(a)

articolele 11, 12, 14, 16, 18, 20, 25, 28, 40 și 41;

(b)

articolele 13, 15 [cu excepția alineatului (2) litera (b)], 17, 21, 22, 23, 24, 26, 27, 29, 30, 31 și 37, articolul 38 alineatul (1) și articolul 39, în măsura în care acestea se referă la aspecte în privința cărora Uniunea și-a exercitat deja competența pe plan intern;

(c)

articolele 1, 2, 3, 4, articolul 5 alineatul (1), în măsura în care acestea se referă la aspecte care țin de competența Uniunii de a defini și a pune în aplicare o politică externă și de securitate comună;

(d)

articolul 42 [cu excepția alineatului (2) litera (c)], articolele 43-47, articolul 48 alineatul (3) și articolele 49, 50 și 51, în măsura în care aceste dispoziții se limitează la obiectivul de a asigura aplicarea cu titlu provizoriu a acordului.

(1)

Regulamentul (CE) nr. 1484/95 al Comisiei (3) a stabilit normele de aplicare a sistemului de taxe la import suplimentare și a fixat prețurile reprezentative în sectorul cărnii de pasăre și în cel al ouălor, precum și pentru ovalbumină.

(2)

Din controlul regulat al datelor pe baza cărora se stabilesc prețurile reprezentative pentru produsele din sectorul cărnii de pasăre și din cel al ouălor, precum și pentru ovalbumină, rezultă că este necesară modificarea prețurilor reprezentative pentru importurile de anumite produse, ținând cont de variațiile prețurilor în funcție de origine.

(3)

Regulamentul (CE) nr. 1484/95 ar trebui modificat în consecință.

(4)

Deoarece este necesar să se asigure aplicarea măsurii respective cât mai rapid posibil după ce devin disponibile datele actualizate, prezentul regulament ar trebui să intre în vigoare la data publicării sale,

(1)

Regulamentul (UE) 2015/2283 prevede că doar alimentele noi autorizate și incluse în lista Uniunii pot fi introduse pe piață pe teritoriul Uniunii.

(2)

În temeiul articolului 8 din Regulamentul (UE) 2015/2283, a fost adoptat Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2017/2470 al Comisiei (2) de stabilire a listei cu alimente noi a Uniunii.

(3)

În temeiul articolului 12 din Regulamentul (UE) 2015/2283, Comisia trebuie să decidă cu privire la autorizarea și introducerea pe piața Uniunii a unui aliment nou, precum și cu privire la actualizarea listei Uniunii.

(4)

Prin Decizia 2009/752/CE a Comisiei (3), s-a autorizat, în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 258/97 al Parlamentului European și al Consiliului (4), introducerea pe piață a extractului lipidic obținut din krillul antarctic (Euphausia superba) ca ingredient alimentar nou destinat utilizării în anumite alimente și produse alimentare. În decizia respectivă, nivelul maxim de fosfolipide a fost stabilit la 50 %.

(5)

Prin Decizia de punere în aplicare (UE) 2016/598 a Comisiei (5), s-a autorizat, în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 258/97 al Parlamentului European și al Consiliului, extinderea domeniului de utilizare al extractului lipidic obținut din krillul antarctic (Euphausia superba) ca ingredient alimentar nou destinat utilizării în suplimente alimentare. În decizia respectivă, nivelul minim de fosfolipide a fost stabilit la 35 %.

(6)

Ingredientul alimentar nou „ulei de krill antarctic din specia Euphausia superba bogat în fosfolipide” a fost autorizat de autoritățile competente finlandeze pentru a fi utilizat în anumite categorii de alimente (6). Nivelul minim de fosfolipide a fost stabilit la 60 %.

(7)

Condițiile de utilizare atât a „uleiului de krill antarctic din specia Euphausia superba”, cât și a „uleiului de krill antarctic din specia Euphausia superba bogat în fosfolipide” sunt identice și se bazează pe nivelurile maxime ale acidului eicosapentaenoic combinat cu acidul docosahexaenoic. Cu toate acestea, cele două produse diferă în ceea ce privește conținutul de fosfolipide, care este stabilit într-un interval cuprins între 35 % și 50 % în cazul „uleiului de krill antarctic din specia Euphausia superba” și la minimum 60 % în cazul „uleiului de krill antarctic din specia Euphausia superba bogat în fosfolipide”. Prin urmare, autorizațiile actuale nu acoperă intervalul cuprins între 50 % și 60 % al concentrației de fosfolipide a „uleiului de krill antarctic din specia Euphausia superba”.

(8)

La 29 august 2018, societatea Aker BioMarine A/S (denumită în continuare „solicitantul”) a adresat Comisiei o cerere de modificare a specificațiilor alimentului nou „ulei de krill antarctic din specia Euphausia superba”, în sensul articolului 10 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2015/2283. Solicitantul a cerut mărirea conținutului maxim de fosfolipide de la 50 % la sub 60 %, pentru a acoperi astfel intervalul concentrației de fosfolipide care nu este autorizat în prezent.

(9)

Comisia consideră că nu este necesar ca Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentară să efectueze o evaluare a siguranței cu privire la actuala cerere, în conformitate cu articolul 10 alineatul (3) din Regulamentul (UE) 2015/2283, bazându-se pe faptul că, dacă anumite niveluri ale unui ingredient alimentat nou au fost evaluate și declarate sigure, și nivelurile mai scăzute ale ingredientului respectiv ar trebui să fie sigure. Atât în cazul „uleiului de krill antarctic din specia Euphausia superba”, cât și al „uleiului de krill antarctic din specia Euphausia superba bogat în fosfolipide”, nivelurile maxime ale acidului eicosapentaenoic combinat cu acidul docosahexaenoic, autorizate în temeiul Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2017/2470, sunt identice. Modificarea propusă a nivelurilor de fosfolipide cuprinse în specificațiile „uleiului de krill antarctic din specia Euphausia superba” nu modifică considerentele de siguranță pe baza cărora s-au emis autorizația acestuia și cea a „uleiului de krill antarctic din specia Euphausia superba bogat în fosfolipide”, care au concluzionat că nivelurile de fosfolipide atât mai mari, cât și mai scăzute de 60 % sunt sigure în egală măsură.

(10)

Modificarea propusă a specificațiilor în ceea ce privește conținutul de fosfolipide va soluționa problema diferenței dintre conținutul de fosfolipide al „uleiului de krill antarctic din specia Euphausia superba” și cel al „uleiului de krill antarctic din specia Euphausia superba bogat în fosfolipide”. Prin urmare, este oportun să se modifice specificațiile alimentului nou „ulei de krill antarctic din specia Euphausia superba” prin introducerea nivelului propus pentru fosfolipide.

(11)

Informațiile furnizate în cerere oferă suficiente argumente pentru a stabili conformitatea modificărilor propuse ale specificațiilor ingredientului alimentar nou „ulei de krill antarctic din specia Euphausia superba” cu articolul 12 alineatul (2) din Regulamentul (UE) 2015/2283.

(12)

Prin urmare, Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2017/2470 ar trebui modificat în consecință.

(13)

Măsurile prevăzute în prezentul regulament sunt conforme cu avizul Comitetului permanent pentru plante, animale, produse alimentare și hrană pentru animale,

(1)

Regulamentul (UE) 2015/2283 prevede că doar alimentele noi autorizate și incluse în lista Uniunii pot fi introduse pe piață pe teritoriul Uniunii.

(2)

În temeiul articolului 8 din Regulamentul (UE) 2015/2283, a fost adoptat Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2017/2470 (2) de stabilire a unei liste a Uniunii cu alimentele noi autorizate.

(3)

În conformitate cu articolul 12 din Regulamentul (UE) 2015/2283, Comisia trebuie să decidă cu privire la autorizarea și introducerea pe piața Uniunii a unui aliment nou, precum și cu privire la actualizarea listei Uniunii.

(4)

În conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 258/97 al Parlamentului European și al Consiliului (3), Decizia de punere în aplicare 2014/463/UE a Comisiei (4) a autorizat introducerea pe piață a uleiului extras din microalgele Schizochytrium sp. ca aliment nou care trebuie utilizat în mai multe produse alimentare.

(5)

Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2018/1032 al Comisiei (5) a extins autorizația uleiului extras din microalgele Schizochytrium sp. (T18) ca aliment nou în temeiul Regulamentului (UE) 2015/2283 pentru piureurile de fructe/legume.

(6)

La data de 10 septembrie 2018, societatea DSM Nutritional Products Europe a prezentat o cerere către Comisie pentru a modifica condițiile de utilizare a alimentului nou ulei de Schizochytrium sp., în sensul articolului 10 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2015/2283. Cererea a solicitat să se extindă utilizarea uleiului de Schizochytrium sp. la piureurile de fructe și legume.

(7)

Extinderea propusă a utilizării alimentului nou nu modifică aspectele de siguranță care au justificat autorizarea uleiului de Schizochytrium sp. (T18) prin Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2018/1032 și nici nu reprezintă o problemă de siguranță. Ținând seama de considerațiile respective, extinderea propusă a utilizării este în conformitate cu articolul 12 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2015/2283.

(8)

Comisia nu a solicitat un aviz din partea Autorității Europene pentru Siguranța Alimentară în conformitate cu articolul 10 alineatul (3) din Regulamentul (UE) 2015/2283 întrucât o extindere a utilizării uleiului de Schizochytrium sp. și actualizarea ulterioară a listei Uniunii nu sunt susceptibile de a avea un efect asupra sănătății umane.

(9)

Măsurile prevăzute în prezentul regulament sunt conforme cu avizul Comitetului permanent pentru plante, animale, produse alimentare și hrană pentru animale,

(1)

Regulamentul (UE) 2015/2283 prevede că doar alimentele noi autorizate și incluse în lista Uniunii pot fi introduse pe piață pe teritoriul Uniunii.

(2)

În temeiul articolului 8 din Regulamentul (UE) 2015/2283, a fost adoptat Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2017/2470 al Comisiei (2) de stabilire a listei cu alimente noi autorizate a Uniunii.

(3)

În temeiul articolului 12 din Regulamentul (UE) 2015/2283, Comisia trebuie să prezinte un proiect de act de punere în aplicare de autorizare a introducerii pe piața Uniunii a unui aliment nou și de actualizare a listei Uniunii.

(4)

Decizia 2008/559/CE a Comisiei (3) a autorizat, în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 258/97 al Parlamentului European și al Consiliului (4) și în urma avizului Autorității Europene pentru Siguranța Alimentară (denumită în continuare „autoritatea”) (5), introducerea pe piață a uleiului din semințe de Allanblackia ca aliment nou pentru a fi utilizat în grăsimi galbene tartinabile și în produse tartinabile pe bază de smântână.

