ISSN 1977-0782

Jurnalul Oficial

al Uniunii Europene

L 25

European flag  

Ediţia în limba română

Legislaţie

Anul 62
29 ianuarie 2019


Cuprins

 

II   Acte fără caracter legislativ

Pagina

 

 

ACORDURI INTERNAŢIONALE

 

*

Decizia (UE) 2019/131 a Consiliului din 15 octombrie 2018 privind încheierea unui Acord sub forma unui schimb de scrisori între Uniunea Europeană și Confederația Elvețiană privind cumulul de origine între Uniunea Europeană, Confederația Elvețiană, Regatul Norvegiei și Republica Turcia în cadrul sistemului generalizat de preferințe

1

 

*

Acord sub forma unui schimb de scrisori între Uniunea Europeană și Confederația Elvețiană privind cumulul de origine între Uniunea Europeană, Confederația Elvețiană, Regatul Norvegiei și Republica Turcia în cadrul sistemului generalizat de preferințe

3

 

 

REGULAMENTE

 

*

Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2019/132 al Consiliului din 28 ianuarie 2019 privind punerea în aplicare a Regulamentului (UE) nr. 101/2011 privind măsuri restrictive împotriva anumitor persoane, entități și organisme având în vedere situația din Tunisia

12

 

*

Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2019/133 al Comisiei din 28 ianuarie 2019 de modificare a Regulamentului (UE) 2015/640 în ceea ce privește introducerea de noi specificații de navigabilitate suplimentare

14

 

 

DECIZII

 

*

Decizia (UE) 2019/134 a Consiliului din 21 ianuarie 2019 privind poziția care urmează să fie adoptată, în numele Uniunii Europene, în cadrul Comitetului mixt al SEE referitor la o modificare a anexei IX (Servicii financiare) la Acordul privind SEE ( 1 )

19

 

*

Decizia (PESC) 2019/135 a Consiliului din 28 ianuarie 2019 de modificare a Deciziei 2011/72/PESC privind măsuri restrictive îndreptate împotriva anumitor persoane și entități având în vedere situația din Tunisia

23

 

*

Decizia (UE) 2019/136 a Consiliului din 28 ianuarie 2019 privind poziția care urmează să fie adoptată în numele Uniunii Europene în cadrul Grupului de lucru pentru vinuri înființat prin Acordul dintre Uniunea Europeană și Japonia pentru un parteneriat economic în ceea ce privește formularele care trebuie utilizate drept certificate pentru importul produselor vitivinicole originare din Japonia în Uniunea Europeană și modalitățile referitoare la autocertificare

25

 

*

Decizia (UE) 2019/137 a Băncii Centrale Europene din 23 ianuarie 2019 privind selectarea furnizorilor de servicii de rețea pentru Portalul unic al Eurosistemului de acces la infrastructurile pieței (ESMIG) (BCE/2019/2)

34

 


 

(1)   Text cu relevanță pentru SEE.

RO

Actele ale căror titluri sunt tipărite cu caractere drepte sunt acte de gestionare curentă adoptate în cadrul politicii agricole şi care au, în general, o perioadă de valabilitate limitată.

Titlurile celorlalte acte sunt tipărite cu caractere aldine şi sunt precedate de un asterisc.


II Acte fără caracter legislativ

ACORDURI INTERNAŢIONALE

29.1.2019   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 25/1


DECIZIA (UE) 2019/131 A CONSILIULUI

din 15 octombrie 2018

privind încheierea unui Acord sub forma unui schimb de scrisori între Uniunea Europeană și Confederația Elvețiană privind cumulul de origine între Uniunea Europeană, Confederația Elvețiană, Regatul Norvegiei și Republica Turcia în cadrul sistemului generalizat de preferințe

CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 207 alineatul (4), coroborat cu articolul 218 alineatul (6) al doilea paragraf litera (a) punctul (v),

având în vedere propunerea Comisiei Europene,

având în vedere aprobarea Parlamentului European (1),

întrucât:

(1)

În conformitate cu articolul 41 litera (b) din Regulamentul delegat (UE) 2015/2446 al Comisiei (2), produsele obținute în Norvegia, Elveția sau Turcia, conținând materiale care nu au fost obținute integral în țările respective, trebuie considerate ca fiind originare dintr-o țară beneficiară, cu condiția ca aceste materiale să fi făcut obiectul unor prelucrări sau transformări suficiente în sensul articolului 45 din respectivul regulament delegat.

(2)

În temeiul articolului 54 din Regulamentul delegat (UE) 2015/2446, sistemul de cumul se aplică cu condiția ca Elveția să acorde, prin reciprocitate, același tratament produselor originare din țări beneficiare care încorporează materiale originare din Uniune.

(3)

În ceea ce privește Elveția, acest sistem de cumul a fost inițial introdus prin intermediul unui Acord sub forma unui schimb de scrisori între Uniune și Elveția. Schimbul de scrisori a avut loc la 14 decembrie 2000, după ce Consiliul și-a dat aprobarea prin Decizia 2001/101/CE (3).

(4)

Pentru a garanta aplicarea unei noțiuni de origine corespunzătoare celei prevăzute în regulile de origine din cadrul sistemului generalizat de preferințe (denumit în continuare „SGP”) al Uniunii, Elveția și-a modificat regulile de origine din cadrul propriului SGP. Prin urmare, este necesar să se revizuiască Acordul sub forma unui schimb de scrisori între Uniune și Elveția.

(5)

Sistemul de recunoaștere reciprocă a certificatelor de origine tip A înlocuitoare de către Uniune, Norvegia și Elveția ar trebui să continue, în temeiul schimbului de scrisori revizuit și ar trebui să fie aplicat de Turcia în mod condiționat, pentru a facilita schimburile comerciale dintre Uniune, Norvegia, Elveția și Turcia.

(6)

În plus, regulile de origine din cadrul SGP al Uniunii, astfel cum au fost reformate în 2010, prevăd implementarea unui nou sistem pentru stabilirea dovezilor de origine de către exportatorii înregistrați, care urmează să se aplice de la 1 ianuarie 2017. Schimbul de scrisori trebuie modificat și în această privință.

(7)

Pentru a anticipa aplicarea acestui nou sistem și a normelor aferente, la 8 martie 2012 Consiliul a autorizat Comisia să negocieze cu Elveția un acord sub forma unui schimb de scrisori referitor la acceptarea reciprocă a certificatelor de origine tip A înlocuitoare sau a atestatelor de origine înlocuitoare și care să prevadă că produsele cu conținut originar din Norvegia, Elveția sau Turcia trebuie să fie tratate ca produse cu conținut originar din Uniune, la sosirea lor pe teritoriul vamal al Uniunii.

(8)

Negocierile cu Elveția au fost purtate de Comisie și au condus la un Acord sub forma unui schimb de scrisori între Uniunea Europeană și Confederația Elvețiană privind cumulul de origine între Uniunea Europeană, Confederația Elvețiană, Regatul Norvegiei și Republica Turcia în cadrul sistemului generalizat de preferințe („acordul”).

(9)

Acordul ar trebui să fie aprobat,

ADOPTĂ PREZENTA DECIZIE:

Articolul 1

Se aprobă, în numele Uniunii, Acordul sub forma unui schimb de scrisori între Uniunea Europeană și Confederația Elvețiană privind cumulul de origine între Uniunea Europeană, Confederația Elvețiană, Regatul Norvegiei și Republica Turcia în cadrul sistemului generalizat de preferințe.

Textul acordului este atașat la prezenta decizie.

Articolul 2

Președintele Consiliului procedează, în numele Uniunii, la notificarea prevăzută la alineatul (18) din acord (4).

Articolul 3

Prezenta decizie intră în vigoare la data adoptării.

Adoptată la Luxemburg, 15 octombrie 2018.

Pentru Consiliu

Președintele

E. KÖSTINGER


(1)  Aprobare nepublicată încă în Jurnalul Oficial.

(2)  Regulamentul delegat al Comisiei (UE) 2015/2446 din 28 iulie 2015 de completare a Regulamentului (UE) nr. 952/2013 al Parlamentului European și al Consiliului în ceea ce privește normele detaliate ale anumitor dispoziții ale Codului vamal al Uniunii (JO L 343, 29.12.2015, p. 1).

(3)  Decizia 2001/101/CE a Consiliului din 5 decembrie 2000 privind aprobarea unui Acord în formă de schimb de scrisori între Comunitatea Europeană și fiecare dintre țările membre ale AELS care acordă preferințe tarifare în cadrul sistemului generalizat de preferințe (Norvegia și Elveția), potrivit căruia mărfurile care conțin un element de origine norvegiană sau elvețiană vor fi considerate, la momentul intrării lor pe teritoriul vamal al Comunității Europene, mărfuri care conțin un element de origine comunitară (acord reciproc) (JO L 38, 8.2.2001, p. 24).

(4)  Data intrării în vigoare a acordului va fi publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene de către Secretariatul General al Consiliului.


29.1.2019   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 25/3


ACORD

sub forma unui schimb de scrisori între Uniunea Europeană și Confederația Elvețiană privind cumulul de origine între Uniunea Europeană, Confederația Elvețiană, Regatul Norvegiei și Republica Turcia în cadrul sistemului generalizat de preferințe

A.   Scrisoare din partea Uniunii

Stimate domn,

(1)   

Uniunea Europeană („Uniunea”) și Confederația Elvețiană („Elveția”) – în calitate de părți la prezentul acord – recunosc faptul că, pentru aplicarea sistemului generalizat de preferințe (denumit în continuare „SGP”), ambele părți aplică reguli de origine similare, cu următoarele principii generale:

(a)

definirea noțiunii de „produs originar” potrivit acelorași criterii;

(b)

dispoziții privind cumulul de origine regional;

(c)

dispoziții privind aplicarea cumulului în ceea ce privește materialele care, în sensul regulilor de origine din cadrul propriului SGP, sunt originare din Uniune, Elveția, Norvegia sau Turcia;

(d)

dispoziții privind o toleranță generală pentru materialele neoriginare;

(e)

dispoziții privind nemodificarea produselor din țara beneficiară;

(f)

dispoziții privind eliberarea sau întocmirea de dovezi de origine înlocuitoare;

(g)

necesitatea unei cooperări administrative cu autoritățile competente din țările beneficiare în ceea ce privește dovezile de origine.

(2)   

Uniunea și Elveția recunosc că materialele care, în sensul regulilor de origine din cadrul propriului SGP, sunt originare din Uniune, Elveția, Norvegia sau Turcia dobândesc originea unei țări beneficiare a mecanismului SGP al oricăreia dintre părți dacă în respectiva țară beneficiară ele fac obiectul unei prelucrări sau al unei transformări care depășește operațiunile considerate prelucrări sau transformări insuficiente pentru a conferi caracterul de produs originar. Prezentul paragraf se aplică materialelor originare din Norvegia și din Turcia, sub rezerva îndeplinirii condițiilor prevăzute la alineatele (15) și (16).

Autoritățile vamale din statele membre ale Uniunii și din Elveția își acordă reciproc asistența administrativă corespunzătoare, în special în scopul verificării ulterioare a dovezilor de origine aferente materialelor menționate la primul paragraf. Se vor aplica dispozițiile referitoare la cooperarea administrativă prevăzute de Protocolul nr. 3 la Acordul din 22 iulie 1972 dintre Comunitatea Economică Europeană și Confederația Elvețiană.

Prezentul alineat nu se aplică produselor de la capitolele 1-24 ale Sistemului armonizat de denumire și codificare a mărfurilor, adoptat de organizația înființată de Convenția de instituire a Consiliului de Cooperare Vamală, semnat la Bruxelles, la 15 decembrie 1950.

(3)   

Uniunea și Elveția se angajează să accepte dovezile de origine înlocuitoare sub formă de certificate de origine tip A înlocuitoare („certificate înlocuitoare”) eliberate de autoritățile vamale ale celeilalte părți și atestatele de origine înlocuitoare întocmite de reexpeditorii celeilalte părți, înregistrați în acest scop.

Fiecare parte poate evalua eligibilitatea, din punctul de vedere al acordării unui tratament preferențial, a produselor acoperite de dovezi de origine înlocuitoare, în conformitate cu propria legislație.

