari. Prin urmare, nu este interzisă acordarea unui rating de credit pentru o entitate dacă un membru al consiliului de administrație al agenției de rating de credit sau un acționar care deține peste 10 % din acțiunile sau din drepturile de vot ale agenției de rating de credit deține peste 10 % din acțiunile entității căreia i se acordă ratingul. De asemenea, nu este interzis ca o persoană sau o entitate care deține peste 5 % din acțiunile sau din drepturile de vot ale unei agenții de rating de credit să presteze servicii de consultanță sau de consiliere pentru o entitate căreia respectiva agenție de rating de credit îi acordă un rating.

(9)

Regulamentul (UE) nr. 462/2013 introduce noi dispoziții prin care se garantează că informațiile confidențiale sunt folosite doar în scopuri legate de activități de rating de credit și sunt protejate împotriva fraudei, a furtului sau a altor forme de abuz. În acest scop, articolul 10 alineatul (2a) din Regulamentul (CE) nr. 1060/2009 prevede obligația agențiilor de rating de credit de a trata toate ratingurile de credit, perspectivele de rating și informațiile aferente drept informații confidențiale până la momentul în care acestea sunt făcute publice. Cadrul juridic și de supraveghere al Singaporelui conține o definiție a informațiilor confidențiale, însă ratingurile de credit și informațiile aferente nu sunt recunoscute ca atare în mod automat.

(10)

Regulamentul (UE) nr. 462/2013 își propune sporirea nivelului de transparență și de calitate al metodologiilor de stabilire a ratingurilor. Acesta introduce, la anexa I secțiunea D subsecțiunea I punctul 3 din Regulamentul (CE) nr. 1060/2009, obligația agențiilor de credit de a-i da entității căreia îi acordă ratingul posibilitatea de a semnala eventualele erori materiale înainte de publicarea ratingului de credit sau a perspectivei de rating. Cadrul juridic și de supraveghere al Singaporelui nu prevede în mod explicit obligația ca agențiile de rating de credit să informeze o entitate căreia îi acordă un rating cu privire la ratingul de credit înainte de publicarea acestuia. O agenție de rating de credit trebuie să notifice o entitate căreia îi acordă un rating doar atunci când acest lucru este fezabil și adecvat.

(11)

Regulamentul (UE) nr. 462/2013 introduce măsuri de protecție la articolul 8 alineatul (5a), alineatul (6) literele (aa) și (ab) și alineatul (7) din Regulamentul (CE) nr. 1060/2009, pentru a asigura faptul că nicio modificare adusă metodologiilor de stabilire a ratingurilor nu are drept rezultat metodologii mai puțin riguroase. Cadrul juridic și de supraveghere al Singaporelui prevede obligația agențiilor de rating de credit de a institui și de a pune în aplicare o funcție riguroasă și formală de revizuire pentru revizuirea periodică a metodologiilor de stabilire a ratingurilor. Totuși, acesta nu prevede în mod explicit obligația agențiilor de rating de credit de a corecta erorile și de a efectua o consultare cu privire la eventualele modificări aduse metodologiilor. Deși agențiile de rating de credit trebuie să facă publică orice modificare semnificativă adusă metodologiilor lor, ele nu au obligația de a înștiința nici autoritatea de supraveghere, nici toate entitățile afectate în acest caz.

(12)

Regulamentul (UE) nr. 462/2013 consolidează cerințele referitoare la prezentarea și publicarea ratingurilor de credit. În temeiul articolului 8 alineatul (2) și al anexei I secțiunea D subsecțiunea I punctul 2a din Regulamentul (CE) nr. 1060/2009, o agenție de rating de credit publică, odată cu metodologiile de rating, modelele și ipotezele principale de rating, orientări clare și ușor de înțeles care să explice ipotezele, parametrii, limitele și incertitudinile referitoare la modelele și metodologiile de stabilire a ratingurilor utilizate în procesul de rating de credit. Cadrul juridic și de supraveghere al Singaporelui prevede obligația de a garanta că acțiunile și metodologia de acordare a ratingului de credit sunt însoțite de orientări adecvate.

(13)

Cu scopul de a consolida concurența și de a limita probabilitatea apariției conflictelor de interese din sectorul agențiilor de rating de credit, Regulamentul (UE) nr. 462/2013 introduce, la anexa I secțiunea E subsecțiunea II din Regulamentul (CE) nr. 1060/2009, o cerință potrivit căreia comisioanele percepute de agențiile de rating de credit pentru ratingurile de credit și serviciile auxiliare să nu aibă caracter discriminatoriu și să se bazeze pe costuri reale. Acesta prevede obligația agențiilor de rating de credit de a face publice anumite informații financiare. Regimul juridic și de supraveghere al Singaporelui nu prevede obligația sistematică a agențiilor de rating de credit de a furniza politicile de prețuri autorității de supraveghere sau entităților cărora li se acordă un rating, deși autoritatea de supraveghere poate solicita aceste informații în cadrul activităților sale de supraveghere. În plus, nu există cerința ca comisioanele percepute de la clienți să fie bazate pe costuri și să nu aibă caracter discriminatoriu.

(14)

Având în vedere factorii examinați, cadrul juridic și de supraveghere al Singaporelui nu îndeplinește toate condițiile de echivalență prevăzute la articolul 5 alineatul (6) al doilea paragraf din Regulamentul (CE) nr. 1060/2009. Prin urmare, acesta nu poate fi considerat echivalent cu cadrul juridic și de supraveghere instituit prin regulamentul menționat.

(15)

Prin urmare, Decizia de punere în aplicare 2014/248/UE ar trebui abrogată.

(16)

Măsurile prevăzute în prezenta decizie sunt conforme cu avizul Comitetului european pentru valori mobiliare,

(1)

Potrivit articolului 5 alineatul (6) din Regulamentul (CE) nr. 1060/2009, Comisia poate adopta o decizie de echivalare, atunci când, prin cadrul juridic și de supraveghere al unei țări terțe, se asigură respectarea de către agențiile de rating de credit autorizate sau înregistrate în țara terță în cauză a unor cerințe legale obligatorii prevăzute în regulamentul respectiv și care fac obiectul unei supravegheri și unui control eficiente în țara terță în cauză.

(2)

Scopul acestei decizii de echivalare este acela de a le permite agențiilor de rating de credit din Statele Unite ale Americii, în măsura în care nu prezintă o importanță sistemică pentru stabilitatea sau integritatea financiară a piețelor financiare ale unuia sau mai multor state membre, să solicite certificare din partea Autorității Europene pentru Valori Mobiliare și Piețe (ESMA). Această decizie de echivalare oferă ESMA posibilitatea de a evalua agențiile de rating de credit în cauză în mod individual și de a acorda o scutire de la unele dintre cerințele organizaționale pentru agențiile de rating de credit active în Uniunea Europeană, inclusiv de la cerința privind prezența fizică în Uniunea Europeană.

(3)

Pentru a fi considerat echivalent, cadrul juridic și de supraveghere al unei țări terțe trebuie să îndeplinească cel puțin cele trei condiții de la articolul 5 alineatul (6) din Regulamentul (CE) nr. 1060/2009.

(4)

La 5 octombrie 2012, Comisia a adoptat Decizia de punere în aplicare 2012/628/UE (2), constatând îndeplinirea acestor trei condiții și considerând cadrul juridic de supraveghere al Statele Unite ale Americii pentru agențiile de rating de credit drept echivalent cu cerințele Regulamentului (CE) nr. 1060/2009 în vigoare la momentul respectiv.

(5)

Conform primei condiții prevăzute la articolul 5 alineatul (6) din Regulamentul (CE) nr. 1060/2009, agențiile de rating dintr-o țară terță trebuie să facă obiectul autorizării sau înregistrării și, de asemenea, trebuie să fie supuse în permanență unei supravegheri și unor controale eficace. Cadrul juridic și de supraveghere din Statele Unite ale Americii prevede obligația agențiilor de rating de credit de a se înregistra la Comisia pentru Valori Mobiliare și Schimb din Statele Unite (SEC) ca organizații de rating statistic recunoscute la nivel național (NRSRO), astfel încât ratingurile lor să poată fi utilizate în scopuri de reglementare. Ulterior, acestea sunt supravegheate în permanență de SEC. SEC este învestită cu o gamă largă de competențe de supraveghere, care îi permit să verifice dacă agențiile de rating își respectă obligațiile legale. Printre aceste competențe se numără competența de a avea acces la documente, de a efectua investigații, de a desfășura inspecții la fața locului și de a solicita acces la înregistrări ale comunicațiilor telefonice și electronice. SEC poate exercita aceste competențe nu numai în ceea ce privește agențiile de rating de credit, ci și în raport cu alte persoane implicate în activitățile de rating de credit. Cadrul juridic și de supraveghere al Statelor Unite ale Americii prevede obligația SEC de a efectua o examinare a fiecărei NRSRO cel puțin o dată pe an și de a prezenta un raport privind rezultatele acestor examinări. Dacă SEC stabilește că o NRSRO încalcă o obligație care decurge din normele pertinente, aceasta poate adopta o gamă largă de măsuri de supraveghere pentru a pune capăt încălcării. Printre aceste măsuri se numără competența de a retrage înregistrarea, de a suspenda utilizarea ratingurilor în scop de reglementare și de a cere agențiilor de rating de credit să pună capăt încălcării. SEC poate impune totodată sancțiuni severe agențiilor de rating pentru încălcarea cerințelor aplicabile. Prin urmare, NRSRO sunt supuse în permanență unei supravegheri și unor controale eficace. Acordul de cooperare încheiat între ESMA și SEC prevede schimbul de informații cu privire la măsurile de control și supraveghere adoptate împotriva agențiilor de rating transfrontaliere.

(6)

Potrivit celei de a doua condiții prevăzute la articolul 5 alineatul (6) din Regulamentul (CE) nr. 1060/2009, agențiile de rating de credit dintr-o țară terță trebuie să se supună unor norme legale obligatorii echivalente cu cele prevăzute la articolele 6-12 din Regulamentul (CE) nr. 1060/2009 și în anexa I la regulamentul respectiv. Cadrul juridic și de supraveghere al Statelor Unite ale Americii este considerat echivalent cu Regulamentul privind agențiile de rating de credit în ceea ce privește gestionarea conflictelor de interese, procesele organizaționale și procedurile pe care agențiile de rating de credit trebuie să le instituie, calitatea ratingurilor și a metodologiilor de rating, publicarea ratingurilor de credit și publicarea generală și periodică a activităților de rating de credit. Ca atare, cadrul juridic și de supraveghere din Statele Unite ale Americii prevede o protecție echivalentă în termeni de integritate, transparență, bună guvernanță a agențiilor de rating de credit și fiabilitate a activităților de rating de credit.

(7)

Conform celei de a treia condiții prevăzute la articolul 5 alineatul (6) din Regulamentul (CE) nr. 1060/2009, regimul de reglementare al unei țări terțe trebuie să împiedice intervenția autorităților de supraveghere și a altor autorități publice din țara terță respectivă asupra conținutului ratingurilor de credit și asupra metodologiilor. În această privință, legea interzice SEC și tuturor celorlalte autorități publice din Statele Unite ale Americii să intervină în privința conținutului ratingurilor de credit și a metodologiilor de rating.