(5)

La data de 22 septembrie 2014, societatea Unilever NV/Unilever PLC a înaintat o cerere către autoritatea competentă din Țările de Jos în conformitate cu articolul 4 din Regulamentul (CE) nr. 258/97 pentru o extindere a utilizării și pentru nivelurile de utilizare ale uleiului din semințe de Allanblackia. Cererea a solicitat extinderea utilizării uleiului din semințe de Allanblackia la o categorie alimentară suplimentară, anume amestecuri de uleiuri vegetale și lapte, și creșterea nivelurilor maxime de utilizare ale uleiului din semințe de Allanblackia pentru categoriile alimentare deja autorizate prin Decizia 2008/559/CE. Cererea a solicitat de asemenea modificarea specificațiilor uleiului din semințe de Allanblackia, în special în ceea ce privește: simplificarea indicației privind cantitățile mici din acizii grași saturați: acid lauric, acid miristic și acid palmitic la un singur parametru combinat (C12:0 – C14:0 – C16:0); omiterea indicației privind cantitățile mici (fiecare sub 1 %) de acid palmitoleic și acid arahidic și includerea de acizi grași polinesaturați (PUFA); omiterea indicației indicelui de iod; creșterea limitelor maxime pentru acizi grași trans (TFA) (de la ≤ 0,5 % la ≤ 1 %); creșterea limitelor maxime pentru indicele de peroxid (de la ≤ 0,8 la ≤ 1,0 meq/kg); creșterea limitelor maxime pentru substanța nesaponificabilă (de la ≤ 0,1 % la ≤ 1 %). Autoritatea nu are nicio preocupare legată de siguranță referitoare la modificările propuse pentru parametrii de specificație.

(6)

La 13 decembrie 2017, autoritatea competentă din Țările de Jos a emis raportul său de evaluare inițială. În respectivul raport, ea a concluzionat că extinderea utilizărilor și nivelurile maxime propuse de utilizare a uleiului din semințe de Allanblackia și modificarea specificațiilor uleiului din semințe de Allanblackia îndeplinesc criteriile privind alimentele noi prevăzute la articolul 3 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 258/97.

(7)

În conformitate cu articolul 35 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2015/2283, orice cerere de introducere pe piață pe teritoriul Uniunii a unui aliment nou prezentată unui stat membru în conformitate cu articolul 4 din Regulamentul (CE) nr. 258/97 și care nu a făcut obiectul unei decizii finale înainte de data de 1 ianuarie 2018 beneficiază de același tratament ca și o cerere introdusă în conformitate cu Regulamentul (UE) 2015/2283.

(8)

Cererea de extindere a utilizării uleiului din semințe de Allanblackia a fost prezentată unui stat membru în conformitate cu articolul 4 din Regulamentul (CE) nr. 258/97; cererea îndeplinește, de asemenea, cerințele prevăzute în Regulamentul (UE) 2015/2283.

(9)

În conformitate cu articolul 10 alineatul (3) din Regulamentul (UE) 2015/2283, Comisia a consultat autoritatea la 25 aprilie 2018, solicitând acesteia să furnizeze un aviz științific prin efectuarea unei evaluări a uleiului din semințe de Allanblackia ca aliment nou.

(10)

La data de 27 iunie 2018, autoritatea a adoptat Avizul științific privind siguranța uleiului din semințe de Allanblackia pentru utilizări extinse în amestecuri de uleiuri vegetale și lapte și în grăsimi galbene tartinabile și în produse tartinabile pe bază de smântână, în proporție de până la 30 % (g/g) (6) [Scientific Opinion on the safety of Allanblackia seed oil for extended uses in mixtures of vegetable oils and milk and in yellow fat and cream based spreads up to 30 % (w/w)], astfel cum a fost cerut de solicitant. Respectivul aviz respectă cerințele de la articolul 11 din Regulamentul (UE) 2015/2283. Amestecurile de uleiuri vegetale și lapte se încadrează în categoria alimentară: Produse analoge lactatelor, inclusiv preparate de albire a băuturilor.

(11)

Avizul autorității oferă suficiente motive pentru a se stabili că uleiul din semințe de Allanblackia, cu specificațiile modificate, în cadrul utilizărilor și nivelurilor de utilizare propuse, respectă dispozițiile de la articolul 12 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2015/2283.

(12)

Măsurile prevăzute în prezentul regulament sunt conforme cu avizul Comitetului permanent pentru plante, animale, produse alimentare și hrană pentru animale,

(1)

Regulamentul (CE) nr. 1831/2003 prevede autorizarea aditivilor destinați utilizării în hrana animalelor.

(2)

În conformitate cu articolul 7 din Regulamentul (CE) nr. 1831/2003, s-a depus o cerere de autorizare a extractului de hamei (Humulus lupulus L. flos) ca aditiv pentru hrana tuturor speciilor de animale. Cererea a fost însoțită de detaliile și documentele necesare conform dispozițiilor articolului 7 alineatul (3) din regulamentul respectiv. Solicitantul a cerut ca acest aditiv să fie clasificat în categoria „aditivi senzoriali”.

(3)

Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentară („autoritatea”) a concluzionat în avizul său din 3 octombrie 2018 (2) că, în condițiile de utilizare propuse, extractul de hamei (Humulus lupulus L. flos) nu are efecte adverse asupra sănătății animalelor, asupra sănătății umane sau asupra mediului. Autoritatea a concluzionat că studiul de toleranță efectuat asupra purceilor înțărcați arată că aditivul este sigur pentru doza propusă de 50 mg/kg de hrană completă pentru animale și poate fi extrapolat la porcii pentru îngrășare și la speciile minore de porcine înțărcate și pentru îngrășare. Prin urmare, este adecvat să se autorizeze extractul de hamei ca aditiv numai pentru hrana animalelor din speciile și categoriile respective. Autoritatea a concluzionat, de asemenea, că, întrucât hameiul recoltat și extractele sale sunt universal recunoscute ca aromatizante pentru produsele alimentare, iar funcția lor în hrana pentru animale ar fi în esență aceeași ca în cazul produselor alimentare, nu a fost necesară nicio demonstrare suplimentară a eficacității. Prin urmare, concluzia respectivă poate fi extrapolată la hrana pentru animale.

(4)

Autoritatea a menționat, de asemenea, că aditivul este un potențial sensibilizant al căilor respiratorii și al pielii pentru utilizatori și conține o varietate de compuși despre care se știe că provoacă reacții alergice la persoanele sensibile. Prin urmare, ar trebui instituite măsuri de protecție adecvate.

(5)

Autoritatea nu a considerat necesară prevederea unor cerințe specifice de monitorizare ulterioară introducerii pe piață. În plus, autoritatea a verificat raportul privind metoda de analiză a aditivului în hrana pentru animale, transmis de laboratorul de referință înființat prin Regulamentul (CE) nr. 1831/2003.

(6)

Evaluarea acestui aditiv arată că sunt îndeplinite condițiile de autorizare prevăzute la articolul 5 din Regulamentul (CE) nr. 1831/2003. În consecință, utilizarea acestui aditiv ar trebui să fie autorizată, conform anexei la prezentul regulament.

(7)

Având în vedere nivelul de utilizare propus de solicitant, autoritatea a considerat că nivelul maxim de utilizare propus este sigur. În scopul efectuării de controale oficiale de-a lungul lanțului alimentar, conținutul maxim recomandat de substanță activă ar trebui să fie indicat pe eticheta aditivului pentru hrana animalelor, iar încorporarea în furaje ar trebui să se efectueze prin intermediul preamestecurilor.

(8)

Faptul că utilizarea substanțelor în cauză în apa de băut nu este autorizată nu exclude utilizarea acestora în hrana combinată pentru animale care este administrată cu ajutorul apei.

(9)

Măsurile prevăzute în prezentul regulament sunt conforme cu avizul Comitetului permanent pentru plante, animale, produse alimentare și hrană pentru animale,

(1)

Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2016/2080 al Comisiei (3) a deschis vânzările de lapte praf degresat prin procedură de licitație.

(2)

Având în vedere ofertele primite pentru a treizeci și una invitație parțială de participare la licitație, este necesar să se stabilească un preț minim de vânzare.

(3)

Măsurile prevăzute în prezentul regulament sunt conforme cu avizul Comitetului pentru organizarea comună a piețelor agricole,

(1)

Regulamentul (UE) nr. 1333/2014 al Băncii Centrale Europene (BCE/2014/48) (2) prevede raportarea datelor statistice de către agenții raportori pentru ca Sistemul European al Băncilor Centrale (SEBC), în îndeplinirea atribuțiilor ce îi revin, să poată produce statistici privind piața monetară în euro.

(2)

Pentru a se asigura existența unor statistici de calitate privind piața monetară în euro, este necesară modificarea anumitor dispoziții ale Regulamentului (UE) nr. 1333/2014 (BCE/2014/48). În special, este important să se asigure că fiecare agent raportor raportează Băncii Centrale Europene (BCE) sau băncii centrale naționale (BCN) relevante toate tranzacțiile efectuate de agentul raportor cu societăți financiare (cu excepția băncilor centrale atunci când tranzacția nu este în scopuri de investiții), precum și cu administrația publică și anumite societăți nefinanciare. În plus, este necesar să se asigure că colectarea datelor beneficiază de utilizarea obligatorie extinsă a identificatorului persoanei juridice (legal entity identifier – LEI) în raportarea în Uniune.

(3)

Dată fiind importanța asigurării disponibilității în timp util a statisticilor privind piața monetară în euro, este de asemenea necesară armonizarea și întărirea obligațiilor agenților raportori de a transmite BCN sau BCE informații în timp util.

(4)

Ar trebui luate măsuri de precauție pentru a se asigura colectarea, compilarea și transmiterea informațiilor statistice de către agenții raportori într-o modalitate care să protejeze integritatea informațiilor. În special, este important să se sublinieze că informațiile statistice primite de BCN sau de BCE ar trebui să fie imparțiale, respectiv să constituie o reprezentare neutră a unor tranzacții observabile inițiate în condiții de concurență normală de agentul raportor, obiective și fiabile, pentru a respecta principiile generale din Angajamentul public al SEBC privind statisticile europene (3). În plus, agenții raportori ar trebui să asigure că orice erori în informațiile statistice raportate sunt corectate și comunicate BCE și BCN relevante cât mai repede posibil.

(5)

Punerea în aplicare a acestor dispoziții va asigura că SEBC dispune de informații statistice mai prompte, cuprinzătoare, detaliate, armonizate și fiabile privind piața monetară în euro, care vor permite o analiză mai aprofundată a mecanismului de transmisie a politicii monetare. În plus, datele colectate pot fi utilizate pentru elaborarea și administrarea unei rate a dobânzii overnight la operațiunile negarantate în euro.

(6)

Prin urmare, Regulamentul (UE) nr. 1333/2014 (BCE/2014/48) ar trebui modificat în mod corespunzător,

(1)

Directivele 2003/90/CE (3) și 2003/91/CE (4) ale Comisiei au fost adoptate pentru a se asigura că soiurile incluse de statele membre în cataloagele lor naționale sunt conforme cu protocoalele stabilite de Oficiul Comunitar pentru Soiuri de Plante (OCSP) în ceea ce privește caracteristicile minime care trebuie vizate în cursul verificării diverselor specii și condițiile minime pentru verificarea soiurilor, în măsura în care au fost stabilite astfel de protocoale. În ceea ce privește speciile care nu fac obiectul protocoalelor OCSP, directivele menționate prevăd aplicarea orientărilor Uniunii Internaționale pentru Protecția Noilor Soiuri de Plante (UPOV).

(2)

De la ultima modificare a Directivelor 2003/90/CE și 2003/91/CE prin Directiva de punere în aplicare (UE) 2018/100 (5), OCSP și UPOV au stabilit noi protocoale și orientări și le-au actualizat pe cele existente.

(3)

Prin urmare, Directivele 2003/90/CE și 2003/91/CE ar trebui modificate în consecință.

