(1)

Regulamentul (UE) nr. 98/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (3) a instituit norme armonizate privind punerea la dispoziție, introducerea, deținerea și utilizarea substanțelor sau a amestecurilor care ar putea fi folosite ilegal la fabricarea de explozivi, care au ca scop limitarea accesului publicului larg la acestea și asigurarea unei raportări adecvate a tranzacțiilor suspecte de-a lungul întregului lanț de aprovizionare.

(2)

Deși Regulamentul (UE) nr. 98/2013 a contribuit la reducerea amenințării reprezentate de precursorii de explozivi în Uniune, este necesar să se consolideze sistemul de control aplicat precursorilor care pot fi utilizați pentru fabricarea de explozivi artizanali. Având în vedere numărul de modificări necesare, este adecvat, din motive de claritate, să se înlocuiască Regulamentul (UE) nr. 98/2013.

(3)

Regulamentul (UE) nr. 98/2013 a restricționat accesul la precursorii de explozivi și utilizarea acestora de către persoanele din rândul publicului larg. În pofida acestei restricții, statele membre puteau decide totuși să acorde persoanelor din rândul publicului larg acces la aceste substanțe prin intermediul unui sistem de licențe sau de înregistrare. Restricțiile și controalele aplicabile precursorilor de explozivi în statele membre au fost, prin urmare, divergente și susceptibile să creeze bariere în calea schimburilor comerciale din Uniune, împiedicând astfel funcționarea pieței interne. În plus, restricțiile și controalele existente nu au asigurat niveluri suficiente de siguranță publică, deoarece acestea nu au împiedicat într-o măsură adecvată achiziționarea de către infractori a precursorilor de explozivi. Amenințarea reprezentată de explozivii artizanali a rămas ridicată și continuă să evolueze.

(4)

Sistemul de prevenire a fabricării ilicite a explozivilor ar trebui, prin urmare, să fie consolidat și armonizat în continuare, având în vedere evoluția amenințărilor reprezentate de terorism și de alte activități infracționale grave la adresa siguranței publice. O astfel de consolidare și armonizare ar trebui totodată să asigure libera circulație a precursorilor de explozivi în cadrul pieței interne, să promoveze concurența între operatorii economici și ar trebui să încurajeze inovarea, de exemplu prin facilitarea dezvoltării de substanțe chimice mai sigure, care să înlocuiască precursorii de explozivi.

(5)

Printre criteriile de stabilire a măsurilor care ar trebui să se aplice diferiților precursori de explozivi se numără nivelul de amenințare aferent precursorului de explozivi în cauză, volumul schimburilor comerciale cu precursorul de explozivi în cauză și posibilitatea determinării unui nivel de concentrație sub care precursorul de explozivi să poată fi totuși utilizat în scopurile legitime pentru care este pus la dispoziție, nivel la care să fie mult mai puțin probabil să poată fi utilizat pentru fabricarea ilicită de explozivi.

(6)

Persoanelor din rândul publicului larg nu ar trebui să li se permită să achiziționeze, să introducă, să dețină sau să utilizeze anumiți precursori de explozivi în concentrații care depășesc anumite valori-limită exprimate ca procent din greutate (g/g). Totuși, persoanelor din rândul publicului larg ar trebui să li se permită să achiziționeze, să introducă, să dețină sau să utilizeze unii precursori de explozivi în concentrații care depășesc valorile-limită respective, în scopuri legitime, cu condiția să dețină o licență în acest sens. În cazul în care solicitantul este o persoană juridică, autoritatea competentă a statului membru ar trebui să ia în considerare istoricul persoanei juridice și al oricărei persoane care acționează fie individual, fie ca parte a unui organ al persoanei juridice și care deține o poziție de conducere în cadrul acesteia, pe baza unei împuterniciri din partea persoanei juridice, pe baza unei prerogative de a lua decizii în numele persoanei juridice respective sau pe baza unei prerogative de a exercita controlul în cadrul persoanei juridice.

(7)

Pentru anumiți precursori de explozivi restricționați în concentrații care depășesc valorile-limită stabilită în prezentul regulament, nu există nicio utilizare legitimă de către persoane din rândul publicului larg. Prin urmare, acordarea de licențe ar trebui să fi eliminată pentru cloratul de potasiu, percloratul de potasiu, cloratul de sodiu și percloratul de sodiu. Acordarea de licențe ar trebui să fie permisă doar pentru un număr limitat de precursori de explozivi restricționați pentru care există o utilizare legitimă de către persoane din rândul publicului larg. O astfel de acordare de licențe ar trebui să fie limitată la concentrații care nu depășesc valoarea-limită superioară prevăzută de prezentul regulament. Peste valoarea-limită superioară respectivă riscul de fabricare ilicită de explozivi depășește utilizarea legitimă neglijabilă a precursorilor de explozivi respectivi de către persoanele din rândul publicul larg, având în vedere că alternativele sau concentrațiile mai reduse ale precursorilor respectivi pot obține același efect. Prezentul regulament ar trebui, de asemenea, să stabilească situațiile de care autoritățile competente ar trebui, ca o cerință minimă, să țină seama atunci când analizează eliberarea unei licențe. Împreună cu modelul de licență prevăzut în anexa III, acest aspect ar trebui să faciliteze recunoașterea licențelor eliberate de alte state membre.

(8)

Ar trebui să fie posibil ca recunoașterea reciprocă a licențelor eliberate de alte state membre să se poate face la nivel bilateral sau multilateral, în scopul atingerii obiectivelor pieței unice.

(9)

Pentru a aplica restricțiile și controalele din prezentul regulament, operatorii economici care le vând precursori de explozivi utilizatorilor profesionali sau persoanelor din rândul publicului larg care dețin o licență ar trebui să se bazeze pe informațiile disponibile în amonte în cadrul lanțului de aprovizionare. Fiecare operator economic din lanțul de aprovizionare ar trebui, prin urmare, să informeze destinatarul precursorilor de explozivi reglementați că punerea la dispoziție, introducerea, deținerea sau utilizarea precursorilor de explozivi respectivi de către persoane din rândul publicului larg face obiectul prezentului regulament, de exemplu aplicând o etichetă adecvată pe ambalaj, verificând aplicarea unei etichete adecvate pe ambalaj sau incluzând informațiile respective în fișa cu date de securitate întocmită în conformitate cu anexa II la Regulamentul (CE) nr. 1907/2006 al Parlamentului European și al Consiliului (4).

(10)

Diferența dintre un operator economic și un utilizator profesional constă în faptul că operatorul economic pune un precursor de explozivi la dispoziția altei persoane, pe când un utilizator profesional achiziționează sau introduce un precursor de explozivi doar pentru uz propriu. Operatorii economici care le vând precursori de explozivi utilizatorilor profesionali, altor operatori economici sau persoanelor din rândul publicului larg care dețin o licență ar trebui să se asigure că personalul lor implicat în vânzarea precursorilor de explozivi cunoaște care dintre produsele pe care le pune la dispoziție conțin precursori de explozivi, de exemplu prin includerea informației că produsul conține un precursor de explozivi în codul de bare al produsului.

(11)

Distincția dintre un utilizator profesional, căruia ar trebui să i se poată pune la dispoziție precursori de explozivi restricționați, și o persoană din rândul publicului larg, căreia nu ar trebui să i se pună la dispoziție astfel de precursori, depinde de scopul în care persoana în cauză intenționează să utilizeze precursorul de explozivi respectiv, și anume dacă intenționează să îl folosească în scopuri legate de activitatea, afacerea sau profesia sa specifică, inclusiv activități forestiere, de horticultură și agricole, desfășurată fie cu normă întreagă, fie cu timp parțial, și nu neapărat legată de dimensiunea terenului pe care se desfășoară activitatea. Operatorii economici nu ar trebui, prin urmare, să pună la dispoziție un precursor de explozivi restricționat nici unei persoane fizice sau juridice care își exercită activitatea profesională într-un domeniu în care precursorul de explozivi restricționat respectiv nu este în general utilizat în scopuri profesionale, nici unor persoane fizice sau juridice care sunt implicate în activități care nu sunt legate de niciun scop profesional.

(12)

Personalul operatorilor economici implicat în punerea la dispoziție de precursori de explozivi ar trebui să se supună acelorași norme în temeiul prezentului regulament care se aplică persoanelor din rândul publicului larg atunci când utilizează astfel de precursori de explozivi în scopuri personale.

(13)

Operatorii economici ar trebui să păstreze datele referitoare la tranzacții pentru a ajuta în mod substanțial autoritățile în prevenirea, depistarea, investigarea și urmărirea penală a infracțiunilor grave comise cu dispozitive explozive artizanale și în verificarea conformității cu prezentul regulament. Identificarea tuturor actorilor din cadrul lanțului de aprovizionare și a tuturor clienților este esențială în acest scop, fie că este vorba despre persoane din rândul publicului larg, utilizatori profesionali sau operatori economici. Întrucât fabricarea ilicită și utilizarea de explozivi artizanali ar putea apărea doar după perioade mari de timp după vânzarea precursorilor de explozivi, datele referitoare la tranzacții ar trebui să fie păstrate atât timp cât este necesar, proporțional și adecvat pentru a facilita investigațiile și având în vedere perioade medii de inspecție.

(14)

Prezentul regulament ar trebui să se aplice, de asemenea, și operatorilor economici care își desfășoară activitatea online, inclusiv celor care își desfășoară activitatea pe piețele online. Prin urmare, operatorii economici care își desfășoară activitatea online ar trebui, de asemenea, să își instruiască personalul și să dispună de proceduri adecvate pentru a depista tranzacțiile suspecte. În plus, acești operatori ar trebui să pună precursori de explozivi restricționați numai la dispoziția unei persoanei din rândul publicului larg din state membre care mențin sau instituie un sistem de acordare a licențelor în conformitate cu prezentul regulament și numai după ce au verificat că persoana respectivă din rândul publicului larg deține o licență valabilă. După ce a verificat identitatea clientului potențial, de exemplu prin mecanismele prevăzute în Regulamentul (UE) nr. 910/2014 al Parlamentului European și al Consiliului (5), operatorul economic ar trebui să verifice dacă a fost eliberată o licență pentru tranzacția preconizată, de exemplu printr-o inspecție fizică a licenței la momentul livrării precursorului de explozivi sau, cu aprobarea clientului potențial, contactând autoritatea competentă a statelor membre care au eliberat licența. De asemenea, operatorii economici care își desfășoară activitatea online, la fel ca întreprinderile care își desfășoară activitatea offline, ar trebui să le solicite utilizatorilor profesionali declarații privind destinația finală.

(15)

Piețele online acționează ca simpli intermediari între operatorii economici, pe de o parte, și persoanele din rândul publicului larg, utilizatorii profesionali sau alți operatori economici, pe de altă parte. Prin urmare, piețele online nu ar trebui să se încadreze în definiția unui operator economic și nu ar trebui să fie obligate să își instruiască personalul implicat în vânzarea de precursori de explozivi restricționați cu privire la obligațiile în temeiul prezentului regulament sau să verifice identitatea și, dacă este cazul, licența potențialului client sau să solicite alte informații de la potențialul client. Cu toate acestea, având în vedere rolul central pe care piețele online îl joacă în tranzacțiile online, inclusiv în ceea ce privește vânzările de precursori de explozivi reglementați, piețele online ar trebui să informeze, într-un mod clar și eficient, utilizatorii care urmăresc să pună la dispoziție precursori de explozivi reglementați prin intermediul serviciilor lor cu privire la obligațiile care le revin în temeiul prezentului regulament. În plus, piețele online ar trebui să ia măsuri pentru a se asigura că utilizatorii lor își respectă obligațiile în materie de verificare, de exemplu prin oferirea de instrumente care să faciliteze verificarea licențelor. Având în vedere importanța crescândă a piețelor online pentru toate tipurile de oferte și importanța acestui canal de achiziții, inclusiv în scopuri teroriste, piețele online ar trebui să facă obiectul acelorași obligații de depistare și raportare ca și operatorii economici, în timp ce procedurile pentru a depista tranzacțiile suspecte ar trebui să fie adaptate la mediul online specific.

(16)

Obligațiile piețelor online în temeiul prezentului regulament nu ar trebui să conducă la o obligație generală de monitorizare. Prezentul regulament ar trebui să stabilească numai obligații specifice pentru piețele online în ceea ce privește depistarea și raportarea tranzacțiilor suspecte care au loc pe site-ul lor sau care utilizează serviciile lor informatice. Piețele online nu ar trebui să fie răspunzătoare, în temeiul prezentului regulament, pentru tranzacțiile care nu au fost depistate în pofida faptului că piața online a instituit proceduri adecvate, rezonabile și proporționale pentru a depista o astfel de tranzacție suspectă.

(17)

Prezentul regulament impune operatorilor economici să raporteze tranzacții suspecte, indiferent dacă potențialul client este o persoană din rândul publicului larg, un utilizator profesional sau un operator economic. Obligațiile referitoare la precursorii de explozivi reglementați, inclusiv obligația de raportare a tranzacțiilor suspecte, ar trebui să se aplice tuturor substanțelor enumerate în anexele I și II, indiferent de concentrația lor. Cu toate acestea, produsele care conțin precursori de explozivi numai într-o mică măsură și în amestecuri atât de complexe încât extracția precursorilor de explozivi este extrem de dificilă din punct de vedere tehnic ar trebui să fie excluse din domeniul de aplicare al prezentului regulament.

(18)

Pentru a îmbunătăți aplicarea prezentului regulament, atât operatorii economici, cât și autoritățile publice ar trebui să prevadă o formare adecvată în ceea ce privește obligațiile care decurg din prezentul regulament. Statele membre ar trebui să instituie autorități de control și ar trebui să organizeze periodic acțiuni de sensibilizare, care să fie adaptate specificităților fiecărui sector, și ar trebui să întrețină un dialog permanent cu operatorii economici la toate nivelele lanțului de aprovizionare, inclusiv cu operatorii economici care își desfășoară activitatea online.

(19)

Infractorii pot schimba rapid substanțele utilizate pentru fabricarea ilicită de explozivi cu altele. Prin urmare, ar trebui prevăzută posibilitatea de a include și alte substanțe în obligația de raportare prevăzută de prezentul regulament, în regim de urgență atunci când este necesar. În scopul de a ține seama de posibile evoluții în ceea ce privește deturnarea utilizării substanțelor folosite ca precursori de explozivi, competența de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene ar trebui delegată Comisiei în ceea ce privește modificarea prezentului regulament prin modificarea valorilor-limită de concentrație peste care este interzisă punerea la dispoziția persoanelor din rândul publicului larg a anumitor substanțe restricționate în temeiul prezentului regulament, precum și întocmirea unei liste a substanțelor suplimentare cu privire la care trebuie raportate tranzacțiile suspecte. Este deosebit de important ca, în cursul lucrărilor sale pregătitoare, Comisia să organizeze consultări adecvate, inclusiv la nivel de experți, și ca respectivele consultări să se desfășoare în conformitate cu principiile stabilite în Acordul interinstituțional din 13 aprilie 2016 privind o mai bună legiferare (6). În special, pentru a asigura participarea egală la pregătirea actelor delegate, Parlamentul European și Consiliul primesc toate documentele în același timp cu experții din statele membre, iar experții acestor instituții au acces sistematic la reuniunile grupurilor de experți ale Comisiei însărcinate cu pregătirea actelor delegate.

(20)

În ceea ce privește substanțele care nu sunt deja enumerate în anexa I sau anexa II, însă în privința cărora un stat membru constată că are motive rezonabile să creadă că ar putea fi utilizate pentru fabricarea ilicită de explozivi, ar trebui să fie prevăzută o clauză de salvgardare referitoare la o procedură a Uniunii adecvată. În plus, având în vedere riscurile specifice care trebuie abordate în prezentul regulament, este oportun să se permită statelor membre, în anumite circumstanțe, să adopte măsuri de salvgardare și în privința substanțelor care fac deja obiectul măsurilor prevăzute în prezentul regulament. În plus, statelor membre ar trebui să li se permită să mențină măsuri naționale despre care Comisia a fost deja informată sau notificată în conformitate cu articolul 13 din Regulamentul (UE) nr. 98/2013.

(21)

Cadrul de reglementare ar fi simplificat prin integrarea în prezentul regulament a restricțiilor relevante în materie de securitate care vizează punerea la dispoziție a nitratului de amoniu prevăzute în Regulamentul (CE) nr. 1907/2006. Din acest motiv, anexa XVII la Regulamentul (CE) nr. 1907/2006 ar trebui să fie modificată în consecință.

(22)

Prezentul regulament prevede prelucrarea datelor cu caracter personal și transmiterea acestora către terți în cazul tranzacțiilor suspecte. O astfel de prelucrare și transmitere implică o imixtiune în drepturile fundamentale la respectarea vieții private și la protecția datelor cu caracter personal. Prin urmare, ar trebui asigurat faptul că dreptul fundamental la protecția datelor cu caracter personal al persoanelor ale căror date cu caracter personal sunt prelucrate în aplicarea prezentului regulament este protejat în mod corespunzător. Regulamentul (UE) 2016/679 al Parlamentului European și al Consiliului (7) reglementează prelucrarea datelor cu caracter personal efectuată în cadrul prezentului regulament. Prin urmare, prelucrarea datelor cu caracter personal pe care o implică acordarea licențelor și raportarea tranzacțiilor suspecte ar trebui să fie efectuată în conformitate cu Regulamentul (UE) 2016/679, inclusiv cu principiile generale în materie de protecție a datelor care se referă la legalitate, echitate și transparență, limitarea scopului, reducerea la minimum a datelor, acuratețe, limitarea stocării, integritate și confidențialitate, precum și cu cerința de a respecta în mod corespunzător drepturile persoanei vizate.

(23)

Comisia ar trebui să efectueze o evaluare a prezentului regulament pe baza criteriilor privind eficiența, eficacitatea, relevanța, coerența și valoarea adăugată la nivelul UE. Evaluarea respectivă ar trebui să asigure o bază pentru evaluările impactului în cazul unor eventuale măsuri suplimentare. Informațiile ar trebui colectate în mod regulat în scopul evaluării prezentului regulament.

(24)

Întrucât obiectivul prezentului regulament, și anume limitarea accesului persoanelor din rândul publicului larg la precursorii de explozivi, nu poate fi realizat în mod suficient de către statele membre, dar, având în vedere amploarea și efectele limitării, poate fi realizat mai bine la nivelul Uniunii, aceasta poate adopta măsuri, în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este prevăzut la articolul respectiv, prezentul regulament nu depășește ceea ce este necesar pentru realizarea obiectivului respectiv.

(25)

Regulamentul (UE) nr. 98/2013 ar trebui abrogat,

(1)

Libera circulație a lucrătorilor, libertatea de stabilire și libertatea de a presta servicii sunt principii fundamentale ale pieței interne a Uniunii, consacrate în Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE).