(8)

Cadrul juridic și de supraveghere al Statelor Unite ale Americii îndeplinește în continuare cele trei condiții prevăzute inițial la articolul 5 alineatul (6) din Regulamentul (CE) nr. 1060/2009. Cu toate acestea, Regulamentul (UE) nr. 462/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (3) a introdus cerințe suplimentare pentru agențiile de rating de credit înregistrate în Uniune, înăsprind regimul juridic și de supraveghere pentru respectivele agenții de rating de credit. Aceste cerințe suplimentare includ norme obligatorii pentru agențiile de rating de credit privind perspectivele de rating, gestionarea conflictelor de interese, cerințele în materie de confidențialitate, modificarea metodologiilor de stabilire a ratingurilor și prezentarea și publicarea ratingurilor de credit.

(9)

În temeiul articolului 2 al doilea paragraf punctul 1 litera (b) din Regulamentul (UE) nr. 462/2013, cerințele suplimentare se aplică în vederea evaluării echivalenței cadrelor juridice și de supraveghere din țările terțe începând cu 1 iunie 2018.

(10)

În aceste condiții, la 13 iulie 2017, Comisia a solicitat consiliere din partea Autorității Europene pentru Valori Mobiliare și Piețe (ESMA) în ceea ce privește echivalența cadrului juridic și de supraveghere din alte țări, precum Statele Unite ale Americii, cu aceste cerințe suplimentare introduse prin Regulamentul (UE) nr. 462/2013, și i-a cerut opinia cu privire la importanța ridicată a eventualelor diferențe.

(11)

În avizul său tehnic publicat la 17 noiembrie 2017, ESMA a concluzionat că în cadrul juridic și de supraveghere din Statele Unite ale Americii referitor la agențiile de rating de credit sunt incluse suficiente dispoziții pentru a îndeplini cerințele suplimentare introduse prin Regulamentul (UE) nr. 462/2013.

(12)

Regulamentul (UE) nr. 462/2013 introduce acum la articolul 3 alineatul (1) litera (w) o definiție a perspectivei de rating, iar Regulamentul (CE) nr. 1060/2009 extinde la perspectivele de rating o serie de cerințe aplicabile ratingurilor de credit. Cadrul juridic și de supraveghere din Statele Unite ale Americii recunoaște avertismentele privind posibila modificare a unui rating de credit (rating watches), care constituie un tip de perspectivă de rating în sensul Regulamentului (CE) nr. 1060/2009, ca fiind incluse în sfera sa de aplicare.

(13)

Pentru a sublinia independența agențiilor de rating de credit față de entitățile cărora li se acordă ratingul, Regulamentul (UE) nr. 462/2013 extinde, prin modificările introduse la articolul 6 alineatul (4), la articolul 6a și la articolul 6b din Regulamentul (UE) nr. 1060/2009, aplicabilitatea normelor privind conflictele de interese la acele conflicte de interese provocate de acționarii sau membrii care dețin o poziție semnificativă în cadrul agențiilor de rating de credit. În mod similar, cadrul juridic și de supraveghere din Statele Unite ale Americii include dispoziții care să asigure protecție atunci când acționarii unei NRSRO ar putea crea conflicte de interese pentru agențiile de rating de credit.

(14)

Regulamentul (UE) nr. 462/2013 introduce noi dispoziții prin care să se asigure faptul că informațiile confidențiale sunt folosite doar în scopuri legate de activități de rating de credit și sunt protejate împotriva fraudei, a furtului sau a altei forme de abuz. În acest scop, articolul 10 alineatul (2a) din Regulamentul (UE) nr. 1060/2009 prevede obligația agențiilor de rating de credit de a trata toate ratingurile de credit, perspectivele de rating și informațiile aferente drept informații confidențiale până la momentul publicării. Cadrul juridic și de supraveghere din Statele Unite ale Americii recunoaște faptul că o acțiune de rating nepublicată poate reprezenta o informație confidențială. O NRSRO trebuie să dispună de politici și proceduri prin care să evite divulgarea selectivă și necorespunzătoare de informații semnificative fără caracter public, obținute în legătură cu prestarea serviciilor de rating de credit. Astfel, este instituit un cadru credibil pentru a asigura protecția împotriva utilizării necorespunzătoare a informațiilor confidențiale.

(15)

Regulamentul (UE) nr. 462/2013 își propune sporirea nivelului de transparență și de calitate al metodologiilor de stabilire a ratingurilor. Acesta introduce, la anexa I secțiunea D partea I punctul 3 din Regulamentul (CE) nr. 1060/2009, obligația agențiilor de credit de a acorda entității căreia i se acordă ratingul posibilitatea de a semnala eventualele erori materiale înainte de publicarea ratingului de credit sau a perspectivei de rating. Cadrul juridic și de supraveghere din Statele Unite ale Americii nu conține aceeași cerință, însă o NRSRO trebuie să dispună de proceduri prin care debitorii cărora li se acordă un rating și emitenții de valori mobiliare sau instrumente ale pieței monetare cărora li se acordă un rating să fie informați cu privire la deciziile privind ratingul de credit, precum și de proceduri privind contestațiile referitoare la decizii de rating de credit definitive și pendinte.

(16)

Regulamentul (UE) nr. 462/2013 introduce măsuri de protecție la articolul 8 alineatul (5a), alineatul (6) literele (aa) și (ab) și alineatul (7) din Regulamentul (CE) nr. 1060/2009, pentru a asigura faptul că nicio modificare adusă metodologiilor de stabilire a ratingurilor nu are drept rezultat metodologii mai puțin riguroase. Cadrul juridic și de supraveghere din Statele Unite ale Americii prevede obligația fiecărei NRSRO de a adopta, a menține, a pune în aplicare și a documenta politici concepute în mod rezonabil pentru a asigura faptul că modificările semnificative aduse procedurilor și metodologiilor sunt publicate cu promptitudine într-o secțiune ușor accesibilă a siteului web al NRSRO. Nu există obligația specifică de a corecta o eroare identificată la nivelul metodologiei, însă aceasta decurge din obligații cu un caracter mai general privind calitatea metodologiilor.

(17)

Regulamentul (UE) nr. 462/2013 consolidează cerințele referitoare la prezentarea și publicarea ratingurilor de credit. În temeiul articolului 8 alineatul (2) și anexei I secțiunea D secțiunea I punctul 2a din Regulamentul (CE) nr. 1060/2009, o agenție de rating de credit trebuie să publice, odată cu metodologiile de rating, modelele și ipotezele principale de rating, orientări clare și ușor de înțeles care să explice ipotezele, parametrii, limitele și incertitudinile referitoare la modelele și metodologiile de stabilire a ratingurilor utilizate în procesul de stabilire a ratingului de credit. Cadrul juridic și de supraveghere din Statele Unite ale Americii include cerințe prin care să se asigure faptul că acțiunile și metodologia de acordare a ratingului de credit sunt însoțite de îndrumări adecvate. De asemenea, există cerințe prin care să se asigure faptul că ratingul de credit reflectă toate informațiile considerate relevante.

(18)

Cu scopul de a consolida concurența și de a limita probabilitatea apariției conflictelor de interese în sectorul agențiilor de rating de credit, Regulamentul (UE) nr. 462/2013 introduce, la anexa I secțiunea E subsecțiunea II din Regulamentul (CE) nr. 1060/2009, cerința ca comisioanele percepute de agențiile de rating de credit pentru ratingurile de credit și serviciile auxiliare să nu aibă un caracter discriminatoriu și să se bazeze pe costuri reale. Acesta prevede obligația agențiilor de rating de credit de a face publice anumite informații financiare. Cadrul juridic și de supraveghere din Statele Unite ale Americii conține obligații generale de înregistrare și de păstrare a informațiilor referitoare la comisioane și la comunicarea cu clienții, care contribuie la atingerea obiectivului de transparență, de concurență și de combatere a conflictelor de interese și prevede obligația NRSRO de a depune anual o serie de rapoarte financiare la SEC.

(19)

Principiul proporționalității și abordarea bazată pe riscuri ghidează Comisia în evaluarea regimului de reglementare dintr-o țară terță. În lumina factorilor analizați în comun și a avizului tehnic furnizat de ESMA, cadrul juridic și de supraveghere al Statelor Unite ale Americii pentru agențiile de rating de credit îndeplinește condițiile prevăzute la articolul 5 alineatul (6) al doilea paragraf din Regulamentul (CE) nr. 1060/2009 și ar trebui să fie considerat în continuare echivalent cu cadrul juridic și de supraveghere instituit prin regulamentul respectiv.

(20)

Din rațiuni de securitate juridică, ar trebui să fie adoptată o nouă decizie de punere în aplicare și, prin urmare, Decizia de punere în aplicare 2012/628/UE ar trebui abrogată.

(21)

Comisia, asistată de ESMA, ar trebui să monitorizeze în continuare, în mod regulat, evoluția măsurilor juridice și de supraveghere aplicabile agențiilor de rating de credit, evoluțiile pieței și eficacitatea cooperării pentru supraveghere în ceea ce privește monitorizarea și asigurarea respectării în Statele Unite ale Americii, pentru a asigura conformitatea permanentă.

(22)

Măsurile prevăzute în prezenta decizie sunt conforme cu avizul Comitetului european pentru valori mobiliare,

(1)

Potrivit articolului 5 alineatul (6) din Regulamentul (CE) nr. 1060/2009, Comisia poate adopta o decizie de echivalare, atunci când, prin cadrul juridic și de supraveghere al unei țări terțe, se asigură respectarea de către agențiile de rating de credit autorizate sau înregistrate în țara terță în cauză a unor cerințe legale obligatorii prevăzute în regulamentul respectiv și care fac obiectul unei supravegheri și unui control eficiente în țara terță în cauză.

(2)

Scopul acestei decizii de echivalare este acela de a le permite agențiilor de rating de credit din Mexic, în măsura în care nu prezintă o importanță sistemică pentru stabilitatea sau integritatea financiară a piețelor financiare ale unuia sau mai multor state membre, să solicite certificare din partea Autorității Europene pentru Valori Mobiliare și Piețe (ESMA). Această decizie de echivalare oferă ESMA posibilitatea de a evalua agențiile de rating de credit în cauză în mod individual și de a acorda o scutire de la unele dintre cerințele organizaționale pentru agențiile de rating de credit active în Uniunea Europeană, inclusiv de la cerința privind prezența fizică în Uniunea Europeană.

(3)

Pentru a fi considerat echivalent, cadrul juridic și de supraveghere al unei țări terțe trebuie să îndeplinească cel puțin cele trei condiții de la articolul 5 alineatul (6) din Regulamentul (CE) nr. 1060/2009.

(4)

La 28 aprilie 2014, Comisia a adoptat Decizia de punere în aplicare 2014/247/UE (2), constatând îndeplinirea acestor trei condiții și considerând cadrul juridic și de supraveghere al Mexicului pentru agențiile de rating de credit drept echivalent cu cerințele Regulamentului (CE) nr. 1060/2009 în vigoare la momentul respectiv.