(4)

Măsurile prevăzute în prezenta directivă sunt conforme cu avizul Comitetului permanent pentru plante, animale, produse alimentare și hrană pentru animale,

(1)

La 9 decembrie 2013 și la 10 aprilie 2014, Comisia a primit două plângeri anonime împotriva statului spaniol referitoare la acordarea unui presupus ajutor ilegal și incompatibil în favoarea Sociedad Estatal Correos y Telégrafos, S.A (denumită în continuare „Correos”). Ambele plângeri au abordat următoarele aspecte referitoare la Correos: (i) presupusa supracompensație acordată Correos pentru îndeplinirea obligației de serviciu universal („OSU”) începând cu anul 1998; (ii) presupusele scutiri fiscale incompatibile acordate Correos și (iii) presupusa neachitare a contribuțiilor de asigurări sociale pentru funcționarii publici angajați de Correos.

(2)

La 14 februarie 2014, 26 februarie 2014 și 15 iulie 2014, Comisia a transmis autorităților spaniole versiuni neconfidențiale ale celor două plângeri.

(3)

La 11 aprilie 2014 și 18 septembrie 2014, autoritățile spaniole au răspuns la plângerile respective.

(4)

La 10 iulie 2014, 22 octombrie 2014 și 4 decembrie 2015, Comisia a solicitat informații suplimentare din partea autorităților spaniole.

(5)

Autoritățile spaniole au răspuns la solicitările respective la 7 august 2014, la 19 decembrie 2014, 19 ianuarie 2015 și, respectiv, 21 decembrie 2015.

(6)

Prin scrisoarea din 11 februarie 2016, Comisia a informat Spania că a decis să inițieze procedura prevăzută la articolul 108 alineatul (2) din tratat în ceea ce privește o serie de măsuri de ajutor acordate Correos. Decizia Comisiei de a iniția procedura (denumită în continuare „decizia de inițiere a procedurii din 2016”) a fost publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (2).

(7)

Comisia a primit primele observații din partea Spaniei cu privire la decizia de inițiere a procedurii prin scrisoarea din 21 aprilie 2016.

(8)

Comisia a primit observații de la Correos cu privire la decizia de inițiere a procedurii prin scrisoarea din 11 mai 2016.

(9)

Comisia a primit observații de la o parte terță printr-o scrisoare din 12 mai 2016.

(10)

Comisia a transmis Spaniei observațiile primite la 8 iunie 2016.

(11)

Spania și-a prezentat comentariile cu privire la observațiile părților terțe prin scrisoarea din 6 iulie 2016.

(12)

În cursul procedurii, Comisia a primit observații suplimentare din partea Spaniei la 24 octombrie 2017 și la 23 mai 2018.

(13)

Comisia a primit observații suplimentare din partea unui fost concurent al Correos, Unipost, prin scrisoarea din 20 martie 2018.

(14)

Înainte de aderarea Spaniei la Comunitatea Economică Europeană (CEE) în 1986, serviciile poștale din Spania erau operate de Administrația Generală. Decretul nr. 1113/1960 din 19 mai 1960 cu privire la Ordonanța privind serviciile poștale, pus în aplicare prin Regulamentul privind serviciile poștale, adoptat prin Decretul nr. 1653/1964 din 14 mai 1964, a definit serviciile poștale și a încredințat Direcției Generale „Correos y Telégrafos” sarcina furnizării acestor servicii. Adoptarea Ordonanței privind serviciile poștale și a regulamentului de punere în aplicare a acesteia a marcat începutul procesului de liberalizare a pieței serviciilor poștale din Spania. În timp ce monopolul deținut de „Correos y Telégrafos” a fost limitat la scrisorile și cărțile poștale interurbane și internaționale, serviciile poștale și de coletărie urbane au fost pe deplin liberalizate. În anii 1970, primii mari operatori privați au intrat pe piața serviciilor poștale din Spania.

(15)

În urma aderării Spaniei la CEE, a existat o liberalizare treptată a serviciilor poștale între 1998 și 2010 pe baza directivelor privind serviciile poștale din Uniunea Europeană. Mai concret, Directiva 97/67/CE a Parlamentului European și a Consiliului (3) a fost transpusă în legislația națională în 1998 prin Legea nr. 24/1998 din 13 iulie 1998 privind serviciul poștal universal și liberalizarea serviciilor poștale (Legea privind serviciile poștale din 1998), care, pentru prima dată, a încredințat Correos îndeplinirea obligației de serviciu universal (4) („OSU”). Legea a prevăzut o listă redusă de servicii universale (5) care au fost rezervate pentru Correos în calitate de entitate care asigură îndeplinirea OSU („sectorul rezervat”), în timp ce toate celelalte servicii poștale nerezervate au fost liberalizate („sectorul nerezervat”).

(16)

Liberalizarea serviciilor poștale în Spania a continuat cu transpunerea în legislația spaniolă a Directivei 2002/39/CE a Parlamentului European și a Consiliului (6), prin Legea 53/2002 din 30 decembrie 2002 privind măsurile fiscale, administrative și sociale, care a modificat Legea privind serviciile poștale din 1998 menționată anterior și a redus în continuare sfera sectorului rezervat.

(17)

În 2010, sectorul serviciilor poștale a fost complet liberalizat prin Legea 43/2010 din 30 decembrie 2010 privind serviciul poștal universal, drepturile utilizatorilor și piața serviciilor poștale (Legea privind serviciile poștale din 2010), care a transpus Directiva 2008/6/CE a Parlamentului European și a Consiliului (7) în legislația spaniolă. Legea privind serviciile poștale din 2010 redefinit domeniul de aplicare a OSU (de exemplu, serviciul de virament poștal a fost exclus din OSU) și a eliminat sectorul rezervat.

(18)

Correos este o societate deținută în întregime de stat care este societatea-mamă a Grupo Correos, având ca acționar unic Sociedad Estatal („SEPI”). SEPI este o societate de tip holding pentru participațiile statului în întreprinderi.

(19)

Correos oferă servicii poștale, inclusiv servicii universale, servicii de curierat și alte servicii (de exemplu, servicii legate de serviciile poștale și activități asociate, inclusiv operațiuni de transfer de bani, filatelie etc.). În 2016, Correos a avut o cifră de afaceri de aproximativ 1 761 de milioane EUR, a expediat 2 774 de milioane de trimiteri poștale (inclusiv colete) și a avut un număr de 49 785 de angajați.

(20)

CORREOS este cel mai mare furnizor de servicii poștale, având un total de 8 787 de puncte poștale de contact în 2016. Societatea este lider de piață în sectorul poștal din Spania, deținând cea mai mare cotă pe piața serviciilor poștale din Spania, cu excepția serviciilor de colete. Până în 2017, Unipost S.A. a fost principalul concurent al Correos pe piața serviciilor poștale din Spania, însă această societate a cunoscut dificultăți financiare și a intrat în lichidare la 19 februarie 2018. Alți operatori poștali europeni (și anume, Deutsche Post, TNT, La Poste, UPS, CTT Correios Portugal și Royal Mail) dețin cote considerabile pe piața serviciilor de coletărie.

(21)

În Spania, statul a administrat în mod direct serviciul poștal începând din 1716. Correos a făcut parte din Administrația Publică, fiind inclusă în diferite ministere, cum ar fi Ministerul de Interne și Ministerul Transporturilor și Comunicațiilor.

(22)

Organismul autonom „Correos y Telégrafos” a fost creat prin Legea nr. 31/1990 privind bugetul general de stat din 27 decembrie 1990. Organismul autonom „Correos y Telégrafos” a fost instituit în 1992, aflându-se în subordinea Ministerului Transporturilor, Turismului și Comunicațiilor.

(23)

„Correos y Telégrafos” a devenit o entitate comercială publică aflată în subordinea Ministerului Dezvoltării în temeiul Legii nr. 6/1997 din 14 aprilie 1997 privind organizarea și funcționarea Administrației Generale de Stat.

(24)

Legea 14/2000 din 29 decembrie 2000 privind măsurile fiscale, administrative și sociale a adoptat cadrul juridic pentru „Sociedad Estatal Correos y Telégrafos, S.A.”, societatea fiind constituită în iunie 2001. La 5 iunie 2012, toate societățile care aparțineau grupului Correos (și anume, Correos și filialele sale Correos Express, Nexea și Correos Telecom) au fost încorporate în societatea de tip holding SEPI, care a devenit acționarul unic.

(25)

În 1998, Correos a primit sarcina îndeplinirii OSU prin Legea privind serviciile poștale din 1998. Cu titlu de compensație pentru îndeplinirea OSU, Correos a beneficiat de finanțare publică în perioada 1998-2010. Ulterior, prin Legea privind serviciile poștale din 2010, Correos a primit sarcina îndeplinirii OSU pentru o perioadă de 15 ani, începând cu data de 1 ianuarie 2011.

(26)

De la 11 martie 2000, Legea privind serviciile poștale din 1998 a fost completată cu un „Plan de Prestación” („Plan de Prestación din 2000”), care stabilește un mecanism de compensare pentru a estima costurile nete ale Correos suportate în ceea ce privește îndeplinirea obligației care îi revine în calitate de furnizor de serviciu universal și a unor criterii de calitate pentru îndeplinirea OSU.

(27)

Din 2000 până în 2010, compensația pentru îndeplinirea OSU a fost acordată Correos pe baza unei metodologii elaborate de către autoritățile spaniole („metodologia spaniolă”), care este prezentată în detaliu în Plan de Prestación din 2000. În plus, Plan de Prestación din 2000 stabilește că Correos ar trebui să pună în aplicare contabilitatea analitică împreună cu separarea conturilor, astfel cum se prevede la articolul 29 din Legea privind serviciile poștale din 1998.

(28)

Metodologia spaniolă pentru estimarea costului net al sarcinii inechitabile reprezentate de obligația de serviciu universal a cuprins următoarele etape:

(29)

Tabelul 1 prezintă compensațiile care au fost acordate Correos pentru îndeplinirea OSU în perioada 2004-2010 și care au fost calculate utilizând metodologia spaniolă:

Tabelul 1

Compensațiile pentru îndeplinirea OSU acordate Correos

(30)

Legea privind serviciile poștale din 1998 a fost înlocuită de Legea privind serviciile poștale din 2010, care a intrat în vigoare la 1 ianuarie 2011. Prin Legea privind serviciile poștale din 2010, Correos a primit sarcina îndeplinirii OSU pentru o perioadă de 15 ani începând de la data intrării în vigoare a legii (și anume, până la 1 ianuarie 2026).

(31)

Articolele 27 și 28 din Legea privind serviciile poștale din 2010 prevăd că furnizorul de OSU este autorizat să primească o compensație până la valoarea costului net suportat în îndeplinirea obligațiilor sale. Costul net trebuie să fie calculat în conformitate cu metoda costului net evitat (denumită în continuare „metodologia CNE”) ca diferența dintre costul net suportat de furnizorul de serviciu universal însărcinat cu îndeplinirea OSU și costul net al furnizorului de serviciu universal care nu este însărcinat cu îndeplinirea OSU. Calculul ia în considerare toate elementele relevante, inclusiv beneficiile intangibile și comerciale care revin unui furnizor de servicii poștale desemnat să furnizeze serviciul universal, dreptul de a realiza un profit rezonabil și măsurile de stimulare a rentabilității, având în vedere anexa 1 la Directiva 2008/6/CE.