(2)

În temeiul articolului 3 din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE), Uniunea trebuie să acționeze pentru o economie socială de piață cu grad ridicat de competitivitate, care tinde spre ocuparea deplină a forței de muncă și spre progres social și trebuie să promoveze justiția și protecția sociale, egalitatea între femei și bărbați, solidaritatea între generații și combaterea discriminării. În temeiul articolului 9 din TFUE, în definirea și punerea în aplicare a politicilor și acțiunilor sale, Uniunea trebuie să țină seama de cerințele privind promovarea unui nivel ridicat al ocupării forței de muncă, garantarea unei protecții sociale corespunzătoare, combaterea excluziunii sociale, precum și de cerințele privind un nivel ridicat de educație, de formare profesională și de protecție a sănătății umane.

(3)

Pilonul european al drepturilor sociale a făcut obiectul unei proclamații comune a Parlamentului European, a Consiliului și a Comisiei la Summitul social pentru creștere și locuri de muncă echitabile de la Göteborg, din 17 noiembrie 2017. Summitul a subliniat nevoia de a pune pe primul loc oamenii, pentru a continua dezvoltarea dimensiunii sociale a Uniunii, și nevoia de a promova convergența prin eforturi la toate nivelurile, așa cum s-a confirmat în concluziile Consiliului European în urma reuniunii din 14 și 15 decembrie 2017 a acestuia.

(4)

În Declarația comună privind prioritățile legislative ale Uniunii pentru perioada 2018-2019, Parlamentul European, Consiliul și Comisia s-au angajat să ia măsuri pentru consolidarea dimensiunii sociale a Uniunii, lucrând la îmbunătățirea coordonării sistemelor de securitate socială, protejând lucrătorii împotriva riscurilor de sănătate la locul de muncă, asigurând un tratament echitabil pentru toți pe piața forței de muncă din Uniune cu ajutorul unor norme modernizate privind detașarea lucrătorilor și îmbunătățind în continuare asigurarea respectării transfrontaliere a dreptului Uniunii.

(5)

Pentru a proteja drepturile lucrătorilor migranți și pentru a încuraja concurența loială între întreprinderi, în special între întreprinderile mici și mijlocii (IMM-uri), este esențial să se îmbunătățească asigurarea respectării transfrontaliere a dreptului Uniunii în materie de mobilitate a forței de muncă și să se combată abuzurile.

(6)

Ar trebui instituită o Autoritate Europeană a Muncii (denumită în continuare „autoritatea”), pentru a contribui la întărirea echității și a încrederii în piața internă. Obiectivele autorității ar trebui să fie clar definite, punându-se un accent puternic pe un număr limitat de sarcini, pentru a asigura utilizarea cât mai eficientă a resurselor disponibile în domenii în care autoritatea poate oferi o valoare adăugată maximă. În acest scop, autoritatea ar trebui să ofere asistență statelor membre și Comisiei în îmbunătățirea accesului la informații, ar trebui să sprijine respectarea normelor și a cooperării între statele membre în cadrul aplicării și a asigurării respectării în mod coerent, eficient și eficace a dreptului Uniunii referitoare la mobilitatea forței de muncă în Uniune și coordonarea sistemelor de securitate socială din Uniune și ar trebui să medieze și să faciliteze soluționarea litigiilor.

(7)

Este esențial să se îmbunătățească accesul persoanelor fizice și al angajatorilor, mai ales a IMM-urilor, la informații privind propriile drepturi și obligații în domeniul mobilității forței de muncă, al liberei circulații a serviciilor și al coordonării securității sociale, pentru a le permite acestora să exploateze întregul potențial al pieței interne.

(8)

Autoritatea ar trebui să își desfășoare activitățile în domeniul mobilității pe întreg teritoriul Uniunii a forței de muncă și al coordonării securității sociale, inclusiv în ceea ce privește libera circulație a lucrătorilor, detașarea lucrătorilor și serviciile cu grad ridicat de mobilitate. De asemenea, ea ar trebui să consolideze cooperarea dintre statele membre în ceea ce privește combaterea muncii nedeclarate și a altor situații care pun în pericol buna funcționare a pieței interne, cum ar fi entitățile de tip „cutie poștală” și activitățile independente fictive, fără a aduce atingere competenței statelor membre de a stabili măsuri naționale. În cazurile în care, în cursul desfășurării activităților sale, autoritatea constată existența unor nereguli suspectate în domenii de drept al Uniunii, cum ar fi încălcarea condițiilor de muncă și a normelor de sănătate și siguranță sau exploatarea forței de muncă, aceasta ar trebui să le poată raporta și să poată coopera în aceste domenii cu autoritățile naționale ale statelor membre implicate și, după caz, cu Comisia și cu alte organe competente ale Uniunii.

(9)

Sfera activităților autorității ar trebui să cuprindă actele juridice specifice ale Uniunii enumerate în prezentul regulament, inclusiv modificările acestora. Respectiva listă ar trebui extinsă în cazul în care se adoptă alte acte juridice ale Uniunii în domeniul mobilității forței de muncă pe întreg teritoriul Uniunii.

(10)

Autoritatea ar trebui să contribuie în mod proactiv la eforturile depuse la nivelul Uniunii și la nivel național în domeniul mobilității forței de muncă pe întreg teritoriul Uniunii și al coordonării securității sociale, prin îndeplinirea sarcinilor sale în deplină cooperare cu instituțiile și organele Uniunii și cu statele membre, evitând totodată orice suprapunere a activităților și promovând sinergiile și complementaritatea.

(11)

Autoritatea ar trebui să contribuie la facilitarea aplicării și a asigurării respectării dreptului Uniunii în domeniul de aplicare al prezentului regulament, și la sprijinirea asigurării respectării dispozițiilor respective prin contracte colective de muncă universal aplicabile în conformitate cu practicile statelor membre. În acest scop, autoritatea ar trebui să creeze un site web unic al Uniunii pentru accesarea tuturor site-urilor web relevante ale Uniunii și a site-urilor web naționale instituite în conformitate cu Directiva 2014/67/UE a Parlamentului European și a Consiliului (4) și cu Directiva 2014/54/UE a Parlamentului European și a Consiliului (5). Fără a aduce atingere sarcinilor și activităților comisiei administrative pentru coordonarea sistemelor de securitate socială instituite prin Regulamentul (CE) nr. 883/2004 al Parlamentului European și al Consiliului (6) (denumită în continuare „comisia administrativă”), autoritatea ar trebui, de asemenea, să ofere asistență la coordonarea sistemelor de securitate socială.

(12)

În anumite cazuri s-a adoptat o legislație sectorială a Uniunii, pentru a se răspunde nevoilor specifice ale unui anumit sector, cum ar fi cel al transportului internațional, inclusiv transportul rutier, feroviar, maritim, căile navigabile interioare și aviația. În limitele domeniului de aplicare al prezentului regulament, autoritatea ar trebui, de asemenea, să abordeze aspectele legate de mobilitatea transfrontalieră a forței de muncă și securitatea socială ale aplicării acestei legislații sectoriale a Uniunii. Sfera activităților autorității, în special caracterul oportun al extinderii sau nu a activităților sale la alte acte juridice ale Uniunii care reglementează nevoile specifice sectorului transportului internațional, ar trebui să facă obiectul unei evaluări periodice și, după caz, al unei revizuiri.

(13)

Activitățile autorității ar trebui să vizeze persoanele fizice care fac obiectul dreptului Uniunii în cadrul domeniului de aplicare al prezentului regulament, inclusiv lucrători, persoane care desfășoară o activitate independentă și persoane aflate în căutarea unui loc de muncă. Printre astfel de persoane fizice ar trebui să se numere atât cetățenii Uniunii, cât și resortisanții țărilor terțe care au reședința legală în Uniune, cum ar fi lucrătorii detașați, persoanele transferate în cadrul aceleiași companii sau rezidenții pe termen lung, precum și membrii familiilor acestora, în conformitate cu dreptul Uniunii care reglementează mobilitatea acestora în cadrul Uniunii.

(14)

Instituirea autorității nu ar trebui să creeze noi drepturi sau obligații pentru persoane fizice sau angajatori, cum ar fi operatorii economici sau organizațiile fără scop lucrativ întrucât activitățile autorității ar trebui să aibă în vedere persoanele fizice și angajatorii în măsura în care sunt acoperiți de dreptul Uniunii în cadrul domeniului de aplicare al prezentului regulament. Cooperarea susținută în aspectele ce țin de asigurarea respectării dispozițiilor nu ar trebui să genereze o sarcină administrativă excesivă pentru lucrătorii migranți sau pentru angajatori, în special pentru IMM-uri, nici să descurajeze mobilitatea forței de muncă.

(15)

Pentru a se asigura că persoanele fizice și angajatorii pot beneficia de o piață internă echitabilă și eficientă, autoritatea ar trebui să ajute statele membre să promoveze oportunități pentru mobilitatea forței de muncă sau pentru furnizarea de servicii și recrutarea oriunde în Uniune, inclusiv oportunități de acces la servicii de mobilitate transfrontalieră, cum ar fi corelarea transfrontalieră a locurilor de muncă, a stagiilor și a uceniciei și programe de mobilitate cum ar fi Primul loc de muncă EURES sau ErasmusPRO. Autoritatea ar trebui, de asemenea, să contribuie la îmbunătățirea transparenței informațiilor, inclusiv a celor privind propriile drepturi și obligații prevăzute în dreptul Uniunii, precum și a celor privind accesul la serviciile destinate persoanelor fizice și angajatorilor, în cooperare cu alte servicii de informare din Uniune, cum ar fi „Europa ta – Consiliere”, și ar trebui să profite din plin și să asigure coerența cu portalul „Europa ta”, care constituie coloana vertebrală a portalului digital unic instituit prin Regulamentul (UE) 2018/1724 al Parlamentului European și al Consiliului (7).

(16)

În acest scop, autoritatea ar trebui să coopereze în cadrul altor inițiative și rețele relevante ale Uniunii, în special în cadrul Rețelei europene a serviciilor publice de ocupare a forței de muncă, al Rețelei întreprinderilor europene, al Punctului de contact frontalier, al SOLVIT și al Comitetului inspectorilor de muncă principali, precum și al serviciilor naționale relevante precum organismele de promovare a egalității de tratament și de sprijinire a lucrătorilor din Uniune și a membrilor familiilor acestora, desemnate de statele membre în temeiul Directivei 2014/54/UE. Autoritatea ar trebui să înlocuiască Comisia în gestionarea Biroului european de coordonare al Rețelei de servicii europene de ocupare a forței de muncă (EURES) instituit în temeiul Regulamentului (UE) 2016/589 al Parlamentului European și al Consiliului (8), inclusiv în ceea ce privește stabilirea nevoilor utilizatorilor și a cerințelor operaționale pentru eficacitatea portalului EURES și a serviciilor conexe de tehnologie a informațiilor (IT), dar cu excepția furnizării de servicii IT și a exploatării și dezvoltării infrastructurii IT, care vor continua să fie asigurate de Comisie.

(17)

Din perspectiva unei aplicări echitabile, simple și eficace a dreptului Uniunii și a asigurării respectării acesteia, autoritatea ar trebui să sprijine cooperarea și schimbul prompt de informații între statele membre. Împreună cu alți membri ai personalului, ofițerii naționali de legătură care lucrează în cadrul autorității ar trebui să sprijine respectarea obligațiilor de cooperare de către statele membre, să accelereze schimburile dintre acestea prin proceduri dedicate reducerii întârzierilor și să asigure relațiile cu alte birouri de legătură, organisme și puncte de contact naționale stabilite în temeiul dreptului Uniunii. Autoritatea ar trebui să încurajeze utilizarea unor abordări inovatoare pentru o cooperare transfrontalieră eficace și eficientă, inclusiv a unor instrumente pentru schimbul electronic de date, cum ar fi Sistemul de schimb electronic de informații privind securitatea socială (EESSI) și Sistemul de informare al pieței interne (IMI), și ar trebui să contribuie la continuarea digitalizării procedurilor și la îmbunătățirea instrumentelor informatice utilizate pentru schimbul de mesaje între autoritățile naționale.

(18)

Pentru a spori capacitatea statelor membre de a asigura protecția persoanelor care își exercită dreptul de liberă circulație și de a soluționa neregulile cu o dimensiune transfrontalieră, în raport cu dreptul Uniunii care intră în domeniul de aplicare al prezentului regulament, autoritatea ar trebui să sprijine autoritățile naționale în efectuarea de inspecții concertate și comune, inclusiv prin facilitarea implementării inspecțiilor în conformitate cu articolul 10 din Directiva 2014/67/UE. Aceste inspecții ar trebui să aibă loc la cererea statelor membre sau după aprobarea de către statele membre a unei propuneri a autorității. Autoritatea ar trebui să ofere sprijin strategic, logistic și tehnic statelor membre care participă la inspecțiile concertate sau comune, cu respectarea deplină a cerințelor de confidențialitate. Inspecțiile ar trebui să fie efectuate cu acordul statelor membre în cauză și ar trebui să se desfășoare în conformitate cu cadrul juridic al dreptului intern sau cu practicile din statele membre în care au loc inspecțiile. Statele membre ar trebui să desfășoare acțiuni de urmărire subsecventă a rezultatelor inspecțiilor concertate și comune în conformitate cu dreptul intern sau practica națională.

(19)

Inspecțiile concertate și comune nu ar trebui să înlocuiască nici să submineze competențele naționale. De asemenea, autoritățile naționale ar trebui să lucreze în asociere deplină în cadrul respectivelor inspecții și să aibă autoritate deplină. În cazul în care sindicatele sunt responsabile pentru inspecțiile la nivel național, inspecțiile comune și concertate ar trebui să aibă loc după obținerea acordului partenerilor sociali relevanți și în cooperare cu aceștia.

(20)

Pentru a ține pasul cu tendințele, provocările sau lacunele emergente în domeniul mobilității forței de muncă și al coordonării securității sociale, autoritatea ar trebui să-și dezvolte, în cooperare cu statele membre și, după caz, cu partenerii sociali, o capacitate de analiză și de evaluare a riscurilor. Acest lucru ar trebui să implice realizarea de analize și de studii ale pieței muncii, precum și efectuarea de evaluări inter pares. Autoritatea ar trebui să monitorizeze potențialele dezechilibre la nivelul competențelor și al fluxurilor transfrontaliere de forță de muncă, inclusiv posibilul lor impact asupra coeziunii teritoriale. Autoritatea ar trebui, de asemenea, să sprijine evaluarea riscurilor menționată la articolul 10 din Directiva 2014/67/UE. Autoritatea ar trebui să asigure sinergii și complementaritate cu agențiile, serviciile sau rețelele Uniunii. Acest lucru ar trebui să includă solicitarea de contribuții din partea SOLVIT și a unor servicii similare privind provocările specifice acestui sector și problemele recurente referitoare la mobilitatea forței de muncă în domeniul de aplicare al prezentului regulament. Autoritatea ar trebui, de asemenea, să faciliteze și să eficientizeze activitățile de colectare de date prevăzute de dreptul Uniunii din domeniul de aplicare al prezentului regulament. Acest lucru nu implică crearea unor noi obligații de raportare pentru statele membre.

(21)

Pentru a consolida capacitatea autorităților naționale în domeniile mobilității forței de muncă și coordonării securității sociale și pentru a îmbunătăți coerența aplicării dreptului Uniunii din domeniul de aplicare al prezentului regulament, autoritatea ar trebui să ofere asistență operațională autorităților naționale, inclusiv prin elaborarea de orientări practice, prin stabilirea unor programe de formare și de învățare reciprocă, inclusiv pentru ca inspectoratele de muncă să poată combate provocări precum activitățile independente fictive și abuzurile legate de detașare, prin promovarea unor proiecte de asistență reciprocă, prin facilitarea unor schimburi de personal precum cele menționate la articolul 8 din Directiva 2014/67/UE și prin sprijinirea statelor membre în organizarea de campanii de sensibilizare care să informeze persoanele fizice și angajatorii cu privire la propriile drepturi și obligații. Autoritatea ar trebui să promoveze schimburile, diseminarea și adoptarea bunelor practici și a cunoștințelor și să promoveze înțelegerea reciprocă a diferitelor sisteme și practici naționale.

(22)

Autoritatea ar trebui să dezvolte sinergii între sarcina sa de a asigura mobilitatea echitabilă a forței de muncă și combaterea muncii nedeclarate. În înțelesul prezentului regulament, „combaterea” muncii nedeclarate înseamnă prevenirea, descurajarea și combaterea muncii nedeclarate, precum și încurajarea declarării acesteia. Pe baza cunoștințelor și a metodelor de lucru ale Platformei europene pentru intensificarea cooperării în materie de combatere a muncii nedeclarate, instituită prin Decizia (UE) 2016/344 a Parlamentului European și a Consiliului (9), autoritatea ar trebui să instituie, cu implicarea partenerilor sociali, un grup de lucru permanent, denumit și Platforma europeană pentru intensificarea cooperării în materie de combatere a muncii nedeclarate. Autoritatea ar trebui să asigure un transfer fără probleme al activităților existente ale platformei instituite prin Decizia (UE) 2016/344 către noul grup de lucru din cadrul autorității.

(23)

Autoritatea ar trebui să aibă un rol de mediere. Statele membre ar trebui să poată sesiza autorității cazuri individuale care fac obiectul unui litigiu în vederea medierii după ce nu a reușit să le soluționeze prin contact direct și prin dialog. Medierea ar trebui să vizeze doar litigiile dintre statele membre, în timp ce persoanele fizice și angajatorii care se confruntă cu dificultăți în exercitarea propriilor drepturi la nivelul Uniunii ar trebui să aibă în continuare la dispoziția lor serviciile naționale și serviciile Uniunii dedicate soluționării unor astfel de cazuri, cum ar fi rețeaua SOLVIT, pe care autoritatea ar trebui să o sesizeze în astfel de cazuri. Rețeaua SOLVIT ar trebui la rândul ei să poată sesiza autoritatea în vederea examinării acelor cazuri în care problema nu poate fi soluționată din cauza unor neînțelegeri între administrațiile naționale. Autoritatea ar trebui să-și îndeplinească rolul de mediere fără a aduce atingere competenței Curții de Justiție a Uniunii Europene (denumită în continuare „Curtea de Justiție”) în ceea ce privește interpretarea dreptului Uniunii și fără a aduce atingere competenței comisiei administrative.

(24)

Cadrul european de interoperabilitate (European Interoperability Framework, EIF) oferă principii și recomandări privind îmbunătățirea guvernanței activităților de interoperabilitate și a furnizării de servicii publice, stabilirea de relații transorganizaționale și transfrontaliere, eficientizarea proceselor care sprijină schimburile digitale end-to-end, precum și asigurarea faptului că atât noua, cât și actuala legislație sprijină principiile interoperabilității. Arhitectura de referință a interoperabilității europene (European Interoperability Reference Architecture, EIRA) este o structură generică, cuprinzând principii și orientări aplicabile implementării soluțiilor de interoperabilitate, menționate în Decizia (UE) 2015/2240 a Parlamentului European și a Consiliului (10). Atât EIF, cât și EIRA ar trebui să ghideze și să sprijine autoritatea atunci când este vorba de aspecte legate de interoperabilitate.