(5)

Conform primei condiții prevăzute la articolul 5 alineatul (6) din Regulamentul (CE) nr. 1060/2009, agențiile de rating dintr-o țară terță trebuie să facă obiectul autorizării sau înregistrării și să fie supuse în permanență unei supravegheri și unor controale eficace. Cadrul mexican prevede ca o agenție de rating de credit să fie autorizată și supravegheată de către Comisia Bancară și pentru Valori Mobiliare din Mexic (Comisión Nacional Bancaria y de Valores, CNBV), pentru a putea funcționa și a furniza servicii de rating de credit. CNBV are competența de a investiga orice acțiuni sau aspecte care pot sau ar putea constitui o încălcare a legislației. CNBV are competența de a solicita orice tip de informații și de documente, de a efectua inspecții la fața locului și de a convoca orice persoană care ar putea contribui la investigație. Agențiile de rating de credit pot face obiectul excluderii, suspendării activității sau revocării autorizației, pe bază permanentă sau temporară. CNBV este abilitată să impună amenzi administrative. CNBV a instituit evaluări anuale ale conformității pentru agențiile de rating de credit înregistrate și, în cazurile necesare, a impus sancțiuni. Acordul de cooperare încheiat între ESMA și CNBV prevede schimbul de informații cu privire la măsurile de control și de supraveghere adoptate împotriva agențiilor de rating transfrontaliere.

(6)

Potrivit celei de a doua condiții prevăzute la articolul 5 alineatul (6) din Regulamentul (CE) nr. 1060/2009, agențiile de rating de credit dintr-o țară terță trebuie să se supună unor norme legale obligatorii echivalente cu cele prevăzute la articolele 6-12 din Regulamentul (CE) nr. 1060/2009 și în anexa I la regulamentul respectiv. Cadrul juridic și de supraveghere din Mexic privind guvernanța corporativă impune agențiilor de rating obligația de a constitui un consiliu de administrație, alcătuit din maximum 21 de directori, din care cel puțin 25 % trebuie să îndeplinească cerințele de independență. Directorii independenți dispun, printre altele, de competența de a elabora politica și metodologiile de rating, de a asigura eficacitatea sistemului de control intern și de a monitoriza procesele de conformare și de guvernanță. Conflictele de interese trebuie identificate și eliminate și, dacă este cazul, responsabilul cu verificarea conformității trebuie să fie informat cu privire la orice conflict de interese potențial care ar putea influența ratingurile. Atunci când o agenție de rating identifică anumite conflicte de interese care ar putea influența ratingurile sale, aceasta trebuie să se abțină de la prestarea serviciilor. Cadrul juridic și de supraveghere din Mexic cuprinde cerințe organizaționale detaliate privind ținerea evidențelor și confidențialitatea și prevede că agențiile de rating își păstrează răspunderea deplină pentru activitățile externalizate. Entitățile care furnizează servicii de externalizare pentru agențiile de rating sunt, de asemenea, supuse supravegherii exercitate de CNBV. Agențiile de rating trebuie să instituie o funcție oficială de revizuire a metodologiilor și a modelelor de rating, iar cadrul Mexicului cuprinde o gamă largă de cerințe în materie de publicare cu privire la ratingurile de credit și la activitățile de rating. Prin urmare, cadrul juridic și de supraveghere din Mexic este considerat echivalent cu Regulamentul (CE) nr. 1060/2009 în ceea ce privește gestionarea conflictelor de interese, cerințele organizaționale, calitatea ratingurilor și a metodologiilor de rating, publicarea ratingurilor de credit și publicarea cu caracter general și în mod periodic a informațiilor cu privire la activitățile de rating de credit. Astfel, cadrul prevede o protecție echivalentă în materie de integritate, transparență, bună guvernanță a agențiilor de rating de credit și fiabilitate a activităților de rating de credit.

(7)

Conform celei de-a treia condiții prevăzute la articolul 5 alineatul (6) din Regulamentul (CE) nr. 1060/2009, regimul de reglementare al unei țări terțe trebuie să împiedice intervenția autorităților de supraveghere și a altor autorități publice din țara terță respectivă asupra conținutului ratingurilor de credit și asupra metodologiilor. Conform Constituției Mexicului, autoritățile administrative pot acționa numai atunci când dispun de o autoritate sau o competență expresă prevăzută în legislația aplicabilă. Nu există nicio dispoziție legală prin care CNBV sau orice altă autoritate publică să fie abilitată să influențeze conținutul ratingurilor de credit sau metodologiile de rating.

(8)

Cadrul juridic și de supraveghere al Mexicului îndeplinește în continuare cele trei condiții prevăzute inițial la articolul 5 alineatul (6) din Regulamentul (CE) nr. 1060/2009. Cu toate acestea, Regulamentul (UE) nr. 462/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (3) a introdus cerințe suplimentare pentru agențiile de rating de credit înregistrate în Uniune, înăsprind regimul juridic și de supraveghere pentru respectivele agenții de rating de credit. Aceste cerințe suplimentare includ norme obligatorii pentru agențiile de rating de credit privind perspectivele de rating, gestionarea conflictelor de interese, cerințele în materie de confidențialitate, calitatea metodologiilor de stabilire a ratingurilor și prezentarea și publicarea ratingurilor de credit.

(9)

În temeiul articolului 2 al doilea paragraf punctul 1 litera (b) din Regulamentul (UE) nr. 462/2013, cerințele suplimentare se aplică în vederea evaluării echivalenței cadrelor juridice și de supraveghere din țările terțe începând cu 1 iunie 2018.

(10)

În aceste condiții, la 13 iulie 2017, Comisia a solicitat consiliere din partea ESMA în ceea ce privește echivalența cadrului juridic și de supraveghere din alte țări, cum ar fi Mexicul, cu aceste cerințe suplimentare introduse prin Regulamentul (UE) nr. 462/2013, și i-a cerut opinia cu privire la importanța eventualelor diferențe.

(11)

În avizul său tehnic publicat la 17 noiembrie 2017, ESMA a concluzionat că în cadrul juridic și de supraveghere din Mexic referitor la agențiile de rating de credit sunt incluse suficiente dispoziții pentru a îndeplini cerințele suplimentare introduse prin Regulamentul (UE) nr. 462/2013.

(12)

Regulamentul (UE) nr. 462/2013 introduce acum la articolul 3 alineatul (1) litera (w) o definiție a perspectivei de rating, iar Regulamentul (CE) nr. 1060/2009 extinde și la perspectivele de rating o serie de cerințe aplicabile ratingurilor de credit. Cadrul juridic și de supraveghere din Mexic nu recunoaște în mod explicit perspectivele de rating drept un element separat și distinct față de ratingul de credit, însă, în cazul în care o agenție de rating de credit produce perspective de rating, CNBV se așteaptă de la aceasta să îndeplinească aceleași cerințe în materie de transparență, de independență și de publicare ca ratingurile de credit. În plus, CNBV include în monitorizarea sa de supraveghere caracterul adecvat al perspectivelor de rating împreună cu ratingurile de credit asociate.

(13)

Pentru a sublinia independența agențiilor de rating de credit față de entitățile cărora li se acordă ratingul, Regulamentul (UE) nr. 462/2013 extinde, prin modificările introduse la articolul 6 alineatul (4), la articolul 6a și la articolul 6b din Regulamentul (UE) nr. 1060/2009, aplicabilitatea normelor privind conflictele de interese la acele conflicte de interese provocate de acționarii sau membrii care dețin o poziție semnificativă în cadrul agențiilor de rating de credit. Cadrul juridic și de supraveghere din Mexic include o interdicție generală ca acționarii și membrii consiliului de administrație să dețină, în mod direct sau indirect, orice participație la entitatea căreia i se acordă ratingul. În plus, agențiile de rating de credit nu pot furniza niciun serviciu clienților care dețin peste 5 % din capitalul lor.

(14)

Regulamentul (UE) nr. 462/2013 introduce noi dispoziții prin care să se asigure faptul că informațiile confidențiale sunt folosite doar în scopuri legate de activități de rating de credit și sunt protejate împotriva fraudei, a furtului sau a altei forme de abuz. În acest scop, articolul 10 alineatul (2a) din Regulamentul (UE) nr. 1060/2009 prevede obligația agențiilor de rating de credit de a trata toate ratingurile de credit, perspectivele de rating și informațiile aferente drept informații confidențiale până la momentul publicării. Cadrul juridic și de supraveghere din Mexic prevede cerințe detaliate privind măsurile pe care trebuie să le ia agențiile de rating de credit pentru a proteja informațiile confidențiale legate de emitenți. Astfel, este instituit un cadru credibil pentru a asigura protecția împotriva utilizării necorespunzătoare a informațiilor confidențiale.

(15)

Regulamentul (UE) nr. 462/2013 își propune sporirea nivelului de transparență și de calitate al metodologiilor de stabilire a ratingurilor. Acesta introduce, la anexa I secțiunea D subsecțiunea I punctul 3 din Regulamentul (CE) nr. 1060/2009, obligația agențiilor de credit de a acorda entității căreia i se acordă ratingul posibilitatea de a semnala eventualele erori materiale înainte de publicarea ratingului de credit sau a perspectivei de rating. Cadrul juridic și de supraveghere din Mexic prevede obligația ca agențiile de rating de credit să informeze o entitate căreia i se acordă un rating cu privire la ratingul de credit, înainte de publicarea acestuia. Agenția de rating de credit și entitatea căreia i se acordă un rating au posibilitatea de a stabili ele însele dacă agenția de rating de credit trebuie să transmită un preaviz clientului și, în acest caz, cu cât timp înainte de publicare trebuie transmise comentarii.

(16)

Regulamentul (UE) nr. 462/2013 introduce măsuri de protecție la articolul 8 alineatul (5a), alineatul (6) literele (aa) și (ab) și alineatul (7) din Regulamentul (CE) nr. 1060/2009, pentru a asigura faptul că nicio modificare adusă metodologiilor de stabilire a ratingurilor nu are drept rezultat metodologii mai puțin riguroase. Cadrul juridic și de supraveghere din Mexic prevede obligația ca agențiile de rating de credit să publice pe site-ul lor web, anterior utilizării lor, metodologiile și procedurile utilizate pentru cercetări, analize, opinii, evaluări și examinări privind calitatea creditului, precum și să facă publică orice modificare semnificativă a metodologiilor lor, astfel încât să poată fi consultate de publicul investitor. În același mod, agențiile de rating de credit au obligația de a-și revizui metodologiile și modelele, deși nu există cerința explicită de a consulta participanții la piață înainte de modificarea metodologiei și de a aborda erorile identificate la nivelul metodologiilor lor. Cu toate acestea, în cazul în care agenția de rating de credit introduce modificări semnificative la nivelul metodologiilor de stabilire a ratingurilor, agenția trebuie să notifice CNBV cu privire la modificările metodologiei de stabilire a creditelor și să le facă publice fără a prezenta motivele care le-au determinat. În cazul modificării modelelor și metodologiilor de stabilire a ratingurilor de la nivelul unei agenții de rating de credit, aceasta din urmă trebuie să revizuiască toate ratingurile acordate anterior.