(32)

În conformitate cu articolul 22 alineatul (3) și cu articolul 27 alineatul (2) litera (b) din Legea privind serviciile poștale din 2010, metodologia CNE descrisă în considerentul 31 ar trebui să fie elaborată în cadrul unui nou „Plan de Prestación”. Cu toate acestea, până în prezent, un astfel de nou Plan de Prestación nu a fost încă adoptat. Prin urmare, din 2011 nu a existat nicio metodologie pentru estimarea costului net al OSU.

(33)

În acest stadiu, potrivit autorităților spaniole, Correos nu a primit în mod oficial nicio compensație pentru îndeplinirea OSU începând din 2011, deși societatea a beneficiat de plăți în avans cu titlu provizoriu pentru anii 2011-2017. Costurile nete reale corespunzătoare acestor ani rămân să fie calculate de îndată ce noul Plan de Prestación este adoptat și metodologia CNE este definită. Comisia va evalua compensațiile pentru îndeplinirea OSU în temeiul Legii privind serviciile poștale din 2010 într-o altă decizie.

(34)

În conformitate cu articolul 19 alineatul (1) litera (b) din Legea privind serviciile poștale din 1998, furnizorul de servicii universale ar beneficia de „scutirea de la plata impozitelor pe serviciile sale în sectorul rezervat, cu excepția impozitului pe profit”. Articolul 22 alineatul (2) din Legea privind serviciile poștale din 2010 a menținut această scutire fiscală și a extins-o la întreaga OSU.

(35)

Potrivit autorităților spaniole, singurul impozit care ar putea intra în domeniul de aplicare a acestei scutiri, pe lângă TVA, ar fi impozitul pe activitățile economice (Impuesto de Actividades Económicas, denumit în continuare „IAE”), având în vedere că acesta reprezintă o taxă percepută pe desfășurarea unei activități economice și este legat de furnizarea serviciului universal. Alte impozite, cum ar fi impozitul pe transferul proprietăților imobiliare, impozitul pe construcții, impozitul pe creșterea valorii terenurilor urbane și impozitul pe autovehicule nu intră în domeniul de aplicare a scutirii deoarece nu sunt legate de activitatea economică de furnizare a serviciului universal.

(36)

Autoritățile spaniole au explicat că Correos a fost scutită parțial de plata IAE, întrucât aceasta plătește numai 50 % din valoarea normală a impozitului.

(37)

În ceea ce privește impozitul pe bunurile imobiliare (Impuesto sobre Bienes Inmuebles, denumit în continuare „IBI”), autoritățile spaniole au explicat că acesta este un impozit care nu se percepe pe furnizarea OSU sau a altor servicii poștale, însă se percepe pe valoarea proprietăților imobiliare. Prin urmare, acest impozit nu intră în domeniul de aplicare a celor două legi privind serviciile poștale. Cu toate acestea, între 2008 și 2013, Correos a depus mai multe cereri pe baza interpretării articolului 19 alineatul (1) litera (b) din Legea privind serviciile poștale din 1998 și a articolului 22 alineatul (2) din Legea privind serviciile poștale din 2010 susținând că aceasta ar trebui să fie exceptată de la plata IBI pentru o serie de birouri din diferite localități. În urma cererii de scutire de la plata IBI formulate de Correos, mai multe instanțe și administrații locale au luat o decizie în favoarea Correos, acordându-i astfel o rambursare a impozitelor plătite anterior.

(38)

IBI este un impozit local în cadrul sistemului fiscal spaniol care este reglementat prin Decretul regal legislativ nr. 2/2004 din 5 martie 2004. În conformitate cu articolul 60 din Decretul regal legislativ, acest impozit „este un impozit direct obiectiv perceput pe valoarea proprietăților în conformitate cu condițiile prevăzute în prezentul Decret legislativ regal”. Evenimentul impozabil al IBI este beneficierea de oricare dintre drepturile prevăzute la articolul 61 din Decretul regal legislativ nr. 2/2004 asupra proprietăților rurale și urbane și asupra proprietăților cu caracteristici speciale. IBI nu se percepe pe activitate, ci pe valoarea proprietății.

(39)

Între 2008 și 2013, pe baza interpretării articolului 19 alineatul (1) litera (b) din Legea privind serviciile poștale din 1998 și a articolului 22 alineatul (2) din Legea privind serviciile poștale din 2010, Correos a formulat mai multe cereri susținând că aceasta ar trebui să fie scutită de la plata IBI în temeiul legilor privind serviciile poștale pentru o serie de birouri din diferite localități. În urma cererii de scutire de la plata IBI formulată de Correos, mai multe administrații locale și instanțele au luat o decizie în favoarea Correos. Potrivit autorităților spaniole, rambursările de impozite acordate efectiv societății Correos se ridică la 752 840,50 EUR.

(40)

Aceste interpretări de către instanțe ale Legii privind serviciile poștale atât din 1998, cât și din 2010, care au permis ca furnizorii de servicii universale să fie exceptați de la plata IBI, au fost respinse de Curtea Supremă a Spaniei în 2013 în urma unui recurs în casație introdus de autoritățile locale din provincia Huesca. În hotărârea sa, Curtea Supremă a considerat că articolul 22 alineatul (2) din Legea privind serviciile poștale din 2010 ar trebui să fie interpretat în mod restrictiv. Potrivit Curții Supreme, scutirile de la plata impozitului prevăzute la acest articol se pot aplica numai impozitelor percepute pe activitățile legate direct de furnizarea OSU și, în consecință, nu ar putea să se aplice IBI, care este un impozit direct perceput pe valoarea proprietății.

(41)

Scutirile de la plata IBI acordate Correos în perioada 2008-2013 nu au fost niciodată recuperate. Astfel, în temeiul sistemului de drept național spaniol, recursul în casație în favoarea legii („recurso de casación en interés de ley”) are un caracter extraordinar și subsidiar care vizează exclusiv unificarea doctrinei juridice și, prin urmare, nu poate avea un efect asupra chestiunii menționate în cererea de recurs (și anume, în cazul de față, acesta nu are puterea de a anula hotărârile și deciziile privind scutirile de la plata impozitelor).

(42)

IAE a fost prevăzut de Legea nr. 39/1988 din 28 decembrie 1988, care a fost înlocuită prin Decretul regal legislativ nr. 2/2004 din 5 martie 2004. Din articolul 78 din Decretul regal legislativ rezultă că întreprinderile care desfășoară activități economice, comerciale, profesionale sau artistice ar trebui să facă obiectul impozitului.

(43)

Conform articolului 78 din Decretul regal legislativ nr. 2/2004, IAE „este un impozit direct obiectiv al cărui eveniment impozabil este desfășurarea, activităților economice, comerciale, profesionale sau artistice pe teritoriul național, fie că sunt desfășurate într-un anumit loc sau nu și fie că sunt specificate în cotele de impozitare sau nu”.

(44)

Tarifele pentru IAE au fost stabilite prin Decretul regal legislativ nr. 1175/1990 din 28 septembrie 1990. Acesta clasifică activitatea poștală în grupa 847 „Servicii poștale și telecomunicații” începând cu anul 1999. Acest grup include furnizarea de servicii poștale care constau în colectarea, acceptarea, clasificarea, prelucrarea, transportul, distribuirea și livrarea trimiterilor poștale în toate formele sale. Cu toate acestea, nota 3 la grupa de tarife 847 prevede că entitatea comercială publică Correos are dreptul să plătească numai 50 % din valoarea impozitului stabilit pentru acest grup. Potrivit autorităților spaniole, aceasta înseamnă că întreprinderea Correos a beneficiat de o scutire în valoare de 8 113,66 EUR pe an, începând din 2004. Autoritățile spaniole au confirmat faptul că întreprinderea continuă să beneficieze de scutirea parțială de plata impozitului prevăzut la nota 3 din grupul de tarife 847.

(45)

În perioada supusă examinării, Correos a beneficiat de trei majorări de capital în valoare totală de 48 081 000 EUR:

(46)

Potrivit autorităților spaniole, aceste majorări de capital au făcut parte din planul de afaceri strategic al Correos pentru perioada 2004-2006, în scopul de a compensa încetinirea pieței serviciilor poștale. Printre liniile strategice de bază prevăzute în acest plan de afaceri se enumeră:

(47)

Legea organică nr. 5/1985 din 19 iunie 1985 privind sistemul electoral general („LOREG”) și legislația sa de punere în aplicare reglementează procedura electorală în Spania, recunoscând dreptul de a vota fie în persoană, fie prin corespondență.

(48)

Articolul 22 din Legea privind serviciile poștale din 1998 și articolul 22 alineatul (5) din Legea privind serviciile poștale din 2010 prevăd că statul poate impune anumite obligații furnizorului de serviciu universal desemnat în cadrul proceselor electorale. Același articol 22 alineatul (5) din Legea privind serviciile poștale din 2010 prevede că „impunerea obligațiilor de serviciu public suplimentare este compensată”.

(49)

În conformitate cu prima dispoziție suplimentară din Legea privind serviciile poștale din 2010, Correos este furnizorul de serviciu universal desemnat și acesteia îi revine obligația de a furniza mai multe servicii în contextul diferitelor alegeri spaniole (și anume, alegeri naționale, regionale, europene și locale).

(50)

Obligațiile de serviciu public ale Correos în ceea ce privește organizarea proceselor electorale în Spania se referă la următoarele:

(51)

Autoritățile spaniole au explicat că, având în vedere constrângerile de timp legate de procesul electoral, Correos este obligat să acorde prioritate activităților menționate în considerentul 50 față de alte activități poștale. Numărul mare de trimiteri poștale care trebuie livrate, concentrarea ridicată a acestora în câteva zile și cerința de a livra în persoană majoritatea documentelor (în cazul poștei recomandate, cum ar fi buletinele de vot) implică eforturi suplimentare semnificative. Ca urmare, Correos a trebuit să își consolideze temporar personalul și alte resurse (de exemplu, transport, securitate etc.).

(52)

Correos a primit compensații (a se vedea tabelul 2) pentru diferitele sale obligații în ceea ce privește organizarea alegerilor din 2004.

Tabelul 2

Valoarea compensațiilor acordate Correos pentru organizarea alegerilor

(53)

Comisia a decis să inițieze procedura oficială de investigare ca urmare a îndoielilor serioase în ceea ce privește compatibilitatea mai multor măsuri acordate în favoarea Correos începând cu 2004:

(54)

În special, Comisia și-a exprimat îndoielile cu privire la:

(55)

Comisia a primit observații de la două părți interesate, și anume beneficiarul presupuselor măsuri de ajutor, Correos, și o parte terță (denumită în continuare „partea terță anonimă”), care a solicitat ca identitatea sa fie păstrată confidențială.

(56)

În opinia Correos, compensația pentru îndeplinirea OSU acordată societății în perioada 2004-2010 nu constituie ajutor de stat. În special, Correos consideră că respectiva compensație nu constituie un avantaj, întrucât aceasta îndeplinește cele patru criterii stabilite în cauza C-280/00 („criteriile Altmark”) (8). Correos contestă concluzia formulată în decizia de inițiere a procedurii potrivit căreia compensația pentru îndeplinirea OSU nu respectă cel de al treilea și cel de al patrulea criteriu Altmark.