(25)

Autoritatea ar trebui să urmărească furnizarea unui acces îmbunătățit la informații și servicii online părților interesate de la nivelul Uniunii și de la nivel național, precum și facilitarea schimbului de informații dintre acestea. Prin urmare, utilizarea instrumentelor digitale ar trebui încurajată de autoritate, ori de câte ori este posibil. Pe lângă sistemele informatice și site-urile web, instrumentele digitale cum ar fi platformele și bazele de date online au un rol din ce în ce mai important pe piața mobilității transfrontaliere a forței de muncă. Astfel, aceste instrumente sunt utile pentru a oferi un acces facil la informații online relevante și pentru a facilita schimbul de informații părților interesate de la nivelul Uniunii și de la nivel național cu privire la activitățile lor transfrontaliere.

(26)

Autoritatea ar trebui să urmărească asigurarea conformității site-urilor web și aplicațiilor mobile create în scopul punerii în aplicare a sarcinilor prevăzute în prezentul regulament cu cerințele de accesibilitate relevante ale Uniunii. Directiva (UE) 2016/2102 a Parlamentului European și a Consiliului (11) impune statelor membre să se asigure că site-urile web ale organismelor lor publice sunt accesibile în conformitate cu principiile conform cărora acestea trebuie să fie perceptibile, operabile, inteligibile și robuste și că se conformează cerințelor respectivei directive. Respectiva directivă nu se aplică site-urilor web sau aplicațiilor mobile ale instituțiilor, organelor, oficiilor și agențiilor Uniunii. Cu toate acestea, autoritatea ar trebui să depună eforturi pentru a se conforma principiilor stabilite în respectiva directivă.

(27)

Autoritatea ar trebui să fie administrată și să funcționeze în conformitate cu principiile Declarației comune a Parlamentului European, a Consiliului și a Comisiei din 19 iulie 2012 privind agențiile descentralizate.

(28)

Principiul egalității reprezintă un principiu fundamental al dreptului Uniunii. Acesta prevede că egalitatea între femei și bărbați se asigură în toate domeniile, inclusiv în ceea ce privește încadrarea în muncă, munca și remunerarea. Toate părțile ar trebui să urmărească realizarea unei reprezentări echilibrate a femeilor și a bărbaților în cadrul consiliului de administrație și al Grupului părților interesate. Acest obiectiv ar trebui să fie urmărit și de consiliul de administrație în ceea ce privește președintele și vicepreședinții acestuia, în ansamblul lor.

(29)

Statele membre și Comisia ar trebui să fie reprezentate în cadrul unui consiliu de administrație, pentru a asigura funcționarea eficace a autorității. Parlamentul European, precum și organizațiile interprofesionale ale partenerilor sociali la nivelul Uniunii, cu reprezentare egală a sindicatelor și organizațiile patronale și cu reprezentare adecvată a IMM-urilor, pot, de asemenea, să numească reprezentanți în consiliul de administrație. Componența consiliului de administrație, inclusiv alegerea președintelui și a vicepreședintelui său, ar trebui să respecte principiile echilibrului de gen, experienței și calificării. Pentru funcționarea eficace și eficientă a Autorității, consiliul de administrație ar trebui, în special, să adopte un program de lucru anual, să își îndeplinească funcțiile legate de bugetul autorității, să adopte normele financiare aplicabile Autorității, să numească un director executiv și să stabilească procedurile de luare a deciziilor referitoare la sarcinile operaționale ale autorității de către directorul executiv. Reprezentanți din țări terțe care aplică normele Uniunii în domeniul de aplicare al prezentului regulament, ar trebui să poată participa la reuniunile consiliului de administrație în calitate de observatori.

(30)

În cazuri excepționale, în care este necesar să se mențină nivelul maxim de confidențialitate, expertul independent numit de Parlamentul European și reprezentanții organizațiilor interprofesionale ale partenerilor sociali la nivelul Uniunii nu ar trebui să participe la deliberările consiliului de administrație. Această dispoziție ar trebui să fie specificată în mod clar în regulamentul de procedură al consiliului de administrație și să se limiteze la informațiile sensibile privind cazurile individuale, pentru a se asigura că participarea efectivă a expertului și a reprezentanților în activitatea consiliului de administrație nu este limitată în mod nejustificat.

(31)

Ar trebui numit un director executiv pentru a asigura gestionarea administrativă globală a autorității și punerea în aplicare a sarcinilor atribuite autorității. Alți membri ai personalului pot înlocui directorul executiv în cazul în care acest lucru este considerat necesar pentru a asigura gestionarea curentă a autorității, în conformitate cu normele interne ale autorității, fără a crea poziții de conducere suplimentare.

(32)

Fără a aduce atingere competențelor Comisiei, consiliul de administrație și directorul executiv ar trebui să fie independenți în îndeplinirea sarcinilor lor și să acționeze în interesul public.

(33)

Autoritatea ar trebui să se bazeze în mod direct pe expertiza părților interesate relevante în domeniile din domeniul de aplicare al prezentului regulament, prin intermediul unui Grup special al părților interesate. Membrii grupului ar trebui să fie reprezentanți ai partenerilor sociali la nivelul Uniunii, printre care se numără și partenerii sociali sectoriali recunoscuți la nivelul Uniunii care reprezintă sectoare interesate în special de problemele legate de mobilitatea forței de muncă. Grupul părților interesate ar trebui să fie în măsură să primească informări prealabile și să își prezinte avizele autorității, la cerere sau din proprie inițiativă. În desfășurarea activităților sale, Grupul părților interesate va ține cont în mod corespunzător de avizele Comitetului consultativ pentru coordonarea sistemelor de securitate socială, instituit prin Regulamentul (CE) nr. 883/2004, și ale Comitetului consultativ pentru libera circulație a lucrătorilor, instituit în temeiul Regulamentului (UE) nr. 492/2011 al Parlamentului European și al Consiliului (12), și va recurge la expertiza acestor comitete.

(34)

Pentru a garanta autonomia și independența sa deplină, autoritatea ar trebui să beneficieze de un buget autonom, cu venituri provenind din bugetul general al Uniunii, din orice contribuție financiară voluntară efectuată de statele membre și din orice contribuție efectuată de țările terțe care participă la activitatea autorității. În cazuri excepționale și justificate în mod corespunzător, aceasta ar trebui să fie totodată în măsură să primească acorduri de delegare sau granturi ad-hoc și să perceapă tarife pentru publicații și pentru orice servicii prestate de autoritate.

(35)

Serviciile de traducere necesare pentru funcționarea autorității ar trebui să fie asigurate de Centrul de Traduceri pentru Organismele Uniunii Europene (Centrul de traduceri). Autoritatea ar trebui să colaboreze cu Centrul de traduceri pentru a stabili indicatori privind calitatea, punctualitatea și confidențialitatea, pentru a identifica clar nevoile și prioritățile autorității și pentru a crea proceduri transparente și obiective pentru procesul de traducere.

(36)

Prelucrarea datelor cu caracter personal efectuată în contextul prezentului regulament ar trebui să se desfășoare în conformitate cu Regulamentul (UE) 2016/679 (13) sau (UE) 2018/1725 (14) al Parlamentului European și al Consiliului, după caz. Acest lucru include instituirea unor măsuri tehnice și organizatorice adecvate pentru a respecta obligațiile impuse de respectivele regulamente, în special măsuri privind legalitatea prelucrării, securitatea activităților de prelucrare, furnizarea de informații și drepturile persoanelor vizate.

(37)

Pentru a se asigura funcționarea în condiții de transparență a autorității, acesteia ar trebui să i se aplice Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 al Parlamentului European și al Consiliului (15). Activitățile autorității ar trebui să facă obiectul supravegherii Ombudsmanului European în conformitate cu articolul 228 din TFUE.

(38)

Regulamentul (UE, Euratom) nr. 883/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (16) ar trebui să se aplice autorității, care ar trebui să adere la Acordul Interinstituțional din 25 mai 1999 între Parlamentul European, Consiliul Uniunii Europene și Comisia Comunităților Europene privind investigațiile interne desfășurate de Oficiul European de Luptă Antifraudă (OLAF).

(39)

Statul membru gazdă al autorității ar trebui să ofere cele mai bune condiții posibile pentru a asigura buna funcționare a autorității.

(40)

Pentru a asigura condiții de angajare deschise și transparente și un tratament egal pentru personal, directorului executiv și personalului agenției ar trebui să li se aplice Statutul funcționarilor Uniunii Europene și Regimul aplicabil celorlalți agenți ai Uniunii, prevăzute în Regulamentul (CEE, Euratom, CECO) nr. 259/68 al Consiliului (17) (denumite în continuare „Statutul funcționarilor” și, respectiv, „Regimul aplicabil celorlalți agenți”), inclusiv normele privind secretul profesional sau alte obligații echivalente de confidențialitate.

(41)

Autoritatea ar trebui să coopereze cu agențiile Uniunii, mai ales cu cele din domeniul politicii de ocupare a forței de muncă și al politicii sociale în cadrul competențelor lor respective, bazându-se pe experiența acestora și maximizând sinergiile: Fundația Europeană pentru Îmbunătățirea Condițiilor de Viață și de Muncă (Eurofound), Centrul European pentru Dezvoltarea Formării Profesionale (Cedefop), Agenția Europeană pentru Sănătate și Securitate în Muncă (EU-OSHA) și Fundația Europeană de Formare (ETF), precum și, în ceea ce privește lupta împotriva crimei organizate și a traficului de ființe umane, cu Agenția Uniunii Europene pentru Cooperare în Materie de Aplicare a Legii (Europol) și cu Agenția Uniunii Europene pentru Cooperare în Materie de Justiție Penală (Eurojust). O astfel de cooperare ar trebui să asigure coordonarea, să promoveze sinergiile și să evite suprapunerea activităților lor.

(42)

În domeniul coordonării securității sociale, autoritatea și comisia administrativă ar trebui să coopereze îndeaproape pentru a obține sinergii și pentru a evita orice suprapunere.

(43)

Pentru a aduce o dimensiune operațională activităților organismelor existente în domeniile de aplicare ale prezentului regulament, autoritatea ar trebui să îndeplinească sarcinile Comitetului tehnic privind libera circulație a lucrătorilor, instituit în temeiul Regulamentului (UE) nr. 492/2011, de Comitetul de experți privind detașarea lucrătorilor, instituit prin Decizia 2009/17/CE a Comisiei (18), inclusiv schimbul de informații cu privire la cooperarea administrativă, asistența în ceea ce privește punerea în aplicare, precum și asigurarea respectării transfrontaliere a legii și de Platforma instituită prin Decizia (UE) 2016/344. Odată ce autoritatea devine operațională, aceste organisme ar trebui să își înceteze existența. Consiliul de administrație poate hotărî să înființeze grupuri de lucru sau grupuri de experți specializate.

(44)

Comitetul consultativ pentru coordonarea sistemelor de securitate socială și Comitetul consultativ pentru libera circulație a lucrătorilor oferă un forum pentru consultarea partenerilor sociali și a reprezentanților guvernamentali la nivel național. Autoritatea ar trebui să contribuie la activitatea acestora și poate participa la reuniunile lor.

(45)

Pentru a reflecta noua structură instituțională, ar trebui modificate Regulamentele (CE) nr. 883/2004, (UE) nr. 492/2011 și (UE) 2016/589, iar Decizia (UE) 2016/344 ar trebui abrogată din momentul în care autoritatea devine operațională.

(46)

Autoritatea ar trebui să respecte diversitatea sistemelor naționale ale relațiilor de muncă, precum și autonomia partenerilor sociali, astfel cum sunt recunoscute în mod explicit de TFUE. Participarea la activitățile autorității nu aduce atingere competențelor, obligațiilor și responsabilităților statelor membre în temeiul, printre altele, al convențiilor relevante și aplicabile ale Organizației Internaționale a Muncii (OIM), cum ar fi Convenția nr. 81 privind inspecția muncii în industrie și comerț, și nici competențelor statelor membre de a reglementa, media sau monitoriza relațiile de muncă la nivel național, în special în ceea ce privește exercitarea dreptului la negociere colectivă și a dreptului la acțiune colectivă.

(47)

Întrucât obiectivele prezentului regulament, și anume de a contribui, în limitele domeniului său de aplicare, la asigurarea unei mobilități echitabile a forței de muncă în Uniune și de a asista statele membre și Comisia la coordonarea sistemelor de securitate socială în Uniune, nu pot fi realizate în mod satisfăcător de către statele membre acționând în mod necoordonat, dar, având în vedere natura transfrontalieră a acestor activități și necesitatea unei cooperări sporite între statele membre, acestea pot fi realizate mai bine la nivelul Uniunii, aceasta poate adopta măsuri în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din TUE. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este prevăzut la articolul respectiv, prezentul regulament nu depășește ceea ce este necesar pentru realizarea acestor obiective.

(48)

Prezentul regulament respectă drepturile fundamentale și se conformează principiilor recunoscute în special de Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene, după cum sunt recunoscute în articolul 6 din TUE,

(1)

Serviciile de intermediere online sunt vectori esențiali de dezvoltare a spiritului întreprinzător și a unor noi modele de afaceri, a schimburilor comerciale și a inovării, care pot, de asemenea, să sporească bunăstarea consumatorilor și care sunt folosiți tot mai mult atât de către sectorul public, cât și de cel privat. Aceste servicii oferă acces la piețe și oportunități comerciale noi, care le permit întreprinderilor să profite de beneficiile aduse de piața internă. Ele le oferă consumatorilor din Uniune posibilitatea de a exploata aceste beneficii, în special prin creșterea gamei de bunuri și servicii, precum și contribuind la oferirea unor prețuri competitive online, dar, de asemenea, ridică probleme care trebuie soluționate pentru a asigura securitatea juridică.

(2)

Serviciile de intermediere online pot fi esențiale pentru succesul comercial al întreprinderilor care le utilizează pentru a ajunge la consumatori. Pentru a exploata pe deplin beneficiile economiei platformelor online, este, așadar, important ca întreprinderile să poată avea încredere în serviciile de intermediere online cu care leagă relații comerciale. Acest lucru este important în primul rând pentru că intermedierea a tot mai multe tranzacții prin serviciile de intermediere online, fenomen favorizat de un robust efect de rețea indirect bazat pe date, conduce la o dependență sporită a acestor întreprinderi utilizatoare de servicii de intermediere online, în special microîntreprinderi și întreprinderi mici și mijlocii (IMM), de aceste servicii pentru a ajunge la consumatori. Ca urmare a acestei dependențe crescânde, furnizorii de astfel de servicii negociază adesea de pe o poziție de superioritate, care le permite să se comporte în practică în mod unilateral într-o manieră care poate fi inechitabilă și care poate aduce prejudicii intereselor legitime ale întreprinderilor utilizatoare de servicii de intermediere online și, indirect, și consumatorilor din Uniune. De exemplu, ei le-ar putea impune în mod unilateral întreprinderilor utilizatoare de servicii de intermediere online practici care se abat în mod vădit de la buna conduită comercială sau care sunt contrare bunei-credințe și corectitudinii. Prezentul regulament are drept obiectiv soluționarea acestor potențiale divergențe din economia platformelor online.

(3)

Consumatorii au adoptat utilizarea serviciilor de intermediere online. Un ecosistem online competitiv, echitabil și transparent, în care întreprinderile au o conduită responsabilă, este, de asemenea, esențial pentru bunăstarea consumatorilor. Asigurarea transparenței economiei platformelor online și a încrederii în această economie în relațiile dintre întreprinderi ar putea contribui în mod indirect la îmbunătățirea totodată a încrederii consumatorilor în economia platformelor online. Cu toate acestea, impactul direct al dezvoltării economiei platformelor online asupra consumatorilor face obiectul altor acte din dreptul Uniunii, în special al acquis-ul în domeniul protecției consumatorilor.

(4)

De asemenea, motoarele de căutare online pot fi surse importante de trafic de internet pentru întreprinderile care oferă bunuri și servicii consumatorilor prin intermediul site-urilor și pot afecta astfel în mod semnificativ succesul comercial al respectivilor utilizatori profesionali de site-uri pentru a-și oferi bunurile sau serviciile online în cadrul pieței interne. În această privință, ierarhizarea de către furnizorii de motoare de căutare online a site-urilor internet, inclusiv a acelor site-uri prin intermediul cărora utilizatorii profesionali de site-uri își oferă bunurile și serviciile consumatorilor, are un impact important asupra alegerilor consumatorilor și asupra succesului comercial al respectivilor utilizatori profesionali de site-uri. Chiar și în absența unei relații contractuale cu utilizatorii profesionali de site-uri, furnizorii de motoare de căutare online pot, așadar, să se comporte în practică în mod unilateral într-o manieră care poate fi inechitabilă și care poate aduce prejudicii intereselor legitime ale utilizatorilor profesionali de site-uri și, indirect, și consumatorilor din Uniune.

(5)

Natura relației dintre furnizorii de servicii de intermediere online și întreprinderile utilizatoare de servicii de intermediere online poate duce, de asemenea, la situații în care întreprinderile utilizatoare de servicii de intermediere online au adesea la dispoziție posibilități limitate de a recurge la măsuri reparatorii în cazul în care acțiunile unilaterale ale furnizorilor serviciilor respective duc la apariția unui diferend. În multe cazuri, acești furnizori nu oferă sisteme interne de soluționare a reclamațiilor care să fie accesibile și eficace. Mecanismele alternative existente de soluționare extrajudiciară a litigiilor pot fi, de asemenea, ineficace din diverse motive, inclusiv din cauza lipsei unor mediatori specializați și a temerii de represalii a întreprinderilor utilizatoare de servicii de intermediere online.

(6)

Serviciile de intermediere online și motoarele de căutare online, precum și tranzacțiile facilitate de aceste servicii au un potențial transfrontalier intrinsec și prezintă o importanță deosebită pentru buna funcționare a pieței interne a Uniunii în cadrul economiei actuale. Practicile comerciale potențial inechitabile și dăunătoare ale anumitor furnizori de astfel de servicii și lipsa unor mecanisme eficace în materie de măsuri reparatorii împiedică realizarea deplină a acestui potențial și afectează în mod negativ buna funcționare a pieței interne.

(7)

Ar trebui să se stabilească la nivelul Uniunii un set specific de norme obligatorii menite să asigure un mediu de afaceri online echitabil, previzibil, durabil și fiabil în cadrul pieței interne. În special, întreprinderilor utilizatoare de servicii de intermediere online ar trebui să li se asigure un grad de transparență adecvat, precum și posibilități efective în întreaga Uniune de a solicita măsuri reparatorii, pentru a se facilita activitățile transfrontaliere în cadrul Uniunii și, astfel, pentru a se îmbunătăți funcționarea corespunzătoare a pieței interne și a se oferi un răspuns la un posibil fenomen emergent de fragmentare în domeniile specifice care fac obiectul prezentului regulament.