(17)

Regulamentul (UE) nr. 462/2013 consolidează cerințele referitoare la prezentarea și divulgarea ratingurilor de credit. În temeiul articolului 8 alineatul (2) și anexei I secțiunea D subsecțiunea I punctul 2a din Regulamentul (CE) nr. 1060/2009, o agenție de rating de credit trebuie să publice, odată cu metodologiile de rating, modelele și ipotezele principale de rating, orientări clare și ușor de înțeles care să explice ipotezele, parametrii, limitele și incertitudinile referitoare la modelele și metodologiile de stabilire a ratingurilor utilizate în procesul de stabilire a ratingului de credit. Cadrul juridic și de supraveghere din Mexic prevede obligația agențiilor de rating de credit de a evidenția, într-un rating de credit, faptul că acesta constituie opinia agenției și că el conține dispoziții prin care se asigure faptul că în ratingurile de credit sunt prezentate doar informații relevante pentru ratingul de credit. De asemenea, sunt prevăzute cerințe menite să asigure faptul că agențiile de rating de credit furnizează îndrumări suficiente pentru ca ratingurile de credit să poată fi înțelese de utilizatorii acestora.

(18)

Cu scopul de a consolida concurența și de a limita probabilitatea apariției conflictelor de interese în sectorul agențiilor de rating de credit, Regulamentul (UE) nr. 462/2013 introduce, la anexa I secțiunea E subsecțiunea II din Regulamentul (CE) nr. 1060/2009, cerința ca comisioanele percepute de agențiile de rating de credit pentru ratingurile de credit și serviciile auxiliare să nu aibă un caracter discriminatoriu și să se bazeze pe costuri reale. Acesta prevede obligația agențiilor de rating de credit de a face publice anumite informații financiare. Cadrul juridic și de supraveghere din Mexic prevede obligația agențiilor de rating de credit de a furniza CNBV date privind comisioanele percepute de la clienți individuali, indicând veniturile obținute de la fiecare și detaliind toate serviciile furnizate fiecăruia în ultimul an. Agențiile de rating de credit divulgă publicului dacă au primit de la aceeași entitate căreia i se acordă ratingul comisioane pentru alte servicii decât serviciile de rating și procentul aferent comisioanelor pentru serviciile de rating. În plus, există obligația generală ca CNBV să garanteze egalitatea de tratament pentru toți clienții agențiilor de rating de credit.

(19)

Principiul proporționalității și abordarea bazată pe riscuri ghidează Comisia în evaluarea regimului de reglementare al unei țări terțe. În lumina factorilor analizați, cadrul juridic și de supraveghere al Mexicului pentru agențiile de rating de credit îndeplinește condițiile prevăzute la articolul 5 alineatul (6) al doilea paragraf din Regulamentul (CE) nr. 1060/2009 și ar trebui să fie considerat în continuare echivalent cu cadrul juridic și de supraveghere instituit prin regulamentul respectiv.

(20)

Din rațiuni de securitate juridică, ar trebui să fie adoptată o nouă decizie de punere în aplicare și, prin urmare, Decizia de punere în aplicare 2014/247/UE ar trebui abrogată.

(21)

Comisia, asistată de ESMA, ar trebui să monitorizeze în continuare, în mod regulat, evoluția măsurilor juridice și de supraveghere aplicabile agențiilor de rating de credit, evoluțiile pieței și eficacitatea cooperării pentru supraveghere în ceea ce privește monitorizarea și asigurarea respectării în Mexic, pentru a asigura conformitatea permanentă.

(22)

Măsurile prevăzute în prezenta decizie sunt conforme cu avizul Comitetului european pentru valori mobiliare,

(1)

Potrivit articolului 5 alineatul (6) din Regulamentul (CE) nr. 1060/2009, Comisia poate adopta o decizie de echivalare, menționând faptul că, prin cadrul juridic și de supraveghere al unei țări terțe, se asigură respectarea de către agențiile de rating de credit autorizate sau înregistrate în țara terță în cauză a unor cerințe legale obligatorii echivalente cu cerințele prevăzute în regulamentul respectiv și care fac obiectul unei supravegheri și unui control eficiente în țara terță în cauză. Pentru a fi considerat echivalent, cadrul juridic și de supraveghere trebuie să îndeplinească cel puțin condițiile de la articolul 5 alineatul (6) din Regulamentul (CE) nr. 1060/2009.

(2)

La 28 aprilie 2014, Comisia a adoptat Decizia de punere în aplicare 2014/245/UE (2), constatând îndeplinirea acestor trei condiții și considerând cadrul juridic și de supraveghere al Braziliei pentru agențiile de rating de credit drept echivalent cu cerințele Regulamentului (CE) nr. 1060/2009 în vigoare la momentul respectiv.

(3)

Cadrul juridic și de supraveghere al Braziliei îndeplinește în continuare cele trei condiții prevăzute inițial la articolul 5 alineatul (6) din Regulamentul (CE) nr. 1060/2009. Cu toate acestea, Regulamentul (UE) nr. 462/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (3) a introdus cerințe suplimentare pentru agențiile de rating de credit înregistrate în Uniune, înăsprind regimul juridic și de supraveghere pentru respectivele agenții de rating de credit. Aceste cerințe suplimentare includ norme obligatorii pentru agențiile de rating de credit privind perspectivele de rating, gestionarea conflictelor de interese, cerințele în materie de confidențialitate, calitatea metodologiilor de stabilire a ratingurilor și prezentarea și publicarea ratingurilor de credit.

(4)

Conform articolului 2 al doilea paragraf punctul 1 litera (b) din Regulamentul (UE) nr. 462/2013, cerințele suplimentare se aplică în vederea evaluării echivalenței cadrelor juridice și de supraveghere din țările terțe începând cu 1 iunie 2018.

(5)

În aceste condiții, la 13 iulie 2017, Comisia a solicitat avizul Autorității Europene pentru Valori Mobiliare și Piețe („ESMA”) în ceea ce privește echivalența cadrului juridic și de supraveghere din alte țări, printre care și Brazilia, cu aceste cerințe suplimentare introduse prin Regulamentul (UE) nr. 462/2013, precum și opinia sa privind importanța materială a eventualelor diferențe.

(6)

În avizul său tehnic publicat la 17 noiembrie 2017, ESMA a concluzionat că în cadrul juridic și de supraveghere din Brazilia nu sunt incluse suficiente dispoziții care să asigure îndeplinirea obiectivelor vizate de cerințele suplimentare introduse prin Regulamentul (UE) nr. 462/2013.

(7)

Regulamentul (UE) nr. 462/2013 introduce la articolul 3 alineatul (1) litera (w) o definiție a perspectivei de rating, iar Regulamentul (CE) nr. 1060/2009 extinde acum și la perspectivele de rating o serie de cerințe aplicabile ratingurilor de credit. Cadrul brazilian nu recunoaște în mod explicit perspectivele de rating drept un element separat și distinct față de ratingul de credit, însă Comisia de Valori Mobiliare din Brazilia („Comissão de Valores Mobiliários”) se așteaptă ca perspectivele de rating să fie elaborate în conformitate cu toate cerințele care se aplică și ratingurilor de credit corespunzătoare.

(8)

Pentru a sublinia independența agențiilor de rating de credit față de entitățile cărora li se acordă ratingul, Regulamentul (UE) nr. 462/2013 extinde, prin modificările introduse la articolul 6 alineatul (4), la articolul 6a și la articolul 6b din Regulamentul (UE) nr. 1060/2009, aplicabilitatea normelor privind conflictele de interese la acele conflicte de interese provocate de acționarii sau membrii care dețin o poziție semnificativă în cadrul agențiilor de rating de credit. Cadrul juridic și de supraveghere din Brazilia le impune agențiilor de rating de credit să stabilească proceduri organizatorice și administrative adecvate și eficace pentru a preveni, a depista, a elimina, a corecta și a dezvălui orice conflict de interese. Cu toate acestea, cadrul juridic și de supraveghere din Brazilia nu prevede în mod explicit obligația agențiilor de rating de credit de a lua în considerare conflictele de interese în care sunt implicați acționarii. Prin urmare, nu este interzisă acordarea unui rating de credit pentru o entitate dacă un membru al consiliului de administrație al agenției de rating de credit sau un acționar care deține peste 10 % din acțiunile sau din drepturile de vot ale agenției de rating de credit deține peste 10 % din acțiunile entității căreia i se acordă ratingul. De asemenea, nu este interzis ca o persoană sau o entitate care deține peste 5 % din acțiunile sau din drepturile de vot ale unei agenții de rating de credit să presteze servicii de consultanță sau de consiliere pentru o entitate căreia respectiva agenție de rating de credit îi acordă un rating.

(9)

Regulamentul (UE) nr. 462/2013 introduce noi dispoziții prin care se garantează că informațiile confidențiale sunt folosite doar în scopuri legate de activități de rating de credit și sunt protejate împotriva fraudei, a furtului sau a altor forme de abuz. În acest scop, articolul 10 alineatul (2a) din Regulamentul (UE) nr. 1060/2009 prevede obligația agențiilor de rating de credit de a trata toate ratingurile de credit, perspectivele de rating și informațiile aferente drept informații confidențiale până la momentul publicării. Astfel, cadrul juridic și de supraveghere din Brazilia oferă protecție împotriva utilizării necorespunzătoare a informațiilor confidențiale.

(10)

Regulamentul (UE) nr. 462/2013 își propune sporirea nivelului de transparență și de calitate al metodologiilor de stabilire a ratingurilor. Acesta introduce, în anexa I secțiunea D partea I punctul 3 din Regulamentul (CE) nr. 1060/2009, obligația agenției de credit de a acorda entității căreia i se acordă ratingul posibilitatea de a semnala orice eventuale erori materiale înainte de publicarea ratingului de credit sau a perspectivei de rating. Cadrul juridic și de supraveghere din Brazilia nu prevede obligația agențiilor de rating de credit de a informa entitatea căreia i se acordă ratingul înainte de publicarea unui rating de credit.

(11)

Regulamentul (UE) nr. 462/2013 introduce măsuri de protecție la articolul 8 alineatul (5a), alineatul (6) literele (aa) și (ab) și alineatul (7) din Regulamentul (CE) nr. 1060/2009, pentru a asigura faptul că nicio modificare adusă metodologiilor de stabilire a ratingurilor nu are drept rezultat metodologii mai puțin riguroase. Deși cadrul juridic și de supraveghere din Brazilia prevede că o agenție de rating de credit ar trebui să informeze autoritatea de reglementare și piața cu privire la orice modificare semnificativă a metodologiilor sale, acesta nu prevede obligația agențiilor de rating de credit de a se consulta în ceea ce privește modificările aduse metodologiilor sau de a corecta eventualele erori de la nivelul propriilor metodologii. Deși există obligația de a comunica sfera entităților cărora li se acordă ratingul și care sunt afectate de o modificare a metodologiei, nu există obligația de a explica motivul acesteia sau de a notifica autoritatea de supraveghere.