(57)

În ceea ce privește cel de al treilea criteriu Altmark, astfel cum susține Correos, acesta prevede că orice compensații primite pentru furnizarea unui serviciu public nu ar trebui să depășească costurile nete, care reprezintă diferența dintre costuri și venituri, la care se adaugă un profit rezonabil. Correos consideră că cel de al treilea criteriu Altmark este legat în mod indisolubil de analiza compatibilității serviciilor de interes economic general, conform comunicării Comisiei („Cadrul privind SIEG din 2012”) (9). În special, Correos susține că respectiva compensație pe care a primit-o pentru îndeplinirea OSU respectă metodologia costului net evitat (denumită în continuare „CNE”) prevăzută la punctul 27 din Cadrul privind SIEG din 2012 și ar trebui, prin urmare, să fie considerată ca respectând cel de al treilea criteriu Altmark.

(58)

Correos a explicat că metodologia spaniolă utilizată pentru a stabili compensația acordată Correos se bazează pe raportul care a fost comandat societății de consultanță National Economic Research Associates de către Comisie (raportul NERA) (10). Potrivit Correos, metodologia privind compensarea cuprinsă în raportul NERA reprezintă o punere în aplicare valabilă a metodologiei CNE.

(59)

În plus, Correos consideră că îndeplinirea celui de al treilea criteriu Altmark este vizată de principiul încrederii legitime. Potrivit Correos, Comisia a creat așteptări legitime prin publicarea raportului NERA, care a recunoscut metodologia CNE ca o metodă pertinentă de calculare a compensației pentru îndeplinirea OSU.

(60)

Potrivit Correos, pentru îndeplinirea celui de al treilea criteriu Altmark, este irelevant faptul că metodologia CNE nu a fost stabilită până la intrarea în vigoare a cadrului privind SIEG din 2012.

(61)

De asemenea, potrivit Correos, compensațiile pentru îndeplinirea OSU acordate Correos întrunesc cel de al patrulea criteriu Altmark. În absența unei proceduri de achiziții publice, nivelul compensației primite ar fi adecvat pe baza unei analize a costurilor pe care o întreprindere obișnuită și bine gestionată le-ar suporta în cadrul aceluiași sector, luând în considerare atât veniturile, cât și un profit rezonabil din îndeplinirea obligației de serviciu public.

(62)

Potrivit Correos, studiul Frontier Economics prezentat de Spania demonstrează că toate costurile suportate de Correos sunt inferioare celor suportate de o întreprindere obișnuită din sectorul poștal. Correos contestă îndoielile exprimate de Comisie în ceea ce privește concluziile formulate în raportul Frontier Economics:

(63)

De asemenea, Correos arată că, în cazul în care Comisia ar concluziona că măsura constituie ajutor de stat, aceasta ar trebui să fie considerată compatibilă cu piața internă în temeiul articolului 106 alineatul (2) din tratat.

(64)

Correos reiterează că metodologia privind compensarea utilizată de autoritățile spaniole și inclusă în raportul NERA reprezintă o punere în aplicare valabilă a metodologiei CNE și ar trebui să fie acceptată de către Comisie. În plus, Correos consideră că aceasta nu a fost supracompensată pentru îndeplinirea OSU pentru perioada 2004-2010, întrucât compensația a fost calculată conform metodologiei CNE fără a include profitul rezonabil.

(65)

În cazul în care Comisia ar concluziona că măsura ar putea implica ajutor de stat incompatibil, Correos insistă asupra faptului că dividendele plătite statului în perioada 2004-2010 ar trebui să fie luate în considerare de către Comisie ca o reducere a compensației acordate Correos.

(66)

În ceea ce privește scutirea de la plata IBI, Correos explică, în primul rând, că aceste măsuri nu ar trebui să fie evaluate având în vedere Legea privind serviciile poștale din 1998 sau Legea privind serviciile poștale din 2010, ci prin trimitere directă la legislația care reglementează fiecare impozit.

(67)

În plus, Correos consideră că măsura nu constituie ajutor de stat deoarece nu este imputabilă statului. Scutirea de la plata impozitului nu este prevăzută de nicio dispoziție legală. Câteva administrații fiscale locale, precum și câteva instanțe locale au aplicat scutirea de la plata impozitului pentru 94 de sedii ale Correos din 13 000. În hotărârea sa din 7 octombrie 2013, Curtea Supremă spaniolă a concluzionat că articolul 22 alineatul (2) din Legea privind serviciile poștale din 2010 nu a inclus scutirea de la plata IBI.

(68)

În plus, Correos consideră că scutirea de la plata IBI nu poate fi recuperată, întrucât aceasta are autoritate de lucru judecat. Având în vedere jurisprudența instanțelor Uniunii (11), în cazul în care soluționarea judiciară finală a evaluat existența unui ajutor de stat, principiul autorității de lucru judecat ar trebui respectat. Correos consideră că hotărârea Curții Supreme spaniole aplică dreptul Uniunii și face referire la existența ajutorului de stat. Prin urmare, principiul autorității de lucru judecat ar trebui respectat, iar recuperarea ar trebui să fie împiedicată în cazul de față.

(69)

În plus, Correos consideră că principiul autorității de lucru judecat ar trebui considerat ca fiind un principiu general al dreptului Uniunii și că acest principiu ar trebui să fie respectat atunci când este vorba despre imposibilitatea recuperării din cauza existenței unei hotărâri definitive în care existența ajutorului a fost deja stabilită.

(70)

În ceea ce privește scutirea fiscală de la plata IAE, Correos susține că scutirea parțială de la plata IAE nu constituie ajutor de stat. În special, Correos susține că scutirea fiscală parțială nu este selectivă deoarece este justificată de logica sistemului fiscal al IAE. Potrivit Correos, natura și logica intrinsecă a IAE este impozitarea activităților economice cu scopul de a interveni în producția sau distribuția bunurilor și serviciilor. Correos desfășoară activități economice care constau în producția de bunuri și servicii, dar este implicată, de asemenea, în furnizarea de servicii publice cum ar fi OSU, care nu urmează obiectivul economic al acesteia din urmă. Aceasta ar fi, prin urmare, justificarea scutirii parțiale de la plata IAE.

(71)

În plus, Correos consideră că scutirea parțială de la plata IAE constituie un ajutor existent. Scutirea de la plata IAE a fost pusă în aplicare înainte de aderarea Spaniei la CEE în 1986. Așa-numita cotă pentru licență, care a reprezentat o formă a impozitului pe activitățile și beneficiile comerciale și industriale, a fost adoptată prin Decretul 3313/1966 din 29 decembrie 1966. Legea 39/1988 din 28 decembrie 1988 a înlocuit impozitul pe activitățile și beneficiile comerciale și industriale sub forma cotei pentru licență cu IAE. Potrivit Correos, nu s-au înregistrat modificări substanțiale în ceea ce privește evenimentul impozabil începând cu 1966.

(72)

Correos afirmă că injecțiile de capital realizate în 2004, 2005 și 2006 sunt conforme cu principiul investitorului economic privat în economia de piață și că acestea nu acordă un avantaj în favoarea Correos.

(73)

Potrivit Correos, analiza investițiilor realizate ca urmare a injecțiilor de capital în perioada 2004-2006 demonstrează că statul spaniol a efectuat injecțiile de capital în rolul său de acționar și că aceste investiții ar fi putut fi realizate de orice investitor privat.

(74)

Correos susține că injecțiile de capital răspund nevoii Correos de a realiza investiții mai mari decât nivelul mediu de investiții ale întreprinderii. Scopul injecțiilor de capital este stabilit în raportul privind înfățișarea Correos în fața Congresului Deputaților („el Congreso de los Diputados”) la 4 octombrie 2005. Raportul stabilește o legătură între injecțiile de capital și necesitatea realizării de noi investiții în societate. Scopul injecțiilor de capital a fost de a desfășura un proces de modernizare în cadrul Correos, sporind eficiența și calitatea serviciilor furnizate de societate.

(75)

Correos susține că rentabilitatea investițiilor demonstrează faptul că orice investitor economic privat ar fi realizat o investiție similară, întrucât rata internă a rentabilității injecțiilor de capital a fost mai mare decât costul capitalului Correos.

(76)

În plus, Correos susține că respectarea principiului investitorului economic privat în economia de piață nu impune în mod obligatoriu o evaluare ex ante exactă a rentabilității atunci când principiul se aplică situației acționarului unui furnizor de SIEG precum OSU. Un astfel de acționar ar trebui să ia în considerare în mod necesar obligația societății de a furniza serviciul de interes economic general în considerațiile sale referitoare cu privire la realizarea sau nu a unei investiții.

(77)

În astfel de circumstanțe, ar fi suficient să se demonstreze, pe baza unor dovezi obiective și verificabile, că un investitor economic privat care se confruntă cu aceeași obligație de serviciu public ar fi acționat în același mod.

(78)

Potrivit Correos, aceasta este concluzia la care a ajuns Curtea de Justiție în cauzele Chronopost I (12) și Chronopost II (13), în care s-a acceptat faptul că rata internă a rentabilității calculată ex post a reprezentat un mijloc adecvat pentru a stabili dacă injecția de capital a respectat principiul investitorului în economia de piață.

(79)

Correos susține că distribuirea materialelor electorale ale candidaților politici în contextul organizării alegerilor ar trebui luată în considerare ca făcând parte din prerogativele statului.

(80)

În special, Correos susține că distribuirea materialelor electorale este o funcție esențială a statului deoarece aceasta face parte din regimul electoral general, este legată de rolul constituțional al partidelor politice și întrucât personalul Correos, atunci când desfășoară această activitate, acționează în calitatea sa de funcționar public.

(81)

Potrivit Correos, prin urmare, distribuirea materialelor electorale de către candidații politici, ca urmare a scopului, naturii și reglementării sale este legată în mod indisolubil de exercitarea autorității publice de către stat. Prin urmare, aceasta nu este o activitate economică și Correos nu ar trebui să fie considerată o întreprindere în sensul articolului 107 alineatul (1) din tratat.

(82)

Chiar dacă s-ar considera de către Comisie că distribuirea materialelor electorale ale candidaților politici constituie o activitate economică, Correos consideră că aceasta nu constituie un avantaj selectiv acordat în favoarea Correos. Această activitate este încredințată Correos de către stat deoarece Correos este singurul operator poștal capabil să furnizeze un serviciu care are calitatea și caracteristicile necesare ale serviciului respectiv. Prin urmare, în ceea ce privește distribuirea materialelor electorale ale candidaților politici Correos nu se află într-o situație juridică și de fapt comparabilă cu orice altă întreprindere din sectorul poștal.

(83)

Chiar dacă Comisia ar concluziona că măsura constituie ajutor de stat, Correos susține că măsura ar trebui să fie considerată ajutor existent. Tariful redus pentru candidații politici în ceea ce privește trimiterea materialelor electorale a fost stabilit în 1977, când au avut loc alegerile din 15 iunie 1977. Alegerile din 15 iunie 1977 au fost organizate prin Decretul regal nr. 20/1997 din 18 martie 1977, care a stabilit pentru prima oară un tarif special pentru distribuirea materialelor electorale.

(84)

Correos explică faptul că valoarea exactă a tarifului redus (o pesetă spaniolă, care este echivalentă cu 0,006 EUR) a fost reglementată ulterior printr-un ordin ministerial din 1977. Potrivit Correos, acest tarif redus a fost stabilit de la data respectivă. În hotărârea sa din 2 octombrie 2006 (14), Curtea Supremă spaniolă a concluzionat că tariful redus existent pentru distribuirea materialelor electorale referitoare la candidații politici a fost de o pesetă spaniolă (0,006 EUR).