(8)

Aceste norme ar trebui să prevadă, de asemenea, stimulente adecvate pentru promovarea echității și a transparenței, în special în ceea ce privește ierarhia utilizatorilor profesionali de site-uri în rezultatele de căutare generate de motoarele de căutare online. În același timp, normele respective ar trebui să recunoască și să protejeze potențialul considerabil de inovare oferit de economia platformelor online în sens larg și să permită o concurență sănătoasă, care să ducă la o gamă mai largă de opțiuni pentru consumatori. Este oportun să se clarifice faptul că prezentul regulament nu ar trebui să aducă atingere dreptului civil intern, în special dreptului contractelor, spre exemplu normelor privind validitatea, constituirea, efectele sau încetarea unui contract, cu condiția ca normele de drept civil intern să fie conforme cu dreptul Uniunii și în măsura în care aspectele relevante nu sunt reglementate de prezentul regulament. Statele membre ar trebui să rămână libere să aplice legile naționale care interzic sau sancționează comportamentul unilateral sau practicile comerciale neloiale în măsura în care aspectele relevante nu sunt reglementate de dispozițiile prezentului regulament.

(9)

Întrucât serviciile de intermediere online și motoarele de căutare online au, în general, o dimensiune globală, prezentul regulament ar trebui să se aplice furnizorilor respectivelor servicii indiferent dacă sunt stabiliți într-un stat membru sau în afara Uniunii, cu condiția îndeplinirii cumulative a două condiții. În primul rând, întreprinderile utilizatoare de servicii de intermediere online sau utilizatorii profesionali de site-uri ar trebui să fie stabiliți în Uniune. În al doilea rând, întreprinderile utilizatoare de servicii de intermediere online sau utilizatorii profesionali de site-uri ar trebui ca, prin furnizarea acestor servicii, să își ofere bunurile sau serviciile consumatorilor situați în Uniune cel puțin pentru o parte a tranzacției. Pentru a stabili dacă întreprinderile utilizatoare de servicii de intermediere online sau utilizatorii profesionali de site-uri oferă bunuri sau servicii consumatorilor din Uniune, este necesar să se confirme că întreprinderile utilizatoare de servicii de intermediere online sau utilizatorii profesionali de site-uri își direcționează activitățile către consumatori situați în unul sau mai multe state membre. Acest criteriu ar trebui interpretat în conformitate cu jurisprudența relevantă a Curții de Justiție a Uniunii Europene privind articolul 17 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul (CE) nr. 1215/2012 al Parlamentului European și al Consiliului (3) și articolul 6 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 593/2008 al Parlamentului European și al Consiliului (4). Acești consumatori ar trebui să se afle în Uniune, dar nu e nevoie să își aibă reședința în Uniune și nici să aibă cetățenia vreunui stat membru. În consecință, prezentul regulament nu ar trebui să se aplice în cazul în care întreprinderile utilizatoare de servicii de intermediere online sau utilizatorii profesionali de site-uri nu sunt stabiliți în Uniune sau în cazul în care sunt stabiliți în Uniune, dar utilizează servicii de intermediere online sau motoare de căutare online pentru a-și oferi bunurile sau serviciile exclusiv consumatorilor situați în afara Uniunii sau unor persoane care nu sunt consumatori. În plus, prezentul regulament ar trebui să se aplice indiferent de dreptul general aplicabil unui contract.

(10)

O mare varietate de relații între întreprinderi și consumatori sunt intermediate online de către furnizori care oferă servicii multilaterale, bazate, în esență, pe același model de afaceri care presupune construirea unui ecosistem. Pentru a reflecta serviciile relevante, serviciile de intermediere online ar trebui să fie definite într-un mod precis și neutru din punct de vedere tehnologic. Mai concret, aceste servicii ar trebui să constea în servicii ale societății informaționale, care se caracterizează prin faptul că vizează să faciliteze inițierea de tranzacții directe între întreprinderile utilizatoare de servicii de intermediere online și consumatori, indiferent dacă tranzacțiile sunt încheiate, în final, online, pe portalul online al furnizorului de servicii de intermediere online în cauză sau al întreprinderii utilizatoare de servicii de intermediere online, offline sau dacă nu se încheie, de fapt, deloc, ceea ce ar însemna că existența unei relații contractuale între întreprinderile utilizatoare de servicii de intermediere online și consumatori nu ar trebui să fie o condiție prealabilă obligatorie pentru serviciile de intermediere online din sfera de aplicare a prezentului regulament. Simpla includere a unui serviciu care nu are decât un caracter marginal nu ar trebui să conducă la concluzia că obiectivul unui site de internet sau al unui serviciu este de a facilita tranzacțiile în sensul unui serviciu de intermediere online. În plus, serviciile ar trebui furnizate pe baza relațiilor contractuale existente între furnizori și întreprinderile utilizatoare de servicii de intermediere online care oferă bunuri sau servicii consumatorilor. Ar trebui să se considere că există o astfel de relație contractuală atunci când ambele părți în cauză își exprimă intenția de a fi legate între ele în mod neechivoc, pe un suport durabil, fără să fie neapărat necesar un acord scris explicit în acest sens.

(11)

Printre serviciile de intermediere online care intră sub incidența prezentului regulament ar trebui, prin urmare, să se regăsească piețele de comerț electronic online, inclusiv cele colaborative pe care își desfășoară activitatea întreprinderile utilizatoare de servicii de intermediere online, serviciile de aplicații informatice online, precum magazinele de aplicații, și serviciile de platforme sociale online, indiferent de tehnologia utilizată pentru a furniza astfel de servicii. În acest sens, serviciile de intermediere online ar putea, de asemenea, să fie furnizate prin intermediul tehnologiei în materie de asistență vocală. De asemenea, ar trebui să nu fie relevant dacă aceste tranzacții dintre întreprinderile utilizatoare de servicii de intermediere online și consumatori implică o plată în bani sau că aceste tranzacții sunt încheiate parțial offline. Cu toate acestea, prezentul regulament nu ar trebui să se aplice serviciilor de intermediere online „peer-to-peer” în absența întreprinderilor utilizatoare de servicii de intermediere online, serviciilor de intermediere online exclusiv business-to-business care nu sunt oferite consumatorilor, instrumentelor de publicitate online și schimburilor publicitare online care nu sunt furnizate cu scopul de a facilita inițierea tranzacțiilor directe și care nu presupun o relație contractuală cu consumatorii. Din același motiv, serviciile de îmbunătățire a software-ului motoarelor de căutare, precum și serviciile care gravitează în jurul software-ului care blochează publicitatea nu ar trebui să fie reglementate de prezentul regulament. Funcționalitățile și interfețele tehnologice care doar fac legătura între hardware și aplicații nu ar trebui să fie reglementate de prezentul regulament, deoarece, în mod normal, nu îndeplinesc criteriile necesare pentru a fi considerate servicii de intermediere online. Cu toate acestea, astfel de funcționalități sau interfețe pot fi direct conectate la anumite servicii de intermediere online sau pot fi auxiliare acestora, caz în care furnizorii de servicii de intermediere online relevanți ar trebui să facă obiectul unor cerințe de transparență legate de tratamentul diferențiat pe baza acestor funcționalități și interfețe. De asemenea, prezentul regulament nu ar trebui să se aplice serviciilor de plată online, întrucât nici acestea nu îndeplinesc cerințele aplicabile, ci sunt mai degrabă în mod inerent auxiliare tranzacției de furnizare de bunuri și servicii pentru consumatorii în cauză.

(12)

În conformitate cu jurisprudența relevantă a Curții de Justiție a Uniunii Europene și având în vedere faptul că dependența întreprinderilor utilizatoare de servicii de intermediere online a fost remarcată mai ales în ceea ce privește serviciile de intermediere online care servesc drept portal de acces către consumatori care sunt persoane fizice, noțiunea de consumator utilizată pentru a delimita domeniul de aplicare al prezentului regulament ar trebui să fie înțeleasă ca referindu-se exclusiv la persoanele fizice, atunci când acestea acționează în scopuri care nu sunt legate de activitatea lor comercială, de afaceri, meșteșugărească sau profesională.

(13)

Având în vedere ritmul rapid al inovării, definiția motorului de căutare online utilizată în prezentul regulament ar trebui să fie neutră din punct de vedere tehnologic. În special, definiția ar trebui înțeleasă ca incluzând și cererile vocale.

(14)

Furnizorii de servicii de intermediere online au tendința de a utiliza termeni și condiții prestabilite și, pentru a-i proteja în mod eficace pe întreprinderile utilizatoare de servicii de intermediere online atunci când este necesar, prezentul regulament ar trebui să se aplice în cazul în care termenii și condițiile unei relații contractuale, indiferent de denumirea sau forma sub care se prezintă acestea, sunt stabilite unilateral de furnizorul de servicii de intermediere online. Pentru a se determina dacă clauzele și condițiile au fost stabilite în mod unilateral ar trebui să se realizeze o evaluare de la caz la caz pe baza unui evaluări globale. Pentru această evaluare globală, dimensiunea relativă a părților în cauză și faptul că a avut loc o negociere sau că anumite dispoziții ar fi putut fi supuse unei astfel de negocieri și stabilite împreună de către furnizorul relevant și de către întreprinderea utilizatoare de servicii de intermediere online nu ar trebui să fie, în sine, elemente hotărâtoare. În plus, obligația furnizorilor de servicii de intermediere online de a pune la dispoziția întreprinderilor utilizatoare de servicii de intermediere online într-o formă ușor accesibilă termenii și condițiile lor, inclusiv în etapa precontractuală a relației lor comerciale, înseamnă că întreprinderile utilizatoare de servicii de intermediere online nu vor fi private de transparența garantată de prezentul regulament ca urmare a faptului că sunt în măsură să negocieze cu succes, într-un fel sau altul, în avantajul lor.

(15)

Pentru a garanta faptul că termenii și condițiile generale ale unei relații contractuale le permit întreprinderilor utilizatoare de servicii de intermediere online să stabilească condițiile comerciale pentru utilizarea, sistarea și suspendarea serviciilor de intermediere online și pentru a asigura previzibilitate în ceea ce privește relația lor comercială, respectivele termeni și condiții ar trebui redactate într-un limbaj simplu și inteligibil. Ar trebui să se considere că termenii și condițiile nu au fost redactate într-un limbaj simplu și inteligibil atunci când acestea sunt vagi, nespecifice sau nu furnizează detalii cu privire la aspectele comerciale importante și, prin urmare, nu reușesc să ofere întreprinderilor utilizatoare de servicii de intermediere online un grad rezonabil de previzibilitate cu privire la cele mai importante aspecte ale relației contractuale. În plus, limbajul înșelător nu ar trebui considerat simplu și inteligibil.

(16)

Pentru a garanta că întreprinderilor utilizatoare de servicii de intermediere online le este suficient de clar unde și cui sunt comercializate bunurile sau serviciile lor, furnizorii de servicii de intermediere online ar trebui să asigure transparența față de întreprinderile utilizatoare de servicii de intermediere online în ceea ce privește toate canalele de distribuție suplimentare și potențialele programe afiliate pe care le pot utiliza serviciile de intermediere online pentru a comercializa bunurile și serviciile respective. Canalele suplimentare și programele afiliate ar trebui înțelese într-un mod neutru din punct de vedere tehnologic, dar ar putea include, inter alia, alte site-uri, aplicații sau servicii de intermediere online utilizate pentru a comercializa bunurile sau serviciile oferite de întreprinderea utilizatoare de servicii de intermediere online.

(17)

Proprietatea și controlul drepturilor de proprietate intelectuală online pot avea o importanță economică semnificativă atât pentru furnizorii de servicii de intermediere online, cât și pentru întreprinderile utilizatoare de servicii de intermediere online. Pentru a asigura claritatea și transparența pentru întreprinderile utilizatoare de servicii de intermediere online și o mai bună înțelegere de către acestea, furnizorii de servicii de intermediere online ar trebui să includă, în termenii și condițiile lor, informații generale sau, dacă doresc, mai detaliate cu privire la efectele globale, dacă este cazul, ale termenilor și condițiilor respective asupra proprietății și controlului drepturilor de proprietate intelectuală ale întreprinderii utilizatoare deservicii de intermediere online. Printre aceste informații s-ar putea număra, de exemplu, date despre utilizarea generală a logourilor, mărcile comerciale sau denumirile comerciale.

(18)

Asigurarea transparenței în formularea termenilor și condițiilor generale poate fi esențială pentru promovarea unor relații de afaceri durabile și pentru prevenirea comportamentelor inechitabile în detrimentul întreprinderilor utilizatoare de servicii de intermediere online. Furnizorii de servicii de intermediere online ar trebui, prin urmare, să se asigure că termenii și condițiile sunt ușor accesibile pe parcursul tuturor etapelor relației comerciale, inclusiv pentru potențialele întreprinderi utilizatoare de servicii de intermediere online în etapa precontractuală, și că orice modificare a acestora se notifică respectivelor întreprinderi utilizatoare de servicii de intermediere online pe un suport durabil, respectându-se o perioadă de preaviz prestabilită rezonabilă și proporțională, în funcție de circumstanțele specifice, cu o durată de cel puțin 15 zile. Ar trebui să se prevadă perioade de preaviz proporționale mai mari, de peste 15 zile, în cazul în care modificările propuse ale termenilor și condițiilor ar impune întreprinderilor utilizatoare de servicii de intermediere online să efectueze adaptări tehnice sau comerciale pentru a se conforma modificării, de exemplu atunci când este nevoie să efectueze ajustări tehnice semnificative ale bunurilor sau serviciilor lor. Respectiva perioadă de preaviz nu ar trebui să se aplice în cazul și în măsura în care întreprinderea utilizatoare de servicii de intermediere online renunță într-un mod lipsit de ambiguitate la aceasta și în cazul și în măsura în care necesitatea modificării termenilor și condițiilor fără respectarea perioadei de preaviz se impune ca urmare a unei obligații juridice sau regulamentare care îi revine furnizorului de servicii în temeiul dreptului Uniunii sau al dreptului intern. Cu toate acestea, modificările de redactare propuse nu ar trebui să intre sub incidența termenului „modificare”, în măsura în care acestea nu modifică conținutul sau semnificația termenilor și condițiilor. Cerința de a notifica modificările propuse pe un suport durabil ar trebui să le permită întreprinderilor utilizatoare de servicii de intermediere online să revizuiască efectiv aceste modificări într-o etapă ulterioară. Întreprinderile utilizatoare de servicii de intermediere online ar trebui să aibă dreptul de a rezilia contractul în termen de 15 zile de la primirea unui preaviz privind orice modificare, cu excepția cazului în care se aplică un termen mai scurt contractului, de exemplu în temeiul dreptului civil național.

(19)

În general, furnizarea de bunuri sau servicii noi, inclusiv de aplicații software, către serviciile de intermediere online ar trebui considerată ca fiind o acțiune fără echivoc, de renunțare, de către întreprinderea utilizatoare de servicii de intermediere online, la perioada de preaviz, solicitată în cazul modificării termenilor și condițiilor. |Cu toate acestea, în cazurile în care perioada de preaviz rezonabilă și proporțională este mai mare de 15 zile, deoarece modificările aduse termenilor și condițiilor impun întreprinderii utilizatoare de servicii de intermediere online să efectueze ajustări tehnice sau comerciale semnificative ale bunurilor sau serviciilor sale, nu ar trebui să se considere că s-a renunțat la perioada de preaviz în mod automat în cazul în care întreprinderea utilizatoare de servicii de intermediere online furnizează noi bunuri și servicii. Furnizorul de servicii de intermediere online ar trebui să se aștepte ca modificările aduse termenilor și condițiilor să impună întreprinderii utilizatoare de servicii de intermediere online să efectueze ajustări tehnice semnificative în cazul în care, de exemplu, toate caracteristicile serviciului de intermediere online la care întreprinderile utilizatoare de servicii de intermediere online au avut acces sunt eliminate sau adăugate sau în cazul în care ar putea fi necesar ca întreprinderile utilizatoare de servicii de intermediere online să își adapteze bunurile sau să își reprogrameze serviciile pentru a-și putea desfășura în continuare activitatea prin serviciile de intermediere online.

(20)

Pentru a proteja întreprinderile utilizatoare de servicii de intermediere online și a garanta securitatea juridică pentru ambele părți, termenii și condițiile neconforme ar trebui să fie nule și neavenite, adică să se considere că nu au existat niciodată, cu efect erga omnes și ex tunc. Aceasta ar trebui totuși să se refere numai la dispozițiile specifice din cadrul termenilor și condițiilor care nu sunt conforme. Celelalte dispoziții ar trebui să rămână valabile și executorii, în măsura în care pot fi izolate de dispozițiile neconforme. Modificările bruște aduse termenilor și condițiilor existente pot perturba în mod semnificativ activitatea întreprinderilor utilizatoare de servicii de intermediere online. Pentru a limita astfel de efecte negative asupra întreprinderilor utilizatoare de servicii de intermediere online și pentru a descuraja un astfel de comportament, modificările făcute cu încălcarea obligației de a prevedea o perioadă de preaviz fixă ar trebui, prin urmare, să fie nule și neavenite, adică să se considere că nu au existat niciodată, cu efecte erga omnes și ex tunc.

(21)

Pentru a se asigura că întreprinderile utilizatoare de servicii de intermediere online pot exploata pe deplin oportunitățile comerciale oferite de serviciile de intermediere online, furnizorii de astfel de servicii nu ar trebui să împiedice întreprinderile utilizatoare de servicii de intermediere online să includă identitatea lor comercială ca parte a ofertei lor sau a prezenței lor în cadrul serviciilor de intermediere online relevante. Totuși, această interdicție de interferență nu ar trebui înțeleasă ca un drept al întreprinderilor utilizatoare de servicii de intermediere online de a stabili în mod unilateral modalitatea de prezentare a ofertei lor sau a prezenței lor în cadrul serviciilor de intermediere online relevante.

(22)

Un furnizor de servicii de intermediere online poate avea motive legitime pentru a decide să restricționeze, să suspende sau să sisteze furnizarea serviciilor sale către o anumită întreprindere utilizatoare de servicii de intermediere online, inclusiv prin delistarea bunurilor sau serviciilor individuale ale unei anumite întreprinderi utilizatoare de servicii de intermediere online sau prin eliminarea efectivă a acestora din rezultatele căutării. Cu puțin timp înainte de suspendarea acestora, furnizorii de servicii de intermediere online pot restricționa și includerile individuale pe listă ale întreprinderilor utilizatoare de servicii de intermediere online; de exemplu, acest lucru se poate realiza prin retrogradarea acestora sau afectarea într-un mod negativ a vizibilității întreprinderii utilizatoare de servicii de intermediere online („dimming”) care poate include prin retrogradarea acestuia în ierarhie. Cu toate acestea, dat fiind că deciziile respective pot afecta în mod semnificativ interesele întreprinderii utilizatoare de servicii de intermediere online în cauză, acesteia ar trebui să i se furnizeze, înainte de sau la momentul în care intră în vigoare restricția sau suspendarea, o justificare a deciziei respective, pe un suport durabil. Pentru a reduce la minimum impactul negativ al unor astfel de decizii asupra întreprinderilor utilizatoare de servicii de intermediere online, furnizorii de servicii de intermediere online ar trebui, de asemenea, să ofere, în cadrul procesului intern de soluționare a reclamațiilor, o oportunitate pentru clarificarea faptelor care au condus la această decizie, sprijinind astfel întreprinderile utilizatoare de servicii de intermediere online, atunci când acest lucru este posibil, să restabilească conformitatea. În plus, în cazul în care furnizorul de servicii de intermediere online revocă decizia de restricționare, suspendare sau sistare, de exemplu, ca urmare a faptului că decizia a fost adoptată în mod eronat sau că încălcarea termenilor și condițiilor care au condus la această decizie nu a fost săvârșită cu rea credință și a fost remediată în mod satisfăcător, furnizorul de servicii de intermediere online ar trebui să restabilească fără întârzieri nejustificate accesul întreprinderii utilizatoare de servicii de intermediere online în cauză, inclusiv orice acces la date cu caracter personal sau de altă natură, sau ambele, disponibile înainte de luarea deciziei.