(12)

Regulamentul (UE) nr. 462/2013 consolidează cerințele referitoare la prezentarea și publicarea ratingurilor de credit. Conform articolului 8 alineatul (2) și anexei I secțiunea D partea I punctul 2a din Regulamentul (CE) nr. 1060/2009, o agenție de rating de credit publică, odată cu metodologiile de rating, modelele și ipotezele principale de rating, orientări clare și ușor de înțeles care să explice ipotezele, parametrii, limitele și eventualele incertitudini referitoare la modelele și metodologiile de stabilire a ratingurilor utilizate în procesul de rating de credit. Cadrul juridic și de supraveghere din Brazilia prevede obligația ca rapoartele privind ratingurile de credit să includă metodologiile utilizate pentru determinarea ratingului de credit, pentru a garanta că părțile externe pot înțelege motivele pentru care se acordă un anumit rating. În plus, nu există obligația de a indica faptul că un rating de credit reprezintă opinia agenției și că beneficiarii trebuie să se bazeze pe el doar într-o măsură limitată.

(13)

Cu scopul de a consolida concurența și de a limita probabilitatea apariției conflictelor de interese din sectorul agențiilor de rating de credit, Regulamentul (UE) nr. 462/2013 introduce, în anexa I secțiunea E partea II din Regulamentul (CE) nr. 1060/2009, cerința ca comisioanele percepute de agențiile de rating de credit pentru ratingurile de credit și serviciile auxiliare să nu aibă un caracter discriminatoriu și să se bazeze pe costuri reale. Acesta prevede și obligația agențiilor de rating de credit de a dezvălui anumite informații financiare. Deși Comissão de Valores Mobiliários poate solicita informații în cadrul activităților sale de supraveghere, cadrul juridic și de supraveghere din Brazilia nu prevede obligația sistematică a agențiilor de rating de credit de a furniza politicile de prețuri autorităților de supraveghere sau publicului. În plus, nu există cerința ca comisioanele percepute de la clienți să fie bazate pe costuri și să nu aibă un caracter discriminatoriu.

(14)

Având în vedere factorii examinați, cadrul juridic și de supraveghere din Brazilia nu îndeplinește toate condițiile de echivalență prevăzute la articolul 5 alineatul (6) al doilea paragraf din Regulamentul (CE) nr. 1060/2009. Prin urmare, acesta nu poate fi considerat echivalent cu cadrul juridic și de reglementare instituit prin regulamentul respectiv.

(15)

Prin urmare, Decizia de punere în aplicare 2014/245/UE ar trebui abrogată.

(16)

Măsurile prevăzute în prezenta decizie sunt conforme cu avizul Comitetului european pentru valori mobiliare,

(1)

Potrivit articolului 5 alineatul (6) din Regulamentul (CE) nr. 1060/2009, Comisia poate adopta o decizie de echivalare, menționând faptul că, prin cadrul juridic și de supraveghere al unei țări terțe, se asigură respectarea de către agențiile de rating de credit autorizate sau înregistrate în țara terță în cauză a unor cerințe legale obligatorii echivalente cu cerințele ce decurg din regulamentul respectiv și care fac obiectul unei supravegheri și unui control eficace în țara terță în cauză. Pentru a fi considerat echivalent, cadrul juridic și de supraveghere al unei țări terțe trebuie să îndeplinească cel puțin cele trei condiții de la articolul 5 alineatul (6) din Regulamentul (CE) nr. 1060/2009.

(2)

La 28 aprilie 2014, Comisia a adoptat Decizia de punere în aplicare 2014/246/UE (2), constatând îndeplinirea acestor trei condiții și considerând cadrul juridic de supraveghere din Argentina pentru agențiile de rating de credit drept echivalent cu cerințele Regulamentului (CE) nr. 1060/2009 în vigoare la momentul respectiv.

(3)

Cadrul juridic și de supraveghere al Argentinei îndeplinește în continuare cele trei condiții prevăzute inițial la articolul 5 alineatul (6) din Regulamentul (CE) nr. 1060/2009. Cu toate acestea, Regulamentul (UE) nr. 462/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (3) a introdus cerințe suplimentare pentru agențiile de rating de credit înregistrate în Uniune, înăsprind regimul juridic și de supraveghere pentru respectivele agenții de rating de credit. Aceste cerințe suplimentare includ norme obligatorii pentru agențiile de rating de credit privind perspectivele de rating, gestionarea conflictelor de interese, cerințele în materie de confidențialitate, calitatea metodologiilor de stabilire a ratingurilor și prezentarea și publicarea ratingurilor de credit.

(4)

Conform articolului 2 al doilea paragraf punctul 1 litera (b) din Regulamentul (UE) nr. 462/2013, cerințele suplimentare se aplică în vederea evaluării echivalenței cadrelor juridice și de supraveghere din țările terțe începând cu 1 iunie 2018.

(5)

În aceste condiții, la 13 iulie 2017, Comisia a solicitat consiliere din partea Autorității Europene pentru Valori Mobiliare și Piețe (ESMA) în ceea ce privește echivalența cadrului juridic și de supraveghere din alte țări, printre care și Argentina, cu aceste cerințe suplimentare introduse prin Regulamentul (UE) nr. 462/2013 și i-a cerut opinia cu privire la importanța ridicată a eventualelor diferențe.

(6)

În avizul său tehnic publicat la 17 noiembrie 2017, ESMA a concluzionat că în cadrul juridic și de supraveghere din Argentina nu sunt incluse suficiente dispoziții care să asigure îndeplinirea obiectivelor vizate de cerințele suplimentare introduse prin Regulamentul (UE) nr. 462/2013.

(7)

Regulamentul (UE) nr. 462/2013 introduce la articolul 3 alineatul (1) litera (w) din Regulamentul (CE) nr. 1060/2009 o definiție a perspectivei de rating și extinde la perspectivele de rating o serie de cerințe aplicabile ratingurilor de credit. Deși perspectivele de rating reprezintă o caracteristică a pieței ratingurilor de credit, cadrul juridic și de supraveghere al Argentinei nu include nicio astfel de dispoziție. Întrucât perspectivele de rating nu fac obiectul activității de supraveghere a agențiilor de rating de credit exercitate de Comisión Nacional de Valores (CNV), CNB nu poate solicita niciun fel de informații privind perspectivele de rating.

(8)

Pentru a sublinia independența agențiilor de rating de credit față de entitățile cărora li se acordă ratingul, Regulamentul (UE) nr. 462/2013 extinde, prin modificările introduse la articolul 6 alineatul (4), la articolul 6a și la articolul 6b din Regulamentul (UE) nr. 1060/2009, aplicabilitatea normelor privind conflictele de interese la acele conflicte de interese provocate de acționarii sau membrii care dețin o poziție semnificativă în cadrul agențiilor de rating de credit. Cadrul juridic și de supraveghere din Argentina le impune agențiilor de rating de credit să stabilească proceduri organizatorice și administrative adecvate și eficace pentru a preveni, a depista, a elimina, a corecta și a divulga orice conflict de interese. Cu toate acestea, cadrul juridic și de supraveghere din Argentina nu prevede în mod explicit obligația agențiilor de rating de credit de a lua în considerare conflictele de interese în care sunt implicați acționarii. Prin urmare, nu există cerințe prin care unei agenții de rating de credit să îi fie interzis să emită un rating de credit pentru o entitate care deține peste 10 % din acțiunile sale sau să furnizeze servicii de consultanță ori de consiliere unei entități care deține peste 5 % din acțiunile sale.

(9)

Regulamentul (UE) nr. 462/2013 introduce noi dispoziții prin care să se asigure faptul că informațiile confidențiale sunt folosite doar în scopuri legate de activități de rating de credit și sunt protejate împotriva fraudei, a furtului sau a altei forme de abuz. În acest scop, articolul 10 alineatul (2a) din Regulamentul (UE) nr. 1060/2009 prevede obligația agențiilor de rating de credit de a trata toate ratingurile de credit, perspectivele de rating și informațiile aferente drept informații confidențiale până la momentul divulgării. Cadrul juridic și de supraveghere din Argentina prevede cerințe detaliate privind măsurile pe care trebuie să le ia agențiile de rating de credit pentru a proteja informațiile confidențiale pe care le dețin cu privire la emitenți. Astfel, este instituit un cadru credibil pentru a asigura protecția împotriva utilizării necorespunzătoare a informațiilor confidențiale.

(10)

Regulamentul (UE) nr. 462/2013 își propune sporirea nivelului de transparență și de calitate al metodologiilor de stabilire a ratingurilor. Acesta introduce, la anexa I secțiunea D partea I punctul 3 din Regulamentul (CE) nr. 1060/2009, obligația agențiilor de credit de a acorda entității căreia i se acordă ratingul posibilitatea de a semnala eventualele erori materiale înainte de publicarea ratingului de credit sau a perspectivei de rating. Cadrul juridic și de supraveghere al Argentinei nu obligă agențiile de rating de credit să ofere entității căreia i se acordă ratingul posibilitatea de a beneficia de o verificare faptică a unui rating de credit înainte de publicarea acestuia. Ratingul trebuie publicat de îndată ce este aprobat de comitetul de stabilire a ratingului, în vederea asigurării protecției investitorilor și pentru a asigura faptul că piața este informată fără întârziere cu privire la orice modificare a ratingului de credit.

(11)

Regulamentul (UE) nr. 462/2013 introduce la articolul 8 alineatul (5a), alineatul (6) literele (aa) și (ab) și alineatul (7) din Regulamentul (CE) nr. 1060/2009 măsuri de protecție, pentru a asigura faptul că nicio modificare adusă metodologiilor de stabilire a ratingurilor nu are drept rezultat metodologii mai puțin riguroase. Există o serie de diferențe semnificative între cadrul juridic și de supraveghere al Argentinei și cadrul Uniunii. Deși cadrul juridic și de supraveghere al Argentinei prevede că ratingurile de credit se emit doar în conformitate cu metodologiile publicate și că metodologiile sunt revizuite periodic, nu este prevăzută în mod explicit obligația ca agențiile de rating de credit să se consulte cu privire la modificări sau să corecteze erorile din metodologiile lor. De asemenea, nu există o cerință privind informarea tuturor entităților cărora li se acordă ratingul care sunt afectate de erorile de la nivelul unei metodologii de rating.

(12)

Regulamentul (UE) nr. 462/2013 consolidează cerințele referitoare la prezentarea și publicarea ratingurilor de credit. În temeiul articolului 8 alineatul (2) și anexei I secțiunea D subsecțiunea I punctul 2a din Regulamentul (CE) nr. 1060/2009, o agenție de rating de credit trebuie să publice, odată cu metodologiile de rating, modelele și ipotezele principale de rating, orientări clare și ușor de înțeles care să explice ipotezele, parametrii, limitele și incertitudinile referitoare la modelele și metodologiile de stabilire a ratingurilor utilizate în procesul de stabilire a ratingului de credit. În regimul juridic și de supraveghere al Argentinei există dispoziții care asigură faptul că agențiile de rating de credit furnizează îndrumări suficiente pentru ca ratingurile de credit să poată fi înțelese de utilizatorii acestora. Cu toate acestea, nu există cerința explicită ca agențiile de rating de credit să includă într-un rating de credit doar informații relevante pentru evaluarea de credit a entității. De asemenea, nu este prevăzută obligația ca agențiile de rating de credit să evidențieze, în ratingul de credit, faptul că ratingul reprezintă opinia agenției și că beneficiarii ar trebui să se bazeze pe el doar într-o măsură limitată.

