(1)   Prezentul regulament stabilește cerințele pentru proiectarea și fabricarea de sisteme de aeronave fără pilot la bord (UAS) destinate operării în conformitate cu normele și condițiile definite în Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2019/947 și de dispozitive complementare de identificare la distanță. El definește în egală măsură tipul de UAS în cazul căruia proiectarea, producția și întreținerea fac obiectul certificării.

(2)   El stabilește, de asemenea, norme privind punerea la dispoziție pe piață a UAS destinate operării în categoria „deschise” și a dispozitivelor complementare de identificare la distanță, precum și privind libera circulație a acestora în Uniune.

(3)   Prezentul regulament stabilește, de asemenea, norme pentru operatorii din țările terțe, atunci când aceștia desfășoară o operațiune UAS în temeiul Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2019/947 în spațiul aerian al cerului unic european.

(1)   Capitolul II din prezentul regulament se aplică următoarelor produse:

(2)   Capitolul III din prezentul regulament se aplică UAS operate în conformitate cu normele și condițiile aplicabile categoriilor de operațiuni UAS „certificate” și „specifice” în temeiul Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2019/947.

(3)   Capitolul IV din prezentul regulament se aplică, de asemenea, operatorilor UAS care au sediul principal de activitate, sunt stabiliți sau au reședința într-o țară terță, dacă UAS sunt operate în Uniune.

(4)   Prezentul regulament nu se aplică UAS care urmează să fie operate exclusiv în spații închise.

(1)   Produsele menționate la articolul 2 alineatul (1) trebuie să îndeplinească cerințele stabilite în părțile 1-6 din anexă.

(2)   UAS care nu sunt jucării în sensul Directivei 2009/48/CE trebuie să respecte cerințele relevante de sănătate și siguranță prevăzute în Directiva 2006/42/CE numai în ceea ce privește alte riscuri decât cele legate de siguranța zborului UA.

(3)   Software-ul produselor care au fost deja puse la dispoziție pe piață poate fi actualizat numai în cazul în care actualizarea nu afectează conformitatea produsului.

(1)   Produsele sunt puse la dispoziție pe piață numai dacă îndeplinesc cerințele prezentului capitol și nu pun în pericol sănătatea sau siguranța persoanelor, a animalelor sau a bunurilor.

(2)   Statele membre nu interzic, nu restricționează și nu împiedică, în ceea ce privește aspectele reglementate de prezentul capitol, punerea la dispoziție pe piață a produselor conforme cu prezentul capitol.

(1)   Atunci când introduc un produs pe piața Uniunii, producătorii se asigură că acesta a fost proiectat și fabricat în conformitate cu cerințele prevăzute în părțile 1-6 din anexă.

(2)   Producătorii întocmesc documentația tehnică prevăzută la articolul 17 și efectuează procedura de evaluare a conformității relevantă menționată la articolul 13 sau dispun externalizarea acestei proceduri.

În cazul în care s-a demonstrat conformitatea produsului cu cerințele stabilite în părțile 1-6 din anexă prin procedura de evaluare a conformității menționată, producătorii întocmesc o declarație de conformitate UE și aplică marcajul CE.

(3)   Producătorii păstrează documentația tehnică și declarația de conformitate UE timp de 10 ani după introducerea pe piață a produsului.

(4)   Producătorii se asigură că există proceduri care să asigure menținerea conformității producției de serie cu prezentul capitol. Modificările legate de proiectare, de caracteristicile produsului sau de software, precum și cele legate de standardele armonizate sau de specificațiile tehnice, în raport cu care se declară conformitatea unui produs, se iau în considerare în mod corespunzător.

Ori de câte ori acest lucru este justificat de riscurile prezentate de un produs, producătorii testează prin eșantionare produsele comercializate, pentru a proteja sănătatea și siguranța consumatorilor, investigând și, după caz, ținând un registru de plângeri, produse neconforme și rechemări ale unor produse, și informează distribuitorii privind orice astfel de activități de monitorizare.

(5)   Producătorii de UAS se asigură că UA sunt purtătoarele unui tip în sensul Deciziei 768/2008/CE și ale unui număr de serie unic care permite identificarea lor și, dacă este cazul, conform cu cerințele definite în părțile corespunzătoare 2-4 din anexă. Producătorii de dispozitive complementare de identificare la distanță se asigură că acestea poartă un tip și un număr de serie unic, care permite identificarea lor și respectă cerințele definite în partea 6 din anexă. În ambele cazuri, producătorii se asigură că în declarația de conformitate UE sau în declarația de conformitate UE simplificată menționată la articolul 14 figurează și un număr de serie unic.

(6)   Producătorii indică numele, denumirea comercială înregistrată sau marca înregistrată, adresa website-ului și adresa poștală la care pot fi contactați fie direct pe produs, fie, dacă acest lucru nu este posibil, pe ambalaj sau într-un document însoțitor. Adresa trebuie să indice un singur punct de contact pentru producător. Datele de contact trebuie indicate într-o limbă ușor de înțeles de către utilizatorii finali și autoritățile de supraveghere a pieței.

(7)   Producătorii se asigură că produsele sunt însoțite de manual și de informațiile necesare în temeiul părților 1-6 din anexă, redactate într-o limbă ușor de înțeles de către consumatori și alți utilizatori finali, stabilită de statul membru în cauză. Manualul și informațiile, precum și orice text imprimat pe etichete, trebuie să fie clare, inteligibile și lizibile.

(8)   Producătorii iau măsurile necesare pentru ca fiecare produs să fie însoțit de o copie a declarației UE de conformitate sau de o declarație UE de conformitate simplificată. În cazul în care se furnizează o declarație UE de conformitate simplificată, aceasta conține adresa de internet exactă de unde poate fi obținut textul integral al declarației UE de conformitate.

(9)   Producătorii care consideră sau au motive să creadă că produsele pe care le-au introdus pe piață nu sunt conforme cu prezentul capitol iau de îndată măsurile corective necesare pentru a aduce respectivul produs în conformitate, pentru a-l retrage sau pentru a-l rechema, după caz. În cazul în care produsul prezintă un risc, producătorii informează imediat în acest sens autoritățile de supraveghere a pieței din statele membre în care au pus la dispoziție pe piață produsul, indicând detaliile, în special cu privire la neconformitate și la orice măsuri corective luate, precum și la rezultatele acestor măsuri.

(10)   În urma unei cereri motivate din partea unei autorități naționale competente, producătorii îi furnizează acesteia toate informațiile și documentația necesare, pe suport de hârtie sau în format electronic, pentru a demonstra conformitatea produsului cu prezentul capitol, într-o limbă ușor de înțeles de către autoritatea în cauză. Aceștia cooperează cu autoritatea respectivă, la cererea acesteia, cu privire la orice acțiune întreprinsă pentru eliminarea riscurilor prezentate de produsul pe care l-au introdus pe piață.

(1)   Un producător poate numi un reprezentant autorizat, printr-un mandat scris.

Obligațiile stabilite la articolul 6 alineatul (1) și obligația de a întocmi documentația tehnică menționată la articolul 6 alineatul (2) nu fac parte din mandatul reprezentantului autorizat.