Justificarea deciziei de a restricționa, suspenda sau sista furnizarea serviciilor de intermediere online ar trebui să le permită, în acest sens, întreprinderilor utilizatoare de servicii de intermediere online să aprecieze dacă decizia respectivă poate fi atacată, ceea ce ar îmbunătăți posibilitățile acestora de a recurge la măsuri reparatorii eficace în caz de nevoie. În justificare ar trebui să se identifice motivele care au stat la baza deciziei, pornind de la motivele expuse în prealabil de furnizor în termeni și condiții, și ar trebui să se facă trimitere în mod proporțional la circumstanțele specifice relevante, inclusiv la notificările părților terțe, care au condus la adoptarea respectivei decizii. Cu toate acestea, unui furnizor de servicii de intermediere online nu ar trebui să i se solicite să ofere o justificare privind restricțiile, suspendările sau sistările atunci când are o obligație juridică sau regulamentară. În plus, o justificare a motivelor nu ar trebui să fie necesară atunci când un furnizor de servicii de intermediere online poate demonstra că întreprinderea utilizatoare de servicii de intermediere online în cauză a încălcat în mod repetat termenii și condițiile aplicabile, ceea ce a dus la sistarea în totalitate a furnizării serviciilor de intermediere online respective.

(23)

Sistarea tuturor serviciilor de intermediere online și ștergerea aferentă a datelor furnizate în vederea utilizării acestor servicii sau generate ca urmare a furnizării acestor servicii reprezintă o pierdere de informații esențiale, care ar putea avea un impact semnificativ asupra întreprinderilor utilizatoare de servicii de intermediere online și ar putea, de asemenea, să le afecteze capacitatea de a-și exercita în mod adecvat alte drepturi care le sunt acordate prin prezentul regulament. Prin urmare, furnizorul de servicii de intermediere online ar trebui să pună la dispoziția întreprinderii utilizatoare de servicii de intermediere online în cauză o justificare pe un suport durabil, cu cel puțin 30 de zile înainte ca sistarea furnizării tuturor serviciilor sale de intermediere online să producă efecte. Cu toate acestea, spre exemplu în cazurile în care o obligație juridică sau regulamentară impune unui furnizor de servicii de intermediere online să sisteze furnizarea tuturor serviciilor sale de intermediere online către o anumită întreprindere utilizatoare de servicii de intermediere online, această perioadă de preaviz nu ar trebui să se aplice. De asemenea, perioada de preaviz de 30 de zile nu ar trebui să se aplice atunci când un furnizor de servicii de intermediere online invocă drepturi de sistare în temeiul dreptului intern, în conformitate cu dreptul Uniunii, care permit sistarea imediată în cazul în care, ținând seama de toate circumstanțele cazului respectiv și punând în balanță interesele ambelor părți, nu se poate preconiza în mod rezonabil continuarea relației contractuale până la termenul convenit sau până la expirarea unei perioade de preaviz. În cele din urmă, perioada de preaviz de 30 de zile nu ar trebui să se aplice în cazul în care un furnizor de servicii de intermediere online poate demonstra că încălcarea termenilor și condițiilor este repetată. Diferitele excepții de la aplicarea dispozițiilor privind perioada de preaviz de 30 de zile pot apărea, în special, în legătură cu un conținut ilicit sau necorespunzător, cu siguranța unui bun sau serviciu, cazuri de contrafacere, fraudă, programe malware, spam, încălcări ale securității datelor, alte riscuri de securitate cibernetică sau cu caracterul adecvat al bunului sau al serviciului pentru minori. Pentru a asigura proporționalitatea, furnizorii de servicii de intermediere online ar trebui, în cazul în care acest lucru este rezonabil și fezabil din punct de vedere tehnic, să delisteze doar bunurile sau serviciile individuale ale unei anumite întreprinderi utilizatoare de servicii de intermediere online. Sistarea în totalitate a serviciilor de intermediere online constituie cea mai severă măsură.

(24)

Ierarhizarea bunurilor și serviciilor de către furnizorii de servicii de intermediere online are un impact important asupra alegerilor consumatorilor și, prin urmare, asupra succesului comercial al întreprinderilor care oferă aceste bunuri și servicii consumatorilor prin servicii de intermediere online. Ierarhia se referă la vizibilitatea relativă a ofertelor întreprinderilor utilizatoare de servicii de intermediere online sau la relevanța acordată rezultatelor căutărilor, astfel cum sunt acestea prezentate, organizate sau comunicate de către furnizorii de servicii de intermediere online sau de către furnizorii de motoare de căutare online, rezultând din utilizarea secvențierii algoritmice („algorithmic sequencing”), a unor mecanisme de evaluare sau notare, a efectelor vizuale distinctive sau a altor instrumente de scoatere în evidență ori a unor combinări ale acestora. Previzibilitatea implică faptul că furnizorii de servicii de intermediere online stabilesc ierarhia într-un mod nearbitrar. Furnizorii ar trebui, prin urmare, să prezinte în prealabil principalii parametri de ierarhizare, pentru a spori previzibilitatea pentru întreprinderile utilizatoare de servicii de intermediere online, pentru a le permite acestora să înțeleagă mai bine modul de funcționare a mecanismului de ierarhizare și să compare practicile aplicate în această privință de diferiți furnizori. Modalitatea specifică de formulare a acestei obligații de transparență este importantă pentru întreprinderile utilizatoare de servicii de intermediere online, deoarece implică identificarea unui număr limitat de parametri care sunt cei mai relevanți dintr-o gamă care poate fi mult mai largă de parametri ce au un anumit impact asupra ierarhiei. Această descriere argumentată ar trebui să ajute întreprinderile utilizatoare de servicii de intermediere online să își îmbunătățească prezentarea bunurilor și a serviciilor sau a anumitor caracteristici inerente ale acestor bunuri sau servicii. Noțiunea de parametru principal ar trebui înțeleasă ca referindu-se la orice criterii generale, procese, semnale specifice încorporate în algoritmi sau în alte mecanisme de ajustare sau retrogradare utilizate în legătură cu ierarhia rezultatelor.

(25)

Descrierea principalilor parametri de ierarhizare ar trebui să includă și o explicație a posibilităților pe care le pot avea întreprinderile utilizatoare de servicii de intermediere online de a influența în mod activ poziția în ierarhie în schimbul efectuării unor plăți, precum și a efectelor relative ale unei astfel de situații. Noțiunea de plăți ar putea, în acest sens, să se refere la plăți efectuate cu scopul principal sau unic de a îmbunătăți poziția în ierarhie, precum și la plăți indirecte sub forma acceptării de către o întreprindere utilizatoare de servicii de intermediere online a unor obligații suplimentare de orice fel care pot avea acest efect concret, cum ar fi utilizarea serviciilor auxiliare sau a eventualelor caracteristici premium. În consecință, conținutul descrierii, inclusiv numărul și tipul parametrilor principali, poate varia foarte mult în funcție de serviciile specifice de intermediere online, dar ar trebui să le ofere întreprinderilor utilizatoare de servicii de intermediere online o înțelegere adecvată a modului în care mecanismul de ierarhizare ține seama de caracteristicile bunurilor sau serviciilor efective oferite de acestea și de relevanța lor pentru consumatorii respectivelor servicii de intermediere online. Indicatorii utilizați pentru a măsura calitatea bunurilor sau a serviciilor întreprinderilor utilizatoare de servicii de intermediere online, utilizarea de editori și abilitatea lor de a influența ierarhia respectivelor bunuri sau servicii, amploarea impactului plăților asupra ierarhiei, precum și elemente care nu au legătură sau au numai o legătură îndepărtată cu bunul sau serviciul în sine, cum ar fi caracteristicile de prezentare ale ofertei online, ar putea fi exemple de parametri principali care, atunci când sunt incluși într-o descriere generală a mecanismului de ierarhizare într-un limbaj simplu și inteligibil, ar trebui să asiste întreprinderile utilizatoare de servicii de intermediere online să înțeleagă în mod adecvat funcționarea sa.

(26)

De asemenea, ierarhizarea de către furnizorii de motoare de căutare online a site-urilor internet, inclusiv a acelor site-uri prin intermediul cărora întreprinderile își oferă bunurile și serviciile consumatorilor, are un impact important asupra alegerilor consumatorilor și asupra succesului comercial al utilizatorilor profesionali de site-uri. Furnizorii de motoare de căutare online ar trebui, prin urmare, să ofere o descriere a principalilor parametri pe baza cărora se stabilește poziția în ierarhie a tuturor site-urilor indexate, inclusiv a celor ale utilizatorilor profesionali de site-uri, precum și a altor site-uri, precum și o descriere a importanței relative a respectivilor parametri principali în comparație cu alți parametri. Pe lângă caracteristicile bunurilor și serviciilor și relevanța lor pentru consumatori, în cazul motoarelor de căutare online ar trebui ca această descriere să permită, de asemenea, utilizatorilor profesionali de site-uri să înțeleagă în mod adecvat dacă se ține cont sau nu de anumite caracteristici de concepere a site-ului utilizate, cum ar fi optimizarea site-ului pentru dispozitivele de telecomunicații mobile și, în caz afirmativ, în ce mod și în ce măsură se întâmplă acest lucru. Descrierea ar trebui, de asemenea, să includă o explicație a eventualei posibilități pentru utilizatorii profesionali de site-uri de a influența în mod activ ierarhia în schimbul unei remunerații, precum și o explicație a efectelor relative ale acestei posibilități. În lipsa unei relații contractuale între furnizorii de motoare de căutare online și utilizatorii profesionali de site-uri, descrierea respectivă ar trebui să fie pusă la dispoziția publicului într-un loc vizibil și ușor accesibil de pe motorul de căutare online relevant. Spațiile de pe site-urile care impun autentificarea sau înregistrarea utilizatorilor nu ar trebui să fie considerate ca fiind ușor disponibile publicului în acest sens.

Pentru a asigura previzibilitatea pentru utilizatorii profesionali de site-uri, descrierea ar trebui, de asemenea, să fie actualizată, inclusiv să se prevadă posibilitatea ca orice modificare adusă parametrilor principali să fie ușor identificabilă. Existența unei descrieri actualizate a principalilor parametri ar fi, de asemenea, în beneficiul utilizatorilor care nu sunt utilizatori profesionali de site-uri ai motoarelor de căutare online. În unele cazuri, furnizorii de motoare de căutare online pot decide să influențeze ierarhia într-o anumită situație sau să delisteze un anumit site dintr-o ierarhie, pe baza unei notificări din partea unei părți terțe. Spre deosebire de furnizorii de servicii de intermediere online, furnizorilor de motoare de căutare online, din cauza inexistenței unei relații contractuale între părți, nu li se poate impune o cerință de informare în mod direct a unui utilizator profesional de site-uri cu privire la modificarea ierarhiei sau la delistare ca urmare a unei notificări din partea unei părți terțe. Cu toate acestea, utilizatorul profesional de site-uri ar trebui să aibă posibilitatea de a examina conținutul notificării care a condus la modificarea ierarhiei sau la delistarea site-ului respectiv, cercetând conținutul notificării, spre exemplu într-o bază de date online accesibilă publicului. Aceasta ar contribui la reducerea potențialelor utilizări abuzive ale notificărilor, de către concurenți, care ar putea să ducă la delistare.

(27)

Furnizorii de servicii de intermediere online sau de motoare de căutare online nu ar trebui să fie obligați, în temeiul prezentului regulament, să divulge funcționarea detaliată a mecanismelor lor de ierarhizare, inclusiv a algoritmilor. De asemenea, nu ar trebui să se aducă atingere capacității lor de a acționa împotriva manipulării cu rea credință a ierarhiei de către părți terțe, inclusiv în interesul consumatorilor. O descriere generală a principalilor parametri de ierarhizare ar trebui să protejeze respectivele interese, permițându-le totodată întreprinderilor utilizatoare de servicii de intermediere online și utilizatorilor profesionali de site-uri să înțeleagă în mod adecvat funcționarea ierarhizării în contextul utilizării de către aceștia a unor servicii de intermediere online sau a unor motoare de căutare online specifice. Pentru a se asigura îndeplinirea obiectivului prezentului regulament, luarea în considerare a intereselor comerciale ale furnizorilor de servicii de intermediere online sau de motoare de căutare online nu ar trebui, prin urmare, să conducă niciodată la refuzarea divulgării principalilor parametri care determină ierarhia. În acest sens, garantând totodată faptul că prezentul regulament nu aduce atingere Directivei (UE) 2016/943 a Parlamentului European și a Consiliului (5), descrierea oferită ar trebui să se bazeze cel puțin pe date reale referitoare la relevanța parametrilor de ierarhizare utilizați.

(28)

Comisia ar trebui să elaboreze orientări pentru a sprijini furnizorii de servicii de intermediere online și furnizorii de motoare de căutare online în aplicarea cerințelor de transparență referitoare la ierarhizare prevăzute de prezentul regulament. Acest efort ar trebui să contribuie la optimizarea modului în care parametrii principali care determină ierarhia sunt identificați și prezentați întreprinderilor utilizatoare de servicii de intermediere online și utilizatorilor profesionali de site-uri.

(29)

Prin bunuri și servicii auxiliare ar trebui să se înțeleagă bunurile și serviciile oferite consumatorului imediat înainte de finalizarea unei tranzacții inițiate privind servicii de intermediere online în completare la bunul sau serviciul primar oferit de întreprinderea utilizatoare de servicii de intermediere online. Bunurile și serviciile auxiliare se referă la produse care, în mod obișnuit, depind de bunul sau serviciul primar și au o legătură directă cu acesta pentru a funcționa. Prin urmare, această noțiune ar trebui să excludă bunurile și serviciile care doar sunt vândute în plus față de bunul sau serviciul primar în cauză, fără a-i fi complementare prin natura lor. Exemplele de servicii auxiliare includ serviciile de reparații pentru un anumit bun sau produsele financiare, precum asigurarea la închirierea unui autoturism, oferite în completare la bunurile sau serviciile oferite de întreprinderea utilizatoare de servicii de intermediere online. În mod similar, bunurile auxiliare ar putea include bunurile în completare la un anumit produs oferit de întreprinderea utilizatoare de servicii de intermediere online sub forma unui instrument de actualizare sau de personalizare aflat în legătură cu acel produs. Furnizorii de servicii de intermediere online ar trebui să prevadă în termenii și condițiile lor o descriere a tipurilor de bunuri și servicii auxiliare oferite atunci când oferă consumatorilor bunuri sau servicii auxiliare unui bun sau serviciu vândut de o întreprindere utilizatoare de servicii de intermediere online, acesta din urmă utilizând serviciile de intermediere online ale celor dintâi. Această descriere ar trebui să fie pusă la dispoziție în cadrul termenilor și condițiilor indiferent dacă bunul sau serviciul auxiliar este furnizat chiar de furnizorul de servicii online de intermediere sau de un terț. Această descriere ar trebui să fie suficient de detaliată încât să îi permită unei întreprinderi utilizatoare de servicii de intermediere online să aprecieze dacă există bunuri sau servicii care se vând ca auxiliare la bunul sau serviciul întreprinderii utilizatoare de servicii de intermediere online. Descrierea nu ar trebui neapărat să menționeze bunul sau serviciul, ci mai curând tipul de produs care este oferit în completare la produsul primar al întreprinderii utilizatoare de servicii de intermediere online. În plus, această descriere ar trebui, în toate cazurile, să menționeze dacă și în ce condiții îi este permis unei întreprinderi utilizatoare de servicii de intermediere online să ofere propriul bun sau serviciu auxiliar în plus față de bunul sau serviciul primar pe care îl oferă prin serviciile de intermediere online.

(30)

În cazul în care un furnizor de servicii de intermediere online oferă anumite bunuri sau servicii consumatorilor prin propriile sale servicii de intermediere online sau prin intermediul unei întreprinderi utilizatoare de servicii de intermediere online și pe care o controlează, respectivul furnizor poate concura direct cu alte întreprinderi utilizatoare de servicii sale de intermediere online pe care nu le controlează, ceea ce poate reprezenta pentru furnizor un stimulent economic și posibilitatea de a utiliza controlul său asupra serviciilor de intermediere online pentru a oferi avantaje tehnice sau economice propriei oferte sau ofertelor prezentate prin intermediul unei întreprinderi utilizatoare de servicii de intermediere online pe care o controlează și pe care le-ar putea refuza întreprinderilor utilizatoare de servicii de intermediere online concurente. Un astfel de comportament ar putea submina concurența loială și ar limita posibilitățile de alegere ale consumatorilor. În astfel de situații, în special, este important ca furnizorul de servicii de intermediere online să acționeze într-un mod transparent și să ofere o descriere adecvată a oricărui tratament diferențiat și să specifice motivele acestuia, indiferent dacă este furnizat prin mijloace juridice, comerciale sau tehnice, cum sunt funcționalitățile asociate sistemelor de operare, pe care l-ar putea acorda cu privire la bunurile sau serviciile pe care le oferă el însuși comparativ cu cele oferite de întreprinderile utilizatoare de servicii de intermediere online. Pentru a garanta proporționalitatea, această obligație ar trebui să se aplice la nivelul tuturor serviciilor de intermediere online, nu numai la nivelul bunurilor sau serviciilor individuale oferite prin intermediul acestor servicii.

(31)

În cazul în care un furnizor de motoare de căutare online oferă anumite bunuri sau servicii consumatorilor prin propriile sale motoare de căutare online sau prin intermediul unui utilizator profesional de site-uri și pe care îl controlează, acesta poate concura direct cu alți utilizatori profesionali de site-uri care utilizează motoarele sale de căutare online și pe care nu îi controlează. În astfel de situații, în special, este important ca furnizorul de motoare de căutare online să acționeze într-un mod transparent și să ofere o descriere a oricărui tratament diferențiat, indiferent dacă este furnizat prin mijloace juridice, comerciale sau tehnice, pe care l-ar putea acorda cu privire la bunurile sau serviciile pe care le oferă el însuși sau printr-un utilizator profesional de site-uri pe care îl controlează, comparativ cu cele oferite de utilizatorii profesionali de site-uri concurenți. Pentru a garanta proporționalitatea, această obligație ar trebui să se aplice la nivelul ansamblului motoarelor de căutare online, nu numai la nivelul bunurilor sau serviciilor individuale oferite prin intermediul acestor servicii.