(4)   

Înainte de eliberarea sau de întocmirea unei dovezi de origine înlocuitoare, fiecare parte se asigură că sunt respectate următoarele condiții:

(a)

dovezile de origine înlocuitoare pot fi eliberate sau întocmite numai dacă dovezile de origine inițiale au fost eliberate sau întocmite în conformitate cu legislația aplicabilă în Uniune sau în Elveția;

(b)

numai atunci când produsele nu au fost puse în liberă circulație într-una dintre părți, o dovadă de origine sau o dovadă de origine înlocuitoare poate fi înlocuită cu una sau mai multe dovezi de origine înlocuitoare în scopul trimiterii unei părți sau a tuturor produselor acoperite de dovada de origine inițială, din acea parte către cealaltă parte;

(c)

produsele trebuie să fi rămas sub supraveghere vamală în partea care le reexpediază și trebuie să nu fi fost modificate, transformate în orice fel sau supuse unor operațiuni, altele decât cele necesare pentru a le păstra în starea lor originară („principiul nemodificării”);

(d)

atunci când produsele au dobândit caracter originar în temeiul unei derogări de la regulile de origine, acordată de una dintre părți, dovezile de origine înlocuitoare nu sunt eliberate sau întocmite dacă produsele sunt reexpediate către cealaltă parte;

(e)

dovezile de origine înlocuitoare pot fi eliberate de autoritățile vamale sau întocmite de reexpeditori atunci când produsele care urmează să fie reexpediate către teritoriul celeilalte părți au dobândit caracterul originar prin cumul regional;

(f)

dovezile de origine înlocuitoare pot fi eliberate de autoritățile vamale sau întocmite de reexpeditori dacă produselor care urmează să fie reexpediate către teritoriul celeilalte părți nu li se acordă un tratament preferențial de către partea care le reexpediază.

(5)   

În sensul alineatului (4) litera (c), se aplică următoarele:

(a)

în cazurile în care par să existe motive de îndoială în ceea ce privește respectarea principiului nemodificării, autoritățile vamale ale părții de destinație finală pot solicita declarantului să furnizeze dovezi ale respectării acestui principiu, care pot fi prezentate prin orice mijloc;

(b)

la cererea reexpeditorului, autoritățile vamale ale părții reexpeditoare certifică faptul că produsele au rămas sub supraveghere vamală pe durata șederii lor pe teritoriul părții în cauză și că autoritățile vamale nu au acordat nicio autorizație de a le modifica, de a le transforma în vreun fel sau de a le supune unor operațiuni, altele decât cele necesare pentru a le păstra în starea lor originară pe durata depozitării lor pe teritoriul părții respective;

(c)

în cazul în care dovada înlocuitoare este un certificat înlocuitor, autoritățile vamale ale părții de destinație finală nu solicită un certificat de nemanipulare pentru perioada în care produsele s-au aflat pe teritoriul celeilalte părți.

(6)   

Fiecare parte se asigură că:

(a)

atunci când dovezile de origine înlocuitoare corespund cu dovezile de origine inițiale eliberate sau întocmite într-o țară beneficiară a mecanismului SGP din Uniune și a celui din Elveția, autoritățile vamale din statele membre ale Uniunii și din Elveția își acordă reciproc asistența administrativă corespunzătoare, în scopul verificării ulterioare a acestor dovezi de origine înlocuitoare. La cererea părții de destinație finală, autoritățile vamale ale părții reexpeditoare inițiază și urmăresc procedura de verificare ulterioară a dovezilor de origine inițiale corespunzătoare;

(b)

atunci când dovezile de origine înlocuitoare corespund cu dovezile de origine inițiale eliberate sau întocmite într-o țară care beneficiază exclusiv de mecanismul SGP al părții de destinație finală, partea respectivă efectuează procedura de verificare ulterioară a dovezilor de origine inițiale, în cooperare cu țara beneficiară. Dovezile de origine inițiale care corespund dovezilor de origine înlocuitoare aflate în curs de verificare sau, după caz, copiile dovezilor de origine inițiale care corespund dovezilor de origine înlocuitoare aflate în curs de verificare sunt furnizate de autoritățile vamale ale părții reexpeditoare autorităților vamale ale părții de destinație finală, pentru a le permite acestora din urmă să efectueze procedura de verificare ulterioară.

(7)   

Fiecare parte se asigură că:

(a)

în caseta din dreapta sus a fiecărui certificat înlocuitor este indicat numele țării intermediare de reexpediere în care acesta este eliberat;

(b)

caseta 4 conține mențiunea „replacement certificate” sau „certificat de remplacement”, precum și data eliberării certificatului de origine tip A inițial și numărul de serie al acestuia;

(c)

numele reexpeditorului figurează în caseta 1;

(d)

numele destinatarului final poate fi indicat în caseta 2;

(e)

în casetele 3 și 9 se transferă toate informațiile care figurează pe certificatul inițial referitoare la produsele reexpediate;

(f)

în caseta 10 pot fi indicate trimiterile la factura reexpeditorului;

(g)

caseta 11 conține viza autorității vamale care a eliberat certificatul înlocuitor. Răspunderea acestei autorități nu este angajată decât pentru redactarea certificatului înlocuitor. Informațiile din caseta 12 referitoare la țara de origine și la țara de destinație finală sunt preluate din certificatul de origine tip A inițial. Reexpeditorul semnează certificatul de origine în caseta 12. Un reexpeditor care semnează caseta 12 cu bună-credință nu este responsabil de exactitatea informațiilor înscrise pe certificatul de origine tip A inițial;

(h)

autoritatea vamală căreia i se solicită să elibereze certificatul înlocuitor menționează pe certificatul de origine tip A inițial greutatea, numărul și natura produselor reexpediate și indică pe acesta numărul de serie al fiecărui certificat înlocuitor corespunzător. Aceasta păstrează cererea de certificat înlocuitor, precum și certificatul de origine tip A inițial timp de cel puțin trei ani;

(i)

certificatele de origine înlocuitoare se întocmesc în engleză sau franceză.

(8)   

Fiecare parte se asigură că:

(a)

reexpeditorul indică următoarele informații pe fiecare atestat de origine înlocuitor:

1.

toate informațiile privind produsele reexpediate, preluate din dovada de origine inițială;

2.

data la care a fost întocmită dovada de origine inițială;

3.

informațiile din dovada de origine inițială, inclusiv, după caz, informațiile privind cumulul aplicat mărfurilor acoperite de atestatul de origine;

4.

numele, adresa și numărul de exportator înregistrat al reexpeditorului;

5.

numele și adresa destinatarului din Uniune sau din Elveția;

6.

data și locul întocmirii atestatului de origine sau ale eliberării certificatului de origine;

(b)

fiecare atestat de origine înlocuitor poartă mențiunea „Replacement statement” sau „Attestation de remplacement”;

(c)

atestatele de origine înlocuitoare sunt întocmite de reexpeditori înregistrați de către exportatori în sistemul electronic de autocertificare a originii, și anume sistemul exportatorilor înregistrați (REX), indiferent de valoarea produselor originare conținute în transportul inițial;

(d)

atunci când se înlocuiește un atestat de origine, reexpeditorul indică următoarele informații pe atestatul de origine inițial:

1.

data întocmirii atestatului sau a atestatelor de origine înlocuitoare și cantitățile de mărfuri acoperite de atestatul sau de atestatele de origine înlocuitoare;

2.

numele și adresa reexpeditorului;

3.

numele și adresa destinatarului sau ale destinatarilor din Uniune sau din Elveția;

(e)

atestatul de origine inițial se marchează cu cuvântul „Replaced” sau „Remplacé”;

(f)

un atestat de origine înlocuitor este valabil timp de douăsprezece luni de la data întocmirii sale;

(g)

atestatele de origine înlocuitoare se întocmesc în engleză sau franceză.

(9)   

Reexpeditorul păstrează dovezile de origine inițiale și copiile dovezilor de origine înlocuitoare timp de cel puțin trei ani de la finele anului calendaristic în care au fost întocmite sau eliberate dovezile de origine înlocuitoare.

(10)   

Părțile convin să partajeze costurile sistemului REX în conformitate cu modalitățile de cooperare care urmează să fie stabilite între autoritățile competente ale părților.

(11)   

Orice diferend între părți, care decurge din interpretarea sau din aplicarea prezentului acord, se soluționează numai prin negociere bilaterală între părți. În cazul în care diferendul ar putea afecta interesele Norvegiei și/sau ale Turciei, aceste țări trebuie consultate.

(12)   

Părțile pot să modifice prezentul acord de comun acord, în scris, în orice moment. Ambele părți se consultă cu privire la eventualele modificări ale prezentului acord, la cererea uneia dintre părți. În cazul în care modificările ar putea afecta interesele Norvegiei și/sau ale Turciei, aceste țări trebuie consultate. Aceste modificări intră în vigoare la o dată convenită de comun acord, după ce ambele părți își notifică reciproc îndeplinirea cerințelor lor interne respective.

(13)   

În cazul în care există îndoieli serioase cu privire la funcționarea corespunzătoare a prezentului acord, oricare parte poate suspenda aplicarea acestuia, cu condiția să fi notificat în scris acest lucru celeilalte părți cu trei luni în avans.

(14)   

Prezentul acord poate fi denunțat de oricare dintre părți, cu condiția ca cealaltă parte să fi fost notificată în scris cu trei luni în avans.

(15)   

Primul paragraf de la alineatul (2) se aplică materialelor originare din Norvegia numai dacă părțile au încheiat un acord similar cu Norvegia și și-au notificat reciproc îndeplinirea acestei condiții.

(16)   

Primul paragraf de la alineatul (2) se aplică materialelor originare din Turcia (1) numai dacă părțile au încheiat un acord similar cu Turcia și și-au notificat reciproc îndeplinirea acestei condiții.

(17)   

Începând cu data intrării în vigoare a acordului dintre Elveția și Turcia în conformitate cu primul paragraf de la alineatul (2) din prezentul acord și sub rezerva reciprocității din partea Turciei, fiecare parte poate prevedea posibilitatea de a elibera sau de a întocmi dovezi de origine înlocuitoare pentru produse care încorporează materiale originare din Turcia, care au fost prelucrate în cadrul cumulului bilateral în țări beneficiare ale SPG.

(18)   

Prezentul acord intră în vigoare la o dată convenită de comun acord, după ce Uniunea și Elveția își notifică reciproc îndeplinirea procedurilor interne de adoptare necesare. Începând cu acea dată, prezentul acord înlocuiește Acordul sub forma unui schimb de scrisori între Comunitatea Europeană și fiecare dintre țările membre ale AELS care acordă preferințe tarifare în cadrul Sistemului de preferințe generalizate (Norvegia și Elveția) potrivit căruia mărfurile care conțin un element de origine norvegiană sau elvețiană vor fi considerate mărfuri care conțin un element de origine comunitară la momentul intrării acestora pe teritoriul vamal al Comunității Europene semnat la 14 decembrie 2000 (2).

V-aș fi recunoscător dacă ați avea amabilitatea de a îmi confirma acordul guvernului dumneavoastră cu privire la cele de mai sus.

Am onoarea de a vă propune ca, dacă cele demai sus sunt acceptabile pentru guvernul dumneavoastră, prezenta scrisoare să constituie, alături de confirmarea dumneavoastră, un acord între Uniunea Europeană și Confederația Elvețiană.

Vă rog să primiți, stimate domn, expresia înaltei mele considerații.

Съставено в Брюксел на

Hecho en Bruselas, el

V Bruselu dne

Udfærdiget i Bruxelles, den

Geschehen zu Brüssel am

Brüssel,

Έγινε στις Βρυξέλλες, στις

Done at Brussels,

Fait à Bruxelles, le

Sastavljeno u Bruxellesu

Fatto a Bruxelles, addì

Briselē,

Priimta Briuselyje,

Kelt Brüsszelben,

Magħmul fi Brussell,

Gedaan te Brussel,

Sporządzono w Brukseli, dnia

Feito em Bruxelas,

Întocmit la Bruxelles,

V Bruseli

V Bruslju,

Tehty Brysselissä

Utfärdat i Bryssel den

Image

За Европейския съюз

Рог la Unión Europea

Za Evropskou unii

For Den Europæiske Union

Für die Europäische Union

Euroopa Liidu nimel

Για την Ευρωπαϊκή Ένωση

For the European Union

Pour l'Union européenne

Za Europsku uniju

Per l'Unione europea

Eiropas Savienības vārdā –

Europos Sąjungos vardu

Az Európai Unió részéről

Għall-Unjoni Ewropea

Voor de Europese Unie

W imieniu Unii Europejskiej

Pela União Europeia

Pentru Uniunea Europeană

Za Európsku úniu

Za Evropsko unijo

Euroopan unionin puolesta

För Europeiska unionen

Image

B.   Scrisoare din partea Confederației Elvețiene

Stimată doamnă,

Am onoarea de a confirma primirea scrisorii dumneavoastră din data de astăzi, cu următorul conținut:

„(1)

Uniunea Europeană («Uniunea») și Confederația Elvețiană («Elveția») – în calitate de părți la prezentul acord – recunosc faptul că, pentru aplicarea sistemului generalizat de preferințe (denumit în continuare «SGP»), ambele părți aplică reguli de origine similare, cu următoarele principii generale:

(a)

definirea noțiunii de «produs originar» potrivit acelorași criterii;

(b)

dispoziții privind cumulul de origine regional;

(c)

dispoziții privind aplicarea cumulului în ceea ce privește materialele care, în sensul regulilor de origine din cadrul propriului SGP, sunt originare din Uniune, Elveția, Norvegia sau Turcia;

(d)

dispoziții privind o toleranță generală pentru materialele neoriginare;

(e)

dispoziții privind nemodificarea produselor din țara beneficiară;

(f)

dispoziții privind eliberarea sau întocmirea de dovezi de origine înlocuitoare;

(g)

necesitatea unei cooperări administrative cu autoritățile competente din țările beneficiare în ceea ce privește dovezile de origine.

