(1)   Obiectivul prezentului regulament este de a îmbunătăți funcționarea pieței interne prin consolidarea supravegherii pieței în ceea ce privește produsele care intră sub incidența legislației de armonizare a Uniunii menționate la articolul 2, pentru a garanta că numai produsele conforme care îndeplinesc cerințe care oferă un nivel ridicat de protecție a intereselor publice, precum sănătatea și siguranța, în general, sănătatea și siguranța la locul de muncă, protecția consumatorilor, protecția mediului și a securității publice și a oricăror alte interese publice protejate de legislația respectivă, sunt puse la dispoziție pe piața Uniunii.

(2)   Prezentul regulament stabilește norme și proceduri pentru operatorii economici cu privire la produsele care fac obiectul anumitor acte din legislația de armonizare a Uniunii și stabilește un cadru de cooperare cu operatorii economici.

(3)   Prezentul regulament prevede, de asemenea, un cadru pentru controalele privind produsele care intră pe piața Uniunii.

(1)   Prezentul regulament se aplică produselor care fac obiectul legislației de armonizare a Uniunii care figurează în anexa I (denumită în continuare „legislația de armonizare a Uniunii”), în măsura în care nu există dispoziții specifice cu același obiectiv în legislația de armonizare a Uniunii, care reglementează în mod mai detaliat aspectele specifice legate de supravegherea pieței și asigurarea aplicării legislației.

(2)   Articolele 25-28 se aplică produselor reglementate de dreptul Uniunii, în măsura în care nu există alte dispoziții specifice, în dreptul Uniunii, referitoare la organizarea controalelor pentru produsele care intră pe piața Uniunii.

(3)   Aplicarea prezentului regulament nu împiedică autoritățile de supraveghere a pieței să ia măsuri mai specifice, în conformitate cu Directiva 2001/95/CE.

(4)   Prezentul regulament nu aduce atingere articolelor 12-15 din Directiva 2000/31/CE.

(1)   Fără a aduce atingere obligațiilor prevăzute în legislația de armonizare a Uniunii, un produs care face obiectul legislației menționate la alineatul (5) poate fi introdus pe piață numai în cazul în care există un operator economic stabilit în Uniune care este responsabil pentru sarcinile stabilite la alineatul (3) cu privire la produsul respectiv.

(2)   În sensul prezentului articol, operatorul economic menționat la alineatul (1) înseamnă oricare dintre următoarele:

(3)   Fără a aduce atingere obligațiilor operatorilor economici în temeiul legislației de armonizare a Uniunii aplicabile, un operator economic menționat la alineatul (1) îndeplinește următoarele sarcini:

(4)   Fără a aduce atingere obligațiilor care revin operatorilor economici în temeiul legislației de armonizare a Uniunii aplicabile, denumirea, denumirea comercială înregistrată sau marca înregistrată și datele de contact, inclusiv adresa poștală, ale operatorului economic menționat la alineatul (1) sunt indicate pe produs sau pe ambalajul acestuia, colet sau un document de însoțire.

5.   Prezentul articol se aplică numai produselor care fac obiectul Regulamentelor (UE) nr. 305/2011 (34), (UE) 2016/425 (35) și (UE) 2016/426 (36) ale Parlamentului European și ale Consiliului și Directivelor 2000/14/CE (37), 2006/42/CE (38), 2009/48/CE (39), 2009/125/CE (40), 2011/65/UE (41), 2013/29/UE (42), 2013/53/UE (43), 2014/29/UE (44), 2014/30/UE (45), 2014/31/UE (46), 2014/32/UE (47), 2014/34/UE (48), 2014/35/UE (49), 2014/53/UE (50) și 2014/68/UE (51) ale Parlamentului European și ale Consiliului.

(1)   În sensul articolului 4 alineatul (2) litera (c), reprezentantul autorizat este mandatat de producător să îndeplinească sarcinile enumerate la articolul 4 alineatul (3), fără a aduce atingere oricăror alte sarcini obligatorii în temeiul legislației de armonizare a Uniunii relevante.

(2)   Reprezentantul autorizat îndeplinește sarcinile specificate în mandat. Acesta furnizează autorităților de supraveghere a pieței, la cerere, o copie a mandatului, într-o limbă a Uniunii stabilită de către autoritatea de supraveghere a pieței.

(3)   Reprezentanții autorizați dispun de mijloacele adecvate pentru a-și putea îndeplini sarcinile.

(1)   Operatorii economici cooperează cu autoritățile de supraveghere a pieței în ceea ce privește măsurile care ar putea elimina sau reduce riscurile prezentate de produsele care au fost puse la dispoziție pe piață de către acești operatori.

(2)   Furnizorii de servicii ale societății informaționale cooperează cu autoritățile de supraveghere a pieței, la cererea autorităților de supraveghere a pieței și în cazuri specifice, pentru a facilita orice măsură luată pentru eliminarea sau, dacă acest lucru nu este posibil, pentru reducerea riscurilor prezentate de un produs care este sau a fost oferit spre vânzare online prin intermediul serviciilor lor.

(1)   În conformitate cu Regulamentul (UE) 2018/1724, Comisia se asigură că portalul „Europa ta” le oferă utilizatorilor un acces online facil la informațiile privind cerințele referitoare la produse și drepturile, obligațiile și normele Uniunii care decurg din legislația de armonizare a Uniunii.

(2)   Statele membre instituie proceduri pentru a furniza gratuit informații operatorilor economici, la cererea acestora, cu privire la transpunerea și punerea în aplicare la nivel național a legislației de armonizare a Uniunii aplicabile produselor. În acest scop, se aplică articolul 9 alineatele (1), (4) și (5) din Regulamentul (UE) 2019/515.

(1)   Autoritățile de supraveghere a pieței pot conveni cu alte autorități relevante sau cu organizații care reprezintă operatori economici sau utilizatori finali să desfășoare activități comune, cu scopul de a promova conformitatea, de a identifica situațiile de neconformitate, a sensibiliza și furniza orientări în legătură cu legislația de armonizare a Uniunii și categorii specifice de produse, în special categoriile de produse despre care se constată adesea că prezintă un risc grav, inclusiv produsele oferite spre vânzare online.

(2)   Autoritatea de supraveghere a pieței în cauză și părțile menționate la alineatul (1) se asigură că acordul privind activitățile comune nu duce la o concurență neloială între operatorii economici și nu afectează obiectivitatea, independența și imparțialitatea părților.

(3)   O autoritate de supraveghere a pieței poate utiliza orice informație rezultată în urma activităților comune desfășurate în cadrul oricărei investigații privind neconformitatea pe care o întreprinde.

(4)   Autoritatea de supraveghere a pieței în cauză pune acordul privind activitățile comune, inclusiv numele părților implicate, la dispoziția publicului și introduce respectivul acord în sistemul de informații și comunicare menționat la articolul 34. La cererea unui stat membru, Rețeaua stabilită în temeiul articolului 29 asistă la redactarea acordului privind activitățile comune.

(1)   Statele membre organizează și desfășoară activități de supraveghere a pieței, astfel cum se prevede în prezentul regulament.

(2)   În sensul alineatului (1) din prezentul articol, fiecare stat membru desemnează una sau mai multe autorități de supraveghere a pieței pe teritoriul său. Fiecare stat membru informează Comisia și celelalte state membre cu privire la autoritățile sale de supraveghere a pieței și domeniile de competență ale fiecăreia dintre aceste autorități, prin intermediul sistemului de informații și comunicare menționat la articolul 34.

(3)   Fiecare stat membru desemnează un birou unic de legătură.

(4)   Biroul unic de legătură este responsabil cel puțin de reprezentarea poziției coordonate a autorităților de supraveghere a pieței și a autorităților desemnate în temeiul articolului 25 alineatul (1) și de comunicarea strategiilor naționale prevăzute la articolul 13. De asemenea, biroul unic de legătură sprijină cooperarea dintre autoritățile de supraveghere a pieței din diferite state membre, astfel cum se prevede în capitolul VI.

(5)   Pentru a efectua supravegherea pieței în ceea ce privește produsele puse la dispoziție online și offline cu aceeași eficacitate pentru toate canalele de distribuție, statele membre se asigură că propriile autorități de supraveghere a pieței și birourile unice de legătură dispun de resursele necesare, inclusiv suficiente de resurse bugetare și de altă natură, cum ar fi un număr suficient de personal competent, de expertiză, de proceduri și de alte mecanisme pentru îndeplinirea corespunzătoare a sarcinilor lor.

(6)   În cazurile în care există mai mult de o autoritate de supraveghere a pieței pe teritoriul lor, statele membre se asigură că sarcinile acestora sunt clar definite și că sunt stabilite mecanisme de comunicare și de coordonare adecvate pentru a le permite autorităților respective să coopereze îndeaproape și să-și îndeplinească sarcinile în mod eficient.

(1)   Autoritățile de supraveghere a pieței își desfășoară activitățile pentru a asigura următoarele:

(2)   Autoritățile de supraveghere a pieței își exercită competențele și își îndeplinesc sarcinile în mod independent, imparțial și nepărtinitor.