(32)

Clauzele contractuale specifice ar trebui să fie abordate în prezentul regulament, în special în cazul unor dezechilibre la nivelul puterii de negociere, cu scopul de a se asigura că relațiile contractuale au la bază buna credință și loialitatea în afaceri. Previzibilitatea și transparența impun ca întreprinderilor utilizatoare de servicii de intermediere online să li se ofere o posibilitate reală de a se familiariza cu modificările aduse termenilor și condițiilor, care, prin urmare, nu ar trebui să fie impuse cu efect retroactiv, cu excepția cazului în care acest lucru este motivat de o obligație juridică sau regulamentară sau este în beneficiul respectivelor întreprinderi utilizatoare de servicii de intermediere online. Întreprinderilor utilizatoare de servicii de intermediere online ar trebui, în plus, să li se ofere orientări clare în ceea ce privește condițiile în care poate fi sistată relația lor contractuală cu furnizorii de servicii de intermediere online. Furnizorii de servicii de intermediere online ar trebui să se asigure că condițiile aplicabile sistării sunt întotdeauna proporționale și că pot fi utilizate fără dificultăți nejustificate. În cele din urmă, întreprinderile utilizatoare de servicii de intermediere online ar trebui să fie pe deplin informate cu privire la orice acces pe care furnizorii de servicii de intermediere online îl mențin, după expirarea contractului, la informațiile pe care întreprinderile utilizatoare de servicii de intermediere online le furnizează sau le generează în contextul utilizării serviciilor de intermediere online.

(33)

Capacitatea de a accesa și de a utiliza datele, inclusiv datele cu caracter personal, poate facilita crearea de valoare într-o măsură importantă în economia platformelor online, atât în general, cât și pentru întreprinderile utilizatoare de servicii de intermediere online și serviciile de intermediere online în cauză. În consecință, este important ca furnizorii de servicii de intermediere online să ofere întreprinderilor utilizatoare de servicii de intermediere online o descriere clară a sferei de cuprindere, a naturii și a condițiilor de acces și de utilizare a anumitor categorii de date. Descrierea ar trebui să fie proporțională și s-ar putea referi la condițiile generale de acces mai degrabă decât la o identificare exhaustivă a datelor efective sau a categoriilor de date. Cu toate acestea, identificarea și condițiile specifice de acces la anumite tipuri de date efective care pot fi deosebit de relevante pentru întreprinderile utilizatoare de servicii de intermediere online ar putea fi, de asemenea, incluse în descriere. Astfel de date ar putea include evaluările și recenziile acumulate de întreprinderile utilizatoare de servicii de intermediere online în contextul utilizării serviciilor de intermediere online. În ansamblu, descrierea ar trebui să permită întreprinderilor utilizatoare de servicii de intermediere online să înțeleagă dacă pot utiliza datele pentru a spori crearea de valoare, inclusiv prin reținerea eventuală a serviciilor de date furnizate de terți.

(34)

În aceeași ordine de idei, este important ca întreprinderile utilizatoare de servicii de intermediere online să înțeleagă dacă furnizorul partajează sau nu cu terțe părți orice date care au fost generate prin utilizarea serviciului de intermediere online de către întreprinderile utilizatoare de servicii de intermediere online. În special, întreprinderile utilizatoare de servicii de intermediere online ar trebui să fie informate cu privire la orice partajare de date cu părțile terțe efectuată în scopuri care nu sunt necesare pentru a asigura buna funcționare a serviciilor de intermediere online; spre exemplu, în cazul căreia furnizorul valorifică datele în scopuri comerciale. Pentru a le permite întreprinderilor utilizatoare de servicii de intermediere online să își exercite pe deplin drepturile de a influența o astfel de partajare a datelor, furnizorii de servicii de intermediere online ar trebui, de asemenea, să facă referire în mod explicit la orice posibilități care permit renunțarea la partajarea datelor, dacă acestea există în relația lor contractuală cu întreprinderea utilizatoare de servicii de intermediere online în cauză.

(35)

Aceste cerințe nu ar trebui înțelese ca o obligație impusă furnizorilor de servicii de intermediere online fie de a disemina, fie de a nu disemina date cu caracter personal sau fără caracter personal întreprinderilor utilizatoare de servicii de intermediere online. Cu toate acestea, luarea unor măsuri de asigurare a transparenței ar putea contribui la creșterea schimbului de date și, ca sursă esențială de inovare și de creștere, la consolidarea obiectivului de a crea un spațiu european comun al datelor. Prelucrarea datelor cu caracter personal ar trebui să se facă în conformitate cu cadrul juridic al Uniunii referitor la protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și referitor la respectarea vieții private și protecția datelor cu caracter personal în comunicațiile electronice, în special cu Regulamentul (UE) 2016/679 (6) și cu Directivele (UE) 2016/680 (7) și 2002/58/CE (8) ale Parlamentului European și ale Consiliului.

(36)

Furnizorii de servicii de intermediere online pot, în anumite cazuri, să limiteze în cadrul termenilor și condițiilor lor capacitatea întreprinderilor utilizatoare de servicii de intermediere online de a oferi bunuri sau servicii consumatorilor în condiții mai favorabile prin alte mijloace decât prin intermediul serviciilor de intermediere online respective. În aceste cazuri, furnizorii în cauză ar trebui să expună motivele pentru care au luat o astfel de decizie, referindu-se în special la principalele considerente de ordin economic, comercial sau juridic pentru aplicarea respectivelor restricții. Această obligație de transparență nu ar trebui, totuși, să fie înțeleasă ca afectând evaluarea legalității unor astfel de restricții în temeiul altor acte ale Uniunii sau al legilor statelor membre care sunt în conformitate cu dreptul Uniunii, inclusiv în domeniul concurenței și al practicilor comerciale neloiale, și nici aplicarea unor astfel de legi.

(37)

Pentru a permite întreprinderilor utilizatoare de servicii de intermediere online, inclusiv celor cărora este posibil să le fi fost restricționată, suspendată ori sistată utilizarea serviciilor de intermediere online în cauză, să aibă acces la măsuri reparatorii imediate, adecvate și eficace, furnizorii de servicii de intermediere online ar trebui să prevadă un sistem intern de soluționare a reclamațiilor. Acest sistem intern de soluționare a reclamațiilor ar trebui să se bazeze pe principiile transparenței și egalității de tratament, aplicate unor situații echivalente, să urmărească să garanteze faptul că un procentaj semnificativ din reclamații pot fi soluționate bilateral de către furnizorul de servicii de intermediere online și de către întreprinderea utilizatoare de servicii de intermediere online în cauză într-o perioadă rezonabilă. Pe durata soluționării reclamației, furnizorii de servicii de intermediere online pot menține în vigoare decizia pe care au luat-o. Orice încercare de a se ajunge la un acord prin procesul intern de soluționare a reclamațiilor nu afectează drepturile furnizorilor de servicii de intermediere online sau ale întreprinderilor utilizatoare de servicii de intermediere online de a iniția acțiuni în justiție în orice moment pe parcursul procesului intern de soluționare a reclamațiilor sau după ce acesta a luat sfârșit. În plus, furnizorii de servicii de intermediere online ar trebui să publice și, cel puțin anual, să verifice informații cu privire la funcționarea și eficacitatea sistemului lor intern de soluționare a reclamațiilor pentru a ajuta întreprinderile utilizatoare de servicii de intermediere online să înțeleagă principalele tipuri de probleme care pot apărea în contextul furnizării diferitelor servicii de intermediere online și faptul că există posibilitatea de a se ajunge la o soluționare bilaterală rapidă și eficace.

(38)

Cerințele din prezentul regulament referitoare la sistemele interne de soluționare a reclamațiilor sunt menite să permită furnizorilor de servicii de intermediere online un grad rezonabil de flexibilitate atunci când utilizează aceste sisteme și soluționează diferitele reclamații primite, astfel încât să reducă la minimum eventualele sarcini administrative. În plus, sistemele interne de soluționare a reclamațiilor ar trebui să le permită furnizorilor de servicii de intermediere online să abordeze, dacă este nevoie, în mod proporțional, orice tentativă de utilizare cu rea-credință a respectivelor sisteme de către anumite întreprinderi utilizatoare de servicii de intermediere online. Dat fiind costul înființării și exploatării unor astfel de sisteme, este oportun să se acorde derogări de la aceste obligații tuturor furnizorilor de servicii de intermediere online care sunt întreprinderi mici, în conformitate cu dispozițiile relevante din Recomandarea 2003/361/CE a Comisiei (9). Normele privind consolidarea prevăzute în această recomandare asigură evitarea oricărei eludări. Această derogare nu ar trebui să aducă atingere dreptului unor astfel de întreprinderi de a institui, pe bază voluntară, un sistem intern de soluționare a reclamațiilor care să fie conform cu criteriile prevăzute în prezentul regulament.

(39)

Utilizarea termenului „intern” nu ar trebui înțeleasă drept o măsură care împiedică delegarea unui sistem intern de soluționare a reclamațiilor către un furnizor extern de servicii sau către altă structură corporativă, atât timp cât un astfel de furnizor sau o astfel de altă structură corporativă are autoritatea și capacitatea depline de a asigura conformitatea sistemului intern de soluționare a reclamațiilor cu cerințele prezentului regulament.

(40)

Medierea le poate oferi furnizorilor de servicii de intermediere online și întreprinderilor utilizatoare de servicii de intermediere online un mijloc de a soluționa litigiile într-un mod satisfăcător, fără a fi nevoiți să introducă acțiuni în justiție, care pot fi îndelungate și costisitoare. Prin urmare, furnizorii de servicii de intermediere online ar trebui să faciliteze medierea, în special, prin identificarea a cel puțin doi mediatori publici sau privați cu care sunt dispuși să colaboreze. Scopul cerinței identificării unui număr minim de mediatori este protejarea neutralității mediatorilor. Mediatorii care își furnizează serviciile dintr-un loc situat în afara Uniunii ar trebui identificați doar în cazul în care se garantează faptul că utilizarea respectivelor servicii nu privează în niciun fel întreprinderile utilizatoare de servicii de intermediere online în cauză de protecția juridică care le este oferită de dreptul Uniunii sau de dreptul intern al statelor membre, inclusiv de cerințele prevăzute de prezentul regulament și de legea aplicabilă referitoare la protecția datelor cu caracter personal și a secretelor comerciale. Pentru a fi accesibili, corecți și cât mai rapizi, eficienți și eficace posibil, mediatorii respectivi ar trebui să îndeplinească anumite criterii. Cu toate acestea, în cazul în care survine un litigiu între aceștia, furnizorii de servicii de intermediere online și întreprinderile utilizatoare de servicii de intermediere online ale acestora ar trebui să aibă totuși libertatea de a identifica împreună mediatorul dorit. În conformitate cu Directiva 2008/52/CE a Parlamentului European și a Consiliului (10), medierea prevăzută în prezentul regulament ar trebui să fie un proces voluntar, în sensul că părțile dețin controlul acestui proces și tot ele îl pot începe și termina în orice moment. În pofida naturii sale voluntare, furnizorii de servicii de intermediere online ar trebui să analizeze cu bună credință cererile de participare la medierea prevăzută în prezentul regulament.

(41)

Furnizorii de servicii de intermediere online ar trebui să suporte un procentaj rezonabil din costurile totale ale medierii, ținând seama de toate elementele relevante ale cazului. În acest scop, mediatorul ar trebui să sugereze procentajul considerat rezonabil date fiind circumstanțele specifice cazului. Date fiind costurile și sarcina administrativă asociate necesității de a identifica mediatori în cadrul termenilor și condițiilor, este oportun să se acorde derogări de la această obligație tuturor furnizorilor de servicii de intermediere online care sunt întreprinderi mici, în conformitate cu dispozițiile relevante din Recomandarea 2003/361/CE. Normele privind consolidarea prevăzute în această recomandare asigură evitarea oricărei eludări a obligației respective. Cu toate acestea, acest lucru nu ar trebui să aducă atingere dreptului unor astfel de întreprinderi de a identifica, în cadrul termenilor și condițiilor lor, mediatori care îndeplinesc criteriile prevăzute în prezentul regulament.

(42)

Dat fiind faptul că furnizorii de servicii de intermediere online ar trebui să fie întotdeauna obligați să identifice mediatorii la care doresc să apeleze și ar trebui să fie obligați să se implice cu bună credință pe parcursul oricăror încercări de mediere realizate în temeiul prezentului regulament, aceste obligații ar trebui să fie stabilite astfel încât să prevină utilizarea abuzivă a sistemului de mediere de către întreprinderile utilizatoare de servicii de intermediere online. Întreprinderile utilizatoare de servicii de intermediere online ar trebui, de asemenea, să fie obligate să facă apel la mediere cu bună credință. Furnizorii de servicii de intermediere online nu ar trebui să fie obligați să recurgă la mediere în cazul în care o întreprindere utilizatoare de servicii de intermediere online inițiază o procedură cu privire la un subiect în legătură cu care respectiva întreprindere utilizatoare de servicii de intermediere online a solicitat anterior inițierea procedurii de mediere și mediatorul a stabilit în acest caz că întreprinderea utilizatoare de servicii de intermediere online nu a acționat cu bună credință. Furnizorii de servicii de intermediere online nu ar trebui să fie obligați, de asemenea, să recurgă la mediere cu întreprinderile utilizatoare de servicii de intermediere online care au făcut încercări nereușite repetate de mediere. Aceste situații excepționale nu ar trebui să limiteze posibilitatea întreprinderii utilizatoare deservicii de intermediere online de a prezenta un caz de mediere atunci când, astfel cum a stabilit un mediator, obiectul medierii nu este legat de cazurile anterioare.

(43)

Pentru a facilita soluționarea litigiilor referitoare la furnizarea de servicii de intermediere online prin utilizarea medierii în cadrul Uniunii, Comisia, în colaborare strânsă cu statele membre, ar trebui să încurajeze înființarea de organizații de mediere specializate, care nu există în prezent. Cooptarea unor mediatori care au cunoștințe de specialitate în domeniul serviciilor de intermediere online, precum și legate de sectoarele specifice în care sunt furnizate serviciile respective ar trebui să ofere un plus de încredere părților în procesul de mediere și ar trebui să sporească probabilitatea ca procesul respectiv să aibă un rezultat rapid, corect și satisfăcător.

(44)

Diferiți factori, cum ar fi mijloacele financiare limitate, teama de represalii și alegerea dreptului aplicabil și a instanțelor competente impusă în termeni și condiții, pot limita eficacitatea posibilităților existente de a introduce acțiuni judiciare și căi de atac, în special a celor care impun întreprinderilor utilizatoare de servicii de intermediere online sau utilizatorilor profesionali de site-uri obligația de a acționa la nivel individual și comunicându-și identitatea. Pentru a se asigura aplicarea eficace a prezentului regulament, organizațiile, asociațiile care reprezintă întreprinderile utilizatoare de servicii de intermediere online sau pe utilizatorii profesionali de site-uri, precum și unele organisme publice înființate în statele membre ar trebui să beneficieze de posibilitatea de a introduce acțiuni în fața instanțelor naționale în conformitate cu dreptul intern, inclusiv cu cerințele de procedură naționale. Astfel de acțiuni introduse în fața instanțelor naționale ar trebui să vizeze oprirea sau interzicerea încălcărilor normelor stabilite în prezentul regulament și prevenirea unor prejudicii viitoare care ar putea submina relațiile de afaceri durabile în economia platformelor online. Pentru a se asigura faptul că își exercită acest drept într-un mod eficace și corespunzător, respectivele organizații sau asociații ar trebui să îndeplinească anumite criterii. În special, acestea trebuie să fie înființate în conformitate cu dispozițiile de drept intern ale unui stat membru, să aibă un caracter nonprofit și să își urmărească obiectivele în mod susținut. Aceste cerințe ar trebui să împiedice orice înființare ad-hoc de organizații sau asociații cu scopul desfășurării unei (unor) acțiuni specifice sau al obținerii de profit. În plus, ar trebui să se asigure că nu există nicio influență nejustificată din partea vreunui finanțator terț în procesul de luare a deciziilor de către organizațiile sau asociațiile respective.

Pentru a evita un conflict de interese, ar trebui, în special, ca orice furnizor de servicii de intermediere online sau orice motor de căutare online să nu poată influența nejustificat organizațiile sau asociațiile care reprezintă întreprinderile utilizatoare de servicii de intermediere online sau utilizatorii profesionali den site-uri. Publicarea integrală a informațiilor referitoare la componență și surse de finanțare ar trebui să faciliteze evaluarea de către instanțele naționale a îndeplinirii sau neîndeplinirii acestor criterii de eligibilitate. Având în vedere statutul aparte al organismelor publice relevante în statele membre în care au fost înființate, ar trebui să se prevadă doar obligația ca acestea să fi fost însărcinate în mod specific, în conformitate cu normele relevante din dreptul intern, cu introducerea unor astfel de acțiuni, fie în interesul colectiv al părților implicate, fie în interesul general, fără să existe necesitatea de a aplica aceste criterii respectivelor organisme publice. Orice astfel de acțiune nu ar trebui în niciun caz să aducă atingere drepturilor întreprinderilor utilizatoare de servicii de intermediere online și ale utilizatorilor profesionali de site-uri de a introduce acțiuni în instanță în mod individual.

(45)

Identitatea organizațiilor, asociațiilor și organismelor publice care, în opinia statelor membre, ar trebui să fie calificate să introducă o acțiune în temeiul prezentului regulament, ar trebui să fie comunicate Comisiei. În cadrul unei astfel de comunicări, statele membre ar trebui să facă în mod specific trimitere la dispozițiile naționale relevante în baza cărora a fost înființată organizația, asociația sau organismul public și, dacă este cazul, să facă trimitere la registrul public relevant în care este înregistrată organizația sau asociația. Această opțiune suplimentară de desemnare de către statele membre ar trebui să asigure un anumit nivel de securitate și previzibilitate juridică, pe care să se poată baza întreprinderile utilizatoare de servicii de intermediere online sau utilizatorii profesionali de site-uri. Totodată, aceasta vizează eficientizarea și scurtarea procedurilor judiciare, lucru care pare adecvat în acest context. Comisia ar trebui să asigure publicarea unei liste a acestor organizații, asociații și organisme publice în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene. Includerea pe lista respectivă ar trebui să constituie o dovadă refutabilă a capacității juridice a organizației, a asociației sau a organismului public care introduce acțiunea. În cazul în care există îngrijorări referitoare la o desemnare, statul membru care a desemnat o organizație, o asociație sau un organism public ar trebui să analizeze situația semnalată. Organizațiile, asociațiile și organismele publice care nu sunt desemnate de un stat membru ar trebui să aibă posibilitatea de a introduce o acțiune în fața instanțelor naționale, sub rezerva examinării capacității juridice potrivit criteriilor stabilite în prezentul regulament.

(46)

Statele membre ar trebui să aibă obligația de a asigura respectarea adecvată și efectivă a prezentului regulament. Există deja diferite sisteme de asigurare a respectării legii în statele membre, și acestea nu ar trebui să fie obligate să instituie noi organisme naționale de aplicare a legii. Statele membre ar trebui să aibă opțiunea de a încredința autorităților existente, inclusiv instanțelor judecătorești, sarcina asigurării respectării prezentului regulament. Prezentul regulament nu ar trebui să oblige statele membre să prevadă acest lucru ex officio sau să impună amenzi.