(85)

Decretul regal nr. 20/1977 a fost înlocuit ulterior de Legea organică nr. 5/1985 din 19 iunie 1985 privind sistemul electoral general („LOREG”), care conținea aceeași formulare referitoare la tarifele reduse pentru distribuirea materialelor electorale privind candidații politici.

(86)

În cazul în care Comisia concluzionează că măsura constituie ajutor de stat, Correos consideră, de asemenea, că aceasta ar trebui să fie declarată compatibilă cu piața internă.

(87)

În primul rând, măsura în cauză constituie un veritabil serviciu de interes economic general. Atât articolul din Legea privind serviciile poștale din 1998, cât și articolul 22 alineatul (5) din Legea privind serviciile poștale din 2010 recunosc că furnizorul de serviciu universal ar putea primi sarcina îndeplinirii unor obligații legate de distribuirea materialelor electorale cu scopul de a proteja evoluția corectă a proceselor electorale. În plus, articolul 22 alineatul (5) din Legea privind serviciile poștale din 2010 recunoaște că o astfel de sarcină ar trebui să facă obiectul unei compensații.

(88)

Correos consideră că măsura este compatibilă în temeiul deciziei privind SIEG din 2012 (15). Correos explică faptul că decizia privind SIEG din 2012 ar fi aplicabilă deoarece compensația anuală medie acordată Correos ar avea o valoare sub 15 milioane EUR.

(89)

Partea terță anonimă este de acord cu concluziile preliminare formulate de Comisie în decizia de inițiere a procedurii în ceea ce privește următoarele măsuri:

(90)

De asemenea, partea terță anonimă este de acord în mod explicit că investigația în curs de desfășurare ar trebui să se axeze pe măsurile enumerate în considerentul 89.

(91)

Aceasta aduce însă în atenția Comisiei o serie de măsuri care nu au fost abordate de Comisie în decizia de inițiere a procedurii din 2016 și care, în opinia sa, ar trebui examinate, de asemenea.

(92)

Potrivit părții terțe anonime (16):

(93)

Spania consideră că măsura nu constituie ajutor de stat în temeiul articolului 107 alineatul (1) din tratat. În special, autoritățile spaniole susțin că măsura nu conferă un avantaj economic societății Correos deoarece compensațiile pentru îndeplinirea OSU respectă criteriile stabilite în hotărârea Altmark (19). De asemenea, autoritățile spaniole explică faptul că măsura în cauză nu a fost notificată deoarece acestea au considerat că măsura respecta criteriile stabilite în hotărârea Altmark.

(94)

Autoritățile spaniole susțin că măsura îndeplinește cel de al treilea criteriu Altmark, care prevede că nicio compensație pentru îndeplinirea OSU nu trebuie să depășească costurile nete (și anume, costurile minus veniturile relevante, la care se adaugă un profit rezonabil) aferente obligației de serviciu public. Spania susține că a pus în aplicare o metodologie de compensare care ar corespunde metodologiei costului net evitat prevăzute de Directiva 2008/6/CE. Autoritățile spaniole susțin că metodologia urmată este cea cuprinsă în raportul NERA, care a fost comandat de Comisie societății de consultanță National Economic Research Associates. Potrivit Spaniei, metodologia de compensare cuprinsă în raportul NERA reprezintă o punere în aplicare valabilă a metodologiei CNE. Comisia a apreciat în mod eronat că supracompensarea, inclusiv în contextul hotărârii Altmark, poate fi calculată utilizând metodologia de contabilizare a costurilor, care a condus la concluzia că, în perioada 2004-2010, Correos a depășit ceea ce poate fi considerat ca fiind necesar pentru a acoperi integral sau parțial costurile suportate pentru îndeplinirea obligației sale de serviciu universal.

(95)

Autoritățile spaniole susțin, de asemenea, că măsura respectă cel de al patrulea criteriu Altmark. Cel de al patrulea criteriu Altmark prevede că, în absența unei proceduri de achiziții publice, nivelul compensației primite ar fi adecvat cu condiția efectuării unei analize a costurilor pe care le-ar înregistra o întreprindere obișnuită, bine gestionată și echipată în mod corespunzător din același sector, luând în considerare atât veniturile relevante, cât și un profit rezonabil pentru îndeplinirea obligației de serviciu public. Potrivit autorităților spaniole, comparația se poate realiza luând în considerare numai întreprinderi din același sector, în acest caz sectorul poștal. Spania contestă îndoielile exprimate de Comisie cu privire la concluziile formulate în raportul Frontier Economics, care au susținut că măsura a respectat cel de al patrulea criteriu Altmark. Conform Spaniei, Comisia nu a demonstrat, în nicio decizie a Comisiei, că operatorii poștali din Grecia și Italia au fost ineficienți. În plus, Spania consideră că efectuarea ex post a studiului nu este relevantă pentru respectarea celui de al patrulea criteriu Altmark. În deciziile sale anterioare, Comisia nu a considerat că studiul ex post ar constitui un obstacol pentru acceptarea celui de al patrulea criteriu Altmark. În special, Spania face trimitere la decizia Comisiei din 21 octombrie 2008 privind Poste Italiane (20). În plus, potrivit Spaniei, jurisprudența constantă a acceptat rapoartele efectuate ex post. În special, Spania face trimitere la cauza Chronopost-La Poste (21), în care Tribunalul a acceptat un raport elaborat ex post.

(96)

Autoritățile spaniole consideră că, în cazul în care măsura ar fi considerată ajutor de stat, aceasta ar trebui să fie declarată compatibilă cu piața internă în conformitate cu articolul 106 alineatul (2) din tratat. În special, Spania consideră că măsura respectă criteriile de compatibilitate prevăzute de Cadrul privind SIEG din 2012.

(97)

Autoritățile spaniole contestă îndoielile exprimate de Comisie cu privire la caracterul complet al actului de atribuire care stabilește obligațiile de serviciu public și metodele de calculare a compensației. Potrivit autorităților spaniole, actul de atribuire ar putea fi reprezentat de una sau mai multe acte juridice obligatorii. Statul membru este liber să aleagă forma specifică a acestui act de atribuire. În plus, nu ar fi necesar ca acesta să conțină o trimitere specifică la termenul de „act de atribuire”. În special, autoritățile spaniole consideră că măsura respectă cerința de la punctul 16 litera (e) din Cadrul privind SIEG din 2012, conform căruia actul de atribuire ar trebui să cuprindă modalitățile de evitare și de recuperare a oricărei supracompensații. Acest aspect a fost demonstrat de faptul că compensația excesivă acordată în 2005 a fost recuperată ulterior, în anii următori.

(98)

În ceea ce privește posibilitatea de a utiliza costul net evitat ca o metodologie de calculare a compensației, autoritățile spaniole susțin că punctul 69 din Cadrul privind SIEG din 2012 nu prevede obligația de a aplica metoda costului net evitat; acesta nu interzice statelor membre să utilizeze metodologia respectivă. În plus, punctul 184 din Ghidul privind aplicarea normelor Uniunii privind ajutoarele de stat, achizițiile publice și piața internă în cazul serviciilor de interes economic general și, în special, în cazul serviciilor sociale de interes general (22) precizează că obiectivul neaplicabilității metodologiei CNE prevăzute la punctul 69 din Cadrul privind SIEG din 2012 nu este de a impune o sarcină suplimentară statului membru pentru măsurile care existau înainte de obligația de a utiliza metodologia CNE. Prin urmare, autoritățile spaniole consideră că metodologia CNE, astfel cum a fost pusă în aplicare de Spania, este valabilă, putând fi utilizată legal pentru calcularea compensației acordate înainte de 2012.

(99)

Astfel cum se explică în considerentul 94, autoritățile spaniole consideră că metodologia spaniolă de calculare a compensației pentru îndeplinirea OSU, care s-a bazat pe raportul NERA, echivalează cu metodologia costului net evitat. Autoritățile spaniole consideră că este irelevant, în această privință, faptul că metodologia spaniolă nu conține stimulente în ceea ce privește eficiența și beneficii intangibile, întrucât aceste două criterii nu existau la momentul în care Spania a pus în aplicare metodologia. Aceste criterii au fost introduse ulterior prin Directiva 2008/6/CE și Cadrul privind SIEG din 2012.

(100)

Autoritățile spaniole au contestat metodologia și criteriile aplicate de Comisie în ceea ce privește profitul rezonabil în decizia de inițiere a procedurii din 2016. Autoritățile spaniole susțin că nu ar trebui să existe un profit rezonabil de referință aplicabil tuturor furnizorilor de servicii poștale și că acesta ar trebui să fie examinat de la caz la caz. Profitul rezonabil de referință aplicat de Comisie în decizia Comisiei din 25 ianuarie 2012 (23) privind bpost nu ar trebui să fie stabilit ca o valoare de referință pentru alți operatori poștali. În primul rând, cazul bpost diferă considerabil de situația Correos, în măsura în care cazul bpost nu s-a referit la îndeplinirea OSU, ci la alte SIEG. În al doilea rând, Comisia nu a aplicat în mod consecvent profitul rezonabil de referință stabilit în decizia privind bpost, întrucât aceasta a permis valori de referință mai mari în alte decizii ale Comisiei (24).

(101)

În ceea ce privește scutirea de la plata IBI, autoritățile spaniole explică faptul că Legea privind serviciile poștale din 1998 și Legea privind serviciile poștale din 2010 nu scutesc Correos de la plata IBI. Cu toate acestea, anumite instanțe spaniole, atunci când au interpretat dispozițiile din Legea privind serviciile poștale din 1998 și Legea privind serviciile poștale din 2010, au considerat că scutirea de la plata IBI se aplică societății Correos. Autoritățile spaniole au explicat că scutirea fiscală a fost aplicată într-un număr foarte limitat de cazuri. În fapt, aceasta a fost aplicată în mod efectiv în cazul a 94 de sedii ale Correos din 13 000.

(102)

Autoritățile spaniole consideră că scutirile fiscale nu pot fi imputabile statului deoarece acestea rezultă din hotărârile instanțelor judecătorești din Spania de a rambursa Correos sumele aferente IBI plătite anterior de societate.

(103)

În ceea ce privește scutirea fiscală de la plata IAE, autoritățile spaniole consideră că scutirea de la plata IAE ar trebui să fie considerată ajutor existent. Scutirea de la plata IAE a fost pusă în aplicare înainte de aderarea Spaniei la CEE. Potrivit autorităților spaniole, scutirea de la plata IAE datează din 1966, când impozitul pe activitățile și beneficiile comerciale și industriale a fost adoptat prin Decretul nr. 3313/1966 din 29 decembrie 1966. Legea nr. 39/1988 din 28 decembrie 1988 a înlocuit impozitul pe activitățile și beneficiile comerciale și industriale în modalitatea sa a cotei pentru licență cu impozitul pe activitățile economice (IAE). Potrivit Spaniei, acest impozit nu a suferit modificări substanțiale din 1966, fără a aduce atingere faptului că Correos a beneficiat de scutiri totale atunci când a fost un organism administrativ datorită naturii sale.

(104)

Autoritățile spaniole consideră că injecțiile de capital realizate în 2004, 2005 și 2006 nu implică ajutor de stat deoarece acestea respectă principiul investitorului în economia de piață.