(13)

Cu scopul de a consolida concurența și de a limita probabilitatea apariției conflictelor de interese în sectorul agențiilor de rating de credit, Regulamentul (UE) nr. 462/2013 introduce, în anexa I secțiunea E subsecțiunea II din Regulamentul (CE) nr. 1060/2009, cerința ca comisioanele percepute de agențiile de rating de credit pentru ratingurile de credit și serviciile auxiliare să nu aibă un caracter discriminatoriu și să se bazeze pe costuri reale. Acesta prevede obligația agențiilor de rating de credit de a face publice anumite informații financiare. Regimul juridic și de supraveghere din Argentina prevede doar obligația agențiilor de rating de credit de a furniza informații autorității de reglementare cu privire la comisioanele percepute pentru serviciile lor de stabilire a ratingurilor pentru fiecare client, diferențiate pe entitate și/sau instrument și valoare mobiliară. Agențiile de rating de credit trebuie să publice pe site-urile lor web comisioanele minime și maxime pentru serviciile lor de stabilire a ratingurilor, pentru a asigura egalitatea de tratament în relația cu clienții, însă nu există cerința ca comisioanele percepute clienților să fie bazate pe costuri și să nu aibă un caracter discriminatoriu.

(14)

Având în vedere factorii examinați, cadrul juridic și de supraveghere din Argentina nu îndeplinește toate condițiile de echivalență prevăzute la articolul 5 alineatul (6) al doilea paragraf din Regulamentul (CE) nr. 1060/2009. Prin urmare, acesta nu poate fi considerat echivalent cu cadrul juridic și de reglementare instituit prin regulamentul respectiv.

(15)

În consecință, Decizia de punere în aplicare 2014/246/UE ar trebui abrogată.

(16)

Măsurile prevăzute în prezenta decizie sunt conforme cu avizul Comitetului european pentru valori mobiliare,

(1)

Potrivit articolului 5 alineatul (6) din Regulamentul (CE) nr. 1060/2009, Comisia poate adopta o decizie de echivalare atunci când, prin cadrul juridic și de supraveghere al unei țări terțe se asigură respectarea de către agențiile de rating de credit autorizate sau înregistrate în țara terță în cauză a unor cerințe legale obligatorii care sunt prevăzute în regulamentul respectiv și care fac obiectul unei supravegheri și unui control eficiente în țara terță în cauză.

(2)

Scopul acestei decizii de echivalare este acela de a le permite agențiilor de rating de credit din Japonia, în măsura în care nu prezintă o importanță sistemică pentru stabilitatea sau integritatea financiară a piețelor financiare ale unuia sau mai multor state membre, să solicite certificarea din partea Autorității Europene pentru Valori Mobiliare și Piețe (ESMA). Această decizie de echivalare oferă ESMA posibilitatea de a evalua agențiile de rating de credit în cauză în mod individual și de a acorda o scutire de la unele dintre cerințele organizaționale pentru agențiile de rating de credit active în Uniunea Europeană, inclusiv de la cerința privind prezența fizică în Uniunea Europeană.

(3)

Pentru a fi considerat echivalent, cadrul juridic și de supraveghere al unei țări terțe trebuie să îndeplinească cel puțin cele trei condiții de la articolul 5 alineatul (6) din Regulamentul (CE) nr. 1060/2009.

(4)

La 28 septembrie 2010, Comisia a adoptat Decizia de punere în aplicare 2010/578/UE (2), constatând îndeplinirea acestor trei condiții și considerând cadrul juridic de supraveghere al Japoniei pentru agențiile de rating de credit drept echivalent cu cerințele Regulamentului (CE) nr. 1060/2009 în vigoare la momentul respectiv.

(5)

Conform primei condiții prevăzute la articolul 5 alineatul (6) din Regulamentul (CE) nr. 1060/2009, agențiile de rating dintr-o țară terță trebuie să facă obiectul autorizării sau înregistrării și, de asemenea, trebuie să fie supuse în permanență unei supravegheri și unor controale eficace. Cadrul juridic și de supraveghere al Japoniei prevede obligația agențiilor de rating de credit de a fi înregistrate la Agenția de servicii financiare din Japonia (JFSA) pentru ca ratingurile lor de credit să poată fi utilizate în scopuri de reglementare în Japonia. JFSA impune obligații legale pentru agențiile de rating de credit și le supraveghează pe acestea în permanență. JFSA are o gamă amplă și cuprinzătoare de atribuții și poate lua o serie de măsuri, inclusiv sancțiuni, împotriva agențiilor de rating de credit pentru încălcarea dispozițiilor Legii privind instrumentele financiare și bursele de valori referitoare la reglementarea agențiilor de rating de credit.

(6)

Potrivit celei de a doua condiții prevăzute la articolul 5 alineatul (6) din Regulamentul (CE) nr. 1060/2009, agențiile de rating de credit dintr-o țară terță trebuie să se supună unor norme legale obligatorii echivalente cu cele prevăzute la articolele 6-12 din Regulamentul (CE) nr. 1060/2009 și în anexa I la regulamentul respectiv. Cadrul juridic și de supraveghere al Japoniei este bazat pe cerința de bună-credință. O agenție de rating de credit instituie sisteme de control operațional pentru desfășurarea corectă și adecvată a activității de acordare a ratingului de credit, printr-un număr mare de cerințe detaliate și prescriptive, prin dispoziții detaliate legate de evitarea, gestionarea și divulgarea conflictelor de interese și prin obligația de a înregistra și de a divulga informații atât către JFSA, cât și publicului. Cadrul juridic și de supraveghere al Japoniei este considerat echivalent cu Regulamentul (CE) nr. 1060/2009 în ceea ce privește gestionarea conflictelor de interese, cerințele organizaționale, măsurile de protecție care asigură calitatea ratingurilor și a metodologiilor de rating, obligația de a publica ratingurile de credit și obligația de a publica cu titlu general și în mod periodic informații cu privire la activitățile de rating de credit. Ca atare, cadrul juridic și de supraveghere din Japonia asigură o protecție echivalentă în termeni de integritate, transparență, bună guvernanță a agențiilor de rating de credit și fiabilitate a activităților de rating de credit.

(7)

Conform celei de-a treia condiții prevăzute la articolul 5 alineatul (6) din Regulamentul (CE) nr. 1060/2009, regimul de reglementare dintr-o țară terță trebuie să împiedice intervenția autorităților de supraveghere și a altor autorități publice din țara terță respectivă asupra conținutului ratingurilor de credit și asupra metodologiilor. În această privință, legea îi interzice JFSA să intervină în conținutul de fond al ratingurilor de credit și al metodologiilor de rating de credit.

(8)

Cadrul juridic și de supraveghere al Japoniei îndeplinește în continuare cele trei condiții prevăzute inițial la articolul 5 alineatul (6) din Regulamentul (CE) nr. 1060/2009. Cu toate acestea, Regulamentul (UE) nr. 462/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (3) a introdus cerințe suplimentare pentru agențiile de rating de credit înregistrate în Uniune, înăsprind regimul juridic și de supraveghere pentru respectivele agenții de rating de credit. Aceste cerințe suplimentare includ norme privind perspectivele de rating, gestionarea conflictelor de interese, cerințele în materie de confidențialitate, calitatea metodologiilor de stabilire a ratingurilor și prezentarea și publicarea ratingurilor de credit.

(9)

Conform articolului 2 al doilea paragraf punctul 1 litera (b) din Regulamentul (UE) nr. 462/2013, cerințele suplimentare se aplică în vederea evaluării echivalenței cadrelor juridice și de supraveghere din țările terțe începând cu 1 iunie 2018.

(10)

În aceste condiții, la 13 iulie 2017, Comisia a solicitat avizul ESMA în ceea ce privește echivalența cadrului juridic și de supraveghere din alte țări, printre care și Japonia, cu aceste cerințe suplimentare introduse prin Regulamentul (UE) nr. 462/2013, precum și opinia sa privind importanța materială a eventualelor diferențe.

(11)

În avizul său tehnic publicat la 17 noiembrie 2017, ESMA a concluzionat că în cadrul juridic și de supraveghere din Japonia referitor la agențiile de rating de credit sunt incluse suficiente dispoziții pentru a îndeplini cerințele suplimentare introduse prin Regulamentul (UE) nr. 462/2013.

(12)

Regulamentul (UE) nr. 462/2013 introduce, la articolul 3 alineatul (1) litera (w), o definiție a perspectivei de rating, iar Regulamentul (CE) nr. 1060/2009 extinde acum la perspectivele de rating o serie de cerințe aplicabile ratingurilor de credit. Cadrul juridic și de supraveghere din Japonia recunoaște în esență perspectivele de rating, o perspectivă de rating fiind considerată ca făcând parte din ratingul de credit, și conferă JFSA competența de a monitoriza caracterul adecvat al perspectivelor de rating în același timp cu cel al ratingurilor de credit asociate.

(13)

Pentru a evidenția independența agențiilor de rating de credit față de entitățile cărora li se acordă ratingul, Regulamentul (UE) nr. 462/2013 extinde, prin modificările introduse la articolul 6 alineatul (4), la articolul 6a și la articolul 6b din Regulamentul (UE) nr. 1060/2009, aplicabilitatea normelor privind conflictele de interese la acele conflicte de interese provocate de acționarii sau membrii care dețin o poziție semnificativă în cadrul agențiilor de rating de credit. Cadrul juridic și de supraveghere al Japoniei prevede obligația agențiilor de rating de credit de a institui măsuri pentru a garanta că agențiile de rating de credit nu afectează interesele investitorilor atunci când determină un rating de credit, mai ales atunci când o entitate căreia i se acordă ratingul deține cel puțin 5 % din acțiunile agenției de rating de credit. În plus, o agenție de rating de credit nu are voie să stabilească un rating dacă deține o participație în entitatea căreia i se acordă ratingul.

(14)

Regulamentul (UE) nr. 462/2013 introduce noi dispoziții prin care se garantează că informațiile confidențiale sunt folosite doar în scopuri legate de activități de rating de credit și sunt protejate împotriva fraudei, a furtului sau a altor forme de abuz. În acest scop, articolul 10 alineatul (2a) din Regulamentul (UE) nr. 1060/2009 prevede obligația agențiilor de rating de credit de a trata toate ratingurile de credit, perspectivele de rating și informațiile aferente drept informații confidențiale până la momentul publicării. Cadrul juridic și de supraveghere din Japonia prevede cerințe detaliate privind măsurile pe care trebuie să le ia agențiile de rating de credit pentru a proteja informațiile confidențiale legate de emitenți. Astfel, este instituit un cadru credibil pentru a asigura protecția împotriva utilizării necorespunzătoare a informațiilor confidențiale.

(15)

Regulamentul (UE) nr. 462/2013 își propune sporirea nivelului de transparență și de calitate al metodologiilor de stabilire a ratingurilor. Acesta introduce, în anexa I secțiunea D partea I punctul 3 din Regulamentul (CE) nr. 1060/2009, obligația agenției de credit de a oferi entității căreia i se acordă ratingul posibilitatea de a semnala eventualele erori materiale înainte de publicarea ratingului de credit sau a perspectivei de rating. Cadrul juridic și de supraveghere din Japonia prevede obligația agențiilor de rating de credit de a institui o politică de stabilire a ratingurilor, în care să fie descrisă metodologia de determinare și de publicare a ratingurilor de credit. Politica de stabilire a ratingurilor ar trebui să conțină orientări și metode care să îi permită unei entități căreia i se acordă un rating să verifice dacă ratingul respectiv conține denaturări factuale înainte de publicarea acestuia și să își exprime opiniile privind ratingul de credit într-un termen rezonabil.