(2)   Reprezentantul autorizat îndeplinește sarcinile prevăzute în mandatul primit de la producător. Mandatul îi permite reprezentantului autorizat să îndeplinească cel puțin următoarele sarcini:

(1)   Importatorii introduc pe piața Uniunii numai produse care respectă cerințele stabilite în prezentul capitol.

(2)   Înainte de introducerea unui produs pe piața Uniunii, importatorii se asigură că:

Atunci când consideră sau are motive să creadă că un produs nu este conform cu cerințele prevăzute în părțile 1-6 din anexă, importatorul nu introduce produsul pe piață până când acesta nu a fost pus în conformitate. În plus, în cazul în care produsul prezintă un risc pentru sănătatea și siguranța consumatorilor și a terților, importatorul informează producătorul și autoritățile naționale competente în acest sens.

(3)   Producătorii indică numele, denumirea comercială înregistrată sau marca înregistrată, adresa website-ului și adresa poștală la care pot fi contactați fie direct pe produs, fie, dacă acest lucru nu este posibil, pe ambalaj sau într-un document însoțitor. Datele de contact trebuie comunicate într-o limbă ușor de înțeles de către utilizatorii finali și autoritățile de supraveghere a pieței.

(4)   Importatorii se asigură că produsele sunt însoțite de manual și de informațiile necesare în temeiul părților 1-6 din anexă, redactate într-o limbă ușor de înțeles de către consumatori și alți utilizatori finali, stabilită de statul membru în cauză. Manualul și informațiile, precum și orice text imprimat pe etichete, trebuie să fie clare, inteligibile și lizibile.

(5)   Importatorii se asigură că, atât timp cât produsul constituie responsabilitatea lor, condițiile de depozitare sau transport ale produsului nu periclitează conformitatea cu cerințele esențiale stabilite la articolul 4.

(6)   Ori de câte ori acest lucru este justificat de riscurile prezentate de un produs, pentru a asigura protecția sănătății și securității utilizatorilor finali și a terților, importatorii testează prin eșantionare produsele puse la dispoziție pe piață, investighează și, dacă este necesar, țin un registru de reclamații, produse neconforme și rechemări de produse și informează distribuitorii cu privire la orice astfel de activități de monitorizare.

(7)   Importatorii care consideră sau au motive să creadă că un produs pe care l-au introdus pe piață nu respectă legislația de armonizare aplicabilă a Uniunii, iau imediat măsurile corective necesare pentru ca respectivul produs să fie pus în conformitate, pentru a-l retrage sau pentru a-l rechema, dacă este cazul. De asemenea, în cazul în care produsul prezintă un risc, importatorii informează imediat în acest sens autoritățile de supraveghere a pieței din statele membre în care au pus la dispoziție pe piață produsul, indicând detaliile, în special cu privire la neconformitate și la orice măsuri corective luate.

(8)   Importatorii păstrează o copie a declarației de conformitate UE la dispoziția autorităților de supraveghere a pieței timp de 10 ani după introducerea pe piață a produsului și se asigură că documentația tehnică poate fi pusă la dispoziția acestor autorități, la cerere.

(9)   În urma unei cereri motivate din partea autorității naționale competente, importatorii furnizează acesteia toate informațiile și documentația necesară, pe suport de hârtie sau în format electronic, pentru a demonstra conformitatea produsului, într-o limbă ușor de înțeles de autoritatea în cauză. Aceștia cooperează cu autoritatea respectivă, la cererea acesteia, cu privire la orice acțiune întreprinsă pentru eliminarea riscurilor prezentate de produsul pe care l-au introdus pe piață.

(1)   Atunci când pun la dispoziție un produs pe piața Uniunii, distribuitorii acționează cu atenția cuvenită privind cerințele prezentului capitol.

(2)   Înainte de a pune la dispoziție pe piață un produs, distribuitorii verifică dacă produsul poartă marcajul CE și, dacă este cazul, eticheta de identificare a clasei de UA și indicația nivelului de putere acustică, dacă acesta este însoțit de documentele menționate la articolul 6 alineatele (7) și (8) și dacă producătorul și importatorul au respectat cerințele prevăzute la articolul 6 alineatele (5) și (6) și la articolul 8 alineatul (3).

Distribuitorii se asigură că produsele sunt însoțite de manual și de informațiile necesare în temeiul părților 1-6 din anexă, redactate într-o limbă ușor de înțeles de către consumatori și alți utilizatori finali, stabilită de statul membru în cauză. Manualul și informațiile, precum și orice text imprimat pe etichete, trebuie să fie clare, inteligibile și lizibile.

Atunci când consideră sau are motive să creadă că un produs nu este în conformitate cu cerințele stabilite la articolul 4, distribuitorul nu pune la dispoziție produsul pe piață până când este pus în conformitate. Mai mult, atunci când produsul prezintă un risc, distribuitorul informează producătorul sau importatorul în acest sens, precum și autoritățile competente de supraveghere a pieței.

(3)   Distribuitorii se asigură că, atât timp cât un produs constituie responsabilitatea lor, condițiile de depozitare sau transport ale produsului nu periclitează conformitatea cu cerințele stabilite la articolul 4.

(4)   Distribuitorii care consideră sau au motive să creadă că un produs pe care l-au pus la dispoziție pe piață nu respectă legislația de armonizare aplicabilă a Uniunii trebuie să se asigure că se iau imediat măsurile corective necesare pentru a pune în conformitate produsul, a-l retrage sau a-l rechema, după caz. De asemenea, în cazul în care produsul prezintă un risc, distribuitorii informează imediat în acest sens autoritățile naționale competente din statele membre în care au pus la dispoziție pe piață produsul, indicând detaliile, în special cu privire la neconformitate și la orice măsuri corective luate.

(5)   La cererea motivată a autorității naționale competente, distribuitorii îi furnizează acesteia toate informațiile și documentația necesare, pe suport de hârtie sau în format electronic, pentru a demonstra conformitatea produsului. Ei cooperează cu autoritatea respectivă, la cererea acesteia, cu privire la orice acțiune întreprinsă pentru eliminarea riscurilor prezentate produsul pe care aceștia l-au pus la dispoziție pe piață.

(1)   Operatorii economici transmit, la cerere, către autoritățile de supraveghere a pieței datele de identificare ale:

(2)   Operatorii economici trebuie să poată prezenta informațiile menționate la alineatul (1):

(1)   Producătorul efectuează o evaluare a conformității produsului utilizând una dintre procedurile de mai jos, în vederea stabilirii conformității acestuia cu cerințele stabilite în părțile 1-6 din anexă. Evaluarea conformității ține seama de toate condițiile de funcționare prevăzute și previzibile.

(2)   Procedurile disponibile pentru efectuarea evaluării conformității sunt următoarele:

(1)   Declarația de conformitate UE menționată la articolul 6 alineatul (8) precizează faptul că a fost demonstrată conformitatea produsului cu cerințele stabilite în părțile 1-6 din anexă și, în cazul UAS, identifică clasa acestuia.

(2)   Declarația de conformitate UE are structura modelului stabilit în partea 11 din anexă, conține elementele prevăzute în partea respectivă și se actualizează în permanență. Aceasta se traduce în limba (limbile) impusă (impuse) de statul membru pe piața căruia este introdus sau pus la dispoziție produsul.

(3)   Declarația de conformitate UE simplificată menționată la articolul 6 alineatul (8) conține elementele prevăzute în partea 12 din anexă și se actualizează în permanență. Aceasta se traduce în limba (limbile) impusă (impuse) de statul membru în care este introdus sau pus la dispoziție pe piață produsul. Textul complet al declarației de conformitate UE este accesibil la adresa de internet menționată în declarația de conformitate UE simplificată, în limba (limbile) solicitată (solicitate) de statul membru pe piața căruia produsul este introdus sau pus la dispoziție pe piață.

(4)   În cazul în care un produs intră sub incidența mai multor acte ale Uniunii prin care se solicită o declarație de conformitate UE, se întocmește o singură declarație de conformitate UE în temeiul tuturor acestor acte ale Uniunii. Declarația respectivă conține identificarea actelor în cauză ale Uniunii, inclusiv referințele de publicare ale acestora.

(5)   Prin redactarea declarației de conformitate UE, producătorul își asumă responsabilitatea pentru conformitatea produsului cu cerințele prevăzute în prezentul capitol.

(1)   Marcajul CE se aplică în mod vizibil, lizibil și indelebil pe produs sau pe plăcuța cu date fixată pe produs. În cazul în care acest lucru nu este posibil sau nu este justificat din cauza dimensiunii produsului, marcajul se aplică pe ambalaj.

(2)   Eticheta de identificare a clasei de UA se aplică în mod vizibil, lizibil și indelebil pe UA și pe ambalajul său și trebuie să aibă o înălțime de cel puțin 5 mm. Se interzice aplicarea pe produs a unor marcaje, însemne sau inscripții care pot induce în eroare terții în ceea ce privește semnificația sau forma etichetei de identificare a clasei.

(3)   Indicarea nivelului de putere acustică prevăzut în partea 14 din anexă se aplică, după caz, vizibil, lizibil și indelebil pe UA, cu excepția cazului în care acest lucru nu este posibil sau nu este justificat din cauza dimensiunii produsului, precum și pe ambalaj.

(4)   Marcajul CE și, dacă este cazul, indicația nivelului de putere acustică și eticheta de identificare a clasei de UA se aplică înainte ca produsul să fie introdus pe piață.

(5)   Marcajul CE este urmat de numărul de identificare al organismului notificat, în cazul în care se aplică procedura de evaluare a conformității stabilită în partea 9 din anexă.

Numărul de identificare al organismului notificat se aplică chiar de către organismul notificat sau, conform instrucțiunilor acestuia, de către producător sau reprezentantul său autorizat.

(6)   Statele membre se bazează pe mecanismele existente pentru a asigura aplicarea corectă a regimului aplicabil marcajului CE și iau măsurile corespunzătoare în cazul utilizării inadecvate a respectivului marcaj.

(1)   Documentația tehnică conține toate datele și detaliile relevante referitoare la mijloacele utilizate de producător pentru a garanta faptul că produsul respectă cerințele prevăzute în părțile 1-6 din anexă. Aceasta conține cel puțin elementele prevăzute în partea 10 din anexă.

(2)   Documentația tehnică se redactează înainte de introducerea pe piață a produsului și se actualizează în permanență.

(3)   Documentația tehnică și corespondența referitoare la procedura de examinare UE de tip sau la evaluarea sistemului de calitate al producătorului se întocmesc într-una dintre limbile oficiale ale statului membru unde este stabilit organismul notificat sau într-o limbă acceptată de acesta.

(4)   În cazul în care documentația tehnică nu este conformă cu alineatele (1), (2) sau (3) din prezentul articol, autoritatea de supraveghere a pieței poate solicita producătorului sau importatorului să încredințeze unui organism acceptat de către autoritatea de supraveghere a pieței efectuarea încercării, pe cheltuiala producătorului sau a importatorului, într-o perioadă de timp specificată, pentru a verifica conformitatea produsului cu cerințele stabilite în părțile 1-6 din anexă care i se aplică.

(1)   Statele membre desemnează o autoritate de notificare care este responsabilă cu instituirea și îndeplinirea procedurilor necesare pentru evaluarea și notificarea organismelor de evaluare a conformității și cu monitorizarea organismelor notificate, incluzând conformitatea cu dispozițiile articolului 24.

(2)   Statele membre pot decide ca evaluarea și monitorizarea menționate la alineatul (1) să fie efectuate de un organism național de acreditare în sensul Regulamentului (CE) nr. 765/2008.

(3)   În cazul în care autoritatea de notificare deleagă sau încredințează în alt mod evaluarea, notificarea sau monitorizarea menționate la alineatul (1) unui organism care nu reprezintă o entitate guvernamentală, respectivul organism este o persoană juridică și îndeplinește, mutatis mutandis, cerințele prevăzute la articolul 20. În plus, un astfel de organism prevede modalități de acoperire a responsabilităților care decurg din activitățile sale.

(4)   Autoritatea de notificare își asumă întreaga răspundere pentru sarcinile îndeplinite de organismul menționat la alineatul (3).

(1)   Autoritatea de notificare:

(1)   Statele membre informează Comisia în legătură cu procedurile lor de evaluare și notificare a organismelor de evaluare a conformității și cu procedurile de monitorizare a organismelor notificate, precum și în legătură cu orice modificări ale acestora.

(2)   Comisia pune la dispoziția publicului informațiile respective.

(1)   În scopul notificării, un organism de evaluare a conformității îndeplinește cerințele prevăzute la alineatele (2)-(11).

(2)   Organismul de evaluare a conformității este înființat în temeiul legislației naționale a unui stat membru și are personalitate juridică.

(3)   Un organism de evaluare a conformității este un organism terț, independent de organizația pe care o evaluează.

Un organism care aparține unei asociații de întreprinderi sau unei federații profesionale care reprezintă întreprinderile implicate în proiectarea, fabricarea, furnizarea, asamblarea, utilizarea sau întreținerea produsului pe care îl evaluează poate fi considerat a fi un astfel de organism, cu condiția să se demonstreze că este independent și că nu există conflicte de interese.

(4)   Organismul de evaluare a conformității, personalul de conducere și personalul responsabil cu îndeplinirea atribuțiilor de evaluare a conformității nu trebuie să acționeze ca proiectant, producător, furnizor, instalator, cumpărător, proprietar, utilizator sau operator de întreținere al produsului pe care îl evaluează și nici ca reprezentanți ai vreuneia dintre aceste părți. Acest lucru nu împiedică utilizarea produsului evaluat necesară pentru operațiunile organismului de evaluare a conformității sau utilizarea acestui produs în scopuri personale.

Organismul de evaluare a conformității, personalul său de conducere și personalul responsabil cu îndeplinirea atribuțiilor de evaluare a conformității nu pot fi direct implicați în proiectarea, fabricarea sau construcția, comercializarea, instalarea, utilizarea sau întreținerea produsului respectiv și nu reprezintă părțile angajate în acele activități. Aceștia nu se implică în activități care le-ar putea afecta imparțialitatea sau integritatea în ceea ce privește activitățile de evaluare a conformității pentru care sunt notificați. Aceste dispoziții se aplică în special serviciilor de consultanță.

Organismele de evaluare a conformității se asigură că activitățile filialelor sau ale subcontractanților lor nu afectează confidențialitatea, obiectivitatea sau imparțialitatea activităților lor de evaluare a conformității.

(5)   Organismele de evaluare a conformității și personalul acestora îndeplinesc activitățile de evaluare a conformității cu cel mai înalt grad de integritate profesională și cu competența tehnică necesară în domeniul respectiv și nu fac obiectul niciunei presiuni și al niciunui stimulent, îndeosebi financiare, care le-ar putea influența deciziile sau rezultatele activităților de evaluare a conformității, în special din partea persoanelor sau a grupurilor de persoane cu un interes pentru rezultatele acelor activități.

(6)   Organismul de evaluare a conformității are capacitatea să îndeplinească toate sarcinile de evaluare a conformității care îi sunt atribuite prin partea 8 sau 9 din anexă și în legătură cu care a fost notificat, indiferent dacă acele sarcini sunt îndeplinite chiar de către organismul de evaluare a conformității sau în numele și sub responsabilitatea acestuia.

De fiecare dată și pentru fiecare procedură de evaluare a conformității și pentru fiecare tip sau categorie de produs pentru care a fost notificat, organismul de evaluare a conformității are la dispoziție:

Organismul de evaluare a conformității trebuie să dispună de mijloacele necesare pentru a îndeplini în mod corespunzător sarcinile tehnice și administrative legate de activitățile de evaluare a conformității și să aibă acces la toate echipamentele sau facilitățile necesare.

(7)   Personalul responsabil de îndeplinirea sarcinilor de evaluare a conformității trebuie să aibă următoarele capacități:

(8)   Imparțialitatea organismelor de evaluare a conformității, a conducerii superioare și a personalului responsabil cu îndeplinirea sarcinilor de evaluare a conformității din cadrul acestora este garantată.

Remunerația conducerii generale și a personalului responsabil cu îndeplinirea sarcinilor de evaluare a conformității din cadrul organismului de evaluare a conformității nu depinde de numărul de evaluări realizate și nici de rezultatele acestor evaluări.

(9)   Organismele de evaluare a conformității încheie o asigurare de răspundere în cazul în care răspunderea nu este asumată de statul membru în conformitate cu dreptul intern sau în cazul în care statul membru nu este direct responsabil pentru evaluarea conformității.

(10)   Personalul organismului de evaluare a conformității păstrează secretul profesional referitor la toate informațiile obținute în îndeplinirea sarcinilor sale în temeiul părților 8 și 9 din anexă sau al oricărei dispoziții din legislația națională de punere în aplicare a acestora, excepție făcând relația cu autoritățile competente ale statului membru în care își desfășoară activitățile. Drepturile de proprietate sunt protejate.

(11)   Organismele de evaluare a conformității participă la sesiuni de informare sau se asigură că personalul lor responsabil cu îndeplinirea sarcinilor de evaluare a conformității este informat în legătură cu activitățile de standardizare relevante, cu activitățile de reglementare în domeniul UAS și al planificării frecvențelor, precum și cu activitățile grupului de coordonare a organismelor notificate înființat în temeiul legislației de armonizare relevante a Uniunii și pun în aplicare ca orientare generală deciziile și documentele administrative rezultate în urma activității grupului sus-menționat.

(1)   În cazul în care un organism notificat subcontractează anumite sarcini legate de evaluarea conformității sau recurge la o filială, acesta se asigură că subcontractantul sau filiala îndeplinește cerințele stabilite la articolul 22 și informează autoritatea de notificare în acest sens.

(2)   Organismele notificate preiau întreaga responsabilitate pentru sarcinile îndeplinite de subcontractanți sau filiale, oriunde ar fi stabilite acestea.

(3)   Activitățile pot fi subcontractate sau realizate de o filială numai cu acordul clientului.

(4)   Organismele notificate pun la dispoziția autorităților de notificare documentele relevante privind evaluarea calificărilor subcontractantului sau ale filialei și privind activitățile îndeplinite de aceștia în temeiul părților 8 și 9 din anexă.

(1)   Un organism de evaluare a conformității depune o cerere de notificare către autoritatea de notificare a statului membru în care este stabilit.

(2)   Cererea de notificare este însoțită de o descriere a activităților de evaluare a conformității, a modulului sau modulelor de evaluare a conformității și a produsului pentru care organismul susține a fi competent, precum și de un certificat de acreditare eliberat de un organism național de acreditare care să ateste că organismul de evaluare a conformității satisface cerințele prevăzute la articolul 22.

(1)   Autoritățile de notificare pot notifica numai organismele de evaluare a conformității care îndeplinesc cerințele prevăzute la articolul 22.

(2)   Ele notifică Comisiei și celorlalte state membre organismele de evaluare a conformității, prin intermediul instrumentului de notificare electronică dezvoltat și gestionat de Comisie.

(3)   Notificarea include detalii complete ale activităților de evaluare a conformității, ale modulului sau modulelor de evaluare a conformității și ale produsului în cauză și certificarea corespunzătoare a acreditării.

(4)   Organismul în cauză poate exercita activitățile unui organism notificat numai în cazul în care nu se formulează obiecții din partea Comisiei și a celorlalte state membre, în termen de două săptămâni de la notificare.

(5)   Numai un astfel de organism este considerat organism notificat în sensul prezentului capitol.

(6)   Autoritatea de notificare notifică Comisiei și celorlalte state membre orice modificări ulterioare relevante aduse notificării.

(1)   Comisia atribuie un număr de identificare organismului notificat.

(2)   Comisia atribuie un singur astfel de număr, chiar dacă organismul este notificat în temeiul mai multor acte ale Uniunii.

(3)   Comisia pune la dispoziția publicului lista organismelor notificate în temeiul prezentului regulament, inclusiv numerele de identificare care le-au fost atribuite și activitățile pentru care au fost notificate.

Comisia se asigură că lista este actualizată.

(1)   În cazul în care o autoritate de notificare a constatat sau a fost informată că un organism notificat nu mai satisface cerințele prevăzute la articolul 22 sau că acesta nu își îndeplinește obligațiile, autoritatea de notificare restricționează, suspendă sau, după caz, retrage notificarea, în funcție de gravitatea încălcării cerințelor sau a neîndeplinirii obligațiilor. Autoritatea informează de îndată Comisia și celelalte state membre în consecință.

(2)   În caz de restricționare, suspendare sau retragere a notificării sau în cazul în care organismul notificat și-a încetat activitatea, statul membru notificator ia măsurile adecvate pentru a se asigura că dosarele organismului respectiv sunt fie prelucrate de un alt organism notificat, fie puse la dispoziția autorităților competente de notificare și de supraveghere a pieței, la cererea acestora.

(1)   Comisia investighează toate cazurile în care are îndoieli sau i se aduc la cunoștință îndoieli privind competența unui organism notificat sau continuitatea îndeplinirii de către un organism notificat a cerințelor și a responsabilităților care îi revin.