(105)

Acestea subliniază că injecțiile de capital au fost precedate de evaluări economice ex ante, comparabile cu cele pe care le-ar fi realizat orice investitor privat. Injecțiile de capital au fost prevăzute în cadrul planurilor de acțiune multianuale aprobate de stat în calitate de acționar și au fost incluse în bugetele generale ale statului, care reflectă, la rândul lor, planurile strategice ale societății elaborate în scopul de a-și extinde activitatea în zone cu perspective mai bune și de a-și îmbunătăți eficiența, în contextul unei încetiniri accentuate a activității pe piața serviciilor poștale.

(106)

În special, planurile strategice pentru perioada 2001-2006 au pus în aplicare acțiuni de finalizare a procesului de modernizare a întreprinderii, urmărind următoarele obiective:

(107)

Potrivit autorităților spaniole, atingerea acestor obiective a necesitat ca societatea să fie dotată cu resurse suplimentare în scopul de a realiza investițiile necesare. După ce a analizat strategia întreprinderii, acționarul a decis să acorde trei majorări de capital în valoare totală de 48,08 milioane EUR, fiecare în valoare de 16,027 de milioane EUR, care urmau să fie aplicate în exercițiile financiare 2004, 2005 și 2006. Această majorare de capital a fost privită ca un element-cheie în atingerea ratelor de rentabilitate prevăzute în planurile de acțiune ale societății și au fost reflectate în evaluările efectuate de către acționarul unic. Majorările de capital au fost dictate, de fapt, de necesitatea de a realiza investiții care au fost „graduale” sau suplimentare față de cele pe care societatea le-a realizat în mod obișnuit.

(108)

Autoritățile spaniole susțin, de asemenea, că evaluarea s-a materializat într-un cadru privind perspectivele economice și rezultatele legate de majorarea capitalului, elaborat cu un orizont de timp de cinci ani, o perioadă de timp rezonabilă pentru a evalua dacă deciziile de investiții ale societății au fost satisfăcătoare. Aceste previziuni au fost reflectate în planurile de acțiune multianuale, care, la rândul lor, au fost integrate în bugetele generale ale statului. Planul de acțiune multianual aprobat în exercițiul financiar 2004 a indicat o creștere de 3,6 % a cifrei de afaceri anuale și o îmbunătățire a profiturilor nete, cu profituri medii de aproximativ 5 % pe an, în comparație cu scenariul static fără majorări de capital. Aceste rezultate au fost obținute pe baza unui număr egal de plăți de capital în 2004, 2005 și 2006, permițând astfel punerea în aplicare a liniilor de acțiune prevăzute în planurile strategice în ceea ce privește investițiile.

(109)

Previziunile cuprinse în planul de acțiune multianual și incluse în bugetul general al statului ar fi pe deplin comparabile cu cele pe care le-ar realiza un investitor economic privat în economia de piață. Acestea reprezintă baza pe care a utilizat-o statul, în calitatea sa de acționar, atunci când a hotărât să realizeze trei majorări ale capitalului social al societății în valoare totală de 48 081 000 EUR.

(110)

Previziunile respective, realizate ex ante, sunt prezentate în tabelul 3.

Tabelul 3

Planul de acțiune multianual pe 2014

(111)

Autoritățile spaniole au explicat că planurile de acțiune multianuale sunt analize ex ante pertinente ale previziunilor economice și financiare. Previziunile pe care acestea le conțin indică nivelurile rentabilității echivalente celor necesare unui investitor privat, ceea ce implică faptul că decizia de majorare a capitalului social, pentru a permite societății să realizeze investițiile necesare pentru realizarea profiturilor preconizare, este pe deplin justificată. Potrivit autorităților spaniole, aceste niveluri ale rentabilității ar fi determinat orice investitor privat să ia o decizie similară.

(112)

Spania indică faptul că aceasta a adoptat rezoluția de majorare a capitalului social și de a plăti suma de 16,027 milioane EUR la 13 decembrie 2004, pe baza planului de acțiune multianual pentru exercițiul financiar 2004 care cuprinde previziunile financiare optimiste prezentate în tabelul 1. În mod similar, acționarul a adoptat decizii referitoare la majorări succesive la 5 decembrie 2005 și, respectiv, la 29 decembrie 2006, luând, de asemenea, în considerare planurile de acțiune multianuale. Spania arată, de asemenea, că evoluția reală a parametrilor utilizați în planurile de acțiune multianuale a îmbunătățit în mod evident previziunile financiare, astfel cum se poate observa în tabelul 4.

Tabelul 4

Rezultatele efective

(113)

Pentru a completa cele de mai sus, autoritățile spaniole au furnizat, de asemenea, un test al investitorului privat în economia de piață efectuat ex post de către Ernst & Young, care concluzionează că rata internă de rentabilitate (denumită în continuare „RIR”) a majorărilor de capital examinate a fost de 9,29 %, iar costul pe piață al capitalului investiției respective a fost de 7,87 % la momentul realizării investiției.

(114)

În acest sens, autoritățile spaniole consideră că observațiile formulate de Comisie în decizia de inițiere a procedurii din 2016, pe baza cauzei Comisia/EDF (25), cu privire la necesitatea de a efectua analiza rentabilității înainte de realizarea investiției în cauză, nu iau în considerare faptul că a fost efectuată o evaluare economică ex ante, testul investitorului privat în economia de piață cuprins în raport servind ca o dovadă suplimentară pentru confirmarea validității principiului investitorului privat în economia de piață utilizat.

(115)

Autoritățile spaniole contestă mai ales relevanța hotărârii în cauza Comisia/EDF în cazul de față, întrucât EDF își desfășura activitatea în condiții normale de piață, în timp ce Correos a primit sarcina îndeplinirii OSU. Autoritățile spaniole susțin că, atunci când se examinează măsurile adoptate cu privire la o întreprindere publică care își desfășoară activitatea într-un sector cu un serviciu universal, o analiză ex post a rentabilității nu poate fi considerată nevalidă, întrucât furnizarea serviciului economic general nu este determinată de o logică strict comercială; în acest caz, este necesar să se ia în considerare toate datele obiective și verificabile disponibile.

(116)

Urmând această logică, autoritățile spaniole consideră că o jurisprudență mai relevantă ar fi cauzele Chronopost I (26) și Chronopost II (27), în care Curtea de Justiție a Uniunii Europene a aprobat analiza efectuată de Comisie în Decizia 98/365/CE (28) în cele două hotărâri pronunțate de aceasta în urma căilor de atac introduse împotriva deciziei respective. În decizia respectivă, Comisia a evaluat dacă comportamentul operatorului poștal francez (La Poste) în calitate de acționar al SFMI-Chronopost a fost justificat din punct de vedere comercial în conformitate cu criteriile investitorului privat în economia de piață și a comparat ex post RIR aferentă injecțiilor de capital realizate de stat în favoarea La Poste și costurile sale de capital.

(117)

În final, autoritățile spaniole explică faptul că, în cazul în care Comisia consideră că injecțiile de capital nu îndeplinesc principiul investitorului privat în economia de piață, acestea ar trebui să fie examinate având în vedere articolul 106 alineatul (2) din tratat, întrucât acestea reprezintă resursele alocate acoperirii serviciului public și nu au reprezentat în niciun caz ajutor de exploatare, nici datorită destinației fondurilor, nici prin natura lor.

(118)

Autoritățile spaniole consideră că distribuirea de materiale electorale de către Correos nu constituie ajutor de stat în sensul articolului 107 alineatul (1) din tratat. Toate activitățile desfășurate de Correos în contextul organizării alegerilor, în special distribuirea de materiale electorale privind candidații politici, nu sunt activități economice deoarece acestea constituie o prerogativă a statului.

(119)

În special, în ceea ce privește distribuirea de materiale electorale privind candidații politici, autoritățile spaniole contestă concluziile formulate în decizia de inițiere a procedurii potrivit cărora măsura constituie o activitate economică. Autoritățile spaniole susțin că statul nu a introdus instrumente de piață pentru a asigura că toți alegătorii primesc materiale electorale privind candidații politici. O procedură electorală este alcătuită dintr-o serie de activități, toate fiind necesare și strâns legate între ele, care au scopul de a asigura dreptul fundamental de vot. Prin urmare, această activitate ar trebui să fie considerată ca fiind o prerogativă a statului.

(120)

Autoritățile spaniole consideră că, în cazul în care măsura ar constitui ajutor de stat, aceasta ar fi ajutor existent, întrucât a fost pusă în aplicare înainte de aderarea Spaniei la Comunitatea Economică Europeană în 1986. Compensația acordată candidaților electorali pentru distribuirea materialelor electorale a fost instituită în 1977, fără a suferi modificări substanțiale. Articolul 44 alineatul (3) din Decretullege regal nr. 20/1977 din 18 martie 1977 cu privire la prevederile electorale a prevăzut că un ordin ministerial va stabili tarifele poștale speciale care se vor aplica materialelor electorale trimise de candidații politici. Ordinul ministerial din 3 martie 1977 și Ordinul ministerial din 4 mai 1977 au stabilit un tarif fix de o pesetă spaniolă pentru scrisorile cu o greutate de până la 50 de grame, care a rămas neschimbat de atunci.

(121)

Articolul 59 din Legea organică nr. 5/1985 din 19 iunie 1985 privind sistemul electoral general a reiterat obligația de a stabili prin ordin ministerial tariful special perceput candidaților politici pentru trimiterea materialelor electorale. Articolul 1 din Ordinul ministerial din 30 octombrie 1985 a prevăzut că tarifele speciale prevăzute în Ordinul ministerial din 3 mai 1977 erau încă aplicabile. Ulterior, articolul 1 din Ordinul ministerial din 30 aprilie 1986 a stabilit că tarifele speciale prevăzute la articolul 1 din Ordinul ministerial din 30 octombrie 1985 erau încă aplicabile, și anume tarife speciale prevăzute în Ordinului ministerial din 3 mai 1977. Articolul 12 din Decretul regal nr. 605/1999 din 6 aprilie 1999, Legea privind serviciile poștale din 1998 și Legea privind serviciile poștale din 2010 nu au modificat tariful special aplicabil candidaților politici, care în prezent este prevăzut la articolul 59 din Legea organică nr. 5/1985 din 19 iunie 1985 privind sistemul electoral general și care se referă la tarifele speciale prevăzute în Ordinul ministerial din 3 martie 1977.

(122)

În plus, autoritățile spaniole afirmă că, în cazul în care măsura ar fi considerată ajutor de stat, aceasta ar trebui să fie declarată compatibilă cu piața internă în temeiul articolului 106 alineatul (2) din tratat.

(123)

Dat fiind termenul de prescripție de 10 ani prevăzut în decizia de inițiere a procedurii (14 februarie 2004-14 februarie 2014), autoritățile spaniole susțin că perioada examinată ar trebui să fie 2004-2012, întrucât în anul 2013 nu au existat alegeri.

(124)

Încredințarea serviciului de interes economic general în perioada 2004-2011 a fost prevăzută în ordinele ministeriale, care au inclus conținutul, domeniul de aplicare și durata obligației de serviciu public. Încredințarea serviciului de interes economic general către Correos în cursul anilor 2011 și 2012 a fost stabilită în cadrul unui acord al Consiliului de Miniștri pentru fiecare alegeri. Acordurile respective precizează caracterul, conținutul, domeniul de aplicare și durata serviciului de interes economic general. În plus, tabelul 5 arată că, în orice caz, valoarea totală a compensației acordată societății Correos pentru livrarea de materiale electorale în timpul alegerilor care au avut loc între 2004 și 2012 nu poate depăși costurile suportate.