(16)

Regulamentul (UE) nr. 462/2013 introduce măsuri de protecție la articolul 8 alineatul (5a), alineatul (6) literele (aa) și (ab) și alineatul (7) din Regulamentul (CE) nr. 1060/2009, pentru a asigura că nicio modificare adusă metodologiilor de stabilire a ratingurilor nu are drept rezultat metodologii mai puțin riguroase. În mod similar, cadrul juridic și de supraveghere din Japonia prevede obligația agențiilor de credit de a dispune de măsuri pentru a se asigura că informațiile utilizate pentru determinarea unui rating de credit au o calitate suficientă și că metodologiile de stabilire a ratingurilor sunt riguroase și sistematice.

(17)

Regulamentul (UE) nr. 462/2013 consolidează cerințele referitoare la prezentarea și divulgarea ratingurilor de credit. Conform articolului 8 alineatul (2) și anexei I secțiunea D partea I punctul 2a din Regulamentul (CE) nr. 1060/2009, o agenție de rating de credit trebuie să publice, odată cu metodologiile de rating, modelele și ipotezele principale de rating, orientări clare și ușor de înțeles care să explice ipotezele, parametrii, limitele și eventualele incertitudini referitoare la modelele și metodologiile de stabilire a ratingurilor utilizate în procesul de rating de credit. În cadrul juridic și de supraveghere al Japoniei este prevăzută obligația de a asigura că agențiile de rating de credit furnizează îndrumări suficiente pentru ca ratingurile de credit să poată fi înțelese de utilizatorii acestora. În plus, există cerințe menite să asigure acuratețea informațiilor pe care agențiile de rating de credit le dezvăluie acționarilor.

(18)

Cu scopul de a consolida concurența și de a limita marja de apariție a conflictelor de interese în sectorul agențiilor de rating de credit, Regulamentul (UE) nr. 462/2013 introduce, în anexa I secțiunea E partea II din Regulamentul (CE) nr. 1060/2009, cerința ca comisioanele percepute de agențiile de rating de credit pentru ratingurile de credit și serviciile auxiliare să nu aibă un caracter discriminatoriu și să se bazeze pe costuri reale. Acesta prevede obligația agențiilor de rating de credit de a face publice anumite informații financiare. În ceea ce privește protecția clienților agențiilor de rating de credit și cerința ca comisioanele să fie bazate pe costuri și lipsite de un caracter discriminatoriu, cadrul juridic și de supraveghere al Japoniei conține cerințe similare pentru a garanta că agențiile de rating de credit își desfășoară activitatea într-o manieră echitabilă și corectă. În fiecare exercițiu financiar, agențiile de rating de credit trebuie să întocmească un raport de activitate pentru autoritatea de supraveghere, care să conțină numele primilor 20 de clienți și comisioanele plătite de fiecare dintre aceștia în timpul exercițiului fiscal, iar autoritatea de supraveghere poate solicita informații relevante referitoare la politicile de stabilire a tarifelor și la comisioanele percepute.

(19)

La baza evaluării de către Comisie a regimului de reglementare dintr-o țară terță stau principiul proporționalității și abordarea bazată pe riscuri. Având în vedere factorii analizați, cadrul juridic și de supraveghere al Japoniei pentru agențiile de rating de credit îndeplinește condițiile prevăzute la articolul 5 alineatul (6) al doilea paragraf din Regulamentul (CE) nr. 1060/2009 și ar trebui să fie considerat în continuare echivalent cu cadrul juridic și de supraveghere instituit prin regulamentul respectiv.

(20)

Din rațiuni de securitate juridică, ar trebui să fie adoptată o nouă decizie de punere în aplicare și, prin urmare, Decizia de punere în aplicare 2010/578/UE ar trebui abrogată.

(21)

Comisia, asistată de ESMA, ar trebui să monitorizeze în continuare, în mod regulat, evoluția măsurilor juridice și de supraveghere aplicabile agențiilor de rating de credit, evoluțiile pieței și eficacitatea cooperării pentru supraveghere în ceea ce privește monitorizarea și asigurarea respectării legii în Japonia, pentru a asigura conformitatea permanentă.

(22)

Măsurile prevăzute în prezenta decizie sunt conforme cu avizul Comitetului european pentru valori mobiliare,

(1)

Potrivit articolului 5 alineatul (6) din Regulamentul (CE) nr. 1060/2009, Comisia poate adopta o decizie de echivalare atunci când, prin cadrul juridic și de supraveghere al unei țări terțe, se asigură respectarea de către agențiile de rating de credit autorizate sau înregistrate în țara terță în cauză a unor cerințe legale obligatorii care sunt prevăzute în regulamentul respectiv și care fac obiectul unei supravegheri și unui control eficiente în țara terță în cauză.

(2)

Scopul acestei decizii de echivalare este acela de a le permite agențiilor de rating de credit din Hong Kong, în măsura în care nu prezintă o importanță sistemică pentru stabilitatea sau integritatea financiară a piețelor financiare ale unuia sau mai multor state membre, să solicite certificarea din partea Autorității Europene pentru Valori Mobiliare și Piețe (ESMA). Această decizie de echivalare oferă ESMA posibilitatea de a evalua agențiile de rating de credit în cauză în mod individual și de a acorda o scutire de la unele dintre cerințele organizaționale pentru agențiile de rating de credit active în Uniunea Europeană, inclusiv de la cerința privind prezența fizică în Uniunea Europeană.

(3)

Pentru a fi considerat echivalent, cadrul juridic și de supraveghere al unei țări terțe trebuie să îndeplinească cel puțin cele trei condiții de la articolul 5 alineatul (6) din Regulamentul (CE) nr. 1060/2009.

(4)

La 28 aprilie 2014, Comisia a adoptat Decizia de punere în aplicare 2014/249/UE (2), constatând îndeplinirea acestor trei condiții și considerând cadrul juridic de supraveghere al Hong Kongului pentru agențiile de rating de credit drept echivalent cu cerințele Regulamentului (CE) nr. 1060/2009 în vigoare la momentul respectiv.

(5)

Conform primei condiții prevăzute la articolul 5 alineatul (6) din Regulamentul (CE) nr. 1060/2009, agențiile de rating dintr-o țară terță trebuie să facă obiectul autorizării sau înregistrării și, de asemenea, trebuie să fie supuse în permanență unei supravegheri și unor controale eficace. În conformitate cu cadrul juridic și de supraveghere din Hong Kong, agențiile de rating și analiștii lor de rating care prestează servicii de rating de credit în Hong Kong trebuie să dețină o autorizație pentru prestarea serviciilor de rating de credit și fac obiectul supravegherii exercitate de Comisia pentru valori mobiliare și contracte futures (SFC) din Hong Kong. Cadrul juridic și de supraveghere al Hong Kongului conferă SFC o gamă largă de competențe, care îi permit să investigheze dacă agențiile de rating își respectă obligațiile legale. SFC poate impune atât persoanelor reglementate, cât și persoanelor nereglementate obligația de a prezenta informații și documente relevante pentru investigație, inclusiv evidențe comerciale, evidențe bancare, înregistrări ale convorbirilor telefonice, înregistrări ale activității pe internet și informații privind beneficiarii reali. Această competență se aplică atât persoanelor care fac obiectul investigației, cât și celor despre care SFC are motive întemeiate să creadă că dețin informații relevante pentru investigație. În plus, atunci când există temeri în ceea ce privește distrugerea sau sustragerea probelor, sustragerea de la justiție sau preocupări de altă natură, SFC poate avea acces la sediile private atât ale persoanelor reglementate, cât și ale persoanelor nereglementate, în urma acordării unui mandat de percheziție de către o autoritate judiciară. De asemenea, SFC dispune de o gamă completă de competențe pentru a lua măsuri penale, civile, administrative și de altă natură. Printre acestea se numără competența administrativă de a impune sancțiuni disciplinare împotriva persoanelor autorizate sau înregistrate de către SFC, de a impune persoanelor autorizate sau înregistrate restricții cu privire la activitățile lor comerciale, de a retrage sau de a suspenda autorizația sau înregistrarea persoanelor autorizate sau înregistrate și de a le adresa avertismente, de a le impune obligații și de a le aplica amenzi. SFC are competența de a solicita instanței competente emiterea unor ordine de încetare sau adoptarea unor măsuri corective. Pe lângă inspecțiile la fața locului, SFC asigură și o supraveghere la distanță, interacționând cu agențiile de rating autorizate pentru a înțelege modelele și planurile lor de afaceri, precum și riscurile inerente acestor activități, în vederea identificării și a evaluării riscurilor care decurg din activitățile lor economice. Informațiile privind agențiile de rating autorizate sunt colectate prin intermediul sistemelor de evidență ale SFC, care includ, dar nu se limitează la situațiile financiare anuale auditate și la rapoartele anuale de evaluare a controlului. SFC asigură urmărirea plângerilor și a încălcărilor raportate din proprie inițiativă. Acordul de cooperare încheiat între ESMA și SFC prevede schimbul de informații cu privire la măsurile de control și de supraveghere adoptate având ca obiect agențiile de rating transfrontaliere.

(6)

Potrivit celei de a doua condiții prevăzute la articolul 5 alineatul (6) din Regulamentul (CE) nr. 1060/2009, agențiile de rating de credit dintr-o țară terță trebuie să se supună unor norme legale obligatorii echivalente cu cele prevăzute la articolele 6-12 din Regulamentul (CE) nr. 1060/2009 și în anexa I la regulamentul respectiv. Cadrul juridic și de supraveghere al Hong Kongului prevede cerințe detaliate în materie de guvernanță corporativă. Consiliul de administrație și responsabilii pentru activitățile reglementate sunt principalii răspunzători de asigurarea faptului că agenția de rating menține standardele corespunzătoare de conduită și respectă procedurile corespunzătoare. Agențiile de rating de credit trebuie să aibă doi responsabili, ambii aprobați de SFC, iar cel puțin unul dintre aceștia trebuie să fie un director executiv în sensul SFO. Sunt în vigoare dispoziții detaliate privind conflictele de interese, care impun agențiilor de rating obligația de a identifica și de a elimina sau de a gestiona conflictele de interese și obligația de a fi organizate într-un mod care să garanteze că interesele lor comerciale nu afectează independența și acuratețea ratingurilor lor de credit, precum și cerințe organizatorice care se referă inclusiv la externalizare, ținerea evidențelor și confidențialitate. În ceea ce privește cerințele organizatorice, agențiile de rating de credit trebuie să îndeplinească cerințe cum ar fi cele privind politicile și procedurile pentru asigurarea conformității cu obligațiile legale și o funcție permanentă și eficace de verificare a conformității. Agențiile de rating trebuie, de asemenea, să instituie un departament de revizuire responsabil cu revizuirea periodică a metodologiilor și a modelelor de rating, precum și a modificărilor semnificative ale acestora. Cadrul juridic și de supraveghere al Hong Kongului conține o gamă largă de cerințe în materie de comunicare a informațiilor, cum ar fi publicarea ratingurilor și publicarea anuală a informațiilor referitoare la activitățile de rating și la activitățile auxiliare. Prin urmare, cadrul juridic și de supraveghere din Hong Kong este considerat echivalent cu Regulamentul privind agențiile de rating de credit în ceea ce privește gestionarea conflictelor de interese, cerințele organizaționale, calitatea ratingurilor și a metodologiilor de rating, publicarea ratingurilor de credit și publicarea cu caracter general și în mod periodic a informațiilor cu privire la activitățile de rating de credit. Astfel, cadrul ar trebui să prevadă o protecție echivalentă în materie de integritate, transparență, bună guvernanță a agențiilor de rating și fiabilitate a activităților de rating de credit.