(2)   Statul membru notificator prezintă Comisiei, la cerere, toate informațiile referitoare la temeiul notificării sau la menținerea competenței organismului notificat în cauză.

(3)   Comisia se asigură că toate informațiile sensibile obținute pe parcursul investigațiilor sale sunt tratate confidențial.

(4)   În cazul în care Comisia constată că un organism notificat nu îndeplinește sau nu mai îndeplinește cerințele pentru a fi notificat, aceasta informează în mod corespunzător statul membru care a transmis notificarea și îi solicită acestuia să adopte măsurile corective necesare, inclusiv de-notificarea, în funcție de necesitate.

(1)   Organismele notificate efectuează evaluări ale conformității în conformitate cu procedurile de evaluare a conformității prevăzute în părțile 8 și 9 din anexă.

(2)   Evaluările conformității se realizează în mod proporțional, evitându-se sarcinile inutile pentru operatorii economici. Organismele de evaluare a conformității își desfășoară activitatea ținând seama în mod corespunzător de dimensiunea unei întreprinderi, domeniul de activitate și structura acesteia, de gradul de complexitate a produsului în cauză, precum și de caracterul de serie sau de masă al procesului de producție.

Procedând astfel, organismele în cauză respectă totuși gradul de precizie și nivelul de protecție necesare pentru conformitatea UA sau UAS cu dispozițiile prezentului capitol.

(3)   În cazul în care un organism notificat constată că cerințele prevăzute în părțile 1-6 din anexă sau în standardele armonizate sau în alte specificații tehnice corespunzătoare nu sunt îndeplinite de către un producător, acesta solicită producătorului să ia măsurile corective adecvate și nu emite un certificat de examinare UE de tip sau o aprobare a sistemului calității.

(4)   În cazul în care, pe parcursul monitorizării conformității, ulterior eliberării certificatului de examinare UE de tip sau a aprobării sistemului calității, un organism notificat constată că un produs nu mai este conform, acesta solicită producătorului să ia măsurile corective adecvate și suspendă sau retrage certificatul de examinare UE de tip sau aprobarea sistemului calității dacă este necesar.

(5)   În cazul în care nu sunt adoptate măsuri corective sau acestea nu au efectul cerut, organismul notificat restricționează, suspendă sau retrage certificatele de examinare UE de tip sau aprobările sistemului calității, după caz.

(1)   Organismele notificate informează autoritatea de notificare în legătură cu:

(2)   Organismele notificate furnizează, în conformitate cu cerințele din părțile 8 și 9 din anexă, celorlalte organisme notificate în conformitate cu prezentul capitol, care îndeplinesc activități similare de evaluare a conformității, vizând aceleași categorii de UA sau UAS, informații relevante privind aspecte legate de rezultatele negative ale evaluărilor conformității și, la cerere, rezultatele pozitive ale evaluărilor conformității.

(3)   Organismele notificate îndeplinesc obligațiile de informare ce le revin în temeiul părților 8 și 9 din anexă.

(1)   Comisia se asigură că între organismele notificate în temeiul prezentului capitol se instituie și funcționează în mod corespunzător o coordonare și cooperare adecvate, sub forma unui grup sectorial al organismelor notificate.

(2)   Organismele notificate participă la activitatea grupului respectiv, în mod direct sau prin intermediul unor reprezentanți desemnați.

(1)   Statele membre organizează și efectuează supravegherea produselor introduse pe piața Uniunii în conformitate cu articolul 15 alineatul (3) și cu articolele 16-26 din Regulamentul (CE) nr. 765/2008.

(2)   Statele membre organizează și efectuează controlul produselor care intră pe piața Uniunii în conformitate cu articolul 15 alineatul (5) și cu articolele 27, 28 și 29 din Regulamentul (CE) nr. 765/2008.

(3)   Statele membre se asigură că autoritățile lor de supraveghere a pieței și de control la frontieră cooperează cu autoritățile competente desemnate în temeiul articolului 17 din Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2019/947 în ceea ce privește aspectele legate de siguranță și instituie mecanisme adecvate de comunicare și coordonare între acestea, utilizând în mod optim informațiile cuprinse în sistemul de raportare a evenimentelor definit în Regulamentul (UE) nr. 376/2014 al Parlamentului European și al Consiliului (14) și în sistemele informatice definite la articolele 22 și 23 din Regulamentul (CE) nr. 765/2008.

(1)   În cazul în care au luat măsuri în temeiul articolului 20 din Regulamentul (CE) nr. 765/2008 sau în cazul în care au motive suficiente să creadă că un produs reprezintă un risc la adresa sănătății sau siguranței persoanelor sau a altor aspecte referitoare la protecția interesului public care intră sub incidența prezentului capitol, autoritățile de supraveghere a pieței dintr-un stat membru fac o evaluare cu privire la produsul în cauză, care acoperă toate cerințele aplicabile stabilite în prezentul capitol. Operatorii economici relevanți cooperează cu autoritățile de supraveghere a pieței în acest scop, după cum este necesar.

În cazul în care, pe parcursul evaluării menționate la primul paragraf, autoritățile de supraveghere a pieței constată că produsul nu este conform cerințelor stabilite în prezentul capitol, acestea solicită de îndată operatorului economic relevant să întreprindă toate măsurile corective adecvate pentru a aduce produsul în conformitate cu acele cerințe, să retragă produsul de pe piață sau să îl recheme în decursul unei perioade rezonabile, proporțională cu natura riscului, pe care o stabilesc acestea.

Autoritățile de supraveghere a pieței informează organismul notificat relevant în mod corespunzător.

Articolul 21 din Regulamentul (CE) nr. 765/2008 se aplică măsurilor menționate la al doilea paragraf de la prezentul alineat.

(2)   În cazul în care autoritățile de supraveghere a pieței consideră că neconformitatea nu se limitează la teritoriul lor național, ele informează Comisia și celelalte state membre cu privire la rezultatele evaluării și la măsurile pe care le-au impus operatorului economic.

(3)   Operatorul economic se asigură că sunt întreprinse toate măsurile corective adecvate pentru toate produsele vizate pe care acesta le-a pus la dispoziție pe piață în cadrul Uniunii.

(4)   În cazul în care operatorul economic relevant nu întreprinde acțiunile corective adecvate în termenul menționat la alineatul (1) paragraful al doilea, autoritățile de supraveghere a pieței iau toate măsurile provizorii corespunzătoare pentru a interzice sau a restrânge punerea la dispoziție a produsului pe piața națională sau a retrage sau a rechema produsul de pe piață.

Autoritățile de supraveghere a pieței informează de îndată Comisia și celelalte state membre cu privire la măsurile respective.

(5)   Informațiile menționate la alineatul (4) includ toate detaliile disponibile, în special cu privire la datele necesare pentru a identifica produsul neconform, originea produsului, natura neconformității invocate, natura și durata măsurilor naționale luate, precum și punctul de vedere al operatorului economic relevant. Autoritățile de supraveghere a pieței indică, în special, dacă neconformitatea se datorează uneia dintre următoarele situații:

(6)   Statele membre, altele decât statul membru care a inițiat procedura în temeiul prezentului articol, informează de îndată Comisia și celelalte state membre cu privire la măsurile adoptate și informațiile suplimentare referitoare la neconformitatea produsului în cauză, aflate la dispoziția lor, și cu privire la obiecțiile lor, în caz de dezacord cu măsura națională adoptată.

