(1)

Prezentul regulament stabilește fundamentul legislativ necesar pentru o guvernanță fiabilă, favorabilă incluziunii, eficientă din punctul de vedere al costurilor, transparentă și previzibilă a uniunii energetice și a acțiunilor climatice (mecanismul de guvernanță), care să asigure atingerea obiectivelor uniunii energetice prevăzute pentru anul 2030 și pe termen lung în conformitate cu Acordul de la Paris din 2015 asupra schimbărilor climatice încheiat în urma celei de a 21-a sesiuni a Conferinței părților la Convenția-cadru a Națiunilor Unite asupra schimbărilor climatice („Acordul de la Paris”), prin eforturi complementare, coerente și ambițioase din partea Uniunii și a statelor sale membre, limitând totodată complexitatea administrativă.

(2)

Uniunea energetică ar trebui să acopere cinci dimensiuni: securitatea energetică, piața internă a energiei, eficiența energetică, decarbonizarea și cercetarea, inovarea și competitivitatea.

(3)

Scopul unei uniuni energetice reziliente care are în centru o politică ambițioasă în domeniul climei este să ofere consumatorilor din Uniune, inclusiv gospodăriilor și întreprinderilor, o energie sigură, durabilă, competitivă și la prețuri accesibile, precum și să încurajeze cercetarea și inovarea prin atragerea de investiții, ceea ce presupune o transformare fundamentală a sistemului energetic al Europei. O astfel de transformare este strâns legată și de necesitatea de a menține, proteja și ameliora calitatea mediului, precum și de a promova utilizarea prudentă și rațională a resurselor naturale, în special prin promovarea eficienței energetice și a economiilor de energie și prin promovarea producerii energiei din noi surse regenerabile de energie. Acest obiectiv nu poate fi atins decât printr-o acțiune coordonată, care combină atât acte legislative, cât și acte nelegislative la nivelul Uniunii și la nivel regional, național și local.

(4)

O uniune energetică pe deplin funcțională și rezilientă ar transforma Uniunea într-o regiune de avangardă pentru inovare, investiții, creștere și dezvoltare socială și economică, oferind și un bun exemplu legat de modul în care urmărirea unor obiective ambițioase în ceea ce privește atenuarea schimbărilor climatice se îmbină cu măsurile de stimulare a inovării, a investițiilor și a creșterii.

(5)

În paralel cu prezentul regulament, Comisia a elaborat și adoptat o serie de inițiative în domeniul politicii energetice sectoriale, mai ales în ceea ce privește energia din surse regenerabile, eficiența energetică, inclusiv performanța energetică a clădirilor, și organizarea pieței. Aceste inițiative formează un pachet în cadrul temei generale a „eficienței energetice înainte de toate”, a rolului de lider mondial al Uniunii în domeniul energiei din surse regenerabile și a unei soluții echitabile pentru consumatorii de energie, inclusiv prin abordarea sărăciei energetice și prin promovarea concurenței loiale pe piața internă.

(6)

În concluziile sale din 23 și 24 octombrie 2014, Consiliul European a aprobat cadrul de politici al Uniunii privind energia și clima pentru 2030, bazat pe patru obiective principale la nivelul Uniunii: o reducere de cel puțin 40 % a emisiilor de gaze cu efect de seră (GES) la nivelul întregii economii, un obiectiv orientativ de îmbunătățire cu cel puțin 27 % a eficienței energetice, care să fie revizuit înainte de 2020 în vederea atingerii unui nivel de 30 %, o pondere de cel puțin 27 % a energiei din surse regenerabile consumate în Uniune și cel puțin 15 % interconectare a rețelelor electrice. Consiliul European a precizat că obiectivul privind producerea energiei din surse regenerabile este obligatoriu la nivelul Uniunii și că va fi îndeplinit prin contribuțiile statelor membre motivate de necesitatea de a atinge în mod colectiv obiectivul Uniunii. Prin reformarea Directivei 2009/28/CE a Parlamentului European și a Consiliului (4) a fost introdus un nou obiectiv obligatoriu al Uniunii privind energia din surse regenerabile pentru 2030 de cel puțin 32 %, prevăzându-se inclusiv o revizuire în vederea creșterii obiectivului la nivelul Uniunii până în 2023. Prin modificările aduse Directivei 2012/27/UE a Parlamentului European și a Consiliului (5) a fost fixat obiectivul la nivelul Uniunii de îmbunătățire a eficienței energetice în 2030 la cel puțin 32,5 %, prevăzându-se inclusiv o revizuire în vederea creșterii obiectivelor la nivelul Uniunii.