(7)

Conform celei de-a treia condiții prevăzute la articolul 5 alineatul (6) din Regulamentul (CE) nr. 1060/2009, regimul de reglementare dintr-o țară terță trebuie să împiedice intervenția autorităților de supraveghere și a altor autorități publice din țara terță respectivă asupra conținutului ratingurilor de credit și asupra metodologiilor. Nu există nicio dispoziție legală prin care SFC sau orice altă autoritate publică să fie abilitată să influențeze conținutul ratingurilor de credit sau metodologiile de rating.

(8)

Cadrul juridic și de supraveghere al Hong Kongului îndeplinește în continuare cele trei condiții prevăzute inițial la articolul 5 alineatul (6) din Regulamentul (CE) nr. 1060/2009. Cu toate acestea, Regulamentul (UE) nr. 462/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (3) a introdus cerințe suplimentare pentru agențiile de rating de credit înregistrate în Uniune, înăsprind regimul juridic și de supraveghere pentru respectivele agenții de rating de credit. Aceste cerințe suplimentare includ norme obligatorii pentru agențiile de rating de credit privind perspectivele de rating, gestionarea conflictelor de interese, cerințele în materie de confidențialitate, calitatea metodologiilor de stabilire a ratingurilor și prezentarea și publicarea ratingurilor de credit.

(9)

Conform articolului 2 al doilea paragraf punctul 1 litera (b) din Regulamentul (UE) nr. 462/2013, cerințele suplimentare se aplică în vederea evaluării echivalenței cadrelor juridice și de supraveghere din țările terțe începând cu 1 iunie 2018.

(10)

În aceste condiții, la 13 iulie 2017, Comisia a solicitat avizul ESMA în ceea ce privește echivalența cadrului juridic și de supraveghere din alte țări, printre care și Hong Kongul, cu aceste cerințe suplimentare introduse prin Regulamentul (UE) nr. 462/2013, precum și opinia sa privind importanța materială a eventualelor diferențe.

(11)

În avizul său tehnic publicat la 17 noiembrie 2017, ESMA a concluzionat că în cadrul juridic și de supraveghere din Hong Kong referitor la agențiile de rating de credit sunt incluse suficiente dispoziții pentru a îndeplini cerințele suplimentare introduse prin Regulamentul (UE) nr. 462/2013.

(12)

Regulamentul (UE) nr. 462/2013 introduce la articolul 3 alineatul (1) litera (w) o definiție a perspectivei de rating, iar Regulamentul (CE) nr. 1060/2009 extinde acum la perspectivele de rating o serie de cerințe aplicabile ratingurilor de credit. Deși cadrul juridic și de supraveghere al Hong Kongului nu recunoaște în mod explicit perspectivele de rating drept un element separat și distinct față de ratingul de credit, SFC se așteaptă, având în vedere sensul amplu al termenului „rating de credit” în cadrul juridic și de supraveghere al Hong Kongului, ca producerea perspectivelor de rating să îndeplinească toate cerințele privind ratingurile de credit.

(13)

Pentru a sublinia independența agențiilor de rating de credit față de entitățile cărora li se acordă ratingul, Regulamentul (UE) nr. 462/2013 extinde, prin modificările introduse la articolul 6 alineatul (4), la articolul 6a și la articolul 6b din Regulamentul (UE) nr. 1060/2009, aplicabilitatea normelor privind conflictele de interese la acele conflicte de interese provocate de acționarii sau membrii care dețin o poziție semnificativă în cadrul agențiilor de rating de credit. Cadrul juridic și de supraveghere al Hong Kongului prevede obligația agențiilor de rating de credit de a lua măsuri adecvate și eficace pentru a preveni, a identifica, a elimina sau a gestiona și a divulga conflictele de interese și de a se asigura că nu sunt afectate de relațiile de afaceri. Deși legislația Hong Kongului nu conține referiri explicite la acționari, agențiile de rating de credit nu au voie să desfășoare activitățile respective dacă există un potențial conflict de interese.

(14)

Regulamentul (UE) nr. 462/2013 introduce noi dispoziții prin care se garantează că informațiile confidențiale sunt folosite doar în scopuri legate de activități de rating de credit și sunt protejate împotriva fraudei, a furtului sau a altor forme de abuz. În acest scop, articolul 10 alineatul (2a) din Regulamentul (UE) nr. 1060/2009 prevede obligația agențiilor de rating de credit de a trata toate ratingurile de credit, perspectivele de rating și informațiile aferente drept informații confidențiale până la momentul publicării. Prin instituirea de cerințe detaliate, cadrul juridic și de supraveghere din Hong Kong le impune agențiilor de rating de credit să adopte proceduri și mecanisme pentru protejarea informațiilor cu caracter confidențial referitoare la emitenți. Astfel, este instituit un cadru credibil pentru a asigura protecția împotriva utilizării necorespunzătoare a informațiilor confidențiale.

(15)

Regulamentul (UE) nr. 462/2013 își propune sporirea nivelului de transparență și de calitate al metodologiilor de stabilire a ratingurilor. Acesta introduce, în anexa I secțiunea D partea I punctul 3 din Regulamentul (CE) nr. 1060/2009, obligația agenției de credit de a oferi entității căreia i se acordă ratingul posibilitatea de a semnala eventualele erori materiale înainte de publicarea ratingului de credit sau a perspectivei de rating. Acordând o prioritate sporită comunicării ratingului către piață fără întârziere, cadrul juridic și de supraveghere din Hong Kong nu conține nicio cerință strictă care să oblige agențiile de rating de credit să informeze entitatea căreia i se acordă ratingul cu privire la ratingul de credit înainte de publicarea acestuia. Singura obligație pe care o au agențiile de credit în această privință este aceea de a informa entitatea căreia i se acordă ratingul cu privire la informațiile critice și la principalele considerații pe care se va baza un rating, atunci când acest lucru este fezabil și adecvat.

(16)

Regulamentul (UE) nr. 462/2013 introduce măsuri de protecție la articolul 8 alineatul (5a), alineatul (6) literele (aa) și (ab) și alineatul (7) din Regulamentul (CE) nr. 1060/2009, pentru a asigura că nicio modificare adusă metodologiilor de stabilire a ratingurilor nu are drept rezultat metodologii mai puțin riguroase. Cadrul juridic și de supraveghere din Hong Kong prevede obligația agențiilor de rating de credit de a face publică integral orice modificare semnificativă a metodologiilor lor. În plus, cadrul prevede că, atunci când acest lucru este fezabil și adecvat, agenția de rating de credit trebuie să facă publice aceste modificări semnificative înainte ca ele să intre în vigoare. Dacă intervin modificări ale metodologiilor, modelelor sau ipotezelor principale de rating utilizate pentru elaborarea oricăruia dintre ratingurile sale de credit, agenția de rating de credit trebuie să facă publică imediat lista probabilă a ratingurilor de credit care vor fi afectate, folosind aceleași mijloace de comunicare ca cele care au fost utilizate pentru distribuția ratingurilor de credit afectate.

(17)

Regulamentul (UE) nr. 462/2013 consolidează cerințele referitoare la prezentarea și divulgarea ratingurilor de credit. Conform articolului 8 alineatul (2) și anexei I secțiunea D partea I punctul 2a din Regulamentul (CE) nr. 1060/2009, o agenție de rating de credit trebuie să publice, odată cu metodologiile de rating, modelele și ipotezele principale de rating, orientări clare și ușor de înțeles care să explice ipotezele, parametrii, limitele și eventualele incertitudini referitoare la modelele și metodologiile de stabilire a ratingurilor utilizate în procesul de rating de credit. În regimul juridic și de supraveghere al Hong Kongului este prevăzută obligația de a se asigura că agențiile de rating de credit furnizează îndrumări suficiente pentru ca ratingurile de credit să poată fi înțelese de utilizatorii acestora. De asemenea, este prevăzută obligația de a furniza autorității de supraveghere, la fiecare șase luni, informații cu privire la activitățile de afaceri.

(18)

Cu scopul de a consolida concurența și de a limita marja de apariție a conflictelor de interese în sectorul agențiilor de rating de credit, Regulamentul (UE) nr. 462/2013 introduce, la anexa I secțiunea E partea II din Regulamentul (CE) nr. 1060/2009, cerința ca comisioanele percepute de agențiile de rating de credit pentru ratingurile de credit și serviciile auxiliare să nu aibă un caracter discriminatoriu și să se bazeze pe costuri reale. Acesta prevede obligația agențiilor de rating de credit de a dezvălui anumite informații financiare. Cadrul juridic și de supraveghere al Hong Kongului prevede obligația agențiilor de rating de credit de a păstra evidențele comerciale în conformitate cu toate cerințele statutare pentru o perioadă determinată, de a face public caracterul general al acordurilor de compensare cu entitățile cărora li se acordă ratingul și de a raporta venitul agregat obținut din prestarea serviciilor de rating de credit, conferindu-i autorității de supraveghere dreptul de a solicita aceste informații. În ceea ce privește măsurile de protejare a clienților și de asigurare a egalității de tratament pentru aceștia, se prevede, în mod general, obligația de a trata clienții în mod corect.

(19)

La baza evaluării de către Comisie a regimului de reglementare dintr-o țară terță stau principiul proporționalității și abordarea bazată pe riscuri. Având în vedere factorii analizați în comun și avizul tehnic furnizat de ESMA, cadrul juridic și de supraveghere al Hong Kongului pentru agențiile de rating de credit îndeplinește condițiile prevăzute la articolul 5 alineatul (6) al doilea paragraf din Regulamentul (CE) nr. 1060/2009 și ar trebui să fie considerat în continuare echivalent cu cadrul juridic și de supraveghere instituit prin regulamentul respectiv.

(20)

Din rațiuni de securitate juridică, ar trebui să fie adoptată o nouă decizie de punere în aplicare și, prin urmare, Decizia de punere în aplicare 2014/249/UE ar trebui abrogată.

(21)

Comisia, asistată de ESMA, ar trebui să monitorizeze în continuare, în mod regulat, evoluția măsurilor juridice și de supraveghere aplicabile agențiilor de rating de credit, evoluțiile pieței și eficacitatea cooperării pentru supraveghere în ceea ce privește monitorizarea și asigurarea respectării legii în Hong Kong, pentru a asigura conformitatea permanentă.

(22)

Măsurile prevăzute în prezenta decizie sunt conforme cu avizul Comitetului european pentru valori mobiliare,