(3)   Autoritățile de supraveghere a pieței, ca parte a activităților lor prevăzute la alineatul (1) din prezentul articol, efectuează verificări corespunzătoare ale caracteristicilor produselor la o scară adecvată, prin intermediul unor verificări ale documentelor și, după caz, controale fizice și de laborator bazate pe eșantioane adecvate, acordând prioritate resurselor și acțiunilor acestora pentru a asigura supravegherea eficientă a pieței și ținând seama de strategia națională de supraveghere a pieței menționată la articolul 13.

Pentru a decide cu privire la ce controale să efectueze, pentru ce tip de produse și la ce scară, autoritățile de supraveghere a pieței adoptă o abordare bazată pe riscuri, luând în considerare următorii factori:

(4)   Comisia, după consultarea Rețelei, poate adopta acte de punere în aplicare pentru determinarea condițiilor uniforme pentru controale, a criteriilor de stabilire a frecvenței controalelor și a cantității de eșantioane care trebuie verificate în legătură cu anumite produse sau categorii de produse, în cazul în care au fost identificate în mod continuu riscuri specifice sau încălcări grave ale legislației de armonizare a Uniunii aplicabile, pentru a asigura un nivel ridicat de protecție a sănătății și a siguranței sau alte interese publice protejate de legislația respectivă. Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 43 alineatul (2).

(5)   În cazul în care operatorii economici prezintă rapoarte de testare sau certificate de atestare a conformității produselor lor cu legislația de armonizare a Uniunii emise de un organism de evaluare a conformității acreditat în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 765/2008, autoritățile de supraveghere a pieței țin seama în mod corespunzător de astfel de rapoarte ori certificate.

(6)   Elementele de probă care sunt utilizate de o autoritate de supraveghere a pieței într-un stat membru pot fi utilizate ca parte a unei investigații pentru a verifica conformitatea produselor efectuate de autoritățile de supraveghere a pieței din alt stat membru, fără a fi necesară îndeplinirea altor cerințe formale.

(7)   Autoritățile de supraveghere a pieței stabilesc următoarele proceduri în legătură cu produsele care fac obiectul legislației de armonizare a Uniunii:

(8)   Pentru a asigura comunicarea și coordonarea cu omologii lor din alte state membre, autoritățile de supraveghere a pieței participă în mod activ în grupurile de cooperare administrativă (ADCO) menționate la articolul 30 alineatul (2).

(9)   Fără a aduce atingere oricărei proceduri de salvgardare prevăzute de legislația de armonizare a Uniunii, produsele care au fost considerate neconforme pe baza unei decizii luate de o autoritate de supraveghere a pieței într-un stat membru sunt considerate neconforme de către autoritățile de supraveghere a pieței din alt stat membru, cu excepția cazului în care o autoritate de supraveghere relevantă dintr-un alt stat membru a concluzionat contrariul, pe baza propriei investigații, ținând seama, dacă este cazul, de informațiile furnizate de un operator economic.

(1)   Se organizează evaluări la nivel de omologi pentru autoritățile de supraveghere a pieței care doresc să participe la astfel de evaluări, pentru a consolida coerența activităților de supraveghere a pieței în ceea ce privește aplicarea prezentului regulament.

(2)   Rețeaua elaborează metodologia și planul de acțiune pentru evaluările la nivel de omologi între autoritățile de supraveghere a pieței participante. La stabilirea metodologiei și a planului de acțiune, Rețeaua ține seama, cel puțin, de numărul și dimensiunea autorităților de supraveghere a pieței din statele membre, de numărul personalului disponibil și de alte resurse pentru efectuarea evaluării la nivel de omologi, precum și de alte criterii relevante.

(3)   Evaluările la nivel de omologi acoperă cele mai bune practici elaborate de unele autorități de supraveghere a pieței care pot aduce beneficii altor autorități de supraveghere a pieței, precum și alte aspecte relevante legate de eficacitatea activităților de supraveghere a pieței.

(4)   Rezultatele evaluărilor la nivel de omologi sunt raportate Rețelei.

(1)   Fiecare stat membru elaborează o strategie națională generală de supraveghere a pieței cel puțin o dată la patru ani. Fiecare stat membru elaborează prima astfel de strategie până la 16 iulie 2022. Strategia națională trebuie să promoveze o abordare coerentă, globală și integrată a supravegherii pieței și a asigurării aplicării legislației de armonizare a Uniunii pe teritoriul statului membru. La elaborarea strategiei naționale de supraveghere a pieței, se iau în considerare toate sectoarele care intră sub incidența legislației de armonizare a Uniunii și toate etapele lanțului de aprovizionare al produsului, inclusiv importurile și lanțurile de aprovizionare digitale. Pot fi luate în considerare și prioritățile stabilite în programul de lucru al Rețelei.

(2)   Strategia națională de supraveghere a pieței trebuie să includă cel puțin următoarele elemente atunci când aceasta nu compromite activitățile de supraveghere a pieței:

(3)   Statele membre comunică Comisiei și altor state membre strategiile lor naționale de supraveghere a pieței, prin intermediul sistemului de informații și comunicare menționat la articolul 34. Fiecare stat membru publică un rezumat al strategiei sale.

(1)   Statele membre conferă autorităților lor de supraveghere a pieței competențele de supraveghere a pieței, de investigare și de asigurare a aplicării legislației necesare aplicării prezentului regulament și punerii în aplicare a legislației de armonizare a Uniunii.

(2)   Autoritățile de supraveghere a pieței își exercită în mod eficient și eficace competențele stabilite la prezentul articol, în conformitate cu principiul proporționalității, în măsura în care această exercitare se referă la obiectul și scopul măsurilor, natura neconformității, precum și prejudiciul general real sau potențial care rezultă din cazurile de neconformitate. Competențele se conferă și se exercită în conformitate cu dreptul Uniunii și cu dreptul intern, inclusiv cu principiile Cartei drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, precum și cu principiile din dreptul intern referitoare la libertatea de exprimare și la libertatea și pluralismul mijloacelor de informare în masă, cu garanțiile procedurale aplicabile și cu normele Uniunii privind protecția datelor, în special cu Regulamentul (UE) 2016/679.

(3)   În cazul în care conferă competențe în temeiul alineatului (1), statele membre pot să prevadă ca respectiva competență să fie exercitabilă în unul din modurile de mai jos, după caz:

(4)   Competențele conferite autorităților de supraveghere a pieței în temeiul alineatului (1) trebuie să includă cel puțin următoarele:

(5)   Autoritățile de supraveghere a pieței pot utiliza orice informație, document, constatare, declarație sau date operative ca elemente de probă în scopul investigațiilor lor, indiferent de formatul acestora și de suportul pe care sunt stocate.

(1)   Statele membre pot autoriza autoritățile lor de supraveghere a pieței să solicite de la operatorul economic relevant totalitatea costurilor aferente activităților lor în ceea ce privește cazurile de neconformitate.

(2)   Costurile menționate la alineatul (1) din prezentul articol pot include costurile de efectuare a testărilor, costurile luării de măsuri în conformitate cu articolul 28 alineatele (1) și (2), precum și costurile de stocare și costurile activităților legate de produsele care sunt identificate ca fiind neconforme și care fac obiectul unor măsuri corective înainte de punerea lor în liberă circulație sau de introducerea lor pe piață.

(1)   Autoritățile de supraveghere a pieței iau măsurile corespunzătoare în cazul în care un produs care face obiectul legislației de armonizare a Uniunii, atunci când este utilizat în conformitate cu scopul său preconizat sau în condiții care pot fi prevăzute în mod rezonabil și dacă este instalat și întreținut în mod corespunzător:

(2)   În cazul în care autoritățile de supraveghere a pieței fac constatările menționate la alineatul (1) litera (a) sau (b), acestea solicită de îndată operatorului economic relevant să ia măsuri corective adecvate și proporționale pentru a stopa neconformitatea sau a elimina riscul într-un termen pe care îl precizează.

(3)   În sensul alineatului (2), măsurile corective care trebuie luate de operatorul economic pot include, printre altele:

(4)   Măsurile corective menționate la alineatul (3) literele (e), (f) și (g) pot fi impuse doar în cazurile în care produsul este susceptibil să prezinte un risc numai în anumite condiții sau numai pentru anumiți utilizatori finali.

(5)   Dacă operatorul economic nu ia măsurile corective menționate la alineatul (3) sau dacă neconformitatea sau riscul menționat la alineatul (1) se menține, autoritățile de supraveghere a pieței se asigură că produsul este retras sau rechemat sau punerea sa la dispoziție pe piață este interzisă sau restricționată, precum și că publicul, Comisia și celelalte state membre sunt informate în consecință.

(6)   Informațiile transmise Comisiei și celorlalte state membre în temeiul alineatului (5) din prezentul articol sunt comunicate prin intermediul sistemului de informații și comunicare menționat la articolul 34. Această comunicare de informații trebuie, de asemenea, să fie considerată ca îndeplinind cerințele de notificare pentru procedurile de salvgardare aplicabile prevăzute de legislația de armonizare a Uniunii.