(47)

Comisia ar trebui să monitorizeze în permanență aplicarea prezentului regulament, în strânsă cooperare cu statele membre. În acest context, Comisia ar trebui să vizeze crearea unei rețele ample de schimb de informații prin mobilizarea organismelor relevante de experți, a centrelor de excelență, precum și a Observatorului privind economia platformelor online. În același timp, statele membre ar trebui să furnizeze, la cerere, Comisiei toate informațiile relevante pe care le au în acest context. În cele din urmă, acest exercițiu ar trebui să beneficieze de transparența generală sporită din relațiile comerciale dintre întreprinderile utilizatoare de servicii de intermediere online și furnizorii de servicii de intermediere online și dintre utilizatorii profesionali de site-uri și motoarele de căutare online pe care își propune să o obțină prezentul regulament. Pentru a-și îndeplini eficient sarcinile în temeiul prezentului regulament, Comisia ar trebui să depună eforturi pentru a colecta informații de la furnizorii de servicii de intermediere online. Furnizorii de servicii de intermediere online ar trebui să participe cu bună credință la o colectare mai eficientă a acestor date, după caz.

(48)

Codurile de conduită, elaborate fie de către furnizorii de servicii în cauză, fie de către organizațiile sau asociațiile care îi reprezintă, pot contribui la aplicarea corespunzătoare a prezentului regulament și ar trebui, prin urmare, să fie încurajate. La elaborarea unor astfel de coduri de conduită, în consultare cu toate părțile interesate relevante, ar trebui să se țină seama de caracteristicile specifice ale sectoarelor în cauză, precum și de caracteristicile specifice ale IMM-urilor. Aceste coduri de conduită ar trebui să fie redactate într-un mod obiectiv și nediscriminatoriu.

(49)

Comisia ar trebui să evalueze periodic acest regulament și să monitorizeze îndeaproape efectele acestuia asupra economiei platformelor online, în special cu scopul de a examina necesitatea modificării acestuia în lumina evoluțiilor tehnologice sau comerciale relevante. Această evaluare ar trebui să includă efectele asupra întreprinderilor utilizatoare de servicii de intermediere online care ar putea rezulta din utilizarea generală a dispozițiilor privind alegerea dreptului aplicabil și a instanțelor competente impusă în termenii și condițiile stabilite în mod unilateral de către furnizorul de servicii de intermediere online. Pentru a obține o imagine de ansamblu a evoluțiilor din acest sector, evaluarea ar trebui să țină seama de experiențele statelor membre și ale părților interesate relevante. Grupul de experți pentru Observatorul privind economia platformelor online, instituit în conformitate cu Decizia C(2018) 2393 a Comisiei, are un rol esențial în informarea Comisiei în vederea evaluării prezentului regulament de către Comisie. Prin urmare, Comisia ar trebui să țină seama în mod corespunzător de avizele și rapoartele care îi sunt prezentate de către grup. În urma evaluării, Comisia ar trebui să ia măsurile corespunzătoare. Poate fi oportun să se ia măsuri suplimentare, inclusiv de natură legislativă, dacă și în cazul în care dispozițiile stabilite în prezentul regulament se dovedesc a fi insuficiente pentru a aborda în mod adecvat dezechilibrele și practicile comerciale neloiale care persistă în acest sector.

(50)

Atunci când se furnizează informațiile solicitate în temeiul prezentului regulament, ar trebui să se țină seama cât mai mult posibil de nevoile speciale ale persoanelor cu handicap, în conformitate cu obiectivele Convenției Organizației Națiunilor Unite privind drepturile persoanelor cu handicap (11).

(51)

Întrucât obiectivul prezentului regulament, respectiv asigurarea unui mediu de afaceri echitabil, previzibil, durabil și fiabil în cadrul pieței interne, nu poate fi realizat în mod suficient de statele membre dar, date fiind dimensiunile și efectele sale, poate fi realizat mai bine la nivelul Uniunii, Uniunea poate adopta măsuri în conformitate cu principiul subsidiarității prevăzut la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este prevăzut la articolul respectiv, prezentul regulament nu depășește ceea ce este necesar pentru realizarea obiectivului menționat.

(52)

Prezentul regulament urmărește să asigure respectarea deplină a dreptului la o cale de atac eficientă și la un proces echitabil, astfel cum sunt prevăzute la articolul 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene și să promoveze aplicarea libertății de a desfășura o activitate comercială, astfel cum este prevăzută la articolul 16 din cartă,

(1)

Directiva (UE) 2017/1132 a Parlamentului European și a Consiliului (3) stabilește, printre altele, norme privind publicitatea și interconectarea registrelor centrale, a registrelor comerțului și a registrelor societăților comerciale din statele membre.

(2)

Utilizarea instrumentelor și a proceselor digitale pentru a începe o activitate economică mai ușor, mai rapid și mai eficient din punctul de vedere al timpului și al costurilor, prin înființarea unei societăți comerciale sau înființarea unei sucursale a societății comerciale respective în alt stat membru și pentru a oferi informații cuprinzătoare și accesibile referitoare la societăți comerciale reprezintă una dintre condițiile preliminare pentru funcționarea eficace, modernizarea și simplificarea administrativă a unei piețe interne competitive și pentru asigurarea competitivității și a credibilității societăților comerciale.

(3)

Asigurarea existenței unui mediu juridic și administrativ adaptat pentru a face față noilor provocări economico-sociale ale globalizării și digitalizării are un rol esențial, pe de o parte, pentru a oferi garanțiile necesare pentru combaterea abuzurilor și a fraudei și, pe de altă parte, pentru a urmări interese precum promovarea creșterii economice, crearea de locuri de muncă și atragerea de investiții în Uniune, toate aceste elemente fiind de natură să aducă beneficii pe plan economic și social societății în ansamblul său.

(4)

În prezent, la nivelul Uniunii, există diferențe semnificative între statele membre în ceea ce privește disponibilitatea unor instrumente online pentru a permite antreprenorilor și societăților comerciale să comunice cu autoritățile publice în domeniul dreptului societăților comerciale. Serviciile privind guvernarea electronică variază la nivelul statelor membre. Unele state membre oferă în întregime online o gamă cuprinzătoare de servicii ușor de utilizat, alte state nu dispun de soluții online pentru etape majore ale ciclului de viață a unei societăți comerciale. De exemplu, pentru constituirea societăților comerciale și comunicarea modificărilor aduse documentelor și informațiilor spre a fi înscrise în registru, în unele state membre nu este permisă decât prezența în persoană, în alte state membre aceste proceduri pot fi realizate atât prin prezența în persoană, cât și online, iar în altele există numai proceduri online.

(5)

Mai mult, referitor la accesul la informațiile privind societățile comerciale, dreptul Uniunii prevede că un set minim de date trebuie să fie furnizat întotdeauna gratuit. Acest set de date continuă, însă, să fie limitat. La nivelul statelor membre, accesul la aceste informații variază, în sensul că, în unele state membre sunt disponibile în mod gratuit mai multe informații decât în altele, ceea ce creează un dezechilibru în cadrul Uniunii.

(6)

În cadrul comunicărilor „O strategie privind piața unică digitală pentru Europa” și „Planul de acțiune al UE privind guvernarea electronică 2016-2020: Accelerarea transformării digitale a guvernării”, Comisia a subliniat rolul administrațiilor publice în a oferi ajutor întreprinderilor să demareze cu ușurință o activitate, să desfășoare activități online și să se extindă la nivel transfrontalier. Planul de acțiune al UE privind guvernarea electronică a recunoscut în mod specific importanța de a îmbunătăți utilizarea instrumentelor digitale pentru a îndeplini cerințele legate de dreptul societăților comerciale. De asemenea, în cadrul Declarației de la Tallinn din 6 octombrie 2017 privind guvernarea electronică, statele membre au solicitat ferm intensificarea eforturilor pentru ca în Uniune să existe proceduri electronice eficiente și centrate pe utilizator.

(7)

În iunie 2017 a devenit operațională interconectarea dintre registrele centrale, registrele comerciale și registrele societăților comerciale din statele membre, ușurând astfel mult accesul transfrontalier la informațiile privind societățile comerciale din Uniune și permițând comunicarea electronică dintre registrele din statele membre în legătură cu anumite operațiuni transfrontaliere relevante pentru societățile comerciale.

(8)

Pentru a facilita constituirea societăților comerciale și înregistrarea sucursalelor și a reduce costurile, durata și sarcinile administrative legate de aceste procese, în special în cazul microîntreprinderilor și al întreprinderilor mici și mijlocii (IMM-uri) astfel cum sunt definite în Recomandarea 2003/361/CE a Comisiei (4), ar trebui instituite proceduri care să permită constituirea societăților comerciale și înregistrarea sucursalelor în întregime online. Prezenta directivă nu ar trebui să oblige societățile comerciale să utilizeze astfel de proceduri. Cu toate acestea, statele membre ar trebui să poată decide ca o parte sau toate procedurile online să devină obligatorii. Costurile și sarcinile actuale aferente procedurilor de constituire și înregistrare sunt determinate nu numai de taxele administrative percepute pentru constituirea unei societăți comerciale sau pentru înregistrarea unei sucursale, ci și de alte cerințe care fac ca întregul proces să fie mai îndelungat, în special în cazul în care prezența fizică a solicitantului este obligatorie. În plus, informațiile privind astfel de proceduri ar trebui puse la dispoziție online, în mod gratuit.

(9)

Regulamentul (UE) 2018/1724 al Parlamentului European și al Consiliului (5), care instituie portalul digital unic, prevede norme generale privind furnizarea de informații online, procedurile și serviciile de asistență relevante pentru funcționarea pieței interne. Prezenta directivă prevede dispoziții specifice referitoare la constituirea online a societăților comerciale cu răspundere limitată, înregistrarea sucursalelor și depunerea de documente și informații de către societățile comerciale și sucursale (denumite în continuare „proceduri online”), care nu sunt incluse în domeniul de aplicare al regulamentului menționat anterior. În special, statele membre ar trebui să publice informații specifice privind procedurile online prevăzute în prezenta directivă și modele de acte constitutive (denumite în continuare „formulare-tip”) pe pagini de internet accesibile prin intermediul portalului digital unic.

(10)

Măsurile care permit constituirea societăților comerciale și înregistrarea sucursalelor și depunerea de documente și informații să fie efectuate în întregime online le-ar permite societăților comerciale să utilizeze instrumente digitale în relațiile lor cu autoritățile competente ale statelor membre. Pentru a consolida încrederea, statele membre ar trebui să se asigure că atât utilizatorii naționali, cât și cei transfrontalieri pot utiliza identificarea electronică securizată și serviciile de încredere, în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 910/2014 al Parlamentului European și al Consiliului (6). De asemenea, pentru a permite identificarea electronică transfrontalieră, statele membre ar trebui să instituie sisteme de identificare electronică prin care să se pună la dispoziție mijloace autorizate de identificare electronică. Aceste sisteme naționale ar constitui baza pentru recunoașterea mijloacelor de identificare electronică emise în alt stat membru. Pentru a asigura un nivel ridicat de încredere în contextele transfrontaliere, ar trebui recunoscute numai mijloacele de identificare electronică care sunt conforme cu articolul 6 din Regulamentul (UE) nr. 910/2014. În orice caz, prezenta directivă ar trebui să impună doar ca statele membre să facă posibilă constituirea online a societăților comerciale, înregistrarea online a sucursalelor și depunerea online de documente și informații de către solicitanți care sunt cetățeni ai Uniunii prin recunoașterea mijloacelor de identificare electronică ale acestora. Statele membre ar trebui să stabilească modul în care sunt puse la dispoziția publicului mijloacele de identificare pe care le recunosc, inclusiv cele care nu intră sub incidența Regulamentului (UE) nr. 910/2014.

(11)

Statele membre ar trebui să dispună în continuare de libertatea de a stabili persoana sau persoanele considerate drept solicitanți, în temeiul dreptului intern, în ceea ce privește procedurile online, cu condiția ca acest lucru să nu limiteze domeniul de aplicare și obiectivul prezentei directive.

(12)

Pentru a facilita procedurile online pentru societățile comerciale, registrele din statele membre ar trebui să se asigure că normele privind taxele aplicabile procedurilor online prevăzute în prezenta directivă sunt transparente și aplicate în mod nediscriminatoriu. Cu toate acestea, cerința de transparență a normelor privind taxele nu ar trebui să aducă atingere libertății contractuale, dacă este cazul, între solicitanți și persoanele care îi asistă în orice etapă a procedurilor online, inclusiv libertății de a negocia un preț adecvat pentru astfel de servicii.

(13)

Taxele încasate de registre pentru procedurile online ar trebui calculate pe baza costurilor serviciilor în cauză. Astfel de taxe ar putea acoperi, printre altele, și costurile serviciilor minore prestate gratuit. La calcularea cuantumului acestora, statele membre ar trebui să aibă dreptul de a lua în considerare toate costurile legate de efectuarea procedurilor online, inclusiv proporția de cheltuieli indirecte care pot fi atribuite acesteia. În plus, statele membre ar trebui să poată impune taxe forfetare și stabili cuantumul unor astfel de taxe pe o perioadă nedeterminată, cu condiția de a verifica la intervale regulate dacă acestea continuă să nu depășească costul mediu al serviciilor în cauză. Orice taxe percepute de registrul din statele membre pentru procedurile online nu ar trebui să depășească costul de recuperare asociat furnizării acestor servicii. Mai mult, atunci când efectuarea procedurii necesită o plată, ar trebui să fie posibil ca plata să fie realizată prin intermediul unor servicii de plată transfrontaliere disponibile pe scară largă, cum ar fi cardurile de credit și transferurile bancare.

(14)

Statele membre ar trebui să sprijine persoanele care doresc să constituie o societate comercială sau să înregistreze o sucursală, oferindu-le anumite informații prin intermediul portalului digital unic, și, după caz, prin intermediul portalului european e-justiție, într-un mod concis și ușor de utilizat cu privire la procedurile și cerințele pentru constituirea societăților cu răspundere limitată, înregistrarea sucursalelor și depunerea de documente și informații de către acestea, normele privind interdicția de a exercita o funcție de conducere, precum și o prezentare generală a competențelor și responsabilităților organelor administrative, de conducere și de supraveghere ale acestora.

(15)

Constituirea unei societăți comerciale ar trebui să se poate efectua în întregime online. Totuși, statele membre ar trebui să poată limita constituirea online la anumite tipuri de societăți cu răspundere limitată, astfel cum se specifică în prezenta directivă, având în vedere caracterul complex al constituirii altor tipuri de societăți comerciale în dreptul intern. În orice caz, statele membre ar trebui să stabilească norme detaliate privind constituirea online. Ar trebui ca constituirea online să fie posibilă depunând documentele sau informațiile în format electronic, fără a aduce atingere cerințelor substanțiale și procedurale ale statelor membre, inclusiv cele referitoare la procedurile juridice privind întocmirea actelor de constituire și la autenticitatea, exactitatea, fiabilitatea, credibilitatea și forma juridică adecvată a documentelor sau informațiilor depuse. Cu toate acestea, respectivele cerințe materiale și procedurale nu ar trebui să conducă la imposibilitatea utilizării procedurilor online, în special a celor pentru constituirea online a unei societăți comerciale și înregistrarea online a unei sucursale. În cazurile în care nu este posibil din punct de vedere tehnic să se obțină copii electronice ale documentelor conforme cu cerințele statelor membre, ar putea fi solicitate documentele pe suport de hârtie, în mod excepțional.

(16)

În cazurile în care toate formalitățile necesare pentru constituirea online a unei societăți comerciale au fost îndeplinite, inclusiv cerința ca toate documentele și informațiile să fie furnizate în mod corect de către societatea comercială, ar trebui ca procedura de constituire online în fața autorităților sau a persoanelor sau organismelor autorizate în temeiul dreptului intern să gestioneze orice aspect al procedurilor online să fie una rapidă. Cu toate acestea, în cazurile în care există îndoieli cu privire la îndeplinirea formalităților necesare, inclusiv cu privire la identitatea unui solicitant, legalitatea denumirii societății comerciale, interdicția de a exercita o funcție de conducere sau conformitatea oricărei alte informații sau document cu cerințele legale, sau în caz de suspiciune de fraudă sau abuz, constituirea online ar putea dura mai mult, iar termenul limită pentru autorități nu ar trebui să curgă decât de la îndeplinirea acestor formalități. În orice caz, atunci când nu este posibilă finalizarea procedurii în termen, statele membre ar trebui să se asigure că solicitantul este informat în legătură cu motivele întârzierii.

(17)

Pentru a asigura finalizarea rapidă a constituirii online a unei societăți comerciale sau a înregistrării unei sucursale, statele membre nu ar trebui să condiționeze constituirea sau înregistrarea de obținerea unei licențe sau autorizații înainte ca respectiva constituire sau înregistrare să poată fi finalizată, cu excepția cazului în care acest lucru este stipulat în dreptul intern pentru a asigura supravegherea adecvată al anumitor activități. După constituire sau înregistrare, dreptul intern ar trebui să reglementeze situațiile în care societățile comerciale sau sucursalele nu pot desfășura anumite activități decât dacă obțin o licență sau o autorizație.

(18)

Pentru a sprijini întreprinderile, în special IMM-urile, să își înceapă activitatea, ar trebui să fie posibilă constituirea unei societăți private cu răspundere limitată prin utilizarea unor formulare-tip, care ar trebui să fie disponibile online. Statele membre ar trebui să se asigure că astfel de formulare-tip pot fi utilizate pentru constituiri online, și ar trebui să dispună de libertatea de a stabili valoarea lor juridică. Aceste formulare-tip ar putea cuprinde un set predefinit de opțiuni, conform dreptului intern. Solicitanții ar trebui să poată alege între utilizarea formularelor-tip sau înregistrarea societății comerciale printr-un act constitutiv individualizat, iar statele membre ar trebui să aibă opțiunea de a furniza formulare-tip și pentru alte forme de societăți comerciale.

(19)

Pentru a respecta tradițiile statelor membre în domeniul dreptului societăților comerciale, este important să se ofere flexibilitate în ceea ce privește modul în care acestea realizează sistemul pentru constituirea integral online a societăților comerciale, înregistrarea sucursalelor și pentru depunerea documentelor și informațiilor, inclusiv în legătură cu rolul jucat de notari sau de juriști, în orice etapă a acestor proceduri online. Aspectele legate de procedurile online care nu fac obiectul prezentei directive ar trebui să fie în continuare reglementate de dreptul intern.

(20)

De asemenea, pentru a combate fraudele și deturnările societăților comerciale de la scopul constituirii, precum și pentru a garanta fiabilitatea și credibilitatea documentelor și a informațiilor înscrise în registrele naționale, dispozițiile privind procedurile online prevăzute de prezenta directivă ar trebui să prevadă și controale privind identitatea și capacitatea juridică a persoanelor care doresc să constituie o societate comercială sau să înregistreze o sucursală sau să depună documente sau informații. Aceste controale ar putea face parte din procedura de verificare a legalității impusă de unele state membre. Statele membre ar trebui să poată alege cum să dezvolte și să adopte mijloacele și metodele de realizare a acestor controale. În acest scop, statele membre ar trebui să poată prevedea cerința ca notarii sau juriștii să fie implicați în orice etapă a procedurilor online. Cu toate acestea, acest lucru nu ar trebui să împiedice efectuarea procedurii în întregime online.

(21)

Atunci când este justificat de motive de interes public pentru a preveni utilizarea sau modificarea frauduloasă a identității, sau pentru a asigura respectarea normelor privind capacitatea juridică și puterea de reprezentare a societății comerciale acordată solicitanților, statele membre ar trebui să poată lua măsuri în conformitate cu dreptul intern prin care să impună prezența fizică a solicitantului sau a reprezentantului acestuia în fața unei autorități, a unei persoane sau a unui organism autorizat în temeiul dreptului intern să gestioneze constituirea online sau de depunerea de documente online în care s-a solicitat constituirea societății comerciale și înregistrarea sucursalei. Totuși, prezența fizică nu ar trebui să fie impusă în mod sistematic, ci numai de la caz la caz, atunci când există motive de a suspecta falsificarea identității sau nerespectarea normelor privind capacitatea juridică și privind puterea de reprezentare a societății comerciale acordată solicitanților. O astfel de suspiciune ar trebui să se bazeze pe informațiile aflate la dispoziția autorităților sau a persoanelor sau organismelor autorizate în temeiul dreptului intern să efectueze astfel de controale. În cazul în care este necesară prezența fizică, statele membre ar trebui să se asigure că celelalte eventuale etape ale procedurii pot fi finalizate online. Conceptul de capacitate juridică ar trebui să se interpreteze ca incluzând capacitatea de exercițiu.

(22)

De asemenea, statele membre ar trebui să poată permite autorităților, persoanelor sau organismelor lor competente să verifice, prin controale electronice complementare, identitatea, capacitatea juridică și legalitatea, precum și dacă sunt îndeplinite toate condițiile necesare pentru constituirea societăților comerciale. Astfel de controale ar putea include, printre altele, videoconferințe sau alte mijloace online care asigură o conexiune audiovizuală în timp real.

(23)

Pentru a asigura protecția tuturor persoanelor care interacționează cu societățile comerciale, statele membre ar trebui să fie în măsură să prevină comportamentele frauduloase sau alte comportamente abuzive prin respingerea numirii într-o funcție de conducere a unei societăți comerciale a unei persoane, luând în considerare nu numai conduita anterioară al respectivei persoane pe teritoriul lor, ci și, dacă se prevede astfel de dreptul intern, informații furnizate de alte state membre. Prin urmare, statele membre ar trebui să poată solicita informații din partea altor state membre. Răspunsul ar putea consta fie în informații privind interdicția de a exercita o funcție de conducere în vigoare, fie în alte informații relevante pentru interdicția de a exercita o funcție de conducere în statul membru care a primit cererea. Cererile de informații ar trebui să fie posibile prin intermediul sistemului de interconectare a registrelor. În acest sens, statele membre ar trebui să aibă libertatea de a alege modalitatea optimă de colectare a acestor informații, de exemplu prin colectarea informațiilor relevante din orice registre sau alte locuri în care acestea sunt stocate în conformitate cu dreptul lor intern, sau prin crearea de registre specializate sau de secțiuni specializate în registrele comerțului. Atunci când sunt necesare informații suplimentare, de exemplu privind durata și motivele interdicției de a exercita o funcție de conducere, statele membre ar trebui să le poată furniza prin toate sistemele de schimb de informații disponibile, în conformitate cu dreptul intern. Cu toate acestea, prezenta directivă nu ar trebui să creeze obligația de a solicita astfel de informații în toate cazurile. În plus, posibilitatea de a lua în considerare informațiile referitoare la interdicția de a exercita o funcție de conducere într-un alt stat membru nu ar trebui să oblige statele membre să recunoască interdicțiile a exercita o funcție de conducere în vigoare în alte state membre.

(24)

Pentru a asigura protecția tuturor persoanelor care interacționează cu societăți comerciale sau sucursale și pentru a preveni comportamentul fraudulos sau alt tip de comportament abuziv, este important ca autoritățile competente din statele membre să poată verifica dacă persoanei care va fi numită într-o funcție de conducere nu i s-a interzis dreptul de a exercita o astfel de funcție. În acest scop, autoritățile competente ar trebui, de asemenea, să știe dacă persoana respectivă este înregistrată în oricare dintre registrele relevante pentru interdicția de a exercita o funcție de conducere din alte state membre, prin intermediul sistemului de interconectare al registrelor comerțului. Registrele, autoritățile, persoanele sau organismele autorizate în temeiul dreptului intern să gestioneze orice aspect al procedurilor online nu ar trebui să stocheze astfel de date cu caracter personal mai mult decât este necesar pentru a evalua eligibilitatea persoanei care urmează să fie numită în funcția de conducere. Totuși, este posibil ca aceste entități să trebuiască să stocheze astfel de informații pentru o perioadă mai lungă de timp, în vederea unei posibile revizuiri a unei decizii negative. În orice caz, perioada de păstrare nu ar trebui să depășească perioada prevăzută în normele naționale privind păstrarea oricăror date cu caracter personal legate de constituirea unei societăți comerciale sau înregistrarea unei sucursale sau depunerea de documente și informații conexă.

(25)

Obligațiile prevăzute de prezenta directivă legate de constituirea online a societăților comerciale și înregistrarea online a sucursalelor nu ar trebui să aducă atingere altor formalități, independente de dreptul societăților comerciale, pe care o societate comercială trebuie să le îndeplinească pentru a-și începe activitatea în conformitate cu dreptul Uniunii și cu dreptul intern.

(26)

La fel ca în cazul constituirii online a societăților comerciale și al înregistrării online a sucursalelor, pentru a reduce costurile și sarcinile pentru societățile comerciale, ar trebui să fie posibil ca pe tot parcursul ciclului de viață al unei societăți comerciale aceasta să poată transmite în întregime online documente și informații către registrele naționale. În același timp, statele membre ar trebui să poată permite depunerea de documente și informații prin alte mijloace, inclusiv pe suport de hârtie. În plus, publicarea informațiilor privind societățile comerciale ar trebui să aibă loc din momentul în care aceste informații sunt puse la dispoziția publicului în aceste registre naționale, deoarece acestea au devenit interconectate și oferă un punct de referință general pentru utilizatori. Pentru a nu perturba funcționarea mijloacelor de publicitate existente, statele membre ar trebui să aibă posibilitatea de a publica și în buletinul național unele sau toate informațiile privind societățile comerciale, asigurându-se în același timp că informațiile sunt transmise electronic buletinului național de către registru. Prezenta directivă nu ar trebui să aducă atingere normelor naționale referitoare la valoarea juridică a registrului și la rolul unui buletin național.

(27)

Pentru a facilita modul în care informațiile păstrate de registre naționale pot face obiectul căutărilor și al schimburilor cu alte sisteme, statele membre ar trebui să se asigure că, după expirarea perioadei de transpunere relevante, toate documentele și informațiile transmise unei autorități, unei persoane sau unui organism autorizat în temeiul dreptului intern să gestioneze orice aspect al procedurilor online, în cadrul procedurilor online prevăzute de prezenta directivă, pot fi păstrate de registre într-un format care permite citirea și căutarea pe calculator sau sub formă de date structurate. Acest lucru înseamnă că formatul fișierului ar trebui structurat în așa fel încât aplicațiile software să poată identifica, recunoaște și extrage cu ușurință datele specifice și structura internă a acestora. Cerința de a asigura un format care să permită căutarea nu ar trebui să includă semnăturile scanate sau alte date care nu se pretează citirii de către calculator. Întrucât pentru aceasta ar putea fi necesare modificări ale sistemelor informatice existente ale statelor membre, ar trebui să se prevadă o perioadă mai îndelungată pentru transpunerea cerinței menționate mai sus.

(28)

Pentru a reduce costurile și a reduce sarcinile administrative și durata procedurilor pentru societățile comerciale, statele membre ar trebui să aplice principiul transmiterii unice a informațiilor în domeniul dreptului societăților comerciale, principiu instituit la nivelul Uniunii, astfel cum este ilustrat, printre altele, de Regulamentul (UE) 2018/1724, de Planul de acțiune al Comisiei Europene privind guvernarea electronică sau de Declarația de la Tallinn privind guvernarea electronică. Aplicarea acestui principiu înseamnă că societățile comerciale nu vor trebui să transmită autorităților publice aceleași informații de mai multe ori. De exemplu, societăților comerciale nu ar trebui să li se ceară să transmită aceleași informații atât registrului național, cât și buletinului național. În schimb, registrul ar trebui să transmită direct buletinului național informațiile deja primite. În mod similar, dacă o societate comercială este constituită într-un stat membru și dorește să înregistreze o sucursală în alt stat membru, societatea comercială respectivă ar trebui să poată utiliza documentele sau informațiile depuse anterior la un registru. În plus, dacă o societate comercială este constituită într-un stat membru, dar are o sucursală în alt stat membru, ar trebui ca anumite modificări ale informațiilor privind societatea comercială să poată fi comunicate doar registrului unde este înregistrată societatea comercială respectivă, fără a fi nevoie să se depună aceleași informații la registrul unde este înregistrată sucursala. Astfel, informațiile precum modificarea denumirii societății comerciale sau schimbarea sediului social ar trebui transmise electronic de registrul unde este înregistrată societatea comercială către registrul unde este înregistrată sucursala, prin intermediul sistemului de interconectare a registrelor.

(29)

Pentru a se asigura disponibilitatea unor informații coerente și actualizate despre societățile comerciale din Uniune și pentru a se îmbunătăți transparența, ar trebui ca interconectarea registrelor să poată fi utilizată pentru a face schimb de informații privind toate formele de societăți comerciale înregistrate în registrele statelor membre în conformitate cu dreptul intern. Statele membre ar trebui să aibă opțiunea de a face copii electronice ale documentelor și informațiilor privind celelalte forme de societăți comerciale care sunt, de asemenea, disponibile prin intermediul acestui sistem de interconectare a registrelor.

(30)

În interesul transparenței și protecției intereselor lucrătorilor, creditorilor și ale acționarilor minoritari și pentru a promova încrederea în tranzacțiile comerciale, inclusiv cele care au caracter transfrontalier în cadrul pieței interne, este important ca investitorii, părțile interesate, partenerii comerciali și autoritățile să poată accesa cu ușurință informațiile privind societățile comerciale. Pentru a facilita accesul la aceste informații, ar trebui puse la dispoziție gratuit mai multe categorii de informații în toate statele membre. Acestea ar trebui să includă statutul juridic al unei societăți comerciale și informații privind sucursalele sale din alte state membre, precum și informații privind persoanele care, fie în calitate de organ constituit, fie de membri ai unui astfel de organ, sunt autorizate să reprezinte societatea comercială. În plus, prețul pentru obținerea de copii ale tuturor sau ale unei părți a documentelor și informațiilor făcute publice de societatea comercială, fie pe suport de hârtie, fie prin mijloace electronice, nu ar trebui să depășească costul administrativ aferent, care include costurile asociate dezvoltării și întreținerii registrelor, cu condiția ca aceste costuri să nu fie disproporționate față de informația căutată.

(31)

În prezent este posibil ca statele membre să instituie puncte de acces opționale în legătură cu sistemul de interconectare a registrelor. Cu toate acestea, nu este posibil pentru Comisie să conecteze alte părți interesate la sistemul de interconectare a registrelor. Pentru ca părțile interesate să beneficieze de interconectarea registrelor și pentru a se asigura faptul că informațiile despre societăți comerciale păstrate în sistemele lor sunt exacte, actualizate și fiabile, Comisia ar trebui să fie autorizată să instituie puncte de acces suplimentare. Aceste puncte de acces ar trebui să se refere la sisteme dezvoltate și gestionate de Comisie sau de alte instituții, organisme, oficii sau agenții ale Uniunii pentru a-și îndeplini funcțiile sau a respecta dispozițiile dreptului Uniunii.

(32)

Pentru ca societățile comerciale din cadrul pieței interne să-și extindă cu mai multă ușurință activitatea la nivel transfrontalier, acestea ar trebui să poată deschide și înregistra online sucursale în alt stat membru. Prin urmare, statele membre ar trebui să facă posibilă înregistrarea online a sucursalelor și depunerea online de documente și informații, similar cu societățile comerciale, aspecte care contribuie la reducerea costurilor, a sarcinilor administrative și a duratei procedurilor în cazul extinderii transfrontaliere.

(33)

În cazul înregistrării sucursalei unei societăți comerciale înregistrate în alt stat membru, statele membre ar trebui să poată verifica anumite informații privind societatea comercială respectivă prin intermediul sistemului de interconectare a registrelor. De asemenea, în cazul închiderii unei sucursale dintr-un stat membru, registrul din statul membru respectiv ar trebui să informeze statul membru în care este înregistrată societatea comercială prin intermediul sistemului de interconectare a registrelor, iar ambele registre ar trebui să înregistreze această informație.

(34)

Pentru a asigura coerența cu dreptul Uniunii și cu dreptul intern, este necesar să se elimine dispoziția privind Comitetul de contact, care a încetat să existe, și să se actualizeze formele de societăți comerciale prevăzute în anexele I și II la Directiva (UE) 2017/1132.

(35)

Pentru a se putea ține cont de modificările viitoare din dreptul statelor membre și din dreptul Uniunii referitor la formele de societăți comerciale, Comisiei ar trebui să îi fie delegată competența de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene pentru a actualiza lista formelor de societăți comerciale care figurează în anexele I, II și IIA la Directiva (UE) 2017/1132. Este deosebit de important ca, în cursul lucrărilor sale pregătitoare, Comisia să organizeze consultări adecvate, inclusiv la nivel de experți, și ca respectivele consultări să se desfășoare în conformitate cu principiile stabilite în Acordul interinstituțional din 13 aprilie 2016 privind o mai bună legiferare (7). În special, pentru a asigura participarea egală la pregătirea actelor delegate, Parlamentul European și Consiliul primesc toate documentele în același timp cu experții din statele membre, iar experții acestor instituții au acces sistematic la reuniunile grupurilor de experți ale Comisiei însărcinate cu pregătirea actelor delegate.

(36)

Dispozițiile prezentei directive inclusiv obligațiile privind înregistrarea societăților comerciale, nu aduc atingere dreptului intern referitor la măsurile fiscale ale statelor membre, și nici împărțirii teritorial-administrative a acestora.

(37)

Prezenta directivă nu ar trebui să aducă atingere prerogativei statelor membre de a respinge cererile de constituire a societăților comerciale și de înregistrare a sucursalelor în cazuri de fraudă sau de abuz, și nici investigațiilor și măsurilor de asigurare a respectării legii desfășurate de statele membre, inclusiv de către poliție sau alte autorități competente. Nu ar trebui să fie afectate nici alte obligații în temeiul dreptului Uniunii sau al dreptului intern, inclusiv cele care decurg din combaterea spălării banilor, a finanțării terorismului, precum și din normele privind proprietatea efectivă. Prezenta directivă nu aduce atingere dispozițiilor Directivei (UE) 2015/849 a Parlamentului European și a Consiliului (8) care abordează riscurile de spălare a banilor și de finanțare a terorismului, în special obligațiilor legate de derularea corespunzătoare a măsurilor de precauție privind clientela în funcție de risc și de identificarea și înregistrarea beneficiarului real al oricărei entități nou înființate în statul membru de înregistrare.

(38)

Prezenta directivă ar trebui să fie aplicată în conformitate cu dreptul Uniunii privind protecția datelor și protecția vieții private, astfel cum este consacrată la articolele 7 și 8 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene. Orice prelucrare a datelor cu caracter personal ale persoanelor fizice în temeiul prezentei directive ar trebui să fie efectuată în conformitate cu Regulamentul (UE) 2016/679 al Parlamentului European și al Consiliului (9).

(39)

Autoritatea Europeană pentru Protecția Datelor a fost consultată în conformitate cu articolul 28 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 45/2001 al Parlamentului European și al Consiliului (10) și a formulat un aviz la 26 iulie 2018.

(40)

Întrucât obiectivul prezentei directive, și anume acela de a oferi mai multe soluții digitale pentru societățile comerciale din cadrul pieței interne, nu poate fi realizat în mod satisfăcător de către statele membre, dar poate fi realizat mai bine la nivelul Uniunii, aceasta poate adopta măsuri, în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE). În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este prevăzut la articolul respectiv, prezenta directivă nu depășește ceea ce este necesar pentru realizarea acestor obiective.

(41)

În conformitate cu Declarația politică comună a statelor membre și a Comisiei din 28 septembrie 2011 privind documentele explicative (11), statele membre s-au angajat ca, în cazurile justificate, să transmită alături de notificarea măsurilor lor de transpunere și unul sau mai multe documente care să explice relația dintre componentele unei directive și părțile corespunzătoare din instrumentele naționale de transpunere. În ceea ce privește prezenta directivă, legiuitorul consideră că este justificată transmiterea unor astfel de documente.

(42)

Având în vedere gradul de complexitate al modificărilor care trebuie aduse sistemelor naționale pentru respectarea prevederilor prezentei directive, și diferențele substanțiale care există în prezent între statele membre în ceea ce privește utilizarea instrumentelor și a proceselor digitale în această ramură a dreptului societăților comerciale, este necesar să se prevadă ca statele membre care se confruntă cu dificultăți specifice la transpunerea anumitor dispoziții ale prezentei directive să poată notifica Comisiei necesitatea de a beneficia de o prelungire de până la un an a perioadei relevante de punere în aplicare. Statele membre ar trebui să indice motivele obiective pentru solicitarea unei astfel de prelungiri.

(43)

Comisia ar trebui să efectueze o evaluare a prezentei directive. În temeiul punctului 22 din Acordul interinstituțional din 13 aprilie 2016 privind o mai bună legiferare, evaluarea ar trebui să se bazeze pe cele cinci criterii de eficiență, eficacitate, relevanță, coerență și valoare adăugată și ar trebui să constituie punctul de pornire al evaluării impactului eventualelor măsuri viitoare. Statele membre ar trebui să contribuie la realizarea acestei evaluări, furnizând Comisiei informațiile de care dispun cu privire la modul în care funcționează în practică constituirea online a societăților comerciale, de exemplu informații despre numărul de constituiri online, numărul de cazuri în care au fost utilizate modele sau în care a fost necesară prezența fizică, precum și durata și costurile medii ale constituirilor online.

(44)

Informațiile ar trebui colectate pentru a permite evaluarea performanței prezentei directive în raport cu obiectivul acesteia și pentru a efectua o evaluare în conformitate cu punctul 22 din Acordul interinstituțional din 13 aprilie 2016 privind o mai bună legiferare.

(45)

Prin urmare, Directiva (UE) 2017/1132 ar trebui modificată în consecință,