(7)

Obiectivul obligatoriu de reducere internă cu cel puțin 40 % a emisiilor de gaze cu efect de seră la nivelul întregii economii până în 2030 comparativ cu 1990 a fost aprobat în mod formal, drept contribuția preconizată stabilită la nivel național a Uniunii și a statelor sale membre la Acordul de la Paris, cu ocazia reuniunii Consiliului Mediu din 6 martie 2015. Acordul de la Paris a fost ratificat de Uniune la 5 octombrie 2016 (6) și a intrat în vigoare la 4 noiembrie 2016. Acesta înlocuiește abordarea adoptată în temeiul Protocolului de la Kyoto din 1997, aprobat de Uniune prin Decizia 2002/358/CE a Consiliului (7), și care nu va fi continuată după 2020. Sistemul Uniunii pentru monitorizarea și raportarea emisiilor și a absorbțiilor ar trebui să fie actualizat în consecință.

(8)

Acordul de la Paris a stabilit obiective mai ambițioase la nivel mondial în ceea ce privește atenuarea schimbărilor climatice și stabilește un obiectiv pe termen lung în conformitate cu obiectivul de a menține creșterea temperaturii medii globale cu mult sub 2 °C peste nivelurile preindustriale și de a continua eforturile pentru limitarea creșterea temperaturii la 1,5 °C peste nivelurile preindustriale.

(9)

În eforturile sale de a atinge obiectivele referitoare la temperatură stabilite în Acordul de la Paris, Uniunea ar trebui să urmărească să realizeze cât mai curând posibil un echilibru între emisiile antropice de către surse și absorbțiile de către absorbanți ale gazelor cu efect de seră și, după caz, să înregistreze emisii negative ulterior.

(10)

Pentru sistemul climatic, emisiile antropice totale cumulate de-a lungul timpului sunt relevante pentru concentrația totală de gaze cu efect de seră în atmosferă. Comisia ar trebui să analizeze diferitele scenarii privind contribuția Uniunii la obiectivele pe termen lung, printre altele un scenariu privind atingerea unui nivel de emisii nete de gaze cu efect de seră egal cu zero în Uniune până în 2050 și de emisii negative ulterior, precum și implicațiile acestor scenarii asupra bugetului de carbon rămas la nivel mondial și la nivelul Uniunii. Comisia ar trebui să pregătească o analiză în vederea unei strategii a Uniunii pe termen lung privind contribuția Uniunii la angajamentele asumate în cadrul Acordului de la Paris de a menține creșterea temperaturii medii globale cu mult sub 2 °C peste nivelurile preindustriale și de a continua eforturile pentru limitarea creșterea temperaturii la 1,5 °C peste nivelurile preindustriale, inclusiv diferite scenarii, printre altele un scenariu privind atingerea unui nivel de emisii nete de gaze cu efect de seră egal cu zero în Uniune până în 2050 și de emisii negative ulterior, precum și implicațiile acestor scenarii asupra bugetului de carbon rămas la nivel mondial și la nivelul Uniunii.

(11)

Cu toate că Uniunea s-a angajat să realizeze reduceri ambițioase ale emisiilor de gaze cu efect de seră până în 2030, amenințarea reprezentată de schimbările climatice este o problemă la nivel mondial. Uniunea și statele sale membre ar trebui, prin urmare, să colaboreze cu partenerii lor internaționali pentru a asigura un nivel ridicat de ambiție în rândul tuturor părților, în concordanță cu obiectivele pe termen lung ale Acordului de la Paris.

