ISSN 1977-0782

Jurnalul Oficial

al Uniunii Europene

L 23

European flag  

Ediţia în limba română

Legislaţie

Anul 62
25 ianuarie 2019


Cuprins

 

II   Acte fără caracter legislativ

Pagina

 

 

ACORDURI INTERNAŢIONALE

 

*

Notificare privind aplicarea cu titlu provizoriu a Acordului de parteneriat strategic dintre Uniunea Europeană și statele sale membre, pe de o parte, și Japonia, pe de altă parte

1

 

 

REGULAMENTE

 

*

Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2019/107 al Comisiei din 23 ianuarie 2019 de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1484/95 în ceea ce privește stabilirea prețurilor reprezentative în sectorul cărnii de pasăre și în cel al ouălor, precum și pentru ovalbumină

2

 

*

Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2019/108 al Comisiei din 24 ianuarie 2019 de autorizare a modificării specificațiilor ingredientului alimentar nou extract lipidic obținut din krillul antarctic (Euphausia superba), în temeiul Regulamentului (UE) 2015/2283 al Parlamentului European și al Consiliului, și de modificare a Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2017/2470 al Comisiei ( 1 )

4

 

*

Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2019/109 al Comisiei din 24 ianuarie 2019 de autorizare a unei prelungiri a utilizării uleiului de Schizochytrium sp. ca aliment nou în temeiul Regulamentului (UE) 2015/2283 al Parlamentului European și al Consiliului și de modificare a Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2017/2470 al Comisiei ( 1 )

7

 

*

Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2019/110 al Comisiei din 24 ianuarie 2019 de autorizare a unei prelungiri a utilizării uleiului din semințe de Allanblackia ca aliment nou în temeiul Regulamentului (UE) 2015/2283 al Parlamentului European și al Consiliului și de modificare a Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2017/2470 al Comisiei ( 1 )

11

 

*

Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2019/111 al Comisiei din 24 ianuarie 2019 privind autorizarea extractului de hamei (Humulus lupulus L. flos) ca aditiv pentru hrana purceilor înțărcați, a porcilor pentru îngrășare, a speciilor minore de porcine înțărcate și pentru îngrășare ( 1 )

14

 

 

Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2019/112 al Comisiei din 24 ianuarie 2019 privind prețul minim de vânzare pentru laptele praf degresat pentru a treizeci și una invitație parțială de participare la licitație în cadrul procedurii de licitație deschise prin Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2016/2080

18

 

*

Regulamentul (UE) 2019/113 al Băncii Centrale Europene din 7 decembrie 2018 de modificare a Regulamentului (UE) nr. 1333/2014 privind statisticile referitoare la piețele monetare (BCE/2018/33)

19

 

 

DIRECTIVE

 

*

Directiva de punere în aplicare (UE) 2019/114 a Comisiei din 24 ianuarie 2019 de modificare a Directivelor 2003/90/CE și 2003/91/CE de stabilire a măsurilor de punere în aplicare în sensul articolului 7 din Directiva 2002/53/CE a Consiliului și, respectiv, al articolului 7 din Directiva 2002/55/CE a Consiliului, în ceea ce privește caracteristicile minime care trebuie vizate în cursul verificării și condițiile minime pentru verificarea anumitor soiuri de specii de plante agricole și de specii de legume ( 1 )

35

 

 

DECIZII

 

*

Decizia (UE) 2019/115 a Comisiei din 10 iulie 2018 privind ajutorul de stat SA.37977 (2016/C) (ex 2016/NN) pus în aplicare de Spania în favoarea Sociedad Estatal de Correos y Telégrafos, S.A. [notificată cu numărul C(2018) 4233]  ( 1 )

41

 


 

(1)   Text cu relevanță pentru SEE.

RO

Actele ale căror titluri sunt tipărite cu caractere drepte sunt acte de gestionare curentă adoptate în cadrul politicii agricole şi care au, în general, o perioadă de valabilitate limitată.

Titlurile celorlalte acte sunt tipărite cu caractere aldine şi sunt precedate de un asterisc.


II Acte fără caracter legislativ

ACORDURI INTERNAŢIONALE

25.1.2019   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 23/1


Notificare privind aplicarea cu titlu provizoriu a Acordului de parteneriat strategic dintre Uniunea Europeană și statele sale membre, pe de o parte, și Japonia, pe de altă parte (1)

La 21 decembrie 2018, Uniunea Europeană și Japonia și-au notificat reciproc încheierea procedurilor necesare pentru aplicarea cu titlu provizoriu a Acordului de parteneriat strategic dintre Uniunea Europeană și statele sale membre, pe de o parte, și Japonia, pe de altă parte. În consecință, în conformitate cu articolul 47 alineatul (2) din acord, Japonia și Uniunea pot aplica cu titlu provizoriu, de la 1 februarie 2019, dispozițiile acordului stabilite de comun acord.

În temeiul articolului 4 din Decizia (UE) 2018/1197 a Consiliului 26 iunie 2018 privind semnarea, în numele Uniunii Europene și aplicarea cu titlu provizoriu a Acordului de parteneriat strategic, următoarele părți din acord se aplică cu titlu provizoriu între Uniune și Japonia:

(a)

articolele 11, 12, 14, 16, 18, 20, 25, 28, 40 și 41;

(b)

articolele 13, 15 [cu excepția alineatului (2) litera (b)], 17, 21, 22, 23, 24, 26, 27, 29, 30, 31 și 37, articolul 38 alineatul (1) și articolul 39, în măsura în care acestea se referă la aspecte în privința cărora Uniunea și-a exercitat deja competența pe plan intern;

(c)

articolele 1, 2, 3, 4, articolul 5 alineatul (1), în măsura în care acestea se referă la aspecte care țin de competența Uniunii de a defini și a pune în aplicare o politică externă și de securitate comună;

(d)

articolul 42 [cu excepția alineatului (2) litera (c)], articolele 43-47, articolul 48 alineatul (3) și articolele 49, 50 și 51, în măsura în care aceste dispoziții se limitează la obiectivul de a asigura aplicarea cu titlu provizoriu a acordului.


(1)  JO L 216, 24.8.2018, p. 4.


REGULAMENTE

25.1.2019   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 23/2


REGULAMENTUL DE PUNERE ÎN APLICARE (UE) 2019/107 AL COMISIEI

din 23 ianuarie 2019

de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1484/95 în ceea ce privește stabilirea prețurilor reprezentative în sectorul cărnii de pasăre și în cel al ouălor, precum și pentru ovalbumină

COMISIA EUROPEANĂ,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

având în vedere Regulamentul (UE) nr. 1308/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 de instituire a unei organizări comune a piețelor produselor agricole și de abrogare a Regulamentelor (CEE) nr. 922/72, (CEE) nr. 234/79, (CE) nr. 1037/2001 și (CE) nr. 1234/2007 ale Consiliului (1), în special articolul 183 litera (b),

având în vedere Regulamentul (UE) nr. 510/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 aprilie 2014 de stabilire a regimului comercial aplicabil anumitor mărfuri rezultate din transformarea produselor agricole și de abrogare a Regulamentelor (CE) nr. 1216/2009 și (CE) nr. 614/2009 ale Consiliului (2), în special articolul 5 alineatul (6) litera (a),

întrucât:

(1)

Regulamentul (CE) nr. 1484/95 al Comisiei (3) a stabilit normele de aplicare a sistemului de taxe la import suplimentare și a fixat prețurile reprezentative în sectorul cărnii de pasăre și în cel al ouălor, precum și pentru ovalbumină.

(2)

Din controlul regulat al datelor pe baza cărora se stabilesc prețurile reprezentative pentru produsele din sectorul cărnii de pasăre și din cel al ouălor, precum și pentru ovalbumină, rezultă că este necesară modificarea prețurilor reprezentative pentru importurile de anumite produse, ținând cont de variațiile prețurilor în funcție de origine.

(3)

Regulamentul (CE) nr. 1484/95 ar trebui modificat în consecință.

(4)

Deoarece este necesar să se asigure aplicarea măsurii respective cât mai rapid posibil după ce devin disponibile datele actualizate, prezentul regulament ar trebui să intre în vigoare la data publicării sale,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

Anexa I la Regulamentul (CE) nr. 1484/95 se înlocuiește cu textul din anexa la prezentul regulament.

Articolul 2

Prezentul regulament intră în vigoare la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Bruxelles, 23 ianuarie 2019.

Pentru Comisie,

Pentru Președinte,

Jerzy PLEWA

Director general

Direcția Generală Agricultură și Dezvoltare Rurală


(1)  JO L 347, 20.12.2013, p. 671.

(2)  JO L 150, 20.5.2014, p. 1.

(3)  Regulamentul (CE) nr. 1484/95 al Comisiei din 28 iunie 1995 de stabilire a normelor de aplicare a sistemului de drepturi de import suplimentare și de fixare a prețurilor reprezentative în sectoarele cărnii de pasăre și ouălor și pentru albumina din ouă, și de abrogare a Regulamentului nr. 163/67/CEE (JO L 145, 29.6.1995, p. 47).


ANEXĂ

„ANEXA I

Codul NC

Denumirea mărfurilor

Prețul reprezentativ

(în EUR/100 kg)

Garanția menționată la articolul 3

(în EUR/100 kg)

Originea (1)

0207 12 90

Carcase de păsări de curte din specia Gallus domesticus, congelate, denumite «pui 65 %»

122,1

0

AR

0207 14 10

Bucăți dezosate de păsări de curte din specia Gallus domesticus, congelate

267,2

10

AR

219,4

24

BR

333,0

0

CL

252,5

14

TH

0207 27 10

Bucăți dezosate de curcani și de curci, congelate

327,6

0

BR

373,0

0

CL

1602 32 11

Preparate nefierte din păsări de curte din specia Gallus domesticus

275,3

3

BR


(1)  Nomenclatorul țărilor stabilit prin Regulamentul (UE) nr. 1106/2012 al Comisiei din 27 noiembrie 2012 de punere în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 471/2009 al Parlamentului European și al Consiliului privind statisticile comunitare privind comerțul exterior cu țările terțe, în ceea ce privește actualizarea nomenclatorului țărilor și teritoriilor (JO L 328, 28.11.2012, p. 7).


25.1.2019   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 23/4


REGULAMENTUL DE PUNERE ÎN APLICARE (UE) 2019/108 AL COMISIEI

din 24 ianuarie 2019

de autorizare a modificării specificațiilor ingredientului alimentar nou „extract lipidic obținut din krillul antarctic (Euphausia superba)”, în temeiul Regulamentului (UE) 2015/2283 al Parlamentului European și al Consiliului, și de modificare a Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2017/2470 al Comisiei

(Text cu relevanță pentru SEE)

COMISIA EUROPEANĂ,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

având în vedere Regulamentul (UE) 2015/2283 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 noiembrie 2015 privind alimentele noi, de modificare a Regulamentului (UE) nr. 1169/2011 al Parlamentului European și al Consiliului și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 258/97 al Parlamentului European și al Consiliului și a Regulamentului (CE) nr. 1852/2001 al Comisiei (1), în special articolul 12,

întrucât:

(1)

Regulamentul (UE) 2015/2283 prevede că doar alimentele noi autorizate și incluse în lista Uniunii pot fi introduse pe piață pe teritoriul Uniunii.

(2)

În temeiul articolului 8 din Regulamentul (UE) 2015/2283, a fost adoptat Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2017/2470 al Comisiei (2) de stabilire a listei cu alimente noi a Uniunii.

(3)

În temeiul articolului 12 din Regulamentul (UE) 2015/2283, Comisia trebuie să decidă cu privire la autorizarea și introducerea pe piața Uniunii a unui aliment nou, precum și cu privire la actualizarea listei Uniunii.

(4)

Prin Decizia 2009/752/CE a Comisiei (3), s-a autorizat, în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 258/97 al Parlamentului European și al Consiliului (4), introducerea pe piață a extractului lipidic obținut din krillul antarctic (Euphausia superba) ca ingredient alimentar nou destinat utilizării în anumite alimente și produse alimentare. În decizia respectivă, nivelul maxim de fosfolipide a fost stabilit la 50 %.

(5)

Prin Decizia de punere în aplicare (UE) 2016/598 a Comisiei (5), s-a autorizat, în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 258/97 al Parlamentului European și al Consiliului, extinderea domeniului de utilizare al extractului lipidic obținut din krillul antarctic (Euphausia superba) ca ingredient alimentar nou destinat utilizării în suplimente alimentare. În decizia respectivă, nivelul minim de fosfolipide a fost stabilit la 35 %.

(6)

Ingredientul alimentar nou „ulei de krill antarctic din specia Euphausia superba bogat în fosfolipide” a fost autorizat de autoritățile competente finlandeze pentru a fi utilizat în anumite categorii de alimente (6). Nivelul minim de fosfolipide a fost stabilit la 60 %.

(7)

Condițiile de utilizare atât a „uleiului de krill antarctic din specia Euphausia superba”, cât și a „uleiului de krill antarctic din specia Euphausia superba bogat în fosfolipide” sunt identice și se bazează pe nivelurile maxime ale acidului eicosapentaenoic combinat cu acidul docosahexaenoic. Cu toate acestea, cele două produse diferă în ceea ce privește conținutul de fosfolipide, care este stabilit într-un interval cuprins între 35 % și 50 % în cazul „uleiului de krill antarctic din specia Euphausia superba” și la minimum 60 % în cazul „uleiului de krill antarctic din specia Euphausia superba bogat în fosfolipide”. Prin urmare, autorizațiile actuale nu acoperă intervalul cuprins între 50 % și 60 % al concentrației de fosfolipide a „uleiului de krill antarctic din specia Euphausia superba”.

(8)

La 29 august 2018, societatea Aker BioMarine A/S (denumită în continuare „solicitantul”) a adresat Comisiei o cerere de modificare a specificațiilor alimentului nou „ulei de krill antarctic din specia Euphausia superba”, în sensul articolului 10 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2015/2283. Solicitantul a cerut mărirea conținutului maxim de fosfolipide de la 50 % la sub 60 %, pentru a acoperi astfel intervalul concentrației de fosfolipide care nu este autorizat în prezent.

(9)

Comisia consideră că nu este necesar ca Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentară să efectueze o evaluare a siguranței cu privire la actuala cerere, în conformitate cu articolul 10 alineatul (3) din Regulamentul (UE) 2015/2283, bazându-se pe faptul că, dacă anumite niveluri ale unui ingredient alimentat nou au fost evaluate și declarate sigure, și nivelurile mai scăzute ale ingredientului respectiv ar trebui să fie sigure. Atât în cazul „uleiului de krill antarctic din specia Euphausia superba”, cât și al „uleiului de krill antarctic din specia Euphausia superba bogat în fosfolipide”, nivelurile maxime ale acidului eicosapentaenoic combinat cu acidul docosahexaenoic, autorizate în temeiul Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2017/2470, sunt identice. Modificarea propusă a nivelurilor de fosfolipide cuprinse în specificațiile „uleiului de krill antarctic din specia Euphausia superba” nu modifică considerentele de siguranță pe baza cărora s-au emis autorizația acestuia și cea a „uleiului de krill antarctic din specia Euphausia superba bogat în fosfolipide”, care au concluzionat că nivelurile de fosfolipide atât mai mari, cât și mai scăzute de 60 % sunt sigure în egală măsură.

(10)

Modificarea propusă a specificațiilor în ceea ce privește conținutul de fosfolipide va soluționa problema diferenței dintre conținutul de fosfolipide al „uleiului de krill antarctic din specia Euphausia superba” și cel al „uleiului de krill antarctic din specia Euphausia superba bogat în fosfolipide”. Prin urmare, este oportun să se modifice specificațiile alimentului nou „ulei de krill antarctic din specia Euphausia superba” prin introducerea nivelului propus pentru fosfolipide.

(11)

Informațiile furnizate în cerere oferă suficiente argumente pentru a stabili conformitatea modificărilor propuse ale specificațiilor ingredientului alimentar nou „ulei de krill antarctic din specia Euphausia superba” cu articolul 12 alineatul (2) din Regulamentul (UE) 2015/2283.

(12)

Prin urmare, Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2017/2470 ar trebui modificat în consecință.

(13)

Măsurile prevăzute în prezentul regulament sunt conforme cu avizul Comitetului permanent pentru plante, animale, produse alimentare și hrană pentru animale,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

Rubrica referitoare la „uleiul de krill antarctic din specia Euphausia superba” din lista cu alimente noi autorizate a Uniunii, astfel cum este prevăzută la articolul 8 din Regulamentul (UE) 2015/2283, se modifică în conformitate cu anexa la prezentul regulament.

Articolul 2

Anexa la Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2017/2470 se modifică în conformitate cu anexa la prezentul regulament.

Articolul 3

Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Bruxelles, 24 ianuarie 2019.

Pentru Comisie

Președintele

Jean-Claude JUNCKER


(1)  JO L 327, 11.12.2015, p. 1.

(2)  Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2017/2470 al Comisiei din 20 decembrie 2017 de stabilire a listei cu alimente noi a Uniunii în conformitate cu Regulamentul (UE) 2015/2283 al Parlamentului European și al Consiliului privind alimentele noi (JO L 351, 30.12.2017, p. 72).

(3)  Decizia 2009/752/CE a Comisiei din 12 octombrie 2009 de autorizare a introducerii pe piață a unui extract lipidic obținut din krill antarctic Euphausia superba ca ingredient alimentar nou în temeiul Regulamentului (CE) nr. 258/97 al Parlamentului European și al Consiliului (JO L 268, 13.10.2009, p. 33).

(4)  Regulamentul (CE) nr. 258/97 al Parlamentului European și al Consiliului din 27 ianuarie 1997 privind alimentele și ingredientele alimentare noi (JO L 43, 14.2.1997, p. 1).

(5)  Decizia de punere în aplicare (UE) 2016/598 a Comisiei din 14 aprilie 2016 de autorizare a extinderii domeniului de utilizare al extractului lipidic din krillul antarctic (Euphausia superba) ca ingredient alimentar nou în temeiul Regulamentului (CE) nr. 258/97 al Parlamentului European și al Consiliului (JO L 103, 19.4.2016, p. 34).

(6)  Scrisoarea din 13 mai 2015 (https://ec.europa.eu/food/sites/food/files/safety/docs/novel-food_authorisation_2015_auth-letter_krill-oil_ro.pdf)


ANEXĂ

Rubrica referitoare la „uleiul de krill antarctic din specia Euphausia superba” din tabelul 2 (Specificații) din anexa la Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2017/2470 se înlocuiește cu următorul text:

Alimente noi autorizate

Specificații

Ulei de krill antarctic din specia Euphausia superba

Descriere/Definiție:

Pentru a produce extract de lipide din krill antarctic (Euphausia superba), se extrag lipide din krill congelat zdrobit sau din preparatul din krill uscat cu ajutorul unui solvent de extracție aprobat (în temeiul Directivei 2009/32/CE). Proteinele și materiile provenite din krill se înlătură din extractul lipidic prin filtrare. Solvenții de extracție și apa reziduală se înlătură prin evaporare.

Indice de saponificare: ≤ 230 mg KOH/g

Indice de peroxid (IP) ≤ 3 meq O 2/kg ulei

Stabilitate la oxidare: toate produsele alimentare care conțin ulei de krill antarctic din specia Euphausia superba trebuie să demonstreze stabilitate la oxidare prin metode de testare adecvate și recunoscute la nivel național/internațional (de exemplu, AOAC).

Umiditate și substanțe volatile: ≤ 3 % sau 0,6 exprimate ca activitate a apei la 25 °C

Fosfolipide: ≥ 35 %-< 60 %

Acizi grași trans ≤ 1 %

EPA (acid eicosapentaenoic): ≥ 9 %

DHA (acid docosahexaenoic): ≥ 5 %”


25.1.2019   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 23/7


REGULAMENTUL DE PUNERE ÎN APLICARE (UE) 2019/109 AL COMISIEI

din 24 ianuarie 2019

de autorizare a unei prelungiri a utilizării uleiului de Schizochytrium sp. ca aliment nou în temeiul Regulamentului (UE) 2015/2283 al Parlamentului European și al Consiliului și de modificare a Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2017/2470 al Comisiei

(Text cu relevanță pentru SEE)

COMISIA EUROPEANĂ,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

având în vedere Regulamentul (UE) 2015/2283 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 noiembrie 2015 privind alimentele noi, de modificare a Regulamentului (UE) nr. 1169/2011 al Parlamentului European și al Consiliului și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 258/97 al Parlamentului European și al Consiliului și a Regulamentului (CE) nr. 1852/2001 al Comisiei (1), în special articolul 12,

întrucât:

(1)

Regulamentul (UE) 2015/2283 prevede că doar alimentele noi autorizate și incluse în lista Uniunii pot fi introduse pe piață pe teritoriul Uniunii.

(2)

În temeiul articolului 8 din Regulamentul (UE) 2015/2283, a fost adoptat Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2017/2470 (2) de stabilire a unei liste a Uniunii cu alimentele noi autorizate.

(3)

În conformitate cu articolul 12 din Regulamentul (UE) 2015/2283, Comisia trebuie să decidă cu privire la autorizarea și introducerea pe piața Uniunii a unui aliment nou, precum și cu privire la actualizarea listei Uniunii.

(4)

În conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 258/97 al Parlamentului European și al Consiliului (3), Decizia de punere în aplicare 2014/463/UE a Comisiei (4) a autorizat introducerea pe piață a uleiului extras din microalgele Schizochytrium sp. ca aliment nou care trebuie utilizat în mai multe produse alimentare.

(5)

Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2018/1032 al Comisiei (5) a extins autorizația uleiului extras din microalgele Schizochytrium sp. (T18) ca aliment nou în temeiul Regulamentului (UE) 2015/2283 pentru piureurile de fructe/legume.

(6)

La data de 10 septembrie 2018, societatea DSM Nutritional Products Europe a prezentat o cerere către Comisie pentru a modifica condițiile de utilizare a alimentului nou ulei de Schizochytrium sp., în sensul articolului 10 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2015/2283. Cererea a solicitat să se extindă utilizarea uleiului de Schizochytrium sp. la piureurile de fructe și legume.

(7)

Extinderea propusă a utilizării alimentului nou nu modifică aspectele de siguranță care au justificat autorizarea uleiului de Schizochytrium sp. (T18) prin Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2018/1032 și nici nu reprezintă o problemă de siguranță. Ținând seama de considerațiile respective, extinderea propusă a utilizării este în conformitate cu articolul 12 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2015/2283.

(8)

Comisia nu a solicitat un aviz din partea Autorității Europene pentru Siguranța Alimentară în conformitate cu articolul 10 alineatul (3) din Regulamentul (UE) 2015/2283 întrucât o extindere a utilizării uleiului de Schizochytrium sp. și actualizarea ulterioară a listei Uniunii nu sunt susceptibile de a avea un efect asupra sănătății umane.

(9)

Măsurile prevăzute în prezentul regulament sunt conforme cu avizul Comitetului permanent pentru plante, animale, produse alimentare și hrană pentru animale,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

(1)   Rubrica din lista cu alimente noi autorizate a Uniunii, instituită în temeiul Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2017/2470, referitoare la substanța ulei de Schizochytrium sp. se modifică în conformitate cu anexa la prezentul regulament.

(2)   Rubrica din lista Uniunii menționată la alineatul (1) include condițiile de utilizare și cerințele de etichetare stabilite în anexa la prezentul regulament.

Articolul 2

Anexa la Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2017/2470 se modifică în conformitate cu anexa la prezentul regulament.

Articolul 3

Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Bruxelles, 24 ianuarie 2019.

Pentru Comisie

Președintele

Jean-Claude JUNCKER


(1)  JO L 327, 11.12.2015, p. 1.

(2)  Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2017/2470 al Comisiei din 20 decembrie 2017 de stabilire a listei cu alimente noi a Uniunii în conformitate cu Regulamentul (UE) 2015/2283 al Parlamentului European și al Consiliului privind alimentele noi (JO L 351, 30.12.2017, p. 72).

(3)  Regulamentul (CE) nr. 258/97 al Parlamentului European și al Consiliului din 27 ianuarie 1997 privind alimentele și ingredientele alimentare noi (JO L 43, 14.2.1997, p. 1).

(4)  Decizia de punere în aplicare 2014/463/UE a Comisiei din 14 iulie 2014 privind autorizarea introducerii pe piață a uleiului extras din microalgele Schizochytrium sp. ca ingredient alimentar nou în temeiul Regulamentului (CE) nr. 258/97 al Parlamentului European și al Consiliului și de abrogare a Deciziilor 2003/427/CE și 2009/778/CE (JO L 209, 16.7.2014, p. 55).

(5)  Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2018/1032 al Comisiei din 20 iulie 2018 de autorizare a unei prelungiri a utilizării uleiului extras din microalgele Schizochytrium sp. ca aliment nou în temeiul Regulamentului (UE) 2015/2283 al Parlamentului European și al Consiliului și de modificare a Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2017/2470 al Comisiei (JO L 185, 23.7.2018, p. 9).


ANEXĂ

Rubrica referitoare la „Ulei de Schizochytrium sp.” din tabelul 1 (Alimente noi autorizate) din anexa la Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2017/2470 se înlocuiește cu următorul text:

Aliment nou autorizat

Condițiile în care poate fi utilizat alimentul nou

Cerințe specifice suplimentare privind etichetarea

Alte cerințe

Ulei de Schizochytrium sp.

Categorie specifică de alimente

Niveluri maxime de DHA

Denumirea alimentului nou de pe eticheta produselor alimentare care îl conțin este «Ulei din microalgele Schizochytrium sp.»”

 

Produse lactate, cu excepția băuturilor pe bază de lapte

200 mg/100 g sau, pentru brânzeturi, 600 mg/100 g

Produse analoge lactatelor, cu excepția băuturilor

200 mg/100 g sau, pentru produse analoge brânzeturilor, 600 mg/100 g

Grăsimi tartinabile și sosuri pentru salate

600 mg/100 g

Cereale pentru micul dejun

500 mg/100 g

Suplimente alimentare, astfel cum sunt definite în Directiva 2002/46/CE

250 mg DHA/zi pentru populația generală

450 mg DHA/zi pentru femeile însărcinate și care alăptează

Înlocuitori ai unei diete totale pentru controlul greutății, astfel cum sunt definiți în Regulamentul (UE) nr. 609/2013 și înlocuitori ai unei mese pentru controlul greutății

250 mg/porție

Băuturi pe bază de lapte și produse similare destinate copiilor de vârstă mică

200 mg/100 g

Preparate pe bază de cereale și alimente pentru copii destinate sugarilor și copiilor de vârstă mică, astfel cum sunt definite în Regulamentul (UE) nr. 609/2013

Alimente care trebuie să compenseze consumul în urma efortului muscular intens, destinate în special sportivilor

Alimente pe care se menționează absența sau prezența în cantități reduse a glutenului în conformitate cu cerințele Regulamentului de punere în aplicare (UE) nr. 828/2014

Alimente destinate unor scopuri medicale speciale, astfel cum sunt definite în Regulamentul (UE) nr. 609/2013

În conformitate cu necesitățile nutriționale specifice persoanelor cărora le sunt destinate produsele

Produse de panificație (pâine, chifle și biscuiți dulci)

200 mg/100 g

Batoane din cereale

500 mg/100 g

Grăsimi pentru gătit

360 mg/100 g

Băuturi nealcoolice (inclusiv produse lactate analoge și băuturi pe bază de lapte)

80 mg/100 ml

Piure de fructe/legume

100 mg/100 g


25.1.2019   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 23/11


REGULAMENTUL DE PUNERE ÎN APLICARE (UE) 2019/110 AL COMISIEI

din 24 ianuarie 2019

de autorizare a unei prelungiri a utilizării uleiului din semințe de Allanblackia ca aliment nou în temeiul Regulamentului (UE) 2015/2283 al Parlamentului European și al Consiliului și de modificare a Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2017/2470 al Comisiei

(Text cu relevanță pentru SEE)

COMISIA EUROPEANĂ,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

având în vedere Regulamentul (UE) 2015/2283 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 noiembrie 2015 privind alimentele noi, de modificare a Regulamentului (UE) nr. 1169/2011 al Parlamentului European și al Consiliului și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 258/97 al Parlamentului European și al Consiliului și a Regulamentului (CE) nr. 1852/2001 al Comisiei (1), în special articolul 12,

întrucât:

(1)

Regulamentul (UE) 2015/2283 prevede că doar alimentele noi autorizate și incluse în lista Uniunii pot fi introduse pe piață pe teritoriul Uniunii.

(2)

În temeiul articolului 8 din Regulamentul (UE) 2015/2283, a fost adoptat Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2017/2470 al Comisiei (2) de stabilire a listei cu alimente noi autorizate a Uniunii.

(3)

În temeiul articolului 12 din Regulamentul (UE) 2015/2283, Comisia trebuie să prezinte un proiect de act de punere în aplicare de autorizare a introducerii pe piața Uniunii a unui aliment nou și de actualizare a listei Uniunii.

(4)

Decizia 2008/559/CE a Comisiei (3) a autorizat, în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 258/97 al Parlamentului European și al Consiliului (4) și în urma avizului Autorității Europene pentru Siguranța Alimentară (denumită în continuare „autoritatea”) (5), introducerea pe piață a uleiului din semințe de Allanblackia ca aliment nou pentru a fi utilizat în grăsimi galbene tartinabile și în produse tartinabile pe bază de smântână.

(5)

La data de 22 septembrie 2014, societatea Unilever NV/Unilever PLC a înaintat o cerere către autoritatea competentă din Țările de Jos în conformitate cu articolul 4 din Regulamentul (CE) nr. 258/97 pentru o extindere a utilizării și pentru nivelurile de utilizare ale uleiului din semințe de Allanblackia. Cererea a solicitat extinderea utilizării uleiului din semințe de Allanblackia la o categorie alimentară suplimentară, anume amestecuri de uleiuri vegetale și lapte, și creșterea nivelurilor maxime de utilizare ale uleiului din semințe de Allanblackia pentru categoriile alimentare deja autorizate prin Decizia 2008/559/CE. Cererea a solicitat de asemenea modificarea specificațiilor uleiului din semințe de Allanblackia, în special în ceea ce privește: simplificarea indicației privind cantitățile mici din acizii grași saturați: acid lauric, acid miristic și acid palmitic la un singur parametru combinat (C12:0 – C14:0 – C16:0); omiterea indicației privind cantitățile mici (fiecare sub 1 %) de acid palmitoleic și acid arahidic și includerea de acizi grași polinesaturați (PUFA); omiterea indicației indicelui de iod; creșterea limitelor maxime pentru acizi grași trans (TFA) (de la ≤ 0,5 % la ≤ 1 %); creșterea limitelor maxime pentru indicele de peroxid (de la ≤ 0,8 la ≤ 1,0 meq/kg); creșterea limitelor maxime pentru substanța nesaponificabilă (de la ≤ 0,1 % la ≤ 1 %). Autoritatea nu are nicio preocupare legată de siguranță referitoare la modificările propuse pentru parametrii de specificație.

(6)

La 13 decembrie 2017, autoritatea competentă din Țările de Jos a emis raportul său de evaluare inițială. În respectivul raport, ea a concluzionat că extinderea utilizărilor și nivelurile maxime propuse de utilizare a uleiului din semințe de Allanblackia și modificarea specificațiilor uleiului din semințe de Allanblackia îndeplinesc criteriile privind alimentele noi prevăzute la articolul 3 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 258/97.

(7)

În conformitate cu articolul 35 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2015/2283, orice cerere de introducere pe piață pe teritoriul Uniunii a unui aliment nou prezentată unui stat membru în conformitate cu articolul 4 din Regulamentul (CE) nr. 258/97 și care nu a făcut obiectul unei decizii finale înainte de data de 1 ianuarie 2018 beneficiază de același tratament ca și o cerere introdusă în conformitate cu Regulamentul (UE) 2015/2283.

(8)

Cererea de extindere a utilizării uleiului din semințe de Allanblackia a fost prezentată unui stat membru în conformitate cu articolul 4 din Regulamentul (CE) nr. 258/97; cererea îndeplinește, de asemenea, cerințele prevăzute în Regulamentul (UE) 2015/2283.

(9)

În conformitate cu articolul 10 alineatul (3) din Regulamentul (UE) 2015/2283, Comisia a consultat autoritatea la 25 aprilie 2018, solicitând acesteia să furnizeze un aviz științific prin efectuarea unei evaluări a uleiului din semințe de Allanblackia ca aliment nou.

(10)

La data de 27 iunie 2018, autoritatea a adoptat Avizul științific privind siguranța uleiului din semințe de Allanblackia pentru utilizări extinse în amestecuri de uleiuri vegetale și lapte și în grăsimi galbene tartinabile și în produse tartinabile pe bază de smântână, în proporție de până la 30 % (g/g) (6) [Scientific Opinion on the safety of Allanblackia seed oil for extended uses in mixtures of vegetable oils and milk and in yellow fat and cream based spreads up to 30 % (w/w)], astfel cum a fost cerut de solicitant. Respectivul aviz respectă cerințele de la articolul 11 din Regulamentul (UE) 2015/2283. Amestecurile de uleiuri vegetale și lapte se încadrează în categoria alimentară: Produse analoge lactatelor, inclusiv preparate de albire a băuturilor.

(11)

Avizul autorității oferă suficiente motive pentru a se stabili că uleiul din semințe de Allanblackia, cu specificațiile modificate, în cadrul utilizărilor și nivelurilor de utilizare propuse, respectă dispozițiile de la articolul 12 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2015/2283.

(12)

Măsurile prevăzute în prezentul regulament sunt conforme cu avizul Comitetului permanent pentru plante, animale, produse alimentare și hrană pentru animale,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

(1)   Rubrica din lista cu alimente noi autorizate a Uniunii, stabilită prin Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2017/2470, referitoare la substanța ulei din semințe de Allanblackia, se modifică în conformitate cu anexa la prezentul regulament.

(2)   Rubrica din lista Uniunii menționată la alineatul (1) include condițiile de utilizare și cerințele de etichetare stabilite în anexa la prezentul regulament.

Articolul 2

Anexa la Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2017/2470 se modifică în conformitate cu anexa la prezentul regulament.

Articolul 3

Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Bruxelles, 24 ianuarie 2019.

Pentru Comisie

Președintele

Jean-Claude JUNCKER


(1)  JO L 327, 11.12.2015, p. 1.

(2)  Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2017/2470 al Comisiei din 20 decembrie 2017 de stabilire a listei cu alimente noi a Uniunii în conformitate cu Regulamentul (UE) 2015/2283 al Parlamentului European și al Consiliului privind alimentele noi (JO L 351, 30.12.2017, p. 72).

(3)  Decizia 2008/559/CE a Comisiei din 27 iunie 2008 de autorizare a introducerii pe piață a uleiului din semințe de Allanblackia ca ingredient alimentar nou în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 258/97 al Parlamentului European și al Consiliului (JO L 180, 9.7.2008, p. 20).

(4)  Regulamentul (CE) nr. 258/97 al Parlamentului European și al Consiliului din 27 ianuarie 1997 privind alimentele și ingredientele alimentare noi (JO L 43, 14.2.1997, p. 1).

(5)  Grupul EFSA pentru produse dietetice, nutriție și alergii, 2007. Siguranța uleiului din semințe de Allanblackia destinat utilizării în grăsimi galbene tartinabile și în produse tartinabile pe bază de smântână (Safety of Allanblackia seed oil for use in yellow fat and cream based spreads), EFSA Journal (2007) 580, 1-10.

(6)  EFSA Journal 2018; 16(8):5362.


ANEXĂ

Anexa la Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2017/2470 se modifică după cum urmează:

1.

Rubrica referitoare la „Ulei din semințe de Allanblackia” din tabelul 1 (Alimente noi autorizate) se înlocuiește cu următorul text:

Aliment nou autorizat

Condițiile în care poate fi utilizat alimentul nou

Cerințe specifice suplimentare privind etichetarea

Alte cerințe

Ulei din semințe de Allanblackia

Categorie specifică de alimente

Niveluri maxime

Denumirea alimentului nou de pe eticheta produselor alimentare care îl conțin este «Ulei din semințe de Allanblackia»”

 

Grăsimi galbene tartinabile și produse tartinabile pe bază de smântână

30 g/100 g

Amestecuri de uleiuri vegetale (*) și lapte (care se încadrează în categoria alimentară: Produse analoge lactatelor, inclusiv preparate de albire a băuturilor)

30 g/100 g

(*)

Cu excepția uleiurilor de măsline și a uleiurilor din turte de măsline, astfel cum sunt definite în partea VIII din anexa VII la Regulamentul (UE) nr. 1308/2013

2.

Rubrica referitoare la „Ulei din semințe de Allanblackia” din tabelul 2 (Specificații) se înlocuiește cu următorul text:

Alimente noi autorizate

Specificații

Ulei din semințe de Allanblackia

Descriere/Definiție:

Uleiul din semințe de Allanblackia se obține din semințe din următoarele specii de Allanblackia: A. floribunda (sinonim cu A. parviflora) și A. stuhlmannii.

Compoziția acizilor grași (ca % din acizii grași totali):

Acid lauric – Acid miristic – Acid palmitic (C12:0 – C14:0 – C16:0): suma acestor acizi < 4,0 %

Acid stearic (C18:0): 45-58 %

Acid oleic (C18:1): 40-51 %

Acizi grași polinesaturați (PUFA): < 2 %

Caracteristici:

Acizi grași liberi: maxim 0,1 % din acizii grași totali

Acizi grași trans: maxim 1,0 % din acizii grași totali

Indice de peroxid: maxim 1,0 meq/kg

Substanță nesaponificabilă: maxim 1,0 % (g/g) din ulei

Indice de saponificare: 185-198 mg KOH/g”


25.1.2019   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 23/14


REGULAMENTUL DE PUNERE ÎN APLICARE (UE) 2019/111 AL COMISIEI

din 24 ianuarie 2019

privind autorizarea extractului de hamei (Humulus lupulus L. flos) ca aditiv pentru hrana purceilor înțărcați, a porcilor pentru îngrășare, a speciilor minore de porcine înțărcate și pentru îngrășare

(Text cu relevanță pentru SEE)

COMISIA EUROPEANĂ,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1831/2003 al Parlamentului European și al Consiliului din 22 septembrie 2003 privind aditivii din hrana animalelor, în special articolul 9 alineatul (2) (1),

întrucât:

(1)

Regulamentul (CE) nr. 1831/2003 prevede autorizarea aditivilor destinați utilizării în hrana animalelor.

(2)

În conformitate cu articolul 7 din Regulamentul (CE) nr. 1831/2003, s-a depus o cerere de autorizare a extractului de hamei (Humulus lupulus L. flos) ca aditiv pentru hrana tuturor speciilor de animale. Cererea a fost însoțită de detaliile și documentele necesare conform dispozițiilor articolului 7 alineatul (3) din regulamentul respectiv. Solicitantul a cerut ca acest aditiv să fie clasificat în categoria „aditivi senzoriali”.

(3)

Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentară („autoritatea”) a concluzionat în avizul său din 3 octombrie 2018 (2) că, în condițiile de utilizare propuse, extractul de hamei (Humulus lupulus L. flos) nu are efecte adverse asupra sănătății animalelor, asupra sănătății umane sau asupra mediului. Autoritatea a concluzionat că studiul de toleranță efectuat asupra purceilor înțărcați arată că aditivul este sigur pentru doza propusă de 50 mg/kg de hrană completă pentru animale și poate fi extrapolat la porcii pentru îngrășare și la speciile minore de porcine înțărcate și pentru îngrășare. Prin urmare, este adecvat să se autorizeze extractul de hamei ca aditiv numai pentru hrana animalelor din speciile și categoriile respective. Autoritatea a concluzionat, de asemenea, că, întrucât hameiul recoltat și extractele sale sunt universal recunoscute ca aromatizante pentru produsele alimentare, iar funcția lor în hrana pentru animale ar fi în esență aceeași ca în cazul produselor alimentare, nu a fost necesară nicio demonstrare suplimentară a eficacității. Prin urmare, concluzia respectivă poate fi extrapolată la hrana pentru animale.

(4)

Autoritatea a menționat, de asemenea, că aditivul este un potențial sensibilizant al căilor respiratorii și al pielii pentru utilizatori și conține o varietate de compuși despre care se știe că provoacă reacții alergice la persoanele sensibile. Prin urmare, ar trebui instituite măsuri de protecție adecvate.

(5)

Autoritatea nu a considerat necesară prevederea unor cerințe specifice de monitorizare ulterioară introducerii pe piață. În plus, autoritatea a verificat raportul privind metoda de analiză a aditivului în hrana pentru animale, transmis de laboratorul de referință înființat prin Regulamentul (CE) nr. 1831/2003.

(6)

Evaluarea acestui aditiv arată că sunt îndeplinite condițiile de autorizare prevăzute la articolul 5 din Regulamentul (CE) nr. 1831/2003. În consecință, utilizarea acestui aditiv ar trebui să fie autorizată, conform anexei la prezentul regulament.

(7)

Având în vedere nivelul de utilizare propus de solicitant, autoritatea a considerat că nivelul maxim de utilizare propus este sigur. În scopul efectuării de controale oficiale de-a lungul lanțului alimentar, conținutul maxim recomandat de substanță activă ar trebui să fie indicat pe eticheta aditivului pentru hrana animalelor, iar încorporarea în furaje ar trebui să se efectueze prin intermediul preamestecurilor.

(8)

Faptul că utilizarea substanțelor în cauză în apa de băut nu este autorizată nu exclude utilizarea acestora în hrana combinată pentru animale care este administrată cu ajutorul apei.

(9)

Măsurile prevăzute în prezentul regulament sunt conforme cu avizul Comitetului permanent pentru plante, animale, produse alimentare și hrană pentru animale,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

Autorizare

Substanța specificată în anexă, aparținând categoriei „aditivi senzoriali” și grupei funcționale „compuși aromatizanți”, se autorizează ca aditiv destinat hranei animalelor în condițiile stabilite în anexa respectivă.

Articolul 2

Intrare în vigoare

Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Bruxelles, 24 ianuarie 2019.

Pentru Comisie

Președintele

Jean-Claude JUNCKER


(1)  JO L 268, 18.10.2003, p. 29.

(2)  EFSA Journal 2018; 16(10):5462.


ANEXĂ

Numărul de identificare al aditivului

Numele titularului autorizației

Aditivul

Compoziția, formula chimică, descrierea, metoda analitică

Specia sau categoria de animale

Vârsta maximă

Conținutul minim

Conținutul maxim

Alte dispoziții

Sfârșitul perioadei de autorizare

mg/kg de hrană completă pentru animale cu un conținut de umiditate de 12 %

Categorie: aditivi senzoriali. Grupa funcțională: compuși aromatizanți

2b233

Extract de hamei (strobili) bogat în acizi beta

Compoziția aditivului

Preparat de extras supercritic cu dioxid de carbon de Humulus lupulus L. flos tratat cu hidroxid de potasiu pentru a forma săruri de potasiu ale acizilor beta și dizolvat în propilenglicol.

Specificațiile aditivului sunt:

Acizi beta: 40 ± 1,5 %

Acizi alfa: 0,4 ± 0,3 %

Uleiuri de hamei: 1,5 ± 0,3 %

Propilenglicol: 20 ± 15 %

Umiditate < 8 %

Cenușă: 10 ± 2 %

Alte rășini: 25 ± 8 %

8-Prenilnaringenin < 500 mg/kg

Xantohumol < 500 mg/kg

2-Metil-2-buten-2-ol < 10 mg/kg

Caracterizarea substanței active

Flori de Humulus lupulus L. flos (strobili) sub formă de pelete și extrase ulterior prin extragere supercritică cu bioxid de carbon

Formă de lichid vâscos

Numărul CAS: 8060-28-4

Număr CoE: 233

Metoda analitică  (1)

Pentru cuantificarea acizilor beta ai hameiului în aditivul destinat hranei pentru animale:

cromatografie lichidă de înaltă performanță cu fază inversată cu detecție UV (HPLC-UV) – metoda 7.7 a Convenției Europene a Berii (EBC) validată prin testare interlaboratoare

Purcei înțărcați și porci pentru îngrășare

Specii minore de porcine înțărcate și pentru îngrășare

1.

Aditivul se adaugă în hrana pentru animale sub formă de preamestec.

2.

A se menționa condițiile de depozitare și stabilitatea la tratament termic în instrucțiunile de utilizare a aditivului și a preamestecurilor.

3.

Pe eticheta aditivului și a preamestecurilor se indică următoarele:

„Conținut maxim recomandat de aditiv în hrana completă pentru animale cu un conținut de umiditate de 12 %: 50 mg/kg”

4.

Pentru utilizatorii aditivului și ai preamestecurilor, operatorii din sectorul hranei pentru animale stabilesc proceduri operaționale și măsuri organizatorice pentru a aborda riscurile potențiale în caz de inhalare, de contact cu pielea sau cu ochii. Atunci când riscurile respective nu pot fi eliminate sau reduse la minimum prin astfel de proceduri și de măsuri, aditivul și preamestecurile se utilizează purtând echipament individual de protecție, inclusiv echipament de protecție respiratorie, ochelari și mănuși de protecție.

14 februarie 2029


(1)  Detaliile metodelor analitice sunt disponibile la următoarea adresă a laboratorului de referință: https://ec.europa.eu/jrc/en/eurl/feed-additives/evaluation-reports


25.1.2019   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 23/18


REGULAMENTUL DE PUNERE ÎN APLICARE (UE) 2019/112 AL COMISIEI

din 24 ianuarie 2019

privind prețul minim de vânzare pentru laptele praf degresat pentru a treizeci și una invitație parțială de participare la licitație în cadrul procedurii de licitație deschise prin Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2016/2080

COMISIA EUROPEANĂ,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

având în vedere Regulamentul (UE) nr. 1308/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 de instituire a unei organizări comune a piețelor produselor agricole și de abrogare a Regulamentelor (CEE) nr. 922/72, (CEE) nr. 234/79, (CE) nr. 1037/2001 și (CE) nr. 1234/2007 ale Consiliului (1),

având în vedere Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2016/1240 al Comisiei din 18 mai 2016 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (UE) nr. 1308/2013 al Parlamentului European și al Consiliului în ceea ce privește intervenția publică și ajutorul pentru depozitarea privată (2), în special articolul 32,

întrucât:

(1)

Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2016/2080 al Comisiei (3) a deschis vânzările de lapte praf degresat prin procedură de licitație.

(2)

Având în vedere ofertele primite pentru a treizeci și una invitație parțială de participare la licitație, este necesar să se stabilească un preț minim de vânzare.

(3)

Măsurile prevăzute în prezentul regulament sunt conforme cu avizul Comitetului pentru organizarea comună a piețelor agricole,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

În ceea ce privește a treizeci și una invitație parțială de participare la licitație pentru vânzările de lapte praf degresat în cadrul procedurii de licitație deschise prin Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2016/2080, pentru care perioada în care trebuiau depuse oferte s-a încheiat la 22 ianuarie 2019, prețul minim de vânzare este 158,50 EUR/100 kg.

Articolul 2

Prezentul regulament intră în vigoare la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Bruxelles, 24 ianuarie 2019.

Pentru Comisie,

Pentru Președinte,

Jerzy PLEWA

Director general

Direcția Generală Agricultură și Dezvoltare Rurală


(1)  JO L 347, 20.12.2013, p. 671.

(2)  JO L 206, 30.7.2016, p. 71.

(3)  Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2016/2080 al Comisiei din 25 noiembrie 2016 de deschidere a vânzărilor de lapte praf degresat prin procedură de licitație (JO L 321, 29.11.2016, p. 45).


25.1.2019   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 23/19


REGULAMENTUL (UE) 2019/113 AL BĂNCII CENTRALE EUROPENE

din 7 decembrie 2018

de modificare a Regulamentului (UE) nr. 1333/2014 privind statisticile referitoare la piețele monetare (BCE/2018/33)

CONSILIUL GUVERNATORILOR BĂNCII CENTRALE EUROPENE,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

având în vedere Statutul Sistemului European al Băncilor Centrale și al Băncii Centrale Europene, în special articolul 5,

având în vedere Regulamentul (CE) nr. 2533/98 al Consiliului din 23 noiembrie 1998 privind colectarea informațiilor statistice de către Banca Centrală Europeană (1), în special articolul 5 alineatul (1) și articolul 6 alineatul (4),

după consultarea Comisiei Europene,

întrucât:

(1)

Regulamentul (UE) nr. 1333/2014 al Băncii Centrale Europene (BCE/2014/48) (2) prevede raportarea datelor statistice de către agenții raportori pentru ca Sistemul European al Băncilor Centrale (SEBC), în îndeplinirea atribuțiilor ce îi revin, să poată produce statistici privind piața monetară în euro.

(2)

Pentru a se asigura existența unor statistici de calitate privind piața monetară în euro, este necesară modificarea anumitor dispoziții ale Regulamentului (UE) nr. 1333/2014 (BCE/2014/48). În special, este important să se asigure că fiecare agent raportor raportează Băncii Centrale Europene (BCE) sau băncii centrale naționale (BCN) relevante toate tranzacțiile efectuate de agentul raportor cu societăți financiare (cu excepția băncilor centrale atunci când tranzacția nu este în scopuri de investiții), precum și cu administrația publică și anumite societăți nefinanciare. În plus, este necesar să se asigure că colectarea datelor beneficiază de utilizarea obligatorie extinsă a identificatorului persoanei juridice (legal entity identifier – LEI) în raportarea în Uniune.

(3)

Dată fiind importanța asigurării disponibilității în timp util a statisticilor privind piața monetară în euro, este de asemenea necesară armonizarea și întărirea obligațiilor agenților raportori de a transmite BCN sau BCE informații în timp util.

(4)

Ar trebui luate măsuri de precauție pentru a se asigura colectarea, compilarea și transmiterea informațiilor statistice de către agenții raportori într-o modalitate care să protejeze integritatea informațiilor. În special, este important să se sublinieze că informațiile statistice primite de BCN sau de BCE ar trebui să fie imparțiale, respectiv să constituie o reprezentare neutră a unor tranzacții observabile inițiate în condiții de concurență normală de agentul raportor, obiective și fiabile, pentru a respecta principiile generale din Angajamentul public al SEBC privind statisticile europene (3). În plus, agenții raportori ar trebui să asigure că orice erori în informațiile statistice raportate sunt corectate și comunicate BCE și BCN relevante cât mai repede posibil.

(5)

Punerea în aplicare a acestor dispoziții va asigura că SEBC dispune de informații statistice mai prompte, cuprinzătoare, detaliate, armonizate și fiabile privind piața monetară în euro, care vor permite o analiză mai aprofundată a mecanismului de transmisie a politicii monetare. În plus, datele colectate pot fi utilizate pentru elaborarea și administrarea unei rate a dobânzii overnight la operațiunile negarantate în euro.

(6)

Prin urmare, Regulamentul (UE) nr. 1333/2014 (BCE/2014/48) ar trebui modificat în mod corespunzător,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

Modificări

Regulamentul (UE) nr. 1333/2014 (BCE/2014/48) se modifică după cum urmează:

1.

Articolul 1 se modifică după cum urmează:

(a)

se introduce următorul punct 5a:

„5a.

«societăți financiare» înseamnă unități instituționale dotate cu personalitate juridică, care sunt producători de piață și a căror activitate principală constă în producerea de servicii financiare, astfel cum se stabilește în Sistemul european de conturi revizuit (SEC 2010), prevăzut de Regulamentul (UE) nr. 549/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (*1);

(*1)  Regulamentul (UE) nr. 549/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 21 mai 2013 privind Sistemul european de conturi naționale și regionale din Uniunea Europeană (JO L 174, 26.6.2013, p. 1).”;"

(b)

punctele 3-5 se elimină;

(c)

punctul 9 se înlocuiește cu următorul text:

„9.

«statistici referitoare la piețele monetare» înseamnă statisticile referitoare la tranzacții garantate, negarantate și cu instrumente financiare derivate având ca obiect instrumente de piață monetară, încheiate în perioada de raportare relevantă între agenți raportori și societăți financiare (cu excepția băncilor centrale atunci când tranzacția nu este în scopuri de investiții), administrația publică sau societăți nefinanciare clasificate ca «interbancare» în conformitate cu cadrul Basel III LCR, dar excluzând tranzacțiile intragrup;”;

(d)

punctul 14 se înlocuiește cu următorul text:

„14.

«unități de observare statistică de referință cu obligații de raportare» înseamnă IFM rezidente în zona euro, cu excepția băncilor centrale și a FPM, care atrag depozite exprimate în euro și/sau emit orice alt instrument de natura datoriei și/sau acordă credite exprimate în euro, astfel cum sunt enumerate în anexele I, II sau III, de la/către alte societăți financiare, administrația publică sau societăți nefinanciare;”;

(e)

se introduce următorul punct 20a:

„20a.

«instituție de credit» are sensul definit la articolul 4 alineatul (1) punctul 1 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (*2);

(*2)  Regulamentul (UE) nr. 575/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 26 iunie 2013 privind cerințele prudențiale pentru instituțiile de credit și firmele de investiții și de modificare a Regulamentului (UE) nr. 648/2012 (JO L 176, 27.6.2013, p. 1).”;"

(f)

punctul 25 se înlocuiește cu următorul text:

„25.

«swap pe indicii ratei dobânzii overnight» sau «OIS» (overnight index swap) înseamnă un swap pe rata dobânzii în care rata variabilă periodică a dobânzii este egală cu media geometrică a unei rate overnight (sau a unui indice al ratei dobânzii overnight) pe o perioadă de timp specificată. Plata finală va fi calculată ca diferența dintre rata fixă a dobânzii și rata overnight compusă înregistrată pe durata vieții OIS aplicată valorii nominale a tranzacției;”.

2.

Articolul 3 se modifică după cum urmează:

(a)

alineatul (1) se înlocuiește cu următorul text:

„(1)   În scopul elaborării periodice a statisticilor referitoare la piețele monetare, agenții raportori raportează către BCN a statului membru în care sunt rezidenți, pe bază consolidată, inclusiv pentru toate sucursalele acestora din Uniune și AELS, informații statistice zilnice referitoare la instrumentele de piață monetară. Informațiile statistice solicitate sunt specificate în anexele I, II și III. Agenții raportori raportează informațiile statistice cerute în conformitate cu standardele minime de transmitere, de acuratețe, de conformitate cu conceptele, de revizuire și de integritate a datelor prevăzute în anexa IV. BCN transmite informațiile statistice pe care le primește de la agenții raportori către BCE în conformitate cu articolul 4 alineatul (2) din prezentul regulament.”;

(b)

alineatul (2) se înlocuiește cu următorul text:

„(2)   BCN definesc și pun în aplicare mecanismele de raportare care trebuie urmate de agenții raportori cu privire la instrumentele de piață monetară. Aceste mecanisme de raportare asigură furnizarea informațiilor statistice solicitate și permit verificarea cu precizie a respectării standardelor minime prevăzute în anexa IV.”;

(c)

alineatul (5) se înlocuiește cu următorul text:

„(5)   BCN definesc și pun în aplicare mecanismele de raportare care trebuie respectate de către agenții raportori suplimentari în conformitate cu cerințele de raportare statistică naționale ale acestora. BCN se asigură că mecanismele naționale de raportare impun agenților raportori suplimentari să respecte cerințe care sunt echivalente articolelor 6-8, articolului 10 alineatul (3) și articolelor 11-12 din prezentul regulament. BCN se asigură că aceste mecanisme de raportare furnizează informațiile statistice solicitate și permit verificarea cu precizie a respectării standardelor minime prevăzute în anexa IV.”

3.

Articolul 4 se modifică după cum urmează:

(a)

alineatul (1) se înlocuiește cu următorul text:

„(1)   În cazul în care BCN decide, în conformitate cu articolul 3 alineatul (3), ca agenții raportori să raporteze informațiile statistice specificate în anexele I, II și III direct către BCE, agenții raportori transmit zilnic aceste informații către BCE, între ora 18.00 în data tranzacției și ora 7.00 ora Europei Centrale (CET) (*3), în prima zi de decontare TARGET2 după data tranzacției.

(*3)  CET ia în considerare trecerea la ora de vară a Europei Centrale.”;"

(b)

alineatul (2) se înlocuiește cu următorul text:

„(2)   În orice alt caz decât cel de la alineatul (1), BCN transmit zilnic către BCE informațiile statistice zilnice privind piața monetară, astfel cum se specifică la anexele I, II și III, pe care le primesc de la agenții raportori selectați în conformitate cu articolul 2 alineatele (2), (3) și (4) sau de la agenți raportori suplimentari selectați în conformitate cu articolul 2 alineatul (6), înainte de ora 7.00 CET în prima zi de decontare TARGET2 după data tranzacției.”;

(c)

se adaugă următorul alineat (5):

„(5)   La evaluarea măsurii în care un agent raportor a îndeplinit cerințele prevăzute la prezentul articol, încălcarea oricăruia dintre standardele minime de transmitere stabilite în anexa IV punctul 1 subpunctele (i)-(ii) constituie un caz de nerespectare a aceluiași tip de cerință de raportare în scopul stabilirii nerespectării în cadrul BCE privind nerespectarea.”

4.

Articolul 5 se elimină.

5.

Anexa I la Regulamentul (UE) nr. 1333/2014 (BCE/2014/48) se înlocuiește cu textul din anexa I la prezentul regulament.

6.

Anexa II la Regulamentul (UE) nr. 1333/2014 (BCE/2014/48) se înlocuiește cu textul din anexa II la prezentul regulament.

7.

Anexa III la Regulamentul (UE) nr. 1333/2014 (BCE/2014/48) se înlocuiește cu textul din anexa III la prezentul regulament.

8.

Anexa IV la Regulamentul (UE) nr. 1333/2014 (BCE/2014/48) se înlocuiește cu textul din anexa IV la prezentul regulament.

Articolul 2

Dispoziții finale

Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Se aplică de la 15 martie 2019.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în statele membre în conformitate cu tratatele.

Adoptat la Frankfurt pe Main, 7 decembrie 2018.

Pentru Consiliul guvernatorilor BCE

Președintele BCE

Mario DRAGHI


(1)  JO L 318, 27.11.1998, p. 8.

(2)  Regulamentul (UE) nr. 1333/2014 al Băncii Centrale Europene din 26 noiembrie 2014 privind statisticile referitoare la piețele monetare (BCE/2014/48) (JO L 359, 16.12.2014, p. 97).

(3)  Disponibil pe website-ul BCE, la adresa www.ecb.europa.eu


ANEXA I

„ANEXA I

Sistem de raportare pentru statisticile referitoare la piețele monetare în ceea ce privește tranzacțiile garantate

PARTEA 1

TIP DE INSTRUMENTE

Agenții raportori raportează către Banca Centrală Europeană (BCE) sau banca centrală națională (BCN) relevantă toate acordurile de răscumpărare și tranzacțiile inițiate în cadrul acestora, inclusiv operațiunile repo tripartite, care sunt exprimate în euro cu o scadență de până la un an inclusiv (definite drept tranzacțiile cu o scadență de cel mult 397 de zile după data decontării), între agentul raportor și societăți financiare (cu excepția băncilor centrale atunci când tranzacția nu este în scopuri de investiții), administrația publică sau societăți nefinanciare clasificate ca «interbancare» în conformitate cu cadrul Basel III LCR. Tranzacțiile intragrup sunt excluse.

PARTEA 2

TIP DE DATE

1.

Tipul de date bazate pe tranzacții (*1) care trebuie raportate pentru fiecare tranzacție:

Câmp

Descrierea datelor

Opțiune de raportare alternativă (dacă este cazul) și alte rezerve

Statutul tranzacției raportate

Acest atribut precizează dacă tranzacția este o tranzacție nouă, o modificare a unei tranzacții raportate anterior, o anulare sau o corectare a unei tranzacții raportate anterior.

 

Statutul privind novația

Acest atribut precizează dacă tranzacția este o novație.

 

Identificatorul unic al tranzacției

Codul unic care permite identificarea unei tranzacții în respectivul segment de piață.

Raportarea acestui câmp este necesară, dacă este disponibil.

Identificarea internă a tranzacției

Identificatorul intern unic al tranzacției utilizat de agentul raportor pentru fiecare tranzacție. Identificarea internă a tranzacției este unică pentru fiecare tranzacție raportată la nivel de segment de piață monetară și agent de raportare.

 

Identificarea internă conexă a tranzacției

Identificatorul intern unic al tranzacției utilizat de agentul raportor pentru tranzacția inițială care a fost ulterior novată.

Raportarea acestui câmp este obligatorie, atunci când este aplicabil.

Identificarea internă a tranzacției atribuită de contraparte

Identificarea internă a tranzacției atribuită de contrapartea agentului raportor aceleiași tranzacții.

Raportarea acestui câmp este necesară, dacă este disponibil.

Identificarea contrapărții

Un cod de identificare utilizat pentru a recunoaște contrapartea agentului raportor pentru tranzacția raportată.

Codul LEI (identificatorul persoanei juridice) trebuie utilizat în toate împrejurările în care contrapărții i-a fost atribuit un asemenea identificator. Sectorul contrapărții și localizarea contrapărții trebuie raportate dacă nu este atribuit un cod LEI.

Sectorul contrapărții

Sectorul instituțional al contrapărții.

Obligatoriu în cazul în care nu este furnizată identificarea contrapărții.

Localizarea contrapărții

Codul de țară al Organizației Internaționale de Standardizare (ISO) pentru țara în care este înregistrată contrapartea.

Obligatoriu în cazul în care nu este furnizată identificarea contrapărții.

Identificarea agentului tripartit

Identificatorul contrapărții pentru agentul tripartit.

Raportarea acestui câmp este necesară pentru tranzacțiile tripartite.

Codul LEI trebuie utilizat în toate împrejurările în care agentului i-a fost atribuit un asemenea identificator.

Data raportării

Data și ora de început și de sfârșit ale perioadei la care se referă datele privind tranzacțiile din fișier.

 

Marca temporală electronică

Momentul în care o tranzacție este încheiată sau înregistrată.

 

Data tranzacției

Data la care părțile încheie tranzacția financiară.

 

Data decontării

Data la care numerarul este transmis inițial în schimbul activului, astfel cum s-a convenit prin contract.

În cazul unei reînnoiri a unor tranzacții de răscumpărare pe bază deschisă, aceasta este data la care reînnoirea se decontează, chiar dacă nu are loc un schimb de numerar.

Data scadenței

Data răscumpărării, respectiv data la care numerarul trebuie rambursat sau primit în schimbul activului depus sau primit drept colateral.

 

Tipul tranzacției

Acest atribut precizează dacă tranzacția se desfășoară pentru luarea sau darea de numerar cu împrumut.

 

Valoarea nominală a tranzacției

Suma în euro dată sau luată cu împrumut inițial.

 

Tipul de rată

Pentru a identifica dacă instrumentul are o rată fixă sau variabilă.

 

Rata tranzacției

Rata dobânzii, exprimată în conformitate cu convenția ACT/360 a piețelor monetare, la care a fost încheiat acordul de răscumpărare și la care este remunerat numerarul împrumutat.

Raportarea acestui câmp este necesară numai pentru instrumentele cu rată fixă.

Indicele ratei de referință

Numărul internațional de identificare a valorilor mobiliare (International Securities Identification Number – ISIN) al ratei de referință de bază în funcție de care sunt calculate plățile periodice ale dobânzii.

Raportarea acestui câmp este necesară numai pentru instrumentele cu rată variabilă.

Marja în puncte de bază

Numărul de puncte de bază adăugate (dacă este pozitiv) la rata de referință de bază sau scăzute (dacă este negativ) din aceasta pentru a calcula rata efectivă a dobânzii aplicabilă pentru o anumită perioadă la emiterea instrumentului cu rată variabilă.

Raportarea acestui câmp este necesară numai pentru instrumentele cu rată variabilă.

Numărul ISIN al colateralului

Numărul ISIN al activului constituit drept colateral.

Raportarea acestui câmp este opțională pentru acordurile de răscumpărare tripartite care nu sunt efectuate în schimbul unui coș de valori mobiliare pentru care există un număr ISIN generic sau pentru tipurile de colateral pentru care nu este disponibil un număr ISIN.

Atunci când nu este furnizat numărul ISIN al activului adus în garanție, trebuie furnizate tipul de colateral, sectorul emitentului de colateral și portofoliul de colateral.

Portofoliul de colateral

Pentru a se indica dacă activul constituit drept colateral este un portofoliu de colateral.

 

Tipul de colateral

Pentru a se identifica clasa de active constituită drept colateral.

Obligatoriu în cazul în care nu este furnizat numărul ISIN al colateralului.

Sectorul emitentului de colateral

Sectorul instituțional al emitentului colateralului.

Obligatoriu în cazul în care nu este furnizat numărul ISIN al colateralului.

Indicatorul colateralului special

Pentru a identifica toate acordurile de răscumpărare desfășurate cu colateral general și cele desfășurate cu colateral special.

A se raporta numai dacă este fezabil pentru agentul raportor.

Valoarea nominală a colateralului

Valoarea nominală în euro a activelor constituite drept colateral.

Opțional pentru operațiuni repo tripartite și pentru orice tranzacție în care activele constituite drept colateral nu sunt identificate printr-un număr ISIN.

Marja de ajustare a colateralului

O măsură de control al riscurilor aplicată colateralului suport, unde valoarea acestui colateral se calculează ca valoare de piață a activelor minus un anumit procent (marjă de ajustare).

Raportarea acestui câmp este necesară pentru tranzacțiile cu colateral unic, în rest este opțională.

2.

Prag de semnificație

Tranzacțiile încheiate cu societățile nefinanciare ar trebui raportate numai atunci când sunt încheiate cu societăți nefinanciare clasificate ca «interbancare» pe baza cadrului Basel III LCR (*2).


(*1)  Standardele de raportare electronică și specificațiile tehnice ale datelor sunt stabilite separat. Acestea sunt disponibile pe website-ul BCE, la adresa www.ecb.europa.eu

(*2)  A se vedea «Basel III: Indicele de acoperire a lichidității și instrumentele de monitorizare a riscurilor legate de lichiditate» (Basel III: The Liquidity Coverage Ratio and liquidity risk monitoring tools), Comitetul de la Basel pentru supraveghere bancară, ianuarie 2013, pp. 23-27, disponibil pe website-ul Băncii Reglementelor Internaționale, la adresa www.bis.org


ANEXA II

„ANEXA II

Sistem de raportare pentru statisticile referitoare la piețele monetare în ceea ce privește tranzacțiile negarantate

PARTEA 1

TIP DE INSTRUMENTE

1.

Agenții raportori raportează către Banca Centrală Europeană (BCE) sau banca centrală națională (BCN) relevantă:

(a)

toate împrumuturile luate utilizând instrumentele definite în tabelul de mai jos, care sunt exprimate în euro cu o scadență de până la un an inclusiv (definite drept tranzacțiile cu o scadență de cel mult 397 de zile după data decontării), de agentul raportor de la societăți financiare (cu excepția băncilor centrale atunci când tranzacția nu este în scopuri de investiții), administrația publică sau societăți nefinanciare clasificate ca «interbancare» în conformitate cu cadrul Basel III LCR;

(b)

toate tranzacțiile de creditare exprimate în euro acordate altor instituții de credit cu o scadență de până la un an inclusiv (definite drept tranzacțiile cu o scadență de cel mult 397 de zile după data decontării) prin depozite negarantate sau depozite la vedere sau prin cumpărarea de la instituțiile de credit emitente de efecte de comerț, certificate de depozit, valori mobiliare cu rată variabilă și alte titluri de natura datoriei cu o scadență de până la un an.

În sensul punctului 1 literele (a) și (b) de mai sus, tranzacțiile intragrup sunt excluse.

2.

Tabelul de mai jos oferă o descriere standard detaliată a categoriilor de instrumente pentru tranzacțiile pentru care agenții raportori trebuie să transmită raportări BCE. În cazul în care agenții raportori trebuie să raporteze tranzacțiile către BCN ale acestora, BCN relevantă ar trebui să transpună aceste descrieri ale categoriilor de instrumente la nivel național în conformitate cu prezentul regulament.

Tipul de instrument

Descriere

Depozite

Depozite negarantate purtătoare de dobândă (inclusiv depozite la vedere, dar exclusiv conturile curente) care sunt fie rambursabile la cerere, fie au o scadență de cel mult un an, respectiv cel mult 397 de zile de la data decontării, și care sunt fie luate cu împrumut, fie plasate de agentul raportor.

Depozit la vedere/Sume la vedere

Conturi de numerar cu modificări zilnice ale ratei dobânzii aplicabile, care generează plăți ale dobânzii sau calcule la intervale regulate, și cu o perioadă de notificare pentru retragerea banilor.

Cont de economii cu o perioadă de notificare pentru retragerea banilor.

Certificat de depozit

Un instrument de natura datoriei cu rată fixă a dobânzii, în formă negociabilă sau nu, emis de o IFM, care dă dreptul titularului la o rată specifică fixă a dobânzii pe o durată fixă definită, de până la un an, respectiv cel mult 397 de zile de la data decontării, și care este fie purtător de dobânzi, fie cu discont.

Efecte de comerț

Un instrument de natura datoriei negarantat emis de o IFM, care are o scadență de cel mult un an, respectiv cel mult 397 de zile de la data decontării, care este fie purtător de dobânzi, fie cu discont.

Titluri pe termen scurt garantate cu active

Un instrument de natura datoriei emis de o IFM, care are o scadență de cel mult un an, respectiv cel mult 397 de zile de la data decontării, care este fie purtător de dobânzi, fie cu discont, și care este garantat de un anumit tip de colateral.

Valoare mobiliară cu rată variabilă

Un instrument de natura datoriei pentru care plățile periodice ale dobânzii se calculează pe baza valorii, respectiv prin fixarea unei rate de referință de bază, precum rata dobânzii interbancare oferită la operațiunile în euro (Euro Interbank Offered Rate – Euribor), la date predefinite cunoscute drept date de fixare, și care are o scadență de cel mult un an, respectiv cel mult 397 de zile de la data decontării.

Alte titluri de natura datoriei pe termen scurt

Valori mobiliare nesubordonate, altele decât titlurile de participație, cu o scadență de până la un an, respectiv cel mult 397 de zile de la data decontării, emise de agenții raportori, care sunt instrumente negociabile și tranzacționate în mod obișnuit pe piețele secundare sau care pot fi compensate pe piață și care nu conferă deținătorului vreun drept de proprietate asupra instituției emitente. Acest post include:

(a)

valori mobiliare care conferă deținătorului un drept necondiționat la un venit fix sau determinat prin contract sub forma plății de cupoane și/sau a unei sume fixe stabilite la o anumită dată (sau date) sau începând de la o dată definită la momentul emisiunii;

(b)

instrumente nenegociabile emise de agenții raportori care, ulterior, devin negociabile și ar trebui reclasificate ca «titluri de natura datoriei».

PARTEA 2

TIP DE DATE

1.

Tipul de date bazate pe tranzacții (*1) care trebuie raportate pentru fiecare tranzacție:

Câmp

Descrierea datelor

Opțiune de raportare alternativă (dacă este cazul) și rezerve suplimentare

Statutul tranzacției raportate

Acest atribut precizează dacă tranzacția este o tranzacție nouă, o modificare a unei tranzacții raportate anterior, o anulare sau o corectare a unei tranzacții raportate anterior.

 

Statutul privind novația

Acest atribut precizează dacă tranzacția este o novație.

 

Identificatorul unic al tranzacției

Codul unic care permite identificarea unei tranzacții în respectivul segment de piață.

Raportarea acestui câmp este necesară, dacă este disponibil.

Identificarea internă a tranzacției

Identificatorul intern unic al tranzacției utilizat de agentul raportor pentru fiecare tranzacție. Identificarea internă a tranzacției este unică pentru fiecare tranzacție raportată la nivel de segment de piață monetară și agent de raportare.

 

Identificarea internă conexă a tranzacției

Identificatorul intern unic al tranzacției utilizat de agentul raportor pentru tranzacția inițială care a fost ulterior novată.

Raportarea acestui câmp este obligatorie, atunci când este aplicabil.

Identificarea internă a tranzacției atribuită de contraparte

Identificarea internă a tranzacției atribuită de contrapartea agentului raportor aceleiași tranzacții.

Raportarea acestui câmp este necesară, dacă este disponibil.

Identificarea contrapărții

Un cod de identificare utilizat pentru a recunoaște contrapartea agentului raportor pentru tranzacția raportată.

Codul LEI (identificatorul persoanei juridice) trebuie utilizat în toate împrejurările în care contrapărții i-a fost atribuit un asemenea identificator. Sectorul contrapărții și localizarea contrapărții trebuie raportate dacă nu este atribuit un cod LEI.

Sectorul contrapărții

Sectorul instituțional al contrapărții.

Obligatoriu în cazul în care nu este furnizată identificarea contrapărții.

Localizarea contrapărții

Codul de țară al Organizației Internaționale de Standardizare (ISO) pentru țara în care este înregistrată contrapartea.

Obligatoriu în cazul în care nu este furnizată identificarea contrapărții.

Data raportării

Data și ora de început și de sfârșit ale perioadei la care se referă datele privind tranzacțiile din fișier.

 

Marca temporală electronică

Momentul în care o tranzacție este încheiată sau înregistrată.

 

Data tranzacției

Data la care părțile încheie tranzacția financiară raportată.

 

Data decontării

Data la care suma de bani este transmisă de contrapărți sau la care se decontează cumpărarea sau vânzarea unui instrument de natura datoriei.

În cazul depozitelor la vedere și al altor împrumuturi/credite negarantate rambursabile la cerere, data la care depozitul este reînnoit (respectiv la care ar fi fost rambursat dacă ar fi fost închis și nu ar fi fost reînnoit).

Data scadenței

Data la care suma de bani trebuie rambursată de către debitor creditorului sau la care un instrument de natura datoriei ajunge la scadență și trebuie rambursat.

 

Tipul de instrument

Instrumentul prin care are loc creditarea.

 

Tipul tranzacției

Acest atribut precizează dacă tranzacția constă în luare de numerar cu împrumut sau în dare de numerar cu împrumut.

 

Valoarea nominală a tranzacției

Suma de bani în euro dată sau luată cu împrumut în depozite. În cazul titlurilor de natura datoriei, este valoarea nominală a valorii mobiliare emise/cumpărate.

 

Prețul de încheiere al tranzacției

Prețul brut (respectiv, prețul care include orice dobândă acumulată) la care valoarea mobiliară este emisă sau tranzacționată, în puncte procentuale.

A se raporta ca 100 pentru depozitele negarantate.

Tipul de rată

Pentru a identifica dacă instrumentul are o rată fixă sau variabilă.

 

Rata tranzacției

Rata dobânzii, exprimată în conformitate cu convenția ACT/360 a piețelor monetare, la care a fost efectuat depozitul și la care este remunerată suma în numerar dată cu împrumut. În cazul instrumentelor de natura datoriei, aceasta este rata efectivă a dobânzii, exprimată în conformitate cu convenția ACT/360 a piețelor monetare, la care a fost emis sau cumpărat instrumentul.

Raportarea acestui câmp este necesară numai pentru instrumentele cu rată fixă.

Indicele ratei de referință

Numărul internațional de identificare a valorilor mobiliare (International Securities Identification Number – ISIN) al ratei de referință de bază în funcție de care sunt calculate plățile periodice ale dobânzii.

Raportarea acestui câmp este necesară numai pentru instrumentele cu rată variabilă.

Marja în puncte de bază

Numărul de puncte de bază adăugate (dacă este pozitiv) la indicele ratei de referință sau scăzute (dacă este negativ) din acesta pentru a calcula rata efectivă a dobânzii aplicabilă pentru o anumită perioadă la emiterea instrumentului cu rată variabilă.

Raportarea acestui câmp este necesară numai pentru instrumentele cu rată variabilă.

Opțiune de cumpărare sau de vânzare

Pentru a identifica dacă instrumentul are o opțiune de cumpărare sau o opțiune de vânzare.

Raportarea acestui câmp este necesară numai pentru instrumentele care pot fi răscumpărate/lichidate înainte de scadență.

Prima dată de exercitare a opțiunii de cumpărare/vânzare

Prima dată la care opțiunea de cumpărare sau opțiunea de vânzare poate fi exercitată.

Raportarea acestui câmp este necesară numai pentru instrumentele cu o opțiune de cumpărare sau o opțiune de vânzare care poate fi exercitată la una sau mai multe date predefinite.

Perioadă de preaviz pentru cumpărare/vânzare

Numărul de zile calendaristice pe care deținătorul/emitentul instrumentului le va acorda emitentului/deținătorului instrumentului înainte de exercitarea opțiunii de vânzare/cumpărare.

Raportarea acestui câmp este necesară numai pentru toate instrumentele/tranzacțiile cu o perioadă de preaviz pentru opțiunea de cumpărare/vânzare și pentru depozitele rambursabile cu o perioadă de preaviz convenită în prealabil.

2.

Prag de semnificație:

Tranzacțiile încheiate cu societățile nefinanciare ar trebui raportate numai atunci când sunt încheiate cu societăți nefinanciare clasificate ca «interbancare» pe baza cadrului Basel III LCR.


(*1)  Standardele de raportare electronică și specificațiile tehnice ale datelor sunt stabilite separat. Acestea sunt disponibile pe website-ul BCE, la adresa www.ecb.europa.eu


ANEXA III

„ANEXA III

Sistem de raportare pentru statisticile referitoare la piețele monetare în ceea ce privește tranzacțiile cu instrumente financiare derivate

PARTEA 1

TIP DE INSTRUMENTE

Agenții raportori raportează către Banca Centrală Europeană (BCE) sau banca centrală națională (BCN) relevantă:

(a)

toate tranzacțiile de swap pe cursul de schimb, în care se cumpără/vinde euro la vedere în schimbul unei monede străine și se vinde/cumpără înapoi la o dată forward la un curs de schimb valutar forward convenit în prealabil cu o scadență de până la un an inclusiv (definite drept tranzacțiile cu o scadență de cel mult 397 zile de la data decontării componentei la vedere a tranzacției de swap pe cursul de schimb), între agentul raportor și societăți financiare (cu excepția băncilor centrale atunci când tranzacția nu este în scopuri de investiții), administrația publică sau societăți nefinanciare clasificate ca «interbancare» în conformitate cu cadrul Basel III LCR;

(b)

tranzacții swap pe indicii ratei dobânzii overnight (overnight index swaps) (OIS) exprimate în euro între agentul raportor și societăți financiare (cu excepția băncilor centrale atunci când tranzacția nu este în scopuri de investiții), administrația publică sau societăți nefinanciare clasificate ca «interbancare» în conformitate cu cadrul Basel III LCR.

În sensul literelor (a) și (b) de mai sus, tranzacțiile intragrup sunt excluse.

PARTEA 2

TIP DE DATE

1.

Tipul de date bazate pe tranzacții (*1) pentru tranzacțiile de swap pe cursul de schimb care trebuie raportate pentru fiecare tranzacție:

Câmp

Descrierea datelor

Opțiune de raportare alternativă (dacă este cazul) și alte rezerve

Statutul tranzacției raportate

Acest atribut precizează dacă tranzacția este o tranzacție nouă, o modificare a unei tranzacții raportate anterior, o anulare sau o corectare a unei tranzacții raportate anterior.

 

Statutul privind novația

Acest atribut precizează dacă tranzacția este o novație.

 

Identificatorul unic al tranzacției

Codul unic care permite identificarea unei tranzacții în respectivul segment de piață.

Raportarea acestui câmp este necesară, dacă este disponibil.

Identificarea internă a tranzacției

Identificatorul intern unic al tranzacției utilizat de agentul raportor pentru fiecare tranzacție. Identificarea internă a tranzacției este unică pentru fiecare tranzacție raportată la nivel de segment de piață monetară și agent de raportare.

 

Identificarea internă conexă a tranzacției

Identificatorul intern unic al tranzacției utilizat de agentul raportor pentru tranzacția inițială care a fost ulterior novată.

Raportarea acestui câmp este obligatorie, atunci când este aplicabil.

Identificarea internă a tranzacției atribuită de contraparte

Identificarea internă a tranzacției atribuită de contrapartea agentului raportor aceleiași tranzacții.

Raportarea acestui câmp este necesară, dacă este disponibil.

Identificarea contrapărții

Un cod de identificare utilizat pentru a recunoaște contrapartea agentului raportor pentru tranzacția raportată.

Codul LEI (identificatorul persoanei juridice) trebuie utilizat în toate împrejurările în care contrapărții i-a fost atribuit un asemenea identificator. Sectorul contrapărții și localizarea contrapărții trebuie raportate dacă nu este atribuit un cod LEI.

Sectorul contrapărții

Sectorul instituțional al contrapărții.

Obligatoriu în cazul în care nu este furnizat codul contrapărții.

Localizarea contrapărții

Codul de țară al Organizației Internaționale de Standardizare (ISO) pentru țara în care este înregistrată contrapartea.

Obligatoriu în cazul în care nu este furnizată identificarea contrapărții.

Data raportării

Data și ora de început și de sfârșit ale perioadei la care se referă datele privind tranzacțiile din fișier.

 

Marca temporală electronică

Momentul în care o tranzacție este încheiată sau înregistrată.

 

Data tranzacției

Data la care părțile încheie tranzacția financiară raportată.

 

Data valorii la vedere

Data la care o parte vinde celeilalte părți o cantitate specificată dintr-o monedă specificată în schimbul plății unei sume convenite dintr-o monedă specificată diferită, pe baza unui curs de schimb valutar cunoscut drept cursul de schimb valutar la vedere.

 

Data scadenței

Data la care tranzacția de swap pe cursul de schimb expiră, iar moneda vândută la data valorii la vedere este răscumpărată.

 

Tipul de tranzacție valutară

Acest atribut precizează dacă suma în euro raportată la valoarea nominală a tranzacției este cumpărată sau vândută la data valorii la vedere.

Acesta ar trebui să se refere la operațiunea cu euro la vedere, respectiv dacă euro este vândut sau cumpărat la data valorii la vedere.

 

Valoarea nominală a tranzacției

Valoarea nominală în euro a tranzacției de swap pe cursul de schimb.

 

Codul monedei străine

Codul internațional ISO de trei cifre al monedei cumpărate/vândute în schimbul euro.

 

Cursul de schimb valutar la vedere

Cursul de schimb valutar între euro și moneda străină aplicabil primei componente a tranzacției de swap pe cursul de schimb.

 

Puncte forward valutare

Diferența dintre cursul de schimb valutar forward și cursul de schimb valutar la vedere exprimată în puncte de bază, cotată în conformitate cu convențiile predominante ale pieței pentru perechea valutară respectivă.

 

2.

Tipul de date bazate pe tranzacții pentru tranzacțiile OIS care trebuie raportate pentru fiecare tranzacție:

Câmp

Descrierea datelor

Opțiune de raportare alternativă (dacă este cazul) și alte rezerve

Statutul tranzacției raportate

Acest atribut precizează dacă tranzacția este o tranzacție nouă, o modificare a unei tranzacții raportate anterior, o anulare sau o corectare a unei tranzacții raportate anterior.

 

Statutul privind novația

Acest atribut precizează dacă tranzacția este o novație.

 

Identificatorul unic al tranzacției

Codul unic care permite identificarea unei tranzacții în respectivul segment de piață.

Raportarea acestui câmp este necesară, dacă este disponibil.

Identificarea internă a tranzacției

Identificatorul intern unic al tranzacției utilizat de agentul raportor pentru fiecare tranzacție. Identificarea internă a tranzacției este unică pentru fiecare tranzacție raportată la nivel de segment de piață monetară și agent de raportare.

 

Identificarea internă conexă a tranzacției

Identificatorul intern unic al tranzacției utilizat de agentul raportor pentru tranzacția inițială care a fost ulterior novată.

Raportarea acestui câmp este obligatorie, atunci când este aplicabil.

Identificarea internă a tranzacției atribuită de contraparte

Identificarea internă a tranzacției atribuită de contrapartea agentului raportor aceleiași tranzacții.

Raportarea acestui câmp este necesară, dacă este disponibil.

Identificarea contrapărții

Un cod de identificare utilizat pentru a recunoaște contrapartea agentului raportor pentru tranzacția raportată.

Codul LEI trebuie utilizat în toate împrejurările în care contrapărții i-a fost atribuit un asemenea identificator. Sectorul contrapărții și localizarea contrapărții trebuie raportate dacă nu este atribuit un cod LEI.

Sectorul contrapărții

Sectorul instituțional al contrapărții.

Obligatoriu în cazul în care nu este furnizată identificarea contrapărții.

Localizarea contrapărții

Codul ISO de țară pentru țara în care este înregistrată contrapartea.

Obligatoriu în cazul în care nu este furnizată identificarea contrapărții.

Data raportării

Data și ora de început și de sfârșit ale perioadei la care se referă datele privind tranzacțiile din fișier.

 

Marca temporală electronică

Momentul în care o tranzacție este încheiată sau înregistrată.

Opțional.

Data tranzacției

Data la care părțile încheie tranzacția financiară.

 

Data inițială

Data la care se calculează rata overnight a componentei variabile.

 

Data scadenței

Ultima dată a intervalului în care se calculează rata overnight compusă.

 

Rată fixă a dobânzii

Rata fixă utilizată în calcularea profitului OIS.

 

Tipul tranzacției

Acest atribut precizează dacă rata fixă a dobânzii este plătită sau primită de agentul raportor.

 

Valoarea nominală a tranzacției

Valoarea nominală a OIS.

 

3.

Prag de semnificație:

Tranzacțiile încheiate cu societățile nefinanciare ar trebui raportate numai atunci când sunt încheiate cu societăți nefinanciare clasificate ca «interbancare» pe baza cadrului Basel III LCR.


(*1)  Standardele de raportare electronică și specificațiile tehnice ale datelor sunt stabilite separat. Acestea sunt disponibile pe website-ul BCE, la adresa www.ecb.europa.eu


ANEXA IV

„ANEXA IV

Standarde minime ce trebuie aplicate de către unitățile de observare statistică efective cu obligații de raportare

Agenții raportori trebuie să îndeplinească următoarele standarde minime pentru a respecta cerințele de raportare statistică ale Băncii Centrale Europene (BCE).

1.

Standarde minime de transmitere:

(i)

raportarea trebuie să se efectueze la timp și în termenele stabilite de BCE și banca centrală națională (BCN) relevantă;

(ii)

forma și modul de prezentare a rapoartelor statistice trebuie să respecte cerințele tehnice de raportare stabilite de BCE și BCN relevantă;

(iii)

agentul raportor trebuie să furnizeze BCE și BCN relevante detaliile uneia sau mai multor persoane de contact;

(iv)

trebuie respectate specificațiile tehnice pentru transmiterea datelor către BCE și BCN relevantă.

2.

Standarde minime de acuratețe:

(i)

informațiile statistice trebuie să fie corecte;

(ii)

agenții raportori trebuie să fie în măsură să furnizeze informații privind evoluțiile reflectate de datele transmise;

(iii)

informațiile statistice trebuie să fie complete și să nu conțină lacune continue și structurale; lacunele existente trebuie să fie semnalate, explicate BCE și BCN relevante și, acolo unde este cazul, completate cât mai curând posibil;

(iv)

agenții raportori trebuie să respecte dimensiunile, politica de rotunjire și zecimalele stabilite de BCE și BCN relevantă pentru transmiterea tehnică a datelor.

3.

Standarde minime de conformitate cu conceptele:

(i)

informațiile statistice trebuie să fie conforme cu definițiile și clasificările din prezentul regulament;

(ii)

în cazul unor abateri de la aceste definiții și clasificări, agenții raportori trebuie să monitorizeze și să cuantifice periodic diferența dintre măsura utilizată și măsura prevăzută în prezentul regulament;

(iii)

agenții raportori trebuie să fie în măsură să explice diferențele dintre datele transmise și cifrele pentru perioadele anterioare.

4.

Standarde minime de revizuire:

Trebuie respectate politica și procedurile de revizuire stabilite de BCE și de BCN relevantă. Revizuirile care se abat de la revizuirile obișnuite trebuie să fie însoțite de note explicative.

5.

Standarde minime pentru integritatea datelor:

(i)

informațiile statistice trebuie compilate și transmise de agenții raportori în mod imparțial și obiectiv;

(ii)

erorile în datele transmise trebuie corectate și comunicate de agenții raportori BCE și BCN relevante cât mai repede posibil.


DIRECTIVE

25.1.2019   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 23/35


DIRECTIVA DE PUNERE ÎN APLICARE (UE) 2019/114 A COMISIEI

din 24 ianuarie 2019

de modificare a Directivelor 2003/90/CE și 2003/91/CE de stabilire a măsurilor de punere în aplicare în sensul articolului 7 din Directiva 2002/53/CE a Consiliului și, respectiv, al articolului 7 din Directiva 2002/55/CE a Consiliului, în ceea ce privește caracteristicile minime care trebuie vizate în cursul verificării și condițiile minime pentru verificarea anumitor soiuri de specii de plante agricole și de specii de legume

(Text cu relevanță pentru SEE)

COMISIA EUROPEANĂ,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

având în vedere Directiva 2002/53/CE a Consiliului din 13 iunie 2002 privind Catalogul comun al soiurilor de plante agricole (1), în special articolul 7 alineatul (2) literele (a) și (b),

având în vedere Directiva 2002/55/CE a Consiliului din 13 iunie 2002 privind comercializarea semințelor de legume (2), în special articolul 7 alineatul (2) literele (a) și (b),

întrucât:

(1)

Directivele 2003/90/CE (3) și 2003/91/CE (4) ale Comisiei au fost adoptate pentru a se asigura că soiurile incluse de statele membre în cataloagele lor naționale sunt conforme cu protocoalele stabilite de Oficiul Comunitar pentru Soiuri de Plante (OCSP) în ceea ce privește caracteristicile minime care trebuie vizate în cursul verificării diverselor specii și condițiile minime pentru verificarea soiurilor, în măsura în care au fost stabilite astfel de protocoale. În ceea ce privește speciile care nu fac obiectul protocoalelor OCSP, directivele menționate prevăd aplicarea orientărilor Uniunii Internaționale pentru Protecția Noilor Soiuri de Plante (UPOV).

(2)

De la ultima modificare a Directivelor 2003/90/CE și 2003/91/CE prin Directiva de punere în aplicare (UE) 2018/100 (5), OCSP și UPOV au stabilit noi protocoale și orientări și le-au actualizat pe cele existente.

(3)

Prin urmare, Directivele 2003/90/CE și 2003/91/CE ar trebui modificate în consecință.

(4)

Măsurile prevăzute în prezenta directivă sunt conforme cu avizul Comitetului permanent pentru plante, animale, produse alimentare și hrană pentru animale,

ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:

Articolul 1

Anexele I și II la Directiva 2003/90/CE se înlocuiesc cu textul din partea A a anexei la prezenta directivă.

Articolul 2

Anexele la Directiva 2003/91/CE se înlocuiesc cu textul din partea B a anexei la prezenta directivă.

Articolul 3

Pentru verificările începute înainte de 1 septembrie 2019, statele membre pot aplica Directivele 2003/90/CE și 2003/91/CE în versiunea aplicabilă înainte de modificarea lor prin prezenta directivă.

Articolul 4

Statele membre adoptă și publică până la 31 august 2019, cel târziu, actele cu putere de lege și actele administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive. Statele membre comunică de îndată Comisiei textul respectivelor acte.

Statele membre aplică aceste acte începând cu 1 septembrie 2019.

Atunci când statele membre adoptă respectivele acte, ele cuprind o trimitere la prezenta directivă sau sunt însoțite de o astfel de trimitere la data publicării lor oficiale. Statele membre stabilesc modalitatea de efectuare a acestei trimiteri.

Articolul 5

Prezenta directivă intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Articolul 6

Prezenta directivă se adresează statelor membre.

Adoptată la Bruxelles, 24 ianuarie 2019.

Pentru Comisie

Președintele

Jean-Claude JUNCKER


(1)  JO L 193, 20.7.2002, p. 1.

(2)  JO L 193, 20.7.2002, p. 33.

(3)  Directiva 2003/90/CE a Comisiei din 6 octombrie 2003 de stabilire a măsurilor de punere în aplicare a articolului 7 din Directiva 2002/53/CE a Consiliului în ceea ce privește caracteristicile minime de analizat și condițiile minime de verificare a anumitor soiuri de specii de plante agricole (JO L 254, 8.10.2003, p. 7).

(4)  Directiva 2003/91/CE a Comisiei din 6 octombrie 2003 de stabilire a normelor de aplicare a dispozițiilor articolului 7 din Directiva 2002/55/CE a Consiliului privind numărul minim de caracteristici care trebuie examinate și condițiile minime necesare pentru examinarea anumitor soiuri de legume (JO L 254, 8.10.2003, p. 11).

(5)  Directiva de punere în aplicare (UE) 2018/100 a Comisiei din 22 ianuarie 2018 de modificare a Directivelor 2003/90/CE și 2003/91/CE de stabilire a măsurilor de punere în aplicare în sensul articolului 7 din Directiva 2002/53/CE a Consiliului și, respectiv, al articolului 7 din Directiva 2002/55/CE a Consiliului, în ceea ce privește caracteristicile minime care trebuie vizate în cursul verificării și condițiile minime pentru verificarea anumitor soiuri de specii de plante agricole și de specii de legume (JO L 17, 23.1.2018, p. 34).


ANEXĂ

PARTEA A

„ANEXA I

Lista speciilor menționate la articolul 1 alineatul (2) litera (a) care trebuie să respecte protocoalele tehnice ale OCSP  (1)

Denumire științifică

Denumire comună

Protocol OCSP

Festuca arundinacea Schreb.

Păiuș înalt

TP 39/1 din 1.10.2015

Festuca filiformis Pourr.

Păiușul oilor, cu frunze mici

TP 67/1 din 23.6.2011

Festuca ovina L.

Păiușul oilor

TP 67/1 din 23.6.2011

Festuca pratensis Huds.

Păiuș de pășune

TP 39/1 din 1.10.2015

Festuca rubra L.

Păiuș roșu

TP 67/1 din 23.6.2011

Festuca trachyphylla (Hack.) Krajina

Păiuș tare

TP 67/1 din 23.6.2011

Lolium multiflorum Lam.

Raigras aristat

TP 4/1 din 23.6.2011

Lolium perenne L.

Raigras peren

TP 4/1 din 23.6.2011

Lolium x hybridum Hausskn.

Raigras hibrid

TP 4/1 din 23.6.2011

Pisum sativum L. (partim)

Mazăre furajeră

TP 7/2 Rev. 2 din 15.3.2017

Poa pratensis L.

Firuță

TP 33/1 din 15.3.2017

Vicia sativa L.

Măzăriche

TP 32/1 din 19.4.2016

Brassica napus L. var. napobrassica (L.) Rchb.

Gulie furajeră

TP 89/1 din 11.3.2015

Raphanus sativus L. var. oleiformis Pers.

Ridiche furajeră

TP 178/1 din 15.3.2017

Brassica napus L. (partim)

Rapiță

TP 36/2 din 16.11.2011

Cannabis sativa L.

Cânepă

TP 276/1 rev. parțială din 21.3.2018

Glycine max (L.) Merr.

Boabe de soia

TP 80/1 din 15.3.2017

Gossypium spp.

Bumbac

TP 88/1 din 19.4.2016

Helianthus annuus L.

Floarea-soarelui

TP 81/1 din 31.10.2002

Linum usitatissimum L.

In textil/in oleaginos

TP 57/2 din 19.3.2014

Sinapis alba L.

Muștar alb

TP 179/1 din 15.3.2017

Avena nuda L.

Ovăz nud mic, ovăz Hulless

TP 20/2 din 1.10.2015

Avena sativa L. (include A. byzantina K. Koch)

Ovăz și ovăz roșu

TP 20/2 din 1.10.2015

Hordeum vulgare L.

Orz

TP 19/4 din 1.10.2015

Oryza sativa L.

Orez

TP 16/3 din 1.10.2015

Secale cereale L.

Secară

TP 58/1 din 31.10.2002

xTriticosecale Wittm. ex A. Camus

Hibrizi rezultați din încrucișarea unei specii din genul Triticum cu o specie din genul Secale

TP 121/2 rev. 1 din 16.2.2011

Triticum aestivum L.

Grâu

TP 3/4 rev. 2 din 16.2.2011

Triticum durum Desf.

Grâu dur

TP 120/3 din 19.3.2014

Zea mays L. (partim)

Porumb

TP 2/3 din 11.3.2010

Solanum tuberosum L.

Cartof

TP 23/3 din 15.3.2017

ANEXA II

Lista speciilor menționate la articolul 1 alineatul (2) litera (b) care trebuie să respecte orientările de testare ale UPOV  (2)

Denumire științifică

Denumire comună

Orientare UPOV

Beta vulgaris L.

Sfeclă furajeră

TG/150/3 din 4.11.1994

Agrostis canina L.

Bucățel

TG/30/6 din 12.10.1990

Agrostis gigantea Roth

Bucățel mare

TG/30/6 din 12.10.1990

Agrostis stolonifera L.

Bucățel cu stoloni

TG/30/6 din 12.10.1990

Agrostis capillaris L.

Bucățel comun

TG/30/6 din 12.10.1990

Bromus catharticus Vahl

Iarbă bromică laxativă

TG/180/3 din 4.4.2001

Bromus sitchensis Trin.

Iarbă bromică sitchensis (obsigă)

TG/180/3 din 4.4.2001

Dactylis glomerata L.

Golomăț

TG/31/8 din 17.4.2002

xFestulolium Asch. et Graebn.

Hibrizi rezultați din încrucișarea unei specii din genul Festuca cu o specie din genul Lolium

TG/243/1 din 9.4.2008

Phleum nodosum L.

Timoftică noduroasă

TG/34/6 din 7.11.1984

Phleum pratense L.

Timoftică

TG/34/6 din 7.11.1984

Lotus corniculatus L.

Ghizdei

TG 193/1 din 9.4.2008

Lupinus albus L.

Lupin alb

TG/66/4 din 31.3.2004

Lupinus angustifolius L.

Lupin albastru

TG/66/4 din 31.3.2004

Lupinus luteus L.

Lupin galben

TG/66/4 din 31.3.2004

Medicago doliata Carmign.

Medicago doliata

TG 228/1 din 5.4.2006

Medicago italica (Mill.) Fiori

Medicago italica

TG 228/1 din 5.4.2006

Medicago littoralis Rohde ex Loisel.

Medicago littoralis

TG 228/1 din 5.4.2006

Medicago lupulina L.

Trifoi mărunt

TG 228/1 din 5.4.2006

Medicago murex Willd.

Medicago murex

TG 228/1 din 5.4.2006

Medicago polymorpha L.

Lucernă sălbatică

TG 228/1 din 5.4.2006

Medicago rugosa Desr.

Medicago rugosa

TG 228/1 din 5.4.2006

Medicago sativa L.

Lucernă

TG/6/5 din 6.4.2005

Medicago scutellata (L.) Mill.

Medicago scutellata

TG 228/1 din 5.4.2006

Medicago truncatula Gaertn.

Medicago truncatula

TG 228/1 din 5.4.2006

Medicago x varia T. Martyn

Lucernă de nisip

TG/6/5 din 6.4.2005

Trifolium pratense L.

Trifoi roșu

TG/5/7 din 4.4.2001

Trifolium repens L.

Trifoi alb

TG/38/7 din 9.4.2003

Vicia faba L.

Bob

TG/8/6 din 17.4.2002

Phacelia tanacetifolia Benth.

Floarea albinelor (Facelia)

TG/319/1 din 5.4.2017

Arachis hypogaea L.

Arahidă

TG/93/4 din 9.4.2014

Brassica rapa L. var. silvestris (Lam.) Briggs

Rapiță navetă

TG/185/3 din 17.4.2002

Carthamus tinctorius L.

Șofrănaș

TG/134/3 din 12.10.1990

Papaver somniferum L.

Mac

TG/166/4 din 9.4.2014

Sorghum bicolor (L.) Moench

Sorg

TG/122/4 din 25.3.2015

Sorghum sudanense (Piper) Stapf.

Iarbă de Sudan

TG 122/4 din 25.3.2015

Sorghum bicolor (L.) Moench x Sorghum sudanense (Piper) Stapf

Hibrizi rezultați din încrucișarea dintre Sorghum bicolor și Sorghum sudanense

TG 122/4 din 25.3.2015

PARTEA B

„ANEXA I

Lista speciilor menționate la articolul 1 alineatul (2) litera (a) care trebuie să respecte protocoalele tehnice ale OCSP  (3)

Denumire științifică

Denumire comună

Protocol OCSP

Allium cepa L. (grupul Cepa)

Ceapă și ceapă eșalotă tip «banană»

TP 46/2 din 1.4.2009

Allium cepa L. (grupul Aggregatum)

Hașmă

TP 46/2 din 1.4.2009

Allium fistulosum L.

Ceapă de stufat

TP 161/1 din 11.3.2010

Allium porrum L.

Praz

TP 85/2 din 1.4.2009

Allium sativum L.

Usturoi

TP 162/1 din 25.3.2004

Allium schoenoprasum L.

Arpagic

TP 198/2 din 11.3.2015

Apium graveolens L.

Țelină

TP 82/1 din 13.3.2008

Apium graveolens L.

Țelină de rădăcină

TP 74/1 din 13.3.2008

Asparagus officinalis L.

Sparanghel

TP 130/2 din 16.2.2011

Beta vulgaris L.

Sfeclă roșie, inclusiv sfeclă Cheltenham

TP 60/1 din 1.4.2009

Beta vulgaris L.

Sfeclă de pețiol sau mangold

TP 106/1 din 11.3.2015

Brassica oleracea L.

Varză creață

TP 90/1 din 16.2.2011

Brassica oleracea L.

Conopidă

TP 45/2 Rev. 2 din 21.3.2018

Brassica oleracea L.

Broccoli

TP 151/2 Rev. din 15.3.2017

Brassica oleracea L.

Varză de Bruxelles

TP 54/2 Rev. din 15.3.2017

Brassica oleracea L.

Gulie

TP 65/1 Rev. din 15.3.2017

Brassica oleracea L.

Varză creață de Milano, varză albă, varză roșie

TP 48/3 Rev. din 15.3.2017

Brassica rapa L.

Varză chinezească

TP 105/1 din 13.3.2008

Capsicum annuum L.

Ardei iute

TP 76/2 Rev. din 15.3.2017

Cichorium endivia L.

Cicoare creață și scarola

TP 118/3 din 19.3.2014

Cichorium intybus L.

Cicoare industrială

TP 172/2 din 1.12.2005

Cichorium intybus L.

Cicoare de grădină cu frunze

TP 154/1 din 21.3.2018

Cichorium intybus L.

Andivă

TP 173/2 din 21.3.2018

Citrullus lanatus (Thunb.) Matsum. et Nakai

Pepene verde

TP 142/2 din 19.3.2014

Cucumis melo L.

Pepene galben

TP 104/2 din 21.3.2007

Cucumis sativus L.

Castravete cu fruct semilung și lung și castravete cu fruct scurt

TP 61/2 Rev. din 21.3.2018

Cucurbita maxima Duchesne

Dovleac comestibil

TP 155/1 din 11.3.2015

Cucurbita pepo L.

Dovlecel

TP 119/1 rev. din 19.3.2014

Cynara cardunculus L.

Anghinare și cardon

TP 184/2 din 27.2.2013

Daucus carota L.

Morcov și morcov furajer

TP 49/3 din 13.3.2008

Foeniculum vulgare Mill.

Fenicul

TP 183/1 din 25.3.2004

Lactuca sativa L.

Salată verde

TP 13/6 din 21.3.2018

Solanum lycopersicum L.

Tomată

TP 44/4 Rev. 3 din 21.3.2018

Petroselinum crispum (Mill.) Nyman ex A. W. Hill

Pătrunjel

TP 136/1 din 21.3.2007

Phaseolus coccineus L.

Fasole de Spania

TP 9/1 din 21.3.2007

Phaseolus vulgaris L.

Fasole pitică și fasole urcătoare

TP 12/4 din 27.2.2013

Pisum sativum L. (partim)

Mazăre cu bob zbârcit, mazăre cu bob neted și mazăre dulce

TP 7/2 Rev. 2 din 15.3.2017

Raphanus sativus L.

Ridiche, ridiche neagră

TP 64/2 Rev. din 11.3.2015

Rheum rhabarbarum L

Rubarbă

TP 62/1 din 19.4.2016

Scorzonera hispanica L.

Scorționeră

TP 116/1 din 11.3.2015

Solanum melongena L.

Pătlăgea vânătă

TP 117/1 din 13.3.2008

Spinacia oleracea L.

Spanac

TP 55/5 Rev. 2 din 15.3.2017

Valerianella locusta (L.) Laterr.

Fetică

TP 75/2 din 21.3.2007

Vicia faba L. (partim)

Bob

TP Broadbean/1 din 25.3.2004

Zea mays L. (partim)

Porumb dulce și porumb de floricele

TP 2/3 din 11.3.2010

Solanum habrochaites S. Knapp & D.M. Spooner; Solanum lycopersicum L. x Solanum habrochaites S. Knapp & D.M. Spooner; Solanum lycopersicum L. x Solanum peruvianum (L.) Mill.; Solanum lycopersicum L. x Solanum cheesmaniae (L. Ridley) Fosberg; Solanum pimpinellifolium L. x Solanum habrochaites S. Knapp & D.M. Spooner

Portaltoaie pentru tomate

TP 294/1 Rev. 3 din 21.3.2018

Cucurbita maxima Duchesne x Cucurbita moschata Duchesne

Hibrizi interspecifici de Cucurbita maxima Duchesne x Cucurbita moschata Duchesne destinați utilizării ca portaltoi

TP 311/1 din 15.3.2017

ANEXA II

Lista speciilor menționate la articolul 1 alineatul (2) litera (b) care trebuie să respecte orientările de testare ale UPOV  (4)

Denumire științifică

Denumire comună

Orientare UPOV

Brassica rapa L.

Gulie furajeră

TG/37/10 din 4.4.2001


(1)  Textul acestor protocoale este disponibil pe site-ul de internet al OCSP (www.cpvo.europa.eu).

(2)  Textul acestor orientări este disponibil pe site-ul de internet al UPOV (www.upov.int).

(3)  Textul acestor protocoale este disponibil pe site-ul de internet al OCSP (www.cpvo.europa.eu).

(4)  Textul acestor orientări este disponibil pe site-ul de internet al UPOV (www.upov.int).


DECIZII

25.1.2019   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 23/41


DECIZIA (UE) 2019/115 A COMISIEI

din 10 iulie 2018

privind ajutorul de stat SA.37977 (2016/C) (ex 2016/NN) pus în aplicare de Spania în favoarea Sociedad Estatal de Correos y Telégrafos, S.A.

[notificată cu numărul C(2018) 4233]

(Numai textul în limba spaniolă este autentic)

(Text cu relevanță pentru SEE)

COMISIA EUROPEANĂ,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 108 alineatul (2) primul paragraf,

având în vedere Acordul privind Spațiul Economic European, în special articolul 62 alineatul (1) litera (a),

după ce părțile interesate au fost invitate să își prezinte observațiile în conformitate dispozițiile menționate anterior (1) și având în vedere observațiile acestora,

întrucât:

1.   PROCEDURĂ

(1)

La 9 decembrie 2013 și la 10 aprilie 2014, Comisia a primit două plângeri anonime împotriva statului spaniol referitoare la acordarea unui presupus ajutor ilegal și incompatibil în favoarea Sociedad Estatal Correos y Telégrafos, S.A (denumită în continuare „Correos”). Ambele plângeri au abordat următoarele aspecte referitoare la Correos: (i) presupusa supracompensație acordată Correos pentru îndeplinirea obligației de serviciu universal („OSU”) începând cu anul 1998; (ii) presupusele scutiri fiscale incompatibile acordate Correos și (iii) presupusa neachitare a contribuțiilor de asigurări sociale pentru funcționarii publici angajați de Correos.

(2)

La 14 februarie 2014, 26 februarie 2014 și 15 iulie 2014, Comisia a transmis autorităților spaniole versiuni neconfidențiale ale celor două plângeri.

(3)

La 11 aprilie 2014 și 18 septembrie 2014, autoritățile spaniole au răspuns la plângerile respective.

(4)

La 10 iulie 2014, 22 octombrie 2014 și 4 decembrie 2015, Comisia a solicitat informații suplimentare din partea autorităților spaniole.

(5)

Autoritățile spaniole au răspuns la solicitările respective la 7 august 2014, la 19 decembrie 2014, 19 ianuarie 2015 și, respectiv, 21 decembrie 2015.

(6)

Prin scrisoarea din 11 februarie 2016, Comisia a informat Spania că a decis să inițieze procedura prevăzută la articolul 108 alineatul (2) din tratat în ceea ce privește o serie de măsuri de ajutor acordate Correos. Decizia Comisiei de a iniția procedura (denumită în continuare „decizia de inițiere a procedurii din 2016”) a fost publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (2).

(7)

Comisia a primit primele observații din partea Spaniei cu privire la decizia de inițiere a procedurii prin scrisoarea din 21 aprilie 2016.

(8)

Comisia a primit observații de la Correos cu privire la decizia de inițiere a procedurii prin scrisoarea din 11 mai 2016.

(9)

Comisia a primit observații de la o parte terță printr-o scrisoare din 12 mai 2016.

(10)

Comisia a transmis Spaniei observațiile primite la 8 iunie 2016.

(11)

Spania și-a prezentat comentariile cu privire la observațiile părților terțe prin scrisoarea din 6 iulie 2016.

(12)

În cursul procedurii, Comisia a primit observații suplimentare din partea Spaniei la 24 octombrie 2017 și la 23 mai 2018.

(13)

Comisia a primit observații suplimentare din partea unui fost concurent al Correos, Unipost, prin scrisoarea din 20 martie 2018.

2.   DESCRIERE DETALIATĂ A PROCEDURII

2.1.   PIAȚA SERVICIILOR POȘTALE DIN SPANIA

(14)

Înainte de aderarea Spaniei la Comunitatea Economică Europeană (CEE) în 1986, serviciile poștale din Spania erau operate de Administrația Generală. Decretul nr. 1113/1960 din 19 mai 1960 cu privire la Ordonanța privind serviciile poștale, pus în aplicare prin Regulamentul privind serviciile poștale, adoptat prin Decretul nr. 1653/1964 din 14 mai 1964, a definit serviciile poștale și a încredințat Direcției Generale „Correos y Telégrafos” sarcina furnizării acestor servicii. Adoptarea Ordonanței privind serviciile poștale și a regulamentului de punere în aplicare a acesteia a marcat începutul procesului de liberalizare a pieței serviciilor poștale din Spania. În timp ce monopolul deținut de „Correos y Telégrafos” a fost limitat la scrisorile și cărțile poștale interurbane și internaționale, serviciile poștale și de coletărie urbane au fost pe deplin liberalizate. În anii 1970, primii mari operatori privați au intrat pe piața serviciilor poștale din Spania.

(15)

În urma aderării Spaniei la CEE, a existat o liberalizare treptată a serviciilor poștale între 1998 și 2010 pe baza directivelor privind serviciile poștale din Uniunea Europeană. Mai concret, Directiva 97/67/CE a Parlamentului European și a Consiliului (3) a fost transpusă în legislația națională în 1998 prin Legea nr. 24/1998 din 13 iulie 1998 privind serviciul poștal universal și liberalizarea serviciilor poștale (Legea privind serviciile poștale din 1998), care, pentru prima dată, a încredințat Correos îndeplinirea obligației de serviciu universal (4) („OSU”). Legea a prevăzut o listă redusă de servicii universale (5) care au fost rezervate pentru Correos în calitate de entitate care asigură îndeplinirea OSU („sectorul rezervat”), în timp ce toate celelalte servicii poștale nerezervate au fost liberalizate („sectorul nerezervat”).

(16)

Liberalizarea serviciilor poștale în Spania a continuat cu transpunerea în legislația spaniolă a Directivei 2002/39/CE a Parlamentului European și a Consiliului (6), prin Legea 53/2002 din 30 decembrie 2002 privind măsurile fiscale, administrative și sociale, care a modificat Legea privind serviciile poștale din 1998 menționată anterior și a redus în continuare sfera sectorului rezervat.

(17)

În 2010, sectorul serviciilor poștale a fost complet liberalizat prin Legea 43/2010 din 30 decembrie 2010 privind serviciul poștal universal, drepturile utilizatorilor și piața serviciilor poștale (Legea privind serviciile poștale din 2010), care a transpus Directiva 2008/6/CE a Parlamentului European și a Consiliului (7) în legislația spaniolă. Legea privind serviciile poștale din 2010 redefinit domeniul de aplicare a OSU (de exemplu, serviciul de virament poștal a fost exclus din OSU) și a eliminat sectorul rezervat.

2.2.   BENEFICIARUL

2.2.1.   CORREOS

(18)

Correos este o societate deținută în întregime de stat care este societatea-mamă a Grupo Correos, având ca acționar unic Sociedad Estatal („SEPI”). SEPI este o societate de tip holding pentru participațiile statului în întreprinderi.

(19)

Correos oferă servicii poștale, inclusiv servicii universale, servicii de curierat și alte servicii (de exemplu, servicii legate de serviciile poștale și activități asociate, inclusiv operațiuni de transfer de bani, filatelie etc.). În 2016, Correos a avut o cifră de afaceri de aproximativ 1 761 de milioane EUR, a expediat 2 774 de milioane de trimiteri poștale (inclusiv colete) și a avut un număr de 49 785 de angajați.

(20)

CORREOS este cel mai mare furnizor de servicii poștale, având un total de 8 787 de puncte poștale de contact în 2016. Societatea este lider de piață în sectorul poștal din Spania, deținând cea mai mare cotă pe piața serviciilor poștale din Spania, cu excepția serviciilor de colete. Până în 2017, Unipost S.A. a fost principalul concurent al Correos pe piața serviciilor poștale din Spania, însă această societate a cunoscut dificultăți financiare și a intrat în lichidare la 19 februarie 2018. Alți operatori poștali europeni (și anume, Deutsche Post, TNT, La Poste, UPS, CTT Correios Portugal și Royal Mail) dețin cote considerabile pe piața serviciilor de coletărie.

2.2.2.   CADRUL JURIDIC APLICABIL SOCIETĂȚII CORREOS

(21)

În Spania, statul a administrat în mod direct serviciul poștal începând din 1716. Correos a făcut parte din Administrația Publică, fiind inclusă în diferite ministere, cum ar fi Ministerul de Interne și Ministerul Transporturilor și Comunicațiilor.

(22)

Organismul autonom „Correos y Telégrafos” a fost creat prin Legea nr. 31/1990 privind bugetul general de stat din 27 decembrie 1990. Organismul autonom „Correos y Telégrafos” a fost instituit în 1992, aflându-se în subordinea Ministerului Transporturilor, Turismului și Comunicațiilor.

(23)

„Correos y Telégrafos” a devenit o entitate comercială publică aflată în subordinea Ministerului Dezvoltării în temeiul Legii nr. 6/1997 din 14 aprilie 1997 privind organizarea și funcționarea Administrației Generale de Stat.

(24)

Legea 14/2000 din 29 decembrie 2000 privind măsurile fiscale, administrative și sociale a adoptat cadrul juridic pentru „Sociedad Estatal Correos y Telégrafos, S.A.”, societatea fiind constituită în iunie 2001. La 5 iunie 2012, toate societățile care aparțineau grupului Correos (și anume, Correos și filialele sale Correos Express, Nexea și Correos Telecom) au fost încorporate în societatea de tip holding SEPI, care a devenit acționarul unic.

2.3.   DESCRIEREA MĂSURILOR PUBLICE ÎN FAVOAREA CORREOS

2.3.1.   COMPENSAȚIILE PENTRU ÎNDEPLINIREA OSU ACORDATE CORREOS

(25)

În 1998, Correos a primit sarcina îndeplinirii OSU prin Legea privind serviciile poștale din 1998. Cu titlu de compensație pentru îndeplinirea OSU, Correos a beneficiat de finanțare publică în perioada 1998-2010. Ulterior, prin Legea privind serviciile poștale din 2010, Correos a primit sarcina îndeplinirii OSU pentru o perioadă de 15 ani, începând cu data de 1 ianuarie 2011.

2.3.1.1.    Compensațiile pentru îndeplinirea OSU acordate în temeiul Legii privind serviciile poștale din 1998

(26)

De la 11 martie 2000, Legea privind serviciile poștale din 1998 a fost completată cu un „Plan de Prestación” („Plan de Prestación din 2000”), care stabilește un mecanism de compensare pentru a estima costurile nete ale Correos suportate în ceea ce privește îndeplinirea obligației care îi revine în calitate de furnizor de serviciu universal și a unor criterii de calitate pentru îndeplinirea OSU.

(27)

Din 2000 până în 2010, compensația pentru îndeplinirea OSU a fost acordată Correos pe baza unei metodologii elaborate de către autoritățile spaniole („metodologia spaniolă”), care este prezentată în detaliu în Plan de Prestación din 2000. În plus, Plan de Prestación din 2000 stabilește că Correos ar trebui să pună în aplicare contabilitatea analitică împreună cu separarea conturilor, astfel cum se prevede la articolul 29 din Legea privind serviciile poștale din 1998.

(28)

Metodologia spaniolă pentru estimarea costului net al sarcinii inechitabile reprezentate de obligația de serviciu universal a cuprins următoarele etape:

(a)

ETAPA 1: Determinarea veniturilor și costurilor unitare pentru fiecare produs/serviciu și fiecare centru de costuri conform informațiilor referitoare la contabilitatea costurilor deținute de Correos. Pentru orice produs/serviciu dat, centrele de costuri în care costurile unitare sunt mai mari decât veniturile unitare sunt generatoare de pierderi. Celelalte centre de costuri, în care veniturile unitare sunt mai mari decât costurile unitare, sunt generatoare de profit.

(b)

ETAPA 2: Pentru fiecare serviciu rezervat (RSi), evaluarea centrelor de costuri care sunt generatoare de pierderi/profit pentru furnizarea serviciului respectiv și calcularea pierderilor/profitului agregat pentru furnizarea serviciului respectiv (RSi pierderi/profit). Costurile nete pentru serviciile rezervate sunt calculate ca diferența dintre suma RSi Pierderi și suma RSi Profit.

(c)

ETAPA 3: Pentru fiecare serviciu nerezervat (NRSi), evaluarea centrelor de costuri care sunt generatoare de pierderi pentru furnizarea serviciului respectiv și calcularea pierderii globale a acestor centre pentru furnizarea serviciului respectiv (NRSi Pierderi). Costurile nete pentru serviciile nerezervate se calculează ca suma NRSi Pierderi.

(d)

ETAPA 4: Compensația pentru îndeplinirea OSU acoperă costurile nete ale serviciilor rezervate și nerezervate, calculate în conformitate cu etapele 2 și 3.

(29)

Tabelul 1 prezintă compensațiile care au fost acordate Correos pentru îndeplinirea OSU în perioada 2004-2010 și care au fost calculate utilizând metodologia spaniolă:

Tabelul 1

Compensațiile pentru îndeplinirea OSU acordate Correos

(în milioane EUR)

 

2004

2005

2006

2007

2008

2009

2010

Costuri nete RSi

46,171

40,435

39,558

80,823

101,783

176,559

152,521

Costuri nete NRSi

44,859

47,294

55,199

39,441

40,863

45,919

43,812

Compensația pentru îndeplinirea OSU

91,030

87,729

94,757

120,264

142,646

222,478

196,333

2.3.1.2.    Compensațiile pentru îndeplinirea OSU acordate în temeiul Legii privind serviciile poștale din 2010

(30)

Legea privind serviciile poștale din 1998 a fost înlocuită de Legea privind serviciile poștale din 2010, care a intrat în vigoare la 1 ianuarie 2011. Prin Legea privind serviciile poștale din 2010, Correos a primit sarcina îndeplinirii OSU pentru o perioadă de 15 ani începând de la data intrării în vigoare a legii (și anume, până la 1 ianuarie 2026).

(31)

Articolele 27 și 28 din Legea privind serviciile poștale din 2010 prevăd că furnizorul de OSU este autorizat să primească o compensație până la valoarea costului net suportat în îndeplinirea obligațiilor sale. Costul net trebuie să fie calculat în conformitate cu metoda costului net evitat (denumită în continuare „metodologia CNE”) ca diferența dintre costul net suportat de furnizorul de serviciu universal însărcinat cu îndeplinirea OSU și costul net al furnizorului de serviciu universal care nu este însărcinat cu îndeplinirea OSU. Calculul ia în considerare toate elementele relevante, inclusiv beneficiile intangibile și comerciale care revin unui furnizor de servicii poștale desemnat să furnizeze serviciul universal, dreptul de a realiza un profit rezonabil și măsurile de stimulare a rentabilității, având în vedere anexa 1 la Directiva 2008/6/CE.

(32)

În conformitate cu articolul 22 alineatul (3) și cu articolul 27 alineatul (2) litera (b) din Legea privind serviciile poștale din 2010, metodologia CNE descrisă în considerentul 31 ar trebui să fie elaborată în cadrul unui nou „Plan de Prestación”. Cu toate acestea, până în prezent, un astfel de nou Plan de Prestación nu a fost încă adoptat. Prin urmare, din 2011 nu a existat nicio metodologie pentru estimarea costului net al OSU.

(33)

În acest stadiu, potrivit autorităților spaniole, Correos nu a primit în mod oficial nicio compensație pentru îndeplinirea OSU începând din 2011, deși societatea a beneficiat de plăți în avans cu titlu provizoriu pentru anii 2011-2017. Costurile nete reale corespunzătoare acestor ani rămân să fie calculate de îndată ce noul Plan de Prestación este adoptat și metodologia CNE este definită. Comisia va evalua compensațiile pentru îndeplinirea OSU în temeiul Legii privind serviciile poștale din 2010 într-o altă decizie.

2.3.2.   SCUTIRILE FISCALE ACORDATE CORREOS

(34)

În conformitate cu articolul 19 alineatul (1) litera (b) din Legea privind serviciile poștale din 1998, furnizorul de servicii universale ar beneficia de „scutirea de la plata impozitelor pe serviciile sale în sectorul rezervat, cu excepția impozitului pe profit”. Articolul 22 alineatul (2) din Legea privind serviciile poștale din 2010 a menținut această scutire fiscală și a extins-o la întreaga OSU.

(35)

Potrivit autorităților spaniole, singurul impozit care ar putea intra în domeniul de aplicare a acestei scutiri, pe lângă TVA, ar fi impozitul pe activitățile economice (Impuesto de Actividades Económicas, denumit în continuare „IAE”), având în vedere că acesta reprezintă o taxă percepută pe desfășurarea unei activități economice și este legat de furnizarea serviciului universal. Alte impozite, cum ar fi impozitul pe transferul proprietăților imobiliare, impozitul pe construcții, impozitul pe creșterea valorii terenurilor urbane și impozitul pe autovehicule nu intră în domeniul de aplicare a scutirii deoarece nu sunt legate de activitatea economică de furnizare a serviciului universal.

(36)

Autoritățile spaniole au explicat că Correos a fost scutită parțial de plata IAE, întrucât aceasta plătește numai 50 % din valoarea normală a impozitului.

(37)

În ceea ce privește impozitul pe bunurile imobiliare (Impuesto sobre Bienes Inmuebles, denumit în continuare „IBI”), autoritățile spaniole au explicat că acesta este un impozit care nu se percepe pe furnizarea OSU sau a altor servicii poștale, însă se percepe pe valoarea proprietăților imobiliare. Prin urmare, acest impozit nu intră în domeniul de aplicare a celor două legi privind serviciile poștale. Cu toate acestea, între 2008 și 2013, Correos a depus mai multe cereri pe baza interpretării articolului 19 alineatul (1) litera (b) din Legea privind serviciile poștale din 1998 și a articolului 22 alineatul (2) din Legea privind serviciile poștale din 2010 susținând că aceasta ar trebui să fie exceptată de la plata IBI pentru o serie de birouri din diferite localități. În urma cererii de scutire de la plata IBI formulate de Correos, mai multe instanțe și administrații locale au luat o decizie în favoarea Correos, acordându-i astfel o rambursare a impozitelor plătite anterior.

2.3.2.1.    Scutirea de la plata impozitului pe bunurile imobiliare (IBI)

(38)

IBI este un impozit local în cadrul sistemului fiscal spaniol care este reglementat prin Decretul regal legislativ nr. 2/2004 din 5 martie 2004. În conformitate cu articolul 60 din Decretul regal legislativ, acest impozit „este un impozit direct obiectiv perceput pe valoarea proprietăților în conformitate cu condițiile prevăzute în prezentul Decret legislativ regal”. Evenimentul impozabil al IBI este beneficierea de oricare dintre drepturile prevăzute la articolul 61 din Decretul regal legislativ nr. 2/2004 asupra proprietăților rurale și urbane și asupra proprietăților cu caracteristici speciale. IBI nu se percepe pe activitate, ci pe valoarea proprietății.

(39)

Între 2008 și 2013, pe baza interpretării articolului 19 alineatul (1) litera (b) din Legea privind serviciile poștale din 1998 și a articolului 22 alineatul (2) din Legea privind serviciile poștale din 2010, Correos a formulat mai multe cereri susținând că aceasta ar trebui să fie scutită de la plata IBI în temeiul legilor privind serviciile poștale pentru o serie de birouri din diferite localități. În urma cererii de scutire de la plata IBI formulată de Correos, mai multe administrații locale și instanțele au luat o decizie în favoarea Correos. Potrivit autorităților spaniole, rambursările de impozite acordate efectiv societății Correos se ridică la 752 840,50 EUR.

(40)

Aceste interpretări de către instanțe ale Legii privind serviciile poștale atât din 1998, cât și din 2010, care au permis ca furnizorii de servicii universale să fie exceptați de la plata IBI, au fost respinse de Curtea Supremă a Spaniei în 2013 în urma unui recurs în casație introdus de autoritățile locale din provincia Huesca. În hotărârea sa, Curtea Supremă a considerat că articolul 22 alineatul (2) din Legea privind serviciile poștale din 2010 ar trebui să fie interpretat în mod restrictiv. Potrivit Curții Supreme, scutirile de la plata impozitului prevăzute la acest articol se pot aplica numai impozitelor percepute pe activitățile legate direct de furnizarea OSU și, în consecință, nu ar putea să se aplice IBI, care este un impozit direct perceput pe valoarea proprietății.

(41)

Scutirile de la plata IBI acordate Correos în perioada 2008-2013 nu au fost niciodată recuperate. Astfel, în temeiul sistemului de drept național spaniol, recursul în casație în favoarea legii („recurso de casación en interés de ley”) are un caracter extraordinar și subsidiar care vizează exclusiv unificarea doctrinei juridice și, prin urmare, nu poate avea un efect asupra chestiunii menționate în cererea de recurs (și anume, în cazul de față, acesta nu are puterea de a anula hotărârile și deciziile privind scutirile de la plata impozitelor).

2.3.2.2.    Scutirea de la plata impozitului pe activitățile economice (IAE)

(42)

IAE a fost prevăzut de Legea nr. 39/1988 din 28 decembrie 1988, care a fost înlocuită prin Decretul regal legislativ nr. 2/2004 din 5 martie 2004. Din articolul 78 din Decretul regal legislativ rezultă că întreprinderile care desfășoară activități economice, comerciale, profesionale sau artistice ar trebui să facă obiectul impozitului.

(43)

Conform articolului 78 din Decretul regal legislativ nr. 2/2004, IAE „este un impozit direct obiectiv al cărui eveniment impozabil este desfășurarea, activităților economice, comerciale, profesionale sau artistice pe teritoriul național, fie că sunt desfășurate într-un anumit loc sau nu și fie că sunt specificate în cotele de impozitare sau nu”.

(44)

Tarifele pentru IAE au fost stabilite prin Decretul regal legislativ nr. 1175/1990 din 28 septembrie 1990. Acesta clasifică activitatea poștală în grupa 847 „Servicii poștale și telecomunicații” începând cu anul 1999. Acest grup include furnizarea de servicii poștale care constau în colectarea, acceptarea, clasificarea, prelucrarea, transportul, distribuirea și livrarea trimiterilor poștale în toate formele sale. Cu toate acestea, nota 3 la grupa de tarife 847 prevede că entitatea comercială publică Correos are dreptul să plătească numai 50 % din valoarea impozitului stabilit pentru acest grup. Potrivit autorităților spaniole, aceasta înseamnă că întreprinderea Correos a beneficiat de o scutire în valoare de 8 113,66 EUR pe an, începând din 2004. Autoritățile spaniole au confirmat faptul că întreprinderea continuă să beneficieze de scutirea parțială de plata impozitului prevăzut la nota 3 din grupul de tarife 847.

2.3.3.   TREI MAJORĂRI DE CAPITAL ACORDATE ÎN 2004, 2005 ȘI 2006

(45)

În perioada supusă examinării, Correos a beneficiat de trei majorări de capital în valoare totală de 48 081 000 EUR:

(a)

o majorare de capital în valoare 16 027 000 EUR acordată la 13 decembrie 2004;

(b)

o majorare de capital în valoare 16 027 000 EUR acordată la 25 noiembrie 2005;

(c)

o majorare de capital în valoare de 16 027 000 EUR acordată la 24 noiembrie 2006.

(46)

Potrivit autorităților spaniole, aceste majorări de capital au făcut parte din planul de afaceri strategic al Correos pentru perioada 2004-2006, în scopul de a compensa încetinirea pieței serviciilor poștale. Printre liniile strategice de bază prevăzute în acest plan de afaceri se enumeră:

(a)

asigurarea durabilității viitoare a activității poștale pe baza eficienței;

(b)

consolidarea creșterii întreprinderilor pe termen mediu prin promovarea serviciilor financiare și a coletelor ca principale obiective de creștere ale Correos;

(c)

extinderea portofoliului de opțiuni de creștere viitoare prin dezvoltarea gestionării bazelor de date, a corespondenței și a comerțului electronic;

(d)

modernizarea capacităților Correos și adaptarea modelului de gestionare în contextul pieței actuale, promovarea diversificării.

2.3.4.   COMPENSAȚIA ACORDATĂ CORREOS PENTRU DISTRIBUIREA DE MATERIALE ELECTORALE

(47)

Legea organică nr. 5/1985 din 19 iunie 1985 privind sistemul electoral general („LOREG”) și legislația sa de punere în aplicare reglementează procedura electorală în Spania, recunoscând dreptul de a vota fie în persoană, fie prin corespondență.

(48)

Articolul 22 din Legea privind serviciile poștale din 1998 și articolul 22 alineatul (5) din Legea privind serviciile poștale din 2010 prevăd că statul poate impune anumite obligații furnizorului de serviciu universal desemnat în cadrul proceselor electorale. Același articol 22 alineatul (5) din Legea privind serviciile poștale din 2010 prevede că „impunerea obligațiilor de serviciu public suplimentare este compensată”.

(49)

În conformitate cu prima dispoziție suplimentară din Legea privind serviciile poștale din 2010, Correos este furnizorul de serviciu universal desemnat și acesteia îi revine obligația de a furniza mai multe servicii în contextul diferitelor alegeri spaniole (și anume, alegeri naționale, regionale, europene și locale).

(50)

Obligațiile de serviciu public ale Correos în ceea ce privește organizarea proceselor electorale în Spania se referă la următoarele:

(a)

distribuirea prin poștă a buletinelor de vot (inclusiv furnizarea, acceptarea, transmiterea și livrarea prin poșta recomandată și rapidă) în contextul:

1.

votului prin corespondență pentru alegătorii cu domiciliul în Spania;

2.

votului prin corespondență pentru alegătorii rezidenți în absență;

3.

votului prin corespondență pentru alegătorii care se află temporar în străinătate;

4.

votului prin corespondență pentru personalul de la bord;

5.

votului pentru personalul de la bord din cadrul forțelor armate sau în situații excepționale legate de apărarea națională; precum și al

6.

votului prin corespondență pentru deținuți;

(b)

distribuirea prin poștă a materialelor electorale trimise de candidații politici: admiterea și distribuirea ulterioară a materialelor de propagandă electorală realizare de candidații politici, în schimbul unui prețul simbolic pe material trimis (0,006 EUR);

(c)

distribuirea altor trimiteri poștale expediate de Biroul de înregistrare a alegătorilor pe listele electorale (cum ar fi carduri de înregistrare pentru alegători, liste electorale de referință pentru consiliile locale etc.);

(d)

colectarea documentației electorale de la comitetul electoral de îndată ce numărătoarea este finalizată. Aceasta include colectarea, păstrarea în condiții de siguranță și livrarea ulterioară a plicului care conține raportul și documentele pertinente pentru fiecare comitet către comisia electorală pertinentă.

(51)

Autoritățile spaniole au explicat că, având în vedere constrângerile de timp legate de procesul electoral, Correos este obligat să acorde prioritate activităților menționate în considerentul 50 față de alte activități poștale. Numărul mare de trimiteri poștale care trebuie livrate, concentrarea ridicată a acestora în câteva zile și cerința de a livra în persoană majoritatea documentelor (în cazul poștei recomandate, cum ar fi buletinele de vot) implică eforturi suplimentare semnificative. Ca urmare, Correos a trebuit să își consolideze temporar personalul și alte resurse (de exemplu, transport, securitate etc.).

(52)

Correos a primit compensații (a se vedea tabelul 2) pentru diferitele sale obligații în ceea ce privește organizarea alegerilor din 2004.

Tabelul 2

Valoarea compensațiilor acordate Correos pentru organizarea alegerilor

(EUR)

Anul

Domeniul de aplicare a alegerilor

Compensație pentru distribuirea materialelor electorale

2004

Național

27 182 926

2005

Regional

3 670 281

2006

Regional

4 528 376

2007

Național/regional

19 536 604

2008

Național/regional

19 609 632

2009

Național/regional

14 603 021

2010

Regional

4 620 588

2011

Național/regional

40 092 858

2012

Regional

14 268 978

TOTAL

148 113 264

3.   MOTIVELE CARE AU CONDUS LA INIȚIEREA PROCEDURII OFICIALE DE INVESTIGARE

(53)

Comisia a decis să inițieze procedura oficială de investigare ca urmare a îndoielilor serioase în ceea ce privește compatibilitatea mai multor măsuri acordate în favoarea Correos începând cu 2004:

(a)

compensațiile pentru îndeplinirea OSU acordate Correos în temeiul Legii privind serviciile poștale din 1998;

(b)

scutirea de la plata IBI și scutirea parțială de la plata IAE;

(c)

cele trei majorări de capital acordate în 2004, 2005 și 2006;

(d)

și compensația acordată Correos pentru distribuirea de materiale electorale.

(54)

În special, Comisia și-a exprimat îndoielile cu privire la:

(a)

nivelul de compensație primit de Correos pentru îndeplinirea OSU între 2004 și 2010 pe care l-a considerat prima facie ajutor de stat și posibilitatea unei supracompensări a operatorului;

(b)

compatibilitatea sau caracterul de ajutor existent al scutirii de la plata IBI și al scutirii parțiale de la plata IAE, pe care le-a considerat prima facie ajutor de stat;

(c)

conformitatea injecțiilor de capital acordate în 2004, 2005 și 2006 cu principiul investitorului economic privat în economia de piață;

(d)

compatibilitatea sau caracterul de ajutor existent al compensației acordate în favoarea Correos pentru distribuirea materialelor electorale, pe care a considerat-o prima facie ajutor de stat.

4.   OBSERVAȚIILE PREZENTATE DE PĂRȚILE INTERESATE

(55)

Comisia a primit observații de la două părți interesate, și anume beneficiarul presupuselor măsuri de ajutor, Correos, și o parte terță (denumită în continuare „partea terță anonimă”), care a solicitat ca identitatea sa fie păstrată confidențială.

4.1.   OBSERVAȚIILE PREZENTATE DE CORREOS

4.1.1.   COMPENSAȚIA PENTRU ÎNDEPLINIREA OSU NU CONSTITUIE AJUTOR DE STAT INCOMPATIBIL

(56)

În opinia Correos, compensația pentru îndeplinirea OSU acordată societății în perioada 2004-2010 nu constituie ajutor de stat. În special, Correos consideră că respectiva compensație nu constituie un avantaj, întrucât aceasta îndeplinește cele patru criterii stabilite în cauza C-280/00 („criteriile Altmark”) (8). Correos contestă concluzia formulată în decizia de inițiere a procedurii potrivit căreia compensația pentru îndeplinirea OSU nu respectă cel de al treilea și cel de al patrulea criteriu Altmark.

(57)

În ceea ce privește cel de al treilea criteriu Altmark, astfel cum susține Correos, acesta prevede că orice compensații primite pentru furnizarea unui serviciu public nu ar trebui să depășească costurile nete, care reprezintă diferența dintre costuri și venituri, la care se adaugă un profit rezonabil. Correos consideră că cel de al treilea criteriu Altmark este legat în mod indisolubil de analiza compatibilității serviciilor de interes economic general, conform comunicării Comisiei („Cadrul privind SIEG din 2012”) (9). În special, Correos susține că respectiva compensație pe care a primit-o pentru îndeplinirea OSU respectă metodologia costului net evitat (denumită în continuare „CNE”) prevăzută la punctul 27 din Cadrul privind SIEG din 2012 și ar trebui, prin urmare, să fie considerată ca respectând cel de al treilea criteriu Altmark.

(58)

Correos a explicat că metodologia spaniolă utilizată pentru a stabili compensația acordată Correos se bazează pe raportul care a fost comandat societății de consultanță National Economic Research Associates de către Comisie (raportul NERA) (10). Potrivit Correos, metodologia privind compensarea cuprinsă în raportul NERA reprezintă o punere în aplicare valabilă a metodologiei CNE.

(59)

În plus, Correos consideră că îndeplinirea celui de al treilea criteriu Altmark este vizată de principiul încrederii legitime. Potrivit Correos, Comisia a creat așteptări legitime prin publicarea raportului NERA, care a recunoscut metodologia CNE ca o metodă pertinentă de calculare a compensației pentru îndeplinirea OSU.

(60)

Potrivit Correos, pentru îndeplinirea celui de al treilea criteriu Altmark, este irelevant faptul că metodologia CNE nu a fost stabilită până la intrarea în vigoare a cadrului privind SIEG din 2012.

(61)

De asemenea, potrivit Correos, compensațiile pentru îndeplinirea OSU acordate Correos întrunesc cel de al patrulea criteriu Altmark. În absența unei proceduri de achiziții publice, nivelul compensației primite ar fi adecvat pe baza unei analize a costurilor pe care o întreprindere obișnuită și bine gestionată le-ar suporta în cadrul aceluiași sector, luând în considerare atât veniturile, cât și un profit rezonabil din îndeplinirea obligației de serviciu public.

(62)

Potrivit Correos, studiul Frontier Economics prezentat de Spania demonstrează că toate costurile suportate de Correos sunt inferioare celor suportate de o întreprindere obișnuită din sectorul poștal. Correos contestă îndoielile exprimate de Comisie în ceea ce privește concluziile formulate în raportul Frontier Economics:

(a)

În primul rând, Comisia nu a concluzionat în deciziile sale privind ajutorul de stat că furnizorii de servicii universale din Grecia și Italia au fost ineficienți din punct de vedere al costurilor și, prin urmare, includerea acestor operatori poștali în eșantionul de societăți luate în considerare de Frontier Econonomics pentru a demonstra eficiența costurilor Correos nu poate fi considerată problematică.

(b)

În al doilea rând, faptul că studiul Frontier Economics a fost elaborat a posteriori nu ar fi semnificativ, având în vedere jurisprudența relevantă și practicile Comisiei, care ar fi acceptat în trecut să ia în considerare studii elaborate în urma adoptării unei măsuri.

(c)

În sfârșit, argumentul Comisiei potrivit căruia metodologia de calcul al costurilor utilizată de Spania nu ia în considerare eficiența ar fi contrazis, de asemenea, de faptul că metoda de calculare a costului net al OSU se bazează pe raportul NERA întocmit de Comisie. Prin urmare, metoda ar trebui considerată în mod necesar ca fiind în conformitate cu legislația UE.

(63)

De asemenea, Correos arată că, în cazul în care Comisia ar concluziona că măsura constituie ajutor de stat, aceasta ar trebui să fie considerată compatibilă cu piața internă în temeiul articolului 106 alineatul (2) din tratat.

(64)

Correos reiterează că metodologia privind compensarea utilizată de autoritățile spaniole și inclusă în raportul NERA reprezintă o punere în aplicare valabilă a metodologiei CNE și ar trebui să fie acceptată de către Comisie. În plus, Correos consideră că aceasta nu a fost supracompensată pentru îndeplinirea OSU pentru perioada 2004-2010, întrucât compensația a fost calculată conform metodologiei CNE fără a include profitul rezonabil.

(65)

În cazul în care Comisia ar concluziona că măsura ar putea implica ajutor de stat incompatibil, Correos insistă asupra faptului că dividendele plătite statului în perioada 2004-2010 ar trebui să fie luate în considerare de către Comisie ca o reducere a compensației acordate Correos.

4.1.2.   SCUTIRILE DE LA PLATA IMPOZITULUI PE BUNURILE IMOBILIARE (IBI) ȘI A IMPOZITULUI PE ACTIVITĂȚILE ECONOMICE (IAE)

(66)

În ceea ce privește scutirea de la plata IBI, Correos explică, în primul rând, că aceste măsuri nu ar trebui să fie evaluate având în vedere Legea privind serviciile poștale din 1998 sau Legea privind serviciile poștale din 2010, ci prin trimitere directă la legislația care reglementează fiecare impozit.

(67)

În plus, Correos consideră că măsura nu constituie ajutor de stat deoarece nu este imputabilă statului. Scutirea de la plata impozitului nu este prevăzută de nicio dispoziție legală. Câteva administrații fiscale locale, precum și câteva instanțe locale au aplicat scutirea de la plata impozitului pentru 94 de sedii ale Correos din 13 000. În hotărârea sa din 7 octombrie 2013, Curtea Supremă spaniolă a concluzionat că articolul 22 alineatul (2) din Legea privind serviciile poștale din 2010 nu a inclus scutirea de la plata IBI.

(68)

În plus, Correos consideră că scutirea de la plata IBI nu poate fi recuperată, întrucât aceasta are autoritate de lucru judecat. Având în vedere jurisprudența instanțelor Uniunii (11), în cazul în care soluționarea judiciară finală a evaluat existența unui ajutor de stat, principiul autorității de lucru judecat ar trebui respectat. Correos consideră că hotărârea Curții Supreme spaniole aplică dreptul Uniunii și face referire la existența ajutorului de stat. Prin urmare, principiul autorității de lucru judecat ar trebui respectat, iar recuperarea ar trebui să fie împiedicată în cazul de față.

(69)

În plus, Correos consideră că principiul autorității de lucru judecat ar trebui considerat ca fiind un principiu general al dreptului Uniunii și că acest principiu ar trebui să fie respectat atunci când este vorba despre imposibilitatea recuperării din cauza existenței unei hotărâri definitive în care existența ajutorului a fost deja stabilită.

(70)

În ceea ce privește scutirea fiscală de la plata IAE, Correos susține că scutirea parțială de la plata IAE nu constituie ajutor de stat. În special, Correos susține că scutirea fiscală parțială nu este selectivă deoarece este justificată de logica sistemului fiscal al IAE. Potrivit Correos, natura și logica intrinsecă a IAE este impozitarea activităților economice cu scopul de a interveni în producția sau distribuția bunurilor și serviciilor. Correos desfășoară activități economice care constau în producția de bunuri și servicii, dar este implicată, de asemenea, în furnizarea de servicii publice cum ar fi OSU, care nu urmează obiectivul economic al acesteia din urmă. Aceasta ar fi, prin urmare, justificarea scutirii parțiale de la plata IAE.

(71)

În plus, Correos consideră că scutirea parțială de la plata IAE constituie un ajutor existent. Scutirea de la plata IAE a fost pusă în aplicare înainte de aderarea Spaniei la CEE în 1986. Așa-numita cotă pentru licență, care a reprezentat o formă a impozitului pe activitățile și beneficiile comerciale și industriale, a fost adoptată prin Decretul 3313/1966 din 29 decembrie 1966. Legea 39/1988 din 28 decembrie 1988 a înlocuit impozitul pe activitățile și beneficiile comerciale și industriale sub forma cotei pentru licență cu IAE. Potrivit Correos, nu s-au înregistrat modificări substanțiale în ceea ce privește evenimentul impozabil începând cu 1966.

4.1.3.   INJECȚIILE DE CAPITAL DIN 2004, 2005 ȘI 2006

(72)

Correos afirmă că injecțiile de capital realizate în 2004, 2005 și 2006 sunt conforme cu principiul investitorului economic privat în economia de piață și că acestea nu acordă un avantaj în favoarea Correos.

(73)

Potrivit Correos, analiza investițiilor realizate ca urmare a injecțiilor de capital în perioada 2004-2006 demonstrează că statul spaniol a efectuat injecțiile de capital în rolul său de acționar și că aceste investiții ar fi putut fi realizate de orice investitor privat.

(74)

Correos susține că injecțiile de capital răspund nevoii Correos de a realiza investiții mai mari decât nivelul mediu de investiții ale întreprinderii. Scopul injecțiilor de capital este stabilit în raportul privind înfățișarea Correos în fața Congresului Deputaților („el Congreso de los Diputados”) la 4 octombrie 2005. Raportul stabilește o legătură între injecțiile de capital și necesitatea realizării de noi investiții în societate. Scopul injecțiilor de capital a fost de a desfășura un proces de modernizare în cadrul Correos, sporind eficiența și calitatea serviciilor furnizate de societate.

(75)

Correos susține că rentabilitatea investițiilor demonstrează faptul că orice investitor economic privat ar fi realizat o investiție similară, întrucât rata internă a rentabilității injecțiilor de capital a fost mai mare decât costul capitalului Correos.

(76)

În plus, Correos susține că respectarea principiului investitorului economic privat în economia de piață nu impune în mod obligatoriu o evaluare ex ante exactă a rentabilității atunci când principiul se aplică situației acționarului unui furnizor de SIEG precum OSU. Un astfel de acționar ar trebui să ia în considerare în mod necesar obligația societății de a furniza serviciul de interes economic general în considerațiile sale referitoare cu privire la realizarea sau nu a unei investiții.

(77)

În astfel de circumstanțe, ar fi suficient să se demonstreze, pe baza unor dovezi obiective și verificabile, că un investitor economic privat care se confruntă cu aceeași obligație de serviciu public ar fi acționat în același mod.

(78)

Potrivit Correos, aceasta este concluzia la care a ajuns Curtea de Justiție în cauzele Chronopost I (12) și Chronopost II (13), în care s-a acceptat faptul că rata internă a rentabilității calculată ex post a reprezentat un mijloc adecvat pentru a stabili dacă injecția de capital a respectat principiul investitorului în economia de piață.

4.1.4.   COMPENSAȚIILE PENTRU DISTRIBUIREA MATERIALELOR ELECTORALE

(79)

Correos susține că distribuirea materialelor electorale ale candidaților politici în contextul organizării alegerilor ar trebui luată în considerare ca făcând parte din prerogativele statului.

(80)

În special, Correos susține că distribuirea materialelor electorale este o funcție esențială a statului deoarece aceasta face parte din regimul electoral general, este legată de rolul constituțional al partidelor politice și întrucât personalul Correos, atunci când desfășoară această activitate, acționează în calitatea sa de funcționar public.

(81)

Potrivit Correos, prin urmare, distribuirea materialelor electorale de către candidații politici, ca urmare a scopului, naturii și reglementării sale este legată în mod indisolubil de exercitarea autorității publice de către stat. Prin urmare, aceasta nu este o activitate economică și Correos nu ar trebui să fie considerată o întreprindere în sensul articolului 107 alineatul (1) din tratat.

(82)

Chiar dacă s-ar considera de către Comisie că distribuirea materialelor electorale ale candidaților politici constituie o activitate economică, Correos consideră că aceasta nu constituie un avantaj selectiv acordat în favoarea Correos. Această activitate este încredințată Correos de către stat deoarece Correos este singurul operator poștal capabil să furnizeze un serviciu care are calitatea și caracteristicile necesare ale serviciului respectiv. Prin urmare, în ceea ce privește distribuirea materialelor electorale ale candidaților politici Correos nu se află într-o situație juridică și de fapt comparabilă cu orice altă întreprindere din sectorul poștal.

(83)

Chiar dacă Comisia ar concluziona că măsura constituie ajutor de stat, Correos susține că măsura ar trebui să fie considerată ajutor existent. Tariful redus pentru candidații politici în ceea ce privește trimiterea materialelor electorale a fost stabilit în 1977, când au avut loc alegerile din 15 iunie 1977. Alegerile din 15 iunie 1977 au fost organizate prin Decretul regal nr. 20/1997 din 18 martie 1977, care a stabilit pentru prima oară un tarif special pentru distribuirea materialelor electorale.

(84)

Correos explică faptul că valoarea exactă a tarifului redus (o pesetă spaniolă, care este echivalentă cu 0,006 EUR) a fost reglementată ulterior printr-un ordin ministerial din 1977. Potrivit Correos, acest tarif redus a fost stabilit de la data respectivă. În hotărârea sa din 2 octombrie 2006 (14), Curtea Supremă spaniolă a concluzionat că tariful redus existent pentru distribuirea materialelor electorale referitoare la candidații politici a fost de o pesetă spaniolă (0,006 EUR).

(85)

Decretul regal nr. 20/1977 a fost înlocuit ulterior de Legea organică nr. 5/1985 din 19 iunie 1985 privind sistemul electoral general („LOREG”), care conținea aceeași formulare referitoare la tarifele reduse pentru distribuirea materialelor electorale privind candidații politici.

(86)

În cazul în care Comisia concluzionează că măsura constituie ajutor de stat, Correos consideră, de asemenea, că aceasta ar trebui să fie declarată compatibilă cu piața internă.

(87)

În primul rând, măsura în cauză constituie un veritabil serviciu de interes economic general. Atât articolul din Legea privind serviciile poștale din 1998, cât și articolul 22 alineatul (5) din Legea privind serviciile poștale din 2010 recunosc că furnizorul de serviciu universal ar putea primi sarcina îndeplinirii unor obligații legate de distribuirea materialelor electorale cu scopul de a proteja evoluția corectă a proceselor electorale. În plus, articolul 22 alineatul (5) din Legea privind serviciile poștale din 2010 recunoaște că o astfel de sarcină ar trebui să facă obiectul unei compensații.

(88)

Correos consideră că măsura este compatibilă în temeiul deciziei privind SIEG din 2012 (15). Correos explică faptul că decizia privind SIEG din 2012 ar fi aplicabilă deoarece compensația anuală medie acordată Correos ar avea o valoare sub 15 milioane EUR.

4.2.   OBSERVAȚIILE PREZENTATE DE PARTEA TERȚĂ ANONIMĂ

(89)

Partea terță anonimă este de acord cu concluziile preliminare formulate de Comisie în decizia de inițiere a procedurii în ceea ce privește următoarele măsuri:

(a)

Compensațiile acordate Correos pentru îndeplinirea OSU.

(b)

Scutirile de la plata impozitului pe bunurile imobiliare (IBI) și a impozitului pe activitățile economice (IAE).

(c)

Majorările de capital acordate Correos în 2004, 2005 și 2006.

(d)

Compensația acordată Correos pentru distribuirea de materiale electorale.

(90)

De asemenea, partea terță anonimă este de acord în mod explicit că investigația în curs de desfășurare ar trebui să se axeze pe măsurile enumerate în considerentul 89.

(91)

Aceasta aduce însă în atenția Comisiei o serie de măsuri care nu au fost abordate de Comisie în decizia de inițiere a procedurii din 2016 și care, în opinia sa, ar trebui examinate, de asemenea.

(92)

Potrivit părții terțe anonime (16):

Correos ar fi beneficiat de un ajutor de stat în perioada 1998-2003 reprezentând cel puțin 794 de milioane EUR;

Correos ar fi preluat gratuit o rețea poștală formată din 9 054 de puncte de servicii pentru clienți în urma îndeplinirii OSU și că această preluare ar fi acordat Correos un avantaj competitiv pentru livrarea de colete de până la 20 kg (17);

Correos ar fi beneficiat de unele drepturi exclusive sau intangibile, cum ar fi contractele semnate între Correos și Administrația Publică, dreptul de a autentifica comunicațiile poștale, dreptul de a utiliza termenul „Spania”, închirierea domeniului public, precum și privilegii vamale;

Correos ar fi beneficiat de compensații acordate de stat pentru finanțarea campaniilor sale publicitare și de comunicare;

Faptul că autoritățile spaniole sunt prezente în cadrul organelor de conducere ale Correos ar implica anumite avantaje și privilegii în favoarea Correos. Unul dintre aceste avantaje este că societatea nu a fost obligată să aplice prin lege metodologia de compensare corectă până în prezent. Correos ar fi primit compensații pentru perioada 2011-2016 în valoare de aproximativ 1,3 miliarde EUR, aplicând metodologia de compensare care a fost contestată de Comisie în decizia de inițiere a procedurii (18);

Correos nu ar aplica cotele de TVA pentru anumite servicii poștale care fac obiectul unor acorduri negociate în mod individual care ar implica un ajutor de stat incompatibil;

Correos ar fi realizat majorări de capital în cadrul Correos Express, o filială a Grupului Correos, în scopul de a acoperi pierderile în valoare de aproximativ 233 de milioane EUR, ceea ce ar constitui ajutor de stat în favoarea Correos Express;

Correos utilizează o politică de prețuri de ruinare care rezultă din măsurile de ajutor de stat pe care le primește.

5.   OBSERVAȚIILE PREZENTATE DE SPANIA

5.1.   OBSERVAȚIILE PREZENTATE DE SPANIA CU PRIVIRE LA DECIZIA DE INIȚIERE A PROCEDURII DIN 2016

5.1.1.   COMPENSAȚIA PENTRU ÎNDEPLINIREA OSU ACORDATĂ PRIN LEGEA PRIVIND SERVICIILE POȘTALE DIN 1998

(93)

Spania consideră că măsura nu constituie ajutor de stat în temeiul articolului 107 alineatul (1) din tratat. În special, autoritățile spaniole susțin că măsura nu conferă un avantaj economic societății Correos deoarece compensațiile pentru îndeplinirea OSU respectă criteriile stabilite în hotărârea Altmark (19). De asemenea, autoritățile spaniole explică faptul că măsura în cauză nu a fost notificată deoarece acestea au considerat că măsura respecta criteriile stabilite în hotărârea Altmark.

(94)

Autoritățile spaniole susțin că măsura îndeplinește cel de al treilea criteriu Altmark, care prevede că nicio compensație pentru îndeplinirea OSU nu trebuie să depășească costurile nete (și anume, costurile minus veniturile relevante, la care se adaugă un profit rezonabil) aferente obligației de serviciu public. Spania susține că a pus în aplicare o metodologie de compensare care ar corespunde metodologiei costului net evitat prevăzute de Directiva 2008/6/CE. Autoritățile spaniole susțin că metodologia urmată este cea cuprinsă în raportul NERA, care a fost comandat de Comisie societății de consultanță National Economic Research Associates. Potrivit Spaniei, metodologia de compensare cuprinsă în raportul NERA reprezintă o punere în aplicare valabilă a metodologiei CNE. Comisia a apreciat în mod eronat că supracompensarea, inclusiv în contextul hotărârii Altmark, poate fi calculată utilizând metodologia de contabilizare a costurilor, care a condus la concluzia că, în perioada 2004-2010, Correos a depășit ceea ce poate fi considerat ca fiind necesar pentru a acoperi integral sau parțial costurile suportate pentru îndeplinirea obligației sale de serviciu universal.

(95)

Autoritățile spaniole susțin, de asemenea, că măsura respectă cel de al patrulea criteriu Altmark. Cel de al patrulea criteriu Altmark prevede că, în absența unei proceduri de achiziții publice, nivelul compensației primite ar fi adecvat cu condiția efectuării unei analize a costurilor pe care le-ar înregistra o întreprindere obișnuită, bine gestionată și echipată în mod corespunzător din același sector, luând în considerare atât veniturile relevante, cât și un profit rezonabil pentru îndeplinirea obligației de serviciu public. Potrivit autorităților spaniole, comparația se poate realiza luând în considerare numai întreprinderi din același sector, în acest caz sectorul poștal. Spania contestă îndoielile exprimate de Comisie cu privire la concluziile formulate în raportul Frontier Economics, care au susținut că măsura a respectat cel de al patrulea criteriu Altmark. Conform Spaniei, Comisia nu a demonstrat, în nicio decizie a Comisiei, că operatorii poștali din Grecia și Italia au fost ineficienți. În plus, Spania consideră că efectuarea ex post a studiului nu este relevantă pentru respectarea celui de al patrulea criteriu Altmark. În deciziile sale anterioare, Comisia nu a considerat că studiul ex post ar constitui un obstacol pentru acceptarea celui de al patrulea criteriu Altmark. În special, Spania face trimitere la decizia Comisiei din 21 octombrie 2008 privind Poste Italiane (20). În plus, potrivit Spaniei, jurisprudența constantă a acceptat rapoartele efectuate ex post. În special, Spania face trimitere la cauza Chronopost-La Poste (21), în care Tribunalul a acceptat un raport elaborat ex post.

(96)

Autoritățile spaniole consideră că, în cazul în care măsura ar fi considerată ajutor de stat, aceasta ar trebui să fie declarată compatibilă cu piața internă în conformitate cu articolul 106 alineatul (2) din tratat. În special, Spania consideră că măsura respectă criteriile de compatibilitate prevăzute de Cadrul privind SIEG din 2012.

(97)

Autoritățile spaniole contestă îndoielile exprimate de Comisie cu privire la caracterul complet al actului de atribuire care stabilește obligațiile de serviciu public și metodele de calculare a compensației. Potrivit autorităților spaniole, actul de atribuire ar putea fi reprezentat de una sau mai multe acte juridice obligatorii. Statul membru este liber să aleagă forma specifică a acestui act de atribuire. În plus, nu ar fi necesar ca acesta să conțină o trimitere specifică la termenul de „act de atribuire”. În special, autoritățile spaniole consideră că măsura respectă cerința de la punctul 16 litera (e) din Cadrul privind SIEG din 2012, conform căruia actul de atribuire ar trebui să cuprindă modalitățile de evitare și de recuperare a oricărei supracompensații. Acest aspect a fost demonstrat de faptul că compensația excesivă acordată în 2005 a fost recuperată ulterior, în anii următori.

(98)

În ceea ce privește posibilitatea de a utiliza costul net evitat ca o metodologie de calculare a compensației, autoritățile spaniole susțin că punctul 69 din Cadrul privind SIEG din 2012 nu prevede obligația de a aplica metoda costului net evitat; acesta nu interzice statelor membre să utilizeze metodologia respectivă. În plus, punctul 184 din Ghidul privind aplicarea normelor Uniunii privind ajutoarele de stat, achizițiile publice și piața internă în cazul serviciilor de interes economic general și, în special, în cazul serviciilor sociale de interes general (22) precizează că obiectivul neaplicabilității metodologiei CNE prevăzute la punctul 69 din Cadrul privind SIEG din 2012 nu este de a impune o sarcină suplimentară statului membru pentru măsurile care existau înainte de obligația de a utiliza metodologia CNE. Prin urmare, autoritățile spaniole consideră că metodologia CNE, astfel cum a fost pusă în aplicare de Spania, este valabilă, putând fi utilizată legal pentru calcularea compensației acordate înainte de 2012.

(99)

Astfel cum se explică în considerentul 94, autoritățile spaniole consideră că metodologia spaniolă de calculare a compensației pentru îndeplinirea OSU, care s-a bazat pe raportul NERA, echivalează cu metodologia costului net evitat. Autoritățile spaniole consideră că este irelevant, în această privință, faptul că metodologia spaniolă nu conține stimulente în ceea ce privește eficiența și beneficii intangibile, întrucât aceste două criterii nu existau la momentul în care Spania a pus în aplicare metodologia. Aceste criterii au fost introduse ulterior prin Directiva 2008/6/CE și Cadrul privind SIEG din 2012.

(100)

Autoritățile spaniole au contestat metodologia și criteriile aplicate de Comisie în ceea ce privește profitul rezonabil în decizia de inițiere a procedurii din 2016. Autoritățile spaniole susțin că nu ar trebui să existe un profit rezonabil de referință aplicabil tuturor furnizorilor de servicii poștale și că acesta ar trebui să fie examinat de la caz la caz. Profitul rezonabil de referință aplicat de Comisie în decizia Comisiei din 25 ianuarie 2012 (23) privind bpost nu ar trebui să fie stabilit ca o valoare de referință pentru alți operatori poștali. În primul rând, cazul bpost diferă considerabil de situația Correos, în măsura în care cazul bpost nu s-a referit la îndeplinirea OSU, ci la alte SIEG. În al doilea rând, Comisia nu a aplicat în mod consecvent profitul rezonabil de referință stabilit în decizia privind bpost, întrucât aceasta a permis valori de referință mai mari în alte decizii ale Comisiei (24).

5.1.2.   SCUTIREA DE LA PLATA IMPOZITULUI PE BUNURILE IMOBILIARE (IBI) ȘI A IMPOZITULUI PE ACTIVITĂȚILE ECONOMICE (IAE)

(101)

În ceea ce privește scutirea de la plata IBI, autoritățile spaniole explică faptul că Legea privind serviciile poștale din 1998 și Legea privind serviciile poștale din 2010 nu scutesc Correos de la plata IBI. Cu toate acestea, anumite instanțe spaniole, atunci când au interpretat dispozițiile din Legea privind serviciile poștale din 1998 și Legea privind serviciile poștale din 2010, au considerat că scutirea de la plata IBI se aplică societății Correos. Autoritățile spaniole au explicat că scutirea fiscală a fost aplicată într-un număr foarte limitat de cazuri. În fapt, aceasta a fost aplicată în mod efectiv în cazul a 94 de sedii ale Correos din 13 000.

(102)

Autoritățile spaniole consideră că scutirile fiscale nu pot fi imputabile statului deoarece acestea rezultă din hotărârile instanțelor judecătorești din Spania de a rambursa Correos sumele aferente IBI plătite anterior de societate.

(103)

În ceea ce privește scutirea fiscală de la plata IAE, autoritățile spaniole consideră că scutirea de la plata IAE ar trebui să fie considerată ajutor existent. Scutirea de la plata IAE a fost pusă în aplicare înainte de aderarea Spaniei la CEE. Potrivit autorităților spaniole, scutirea de la plata IAE datează din 1966, când impozitul pe activitățile și beneficiile comerciale și industriale a fost adoptat prin Decretul nr. 3313/1966 din 29 decembrie 1966. Legea nr. 39/1988 din 28 decembrie 1988 a înlocuit impozitul pe activitățile și beneficiile comerciale și industriale în modalitatea sa a cotei pentru licență cu impozitul pe activitățile economice (IAE). Potrivit Spaniei, acest impozit nu a suferit modificări substanțiale din 1966, fără a aduce atingere faptului că Correos a beneficiat de scutiri totale atunci când a fost un organism administrativ datorită naturii sale.

5.1.3.   INJECȚIILE DE CAPITAL DIN 2004, 2005 ȘI 2006

(104)

Autoritățile spaniole consideră că injecțiile de capital realizate în 2004, 2005 și 2006 nu implică ajutor de stat deoarece acestea respectă principiul investitorului în economia de piață.

(105)

Acestea subliniază că injecțiile de capital au fost precedate de evaluări economice ex ante, comparabile cu cele pe care le-ar fi realizat orice investitor privat. Injecțiile de capital au fost prevăzute în cadrul planurilor de acțiune multianuale aprobate de stat în calitate de acționar și au fost incluse în bugetele generale ale statului, care reflectă, la rândul lor, planurile strategice ale societății elaborate în scopul de a-și extinde activitatea în zone cu perspective mai bune și de a-și îmbunătăți eficiența, în contextul unei încetiniri accentuate a activității pe piața serviciilor poștale.

(106)

În special, planurile strategice pentru perioada 2001-2006 au pus în aplicare acțiuni de finalizare a procesului de modernizare a întreprinderii, urmărind următoarele obiective:

(a)

asigurarea durabilității viitoare a activității poștale prin îmbunătățirea eficienței, promovarea liniilor de activitate cu cea mai ridicată valoare adăugată;

(b)

consolidarea activităților prin cele mai bune perspective de creștere pe termen mediu;

(c)

promovarea dezvoltării tehnologice în gestionarea bazei de date, „corespondență” etc.;

(d)

modernizarea modelului de administrare și organizațional al Correos și adaptarea acestuia la contextul pieței.

(107)

Potrivit autorităților spaniole, atingerea acestor obiective a necesitat ca societatea să fie dotată cu resurse suplimentare în scopul de a realiza investițiile necesare. După ce a analizat strategia întreprinderii, acționarul a decis să acorde trei majorări de capital în valoare totală de 48,08 milioane EUR, fiecare în valoare de 16,027 de milioane EUR, care urmau să fie aplicate în exercițiile financiare 2004, 2005 și 2006. Această majorare de capital a fost privită ca un element-cheie în atingerea ratelor de rentabilitate prevăzute în planurile de acțiune ale societății și au fost reflectate în evaluările efectuate de către acționarul unic. Majorările de capital au fost dictate, de fapt, de necesitatea de a realiza investiții care au fost „graduale” sau suplimentare față de cele pe care societatea le-a realizat în mod obișnuit.

(108)

Autoritățile spaniole susțin, de asemenea, că evaluarea s-a materializat într-un cadru privind perspectivele economice și rezultatele legate de majorarea capitalului, elaborat cu un orizont de timp de cinci ani, o perioadă de timp rezonabilă pentru a evalua dacă deciziile de investiții ale societății au fost satisfăcătoare. Aceste previziuni au fost reflectate în planurile de acțiune multianuale, care, la rândul lor, au fost integrate în bugetele generale ale statului. Planul de acțiune multianual aprobat în exercițiul financiar 2004 a indicat o creștere de 3,6 % a cifrei de afaceri anuale și o îmbunătățire a profiturilor nete, cu profituri medii de aproximativ 5 % pe an, în comparație cu scenariul static fără majorări de capital. Aceste rezultate au fost obținute pe baza unui număr egal de plăți de capital în 2004, 2005 și 2006, permițând astfel punerea în aplicare a liniilor de acțiune prevăzute în planurile strategice în ceea ce privește investițiile.

(109)

Previziunile cuprinse în planul de acțiune multianual și incluse în bugetul general al statului ar fi pe deplin comparabile cu cele pe care le-ar realiza un investitor economic privat în economia de piață. Acestea reprezintă baza pe care a utilizat-o statul, în calitatea sa de acționar, atunci când a hotărât să realizeze trei majorări ale capitalului social al societății în valoare totală de 48 081 000 EUR.

(110)

Previziunile respective, realizate ex ante, sunt prezentate în tabelul 3.

Tabelul 3

Planul de acțiune multianual pe 2014

 

2005

2006

2007

2008

Cifra de afaceri netă (mii EUR)

1 897 475

1 975 031

2 047 873

2 115 371

Creșterea cifrei de afaceri

3,4 %

4 %

3,6 %

3,2 %

Profitul net sau pierderea pentru exercițiul financiar (mii EUR)

78 092

97 214

106 038

113 403

Profitul net prevăzut

4,1 %

4,9 %

5,1 %

5,3 %

(111)

Autoritățile spaniole au explicat că planurile de acțiune multianuale sunt analize ex ante pertinente ale previziunilor economice și financiare. Previziunile pe care acestea le conțin indică nivelurile rentabilității echivalente celor necesare unui investitor privat, ceea ce implică faptul că decizia de majorare a capitalului social, pentru a permite societății să realizeze investițiile necesare pentru realizarea profiturilor preconizare, este pe deplin justificată. Potrivit autorităților spaniole, aceste niveluri ale rentabilității ar fi determinat orice investitor privat să ia o decizie similară.

(112)

Spania indică faptul că aceasta a adoptat rezoluția de majorare a capitalului social și de a plăti suma de 16,027 milioane EUR la 13 decembrie 2004, pe baza planului de acțiune multianual pentru exercițiul financiar 2004 care cuprinde previziunile financiare optimiste prezentate în tabelul 1. În mod similar, acționarul a adoptat decizii referitoare la majorări succesive la 5 decembrie 2005 și, respectiv, la 29 decembrie 2006, luând, de asemenea, în considerare planurile de acțiune multianuale. Spania arată, de asemenea, că evoluția reală a parametrilor utilizați în planurile de acțiune multianuale a îmbunătățit în mod evident previziunile financiare, astfel cum se poate observa în tabelul 4.

Tabelul 4

Rezultatele efective

 

2005

2006

2007

2008

Cifra de afaceri netă (mii EUR)

1 940 000

2 014 400

2 106 600

2 141 000

Profitul net sau pierderea pentru exercițiul financiar

9,1 %

7 %

4,9 %

3,6 %

Profitul net

4,3 %

9,1 %

7 %

4,9 %

(113)

Pentru a completa cele de mai sus, autoritățile spaniole au furnizat, de asemenea, un test al investitorului privat în economia de piață efectuat ex post de către Ernst & Young, care concluzionează că rata internă de rentabilitate (denumită în continuare „RIR”) a majorărilor de capital examinate a fost de 9,29 %, iar costul pe piață al capitalului investiției respective a fost de 7,87 % la momentul realizării investiției.

(114)

În acest sens, autoritățile spaniole consideră că observațiile formulate de Comisie în decizia de inițiere a procedurii din 2016, pe baza cauzei Comisia/EDF (25), cu privire la necesitatea de a efectua analiza rentabilității înainte de realizarea investiției în cauză, nu iau în considerare faptul că a fost efectuată o evaluare economică ex ante, testul investitorului privat în economia de piață cuprins în raport servind ca o dovadă suplimentară pentru confirmarea validității principiului investitorului privat în economia de piață utilizat.

(115)

Autoritățile spaniole contestă mai ales relevanța hotărârii în cauza Comisia/EDF în cazul de față, întrucât EDF își desfășura activitatea în condiții normale de piață, în timp ce Correos a primit sarcina îndeplinirii OSU. Autoritățile spaniole susțin că, atunci când se examinează măsurile adoptate cu privire la o întreprindere publică care își desfășoară activitatea într-un sector cu un serviciu universal, o analiză ex post a rentabilității nu poate fi considerată nevalidă, întrucât furnizarea serviciului economic general nu este determinată de o logică strict comercială; în acest caz, este necesar să se ia în considerare toate datele obiective și verificabile disponibile.

(116)

Urmând această logică, autoritățile spaniole consideră că o jurisprudență mai relevantă ar fi cauzele Chronopost I (26) și Chronopost II (27), în care Curtea de Justiție a Uniunii Europene a aprobat analiza efectuată de Comisie în Decizia 98/365/CE (28) în cele două hotărâri pronunțate de aceasta în urma căilor de atac introduse împotriva deciziei respective. În decizia respectivă, Comisia a evaluat dacă comportamentul operatorului poștal francez (La Poste) în calitate de acționar al SFMI-Chronopost a fost justificat din punct de vedere comercial în conformitate cu criteriile investitorului privat în economia de piață și a comparat ex post RIR aferentă injecțiilor de capital realizate de stat în favoarea La Poste și costurile sale de capital.

(117)

În final, autoritățile spaniole explică faptul că, în cazul în care Comisia consideră că injecțiile de capital nu îndeplinesc principiul investitorului privat în economia de piață, acestea ar trebui să fie examinate având în vedere articolul 106 alineatul (2) din tratat, întrucât acestea reprezintă resursele alocate acoperirii serviciului public și nu au reprezentat în niciun caz ajutor de exploatare, nici datorită destinației fondurilor, nici prin natura lor.

5.1.4.   DISTRIBUIREA DE MATERIALE ELECTORALE PRIVIND CANDIDAȚII POLITICI

(118)

Autoritățile spaniole consideră că distribuirea de materiale electorale de către Correos nu constituie ajutor de stat în sensul articolului 107 alineatul (1) din tratat. Toate activitățile desfășurate de Correos în contextul organizării alegerilor, în special distribuirea de materiale electorale privind candidații politici, nu sunt activități economice deoarece acestea constituie o prerogativă a statului.

(119)

În special, în ceea ce privește distribuirea de materiale electorale privind candidații politici, autoritățile spaniole contestă concluziile formulate în decizia de inițiere a procedurii potrivit cărora măsura constituie o activitate economică. Autoritățile spaniole susțin că statul nu a introdus instrumente de piață pentru a asigura că toți alegătorii primesc materiale electorale privind candidații politici. O procedură electorală este alcătuită dintr-o serie de activități, toate fiind necesare și strâns legate între ele, care au scopul de a asigura dreptul fundamental de vot. Prin urmare, această activitate ar trebui să fie considerată ca fiind o prerogativă a statului.

(120)

Autoritățile spaniole consideră că, în cazul în care măsura ar constitui ajutor de stat, aceasta ar fi ajutor existent, întrucât a fost pusă în aplicare înainte de aderarea Spaniei la Comunitatea Economică Europeană în 1986. Compensația acordată candidaților electorali pentru distribuirea materialelor electorale a fost instituită în 1977, fără a suferi modificări substanțiale. Articolul 44 alineatul (3) din Decretullege regal nr. 20/1977 din 18 martie 1977 cu privire la prevederile electorale a prevăzut că un ordin ministerial va stabili tarifele poștale speciale care se vor aplica materialelor electorale trimise de candidații politici. Ordinul ministerial din 3 martie 1977 și Ordinul ministerial din 4 mai 1977 au stabilit un tarif fix de o pesetă spaniolă pentru scrisorile cu o greutate de până la 50 de grame, care a rămas neschimbat de atunci.

(121)

Articolul 59 din Legea organică nr. 5/1985 din 19 iunie 1985 privind sistemul electoral general a reiterat obligația de a stabili prin ordin ministerial tariful special perceput candidaților politici pentru trimiterea materialelor electorale. Articolul 1 din Ordinul ministerial din 30 octombrie 1985 a prevăzut că tarifele speciale prevăzute în Ordinul ministerial din 3 mai 1977 erau încă aplicabile. Ulterior, articolul 1 din Ordinul ministerial din 30 aprilie 1986 a stabilit că tarifele speciale prevăzute la articolul 1 din Ordinul ministerial din 30 octombrie 1985 erau încă aplicabile, și anume tarife speciale prevăzute în Ordinului ministerial din 3 mai 1977. Articolul 12 din Decretul regal nr. 605/1999 din 6 aprilie 1999, Legea privind serviciile poștale din 1998 și Legea privind serviciile poștale din 2010 nu au modificat tariful special aplicabil candidaților politici, care în prezent este prevăzut la articolul 59 din Legea organică nr. 5/1985 din 19 iunie 1985 privind sistemul electoral general și care se referă la tarifele speciale prevăzute în Ordinul ministerial din 3 martie 1977.

(122)

În plus, autoritățile spaniole afirmă că, în cazul în care măsura ar fi considerată ajutor de stat, aceasta ar trebui să fie declarată compatibilă cu piața internă în temeiul articolului 106 alineatul (2) din tratat.

(123)

Dat fiind termenul de prescripție de 10 ani prevăzut în decizia de inițiere a procedurii (14 februarie 2004-14 februarie 2014), autoritățile spaniole susțin că perioada examinată ar trebui să fie 2004-2012, întrucât în anul 2013 nu au existat alegeri.

(124)

Încredințarea serviciului de interes economic general în perioada 2004-2011 a fost prevăzută în ordinele ministeriale, care au inclus conținutul, domeniul de aplicare și durata obligației de serviciu public. Încredințarea serviciului de interes economic general către Correos în cursul anilor 2011 și 2012 a fost stabilită în cadrul unui acord al Consiliului de Miniștri pentru fiecare alegeri. Acordurile respective precizează caracterul, conținutul, domeniul de aplicare și durata serviciului de interes economic general. În plus, tabelul 5 arată că, în orice caz, valoarea totală a compensației acordată societății Correos pentru livrarea de materiale electorale în timpul alegerilor care au avut loc între 2004 și 2012 nu poate depăși costurile suportate.

Tabelul 5

Subcompensarea Correos pentru livrarea de materiale electorale

(EUR)

Anul

Sfera de aplicare a alegerilor

Costuri totale

Venituri 0,006 EUR per material

Compensații pentru distribuirea materialelor electorale

Venituri + compensație costurile totale

2004

Național

[…] (*1)

[…]

27 182 926

[…]

2005

Regional

[…]

[…]

3 670 281

[…]

2006

Regional

[…]

[…]

4 528 376

[…]

2007

Național/Regional

[…]

[…]

19 536 604

[…]

2008

Național/Regional

[…]

[…]

19 609 632

[…]

2009

Național/Regional

[…]

[…]

14 603 021

[…]

2010

Regional

[…]

[…]

4 620 588

[…]

2011

Național/Regional

[…]

[…]

40 092 858

[…]

2012

Regional

[…]

[…]

14 268 978

[…]

2013

N/A

[…]

[…]

 

[…]

TOTAL

[…]

[…]

148 113 264

[…]

5.2.   COMENTARIILE SPANIEI CU PRIVIRE LA OBSERVAȚIILE PREZENTATE DE PĂRȚILE TERȚE

(125)

În primul rând, autoritățile spaniole subliniază că reclamantul a cărui scrisoare a condus la inițierea actualei proceduri nu a prezentat observații cu privire la decizia de inițiere a procedurii din 2016. Autoritățile spaniole iau act de faptul că singurele părți terțe care au prezentat observații sunt Correos y Telégrafos, S.A. și o parte anonimă care reprezintă sectorul livrării de colete, astfel cum se poate deduce din conținutul observațiilor formulate.

5.2.1.   COMENTARII PRIVIND OBSERVAȚIILE PREZENTATE DE PARTEA TERȚĂ ANONIMĂ

(126)

Autoritățile spaniole fac referire la observațiile lor cu privire la decizia de inițiere a procedurii din 2016 în legătură cu o serie de aspecte pentru care partea terță anonimă nu oferă niciun argument specific suplimentar.

(127)

În plus, autoritățile spaniole furnizează o serie de observații suplimentare cu privire la următoarele aspecte.

5.2.1.1.    Prelungirea perioadei de investigare

(128)

Autoritățile spaniole consideră că cererea de prelungire a investigației la perioada prescrisă este inadmisibilă și lipsită de coerență, întrucât, în conformitate cu jurisprudența constantă a Curții de Justiție, Comisia supune procedurii oficiale de investigare în temeiul articolului 108 alineatul (2) din tratat doar măsurile care ridică îndoieli serioase cu privire la compatibilitate, cu condiția ca aceste măsuri să fi fost aplicate în afara termenului de prescripție de zece ani. De asemenea, autoritățile spaniole remarcă faptul că partea interesată anonimă a recunoscut acest punct juridic în observațiile sale care menționează faptul că „este clar că aceste sume nu pot face obiectul procedurii de investigare, întrucât termenul de prescripție pentru examinare a expirat”.

(129)

De asemenea, autoritățile spaniole consideră că cererea de prelungire a investigației pentru perioada de după 2010 este nejustificată, întrucât statul spaniol s-a limitat la a efectua plăți în avans din bugetul general de stat care vor fi ajustate de îndată ce costul net va fi stabilit, după ce noul Plan de Prestación este notificat, iar Comisia Europeană formulează un aviz cu privire la acesta.

(130)

Autoritățile spaniole consideră că partea terță recunoaște în mod implicit că costul net nu poate fi determinat până la adoptarea noului Plan de Prestación deoarece, în observațiile sale, aceasta face referire la notele explicative la conturile anuale ale Correos pentru 2014, conform cărora: „O rezoluție a CNMC (29) cu privire la un calcul al costului net al furnizorului de serviciu universal în 2011, 2012 și 2013, care este diferit de calculul în bugetul general de stat, ar putea avea un impact asupra sumelor înscrise în conturi. Nu ar fi posibil să se calculeze acest impact final până la adoptarea noului Plan de Prestación, care va stabili metodologia și elementele pentru calcularea costului net”.

5.2.1.2.    Presupuse avantaje legate de scutirea de TVA

(131)

În ceea ce privește scutirea de TVA, autoritățile spaniole explică faptul că aceasta este prevăzută în legislația spaniolă, fiind în deplină conformitate cu dispozițiile Directivei UE 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006, care reglementează această chestiune. Autoritățile spaniole explică, de asemenea, că nu este îndeplinită condiția de imputabilitate atunci când o măsură națională transpune un act comunitar care nu face obiectul niciunei marje de apreciere, astfel cum s-a stabilit în hotărârea Curții de Justiție din 23 aprilie 2009 în cauza C-460/07 (Hotărârea Puffer) (30).

5.2.1.3.    Presupuse compensații acordate de stat pentru finanțarea campaniilor sale publicitare și de comunicare

(132)

Autoritățile spaniole neagă faptul că societatea Correos ar fi beneficiat de ajutor pentru a-și finanța campaniile publicitare și de comunicare.

(133)

În special, autoritățile spaniole clarifică faptul că planurile instituționale de comunicare și de publicitate aferente menționate de către partea terță anonimă ca o dovadă a unui astfel de sprijin cuprind toate activitățile desfășurate de organismele Administrației generale de stat, precum și de întreprinderile publice în acest domeniu în scopuri statistice, dar că costurile de publicitate ale Correos menționate în aceste planuri au fost acoperite întotdeauna din resursele societății.

(134)

Autoritățile spaniole explică faptul că, astfel cum se indică în plan, Comisia instituțională pentru comunicare și publicitate, un organism colegial administrativ, include în plan toate campaniile instituționale care urmează să fie desfășurate de Administrația generală de stat și organismele asociate. La fel ca orice altă întreprindere publică, Correos y Telégrafos, S.A. își elaborează propriile planuri de publicitate finanțate din resurse proprii și le include în acest plan doar în scopuri statistice.

5.2.2.   COMENTARII CU PRIVIRE LA OBSERVAȚIILE PREZENTATE DE CORREOS

(135)

Autoritățile spaniole sunt de acord cu observațiile prezentate de Correos y Telégrafos, S.A.

(136)

Autoritățile spaniole au reacționat la solicitarea formulată de Correos în observațiile sale scrise ca dividendele distribuite să fie alocate pentru reducerea supracompensației indicate în decizia de inițiere a procedurii din 2016 reiterând faptul că, până în prezent, nu au fost furnizate dovezi cu privire la existența supracompensației.

(137)

Cu toate acestea, Spania își reiterează, de asemenea, observațiile care subliniază necesitatea de a lua în considerare plata dividendelor în scopul de a reduce orice ajutor potențial care ar putea fi identificat la sfârșitul procedurii oficiale de investigare. Aceste dividende extraordinare și nerecurente acordate de Correos statului ar trebui, potrivit autorităților spaniole, să fie luate în considerare în scopul calculării resurselor publice puse la dispoziția Correos, în conformitate cu decizia Comisiei în cazul Statsbaner (31).

5.3.   OBSERVAȚII SUPLIMENTARE PREZENTATE DE SPANIA

5.3.1.   ABORDĂRI ALTERNATIVE PENTRU CALCULUL UNEI SUPRACOMPENSAȚII PENTRU ÎNDEPLINIREA OSU ÎN PERIOADA 2004-2010

(138)

În timp ce reiterează faptul că compensațiile pentru îndeplinirea OSU acordate Correos în perioada 2004-2010 nu implică ajutor de stat și, în caz contrar, că un astfel de ajutor ar trebui considerat compatibil, autoritățile spaniole consideră că, inclusiv dacă s-ar accepta abordarea adoptată de Comisie în decizia de inițiere a procedurii din 2016 de a utiliza o metodologie de alocare a costurilor (32), posibila supracompensație ar putea fi calculată urmând premisele de mai jos:

(139)

În primul rând, sectorul rezervat și sectorul nerezervat ar trebui tratate separat: sectorul rezervat corespunde serviciilor poștale universale furnizate sub monopol; sectorul nerezervat cuprinde serviciile poștale universale. Mai mult, compensațiile în sectorul rezervat au urmat o metodă ale cărei rezultate corespund integral cu cele ale metodei de alocare a costurilor, în timp ce sectorul nerezervat a aplicat o abordare CNE, compensația fiind calculată și stabilită separat pentru fiecare sector în parte. Prin urmare, aceste sectoare ar trebui considerate ca fiind două SIEG distincte care fac obiectul unor evaluări separate și al unor metodologii de compensare diferite. În conformitate cu metodologia spaniolă, compensația pentru sectorul rezervat corespunde costului net contabil (costuri generale minus venituri), în timp ce compensația pentru sectorul nerezervat este calculată în conformitate cu o abordare CNE care acoperă rezultatele pierderilor înregistrate de segmentele generatoare de pierderi din sectorul nerezervat, plecând de la premisa că orice operator privat ar întrerupe activitatea acestora în lipsa unor obligații de serviciu public.

(140)

Conform acestui raționament, din totalul compensațiilor pentru îndeplinirea OSU acordate Correos în perioada 2004-2010 în valoare de aproximativ 955,237 de milioane EUR, aproximativ 637,850 de milioane EUR (pierdere contabilă înregistrată de sectorul rezervat) ar fi alocate sectorului rezervat, iar (restul de) 317,387 de milioane EUR vor fi alocate sectorului nerezervat (a se vedea tabelul 6).

Tabelul 6

Compensații pentru sectorul rezervat și sectorul nerezervat al serviciului universal

(milioane EUR)

 

2004

2005

2006

2007

2008

2009

2010

Total

Sectorul rezervat

46,171

40,435

39,558

80,823

101,783

176,559

152,521

637,850

Sectorul nerezervat

44,859

47,294

55,199

39,441

40,863

45,919

43,812

317,387

Total

91,030

87,729

94,757

120,264

142,646

222,478

196,333

955,237

(141)

Autoritățile spaniole consideră că cele două compensații ar trebui să fie evaluate separat, conducând la un rezultat diferit de cel la care a ajuns Comisia în decizia de inițiere a procedurii din 2016.

5.3.1.1.    Evaluarea compensațiilor pentru sectorul rezervat al serviciului universal

(142)

Autoritățile spaniole sugerează evaluarea compensațiilor pentru sectorul rezervat al serviciului universal utilizând metodologia de alocare a costurilor și o rentabilitate a vânzărilor (33) (denumită în continuare „RV”) de referință de 4,8 % RV (valoarea de referință aplicată în cazul bpost pentru încredințările cu risc scăzut).

(143)

O astfel de abordare demonstrează în mod clar la subcompensarea Correos pentru furnizarea acestui SIEG, întrucât ajutorul acordat pentru sectorul rezervat al serviciului universal corespunde exact costurilor sale contabile nete, astfel cum se ilustrează în tabelul 7, subcompensația reprezentând profitul rezonabil care nu a fost luat în considerare.

Tabelul 7

Subcompensația în sectorul rezervat al serviciului universal

(milioane EUR)

Sectorul rezervat al serviciului universal

2004

2005

2006

2007

2008

2009

2010

Total

Venituri

[…]

[…]

[…]

[…]

[…]

[…]

[…]

[…]

Costuri

[…]

[…]

[…]

[…]

[…]

[…]

[…]

[…]

Costul net = Costuri-Venituri

[…]

[…]

[…]

[…]

[…]

[…]

[…]

[…]

Profit rezonabil (pe baza 4,8 % RV)

[…]

[…]

[…]

[…]

[…]

[…]

[…]

[…]

Costul net + profitul rezonabil

[…]

[…]

[…]

[…]

[…]

[…]

[…]

[…]

Compensația permisă pentru Correos

[…]

[…]

[…]

[…]

[…]

[…]

[…]

[…]

Compensația acordată Correos

46,171

40,435

39,558

80,823

101,783

176,559

152,521

637,850

Subcompensația = compensația permisă – compensația acordată

[…]

[…]

[…]

[…]

[…]

[…]

[…]

[…]

(144)

Autoritățile spaniole explică faptul că, având în vedere că Correos este subcompensată pentru îndeplinirea serviciilor rezervate OSU și că celelalte condiții prevăzute de Cadrul privind SIEG din 2012 sunt îndeplinite, compensația pentru sectorul rezervat al serviciului universal ar trebui să fie considerată ca fiind compatibilă.

5.3.1.2.    Evaluarea compensațiilor pentru sectorul nerezervat al serviciului universal

(145)

Autoritățile spaniole consideră că, în ceea ce privește sectorul nerezervat al serviciului universal, valoarea de referință utilizată în cazul bpost pentru încredințările cu risc ridicat poate fi aplicată.

(146)

Cu toate acestea, având în vedere această ipoteză, autoritățile spaniole recunosc că sectorul nerezervat al serviciului nerezervat ar indica un cost net negativ în fiecare an, și anume un profit net care nu ar permite acordarea unei compensații, astfel cum se arată în tabelul 8.

Tabelul 8

Supracompensația în sectorul rezervat al serviciului universal

(milioane EUR)

Sectorul nerezervat al serviciului universal

2004

2005

2006

2007

2008

2009

2010

Total

Venituri

[…]

[…]

[…]

[…]

[…]

[…]

[…]

[…]

Costuri

[…]

[…]

[…]

[…]

[…]

[…]

[…]

[…]

Costul net = Costuri – venituri

[…]

[…]

[…]

[…]

[…]

[…]

[…]

[…]

Profitul rezonabil (pe baza 7,4 % RV)

[…]

[…]

[…]

[…]

[…]

[…]

[…]

[…]

Costul net + profitul rezonabil

[…]

[…]

[…]

[…]

[…]

[…]

[…]

[…]

Compensații permise

0,000

0,000

0,000

0,000

0,000

0,000

0,000

0,000

Compensații acordate

44,859

47,294

55,199

39,441

40,863

45,919

43,812

317,387

Supracompensația = compensația acordată – compensația permisă

44,859

47,294

55,199

39,441

40,863

45,919

43,812

317,387

(147)

În cadrul acestei abordări, compensația pentru sectorul nerezervat al serviciului universal ar putea fi considerată incompatibilă în măsura în care aceasta a condus la supracompensarea Correos. Cu toate acestea, autoritățile spaniole subliniază, de asemenea, că dividendele ar trebui luate în considerare ca reducând de facto valoarea compensației acordate Correos, astfel cum se explică în considerentele 148-152.

5.3.2.   DIVIDENDE

(148)

Autoritățile spaniole explică faptul că Correos a plătit dividende în perioada 20042010 (a se vedea tabelul 9).

Tabelul 9

Dividende plătite de Correos

(milioane EUR)

 

2004

2005

2006

2007

2008

2009

2010

Total

Dividende plătite

0,000

0,000

29,775

30,576

51,958

38,966

0,000

151,275

(149)

Autoritățile spaniole explică faptul că aceste dividende nu ar trebui considerate, în principal, ca o remunerare a acționarului, întrucât acestea au jucat mai degrabă rolul unui mecanism implicit de recuperare care permite autorităților spaniole, în circumstanțele particulare ale acestui caz, să reducă posibila suprafinanțare prin recuperarea resurselor de la societate. Statul, acționând în calitatea sa de autoritate bugetară, a decis să includă astfel de dividende în fiecare buget general al statului adoptat în perioada 2005-2008 pentru a aborda posibila suprafinanțare identificată în anul precedent în anul în care au fost luate astfel de decizii bugetare. O astfel de dispoziție nu a fost adoptată în 2009 și 2010, întrucât previziunile au indicat înregistrarea de pierderi de către societate în anii respectivi.

(150)

În primul rând, autoritățile spaniole explică faptul că decizia de a plăti dividende este imputabilă mai degrabă statului spaniol, în calitatea sa de autoritate publică, decât conducerii Correos. În acest sens, autoritățile spaniole explică faptul că:

(a)

dispoziția privind plata dividendelor de către Correos este reflectată în bugetul general al statului atât la rubrica Capital din secțiunea Societate, cât și în capitolul Venituri publice nefiscale. Bugetul general al statului este adoptat prin intermediul unui proiect de lege (Anteproyecto de Ley) aprobat de Consiliul de Miniștri și prezentat Parlamentului spre decizie finală;

(b)

necesitatea de a realiza ajustări de finanțare sub formă de dividende se bazează pe rezultatele societății din anul precedent celui în care acestea sunt reflectate în bugetul general al statului, întrucât astfel de rezultate sunt singurele disponibile atunci când proiectul de lege a bugetului este adoptat în luna septembrie a fiecărui an;

(c)

Correos, în calitate de societate, nu a avut în mod evident niciun interes să plătească dividende statului, care s-a angajat oricum să plătească compensația pentru îndeplinirea OSU până în 2010.

(151)

În al doilea rând, autoritățile spaniole explică faptul că circumstanțele au fost de așa natură încât dividendele au fost singura modalitate practică de a modula posibila suprafinanțare în anumiți ani din următoarele motive:

(a)

în 2000, Spania a încheiat cu Correos un contract conform căruia o anumită sumă compensatorie era plătibilă în mod automat, calcularea acesteia bazându-se pe o formulă prestabilită, până în 2010;

(b)

deși Spania nu a efectuat o astfel de verificare formală a supracompensării, autoritățile spaniole au fost conștiente de faptul că situația financiară pozitivă a societății în anumiți ani furniza dovezi că o parte din finanțare este posibil să nu fi fost pe deplin necesară în anii respectivi;

(c)

în aceste condiții, perceperea de dividende a fost singurul mijloc legal al statului de a reduce posibila suprafinanțare acordată Correos, în contract nefiind prevăzute mijloace alternative. În acest caz, dividendele au reprezentat un fel de mecanism de recuperare;

(d)

de asemenea, autoritățile spaniole au explicat că Correos nu a obținut niciun avantaj economic special din primirea suprafinanțării și rambursarea acesteia sub formă de dividende. Societatea a înregistrat profituri în acești ani (și nu a avut nevoie de finanțare suplimentară pentru a funcționa), nu a obținut împrumuturi bancare (prin urmare, nu a beneficiat de o mai bună bonitate) și nu a realizat achiziții specifice.

(152)

Pe baza acestui raționament, autoritățile spaniole explică faptul că dividendele plătite în anul N au fost decise în anul N-1 pe baza rezultatelor contabile disponibile pentru anul N-2. Prin urmare, aceste dividende au urmărit reducerea supracompensației prezente în anul N-2, astfel cum se prezintă succint în tabelul 10.

Tabelul 10

Dividende și supracompensare

(milioane EUR)

 

Valoarea dividendelor

Anul de plată

Anul legat de supracompensare

Suma reprezentând supracompensarea pentru un anumit an

Supracompensarea redusă pentru un anumit an

 

29,775

2006

2004

44,859

15,084

 

30,576

2007

2005

47,294

16,718

 

51,958

2008

2006

55,199

3,241

 

38,966

2009

2007

39,441

0,475

 

0,000

2010

2008

40,863

40,863

 

0,000

2011

2009

45,919

45,919

 

0,000

2012

2010

43,812

43,812

Total

151,275

 

 

317,387

166,112

6.   OBSERVAȚII SUPLIMENTARE PREZENTATE DE UNIPOST

(153)

La 20 martie 2018, Unipost a informat Comisia că a intrat în lichidare la 19 februarie 2018 și că aceasta consideră că ajutorul de stat incompatibil acordat în favoarea Correos a jucat un rol semnificativ în ceea ce privește falimentul acesteia.

(154)

Potrivit Unipost, acest ajutor incompatibil a permis Correos să aplice prețuri mai mici pe piețele nerezervate, aplicând o politică de stabilire a prețurilor care nu era legată de costurile sale pe astfel de piețe nerezervate.

7.   EVALUAREA MĂSURILOR

7.1.   COMPENSAȚIILE PENTRU ÎNDEPLINIREA OSU ACORDATE ÎN TEMEIUL LEGII PRIVIND SERVICIILE POȘTALE DIN 1998

7.1.1.   AJUTOR DE STAT ÎN SENSUL ARTICOLULUI 107 ALINEATUL (1) DIN TRATAT

(155)

În conformitate cu articolul 107 alineatul (1) din tratat, „sunt incompatibile cu piața internă ajutoarele acordate de state sau prin intermediul resurselor de stat, sub orice formă, care denaturează sau amenință să denatureze concurența prin favorizarea anumitor întreprinderi sau a producerii anumitor bunuri, în măsura în care acestea afectează schimburile comerciale dintre statele membre”.

(156)

Prin urmare, pentru ca o măsură financiară să fie calificată drept ajutor de stat în sensul articolului 107 alineatul (1) din tratat, trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiții: (i) măsura trebuie să fie imputabilă statului membru și să fie acordată prin intermediul resurselor de stat; (ii) măsura trebuie să confere un avantaj economic unor întreprinderi; (iii) avantajul trebuie să fie selectiv; și (iv) măsura trebuie să denatureze sau să amenințe să denatureze concurența și să fie de natură să afecteze schimburile comerciale dintre statele membre.

7.1.1.1.    Măsură imputabilă statului și acordată prin intermediul resurselor de stat

(157)

Pentru ca o măsură să constituie ajutor de stat în sensul articolului 107 alineatul (1) din tratat, aceasta trebuie să fie acordată de către stat sau prin intermediul resurselor de stat. Resursele de stat includ toate resursele din sectorul public (34), inclusiv resursele entităților intrastatale (descentralizate, federale, regionale sau de altă natură) (35).

(158)

Compensațiile pentru îndeplinirea OSU în temeiul Legii privind serviciile poștale din 1998 sunt plătite direct din bugetul general al statului și, prin urmare, sunt în mod clar imputabile statului și acordate prin intermediul resurselor de stat.

7.1.1.2.    Avantajul economic selectiv acordat în favoarea unei întreprinderi

A.   Selectivitate

(159)

Pentru a se încadra în domeniul de aplicare a articolului 107 alineatul (1) din tratat, o măsură de stat trebuie să favorizeze „anumite întreprinderi sau producția anumitor bunuri”. Prin urmare, numai măsurile adoptate în favoarea întreprinderilor care acordă un avantaj în mod selectiv se încadrează în noțiunea de ajutor de stat.

(160)

Compensațiile pentru îndeplinirea OSU sunt în mod clar selective deoarece favorizează doar o singură întreprindere: Correos.

B.   Noțiunea de întreprindere

(161)

Finanțarea din fonduri publice acordată unei entități poate fi calificată drept ajutor de stat numai în cazul în care entitatea respectivă este o „întreprindere” în sensul articolului 107 alineatul (1) din tratat. Curtea de Justiție a Uniunii Europene („Curtea de Justiție”) a definit în mod sistematic întreprinderile ca fiind entități care desfășoară o activitate economică (36). Calificarea unei entități ca întreprindere depinde, așadar, de natura activității acesteia, indiferent de statutul juridic al entității sau de modul în care este finanțată (37). În principiu, o activitate trebuie să fie considerată ca fiind de natură economică atunci când aceasta constă în oferirea de bunuri și servicii pe o piață (38). O entitate care desfășoară atât activități economice, cât și activități neeconomice trebuie considerată ca fiind o întreprindere numai în ceea ce privește prima categorie de activități (39). Simplul fapt că o entitate nu urmărește un scop lucrativ nu înseamnă neapărat că activitățile sale nu sunt de natură economică (40).

(162)

În cazul de față, Correos oferă servicii poștale în schimbul unei remunerații pe piața spaniolă și în concurență cu alți furnizori de servicii. Furnizarea de servicii poștale pe această piață reprezintă, prin urmare, o activitate economică. Compensațiile pentru îndeplinirea OSU compensează Correos pentru furnizarea anumitor servicii poștale și, prin urmare, compensează o activitate economică. În consecință, în ceea ce privește activitățile finanțate prin măsurile în cauză, Correos trebuie să fie considerată o întreprindere.

C.   Avantaj economic

(163)

Un avantaj în sensul articolului 107 alineatul (1) din tratat este orice avantaj economic pe care o întreprindere nu l-ar fi obținut în condiții normale de piață, și anume în absența intervenției statului (41). Doar efectul măsurii asupra întreprinderii este relevant, și nu cauza sau obiectivul intervenției statului (42). Ori de câte ori situația financiară a unei întreprinderi se îmbunătățește ca urmare a intervenției statului, este prezent un avantaj.

(164)

Compensațiile pentru îndeplinirea OSU sunt menite să acopere integral sau parțial costurile nete suportate de Correos pentru îndeplinirea OSU. Fără intervenția statului, Correos ar trebui să suporte singură aceste costuri. Măsura în cauză scutește Correos de unele costuri legate de activitățile sale economice și, prin urmare, îmbunătățește situația financiară a Correos. În consecință și fără a aduce atingere întrebării dacă măsura respectă condițiile stabilite prin hotărârea în cauza Altmark, măsura care face obiectul evaluării conferă prima facie un avantaj în favoarea Correos.

D.   Respectarea criteriilor Altmark

(165)

Compensațiile pentru serviciul public acordate unei societăți care respectă cele patru criterii stabilite de Curtea de Justiție în hotărârea sa în cauza Altmark sunt considerate a nu acorda un avantaj economic și, prin urmare, nu constituie ajutor de stat (43). Aceste patru criterii cumulative sunt următoarele:

„(a)

(…) În primul rând, întreprinderii beneficiare trebuie să i se fi încredințat efectiv spre îndeplinire obligații de serviciu public, iar aceste obligații trebuie să fie definite în mod clar (…).

(b)

[…] În al doilea rând, parametrii pe baza cărora se calculează compensația trebuie să fie stabiliți în prealabil în mod obiectiv și transparent (…).

(c)

[…] În al treilea rând, compensația nu trebuie să depășească suma necesară acoperirii integrale sau parțiale a costurilor suportate pentru îndeplinirea obligațiilor de servicii publice, luându-se în considerare veniturile aferente și un profit rezonabil (…).

(d)

(…) În al patrulea rând, atunci când întreprinderea care urmează să îndeplinească obligații de serviciu public într-un caz concret nu a fost aleasă în conformitate cu procedura de achiziții publice care ar permite selectarea ofertantului în măsură să presteze aceste servicii la costul cel mai mic pentru comunitate, nivelul compensației necesare trebuie determinat pe baza unei analize a costurilor pe care le-ar înregistra o întreprindere obișnuită, bine gestionată și echipată în mod corespunzător din cadrul aceluiași sector, luându-se în considerare atât veniturile aferente, cât și un profit rezonabil pentru îndeplinirea obligațiilor respective.”

(166)

În ceea ce privește compensațiile acordate Correos în perioada examinată, Comisia confirmă opiniile exprimate în decizia de inițiere a procedurii din 2016 (44) potrivit cărora cel de al treilea și cel de al patrulea criteriu Altmark nu sunt îndeplinite.

Al treilea criteriu Altmark

(167)

În decizia sa din 25 ianuarie 2012 privind bpost (45), Comisia a stabilit o marjă de referință rezonabilă a profitului aplicabilă tuturor furnizorilor de servicii poștale din Uniune. Comisia a stabilit respectivul nivel de referință al profitului pe baza a trei studii elaborate de experți (de WIK Consult, Deloitte și, respectiv, Charles River Associates). Nivelul de referință al profitului aplicabil tuturor operatorilor poștali din UE (exprimat ca RV) se bazează pe rentabilitatea observată a seriilor de societăți comparabile din sectorul poștal și de coletărie din mai multe țări. În special, în cazul în care un operator poștal este expus unui grad ridicat de risc, se aplică intervalul de referință [5,4-7,4 % VR], în timp ce, în cazurile în care există un risc limitat, se utilizează intervalul de referință [3,6-4,8 % RV] (46).

(168)

Comisia și-a exprimat îndoielile în decizia de inițiere a procedurii din 2016 cu privire la faptul că societatea Correos ar fi fost supracompensată pe baza următorului calcul (a se vedea tabelul 11), cu utilizarea celei mai mari valori de referință a RV stabilite în cazul bpost.

Tabelul 11

Eventuala supracompensare a Correos

(milioane EUR)

 

2004

2005

2006

2007

2008

2009

2010

Total

Venituri din îndeplinirea OSU

[…]

[…]

[…]

[…]

[…]

[…]

[…]

[…]

Costuri aferente OSU

[…]

[…]

[…]

[…]

[…]

[…]

[…]

[…]

Costul net = Costuri-Venituri

[…]

[…]

[…]

[…]

[…]

[…]

[…]

[…]

Profitul rezonabil (pe baza 7,4 % RV)

[…]

[…]

[…]

[…]

[…]

[…]

[…]

[…]

Costul net + profitul rezonabil

[…]

[…]

[…]

[…]

[…]

[…]

[…]

[…]

Compensația permisă pentru Correos

[…]

[…]

[…]

[…]

[…]

[…]

[…]

[…]

Compensația acordată Correos

91,030

87,729

94,757

120,264

142,646

222,478

196,333

955,237

Supracompensația posibilă = Compensația acordată – Compensația permisă

[…]

[…]

[…]

[…]

[…]

[…]

[…]

[…]

(169)

Autoritățile spaniole și/sau Correos (47) au formulat o serie de observații cu privire la îndoielile exprimate de Comisie (a se vedea secțiunile 4.1.1 și 5.1.1):

(a)

Metodologia CNE poate fi utilizată pentru a verifica dacă cel de al treilea criteriu Altmark este îndeplinit.

(b)

Metodologia spaniolă reprezintă o punere în aplicare valabilă a metodologiei CNE.

(c)

Compensațiile acordate Correos corespund costului net evitat aferent obligației de serviciu universal, astfel că nu poate exista o supracompensație și, prin urmare, ar trebui să se considere că cel de al treilea criteriu Altmark a fost îndeplinit.

(d)

Principiul încrederii legitime s-ar aplica cu privire la îndeplinirea celui de al treilea criteriu Altmark prin utilizarea metodologiei CNE și, prin urmare, prin utilizarea metodologiei spaniole.

(e)

De asemenea, autoritățile spaniole au propus o alternativă pentru punerea în aplicare a metodologiei de alocare a costurilor, care conduce la un rezultat diferit de cel al Comisiei.

(170)

Aceste argumente diferite sunt discutate mai jos.

—   Metodologia CNE poate fi utilizată pentru a verifica dacă cel de al treilea criteriu Altmark este îndeplinit.

(171)

Autoritățile spaniole și/sau Correos consideră că îndeplinirea celui de al treilea criteriu Altmark poate fi verificată prin intermediul metodologiei CNE (și anume, că lipsa supracompensării prevăzute de cel de al treilea criteriu Altmark poate fi verificată prin realizarea unei comparații între costul net evitat aferent SIEG și compensația acordată furnizorului de SIEG).

(172)

Comisia reamintește că hotărârea în cauza Altmark a fost pronunțată la 29 iulie 2003. Nu există nicio îndoială că, la momentul pronunțării acestei hotărâri, singura metodă aplicabilă pentru calcularea costului net al SIEG era metodologia de alocare a costurilor. Hotărârea în cauza Altmark se referă în sine la costuri suportate și venituri care identifică fără îndoială metodologia de alocare a costurilor, în timp ce CNE se bazează, în esență, pe noțiunea de costuri evitate (care, prin definiție, nu au fost suportate).

(173)

Metodologia de alocare a costurilor a fost inclusă în Cadrul privind SIEG din 2005 (48), care s-a aplicat în perioada 29 noiembrie 2005-31 ianuarie 2012, și a servit drept bază pentru mai multe decizii ale Comisiei privind compensațiile acordate pentru obligațiile de serviciu universal din perioada respectivă (49). Aceasta este, de asemenea, metodologia care trebuie utilizată în temeiul Cadrului privind SIEG din 2012 în cazul în care nu se poate aplica metodologia CNE (50). Metodologia CNE a fost introdusă în mod oficial de Comisie doar ca o modalitate fiabilă de a calcula costul net al OSU în Directiva 2008/6/CE (care a intrat în vigoare la 1 ianuarie 2011) și în Cadrul privind SIEG din 2012 (care a intrat în vigoare la 31 ianuarie 2012).

(174)

Curtea de Justiție a Uniunii Europene a clarificat faptul că noțiunea de ajutor de stat este un concept obiectiv și juridic, definit în mod direct în tratat (51). Prin urmare, ar fi incorect să se modifice, de-a lungul timpului, metodologia utilizată pentru a stabili existența ajutorului în temeiul hotărârii în cauza Altmark pentru a o alinia la opțiunile alese de Comisie în Cadrul privind SIEG din 2012, care descrie condițiile pentru compatibilitatea anumitor compensații pentru SIEG. În orice caz, astfel cum se explică în considerentul 172, o asemenea interpretare este contrară textului hotărârii.

(175)

Prin urmare, Comisia nu este de acord cu faptul că metodologia CNE ar putea fi utilizată pentru a verifica respectarea celui de al treilea criteriu Altmark.

—   Metodologia spaniolă reprezintă o punere în aplicare valabilă a metodologiei CNE

(176)

Autoritățile spaniole și/sau Correos susțin că metodologia spaniolă reprezintă o punere în aplicare valabilă a metodologiei CNE recunoscute ca fiind o metodă adecvată de calculare a costului net aferent OSU în Directiva 2008/6/CE și în Cadrul privind SIEG din 2012.

(177)

Comisia consideră că, inclusiv în cazul în care metodologia CNE ar putea fi utilizată pentru a verifica respectarea celui de al treilea criteriu al hotărârii Altmark, quod non, metodologia spaniolă nu poate fi considerată, în mod evident, ca fiind o punere în aplicare valabilă a metodologiei CNE.

(178)

În primul rând, se poate observa că, astfel cum recunosc autoritățile spaniole înseși, metodologia spaniolă aplică metodologia de alocare a costurilor pentru sectorul rezervat al serviciului universal (a se vedea considerentul 139). Potrivit autorităților spaniole, numai abordarea aplicată sectorului nerezervat al serviciului universal (în care costul net este egal cu suma pierderilor înregistrate în segmentele generatoare de pierderi din sectorul nerezervat al serviciului universal) ar putea fi comparată cu metodologia CNE (a se vedea considerentul 139). Această abordare duală pare să fie în sine contradictorie cu metodologia CNE, astfel cum este descrisă (52) și pusă în aplicare de către Comisie în practica sa decizională (53), care presupune efectuarea unei comparații a situației întregii societăți cu și fără îndeplinirea obligației de serviciu public (în cazul de față, obligația de serviciu universal).

(179)

Chiar dacă se ia în considerare numai sectorul nerezervat al serviciului universal, metodologia spaniolă prezintă, de asemenea, o serie de diferențe față de metodologia CNE, astfel cum este descrisă și pusă în aplicare de Comisie în practica sa decizională.

(180)

În primul rând, metodologia spaniolă nu pare să se bazeze pe un scenariu contrafactual realist, care este un element important al metodologiei costului net evitat. Într-adevăr, aceasta ia în considerare ex-post doar pierderile înregistrate de centrele de costuri generatoare de pierderi. Autoritățile spaniole susțin că aceasta se bazează pe un scenariu contrafactual implicit: orice operator privat ar înceta activitatea acestor centre generatoare de pierderi în absența unor obligații de serviciu public (a se vedea considerentul 139). Cu toate acestea, o astfel de abordare nu pare să descrie o strategie de afaceri reală care ar necesita determinarea ex ante a centrelor de costuri care să își înceteze activitatea, întrucât nu s-ar putea aștepta ca un operator să cunoască în prealabil cu exactitate care centre de costuri vor înregistra pierderi. Mai mult, metodologia spaniolă pare să presupună că activitatea centrelor de costuri ar putea fi întreruptă și că acestea ar putea fi restabilite în mod arbitrar de la un an la altul în perioada de evaluare, ceea ce nu reprezintă un scenariu contrafactual realist.

(181)

În plus, metodologia spaniolă nu ajustează impactul încetării furnizării fluxurilor de trafic neprofitabile asupra rentabilității altor produse și servicii (aferente sau nu OSU), astfel cum se prevede, de asemenea, în metodologia CNE.

(182)

În final, metodologia spaniolă nu ia în considerare beneficiile intangibile și comerciale și nici nu include măsuri de stimulare a rentabilității, astfel cum prevede metodologia CNE.

(183)

Având în vedere cele de mai sus, Comisia nu consideră că metodologia spaniolă reprezintă o punere în aplicare valabilă a metodologiei CNE.

—   Compensațiile acordate Correos corespund costului net evitat aferent obligației de serviciu universal, astfel că nu poate exista o supracompensație și, prin urmare, ar trebui să se considere că cel de al treilea criteriu Altmark a fost îndeplinit.

(184)

Astfel cum s-a explicat în considerentele 172-175, Comisia nu consideră că metodologia CNE este adecvată pentru a verifica cel de al treilea criteriu Altmark; în plus, astfel cum s-a explicat în considerentele 176-183, Comisia nu consideră că metodologia spaniolă reprezintă o punere în aplicare valabilă a metodologiei CNE.

(185)

În consecință, Comisia consideră că respectivele compensații acordate Correos în conformitate cu metodologia spaniolă nu corespund costului net evitat al OSU și că, inclusiv în caz contrar, acest lucru nu ar fi suficient pentru a asigura respectarea celui de al treilea criteriu Altmark.

—   Principiul încrederii legitime s-ar aplica cu privire la îndeplinirea celui de al treilea criteriu Altmark prin utilizarea metodologiei CNE și, prin urmare, prin utilizarea metodologiei spaniole.

(186)

Autoritățile spaniole și/sau Correos susțin că Spania ar putea avea încredere legitimă în ceea ce privește îndeplinirea celui de al treilea criteriu Altmark prin utilizarea metodologiei CNE și a metodologiei spaniole.

(187)

Curtea de Justiție a susținut (54), în ceea ce privește ajutorul de stat, că, în cazul în care ajutorul nu a fost notificat Comisiei și este, prin urmare, ajutor ilegal, nu se poate recurge la principiul protecției încrederii legitime. În consecință, în afara unor circumstanțe excepționale, nu se poate nutri o așteptare legitimă că ajutorului acordat este legal decât dacă ajutorul a fost notificat Comisiei.

(188)

Spania nu a notificat niciodată Comisiei compensațiile pentru îndeplinirea OSU, în pofida publicității făcute de Comisie cu privire la practica sa decizională în materie de ajutor de stat în sectorul poștal (55). În special, mai multe decizii ale Comisiei privind ajutorul de stat în sectorul poștal accesibile publicului evaluează respectarea criteriilor Altmark și niciuna dintre acestea nu a acceptat metodologia CNE ca un mijloc adecvat de a verifica respectarea celui de al treilea criteriu Altmark. În plus, mai multe decizii furnizează orientări privind abordarea Comisiei în ceea ce privește metodologia CNE (56) și este clar, pe această bază, că metodologia spaniolă nu corespunde metodologiei CNE, astfel cum a fost pusă în aplicare de către Comisie (astfel cum se explică în considerentele 177-183).

(189)

Comisia consideră că raportul NERA publicat în 1998 (care nu a avut caracter obligatoriu) nu poate da naștere încrederii legitime în ceea ce privește evaluarea existenței ajutorului în cazul compensațiilor pentru servicii publice, care a fost delimitată în mod clar de hotărârea în cauza Altmark din 2003 și de practica decizională a Comisiei după această hotărâre.

—   De asemenea, autoritățile spaniole au propus o alternativă pentru punerea în aplicare a metodologiei de alocare a costurilor, care conduce la un rezultat diferit de cel al Comisiei.

(190)

Autoritățile spaniole sugerează diferite abordări de calculare a supracompensării pentru îndeplinirea OSU (a se vedea secțiunea 5.3.1).

(191)

Fără a adopta o poziție în această etapă cu privire la respectivele abordări alternative, Comisia constată că acestea conduc, de asemenea, la concluzia că Correos a primit o supracompensație pentru furnizarea serviciilor nerezervate în cadrul OSU. Pe această bază, cel de al treilea criteriu Altmark nu ar fi îndeplinit.

Al patrulea criteriu Altmark

(192)

În ceea ce privește cel de al patrulea criteriu Altmark, este cert că sarcina îndeplinirii OSU nu a fost acordată în urma aplicării unei proceduri de achiziții publice deschise, ci a fost încredințată direct societății Correos de către autoritățile spaniole.

(193)

Cu toate acestea, autoritățile spaniole au argumentat că Correos este compensată conform costurilor unei întreprinderi obișnuite și bine gestionate. În susținerea acestei afirmații, autoritățile spaniole au furnizat un studiu elaborat de Frontier Economics pentru Comisie.

(194)

Obiectivul acestui studiu este de a prezenta o analiză comparativă a costurilor Correos cu costurile altor operatori poștali europeni responsabili de îndeplinirea OSU pentru a dovedi că respectivele compensații pentru îndeplinirea OSU acordate Correos îndeplinesc cel de al patrulea criteriu Altmark. Studiul utilizează un model econometric pentru a estima costurile suportate de o întreprindere obișnuită și bine gestionată pe baza informațiilor provenite de la mai mulți furnizori de servicii poștale universale din Europa. Costurile reale ale Correos sunt comparate cu costurile pe care le-ar fi suportat această întreprindere obișnuită și bine gestionată dacă s-ar fi aflat într-o situație (de exemplu, în ceea ce privește densitatea rețelei) similară cu cea a Correos. Rezultatele studiului arată că respectivele costuri ale Correos din perioada 2005-2010 au fost în mod semnificativ mai scăzute decât cele suportate de întreprinderile obișnuite și bine gestionate ipotetice, astfel cum au fost estimate de modelul econometric.

(195)

Comisia și-a exprimat îndoielile în decizia de inițiere a procedurii din 2016 cu privire la faptul că întreprinderea obișnuită, bine gestionată și ipotetică definită în studiu ar fi, de fapt, un operator poștal eficient. Într-adevăr, nu s-a demonstrat că furnizorii însărcinați cu îndeplinirea OSU utilizați pentru a stabili această valoare de referință sunt ei înșiși operatori eficienți. În schimb, studiul menționează doar că acești operatori poștali sunt considerați ca fiind „bine gestionați și echipați corespunzător” deoarece nu există niciun fel de dovadă care să arate că sunt ineficienți sau care să indice faptul că aceștia au beneficiat de stimulente pentru a funcționa în mod ineficient„. Cu toate acestea, este cu atât mai dificil cade acceptat acest argument deoarece setul include furnizorii însărcinați cu îndeplinirea OSU (57) care au primit compensații pentru îndeplinirea OSU și pentru care Comisia a adoptat deja decizii conform cărora costurile acestora nu pot fi considerate costuri suportate de un operator eficient (58).

(196)

Autoritățile spaniole și/sau Correos susțin că Comisia nu a indicat în mod formal în deciziile sale privind compensațiile pentru îndeplinirea OSU acordate Hellenic Post și Poste Italiane că operatorul nu era eficient (a se vedea considerentele 62 și 95). Se poate remarca faptul că Comisia a respins o abordare similară în decizia privind Poste Italiane din 2012 (59) pe baza unei comparații cu o serie de operatori poștali, pe motiv că nu se putea deduce din informațiile disponibile că acești operatori erau eficienți. Comisia își menține opinia potrivit căreia nu este posibil să se presupună pur și simplu că, în medie, operatorii poștali sunt eficienți din punct de vedere al costurilor, în special în contextul restructurării continue care afectează acest sector.

(197)

În plus, compensația acordată Correos pentru îndeplinirea OSU a fost stabilită pe baza metodologiei spaniole care, potrivit autorităților spaniole, reprezintă o punere în aplicare valabilă a metodologiei CNE. Acest lucru pare a fi în contradicție cu litera celui de al patrulea criteriu Altmark, care se referă la costurile suportate de o întreprindere bine gestionată.

(198)

În cele din urmă, astfel cum se explică în considerentele 167-168, Comisia consideră că cel de al treilea criteriu Altmark nu este îndeplinit deoarece metodologia utilizată de autoritățile spaniole pare să fi condus la cuantumuri ale compensațiilor acordate Correos pentru îndeplinirea OSU care au depășit costul net al Correos pentru îndeplinirea OSU (inclusiv un profit rezonabil). Aceasta înseamnă că, inclusiv dacă s-ar accepta faptul că costurile suportate de Correos sunt cele ale unei întreprinderi bine gestionate, nu s-ar putea considera în continuare că respectiva compensație acordată Correos a fost stabilită pe baza costurilor respective.

(199)

În consecință, nu se poate concluziona că nivelul compensației acordate Correos a fost determinat pe baza unei analize a costurilor pe care le-ar suporta o întreprindere obișnuită, bine gestionată și echipată în mod corespunzător din cadrul aceluiași sector, luând în considerare atât veniturile, cât și un profit rezonabil din îndeplinirea obligațiilor respective.

Concluzie

(200)

Comisia concluzionează că două dintre cele patru criterii cumulative stabilite în cauza Altmark nu sunt îndeplinite în cazul de față, prin urmare, trebuie să se considere că compensațiile conferă un avantaj în favoarea Correos.

7.1.1.3.    Denaturarea concurenței și efectul asupra schimburilor comerciale

(201)

Sprijinul public pentru întreprinderi constituie ajutor de stat în sensul articolului 107 alineatul (1) din tratat numai în cazul în care acesta „denaturează sau amenință să denatureze concurența” și doar „în măsura în care acesta afectează schimburile comerciale dintre statele membre”.

(202)

În ceea ce privește denaturarea concurenței, se consideră că o măsură acordată de un stat denaturează sau amenință să denatureze concurența în cazul în care aceasta este susceptibilă să consolideze poziția concurențială a beneficiarului în raport cu celelalte întreprinderi cu care acesta concurează (60). În practică, o denaturare a concurenței are loc, prin urmare, de îndată ce un stat acordă un avantaj financiar unei întreprinderi într-un sector liberalizat în care există sau ar putea exista concurență.

(203)

În ceea ce privește schimburile comerciale, jurisprudența Curții de Justiție a stabilit că orice acordare de ajutor unei întreprinderi care își desfășoară activitățile pe piața internă poate fi susceptibilă să afecteze schimburile comerciale dintre statele membre (61). În conformitate cu normele privind ajutoarele de stat, un efect asupra schimburilor comerciale nu este exclus a priori de caracterul local sau regional al serviciului furnizat. Deși nu există un prag sau un procentaj strict sub care se poate considera că schimburile comerciale dintre statele membre nu sunt afectate, domeniul de aplicare limitat al activității economice, astfel cum poate fi dovedit printr-o cifră de afaceri foarte scăzută, face ca prezența unui efect asupra schimburilor comerciale să fie mai puțin probabilă.

(204)

În ceea ce privește cazul de față, Comisia observă că Correos a fost activă pe piețele serviciilor poștale și de coletărie care sunt caracterizate printr-o concurență intensă cu alți furnizori din diferite state membre (și anume, Deutsche Post, TNT, La Poste, UPS, CTT Correios Portugal și Royal Mail). Prin urmare, nu există îndoieli cu privire la faptul că orice măsură acordată în favoarea Correos este de natură să afecteze concurența și schimburile comerciale dintre statele membre.

7.1.1.4.    Concluzie

(205)

Pe baza considerațiilor de mai sus, Comisia conchide că compensațiile acordate Correos pentru îndeplinirea OSU în temeiul Legii privind serviciile poștale din 1998 întrunesc criteriile cumulative prevăzute la articolul 107 alineatul (1) din tratat și, prin urmare, că măsura în cauză constituie un ajutor de stat în sensul acestei dispoziții.

7.1.2.   AJUTOR EXISTENT SAU AJUTOR NOU

(206)

Articolul 1 litera (b) din Regulamentul (UE) 2015/1589 (62) definește ajutorul existent ca fiind „orice ajutor care a existat înainte de intrarea în vigoare a TFUE în aceste state membre”. Prin urmare, orice schemă de ajutoare care a existat în Spania înainte de aderarea acesteia la Uniunea Europeană la 1 ianuarie 1986 ar trebui considerată ca fiind ajutor existent.

(207)

În conformitate cu articolul 1 litera (c) din același regulament, „«ajutor nou» înseamnă orice ajutor, respectiv orice schemă de ajutor și orice ajutor individual care nu este ajutor existent, inclusiv modificările ajutoarelor existente”. Potrivit Curții de Justiție, pentru a stabili dacă un ajutor a fost modificat, este decisiv să se examineze dacă dispozițiile în cauză au fost modificate (63). În hotărârile ulterioare, Curtea de Justiție și Tribunalul au elaborat în detaliu tipul de modificare a dispozițiilor de instituire a ajutorului care determină transformarea ajutorului existent în ajutor nou. Potrivit Tribunalului, „doar în cazul în care modificarea afectează însăși substanța schemei inițiale, schema respectivă se transformă într-o nouă schemă de ajutor. Nu poate fi vorba despre o astfel de modificare substanțială atunci când elementul nou este în mod clar disociabil de schema inițială” (64).

(208)

În acest sens, trebuie remarcat faptul că, înainte de intrarea în vigoare a Legii privind serviciile poștale din 1998, pierderile globale nete ale Correos (indiferent dacă aceste pierderi au fost cauzate de activitățile de furnizarea a serviciilor universale sau de altă natură) au fost compensate în mod direct din bugetul statului spaniol. După adoptarea Legii privind serviciile poștale din 1998, statul a limitat finanțarea publică a Correos la compensațiile pentru îndeplinirea OSU nou definite și delimitate și nu la pierderile globale nete ale societății.

(209)

Prin urmare, Comisia consideră că natura compensației pentru îndeplinirea OSU a fost modificată substanțial în două moduri. În primul rând, Legea privind serviciile poștale din 1998 a redus domeniul de aplicare a compensației prin limitarea acesteia la activitățile de furnizare a serviciului universal, în timp ce, în trecut, toate activitățile Correos (și anume, inclusiv activitățile de altă natură) au fost eligibile pentru compensație. Trebuie remarcat faptul că o astfel de reducere a domeniului de aplicare este considerată a constitui o modificare substanțială și nu doar o simplă reducere a compensației (65). Într-adevăr, în funcție de situațiile financiare respective ale serviciilor universale și de altă natură, modificarea ar putea conduce la o creștere sau o diminuare a compensației (66). În al doilea rând, metoda de stabilire a valorii compensației a fost modificată, de asemenea, prin intermediul unui Plan de Prestación din 2000 (a se vedea considerentul 26). Într-adevăr, deși inițial compensația pentru îndeplinirea OSU s-a bazat pe pierderile nete suportate de Correos, Plan de Prestación a necesitat utilizarea unei metodologii specifice (a se vedea considerentele 27 și 28) pentru a determina valoarea acestei compensații.

(210)

Prin urmare, Comisia consideră că schema de ajutor a fost modificată în mod semnificativ după aderarea Spaniei la Uniunea Europeană în 1986. Prin urmare, Comisia concluzionează că compensațiile acordate Correos pentru îndeplinirea OSU în temeiul Legii privind serviciile poștale din 1998 nu pot fi considerate ajutor existent în sensul ajutorului de stat și, prin urmare, trebuie considerate drept ajutor nou, cel puțin începând cu intrarea în vigoare a Legii privind serviciile poștale în 1998.

7.1.3.   LEGALITATEA MĂSURII DE AJUTOR

(211)

Comisia ia act de faptul că compensațiile pentru îndeplinirea OSU vizate de prezenta decizie, în măsura în care acestea constituie ajutor de stat în sensul articolului 107 alineatul (1) din tratat, nu au făcut obiectul unei notificări în temeiul articolului 108 alineatul (3) din tratat. Prin urmare, compensațiile pentru îndeplinirea OSU constituie ajutor ilegal în sensul articolului 1 litera (f) din Regulamentul (UE) 2015/1589.

7.1.4.   COMPATIBILITATEA CU PIAȚA INTERNĂ

7.1.4.1.    Temeiul juridic

A.   Compatibilitatea în temeiul articolului 106 alineatul (2) din tratat

(212)

În măsura în care compensațiile pentru îndeplinirea OSU acordate în beneficiul Correos constituie ajutor de stat în sensul articolului 107 alineatul (1) din tratat, compatibilitatea acestora cu piața internă trebuie evaluată. Motivele pentru care o măsură de ajutor de stat poate sau trebuie să fie declarată compatibilă cu piața internă sunt prevăzute la articolul 106 alineatul (2), articolul 107 alineatul (2) și articolul 107 alineatul (3) din tratat.

(213)

Având în vedere că autoritățile spaniole au susținut în mod constant că compensațiile pentru îndeplinirea OSU acordate Correos în temeiul Legii privind serviciile poștale din 1998 constituie o compensație pentru furnizarea de servicii de interes economic general („SIEG”), compatibilitatea acestor compensații cu piața internă va trebui să fie evaluată pe baza articolului 106 alineatul (2) din tratat. Acest articol prevede că

„întreprinderile care au sarcina de a gestiona serviciile de interes economic general sau care prezintă caracter de monopol fiscal se supun normelor tratatelor și, în special, regulilor de concurență, în măsura în care aplicarea acestor norme nu împiedică, în drept sau în fapt, îndeplinirea misiunii speciale care le-a fost încredințată. Dezvoltarea schimburilor comerciale nu trebuie să fie afectată într-o măsură care contravine intereselor Uniunii”.

B.   Aplicarea în timp a pachetului SIEG din 2012

(214)

Comisia a stabilit condițiile în care se aplică articolul 106 alineatul (2) din tratat într-o serie de instrumente, cele mai recente incluzând, printre altele, Cadrul privind SIEG din 2012 și Decizia privind SIEG din 2012 (67) (denumite în continuare în mod colectiv „pachetul SIEG din 2012”). Anterior, Comisia a publicat și a aplicat condițiile pentru evaluarea compatibilității în temeiul articolului 106 alineatul (2) din tratat prevăzute în Cadrul privind SIEG din 2005 (68) și Decizia privind SIEG din 2005 (69).

(215)

În ceea ce privește Decizia privind SIEG din 2012, întrucât valoarea compensațiilor pentru îndeplinirea OSU acordate Correos în perioada 2004-2010 este de peste 15 milioane EUR pe an, compensațiile în cauză nu intră în domeniul de aplicare a Deciziei privind SIEG din 2012, astfel cum se prevede la articolul 2. De asemenea, acestea nu intră în domeniul de aplicare a Deciziei privind SIEG din 2005, astfel cum se prevede la articolul 2.

(216)

În stadiul actual de dezvoltare a pieței interne, ajutoarele de stat care nu intră în domeniul de aplicare a Deciziei privind SIEG din 2012 pot fi declarate compatibile cu articolul 106 alineatul (2) din tratat dacă acestea sunt necesare pentru prestarea serviciului de interes economic general în cauză și nu afectează dezvoltarea schimburilor comerciale în așa măsură încât să contravină intereselor Uniunii (70).

(217)

Cadrul privind SIEG din 2012 descrie condițiile în care se realizează un astfel de echilibru. Cu toate acestea, în conformitate cu punctul 69 din Cadrul privind SIEG din 2012, întrucât compensațiile pentru îndeplinirea OSU în perioada 2004-2010 constituie ajutor de stat ilegal, condițiile menționate la următoarele puncte din acest cadru nu sunt aplicabile pentru evaluarea de către Comisie a compatibilității în temeiul articolului 106 alineatul (2) din tratat:

punctul 14: acordarea atenției corespunzătoare necesităților de serviciu public atunci când unui furnizor îi este încredințat un anumit SIEG;

punctul 19: respectarea normelor UE privind achizițiile publice atunci când unui furnizor îi este încredințat un SIEG

punctul 20: absența discriminării;

punctul 24 (și următoarele): aplicarea metodologiei CNE pentru a calcula costul net;

punctul 39 (și următoarele): stimulente în ceea ce privește eficiența;

punctul 60: transparența.

(218)

Prin urmare, în secțiunea următoare Comisia va evalua compensațiile pentru îndeplinirea OSU în temeiul Cadrului privind SIEG din 2012, cu excepția punctelor menționate anterior, și va stabili dacă aceste compensații îndeplinesc celelalte condiții prevăzute de cadrul respectiv.

7.1.4.2.    Compatibilitatea în temeiul Cadrului privind SIEG din 2012

A.   Serviciu veritabil de interes economic general, astfel cum este menționat la articolul 106 din tratat

(219)

Serviciul încredințat Correos de către statul spaniol este serviciul poștal universal, astfel cum se prevede la articolul 3 alineatul (1) din Directiva 2008/6/CE, care are următorul conținut: „Statele membre asigură că utilizatorii beneficiază de dreptul la un serviciu universal care implică prestarea permanentă a unui serviciu poștal de o calitate determinată în toate punctele de pe teritoriul lor la prețuri accesibile pentru toți utilizatorii”. După cum s-a subliniat în considerentele 4-8 din Directiva 2008/6/CE, obligațiile privind serviciul universal poștal, astfel cum sunt definite în Directiva de modificare a Directivei 97/67/CE, sunt recunoscute de Uniune ca reprezentând servicii veritabile de interes economic general în sensul articolului 106 alineatul (2) din tratat.

B.   Necesitatea unui act de atribuire care să precizeze obligațiile de serviciu public și metodele de calculare a compensației

(220)

Astfel cum se indică în secțiunea 2.3 din Cadrul privind SIEG din 2012, conceptul de SIEG în sensul articolului 106 din tratat înseamnă că întreprinderii în cauză i-a fost încredințată prestarea serviciului de interes economic general pe baza unuia sau mai multor acte oficiale.

(221)

Actele respective trebuie să specifice, în special:

1.

natura precisă a obligației de serviciu public și durata sa;

2.

întreprinderea și teritoriul în cauză;

3.

natura drepturilor exclusive acordate operatorului;

4.

descrierea mecanismului de compensare, precum și parametrii de calculare, monitorizare și revizuire a compensației;

5.

modalitățile de evitare și rambursare a oricărei supracompensații

(222)

Legea privind serviciile poștale din 1998 și Plan de Prestación din 2000, care au fost actele de atribuire relevante pentru perioada 2004-2010, stabilesc și încredințează în mod clar societății Correos sarcina îndeplinirii OSU. Teritoriul vizat este întregul teritoriu național al Spaniei.

(223)

Legea spaniolă privind serviciile poștale din 1998 indică, la articolul 19, drepturile exclusive acordate Correos. Aceste drepturi includ, de exemplu, utilizarea mărcii „España”, a cuvântului „Correos” și a simbolurilor asociate.

(224)

Plan de Prestación din 2000 prevede un mecanism de calculare a costului net al OSU (metodologia spaniolă), care este utilizată ca bază pentru valoarea compensației (71). Prin urmare, mecanismul de compensare și parametrii de calculare a compensației pot fi considerați ca fiind stabiliți.

(225)

Având în vedere faptul că metodologia spaniolă a prevăzut ca valoarea compensațiilor pentru îndeplinirea OSU să corespundă unui calcul ex-post al costului net, se poate admite că sistemul a fost conceput astfel încât să se evite supracompensarea în măsura în care metodologia de calcul ar fi fost considerată fiabilă. În timp ce Comisia contestă aplicabilitatea metodologiei spaniole, nu se consideră că aceasta afectează respectarea condiției de stabilire a unor mecanisme pentru evitarea supracompensării.

(226)

Prin urmare, Comisia consideră că încredințarea OSU către Correos poate fi considerată conformă cu Cadrul privind SIEG din 2012.

C.   Perioada de valabilitate a actului de atribuire

(227)

Astfel cum se indică în secțiunea 2.4 din Cadrul privind SIEG din 2012, „perioada de valabilitate a actului de atribuire ar trebui să fie justificată prin trimitere la criterii obiective, cum ar fi necesitatea amortizării activelor fixe netransferabile. În principiu, perioada de valabilitate a actului de atribuire nu ar trebui să depășească perioada necesară pentru amortizarea celor mai importante active necesare pentru prestarea SIEG”.

(228)

Legea spaniolă privind serviciile poștale din 1998 nu a specificat perioada de valabilitate a actului de atribuire a OSU către Correos. Cu toate acestea, perioada de valabilitate a actului de atribuire s-a încheiat în 2011, când a intrat în vigoare noua Legea spaniolă privind serviciile poștale din 2010, prin urmare, perioada efectivă de valabilitate a actului de atribuire a fost de 12 ani.

(229)

În primul rând, Comisia nu consideră că această cerință din Cadrul privind SIEG din 2012 poate conduce la incompatibilitatea ajutorului care datează de dinaintea intrării în vigoare a acestui cadru. Într-adevăr, obiectivele duratei limitate a atribuirii incluse în Cadrul privind SIEG din 2012 sunt de a asigura că statul revizuiește cu regularitate situația de pe piață pentru a verifica dacă menținerea unui serviciu public este în continuare justificată și pentru a permite concurența pentru acordarea acestui serviciu public prin aplicarea normelor privind achizițiile publice. Astfel de obiective nu ar putea fi urmărite de o măsură care este finalizată în trecut și, prin urmare, nu pot conduce la o incompatibilitate a compensațiilor pentru îndeplinirea OSU acordate până la 2010 (72).

(230)

În plus, Comisia ia act de faptul că durata de valabilitate a actului de atribuire de 12 ani nu pare excesiv de lungă și este similară cu perioadele de valabilitate a actului de atribuire care se aplică altor furnizorii însărcinați cu îndeplinirea OSU din UE (73).

(231)

Prin urmare, se poate admite că o durată de 12 ani nu ar depăși perioada de amortizare a celor mai semnificative active utilizate de Correos pentru îndeplinirea OSU în conformitate cu Cadrul privind SIEG din 2012.

D.   Respectarea Directivei 2006/111/CE a Comisiei (74)

(232)

În conformitate cu punctul 18 din Cadrul SIEG din 2012, „ajutorul va fi considerat compatibil cu piața internă în temeiul articolului 106 alineatul (2) din tratat doar în cazul în care întreprinderea respectă, după caz, dispozițiile Directivei 2006/111/CE privind transparența relațiilor financiare dintre statele membre și întreprinderile publice, precum și transparența relațiilor financiare din cadrul anumitor întreprinderi”.

(233)

Articolul 29 din Legea spaniolă privind serviciile poștale din 1998 impune conturi separate în cadrul sistemului contabil intern al furnizorului de serviciu universal.

(234)

Această obligație este pusă în aplicare în special prin Ordinul FOM/2447/2004 din 12 iulie privind „contabilitate analitică și separarea conturilor”. Comisia a verificat ca principiile prevăzute în regulamentul respectiv să fie conforme, în ceea ce privește alocarea costurilor directe și indirecte, cu principiile stabilite în Cadrul privind SIEG din 2012 (75).

(235)

În plus, în urma solicitării formulate de Comisie în decizia de inițiere a procedurii din 2016, autoritățile spaniole au furnizat Comisiei o descriere detaliată a sistemului de contabilitate analitică al Correos, prezentat succint în figură.

Sistemul Correos de alocare a costurilor

Image

Imputarea costurilor activităților către produse

Timp

Imputarea către activități a costurilor impu-tate centrelor de costuri

Repartizarea costurilor structurale

Structura centre-lor de costuri

Imputarea costurilor către centrele de costuri

Centrele de costuri opera-ționale

Imputarea costurilor către centrele de costuri

Imputare Directă

Cost per produs/serviciu

Costuri indirecte

Costuri directe

Contabilitate financiară

Volum

Costuri per activitate

(236)

Astfel cum se arată în considerentul 235, sistemul de contabilitate al Correos se bazează pe metodologia de contabilizare a costurilor denumită metoda de stabilire a costurilor în funcție de activități. Sistemul de stabilire a costurilor în funcție de activități este o metodă specifică a metodei de alocare completă a costurilor, care respectă dispozițiile aplicabile din Cadrul privind SIEG (76) din 2012 și este, de asemenea, în concordanță cu cerințele specifice sectorului privind separarea conturilor prevăzute la articolul 14 din Directiva privind serviciile poștale.

(237)

Modelul analitic al Correos implică, în esență, următoarele etape:

1.

Stabilirea costurilor care urmează să fie imputate din contul de profit și pierderi: În 2005, costurile imputabile s-a ridicat la aproximativ […] EUR.

2.

Imputarea costurilor către centrele de costuri:

(a)

Un mic procent din costuri ([…] % – aproximativ […] milioane EUR în 2005) sunt imputate în mod direct produselor finite.

(b)

Cea mai mare parte a costurilor imputabile ([…] % – […] miliarde EUR) este imputată centrelor de costuri.

Centrele de costuri (în 2005, existau […] centre de costuri) reprezintă unitatea de bază a sistemului de contabilitate analitică. Acestea sunt definite ca unități de consum de resurse care sunt relevante din punct de vedere al contabilizării costurilor.

Sistemul Correos de contabilitate analitică face distincție între:

centrele de costuri operaționale: care consumă resurse care sunt legate în mod direct de produsele și serviciile finale (de exemplu, oficiul poștal). În 2005, existau […] de centre de costuri operaționale în cadrul sistemului Correos de contabilitate analitică. O sumă de […] miliarde EUR a fost imputată centrelor de costuri operaționale în 2005;

centrele de costuri structurale: care concentrează costurile structurale care nu sunt legate în mod direct de produsele și serviciile finale. Acestea corespund în special funcțiilor de sprijin, de administrare, de gestionare a resurselor umane, informatice. În 2005, existau […] de centre de costuri structurale în cadrul sistemului Correos de contabilitate analitică. O sumă de […] milioane EUR a fost imputată centrelor de costuri structurale în 2005.

(c)

Costurile imputate centrelor de costuri structurale sunt distribuite ulterior centrelor de costuri operaționale pe baza unei relații de cauzalitate între centrele de costuri operaționale și cele structurale.

3.

Imputarea către activități a costurilor imputate centrelor de costuri:

Activitățile sunt grupuri omogene de sarcini care vizează furnizarea de servicii finale sau sprijinirea furnizării acestora (de exemplu, sortare manuală, sortare automată, transport...). În 2005, erau diferențiate 16 activități în cadrul sistemului Correos de contabilitate analitică.

Costurile imputate centrelor de costuri operaționale sunt distribuite activităților pe baza consumului de resurse ale centrelor de costuri de către activități.

4.

Imputarea costurilor activităților către fiecare produs și serviciu final:

Costurile sunt imputate produselor și serviciilor finale pe baza relației lor de cauzalitate cu activitățile.

5.

Determinarea veniturilor pentru fiecare produs și serviciu final

Pentru a determina veniturile, se urmează etapele de mai jos:

(a)

În primul rând, valoarea veniturilor care urmează să fie distribuite sunt determinate din contul de profit și pierderi: În 2005, veniturile imputabile s-au ridicat la aproximativ […] miliarde EUR.

(b)

O parte din aceste venituri ([…] % – […] miliarde EUR în 2005) corespunde vânzărilor directe înregistrate în cadrul sistemului de facturare al Correos și poate fi imputată în mod direct produselor și serviciilor finale.

(c)

Restul veniturilor ([…]% – […] milioane EUR în 2005), care nu sunt înregistrate în cadrul sistemului de facturare, dar au origini diferite, sunt alocate produselor și serviciilor finale pe baza unui tabel de procente obținut din studii efectuate de Correos cu privire la relația de cauzalitate dintre veniturile înregistrate și produsele și serviciile care au generat aceste venituri.

6.

Marja pentru fiecare produs și serviciu final poate, prin urmare, să fie calculată.

(238)

Comisia concluzionează că sistemul de contabilitate analitică instituit de Correos este adecvat pentru a separa activitățile OSU de activitățile de altă natură și, de asemenea, în cadrul OSU, activitățile rezervate de activitățile nerezervate.

(239)

Comisia concluzionează că Correos a respectat Directiva 2006/111/CE.

A.   Valoarea compensației

Metoda de calcul adecvată

(240)

Punctul 21 din Cadrul privind SIEG din 2012 prevede că „(...) valoarea compensației nu trebuie să depășească ceea ce este necesar pentru a se acoperi costurile nete ale îndeplinirii obligațiilor de serviciu public, inclusiv un profit rezonabil”. Acesta indică, de asemenea, faptul că „(…) atunci când întreprinderea desfășoară și activități care nu se încadrează în domeniul de aplicare a SIEG, costurile care trebuie luate în considerare pot acoperi toate costurile directe necesare pentru îndeplinirea obligațiilor de serviciu public și o contribuție adecvată la costurile indirecte comune atât SIEG, cât și altor activități. Costurile legate de orice activitate în afara domeniului de aplicare a SIEG trebuie să includă toate costurile directe și o contribuție adecvată la costurile comune.”

(241)

Punctul 24 din Cadrul privind SIEG din 2012 prevede că „costul net necesar sau care se preconizează că va fi necesar pentru îndeplinirea obligațiilor de serviciu public ar trebui calculat utilizând metodologia costului net evitat în cazul în care acest fapt este impus de legislația Uniunii sau cea națională, precum și în alte cazuri, în măsura posibilului”.

(242)

Comisia a estimat în decizia de inițiere a procedurii din 2016 că, întrucât compensațiile pentru îndeplinirea OSU acordate în temeiul Legii privind serviciile poștale din 1998 au fost acordate ca ajutor ilegal înainte de intrarea în vigoare a Cadrului privind SIEG la 31 ianuarie 2012, punctul 69 din cadrul respectiv a exclus în mod explicit aplicarea punctului 24 din cadru și, prin urmare, aplicarea metodologiei CNE în cazul ajutoarelor de stat ilegale.

(243)

Într-adevăr, nota de subsol 12 de la considerentul 21 din Cadrul SIEG din 2012 precizează că, în cazul în care nu se poate aplica metodologia CNE (sau, precum în cazul de față, aceasta nu se aplică), costul net trebuie să fie stabilit ca fiind alcătuit din costuri minus veniturile obținute din îndeplinirea obligațiilor de serviciu public. Această „metodologie de alocare a costurilor” este descrisă la punctul 28 și următoarele din Cadrul privind SIEG din 2012. S-a considerat că metodologia adecvată constă în a calcula compensația pentru SIEG în conformitate cu Cadrul privind SIEG din 2005, care s-a aplicat în perioada 29 noiembrie 2005-31 ianuarie 2012 și a servit drept bază pentru mai multe decizii ale Comisiei privind compensațiile pentru îndeplinirea OSU în această perioadă (77).

(244)

Autoritățile spaniole și/sau Correos au contestat în mod expres acest argument în observațiile lor, susținând că Cadrul privind SIEG din 2012 nu a împiedicat utilizarea metodologiei CNE, ci doar a permis neutilizarea acesteia înainte de intrarea sa în vigoare (a se vedea, în special, considerentul 98).

(245)

Comisia consideră că acceptarea utilizării metodologiei CNE pentru ajutoarele ilegale acordate înainte de intrarea în vigoare a Cadrului privind SIEG din 2012 ar permite statelor membre să dobândească un avantaj care rezultă din absența notificării unor astfel de măsuri de ajutor ilegale, întrucât acestea puteau alege între metodologia de alocare a costurilor și metodologia CNE, în timp ce statele membre care au notificat compensațiile lor pentru SIEG, astfel cum se prevede în normele privind ajutoarele de stat, au fost obligate să utilizeze o singură metodă, și anume metoda de alocare a costurilor. Prin urmare, o astfel de abordare ar permite Spaniei să dobândească un avantaj din încălcarea obligațiilor de notificare și ar presupune o eventuală încălcare a principiului egalității de tratament. Prin urmare, Comisia susține că numai metoda de contabilizare poate fi utilizată în acest caz.

(246)

În orice caz, chiar dacă s-ar admite că metodologia CNE, astfel cum s-a prevăzut în Cadrul privind SIEG din 2012 și Directiva 2008/6/CE, ar putea fi utilizată în acest caz, astfel cum se explică în considerentele 176-183, Comisia consideră că metodologia spaniolă nu poate fi considerată drept o punere în aplicare valabilă a metodologiei CNE, contrar celor susținute de autoritățile spaniole și/sau Correos.

(247)

Prin urmare, indiferent de meritele sale intrinseci, metodologia spaniolă nu este o metodă pe care Comisia a recunoscut-o vreodată, nici înainte de intrarea în vigoare a Cadrului privind SIEG din 2012 și nici după intrarea sa în vigoare.

(248)

În acest caz, Comisia consideră că singura metodă care poate fi utilizată este metoda de contabilizare care era singura metodă de referință la momentul la care au fost acordate compensațiile pentru OSU și care a stat la baza mai multor decizii ale Comisiei privind compensațiile pentru îndeplinirea OSU în perioada respectivă.

Valori de referință adecvate pentru profitul rezonabil

(249)

Astfel cum se explică în considerentul 167, în decizia sa din 25 ianuarie 2012 privind bpost Comisia a stabilit o marjă de referință rezonabilă a profitului aplicabilă tuturor furnizorilor de servicii poștale din Uniune.

(250)

Autoritățile spaniole au contestat aplicabilitatea acestor valori de referință în cazul Correos, susținând că fiecare caz ar trebui să fie evaluat pe baza caracteristicilor proprii. Comisia a solicitat autorităților spaniole să furnizeze informații detaliate cu privire la piața serviciilor poștale din Spania care ar permite o evaluare a oportunității de a avea valori de referință diferite pentru Correos. Cu toate acestea, nu au fost furnizate astfel de informații. În consecință, Comisia va aplica în cazul de față intervalul de referință pentru profitul rezonabil stabilit în cazul bpost.

Evaluarea abordării alternative propuse de autoritățile spaniole

(251)

În cazul în care Comisia ar aplica metoda de contabilizare în cazul compensațiilor pentru îndeplinirea OSU acordate Correos în temeiul Legii privind serviciile poștale din 1998, autoritățile spaniole au argumentat că următoarele elemente ar trebui să fie luate în considerare (a se vedea secțiunea 5.3.1):

o evaluare separată a compensațiilor acordate sectorului rezervat al serviciului universal și sectorului nerezervat al serviciului universal;

o reducere a supracompensației prin dividendele plătite de Correos.

(252)

Aceste propuneri sunt analizate în considerentele 253-263.

—   O evaluare separată a compensațiilor acordate sectorului rezervat al serviciului universal și sectorului nerezervat al serviciului universal.

(253)

Autoritățile spaniole au susținut că compensațiile pentru îndeplinirea OSU primite de Correos pentru furnizarea de servicii rezervate și nerezervate ar trebui să fie evaluate în mod separat.

(254)

După ce a analizat argumentele furnizate de autoritățile spaniole pe parcursul procedurii oficiale de investigare, Comisia consideră că împărțirea între sectorul rezervat/nerezervat poate fi acceptată deoarece:

argumentele care sprijină diferențierea între cele două SIEG diferite par a fi rezonabile (în special contextul îndeplinirii obligațiilor este diferit între sectorul rezervat al serviciului universal și sectorul nerezervat al serviciului universal);

împărțirea este pe deplin coerentă cu modul în care a fost calculată compensația pentru îndeplinirea OSU, care diferențiază în mod clar serviciile rezervate de cele nerezervate și care sunt în mod semnificativ diferite între cele două sectoare. Potrivit explicațiilor furnizate de autoritățile spaniole, în timp ce metodologia de alocare a costurilor a fost aplicată serviciilor universale rezervate, o altă abordare a fost aplicată serviciilor universale nerezervate, pe care autoritățile spaniole o identifică ca fiind metodologia CNE. În timp ce Comisia nu este de acord cu această calificare, ea este de acord că metodologia de calcul este fundamental diferită între sectorul rezervat al serviciului universal și sectorul nerezervat al serviciului universal.

(255)

Comisia dorește să sublinieze faptul că acceptarea acestei împărțiri implică faptul că compensațiile pentru îndeplinirea OSU în sectorul rezervat și compensațiile pentru îndeplinirea OSU în sectorul nerezervat trebuie evaluate separat, fără o reconciliere ulterioară a celor două evaluări.

Luând în considerare împărțirea, Comisia confirmă faptul că rezultatele prezentate în secțiunea 5.3.1 sunt corecte:

nicio supracompensație acordată Correos pentru furnizarea serviciilor universale rezervate, întrucât compensația pentru serviciile universale rezervate este perfect egală cu costul net contabil al Correos

o supracompensație acordată Correos pentru furnizarea serviciilor universale nerezervate egală cu valoarea compensațiilor pentru îndeplinirea OSU alocate sectorului nerezervat, întrucât nivelul de profit al serviciilor universale nerezervate a fost întotdeauna mai ridicat decât nivelul de referință pentru profitul maxim luat în considerare în cazul bpost.

(256)

Prin urmare, supracompensația acordată Correos pentru furnizarea serviciilor nerezervate este egală cu 317,387 milioane EUR (în valoare nominală).

—   O reducere a supracompensației cu dividendele plătite de Correos.

(257)

Autoritățile spaniole au argumentat că supracompensația acordată Correos ar trebui să fie redusă cu dividendele plătite de Correos în perioada 2004-2010 (aproximativ 151 de milioane EUR).

(258)

În principiu, Comisia nu consideră că dividendele reprezintă un mijloc adecvat de reducere a supracompensației, astfel cum se menționează în cauza Danske Statsbaner (78). Cu toate acestea, în cazul de față, Comisia consideră că, în circumstanțele speciale ale cazului, plata dividendelor a fost, probabil, singurul mijloc practic de a limita impactul unei supracompensații acordate Correos care rezultă din profiturile ridicate înregistrate de Correos în sectorul nerezervat.

(259)

În primul rând, Comisia este de acord cu faptul că Spania a furnizat suficiente dovezi care demonstrează că decizia de a plăti dividende vine mai degrabă din partea statului spaniol (utilizând poziția sa de acționar unic al Correos) decât din partea conducerii Correos.

(260)

Pe lângă includerea acestor dividende de către stat în bugetul său cu mult înainte de plata efectivă a acestora, ceea ce tinde să demonstreze că statul a deținut controlul asupra deciziei, este, de asemenea, dificil să se identifice interesul economic pentru Correos, ca întreprindere, de a plăti dividende statului în perioada respectivă. Stimulentele tipice pentru ca o societate să își remunereze acționarul (atragerea investitorilor, garantarea finanțării în viitor, demonstrarea unei solidități financiare bune a întreprinderii) nu par a fi relevante în situația de față, în care statul este acționar unic și în care societatea a fost asigurată că va primi finanțare continuă până în 2010 din partea statului. Din aceste motive, având în vedere cadrul juridic specific care a fost în vigoare, se poate admite că decizia de a plăti dividende vine în principal din partea statului care a folosit acest instrument pentru a extrage fonduri din societate.

(261)

În ceea ce privește statul spaniol, plata compensațiilor semnificative pentru îndeplinirea OSU și, în același timp, perceperea de dividende ar putea părea inconsecvente, dar acestea pot fi înțelese în contextul în care dividendele au fost, de fapt, un mod de a reduce posibila suprafinanțare care a trebuit să fie plătită oricum către Correos conform Plan de Prestación din 2000. Astfel, având în vedere faptul că Spania a semnat un contract de servicii publice prin care s-a stabilit în mod automat valoarea compensației care urmează să fie acordată Correos indiferent de nivelul real al profitului întreprinderii, se poate înțelege că dividendele ar putea îndeplini de facto în asemenea circumstanțe rolul unui mecanism de recuperare.

(262)

De asemenea, Comisia ia în considerare faptul că aceste dividende provin, în esență, din serviciile universale rezervate supracompensate, care au fost sursa de profit a Correos. În plus, Correos, care a fost foarte rentabilă în anii respectivi, nu pare să fi obținut niciun beneficiu specific din fondurile deținute temporar: în special, aceasta nu a obținut împrumuturi bancare care ar fi putut beneficia de o mai bună bonitate și nu a efectuat achiziții specifice.

(263)

În astfel de circumstanțe, Comisia acceptă reducerea supracompensației plătite de Correos cu dividendele vărsate de Correos în perioada 2004-2010.

(264)

Tabelul 12 sintetizează calculul sumei nominale care urmează să fie recuperată:

Tabelul 12

Calculul supracompensației

(milioane EUR)

Sectorul nerezervat al serviciului universal

2004

2005

2006

2007

2008

2009

2010

Total

Venituri

[…]

[…]

[…]

[…]

[…]

[…]

[…]

[…]

Costuri

[…]

[…]

[…]

[…]

[…]

[…]

[…]

[…]

Costul net = Costuri – Venituri

[…]

[…]

[…]

[…]

[…]

[…]

[…]

[…]

Profitul rezonabil (pe baza 7,4 % RV)

[…]

[…]

[…]

[…]

[…]

[…]

[…]

[…]

Costul net + profitul rezonabil

[…]

[…]

[…]

[…]

[…]

[…]

[…]

[…]

Compensația permisă pentru Correos

0,000

0,000

0,000

0,000

0,000

0,000

0,000

0,000

Compensația acordată Correos

44,859

47,294

55,199

39,441

40,863

45,919

43,812

317,387

Supracompensația = Compensație acordată – Compensația permisă

44,859

47,294

55,199

39,441

40,863

45,919

43,812

317,387

Dividende percepute

29,775

30,576

51,958

38,966

0,000

0,000

0,000

151,275

Supracompensația ajustată = supracompensația – dividende

15,084

16,718

3,241

0,475

40,863

45,919

43,812

166,112

7.1.5.   CONCLUZIE

(265)

Comisia constată, în primul rând, că compensațiile acordate Correos pentru îndeplinirea OSU în temeiul Legii privind serviciile poștale din 1998 constituie ajutor de stat ilegal.

(266)

În plus, compensațiile pentru îndeplinirea OSU constituie ajutor incompatibil în conformitate cu articolul 106 alineatul (2) din tratat, în măsura în care acestea au supracompensat Correos.

(267)

După deducerea dividendelor, supracompensația este egală cu 166,112 milioane EUR.

(268)

Suma efectivă care trebuie recuperată poate lua în considerare o ajustare fiscală (79), astfel cum se prevede în comunicarea privind recuperarea (80), care stipulează la punctul 50 că „autoritățile naționale au permisiunea de a lua în considerare incidența sistemului fiscal pentru a determina suma care trebuie rambursată. Dacă un beneficiar al ajutorului ilegal și incompatibil a plătit impozit pe ajutorul primit, autoritățile naționale pot, în conformitate cu normele fiscale naționale ale acestora, să deducă suma impozitului plătit din suma totală care trebuie recuperată. Comisia consideră că, în astfel de cazuri, autoritățile naționale vor trebui să se asigure că beneficiarul nu va putea profita de o deducere fiscală suplimentară pretinzând că în urma restituirii venitul său impozabil s-a redus, deoarece aceasta ar însemna că valoarea netă a recuperării a fost inferioară sumei nete primite inițial”.

(269)

Prin urmare, suma efectivă care urmează să fie recuperată poate lua în considerare o ajustare fiscală în ipoteza că Spania va respecta condițiile stabilite la punctul 50 din comunicarea privind recuperarea. De asemenea, aceasta va include dobânzile de la data la care fiecare compensație pentru îndeplinirea OSU a fost pusă la dispoziția Correos până la data recuperării.

7.2.   SCUTIRILE FISCALE OBȚINUTE DE CORREOS: IMPOZITUL PE BUNURILE IMOBILIARE (IBI) ȘI IMPOZITUL PE ACTIVITĂȚILE ECONOMICE (IAE)

7.2.1.   AJUTOR DE STAT ÎN SENSUL ARTICOLULUI 107 ALINEATUL (1) DIN TRATAT

7.2.1.1.    Măsură imputabilă statului și acordată prin intermediul resurselor de stat

(270)

Articolul 107 alineatul (1) din tratat prevede ca măsura să fie acordată de un stat membru sau prin intermediul resurselor de stat, sub orice formă. Pierderea unui venit fiscal este echivalentă cu un consum al resurselor de stat sub formă de cheltuieli fiscale.

(271)

Astfel cum a statuat Curtea de Justiție în cauza Banco Exterior de España, o măsură prin care autoritățile publice acordă anumitor întreprinderi o scutire fiscală care, deși nu implică un transfer de resurse de stat în numerar, conferă beneficiarilor scutirii o situație financiară mai favorabilă decât a celorlalți contribuabili corespunde noțiunii de „resurse de stat” în sensul articolului 107 alineatul (1) din tratat (81).

(272)

Prin scutirea societății Correos de la plata impozitului pe bunurile imobiliare și a impozitului pe activitățile economice, autoritățile spaniole renunță la veniturile care constituie resurse de stat.

(273)

Prin urmare, Comisia consideră că aceste scutiri fiscale implică o pierdere de resurse de stat și, prin urmare, sunt acordate de stat prin intermediul resurselor de stat.

(274)

Autoritățile spaniole și/sau Correos au susținut în observațiile lor că scutirea de la plata IBI nu este imputabilă statului deoarece aceasta rezultă din deciziile instanțelor naționale, și nu a statului în sine (a se vedea considerentele 67 și 102).

(275)

Comisia nu este de acord cu acest argument; într-adevăr, în cazul în care o autoritate publică acordă un avantaj unui beneficiar, măsura este prin definiție imputabilă statului, chiar dacă autoritatea în cauză beneficiază de autonomie juridică față de alte autorități publice (82). Prin urmare, ajutorul acordat prin intermediul hotărârilor instanțelor naționale este imputabil statului și, prin urmare, poate fi considerat ajutor de stat.

7.2.1.2.    Avantajul economic selectiv acordat în favoarea unei întreprinderi

A.   Noțiunea de întreprindere

(276)

Astfel cum se indică în considerentul 162, Correos trebuie să fie considerată o întreprindere pentru furnizarea serviciilor universale care fac obiectul scutirii fiscale.

B.   Avantaj economic

(277)

Forma exactă a măsurii nu este relevantă pentru a determina dacă aceasta conferă sau nu întreprinderii un avantaj economic (83). Noțiunea de avantaj se referă nu numai la beneficiile efective, ci și la intervențiile care, sub diverse forme, diminuează taxele suportate în mod normal de bugetul unei întreprinderi (84). Prin urmare, o reducere a sarcinilor economice (cum ar fi obligațiile fiscale) poate, de asemenea, să constituie un avantaj.

(278)

Correos a fost scutită integral sau parțial de la plata anumite impozite, cum ar fi IBI și IAE, în timp ce celelalte întreprinderi, care desfășoară, de asemenea, activități economice, inclusiv furnizarea de servicii poștale, sunt, în principiu, supuse pe deplin la plata impozitelor respective. Prin urmare, Correos beneficiază de un avantaj economic în sensul articolului 107 alineatul (1) din tratat.

(279)

Scutirile fiscale acordate Correos reduc taxele care sunt incluse în mod normal în costurile sale de funcționare. În consecință, acestea aduc beneficii Correos în comparație cu alte întreprinderi supuse la plata IBI sau IAE, care nu pot beneficia de aceste scutiri.

C.   Selectivitate

(280)

O măsură este selectivă în măsura în care favorizează anumite întreprinderi sau producerea anumitor bunuri în sensul articolului 107 alineatul (1) din tratat.

(281)

Impozitarea diferențiată trebuie să fie examinată având în vedere jurisprudența referitoare la noțiunea de selectivitate (85). O măsură fiscală este selectivă prima facie în cazul în care constituie o abatere de la cadrul fiscal general (sau de referință). În acest sens, este necesar să se evalueze dacă măsura favorizează anumite întreprinderi în raport cu alte întreprinderi care se află într-o situație de fapt și de drept comparabilă din perspectiva obiectivului urmărit de sistemul fiscal de referință. Conform jurisprudenței Curții, o măsură selectivă prima facie poate fi justificată de logica sistemului fiscal. Cu toate acestea, în această privință pot fi luate în considerare numai motivele intrinseci inerente sistemului fiscal și nu motivele de politică externă. În cazul în care măsura selectivă prima facie nu poate fi justificată de logica sistemului fiscal, acesta ar reprezenta un avantaj selectiv și, dacă toate celelalte condiții prevăzute la articolul 107 alineatul (1) din tratat sunt îndeplinite, măsura constituie un ajutor de stat în sensul acestei dispoziții (86).

Impozitul pe bunurile imobiliare (IBI)

Cadrul de referință

(282)

Stabilirea sistemului fiscal de referință (sau a cadrului de referință) are o importanță deosebită în cazul măsurilor fiscale, întrucât însăși existența unui avantaj nu poate fi stabilită decât prin raportare la un „sistem fiscal normal” (87).

(283)

În cazul de față, cadrul de referință ar trebui să fie definit ca fiind IBI, astfel cum este prevăzut în Decretul regal legislativ nr. 2/2004 din 5 martie 2004. Reiese din această lege că, în conformitate cu normele obișnuite, întreprinderile – printre alte persoane fizice și juridice – sunt supuse plății IBI pentru drepturile de proprietate prevăzute la articolul 61 din Decretul regal legislativ nr. 2/2004 asupra proprietăților rurale și urbane și asupra proprietăților cu caracteristici speciale.

Derogare de la cadrul de referință

(284)

În conformitate cu articolul 60 din Decretul regal legislativ, IBI „este un impozit direct obiectiv perceput pe valoarea proprietăților în conformitate cu condițiile prevăzute în prezentul Decret legislativ regal”. Evenimentul impozabil al IBI este beneficierea de oricare dintre drepturile prevăzute la articolul 61 din Decretul regal legislativ nr. 2/2004 (88) asupra proprietăților rurale și urbane și asupra proprietăților cu caracteristici speciale. IBI nu se percepe pe activitate, ci pe valoarea proprietății.

(285)

În temeiul articolului 19 alineatul (1) litera (b) din Legea privind serviciile poștale din 1998 și al articolului 22 alineatul (2) din Legea privind serviciile poștale din 2010, Correos are dreptul, în principiu, la o scutire de la plata impozitelor pe activitățile economice legate de serviciile sale în sectorul rezervat (în temeiul Legii privind serviciile poștale din 1998) sau de serviciile universale (în temeiul Legii privind serviciile poștale din 2010). Deși autoritățile spaniole susțin că IBI nu este legat în mod direct de o anumită activitate economică și, prin urmare, Correos nu ar putea beneficia de scutire; în practică, Correos a depus plângeri la instanțele locale deoarece a considerat că era îndreptățită să beneficieze de scutirea de la plata IBI pentru oficiile poștale din anumite orașe.

(286)

Scutirea fiscală de la plata IBI aplicabilă Correos constituie o derogare de la sistemul fiscal general al IBI aplicabil în Spania și conferă acesteia un avantaj selectiv. Într-adevăr, prin aplicarea scutirii fiscale, Correos, care este implicată în tranzacții imobiliare la fel ca alte întreprinderi, beneficiază de un avantaj fiscal de care nu beneficiază alte întreprinderi. Prin urmare, măsura constituie o derogare de la regimul fiscal comun al IBI în măsura în care aceasta face distincție între operatorii economici care, având în vedere obiectivul urmărit de sistemul fiscal al IBI (care este de a impozita drepturile de proprietate imobiliară locativă prevăzute la articolul 61 din Decretul regal legislativ nr. 2/2004 asupra zonelor rurale și urbane), se află într-o situație de fapt și de drept comparabilă (89).

Logica intrinsecă a sistemului fiscal

(287)

Cu titlu preliminar, Comisia concluzionează că scutirea fiscală de la plata IBI aplicabilă Correos este selectivă prima facie. Cu toate acestea, este necesar în continuare să se stabilească (astfel cum se menționează în considerentul 281) dacă scutirea fiscală de la plata IBI poate fi justificată de natura sau structura generală a sistemului fiscal al IBI prin demonstrarea faptului că măsura rezultă direct din principiile fondatoare sau directoare ale sistemului său fiscal.

(288)

Autoritățile spaniole și/sau Correos nu au furnizat înainte de adoptarea deciziei de inițiere a procedurii din 2016 sau pe parcursul procedurii oficiale de investigare niciun argument care să demonstreze că scutirea fiscală de la plata IBI ar rezulta din aplicarea unui principiu director al sistemului fiscal al IBI. De asemenea, Comisia nu a fost în măsură să identifice o astfel de justificare. Logica inerentă a sistemului fiscal al IBI este de a impozita drepturile de proprietate prevăzute la articolul 61 din Decretul regal legislativ nr. 2/2004 asupra proprietăților rurale și urbane și asupra proprietăților cu caracteristici speciale. Aplicarea scutirii totale de la plata IBI exclusiv în cazul Correos nu se încadrează în logica sistemului fiscal al IBI.

Concluzie

(289)

Având în vedere că autoritățile spaniole nu au prezentat pe parcursul procedurii oficiale de investigare niciun argument care să contrazică evaluarea Comisiei, Comisia confirmă concluzia preliminară formulată în decizia de inițiere a procedurii din 2016 potrivit căreia scutirea fiscală de la plata IBI acordată în favoarea Correos constituie un avantaj selectiv care nu poate fi justificat prin natura și logica sistemului fiscal al IBI.

Impozitul pe activități economice (IAE)

Cadrul de referință

(290)

Din articolul 78 din Decretul regal legislativ nr. 2/2004 rezultă că întreprinderile care desfășoară activități economice, comerciale, profesionale sau artistice fac obiectul IAE. Impozitul IAE pe serviciile poștale și telecomunicații este prevăzut în grupa de tarife 847 „Servicii poștale și telecomunicații” din Decretul regal legislativ nr. 1175/1990 din 28 din septembrie. În consecință, cadrul de referință este IAE, astfel cum este prevăzut în Decretul regal legislativ nr. 2/2004 din 5 martie 2004.

Derogare de la cadrul de referință

(291)

Nota 3 la grupa de tarife 847 din Decretul regal legislativ nr. 1175/1990 prevede că entitatea comercială publică Correos are dreptul să plătească numai 50 % din valoarea taxei stabilite pentru întreprinderile vizate de grupa de tarife 847 „Servicii poștale și telecomunicații”.

(292)

Scutire fiscală parțială de la plata IAE aplicabilă Correos constituie o derogare de la sistemul fiscal al IAE aplicabil activităților economice, comerciale, profesionale și artistice în general și serviciilor poștale și telecomunicațiilor în special. Prin urmare, se poate considera că această scutire acordă un avantaj selectiv în beneficiul Correos. Într-adevăr, prin aplicarea scutirii fiscale de 50 %, Correos, care este implicată în activități economice în general și în servicii poștale în special, beneficiază de un avantaj fiscal de care alte întreprinderi în general și alți operatori poștali în special nu beneficiază. Prin urmare, măsura constituie o derogare de la regimul comun al IAE aplicabil tuturor întreprinderilor în general și operatorilor de servicii poștale și de telecomunicații în special, în măsura în care aceasta face distincție între operatorii economici care, din perspectiva obiectivului IAE (care este de a impozita desfășurarea unei activități economice), se află într-o situație de fapt și de drept comparabilă (90). Prin urmare, Comisia concluzionează că scutirea parțială de la plata IAE aplicabilă CORREOS este selectivă prima facie.

Logica intrinsecă a sistemului fiscal

(293)

Prin urmare, este necesar să se stabilească, în conformitate cu jurisprudența Curții, dacă scutirea fiscală de la plata IAE acordată Correos poate fi justificată de natura sau structura generală a sistemului fiscal al IAE prin demonstrarea faptului că măsura rezultă direct din principiile fondatoare sau directoare ale sistemului său fiscal.

(294)

Correos susține că scutirea de la plata IAE ar fi justificată de logica intrinsecă a sistemului fiscal al IAE, întrucât logica intrinsecă a IAE ar fi impozitarea activităților economice cu scopul de a interveni în producerea sau distribuirea de bunuri și servicii, iar Correos nu desfășoară doar activități economice care constau în producția de bunuri și servicii, ci și în furnizarea de servicii publice, cum ar fi OSU, care nu urmăresc un obiectiv economic (a se vedea considerentul 70).

(295)

Comisia nu este de acord cu acest argument. Îndeplinirea OSU este o activitate economică, iar o scutire de la plata impozitului care ar viza OSU ar trebui să fie considerată ajutor de stat, care ar putea fi compatibil în cazul în care a respectat normele SIEG privind compatibilitatea. Acest argument pare să vină în contradicție cu cererea Correos ca scutirile fiscale de la plata IAE și IBI să nu fie evaluate luând în considerare Legea privind serviciile poștale din 1998 sau 2010, care însărcinează Correos cu îndeplinirea OSU, ci prin trimitere directă la legislația care reglementează fiecare impozit (a se vedea considerentul 66). Comisia remarcă în această privință că societatea Correos nu a susținut că scutirile fiscale de la plata IAE ar putea constitui compensații pentru îndeplinirea OSU.

(296)

În consecință, Comisia consideră că nu s-a demonstrat că scutirea de la plata IAE ar putea fi justificată de logica sistemului fiscal al IAE.

Concluzie

(297)

Comisia confirmă concluzia preliminară formulată în decizia de inițiere a procedurii din 2016 potrivit căreia scutirea parțială de la plata IAE acordată Correos constituie un avantaj selectiv care nu poate fi justificat prin natura și logica sistemului fiscal al IAE.

7.2.1.3.    Denaturarea concurenței și efectul asupra schimburilor comerciale

(298)

Astfel cum se explică în considerentul 204, orice măsură acordată în favoarea Correos este de natură să afecteze concurența și schimburile comerciale dintre statele membre.

7.2.1.4.    Concluzie

(299)

Pe baza considerațiilor de mai sus, Comisia confirmă evaluarea sa preliminară conform căreia scutirile de la plata IAE și IBI acordate în favoarea Correos îndeplinesc criteriile cumulative pentru existența unui ajutor de stat și, prin urmare, constituie ajutor de stat în sensul articolului 107 alineatul (1) din tratat.

7.2.2.   AJUTOR EXISTENT SAU AJUTOR NOU

(300)

În ceea ce privește scutirea fiscală de la plata IBI, scutirile fiscale au fost obținute de Correos între 2008 și 2013, prin urmare, după aderarea Spaniei la Uniune în 1986. În consecință, scutirea de la plata impozitului pe bunurile imobiliare nu poate fi considerată ajutor existent.

(301)

În ceea ce privește scutirea fiscală de la plata IAE, impozitul a fost introdus prin articolele 79-92 din Legea nr. 39/1988, care reglementează finanțele locale, din 28 decembrie 1988. Taxa a fost introdusă după aderarea Spaniei la Uniune. Prin urmare, scutirea fiscală de la plata IAE nu poate, în mod normal, să fie calificată drept ajutor existent.

(302)

Se poate remarca faptul că autoritățile spaniole și/sau Correos susțin că scutirea fiscală de la plata IAE constituie ajutor existent, întrucât scutirea ar rezulta din așanumita cotă pentru licențe, care a fost o formă a impozitului pe activitățile și beneficiile comerciale și industriale, adoptat prin Decretul nr. 3313/1966 din 29 decembrie 1966 (a se vedea considerentele 71 și 103).

(303)

Autoritățile spaniole nu au furnizat Comisiei informații care ar demonstra continuitatea între impozitul pe activitățile și beneficiile comerciale și industriale din 1966 și IAE din 1988, care a introdus un sistem foarte specific (a se vedea considerentele 42-44). În plus, chiar dacă se presupune că IAE introdusă în 1988 ar putea rezulta din impozitul pe activitățile și beneficiile comerciale și industriale din 1966, Comisia constată că autoritățile spaniole recunosc, de asemenea, că Correos a beneficiat de scutirea totală de la plata impozitului pe activitățile și beneficiile comerciale și industriale din 1966 atunci când era un organism administrativ datorită naturii sale (a se vedea considerentul 103). Correos a fost un organism administrativ până în 1990 (a se vedea considerentul 22), astfel că acesta nu a făcut niciodată a priori obiectul impozitului pe activitățile și beneficiile comerciale și industriale din 1966, în timp ce sistemul fiscal al IAE a clasificat în mod clar Correos într-o categorie impozabilă specifică, iar Correos a beneficiat de o reducere de 50 % din suma datorată în cadrul acestei categorii.

(304)

Prin urmare, Comisia își menține opinia potrivit căreia scutirea fiscală de la plata IAE nu constituie ajutor existent.

7.2.3.   LEGALITATEA MĂSURII DE AJUTOR

(305)

Comisia ia act de faptul că scutirile fiscale de la plata IBI și IAE nu au făcut obiectul unei notificări în temeiul articolului 108 alineatul (3) din tratat.

(306)

Prin urmare, scutirile fiscale acordate Correos constituie ajutor ilegal în sensul articolului 1 litera (f) din Regulamentul (UE) 2015/1589.

7.2.4.   COMPATIBILITATEA CU PIAȚA INTERNĂ

(307)

Ajutorul de stat este considerat compatibil cu piața internă dacă acesta se încadrează în oricare dintre categoriile enumerate la articolul 107 alineatul (2) din tratat (91) și poate fi considerat compatibil cu piața internă în cazul în care Comisia constată că acesta se încadrează în oricare dintre categoriile enumerate la articolul 107 alineatul (3) din tratat (92). Cu toate acestea, statului membru care acordă ajutorul îi revine sarcina de a dovedi că ajutorul de stat acordat este compatibil cu piața internă în temeiul articolului 107 alineatul (2) sau (3) din tratat.

(308)

Comisia observă că scutirile fiscale de la plata IAE și IBI eliberează Correos de costurile pe care aceasta ar fi trebuit în mod normal să le suporte în cadrul gestionării sale curente sau al activităților sale normale. Cu alte cuvinte, aceste scutiri constituie ajutor de exploatare, fără nicio limitare în timp. Ca regulă generală, ajutorul de exploatare nu poate fi considerat compatibil cu piața internă în temeiul articolului 107 alineatul (2) sau alineatul (3) din tratat.

(309)

În plus, autoritățile spaniole nu au invocat niciun argument, înainte de adoptarea deciziei de inițiere a procedurii din 2016 sau pe parcursul procedurii oficiale de investigare, care să demonstreze că scutirile fiscale de la plata IAE și IBI acordate Correos s-ar putea încadra în oricare dintre excepțiile enumerate la articolul 107 alineatul (2) sau alineatul (3) din tratat.

(310)

De asemenea, autoritățile spaniole nu au furnizat nicio justificare, înainte de adoptarea deciziei de inițiere a procedurii din 2016 sau pe parcursul procedurii oficiale de investigare, potrivit căreia scutirile de la plata IBI și IAE (care se aplică în orice caz nu numai în cazul SIEG, ci și al în cazul activităților comerciale) ar putea fi compatibile în temeiul articolului 106 alineatul (2).

7.2.5.   CONCLUZIE

(311)

Având în vedere cele de mai sus, Comisia consideră că scutirile fiscale de la plata IBI și IAE constituie ajutor de stat incompatibil, iar sumele corespunzătoare trebuie recuperate.

(312)

Correos susține în această privință că, inclusiv dacă Comisia ar considera că scutirile fiscale de la plata IBI ar fi incompatibile, acestea nu ar putea fi recuperate din cauza principiului autorității de lucru judecat, care ar implica, potrivit Correos, că hotărârea Curții Supreme a Spaniei nu ar mai putea fi pusă sub semnul întrebării (a se vedea considerentul 69).

(313)

Comisia nu împărtășește opinia exprimată de Correos în această privință.

(314)

În primul rând, Curtea Supremă a Spaniei nu s-a pronunțat asupra existenței sau inexistenței ajutorului în cazul scutirilor de la plata IBI acordate de către instanțele locale (a se vedea considerentele 40 și 41). Singura concluzie a Curții Supreme a fost că scutirile de la plata IBI nu erau justificate. Potrivit explicațiilor furnizate de autoritățile spaniole, Curtea nu a avut, de asemenea, competența de a dispune recuperarea. Principiul autorității de lucru judecat nu poate, prin urmare, să fie invocat în acest context, având în vedere că nu există de fapt nicio hotărâre care să stabilească că societatea Correos nu ar trebui să ramburseze sumele aferente.

(315)

În al doilea rând, examinarea compatibilității ajutorului este o competență exclusivă a Comisiei și, în măsura în care există ajutor de stat, instanțele naționale nu ar putea să se pronunțe asupra compatibilității și recuperării.

(316)

Suma care trebuie recuperată în cazul scutirii de la plata IBI în termeni nominali corespunde sumei scutirilor acordate Correos de către instanțele locale între 2008 și 2013 și se ridică la 752 840,50 EUR. Suma efectivă care trebuie recuperată include dobânzile de la data la care fiecare rambursare a impozitelor a fost plătită către Correos și până la data recuperării lor efective.

(317)

Suma care trebuie recuperată pentru scutirea parțială de la plata IAE în termeni nominali corespunde sumei totale a reducerii IAE acordate Correos în perioada 2004-2017: 113 591,24 EUR. Suma efectivă care trebuie recuperată va include dobânzile de la data la care IAE reduse au fost plătite de Correos și până la data recuperării lor efective.

7.3.   TREI MAJORĂRI DE CAPITAL ACORDATE ÎN 2004, 2005 ȘI, RESPECTIV, 2006

7.3.1.   AJUTOR DE STAT ÎN SENSUL ARTICOLULUI 107 ALINEATUL (1) DIN TRATAT

(318)

Autoritățile spaniole au susținut că cele trei majorări de capital acordate Correos în 2004 (16 milioane EUR), 2005 (16 milioane EUR) și 2006 (16 milioane EUR) respectă principiul investitorului în economia de piață și, prin urmare, nu constituie ajutor de stat.

(319)

Potrivit autorităților spaniole, aceste majorări de capital au făcut parte din planul de afaceri strategic al Correos pentru perioada 2001-2006, în scopul de a compensa încetinirea pieței serviciilor poștale. Acesta a inclus investiții în infrastructura, structura organizatorică și procesul de automatizare ale Correos.

(320)

În urma îndoielilor exprimate de Comisie în decizia de inițiere a procedurii din 2016, autoritățile spaniole au furnizat Comisiei argumente suplimentare în favoarea respectării principiul investitorului în economia de piață (a se vedea secțiunea 4.1.3), și anume:

perspectivele Correos erau pozitive la momentul investiției pe baza unor planuri multianuale ex-ante. În special, planurile multianuale pentru perioada 2004-2006 au prevăzut o îmbunătățire a rentabilității Correos în ceea ce privește stabilitatea profitului în cazul în care nu există nicio activitate de investiții. În acest sens, majorările de capital au fost un element-cheie în obținerea ex ante a rentabilității preconizate a întreprinderii;

modernizarea societății a fost o decizie de afaceri coerentă care ar fi fost admisă de orice acționar, în mod specific pentru perioada 2004-2006 activitatea de investiții a fost mai ridicată decât media pentru perioada 1994-2004, prin urmare, majorările de capital au fost parte a răspunsului la nevoia unei finanțări suplimentare;

societatea a înregistrat profit în urma investițiilor (chiar dacă se exclude compensarea pentru îndeplinirea OSU primită de Correos);

un studiu independent ex post (realizat de Ernst & Young) bazat pe date ex ante a concluzionat că randamentul preconizat al investițiilor realizate de statul spaniol în societatea Correos a fost mai mare decât costul lor de capital la momentul investițiilor.

(321)

Comisia este de acord că investițiile finanțate parțial de statul spaniol în societatea Correos sunt tipice pentru măsurile de modernizare aplicate în sectorul poștal ca răspuns la încetinirea pieței serviciilor poștale. Deciziile statului s-au bazat pe planuri multianuale, care au prevăzut în mod clar o îmbunătățire a rentabilității Correos, iar aceasta a fost confirmată, de asemenea, de fapte. De asemenea, studiul Ernst & Young confirmă faptul că investițiile au fost o decizie economică rațională la momentul respectiv.

7.3.2.   CONCLUZIE

(322)

Comisia este de opinie că majorările de capital realizate în perioada 2004-2006 pot fi considerate ca fiind conforme cu principiul investitorului în economia de piață și, prin urmare, nu constituie ajutor de stat în sensul articolului 107 alineatul (1) din tratat.

7.4.   COMPENSAȚIILE ACORDATE CORREOS PENTRU ORGANIZAREA ALEGERILOR

7.4.1.   AJUTOR DE STAT ÎN SENSUL ARTICOLULUI 107 ALINEATUL (1) DIN TRATAT

7.4.1.1.    Măsură imputabilă statului și acordată prin intermediul resurselor de stat

(323)

Compensația este plătită direct din bugetul general al statului și este imputabilă statului și acordată prin intermediul resurselor de stat.

7.4.1.2.    Avantajul economic selectiv acordat în favoarea unei întreprinderi

A.   Noțiunea de întreprindere

(324)

Din jurisprudență rezultă că articolul 107 din tratat nu se aplică în cazul în care statul acționează „prin exercitarea prerogativelor de autoritate publică” (93) sau în care entitățile publice acționează „în calitatea lor de autorități publice” (94). Se poate considera că o entitate acționează prin exercitarea prerogativelor de autoritate publică în cazul în care activitatea respectivă este o sarcină care face parte din funcțiile esențiale ale statului sau este legată de funcțiile respective prin natura sa, prin obiectivul său și prin normele care se aplică în cazul acesteia (95). În general, cu excepția cazului în care statul membru în cauză a decis să introducă mecanisme de piață, activitățile care fac parte în mod intrinsec din prerogativele autorității oficiale și care sunt exercitate de stat nu constituie activități economice.

(325)

În cazul de față, serviciile furnizate de Correos fac parte din obligația statului de a reglementa și de a organiza procedura electronică, care recunoaște dreptul la vot, fie în persoană, fie prin buletine de vot prin corespondență. Autoritățile spaniole și/sau Correos susțin că toate activitățile desfășurate de Correos în contextul organizării alegerilor ar trebui considerate ca făcând parte din prerogativele statului și că, prin urmare, Correos nu ar trebui să fie considerată drept o întreprindere atunci când desfășoară aceste activități (a se vedea considerentele 79-81, 118 și 119).

(326)

Comisia consideră că activitățile care sunt legate în mod direct de procedura de votare, cum ar fi distribuirea prin poștă a buletinelor de vot, trimiterea de materiale de către Biroul de înregistrare a alegătorilor pe listele electorale (de exemplu, carduri de înregistrare pentru alegători) și colectarea documentației electorale după ce numărătoarea este finalizată, fac parte din funcțiile esențiale ale statului. Prin urmare, Comisia este de acord cu autoritățile spaniole că aceste activități nu pot fi considerate activități economice și că finanțarea lor nu reprezintă ajutor de stat, întrucât, pentru aceste activități, Correos nu poate fi considerată o întreprindere.

(327)

Cu toate acestea, în ceea ce privește transmiterea prin poștă a materialelor electorale ale candidaților politici, situația este diferită. În decizia sa privind Poste Italiane (96), Comisia a considerat că distribuirea de materiale electorale de către Poste Italiane la un tarif subvenționat redus a constituit o activitate economică și că, prin urmare, compensația pentru acest serviciu a constituit ajutor de stat. Această măsură este foarte similară cu sistemul italian (și anume, candidații politici pot trimite broșuri alegătorilor la tarife reduse în anumite condiții, iar statul compensează operatorul poștal pentru costul rezidual) și este în mod clar separabilă de activitățile neeconomice legate în mod direct de procedura de votare desfășurată de Correos. În consecință, în ceea ce privește transmiterea prin poștă a materialelor electorale de către candidații politici, Correos ar trebui să fie considerată o întreprindere în sensul articolului 107 alineatul (1) din tratat.

(328)

Având în vedere conținutul serviciului, alți operatori poștali ar putea fi în măsură, de asemenea, să asigure acest serviciu în schimbul compensației publice (97). Acest lucru este demonstrat de faptul că toți candidații politici utilizează în prezent sistemul instituit de stat (și, prin urmare, aleg Correos) pentru a transmite broșurile lor deoarece trebuie doar să plătească un preț scăzut pentru fiecare trimitere poștală. Cu toate acestea, în cazul în care doresc să distribuie mai mult de o trimitere poștală pe cetățean, aceștia trebuie să plătească prețul întreg și, în acest caz, aleg în mod liber să utilizeze Correos sau alți operatori poștali (în special în zonele urbane) pentru realizarea acestei sarcini.

B.   Avantaj economic

(329)

Compensația acordată Correos pentru transmiterea prin poștă a materialelor electorale de către candidații politici este concepută astfel încât să acopere integral sau parțial costul net suportat de Correos în efectuarea serviciului în cauză. Fără această compensație, Correos ar trebui să suporte ea însăși aceste costuri. Compensația constituie, prin urmare, un avantaj în favoarea Correos deoarece aceasta eliberează Correos de o sarcină pe care altfel ar fi trebuit să o suporte în lipsa compensației.

C.   Selectivitate

(330)

Măsura este în mod evident selectivă deoarece favorizează doar o singură întreprindere: Correos.

7.4.1.3.    Denaturarea concurenței și efectul asupra schimburilor comerciale

(331)

Astfel cum se explică în considerentul 204, orice măsură acordată în favoarea Correos este de natură să afecteze concurența și schimburile comerciale dintre statele membre.

7.4.1.4.    Concluzie

(332)

Comisia consideră că finanțarea pentru distribuirea de materiale electorale pentru candidații politici constituie ajutor de stat în sensul articolului 107 alineatul (1) din tratat.

7.4.2.   AJUTOR EXISTENT SAU AJUTOR NOU

(333)

Potrivit autorităților spaniole și Correos (a se vedea considerentele 83-85 și 121), în cazul în care finanțarea pentru distribuirea de materiale electorale pentru candidații politici constituie ajutor de stat, aceasta ar fi ajutor existent, deoarece este anterioară aderării Spaniei la Comunitatea Economică Europeană în 1986.

(334)

Potrivit explicațiilor prezentate de autoritățile spaniole, în special compensația acordată candidaților politici pentru distribuirea materialelor electorale a fost stabilită în 1977 fără nicio modificare substanțială.

(335)

Pe baza informațiilor prezentate de autoritățile spaniole, Comisia ia act de faptul că schema, care datează din 1977, a prevăzut tarife fixe reduse care au fost aplicabile tuturor alegerilor (locale, regionale, naționale și la nivelul Uniunii). Pentru fiecare alegere organizată, Correos a primit, de asemenea, o finanțare parțială a costurilor integrale de livrare pe parcursul întregii perioade.

(336)

Comisia concluzionează că finanțarea pentru distribuirea de materiale electorale pentru candidații politici constituie ajutor existent în sensul articolului 1 litera (b) din Regulamentul (UE) 2015/1589.

7.4.3.   CONCLUZIE

(337)

Compensația acordată Correos pentru distribuirea de materiale electorale trimise de candidații politici constituie ajutor existent și va fi tratată separat, în conformitate cu articolele 17, 18 și 19 din Regulamentul (CE) nr. 659/1999 al Consiliului (98).

8.   REZUMATUL CONCLUZIILOR

(338)

Compensațiile pentru îndeplinirea OSU acordate Correos în temeiul Legii privind serviciile poștale din 1998, scutirile fiscale de la plata impozitului pe bunuri imobiliare (IBI) și a impozitului pe activitățile economice (IAE) și compensația acordată Correos pentru distribuirea de materiale electorale constituie măsuri de ajutor în sensul articolului 107 alineatul (1) din tratat, întrucât acestea scutesc Correos de costurile care sunt suportate, în mod normal, de întreprinderile private.

(339)

Cele trei majorări de capital acordate în 2004, 2005 și 2006 nu constituie ajutor de stat în sensul articolului 107 alineatul (1) din tratat, întrucât statul a acționat în conformitate cu principiul investitorului în economia de piață.

(340)

Comisia constată că Spania a pus în aplicare în mod ilegal măsurile de ajutor menționate în considerentul 338, cu încălcarea articolului 108 alineatul (3) din tratat, cu excepția compensației acordate Correos pentru distribuirea materialelor electorale trimise de candidații politici, care constituie ajutor existent.

(341)

Compensațiile pentru îndeplinirea OSU acordate Correos în temeiul Legii privind serviciile poștale din 1998 constituie ajutor incompatibil în conformitate cu articolul 106 alineatul (2) din tratat, în măsura în care acestea au supracompensat Correos.

(342)

Scutirile de la plata impozitului pe bunurile imobiliare (IBI) și a impozitului pe activitățile economice (IAE) constituie ajutor incompatibil.

(343)

Compensația acordată Correos pentru distribuirea materialelor electorale trimise de candidații politici constituie ajutor existent și va fi tratată separat, în conformitate cu articolele 17, 18 și 19 din Regulamentul (CE) nr. 659/1999.

9.   RECUPERARE

(344)

În conformitate cu tratatul și cu jurisprudența consacrată a Curții de Justiție, Comisia are competența de a decide dacă statul membru în cauză trebuie să anuleze sau să modifice ajutorul atunci când constată că acesta este incompatibil cu piața internă (99). De asemenea, Curtea a susținut în mod consecvent că obligația impusă unui stat membru de a anula ajutorul considerat de Comisie ca fiind incompatibil cu piața internă are rolul de a restabili situația existentă anterior (100).

(345)

În acest context, Curtea a stabilit faptul că obiectivul este atins de îndată ce beneficiarul a rambursat sumele acordate prin intermediul ajutorului ilegal, pierzând astfel avantajul de care beneficiase față de concurenții săi de pe piață, iar situația anterioară plății ajutorului este restabilită (101).

(346)

În concordanță cu jurisprudența, articolul 16 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2015/1589 prevede că „atunci când adoptă decizii negative în cazuri de ajutor ilegal, Comisia decide ca statul membru în cauză să ia toate măsurile necesare pentru recuperarea ajutorului de la beneficiar […]”.

(347)

Astfel, având în vedere că compensațiile pentru îndeplinirea OSU acordate Correos în temeiul Legii privind serviciile poștale din 1998 (în măsura în care acestea au supracompensat Correos) și scutirile de la plata impozitului pe bunurile imobiliare (IBI) și a impozitului pe activitățile economice (IAE) au fost puse în aplicare cu încălcarea articolului 108 din tratat și că trebuie să fie considerate drept ajutor ilegal și incompatibil, acestea trebuie să fie recuperate în vederea restabilirii situației care exista pe piață înainte de acordarea lor.

(348)

Sumele nominale care trebuie să fie recuperate și care corespund diferitelor măsuri de ajutor incompatibile sunt de 166,112 milioane EUR pentru compensațiile pentru îndeplinirea OSU acordate Correos în temeiul Legii privind serviciile poștale din 1998 (a se vedea considerentul 267), de 752 840,50 EUR pentru scutirile de la plata IBI (a se vedea considerentul 316) și de 113 591,24 EUR pentru scutirile parțiale de la plata IAE (a se vedea considerentul 317).

(349)

Recuperarea ar trebui să acopere intervalul de timp cuprins între data la care beneficiarul a obținut avantajul, și anume data la care ajutorul a fost pus la dispoziția beneficiarului, și data recuperării efective, iar sumele care urmează a fi recuperate ar trebui să fie purtătoare de dobândă până la recuperarea efectivă. Aceasta poate, de asemenea, lua în considerare o ajustare fiscală, astfel cum se menționează în considerentele 268-269,

ADOPTĂ PREZENTA DECIZIE:

Articolul 1

Suma în valoare de 317,387 milioane EUR, acordată Correos sub formă de compensații pentru îndeplinirea obligației de serviciu universal în temeiul Legii privind serviciile poștale din 1998, pusă în aplicare de Spania cu încălcarea articolului 108 alineatul (3) din tratat, constituie ajutor de stat în sensul articolului 107 alineatul (1) din tratat.

Din suma menționată în paragraful anterior, suma de 166,112 milioane EUR este incompatibilă cu piața internă, având în vedere faptul că aceasta constituie o supracompensare a Correos.

Articolul 2

Ajutorul de stat în valoare de 752 840,50 EUR acordat Correos sub forma unei scutiri de la plata impozitului pe bunurile imobiliare (Impuesto sobre Bienes Inmuebles), pus în aplicare în mod ilegal de Spania cu încălcarea articolului 108 alineatul (3) din tratat, este incompatibil cu piața internă.

Articolul 3

Ajutorul de stat în valoare de 113 591,24 EUR acordat Correos sub forma unei scutiri parțiale de la plata impozitului pe activitățile economice (Impuesto de Actividades Económicas), pus în aplicare în mod ilegal de Spania cu încălcarea articolului 108 alineatul (3) din tratat, este incompatibil cu piața internă.

Articolul 4

Aportul de capital pentru Correos realizat de Spania în 2004, 2005 și 2006 nu constituie ajutor de stat în sensul articolului 107 alineatul (1) din tratat.

Articolul 5

Ajutorul de stat sub forma unei compensații acordate Correos pentru distribuirea de materiale electorale constituie ajutor existent în sensul articolului 1 litera (b) din Regulamentul (UE) 2015/1589.

Articolul 6

(1)   Spania recuperează ajutoarele incompatibile acordate în cadrul măsurilor menționate la articolele 1, 2 și 3.

(2)   Valoarea ajutorului de stat menționat la articolul 1 al doilea paragraf poate fi redusă suplimentar prin deducerea impozitului care a fost plătit pe ajutorul primit, cu condiția ca beneficiarul să nu poată beneficia de o deducere fiscală suplimentară, astfel cum se menționează la punctul 50 din comunicarea privind recuperarea.

(3)   Sumele care urmează să fie recuperate sunt purtătoare de dobândă de la data la care au fost puse la dispoziția beneficiarului până la data recuperării lor efective.

(4)   Dobânda se calculează pe o bază compusă, în conformitate cu capitolul V din Regulamentul (CE) nr. 794/2004.

(5)   Spania anulează toate plățile restante ale ajutoarelor menționate la articolele 1, 2 și 3, cu efect de la data adoptării prezentei decizii.

Articolul 7

(1)   Recuperarea ajutoarelor menționate la articolele 1, 2 și 3 este imediată și efectivă.

(2)   Spania se asigură că prezenta decizie este pusă în aplicare în termen de patru luni de la data notificării acesteia.

Articolul 8

(1)   În termen de două luni de la notificarea prezentei decizii, Spania transmite Comisiei următoarele informații:

(a)

suma totală (principalul și dobânzile de recuperare) care trebuie recuperată de la beneficiar;

(b)

o descriere detaliată a măsurilor deja adoptate și a celor planificate în vederea conformării cu prezenta decizie;

(c)

documente care să demonstreze că beneficiarul a fost somat să ramburseze ajutorul.

(2)   Spania informează Comisia cu privire la progresele înregistrate în ceea ce privește măsurile naționale adoptate în vederea punerii în aplicare a prezentei decizii până la recuperarea ajutoarelor menționate la articolele 1, 2 și 3. Aceasta prezintă imediat, la simpla solicitare a Comisiei, informații privind măsurile deja adoptate și cele planificate pentru conformarea cu prezenta decizie. De asemenea, aceasta furnizează informații detaliate privind valoarea ajutoarelor și a dobânzilor deja recuperate de la beneficiar.

Articolul 9

Prezenta decizie se adresează Regatului Spaniei.

Adoptată la Bruxelles, 10 iulie 2018.

Pentru Comisie

Margrethe VESTAGER

Membru al Comisiei


(1)  JO C 129, 12.4.2016, p. 10.

(2)  A se vedea nota de subsol [1].

(3)  Directiva 97/67/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 15 decembrie 1997 privind normele comune pentru dezvoltarea pieței interne a serviciilor poștale ale Comunității și îmbunătățirea calității serviciului (JO L 15, 21.1.1998, p. 14).

(4)  Dispoziția suplimentară și articolul 15 alineatul (2) din Legea privind serviciile poștale din 1998 enumeră următoarele servicii incluse în sfera serviciului poștal universal: 1. serviciile de virament; 2. furnizarea periodică de servicii poștale naționale și internaționale pentru articolele poștale care includ o adresă indicată de expeditor pe articolul respectiv sau pe ambalajul acestuia. Acestea ar putea fi: (a) scrisori și cărți poștale care conțin comunicări scrise, cu o greutate de până la 2 kg; (b) colete, cu sau fără valoare economică, cu o greutate de până la 10 kg

(5)  Articolul 18 din Legea privind serviciile poștale din 1998 definește sectorul rezervat ca fiind format din: servicii de virament; ridicarea, sortarea, transportul și livrarea expedierilor poștale interurbane, cu confirmare de primire sau nu, și a scrisorilor și cărților poștale, cu o greutate de până la 100 de grame (începând cu 1 ianuarie 2006, limita de greutate a fost stabilită la 50 de grame); serviciile poștale transfrontaliere (trimise sau primite dintr-un alt stat), inclusiv scrisori și cărți poștale trimise și primite, cu limitările menționate anterior în ceea ce privește prețul, greutatea și data; primirea cererilor, scrisorilor și comunicărilor pe care cetățenii le-au adresat organismelor administrației publice.

(6)  Directiva 2002/39/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 10 iunie 2002 de modificare a Directivei 97/67/CE în ceea ce privește continuarea deschiderii spre concurență a serviciilor poștale ale Comunității (JO L 176, 5.7.2002, p. 21).

(7)  Directiva 2008/6/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 20 februarie 2008 de modificare a Directivei 97/67/CE cu privire la realizarea integrală a pieței interne a serviciilor poștale ale Comunității (JO L 52, 27.2.2008, p. 3).

(8)  Cauza C-280/00, Altmark Trans GmbH și Regierungspräsidium Magdeburg/Nahverkehrsgesellschaft Altmark GmbH, ECLI:EU:C:2003:415.

(9)  Comunicarea Comisiei – Cadrul Uniunii Europene pentru ajutoarele de stat sub forma compensațiilor pentru obligația de serviciu public (JO C 8, 11.1.2012, p. 15).

(10)  Raportul final privind calcularea costurilor și finanțarea obligațiilor de serviciu universal în sectorul poștal în Uniunea Europeană, noiembrie 1998, National Economic Research Associates (NERA). http://ec.europa.eu/internal_market/post/doc/studies/1998-nera_en.pdf

(11)  A se vedea hotărârea Curții de Justiție din 16 martie 2006, C-234/04, Kapferer, ECLI:EU:C:2006:178, punctele 20 și 21; Hotărârea Curții de Justiție din 6 octombrie 2009, C-40/08, Asturcom Telecomunicaciones, ECLI:EU:C: 2009:615; Hotărârea Curții de Justiție din 11 noiembrie 2015, C505/14, Klausner Holz Niedersachsen, ECLI:EU:C:2015:742, punctele 36 și 45.

(12)  Hotărârea Curții de Justiție din 3 iulie 2003 în cauzele conexate C-83/01 P, C-93/01 P și C-94/01 P, Chronopost/UFEX și alții, ECLI:EU:C2003:388.

(13)  Hotărârea Curții de Justiție din 1 iulie 2008 în cauzele conexate C-341-06 și C-342/06P, Chronopost și La Poste/UFEX și alții, ECLI:EU:C2008:375.

(14)  Hotărârea Curții Supreme a Spaniei din 2 octombrie 2006, Rec. 89/2004.

(15)  Decizia 2012/21/UE a Comisiei din 20 decembrie 2011 privind aplicarea articolului 106 alineatul (2) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene în cazul ajutoarelor de stat sub formă de compensații pentru obligația de serviciu public acordate anumitor întreprinderi cărora le-a fost încredințată prestarea unui serviciu de interes economic general (JO L 7, 11.1.2012, p. 3).

(16)  Comisia remarcă faptul că unele dintre aceste aspecte nu par să constituie ajutor de stat (de exemplu, presupusele prețuri de ruinare), că altele nu par să se refere direct la Correos (de exemplu, presupusa subvenționare încrucișată a Correos Expres) și că faptele nu par să fie stabilite în ceea ce privește alte aspecte (de exemplu, presupusa compensație prezumtivă pentru finanțarea campaniilor publicitare și de comunicare ale Correos).

(17)  De asemenea, partea anonimă se referă la extinderea domeniului de aplicare a OSU prin Legea privind serviciile poștale din 2010 la coletele de până la 20 kg ca o indicație a interesului Correos de a-și extinde activitatea pentru a concura, profitând de poziția sa în calitate de furnizor de serviciu universal, cu celelalte societăți de servicii de livrare de colete pe piața spaniolă a serviciilor de livrare de colete.

(18)  Comisia va evalua compensațiile acordate Correos pentru îndeplinirea OSU în temeiul Legii privind serviciile poștale din 2010 într-o altă decizie (a se vedea considerentul 32).

(19)  Cauza C-280/00, Altmark Trans GmbH și Regierungspräsidium Magdeburg/Nahverkehrsgesellschaft Altmark GmbH, ECLI:EU:C:2003:415.

(20)  A se vedea Decizia 2009/554/CE a Comisiei din 21 octombrie 2008 privind o schemă de ajutor de stat pusă în aplicare de Italia în vederea remunerării furnizorului de servicii poștale din Italia – Poste Italiane pentru distribuirea de certificate de economii poștale [C 49/06 (ex NN 65/06)] (JO L 189, 21.7.2009, p. 3).

(21)  Cauza T-613/97, Ufex și alții/Comisia, ECLI:EU:T:2006:150.

(22)  Document publicat de Comisie la 18 februarie 2013 (http://ec.europa.eu/competition/state_aid/overview/new_guide_eu_rules_procurement_ro.pdf).

(23)  Decizia 2012/321/UE a Comisiei din 25 ianuarie 2012 privind măsura SA.14588 (C 20/09) pusă în aplicare de Belgia în favoarea De Post-La Poste (în prezent „bpost”) (JO L 170, 29.6.2012, p. 1).

(24)  A se vedea, de exemplu, Decizia Comisiei din 28 martie 2012 în cazul SA.33054 (2012/N) – Compensație pentru costurile nete suportate pentru menținerea unei rețele viabile din punct de vedere non-comercial în perioada 2012-2015 și continuarea funcționării unei facilități de capital circulant (