(2)

Uniunea și Elveția recunosc că materialele care, în sensul regulilor de origine din cadrul propriului SGP, sunt originare din Uniune, Elveția, Norvegia sau Turcia dobândesc originea unei țări beneficiare a mecanismului SGP al oricăreia dintre părți dacă în respectiva țară beneficiară ele fac obiectul unei prelucrări sau al unei transformări care depășește operațiunile considerate prelucrări sau transformări insuficiente pentru a conferi caracterul de produs originar. Prezentul paragraf se aplică materialelor originare din Norvegia și din Turcia, sub rezerva îndeplinirii condițiilor prevăzute la alineatele (15) și (16).

Autoritățile vamale din statele membre ale Uniunii și din Elveția își acordă reciproc asistența administrativă corespunzătoare, în special în scopul verificării ulterioare a dovezilor de origine aferente materialelor menționate la primul paragraf. Se vor aplica dispozițiile referitoare la cooperarea administrativă prevăzute de Protocolul nr. 3 la Acordul din 22 iulie 1972 dintre Comunitatea Economică Europeană și Confederația Elvețiană.

Prezentul alineat nu se aplică produselor de la capitolele 1-24 ale Sistemului armonizat de denumire și codificare a mărfurilor, adoptat de organizația înființată de Convenția de instituire a Consiliului de Cooperare Vamală, semnat la Bruxelles, la 15 decembrie 1950.

(3)

Uniunea și Elveția se angajează să accepte dovezile de origine înlocuitoare sub formă de certificate de origine tip A înlocuitoare («certificate înlocuitoare») eliberate de autoritățile vamale ale celeilalte părți și atestatele de origine înlocuitoare întocmite de reexpeditorii celeilalte părți, înregistrați în acest scop.

Fiecare parte poate evalua eligibilitatea, din punctul de vedere al acordării unui tratament preferențial, a produselor acoperite de dovezi de origine înlocuitoare, în conformitate cu propria legislație.

(4)

Înainte de eliberarea sau de întocmirea unei dovezi de origine înlocuitoare, fiecare parte se asigură că sunt respectate următoarele condiții:

(a)

dovezile de origine înlocuitoare pot fi eliberate sau întocmite numai dacă dovezile de origine inițiale au fost eliberate sau întocmite în conformitate cu legislația aplicabilă în Uniune sau în Elveția;

(b)

numai atunci când produsele nu au fost puse în liberă circulație într-una dintre părți, o dovadă de origine sau o dovadă de origine înlocuitoare poate fi înlocuită cu una sau mai multe dovezi de origine înlocuitoare în scopul trimiterii unei părți sau a tuturor produselor acoperite de dovada de origine inițială, din acea parte către cealaltă parte;

(c)

produsele trebuie să fi rămas sub supraveghere vamală în partea care le reexpediază și trebuie să nu fi fost modificate, transformate în orice fel sau supuse unor operațiuni, altele decât cele necesare pentru a le păstra în starea lor originară («principiul nemodificării»).

(d)

atunci când produsele au dobândit caracter originar în temeiul unei derogări de la regulile de origine, acordată de una dintre părți, dovezile de origine înlocuitoare nu sunt eliberate sau întocmite dacă produsele sunt reexpediate către cealaltă parte;

(e)

dovezile de origine înlocuitoare pot fi eliberate de autoritățile vamale sau întocmite de reexpeditori atunci când produsele care urmează să fie reexpediate către teritoriul celeilalte părți au dobândit caracterul originar prin cumul regional;

(f)

dovezile de origine înlocuitoare pot fi eliberate de autoritățile vamale sau întocmite de reexpeditori dacă produselor care urmează să fie reexpediate către teritoriul celeilalte părți nu li se acordă un tratament preferențial de către partea care le reexpediază.

(5)

În sensul alineatului (4) litera (c), se aplică următoarele:

(a)

în cazurile în care par să existe motive de îndoială în ceea ce privește respectarea principiului nemodificării, autoritățile vamale ale părții de destinație finală pot solicita declarantului să furnizeze dovezi ale respectării acestui principiu, care pot fi prezentate prin orice mijloc;

(b)

la cererea reexpeditorului, autoritățile vamale ale părții reexpeditoare certifică faptul că produsele au rămas sub supraveghere vamală pe durata șederii lor pe teritoriul părții în cauză și că autoritățile vamale nu au acordat nicio autorizație de a le modifica, de a le transforma în vreun fel sau de a le supune unor operațiuni, altele decât cele necesare pentru a le păstra în starea lor originară pe durata depozitării lor pe teritoriul părții respective;

(c)

în cazul în care dovada înlocuitoare este un certificat înlocuitor, autoritățile vamale ale părții de destinație finală nu solicită un certificat de nemanipulare pentru perioada în care produsele s-au aflat pe teritoriul celeilalte părți.

(6)

Fiecare parte se asigură că:

(a)

atunci când dovezile de origine înlocuitoare corespund cu dovezile de origine inițiale eliberate sau întocmite într-o țară beneficiară a mecanismului SGP din Uniune și a celui din Elveția, autoritățile vamale din statele membre ale Uniunii și din Elveția își acordă reciproc asistența administrativă corespunzătoare, în scopul verificării ulterioare a acestor dovezi de origine înlocuitoare. La cererea părții de destinație finală, autoritățile vamale ale părții reexpeditoare inițiază și urmăresc procedura de verificare ulterioară a dovezilor de origine inițiale corespunzătoare;

(b)

atunci când dovezile de origine înlocuitoare corespund cu dovezile de origine inițiale eliberate sau întocmite într-o țară care beneficiază exclusiv de mecanismul SGP al părții de destinație finală, partea respectivă efectuează procedura de verificare ulterioară a dovezilor de origine inițiale, în cooperare cu țara beneficiară. Dovezile de origine inițiale care corespund dovezilor de origine înlocuitoare aflate în curs de verificare sau, după caz, copiile dovezilor de origine inițiale care corespund dovezilor de origine înlocuitoare aflate în curs de verificare sunt furnizate de autoritățile vamale ale părții reexpeditoare autorităților vamale ale părții de destinație finală, pentru a le permite acestora din urmă să efectueze procedura de verificare ulterioară.

(7)

Fiecare parte se asigură că:

(a)

în caseta din dreapta sus a fiecărui certificat înlocuitor este indicat numele țării intermediare de reexpediere în care acesta este eliberat;

(b)

caseta 4 conține mențiunea «replacement certificate» sau «certificat de remplacement», precum și data eliberării certificatului de origine tip A inițial și numărul de serie al acestuia;

(c)

numele reexpeditorului figurează în caseta 1;

(d)

numele destinatarului final poate fi indicat în caseta 2;

(e)

în casetele 3 și 9 se transferă toate informațiile care figurează pe certificatul inițial referitoare la produsele reexpediate;

(f)

în caseta 10 pot fi indicate trimiterile la factura reexpeditorului;

(g)

caseta 11 conține viza autorității vamale care a eliberat certificatul înlocuitor. Răspunderea acestei autorități nu este angajată decât pentru redactarea certificatului înlocuitor. Informațiile din caseta 12 referitoare la țara de origine și la țara de destinație finală sunt preluate din certificatul de origine tip A inițial. Reexpeditorul semnează certificatul de origine în caseta 12. Un reexpeditor care semnează caseta 12 cu bună-credință nu este responsabil de exactitatea informațiilor înscrise pe certificatul de origine tip A inițial;

(h)

autoritatea vamală căreia i se solicită să elibereze certificatul înlocuitor menționează pe certificatul de origine tip A inițial greutatea, numărul și natura produselor reexpediate și indică pe acesta numărul de serie al fiecărui certificat înlocuitor corespunzător. Aceasta păstrează cererea de certificat înlocuitor, precum și certificatul de origine tip A inițial timp de cel puțin trei ani;

(i)

certificatele de origine înlocuitoare se întocmesc în engleză sau franceză.

(8)

Fiecare parte se asigură că:

(a)

reexpeditorul indică următoarele informații pe fiecare atestat de origine înlocuitor:

1.

toate informațiile privind produsele reexpediate, preluate din dovada de origine inițială;

2.

data la care a fost întocmită dovada de origine inițială;

3.

informațiile din dovada de origine inițială, inclusiv, după caz, informațiile privind cumulul aplicat mărfurilor acoperite de atestatul de origine;

4.

numele, adresa și numărul de exportator înregistrat al reexpeditorului;

5.

numele și adresa destinatarului din Uniune sau din Elveția;

6.

data și locul întocmirii atestatului de origine sau ale eliberării certificatului de origine;

(b)

fiecare atestat de origine înlocuitor poartă mențiunea «Replacement statement» sau «Attestation de remplacement»;

(c)

atestatele de origine înlocuitoare sunt întocmite de reexpeditori înregistrați de către exportatori în sistemul electronic de autocertificare a originii, și anume sistemul exportatorilor înregistrați (REX), indiferent de valoarea produselor originare conținute în transportul inițial;

(d)

atunci când se înlocuiește un atestat de origine, reexpeditorul indică următoarele informații pe atestatul de origine inițial:

1.

data întocmirii atestatului sau a atestatelor de origine înlocuitoare și cantitățile de mărfuri acoperite de atestatul sau de atestatele de origine înlocuitoare;

2.

numele și adresa reexpeditorului;

3.

numele și adresa destinatarului sau ale destinatarilor din Uniune sau din Elveția;

(e)

atestatul de origine inițial se marchează cu cuvântul «Replaced» sau «Remplacé»;

(f)

un atestat de origine înlocuitor este valabil timp de douăsprezece luni de la data întocmirii sale;

(g)

atestatele de origine înlocuitoare se întocmesc în engleză sau franceză.

(9)

Reexpeditorul păstrează dovezile de origine inițiale și copiile dovezilor de origine înlocuitoare timp de cel puțin trei ani de la finele anului calendaristic în care au fost întocmite sau eliberate dovezile de origine înlocuitoare.

(10)

Părțile convin să partajeze costurile sistemului REX în conformitate cu modalitățile de cooperare care urmează să fie stabilite între autoritățile competente ale părților.

(11)

Orice diferend între părți, care decurge din interpretarea sau din aplicarea prezentului acord, se soluționează numai prin negociere bilaterală între părți. În cazul în care diferendul ar putea afecta interesele Norvegiei și/sau ale Turciei, aceste țări trebuie consultate.

(12)

Părțile pot să modifice prezentul acord de comun acord, în scris, în orice moment. Ambele părți se consultă cu privire la eventualele modificări ale prezentului acord, la cererea uneia dintre părți. În cazul în care modificările ar putea afecta interesele Norvegiei și/sau ale Turciei, aceste țări trebuie consultate. Aceste modificări intră în vigoare la o dată convenită de comun acord, după ce ambele părți își notifică reciproc îndeplinirea cerințelor lor interne respective.

(13)

În cazul în care există îndoieli serioase cu privire la funcționarea corespunzătoare a prezentului acord, oricare parte poate suspenda aplicarea acestuia, cu condiția să fi notificat în scris acest lucru celeilalte părți cu trei luni în avans.

(14)

Prezentul acord poate fi denunțat de oricare dintre părți, cu condiția ca cealaltă parte să fi fost notificată în scris cu trei luni în avans.

(15)

Primul paragraf de la alineatul (2) se aplică materialelor originare din Norvegia numai dacă părțile au încheiat un acord similar cu Norvegia și și-au notificat reciproc îndeplinirea acestei condiții.

(16)

Primul paragraf de la alineatul (2) se aplică materialelor originare din Turcia (3) numai dacă părțile au încheiat un acord similar cu Turcia și și-au notificat reciproc îndeplinirea acestei condiții.

(17)

Începând cu data intrării în vigoare a acordului dintre Elveția și Turcia în conformitate cu primul paragraf de la alineatul (2) din prezentul acord și sub rezerva reciprocității din partea Turciei, fiecare parte poate prevedea posibilitatea de a elibera sau de a întocmi dovezi de origine înlocuitoare pentru produse care încorporează materiale originare din Turcia, care au fost prelucrate în cadrul cumulului bilateral în țări beneficiare ale SPG.

(18)

Prezentul acord intră în vigoare la o dată convenită de comun acord, după ce Uniunea și Elveția își notifică reciproc îndeplinirea procedurilor interne de adoptare necesare. Începând cu acea dată, prezentul acord înlocuiește Acordul sub forma unui schimb de scrisori între Comunitatea Europeană și fiecare dintre țările membre ale AELS care acordă preferințe tarifare în cadrul Sistemului de preferințe generalizate (Norvegia și Elveția) potrivit căruia mărfurile care conțin un element de origine norvegiană sau elvețiană vor fi considerate mărfuri care conțin un element de origine comunitară la momentul intrării acestora pe teritoriul vamal al Comunității Europene semnat la 14 decembrie 2000 (4).