(7)   În cazul în care, în termen de trei luni de la primirea informațiilor menționate la alineatul (5), niciun stat membru și nici Comisia nu ridică vreo obiecție cu privire la o măsură provizorie luată de un stat membru, măsura respectivă este considerată justificată.

(8)   Statele membre se asigură că se iau fără întârziere măsurile restrictive adecvate, cum ar fi retragerea produsului de pe piață, în legătură cu produsul în cauză.

(1)   În cazul în care, la finalizarea procedurii prevăzute la articolul 36 alineatele (3) și (4), se ridică obiecții la adresa unei măsuri luate de un stat membru sau în cazul în care Comisia consideră că măsura națională contravine legislației Uniunii, Comisia inițiază de îndată consultări cu statele membre și cu operatorul sau operatorii economici relevanți și evaluează măsura națională. Pe baza rezultatelor evaluării respective, Comisia decide dacă măsura națională este justificată sau nu.

Comisia adresează decizia sa tuturor statelor membre și o comunică imediat acestora și operatorului sau operatorilor economici relevanți.

(2)   În cazul în care măsura națională este considerată justificată, toate statele membre iau măsurile necesare pentru a garanta că produsul neconform este retras sau rechemat de pe piețele lor și informează Comisia în consecință. În cazul în care măsura națională este considerată nejustificată, statul membru în cauză retrage măsura respectivă.

(3)   În cazul în care măsura națională este considerată justificată, iar neconformitatea produsului este atribuită unor deficiențe ale standardelor armonizate menționate la articolul 36 alineatul (5) litera (b) din prezentul regulament, Comisia aplică procedura prevăzută la articolul 11 din Regulamentul (UE) nr. 1025/2012.

(1)   În cazul în care, în urma efectuării unei evaluări în conformitate cu articolul 36 alineatul (1), un stat membru constată că, deși este în conformitate cu prezentul capitol, produsul prezintă un risc la adresa sănătății sau a siguranței persoanelor sau a altor aspecte privind protecția interesului public specificate în prezentul capitol, acesta solicită operatorului economic relevant să ia toate măsurile corespunzătoare pentru a se asigura că produsul în cauză, în momentul introducerii pe piață, nu mai prezintă respectivul risc sau pentru a retrage produsul de pe piață sau a-l rechema într-un termen rezonabil, proporțional cu natura riscului, indicat de statul membru în cauză.

(2)   Operatorul economic garantează că sunt întreprinse măsuri corective pentru toate produsele vizate pe care acesta le-a pus la dispoziție pe piață în cadrul Uniunii.

(3)   Statul membru informează de îndată Comisia și celelalte state membre în acest sens. Informațiile includ toate detaliile disponibile, în special datele necesare pentru identificarea produsului respectiv, a originii și a lanțului de aprovizionare aferent produsului, a naturii riscului implicat, precum și a naturii și duratei măsurilor naționale luate.

(4)   Comisia inițiază fără întârziere consultări cu statele membre și cu operatorul sau operatorii economici relevanți și procedează la evaluarea măsurilor naționale luate. Pe baza rezultatelor evaluării respective, Comisia decide dacă măsura națională este justificată sau nu și, dacă este cazul, propune măsuri adecvate.

(5)   Comisia adresează decizia sa tuturor statelor membre și o comunică imediat acestora și operatorului sau operatorilor economici relevanți.

(1)   Fără a aduce atingere articolului 36, un stat membru solicită operatorului economic relevant să pună capăt neconformității respective, în cazul în care face una dintre constatările de mai jos în legătură cu produsele vizate de prezentul capitol:

(2)   În cazul în care neconformitatea menționată la alineatul (1) se menține, statul membru în cauză ia toate măsurile corespunzătoare pentru a restricționa sau a interzice punerea la dispoziție pe piață a produsului sau pentru a se asigura că acesta este retras sau rechemat de pe piață.

(1)   Proiectarea, producția și întreținerea UAS se certifică dacă UAS îndeplinește oricare dintre următoarele condiții:

(2)   Un UAS care face obiectul certificării respectă cerințele aplicabile stabilite în Regulamentele (UE) nr. 748/2012 (15), (UE) 2015/640 (16) și (UE) nr. 1321/2014 (17) ale Comisiei.

(3)   Cu excepția cazului în care trebuie să fie certificat în conformitate cu alineatul (1), un UAS utilizat în categoria „specifice” trebuie să aibă capacitățile tehnice stabilite în autorizația operațională emisă de autoritatea competentă sau în scenariul standard definit în apendicele 1 la anexa la Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2019/947 sau potrivit definiției din certificatul de operator de UAS ușoare (Light UAS Operator Certificate - LUC) în conformitate cu partea C din anexa la Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2019/947.

(1)   Operatorii UAS care au sediul principal de activitate, sunt stabiliți sau au reședința într-o țară terță respectă Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2019/947 în scopul operațiunilor UAS în spațiul aerian al cerului unic european.

(2)   Autoritatea competentă pentru operatorul UAS dintr-o țară terță este autoritatea competentă a primului stat membru în care operatorul UAS intenționează să își desfășoare activitatea.

(3)   Prin derogare de la alineatul (1), un certificat care atestă competența pilotului la distanță sau a operatorului UAS, în conformitate cu Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2019/947 sau un document echivalent poate fi recunoscut de autoritatea competentă în scopul operării în interiorul, către și în afara Uniunii, cu condiția ca:

(1)   Se alocă de la bugetul general al Uniunii suma totală de 209 904 000 EUR pentru a acoperi costurile prevăzute la articolul 85 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2018/1240.

(2)   Suma menționată la alineatul (1) se ia din suma de 791 000 000 EUR alocată pentru dezvoltarea de sisteme informatice, prevăzută la articolul 5 alineatul (5) litera (b) din Regulamentul (UE) nr. 515/2014.

(1)   Suma prevăzută la articolul 1 alineatul (1) se utilizează după cum urmează:

(2)   Suma prevăzută la alineatul (1) litera (c) se alocă în părți egale statelor membre.

(1)   Operațiunile sunt clasificate drept operațiuni UAS din categoria „deschise” numai în cazul în care se îndeplinesc următoarele cerințe:

(2)   Operațiunile UAS din categoria „deschise” se împart în trei subcategorii în conformitate cu cerințele stabilite în partea A din anexă.

(1)   În cazul în care nu este îndeplinită una dintre cerințele prevăzute la articolul 4 sau în partea A din anexă, un operator UAS este obligat să obțină o autorizație de operare în temeiul articolului 12 de la autoritatea competentă din statul membru în care este înregistrat.

(2)   Atunci când solicită unei autorități competente o autorizație de operare în temeiul articolului 12, operatorul efectuează o evaluare a riscurilor în conformitate cu articolul 11 și o depune împreună cu cererea, alături de o serie de măsuri corespunzătoare de diminuare a riscurilor.

(3)   În conformitate cu punctul UAS.SPEC.040 prevăzut în partea B din anexă, autoritatea competentă eliberează o autorizație de operare în cazul în care consideră că riscurile operaționale sunt diminuate în mod corespunzător în conformitate cu articolul 12.

(4)   Autoritatea competentă precizează dacă autorizația de operare privește:

(5)   În cazul în care operatorul UAS depune o declarație la autoritatea competentă din statul membru de înregistrare în conformitate cu punctul UAS.SPEC.020 prevăzut în partea B din anexă pentru o operațiune care urmează un scenariu standard, astfel cum este definit în apendicele 1 la anexa respectivă, nu este necesar ca operatorul UAS în cauză să obțină o autorizație de operare în conformitate cu alineatele (1)-(4) și se aplică procedura prevăzută la articolul 12 alineatul (5).

(6)   Nu este necesară deținerea unei autorizații de operare sau depunerea unei declarații în cazul:

(1)   Operațiunile sunt clasificate drept operațiuni UAS din categoria „certificate” numai în cazul în care se îndeplinesc următoarele cerințe:

(2)   În plus, operațiunile UAS sunt clasificate drept operațiuni UAS din categoria „certificate” în cazul în care autoritatea competentă, pe baza evaluării riscurilor prevăzute la articolul 11, consideră că riscul operațiunii nu poate fi redus în mod corespunzător fără certificarea UAS și a operatorului UAS și, după caz, fără ca pilotul la distanță să dețină o licență.

(1)   Operațiunile UAS din categoria „deschise” respectă limitările operaționale stabilite în partea A din anexă.

(2)   Operațiunile UAS din categoria „specifice” respectă limitările operaționale stabilite în autorizația de operare menționată la articolul 12 sau în autorizația menționată la articolul 16 sau într-un scenariu standard definit în apendicele 1 la anexă, conform declarației operatorului UAS.

Prezentul alineat nu se aplică în cazul în care operatorul UAS deține un LUC cu privilegiile corespunzătoare.

Operațiunile UAS din categoria „specifice” fac obiectul cerințelor operaționale aplicabile prevăzute în Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 923/2012 al Comisiei (5).

(3)   Operațiunile UAS din categoria „certificate” fac obiectul cerințelor operaționale aplicabile prevăzute în Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 923/2012 și în Regulamentele (UE) nr. 965/2012 (6) și (UE) nr. 1332/2011 (7) ale Comisiei.

(1)   Piloții la distanță care operează UAS în categoria „deschise” respectă cerințele în materie de competență stabilite în partea A din anexă.

(2)   Piloții la distanță care operează UAS în categoria „specifice” respectă cerințele în materie de competență stabilite în autorizația de operare de către autoritatea competentă sau în scenariul standard definit în apendicele 1 la anexă sau astfel cum sunt definite în LUC și dispun de cel puțin următoarele competențe:

(3)   Piloții la distanță care efectuează operațiuni în cadrul unor cluburi sau asociații de aeromodelism respectă cerințele minime în materie de competență definite în autorizația acordată în conformitate cu articolul 16.

(1)   Vârsta minimă a piloților la distanță care operează un UAS în categoriile „deschise” și „specifice” este de 16 ani.

(2)   Nu se prevede o vârstă minimă a piloților la distanță:

(3)   Statele membre pot reduce vârsta minimă, urmând o abordare bazată pe riscuri care ia în considerare riscurile specifice asociate operațiunilor de pe teritoriul lor:

(4)   În cazul în care un stat membru reduce vârsta minimă pentru piloții la distanță, respectivii piloți la distanță sunt autorizați să opereze UAS numai pe teritoriul statului membru respectiv.

(5)   Statele membre pot defini o vârstă minimă diferită pentru piloții la distanță care efectuează operațiuni în cadrul unor cluburi sau asociații de aeromodelism pe baza autorizației eliberate în conformitate cu articolul 16.

(1)   O evaluare a riscurilor operaționale:

(2)   Descrierea operațiunii UAS include cel puțin următoarele:

(3)   Evaluarea propune un nivel țintă de siguranță care este echivalent cu nivelul de siguranță din domeniul activităților de aviație cu pilot la bord, având în vedere caracteristicile specifice ale operării UAS.

(4)   Identificarea riscurilor include determinarea tuturor celor de mai jos:

(5)   Identificarea posibilelor măsuri de diminuare a riscurilor necesare pentru atingerea nivelului-țintă de siguranță propus ia în considerare următoarele posibilități:

(6)   Se evaluează robustețea măsurilor propuse de diminuare a riscurilor pentru a se stabili dacă acestea sunt proporționale cu obiectivele de siguranță și cu riscurile operațiunii avute în vedere, în special pentru a se asigura siguranța fiecărei etape a operațiunii.

(1)   Autoritatea competentă analizează evaluarea riscurilor și robustețea măsurilor de diminuare pe care le propune operatorul UAS pentru a menține siguranța operațiunii UAS în toate fazele de zbor.

(2)   Autoritatea competentă acordă o autorizație de operare atunci când concluzia evaluării este că:

(3)   În cazul în care operațiunea nu este considerată suficient de sigură, autoritatea competentă informează solicitantul în consecință, indicându-i motivele refuzului său de a elibera autorizația de operare.

(4)   Autorizația de operare acordată de autoritatea competentă detaliază:

(5)   La primirea declarației menționate la articolul 5 alineatul (5), autoritatea competentă:

(1)   În cazul în care un operator UAS intenționează să desfășoare o operațiune în categoria „specifice” pentru care a fost deja acordată o autorizație de operare în conformitate cu articolul 12 și care se intenționează să aibă loc parțial sau în întregime în spațiul aerian al unui alt stat membru decât statul membru de înregistrare, operatorul UAS prezintă autorității competente a statului membru în care se intenționează efectuarea operațiunii o cerere care include următoarele informații:

(2)   La primirea cererii prevăzute la alineatul (1), autoritatea competentă a statului membru în care se intenționează efectuarea operațiunii o evaluează fără întârzieri nejustificate și furnizează autorității competente a statului membru de înregistrare și operatorului UAS o confirmare a faptului că măsurile actualizate de diminuare a riscurilor menționate la alineatul (1) litera (b) sunt corespunzătoare pentru operațiunea respectivă în locul avut în vedere. La primirea respectivei confirmări, operatorul UAS poate începe operațiunea avută în vedere, iar statul membru de înregistrare înregistrează măsurile actualizate de diminuare a riscurilor pe care operatorul UAS trebuie să le aplice în autorizația de operare eliberată în conformitate cu articolul 12.

(3)   În cazul în care un operator UAS intenționează să desfășoare o operațiune în categoria „specifice” pentru care a fost deja întocmită o declarație în conformitate cu articolul 5 alineatul (5) și care se intenționează să aibă loc parțial sau în întregime în spațiul aerian al unui alt stat membru decât statul membru de înregistrare, operatorul UAS prezintă autorității competente a statului membru în care se intenționează efectuarea operațiunii o copie a declarației prezentate statului de înregistrare, precum și o copie a confirmării de primire a unei declarații complete.

(1)   Statele membre instituie și mențin sisteme de înmatriculare și de înregistrare exacte pentru UAS al căror proiect face obiectul certificării și pentru operatorii UAS a căror activitate poate prezenta un risc la adresa siguranței, a securității și a protecției vieții private, a datelor cu caracter personal sau a mediului înconjurător.

(2)   Sistemele de înregistrare a operatorilor UAS trebuie prevăzute cu câmpurile necesare pentru introducerea și schimbul următoarelor informații:

(3)   Sistemele de înmatriculare a aeronavelor fără pilot la bord al căror proiect face obiectul certificării trebuie prevăzute cu câmpurile necesare pentru introducerea și schimbul următoarelor informații:

(4)   Statele membre se asigură că sistemele de înmatriculare și de înregistrare sunt digitale și interoperabile și că permit accesul reciproc și schimbul de informații prin intermediul registrului menționat la articolul 74 din Regulamentul (UE) 2018/1139.

(5)   Operatorii UAS au obligația de a se înregistra:

(6)   Operatorii UAS au obligația de a se înregistra în statul membru în care își au reședința dacă sunt persoane fizice sau în statul membru în care își au locul principal de desfășurare a activității dacă sunt persoane juridice și au obligația de a se asigura că informațiile înregistrate despre ei sunt corecte. Un operator UAS nu poate fi înregistrat în mai mult de un stat membru în același timp.

Statele membre emit un număr digital unic de înregistrare și de înmatriculare pentru operatorii UAS și pentru UAS a căror înregistrare și înmatriculare este obligatorie, permițând identificarea lor individuală.

Numărul de înregistrare pentru operatorii UAS se stabilește pe baza unor standarde care permit interoperabilitatea sistemelor de înregistrare;

(7)   Proprietarul unei aeronave fără pilot la bord al cărei proiect face obiectul certificării are obligația de a înmatricula respectiva aeronavă fără pilot la bord.

Însemnele de naționalitate și de înmatriculare ale unei aeronave fără pilot la bord se stabilesc în conformitate cu anexa 7 a OACI. O aeronavă fără pilot la bord nu poate fi înmatriculată în mai mult de un stat în același timp.

(8)   Operatorii UAS trebuie să afișeze numărul de înmatriculare pe toate aeronavele fără pilot la bord care îndeplinesc condițiile descrise la alineatul (5).

(1)   Atunci când definesc zonele geografice UAS din motive de siguranță, de securitate, de protecție a vieții private sau de mediu, statele membre pot:

(2)   Pe baza unei evaluări a riscurilor efectuate de autoritatea competentă, statele membre pot desemna anumite zone geografice în care operațiunile UAS sunt exceptate de la una sau mai multe dintre cerințele categoriei „deschise”.

(3)   În cazul în care, în temeiul alineatului (1) sau (2), definesc zone geografice UAS în scopul geovigilenței, statele membre se asigură că informațiile referitoare la zonele geografice UAS, inclusiv perioada de valabilitate a acestora, sunt puse la dispoziția publicului într-un format digital unic comun.

(1)   La cererea unui club sau a unei asociații de aeromodelism, autoritatea competentă poate elibera o autorizație de operațiuni UAS în cadrul cluburilor și asociațiilor de aeromodelism.

(2)   Autorizația menționată la alineatul (1) se eliberează în conformitate cu oricare dintre următoarele:

(3)   Autorizația menționată la alineatul (1) precizează condițiile în care pot fi efectuate operațiuni în cadrul cluburilor sau al asociațiilor de aeromodelism și se limitează la teritoriul statului membru în care este eliberată.

(4)   Statele membre pot permite cluburilor și asociațiilor de aeromodelism să își înregistreze membrii în sistemele de înregistrare instituite în conformitate cu articolul 14 în numele acestora. În caz contrar, membrii cluburilor și asociațiilor de aeromodelism au obligația de a se înregistra ei înșiși în conformitate cu articolul 14.

(1)   Fiecare stat membru desemnează una sau mai multe entități în calitate de autoritate competentă pentru sarcinile menționate la articolul 18.

(2)   În cazul în care desemnează mai mult de o entitate ca autoritate competentă, un stat membru:

(1)   Autoritățile competente ale statelor membre și autoritățile de supraveghere a pieței și de control menționate la articolul 36 din Regulamentul delegat (UE) 2019/945 cooperează în privința chestiunilor care țin de siguranță și stabilesc proceduri pentru schimbul eficient de informații în materie de siguranță.

(2)   Fiecare operator UAS raportează autorității competente orice eveniment legat de siguranță și face schimb de informații cu privire la UAS pe care le deține în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 376/2014.

(3)   Agenția Uniunii Europene pentru Siguranța Aviației (denumită în continuare „agenția”) și autoritățile competente colectează, analizează și publică informații în materie de siguranță referitoare la operațiunile UAS de pe teritoriul lor în conformitate cu articolul 119 din Regulamentul (UE) 2018/1139 și cu actele sale de punere în aplicare.

(4)   La primirea oricăreia dintre informațiile menționate la alineatul (1), (2) sau (3), agenția și autoritatea competentă iau măsurile necesare pentru a soluționa orice problemă de siguranță pe baza celor mai bune dovezi și analize disponibile, ținând cont de interdependențele dintre diferitele domenii ale siguranței aviației, și dintre siguranța aviației, securitatea cibernetică și alte domenii tehnice ale reglementării aeronautice.

(5)   În cazul în care ia măsuri în conformitate cu alineatul (4), autoritatea competentă sau agenția notifică imediat toate părțile interesate și organizațiile care trebuie să se conformeze măsurilor respective în conformitate cu Regulamentul (UE) 2018/1139 și cu actele sale de punere în aplicare.

(1)   Autorizațiile acordate operatorilor UAS, certificatele de competență de pilot la distanță și declarațiile întocmite de operatorii UAS sau documentele echivalente, eliberate în temeiul legislației naționale, rămân valabile până la 1 iulie 2021.

(2)   Până la 1 iulie 2021, statele membre preschimbă certificatele existente de competență de pilot la distanță și autorizațiile sau declarațiile operatorilor lor UAS sau documentele echivalente, inclusiv pe cele eliberate până la data respectivă, în conformitate cu prezentul regulament.

(3)   Fără a aduce atingere articolului 14, se permite continuarea operațiunilor UAS efectuate în cadrul cluburilor și asociațiilor de aeromodelism în conformitate cu normele naționale relevante și fără deținerea unei autorizații în conformitate cu articolul 16 până la 1 iulie 2022.

(1)   Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Se aplică de la 1 iulie 2020.

(2)   Articolul 5 alineatul (5) se aplică de la data la care apendicele 1 la anexă se modifică astfel încât să includă scenariile standard aplicabile. În conformitate cu articolul 5 alineatul (5), statele membre pot accepta declarații ale operatorilor UAS pe baza scenariilor standard naționale, dacă scenariile respective îndeplinesc cerințele de la punctul UAS.SPEC.020 din anexă până la modificarea prezentului regulament pentru a include scenariul standard în apendicele 1 la anexă.

(3)   Articolul 15 alineatul (3) se aplică de la 1 iulie 2021.