(7)   În cazul în care o măsură națională este considerată ca fiind justificată în conformitate cu procedura de salvgardare aplicabilă sau în cazul în care nicio autoritate de supraveghere a pieței dintr-un alt stat membru nu a ajuns la o altă concluzie astfel cum se menționează la articolului 11 alineatul (9), autoritățile competente de supraveghere a pieței din celelalte state membre iau măsurile necesare cu privire la produsul neconform și introduc informațiile relevante în sistemul de informații și comunicare menționat la articolul 34.

(1)   Orice măsură, decizie sau ordin judecătoresc luată sau efectuată de autoritățile de supraveghere a pieței în temeiul legislației de armonizare a Uniunii sau al prezentului regulament trebuie să menționeze motivele exacte pe care se bazează.

(2)   Orice astfel de măsură, decizie sau ordin judecătoresc se comunică fără întârziere operatorului economic în cauză, care, în același timp, este informat cu privire la căile de atac disponibile în conformitate cu legislația statului membru vizat și cu privire la termenele care se aplică acestor căi de atac.

(3)   Înainte de adoptarea sau luarea unei măsuri, decizii sau a unui ordin în conformitate cu alineatul (1), operatorului economic în cauză i se oferă posibilitatea de a-și exprima punctul de vedere într-un termen adecvat, de cel puțin 10 zile lucrătoare, cu excepția cazurilor în care acest lucru nu este posibil din cauza urgenței măsurii, deciziei sau a ordinului care urmează a fi luat, justificată pe baza cerințelor în materie de sănătate și siguranță sau a altor motive legate de interesele publice care intră sub incidența legislației de armonizare a Uniunii relevante.

În cazul în care măsura, decizia sau ordinul este luat sau efectuat fără ca operatorul economic să fi avut posibilitatea de a fi ascultat, operatorului economic i se acordă această posibilitate ulterior, cât mai curând posibil după aceasta și măsura, decizia sau ordinul respectiv este revizuit prompt de către autoritatea de supraveghere a pieței.

(1)   Autoritățile de supraveghere a pieței se asigură că produsele care prezintă un risc grav sunt retrase sau rechemate atunci când nu există niciun alt mijloc eficace disponibil pentru a elimina riscul grav, sau că punerea lor la dispoziție pe piață este interzisă. Autoritățile de supraveghere a pieței notifică imediat Comisia cu privire la acest lucru, în conformitate cu articolul 20.

(2)   O decizie conform căreia un produs prezintă sau nu un risc grav se bazează pe o evaluare corespunzătoare a riscurilor, care ia în considerare natura riscului și probabilitatea producerii acestuia. Posibilitatea de a obține niveluri de siguranță superioare și disponibilitatea altor produse, care prezintă un grad mai redus de risc, nu constituie un temei pentru a considera că un produs prezintă un risc grav.

(1)   Dacă o autoritate de supraveghere a pieței ia sau intenționează să ia o măsură în temeiul articolului 19 și consideră că motivele care au condus la adoptarea măsurilor sau la efectele măsurilor luate se extind în afara teritoriului statului său membru, acesta informează imediat Comisia cu privire la respectiva măsură, în conformitate cu alineatul (4) din prezentul articol. De asemenea, autoritatea de supraveghere a pieței informează fără întârziere Comisia cu privire la orice modificări sau anulări ale unei astfel de măsuri.

(2)   Dacă un produs care prezintă riscuri grave a fost pus la dispoziție pe piață, autoritățile de supraveghere a pieței informează Comisia imediat cu privire la orice măsuri voluntare luate și comunicate autorității de supraveghere a pieței de un operator economic.

(3)   Informațiile furnizate în conformitate cu alineatele (1) și (2) conțin toate detaliile disponibile, în special cu privire la datele necesare pentru a identifica produsul, originea și lanțul de aprovizionare al produsului, riscul aferent produsului, natura și durata măsurii naționale luate și orice măsuri voluntare luate de operatorii economici.

(4)   În scopul alineatelor 1, 2 și 3 din prezentul articol, se utilizează sistemul de schimb rapid de informații (RAPEX), prevăzut la articolul 12 din Directiva 2001/95/CE. Alineatele (2), (3) și (4) din articolul 12 al respectivei directive se aplică mutatis mutandis.

(5)   Comisia furnizează și menține o interfață de date între RAPEX și sistemul de informații și comunicare menționat la articolul 34, astfel încât să se evite dubla înregistrare a datelor.

(1)   Instalațiile de testare ale Uniunii au scopul de a contribui la o dezvoltarea capacității laboratoarelor, precum și a garanta fiabilitatea și consecvența testărilor în scopul supravegherii pieței în Uniune.

(2)   În sensul alineatului (1), Comisia poate desemna o instalație publică de testare a unui stat membru ca instalație de testare a Uniunii pentru categorii specifice de produse sau pentru riscuri specifice legate de o categorie de produse.

De asemenea, Comisia poate desemna una dintre propriile sale instalații de testare ca instalație de testare a Uniunii pentru categorii specifice de produse ori pentru riscuri specifice unei categorii de produse, sau pentru produse pentru care capacitatea de testare lipsește sau nu este suficientă.

(3)   Instalațiile de testare ale Uniunii trebuie să fie acreditate în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 765/2008.

(4)   Desemnarea instalațiilor de testare ale Uniunii nu afectează libertatea autorităților de supraveghere a pieței, a Rețelei și a Comisiei de a alege instalațiile de testare pentru activitățile lor.

(5)   Instalațiile de testare desemnate ale Uniunii își oferă serviciile exclusiv autorităților de supraveghere a pieței, Rețelei, Comisiei și altor entități guvernamentale sau interguvernamentale.

(6)   Instalațiile de testare ale Uniunii realizează, în domeniul lor de competență, următoarele activități:

(7)   Activitățile menționate la alineatul (6) din prezentul articol sunt remunerate și pot fi finanțate de Uniune în conformitate cu articolul 36 alineatul (2).

(8)   Instalațiile de testare ale Uniunii pot beneficia de finanțare din partea Uniunii în conformitate cu articolul 36 alineatul (2) pentru a le spori capacitatea de testare sau pentru a crea noi capacități de testare pentru anumite categorii de produse sau pentru riscuri specifice unei categorii de produse pentru care capacitatea de testare lipsește sau este insuficientă.

(9)   Comisia adoptă acte de punere în aplicare care precizează procedurile pentru desemnarea instalațiilor de testare ale Uniunii. Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 43 alineatul (2).

(1)   Între autoritățile de supraveghere a pieței din statele membre, precum și între autoritățile de supraveghere a pieței, Comisie și agențiile relevante ale Uniunii trebuie să existe o cooperare eficientă și schimburi eficiente de informații.

(2)   Atunci când o autoritate de supraveghere a pieței nu își poate încheia investigațiile din cauza imposibilității de a accesa anumite informații, în pofida depunerii tuturor eforturilor corespunzătoare pentru a obține informațiile respective, aceasta poate transmite o cerere motivată autorității de supraveghere a pieței din alt stat membru în care poate fi obținut accesul la aceste informații. În acest caz, autoritatea solicitată îi furnizează autorității solicitante fără întârziere și, în orice caz, în termen de 30 de zile toate informațiile pe care autoritatea solicitată le consideră relevante pentru a stabili dacă un produs este neconform.

(3)   Autoritatea solicitată întreprinde investigații adecvate sau ia orice alte măsuri necesare pentru colectarea informațiilor solicitate. După caz, aceste investigații sunt efectuate cu ajutorul altor autorități de supraveghere a pieței.

(4)   Autoritatea solicitantă rămâne responsabilă pentru orice investigația pe care a inițiat-o, cu excepția cazului în care autoritatea solicitată este de acord să își asume responsabilitatea.

(5)   În cazuri bine justificate, o autoritate solicitată poate refuza să dea curs unei cereri de informații în temeiul alineatului (2), atunci când:

(1)   Atunci când stoparea neconformității unui produs necesită măsuri în jurisdicția unui alt stat membru și atunci când aceste măsuri nu rezultă din cerințele de la articolul 16 alineatul (7), o autoritate solicitantă poate transmite unei autorități solicitate din acel alt stat membru o cerere motivată corespunzător pentru măsuri de asigurare a aplicării legislației.

(2)   Autoritatea solicitată ia fără întârziere toate măsurile adecvate și necesare de asigurare a aplicării legislației, utilizând competențele care îi sunt conferite în temeiul prezentului regulament, pentru a stopa un caz de neconformitate, prin exercitarea competențelor prevăzute la articolul 14 și a oricăror altor competențe suplimentare care îi sunt conferite în temeiul dreptului intern.

(3)   Autoritatea solicitată informează autoritatea solicitantă cu privire la măsurile menționate la alineatul (2) care au fost luate sau care urmează să fie luate.

O autoritate solicitată poate refuza să dea curs unei cereri de măsuri de asigurare a aplicării legislației în oricare dintre următoarele situații:

(1)   Înainte de a transmite o cerere în temeiul articolului 22 sau 23, autoritatea solicitantă depune toate eforturile pentru a efectua ea însăși toate investigațiile rezonabile posibile.

(2)   Atunci când transmite o cerere în temeiul articolului 22 sau 23, autoritatea solicitantă furnizează toate informațiile disponibile, pentru a-i permite autorității solicitate să îndeplinească cererea, inclusiv orice elemente de probă necesare care nu pot fi obținute decât în statul membru al autorității solicitante.

(3)   Cererile în temeiul articolelor 22 și 23 și toate comunicările aferente se transmit folosind formularele electronice standard prin intermediul sistemului de informații și comunicare menționat la articolul 34.

(4)   Comunicarea are loc direct între autoritățile de supraveghere a pieței implicate sau prin intermediul birourilor unice de legătură ale statelor membre în cauză.

(5)   Limbile care urmează să fie utilizate pentru cererile în temeiul articolelor 22 și 23 și pentru toate comunicările aferente sunt convenite de autoritățile de supraveghere a pieței în cauză.

(6)   În cazul în care nu se ajunge la un acord între autoritățile de supraveghere a pieței în cauză cu privire la limbile care urmează să fie utilizate, cererile în temeiul articolelor 22 și 23 se transmit în limba oficială a statului membru al autorității solicitante, iar răspunsurile la astfel de cereri se transmit în limba oficială a statului membru al autorității solicitate. În acest caz, autoritatea solicitantă și autoritatea solicitată asigură traducerea cererilor, ale răspunsurilor sau ale altor documente pe care le primesc una de la cealaltă.

(7)   Sistemul de informații și comunicare menționat la articolul 34 furnizează birourilor unice de legătură implicate informații structurate privind cazurile de asistență reciprocă. Utilizând aceste informații, birourile unice de legătură oferă orice sprijin necesar pentru a facilita asistența.

(1)   Statele membre desemnează autoritățile vamale, una sau mai multe autorități de supraveghere a pieței sau orice altă autoritate pe teritoriul lor drept autorități responsabile cu controlul produselor care intră pe piața Uniunii.

Fiecare stat membru informează Comisia și celelalte state membre cu privire la autoritățile desemnate în conformitate cu primul paragraf și la domeniile de competență ale acestora, prin intermediul sistemului de informații și comunicare menționat la articolul 34.

(2)   Autoritățile desemnate în temeiul alineatului (1) trebuie să aibă competențele și resursele necesare pentru îndeplinirea adecvată a sarcinilor lor, astfel cum se menționează la alineatul respectiv.

(3)   Produsele care intră sub incidența dreptului Uniunii care trebuie plasate sub regimul vamal de „punere în liberă circulație” trebuie să fie supuse controalelor efectuate de către autoritățile desemnate la alineatul (1) din prezentul articol. Acestea trebuie să efectueze aceste controale pe baza unei analize a riscurilor în conformitate cu articolele 46 și 47 din Regulamentul (UE) nr. 952/2013 și, după caz, pe baza unei abordări bazate pe riscuri, astfel cum se menționează la articolul 11 alineatul (3) al doilea paragraf din prezentul regulament.

(4)   Schimburile de informații privind riscurile au loc între:

În cazul în care, în legătură cu produsele care fac obiectul dreptului Uniunii care se află fie în depozitare temporară, fie sunt plasate sub un regim vamal, altul decât „punerea în liberă circulație”, autoritățile vamale de la primul punct de intrare au motive să creadă că aceste produse nu sunt conforme cu dreptul aplicabil al Uniunii sau prezintă un risc, ele transmit toate informațiile relevante către biroul vamal competent din țara de destinație.

(5)   Autoritățile de supraveghere a pieței furnizează autorităților desemnate în conformitate cu alineatul (1) informații privind categoriile de produse sau identitatea operatorilor economici în cazul cărora a fost identificat un risc mai ridicat de neconformitate.

(6)   Până la data de 31 martie a fiecărui an, statele membre transmit Comisiei date statistice detaliate referitoare la controalele efectuate în cursul anului calendaristic anterior de către autoritățile desemnate în conformitate cu alineatul (1) în legătură cu produsele care fac obiectul dreptului Uniunii. Datele statistice includ numărul de intervenții în domeniul controalelor acestor produse în ceea ce privește siguranța și conformitatea produselor.

Comisia întocmește un raport până la data de 30 iunie a fiecărui an, care cuprinde informațiile prezentate de statele membre pentru anul calendaristic anterior și o analiză a datelor furnizate. Raportul trebuie publicat în sistemul de informații și comunicare menționat la articolul 34.

(7)   În cazul în care Comisia constată existența unui risc major prezentat de către produsele care intră sub incidența dreptului Uniunii care sunt importate dintr-o țară terță, aceasta va recomanda statului membru în cauză să ia măsurile corespunzătoare de supraveghere a pieței.

(8)   Comisia, după consultarea Rețelei, poate adopta acte de punere în aplicare de stabilire a criteriilor de referință și a tehnicilor pentru controale pe baza unei analize comune a riscurilor la nivelul Uniunii, pentru a asigura o aplicare consecventă a dreptului Uniunii, a consolida controalele privind produsele care intră pe piața Uniunii și a garanta un nivel eficace și uniform al unor astfel de controale. Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 43 alineatul (2).

(9)   Comisia adoptă acte de punere în aplicare de specificare a detaliilor privind datele care trebuie transmise în temeiul alineatului (6) din prezentul articol. Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 43 alineatul (2).

(1)   Autoritățile desemnate în temeiul articolului 25 alineatul (1) suspendă punerea în liberă circulație a unui anumit produs în cazul în care, în cursul controalelor în temeiul articolului 25 alineatul (3), se constată că:

(2)   Autoritățile desemnate în temeiul articolului 25 alineatul (1) informează imediat autoritățile de supraveghere a pieței cu privire la suspendarea punerii în liberă circulație menționată la alineatul (1) din prezentul articol.

(3)   În cazul în care autoritățile de supraveghere a pieței au motive rezonabile să creadă că un produs nu respectă dreptul aplicabil al Uniunii sau dacă acesta prezintă un risc grav, ele trebuie să solicite autorităților desemnate în temeiul articolului 25 alineatul (1) să suspende procesul de punere în liberă circulație.

(4)   Notificările în temeiul alineatului (2) și cererile în conformitate cu alineatul (3) din prezentul articol se efectuează prin intermediul sistemului de informații și comunicare menționat la articolul 34, inclusiv prin utilizarea interfețelor electronice dintre acest sistem și sistemele utilizate de autoritățile vamale, atunci când acestea sunt disponibile.

(1)   În cazul în care autoritățile de supraveghere a pieței constată că un produs prezintă un risc grav, acestea iau măsuri pentru interzicerea introducerii pe piață a produsului și solicită autorităților desemnate în temeiul articolului 25 alineatul (1) să nu se autorizeze libera circulație a acestuia. Acestea impun, de asemenea, ca aceste autorități să includă următoarea inscripție în sistemul informatic vamal și, după caz, pe factura comercială care însoțește produsul și pe orice alt document însoțitor relevant:

Autoritățile de supraveghere a pieței introduc imediat aceste informații în sistemul de informații și comunicare menționat la articolul 34.

(2)   În cazul în care autoritățile de supraveghere a pieței constată că un produs nu poate fi introdus pe piață deoarece nu respectă dreptul Uniunii, acestea iau măsuri pentru interzicerea introducerii pe piață a produsului și solicită autorităților desemnate în temeiul articolului 25 alineatul (1) să nu se autorizeze libera circulație a acestuia. Acestea impun, de asemenea, ca aceste autorități să includă următoarea inscripție în sistemul informatic vamal și, după caz, pe factura comercială care însoțește produsul și pe orice alt document însoțitor relevant:

Autoritățile de supraveghere a pieței introduc imediat aceste informații în sistemul de informații și comunicare menționat la articolul 34.

(3)   Atunci când produsul menționat la alineatul (1) sau (2) este ulterior declarat pentru o procedură vamală alta decât cea privind punerea în liberă circulație și în cazul în care autoritățile de supraveghere a pieței nu au obiecții, inscripțiile prevăzute la alineatul (1) sau (2) sunt, de asemenea, menționate, în aceleași condiții, în documentele utilizate în legătură cu respectiva procedură.

(4)   Autoritățile desemnate în temeiul articolului 25 alineatul (1) pot distruge sau face inutilizabil în alt mod un produs care prezintă un risc pentru sănătatea și siguranța utilizatorilor finali, în cazul în care autoritatea în cauză consideră că este necesar și proporțional. Costul unei astfel de măsuri este suportat de persoana fizică sau juridică care a declarat produsul pentru libera circulație.

Articolele 197 și 198 din Regulamentul (UE) nr. 952/2013 se aplică în consecință.

(1)   Se instituie o rețea a Uniunii pentru conformitatea produselor („Rețeaua”).

(2)   Scopul Rețelei este de a funcționa ca o platformă de cooperare structurată între autoritățile de asigurare a aplicării legislației ale statelor membre și Comisie și de a contribui la simplificarea practicilor de supraveghere a pieței în cadrul Uniunii, crescând astfel eficiența supravegherii pieței.

(1)   Rețeaua este compusă din reprezentanți ai fiecărui stat membru, inclusiv un reprezentant al fiecărui birou unic de legătură menționat la articolul 10, precum și un expert național opțional, președinții ADCO și reprezentanți ai Comisiei.

(2)   Pentru aplicarea uniformă a legislației de armonizare a Uniunii se instituie ADCO separate sau comune. ADCO sunt formate din reprezentanți ai autorităților naționale de supraveghere a pieței și, dacă este cazul, din reprezentanți ai birourilor unice de legătură.

Reuniunile ADCO sunt destinate doar reprezentanților autorităților de supraveghere a pieței și Comisiei.

Părțile interesate relevante, cum ar fi organizațiile care reprezintă interesele industriei, ale întreprinderilor mici și mijlocii (IMM), ale consumatorilor, ale laboratoarelor de testare, ale organismelor de standardizare și de evaluare a conformității la nivelul Uniunii, pot fi invitate să participe la reuniunile ADCO în funcție de subiectul discuției.

(3)   Comisia sprijină și încurajează cooperarea între autoritățile de supraveghere a pieței prin intermediul Rețelei și participă la reuniunile Rețelei, ale subgrupurilor acesteia și ale ADCO.

(4)   Rețeaua se reunește la intervale regulate și, dacă este cazul, la cererea justificată corespunzător a Comisiei sau a unui stat membru.

(5)   Rețeaua poate institui subgrupuri permanente sau temporare care să se ocupe cu chestiuni specifice și să îndeplinească sarcini precise.

(6)   Rețeaua poate invita experți și alte părți terțe, inclusiv organizații care reprezintă interesele industriei, ale IMM, ale consumatorilor, ale laboratoarelor de testare și ale organismelor de standardizare și de evaluare a conformității de la nivelul Uniunii, să participe la reuniuni în calitate de observatori sau să furnizeze contribuții scrise.

(7)   Rețeaua depune toate eforturile pentru a ajunge la un consens. Deciziile luate de Rețea sunt recomandări neobligatorii din punct de vedere juridic.

(8)   Rețeaua își stabilește propriul regulament de procedură.

(1)   În îndeplinirea sarcinilor prevăzute la alineatul (2), Rețeaua abordează aspecte orizontale generale ale supravegherii pieței în vederea facilitării cooperării între birourile unice de legătură, precum și cu Comisia.

(2)   Rețeaua are următoarele sarcini:

(1)   În îndeplinirea sarcinilor prevăzute la alineatul (2), ADCO abordează aspecte specifice legate de supravegherea pieței și aspecte sectoriale specifice.

(2)   ADCO au următoarele sarcini:

(1)   Comisia dezvoltă și întreține un sistem de informare și comunicare pentru colectarea, prelucrarea și stocarea de informații, într-o formă structurată, cu privire la aspecte legate de asigurarea aplicării legislației de armonizare a Uniunii, cu scopul de a îmbunătăți schimbul de date între statele membre, inclusiv în scopul solicitării de informații, oferind o imagine de ansamblu cuprinzătoare cu privire la activitățile de supraveghere a pieței, rezultate și tendințe. Comisia, autoritățile de supraveghere a pieței, birourile unice de legătură și autoritățile desemnate în temeiul articolului 25 alineatul (1) trebuie să aibă acces la acest sistem. Comisia dezvoltă și întreține interfața pentru public a acestui sistem, unde utilizatorilor finali le sunt furnizate informații esențiale cu privire la activitățile de supraveghere a pieței.

(2)   Comisia dezvoltă și întreține, de asemenea, interfețe electronice între sistemul menționat la alineatul (1) și sistemele naționale de supraveghere a pieței.

(3)   Birourile unice de legătură introduc următoarele informații în sistemul de informații și comunicare:

(4)   Autoritățile de supraveghere a pieței introduc în sistemul de informații și comunicare în ceea ce privește produsele puse la dispoziție pe piață pentru care a fost efectuată o verificare aprofundată a conformității, fără a aduce atingere articolului 12 din Directiva 2001/95/CE și articolului 20 din prezentul regulament și, dacă este cazul, în ceea ce privește produsele care intră pe piața Uniunii pentru care procesul de punere în liberă circulație a fost suspendat, în conformitate cu articolul 26 din prezentul regulament, pe teritoriul lor, informații privind următoarele:

(5)   Atunci când autoritățile de supraveghere a pieței consideră că este util, acestea pot introduce în sistemul de informații și comunicare orice informații suplimentare referitoare la verificările pe care le efectuează și rezultatele testelor pe care acestea le-au efectuat sau solicitat.

(6)   În cazul în care este relevant pentru asigurarea aplicării legislației de armonizare a Uniunii și în scopul minimizării riscului, autoritățile vamale trebuie să extragă din sistemele vamale naționale datele referitoare la produsele plasate sub regimul vamal de „punere în liberă circulație” referitoare la asigurarea aplicării legislației de armonizare a Uniunii și să le transmită sistemului de informații și comunicare.

(7)   Comisia dezvoltă o interfață electronică care să permită transmiterea de date între sistemele vamale naționale și sistemul de informații și comunicare. Această interfață trebuie să fie operativă în termen de patru ani de la data adoptării actului relevant de punere în aplicare menționat la alineatul (8).

(8)   Comisia adoptă acte de punere în aplicare care specifică detaliile privind modalitățile de punere în aplicare pentru alineatele (1)-(7) din prezentul articol, și în special privind prelucrarea datelor care trebuie realizată în cazul datelor colectate în conformitate cu alineatul (1) din prezentul articol, și definirea datelor care trebuie transmise în conformitate cu alineatele (6) și (7) din prezentul articol. Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 43 alineatul (2).

(1)   Pentru a îmbunătăți eficiența supravegherii pieței în Uniune, Comisia poate coopera și face schimb de informații privind supravegherea pieței cu autoritățile de reglementare din țări terțe sau cu organizații internaționale, în cadrul acordurilor încheiate între Uniune și țările terțe sau organizațiile internaționale. Toate aceste acorduri se bazează pe reciprocitate, includ dispoziții privind confidențialitatea care corespund celor aplicabile în Uniune și garantează că orice schimb de informații se realizează în conformitate cu dreptul aplicabil al Uniunii.

(2)   Cooperarea sau schimbul de informații se pot referi, printre altele, la următoarele:

(3)   Comisia poate aproba un sistem specific de control anterior exportului de produse pe care îl realizează o țară terță asupra produselor imediat anterior exportării acestora în Uniune, pentru a verifica dacă produsele respective îndeplinesc cerințele din legislația de armonizare a Uniunii aplicabilă acestora. Aprobarea poate fi acordată pentru unul sau mai multe produse, în ceea ce privește una sau mai multe categorii de produse sau în ceea ce privește produsele sau categoriile de produse fabricate de anumiți producători.

(4)   Comisia întocmește și menține o listă a acestor produse sau categorii de produse pentru care a fost acordată aprobarea, așa cum se menționează la alineatul (3), și pune această listă la dispoziția publicului.

(5)   Aprobarea poate fi acordată unei țări terțe în temeiul alineatului (3) dacă sunt îndeplinite următoarele condiții:

(6)   În cazul în care o astfel de aprobare a fost acordată, evaluarea riscurilor aplicată controalelor la import pentru aceste produse sau categorii de produse care intră pe piața Uniunii, menționate la alineatul (3), trebuie să includă aprobările acordate.

Cu toate acestea, autoritățile desemnate la articolul 25 alineatul (1) pot efectua controale asupra acelor produse sau categorii de produse care intră pe piața Uniunii, inclusiv pentru a garanta faptul că respectivele controale efectuate anterior exportului de către țările terțe sunt eficiente pentru a determina conformitatea cu legislația de armonizare a Uniunii.

(7)   Aprobarea menționată la alineatul (3) trebuie să specifice autoritatea competentă din țara terță sub a cărei responsabilitate trebuie să fie efectuate controalele anterioare exportului și acea autoritate competentă este punctul de legătură pentru toate contactele cu Uniunea.

(8)   Autoritatea competentă, menționată la alineatul (7), asigură verificarea oficială a produselor înainte de intrarea acestora în Uniune.

(9)   În cazul în care controlul produselor care intră pe piața Uniunii, menționat la alineatul (3) din prezentul articol, indică existența unei neconformități semnificative, autoritățile de supraveghere a pieței informează imediat Comisia, prin intermediul sistemului de informații și comunicare menționat la articolul 34 și adaptează nivelul controalelor cu privire la astfel de produse.

(10)   Comisia adoptă acte de punere în aplicare de aprobare a fiecărui sistem specific de controale anterioare exportului de produse menționat la alineatul (3) din prezentul articol. Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 43 alineatul (2).

(11)   Comisia monitorizează periodic funcționarea corectă a aprobării acordate în temeiul alineatului (3) din prezentul articol. Comisia adoptă acte de punere în aplicare prin care retragere o astfel de aprobare în cazul în care se dovedește că produsele care intră pe piața Uniunii nu respectă legislația de armonizare a Uniunii într-un număr semnificativ de cazuri. Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 43 alineatul (2). Comisia informează imediat țara terță în cauză cu privire la adoptarea unui astfel de act.

(12)   Sistemul de controale anterioare exportului de produse se evaluează în conformitate cu articolul 42 alineatul (4).

(1)   Uniunea finanțează îndeplinirea sarcinilor Rețelei menționate la articolul 31 și evaluările la nivel de omologi menționate la articolul 12.

(2)   Uniunea poate finanța următoarele activități în legătură cu aplicarea prezentului regulament:

(3)   Uniunea finanțează interfața electronică menționată la articolul 34 alineatul (7), inclusiv dezvoltarea sistemului de informații și comunicare menționat la articolul 34 pentru a-i permite să primească fluxurile automate de date electronice de la sistemele vamale naționale.

(4)   Uniunea finanțează interfața electronică menționată la articolul 34 alineatul (2), permițând schimbul de date dintre sistemul de informații și comunicare menționat la articolul 34 și sistemele naționale de supraveghere a pieței.

(5)   Asistența financiară a Uniunii în ceea ce privește activitățile desfășurate în sprijinul prezentului regulament se execută în conformitate cu Regulamentul (UE, Euratom) 2018/1046 al Parlamentului European și al Consiliului (52), fie direct, fie prin delegarea unor sarcini de execuție bugetară entităților enumerate la articolul 62 alineatul (1) din respectivul regulament.

(6)   Creditele bugetare alocate pentru activitățile menționate în prezentul regulament sunt stabilite anual de către autoritatea bugetară, în limitele cadrului financiar în vigoare.

(7)   Creditele bugetare stabilite de autoritatea bugetară pentru finanțarea activităților de supraveghere a pieței pot acoperi, de asemenea, cheltuielile legate de activitățile de pregătire, monitorizare, control, audit și evaluare care sunt necesare pentru gestionarea activităților în temeiul prezentului regulament și pentru realizarea obiectivelor lor. Aceste cheltuieli includ costurile legate de efectuarea de studii, organizarea de reuniuni ale experților, activități de informare și comunicare, inclusiv comunicare instituțională privind prioritățile de politică ale Uniunii, în măsura în care acestea sunt legate de obiectivele generale ale activităților de supraveghere a pieței, cheltuieli legate de rețele informatice axate pe prelucrarea și schimbul de informații, împreună cu toate celelalte cheltuieli corespunzătoare asistenței tehnice și administrative aferente, suportate de Comisie.

(1)   Comisia ia măsurile necesare pentru a se asigura că, atunci când se desfășoară activități finanțate în temeiul prezentului regulament, interesele financiare ale Uniunii sunt protejate prin aplicarea de măsuri preventive împotriva fraudei, a corupției și a oricăror alte activități ilegale, prin realizarea de verificări efective și, în cazul identificării unor nereguli, prin recuperarea sumelor plătite în mod necuvenit, și dacă este cazul, prin impunerea de sancțiuni de natură administrativă și financiară eficiente, proporționale și disuasive.

(2)   Comisia sau reprezentanții acesteia și Curtea de Conturi au competența de a-i audita, atât pe bază de documente, cât și prin inspecții la fața locului, pe toți beneficiarii de granturi, contractanții și subcontractanții care au primit fonduri din partea Uniunii în temeiul prezentului regulament.

(3)   Oficiul European de Luptă Antifraudă (OLAF) poate efectua investigații, inclusiv controale și inspecții la fața locului, în conformitate cu procedurile prevăzute în Regulamentul (UE, Euratom) nr. 883/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (53) și în Regulamentul (Euratom, CE) nr. 2185/96 al Consiliului (54), pentru a stabili dacă au avut loc fraude, acte de corupție sau alte activități ilegale care afectează interesele financiare ale Uniunii cu privire la un acord de grant sau la o decizie de grant sau un contract finanțat în temeiul prezentului regulament.

(4)   Fără a aduce atingere alineatelor (1), (2) și (3), acordurile de cooperare cu țările terțe și cu organizațiile internaționale, contractele, acordurile de grant și deciziile de acordare a granturilor, rezultate din punerea în aplicare a prezentului regulament, trebuie să conțină dispoziții care împuternicesc în mod expres Comisia, Curtea de Conturi și OLAF să efectueze astfel de audituri și investigații, în conformitate cu competențele care le revin.

(1)   Regulamentul (CE) nr. 765/2008 se modifică după cum urmează:

(2)   Trimiterile la dispozițiile eliminate din Regulamentul (CE) nr. 765/2008 se interpretează ca trimiteri la dispozițiile prezentului regulament și se citesc în conformitate cu tabelul de corespondență din anexa III la prezentul regulament.

(1)   Statele membre adoptă regimul sancțiunilor care se aplică în cazul nerespectării prezentului regulament și a legislației de armonizare a Uniunii enumerate în anexa II care impun obligații operatorilor economici și iau toate măsurile necesare pentru a asigura punerea lor în aplicare în conformitate cu dreptul intern.

(2)   Aceste sancțiuni trebuie să fie efective, proporționale și cu efect de descurajare.

(3)   Până la 16 octombrie 2021, statele membre notifică aceste dispoziții Comisiei, în cazul în care ele nu au fost notificate în prealabil, și îi comunică acesteia, fără întârziere, orice modificare ulterioară privind aceste dispoziții.

(1)   Până la 31 decembrie 2026 și, ulterior, la fiecare cinci ani, Comisia realizează o evaluare a prezentului regulament în raport cu obiectivele pe care le urmărește și prezintă un raport cu privire la acesta Parlamentului European, Consiliului și Comitetului Economic și Social European.

(2)   Raportul evaluează dacă prezentul regulament și-a atins obiectivul, în special în ceea ce privește reducerea numărului de produse neconforme pe piața Uniunii, asigurarea unei aplicări efective și eficiente a legislației de armonizare a Uniunii în Uniune, îmbunătățirea cooperării dintre autoritățile competente și întărirea controalelor asupra produselor care intră pe piața Uniunii, ținând seama de impactul acestuia asupra întreprinderilor, în special asupra întreprinderilor mici și mijlocii. În plus, evaluarea trebuie să examineze, de asemenea, domeniul de aplicare al prezentului regulament, eficacitatea sistemului de evaluare la nivel de omologi și a activităților de supraveghere a pieței care beneficiază de finanțare din partea Uniunii, din perspectiva cerințelor politicilor și a dreptului Uniunii, precum și posibilitățile de a îmbunătăți în continuare cooperarea dintre autoritățile de supraveghere a pieței și autoritățile vamale.

(3)   Până la 16 iulie 2023, Comisia întocmește un raport de evaluare privind punerea în aplicare a articolului 4. Raportul evaluează, în special, domeniul de aplicare al articolului menționat, efectele sale și costurile și beneficiile aferente. Raportul este însoțit, dacă este cazul, de o propunere legislativă.

(4)   În termen de patru ani de la prima aprobare a unui sistem specific de control anterior exportului de produse, menționat la articolul 35 alineatul (3), Comisia efectuează o evaluare a efectelor și a eficienței sale din punctul de vedere al costurilor.

(5)   Pentru a facilita punerea în aplicare a prezentului regulament, Comisia elaborează orientări pentru punerea în aplicare practică a articolului 4 destinate autorităților de supraveghere a pieței și operatorilor economici.

(1)   Comisia este asistată de un comitet. Respectivul comitet reprezintă un comitet în înțelesul Regulamentului (UE) nr. 182/2011.

(2)   În cazul în care se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolul 5 din Regulamentul (UE) nr. 182/2011.

În cazul în care comitetul nu emite un aviz, Comisia nu adoptă proiectul de act de punere în aplicare în ceea ce privește competențele de punere în aplicare menționate la articolul 11 alineatul (4), la articolul 21 alineatul (9), la articolul 25 alineatul (8), la articolul 35 alineatul (10) și la articolul 35 alineatul (11) din prezentul regulament și se aplică articolul 5 alineatul (4) al treilea paragraf din Regulamentul (UE) nr. 182/2011.

(1)   Se interzic producerea, introducerea pe piață și utilizarea substanțelor enumerate în anexa I, fie individual, fie în compoziția amestecurilor sau a articolelor, sub rezerva articolului 4.

(2)   Sunt restricționate producerea, introducerea pe piață și utilizarea substanțelor enumerate în anexa II, fie individual, în amestecuri, fie în compoziția articolelor, sub rezerva articolului 4.

(3)   În cadrul sistemelor de evaluare și de autorizare pentru substanțele existente și noi, prevăzute în legislația în materie a Uniunii, statele membre și Comisia iau în considerare criteriile stabilite la punctul 1 din anexa D la convenție și iau măsurile adecvate pentru a controla substanțele existente și pentru a preveni producerea, introducerea pe piață și utilizarea unor noi substanțe care prezintă caracteristicile POP.

(4)   Atunci când pregătește o propunere adresată Consiliului, în temeiul articolul 218 alineatul (9) din TFUE, pentru a include o substanță pe listă în conformitate cu dispozițiile convenției, Comisia este sprijinită de Agenția Europeană pentru Produse Chimice („agenția”), instituită prin Regulamentul (CE) nr. 1907/2006, astfel cum se prevede la articolul 8 alineatul (1) litera (c). Autoritățile competente ale statelor membre pot transmite Comisiei propuneri de substanțe care să fie incluse pe listă. În etapele următoare ale procesului de includere a substanțelor pe listă, agenția acordă sprijin Comisiei și autorităților competente ale statelor membre, astfel cum se menționează la articolul 8 alineatul (1) litera (e).

(5)   În toate etapele procesului menționat la alineatele (3) și (4), Comisia și agenția cooperează cu autoritățile competente ale statelor membre și le informează pe acestea.

(6)   Deșeurile care sunt formate din, conțin sau sunt contaminate cu orice substanță enumerată în anexa IV intră sub incidența articolului 7.

(1)   Articolul 3 nu se aplică în cazul:

(2)   În cazul unei substanțe adăugate în anexa I sau II după 15 iulie 2019, articolul 3 nu se aplică pentru o perioadă de șase luni dacă respectiva substanță este prezentă în articole produse înainte de sau la data la care prezentul regulament devine aplicabil respectivei substanțe.

Articolul 3 nu se aplică în cazul unei substanțe prezente în articole aflate deja în uz înainte de sau la data la care prezentul regulament sau Regulamentul (CE) nr. 850/2004 devine aplicabil respectivei substanțe, oricare dintre acestea este prima.

Imediat după identificarea articolelor menționate la primul și al doilea paragraf, Comisia și agenția sunt informate de către statul membru în cauză în mod corespunzător.

Ori de câte ori este informată sau ia cunoștință în alt mod de prezența acestor articole, Comisia, după caz, notifică secretariatul convenției în mod corespunzător și fără întârziere.

(3)   Dacă o substanță este enumerată în anexa I partea A sau în anexa II partea A, un stat membru care dorește să permită, până la termenul indicat în anexa vizată, producerea și utilizarea substanței în cauză ca intermediar limitat în spațiu și în sistem închis notifică secretariatul convenției în mod corespunzător.

Respectiva notificare poate fi efectuată numai dacă se îndeplinesc următoarele condiții:

În termen de o lună de la trimiterea notificării către secretariatul convenției, statul membru comunică notificarea celorlalte state membre, Comisei și agenției și oferă informații detaliate privind producerea totală reală sau estimată și utilizarea substanței în cauză, precum și natura procesului limitat în spațiu și în sistem închis, precizând cantitatea oricărui POP utilizat ca materie primă netransformat și prezent în substanța, amestecul sau articolul final ca urmă neintenționată de contaminant.

Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 18 pentru a modifica anexele I și II prin introducerea de adnotări care să prevadă în mod expres că se poate permite producerea și utilizarea ca intermediari limitați în spațiu și în sistem închis a unei substanțe enumerate în partea A din anexa relevantă, precum și pentru a modifica termenele prevăzute într-o astfel de adnotare în cazurile în care, ca urmare a unei notificări repetate din partea statului membru în cauză către secretariatul convenției, se exprimă un consens explicit sau tacit în temeiul convenției pentru continuarea producerii și a utilizării substanței pentru o perioadă suplimentară.

(4)   Deșeurile care sunt formate din, conțin sau sunt contaminate cu orice substanță enumerată în anexa IV intră sub incidența articolului 7.

(1)   Deținătorul unui stoc care este format din sau conține orice substanță enumerată în anexa I sau II a cărei utilizare nu este permisă gestionează stocul în cauză ca deșeu și în conformitate cu articolul 7.

(2)   Deținătorul unui stoc de peste 50 kg, care este format din sau conține oricare dintre substanțele enumerate în anexa I sau II a căror utilizare este permisă, furnizează autorității competente a statului membru în care se află stocul informații privind natura și dimensiunea stocului în cauză. Aceste informații trebuie furnizate în termen de 12 luni de la data la care prezentul regulament sau Regulamentul (CE) nr. 850/2004 devine aplicabil respectivei substanțe, oricare dintre acestea este prima pentru deținător, și de la data modificărilor relevante ale anexei I sau II, iar ulterior anual, până la termenul prevăzut în anexa I sau II pentru utilizarea restricționată.

Deținătorul gestionează stocul în mod sigur, eficient și rațional din punct de vedere ecologic, în conformitate cu pragurile și cerințele prevăzute în Directiva 2012/18/UE a Parlamentului European și a Consiliului (22) și luând toate măsurile adecvate pentru a garanta gestionarea stocului astfel încât să se protejeze sănătatea oamenilor și mediul.

(3)   Statele membre monitorizează utilizarea și gestionarea stocurilor notificate.

(1)   În termen de doi ani de la data intrării în vigoare a prezentului regulament sau a Regulamentului (CE) nr. 850/2004, oricare dintre aceste date este prima, statele membre elaborează inventare privind emisiile de substanțe enumerate în anexa III în aer, apă și sol, în conformitate cu obligațiile care le revin în temeiul convenției și al protocolului și mențin ulterior respectivele inventare.

(2)   Statele membre comunică planurile lor de acțiune privind măsurile de identificare, caracterizare și reducere la minimum, în vederea eliminării, dacă este posibil și cât mai curând posibil, a emisiilor totale de substanțe enumerate în anexa III, astfel cum sunt înregistrate în inventarele lor, întocmite în conformitate cu obligațiile care le revin în temeiul convenției, Comisiei, agenției și celorlalte state membre, ca parte a planurilor lor naționale de punere în aplicare, în temeiul articolului 9.

Respectivele planuri de acțiune cuprind măsuri de promovare a dezvoltării și, dacă se consideră necesar, impun utilizarea unor substanțe, amestecuri, articole și procese înlocuitoare sau modificate pentru a împiedica formarea și emisia substanțelor enumerate în anexa III.

(3)   Atunci când analizează propunerile privind construirea unor noi instalații sau modificarea semnificativă a instalațiilor existente prin utilizarea unor procese care determină emisia substanțelor chimice enumerate în anexa III, statele membre analizează în mod prioritar procesele, tehnicile sau practicile alternative care au aceeași utilitate, dar care evită formarea și emisia substanțelor enumerate în anexa III, fără a aduce atingere Directivei 2010/75/UE a Parlamentului European și a Consiliului (23).

(1)   Producătorii și deținătorii de deșeuri depun toate eforturile rezonabile pentru a evita, pe cât posibil, contaminarea acestor deșeuri cu substanțele enumerate în anexa IV.

(2)   În pofida Directivei 96/59/CE a Consiliului (24), deșeurile care sunt formate din, conțin sau sunt contaminate cu oricare dintre substanțele enumerate în anexa IV la prezentul regulament se elimină sau se valorifică, fără întârziere nejustificată și în conformitate cu partea 1 din anexa V la prezentul regulament, într-un mod care să asigure distrugerea sau transformarea ireversibilă a conținutului de POP, astfel încât deșeurile și emisiile rămase să nu prezinte caracteristicile POP.

La efectuarea acestor operațiuni de eliminare sau de valorificare, orice substanță enumerată în anexa IV poate fi izolată din deșeuri, cu condiția ca substanța în cauză să fie eliminată ulterior în conformitate cu primul paragraf.

(3)   Se interzic operațiunile de eliminare sau de valorificare care pot duce la valorificarea, reciclarea, regenerarea sau reutilizarea substanțelor izolate astfel cum sunt enumerate în anexa IV.

(4)   Prin derogare de la alineatul (2):

(5)   După caz și luând în considerare progresul tehnic și orientările și deciziile internaționale relevante, precum și orice autorizații acordate de un stat membru sau de autoritatea competentă desemnată de statul membru vizat în conformitate cu alineatul (4) și cu anexa V, Comisia poate adopta acte de punere în aplicare cu privire la punerea în aplicare a prezentului articol. În special, Comisia poate specifica formatul informațiilor care trebuie furnizate de statele membre în conformitate cu alineatul (4) litera (b) punctul (iv). Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 20 alineatul (3).

(6)   Statele membre iau măsurile necesare pentru a asigura controlul și trasabilitatea, în conformitate cu articolul 17 din Directiva 2008/98/CE, a deșeurilor care conțin sau sunt contaminate cu una dintre substanțele enumerate în anexa IV la prezentul regulament.

(1)   Pe lângă sarcinile care îi sunt atribuite în temeiul articolelor 9, 10, 11, 13 și 17, agenția îndeplinește următoarele sarcini:

(2)   Forumul este utilizat pentru a coordona o rețea a autorităților statelor membre responsabile cu asigurarea respectării prezentului regulament.

Membrii forumului care sunt numiți de un stat membru se asigură că există o coordonare corespunzătoare între sarcinile forumului și activitățile autorității competente a statului lor membru.

Forumul implică autoritățile de aplicare a legii ale statelor membre responsabile pentru deșeuri în soluționarea problemelor legate de deșeuri.

(3)   Secretariatul agenției îndeplinește sarcinile atribuite acesteia în temeiul prezentului regulament.

(1)   La pregătirea și actualizarea planurilor lor naționale de punere în aplicare, în conformitate cu procedurile de la nivel național, statele membre oferă publicului posibilitatea, din timp și în mod eficace, de a participa la acest proces.

(2)   De îndată ce un stat membru și-a adoptat planul național de punere în aplicare, în conformitate cu obligațiile ce îi revin în temeiul convenției, acesta îl pune la dispoziția publicului și comunică publicarea sa Comisiei, agenției și celorlalte state membre.

(3)   Atunci când statele membre își pregătesc și își actualizează planurile de punere în aplicare, Comisia, sprijinită de agenție, și statele membre fac schimb de informații cu privire la conținutul acestora, inclusiv informații cu privire la măsurile luate la nivel național pentru a identifica și a evalua siturile contaminate cu POP, după caz.

(4)   Comisia, sprijinită de agenție, menține un plan pentru punerea în aplicare a obligațiilor asumate de Uniune în temeiul convenției și publică, reexaminează și actualizează respectivul plan, după caz.

(1)   Cu sprijinul agenției, Comisia și statele membre stabilesc sau mențin, după caz, în strânsă colaborare, programe și mecanisme adecvate, în concordanță cu tehnologia de ultimă oră, pentru furnizarea periodică a datelor comparabile de monitorizare privind prezența în mediu a substanțelor enumerate în partea A din anexa III. La stabilirea sau la menținerea acestor programe și mecanisme, trebuie să se ia în considerare în mod corespunzător evoluțiile din cadrul protocolului și al convenției.

(2)   Comisia evaluează cu regularitate eventuala necesitate de a monitoriza în mod obligatoriu o substanță enumerată în partea B din anexa III. În lumina unei astfel de evaluări și a oricăror date puse la dispoziția sa de către statele membre, Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 18, pentru a modifica anexa III pentru a transfera, dacă este cazul, o substanță din partea B a anexei III în partea A a acesteia.

(1)   Comisia, agenția și statele membre facilitează și realizează în interiorul Uniunii și cu țările terțe un schimb de informații relevante privind reducerea, reducerea la minimum sau eliminarea, dacă este posibil, a producerii, a utilizării și a emisiilor de POP și privind alternativele la aceste substanțe, precizând riscurile și costurile economice și sociale implicate de aceste alternative.

(2)   În cazul POP, Comisia, agenția și statele membre, după caz, promovează și facilitează:

(3)   Fără a aduce atingere Regulamentelor (CE) nr. 1049/2001 și (CE) nr. 1367/2006 și Directivei 2003/4/CE, informațiile privind sănătatea și siguranța umană și mediul nu sunt considerate confidențiale. Comisia, agenția și statele membre care fac schimb de informații cu o țară terță protejează orice informații cu caracter confidențial în conformitate cu dreptul Uniunii.

(1)   Fără a aduce se atingere Directivelor 2003/4/CE și 2007/2/CE, statele membre elaborează și publică un raport care conține:

Statele membre actualizează raportul anual, în măsura în care sunt disponibile date sau informații noi, iar în absența unor date sau informații noi, cel puțin o dată la trei ani.

Statele membre acordă Comisiei și agenției acces la informațiile prevăzute în rapoarte.

(2)   În cazul în care un stat membru transmite informațiile menționate la alineatul (1) litera (e) Platformei de informare privind monitorizarea substanțelor chimice, acest lucru se menționează de către respectivul stat membru în raportul său și se consideră că statul membru și-a îndeplinit obligațiile de raportare prevăzute la alineatul menționat.

În cazul în care informațiile menționate la alineatul 1 litera (e) sunt incluse în raportul unui stat membru transmis agenției, aceasta utilizează Platforma de informare privind monitorizarea substanțelor chimice pentru compilarea, stocarea și transmiterea informațiilor respective.

(3)   Pentru substanțele enumerate în convenție, Comisia, sprijinită de agenție, compilează, la intervale stabilite de Conferința părților la convenție, un raport pe baza informațiilor furnizate agenției de statele membre în conformitate cu alineatul (1) litera (f) și îl comunică secretariatului convenției.

(4)   Agenția compilează și publică un raport general la nivelul Uniunii pe baza datelor menționate la alineatele (1) și (2) care sunt publicate sau notificate de către statele membre. Raportul general la nivelul Uniunii include, după caz, indicatori privind realizările, rezultatele și impacturile prezentului regulament, hărți generale ale Uniunii și rapoarte ale statelor membre. Raportul general la nivelul Uniunii este actualizat de către agenție cel puțin o dată la șase luni sau după primirea unei cereri din partea Comisiei.

(5)   Comisia poate adopta acte de punere în aplicare privind informațiile minime care se furnizează în conformitate cu alineatul (1), inclusiv definiția indicatorilor relevanți, a hărților și a rapoartelor generale menționate la alineatul (1) litera (f). Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 20 alineatul (3).

(1)   Comisia este împuternicită să adopte acte delegate, în conformitate cu articolul 18, pentru a modifica anexele I, II și III la prezentul regulament în vederea adaptării acestora la modificările listei substanțelor prevăzute în anexele la convenție sau la protocol, pe baza faptului că Uniunea a sprijinit modificarea în cauză prin intermediul unei decizii a Consiliului adoptate în conformitate cu articolul 218 alineatul (9) din TFUE, sau pentru a modifica rubricile sau dispozițiile anexelor I și II la prezentul regulament în vederea adaptării acestora la progresul științific și tehnic.

Ori de câte ori Comisia modifică anexa I, II sau III la prezentul regulament, aceasta adoptă un act delegat separat pentru fiecare substanță.

(2)   Comisia revizuiește anexele IV și V în mod constant și, după caz, face propuneri legislative de modificare a anexelor respective în vederea adaptării acestora la modificările listei substanțelor prevăzute în anexele la convenție sau la protocol sau pentru a modifica rubricile sau dispozițiile existente ale anexelor la prezentul regulament în vederea adaptării acestora la progresul științific și tehnic.

(1)   În sensul prezentului regulament, veniturile agenției înglobează:

(2)   Veniturile și cheltuielile cu activitățile prevăzute în prezentul regulament se combină cu cele aferente activităților efectuate în temeiul Regulamentului (UE) nr. 649/2012 și se reflectă în aceeași secțiune în bugetul agenției. Veniturile agenției menționate la alineatul (1) se utilizează pentru îndeplinirea sarcinilor care îi revin în temeiul prezentului regulament.

(1)   Competența de a adopta acte delegate este conferită Comisiei în condițiile prevăzute la prezentul articol.

(2)   Competența de a adopta acte delegate menționată la articolul 4 alineatul (3), la articolul 10 alineatul (2) și la articolul 15 alineatul (1) se conferă Comisiei pentru o perioadă de cinci ani de la 15 iulie 2019. Comisia elaborează un raport privind delegarea de competențe cu cel puțin nouă luni înainte de încheierea perioadei de cinci ani. Delegarea de competențe se prelungește tacit cu perioade de timp identice, cu excepția cazului în care Parlamentul European sau Consiliul se opune prelungirii respective cu cel puțin trei luni înainte de încheierea fiecărei perioade.

(3)   Delegarea de competențe menționată la articolul 4 alineatul (3), la articolul 10 alineatul (2) și la articolul 15 alineatul (1) poate fi revocată oricând de Parlamentul European sau de Consiliu. O decizie de revocare pune capăt delegării de competențe specificate în decizia respectivă. Decizia produce efecte din ziua care urmează datei publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene sau de la o dată ulterioară specificată în decizie. Decizia nu aduce atingere actelor delegate care sunt deja în vigoare.

(4)   Înainte de adoptarea unui act delegat, Comisia consultă experții desemnați de fiecare stat membru în conformitate cu principiile prevăzute în Acordul interinstituțional din 13 aprilie 2016 privind o mai bună legiferare.

(5)   De îndată ce adoptă un act delegat, Comisia îl notifică simultan Parlamentului European și Consiliului.

(6)   Un act delegat adoptat în temeiul articolului 4 alineatul (3), al articolului 10 alineatul (2) și al articolului 15 alineatul (1) intră în vigoare numai în cazul în care nici Parlamentul European și nici Consiliul nu au formulat obiecții în termen de două luni de la notificarea acestuia către Parlamentul European și către Consiliu sau în cazul în care, înainte de expirarea termenului respectiv, Parlamentul European și Consiliul au informat Comisia că nu vor formula obiecții. Perioada respectivă se prelungește cu două luni la inițiativa Parlamentului European sau a Consiliului.

(1)   Cu excepția cazului prevăzut la alineatul (2), Comisia este asistată de un comitet instituit prin articolul 133 din Regulamentul (CE) nr. 1907/2006. Respectivul comitet reprezintă un comitet în înțelesul Regulamentului (UE) nr. 182/2011.

(2)   Pentru aspectele legate de deșeuri, Comisia este asistată de comitetul înființat prin articolul 39 din Directiva 2008/98/CE. Respectivul comitet reprezintă un comitet în înțelesul Regulamentului (UE) nr. 182/2011.

(3)   În cazul în care se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolul 5 din Regulamentul (UE) nr. 182/2011.

În cazul în care comitetul nu emite un aviz, Comisia nu adoptă proiectul de act de punere în aplicare și se aplică articolul 5 alineatul (4) al treilea paragraf din Regulamentul (UE) nr. 182/2011.