V-aș fi recunoscător dacă ați avea amabilitatea de a îmi confirma acordul guvernului dumneavoastră cu privire la cele de mai sus.

Am onoarea de a vă propune ca, dacă cele demai sus sunt acceptabile pentru guvernul dumneavoastră, prezenta scrisoare să constituie, alături de confirmarea dumneavoastră, un acord între Uniunea Europeană și Confederația Elvețiană.”

Sunt în măsură să vă aduc la cunoștință acordul guvernului meu cu privire la conținutul scrisorii dumneavoastră.

Vă rog să acceptați, stimată doamnă, expresia înaltei mele considerații.

Geschehen zu Brüssel am

Fait à Bruxelles, le

Fatto a Bruxelles, addì

Съставено в Брюксел на

Hecho en Bruselas, el

V Bruselu dne

Udfærdiget i Bruxelles, den

Brüssel,

Έγινε στις Βρυξέλλες, στις

Done at Brussels,

Sastavljeno u Bruxellesu

Briselē,

Priimta Briuselyje,

Kelt Brüsszelben,

Magħmul fi Brussell,

Gedaan te Brussel,

Sporządzono w Brukseli, dnia

Feito em Bruxelas,

Întocmit la Bruxelles,

V Bruseli

V Bruslju,

Tehty Brysselissä

Utfärdat i Bryssel den

Image

Für die Schweizerische Eidgenossenschaft

Pour la Confédération suisse

Per la Confederazione Svizzera

За Конфедерация Швейцария

Por la Confederación Suiza

Za Švýcarskou konfederaci

For Det Schweiziske Forbund

Šveitsi Konföderatsiooni nimel

Για την Ελβετική Συνομοσπονδία

For the Swiss Confederation

Za Švicarsku Konfederaciju

Šveices Konfederācijas vārdā –

Šveicarijos Konfederacijos vardu

A Svájci Államszövetség részéről

Għall-Konfederazzjoni Svizzera

Voor de Zwitserse Bondsstaat

W imieniu Konfederacji Szwajcarskiej

Pela Confederação Suíça

Pentru Confederația Elvețiană

Za Švajčiarsku konfederáciu

Za Švicarsko konfederacijo

Sveitsin valaliiton puolesta

För Schweiziska edsförbundet

Image


(1)  Uniunea a îndeplinit această condiție prin publicarea comunicării Comisiei în temeiul articolului 85 din Regulamentul (CEE) nr. 2454/93, punând în aplicare dispozițiile Codului vamal comunitar privind extinderea la Turcia a sistemului de cumul bilateral instituit prin articolul respectiv (JO C 134, 15.4.2016, p. 1).

(2)  JO L 38, 8.2.2001, p. 25.

(3)  Uniunea a îndeplinit această condiție prin publicarea comunicării Comisiei în temeiul articolului 85 din Regulamentul (CEE) nr. 2454/93, punând în aplicare dispozițiile Codului vamal comunitar privind extinderea la Turcia a sistemului de cumul bilateral instituit prin articolul respectiv; JO C 134, 15.4.2016, p. 1.

(4)  JO L 38, 8.2.2001, p. 25.


REGULAMENTE

29.1.2019   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 25/12


REGULAMENTUL DE PUNERE ÎN APLICARE (UE) 2019/132 AL CONSILIULUI

din 28 ianuarie 2019

privind punerea în aplicare a Regulamentului (UE) nr. 101/2011 privind măsuri restrictive împotriva anumitor persoane, entități și organisme având în vedere situația din Tunisia

CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

având în vedere Regulamentul (UE) nr. 101/2011 al Consiliului din 4 februarie 2011 privind măsuri restrictive împotriva anumitor persoane, entități și organisme având în vedere situația din Tunisia (1), în special articolul 12,

având în vedere propunerea Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate,

întrucât:

(1)

La 4 februarie 2011, Consiliul a adoptat Regulamentul (UE) nr. 101/2011.

(2)

Pe baza unei revizuiri a listei prevăzute în anexa I la Regulamentul (UE) nr. 101/2011, rubrica referitoare la o persoană ar trebui eliminată.

(3)

Prin urmare, anexa I la Regulamentul (UE) nr. 101/2011 ar trebui modificată în consecință,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

Anexa I la Regulamentul (UE) nr. 101/2011 se modifică în conformitate cu anexa la prezentul regulament.

Articolul 2

Prezentul regulament intră în vigoare în ziua următoare datei publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Bruxelles, 28 ianuarie 2019.

Pentru Consiliu

Președintele

P. DAEA


(1)  JO L 31, 5.2.2011, p. 1.


ANEXĂ

În anexa I la Regulamentul (UE) nr. 101/2011, rubrica 28 (Mohamed Marwan Ben Ali Ben Mohamed MABROUK) se elimină.


29.1.2019   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 25/14


REGULAMENTUL DE PUNERE ÎN APLICARE (UE) 2019/133 AL COMISIEI

din 28 ianuarie 2019

de modificare a Regulamentului (UE) 2015/640 în ceea ce privește introducerea de noi specificații de navigabilitate suplimentare

COMISIA EUROPEANĂ,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

având în vedere Regulamentul (UE) 2018/1139 al Parlamentului European și al Consiliului din 4 iulie 2018 privind normele comune în domeniul aviației civile și de înființare a Agenției Uniunii Europene pentru Siguranța Aviației, și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 216/2008 (1), în special articolul 17 alineatul (1) litera (h),

întrucât:

(1)

Regulamentul (UE) 2015/640 al Comisiei (2) stabilește cerințe suplimentare de navigabilitate pentru aeronavele al căror proiect a fost deja certificat. Aceste cerințe suplimentare de navigabilitate sunt necesare pentru a sprijini continuitatea navigabilității și îmbunătățirile aduse siguranței. Motivul este că, în cazul în care specificațiile de certificare („CS”) emise de Agenția Uniunii Europene pentru Siguranța Aviației (denumită în continuare „agenția”), în temeiul articolului 76 alineatul (3) din Regulamentul (UE) 2018/1139, sunt actualizate de agenție pentru a se asigura că sunt în continuare adecvate scopului, nu se impune unei aeronave al cărei proiect a fost deja certificat să respecte versiunea actualizată a specificațiilor de certificare atunci când este fabricată sau în timp ce se află în exploatare.

(2)

Pentru a se menține un nivel ridicat al cerințelor în materie de siguranță a aviației și de mediu în Europa, ar putea fi necesar, prin urmare, să se impună respectarea de către aeronave a unor cerințe de navigabilitate suplimentare care nu au fost impuse de agenție la momentul certificării proiectului, deoarece nu au fost incluse în specificațiile de certificare relevante la momentul respectiv. Această modificare adusă Regulamentului (UE) 2015/640 se referă la trei evoluții ale specificațiilor de certificare.

(3)

În primul rând, în 1989, Autoritățile aeronautice comune (Joint Aviation Authorities, JAA) au introdus noi standarde de proiectare pentru condițiile dinamice ale scaunelor pentru pasageri și ale scaunelor pentru echipajul de cabină din avioanele de mare capacitate, oferind ocupanților o protecție mai bună. Aceste standarde au avut drept scop să reducă riscul de vătămare sau de deces în caz de aterizare de urgență. Ele au fost transpuse în specificațiile de certificare ale agenției pentru avioanele de mare capacitate (CS-25), dar se aplică numai avioanelor de mare capacitate pentru care certificarea proiectului a fost solicitată după 1989. Având în vedere că s-ar putea ca anumite avioane de mare capacitate să nu respecte standardele respective, ar trebui introduse, așadar, specificații de navigabilitate suplimentare. Având în vedere natura și riscul operațiunilor efectuate cu avioane de mare capacitate și menținând, în același timp, un nivel ridicat și uniform de siguranță a aviației civile în Uniune, se consideră proporționat și eficient din punctul de vedere al costurilor să se introducă respectivele specificații de navigabilitate suplimentare numai pentru avioanele de mare capacitate nou fabricate pe baza unui proiect care a fost deja certificat de către agenție. Aceste specificații de navigabilitate suplimentare nu ar trebui să se aplice scaunelor pentru echipajul din cabina de pilotaj și scaunelor din avioanele cu grad scăzut de ocupare care efectuează operațiuni de transport aerian comercial neregulat la cerere, deoarece se consideră că nu ar fi proporționat sau eficient din punctul de vedere al costurilor.

(4)

În al doilea rând, în 2009, agenția a introdus noi standarde de inflamabilitate pentru materialele folosite la izolarea termică sau acustică, care îmbunătățesc anumite caracteristici ale materialelor izolante instalate în fuzelaj pentru a se evita propagarea și penetrarea flăcărilor, prevăzute în specificațiile de certificare pentru avioanele de mare capacitate (CS-25 amendamentul 6). Aceste noi standarde de inflamabilitate se aplică numai avioanelor de mare capacitate pentru care certificarea proiectului a fost solicitată după anul 2009. Având în vedere că s-ar putea ca anumite avioane de mare capacitate să nu respecte standardele respective, ar trebui introduse specificații de navigabilitate suplimentare. Date fiind natura și riscul operațiunilor efectuate cu avioane de mare capacitate și menținând, în același timp, un nivel ridicat și uniform de siguranță a aviației civile în Uniune, se consideră proporționat și eficient din punctul de vedere al costurilor să se introducă specificațiile de navigabilitate suplimentare care abordează riscul de propagare a flăcărilor în timpul zborului pentru avioanele de mare capacitate nou fabricate pe baza unui proiect care a fost deja certificat de către agenție. Aceste specificații de navigabilitate suplimentare ar trebui să se aplice, de asemenea, avioanelor de mare capacitate care se află în exploatare, atunci când sunt înlocuite materialele pentru izolarea termică sau acustică. În sfârșit, specificațiile de navigabilitate suplimentare care abordează riscul de penetrare a flăcărilor în avion după un accident ar trebui să fie introduse pentru avioanele de mare capacitate cu o capacitate de minimum 20 de pasageri și ar trebui să se aplice numai avioanelor nou fabricate pe baza unui proiect care a fost deja certificat de către agenție.

(5)

În al treilea rând, pentru a reduce treptat impactul asupra mediului al halonului utilizat în echipamentele de combatere a incendiilor, Organizația Aviației Civile Internaționale (OACI) a emis noi standarde prin modificarea anexei 6 a OACI aplicabilă de la 15 decembrie 2011. Pentru a se asigura conformarea cu aceste standarde, ar trebui introduse specificații de navigabilitate suplimentare pentru avioanele și elicopterele de mare capacitate nou fabricate ale căror proiecte au fost deja certificate de către agenție pe baza specificațiilor de certificare care au permis utilizarea halonului ca agent adecvat.

(6)

Prin urmare, Regulamentul (UE) 2015/640 al Comisiei ar trebui modificat în consecință.

(7)

Măsurile prevăzute în prezentul regulament au la bază avizele emise de agenție în conformitate cu articolul 76 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2018/1139.

(8)

Măsurile prevăzute în prezentul regulament sunt conforme cu avizul comitetului instituit în temeiul articolului 127 alineatul (3) din Regulamentul (UE) 2018/1139,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

Regulamentul (UE) 2015/640 se modifică după cum urmează:

1.

Articolul 2 se modifică după cum urmează:

(a)

litera (b) se înlocuiește cu următorul text:

„(b)

«avion de mare capacitate» înseamnă un avion care are, în baza de certificare, specificația de certificare «CS-25» pentru avioane de mare capacitate sau un echivalent al acesteia;”

(b)

se adaugă următoarele litere (c) și (d):

„(c)

«elicopter de mare capacitate» înseamnă un elicopter care are, în baza de certificare, specificația de certificare «CS-29» pentru giravioane de mare capacitate sau un echivalent al acesteia;

(d)

«avion cu grad scăzut de ocupare» înseamnă un avion care are o configurație maximă operațională a locurilor pentru pasageri de:

1.

până la 19 locuri inclusiv sau

2.

până la o treime inclusiv din numărul maxim de locuri pentru pasageri din avionul cu o certificare de tip, astfel cum se indică în fișa de date a certificatului de tip (Type Certificate Data Sheet, TCDS) a avionului, dacă sunt îndeplinite ambele condiții de mai jos:

(a)

numărul total de locuri pentru pasageri aprobate pentru ocupare în timpul rulării la sol, al decolării sau al aterizării nu depășește 100 pe punte;

(b)

configurația maximă operațională a locurilor pentru pasageri în timpul rulării la sol, al decolării sau al aterizării în orice zonă individuală dintre perechile de ieșiri de urgență (sau orice zonă fără ieșire) nu depășește o treime din suma locurilor pentru pasageri autorizate pentru perechile de ieșiri de urgență care delimitează acea zonă (pe baza numărului de locuri pentru pasageri pentru fiecare pereche de ieșiri de urgență definit în baza de certificare aplicabilă a avionului). În scopul stabilirii conformării cu această limitare de zonă, în cazul unui avion care a dezactivat ieșirile de urgență, se presupune că toate ieșirile de urgență sunt funcționale.”

2.

Anexa I (partea 26) se modifică în conformitate cu anexa la prezentul regulament.

Articolul 2

Intrarea în vigoare și aplicarea

Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Bruxelles, 28 ianuarie 2019.

Pentru Comisie

Președintele

Jean-Claude JUNCKER


(1)  JO L 212, 22.8.2018, p. 1.

(2)  Regulamentul (UE) 2015/640 al Comisiei din 23 aprilie 2015 privind specificații de navigabilitate suplimentare pentru un anumit tip de operațiuni și de modificare a Regulamentului (UE) nr. 965/2012 (JO L 106, 24.4.2015, p. 18).


ANEXĂ

Anexa I se modifică după cum urmează:

1.

Cuprinsul se înlocuiește cu următorul text:

„CUPRINS

SUBPARTEA A – DISPOZIȚII GENERALE

26.10 Autoritatea competentă

26.20 Echipamente aflate temporar în pană

26.30 Demonstrarea conformării

SUBPARTEA B – AVIOANE DE MARE CAPACITATE

26.50 Scaune, cușete, centuri și hamuri

26.60 Aterizarea de urgență – condiții dinamice

26.100 Amplasarea ieșirilor de urgență

26.105 Accesul la ieșirile de urgență

26.110 Marcajul ieșirilor de urgență

26.120 Iluminare interioară în caz de urgență și funcționarea luminilor interioare de urgență

26.150 Interiorul compartimentelor

26.155 Inflamabilitatea căptușelii compartimentelor de marfă

26.156 Materialele de izolare termică sau acustică

26.160 Protecția toaletelor împotriva incendiilor

26.170 Extinctoare

26.200 Semnalul sonor al trenului de aterizare

26.250 Sisteme de acționare a ușii de acces la compartimentul echipajului de zbor – incapacitatea unui membru al echipajului de zbor

SUBPARTEA C – ELICOPTERE DE MARE CAPACITATE

26.400 Extinctoare”.

2.

Se introduce următorul punct 26.60:

26.60 Aterizarea de urgență – condiții dinamice

Operatorii avioanelor de mare capacitate utilizate în transportul aerian comercial de pasageri, cu o certificare de tip acordată la 1 ianuarie 1958 sau după această dată, pentru care certificatul individual de navigabilitate este emis pentru prima oară la 18 februarie 2021 sau după această dată, demonstrează, pentru fiecare proiect de tip de scaun aprobat pentru ocupare în timpul rulării la sol, al decolării sau al aterizării, că ocupantul este protejat în caz de expunere la sarcini rezultate din condiții de aterizare de urgență. Protecția este demonstrată prin unul dintre următoarele mijloace:

(a)

încercări dinamice încheiate cu succes;

(b)

o analiză rațională care să asigure o siguranță echivalentă, bazată pe încercări dinamice pe un proiect de tip de scaun similar.

Obligația prevăzută la primul paragraf nu se aplică următoarelor scaune:

(a)

scaunele pentru echipajul din cabina de pilotaj,

(b)

scaunele din avioanele cu un grad scăzut de ocupare, care efectuează operațiuni de transport aerian comercial neregulat la cerere.”

3.

Se introduce următorul punct 26.156:

26.156 Materialele de izolare termică sau acustică

Operatorii avioanelor de mare capacitate utilizate în transportul aerian comercial, cu o certificare de tip emisă la 1 ianuarie 1958 sau după această dată, se asigură că:

(a)

pentru avioanele pentru care primul certificat individual de navigabilitate este emis înainte de 18 februarie 2021, atunci când sunt instalate noi materiale de izolare termică sau acustică drept înlocuitori la 18 februarie 2021 sau după această dată, respectivele materiale noi au caracteristici de rezistență la propagarea flăcărilor care împiedică sau reduc riscul de propagare a flăcărilor în avion;

(b)

pentru avioanele pentru care primul certificat individual de navigabilitate este emis la 18 februarie 2021 sau după această dată, materialele de izolare termică și acustică au caracteristici de rezistență la propagarea flăcărilor care împiedică sau reduc riscul de propagare a flăcărilor în avion;

(c)

pentru avioanele pentru care primul certificat individual de navigabilitate este emis la 18 februarie 2021 sau după această dată și care au o capacitate de minimum 20 de pasageri, materialele de izolare termică și acustică (inclusiv mijloacele de fixare a materialelor de fuzelaj) instalate în jumătatea inferioară a avionului au caracteristici de rezistență la propagarea flăcărilor care împiedică sau reduc riscul de penetrare a flăcărilor în avion după un accident și care asigură condiții de supraviețuire în cabină pe o perioadă de timp necesară pentru evacuarea avionului.”

4.

Se introduce următorul punct 26.170:

26.170 Extinctoare

Operatorii avioanelor de mare capacitate se asigură că următoarele extinctoare nu utilizează halon ca agent de stingere:

(a)

extinctoarele integrate instalate în toalete pentru fiecare recipient destinat colectării de prosoape, hârtie sau deșeuri în avioanele de mare capacitate pentru care primul certificat individual de navigabilitate a fost emis la 18 februarie 2020 sau după această dată;

(b)

extinctoarele portabile în avioanele de mare capacitate pentru care primul certificat individual de navigabilitate este emis la 18 mai 2019 sau după această dată.”

5.

Se adaugă următoarea subparte C:

SUBPARTEA C – ELICOPTERE DE MARE CAPACITATE

26.400 Extinctoare

Operatorii elicopterelor de mare capacitate se asigură că următoarele extinctoare nu utilizează halon ca agent de stingere:

(a)

extinctoarele integrate instalate în toalete pentru fiecare recipient destinat colectării de prosoape, hârtie sau deșeuri în elicopterele de mare capacitate pentru care certificatul individual de navigabilitate a fost emis pentru prima oară la 18 februarie 2020 sau după această dată;

(b)

extinctoarele portabile în elicopterele de mare capacitate pentru care certificatul individual de navigabilitate este emis pentru prima oară la 18 mai 2019 sau după această dată.”


DECIZII

29.1.2019   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 25/19


DECIZIA (UE) 2019/134 A CONSILIULUI

din 21 ianuarie 2019

privind poziția care urmează să fie adoptată, în numele Uniunii Europene, în cadrul Comitetului mixt al SEE referitor la o modificare a anexei IX (Servicii financiare) la Acordul privind SEE

(Text cu relevanță pentru SEE)

CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 114, coroborat cu articolul 218 alineatul (9),

având în vedere Regulamentul (CE) nr. 2894/94 al Consiliului din 28 noiembrie 1994 privind normele de punere în aplicare a Acordului privind Spațiul Economic European (1), în special articolul 1 alineatul (3),

având în vedere propunerea Comisiei Europene,

întrucât:

(1)

Acordul privind Spațiul Economic European (2) („Acordul privind SEE”) a intrat în vigoare la 1 ianuarie 1994.

(2)

În temeiul articolului 98 din Acordul privind SEE, Comitetul mixt al SEE poate decide să modifice, printre altele, anexa IX la acordul respectiv, care conține dispoziții referitoare la serviciile financiare.

(3)

Regulamentul (UE) nr. 909/2014 al Parlamentului European și al Consiliului (3) trebuie încorporat în Acordul privind SEE.

(4)

Prin urmare, anexa IX la Acordul privind SEE ar trebui modificată în mod corespunzător.

(5)

În consecință, poziția Uniunii în cadrul Comitetului mixt al SEE ar trebui să se bazeze pe proiectul de decizie atașat,

ADOPTĂ PREZENTA DECIZIE:

Articolul 1

Poziția care urmează să fie adoptată, în numele Uniunii, în cadrul Comitetului mixt al SEE cu privire la propunerea de modificare a anexei IX (Servicii financiare) la Acordul privind SEE se bazează pe proiectul de decizie a Comitetului mixt al SEE atașat la prezenta decizie.

Articolul 2

Prezenta decizie intră în vigoare la data adoptării.

Adoptată la Bruxelles, 21 ianuarie 2019.

Pentru Consiliu

Președintele

F. MOGHERINI


(1)  JO L 305, 30.11.1994, p. 6.

(2)  JO L 1, 3.1.1994, p. 3.

(3)  Regulamentul (UE) nr. 909/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 23 iulie 2014 privind îmbunătățirea decontării titlurilor de valoare în Uniunea Europeană și privind depozitarii centrali de titluri de valoare și de modificare a Directivelor 98/26/CE și 2014/65/UE și a Regulamentului (UE) nr. 236/2012 (JO L 257, 28.8.2014, p. 1).


PROIECT

DECIZIA NR. … A COMITETULUI MIXT AL SEE

din

de modificare a anexei IX (Servicii financiare) la Acordul privind SEE

COMITETUL MIXT AL SEE,

având în vedere Acordul privind Spațiul Economic European (denumit în continuare „Acordul privind SEE”), în special articolul 98,

întrucât:

(1)

Regulamentul (UE) nr. 909/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 23 iulie 2014 privind îmbunătățirea decontării titlurilor de valoare în Uniunea Europeană și privind depozitarii centrali de titluri de valoare și de modificare a Directivelor 98/26/CE și 2014/65/UE și a Regulamentului (UE) nr. 236/2012 (1), astfel cum a fost rectificat în JO L 349, 21.12.2016, p. 8, trebuie încorporat în Acordul privind SEE.

(2)

Prin urmare, anexa IX la Acordul privind SEE ar trebui modificată în mod corespunzător,

ADOPTĂ PREZENTA DECIZIE:

Articolul 1

Anexa IX la Acordul privind SEE se modifică după cum urmează:

1.

La punctele 16b (Directiva 98/26/CE a Parlamentului European și a Consiliului) și 31ba (Directiva 2014/65/UE a Parlamentului European și a Consiliului) se adaugă următoarea liniuță:

„—

32014 R 0909: Regulamentul (UE) nr. 909/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 23 iulie 2014 (JO L 257, 28.8.2014, p. 1), astfel cum a fost rectificat în JO L 349, 21.12.2016, p. 8.”

2.

La punctul 29f [Regulamentul (UE) nr. 236/2012 al Parlamentului European și al Consiliului] se adaugă următorul text:

„, astfel cum a fost modificat prin:

32014 R 0909: Regulamentul (UE) nr. 909/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 23 iulie 2014 (JO L 257, 28.8.2014, p. 1), astfel cum a fost rectificat în JO L 349, 21.12.2016, p. 8.”

3.

După punctul 31bea [Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 594/2014 al Comisiei], se introduce următorul punct:

„31bf.

32014 R 0909: Regulamentul (UE) nr. 909/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 23 iulie 2014 privind îmbunătățirea decontării titlurilor de valoare în Uniunea Europeană și privind depozitarii centrali de titluri de valoare și de modificare a Directivelor 98/26/CE și 2014/65/UE și a Regulamentului (UE) nr. 236/2012 (JO L 257, 28.8.2014, p. 1), astfel cum a fost rectificat în JO L 349, 21.12.2016, p. 8.

În sensul prezentului acord, dispozițiile regulamentului se citesc cu următoarele adaptări:

(a)

Fără a se aduce atingere dispozițiilor din Protocolul 1 la prezentul acord și, cu excepția cazului în care se prevede altfel în prezentul acord, termenul «stat membru (state membre)» și «autorități competente» se interpretează ca incluzând, pe lângă înțelesul lor din regulament, statele AELS și, respectiv, autoritățile lor competente.

(b)

Trimiterile la «membrii SEBC» sau la «bănci centrale» se interpretează ca incluzând, pe lângă înțelesul lor din regulament, băncile centrale naționale din statele AELS.

(c)

Liechtenstein le poate permite depozitarilor centrali de titluri de valoare din țările terțe care le oferă deja intermediarilor financiari din Liechtenstein serviciile menționate la articolul 25 alineatul (2) din Regulamentul CSDR sau care au înființat deja o filială în Liechtenstein să continue să furnizeze serviciile menționate la articolul 25 alineatul (2) pentru o perioadă de maximum 5 ani de la data intrării în vigoare a Deciziei nr. …/… a Comitetului mixt al SEE din … [prezenta decizie].

(d)

La articolul 1 alineatul (3), cuvintele «dreptului Uniunii» se înlocuiesc cu cuvintele «Acordului privind SEE».

(e)

La articolul 12 alineatul (3), cuvintele «monedele Uniunii» se înlocuiesc cu cuvintele «monedele oficiale ale părților contractante la Acordul privind SEE».

(f)

La articolul 13 și la articolul 14 alineatul (1) primul paragraf, după cuvintele «autorități relevante» se introduc cuvintele «Autoritatea AELS de Supraveghere».

(g)

La articolul 19 alineatul (3), la articolul 33 alineatul (3), la articolul 49 alineatul (4), la articolul 52 alineatul (2) și la articolul 53 alineatul (3), cuvintele «AEVMP, care» se înlocuiesc cu cuvintele «AEVMP. AEVMP sau, după caz, Autoritatea AELS de Supraveghere».

(h)

La articolul 24 alineatul (5):

(i)

în primul și al doilea paragraf, după cuvântul «AEVMP» se introduc cuvintele «și, în cazurile care privesc un stat AELS, la cunoștința Autorității AELS de Supraveghere»;

(ii)

în al treilea paragraf, cuvintele «AEVMP, care» se înlocuiesc cu cuvintele «AEVMP. AEVMP sau, după caz, Autoritatea AELS de Supraveghere».

(i)

La articolul 34 alineatul (8) cuvintele «normelor Uniunii în materie de concurență» se înlocuiesc cu cuvintele «normelor în materie de concurență aplicabile în temeiul Acordului privind SEE».

(j)

La articolul 38 alineatul (5), cuvintele «17 septembrie 2014» se înlocuiesc cu cuvintele «data intrării în vigoare a Deciziei nr. …/… a Comitetului mixt al SEE din … [prezenta decizie]».

(k)

La articolul 49 alineatul (1), în ceea ce privește statele AELS, cuvintele «până la 18 decembrie 2014» se citesc «în termen de trei luni de la data intrării în vigoare a Deciziei nr. …/… a Comitetului mixt al SEE din … [prezenta decizie]».

(l)

La articolul 55:

(i)

la alineatele (5) și (6), cuvintele «dreptul Uniunii» se înlocuiesc cu cuvintele «Acordul privind SEE»;

(ii)

la alineatul (6), după cuvântul «AEVMP» se introduc cuvintele «sau Autoritatea AELS de Supraveghere, după caz,».

(m)

La articolul 58 alineatul (3) și la articolul 69 alineatul (1), în ceea ce privește statele AELS, cuvintele «până la 16 decembrie 2014» se citesc «în termen de trei luni de la data intrării în vigoare a Deciziei nr. …/… a Comitetului mixt al SEE din … [prezenta decizie]».

(n)

La articolul 61 alineatul (1), în ceea ce privește statele AELS, cuvintele «Până la 18 septembrie 2016» se citesc «În termen de un an de la data intrării în vigoare a Deciziei nr. …/… a Comitetului mixt al SEE din … [prezenta decizie]».

(o)

La articolul 69 alineatele (2) și (5), în ceea ce privește statele AELS, cuvintele «în SEE a» se introduc după cuvintele «data intrării în vigoare».

(p)

La articolul 76, în ceea ce privește statele AELS:

(i)

la alineatele (4), (5) și (6), cuvintele «data de intrare în vigoare a actului» se înlocuiesc cu cuvintele «data intrării în vigoare a Deciziei Comitetului mixt al SEE care conține actul»”;

(ii)

la alineatul (5), cuvintele «până la 13 iunie 2017» se înlocuiesc cu cuvintele «în termen de șase luni de la data intrării în vigoare a deciziei Comitetului mixt al SEE care conține Directiva 2014/65/UE și Regulamentul (UE) nr. 600/2014»;

(iii)

la alineatul (7), cuvintele «3 ianuarie 2017» se citesc «actele respective se aplică în SEE».”

Articolul 2

Textele Regulamentului (UE) nr. 909/2014, astfel cum a fost rectificat în JO L 349, 21.12.2016, p. 8, în limbile islandeză și norvegiană, care urmează să fie publicate în suplimentul SEE al Jurnalului Oficial al Uniunii Europene, sunt autentice.

Articolul 3

Prezenta decizie intră în vigoare la […], cu condiția să se fi efectuat toate notificările prevăzute la articolul 103 alineatul (1) din Acordul privind SEE (*1).

Articolul 4

Prezenta decizie se publică în secțiunea SEE și în suplimentul SEE ale Jurnalului Oficial al Uniunii Europene.

Adoptată la Bruxelles,

Pentru Comitetul mixt al SEE

Președintele

Secretarii Comitetului mixt al SEE


(1)  JO L 257, 28.8.2014, p. 1.

(*1)  [Nu au fost semnalate obligații constituționale.] [Au fost semnalate obligații constituționale.]


29.1.2019   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 25/23


DECIZIA (PESC) 2019/135 A CONSILIULUI

din 28 ianuarie 2019

de modificare a Deciziei 2011/72/PESC privind măsuri restrictive îndreptate împotriva anumitor persoane și entități având în vedere situația din Tunisia

CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul privind Uniunea Europeană, în special articolul 29,

având în vedere propunerea Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate,

întrucât:

(1)

La 31 ianuarie 2011, Consiliul a adoptat Decizia 2011/72/PESC (1) privind măsuri restrictive îndreptate împotriva anumitor persoane și entități având în vedere situația din Tunisia.

(2)

Pe baza unei revizuiri a Deciziei 2011/72/PESC, măsurile restrictive ar trebui prelungite până la 31 ianuarie 2020 și rubrica referitoare la o persoană ar trebui eliminată.

(3)

Prin urmare, Decizia 2011/72/PESC ar trebui modificată în consecință,

ADOPTĂ PREZENTA DECIZIE:

Articolul 1

Decizia 2011/72/PESC se modifică după cum urmează:

1.

Articolul 5 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 5

Prezenta decizie se aplică până la 31 ianuarie 2020. Aceasta se reexaminează permanent. Decizia poate fi reînnoită sau modificată, după caz, în situația în care Consiliul apreciază că obiectivele acesteia nu au fost atinse.”

2.

Anexa se modifică în conformitate cu anexa la prezenta decizie.

Articolul 2

Prezenta decizie intră în vigoare în ziua următoare datei publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Adoptată la Bruxelles, 28 ianuarie 2019.

Pentru Consiliu

Președintele

P. DAEA


(1)  Decizia 2011/72/PESC a Consiliului din 31 ianuarie 2011 privind măsuri restrictive îndreptate împotriva anumitor persoane și entități având în vedere situația din Tunisia (JO L 28, 2.2.2011, p. 62).


ANEXĂ

În anexa la Decizia 2011/72/PESC, rubrica 28 (Mohamed Marwan Ben Ali Ben Mohamed MABROUK) se elimină.


29.1.2019   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 25/25


DECIZIA (UE) 2019/136 A CONSILIULUI

din 28 ianuarie 2019

privind poziția care urmează să fie adoptată în numele Uniunii Europene în cadrul Grupului de lucru pentru vinuri înființat prin Acordul dintre Uniunea Europeană și Japonia pentru un parteneriat economic în ceea ce privește formularele care trebuie utilizate drept certificate pentru importul produselor vitivinicole originare din Japonia în Uniunea Europeană și modalitățile referitoare la autocertificare

CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 207 alineatul (4) primul paragraf coroborat cu articolul 218 alineatul (9),

având în vedere propunerea Comisiei Europene,

întrucât:

(1)

Acordul dintre Uniunea Europeană și Japonia pentru un parteneriat economic (1) (denumit în continuare „acordul”) a fost încheiat de Uniune prin Decizia (UE) 2018/1907 a Consiliului (2). Acordul intră în vigoare la 1 februarie 2019.

(2)

În temeiul articolului 2.28 alineatul (1) din acord, un certificat autentificat în conformitate cu actele cu putere de lege și actele administrative ale Japoniei, inclusiv un certificat pe propria răspundere emis de un producător autorizat de autoritatea competentă din Japonia, este suficient ca document doveditor că au fost îndeplinite cerințele privind importul și vânzarea în Uniune a produselor vitivinicole originare din Japonia menționate la articolul 2.25, 2.26 sau 2.27 din acord.

(3)

În temeiul articolului 2.28 alineatul (2) din acord, Grupul de lucru pentru vinuri urmează să adopte, printr-o decizie, modalitățile de punere în aplicare a alineatului (1) de la respectivul articol, în special formularele care trebuie utilizate și informațiile care trebuie furnizate în certificat.

(4)

Articolul 2.35 alineatul (2) litera (a) din acord prevede adoptarea de către Grupul de lucru pentru vinuri a modalităților referitoare la autocertificare.

(5)

În temeiul articolului 2.35 alineatul (3) din acord, Grupul de lucru pentru vinuri urmează să se reunească pentru prima dată la data intrării în vigoare a acordului.

(6)

În cadrul primei sale reuniuni din 1 februarie 2019, Grupul de lucru pentru vinuri urmează să adopte decizia privind formularele care trebuie utilizate drept certificate de import pentru produsele vitivinicole originare din Japonia în Uniune și privind modalitățile referitoare la autocertificare, pentru a permite punerea în aplicare efectivă a acordului și implicit pentru a simplifica importul de produse vitivinicole originare din Japonia. Formularele și modalitățile referitoare la autocertificare avute în vedere sunt conforme cu politicile Uniunii Europene privind facilitarea comerțului și cooperarea în domeniul prevenirii fraudei cu țările terțe care au încheiat acorduri cu Uniunea.

(7)

Este necesar să se stabilească poziția care urmează să fie adoptată în numele Uniunii în cadrul Grupului de lucru pentru vinuri.

(8)

Prin urmare, poziția Uniunii în cadrul Grupului de lucru pentru vinuri ar trebui să se bazeze pe proiectul de decizie atașat,

ADOPTĂ PREZENTA DECIZIE:

Articolul 1

Poziția care urmează să fie adoptată în numele Uniunii în cadrul Grupului de lucru pentru vinuri cu ocazia primei reuniuni a acestuia se bazează pe proiectul de decizie atașat la prezenta decizie.

Articolul 2

Prezenta decizie intră în vigoare la data adoptării.

Adoptată la Bruxelles, 28 ianuarie 2019.

Pentru Consiliu

Președintele

P. DAEA


(1)  JO L 330, 27.12.2018, p. 3.

(2)  Decizia (UE) 2018/1907 a Consiliului din 20 decembrie 2018 privind încheierea Acordului între Uniunea Europeană și Japonia pentru un parteneriat economic (JO L 330, 27.12.2018, p. 1).


PROIECT

DECIZIA NR. 1/2019 A GRUPULUI DE LUCRU UE-JAPONIA PENTRU VINURI

din …

privind adoptarea formularelor care trebuie utilizate pentru certificatele de import în Uniunea Europeană al produselor vitivinicole originare din Japonia și a modalităților referitoare la autocertificare

GRUPUL DE LUCRU PENTRU VINURI,

Având în vedere Acordul dintre Uniunea Europeană și Japonia pentru un parteneriat economic, în special articolele 2.28 și 2.35,

întrucât:

(1)

Acordul dintre Uniunea Europeană și Japonia pentru un parteneriat economic (denumit în continuare „acordul”) intră în vigoare la 1 februarie 2019.

(2)

Prin articolul 22.4 din acord se înființează un Grup de lucru pentru vinuri care, printre altele, este responsabil pentru punerea în aplicare și funcționarea eficace a secțiunii C și a anexei 2-E la acord.

(3)

În temeiul articolului 2.28 alineatul (1) din acord, un certificat autentificat în conformitate cu actele cu putere de lege și actele administrative ale Japoniei, inclusiv un certificat pe propria răspundere emis de un producător autorizat de autoritatea competentă din Japonia, este suficient ca document doveditor că au fost îndeplinite cerințele privind importul și vânzarea în Uniunea Europeană a produselor vitivinicole originare din Japonia menționate la articolul 2.25, 2.26 sau 2.27 din acord.

(4)

În conformitate cu articolul 2.28 alineatul (2) litera (a) din acord, formularele care trebuie utilizate drept certificate și informațiile care trebuie furnizate pe certificate trebuie să fie adoptate printr-o decizie a Grupului de lucru pentru vinuri, instituit în temeiul articolului 22.4 din acord.

(5)

În conformitate cu articolul 2.35 alineatul (2) litera (a) din acord, modalitățile referitoare la autocertificare trebuie să fie adoptate de Grupul de lucru pentru vinuri,

ADOPTĂ PREZENTA DECIZIE:

Articolul 1

(1)   Formularul care trebuie utilizat pentru certificatele autentificate în conformitate cu actele cu putere de lege și actele administrative ale Japoniei este prevăzut în anexa I la prezenta decizie.

(2)   Formularul care trebuie utilizat pentru certificatele pe propria răspundere stabilite de producătorii autorizați de autoritatea competentă din Japonia este prevăzut în anexa II la prezenta decizie.

(3)   Modalitățile referitoare la autocertificarea de către producătorii autorizați de autoritatea competentă din Japonia sunt prevăzute în anexa III la prezenta decizie.

Articolul 2

Prezenta decizie intră în vigoare la data adoptării

Pentru Grupul de lucru pentru vinuri

[…]


ANEXA I

Image

Textul imaginii

Image

Textul imaginii

ANEXA II

Image

Textul imaginii

Image

Textul imaginii

Image

Textul imaginii

ANEXA III

Modalități referitoare la autocertificare

1.