Tabelul 5

Subcompensarea Correos pentru livrarea de materiale electorale

(125)

În primul rând, autoritățile spaniole subliniază că reclamantul a cărui scrisoare a condus la inițierea actualei proceduri nu a prezentat observații cu privire la decizia de inițiere a procedurii din 2016. Autoritățile spaniole iau act de faptul că singurele părți terțe care au prezentat observații sunt Correos y Telégrafos, S.A. și o parte anonimă care reprezintă sectorul livrării de colete, astfel cum se poate deduce din conținutul observațiilor formulate.

(126)

Autoritățile spaniole fac referire la observațiile lor cu privire la decizia de inițiere a procedurii din 2016 în legătură cu o serie de aspecte pentru care partea terță anonimă nu oferă niciun argument specific suplimentar.

(127)

În plus, autoritățile spaniole furnizează o serie de observații suplimentare cu privire la următoarele aspecte.

(128)

Autoritățile spaniole consideră că cererea de prelungire a investigației la perioada prescrisă este inadmisibilă și lipsită de coerență, întrucât, în conformitate cu jurisprudența constantă a Curții de Justiție, Comisia supune procedurii oficiale de investigare în temeiul articolului 108 alineatul (2) din tratat doar măsurile care ridică îndoieli serioase cu privire la compatibilitate, cu condiția ca aceste măsuri să fi fost aplicate în afara termenului de prescripție de zece ani. De asemenea, autoritățile spaniole remarcă faptul că partea interesată anonimă a recunoscut acest punct juridic în observațiile sale care menționează faptul că „este clar că aceste sume nu pot face obiectul procedurii de investigare, întrucât termenul de prescripție pentru examinare a expirat”.

(129)

De asemenea, autoritățile spaniole consideră că cererea de prelungire a investigației pentru perioada de după 2010 este nejustificată, întrucât statul spaniol s-a limitat la a efectua plăți în avans din bugetul general de stat care vor fi ajustate de îndată ce costul net va fi stabilit, după ce noul Plan de Prestación este notificat, iar Comisia Europeană formulează un aviz cu privire la acesta.

(130)

Autoritățile spaniole consideră că partea terță recunoaște în mod implicit că costul net nu poate fi determinat până la adoptarea noului Plan de Prestación deoarece, în observațiile sale, aceasta face referire la notele explicative la conturile anuale ale Correos pentru 2014, conform cărora: „O rezoluție a CNMC (29) cu privire la un calcul al costului net al furnizorului de serviciu universal în 2011, 2012 și 2013, care este diferit de calculul în bugetul general de stat, ar putea avea un impact asupra sumelor înscrise în conturi. Nu ar fi posibil să se calculeze acest impact final până la adoptarea noului Plan de Prestación, care va stabili metodologia și elementele pentru calcularea costului net”.

(131)

În ceea ce privește scutirea de TVA, autoritățile spaniole explică faptul că aceasta este prevăzută în legislația spaniolă, fiind în deplină conformitate cu dispozițiile Directivei UE 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006, care reglementează această chestiune. Autoritățile spaniole explică, de asemenea, că nu este îndeplinită condiția de imputabilitate atunci când o măsură națională transpune un act comunitar care nu face obiectul niciunei marje de apreciere, astfel cum s-a stabilit în hotărârea Curții de Justiție din 23 aprilie 2009 în cauza C-460/07 (Hotărârea Puffer) (30).

(132)

Autoritățile spaniole neagă faptul că societatea Correos ar fi beneficiat de ajutor pentru a-și finanța campaniile publicitare și de comunicare.

(133)

În special, autoritățile spaniole clarifică faptul că planurile instituționale de comunicare și de publicitate aferente menționate de către partea terță anonimă ca o dovadă a unui astfel de sprijin cuprind toate activitățile desfășurate de organismele Administrației generale de stat, precum și de întreprinderile publice în acest domeniu în scopuri statistice, dar că costurile de publicitate ale Correos menționate în aceste planuri au fost acoperite întotdeauna din resursele societății.

(134)

Autoritățile spaniole explică faptul că, astfel cum se indică în plan, Comisia instituțională pentru comunicare și publicitate, un organism colegial administrativ, include în plan toate campaniile instituționale care urmează să fie desfășurate de Administrația generală de stat și organismele asociate. La fel ca orice altă întreprindere publică, Correos y Telégrafos, S.A. își elaborează propriile planuri de publicitate finanțate din resurse proprii și le include în acest plan doar în scopuri statistice.

(135)

Autoritățile spaniole sunt de acord cu observațiile prezentate de Correos y Telégrafos, S.A.

(136)

Autoritățile spaniole au reacționat la solicitarea formulată de Correos în observațiile sale scrise ca dividendele distribuite să fie alocate pentru reducerea supracompensației indicate în decizia de inițiere a procedurii din 2016 reiterând faptul că, până în prezent, nu au fost furnizate dovezi cu privire la existența supracompensației.

(137)

Cu toate acestea, Spania își reiterează, de asemenea, observațiile care subliniază necesitatea de a lua în considerare plata dividendelor în scopul de a reduce orice ajutor potențial care ar putea fi identificat la sfârșitul procedurii oficiale de investigare. Aceste dividende extraordinare și nerecurente acordate de Correos statului ar trebui, potrivit autorităților spaniole, să fie luate în considerare în scopul calculării resurselor publice puse la dispoziția Correos, în conformitate cu decizia Comisiei în cazul Statsbaner (31).

(138)

În timp ce reiterează faptul că compensațiile pentru îndeplinirea OSU acordate Correos în perioada 2004-2010 nu implică ajutor de stat și, în caz contrar, că un astfel de ajutor ar trebui considerat compatibil, autoritățile spaniole consideră că, inclusiv dacă s-ar accepta abordarea adoptată de Comisie în decizia de inițiere a procedurii din 2016 de a utiliza o metodologie de alocare a costurilor (32), posibila supracompensație ar putea fi calculată urmând premisele de mai jos:

(139)

În primul rând, sectorul rezervat și sectorul nerezervat ar trebui tratate separat: sectorul rezervat corespunde serviciilor poștale universale furnizate sub monopol; sectorul nerezervat cuprinde serviciile poștale universale. Mai mult, compensațiile în sectorul rezervat au urmat o metodă ale cărei rezultate corespund integral cu cele ale metodei de alocare a costurilor, în timp ce sectorul nerezervat a aplicat o abordare CNE, compensația fiind calculată și stabilită separat pentru fiecare sector în parte. Prin urmare, aceste sectoare ar trebui considerate ca fiind două SIEG distincte care fac obiectul unor evaluări separate și al unor metodologii de compensare diferite. În conformitate cu metodologia spaniolă, compensația pentru sectorul rezervat corespunde costului net contabil (costuri generale minus venituri), în timp ce compensația pentru sectorul nerezervat este calculată în conformitate cu o abordare CNE care acoperă rezultatele pierderilor înregistrate de segmentele generatoare de pierderi din sectorul nerezervat, plecând de la premisa că orice operator privat ar întrerupe activitatea acestora în lipsa unor obligații de serviciu public.

(140)

Conform acestui raționament, din totalul compensațiilor pentru îndeplinirea OSU acordate Correos în perioada 2004-2010 în valoare de aproximativ 955,237 de milioane EUR, aproximativ 637,850 de milioane EUR (pierdere contabilă înregistrată de sectorul rezervat) ar fi alocate sectorului rezervat, iar (restul de) 317,387 de milioane EUR vor fi alocate sectorului nerezervat (a se vedea tabelul 6).

Tabelul 6

Compensații pentru sectorul rezervat și sectorul nerezervat al serviciului universal

(141)

Autoritățile spaniole consideră că cele două compensații ar trebui să fie evaluate separat, conducând la un rezultat diferit de cel la care a ajuns Comisia în decizia de inițiere a procedurii din 2016.

(142)

Autoritățile spaniole sugerează evaluarea compensațiilor pentru sectorul rezervat al serviciului universal utilizând metodologia de alocare a costurilor și o rentabilitate a vânzărilor (33) (denumită în continuare „RV”) de referință de 4,8 % RV (valoarea de referință aplicată în cazul bpost pentru încredințările cu risc scăzut).

(143)

O astfel de abordare demonstrează în mod clar la subcompensarea Correos pentru furnizarea acestui SIEG, întrucât ajutorul acordat pentru sectorul rezervat al serviciului universal corespunde exact costurilor sale contabile nete, astfel cum se ilustrează în tabelul 7, subcompensația reprezentând profitul rezonabil care nu a fost luat în considerare.

Tabelul 7

Subcompensația în sectorul rezervat al serviciului universal

(144)

Autoritățile spaniole explică faptul că, având în vedere că Correos este subcompensată pentru îndeplinirea serviciilor rezervate OSU și că celelalte condiții prevăzute de Cadrul privind SIEG din 2012 sunt îndeplinite, compensația pentru sectorul rezervat al serviciului universal ar trebui să fie considerată ca fiind compatibilă.

(145)

Autoritățile spaniole consideră că, în ceea ce privește sectorul nerezervat al serviciului universal, valoarea de referință utilizată în cazul bpost pentru încredințările cu risc ridicat poate fi aplicată.

(146)

Cu toate acestea, având în vedere această ipoteză, autoritățile spaniole recunosc că sectorul nerezervat al serviciului nerezervat ar indica un cost net negativ în fiecare an, și anume un profit net care nu ar permite acordarea unei compensații, astfel cum se arată în tabelul 8.

Tabelul 8

Supracompensația în sectorul rezervat al serviciului universal

(147)

În cadrul acestei abordări, compensația pentru sectorul nerezervat al serviciului universal ar putea fi considerată incompatibilă în măsura în care aceasta a condus la supracompensarea Correos. Cu toate acestea, autoritățile spaniole subliniază, de asemenea, că dividendele ar trebui luate în considerare ca reducând de facto valoarea compensației acordate Correos, astfel cum se explică în considerentele 148-152.

(148)

Autoritățile spaniole explică faptul că Correos a plătit dividende în perioada 20042010 (a se vedea tabelul 9).

Tabelul 9

Dividende plătite de Correos

(149)

Autoritățile spaniole explică faptul că aceste dividende nu ar trebui considerate, în principal, ca o remunerare a acționarului, întrucât acestea au jucat mai degrabă rolul unui mecanism implicit de recuperare care permite autorităților spaniole, în circumstanțele particulare ale acestui caz, să reducă posibila suprafinanțare prin recuperarea resurselor de la societate. Statul, acționând în calitatea sa de autoritate bugetară, a decis să includă astfel de dividende în fiecare buget general al statului adoptat în perioada 2005-2008 pentru a aborda posibila suprafinanțare identificată în anul precedent în anul în care au fost luate astfel de decizii bugetare. O astfel de dispoziție nu a fost adoptată în 2009 și 2010, întrucât previziunile au indicat înregistrarea de pierderi de către societate în anii respectivi.

(150)

În primul rând, autoritățile spaniole explică faptul că decizia de a plăti dividende este imputabilă mai degrabă statului spaniol, în calitatea sa de autoritate publică, decât conducerii Correos. În acest sens, autoritățile spaniole explică faptul că:

(151)

În al doilea rând, autoritățile spaniole explică faptul că circumstanțele au fost de așa natură încât dividendele au fost singura modalitate practică de a modula posibila suprafinanțare în anumiți ani din următoarele motive: