(1)

La 31 ianuarie 2018, Comisia Europeană („Comisia”) a inițiat o anchetă antisubvenție în ceea ce privește importurile în Uniunea Europeană de biomotorină originară din Argentina („țara în cauză”) în temeiul articolului 10 din Regulamentul (UE) 2016/1037. Comisia a publicat avizul de deschidere în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (2) („avizul de deschidere”).

(2)

Comisia a deschis ancheta în urma unei plângeri depuse la 18 decembrie 2017 de către European Biodiesel Board (Comitetul european pentru biomotorină) („CEB” sau „reclamantul”) în numele unor producători. Reclamantul reprezintă aproximativ 70 % din producția totală de biomotorină a Uniunii. Plângerea conținea elemente de probă ale subvenționării și ale amenințării cu prejudiciul rezultate din aceasta, care au fost suficiente pentru a justifica deschiderea anchetei.

(3)

Înainte de deschiderea anchetei antisubvenție, Comisia a notificat guvernului Argentinei („GA”) (3) că primise o plângere documentată în mod corespunzător și a invitat GA să ia parte la consultări în conformitate cu articolul 10 alineatul (7) din regulamentul de bază. GA a acceptat invitația la consultări, care s-au desfășurat la 24 ianuarie 2018. În timpul consultărilor, precum și în cadrul schimburilor ulterioare cu GA, s-a luat notă în mod corespunzător de observațiile prezentate de GA. Cu toate acestea, nu s-a putut ajunge la o soluție reciproc acceptată.

(4)

În urma publicării avizului de deschidere, Comisia a primit observații referitoare la deschiderea anchetei din partea Camerei argentiniene de biocombustibili (Cámara Argentina de Biocombustibles, „CARBIO”). În observațiile sale, CARBIO a afirmat că industria argentiniană a biomotorinei nu este subvenționată și că importurile de biomotorină din Argentina nu reprezintă o amenințare cu producerea unui prejudiciu important pentru industria din Uniune.

(5)

În ceea ce privește elementele de probă ale subvenționării în etapa de deschidere a anchetei, Comisia a pus la dispoziție versiunea deschisă a plângerii și a furnizat analiza sa privind elementele de probă disponibile în etapa respectivă în memorandumul privind caracterul suficient al dovezilor, pe baza căruia s-a inițiat ancheta.

(6)

Referitor la elementele de probă privind amenințarea cu prejudiciul, CARBIO a susținut că reclamantul nu a furnizat dovezi suficiente cu privire la criteriile de la articolul 8 alineatul (8) din regulamentul de bază, în special creșterea semnificativă a importurilor, capacitatea liber disponibilă din Argentina și efectul asupra prețurilor al importurilor din Argentina. Cu toate acestea, argumentele CARBIO se bazau, preponderent, pe estimările mult prea pesimiste ale evoluției exporturilor din Argentina în 2018, estimate de CARBIO la 480 000 de tone pentru întreg anul 2018 către toate țările din lume, fără a justifica cifra scăzută care se situa cu 70 % sub cea echivalentă pentru 2016 și 2017 (4). La un nivel atât de redus, se presupune că importurile din Argentina nu ar reprezenta o amenințare cu producerea unui prejudiciu pentru industria din Uniune. Comisia a avut în vedere elementele de probă furnizate în plângere [bazate pe importurile reale până în august 2017 și pe estimări pentru 2018, bazate pe cifrele de producție din raportul Rețelei Globale de Informații Agricole a USDA – GAIN (5)] care indicau un nivel estimat al importurilor cu mult mai mare. În ceea ce privește capacitatea de producție, CARBIO a confirmat că, în Argentina, capacitatea de producție depășește într-o proporție considerabilă consumul intern cu peste 3 milioane de tone.

(7)

Prin urmare, afirmațiile respective au fost respinse.

(8)

La 21 februarie 2018, reclamantul a depus o cerere de înregistrare a importurilor de biomotorină originară din Argentina în temeiul articolului 24 alineatul (5) din regulamentul de bază. La 24 mai 2018, Comisia a publicat Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2018/756 („regulamentul privind înregistrarea”) (6) prin care se supun înregistrării importurile de biomotorină originară din Argentina începând de la 25 mai 2018.

(9)

Drept răspuns la cererea de înregistrare, părțile interesate au prezentat observații care au fost abordate de Comisie în regulamentul de înregistrare. Comisia a avut la dispoziție suficiente elemente de probă care justificau necesitatea înregistrării importurilor.

(10)

În temeiul articolului 24 alineatul (5) din regulamentul de bază, importurile produsului în cauză fac obiectul unei înregistrări pentru a se garanta că, în cazul în care ancheta ar avea ca rezultat constatări care conduc la instituirea unor taxe compensatorii, taxele respective pot fi percepute retroactiv pentru importurile înregistrate, dacă sunt îndeplinite condițiile necesare, în conformitate cu dispozițiile legale aplicabile.

(11)

În urma publicării regulamentului de înregistrare, Comisia a primit observații în această privință din partea GA și a CARBIO.

(12)

Observațiile GA vizau afirmația potrivit căreia Comisia nu a reușit să prezinte suficiente elemente de probă pentru a demonstra subvenționarea, precum și că aceasta nu a reușit să demonstreze că prejudiciul adus industriei din Uniune a fost cauzat de importurile masive de biomotorină din Argentina, efectuate într-un timp relativ scurt.

(13)

Astfel cum s-a explicat în considerentele 5-7, Comisia a considerat că dispunea de suficiente elemente de probă privind subvenționarea și amenințarea cu prejudiciul la momentul deschiderii procedurii. În plus, în considerentul 14 din regulamentul de înregistrare, Comisia a oferit elemente de probă privind o creștere masivă a importurilor argentiniene de biomotorină în termeni absoluți și în ceea ce privește cota de piață în perioada cuprinsă între august 2017 și martie 2018, ceea ce ar putea indica existența unui prejudiciu important la finalul perioadei de anchetă. Prin urmare, afirmațiile respective au fost respinse.

(14)

Ancheta privind subvenționarea și prejudiciul rezultat din aceasta a cuprins perioada 1 ianuarie 2017-31 decembrie 2017 („perioada de anchetă”). Examinarea tendințelor relevante pentru evaluarea prejudiciului a cuprins perioada cuprinsă între 1 ianuarie 2014 și finele perioadei de anchetă („perioada examinată”).

(15)

În avizul de deschidere, părțile interesate au fost invitate să contacteze Comisia în vederea participării la anchetă. În plus, Comisia a informat cu privire la deschiderea anchetei în mod specific reclamantul, alți producători cunoscuți din Uniune, producătorii-exportatori cunoscuți și GA, importatorii, furnizorii și utilizatorii cunoscuți, comercianții, precum și asociațiile despre care se cunoaște că sunt părți vizate, invitându-i să participe la anchetă.

(16)

Părțile interesate au avut posibilitatea de a formula observații cu privire la deschiderea anchetei și de a solicita să fie audiate de Comisie și/sau de consilierul-auditor pentru proceduri comerciale.

(17)

În avizul său de deschidere, Comisia a precizat că ar putea eșantiona părțile interesate în conformitate cu articolul 27 din regulamentul de bază.

(18)

În avizul de deschidere, Comisia a afirmat că a selectat în mod provizoriu un eșantion de producători din Uniune. La selectarea eșantionului, Comisia s-a bazat pe cea mai mare producție reprezentativă a importurilor care putea fi examinată în mod rezonabil luând în considerare timpul disponibil.

(19)

Eșantionul provizoriu a cuprins trei producători din Uniune și reprezenta un areal geografic extins. Producătorii din Uniune incluși în eșantion au reprezentat 19 % din volumul total de producție al industriei Uniunii. Comisia a invitat părțile interesate să prezinte observații în legătură cu eșantionul provizoriu.

(20)

Comisia a primit observații argumentate pe baza eșantionului provizoriu de la CARBIO, de la Greenergy Fuels Limited și de la reclamant. Considerentele 310-313 oferă o analiză mai detaliată a observațiilor respective.

(21)

În consecință, Comisia a înlocuit unul dintre producătorii din Uniune din eșantionul provizoriu cu un alt producător. Eșantionul final a cuprins trei producători din Uniune stabiliți în trei state membre diferite. Eșantionul a reprezentat peste 23 % din producția din Uniune.

(22)

Pentru a decide dacă eșantionarea era necesară și, în caz afirmativ, pentru a constitui un eșantion, Comisia a solicitat importatorilor neafiliați să furnizeze informațiile specificate în avizul de deschidere.

(23)

Doi importatori neafiliați au furnizat informațiile solicitate și au acceptat să fie incluși în eșantion. Având în vedere numărul mic de importatori neafiliați, Comisia a decis că nu era necesară constituirea eșantionului.

(24)

Pentru a decide dacă eșantionarea era necesară și, în caz afirmativ, pentru a selecta un eșantion, Comisia a solicitat tuturor producătorilor-exportatori din Argentina să furnizeze informațiile specificate în avizul de deschidere. De asemenea, Comisia a solicitat autorităților din Argentina să identifice și/sau să contacteze alți producători-exportatori, dacă este cazul, care ar putea fi interesați să participe la anchetă.

(25)

Nouă producători din țara în cauză au furnizat informațiile solicitate și au fost de acord să fie incluși în eșantion. Comisia a exclus o societate din eșantion, întrucât aceasta nu a efectuat exporturi către Uniune în perioada de anchetă. Cele opt societăți sau grupuri de societăți rămase au reprezentat 100 % din exporturile către Uniune în timpul perioadei de anchetă. În conformitate cu articolul 27 alineatul (1) litera (b) din regulamentul de bază, Comisia a selectat următorul eșantion de trei grupuri de producători-exportatori pe baza celui mai mare volum reprezentativ de exporturi către Uniune care putea fi examinat în mod rezonabil ținând seama de timpul disponibil:

(26)

Grupurile de producători-exportatori incluse în eșantion au reprezentat 84 % din totalul exporturilor produsului în cauză către Uniune în timpul perioadei de anchetă.

(27)

În conformitate cu articolul 27 alineatul (2) din regulamentul de bază, Comisia a consultat, cu privire la selectarea eșantionului, toți producătorii-exportatori interesați cunoscuți, precum și GA. Comisia nu a primit observații cu privire la eșantionul propus.

(28)

Niciun producător-exportator care nu a fost inclus în eșantion nu a solicitat examinarea individuală în temeiul articolului 27 alineatul (3) din regulamentul de bază.

(29)

Comisia a trimis chestionare guvernului Argentinei (GA), celor trei grupuri de producători-exportatori incluse în eșantion, celor trei producători din Uniune incluși în eșantion, precum și celor doi importatori neafiliați care s-au prezentat.

(30)

Comisia a primit răspunsuri la chestionare de la GA, de la toate grupurile de producători-exportatori incluse în eșantion, de la toți producătorii din Uniune incluși în eșantion, însă doar de la unul dintre cei doi importatori neafiliați cooperanți.

(31)

Comisia a căutat și a verificat toate informațiile pe care le-a considerat necesare pentru determinarea subvenției, a amenințării cu prejudiciul rezultate din aceasta și a interesului Uniunii. A avut loc o vizită de verificare la sediul Ministerului Agroindustriei, al Ministerului Afacerilor Externe și al Ministerului Producției și Fiscalității din Argentina, la care au luat parte, de asemenea, funcționari din cadrul altor ministere relevante. S-au întreprins vizite de verificare, de asemenea, la sediile băncilor Banco de Córdoba, Banco de la Provincia de Buenos Aires, Banco de la Ciudad de Buenos Aires, Banco Central de la República Argentina și Banco de la Nación Argentina.

(32)

În temeiul articolului 26 din regulamentul de bază, s-au efectuat vizite de verificare la sediul CEB și al următoarelor societăți:

(33)

Având în vedere că s-a considerat necesar de către Comisie să se colecteze informații suplimentare cu privire la evoluțiile de după perioada de anchetă, care ar putea confirma în continuare constatările preliminare ale Comisiei și ar clarifica mai bine interesul Uniunii, Comisia a decis să nu impună măsuri provizorii în acest caz.

(34)

La 21 septembrie 2018, prin intermediul unui document de informare în care erau descrise constatările sale preliminare, Comisia a informat toate părțile interesate că nu se vor institui taxe compensatorii provizorii asupra importurilor în Uniune de biomotorină originară din Argentina. La 8 octombrie 2018, șase state membre (Franța, Spania, Bulgaria, Polonia, Portugalia și România) au solicitat Comisiei să instituie măsuri compensatorii provizorii în acest caz. Prin scrisoarea din 10 octombrie 2018, Comisia a confirmat că ancheta era în curs și că urmau să fie analizate elemente suplimentare (în special, evoluțiile survenite imediat după perioada de anchetă).

(35)

Mai multe părți interesate au prezentat observații scrise privind documentul de informare. Părțile care au adresat o cerere în acest sens au avut ocazia de a fi audiate, inclusiv de consilierul-auditor.

(36)

În urma comunicării constatărilor din documentul de informare, s-au primit observații din partea GA, a CARBIO, a tuturor grupurilor de producători-exportatori incluși în eșantion și a CEB.

(37)

Comisia a continuat să caute și să verifice toate informațiile pe care le-a considerat necesare pentru constatările sale finale. Informațiile au inclus în special, dar fără a se limita la acestea, răspunsurile suplimentare la chestionar primite de la CEB și de la producătorii din Uniune incluși în eșantion în ceea ce privește evoluțiile de după perioada de anchetă, datele privind importurile de biomotorină în Uniune după perioada de anchetă și datele furnizate de părțile interesate în urma comunicării constatărilor din documentul de informare.

(38)

La 3 decembrie 2018, Comisia a comunicat tuturor părților faptele și considerațiile esențiale pe baza cărora intenționa să instituie o taxă compensatorie definitivă asupra importurilor produsului în cauză în Uniune. Tuturor părților li s-a acordat o perioadă în cursul căreia puteau formula observații cu privire la comunicarea constatărilor definitive.

(39)

În urma comunicării constatărilor finale, EBB, Copa (Comitetul Organizațiilor Profesionale din Agricultura Uniunii Europene), COGECA (Confederația Generală a Cooperativelor Agricole din Uniunea Europeană) și Alianța europeană pentru semințe oleaginoase au salutat intenția Comisiei de a institui o taxă compensatorie definitivă la importurile de produs în cauză în Uniune.

(40)

Produsul în cauză este reprezentat de esteri monoalchilici ai unor acizi grași și/sau motorină parafinică obținute prin sinteză și/sau hidrotratament, de origine nefosilă, cunoscut în general sub denumirea de „biomotorină”, în formă pură sau în amestec, originar din Argentina („produsul în cauză”).

(41)

Ancheta a arătat că biomotorina produsă în Argentina este exclusiv ester metilic de soia („EMS”) derivat din ulei de soia, în vreme ce biomotorina produsă în Uniune este, în principal, ester metilic de rapiță („EMR”), fiind însă obținută, de asemenea, din alte materii prime, inclusiv uleiuri uzate, precum și uleiuri virgine.

(42)

Atât EMS, cât și EMR aparțin categoriei de esteri metilici ai acizilor grași (EMAG). Termenul „ester” se referă la transesterificarea uleiurilor vegetale, care presupune amestecarea uleiului cu alcool, generând biomotorina și, ca subprodus, glicerina. Termenul „metilic” se referă la metanol, alcoolul cel mai frecvent utilizat în acest proces.

(43)

Biomotorina EMS ar putea fi utilizată în forma sa pură, însă, de regulă, este amestecată înainte de a fi utilizată în Uniune. Motivul pentru amestecare este că EMS în formă pură nu respectă standardul european EN 14214 în ceea ce privește conținutul de iod și cifra cetanică. Motivul pentru amestecarea EMS cu EMR este că EMS prezintă o temperatură mai ridicată de colmatare a filtrului la rece (Cold Filter Plugging Point – „CFPP”) decât EMR și, prin urmare, nu este potrivită pentru utilizare în formă pură în timpul lunilor de iarnă în regiunile reci ale Uniunii Europene.

(44)

Amestecurile de biomotorină și motorină minerală sunt utilizate, în cele din urmă, în sectorul transporturilor drept combustibil pentru autovehiculele echipate cu motor diesel precum mașinile, camioanele și autobuzele și, de asemenea, pentru trenuri. În forma sa pură sau amestecată cu motorină minerală, biomotorina poate fi utilizată, de asemenea, drept combustibil pentru încălzire în cazanele domestice, comerciale sau industriale și drept combustibil pentru generatoarele care produc electricitate. Există teste în vederea introducerii biomotorinei în cazul transportului aerian, pentru a reduce emisiile de CO2 produse de industria aeriană.

(45)

Produsul în cauză este încadrat în prezent la codurile NC ex 1516 20 98 (codurile TARIC 1516209821, 1516209829 și 1516209830), ex 1518 00 91 (coduri TARIC 1518009121, 1518009129 și 1518009130), ex 1518 00 95 (cod TARIC 1518009510), ex 1518 00 99 (coduri TARIC 1518009921, 1518009929 și 1518009930), ex 2710 19 43 (coduri TARIC 2710194321, 2710194329 și 2710194330), ex 2710 19 46 (coduri TARIC 2710194621, 2710194629 și 2710194630), ex 2710 19 47 (coduri TARIC 2710194721, 2710194729 și 2710194730), 2710 20 11, 2710 20 15, 2710 20 17, ex 3824 99 92 (coduri TARIC 3824999210, 3824999212 și 3824999220), 3826 00 10 și ex 3826 00 90 (coduri TARIC 3826009011, 3826009019 și 3826009030).

(46)

Ancheta a arătat că următoarele produse au aceleași caracteristici fizice, chimice și tehnice de bază, precum și aceleași utilizări principale:

(47)

Comisia a decis că produsele respective sunt, prin urmare, produse similare în sensul articolului 2 litera (c) din regulamentul de bază.

(48)

Comisia nu a primit observații cu privire la definiția produsului.

(49)

Pe baza informațiilor disponibile, inclusiv a informațiilor din plângere, a avizului de deschidere și a răspunsurilor la chestionarul Comisiei, Comisia a anchetat presupusa subvenționare de către GA prin intermediul următoarelor programe de subvenții:

(50)

Comisia a informat GA că ar fi posibil să recurgă la utilizarea datelor disponibile în temeiul articolului 28 alineatul (1) din regulamentul de bază atunci când anchetează existența și amploarea presupusului sprijin acordat industriei biomotorinei, inclusiv prin aprovizionarea cu boabe de soia contra unei remunerații mai mici decât cea adecvată.

(51)

La momentul deschiderii procedurii, Comisia a solicitat GA să furnizeze datele de contact (nume, adrese și adrese de e-mail) ale tuturor societăților care furnizează materia primă principală (boabe de soia) pentru fabricarea produsului în cauză. GA nu a furnizat respectivele date de contact.

(52)

Ca urmare a lipsei unui răspuns la întrebarea respectivă, la 17 aprilie 2018 a fost trimisă o solicitare de informații suplimentare către GA pentru obținerea de informații legate de cei mai mari producători/furnizori de boabe de soia care au furnizat materii prime producătorilor de biomotorină din Argentina.

(53)

Dat fiind numărul semnificativ de societăți care furnizează materia primă principală pentru fabricarea produsului în cauză, în spiritul bunei cooperări și în vederea colectării cel puțin a unor date relevante pentru anchetă, Comisia și-a limitat solicitarea la date doar de la primii zece cei mai importanți producători/furnizori de boabe de soia.

(54)

Comisia nu a primit informații complete în ceea ce privește majoritatea respectivilor producători/furnizori de materii prime pentru fabricarea produsului în cauză. De fapt, Comisia a primit informații doar de la producătorii de biomotorină care produceau ei înșiși ulei de soia (și nu boabe de soia). Nu s-au primit informații de la primii zece cei mai mari producători de boabe de soia, astfel cum s-a solicitat. În lipsa acestor informații, Comisia a considerat că nu a primit informații cruciale relevante în ceea ce privește acest aspect al anchetei.

(55)

Mai mult, Comisia a solicitat orice informații disponibile menționate în considerentul anterior, pentru anii 2014, 2015, 2016 și în perioada de anchetă, cu privire la furnizorii de boabe de soia la care GA nu deține nicio participație sau în cadrul cărora GA nu este cel mai mare acționar. Informațiile respective erau necesare pentru a evalua dacă furnizorul de boabe de soia și producătorul de biomotorină erau neafiliați, afiliați sau dacă făceau sau nu parte din aceeași entitate. Comisia a solicitat elemente de probă care să ateste că GA a încercat să contacteze furnizorii respectivi sau să îi indice Comisiei modul în care puteau fi obținute astfel de informații (de exemplu, prin intermediul asociațiilor relevante). GA nu a inclus nici informațiile solicitate, nici elemente de probă care să ateste încercările GA de a contacta furnizorii respectivi.

(56)

Răspunsul din partea GA primit la 15 februarie 2018 informa că datele solicitate de Comisie cu privire la cultivatorii de boabe de soia puteau fi furnizate de patru organisme, două dintre acestea fiind ACSOJA (Asociacion de la Cadena de la Soja Argentina) și CARBIO. Serviciile Comisiei au avut întâlniri cu ambele organisme în timpul vizitei de verificare în Argentina, însă nu s-au primit date cu privire la furnizorii de boabe de soia. Celelalte două organisme (7) nu au fost controlate, dat fiind timpul limitat avut la dispoziție. ACSOJA și CARBIO au fost selectate în vederea controlului, întrucât cele două organisme erau cel mai probabil în măsură să ofere sprijin în cadrul anchetei.

(57)

În timpul întâlnirii cu ACSOJA, reprezentanții Comisiei au adresat o serie de întrebări cu privire la situația pieței boabelor de soia din Argentina, cu privire la relația de aprovizionare a acestora cu producătorii de biomotorină, precum și cu privire la impactul taxei de export asupra activităților acestora. Reprezentantul ACSOJA nu a oferit niciun răspuns semnificativ la întrebările respective și nu a furnizat date și elemente de probă specifice și utile pentru anchetă. A fost clar faptul că ACSOJA era un simplu reprezentant al altor organisme reprezentative din lanțul valoric al boabelor de soia și nu era în măsură să ofere răspunsuri la anchete detaliate sau să ofere serviciilor Comisiei informațiile solicitate în chestionar cu privire la producția de boabe de soia.

(58)

De asemenea, ACSOJA s-a angajat, în timpul vizitei de verificare, să trimită comunicate de presă în ceea ce privește taxa la export pentru boabele de soia și producția sa din aval. Comisia nu a primit niciodată astfel de comunicate de presă.

(59)

Întrucât CARBIO este o asociație a producătorilor de biomotorină, aceasta nu a fost în măsură să ofere Comisiei detaliile solicitate cu privire la producătorii de boabe de soia.

(60)

În consecință, în ceea ce privește presupusa furnizare de către autoritățile publice a boabelor de soia contra unei remunerații mai mici decât cea adecvată, GA nu a prezentat informațiile și elementele de probă necesare, astfel cum a solicitat Comisia în chestionarul său, în scrisoarea din 17 aprilie 2018 și în timpul vizitei de verificare.

(61)

Lipsa unei cooperări suficiente nu i-a permis Comisiei să colecteze toate informațiile pe care aceasta le consideră relevante pentru constatările sale din cadrul prezentei anchete. Mai exact, Comisia nu a putut obține informații și date privind piața pentru producătorii de boabe de soia, impactul măsurilor autorităților publice (cum ar fi taxa la export pentru boabele de soia) asupra comportamentului acestora, precum și privind aprovizionarea cu boabe de soia a producătorilor de biomotorină.

(62)

Informațiile respective includeau comportamentul și deciziile producătorilor de boabe de soia anterior și ulterior introducerii taxelor de export și a diverselor modificări ale acestora și a altor măsuri la fel de restrictive, strategiile lor de producție și posibilitatea de a face tranziția la culturi alternative, disponibilitatea terenului arabil și accesul la acesta, caracteristicile și dinamicile pieței în ceea ce privește diferențierea dintre societățile mari și IMM-uri, canalele de vânzare și comercializare și strategiile pentru piețele lor interne și de export, prețurile și politicile de prețuri de pe piețele lor interne și de export, impactul prețului internațional asupra politicilor de prețuri ale acestora, situația în ceea ce privește concurența atât pe piețele interne, cât și pe cele de export, rentabilitatea lor de-a lungul anilor, impactul unei eventuale supracapacități și strategiile de stocare, importurile și exporturile clienților principali atât pe piețele interne, cât și pe cele de export, inclusiv rolul industriei de concasare și valoarea adăugată realizată de industria de concasare, precum și situația în materie de concurență a industriei de concasare din Argentina și pe piețele internaționale.

(63)

Mai mult, contrar afirmațiilor GA din răspunsul său la chestionar, în cursul vizitei de verificare, serviciile Comisiei au constatat că GA deținea o societate care furniza boabe de soia pentru industria biomotorinei, și anume YPF (8). Cu toate acestea, întrucât YPF este unul dintre sutele de furnizori de boabe de soia pentru industria biomotorinei, informațiile prezentate de acest furnizor nu au fost suficiente pentru a determina comportamentul celorlalți furnizori de boabe de soia față de industria biomotorinei. În special, YPF nu cultivă boabe de soia, însă acceptă boabe de soia drept plată pentru îngrășământul și combustibilul său și vinde ulterior boabele de soia pe piața internă din Argentina. Prin urmare, societatea nu este reprezentativă pentru cultivatorii de boabe de soia care aprovizionează industria biomotorinei.

(64)

În lipsa unor informații contrare primite din partea GA, Comisia s-a bazat parțial pe faptele disponibile pentru constatările sale referitoare la aceste aspecte ale anchetei în conformitate cu articolul 28 din regulamentul de bază.

(65)

În urma comunicării constatărilor din documentul de informare, GA a contestat din nou faptul că nu a cooperat pe deplin în ceea ce privește informațiile solicitate de la cultivatorii de boabe de soia și a făcut trimitere la scrisoarea sa din 20 iulie 2018. Potrivit celor susținute de CARBIO, Comisia a afirmat în mod incorect că GA nu a cooperat.

(66)

Comisia a reiterat faptul că GA nu a furnizat datele de contact pentru cultivatorii de boabe de soia și că aceasta a furnizat doar informații parțiale pentru producătorii de ulei de soia. ACSOJA și CARBIO nu au furnizat informațiile solicitate de Comisie nici în chestionar, nici în cadrul reuniunilor cu aceștia. Mai mult, în cadrul reuniunilor respective a devenit limpede faptul că reprezentantul ACSOJA nu se afla în postura de a răspunde la întrebări tehnice detaliate, precum și că CARBIO era o asociație a producătorilor de biomotorină, și nu a producătorilor de boabe de soia.

(67)

Astfel, Comisia a conchis că, în ceea ce privește presupusul sprijin acordat de GA industriei biomotorinei, în special prin intermediul a diverse măsuri, inclusiv prin furnizarea de boabe de soia contra unei remunerații mai mici decât cea adecvată, GA nu a oferit informațiile și elementele de probă necesare, astfel cum a solicitat Comisia în chestionarul său, în scrisoarea din 17 aprilie 2018 și în cursul vizitei de verificare. În consecință, Comisia a trebuit să se bazeze pe faptele disponibile în ceea ce privește respectivul aspect al anchetei.

(68)

În lipsa datelor furnizate de GA cu privire la vânzările cultivatorilor de boabe de soia din Argentina, Comisia s-a bazat pe datele furnizate de producătorii-exportatori incluși în eșantion cu privire la prețul intern al boabelor de soia. Mai mult, Comisia s-a bazat pe informațiile accesibile publicului cu privire la trasarea de sarcini sau de ordine cultivatorilor de boabe de soia de către GA, de a vinde boabe de soia pe piața internă pentru o remunerație mai mică decât ar fi adecvată, precum și cu privire la intenția GA de a sprijini industria biomotorinei prin intermediul acestei măsuri, precum și prin intermediul altor măsuri aferente.

(69)

În urma comunicării constatărilor finale, GA și CARBIO și-au exprimat din nou dezacordul față de utilizarea de către Comisie a datelor disponibile, în conformitate cu articolul 28 din regulamentul de bază. Acestea au susținut că utilizarea datelor disponibile este justificată numai în cazul în care o parte interesată nu furnizează „informațiile necesare”, care sunt indispensabile pentru a ajunge la o determinare specifică. Conform GA și CARBIO, Comisia nu a demonstrat niciodată că informațiile solicitate erau indispensabile pentru a ajunge la o determinare specifică în cazul de față și a ignorat faptul că informațiile solicitate nu erau disponibile pentru GA sau erau strict acoperite de legea privind secretul fiscal.

(70)

Comisia a explicat pe larg în comunicarea sa cu GA motivele pentru care a avut nevoie de informații mai detaliate cu privire la cultivatorii de soia și la producătorii de ulei de soia. Afirmația din partea GA și a CARBIO că GA nu a fost în măsură să furnizeze aceste informații nu au fost susținute de niciun element de probă care să demonstreze că așa au stat lucrurile sau că Comisia dispunea de alte mijloace rezonabile pentru a obține astfel de informații. Ținând cont de natura informațiilor solicitate, Comisia putea să presupună fie că aceste informații erau în posesia GA și/sau în posesia CARBIO, sau cel puțin că GA deținea controlul reglementar asupra cultivatorilor de soia și a producătorilor de ulei de soia care să-i permită să ceară aceste informații. Comisia se aștepta, de asemenea, la o mai bună cooperare din partea cultivatorilor de soia și a producătorilor de ulei de soia, în cazul în care aceștia erau contactați de GA în mod direct și/sau în strânsă cooperare cu Comisia.

(71)

Reclamantul a susținut existența sprijinului acordat de GA industriei biomotorinei prin diverse măsuri. În special, reclamantul a susținut că GA a pus în aplicare o politică de instituire a unor taxe de export ridicate și alte regulamente privind boabele de soia și uleiul de soia, care constituie materia primă principală utilizată pentru producerea biomotorinei în Argentina. Potrivit reclamantului, făcând acest lucru GA se asigura că prețul materiilor prime pentru producția de biomotorină rămânea cu mult mai mic decât prețurile de la nivel mondial.

(72)

Astfel cum se afirmă în memorandumul său privind caracterul suficient al dovezilor (9), Comisia a considerat că taxele la export păreau să fie unul dintre instrumentele elaborate de GA pentru a determina cultivatorii de boabe de soia și de ulei de soia să asiste industria biomotorinei din Argentina. În cadrul anchetei, Comisia a examinat setul de măsuri adoptate de GA în vederea sprijinirii industriei biomotorinei din Argentina pe cale artificială.

(73)

Pentru a stabili existența unei subvenții pasibile de măsuri compensatorii, trebuie să fie prezente trei elemente: (a) o contribuție financiară sau o formă de susținere a veniturilor sau a prețurilor; (b) un avantaj; și (c) specificitate (articolul 3 din regulamentul de bază) (10).

(74)

Pentru a ajunge la o concluzie în ceea ce privește primul element, Comisia a analizat dacă setul de măsuri adoptate de GA conduce la o contribuție financiară sub forma furnizării de către autorități de boabe de soia contra unei remunerații mai mici decât cea adecvată pentru producătorii-exportatori de biomotorină, în conformitate cu articolul 3 alineatul (1) litera (a) din regulamentul de bază, și/sau dacă setul de măsuri adoptate de GA se încadrează în categoria de susținere a veniturilor sau a prețurilor în ceea ce privește industria biomotorinei, în conformitate cu articolul 3 alineatul (1) litera (b) din regulamentul de bază.

(75)

Încă de la început, Comisia a observat că toate societățile incluse în eșantion își achiziționau boabele de soia pe cale internă fie de la societăți afiliate, fie de la societăți neafiliate și le prelucrau pentru a obține ulei de soia, iar ulterior biomotorină. Producătorii-exportatori incluși în eșantion nu cumpărau ulei de soia pentru a-l prelucra mai departe și a-l transforma în biomotorină, ci concasau ei înșiși boabele de soia și le transformau în ulei de soia, aceasta fiind o etapă intermediară pentru producția de biomotorină. Prin urmare, analiza din următoarele subsecțiuni se concentrează pe faptul dacă GA a furnizat sau nu boabe de soia (și nu ulei de soia) contra unei remunerații mai mici decât cea adecvată.

(76)

Articolul 3 alineatul (1) litera (a) punctul (iv) a doua liniuță din regulamentul de bază prevede că o contribuție financiară există dacă autoritățile publice: „însărcinează un organism privat să execute una sau mai multe funcții de tipul celor enumerate la punctele (i), (ii) și (iii), care le incumbă în mod normal, sau îi ordonă să facă acest lucru, practica urmată nefiind diferită realmente de practica normală a autorităților publice”. Funcțiile de tipul celor descrise la articolul 3 alineatul (1) litera (a) punctul (iii) din regulamentul de bază apar atunci când „autoritățile publice furnizează bunuri sau servicii, altele decât o infrastructură generală, sau achiziționează bunuri …”. Aceste dispoziții reflectă subpunctele (iv) și (iii) de la articolul 1.1 litera (a) punctul (1) din Acordul privind subvențiile și măsurile compensatorii („Acordul SMC”) și ar trebui să fie interpretate și aplicate în contextul jurisprudenței relevante a OMC.

(77)

Grupul special al OMC în raportul SUA – Limitarea exporturilor a statuat că sensul obișnuit al celor doi termeni „a însărcina” și „a ordona” din articolul 1.1 litera (a) punctul (1) subpunctul (iv) din Acordul SMC impune ca acțiunea autorităților publice să conțină în mod obligatoriu noțiunea de delegare (în cazul însărcinării) sau de ordin (în cazul ordonării) (11). Acesta a respins „argumentul cauză și efect” al SUA și a solicitat o acțiune explicită și afirmativă de delegare sau de ordonare (12).

(78)

Cu toate acestea, într-o cauză ulterioară, Organul de Apel a statuat că înlocuirea termenilor „însărcinează” și „ordonă” cu „delegare” și „ordin”'este prea rigidă ca standard (13). Potrivit Organului de Apel, „însărcinarea” există atunci când autoritățile publice atribuie responsabilitate unui organism privat, iar „ordonarea” se referă la situațiile în care autoritățile publice își exercită autoritatea asupra unui organism privat (14).

(79)

În ambele cazuri, autoritățile publice se folosesc de un organism privat ca agent pentru a efectua contribuția financiară și, „în majoritatea cazurilor, ar fi de așteptat ca însărcinarea sau ordinul adresat unui organism privat să implice o formă de amenințare sau persuasiune” (15). În același timp, subpunctul (iv) de la articolul 1.1 litera (a) punctul (1) din Acordul SMC nu permite membrilor să impună măsuri compensatorii asupra unor produse „atunci când autoritățile publice doar își exercită prerogativele generale de reglementare” (16) sau atunci când intervenția autorităților publice „poate avea sau nu un anumit rezultat doar pe baza unor circumstanțe de fapt date și a exercitării dreptului de alegere de către actorii de pe piața respectivă” (17). Mai degrabă, însărcinarea și ordonarea implică „un rol mai activ al autorităților publice decât simple acte de încurajare” (18).

(80)

Mai mult, OMC nu a considerat că „dacă aspectul este lăsat la latitudinea unui organism privat, acest lucru contravine obligatoriu însărcinării sau ordonării organismului privat respectiv […] Deși pot exista cazuri în care amploarea marjei de discreție lăsate la latitudinea organismului privat este de așa natură, încât devine imposibil să se concluzioneze în mod corespunzător că organismul respectiv a fost însărcinat sau i s-a ordonat (să execute o anumită sarcină), aceasta este o chestiune de ordin factual/probatoriu care trebuie abordată de la caz la caz” (19).

(81)

În conformitate cu respectivele hotărâri ale OMC, nu toate măsurile autorităților publice care pot conferi avantaje sunt echivalente cu o contribuție financiară în temeiul articolului 3 din regulamentul de bază și al articolului 1.1 litera (a) din Acordul SMC. Trebuie să existe elemente de probă privind o politică sau un program al autorităților publice de promovare a industriei care face obiectul anchetei (în acest caz, industria biomotorinei/biocarburanților), prin exercitarea autorității asupra unor organisme publice sau private sau prin atribuirea responsabilității către acestea (în cazul de față, cultivatorii de boabe de soia) în scopul furnizării de boabe de soia pentru industria biomotorinei contra unei remunerații mai mici decât cea adecvată.

(82)

Pe scurt, hotărârile OMC relevante prevăd că:

(83)

În conformitate cu jurisprudența respectivă, Comisia a examinat, cu foarte mare atenție, natura intervenției GA (implică intervenția GA o însărcinare sau un ordin adresat cultivatorilor de soia?), natura organismelor însărcinate [sunt cultivatorii de soia organisme private în sensul articolului 3 alineatul (1) litera (a) punctul (iv) din regulamentul de bază?] și acțiunea organismelor însărcinate sau cărora li s-a adresat ordinul (au furnizat cultivatorii de soia vizați de însărcinare sau ordin boabe de soia industriei biomotorinei din Argentina pentru o remunerație mai mică decât ar fi adecvată și, prin urmare, au acționat aceștia ca agenți ai GA?). Mai mult, Comisia a verificat dacă funcția executată ar fi sau nu cea cu care în mod normal sunt învestite autoritățile publice (este furnizarea de boabe de soia către societățile producătoare de ulei de soia din Argentina pentru o remunerație mai mică decât ar fi adecvată o activitate normală a autorităților publice?) precum și dacă această funcție nu diferă, în mod real, de practicile aplicate în mod normal de autoritățile publice (diferă, în mod real, furnizarea efectivă de boabe de soia de către cultivatori de ceea ce ar fi făcut chiar autoritățile publice?).

(84)

Având în vedere jurisprudența OMC menționată în considerentele 77-82, Comisia a analizat mai întâi dacă sprijinul acordat de GA industriei biomotorinei din Argentina reprezintă efectiv un obiectiv al unei politici publice, și nu doar un „efect secundar” al exercitării prerogativelor generale de reglementare. Ancheta a examinat în special dacă denaturările de preț identificate au făcut parte din obiectivele autorităților publice sau dacă prețurile mai mici pentru boabele de soia au fost mai degrabă un efect secundar „accidental” al reglementării generale publice. În concordanță cu concluziile la care s-a ajuns în considerentul 64, Comisia a decis să utilizeze parțial datele disponibile pentru a determina dacă a existat o însărcinare sau dacă li s-a adresat un ordin cultivatorilor de soia de către GA.

(85)

Mai multe documente indică faptul că GA a vizat în mod explicit sprijinirea și dezvoltarea industriei biomotorinei drept obiectiv de politică, în special urmărind reducerea prețului intern al materiilor prime (boabele de soia) și, prin urmare, furnizând o contribuție financiară producției de biomotorină.

(86)

Acest sprijin se realizează prin intermediul mai multor măsuri care pot fi atribuite GA (inclusiv taxele la export pentru boabele de soia, subvențiile pentru producătorii de boabe de soia pentru ca aceștia să continue să producă și să vândă pe plan intern producătorilor de biomotorină, contramăsuri privind producerea altor cereale, cum ar fi prin impunerea de contingente la export, precum și declarații publice de încurajare a producătorilor de boabe de soia să nu sisteze producția, ci să continue să vândă pe plan intern) (28). Deși au suferit modificări de mai multe ori de la introducerea lor în 1994, aceste măsuri (29) au fost aplicate în mod constant în vederea, astfel cum a declarat chiar GA în legislație (a se vedea considerentele 89-100), reducerii prețului intern al boabelor de soia în contextul prețurilor mondiale aflate în creștere, precum și în beneficiul dezvoltării lanțului de valoare adăugată din Argentina care, printre altele, include industria biomotorinei.

(87)

Taxele la export pentru boabele de soia reprezintă un instrument important utilizat de GA pentru a sprijini industria biomotorinei. Potrivit OCDE, în special prin intermediul regimului taxelor la export, GA impune „taxe mai mari în cazul producătorilor de materii prime sau de inputuri, în vreme ce taxele mai mici se aplică în cazul produselor finite. […] Avantajul de preț oferit industriilor interne din aval poate denatura și reduce concurența atât pe piețele interne, cât și externe” (30). În plus, Agenția Internațională pentru Energie Regenerabilă (IRENA) a afirmat, într-un raport dedicat Argentinei, că „Taxele de export diferențiate pentru biocarburanți, față de alte produse derivate din aceeași materie primă, promovau exportul de biocarburanți, în special de biomotorină” (31). Banca Mondială a afirmat că GA percepe taxe la export ridicate, care au efectul de „reducere a costului materiilor prime pe plan intern și de încurajare a exporturilor de biomotorină” (32).

(88)

GA a susținut că niciuna dintre publicațiile OCDE, ale IRENA și ale Băncii Mondiale nu a făcut referire la un obiectiv explicit al GA de a sprijini industria biomotorinei din Argentina. Cu toate acestea, GA nu a contrazis corectitudinea citărilor identificate de Comisie. Contrar GA, Comisia a considerat că analizele făcute în publicațiile respective sprijină constatarea sa conform căreia GA sprijină explicit industria biomotorinei din Argentina.

(89)

Argentina a aplicat o taxă la export pentru boabele de soia începând din 1994, a cărei rată a fost fixată inițial la 3,5 %. Așa cum se va ilustra cu ansamblul modificărilor aduse legislației descrise în considerentele 91-100, măsurile utilizate pentru a ajusta taxa la export în raport cu rata inițială demonstrează obiectivul explicit al GA de reducere a prețurilor interne în contextul prețurilor aflate în creștere pe piața mondială. În cadrul anchetei, GA a susținut că taxa la export pentru boabele de soia și uleiul de soia a fost instituită din rațiuni de creștere a veniturilor. În pofida numeroaselor solicitări ale Comisiei de furnizare a unor documente care să susțină această afirmație, GA nu a prezentat astfel de dovezi.

(90)

Mai mult, niciunul din actele legislative adoptate începând din 2002 privind ajustările taxei la export pentru boabele de soia, uleiul de soia sau biomotorină nu menționează creșterea veniturilor ca justificare a nivelului taxei la export. Mai degrabă, astfel cum s-a explicat în considerentele 91-100, actele legislative respective prevăd că scopul taxei de export este de a determina furnizorii de boabe de soia să continue să vândă pe plan intern la prețuri inferioare prețurilor internaționale. Astfel, în loc ca acestea să constituie o măsură privind veniturile fiscale, GA utilizează taxele la export pentru boabele de soia drept instrument pentru a sprijini dezvoltarea industriei interne a biomotorinei.

(91)

În urma unei declarații privind starea de urgență (33), taxa la export a crescut în 2002 de la 3,5 % la 13,5 % prin Rezoluția 11/2002 (34). Această rezoluție cuprindea următoarea afirmație: „efectele oricărei eventuale schimbări de fond în ceea ce privește prețurile internaționale ale producțiilor agricole se iau de asemenea în considerare” (subliniere adăugată), care indică faptul că această măsură a fost luată în vederea influențării prețului de pe piața internă al boabelor de soia în comparație cu prețul de pe piața mondială.

(92)

În același an, rata a fost ridicată suplimentar, de la 13,5 % la 23,5 %, prin Rezoluția 35/2002 (35), care prevede că „Legea nr. 22415 permite impunerea importurilor de bunuri de consum pentru a stabiliza prețurile interne până când acestea ating nivelurile dorite și pentru a menține o aprovizionare care satisface necesitățile pieței interne”. În conformitate cu textul de lege, aceste măsuri aveau un caracter tranzitoriu și temporar, atât timp cât persistau condițiile economice generale de la momentul respectiv. Cu toate acestea, taxele de export în cauză sunt încă în vigoare, la un nivel asemănător cu cel de la momentul stării de urgență, în timp ce pentru alte cereale taxa la export a fost stabilită la valoarea de 0 % (36).

(93)

În 2007, primii mari producători de biomotorină din Argentina și-au început operațiunile. În acel an, GA a publicat două rezoluții prin care taxa la export pentru boabele de soia a crescut de la 23,5 % la 27,5 % (37), iar ulterior mai mult, până la 35 % (38). Ambele rezoluții afirmau, drept motiv pentru taxa la export suplimentară, că, pe lângă o creștere a cererii de pe plan intern și internațional pentru aceste produse, produsele care fac obiectul rezoluțiilor (în special produse aferente boabelor de soia) sunt aplicate pentru utilizări productive noi, precizând explicit biocombustibilii drept exemplu.

(94)

În plus, Rezoluția 10/2007 (39) preciza explicit că „prețurile internaționale ale cerealelor au crescut substanțial […] crearea de taxe de export suplimentare pentru mai multe dintre bunurile menționate anterior este considerată a fi convenabilă” (subliniere adăugată).

(95)

Mai mult, Rezoluția 369/2007 (40) a remarcat în mod explicit faptul că este necesară creșterea taxei de export în scopul „reducerii prețurilor interne, al consolidării îmbunătățirilor aduse distribuției veniturilor și al stimulării valorii adăugate” (subliniere adăugată).

(96)

În 2008, prin intermediul Rezoluției 125/2008 (41), GA a stabilit o formulă pe baza căreia să se calculeze un cuantum fix al taxei de export, în funcție de nivelul prețului FOB oficial care este stabilit zilnic de guvern (Ministerul Industriei Agroalimentare).

(97)

Rezoluția 125/2008 prevedea următoarea politică: „ Prețurile internaționale ale boabelor de cereale și ale oleaginoaselor au crescut considerabil în decursul ultimilor ani, indicând o volatilitate ridicată a ratelor variației interanuale ale acestora. Perpetuarea unui astfel de scenariu ar putea avea efecte negative asupra întregii economii, cum ar fi prețuri interne mai mari, o echitate redusă în ceea ce privește distribuția bogăției și o incertitudine crescândă cu privire la deciziile în materie de investiții din industria agriculturii și a creșterii animalelor. Modificarea propusă pentru regimul de taxe la export aplicabile unui subgrup-cheie de boabe de cereale și oleaginoase este un instrument adecvat pentru rezolvarea problemelor menționate anterior.” (subliniere adăugată).

(98)

Tot în 2008, prin intermediul Rezoluției 64/2008 (42), GA a modificat formula de calcul al taxei de export și a reafirmat în mod explicit obiectivul său de politică: „Scopul regimului de taxe la export variabile este de a atenua impactul creșterii prețurilor internaționale ale cerealelor și oleaginoaselor și ale subproduselor acestora, contribuind la îmbunătățirea distribuției veniturilor .” (subliniere adăugată).

(99)

În 2012, GA a publicat o rezoluție comună în care afirma că Argentina a adoptat o serie de politici publice pentru a consolida industria națională a biomotorinei, în special de la adoptarea Legii nr. 26.093. În rezoluția comună se remarca în continuare faptul că taxele la export în ceea ce privește biomotorina și amestecurile sale corespundeau taxelor la export aplicate altor subproduse din sectorul oleaginoaselor, ținând cont de costurile de producție diferențiate și păstrând diferențierea astfel încât rata efectivă pentru biomotorină să fie mai mică decât cea pentru principala sa materie primă, promovând astfel obținerea de valoare adăugată în Argentina și contribuind, prin urmare, la impulsionarea dezvoltării industriei biomotorinei (43).

(100)

Deși la finele anului 2015 GA nou-ales a eliminat taxa la export pentru alte culturi de cereale, taxa la export pentru boabele de soia a rămas ridicată. Decretul nr. 133/2015 (44) de stabilire a eliminării taxei de export pentru grâu și de ajustare a procentului taxei de export pentru boabe de soia la valoarea de 30 % prevedea următorul obiectiv de politică: „În cazul boabelor de soia și al subproduselor acestora, creșterea suprafeței plantate și recolta-record de sezonul trecut nu au împiedicat declinul concurenței și al rentabilității întregului său lanț valoric asociat” (subliniere adăugată). În acest caz, lanțul valoric se referă, printre altele, la industria biomotorinei.

(101)

În urma comunicării constatărilor din documentul de informare, GA și CARBIO au reiterat afirmația potrivit căreia orice efect al taxelor de export aplicate boabelor de soia asupra producției de biomotorină, dacă un astfel de efect există, reprezintă clar, în cel mai bun caz, un efect secundar al măsurii de colectare a veniturilor.

(102)

Comisia nu a fost de acord cu această afirmație. Decretele, astfel cum sunt citate în considerentele 91-100, nu pot fi considerate drept „simple politici enunțate”. Această legislație reflectă, în mod repetat, intenția GA de a sprijini industria biomotorinei în timp ce, contrar convingerilor GA, decretele nu prevăd colectarea veniturilor ca fiind scopul taxei de export pentru boabele de soia. Niciunul dintre actele legislative prezentate de GA în documentele sale nu făcea referire la o funcție de creștere a veniturilor în cazul taxei de export pentru boabele de soia.

(103)

Prin impunerea de taxe de export pentru boabele de soia, GA îi plasează pe cultivatorii de boabe de soia din Argentina într-o situație irațională din punct de vedere economic, care îi determină pe aceștia să își vândă bunurile pe plan intern la un preț mai mic decât ar putea obține dacă nu ar exista taxele de export respective. Prin urmare, aceștia sunt privați de o alegere rațională și sunt determinați să se supună obiectivului de politică care stă la baza taxei de export.

(104)

Această situație irațională a fost amplificată de alte restricții la export, cum ar fi contingente la export pentru produsele agricole altele decât boabele de soia, din 2006 până în 2015, care au descurajat exporturile de alte culturi și au orientat cultivatorii în vederea continuării producției de boabe de soia (față de alte cereale) și a scăderii și mai mult a prețului intern. Cultivatorii de boabe de soia au continuat, de asemenea, să producă și să își vândă producția pe plan local deoarece stocarea nu este adecvată în ceea ce privește acest produs agricol și nu este fiabilă pe termen mediu spre lung.

(105)

După comunicarea constatărilor din documentul de informare, GA a susținut că nu au existat contingente la export pentru porumb și grâu timp de un deceniu. Cu toate acestea, Comisia a conchis că această afirmație era incorectă din punct de vedere factual. Rezoluția 543/2008 (45) a reglementat în mod explicit stabilirea cantităților maxime de export, printre altele, pentru grâu și porumb. Această măsură a fost în vigoare până la finalul anului 2015 (46).

(106)

Mai mult, în 2009 GA a instituit o interdicție temporară la import pentru boabele de soia, afirmând că utilizarea materiilor prime naționale ar trebui să fie considerată prioritară față de cele importate, aducând astfel valoare adăugată produsului argentinian de pe piața internațională, precum și că importul temporar de factori de producție obținuți pe plan local denaturează acest obiectiv (47). În 2012, GA a instituit „Registrul operatorilor de soia autorizați”, eliminând interdicția la import (48). Cu toate acestea, demersul de importare a boabelor de soia în Argentina a rămas foarte greoi, până la modificările suplimentare aduse registrului în 2016 (49). Interdicția la import, împreună cu taxa la export pentru boabele de soia, confirmă obiectivul de politică al GA de impulsionare a dezvoltării unei industrii a biomotorinei în totalitate internă, inclusiv conținutul local în lanțul de aprovizionare. Aceasta creează, în Argentina, o producție artificială, condusă de autoritățile publice, de boabe de soia destinate consumului intern, asigurând faptul că cererea pe plan intern de boabe de soia este satisfăcută pe baza aprovizionării locale, orientată în vederea realizării obiectivelor de politică prevăzute.

(107)

Pe lângă aceasta, o perioadă îndelungată de limitări ale exporturilor în cazul altor culturi a condus la o creștere semnificativă a producției de boabe de soia, așa-numita „sojización” (50) a agriculturii din Argentina. Chiar și după ce contingentele la export au fost eliminate în 2015 (51), producția de boabe de soia nu a scăzut considerabil comparativ cu celelalte culturi și s-a menținut relativ stabilă, a se vedea graficul 1 de mai jos:

Graficul 1

Producția argentiniană de boabe de soia, porumb și grâu în funcție de anul de recoltă

Soia

Porumb

Grâu

Producție milioane MT

2000/01

2001/02

2002/03

2003/04

2004/05

2005/06

2006/07

2007/08

2008/09

2009/10

2010/11

2011/12

2012/13

2013/14

2014/15

2015/16

2016/17

2017/18

Sursă: http://datosestimaciones.magyp.gob.ar/

(108)

În plus, GA a publicat în 2017 o rezoluție de instituire a unui regim de stimulare pentru agricultorii de boabe de soia (52), ca parte din Planul Belgrano (53). Planul Belgrano a fost creat în 2016 ca un plan de dezvoltare a infrastructurii și industriei din zece dintre provinciile nordice argentiniene care, din punct de vedere istoric, au fost mai puțin dezvoltate față de restul țării Această rezoluție le-a oferit stimulente financiare cultivatorilor de boabe de soia din cele mai subdezvoltate zece provincii din Argentina (54) de la 1 martie până la 31 august 2017 și astfel a orientat și mai mult cultivatorii către producția de boabe de soia, contribuind la aprovizionarea internă sporită cu boabe de soia în favoarea dezvoltării industriei biomotorinei.

(109)

Comisia consideră că, având în vedere dovezile disponibile, GA și-a asumat un „rol mai activ, și nu doar simple acte de încurajare”, astfel cum a prevăzut Organul de Apel (55). Măsurile adoptate de GA restricționează libertatea de acțiune a cultivatorilor de boabe de soia, limitând în practică decizia lor comercială cu privire la prețul și locul de vânzare al produsului acestora.

(110)

Aceștia sunt împiedicați să își maximizeze venitul pe care l-ar putea obține în lipsa taxei de export pentru boabele de soia (de exemplu, prin exportarea producției lor pentru a beneficia de prețuri mai mari sau prin creșterea prețurilor interne), precum și a altor măsuri la fel de restrictive.

(111)

Acest demers este susținut, de asemenea, de Decretul nr. 133/2015 și Decretul 640/2016, prin care GA ia măsuri specifice pentru a sprijini industria boabelor de soia și lanțul său de valori asociat să inverseze declinul care a survenit în ceea ce privește concurența și rentabilitatea întregului său lanț valoric asociat. Astfel, cultivatorii de boabe de soia sunt încurajați sau îndemnați de către GA să își mențină producția pentru a asigura aprovizionarea pieței interne, chiar dacă un furnizor rațional și-ar adapta producția și prețurile într-o situație în care exporturile au fost descurajate.

(112)

Prin urmare, prin intermediul măsurilor respective, GA determină cultivatorii de boabe de soia să păstreze boabele de soia în Argentina, întrucât aceștia nu le pot comercializa la prețuri mai bune care ar prevala în Argentina în lipsa măsurilor în cauză.

(113)

În acest sens, producătorii de input sunt „însărcinați” sau li se „adresează ordine” de către GA să furnizeze produse utilizatorilor de boabe de soia de pe plan intern, și anume producătorilor de biomotorină, contra unei remunerații mai mici decât cea adecvată. Cultivatorilor de boabe de soia li se dă responsabilitatea de a crea o piață internă artificială, compartimentată și la prețuri mici în Argentina.

(114)

Cu alte cuvinte, atunci când aplică setul de măsuri descrise, GA știe cum vor răspunde cultivatorii de boabe de soia la măsuri, precum și ce consecințe vor decurge de pe urma acestora. Deși cultivatorii de boabe de soia și-ar putea reduce ușor producția internă drept răspuns la taxele de export și la alte măsuri restrictive, dovezile indică faptul că producția nu s-a oprit, și nici nu a scăzut semnificativ (a se vedea tabelul 1 de mai jos, care este explicat în continuare în considerentul 139). Comisia a conchis că acesta este rezultatul faptului că GA a însărcinat cultivatorii de boabe de soia și le-a ordonat acestora să continue producția și exportul.

(115)

Conform explicațiilor, în sectorul cultivării boabelor de soia, adaptarea producției va rămâne moderată, ceea ce are ca rezultat prețuri interne mai mici. În această privință, efectele sunt stabilite ex ante, și nu ex post, prin urmare, acestea nu sunt „accidentale”. Există o „legătură demonstrabilă” clară între politica respectivă și comportamentul organismelor private implicate, care acționează ca agenți pentru ca GA să își execute politica de a furniza boabe de soia industriei biomotorinei pentru o remunerație mai mică decât ar fi adecvată.

(116)

Însuși GA a recunoscut succesul de care se bucură setul său de măsuri în ceea ce privește realizarea obiectivului de politică prevăzut, referitor la sprijinul oferit industriei biomotorinei. În rezoluția comună la care se face referire mai jos, publicată de GA în 2012, se prevedea că politicile publice adoptate includeau o gamă de mecanisme menite să promoveze industria biomotorinei. În plus, aceasta prevedea că astfel se explică performanța de succes de care a dat dovadă acest sector productiv, ale cărui marje brute pentru inputul principal din timpul etapei de prelucrare depășesc 25 % (56). Aceste marje par să fi fost generate în mare parte de diferențialele dintre biomotorină și taxele la export pentru boabele de soia.

(117)

În concluzie, Comisia a constatat că GA a însărcinat cultivatorii de boabe de soia sau le-a adresat ordine acestora să îi execute politica de creare a unei piețe interne compartimentate și de furnizare a boabelor de soia pentru industria internă a biomotorinei, pentru o remunerație mai mică decât ar fi adecvată.

(118)

În urma comunicării constatărilor din documentul de informare, GA a susținut că Comisia a extins domeniul de aplicare a însărcinării sau ordonării, evidențiind termenii de determinare și orientare, în timp ce cerințele formulate de OMC presupun că atribuirea de responsabilități trebuie să constituie o acțiune explicită și afirmativă, să îi fie adresată unei anumite părți și să aibă drept obiectiv o anumită sarcină sau îndatorire. Simplele declarații de politică formulate de o autoritate publică nu pot constitui în sine un ordin iar ordinul sau însărcinarea presupuse nu pot fi accidentale sau un simplu derivat al reglementărilor guvernamentale.

(119)

Comisia nu a fost de acord. Astfel cum se arată în considerentul 117, având în vedere jurisprudența la care se face trimitere în considerentul 93, Comisia a găsit dovezi substanțiale pentru a conchide că GA a întreprins acțiuni explicite și afirmative în vederea însărcinării sau a adresării de ordine cultivatorilor de boabe de soia pentru ca aceștia să își comercializeze boabele de soia industriei de biomotorină, pentru o remunerație mai mică decât ar fi adecvată. Există o „legătură demonstrabilă” între acțiunile întreprinse de autoritățile publice și conduita cultivatorilor de boabe de soia, astfel încât acțiunile acestora pot fi atribuite GA. GA nu și-a susținut cu argumente afirmația potrivit căreia dovezile descoperite de Comisie ar putea fi considerate exclusiv ca simple declarații de politică formulate de GA. În special, GA nu a contrazis existența obiectivelor de politică prevăzute, astfel cum decurg acestea din declarațiile respective; de asemenea, GA nu a negat afirmațiile care subliniază succesul măsurilor restrictive în ceea ce privește realizarea obiectivelor de politică de sprijinire a industriei biomotorinei din Argentina. Prin urmare, afirmația respectivă a fost respinsă.

(120)

Mai mult, în opinia GA, concluzia Comisiei, și anume că existența diferitelor mecanisme în cadrul unui plan mai amplu elaborat de GA pentru a sprijini o anumită industrie este relevantă pentru a stabili caracterul acțiunii, este evident greșită, întrucât taxele de export nu sunt incluse în subpunctele (i)-(iii) de la articolul 3 din regulamentul de bază (sau din Acordul SMC) și nu intră sub incidența punctului (iv) de la articolul 3 din regulamentul de bază.

(121)

Doar faptul că taxele de export în sine nu sunt menționate explicit la articolul 3 alineatul (1) litera (a) din regulamentul de bază nu le împiedică să aibă caracterul potențial al unei contribuții financiare și, prin urmare, să se încadreze la definiția unei subvenții în temeiul regulamentului de bază și al Acordului SMC. Comisia a prezentat dovezi ample conform cărora taxa la export pentru boabele de soia a fost utilizată drept instrument, împreună cu alte instrumente, pentru a-i determina pe cultivatorii de boabe de soia să respecte obiectivele de politică prevăzute, într-o manieră care constituie o subvenție pasibilă de măsuri compensatorii, astfel cum se prevede în temeiul articolului 3 alineatul (1) litera (a) din regulamentul de bază. Întrucât GA nu a susținut cu argumente afirmația că taxa la export pentru boabele de soia nu ar putea fi considerată drept o subvenție pasibilă de măsuri compensatorii, Comisia a respins afirmația respectivă.

(122)

În urma comunicării constatărilor finale, GA nu au fost de acord cu constatarea Comisiei din considerentul 121 potrivit căreia GA nu și-a justificat afirmația cu privire la motivul pentru care taxa la export pentru boabele de soia nu ar putea fi considerată o subvenție pasibilă de măsuri compensatorii.

(123)

Deși, pe parcursul anchetei, GA a susținut că impunerea taxelor la export are ca obiectiv generarea de venituri, GA nu a furnizat dovezi în sprijinul acestei afirmații cu privire la oricare dintre actele legislative care impun sau modifică nivelul taxei la export pentru boabele de soia. De fapt, pe baza dovezilor disponibile, Comisia a considerat că taxele la export sunt instrumente, printre altele, pe care GA le-au utilizat pentru a sprijini dezvoltarea industriei biomotorinei. Prin urmare, Comisia a ajuns la o concluzie diferită explicată în considerentele 89-90 de mai sus și a respins cererea inițială a GA.

(124)

CARBIO a susținut că standardul ridicat necesar pentru a dovedi însărcinarea sau adresarea de ordine a fost ignorat de către Comisie. Cultivatorii de boabe de soia sunt în continuare liberi să decidă dacă să producă, să comercializeze sau să își exporte boabele de soia. Niciun element al taxei de export pentru boabele de soia nu însărcinează producătorii de boabe de soia și nu le adresează ordine acestora să ia oricare dintre aceste decizii.

(125)

Comisia nu a fost de acord cu faptul că standardul privind însărcinarea sau adresarea de ordine, astfel cum se prevede în considerentul 82, nu este respectat în cazul de față. Mai mult, afirmația CARBIO potrivit căreia cultivatorii de boabe de soia sunt liberi să își stabilească prețul este incorectă. În timpul vizitei de verificare, GA a explicat modul în care prețul FOB al boabelor de soia pentru exporturi este stabilit de autoritățile publice. Întrucât atât prețul de export, cât și prețul intern al boabelor de soia sunt cu mult sub prețul de pe piața mondială, cultivatorii de boabe de soia dispun de o libertate limitată în a-și stabili prețul. În ultimul rând, CARBIO ignoră faptul că taxa la export nu este singurul instrument elaborat de GA pentru a îndruma cultivatorii de boabe de soia. Prin urmare, această afirmație a fost respinsă.

(126)

CARBIO a contestat, de asemenea, constatarea Comisiei din considerentul 112 conform căreia cultivatorii de boabe de soia nu pot vinde la prețuri mai bune care ar prevala în Argentina în lipsa acestor măsuri, făcând referire, pentru a-și susține afirmația, la un studiu desfășurat de Comisia americană pentru comerț internațional (USITC) în care se arată că eliminarea taxei de export pentru boabele de soia ar avea drept rezultat o creștere a prețurilor interne ale boabelor de soia, de doar 1,2 % (57).

(127)

Cu toate acestea, Comisia a subliniat faptul că, potrivit unui studiu publicat în Revista americană de economie agricolă (58), prețurile interne ale boabelor de soia în lipsa unei taxe de export pot fi cu mult mai mari, cu până la 26,0 %. Mai mult, studiul la care a făcut referire CARBIO indica, de asemenea, faptul că eliminarea taxei de export pentru boabele de soia ar conduce la o scădere a prețului de pe piața mondială al boabelor de soia cu 18 %. Aceasta înseamnă că, având în vedere eliminarea teoretică a unei taxe de export de 23,5 %, diferența dintre prețul argentinian și prețul de pe piața mondială ar fi aproape înlăturată.

(128)

Prin urmare, Comisia a reiterat concluzia conform căreia cultivatorii de boabe de soia sunt stimulați să continue să cultive și să comercializeze boabe de soia în Argentina, fără a li se permite să vândă la prețuri mai bune, care ar prevala în Argentina în lipsa acestor măsuri.

(129)

În urma comunicării constatărilor finale, GA și CARBIO și-au reiterat afirmațiile conform cărora:

(130)

În continuare, GA și CARBIO nu au fost de acord cu interpretarea juridică a termenilor „a însărcina” și „a trasa ordine” a Comisiei. GA a susținut că evaluarea de către Comisie a contribuției financiare se apropie foarte mult de așa-numita „abordare bazată pe efecte”, care a fost respinsă în mod explicit și categoric de jurisprudența OMC.

(131)

CARBIO a afirmat, de asemenea, că prețul actual de pe piața mondială al boabelor de soia nu reflectă care ar fi prețul pentru boabele de soia de pe piața internă din Argentina în absența taxei la export.

(132)

Deoarece GA sau CARBIO doar au repetat argumentele prezentate anterior, dar nu au reușit să justifice niciuna dintre aceste afirmații, Comisia le-a respins.

(133)

În continuare, Comisia a evaluat dacă cultivatorii de boabe de soia din Argentina sunt organisme private însărcinate sau care primesc ordine de la GA în sensul articolului 3 alineatul (1) litera (a) subpunctul (iv) din regulamentul de bază.

(134)

Producătorii-exportatori argentinieni incluși în eșantion cumpărau toate boabele de soia utilizate la producția de biomotorină din surse interne. Acestea erau achiziționate de la ferme private de boabe de soia, pe lângă volumele mai mici de boabe de soia obținute de la societatea de stat YPF.

(135)

Prin urmare, Comisia a considerat că, pe baza informațiilor disponibile, toți cultivatorii de boabe de soia sunt organisme private care au fost însărcinate de către GA în sensul articolului 3 alineatul (1) litera (a) subpunctul (iv) din regulamentul de bază să furnizeze boabe de soia pentru o remunerație mai mică decât ar fi adecvată.

(136)

În cadrul următoarei etape, Comisia a verificat dacă cultivatorii de boabe de soia au executat în fapt politica guvernamentală argentiniană de furnizare de boabe de soia pentru o remunerație mai mică decât ar fi adecvată. Acest lucru a necesitat o analiză detaliată a evoluțiilor pieței din Argentina în raport cu o valoare de referință corespunzătoare. În conformitate cu constatările la care s-a ajuns în considerentul 64, Comisia a decis să utilizeze parțial faptele disponibile pentru a determina dacă a existat o furnizare de boabe de soia de către cultivatorii de soia prin intermediul unei remunerații mai mici decât ar fi adecvată.

(137)

Prin intermediul setului de măsuri descrise în considerentele 84-116, GA a determinat cultivatorii de boabe de soia să vândă pe plan local la prețuri mai mici decât în caz contrar (și anume, în lipsa măsurilor respective, cultivatorii de boabe de soia ar fi exportat boabele de soia la prețul mult mai mare de pe piața mondială sau pur și simplu și-ar fi ajustat aprovizionarea la restricțiile de pe piață). În schimb, cultivatorii de boabe de soia nu au făcut acest lucru din cauza politicii GA de a stimula dezvoltarea industriei biomotorinei din aval.

(138)

Astfel cum s-a demonstrat în tabelul 1, practic tot consumul intern de boabe de soia este prelucrat ulterior și transformat în ulei de soia prin concasarea boabelor. Datele privind producția, exportul, importul și concasarea boabelor de soia pe plan intern pe parcursul anilor sunt după cum urmează:

Tabelul 1

Producția argentiniană de boabe de soia, de ulei de soia și de biomotorină

(139)

Astfel cum se poate vedea în tabelul 1, producția de boabe de soia a crescut de la 26,7 milioane de tone în 2001 la 40,5 milioane de tone în 2006 (59). Creșterea taxei de export pentru boabele de soia nu a condus la reducerea producției de boabe de soia, ci la o creștere irațională din punct de vedere economic. Într-adevăr, în lipsa determinării create de diversele măsuri ale GA, furnizorii care fac obiectul limitărilor exporturilor s-ar adapta la condițiile de pe piață. Cu toate acestea, în cazul de față, în loc să își reducă producția, cultivatorii de boabe de soia beneficiază, de asemenea, de obiectivul de politică care vizează să stimuleze și să dezvolte o industrie competitivă a biomotorinei care, la rândul său, necesita punerea la dispoziția producătorilor de biomotorină de cantități de boabe de soia la prețuri sub cele internaționale.

(140)

Tendința este prezentată la graficul 2 de mai jos (exprimată în tone):

Graficul 2

Prelucrarea boabelor de soia în Argentina

Concasarea boabelor de soia

Importurile de boabe de soia

Exporturile de boabe de soia

Producția de boabe de soia

2017

2016

2015

2014

2013

2012

2011

2010

2009

2008

2007

Sursă: Datele furnizate în tabelul de la considerentul 138.

(141)

Tabelul 1 și graficul 2 demonstrează că, practic, întreaga producție de boabe de soia care a fost consumată pe plan intern a fost supusă concasării, iar consumul intern de ulei de soia care a rezultat de pe urma acestui proces a fost utilizat, în principal, pentru producția de biomotorină.

(142)

În urma comunicării constatărilor finale, CARBIO a susținut că Comisia a afirmat faptul că toate boabele de soia vândute pe piața internă au fost utilizate exclusiv pentru producerea de biomotorină. Comisia a specificat că acest lucru nu este adevărat. Astfel cum se prevede în considerentul 141, boabele de soia sunt vândute pe piața internă pentru concasare în ulei de soia și făină de soia. Uleiul de soia rezultat este utilizat pentru fabricarea biomotorinei, întrucât în Argentina nu există o piață internă semnificativă pentru uleiul de soia. O anumită cantitate de ulei de soia și de făină de soia se exportă.

(143)

Mai mult, exporturile de boabe de soia au loc doar atunci când consumul intern atât în cazul concasării boabelor de soia, cât și al producției de biomotorină este satisfăcut pe deplin. Tabelul 1 și graficul 2 indică, de asemenea, importurile inexistente sau foarte limitate de boabe de soia de-a lungul anilor de aplicare a limitărilor exporturilor. Acest fapt este confirmat, de asemenea, de modelul de afaceri observat în cazul producătorilor-exportatori incluși în eșantion. Într-adevăr, niciunul dintre aceștia nu a importat boabe de soia pentru producția de biomotorină. Mai degrabă, aceștia au importat boabele de soia exclusiv pentru utilizarea în instalațiile lor de concasare și au exportat ulterior tot uleiul de soia și materialul măcinat astfel rezultate în afara Argentinei.

(144)

În consecință, obiectivul principal al măsurilor GA a fost îndeplinit: boabele de soia produse pe plan intern au satisfăcut pe deplin cererea națională de input pentru producția internă de biomotorină în detrimentul producătorilor de boabe de soia care ar prefera să își optimizeze profiturile și fie să își exporte toată producția, fie să vândă pe plan intern la prețuri mai mari, cu excepția limitărilor exporturilor.

(145)

În conformitate cu jurisprudența OMC relevantă, astfel cum s-a explicat în special în considerentul 78, în majoritatea cazurilor ar trebui să existe o formă de amenințare sau de stimulent din partea autorităților publice adresată furnizorilor de inputuri, pentru a demonstra existența însărcinării și a ordinelor. Lăsarea unei marje de apreciere nu anulează automat constatarea respectivă. Această analiză de la caz la caz este bazată pe dovezi. În cazul de față, faptul că exporturile sunt oarecum limitate pe o piață de mărfuri cu un puternic caracter internațional, în timp ce Argentina este unul dintre cei mai mari producători globali de boabe de soia, este remarcabil, în special având în vedere că prețul de pe piețele internaționale este cu mult mai mare decât prețul intern din Argentina (a se vedea graficul 3 de la considerentul 158).

(146)

Elementele de probă cuprinse în legislația argentiniană (a se vedea considerentele 91-99) indică faptul că obiectivul de politică al GA este de a dezvolta și a favoriza industriile din aval cu valoare adăugată mai mare, inclusiv cea a biomotorinei. În plus, GA și-a afirmat clar obiectivul de a proteja industriile din aval de creșterea prețurilor internaționale.

(147)

În urma comunicării constatărilor din documentul de informare, CARBIO a susținut că nu s-au furnizat de către Comisie dovezi care să susțină afirmația că producătorii de boabe de soia ar prefera să își optimizeze profiturile.

(148)

Întrucât Comisia nu a primit informații directe din partea cultivatorilor de boabe de soia, astfel cum s-a explicat în considerentele 61-64, Comisia a presupus că aceștia sunt operatori economici raționali într-o economie de piață care le-ar optimiza avantajele pe cât posibil. Prin urmare, se consideră irațională decizia de a crește producția de boabe de soia atunci când prețurile scad din cauza unei taxe de export majorate. Faptul că respectivii cultivatori de boabe de soia continuă să furnizeze boabe de soia în pofida diverselor măsuri restrictive adoptate de GA este rezultatul acțiunilor întreprinse de GA pentru a-i determina pe cultivatorii de boabe de soia, în calitate de entități care pun în aplicare obiectivele de politică prevăzute, să sprijine industria biomotorinei. Prin urmare, afirmația a fost respinsă.

(149)

GA a susținut că nu s-au prezentat dovezi conform cărora prelucrarea boabelor de soia în Argentina a fost modificată în vreun fel, drept urmare a taxelor de export pentru boabele de soia.

(150)

Comisia nu a fost de acord. De la început, Comisia amintește faptul că GA nu a sprijinit Comisia în demersul de obținere a informațiilor necesare de la cultivatorii de boabe de soia, pentru a le evalua mai bine comportamentul. Astfel, Comisia a considerat că, pe baza informațiilor disponibile, măsurile GA (inclusiv taxa la export) au modificat comportamentul cultivatorilor de boabe de soia pentru a obține efectele vizate de GA. Astfel cum se poate observa în tabelul 1, în pofida unei creșteri a taxei de export pentru boabele de soia în 2007, și anume la începutul producției biomotorinei la scară largă, producția de boabe de soia a crescut în proporție semnificativă. Pe lângă aceasta, exportul de ulei de boabe de soia a fost înlocuit, în mod semnificativ, cu exportul de biomotorină în aceeași perioadă, indicând că măsurile GA au stimulat o schimbare structurală pentru a îmbunătăți competitivitatea industriei biomotorinei. Prin urmare, cererea a fost respinsă.

(151)

Este, de asemenea, clar faptul că nenumărații mici agricultori de boabe de soia (aproximativ 64 000), deși nu fac obiectul unei interdicții oficiale din partea GA de a-și exporta produsele, sunt determinați de aceste politici să își vândă pe plan intern aproape întreaga producție, la prețuri mai mici decât ar fi obținut pe piețele internaționale. Nu există elemente de probă la dosar care să ateste că autoritățile publice încearcă în vreun fel să încurajeze și/sau să sprijine activ, direct sau indirect, o creștere a exporturilor și, prin urmare, o maximizare a profiturilor în cazul agricultorilor de boabe de soia, în pofida dificultăților cunoscute întâmpinate de micii agricultori în demersurile acestora de a găsi clienți în străinătate, de a comunica într-o limbă străină, precum și de a desfășura toate formalitățile administrative greoaie necesare pentru exporturi.

(152)

În lipsa altor elemente de probă care să dovedească contrariul și dată fiind lipsa unei cooperări suficiente din partea GA în a furniza elementele de probă și informațiile relevante în această privință, Comisia a concluzionat că aceste elemente de probă indică determinarea cultivatorilor de boabe de soia să își vândă producția pe plan intern în beneficiul industriilor din aval (inclusiv al producătorilor de biomotorină), mai degrabă decât să își maximizeze rentabilitatea, cum ar fi prin identificarea altor modalități precum adaptarea randamentului de producție sau chiar tranziția la un alt tip de producție (de exemplu, alte cereale).

(153)

Faptul că există în continuare o oarecare marjă de apreciere pentru cultivatorii de boabe de soia în ceea ce privește comercializarea în străinătate, cel puțin formal, precum și că au avut loc efectiv exporturi foarte limitate nu subminează concluzia principală privind existența unei însărcinări a acestora sau a unei adresări de ordine în conformitate cu jurisprudența OMC în ceea ce privește DRAMS (60).

(154)

Mai mult, Comisia a analizat impactul furnizării de boabe de soia din cauza măsurilor GA privind prețul intern al boabelor de soia în Argentina, dacă acesta există.

(155)

Comisia a utilizat prețul intern mediu al boabelor de soia din Argentina, bazat pe datele lunare de la Bursa cerealelor din Buenos Aires pentru Rosario, Bahia Blanca și Quequen, furnizate de Ministerul Industriei Agroalimentare la nivel național.

(156)

Producătorii-exportatori incluși în eșantion au importat într-adevăr o cantitate de boabe de soia. Deși societățile nu au utilizat importurile respective pentru producția de biomotorină, ci acestea au fost utilizate pentru a fabrica ulei de soia, care a fost exportat ulterior, prețul acestor importuri ar putea fi considerat reprezentativ, întrucât boabele de soia au fost importate în vederea concasării și a reexportării drept ulei de soia, iar prețul acestora a reflectat prețul boabelor de soia de pe piața mondială.

(157)

Prețul intern a fost comparat cu prețul mediu de import FOB al boabelor de soia perceput de producătorii-exportatori incluși în eșantion pe o bază lunară.

(158)

Graficul 3 de mai jos prezintă fluctuațiile de preț pe parcursul perioadei examinate, precum și diferența de preț dintre prețul intern argentinian și prețul de pe piața mondială, exprimată în procente.

Graficul 3

Prețul intern argentinian față de prețul de pe piața mondială

2015M03

Prețul de pe piața mondială (ARS/t)

Diferența de preț (%)

Prețul de pe piața internă din Argentina (ARS/t)

2017M11

2017M09

2017M07

2017M05

2017M03

2017M01

2016M11

2016M09

2016M07

2016M05

2016M03

2016M01

2015M11

2015M09

2015M07

2015M05

2015M01

Sursă: Bloomberg și informațiile prezentate de GA pe baza datelor accesibile publicului.

(159)

Graficul 3 indică o diferență de preț între prețul intern argentinian și prețul de pe piața mondială care poate fi explicată preponderent prin taxa la export pentru boabele de soia. Politica de ordine a GA îi împiedică pe cultivatorii de boabe de soia să realizeze profituri pe baza prețurilor de pe piața mondială. Cultivatorii de boabe de soia sunt privați efectiv de o alegere rațională de a vinde pe piețele internaționale la prețuri mult mai mari.

(160)

În schimb, aceștia realizează profituri comparabile atât pe piața internă, cât și pe cea internațională, pe seama reducerii prețurilor interne cu valoarea taxei de export. Prin urmare, GA suprimă prețurile interne în avantajul industriei prelucrătoare interne.

(161)

GA adresează ordine prin limitarea unei alegeri raționale din partea cultivatorilor de boabe de soia. În plus, astfel cum se poate observa din grafic, diferența de preț dintre prețurile interne și cele internaționale nu doar că a rămas considerabilă, ci a și protejat industria biomotorinei și toate celelalte industrii din aval (precum cea de concasare, integrată în principal cu producătorii de biomotorină) de cele mai mari creșteri ale prețurilor de pe piața internațională.

(162)

În consecință, setul de măsuri al GA și-a atins obiectivul prestabilit, și anume de a reduce prețurile interne în contextul prețurilor internaționale în creștere, în avantajul industriei valorii adăugate interne, inclusiv al industriei biomotorinei.

(163)

Prin prisma celor de mai sus, Comisia a conchis că, în Argentina, cultivatorii de boabe de soia au fost însărcinați sau au primit ordine de a furniza boabe de soia industriei interne a biomotorinei, contra unei remunerații mai mici decât cea adecvată.

(164)

În ceea ce privește criteriul referitor la „funcția care le incumbă în mod normal”, care încă nu fusese clarificat suplimentar de grupul special (61), Comisia a considerat că furnizarea de materii prime aflate pe teritoriul unei țări către societăți naționale este o funcție care le incumbă în mod normal autorităților publice. În temeiul dreptului internațional general, statele au suveranitate asupra resurselor lor naturale. Deși se bucură de o marjă largă de apreciere privind modul de organizare a exploatării resurselor lor naturale, suveranitatea lor se materializează în mod normal într-o competență guvernamentală de reglementare în acest sens. În această privință, nu este relevant dacă o autoritate publică s-ar implica sau nu în mod obișnuit într-o astfel de funcție (62). Prin urmare, Comisia a constatat că furnizarea, pentru industria argentiniană a biomotorinei, de boabe de soia aflate pe teritoriu argentinian este o funcție care le incumbă în mod normal autorităților publice.

(165)

În urma comunicării constatărilor din documentul de informare, CARBIO a formulat o obiecție în ceea ce privește decizia Comisiei conform căreia un stat trebuie tras la răspundere pentru deciziile luate de furnizorii privați de boabe de soia cultivate pe teritoriul statului respectiv. CARBIO a susținut că, pentru a îndeplini criteriul referitor la „funcția care le incumbă în mod normal”, toate deciziile privind boabele de soia trebuie luate pentru un scop public. Cu toate acestea, astfel cum a precizat CARBIO în documentele prezentate, „un stat poate alege să acționeze în ceea ce privește resursele sale naturale”. Aceasta confirmă poziția Comisiei conform căreia o astfel de suveranitate reprezintă, în mod normal, o putere guvernamentală de reglementare, în vederea organizării exploatării resurselor naturale ale unui stat. Prin urmare, nu este necesar ca toate deciziile privind boabele de soia să fie luate în scop public pentru a îndeplini criteriul referitor la „funcția care le incumbă în mod normal”. În caz contrar, astfel de entități ar putea fi considerate drept „organisme publice” și acțiunile lor ar putea fi atribuite statului, acesta nefiind cazul scenariului de însărcinare sau primire de ordine. În acest caz din urmă, nu este nevoie ca toate acțiunile întreprinse de organisme private să poată fi atribuite statului, ci doar acțiunea specifică analizată (și anume, furnizarea de inputuri pentru o remunerație mai mică decât ar fi adecvată). În consecință, Comisia a respins afirmația și a conchis că furnizarea de materii prime, precum boabele de soia, în urmărirea obiectivelor de interes public (cum ar fi dezvoltarea industriei biomotorinei) este o funcție care le incumbă, în mod normal, autorităților publice.

(166)

În ceea ce privește criteriul referitor la „practica urmată care nu diferită realmente”, Comisia a constatat că formularea provine din Raportul din 1960 al grupului special privind revizuirea în temeiul articolului XVI:5, în care s-a folosit o formulare similară în ceea ce privește taxele finanțate de producător care s-a considerat că nu diferă realmente de practicile normale ale autorităților publice în materie de impozitare și subvenționare (63). În acest context, criteriul impune o constatare afirmativă că furnizarea de bunuri de către organismele private însărcinate nu diferă realmente de ipoteza că autoritățile publice au furnizat respectivele bunuri. Comisia consideră că acest lucru este valabil. În loc să furnizeze inputurile direct industriei biomotorinei pentru a îndeplini obiectivele de politică publică ale GA privind stimularea dezvoltării industriei biomotorinei, inclusiv a potențialului său de export, printr-un set de măsuri GA determină entitățile private să facă acest lucru în numele său.

(167)

În urma comunicării constatărilor finale, GA și CARBIO au susținut că Comisia nu a furnizat niciun element de probă care să arate că deciziile luate de furnizorii privați cu privire la producția și vânzările de soia, cultivate pe terenuri aflate în proprietate privată în Argentina, reflectă o funcție care le incumbă în mod normal autorităților din Argentina.

(168)

Așa cum a arătat în considerentul 164, Comisia a considerat că furnizarea de materii prime aflate pe teritoriul unei țări către societăți naționale este o funcție care le incumbă în mod normal autorităților publice. GA sau CARBIO nu au furnizat argumente de fond sau elemente de probă care să contrazică această concluzie și, prin urmare, afirmația a fost respinsă. Autoritățile publice din Argentina utilizează cultivatorii de soia pentru a atinge un obiectiv de politică concret, care nu diferă de o situație în care chiar autoritățile argentiniene ar fi, direct, cultivatorii boabelor de soia.

(169)

Printr-un set de măsuri, inclusiv taxe de export, restricții cantitative, subvenții pentru producătorii naționali și declarații privind politica publică, GA a determinat cultivatorii naționali de boabe de soia să vândă boabele de soia pe plan național și i-a „însărcinat” sau „le-a ordonat” să furnizeze aceste materii prime în Argentina pentru o remunerație mai mică decât ar fi adecvată. Măsurile în cauză au contribuit la obținerea efectului dorit de denaturare a pieței interne a boabelor de soia din Argentina și de scădere a prețului la un nivel redus în mod artificial în avantajul industriei biomotorinei din aval. Funcția de furnizare a boabelor de soia pentru o remunerație mai mică decât ar fi adecvată este o funcție care le incumbă în mod normal autorităților publice, având în vedere obiectivul de politică publică privind sprijinirea industriei biomotorinei, iar practica cultivatorilor de boabe de soia de creare a unor societăți de producție care să execute această funcție nu diferă realmente de practicile normale ale autorităților publice atunci când acestea vizează obiective de politică asemănătoare prin intermediul altor forme de sprijin (cum ar fi granturile sau veniturile la care se renunță).

(170)

Prin urmare, Comisia a concluzionat provizoriu că GA a oferit o contribuție financiară indirectă în sensul articolului 3 alineatul (1) litera (a) punctele (iv) și (iii) din regulamentul de bază, interpretat și aplicat în conformitate cu standardul OMC relevant în temeiul articolului 1.1 litera (a) punctele (iv) și (iii) din Acordul SMC.

(171)

Comisia consideră că categoriile de „contribuție financiară”/„susținerea veniturilor sau a prețurilor” nu se exclud reciproc. De fapt, Organul de Apel a confirmat că „gama de măsuri ale autorităților publice capabile de acordarea de subvenții [în temeiul „contribuției financiare”] este extinsă și mai mult prin conceptul de „susținere a veniturilor sau a prețurilor” de la punctul (2) al articolului 1.1 litera (a)” (64). Această interpretare corespunde, de asemenea, obiectului și scopului Acordului SMC, și anume „creșterea și îmbunătățirea disciplinelor GATT privind atât utilizarea subvențiilor, cât și a măsurilor compensatorii” (65).

(172)

Articolul XVI din Acordul General pentru Tarife și Comerț (GATT) din 1994 vizează „orice subvenție, inclusiv orice formă de sprijin a veniturilor sau a prețurilor, care funcționează direct sau indirect pentru a crește exporturile oricărui produs din teritoriul său, sau pentru a reduce importurile oricărui produs către teritoriul său”.

(173)

Termenii „orice formă” indică domeniul amplu de aplicare a acestei categorii, în sensul că include toate formele care furnizează direct sau indirect susținerea veniturilor sau a prețurilor. În acest sens, înțelesul din dicționar al conceptului de „formă” se referă la „unul dintre diversele moduri în care ceva există sau se manifestă; o specie, un tip sau o varietate”, precum și o „manieră, metodă, modalitate” (66). Astfel, „orice formă” include orice modalitate sau manieră prin care autoritățile publice îi oferă cuiva susținerea veniturilor sau a prețurilor.

(174)

„Sprijin” denotă „acțiunea de a contribui la succesul înregistrat de ceva sau de a păstra valoarea lucrului respectiv” (67). Termenul „sprijin” este adesea utilizat în contextul agriculturii, făcând referire la programele de sprijin guvernamental (68). În cazul de față, înțelesul termenului „sprijin” de la articolul 1.1 litera (a) punctul (2) din Acordul SMC se referă la acțiunea autorităților publice care contribuie la succesul sau la menținerea valorii prețurilor sau a veniturilor primite de cineva.

(175)

În cele din urmă, referința „în sensul articolului XVI al GATT 1994” implică toate formele de sprijinire a prețurilor sau de sprijin pentru venit care cresc direct sau indirect exporturile „oricărui produs” din teritoriul unui stat membru al OMC sau care reduc importurile de produs respectiv către teritoriul statului în cauză. Acest efect, potențial sau efectiv, este analizat în mod explicit la articolul XVI:1 din GATT 1994:„…inclusiv orice formă de sprijin pentru venit sau de sprijinire a prețurilor, care funcționează direct sau indirect pentru a crește exporturile oricărui produs din teritoriul său, sau pentru a reduce importurile oricărui produs către teritoriul său”.

(176)

Pe scurt, articolul 3 alineatul (1) litera (b) din regulamentul de bază se referă la măsurile autorităților publice de orice formă care oferă direct sau indirect sprijin pentru venit sau sprijinirea prețurilor cuiva și care au ca efect, potențial sau efectiv (69), creșterea exporturilor oricărui produs de pe teritoriul unui stat membru al OMC sau reducerea importurilor produsului respectiv către teritoriul statului în cauză. Această interpretare corespunde, de asemenea, obiectului și scopului Acordului SMC, și anume „creșterea și îmbunătățirea disciplinelor GATT privind atât utilizarea subvențiilor, cât și a măsurilor compensatorii” (70).

(177)

În conformitate cu această interpretare, pe lângă examinarea faptului dacă setul de măsuri adoptate de GA ar putea sau nu să fie caracterizat drept „contribuție financiară” sub forma furnizării de bunuri pentru o remunerație mai mică decât ar fi adecvată, Comisia a analizat și dacă setul de măsuri al GA ar putea, de asemenea, să fie caracterizat ca fiind o susținere a veniturilor sau a prețurilor, care intră sub incidența articolului 3 alineatul (1) litera (b) din regulamentul de bază. În acest sens, Comisia a examinat mai întâi dacă GA intenționează sau nu să sprijine crearea și dezvoltarea industriei biomotorinei; în al doilea rând, aceasta a examinat ce fel de măsuri a adoptat GA pentru a sprijini industria biomotorinei; și, în al treilea rând, aceasta a analizat dacă măsurile respective se calificau sau nu ca fiind „o formă oarecare de susținere a veniturilor/a prețurilor” în sensul articolului XVI din GATT 1994.

(178)

În urma comunicării constatărilor din documentul de informare, GA și CARBIO au susținut că Comisia s-a bazat pe o interpretare într-un sens inadmisibil de larg a termenilor „o formă oarecare de susținere a veniturilor sau de susținere a prețurilor” utilizată la articolul 3 alineatul (1) litera (b) din regulamentul de bază, susținând că aceasta cuprinde „toate formele care oferă direct sau indirect susținerea veniturilor sau a prețurilor” și „orice modalitate sau manieră în care autoritățile publice oferă cuiva o formă de susținere a veniturilor sau a prețurilor”.

(179)

Comisia a respins această afirmație. Aceasta și-a realizat decizia în conformitate cu jurisprudența OMC și cu interpretarea termenilor „susținere a veniturilor sau susținere a prețurilor”. Astfel cum se prezintă în detaliu în considerentele 186-195 de mai jos, Comisia nu doar a examinat efectele măsurilor luate de GA, ci a și analizat cu atenție obiectivele de politică ale măsurilor luate de GA, precum și caracterul și proiectarea acestora, concluzionând că prețul biomotorinei și al boabelor de soia de pe piața internă din Argentina „include intervenția directă a autorităților publice pe piață, în vederea stabilirii prețului unui bun la un anumit nivel” (71). Drept urmare a obiectivelor de politică vizate de GA, prețurile interne ale biomotorinei, comparativ cu prețul biomotorinei exportate, sunt stabilite la un nivel artificial de ridicat, care sprijină industria internă a biomotorinei (a se vedea considerentele 189 și 195). În același timp, prețul boabelor de soia este stabilit la un nivel artificial de scăzut printr-o taxă de export pentru boabele de soia care sprijină, de asemenea, industria internă a biomotorinei.

(180)

În urma comunicării constatărilor finale, autoritățile argentiniene nu au fost de acord cu interpretarea Comisiei, conform căreia categoriile de „contribuție financiară”/„susținerea veniturilor sau a prețurilor” nu se exclud reciproc, datorită conjuncției „sau” de la articolul 1.1 litera (a) punctul (2) din Acordul privind subvențiile și măsurile compensatorii.

(181)

În considerentul 171, Comisia a explicat motivul pentru care nu a considerat că aceste categorii se exclud reciproc. Simpla explicație lingvistică a cuvântului „sau” în textul Acordului SMC nu a modificat raționamentul Comisiei și, prin urmare, afirmația a fost respinsă.

(182)

Autoritățile publice din Argentina și-au reiterat afirmația potrivit căreia constatările Comisiei se bazează în mod necorespunzător pe o interpretare într-un sens inadmisibil de larg a termenilor „o formă oarecare de susținere a veniturilor sau de susținere a prețurilor”, astfel cum sunt utilizați la articolul 1.1 litera (a) punctul (2) din Acordul SMC și pentru ca regimul fiscal de export să se încadreze în dispozițiile articolului 1.1 litera (a) punctul (2), Comisia aplică o „abordare bazată pe efecte”, ceea ce contravine jurisprudenței OMC.

(183)

Având în vedere că autoritățile din Argentina nu au adus elemente de probă noi care să infirme concluziile Comisiei, Comisia a respins aceste afirmații.

(184)

În urma comunicării constatărilor finale, CARBIO a contestat, de asemenea, constatările Comisiei privind susținerea veniturilor și prețurilor, citând în favoarea lor o altă parte a raportului grupului special al OMC China-GOES (72). Conform CARBIO, susținerea veniturilor și a prețurilor nu acoperă situațiile în care „o evoluție a prețurilor reprezintă un efect indirect al unei alte forme de intervenție a statului” (73).

(185)

Comisia a considerat că trimiterea CARBIO la cauza China – GOES nu este relevantă în cazul de față în care concluziile privind susținerea veniturilor/prețurilor nu se bazau pe efectele indirecte asupra prețurilor, ci pe acțiuni care pot fi atribuite autorităților publice din Argentina care sunt destinate să aibă efecte asupra prețurilor și cu acest obiectiv, vin în sprijinul industriei biomotorinei. Prin urmare, afirmația a fost respinsă.

(186)

Actele legislative la care se face trimitere în considerentele 89-100 indică faptul că GA are o politică explicită de sprijinire a creării și dezvoltării industriei interne a biomotorinei. În special, prin Legea 26.093 din 12 mai 2006 (74), GA a instituit un sistem de promovare a producției și utilizării interne a biocombustibililor, inclusiv a biomotorinei. Legea în cauză instituit o autoritate de aplicare a legii cu rolul de a promova și a controla producția și utilizarea durabilă a biocombustibililor (75). Mai mult, legea respectivă prevede că Ministerul Agriculturii, Creșterii Animalelor, Pescuitului și Industriei Alimentare promovează culturile destinate producției de biocombustibili care încurajează diversificarea productivă a sectorului agricol, Ministerul Întreprinderilor Mici și Mijlocii promovează achiziționarea de active fixe de către întreprinderile mici și mijlocii destinate producției de biocombustibil, iar Ministerul Științei, Tehnologiei și Inovării Productive promovează cercetarea, cooperarea și transferul tehnologic dintre întreprinderile mici și mijlocii și instituțiile relevante ale Sistemului național public de știință, tehnologie și inovare (76).

(187)

GA a furnizat sprijin explicit începând cu 2001, atunci când a intrat în vigoare Decretul 1396 (77). Decretul a instituit Planul de competitivitate pentru biomotorină, care scutește producătorii de la plata impozitului „în vederea promovării dezvoltării biomotorinei” și care prevede că „componenta fiscală în cazul combustibililor lichizi și al gazelor naturale este un instrument esențial pentru transmiterea de semnale economice” (subliniere adăugată). Demersul respectiv a fost sprijinit de Subsecretarul pentru combustibili în 2001, care a asigurat promotorii proiectelor privind producția de biomotorină că biomotorina va continua să fie scutită de la plata impozitelor pe combustibili și a afirmat rolul GA promițând instituirea unui cadru de reglementare stabil și anunțând că proiectele privind biomotorina se vor bucura de avantajele oferite de sistemul și creditele de promovare industrială. De asemenea, acesta a declarat că dezvoltarea biomotorinei trebuie să îi aibă drept protagoniști pe producătorii agricoli (78).

(188)

Promovarea biomotorinei naționale a fost consolidată prin Rezoluția 1156 din 2014, prin care s-a creat Programul național pentru biocombustibili (79) care promova dezvoltarea tehnologică a industriei interne a biomotorinei de către Ministerul Economiei și Producției (80). GA a considerat în mod explicit promovarea industriei interne a biomotorinei ca făcând parte din modelul macroeconomic argentinian (81).

(189)

Centro de Economía Internacional a afirmat în 2011 (82) că dezvoltarea biomotorinei de pe piața internă avea drept scop maximizarea valorii adăugate pentru soia, și nu reducerea utilizării combustibililor fosili. Printre motivele aflate la baza dezvoltării industriei biomotorinei enumerate de acest organism de cercetare s-au aflat oportunitatea crescândă de a răspunde nevoilor piețelor externe și diferențialele în ceea ce privește taxele la export, care încurajează producția cu o valoare adăugată mai mare față de cea de produse de bază precum boabele de soia (83).

(190)

Mai mult, un studiu realizat de o entitate guvernamentală, Institutul Național de Tehnologie Agricolă (Instituto Nacional de Tecnología Agropecuaria, INTA) în 2011 (84) a conchis că „piața biomotorinei este adesea stimulată de stat din diverse motive prin intermediul a diferite politici”, „cu alte cuvinte, este probabil ca piața să fie stimulată artificial și, fără prezența statului, aceasta să își piardă relevanța economică”, precum și că „concluzia evidentă este aceea că biomotorina nu pare să determine producția de boabe de soia, ci cauzalitatea funcționează invers”.

(191)

Acest sprijin a continuat și după perioada de anchetă, întrucât în februarie 2018 Ministrul Energiei, Guvernatorul provinciei Santa Fe și CARBIO au convenit să instituie un grup de lucru comun pentru a concepe mai bine și a îmbunătăți strategia națională privind biomotorina (85).

(192)

În 2010, GA a stabilit o obligație de a realiza un amestec pentru piața internă, prin care li se impunea societăților producătoare de combustibil din Argentina să achiziționeze biomotorină și să o amestece cu motorină minerală înainte de a o vinde (86). Această obligație de amestec a fost instituită împreună cu acordurile de aprovizionare cu biomotorină încheiate între GA și producătorii de biomotorină, din 2010 până în 2015. Aceste acorduri de aprovizionare au fost instituite „din cauza importanței introducerii biocombustibililor în sistemul de energie al țării”, fiind astfel „necesar să se stabilească orientări clare care să garanteze realizarea obiectivelor propuse de organul executiv național într-o manieră eficientă și eficace”, (87) precum și „luarea în considerare a obiectivelor statului național de promovare a activității agroindustriale care generează valoare adăugată pentru materiile prime produse pe teritoriu național” (88).

(193)

Astfel cum s-a arătat în considerentele 265-267, GA nu a semnat niciun acord de aprovizionare cu biomotorină după 2015, însă a continuat să aloce contingente și să stabilească prețul la care societățile care realizează amestecul trebuie să cumpere biomotorina. Contingentul a fost bazat pe cantitatea preconizată impusă de piața internă în vederea îndeplinirii obligației de amestec. Restul producției argentiniene putea doar să fie exportată.

(194)

În timpul perioadei de anchetă, prețul biomotorinei de pe piața internă a fost stabilit în regim lunar, cu diferențe între societățile mari, cele mari neintegrate și întreprinderile mici și mijlocii. Prețul intern al biomotorinei era bazat pe următoarea formulă:

Costul uleiului de soia (astfel cum a fost publicat de Ministerul Agriculturii) + costul metanolului + costul forței de muncă + alte costuri + rentabilitatea capitalului (stabilită la 3 %) (89).

(195)

Niciunul dintre producătorii-exportatori incluși în eșantion nu a primit un contingent și niciunul nu a aprovizionat piața internă în timpul perioadei de anchetă. Cu toate acestea, prețurile medii stabilite pe piața internă par să fie mai mari decât prețul mediu de export, în special în cazul producătorilor de biomotorină mici, mijlocii și mari neintegrați. Prin urmare, stabilind în mod artificial prețul biomotorinei de pe piața internă la un nivel artificial de ridicat, GA a urmat o politică de sprijinire a prețurilor pentru industria mică și mijlocie a biomotorinei care vinde pe piața internă.

(196)

În urma comunicării constatărilor din documentul de informare, GA a contestat constatarea conform căreia prețul intern al biomotorinei este stabilit la un nivel artificial de ridicat.

(197)

Comisia nu a fost de acord. Pentru a evalua nivelul prețului intern al biomotorinei, Comisia a utilizat date publice furnizate de GA. Datele publice au indicat faptul că prețul intern este stabilit de GA și, prin urmare, nu este lăsat la latitudinea forțelor pieței. GA nu a contestat faptul că stabilește prețurile interne ale biomotorinei. Mai mult, datele publice au indicat că prețurile de pe piața internă plătite de societățile care au acces la piața respectivă (și anume, întreprinderile mici și mijlocii) erau, de fapt, mai mari decât prețul de export. GA nu a contestat nici diferența de preț. Prin urmare, Comisia a conchis că prețul domestic al biomotorinei este stabilit la un nivel artificial de ridicat. În consecință, afirmația respectivă a fost respinsă.

(198)

În urma comunicării constatărilor din documentul de informare, GA a susținut că legătura de cauzalitate dintre presupusul sprijin pentru venit sau sprijin al prețurilor și un efect ulterior al creșterii exporturilor sau al reducerii importurilor nu a fost confirmată pozitiv, precum și că cei mai mari producători sunt împiedicați să vândă pe plan intern.

(199)

Comisia a respins această afirmație. Prin reglementarea pieței interne a biomotorinei și acordarea unui contingent doar societăților mai mici de biomotorină, GA a creat o industrie în care cei mai mari producători sunt împiedicați să vândă pe plan intern și, prin urmare, vizează exclusiv exportul, încurajând astfel concurența în materie de export a industriei biomotorinei. Mai mult, tabelul 2 de la considerentul 209 furnizează date privind producția argentiniană de biomotorină începând cu 2008 (atunci când Argentina a demarat producția la scară largă) și exportul de biomotorină. Tabelul 2 indică faptul că sprijinul pentru venit acordat industriei biomotorinei a avut un impact pozitiv asupra exporturilor din cauza faptului că aceasta a fost creată ca o industrie care vizează exportul și rămâne astfel până în prezent.

(200)

Astfel cum s-a explicat în considerentele 186-191, GA își manifestase intenția de a sprijini întreaga industrie internă a biomotorinei, indiferent dacă aceasta este orientată spre piața națională sau spre export. Cu toate acestea, niciunul dintre producătorii-exportatori incluși în eșantion nu au avut vânzări interne relevante în timpul perioadei de anchetă. Toți producătorii-exportatori incluși în eșantion au explicat că, prin aprovizionarea întreprinderilor mici și mijlocii care au primit cote din partea GA, cererea internă era satisfăcută. Stabilirea unui preț special pentru marile societăți nu a schimbat faptul că niciuna dintre marile societăți nu a vândut pe piața internă în timpul perioadei de anchetă. În consecință, împiedicând industria biomotorinei să vândă pe plan intern, GA a impulsionat rezultatele la export ale industriei argentiniene a biomotorinei.

(201)

Prin urmare, Comisia a conchis că intenția GA de a sprijini crearea și dezvoltarea industriei argentiniene a biomotorinei este limpede.

(202)

Astfel cum s-a arătat, de asemenea, în considerentele 186-201, GA a urmărit să sprijine industria biomotorinei prin adoptarea unui set de măsuri, inclusiv taxe de export pentru boabele de soia, contingente la export pentru producția de cereale altele decât boabele de soia, o interdicție la import pentru boabele de soia în perioada dinaintea perioadei de anchetă, precum și prin acordarea de subvenții cultivatorilor de boabe de soia din provinciile cele mai subdezvoltate din Argentina. Aceste măsuri au creat în Argentina o piață a boabelor de soia artificială, compartimentată și cu prețuri mici, în avantajul industriei interne a biomotorinei. Mai mult, prin Legea privind biocombustibilii din 2006 (90) GA a instituit un sistem de promovare a producției de biomotorină. Astfel cum s-a menționat, de asemenea, în considerentul 191, acest sprijin a continuat inclusiv după perioada de anchetă atunci când GA, împreună cu alte autorități și operatori, a creat un grup de lucru comun pentru a concepe mai bine și a îmbunătăți strategia națională privind biomotorina. Prin urmare, Comisia conchide pe baza informațiilor disponibile că, în decursul ultimului deceniu, GA a instituit un set de măsuri în vederea creării, dezvoltării și sprijinirii industriei biomotorinei.

(203)

Prin setul de măsuri descrise în considerentele 186-201, GA oferă industriei biomotorinei o susținere a veniturilor. Chiar dacă s-ar putea susține că măsurile instituite de GA pentru producătorii de boabe de soia nu constituie însărcinare sau ordin, quod non, Comisia consideră că acestea ar reprezenta cel puțin condiții de reglementare care le permit în mod artificial producătorilor de biomotorină să obțină boabe de soia la prețuri mai mici decât cele disponibile pe plan internațional. O rezoluție din 2012 (91) a GA a recunoscut că industria biomotorinei înregistrează profituri de până la 25 % în 2012 datorită setului de măsuri adoptate de GA.

(204)

Mai mult, GA a instituit cerințe obligatorii privind amestecul, astfel încât societățile de combustibil din Argentina trebuie să achiziționeze biomotorină la prețuri artificial de mari stabilite de GA. Astfel cum s-a explicat în secțiunea 3.3, Comisia nu supune acordurile de aprovizionare cu biomotorină unor măsuri compensatorii, dat fiind faptul că producătorii-exportatori nu au beneficiat de această măsură în timpul perioadei de anchetă. Cu toate acestea, faptul că sistemul este instituit arată că GA oferă, de asemenea, sprijinirea prețurilor pentru industria biomotorinei.

(205)

Comisia remarcă, de asemenea, că, prin Legea privind biocombustibilii din 2006 (92), GA a creat un sistem de promovare pentru producția de biomotorină, inclusiv cu acordarea de stimulente pentru a sprijini dezvoltarea acestei industrii.

(206)

Toate măsurile respective arată că industria argentiniană a biomotorinei este sprijinită și este stimulată artificial. Acest fapt este recunoscut chiar de către GA într-una din publicațiile Institutului Național de Tehnologie Agricolă, în care se afirmă că „este probabil ca piața să fie stimulată artificial și ca, fără prezența statului, aceasta să-și piardă relevanța economică” (93), precum și că „taxa la export diferențială este un stimulent clar pentru a produce biomotorină, și că fără ajutorul statului, piața biomotorinei nu ar fi durabilă ca unic produs vândut pentru societățile care depind de cumpărarea uleiului de pe piață” (94).

(207)

Prin urmare, Comisia conchide că, prin intermediul setului de măsuri menționate anterior, GA oferă direct sau indirect industriei biomotorinei o susținere a veniturilor sau a prețurilor, contribuind astfel la competitivitatea acesteia.

(208)

Mai mult, astfel cum se menționează în considerentele 199 și 200, industria argentiniană a biomotorinei este un sector care a fost creat ca fiind orientat spre export, unde prevalează prețurile de pe piața mondială.

(209)

Astfel cum s-a indicat în tabelul 2, industria biomotorinei a fost creată inițial ca o industrie orientată spre export, în care, mai ales în primii ani, aproape toată producția de biomotorină a fost exportată și a pătruns pe cele mai mari piețe de export în cadrul sistemului generalizat de preferințe cu cote tarifare zero (95).

Tabelul 2

Producția și exportul argentinian de biomotorină (în tone metrice)

(210)

Prin urmare, sprijinul acordat industriei interne a biomotorinei a favorizat exporturile de biomotorină în cazul cărora producătorii de biomotorină puteau, în mod incorect, să concureze cu producătorii de biomotorină din alte țări care nu beneficiau de prețuri mai mici pentru inputuri. Costurile mai mici au avut drept rezultat venituri mai ridicate, care puteau fi transformate în avantaje suplimentare și/sau puteau fi utilizate pentru a reduce prețul. Industria argentiniană a biomotorinei are în continuare drept țintă principală piețele de export, în special piața Uniunii.

(211)

În urma comunicării constatărilor finale, GA nu a fost de acord cu constatarea Comisiei potrivit căreia un „set de măsuri” adoptat de GA se califică drept „o formă oarecare de susținere a veniturilor sau de susținere a prețurilor” în sensul articolului XIV din GATT 1994 și al articolul 1.1 litera (a) punctul (2) din Acordul SMC, având drept rezultat o creștere a exporturilor de biomotorină.

(212)

Având în vedere că autoritățile publice din Argentina nu au furnizat argumente suplimentare în sprijinul acestei afirmații, Comisia a respins această afirmație.

(213)

În consecință, Comisia a conchis în mod provizoriu că, printr-un set de măsuri, GA a furnizat direct sau indirect industriei biomotorinei o formă de susținere a veniturilor/prețurilor, ceea ce a avut drept rezultat o creștere a exporturilor de biomotorină, în sensul articolului 3 alineatul (1) litera (b) din regulamentul de bază.

(214)

După ce a stabilit că setul de măsuri reprezintă o contribuție financiară din partea GA prin intermediul însărcinării sau al adresării de ordine organismelor private și/sau prin susținerea veniturilor/prețurilor, Comisia a calculat valoarea subvenției în ceea ce privește avantajul conferit beneficiarului, despre care s-a constatat că există în timpul perioadei de anchetă, în conformitate cu articolul 3 alineatul (2) și cu articolul 5 din regulamentul de bază.

(215)

Întrucât majoritatea măsurilor GA aveau drept obiectiv scăderea artificială a prețului intern al boabelor de soia, ceea ce avea ca rezultat un venit mai mare pentru producătorii de biomotorină, Comisia a examinat dacă sprijinul acordat de GA industriei biomotorinei conferea un avantaj în ceea ce privește diferența dintre prețurile achitate de producătorii naționali de biomotorină și valoarea de referință bazată pe condițiile de piață predominante din Argentina în cazul boabelor de soia.

(216)

Comisia a presupus că o astfel de diferență avea drept rezultat profituri mai mari obținute de producătorii argentinieni de biomotorină și, astfel, era cel puțin egală cu avantajele obținute prin intermediul susținerii veniturilor/prețurilor acordate de GA. Această metodă comparativă a asigurat, de asemenea, că nu exista posibilitatea dublei contabilizări a altor subvenții care au făcut obiectul unor măsuri compensatorii din ancheta curentă și care le oferă, de asemenea, producătorilor argentinieni de biomotorină, o formă de susținere a veniturilor/prețurilor.

(217)

Comisia a calculat mai întâi prețul de achiziționare mediu ponderat al boabelor de soia, plătit de producătorii argentinieni incluși în eșantion în timpul perioadei de anchetă. Media ponderată a fost calculată lunar și astfel cum a fost furnizată marfa de cultivatorii de boabe de soia către uzina de biomotorină din Argentina.

(218)

Prețul de achiziționare mediu a avut la bază prețurile, fără TVA, și cantitățile indicate în listele de facturi defalcate pe tranzacție depuse de societăți și verificate pe parcursul vizitelor de verificare.

(219)

Acest preț mediu trebuie să fie comparat cu o valoare de referință adecvată. În temeiul articolului 6 litera (d) din regulamentul de bază, adecvarea remunerării se stabilește în raport cu condițiile existente pe piață pentru bunul sau serviciul respectiv în țara de furnizare, și anume Argentina, inclusiv prețul, calitatea, disponibilitatea, valoarea comercială, transportul și alte condiții de achiziționare (96). Acesta reflectă articolul 14 litera (d) din Acordul SMC și ar trebui să fie interpretat și aplicat în virtutea acestuia.

(220)

Boabele de soia reprezintă un produs de bază, iar boabele de soia importate în Argentina sunt comparabile cu boabele de soia cultivate pe plan intern. Producătorii-exportatori incluși în eșantion au importat toate boabele de soia pe baza CIF, cu același nivel de preț în medie, indiferent de origine. Prețurile efective de import livrate pe bază de CIF la uzinele de concasare au fost la același nivel de preț precum prețul de pe piața mondială, care este cotat ca fiind prețul FOB Golful Mexicului. S-a constatat că achizițiile boabelor de soia cultivate pe plan intern s-au efectuat pe baza mai multor Incoterms (condiții internaționale de vânzare). Cu toate acestea, marea majoritate a achizițiilor de boabe de soia cultivate pe plan intern au fost livrate, de asemenea, la uzine naționale de concasare. Importurile de boabe de soia au reprezentat un volum semnificativ din achizițiile producătorilor-exportatori incluși în eșantion, și anume 4,6 %. Achizițiile respective au fost repartizate pe sute de tranzacții. În pofida faptului că producătorii-exportatori incluși în eșantion au avut furnizori diferiți din mai multe țări vecine, s-a constatat că prețul de import era, în medie la același nivel, astfel cum s-a descris în considerentul 223.

(221)

Prin urmare, Comisia a considerat că prețurile efective plătite de producătorii-exportatori incluși în eșantion pentru boabele de soia importate reflectă condițiile de piață nedenaturate din Argentina, inclusiv costurile de livrare general aplicabile incluse în prețul final (97).

(222)

Faptul că importurile respective realizate de producătorii-exportatori incluși în eșantion nu au fost utilizate pentru producția de biomotorină, ci pentru producerea de ulei de soia nu modifică această concluzie, întrucât, în timpul perioadei de anchetă, cererea de boabe de soia pentru producția de biomotorină din Argentina a fost acoperită pe deplin de aprovizionarea cu boabe de soia pe plan intern. În același timp, nu există diferențe în ceea ce privește calitatea între diversele boabe de soia disponibile care ar face ca boabele de soia importate să fie inutilizabile pentru producerea de biomotorină. În consecință, Comisia a considerat că achizițiile respective constituie o valoare de referință adecvată.

(223)

Pe acest temei, Comisia a utilizat prețul efectiv la care producătorii-exportatori incluși în eșantion au importat boabele de soia în Argentina, toate provenind din țări vecine, drept cel mai apropiat indicator posibil pentru prețurile interne argentiniene nedenaturate ale acestor produse. Într-adevăr, prețurile respective erau la același nivel precum prețurile de pe piața mondială și au ajuns la un preț mediu de 6 043 ARS/t în timpul perioadei de anchetă.

(224)

În continuare, Comisia a comparat prețul plătit de producătorii din Argentina pentru boabele de soia cultivate pe plan intern cu prețul efectiv de import mediu ponderat pentru boabele de soia în regim lunar. Toate aceste importuri s-au realizat într-un regim de import temporar și, prin urmare, nu au făcut obiectul taxelor la import, iar prețul efectiv plătit de producătorii-exportatori incluși în eșantion este considerat ca fiind adecvat date fiind condițiile și modalitățile predominante de pe piața din Argentina.

(225)

Valoarea totală a diferenței reprezintă „economiile” obținute de producătorii de biomotorină din Argentina care au achiziționat boabe de soia pe piața denaturată din Argentina, comparativ cu prețul pe care l-ar fi plătit în lipsa denaturărilor. În cele din urmă, această valoare totală reprezintă avantajul conferit producătorilor din Argentina de către GA în timpul perioadei de anchetă.

(226)

În conformitate cu articolul 7 alineatul (2) din regulamentul de bază, Comisia a repartizat aceste valori ale subvenției la cifra de afaceri totală a producției bazată pe soia a producătorilor-exportatori incluși în eșantion din timpul perioadei de anchetă drept numitor corespunzător, întrucât subvenția a acordat un avantaj întregii producții de produse bazate pe soia, și nu doar produsului în cauză sau producției destinate exporturilor.

(227)

Pentru perioada de după perioada de anchetă, GA a adoptat Decretul 1343/2016 (98), care stabilește rata taxei de export pentru boabe de soia și pentru uleiul de soia. Rata va fi redusă lunar cu 0,5 %, de la 1 ianuarie 2018 și până la 31 decembrie 2019. Prin urmare, taxa la export pentru boabele de soia va fi redusă la 18 % la finele anului 2019.

(228)

La 3 septembrie 2018, GA a adoptat Decretul 793/2018 (99), stabilind rata taxei la export pentru boabele de soia la valoarea de 18 % începând de la data respectivă, însă prin care se pune în aplicare o taxă de export suplimentară de 4 ARS pe USD exportat, taxa fiind calculată pe baza valorii FOB a boabelor de soia exportate, exprimată în USD. Aceasta indică faptul că GA poate decide în orice moment să modifice nivelul taxei de export.

(229)

Evenimentele survenite după decizia Comisiei din septembrie 2018 de a nu institui măsuri provizorii confirmă, de asemenea, că GA are dreptul de a ajusta regulat sistemul taxelor de export. În special, plafonul de 12 % în ceea ce privește taxa generală la export introdus prin decret în septembrie era deja majorat la 33 % prin legea de adoptare a bugetului pe 2019, iar un astfel de plafon poate rămâne în vigoare până la finele anului 2020 (100).

(230)

Prin urmare, Comisia conchide că va urma să fie conferit un avantaj după perioada de anchetă, în conformitate cu articolul 15 alineatul (1) a doua teză din regulamentul de bază.

(231)

În urma comunicării constatărilor din documentul de informare, GA și CARBIO au susținut că valoarea de referință a boabelor de soia importate nu reflectă condițiile de piață din Argentina.

(232)

Argumentul GA potrivit căruia prețul de import reflectă o valoare de referință pe piață alternativă indică o interpretare incorectă a faptelor. De fapt, Comisia a utilizat, drept valoare de referință, prețul de import al boabelor de soia plătit efectiv de producătorii-exportatori incluși în eșantion. Comisia a considerat prețul respectiv ca fiind o valoare de referință corespunzătoare exact pentru motivul că acest preț reflecta condițiile de piață din Argentina, neafectate de măsurile GA (astfel cum s-a verificat prin compararea prețurilor de import respective cu prețurile internaționale). Comisia a considerat adecvat prețul de import CIF, întrucât acesta reflecta prețul de la uzina de concasare, aflată în port.

(233)

Comisia a recunoscut că valoarea de referință ar trebui să respecte orice avantaj comparativ al țării prevalente. Cu toate acestea, nici GA, nici CARBIO nu aduc argumente sau dovezi pentru a susține afirmația potrivit căreia valoarea de referință națională aleasă nu reflectă condițiile de piață predominante în Argentina. Prin urmare, afirmațiile respective au fost respinse.

(234)

În urma comunicării constatărilor finale, GA și CARBIO nu au fost de acord că prețul plătit pentru boabele de soia importate constituie un criteriu de referință adecvat, întrucât acesta nu reflecta condițiile de piață din Argentina.

(235)

Comisia a explicat pe larg în considerentele 220 și 232-233 de ce a considerat boabele de soia importate ca fiind atât reprezentative, cât și achiziționate pe baza condițiilor de piață predominante din Argentina. Întrucât GA și CARBIO nu au furnizat elemente de probă justificative pentru dezacordul lor față de această concluzie, Comisia a respins afirmația.

(236)

În urma comunicării constatărilor din documentul de informare, producătorii-exportatori incluși în eșantion au susținut că un preț de referință bazat pe prețul aceluiași produs într-o regiune complet diferită nu este fiabil. Comisia a remarcat că producătorii-exportatori incluși în eșantion importau boabe de soia doar din țările vecine. În consecință, datele respective au fost indicatorul cel mai apropiat de prețul nedenaturat din Argentina în lipsa sprijinului oferit de GA, precum și cel mai fiabil. În consecință, afirmația respectivă a fost respinsă.

(237)

În urma comunicării constatărilor din documentul de informare, CARBIO a susținut, de asemenea, că, întrucât taxa la export pentru boabele de soia a fost redusă de la 30 % la 18 %, nu mai există un avantaj.

(238)

Comisia a remarcat că înțelegerea de către CARBIO a nivelului taxei de export este incorectă. Decretul 793/2018 a stabilit nivelul taxei de export la 18 %, însă a instituit, de asemenea, o taxă de export suplimentară de 12 %, cu un plafon de 4 ARS pe USD exportat. În fapt, aceasta înseamnă că taxa la export a fost stabilită la aproximativ 28 %, comparativ cu 30 % în timpul perioadei de anchetă.

(239)

Comisia a observat că schimbarea respectivă a survenit după perioada de anchetă în vederea subvenționării. În temeiul articolului 11 alineatul (1) din regulamentul de bază, informațiile privind o perioadă ulterioară perioadei de anchetă nu trebuie să fie luate în considerare în mod normal. CARBIO nu a oferit niciun motiv întemeiat pentru care aceste informații ar trebui luate în considerare.

(240)

Mai mult, CARBIO nu a furnizat niciun element de probă pentru a-și susține afirmația potrivit căreia orice presupusă existență a unei subvenții sau a unui avantaj din cauza existenței taxei de export pentru boabele de soia nu mai este justificată. Comisia a conchis că o ușoară scădere de aproximativ 2 % a taxei de export pentru boabele de soia nu demonstra că subvențiile nu mai conferă niciun avantaj exportatorilor în cauză. Comisia a considerat că orice efect al unei reduceri suplimentare sau suprimări a taxei de export asupra boabelor de soia ar trebui analizat în contextul unei revizuiri, și nu în cadrul anchetei actuale.

(241)

CARBIO a susținut, de asemenea, că orice avantaj conferit producătorilor argentinieni prin creșterea taxei pentru boabele de soia ar fi compensat de creșterea taxei de export directe pentru biomotorină și, prin urmare, ar trebui, în conformitate cu articolul 7 alineatul (1) litera (b) din regulamentul de bază, să fie dedus din valoarea subvenției totale calculate.

(242)

CARBIO nu a oferit justificări pentru faptul că taxa la export percepută pentru biomotorina exportată în Uniune a vizat în mod specific compensarea subvenției, astfel cum se prevede la articolul 7 alineatul (1) litera (b) din regulamentul de bază. De asemenea, CARBIO nu a fost în măsură să indice modul în care taxa la export efectivă pentru biomotorină compensează sprijinul conferit prin măsurile GA, inclusiv prin taxa la export pentru boabele de soia. În consecință, Comisia a respins afirmația respectivă.

(243)

CARBIO a formulat în mod specific observații suplimentare cu privire la modificările aduse regimului de taxe la export după încheierea perioadei de anchetă, inclusiv creșterea taxei la export pentru biomotorină, precum și modificările taxei la export pentru boabele de soia. Comisia a respins afirmația că aceste modificări ar fi avut vreun efect asupra concluziilor Comisiei.

(244)

În primul rând, taxa la export pentru biomotorină impusă după încheierea perioadei de anchetă nu a avut niciun efect evident asupra valorii avantajului oferit producătorilor de biomotorină pe baza furnizării de soia pentru o remunerație mai mică decât cea adecvată.

(245)

În al doilea rând, există încă o taxă de export pentru boabele de soia și nu au fost furnizate dovezi care să ateste că, după perioada de anchetă, prețul boabelor de soia din Argentina a crescut, reducând teoretic prin aceasta valoarea avantajului.

(246)

În urma comunicării constatărilor finale, autoritățile din Argentina au subliniat că articolul 81 din Legea bugetului nu majorează la 33 % niciun „plafon pentru taxa globală de export introdusă prin Decretul 783/2018 în septembrie”, întrucât articolul 83 a stabilit o limită a nivelului taxei de export la 30 % din valoarea impozabilă sau din prețul oficial FOB.

(247)

Chiar dacă taxa la export era limitată la 30 %, rămâne valabilă concluzia Comisiei conform căreia rămâne să fie acordat un avantaj după perioada de anchetă, în conformitate cu articolul 15 alineatul (1) a doua teză din regulamentul de bază.

(248)

În urma comunicării constatărilor din documentul de informare, producătorii-exportatori incluși în eșantion au prezentat informații privind calculul avantajului conferit prin aprovizionarea cu boabe de soia pentru o remunerație mai mică decât ar fi adecvată. Aceste observații erau specifice fiecărei societăți și vizau, în mare parte, erorile materiale sau alte afirmații privind ajustarea.

(249)

În cazul în care s-a constatat o eroare materială, aceasta a fost remediată, de exemplu prin includerea tranzacțiilor cu cantitate nulă pentru a asigura faptul că prețul pe kg cumpărat era corect. Cu toate acestea, în cazul în care o societate a solicitat ca datele care fuseseră verificate să fie modificate după verificările acestora la fața locului, o astfel de solicitare a fost respinsă, întrucât Comisia nu era în postura de a confirma exactitatea noilor date neverificate.

(250)

În urma comunicării concluziilor finale, cei doi producători-exportatori care au solicitat ca datele verificate să fie modificate au făcut din nou aceeași afirmație, iar aceasta a fost încă o dată respinsă din aceleași motive ca înainte.

(251)

În cadrul unei audieri în urma comunicării constatărilor din documentul de informare, CARBIO a susținut că, pentru a calcula avantajul, Comisia ar trebui să respingă achizițiile de boabe de soia de la societăți afiliate pentru calculul prețului de achiziționare din Argentina. Comisia a remarcat că achizițiile de boabe de soia din Argentina efectuate de producătorii-exportatori în timpul perioadei de anchetă au fost realizate atât de la furnizori afiliați, cât și de la furnizori neafiliați, iar prețurile au fost aceleași. Aceasta arată clar că achizițiile de la furnizori afiliați s-au efectuat în condiții de concurență. În consecință, Comisia nu a avut niciun motiv să nu utilizeze aceste tranzacții pentru a calcula avantajul conferit producătorului de biomotorină, care a fost calculat pe baza mediilor lunare pe kilogram de boabe de soia achiziționate. Prin urmare, această afirmație a fost respinsă.

(252)

Setul de măsuri ale GA a avut drept obiectiv aducerea de avantaje anumitor industrii, inclusiv industriei interne a biomotorinei. Într-adevăr, deși denaturările în ceea ce privește boabele de soia aduc avantaje, de asemenea, produselor din aval altele decât biomotorina, avantajul este disponibil doar pentru anumite industrii din Argentina, și anume pentru cele din lanțul valoric al soia. Mai mult, chiar dacă sprijinul acordat de GA biomotorinei prin numeroase măsuri este acordat și pentru alți biocombustibili, măsurile respective sunt limitate la un grup de întreprinderi sau industrii. Prin urmare, acestea sunt specifice în conformitate cu articolul 4 alineatul (2) litera (a) din regulamentul de bază.

(253)

În urma comunicării constatărilor din documentul de informare, CARBIO a susținut că măsurile nu sunt limitate doar la industria biomotorinei și, prin urmare, nu sunt specifice. CARBIO a reiterat această cerere după comunicarea constatărilor finale, fără a furniza dovezi noi. Conform considerațiilor Comisiei, caracteristicile inerente ale produsului furnizat, și anume boabele de soia, limitează utilizarea sa posibilă doar la anumite întreprinderi (101). În consecință, Comisia a respins afirmația CARBIO potrivit căreia subvenția nu este specifică industriei biomotorinei.

(254)

Comisia a constatat că, printr-un set de măsuri, GA a oferit sprijin industriei biomotorinei, inclusiv prin furnizarea de boabe de soia pentru o remunerație mai mică decât ar fi adecvată. GA a conferit beneficiarilor un avantaj care este specific, echivalând astfel cu o subvenție pasibilă de măsuri compensatorii.

(255)

În urma comunicării constatărilor din documentul de informare, CARBIO a susținut că Comisia se baza exclusiv pe taxa la export pentru boabe de soia pentru a ajunge la concluzia sa privind contribuția financiară și/sau susținerea veniturilor/prețurilor.

(256)

Comisia nu a fost de acord. De la deschiderea anchetei, Comisia a constatat că GA a folosit și alte instrumente (pe lângă taxa la export pentru boabele de soia), care urmau să fie anchetate drept parte din sprijinul oferit de GA industriei biomotorinei (102). Astfel cum s-a explicat anterior, Comisia a considerat taxa la export drept unul dintre instrumentele pentru furnizarea de boabe de soia pentru o remunerație mai mică decât ar fi adecvată pe piața internă argentiniană, care reprezintă o subvenție pasibilă de măsuri compensatorii. Celelalte măsuri luate de GA arată faptul că GA i-a însărcinat pe cultivatorii de boabe de soia să își vândă marfa pentru un preț artificial de scăzut industriei biomotorinei și, prin urmare, GA a avut intenția clară de a sprijini industria internă a biomotorinei.

(257)

Deși Comisia a constatat că unele dintre celelalte presupuse subvenții menționate în plângere nu reprezentau o subvenție pasibilă de măsuri compensatorii în timpul perioadei de anchetă (în special acordul de aprovizionare cu biomotorină sau anumite scutiri fiscale), acestea formau o parte integrantă a setului de măsuri care viza sprijinirea industriei biomotorinei și evidențiau existența susținerii veniturilor/prețurilor în favoarea industriei biomotorinei. Cu alte cuvinte, faptul că s-a constatat că unele subvenții nu au fost utilizate de producătorii-exportatori incluși în eșantion în timpul perioadei de anchetă nu neagă existența setului de măsuri ale GA de sprijinire a industriei interne a biomotorinei.

(258)

Comisia a analizat toate dovezile disponibile în cadrul acestei anchete pentru a-și susține constatările. Astfel cum a recunoscut Organul de apel în cauza SUA – Anchetă privind taxa compensatorie pentru memorie dinamică cu acces aleator (DRAMS), „elementele de probă circumstanțiale individuale sunt puțin susceptibile să stabilească însărcinarea sau adresarea de ordine; importanța elementelor de probă individuale poate deveni limpede doar atunci când acestea sunt analizate coroborat cu alte dovezi” (103).

(259)

Prin urmare, Comisia a evaluat nu doar taxa la export pentru boabele de soia, ci și un set de măsuri ale GA de sprijinire a industriei biomotorinei și, în acest demers, Comisia a adunat laolaltă toate dovezile, directe și circumstanțiale, și a stabilit că, pe baza tuturor dovezilor, a existat o însărcinare sau un ordin adresat organismelor private și/sau o susținere a veniturilor/prețurilor.

(260)

Rata subvenției stabilită în ceea ce privește acest set de măsuri în timpul perioadei de anchetă în cazul producătorilor-exportatori incluși în eșantion reprezintă:

Tabelul 3

Sprijinul acordat de GA industriei biomotorinei

(261)

Reclamantul susține că GA a încheiat acorduri de aprovizionare cu biomotorină (denumite în continuare „acordurile”) cu producători de biomotorină din Argentina, în temeiul capitolului 2 din Legea privind biocombustibilii din 2006 (Legea 26.093 din 2006) (104). Acordurile în cauză au fost elaborate pentru a furniza biomotorină pe piața internă, având în vedere obligația de realizare a unui amestec aflată în vigoare în cursul perioadei de după 2010. Această obligație le impune societăților care produc amestecuri să achiziționeze biomotorină și să o amestece cu motorină minerală înainte de a o vinde.

(262)

GA a stabilit cote individuale și colective pentru biomotorină în vederea aprovizionării pieței interne, iar reclamantul susține că părțile la acorduri includ producători-exportatori cuprinși în eșantion, cum ar fi LDC, Vicentin și Renova.

(263)

Acordurile stabilesc că producătorii supuși cotelor sunt obligați să furnizeze biomotorină societăților care realizează amestecurile la un preț stabilit de GA, la un nivel care asigură în mod deliberat acoperirea costului de producție al producătorilor plus profitul.

(264)

Ținând cont de fixarea unui preț ridicat în mod artificial și a unei cantități care trebuie furnizate de producători societăților care realizează amestecurile, reclamantul susține că aceasta reprezintă o subvenție pasibilă de măsuri compensatorii.

(265)

În cursul anchetei sale, Comisia a constatat că niciun acord de aprovizionare cu biomotorină nu a mai fost semnat din anul calendaristic 2015. Acordul din 2015 nu a fost prelungit și nu mai era în vigoare.

(266)

Cu toate acestea, în temeiul Legii 26.093 din 2006, Ministerul Energiei și Mineritului, în calitate de autoritate de aplicare a regimului obligației de amestec în vigoare, a continuat să repartizeze cote și să stabilească prețul la care societățile de amestec trebuie să achiziționeze biomotorină. Acest lucru s-a realizat de facto în absența unui acord de aprovizionare cu biomotorină.

(267)

În timpul perioadei de anchetă, Ministerul Energiei și Mineritului a repartizat cote, pe baza cererii estimate, societăților din Argentina cu o capacitate de până la 50 000 de tone metrice de biomotorină pe an.

(268)

Niciunul dintre producătorii-exportatori incluși în eșantion nu a primit cote în cursul perioadei de anchetă.

(269)

Dat fiind faptul că niciunul dintre producătorii-exportatori incluși în eșantion nu a primit cote în cursul perioadei de anchetă, niciuna dintre societățile respective nu a vândut biomotorină pe piața internă prin sistemul de cote aflat în vigoare în cursul perioadei de anchetă. În plus, nu a fost în vigoare niciun acord de aprovizionare cu biomotorină în cursul perioadei de anchetă în ceea ce privește producătorii-exportatori. Prin urmare, producătorii-exportatori incluși în eșantion nu au beneficiat de niciun avantaj datorat unui sistem de cote în cursul perioadei de anchetă.

(270)

Reclamantul a susținut că Banco de la Nación Argentina (Banca Națională a Argentinei, „BNA”) este una dintre cele mai mari bănci din țară și este o bancă deținută integral de stat. Acesta a remarcat faptul că GA gestionează efectiv activitatea curentă a BNA prin intermediul autorității sale de a desemna toți membrii din consiliul de administrație.

(271)

Reclamantul a susținut că BNA împrumută bani microîntreprinderilor, precum și întreprinderilor mici și mijlocii în vederea investițiilor și a capitalului de lucru și că aceste împrumuturi s-au realizat la rate preferențiale.

(272)

În timpul vizitei de verificare la GA, Comisia a solicitat detalii privind toate împrumuturile acordate de BNA și de alte bănci publice, precum și condițiile împrumuturilor și rata dobânzii percepută.

(273)

Împrumuturile acordate societăților incluse în eșantion au fost examinate și comparate cu împrumuturile acordate de băncile private, pentru a se vedea dacă au existat împrumuturi care s-au acordat în condiții preferențiale. Acest aspect a fost analizat atât în ceea ce privește ratele dobânzii, precum și condițiile de împrumut.

(274)

Nu s-au găsit elemente de probă care să indice împrumuturi în condiții preferențiale acordate producătorilor-exportatori incluși în eșantion în cursul perioadei de anchetă.

(275)

Comisia a conchis că nu s-au acordat împrumuturi în condiții preferențiale producătorilor-exportatori incluși în eșantion în cursul perioadei de anchetă.

(276)

Reclamantul a susținut că articolul 15 din Legea privind biocombustibilii din 2006 (105) prevede posibilitatea ca producătorii de biocombustibil să reducă baza impozabilă pentru care se calculează impozitul minim pe venit. Reclamantul a susținut, de asemenea, că articolul 15.1 din aceeași lege autorizează amortizarea accelerată a bunurilor de capital.

(277)

În urma anchetei s-a constatat că niciunul dintre producătorii-exportatori incluși în eșantion nu a beneficiat de avantajele promoționale prevăzute la articolul 15 din Legea privind biocombustibilii în cursul perioadei de anchetă.

(278)

Măsura respectivă nu a fost utilizată în cursul perioadei de anchetă de către producătorii-exportatori incluși în eșantion, prin urmare, Comisia a conchis că aceasta nu trebuia supusă unor măsuri compensatorii.

(279)

Reclamantul a susținut că provincia Cordoba a oferit scutiri fiscale locale industriei biomotorinei în temeiul Legii provinciale 9397 (106), adoptată în 2007. Legea prevede că proiectele aprobate de autoritatea de aplicare a legii în ceea ce privește producția, dezvoltarea și utilizarea durabilă a biocombustibililor vor fi scutite de la plata impozitelor timp de 15 ani.

(280)

În urma anchetei s-a constatat că scutirile fiscale erau disponibile pentru producătorii de biomotorină cu sediul în provincia Cordoba. Legea provincială 9397 prevede, la articolele 5 și 6, scutiri de la plata impozitelor locale în cazul proiectelor în vederea producției, dezvoltării și utilizării durabile a biocombustibililor. Comisia nu a găsit dovezi în acest sens și, la rândul lor, părțile interesate nu au susținut că avantajele fiscale acordate prin Legea provincială 9397, în mod specific industriei biomotorinei, fac parte dintr-un sistem mai amplu de avantaje fiscale disponibile la scară largă în provincia Cordoba.

(281)

Societățile cu sediul în provincia Cordoba și care produc biomotorină beneficiază timp de 15 ani de scutiri fiscale de la plata impozitului pe venit, a taxei de timbru, a impozitului pe bunuri imobile, a fondului pentru finanțarea taxei pe sistemul educației, precum și fondului pentru finanțarea taxei pe lucrările de infrastructură. Aceste scutiri fiscale sunt destinate în favoarea societăților naționale care produc biomotorină, astfel cum se prevede în Legea provincială 9397. Deși un producător-exportator inclus în eșantion avea sediul în provincia Cordoba, acesta nu producea biomotorina în provincia respectivă. Ceilalți producători-exportatori incluși în eșantion nu aveau sediul în provincia respectivă. În consecință, Comisia a conchis că scutirea fiscală nu a fost utilizată de către producătorii-exportatori incluși în eșantion în cursul perioadei de anchetă.

(282)

Reclamantul a susținut că provincia Buenos Aires a instituit o Lege provincială 13.719, care aderă la Legea privind biocombustibilii din 2006, în vederea scutirii beneficiarilor de la plata impozitelor în cazul în care aceștia sunt calificați și înregistrați ca producători de biocombustibili în temeiul legii din 2006.

(283)

În urma anchetei s-a constatat că scutirile fiscale erau disponibile pentru producătorii de biomotorină cu sediul în provincia Buenos Aires. Cu toate acestea, niciunul dintre producătorii-exportatori incluși în eșantion nu avea sediul în această provincie.

(284)

Comisia a constatat că niciunul dintre producătorii-exportatori incluși în eșantion nu beneficia de pe urma scutirilor fiscale prevăzute în Legea provincială 13.719 în cursul perioadei de anchetă.

(285)

Reclamantul a susținut că industriile din provincia Santiago del Estero puteau beneficia de pe urma diverselor avantaje și scutiri fiscale în temeiul Legii provinciale 6.750, adoptată în 2005.

(286)

Niciunul dintre producătorii-exportatori nu avea sediul în această provincie.

(287)

Comisia a constatat că niciunul dintre producătorii-exportatori incluși în eșantion nu a beneficiat de pe urma măsurilor prevăzute de Legea provincială 6.750 în cursul perioadei de anchetă.

(288)

Reclamantul a susținut că există un acord privind impozitele comunale între producătorul-exportator Louis Dreyfus Argentina și comuna General Lagos. Acordul a fost publicat sub numele de Ordonanța municipală 26/2016 (107). Acordul respectiv prevede că Louis Dreyfus Argentina plătește o sumă forfetară lunară comunei General Lagos în loc de un procent (0,5 %) din venitul său brut.

(289)

Ancheta a demonstrat că acordul era încă în vigoare în cursul perioadei de anchetă (108). Ca urmare a discuției purtate cu reprezentanții comunei General Lagos, Comisia a constatat că acordul va fi valabil până în 2020.

(290)

În cursul verificării LDC din Buenos Aires, Comisia a examinat plata impozitelor comunale de către LDC, precum și estimarea impozitului care ar fi trebuit plătit în cazul în care acordul nu ar fi fost în vigoare. Comisia a constatat că suma pe care LDC a plătit-o comunei pentru anul 2017 era mai mare decât cea pe care LDC ar fi plătit-o în temeiul legislației fiscale standard.

(291)

Prin urmare, Comisia a constatat că LDC nu a beneficiat de pe urma măsurii respective în cursul perioadei de anchetă.

(292)

Reclamantul susține că Pacto Fiscal, astfel cum a fost publicat prin Decretul 14/1994, prevede scutiri fiscale. Pacto Fiscal sau „Pactul federal pentru ocuparea forței de muncă, producție și creștere economică între statul federal și statele provinciale” era un acord între provincii și guvernul național prin care s-au stabilit anumite principii privind politica fiscală provincială.

(293)

Pactul fiscal este un acord-cadru care necesită o lege provincială pentru a-i pune în aplicare principiile. Prin urmare, Comisia a constatat că pactul fiscal în sine fusese pus în aplicare prin sistemele fiscale provinciale deja abordate.

(294)

Comisia nu a identificat, prin urmare, avantaje distincte în temeiul măsurii respective. Cu toate acestea, la fel ca alte măsuri de instituire a avantajelor fiscale pentru industria internă a biomotorinei, măsura respectivă este relevantă drept parte din setul de măsuri concepute de GA pentru a sprijini această industrie.

(295)

Reclamantul a susținut că provincia Santa Fe acorda diverse scutiri fiscale pentru industria biomotorinei în temeiul Legii provinciale 8.478, articolul 183.29, articolul 127 și al Legii provinciale 12.692 din Santa Fe (109).

(296)

Ancheta a constatat că Legea 8.478, precum și articolul 183.29 și articolul 127 fuseseră înlocuite prin Legea provincială 12.692. Legea provincială 12.692 prevede scutiri de la plata impozitelor locale pentru societățile naționale implicate în cercetarea, elaborarea, generarea, producerea și utilizarea produselor legate de energia din surse regenerabile, în special de producția de biomotorină. Producția de biocombustibil este menționată în mod specific în Legea provincială 12.692, la articolul 5 litera (d). Comisia nu a găsit elemente de probă în acest sens și, la rândul lor, părțile interesate nu au susținut nici ele că avantajele fiscale acordate în mod specific prin această măsură unei categorii de industrii, inclusiv industriei biomotorinei, fac parte dintr-un program mai amplu de avantaje fiscale disponibile la scară largă în provincia Santa Fe.

(297)

Societățile care produc biomotorină aflate în provincia Santa Fe beneficiază timp de 15 ani de scutiri fiscale de la plata impozitului pe venit, a taxei de timbru, a impozitului pe bunuri imobile, precum și a taxei pe autovehicule. Scutirea fiscală respectivă vizează societățile naționale care produc biomotorină, astfel cum se prevede în Legea provincială 12.692. Prin urmare, aceste scutiri reprezintă o subvenție din cauza veniturilor nepercepute de către GA și este de jure specifică anumitor industrii, inclusiv industriei interne a biomotorinei. În consecință, este vorba de un avantaj conferit de o subvenție pasibilă de măsuri compensatorii.

(298)

Valoarea subvenției pasibile de măsuri compensatorii a fost calculată în raport cu avantajul conferit beneficiarilor în cursul perioadei de anchetă. Acest avantaj a fost calculat ca fiind diferența dintre impozitul total datorat în conformitate cu rata de impozitare normală și impozitul total plătit efectiv în cursul perioadei de anchetă de către producătorii-exportatori incluși în eșantion.

(299)

În urma comunicării constatărilor din documentul de informare și a calculelor care însoțesc documentul către producătorii-exportatori incluși în eșantion, precum și în urma comunicării constatărilor finale, două dintre societăți au susținut că baza de alocare ar trebui să fie diferită (pe cifra de afaceri totală a produselor pe bază de soia sau pe cifra de afaceri a tuturor activităților industriale din provincia Santa Fe). Întrucât societăților li s-a acordat scutirea fiscală doar datorită producției lor de biomotorină, Comisia a considerat că această scutire este specifică producției de biomotorină și, prin urmare, a conchis că scutirea ar trebui alocată doar cifrei de afaceri a biomotorinei și nu cifrei de afaceri totale a societății în cauză. În consecință, afirmația respectivă a fost respinsă.

Tabelul 4

Veniturile locale nepercepute în temeiul legilor provinciale din Santa Fe

(300)

Comisia a calculat valoarea subvențiilor pasibile de măsuri compensatorii pentru producătorii-exportatori incluși în eșantion prin examinarea fiecărei subvenții sau a fiecărui program de subvenționare, în conformitate cu dispozițiile regulamentului de bază, și a adunat aceste cifre pentru a calcula valoarea totală a subvenției acordate fiecărui producător-exportator în cursul perioadei de anchetă. Pentru calcularea subvențiilor totale, Comisia a calculat mai întâi procentajul reprezentat de subvenție, acesta fiind valoarea subvenției ca procentaj din cifra de afaceri totală a societății. Acest procent a fost utilizat în continuare pentru a calcula subvenția alocată exporturilor de produs în cauză către Uniune pe durata perioadei de anchetă. Ulterior a fost calculată valoarea subvenției pe tonă de produs în cauză exportat către Uniune în cursul perioadei de anchetă, iar marjele de mai jos au fost calculate ca procentaj din valoarea „Cost, asigurare și navlu” (CIF) a acelorași exporturi pe tonă.

(301)

În conformitate cu articolul 15 alineatul (3) din regulamentul de bază, valoarea totală a subvenției pentru societățile cooperante care nu au fost incluse în eșantion a fost calculată pe baza valorii medii totale ponderate a subvențiilor pasibile de măsuri compensatorii, stabilite pentru producătorii-exportatori cooperanți incluși în eșantion, excluzându-se valorile neglijabile, precum și valoarea subvențiilor stabilite pentru elementele care fac obiectul dispozițiilor articolului 28 alineatul (1) din regulamentul de bază.

(302)

Cu toate acestea, Comisia nu a ignorat constatările legate de sprijinul GA pentru industria biomotorinei, chiar dacă a trebuit să se bazeze parțial pe datele disponibile pentru a stabili existența subvențiilor.

(303)

Într-adevăr, Comisia a considerat că datele disponibile și utilizate în cazurile respective nu afectau considerabil informațiile necesare pentru a se determina valoarea subvenției într-o manieră echitabilă, de vreme ce Comisia a utilizat datele privind importurile furnizate de producătorii-exportatori incluși în eșantion. Exportatorii cărora nu li s-a cerut să coopereze la anchetă nu vor fi prejudiciați prin utilizarea acestei abordări (110).

(304)

Având în vedere gradul ridicat de cooperare din partea producătorilor-exportatori din Argentina, taxa aplicabilă „tuturor celorlalte societăți” a fost stabilită la nivelul celei mai ridicate taxe instituite pentru societățile incluse în eșantion. Taxa pentru „toate celelalte societăți” va fi aplicată societăților care nu au cooperat la anchetă.

(305)

În urma comunicării constatărilor finale, toți producătorii-exportatori au susținut că Comisia ar trebui să calculeze valorile subvenției, luând în considerare taxa la export aplicată biomotorinei ca o compensare a avantajului conferit de taxa la export pentru soia. Această afirmație a fost respinsă de Comisie, deoarece nu a existat nicio dovadă că autoritățile din Argentina au impus o taxă de export asupra biomotorinei pentru a „compensa” avantajele conferite de furnizarea de soia contra unei remunerații mai mici decât cea adecvată.

(306)

Aceleași societăți exportatoare au solicitat, de asemenea, o ajustare pentru taxele antidumping. Comisia a considerat că nu există niciun temei juridic pentru acordarea acestei ajustări, deoarece nu există nicio dovadă că taxele antidumping pot compensa subvențiile acordate producătorilor-exportatori. În orice caz, această cerere a fost respinsă deoarece nu a fost plătită efectiv nicio taxă antidumping de către producătorii-exportatori în cursul PA.

Tabelul 5

Valoarea subvențiilor pasibile de măsuri compensatorii

(307)

În cursul perioadei de anchetă, 54 de producători din Uniune membri ai CEB (Comitetul european pentru biomotorină) și alți 196 de producători cunoscuți care nu erau membri ai comitetului au fabricat produsul similar. Toți acești producători constituie „industria din Uniune”, în sensul articolului 9 alineatul (1) din regulamentul de bază.

(308)

Astfel cum s-a indicat în considerentul 19 de mai sus, Comisia a selectat provizoriu pentru eșantion trei producători din Uniune, reprezentând 19 % din producția totală din Uniune a produsului similar.

(309)

Astfel cum s-a menționat în considerentul 20, Comisia a primit o serie de observații privind eșantionul provizoriu. Eșantionul provizoriu a fost format din trei producători propuși din Uniune: Bioagra-Oil SA (Polonia), Masol Iberia Biofuel, S.L.U. (Spania) și Saipol (Franța).

(310)

CARBIO a indicat că toți cei trei producători din Uniune propuși sunt inadecvați pentru a fi incluși în eșantion. CARBIO a menționat, inter alia, că Saipol utilizează aproape exclusiv rapiță originară din Franța, ori, pentru eficiență maximă, societatea ar trebui să amestece diverse tipuri de materii prime.

(311)

CARBIO a indicat, de asemenea, că Masol utilizează în principal ulei de palmier la prețuri de transfer de la societatea sa mamă din Indonezia.

(312)

În ceea ce privește Bioagra-Oil, CARBIO a făcut referire la posibilitatea limitată de alegere a materiilor prime de care dispune această societate, din cauza punerii în aplicare specifice la nivel național a Directivei privind energia din surse regenerabile în Polonia.

(313)

CARBIO a sugerat, de asemenea, ADM Hamburg AG sau Verbio ca fiind societăți reprezentative pentru eșantionul de producători din Uniune. CARBIO a subliniat în continuare, în ceea ce privește Verbio, că această societate este un producător de biomotorină pură (fără o activitate de concasare integrată vertical) și că își are sediul la frontiera germano-poloneză, răspunzând nevoilor ansamblului pieței est-europene, inclusiv părții pieței poloneze care nu se supune legislației menționate anterior.

(314)

Reclamantul a explicat că nici Saipol, nici Masol nu utilizează exclusiv un tip de materie primă. Ancheta a confirmat că, într-adevăr, ambele societăți, Saipol și Masol, utilizează mai mult de un tip de materie primă în procesul de producție.

(315)

Pe baza observațiilor primite, Comisia a decis să păstreze Saipol și Masol Iberia Biofuel în eșantion. Întrucât nu a primit o infirmare a afirmației de la considerentul 312, potrivit căreia Bioagra oil dispune de o posibilitate limitată de alegere a materiilor prime, Comisia a decis să o înlocuiască în eșantionul de producători din Uniune cu Verbio Vereinigte BioEnergie AG (Germania).

(316)

Comisia a stabilit că producția totală de biomotorină a Uniunii în cursul perioadei de anchetă se situează în jurul a 13 milioane de tone.

Tabelul 6

Producția de biomotorină la nivelul Uniunii (tone)

(317)

Valorile producției totale de biomotorină a Uniunii prezentate în tabelul 6 sunt bazate pe date primite de la CEB. CEB colectează date privind producția pe care le primește de la membrii săi, care reprezintă aproximativ 70 % din producția de biomotorină din Uniune. În ceea ce privește producătorii care nu sunt membri și care reprezintă în jur de 30 % din producția de biomotorină din Uniune, CEB colectează informații privind producția de la asociațiile naționale relevante ale industriei, precum și din alte surse accesibile publicului. Metodologia și corectitudinea datelor colectate de CEB au făcut obiectul unei vizite de verificare în temeiul articolului 26 din regulamentul de bază, efectuată la sediul CEB. Comisia nu a primit observații de la părțile interesate în ceea ce privește datele respective.

(318)

Producția totală de biomotorină a Uniunii a crescut treptat cu 5 % între 2014 și 2016. O creștere mai semnificativă în ceea ce privește producția se poate remarca în cursul perioadei de anchetă, când producția a crescut cu încă zece puncte procentuale. Producția Uniunii în perioada de anchetă nu a crescut la aceeași viteză precum consumul din Uniune din cauza importurilor care fac obiectul unor subvenții din Argentina, care au început să pătrundă pe piața Uniunii la finalul perioadei de anchetă.

(319)

Comisia a stabilit consumul de biomotorină din Uniune pe baza informațiilor prezentate de CEB și a statisticilor privind importurile și exporturile.

(320)

Consumul Uniunii a evoluat după cum urmează:

Tabelul 7

Consumul de biomotorină din Uniune (tone)

(321)

Comisia a determinat consumul din Uniune prin adăugarea importurilor de biomotorină în Uniune la vânzările industriei din Uniune pe piața Uniunii. Consumul de biomotorină din Uniune a scăzut ușor cu 4 % până în 2016. Acesta a crescut în perioada de anchetă cu 19 % comparativ cu 2014. Consumul de biomotorină depinde de doi factori majori, și anume consumul de motorină și conținutul de biomotorină din acest combustibil.

(322)

În urma comunicării constatărilor finale, CARBIO a luat act de revizuirea metodologiei de calcul a consumului de biomotorină din Uniune și, în acest sens, a sugerat că motivul acestei modificări l-a reprezentat datele de producție nefiabile ale industriei din Uniune.

(323)

Comisia a modificat metodologia de calcul a consumului pentru a limita complexitatea acestui calcul și pentru a elimina necesitatea de a include nivelul exporturilor Uniunii în acest calcul. Nivelul datelor de producție ale industriei din Uniune a rămas neschimbat. Astfel cum se explică în considerentul 358, Comisia a verificat metodologia de colectare a datelor furnizate de CEB, inclusiv datele de producție, și a considerat-o fiabilă.

(324)

Față de combustibilii fosili, biomotorina produce mai puțini poluanți atmosferici precum particule poluante, monoxid de carbon, dioxid de sulf, hidrocarburi și toxine, însă poate produce mai mult oxid de azot. În plus, plantele utilizate drept materii prime pentru producția de biomotorină (soia, palmieri de ulei, rapiță etc.) compensează viitoarele emisii de CO2, absorbind CO2 atunci când cresc.

(325)

Cererea care crește constant și producția din Uniune rezultă de pe urma politicii energetice a Uniunii. Directiva 2009/28/CE privind energia din surse regenerabile (111) prevede că „fiecare stat membru se asigură că ponderea energiei din surse regenerabile utilizată în toate formele de transporturi în 2020 reprezintă cel puțin 10 % din consumul final de energie în transporturi în statul membru respectiv”.

(326)

Această politică înseamnă că statele membre din Uniune trebuie să își stabilească drept obiectiv ca biocombustibilii să reprezinte 10 % din toate vânzările de combustibili pentru transport până în 2020. Punerea în aplicare, nivelurile actuale și metodologia de calcul a conținutului de biocombustibil nu sunt uniforme în toate statele membre ale Uniunii, însă obligația care crește progresiv are deja drept rezultat un conținut de biomotorină între 5 % și 7 % amestecat cu combustibilul fosil convențional pe bază de motorină.

(327)

Faptul că mai multă biomotorină este amestecată cu combustibilul fosil convențional pe bază de motorină reprezintă un element important în ceea ce privește analiza tendințelor de pe piața de biomotorină din Uniune. Costul de producție și prețurile biomotorinei sunt, în general, mai mari decât costul de producție și prețurile motorinei pe bază de combustibili fosili. Prin urmare, doar datorită Directivei 2009/28/CE privind energia din surse regenerabile, producătorii de combustibili (rafinăriile) achiziționează biomotorină pentru a o amesteca cu combustibilii fosili.

(328)

Consumul de biomotorină este legat direct de obligațiile din statele membre de a amesteca anumite niveluri de biomotorină cu combustibilii fosili. Conform preconizărilor, consumul de biomotorină trebuie să crească pe măsură ce mai multe state membre vor atinge obiectivele stabilite prin Directiva 2009/28/CE privind energia din surse regenerabile, care trebuie puse în aplicare până în 2020. Alți factori, cum ar fi creșterea utilizării mijloacelor de transport care folosesc motoare diesel, au, de asemenea, un impact asupra consumului de biomotorină.

(329)

Comisia a stabilit volumul importurilor de biomotorină pe baza statisticilor Uniunii privind importurile preluate din baza de date „Surveillance 2” (112). Comisia a stabilit cota de piață a importurilor pe baza consumului de biomotorină din Uniune, prezentat în tabelul 7.

(330)

Importurile de biomotorină în Uniune din țara în cauză au evoluat după cum urmează:

Tabelul 8

Volumul importurilor (tone) și cota de piață

(331)

Din cauza taxelor antidumping privind importurile, între altele, din Argentina instituite la 26 noiembrie 2013 prin Regulamentul (UE) nr. 1194/2013 (113), nu s-au înregistrat deloc importuri din Argentina în Uniune între 2014 și 2017 sau, dacă au existat, acestea au fost neglijabile. Importurile neglijabile din Argentina în 2015 cuprindeau patru tranzacții de import distincte care au fost raportate în Spania, prin urmare, Comisia nu le consideră ca fiind reprezentative.

(332)

În septembrie 2017, taxele antidumping aplicabile importurilor de biomotorină din Argentina au fost reduse considerabil prin Regulamentul (UE) 2017/1578 (114) din 18 septembrie 2017 și, drept urmare, importurile din Argentina au început să crească rapid și în manieră semnificativă, ajungând la o cotă de piață de 2,8 % în cursul perioadei de anchetă.

(333)

Importurile lunare de biomotorină în Uniune provenind din Argentina în decursul celui de-al doilea semestru al anului 2017 au evoluat după cum urmează:

Tabelul 9

Volumul importurilor lunare (tone)

(334)

Nu s-au înregistrat importuri din Argentina între lunile ianuarie și august 2017. Statisticile lunare privind importurile din tabelul 9 indică o creștere rapidă și semnificativă a importurilor de biomotorină în urma reducerii taxelor antidumping aplicabile importurilor de biomotorină din Argentina.

(335)

Importurile lunare de biomotorină din Argentina în Uniune au evoluat după cum urmează în decursul perioadei de după perioada de anchetă (în primele opt luni ale anului 2018):

Tabelul 10

Volumul importurilor lunare (mii de tone)

(336)

Importurile de biomotorină din Argentina au continuat în 2018. Biomotorina exportată ajunge pe piața Uniunii în importante transporturi unice, care de regulă ocupă un vas întreg. Prin urmare, este mai puțin relevant să se analizeze nivelul lunar al importurilor.

(337)

Nivelul importurilor nu a scăzut în cursul primelor opt luni ale anului 2018. Dimpotrivă, cota de piață estimată a importurilor din Argentina în Uniune, presupunând că consumul din Uniune a rămas neschimbat, se ridică la 11,5 % în cursul primelor opt luni ale anului 2018. Aceasta arată că atât cota de piață estimată, cât și nivelurile de import medii lunare au cunoscut o creștere.

(338)

De asemenea, este important de remarcat că nu a existat o reducere a nivelurilor importurilor din Argentina în urma înregistrării importurilor de la 25 mai 2018 încoace. De fapt, august 2018 a fost luna care a prezentat al doilea cel mai mare nivel de importuri din Argentina pentru întreaga perioadă examinată.

(339)

Astfel cum s-a indicat în considerentul 334, importurile în Uniune din Argentina nu au început decât spre finalul perioadei de anchetă și nu s-au înregistrat importuri între 2014 și 2016 sau, dacă au existat, acestea au fost neglijabile. Evoluția prețurilor în perioada examinată, pentru 2015 și pentru perioada de anchetă, este prezentată în tabelul 11, după cum urmează.

Tabelul 11

Prețul de import

(340)

În decursul perioadei care a urmat perioadei de anchetă, prețul mediu ponderat al biomotorinei importate din Argentina, pentru volumele importate descrise în considerentul 335, a scăzut la 613 EUR pe tonă. În consecință, după perioada de anchetă, prețul de import mediu a scăzut cu 3,6 % comparativ cu prețul de import din cursul perioadei de anchetă.

(341)

Comisia a determinat subcotarea prețurilor în cursul perioadei de anchetă, comparând:

(342)

În urma comunicării constatărilor din documentul de informare, o eroare materială în ceea ce privește conversia monetară a valorilor CIF în EUR a fost corectată pentru grupul T6, ceea ce a condus la o scădere a valorii CIF în EUR pentru grupul T6.

(343)

În urma comunicării constatărilor din documentul de informare, Comisia a primit observații din partea GA, a CARBIO și a importatorului neafiliat Gunvor, în ceea ce privește ajustările operate pentru prețul CIF al importurilor de la producătorii argentinieni incluși în eșantion aplicabile primului client independent pe piața Uniunii.

(344)

GA, CARBIO și importatorul neafiliat Gunvor au afirmat că prețul de export al biomotorinei din Argentina ar trebui majorat pentru a ține cont de taxele vamale convenționale de 6,5 %. În plus, CARBIO și importatorul neafiliat Gunvor au susținut că prețul de export al biomotorinei din Argentina ar trebui majorat, de asemenea, pentru a ține cont de măsurile antidumping care variază de la 6,5 % la 8,1 % în cursul perioadei septembrie 2017-decembrie 2017, și anume pentru cele patru luni din decursul perioadei de anchetă, când au început importurile din Argentina.

(345)

În urma comunicării constatărilor finale,GA a afirmat că calcularea subcotării prețurilor efectuată de Comisie ar trebui să includă taxele antidumping. CARBIO a făcut aceeași observație cu privire la includerea taxelor antidumping în stadiul anterior al procedurii și a reiterat-o în urma comunicării constatărilor finale. Producătorii-exportatori au formulat, de asemenea, observații în această privință, susținând că ar trebui să se adauge taxele antidumping.

(346)

Comisia a acceptat afirmația în ceea ce privește adăugarea taxelor vamale convenționale la prețul CIF și a modificat calculele sale în consecință.

(347)

Comisia a respins afirmația în ceea ce privește adăugarea taxelor antidumping la prețul CIF, considerând că această solicitare nu era nejustificată. În cazul de față, Comisia a considerat că este mai adecvat să analizeze comportamentul producătorilor-exportatori în absența taxelor antidumping având în vedere că, în contextul unei analize a amenințării cu prejudiciul, aceasta trebuie să analizeze impactul viitor al prețurilor de import asupra industriei Uniunii, în conformitate cu articolul 8 alineatul (8) litera (d) din regulamentul de bază. În plus, măsurile de instituire a taxelor antidumping au fost eliminate la 18 octombrie 2018 (115). În consecință, taxele antidumping nu vor mai avea efect asupra prețurilor de import pe viitor, iar taxele antidumping colectate deja vor trebui rambursate sau remise cu efect retroactiv.

(348)

În urma comunicării constatărilor din documentul de informare, CARBIO a observat că Comisia susține că, întrucât un singur importator neafiliat a cooperat în cadrul anchetei în curs, costurile de import utilizate în ancheta antidumping din 2013 ar trebui utilizate, de asemenea, în acest caz. CARBIO a susținut în continuare că nu s-a specificat de către Comisie motivul pentru care aceasta a respins costurile de import prezentate de importatorul neafiliat respectiv. Gunvor a susținut, de asemenea, că ar trebui utilizat costul efectiv de import pe care acesta l-a prezentat. CARBIO a reiterat această afirmație în observațiile prezentate în urma comunicării constatărilor finale.

(349)

Comisia a confirmat că, în cazul metodologiei explicate în considerentul 341, referința utilizată pentru adăugarea costurilor de import au fost costurile de import utilizate în cadrul anchetei care a avut drept rezultat taxele antidumping instituite prin Regulamentul (UE) 1194/2013 (116). Motivul pentru utilizarea costurilor respective a fost că singurul importator neafiliat care a cooperat la ancheta în curs a solicitat ca datele sale să rămână confidențiale. În plus, costurile de import utilizate în ancheta precedentă conțineau categorii specifice diferențiate de costuri de import, precum și cuantificarea acestora. Aceste informații nu au putut fi obținute din partea importatorului neafiliat care a cooperat la ancheta în curs. Niciuna dintre părțile interesate nu a oferit elemente de probă care să indice diferențe relevante între costurile de import ale produsului în cauză utilizate în 2013 și costurile de import percepute în cursul perioadei de anchetă. Mai mult, costurile de import au fost exprimate în EUR în 2013. Întrucât rata de schimb ARS a scăzut de aproximativ opt ori începând cu 2012, iar inflația în zona euro din 2013 încoace a fost foarte scăzută (în jur de 5 % în total în decursul ultimilor șase ani), Comisia a considerat adecvată utilizarea costurilor de import furnizate în cadrul anchetei anterioare.

(350)

În urma comunicării constatărilor din documentul de informare, Comisia a corectat o eroare materială în ceea ce privește calculul valorii CIF al producătorilor-exportatori incluși în eșantion.

(351)

Drept urmare, Comisia a realizat comparații ale prețurilor per tip de produs, pentru tranzacții efectuate la același nivel de comercializare, operându-se ajustări corespunzătoare acolo unde a fost necesar și după deducerea rabaturilor și a reducerilor.

(352)

Compararea prețurilor per tip de produs s-a axat pe o comparație a temperaturii limită de filtrabilitate (CFPP), indiferent de materia primă utilizată. O altă caracteristică pe care Comisia a luat-o în considerare a fost dacă produsul făcea sau nu obiectul unei „duble contabilizări” în majoritatea statelor membre. „Dubla contabilizare” permite rafinăriei să calculeze de două ori conținutul unui anumit tip de biomotorină dintr-o motorină pe care o produce (de exemplu, un conținut de 3 % de biomotorină „dublu-contabilizată” ar fi considerat echivalentul unui conținut de 6 %). În cazul Germaniei, unde se utilizează o metodă diferită de calcul al eficienței reducerii emisiilor de CO2, Comisia a luat în considerare, de asemenea, această specificitate a pieței germane.

(353)

Comisia a stabilit că, în majoritatea cazurilor, clientul final care achiziționează biomotorina nu este conștient sau nu este interesat de materia primă utilizată în procesul de producție, însă are nevoie de un produs care îndeplinește un anumit nivel maxim CFPP. Acest nivel ar varia în funcție de anotimp și de condițiile climatice. În lunile de vară și în regiunile mai calde, clienții acceptă niveluri mai mari de CFPP, dar aceștia necesită biomotorină cu un nivel mai mic de CFPP în lunile de iarnă și în regiunile mai reci.

(354)

Comisia a exprimat rezultatul comparației ca procent din cifra de afaceri a producătorilor din Uniune incluși în eșantion, înregistrată în cursul perioadei de anchetă. Această comparație a indicat o marjă de subcotare medie ponderată pentru importurile exportatorilor incluși în eșantion din țara în cauză pe piața Uniunii situată între 9,5 % și 15,2 %.

(355)

În conformitate cu articolul 8 alineatul (5) din regulamentul de bază, examinarea impactului asupra industriei din Uniune al importurilor care fac obiectul unei subvenții include o evaluare a tuturor indicatorilor economici care au influențat situația industriei Uniunii pe parcursul perioadei examinate.

(356)

Astfel cum s-a menționat în considerentul 19 de mai sus, eșantionarea a fost utilizată pentru a stabili amenințarea cu prejudiciul și impactul negativ asupra nivelului prețurilor de vânzare, cantităților vândute, cotei de piață și profiturilor industriei din Uniune.

(357)

Pentru determinarea prejudiciului, Comisia a făcut o distincție între indicatorii de prejudiciu macroeconomici și cei microeconomici. Comisia a evaluat indicatorii macroeconomici pe baza datelor cuprinse în răspunsurile la chestionare oferite de producătorii din Uniune incluși în eșantion și a informațiilor furnizate de CEB.

(358)

Comisia a verificat metodologia colectării datelor furnizate de CEB, precum și dacă informațiile aveau drept temei documente și proceduri de cercetare corespunzătoare.

(359)

Ambele seturi de date au fost considerate reprezentative pentru situația economică a industriei din Uniune.

(360)

Indicatorii macroeconomici sunt: producția, capacitatea de producție, rata de utilizare a capacității, volumul vânzărilor, cota de piață, creșterea, ocuparea forței de muncă, productivitatea, amploarea marjei de dumping și redresarea în urma practicilor de subvenționare sau de dumping anterioare.

(361)

Indicatorii microeconomici sunt: prețurile unitare medii, costul unitar, costurile forței de muncă, stocurile, rentabilitatea, fluxul de lichidități, investițiile, randamentul investițiilor și capacitatea de a mobiliza capitaluri.

(362)

În urma comunicării constatărilor din documentul de informare, Comisia a trimis două seturi suplimentare de întrebări în ceea ce privește perioada de după perioada de anchetă. Un set de întrebări le-a fost trimis celor trei societăți incluse în eșantion, iar celălalt set i-a fost trimis CEB. Comisia a analizat răspunsurile oferite de toate părțile în cauză. Comisia a utilizat informațiile primite pentru constatările sale cu privire la perioada de după perioada de anchetă.

(363)

Producția totală, capacitatea de producție și rata de utilizare a capacității de producție din Uniune au evoluat în cursul perioadei examinate după cum urmează:

Tabelul 12

Capacitatea de producție și rata de utilizare a capacității de producție

(364)

Capacitatea de producție a crescut constant cu 10 % pe parcursul perioadei examinate, pentru a ține seama de cererea din ce în ce mai mare.

(365)

În mod similar, la fel ca în cazul informațiilor privind producția, CEB compilează date privind capacitatea de la membrii săi, inclusiv de la asociațiile naționale, iar cu privire la entitățile care nu sunt membri, acesta colectează informații referitoare la capacitate din alte surse disponibile publicului.

(366)

Cifrele privind capacitatea de producție nu includ o parte semnificativă a capacității care este considerată neutilizată. CEB a explicat că mai multe uzine de biomotorină instalate nu sunt operaționale de câțiva ani și ar trebui considerate ca fiind scoase din producție pe termen lung. Deși au fost instalate nominal, aceste uzine ar putea să demareze din nou producția abia în urma investițiilor pentru adaptarea tehnică și după o perioadă de timp considerabilă.

(367)

Gradul de utilizare a capacității de producție a industriei din Uniune a crescut cu 5 % (sau cu 4 puncte procentuale), de la 75 % la 79 % în cursul perioadei examinate. Industria a atins cel mai mare nivel de utilizare a capacității de producție în timpul perioadei de anchetă.

(368)

Volumul vânzărilor și cota de piață a industriei din Uniune au evoluat pe parcursul perioadei examinate după cum urmează:

Tabelul 13

Volumul vânzărilor și cota de piață

(369)

Vânzările industriei din Uniune au scăzut cu 4 % între 2014 și 2016, iar ulterior au crescut în perioada de anchetă cu 18 puncte procentuale, și anume cu 14 % mai mult față de 2014.

(370)

Factorii care au impulsionat vânzările sunt aceiași factori care stimulează consumul și care sunt descriși în considerentele 324-328. Importurile nu au afectat nivelul vânzărilor într-o măsură semnificativă în anii 2014-2016, acesta fiind un motiv pentru nivelurile stabile atât ale vânzărilor, cât și ale cotei de piață.

(371)

Reducerea taxelor din Argentina din anul 2017 a fost evenimentul care a schimbat situația pieței. În pofida faptului că importurile au început abia spre finele anului, industria din Uniune a pierdut 3,8 puncte procentuale de cotă de piață comparativ cu 2014. Astfel cum s-a explicat în considerentul 333, scăderea semnificativă a cotei de piață coincide cu importurile de produs în cauză care au intrat pe piața Uniunii în ultimele patru luni ale perioadei de anchetă.

(372)

În urma comunicării constatărilor din documentul de informare, CARBIO a prezentat o observație în ceea ce privește cota de piață a industriei Uniunii, stabilită pentru anii 2015-2016, indicând că, deși nu au existat importuri din Argentina, industria Uniunii pierdea cotă de piață în acea perioadă.

(373)

Comisia a verificat datele vizate și a identificat o eroare de calcul a consumului din Uniune în documentul de informare, care a condus la cote de piață incorecte ale industriei Uniunii. Eroarea a fost remediată, iar tabelele 7 și 13 conțin cifrele corectate.

(374)

Drept urmare a corecturii respective, cota de piață a Uniunii în anii 2015-2016 a rămas stabilă și a scăzut doar în decursul perioadei de anchetă din cauza volumelor sporite de importuri argentiniene.

(375)

În timp ce consumul Uniunii a crescut cu 19 % în cursul perioadei examinate, vânzările și producția industriei din Uniune au crescut cu doar 14 % și, respectiv, 15 %. Prin urmare, industria din Uniune nu a fost pe deplin în măsură să beneficieze de creșterea economică de pe piață în timpul perioadei examinate, dat fiind faptul că o parte semnificativă a acestei creșteri a fost absorbită de cantitățile crescânde de importuri argentiniene care fac obiectul unor subvenții în cursul perioadei de anchetă.

(376)

Ocuparea forței de muncă și productivitatea au evoluat în cursul perioadei examinate după cum urmează:

Tabelul 14

Ocuparea forței de muncă și productivitatea

(377)

Ocuparea forței de muncă din Uniune a evoluat diferit față de tendințele producției, ale vânzărilor și ale consumului. Creșterea relativ mare a ocupării forței de muncă a avut loc în 2015, când aceasta a crescut cu 15 % de la an la an. De atunci, aceasta a rămas la un nivel stabil, inclusiv în cursul perioadei de anchetă.

(378)

Creșterea din 2015 ar trebui considerată ca fiind o reacție a industriei din Uniune la starea în curs de îmbunătățire a pieței biomotorinei, precum și la preconizarea unei viitoare îmbunătățiri. În același timp, scăderea modestă a ocupării forței de muncă în cursul perioadei de anchetă nu reprezintă încă reacția la importurile crescute din Argentina. Industria din Uniune nu și-a redus încă capacitatea în cursul perioadei de anchetă și, prin urmare, ocuparea forței de muncă a rămas stabilă.

(379)

Impactul importurilor din țara în cauză care fac obiectul unor subvenții asupra industriei din Uniune a fost substanțial, date fiind volumele considerabile și prețurile mici ale acestor importuri.

(380)

La 26 noiembrie 2013, Uniunea a instituit taxe antidumping definitive la importurile de biomotorină din Argentina, printre altele. Taxele s-au bazat pe nivelul de eliminare a prejudiciului, variind între 22 % și 25,7 %.

(381)

Astfel cum s-a afirmat în considerentul 332, taxele antidumping respective au fost reduse semnificativ în septembrie 2017 și, drept urmare, importurile de biomotorină din Argentina au început să înregistreze o creștere semnificativă. Astfel cum s-a remarcat în considerentul 330, cota de piață estimată a importurilor argentiniene de biomotorină în Uniune a atins valoarea de 2,8 % în perioada de anchetă. Cota de piață estimată a importurilor argentiniene de biomotorină în Uniune pentru ultimul trimestru al anului 2017 este de peste 10 %. Importurile de biomotorină din Argentina în Uniune au continuat să crească după perioada de anchetă și, în pofida înregistrării importurilor, cota de piață estimată a importurilor argentiniene în Uniune pentru prima jumătate a anului 2018 a rămas de peste 10 %.

(382)

Statisticile privind importurile pentru perioada de după perioada de anchetă la care se face referire în detaliu în considerentul 335 arată că nivelul importurilor până în august 2018 a continuat, și chiar a crescut mai mult, în pofida înregistrării importurilor de la 18 mai 2018.

(383)

Creșterea semnificativă și rapidă a importurilor de biomotorină din Argentina în Uniune a început în septembrie 2017, iar importurile au continuat, în pofida înregistrării acestora. Drept urmare a prețurilor mici ale importurilor care au subcotat considerabil prețurile industriei din Uniune, industria din Uniune a pierdut cotă de piață și nu a putut beneficia în totalitate de pe urma creșterii economice a pieței.

(384)

În perioada examinată, prețurile de vânzare unitare medii ponderate practicate de producătorii din Uniune incluși în eșantion față de clienți neafiliați din Uniune au evoluat după cum urmează:

Tabelul 15

Prețurile de vânzare din Uniune

(385)

Prețul de vânzare unitar mediu ponderat practicat de producătorii din Uniune incluși în eșantion față de clienți neafiliați din Uniune a scăzut semnificativ în 2015 cu 13 %. Ulterior, prețurile au crescut în 2016 și în perioada de anchetă, atingând un nivel cu 2 % peste cel din 2014.

(386)

Costul unitar de producție al producătorilor din Uniune incluși în eșantion a urmat tendința prețurilor, și a scăzut în 2015 cu 9 %. Costul unitar a crescut în 2016 și în perioada de anchetă, atingând un nivel cu 4 % peste nivelul din 2014. Acesta a urmat evoluția prețurilor materiei prime principale, rapița, care au crescut cu 8 % între 2014 și perioada de anchetă (117).

(387)

Prețul de vânzare unitar mediu și costul unitar îi vizează pe producătorii din Uniune incluși în eșantion, însă nu sunt direct comparabile. Aceasta se datorează faptului că prețurile vizează doar vânzările către clienți neafiliați din Uniune, în timp ce costurile sunt aferente producției totale.

(388)

Evoluția prețului biomotorinei este legată de evoluția prețului de piață al materiilor prime, care sunt fie produsele agricole, fie uleiul. Costul materiilor prime reprezintă factorul de cost principal și determină în mare parte costul total de producție și, drept urmare, prețul de vânzare de pe piață.

(389)

În urma comunicării constatărilor din documentul de informare, Comisia a primit observații din partea GA privind prețul de vânzare unitar mediu ponderat al producătorilor din Uniune incluși în eșantion perceput clienților neafiliați. GA a afirmat că acest preț a scăzut semnificativ în 2015 cu 13 %, iar Comisia nu efectuase nicio analiză pentru a disocia alte cauze ale unui posibil prejudiciu, chiar dacă faptul că importurile argentiniene din 2015 reprezentau o cotă de piață de doar 0,5 % era incontestabil.

(390)

Comisia a accentuat faptul că, astfel cum s-a explicat în considerentul 388, evoluția prețului biomotorinei este legată de evoluția prețului materiilor prime pe piață. Într-adevăr, prețul internațional al uleiului de rapiță a scăzut cu 14,5 % între 2014 și 2015 (118). Aceasta corespunde scăderii cu 13 % a prețului de vânzare unitar mediu ponderat al producătorilor din Uniune incluși în eșantion indicată de GA și, totodată, confirmă constatarea conform căreia costul materiilor prime determină prețurile de vânzare de pe piață.

(391)

Costurile medii ale forței de muncă ale producătorilor din Uniune incluși în eșantion au evoluat în cursul perioadei examinate după cum urmează:

Tabelul 16

Costuri medii ale forței de muncă pe angajat

(392)

Costurile medii ale forței de muncă au fost stabile, cu excepția anului 2015, când acestea au fost mai mari față de alți ani. Acesta a fost anul în care industria din Uniune a început să crească semnificativ nivelul de ocupare a forței de muncă. Astfel cum se poate observa în următoarele perioade, în 2016 și în perioada de anchetă, când creșterea constantă a ocupării forței de muncă avea loc pe parcursul întregului an, costurile medii ale forței de muncă rămân la un nivel stabil, foarte asemănător.

(393)

Nivelurile stocurilor producătorilor din Uniune incluși în eșantion au evoluat în cursul perioadei examinate după cum urmează:

Tabelul 17

Stocuri

(394)

Nivelurile stocurilor producătorilor din Uniune incluși în eșantion au fost cele mai mari în 2014. Acestea au scăzut cu 27 % între 2014 și 2015 și, de atunci, au fost la un nivel comparabil. Nivelul stocurilor nu a urmat creșterea producției și a vânzărilor în perioada de anchetă. Având în vedere faptul că produsul care face obiectul anchetei este vândut în vrac, o singură livrare poate cuprinde un volum considerabil de peste 10 000 de tone. Prin urmare, o singură livrare poate avea un impact semnificativ asupra nivelului stocurilor, în funcție de data exactă a tranzacției. Astfel, nivelul stocurilor este un indicator mai puțin semnificativ pentru industria din Uniune.

(395)

Rentabilitatea, fluxul de lichidități, investițiile și randamentul investițiilor producătorilor din Uniune incluși în eșantion au evoluat în cursul perioadei examinate după cum urmează:

Tabelul 18

Rentabilitatea, fluxul de lichidități, investițiile și randamentul investițiilor

(396)

Comisia a stabilit rentabilitatea celor trei producători din Uniune incluși în eșantion prin exprimarea profitului net înainte de impozitare, realizat din vânzările produsului similar către clienți neafiliați din Uniune, ca procent din cifra de afaceri generată de vânzările respective. Rentabilitatea este bazată pe costul bunurilor vândute.

(397)

Rentabilitatea a fost scăzută în cursul întregii perioade examinate. Abia în 2014 aceasta a atins 5 %, în timp ce în 2015 nu s-a înregistrat profit, iar în 2016 și în perioada de anchetă aceasta nu a depășit 1 %. Rentabilitatea mai mare din 2014 s-a datorat în principal venitului extraordinar și financiar al unuia dintre producătorii din Uniune incluși în eșantion. Fără elementele în cauză, rentabilitatea industriei din Uniune din 2014 ar fi comparabilă cu ceilalți ani din perioada examinată.

(398)

Rentabilitatea industriei din Uniune a scăzut și mai mult în perioada de după perioada de anchetă și, pentru primele șase luni ale anului 2018, a devenit o pierdere de 1,7 %.

(399)

În pofida nivelurilor de profit scăzute, industria din Uniune genera un flux de lichidități pozitiv din operațiunile sale desfășurate în cursul întregii perioade examinate. Aceasta a fost în măsură să își autofinanțeze activitățile. Cu toate acestea, de asemenea în ceea ce privește fluxul de lichidități, industria din Uniune a generat cel mai mare nivel în 2014 și nu a depășit valoarea de 37 % a nivelului respectiv în niciunul dintre anii următori.

(400)

Industria din Uniune a continuat să investească în decursul întregii perioade examinate, atingând cel mai mare nivel al său de investiții în cursul perioadei de anchetă. Prin urmare, apariția subită a importurilor din Argentina care fac obiectul unor subvenții către finalul perioadei de anchetă nu a afectat încă în mod negativ nivelul de investiții realizate de industria din Uniune.

(401)

Randamentul investițiilor este profitul exprimat ca procentaj din valoarea contabilă netă a investițiilor. Randamentul investițiilor a scăzut considerabil, cu 79 %, în decursul perioadei examinate, reflectând în mare parte tendința rentabilității.

(402)

Nivelul de performanță financiară al industriei din Uniune în termeni de profit din cursul perioadei de anchetă a limitat capacitatea acesteia de a mobiliza capital.

(403)

În urma comunicării constatărilor din documentul de informare, GA a susținut că rentabilitatea scăzută a industriei din Uniune din cursul întregii perioade cuprinse între 2014 și perioada de anchetă nu poate fi rezultatul importurilor din Argentina, care au fost reluate abia în septembrie 2017. În acest context, importatorul neafiliat, Gunvor, a formulat de asemenea observații în urma comunicării constatărilor din documentul de informare, afirmând că industria din Uniune nu suferă de pe urma unui prejudiciu important.

(404)

În urma comunicării constatărilor finale, GA și CARBIO și-au reiterat observațiile cu privire la performanța industriei din Uniune și au făcut referire la o serie de indicatori de performanță care au evoluat pozitiv. De asemenea, autoritățile din Argentina au reiterat concluzia lor că, în absența importurilor din Argentina, situația economică a industriei din Uniune nu era afectată de importurile din Argentina.

(405)

Comisia a observat faptul că tendințele, inclusiv tendințele privind rentabilitatea, arată că industria din Uniune nu pare să își fi revenit pe deplin de pe urma efectelor practicilor de dumping din trecut. Aceasta se referă la perioada dintre 2014 și perioada de anchetă pe care GA a indicat-o în observația sa. În plus, deși importurile din Argentina au fost, într-adevăr, reluate abia în septembrie 2017, faptul că acestea au atins o cotă de piață estimată de peste 10 % în ultimul trimestru al anului 2017 nu poate să nu aibă legătură cu faptul că industria din Uniune a înregistrat o rentabilitate de doar 0,8 % în perioada de anchetă (și, ulterior, pierderi). În consecință, afirmația respectivă a fost respinsă.

(406)

Comisia a solicitat și a primit răspunsuri la întrebările suplimentare adresate producătorilor din Uniune incluși în eșantion. Datele privind perioada de după anchetă, cum ar fi indicatorii microeconomici pentru perioada de anchetă, au fost prezentate drept media ponderată a celor trei producători din Uniune incluși în eșantion.

(407)

Pentru perioada de după anchetă, în cazul anumitor indicatori macroeconomici precum capacitatea, utilizarea capacității, producția și vânzările, informațiile au putut fi analizate doar pentru producătorii din Uniune incluși în eșantion, din cauza limitărilor anchetei. Prin urmare, cifrele pentru perioada de anchetă nu sunt direct comparabile cu cele din secțiunea 4.4.2. Cu toate acestea, cifrele permit o analiză a evoluției situației producătorilor din Uniune incluși în eșantion după perioada de anchetă.

(408)

Costurile de producție, de vânzare și costurile unitare, precum și prețurile de vânzare unitare ale producătorilor din Uniune incluși în eșantion au evoluat după cum urmează:

Tabelul 19

Industria din Uniune după perioada de anchetă

(409)

Evoluțiile din timpul perioadei de după perioada de anchetă sunt prezentate prin comparație cu perioada de anchetă pentru primul și cel de al doilea trimestru al anului 2018, valorile fiind indexate în funcție de perioada de anchetă.

(410)

Capacitatea producătorilor din Uniune incluși în eșantion pentru prima jumătate a anului 2018 a rămas stabilă, în vreme ce utilizarea capacității a scăzut de la 85 % la 76 %.

(411)

Atât producția, cât și vânzările au scăzut în primul și al doilea trimestru de după perioada de anchetă.

(412)

Atât costurile unitare, cât și prețurile de vânzare unitare au scăzut în ambele trimestre de după perioada de anchetă. Costul unitar de producție a scăzut cu 5 %, în timp ce prețul de vânzare mediu a scăzut cu 7 %, ceea ce a condus la scăderea rentabilității descrise în considerentul 398.

(413)

În afara unei cifre neglijabile a importurilor din 2015, nu s-au înregistrat importuri de biomotorină din Argentina către piața Uniunii înainte de septembrie 2017. Deși importurile în cauză au început abia spre finalul perioadei de anchetă, acestea au atins un nivel care le-a permis să ajungă la o cotă de piață de 2,8 % în perioada de anchetă, crescând la o cotă de piață estimată la peste 10 % în ultimul trimestru al anului 2017 și care pare a fi confirmată pentru prima jumătate a lui 2018, în pofida înregistrării importurilor.

(414)

În perioada examinată, indicatorii de prejudiciu au prezentat o imagine contrastantă. Producția și vânzările industriei din Uniune au urmat în mare parte cererea de pe piață, și anume acestea au fost stabile între 2014 și 2016 și au crescut în perioada de anchetă, fără a beneficia pe deplin de creșterea pieței care a avut loc către finalul perioadei examinate și care a fost preluată de importurile în cauză. Investițiile au crescut considerabil în cursul perioadei examinate. Aceasta a fost o evoluție pozitivă care a indicat că industria a început să își revină. Începutul creșterii nivelului de ocupare a forței de muncă din 2015 poate, de asemenea, să fie considerat drept un indicator al faptului că starea industriei din Uniune a început să se îmbunătățească în absența importurilor din Argentina care fac obiectul unor subvenții.

(415)

În perioada de după perioada de anchetă, majoritatea indicatorilor economici au arătat clar o deteriorare suplimentară a situației economice a industriei din Uniune. Aceasta vizează utilizarea capacității, prețurile de producție, de vânzare și prețurile de vânzare unitare, astfel cum s-a descris anterior.

(416)

Cu toate acestea, rentabilitatea industriei din Uniune a rămas scăzută în majoritatea perioadei examinate și aceasta nu a reușit să își îmbunătățească suplimentar productivitatea pe angajat. Aceasta indică faptul că industria din Uniune nu a reușit să atingă nivelul de operațiuni obișnuite și rentabile în acest scurt interval de timp. Situația s-a deteriorat și mai mult în primele șase luni ale anului 2018, când industria din Uniune a raportat pierderi.

(417)

Comisia a constatat că perioada de anchetă fusese deja influențată negativ de importurile din Argentina, iar perioada de după perioada de anchetă arăta o deteriorare suplimentară a situației industriei din Uniune. În pofida unei creșteri a vânzărilor și a producției, provocată de creșterea consumului în timpul perioadei de anchetă, industria din Uniune nu a dat semne de îmbunătățire a situației sale economice. De fapt, în timpul perioadei de anchetă, industria din Uniune nu a înregistrat aproape deloc profituri având în vedere presiunea exercitată de prețurile joase ale importurilor în cauză. Profiturile mici din timpul perioadei de anchetă au devenit pierderi în primele șase luni ale anului 2018. Tendințele analizate anterior indică faptul că industria din Uniune pare să nu își fi revenit pe deplin de pe urma efectelor practicilor de dumping din trecut. Deși nu este concludentă în ceea ce privește existența prejudiciului important în timpul perioadei de anchetă, Comisia va examina dacă există cel puțin o amenințare cu producerea unui prejudiciu important.

(418)

În conformitate cu articolul 8 alineatul (8) din regulamentul de bază, Comisia a examinat dacă importurile din țara în cauză care au făcut obiectul unor subvenții prezintă o amenințare cu producerea unui prejudiciu important pentru industria din Uniune.

(419)

În cadrul analizei amenințării cu producerea unui prejudiciu important pentru industria Uniunii, în conformitate cu articolul 8 alineatul (8) al doilea paragraf din regulamentul de bază, sunt examinați factori precum:

(420)

În considerentul 304, Comisia a formulat o concluzie privind existența unor subvenții pasibile de măsuri compensatorii în conformitate cu regulamentul de bază. Subvențiile identificate arată că importurile produsului în cauză pot beneficia de sprijin guvernamental. Se preconizează că subcotarea semnificativă identificată în cursul perioadei de anchetă și după aceasta va afecta într-un mod chiar mai negativ situația economică delicată a industriei din Uniune, deja observată în cursul perioadei de anchetă. Mai mult, astfel cum s-a explicat în considerentul 158, măsurile GA de sprijinire a industriei interne a biomotorinei asigură faptul că exporturile de biomotorină rămân foarte competitive din cauza costurilor mai mici de procurare a boabelor de soia (spre deosebire de producătorii din Uniune, care sunt afectați de fluctuațiile de preț mai mari în ceea ce privește costurile rapiței). Prin urmare, se preconizează că, din cauza caracterului măsurilor de sprijin ale GA, importurile produsului în cauză care au făcut obiectul unor subvenții ar putea continua să afecteze negativ situația economică a industriei din Uniune.

(421)

Există o legătură clară între creșterea subită și considerabilă a importurilor de biomotorină din Argentina pe piața Uniunii din septembrie 2017 și reducerea taxelor antidumping instituite începând cu luna respectivă, astfel cum se indică în tabelul 9. Acest lucru indică o capacitate a producătorilor-exportatori din Argentina de a reacționa rapid la condițiile de piață aflate în schimbare. În plus, datele care prezintă importurile argentiniene de biomotorină de după perioada de anchetă confirmă faptul că, în pofida înregistrării importurilor, producătorii-exportatori argentinieni continuă să exporte pe piața Uniunii cantități asemănătoare celor exportate în cursul perioadei de anchetă, odată ce taxele antidumping au fost reduse sau eliminate.

(422)

Prin urmare, având în vedere caracterul atractiv al pieței Uniunii pentru exporturile din Argentina, Comisia a considerat că, după reducerea taxelor antidumping din septembrie 2017, faptul că volumul importurilor de biomotorină din Argentina a crescut semnificativ indică probabilitatea că astfel de importuri vor continua să crească. Analiza importurilor din cursul perioadei cuprinse între ianuarie și august 2018 prezentată în considerentul 463 confirmă creșterea suplimentară efectivă a importurilor de biomotorină din Argentina.

(423)

Conform statisticilor agricole ale OCDE (119) privind consumul mondial de biomotorină, în 2017 Argentina a reprezentat doar aproximativ 3,5 % din consumul mondial. Astfel cum s-a indicat în considerentul 202, Argentina a exportat 57 % din producția sa în cursul perioadei de anchetă.

(424)

Nivelul scăzut al consumului argentinian comparativ cu cel de la nivel mondial, precum și consumul din UE cotat în jurul a 40 % și cel din SUA cotat la aproximativ 25 % indică în mod clar faptul că sectorul argentinian al biomotorinei este orientat către export și depinde de aceste piețe (a se vedea, de asemenea, considerentul 209).

(425)

Capacitatea neutilizată a producătorilor argentinieni de biomotorină din timpul perioadei de anchetă este estimată la o valoare de peste 1,2 milioane de tone. Estimarea respectivă este bazată pe informații primite de la producătorii-exportatori incluși în eșantion, care reprezintă 84 % din toate exporturile în Uniune, extrapolate la întreaga industrie din Argentina.

(426)

Capacitatea neutilizată a producătorilor argentinieni de biomotorină a rămas la un nivel asemănător în perioada de după perioada de anchetă, conform informațiilor furnizate Comisiei de către CEB.

(427)

La 27 august 2017, SUA a instituit taxe compensatorii provizorii împotriva importurilor de biomotorină din Argentina la niveluri cuprinse între 50 % și 60 %, iar ulterior, la 9 noiembrie 2017, taxe definitive la niveluri cuprinse între 71,45 % și 72,28 %. În octombrie 2017, SUA a instituit taxe antidumping provizorii cuprinse între 54,36 % și 70,05 %. La 3 ianuarie 2018, SUA a confirmat taxele respective în decizia sa finală (120), modificând ușor nivelurile pentru a varia între 60,44 % și 86,41 %.

(428)

Amploarea nivelului taxelor instituite în SUA, care, înaintea instituirii acestor taxe, era cea mai importantă piață de export pentru Argentina, reprezintă un indicator puternic al faptului că exporturile respective de biomotorină au fost redirecționate imediat către piața Uniunii. Această redirecționare este consolidată de scăderea aproape simultană a taxelor antidumping privind biomotorina argentiniană din Uniune. Tabelul 20 de mai jos prezintă această evoluție:

Tabelul 20

Volumul exporturilor lunare (tone)

(429)

Nivelul exporturilor din Argentina în Uniune prezentat în tabelul 20 nu este egal cu nivelul importurilor în Uniune din Argentina, care figurează la tabelul 9 de la considerentul 333. Diferența se datorează nu doar unei surse diferite a datelor, ci în principal unui moment diferit al înregistrării tranzacțiilor de export și de import în statisticile respective.

(430)

Astfel cum s-a indicat în considerentul 425, în Argentina există o capacitate suficientă și liber disponibilă care, din cauza unei modificări a tiparului vânzărilor (mai exact, excluderea pieței din SUA), este chiar în creștere. Aceasta indică probabilitatea creșterii în mod substanțial a cantităților de exporturi care fac obiectul unor subvenții către Uniune. Nu se cunosc alte piețe de export care ar putea absorbi aceste exporturi suplimentare, dat fiind faptul că SUA și Uniunea reprezintă, împreună, aproximativ 2/3 din consumul de biomotorină de la nivel mondial.

(431)

În urma comunicării constatărilor din documentul de informare, în ceea ce privește capacitatea de absorbție a piețelor de export pentru producătorii-exportatori din Argentina, la 10 iulie 2018 autoritățile din Peru au confirmat instituirea unor taxe antidumping și compensatorii însumând, laolaltă, între 137,4 și 399,8 USD pe tonă.

(432)

Comisia a identificat elemente care indică faptul că amenințarea unei continuări a redirecționării importurilor din Argentina ar putea aduce prejudicii industriei din Uniune.

(433)

Importurile de biomotorină din Argentina care au ajuns pe piața din Uniune în decursul ultimelor patru luni din perioada de anchetă au fost efectuate la prețuri mult mai mici față de prețurile percepute de industria din Uniune. Astfel cum s-a explicat în considerentul 354, Comisia a stabilit pentru perioada de anchetă marje de subcotare medii ponderate cuprinse între 9,5 % și 15,2 %. Compararea prețurilor din statisticile privind importurile cu prețurile de vânzare ale industriei din Uniune confirmă această diferență. Prețurile biomotorinei importate din Argentina au scăzut chiar mai mult în timpul perioadei de după perioada de anchetă.

(434)

Evoluția nivelului stocurilor producătorilor din Uniune incluși în eșantion este descrisă în detaliu în considerentul 394. Astfel cum s-a explicat, din cauza faptului că produsul în cauză este vândut în vrac, nivelul stocurilor este un indicator mai puțin important pentru amenințarea cu producerea unui prejudiciu.

(435)

Având în vedere analiza factorilor privind amenințarea cu producerea unui prejudiciu prezentați în considerentul 419, Comisia a conchis că este probabil ca starea economică fragilă a industriei din Uniune să fie înrăutățită de cantitățile masive iminente și continue de importuri subvenționate de biomotorină din Argentina. Prin urmare, a existat, cel puțin, o amenințare cu prejudiciul în mod clar previzibil și iminent pentru industria din Uniune la finalul perioadei de anchetă, fapt care vine în sprijinul unei constatări a amenințării cu producerea unui prejudiciu în temeiul articolului 8 alineatul (8) din regulamentul de bază.

(436)

În urma comunicării constatărilor finale, GA nu a fost de acord cu concluzia Comisiei și a afirmat că creșterea importurilor s-a datorat faptului că importurile din Argentina au fost lipsite în mod ilegal de accesul pe piața Uniunii în perioada 2012-2017. De asemenea, GA a adăugat că Comisia nu are elemente de probă pentru a confirma faptul că creșterea importurilor de biomotorină din Argentina va continua în viitor.

(437)

Comisia a furnizat în considerentul 428 informații detaliate privind evoluția importurilor lunare de biomotorină din Argentina în cursul perioadei de anchetă. În considerentul 463, Comisia a furnizat informații cu privire la nivelul importurilor de biomotorină din Argentina în perioada ianuarie-august 2018. Aceste informații indică faptul că importurile care au început în septembrie 2017 au continuat, în pofida înregistrării lor, în perioada care a urmat perioadei de anchetă.

(438)

Importurile, subvenționate conform constatărilor Comisiei, și cantitățile lor masive importate în continuare în Uniune au constituit o amenințare previzibilă și iminentă cu producerea unui prejudiciu industriei din Uniune la sfârșitul perioadei de anchetă. Prin urmare, Comisia nu a adus modificări constatării sale privind amenințarea cu producerea unui prejudiciu în temeiul articolului 8 alineatul (8) din regulamentul de bază.

(439)

În urma comunicării constatărilor finale, CARBIO a observat că, în ceea ce privește analiza indicatorilor economici în urma perioadei de anchetă, prețurile EMR sunt sezoniere, că, în perioada august-octombrie 2018, prețurile ERM au atins la un nivel record și că vânzările industriei din Uniune în cursul perioadei următoare perioadei de anchetă au crescut în comparație cu 2016.

(440)

Comisia a luat notă de aceste observații. Cu toate acestea, ele nu contrazic și nici nu modifică concluzia Comisiei, în special în ceea ce privește prejudiciul pe parcursul perioadei de anchetă, prezentat în considerentul 417.

(441)

În conformitate cu articolul 8 alineatul (5) din regulamentul de bază, Comisia a examinat dacă amenințarea cu producerea unui prejudiciu important pentru industria din Uniune a fost cauzată de importurile subvenționate existente din țara în cauză. În conformitate cu articolul 8 alineatul (6) din regulamentul de bază, Comisia a examinat, de asemenea, dacă alți factori cunoscuți ar fi putut, în același timp, să amenințe industria din Uniune. Comisia s-a asigurat că nicio eventuală amenințare cu prejudiciul cauzată de alți factori decât importurile subvenționate provenite din Argentina nu putea fi atribuită importurilor subvenționate. Factorii respectivi sunt importurile din țări terțe și rezultatele la export ale industriei din Uniune.

(442)

Astfel cum se menționează în considerentul 334, nu s-au înregistrat importuri din Argentina în Uniune în anii 2014-2016, și nici în primele luni ale perioadei de anchetă sau, dacă au existat, acestea au fost neglijabile. Cu toate acestea, importurile au crescut considerabil în cursul ultimelor luni ale perioadei de anchetă. Astfel cum s-a indicat în considerentul 381, cota de piață estimată a importurilor din Argentina pentru ultimul trimestru al anului 2017 este de peste 10 % și a rămas peste 10 % în timpul primului trimestru al anului 2018, și anume după perioada de anchetă și în pofida înregistrării importurilor. Astfel cum s-a indicat în considerentul 354, importurile de biomotorină provenite din Argentina subcotau prețurile industriei din Uniune cu 9,5 %-15,2 % în cursul perioadei de anchetă.

(443)

Având în vedere coincidența în timp între, pe de o parte, creșterea semnificativă și bruscă a importurilor subvenționate de biomotorină din Argentina la prețuri sub cele ale industriei din Uniune și, pe de altă parte, pierderea estimată a cotei de piață a industriei din Uniune din ultimul trimestru al anului 2017 și primul trimestru al anului 2018, având drept rezultat incapacitatea acesteia de a obține profit, Comisia a conchis că importurile subvenționate respective au avut un impact negativ asupra situației industriei din Uniune. Mai mult, consumul intern nesemnificativ din Argentina, capacitatea neutilizată semnificativă a producătorilor de biomotorină din Argentina, precum și închiderea celei de a doua piețe de export ca mărime reprezentate de SUA au direcționat producția excedentară din Argentina către Uniune, care reprezintă 40 % din consumul de la nivel mondial. Astfel, Uniunea a devenit una dintre cele mai atractive destinații pentru importurile subvenționate de biomotorină din Argentina, în detrimentul industriei din Uniune.

(444)

În urma comunicării constatărilor din documentul de informare, GA a susținut că importurile din Argentina nu reprezintă o creștere semnificativă a importurilor sau a cotelor de piață. În această privință, importatorul neafiliat Gunvor a remarcat că importurile revin la mediile lor istorice.

(445)

În această privință, Comisia a considerat atingerea unei cote de piață estimate de peste 10 % în ultimul trimestru al anului 2017, comparativ cu o cotă de piață de 0 % în timpul primelor opt luni ale lui 2017, ca fiind o creștere semnificativă.

(446)

În plus, în urma comunicării constatărilor din documentul de informare, CARBIO a afirmat că, în contextul unei analize a amenințării cu prejudiciul, Comisia trebuie să indice probabilitatea creșterii substanțiale a importurilor, precum și că o creștere a importurilor datorată simplei reveniri a condițiilor comerciale și de concurență pretins normale, care rezultă din eliminarea taxelor antidumping nejustificate, nu indică probabilitatea că importurile vor continua să crească substanțial.

(447)

Astfel cum s-a explicat în considerentele 335-338, importurile de biomotorină din Argentina au continuat în 2018 și au atins un nivel estimat de 11,5 %. În plus, nu a existat o reducere a nivelurilor de import din Argentina în urma înregistrării începând cu data de 25 mai 2018. Acest fapt, coroborat cu capacitatea neutilizată a producătorilor argentinieni de biomotorină descrisă în considerentul 425 și cu potențialul atractiv al pieței Uniunii, indică probabilitatea că importurile vor continua să crească substanțial în viitor. În opinia Comisiei, această creștere a importurilor originare din Argentina reflectă condiții comerciale inechitabile (față de condițiile comerciale normale fără măsurile antidumping anterioare instituite) din cauza subvențiilor a căror existență a fost constatată.

(448)

Prin urmare, Comisia a considerat că importurile subvenționate de biomotorină din Argentina generează o amenințare cu producerea unui prejudiciu important pentru industria din Uniune.

(449)

Comisia a analizat, de asemenea, dacă alți factori cunoscuți sunt capabili, individual sau colectiv, să atenueze legătura de cauzalitate creată între importurile subvenționate și amenințarea cu prejudiciul a cărei existență a fost constatată.

(450)

În urma comunicării constatărilor din documentul de informare, CARBIO a susținut că industria din Uniune nu reușise să atingă o redresare treptată în timpul perioadei examinate, și anume inclusiv în perioada în care nu au existat importuri din Argentina. CARBIO a susținut, de asemenea, că aceasta este o dovadă a faptului că există alți factori care au un impact asupra rezultatelor industriei din Uniune.

(451)

Comisia a conchis, în considerentul 416, că rentabilitatea industriei din Uniune a rămas, într-adevăr, scăzută în majoritatea perioadei examinate și nu a reușit să atingă nivelul operațiunilor normale și rentabile. Cu toate acestea, astfel cum s-a explicat în considerentul 405, Comisia a observat că industria din Uniune pare să nu își fi revenit complet în urma practicilor de dumping din trecut, constatate în ancheta anterioară. Mai mult, faptul că producătorii din Uniune utilizează semințele de rapiță drept materie primă (față de producătorii-exportatori argentinieni, care utilizează boabe de soia) nu explică diferențele de preț dintre biomotorina din Uniune și cea din Argentina. Dacă producătorii-exportatori ar cumpăra boabele de soia la prețuri nedenaturate, prețurile lor de export ar fi foarte asemănătoare cu prețurile din Uniune. Prin urmare, astfel cum se prezintă mai pe larg în continuare, ancheta nu a stabilit niciun factor care ar fi atenuat legătura de cauzalitate dintre importurile subvenționate și amenințarea cu producerea unui prejudiciu care a fost constatată. În consecință, afirmația respectivă a fost respinsă.

(452)

Volumul importurilor din alte țări terțe a evoluat de-a lungul perioadei examinate după cum urmează:

Tabelul 21

Importuri din țări terțe

(453)

Pe lângă importurile din Argentina, importurile provenind doar din alte două țări, și anume Republica Populară Chineză („RPC”) și Malaysia, au depășit o cotă de piață de 1 % în orice an.

(454)

Singurele importuri semnificative din RPC au apărut în perioada de anchetă și au atins o cotă de piață de 1,6 %.

(455)

Importurile din Malaysia s-au menținut la un nivel stabil pe parcursul perioadei examinate, cu o cotă de piață cuprinsă între 2,3 % și 2,9 %.

(456)

Importurile din țări terțe, altele decât Argentina, RPC sau Malaysia, nu au depășit niciodată o cotă de piață combinată de 1,7 %. Prin urmare, niciuna dintre aceste țări nu ar fi putut avea o influență semnificativă asupra cotei de piață a industriei din Uniune, în special având în vedere cantitățile stabile ale unor astfel de importuri.

(457)

Prețul mediu al biomotorinei importate din RPC în cursul perioadei de anchetă a fost de 812 EUR pe tonă. Aceasta a fost singura dată când s-au înregistrat astfel de importuri în cantități semnificative. În ceea ce privește Malaysia, prețul mediu de import a variat între 883 EUR pe tonă în 2014 și a crescut la peste 1 000 EUR pe tonă în perioada de anchetă. Totodată, volumele au crescut cu doar 11 % în timpul perioadei examinate, ceea ce se situează sub creșterea cererii care a condus la o pierdere a cotei de piață.

(458)

În această privință, prețul mediu de import din Argentina a fost de 636 EUR pe tonă în perioada de anchetă, cu mult mai mic decât cel al tuturor celorlalți actori de pe piață. Informațiile statistice nu indică exact diferențele în ceea ce privește caracteristicile biomotorinei importate în Uniune. Diferențele de preț sunt generate de niveluri diferite de CFPP și de faptul dacă biomotorina importată poate sau nu să facă obiectul „dublei contabilizări”.

(459)

În urma comunicării constatărilor din documentul de informare, GA a susținut că nu există o legătură de cauzalitate între importurile din Argentina și prejudiciul adus industriei din Uniune din cauza altor factori, și anume importurile din alte țări.

(460)

În urma comunicării constatărilor finale, autoritățile din Argentina și-au reiterat afirmația potrivit căreia Comisia nu a examinat efectele tuturor factorilor posibili, alții decât importurile de biomotorină din Argentina, care ar putea cauza un prejudiciu industriei din Uniune.

(461)

În urma comunicării constatărilor finale, CARBIO și-a reiterat afirmația potrivit căreia amenințarea cu producerea unui prejudiciu nu a fost cauzată de importurile din Argentina.

(462)

În ceea ce privește importurile din alte țări, Comisia a furnizat informații detaliate mai sus. Celelalte două țări cu importuri semnificative în timpul perioadei de anchetă au fost Malaysia și RPC, acestea având o cotă de piață în Uniune de 2,7 % și, respectiv, de 1,6 %. Aceste cote de piață sunt cu mult mai mici față de o cotă de piață stabilită pentru ultimul trimestru al anului 2017 pentru importurile din Argentina de peste 10 %. Mai mult, prețul mediu pentru importurile din Malaysia și RPC a fost de 1 007 și, respectiv, de 812 EUR pe tonă. Aceste prețuri, comparativ cu 636 EUR pe tonă de biomotorină importată din Argentina în cursul perioadei de anchetă, arată că importurile din Malaysia și RPC nu au atenuat, într-adevăr, în ceea ce privește atât volumul, cât și valoarea, legătura de cauzalitate stabilită între importurile subvenționate și amenințarea cu producerea unui prejudiciu a cărei existență a fost constatată.

(463)

În urma comunicării constatărilor din documentul de informare, CARBIO a formulat o observație cu privire la creșterea importurilor din Indonezia. Importurile din alte țări terțe în cursul primelor opt luni ale anului 2018, comparativ cu importurile din Argentina din cursul aceleiași perioade prezentate în considerentul 335, au fost următoarele:

Tabelul 22

Importuri din țări terțe ianuarie-august 2018

(464)

Astfel cum este analizat mai detaliat în considerentele 336-338, importurile din Argentina au continuat după perioada de anchetă, în pofida înregistrării importurilor. Cota de piață estimată a acestora, presupunând un nivel neschimbat al consumului și anualizat în vederea comparabilității, ajunge la 11,5 %. Importurile din RPC au rămas la un nivel foarte asemănător, atingând o cotă de piață de 1,9 % comparativ cu 1,6 % în timpul perioadei de anchetă. Este important de remarcat că importurile de biomotorină din Indonezia în Uniune au reapărut și au atins o cotă de piață estimată de 5 % în decursul perioadei ianuarie-august 2018. Totodată, aceste importuri au reprezentat mai puțin de jumătate din cantitatea importurilor din Argentina. Importurile din Malaysia au crescut ușor, atingând o cotă de piață estimată de 3,2 %, comparativ cu 2,7 % în timpul perioadei de anchetă.

(465)

În ceea ce privește prețul mediu pe tonă al importurilor din țări terțe, prețul pe tonă al biomotorinei importate din Argentina rămâne de departe cel mai mic dintre cele patru țări cu importuri semnificative. Prețurile medii ale importurilor din RPC și Malaysia au scăzut, de asemenea, în timpul primelor opt luni ale anului 2018.

(466)

Pe această bază, Comisia a conchis că, deși este posibil să fi contribuit la lipsa de redresare a industriei din Uniune, exporturile din țările terțe nu au atenuat legătura de cauzalitate dintre importurile subvenționate și amenințarea cu prejudiciul a cărei existență a fost constatată. Comisia a conchis că este puțin probabil ca exporturile din țări terțe să fie principala cauză a prejudiciului în viitorul apropiat.

(467)

Niciunul dintre producătorii din Uniune incluși în eșantion nu a exportat biomotorină în cursul perioadei examinate. Prin urmare, statisticile privind exporturile din tabelul 23 sunt bazate pe o sursă pusă la dispoziția publicului și oferă informații pentru întreaga industrie din Uniune:

Tabelul 23

Rezultatele la export ale industriei din Uniune

(468)

Nivelul exporturilor de biomotorină ale industriei din Uniune a fost limitat. Acesta nu a depășit 3,5 % din vânzările sale totale de pe piața Uniunii în niciun an din perioada examinată. Rezultatele la export ale industriei din Uniune nu pot să fi constituit un motiv pentru incapacitatea de recuperare a industriei interne și pentru situația sa economică precară din perioada de anchetă.

(469)

În documentele prezentate, CARBIO a susținut că nivelul scăzut al importurilor nu putea fi cauza prejudiciului suferit de industria din Uniune și a reiterat acest argument în urma comunicării constatărilor din documentul de informare. În acest sens, Comisia remarcă faptul că importuri chiar mai puțin semnificative ale produsului în cauză pot avea efectul de scădere a prețurilor de pe piața Uniunii. Importurile din Argentina depășesc semnificativ pragul prejudiciului neglijabil menționat la articolul 10 alineatul (9) și articolul 14 alineatul (4) din regulamentul de bază, iar în ultimul trimestru al perioadei de anchetă chiar au depășit 10 %.

(470)

În plus, CARBIO a susținut că nu există un efect prejudiciabil al importurilor, întrucât acestea depind de variații sezoniere, de prețul motorinei și de aprovizionarea cu materii prime. Informațiile pe care le-a primit Comisia de la producătorii-exportatori cooperanți, de la producătorii din Uniune și din surse publice au inclus, de asemenea, informații privind variațiile sezoniere, prețul motorinei și aprovizionarea cu materii prime. Acestea i-au permis Comisiei să ia în considerare, de asemenea, factorii respectivi în analiza sa.

(471)

În urma comunicării constatărilor finale, CARBIO și-a reiterat afirmația potrivit căreia amenințarea cu producerea unui prejudiciu nu a fost cauzată de importurile din Argentina. În plus, CARBIO face trimitere la constatările din Regulamentul (UE) 2018/1570 al Comisiei (121), menționat în considerentul 347, în care Comisia a concluzionat că nu este posibil să se stabilească o legătură de cauzalitate între importurile din Argentina care fac obiectul unui dumping și prejudiciul important suferit de industria din Uniune.

(472)

În ceea ce privește trimiterea la Regulamentul (UE) 2018/1570, Comisia a observat că în acest regulament constatarea respectivă viza prejudiciul important și nu amenințarea cu producerea unui prejudiciu și că perioada de anchetă reevaluată de Comisie a fost cuprinsă între 1 iulie 2011 și 30 iunie 2012, în comparație cu perioada de anchetă cuprinsă între ianuarie și decembrie 2017 din prezentul regulament. Având în vedere perioadele de timp diferite și standardele juridice diferite, constatările regulamentului respectiv nu sunt relevante pentru constatările Comisiei în cadrul prezentei anchete.

(473)

Pe parcursul analizei în vederea înregistrării importurilor, Comisia a luat, de asemenea, act de două societăți care au anunțat reduceri în ceea ce privește producția de biomotorină în martie 2018, și anume Saipol, cel mai mare producător european de biomotorină, și ADM (122).

(474)

În urma comunicării constatărilor din documentul de informare, CEB a furnizat informații suplimentare privind impactul negativ al creșterii importurilor din Argentina asupra a șase societăți ale industriei din Uniune. Informațiile privind cinci dintre cele șase societăți vizau impactul negativ asupra rentabilității acestora. Pentru una dintre societăți, producția va fi redusă substanțial ca urmare a importurilor argentiniene. Una dintre cele șase societăți a indicat, de asemenea, că importurile argentiniene avuseseră un impact negativ considerabil asupra veniturilor sale. Aceste societăți reprezintă peste 10 % din producția și capacitatea Uniunii laolaltă.

(475)

Comisia a stabilit că există o legătură de cauzalitate între amenințarea cu producerea unui prejudiciu suferită de industria din Uniune și importurile subvenționate de biomotorină din Argentina. Există o coincidență clară în timp între creșterea puternică, în special, a nivelului importurilor subvenționate la prețuri de vânzare mici care subcotează prețurile practicate de industria din Uniune și scăderea performanței industriei din Uniune, în special începând cu ultimul trimestru al anului 2017. Industria din Uniune nu a fost în măsură să beneficieze de avantajele creșterii consumului din Uniune și a trebuit să își limiteze creșterea producției, pierzând cotă de piață și nemaiputând să obțină profit. Evoluțiile negative respective au continuat în perioada de după perioada de anchetă. Industria din Uniune nu a avut altă soluție decât să se alinieze la nivelul prețurilor stabilit de importurile subvenționate pentru a evita o nouă scădere a cotei sale de piață. Acest lucru a avut ca rezultat o situație în care se înregistrează pierderi, care este susceptibilă să se deterioreze în continuare.

(476)

Comisia a distins și a separat efectele tuturor factorilor cunoscuți asupra situației industriei din Uniune de efectele prejudiciabile ale importurilor care fac obiectul unor subvenții.

(477)

Ceilalți factori identificați, cum ar fi exporturile din alte țări terțe, rezultatele vânzărilor la export ale industriei din Uniune, precum și o reducere a capacității industriei din Uniune, nu au atenuat legătura de cauzalitate.

(478)

În conformitate cu articolul 31 din regulamentul de bază, Comisia a verificat dacă poate concluziona în mod clar că, în pofida stabilirii faptului că există o subvenționare prejudiciabilă, adoptarea unor măsuri în cazul de față nu este în interesul Uniunii. În determinarea interesului Uniunii, Comisia se bazează pe evaluarea tuturor diferitelor interese implicate, printre care cele ale industriei, ale importatorilor și ale consumatorilor din Uniune.

(479)

Biomotorina este un element important al eforturilor de a reduce emisiile de gaze cu efect de seră și de a îmbunătăți aprovizionarea cu energie din Uniune.

(480)

Industria din Uniune utilizează, în principal, materii prime produse de agricultura din Uniune. Sectorul agricol al uleiului din amonte depinde în mare parte de industria biomotorinei. Prin urmare, importurile de biomotorină din Argentina ar influența nu doar industria biomotorinei, ci și sectorul agricol din Uniune.

(481)

După comunicarea constatărilor din documentul de informare, CEB a prezentat dovezi suplimentare ale prejudiciului suferit de industria din Uniune, cum ar fi impactul negativ asupra rentabilității sale și o reducere substanțială a producției (a se vedea considerentele 362 și 474).

(482)

Comisia a constatat că situația industriei din Uniune este precară, întrucât aceasta nu și-a revenit pe deplin în urma dumpingului suferit anterior. Prin urmare, Comisia a concluzionat că instituirea taxelor compensatorii ar fi în interesul industriei din Uniune.

(483)

Astfel cum se menționează în considerentul 30, un singur importator neafiliat, și anume Gunvor International BV, a răspuns la chestionarul trimis de Comisie. În răspunsul său, importatorul afirmă că este împotriva instituirii de măsuri și că situația industriei din Uniune este cauzată de un sistem de producție ineficient, precum și de gestionarea ineficientă.

(484)

Comisia observă că importatorii de biomotorină sunt adesea comercianți de pe piața din Uniune care nu doar importă, ci fac și schimburi comerciale cu biomotorină achiziționată de la producători din Uniune. Cu toate acestea, producătorii din Uniune, în special cei mai mari, se bazează în mare măsură pe propriile lanțuri de distribuție. În consecință, Comisia nu se așteaptă ca importatorii să fie în măsură să înlocuiască pe deplin nivelul importurilor afectate de măsuri cu biomotorină cumpărată de la producători din Uniune. Posibilul efect negativ asupra importatorilor poate, cu toate acestea, să fie echilibrat parțial prin creșterea volumului schimburilor comerciale cu biomotorină cumpărată de la industria din Uniune.

(485)

Producătorii de motorină, și anume rafinăriile, cumpără biomotorina, importată sau produsă de industria din Uniune. Cerința legală le impune rafinăriilor să adauge biomotorină la combustibilii fosili vânduți pe piață.

(486)

În această privință, consumatorul final este cel care ar fi afectat de creșterea prețului în urma instituirii măsurilor. Prețul combustibililor fosili este, cu rare excepții, mai mic decât prețul biomotorinei însă, având în vedere ca aceasta reprezintă nu mai mult de 10 % din conținut în mod normal, efectul negativ al creșterii prețului biomotorinei ajunge doar parțial la consumator.

(487)

Comisia a conchis că instituirea de taxe ar avea efectul negativ de creștere a prețurilor de consum. Cu toate acestea, din cauza conținutului limitat de biomotorină din produsul final cumpărat de consumatori (de regulă, mai puțin de 10 %), acest efect negativ asupra prețului motorinei ar fi doar o proporție modestă comparativ cu modificarea directă a prețului biomotorinei pe piața Uniunii.

(488)

În urma comunicării constatărilor din documentul de informare, CEB a afirmat că Comisia a acționat într-o manieră incompatibilă cu obligațiile sale, constatând că aceasta nu a fost în măsură să formuleze o concluzie cu privire la interesul Uniunii, în pofida lipsei motivelor imperioase care să demonstreze că instituirea de măsuri ar fi împotriva interesului Uniunii.

(489)

În documentul său informativ, Comisia a considerat imperativă examinarea efectelor modificărilor care au survenit cu puțin înainte de emiterea documentului informativ și care s-au petrecut după încheierea perioadei de anchetă.

(490)

De asemenea, CEB a observat că Comisia nu a fost în măsură să precizeze clar motivele de la baza constatării sale finale, astfel încât era în continuare neclar dacă instituirea de măsuri ar fi în interesul Uniunii.

(491)

Astfel cum s-a explicat în considerentul 489, Comisia a considerat că este imperios necesar să examineze în continuare informații suplimentare în ceea ce privește interesul Uniunii, iar acesta a fost motivul de la baza deciziei de a nu institui măsuri provizorii.

(492)

Comisia a analizat toate informațiile suplimentare obținute în urma comunicării constatărilor din documentul de informare, care au inclus în special, dar nu numai, răspunsurile la chestionarele suplimentare primite din partea CEB și a producătorilor din Uniune incluși în eșantion, statistici privind importurile de biomotorină către Uniune după perioada de anchetă, precum și alte date furnizate de părți interesate în urma comunicării constatărilor din documentul de informare. Pe baza analizării acestor informații suplimentare, precum și a unor dovezi suplimentare ale prejudiciului suferit de industria din Uniune, cum ar fi impactul negativ asupra rentabilității și o reducere substanțială a producției, explicate în considerentele 366, 363 și 473, Comisia a conchis că nu există motive imperioase în temeiul articolului 31 din regulamentul de bază pentru care nu ar fi în interesul Uniunii să se instituie măsuri.

(493)

Pe baza concluziilor la care a ajuns Comisia cu privire la subvenționare, amenințarea cu prejudiciul, legătura de cauzalitate și interesul Uniunii, ar trebui instituită o taxă compensatorie definitivă pentru a împiedica materializarea amenințării iminente cu producerea unui prejudiciu important pentru industria din Uniune pe care o reprezintă importurile subvenționate.

(494)

Pentru a stabili nivelul măsurilor, Comisia a stabilit, mai întâi, valoarea taxei necesare pentru a elimina amenințarea cu prejudiciul suferit de industria Uniunii.

(495)

La calcularea nivelului de eliminare a prejudiciului, Comisia a considerat că acest nivel ar trebui să permită industriei din Uniune să își acopere costurile de producție și să obțină un profit înainte de impozitare care ar putea fi obținut în mod rezonabil de către o industrie de acest tip din sector în condiții normale de concurență, și anume în absența importurilor subvenționate, din vânzările de produs similar în Uniune.

(496)

Nivelul eliminării prejudiciului a fost calculat pe baza unei comparații între prețul mediu ponderat al importurilor subvenționate, astfel cum a fost stabilit pentru calcularea subcotării prețurilor în considerentul 354, și prețul neprejudiciabil aplicat de industria din Uniune produsului similar. Prețul neprejudiciabil a fost stabilit prin adăugarea la costul de producție a unui nivel de profit rezonabil. Marja de profit vizată a fost stabilită la 11 %, și anume nivelul utilizat de Comisie în ancheta sa anterioară, cu măsuri instituite la 26 noiembrie 2013.