National Research Institute of Brewing, aflat sub supravegherea Ministerului de Finanțe al Japoniei,

(a)

desemnează individual producătorii autorizați în Japonia să elaboreze certificatele pe propria răspundere menționate la articolul 2.28 din Acordul dintre Uniunea Europeană și Japonia pentru un parteneriat economic;

(b)

supraveghează și inspectează producătorii autorizați; și

(c)

comunică Uniunii Europene:

de două ori pe an, în lunile ianuarie și iulie, numele și adresele producătorilor autorizați împreună cu numerele lor oficiale de înregistrare; și

fără întârziere, orice modificare a numelor și a adreselor sau retragerea oricărui producător autorizat.

2.

Uniunea Europeană publică și actualizează fără întârziere numele și adresele producătorilor autorizați în lista organismelor competente și a laboratoarelor desemnate de țările terțe, precum și a producătorilor și prelucrătorilor de vinuri autorizați pentru întocmirea documentelor VI-1 pentru importurile de vin în UE, care este disponibilă pe site-ul oficial al Comisiei Europene:

ec.europa.eu/agriculture/sites/agriculture/files/wine/lists/06.pdf


29.1.2019   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 25/34


DECIZIA (UE) 2019/137 A BĂNCII CENTRALE EUROPENE

din 23 ianuarie 2019

privind selectarea furnizorilor de servicii de rețea pentru Portalul unic al Eurosistemului de acces la infrastructurile pieței (ESMIG) (BCE/2019/2)

CONSILIUL GUVERNATORILOR BĂNCII CENTRALE EUROPENE,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

având în vedere Statutul Sistemului European al Băncilor Centrale și al Băncii Centrale Europene, în special articolele 3.1 și 12.1 și articolele 17, 18 și 22,

întrucât:

(1)

Portalul unic al Eurosistemului de acces la infrastructurile pieței (Eurosystem Single Market Infrastructure Gateway – ESMIG) reprezintă o componentă tehnică care urmează a fi furnizată ca parte a proiectului de consolidare T2-T2S care consolidează accesul participanților pe piață conectați direct la toate infrastructurile pieței furnizate de Eurosistem. ESMIG va furniza acestor participanți aceeași structură tehnică pentru a accesa TARGET2 (T2), inclusiv serviciul TARGET de decontare a plăților instant (TARGET Instant Payment Settlement – TIPS), TARGET2-Securities (T2S), sistemul de gestionare a garanțiilor deținut de Eurosistem (Eurosystem Collateral Management System – ECMS) și, eventual, alte aplicații și servicii aferente infrastructurilor pieței din Eurosistem.

(2)

La reuniunea sa din 23-24 aprilie 2018, Comitetul pentru infrastructura pieței a decis că Deutsche Bundesbank, Banco de España, Banque de France și Banca d'Italia (denumite în continuare „BCN furnizoare”) vor realiza pregătirile necesare pentru a avea până la trei furnizori de servicii de rețea care să ofere servicii de conectivitate la ESMIG, iar Banca d'Italia va conduce procedura de selecție.

(3)

În cadrul respectivei reuniuni, Comitetul pentru infrastructura pieței a decis că Banca d'Italia va acționa în calitate de agent operativ al Eurosistemului pentru procedura de selecție. De asemenea, acesta a decis că Comitetul pentru infrastructura pieței va fi responsabil de desemnarea membrilor comisiei de selecție, în timp ce băncile centrale din Eurosistem vor fi responsabile și răspunzătoare pentru criteriile de selecție și pentru rezultatul deciziei comisiei de selecție în baza criteriilor de selecție. Banca d'Italia va fi responsabilă de desfășurarea corectă a procedurii de selecție, iar răspunderea sa specifică privind procedura de selecție va fi separată de răspunderea asumată de BCN furnizoare în cadrul acordului dintre Nivelul 2 și Nivelul 3.

(4)

Scopul procedurii de selecție este de a încredința unor furnizori de servicii de rețea sarcina de a oferi un set de servicii de conectivitate predefinite, în baza cărora furnizorii de servicii de rețea pentru ESMIG să proiecteze, să pună în aplicare, să livreze și să administreze soluții de conectivitate destinate schimbului securizat de informații comerciale între participanții pe piață direct conectați și infrastructurile pieței din Eurosistem prin intermediul ESMIG.

(5)

Procedura de selecție a furnizorilor de servicii de rețea pentru ESMIG intră sub incidența Directivei 2014/23/UE a Parlamentului European și a Consiliului (1), astfel cum a fost pusă în aplicare în dreptul intern al statului membru al băncii centrale mandatate.

(6)

Banca d'Italia a fost desemnată de Consiliul guvernatorilor să desfășoare procedura de selecție a furnizorilor de servicii de rețea pentru ESMIG.

(7)

Banca d'Italia a acceptat desemnarea și a confirmat disponibilitatea de a acționa în conformitate cu prezenta decizie,

ADOPTĂ PREZENTA DECIZIE:

Articolul 1

Definiții

În sensul prezentei decizii, se aplică următoarele definiții:

(a)

„Comitetul pentru infrastructura pieței” înseamnă organismul de guvernanță care are misiunea de a susține Consiliul guvernatorilor prin asigurarea mentenanței și dezvoltării platformelor și infrastructurilor pieței din Eurosistem, în domeniul decontării de fonduri, al decontării valorilor mobiliare și al administrării garanțiilor, în conformitate cu obiectivele prevăzute de tratat pentru Sistemul European al Băncilor Centrale (SEBC), cu nevoile funcționale ale SEBC, cu progresul tehnologic, precum și cu cerințele de reglementare și de supraveghere, aplicabile la momentul respectiv;

(b)

„furnizor de servicii de rețea pentru ESMIG” înseamnă un furnizor de servicii de rețea care a semnat un contract de concesiune pentru a furniza servicii de conectivitate;

(c)

„servicii de conectivitate” înseamnă conectarea directă prin rețea la ESMIG care trebuie furnizată de către un furnizor de servicii de rețea pentru ESMIG unui participant pe piață direct conectat pentru ca acesta din urmă să poată beneficia de serviciile aferente infrastructurilor pieței din Eurosistem sau să poată îndeplini atribuțiile și responsabilitățile legate de aceste servicii;

(d)

„concesiune” înseamnă dreptul de a furniza participanților pe piață direct conectați un set de servicii de conectivitate predefinite, astfel cum acest drept a fost acordat de băncile centrale din Eurosistem unui furnizor de servicii de rețea, în baza căruia furnizorul de servicii de rețea pentru ESMIG proiectează, pune în aplicare, livrează și administrează soluții de conectivitate destinate schimbului securizat de date electronice între participanții pe piață direct conectați și infrastructurile pieței din Eurosistem prin intermediul ESMIG;

(e)

„comisie de selecție” înseamnă o comisie de trei experți compusă din doi reprezentanți ai băncii centrale mandatate (inclusiv președintele) și un reprezentant din partea unei bănci centrale din Eurosistem, toți aceștia fiind desemnați de Comitetul pentru infrastructura pieței și numiți în mod oficial de către banca centrală mandatată;

(f)

„bancă centrală din Eurosistem” înseamnă Banca Centrală Europeană (BCE) sau o bancă centrală națională a unui stat membru a cărui monedă este euro;

(g)

„acordul dintre Nivelul 2 și Nivelul 3” înseamnă acordul de furnizare și administrare care este negociat între Comitetul pentru infrastructura pieței și BCN furnizoare, aprobat de Consiliul guvernatorilor și semnat ulterior de băncile centrale din Eurosistem și BCN furnizoare. Acesta urmează să conțină detaliile suplimentare ale atribuțiilor și responsabilităților BCN furnizoare, ale Comitetului pentru infrastructura pieței și ale băncilor centrale din Eurosistem;

(h)

„participant pe piață direct conectat” înseamnă orice entitate care este autorizată să facă schimb de date electronice cu o infrastructură a pieței din Eurosistem;

(i)

„bancă centrală mandatată” înseamnă banca centrală națională a unui stat membru a cărui monedă este euro, desemnată de Consiliul guvernatorilor să desfășoare procedura de selecție a furnizorilor de servicii de rețea pentru ESMIG și împuternicită de băncile centrale din Eurosistem să încheie un contract de concesiune cu fiecare dintre participanții selectați în numele și în interesul băncilor centrale din Eurosistem;

(j)

„servicii aferente infrastructurilor pieței din Eurosistem” înseamnă serviciile furnizate de infrastructurile pieței deținute de băncile centrale din Eurosistem, cuprinzând serviciile TARGET [inclusiv serviciul T2, serviciul TARGET de decontare a plăților instant (TARGET Instant Payment Settlement – TIPS) și serviciul TARGET2-Securities (T2S)], sistemul de gestionare a garanțiilor deținut de Eurosistem (Eurosystem Collateral Management System – ECMS) și alte servicii care urmează să fie furnizate de infrastructurile pieței, platformele și aplicațiile Eurosistemului în domeniul decontării de fonduri, decontării valorilor mobiliare și al administrării garanțiilor;

(k)

„contract de concesiune” înseamnă un contract guvernat de dreptul intern al statului membru al băncii centrale mandatate, astfel cum este propus de Comitetul pentru infrastructura pieței și aprobat de Consiliul guvernatorilor, care stabilește drepturile și obligațiile reciproce ale băncilor centrale din Eurosistem și ale furnizorului respectiv de servicii de rețea pentru ESMIG;

(l)

„participant selectat” înseamnă un participant la procedura de selecție a furnizorilor de servicii de rețea pentru ESMIG căruia i-a fost atribuit un contract de concesiune;

(m)

„anunț de participare” înseamnă anunțul privind procedura de selecție care urmează a fi publicat de banca centrală mandatată în conformitate cu articolul 3 alineatul (2) litera (e);

(n)

„norme de atribuire” înseamnă normele detaliate care guvernează procedura de selecție și care fac parte din actele privind selecția care urmează să fie publicate;

(o)

„acte privind selecția” înseamnă anunțul de atribuire, anunțul de participare, precum și normele de atribuire, împreună cu anexele și apendicele acestora;

(p)

„test de recepție a rețelei” înseamnă un test care urmează a fi realizat de un furnizor de servicii de rețea pentru ESMIG după semnarea contractului de concesiune și care are drept scop să verifice conformitatea soluției oferite de acesta cu cerințele elementare de funcționare, de reziliență și de securitate;

(q)

„data lansării” înseamnă data la care prima infrastructură a pieței din Eurosistem începe să utilizeze serviciile de conectivitate pentru exploatare zilnică în producție.

Articolul 2

Banca centrală mandatată

(1)   Banca d'Italia este banca centrală din Eurosistem desemnată de Consiliul guvernatorilor să desfășoare procedura de selecție pentru furnizorii de servicii de rețea pentru ESMIG și să semneze contracte de concesiune cu participanții selectați în conformitate cu prezenta decizie.

(2)   Banca centrală mandatată, în beneficiul băncilor centrale din Eurosistem:

(a)

planifică procedura de selecție și elaborează actele de selecție și toată documentația relevantă în conformitate cu articolul 3 alineatul (2) litera (b);

(b)

desfășoară procedura de selecție a furnizorilor de servicii de rețea pentru ESMIG în deplină cooperare cu comisia de selecție, în nume propriu și în interesul băncilor centrale din Eurosistem, și furnizează resursele materiale și umane necesare în vederea asigurării conformității procedurii de selecție cu dreptul intern al statului său membru;

(c)

semnează fiecare contract de concesiune în conformitate cu decizia comisiei de selecție, numărul total de furnizori de servicii de rețea pentru ESMIG nefiind mai mare de trei în niciun moment, în conformitate cu articolul 4 alineatul (1);

(d)

reprezintă băncile centrale din Eurosistem față de furnizorii de servicii de rețea pentru ESMIG și alți terți și gestionează contractele de concesiune în conformitate cu articolul 4 alineatul (5).

Articolul 3

Condiții de selecție și atribuire

(1)   Banca centrală mandatată desfășoară procedura de selecție a furnizorilor de servicii de rețea pentru ESMIG în conformitate cu Directiva 2014/23/UE, astfel cum a fost pusă în aplicare în dreptul intern al statului membru al băncii centrale mandatate. Numărul total de furnizori de servicii de rețea pentru ESMIG nu este mai mare de trei în niciun moment.

(2)   În cursul desfășurării procedurii de selecție, banca centrală mandatată respectă în special următoarele condiții:

(a)

banca centrală mandatată desfășoară o procedură deschisă de atribuire a concesiunilor în cadrul căreia orice agent economic interesat poate depune o ofertă;

(b)

toate actele privind selecția sunt pregătite în comun de către băncile centrale din Eurosistem și banca centrală mandatată și sunt aprobate de Comitetul pentru infrastructura pieței;

(c)

furnizorii de servicii de rețea pentru ESMIG sunt selectați în baza celui mai mic preț maxim pentru un set standard de servicii care urmează să fie furnizate comunității de participanți pe piață direct conectați, conform modelului aprobat de Comitetul pentru infrastructura pieței; toate actele privind selecția se publică în limba engleză. De asemenea, banca centrală mandatată poate publica anunțul de participare în limba sa oficială. Participanții la procedura de selecție depun ofertele și toate documentele suplimentare în limba engleză;

(d)

banca centrală mandatată precizează în anunțul de participare că procedura de selecție se desfășoară în numele și în interesul său, precum și în interesul băncilor centrale din Eurosistem;

(e)

banca centrală mandatată publică anunțul de participare cel puțin în: (a) Jurnalul Oficial al Uniunii Europene; (b) jurnalul oficial național relevant al statului membru al băncii centrale mandatate; (c) două ziare naționale; și (d) Financial Times și The Economist. Actele privind selecția se publică pe website-ul băncii centrale mandatate. Anunțul de participare se publică și pe website-ul BCE, cu un link la website-ul băncii centrale mandatate, pentru a permite accesul la toate actele privind selecția;

(f)

banca centrală mandatată răspunde cererilor de clarificare din cadrul procedurii de selecție transmise la adresa de e-mail precizată în anunțul de participare. Răspunsurile de interes general se publică de către banca centrală mandatată și BCE pe website-urile acestora;

(g)

membrii comisiei de selecție sunt desemnați de Comitetul pentru infrastructura pieței și sunt numiți în mod oficial de către banca centrală mandatată, imediat după încheierea perioadei de depunere a ofertelor;

(h)

membrii comisiei de selecție sunt obligați să semneze declarația privind lipsa conflictelor de interese aprobată de Comitetul pentru infrastructura pieței;

(i)

aspectele operaționale ale procedurii de selecție cad în sarcina băncii centrale mandatate;

(j)

comisia de selecție, printre altele, examinează documentația administrativă și decide cu privire la excluderea din procedura de selecție a participanților care nu îndeplinesc criteriile de participare. Comisia de selecție evaluează ofertele anormal de scăzute în conformitate cu regulile prevăzute în actele privind selecția. Comisia de selecție ordonează participanții care nu sunt excluși din procedura de selecție în ordinea crescătoare a ofertelor economice ale acestora;

(k)

banca centrală mandatată comunică participanților în cauză toate deciziile comisiei de selecție în mod oficial, utilizând un mijloc securizat și rapid de comunicare scrisă.

(3)   După ce comisia de selecție a ordonat participanții în conformitate cu alineatul (3) litera (j) (propunere de atribuire), banca centrală mandatată, în cadrul responsabilității sale, desfășoară un control intern al legitimității pentru a verifica dacă procedura de selecție s-a desfășurat corect. După ce această verificare a fost finalizată cu succes, banca centrală mandatată efectuează atribuirea finală și verifică dacă fiecare participant selectat îndeplinește cerințele de participare și dacă declarațiile sale pe proprie răspundere sunt veridice. În cazul în care verificarea legitimității nu este finalizată cu succes, atribuirea finală este amânată, iar banca centrală mandatată ia toate măsurile necesare în temeiul dreptului intern al statului său membru pentru a asigura că situația neregulamentară este remediată și că are loc o nouă verificare a legitimității, finalizată cu succes. Fără a aduce atingere independenței băncii centrale mandatate în calitatea sa de autoritate contractantă în temeiul dreptului intern al statului său membru, banca centrală mandatată poate consulta Comitetul pentru infrastructura pieței în probleme de politică referitoare la remedierea oricăror situații neregulamentare.

(4)   Banca centrală mandatată acționează în numele și interesul său, precum și în interesul băncilor centrale din Eurosistem, în ceea ce privește toate drepturile și obligațiile care decurg din procedura de selecție. Aceasta informează Comitetul pentru infrastructura pieței cu privire la stadiul procedurii de selecție și, fără a aduce atingere independenței sale în calitate de autoritate contractantă în temeiul dreptului intern al statului său membru, consultă Comitetul pentru infrastructura pieței la apariția oricărei situații care afectează planul proiectului.

(5)   Banca centrală mandatată suportă propriile costuri referitoare la atribuțiile îndeplinite în procedura de selecție.

Articolul 4

Contract de concesiune

(1)   După încheierea procedurilor de selecție și atribuire de către banca centrală mandatată în condițiile menționate mai sus, banca centrală mandatată ia toate măsurile pregătitoare necesare pentru a încheia un contract de concesiune cu fiecare dintre participanții selectați în numele și în interesul băncilor centrale din Eurosistem. În acest sens, băncile centrale din Eurosistem împuternicesc banca centrală mandatată să încheie contractul de concesiune, prin intermediul unei împuterniciri separate de a acționa în numele și în interesul băncilor centrale din Eurosistem (mandat cu reprezentare).

(2)   Ulterior încheierii contractului de concesiune, un furnizor de servicii de rețea pentru ESMIG realizează testul de recepție a rețelei. În cazul în care furnizorul de servicii de rețea pentru ESMIG nu realizează cu succes testul de acceptare a rețelei, contractul de concesiune este reziliat. În această situație, banca centrală mandatată atribuie un contract de concesiune participantului la procedura de selecție care s-a clasat următorul pe listă după participanții selectați, în același condiții ca și cele aplicate contractului de concesiune inițial și pe baza ofertei participantului la procedura de selecție care s-a clasat următorul pe listă.

(3)   Fără a aduce atingere alineatelor următoare, un contract de concesiune atribuit în procedura de selecție expiră la zece ani de la data lansării pentru a permite furnizorului de servicii de rețea pentru ESMIG să își recupereze investițiile efectuate pentru exploatarea serviciilor și să obțină o rentabilitate a capitalului investit ținând seama de investițiile necesare pentru atingerea obiectivelor contractuale specifice.

(4)   Atunci când se reziliază un contract de concesiune cu un furnizor de servicii de rețea pentru ESMIG înainte de termenul acestuia, dar după realizarea cu succes a testului de recepție a rețelei, Comitetul pentru infrastructura pieței, la propria sa apreciere, poate să nu atribuie un contract de concesiune care să înlocuiască contractul inițial, să ofere contractul de concesiune participantului la procedura de selecție care s-a clasat următorul pe listă după participanții selectați sau, în cazul în care clasamentul nu permite această opțiune, să atribuie un nou contract de concesiune unui alt furnizor de servicii de rețea în urma unei noi proceduri de selecție care urmează a fi realizată de banca centrală mandatată. Noul contract de concesiune are o durată de zece ani.

(5)   Banca centrală mandatată este mandatată să reprezinte băncile centrale din Eurosistem în relația cu furnizorii de servicii de rețea pentru ESMIG și alți terți în legătură cu serviciile de conectivitate, precum și să gestioneze în mod constant contractele de concesiune în numele și în interesul băncilor centrale din Eurosistem, printre altele, prin asigurarea respectării drepturilor și obligațiilor băncilor centrale din Eurosistem, inclusiv în instanță, incluzând, fără a se limita la acestea, încălcări ale dispozițiilor contractuale, despăgubiri, rezilieri, contestații sau alte modificări ale contractului. Banca centrală mandatată prezintă Comitetului pentru infrastructura pieței rapoarte cu privire la acestea și respectă instrucțiunile emise de acesta.

(6)   Banca centrală mandatată ia toate măsurile necesare pentru îndeplinirea sarcinilor și obligațiilor băncilor centrale din Eurosistem și, dacă este cazul, ale băncii centrale mandatate în legătură cu contractele de concesiune, prezintă Comitetului pentru infrastructura pieței rapoarte cu privire la acestea și respectă instrucțiunile aferente ale acestuia.

(7)   Banca centrală mandatată primește toate comunicările, declarațiile și plângerile, inclusiv citațiile, legate de un contract de concesiune, pentru a putea beneficia de drepturile și a putea îndeplini obligațiile băncilor centrale din Eurosistem și, dacă este cazul, ale băncii centrale mandatate în legătură cu un contract de concesiune.

(8)   Fără a aduce atingere articolului 5, băncile centrale din Eurosistem rambursează băncii centrale mandatate toate cheltuielile rezonabile pe care aceasta le suportă pentru gestionarea și monitorizarea contractelor de concesiune în conformitate cu alineatele (5)-(7).

Articolul 5

Cereri de despăgubire

(1)   Banca centrală mandatată răspunde nelimitat față de băncile centrale din Eurosistem pentru orice pierdere sau pagubă generate de fraudă sau dol în exercitarea drepturilor și îndeplinirea obligațiilor sale în temeiul prezentei decizii. Aceasta răspunde față de băncile centrale din Eurosistem pentru orice pierdere sau pagubă ce rezultă din culpa sa gravă în îndeplinirea obligațiilor sale în temeiul prezentei decizii, caz în care răspunderea sa este limitată la un maximum de 2 000 000 EUR pe an calendaristic.

(2)   Atunci când pierderile sau pagubele sunt suferite de un terț și decurg din frauda sau dolul băncii centrale mandatate în cursul îndeplinirii sarcinilor sale în temeiul prezentei decizii, banca centrală mandatată este responsabilă pentru orice despăgubire ce urmează a fi plătită respectivului terț.

(3)   Atunci când pierderile sau pagubele sunt suferite de un terț și decurg din culpa simplă sau din culpa gravă a băncii centrale mandatate în cursul îndeplinirii sarcinilor sale în temeiul prezentei decizii, banca centrală mandatată este responsabilă pentru orice despăgubire ce urmează a fi plătită respectivului terț. Băncile centrale din Eurosistem rambursează băncii centrale mandatate orice despăgubiri care depășesc un maxim de 2 000 000 EUR pe an calendaristic, în baza unei decizii judiciare sau a unei înțelegeri între banca centrală mandatată și orice asemenea terț, cu condiția ca înțelegerea să fi fost aprobată în prealabil de Comitetul pentru infrastructura pieței.

(4)   Băncile centrale din Eurosistem rambursează în întregime și de îndată băncii centrale mandatate orice despăgubire plătită de aceasta terților, atunci când aceasta decurge din: (a) cerințele de participare și criteriile de atribuire; (b) o decizie luată de comisia de selecție în baza cerințelor de participare și a criteriilor de atribuire; (c) conduita incorectă a comisiei de selecție, cu excepția cazului în care a acționat în conformitate cu îndrumarea scrisă a băncii centrale mandatate sau nu a primit în prealabil o îndrumare scrisă a băncii centrale mandatate în chestiunea în cauză, cu condiția ca astfel de îndrumare să fi fost solicitată în scris cu suficient timp înainte; (d) orice decizie sau eveniment care depășește posibilitatea de control a băncii centrale mandatate, inclusiv cele care pot afecta eficacitatea concesiunilor acordate.

(5)   Băncii centrale mandatate nu i se rambursează de către băncile centrale din Eurosistem despăgubirile plătite terților ca urmare a activităților operaționale și a altor acte procedurale care sunt în responsabilitatea sa, cu excepția cazului în care banca centrală mandatată a acționat, contrar propriei îndrumări, în conformitate cu instrucțiunile Comitetului pentru infrastructura de piață, în temeiul articolului 3 alineatul (5).

(6)   Atunci când acțiunile în justiție introduse de către terți se referă la acte sau omisiuni privind procedura de selecție pentru care băncilor centrale din Eurosistem le revine răspunderea exclusivă, băncile centrale din Eurosistem, după consultarea băncii centrale mandatate, indică în timp util băncii centrale mandatate măsurile pe care aceasta trebuie să le ia, de exemplu, o reprezentare de către juriști externi sau de către serviciul juridic intern al băncii centrale mandatate. După ce a fost luată o decizie privind direcția de urmat în orice asemenea proceduri, cheltuielile și onorariile de judecată ce decurg din orice asemenea acțiune sunt suportate de către băncile centrale din Eurosistem.

(7)   Băncile centrale din Eurosistem își asumă răspunderea pentru actele și omisiunile membrilor comisiei de selecție în legătură cu procedura de selecție.

(8)   Atunci când acțiunile în justiție sunt introduse de către terți pentru acte sau omisiuni în legătură cu o procedură de selecție pentru care banca centrală mandatată își asumă o răspundere exclusivă, banca centrală mandatată cooperează pe deplin cu băncile centrale din Eurosistem cu privire la măsurile pe care le va lua aceasta, de exemplu, reprezentarea de către juriști externi sau de către serviciul juridic intern al acesteia, și suportă costurile ulterioare.

(9)   Atunci când băncile centrale din Eurosistem și banca centrală mandatată sunt responsabile solidar pentru pierderile și pagubele suferite de către un terț, fiecare dintre acestea suportă o cotă egală din costuri.

Articolul 6

Dispoziții finale

(1)   Prezentul mandat continuă să rămână în vigoare timp de zece ani de la data lansării.

(2)   Expirarea unui mandat nu afectează aplicarea contractelor de concesiune relevante.

Articolul 7

Intrare în vigoare

Prezenta decizie intră în vigoare la 25 ianuarie 2019.

Adoptată la Frankfurt pe Main, 23 ianuarie 2019.

Președintele BCE

Mario DRAGHI


(1)  Directiva 2014/23/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 februarie 2014 privind atribuirea contractelor de concesiune (JO L 94, 28.3.2014, p. 1).