(12)

În concluziile sale din 23 și 24 octombrie 2014, Consiliul European a convenit, de asemenea, că ar trebui dezvoltat un mecanism de guvernanță fiabil și transparent, fără sarcini administrative inutile, dar cu un grad suficient de flexibilitate pentru statele membre, pentru a contribui la asigurarea îndeplinirii de către Uniune a obiectivelor sale privind politica energetică, respectând totodată pe deplin libertatea statelor membre de a-și stabili mixul energetic. Consiliul a subliniat faptul că acest mecanism de guvernanță ar trebui să se bazeze pe elementele structurale existente, cum sunt programele naționale privind schimbările climatice și planurile naționale pentru energia din surse regenerabile și pentru eficiența energetică, precum și pe necesitatea de a raționaliza și de a cumula direcțiile separate de planificare și de raportare. De asemenea, Consiliul a convenit să se sporească rolul și drepturile consumatorilor, transparența și previzibilitatea pentru investitori, printre altele prin monitorizarea sistematică a indicatorilor-cheie pentru un sistem energetic accesibil, sigur, competitiv, securizat și durabil, să faciliteze coordonarea politicilor climatice și energetice naționale și să stimuleze cooperarea regională dintre statele membre.

(13)

În Comunicarea sa din 25 februarie 2015 privind o strategie-cadru pentru o uniune energetică rezilientă cu o politică prospectivă în domeniul schimbărilor climatice, Comisia menționează necesitatea unui mecanism de guvernanță integrat pentru a se asigura că toate acțiunile în domeniul energiei de la nivelul Uniunii, precum și de la nivel regional, național și local contribuie la realizarea obiectivelor uniunii energetice, extinzând astfel domeniul de aplicare al guvernanței – dincolo de cadrul de politici privind clima și energia pentru 2030 – la toate cele cinci dimensiuni ale uniunii energetice.

(14)

În Comunicarea sa din 18 noiembrie 2015 privind starea uniunii energetice, Comisia a precizat, în plus, că planurile naționale integrate privind energia și clima, care includ toate cele cinci dimensiuni ale uniunii energetice, sunt instrumente necesare pentru o planificare mai strategică a politicilor în domeniul climei și al energiei. În cadrul respectivei comunicări, orientările Comisiei pentru statele membre privind planurile naționale integrate privind energia și clima au oferit statelor membre baza necesară pentru a începe elaborarea planurilor naționale pentru perioada 2021-2030 și au conturat pilonii principali ai mecanismului de guvernanță. De asemenea, comunicarea a precizat că această guvernanță ar trebui să fie ancorată în lege.

(15)

În concluziile sale din 26 noiembrie 2015 privind sistemul de guvernanță al uniunii energetice, Consiliul a recunoscut că guvernanța uniunii energetice va fi un instrument esențial pentru construirea efectivă și eficientă a uniunii energetice și pentru realizarea obiectivelor acesteia. Consiliul a subliniat faptul că mecanismul de guvernanță ar trebui să se bazeze pe principiile integrării planificării strategice și raportării cu privire la punerea în aplicare a politicilor în domeniul climei și al energiei și pe coordonarea dintre actorii responsabili cu politicile din domeniul energiei și al climei, la nivelul Uniunii, precum și la nivel regional și național. De asemenea, a evidențiat faptul că mecanismul de guvernanță ar trebui să asigure îndeplinirea obiectivelor privind energia și clima convenite pentru 2030 și ar trebui să monitorizeze progresele colective înregistrate de Uniune în direcția realizării obiectivelor de politică la nivelul tuturor celor cinci dimensiuni ale uniunii energetice.

(16)

Rezoluția Parlamentului European din 15 decembrie 2015 intitulată „Către o uniune europeană a energiei” a solicitat un mecanism de guvernanță a uniunii energetice ambițios, fiabil, transparent, democratic, care să implice pe deplin Parlamentul European și să asigure realizarea obiectivelor privind clima și energia pentru 2030.

(17)

Consiliul European a subliniat în repetate rânduri că este nevoie să se ia măsuri urgente pentru a se asigura realizarea unui obiectiv minim de 10 % pentru interconectarea rețelelor electrice. În concluziile sale din 23 și 24 octombrie 2014, Consiliul European a decis că Comisia, sprijinită de statele membre, va adopta măsuri urgente pentru a garanta îndeplinirea în regim de urgență a unui obiectiv minim de 10 % pentru interconectarea rețelelor electrice și, cel târziu în 2020, cel puțin pentru statele membre care nu au atins încă un nivel minim de integrare pe piața internă a energiei. Comunicarea Comisiei din 23 noiembrie 2017 privind consolidarea rețelelor energetice europene evaluează progresele înregistrate în direcția atingerii obiectivului de 10 % pentru interconectare și propune modalități de operaționalizare a obiectivului de 15 % pentru interconectare pentru 2030.

(18)

Prin urmare, obiectivul principal al mecanismului de guvernanță ar trebui să fie de a permite realizarea obiectivelor uniunii energetice și, în special, a obiectivelor cadrului de politici privind clima și energia pentru 2030, în domeniul reducerii emisiilor de gaze cu efect de seră, al energiei din surse regenerabile și al eficienței energetice. Aceste obiective decurg din politica Uniunii în domeniul energiei și din necesitatea de a se menține, de a se proteja și de a se îmbunătăți calitatea mediului, precum și de a se promova utilizarea prudentă și rațională a resurselor naturale, astfel cum se prevede în tratatele UE. Niciunul dintre aceste obiective, care sunt legate în mod indisolubil, nu poate fi considerat secundar în raport cu celălalt. Prin urmare, prezentul regulament este legat de legislația sectorială de punere în aplicare a obiectivelor privind clima și energia pentru 2030. Deși statele membre au nevoie de flexibilitate pentru a alege politicile care corespund cel mai bine mixului și preferințelor lor energetice naționale, această flexibilitate ar trebui să fie compatibilă cu o integrare mai mare a pieței, cu sporirea concurenței, cu realizarea obiectivelor privind clima și energia și cu trecerea treptată la o economie durabilă cu emisii scăzute de carbon.

(19)

O tranziție acceptabilă din punct de vedere social și echitabilă către o economie durabilă cu emisii scăzute de carbon necesită schimbări ale comportamentului investițional, atât în ceea ce privește investițiile publice, cât și cele private, precum și stimulente la nivelul întregului spectru politic, ținând seama de cetățenii și de regiunile asupra cărora tranziția către o economie cu emisii scăzute de carbon ar putea avea un impact negativ. Realizarea de reduceri ale emisiilor de gaze cu efect de seră necesită o creștere a eficienței și a inovării în economia europeană și, în special, ar trebui, de asemenea, să creeze locuri de muncă durabile, inclusiv în sectoarele de înaltă tehnologie, și să conducă la îmbunătățirea calității aerului și a sănătății publice.

(20)

Având în vedere angajamentele internaționale asumate în cadrul Acordului de la Paris, statele membre ar trebui să raporteze cu privire la acțiunile pe care le întreprind pentru a elimina treptat subvențiile pentru energie, în special pentru combustibilii fosili. În cadrul raportării, statele membre pot alege să se bazeze pe definițiile existente ale subvențiilor pentru combustibili fosili utilizate pe plan internațional.

(21)

Întrucât gazele cu efect de seră și poluanții atmosferici provin în mare parte din surse comune, politicile concepute să reducă emisiile de gaze cu efect de seră pot avea beneficii conexe pentru sănătatea publică și calitatea aerului, mai ales în zonele urbane, care ar putea compensa costurile pe termen scurt asociate atenuării gazelor cu efect de seră. Deoarece datele raportate în temeiul Directivei (UE) 2016/2284 a Parlamentului European și a Consiliului (8) reprezintă o contribuție importantă la elaborarea inventarului gazelor cu efect de seră și la întocmirea planurilor naționale, ar trebui recunoscută importanța compilării și raportării unor date care să fie coerente între Directiva (UE) 2016/2284 și inventarul gazelor cu efect de seră.

(22)

Experiența punerii în aplicare a Regulamentului (UE) nr. 525/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (9) a indicat necesitatea unor sinergii și a coerenței cu raportarea în temeiul altor acte juridice, în special Directiva 2003/87/CE a Parlamentului European și a Consiliului (10), Regulamentul (CE) nr. 166/2006 al Parlamentului European și al Consiliului (11), Regulamentul (CE) nr. 1099/2008 al Parlamentului European și al Consiliului (12) și Regulamentul (CE) nr. 517/2014 al Parlamentului European și al Consiliului (13). Utilizarea de date coerente pentru raportarea emisiilor de gaze cu efect de seră este esențială pentru a asigura calitatea raportării emisiilor.

(23)

În conformitate cu angajamentul ferm al Comisiei pentru o mai bună reglementare și în concordanță cu o politică ce promovează cercetarea, inovarea și investițiile, mecanismul de guvernanță ar trebui să aibă ca rezultat reducerea semnificativă a sarcinii administrative și a complexității pentru statele membre și pentru părțile interesate relevante, pentru Comisie și pentru alte instituții ale Uniunii. De asemenea, ar trebui să contribuie la asigurarea coerenței și adecvării politicilor și măsurilor la nivelul Uniunii și la nivel național în ceea ce privește transformarea sistemului energetic către o economie durabilă cu emisii scăzute de carbon.

(24)

Realizarea obiectivelor uniunii energetice ar trebui asigurată printr-o combinație de inițiative ale Uniunii și politici naționale coerente stabilite în cadrul unor planuri naționale integrate privind energia și clima. Legislația sectorială a Uniunii în domeniul energiei și al climei stabilește cerințe de planificare, care au fost instrumente utile pentru a produce schimbări la nivel național. Introducerea acestora în momente diferite a dus la suprapuneri și la o insuficientă luare în considerare a sinergiilor și a interacțiunilor dintre domeniile de politică, în detrimentul eficienței din punctul de vedere al costurilor. Prin urmare, cerințele actuale disparate în materie de planificare, de raportare și de monitorizare în domeniul climei și al energiei ar trebui să fie raționalizate și integrate cât mai mult posibil.

(25)

Planurile naționale integrate privind energia și clima ar trebui să acopere perioade de zece ani și să ofere o imagine de ansamblu a situației actuale a sistemului energetic și a politicilor în materie de energie. Acestea ar trebui să stabilească obiective naționale pentru fiecare dintre cele cinci dimensiuni ale uniunii energetice, precum și politicile și măsurile corespunzătoare necesare în vederea îndeplinirii acestor obiective, și să aibă o bază analitică. Planurile naționale integrate privind energia și clima care acoperă prima perioadă, 2021-2030, ar trebui să acorde o atenție deosebită obiectivelor pentru 2030 privind reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră, energia din surse regenerabile, eficiența energetică și interconectarea rețelelor electrice. Statele membre ar trebui să urmărească să se asigure că planurile naționale integrate privind energia și clima sunt consecvente cu obiectivele de dezvoltare durabilă ale Organizației Națiunilor Unite și contribuie la realizarea acestora. În planurile lor naționale integrate privind energia și clima, statele membre se pot baza pe strategiile sau planurile naționale existente. Pentru primul proiect și pentru planul național final integrat privind energia și clima se prevede un termen diferit față de cele pentru planurile ulterioare, pentru a le oferi statelor membre timpul necesar pentru pregătirea primelor lor planuri după adoptarea prezentului regulament. Cu toate acestea, statele membre sunt încurajate să își prezinte primele proiecte de planuri naționale integrate privind energia și clima cât mai curând posibil în 2018, pentru a permite o pregătire corespunzătoare, mai ales pentru dialogul de facilitare ce va fi organizat în 2018 în conformitate cu Decizia 1/CP.21 a Conferinței părților la Convenția-cadru a Națiunilor Unite asupra schimbărilor climatice (CCONUSC).

(26)

În cadrul elaborării planurilor naționale integrate privind energia și clima, statele membre ar trebui să evalueze numărul gospodăriilor afectate de sărăcie energetică, ținând seama de serviciile energetice interne de care este nevoie pentru a garanta un nivel de trai minim în contextul național relevant, de politicile sociale și de alte politici pertinente existente, precum și de îndrumarea orientativă a Comisiei privind indicatorii pertinenți, inclusiv dispersia geografică, bazați pe o abordare comună pentru sărăcia energetică. În cazul în care un stat membru constată că are un număr semnificativ de gospodării afectate de sărăcie energetică, acesta ar trebui să includă în planul său un obiectiv orientativ național pentru reducerea sărăciei energetice.

(27)

Ar trebui stabilit un model obligatoriu pentru planurile naționale integrate privind energia și clima, pentru a se asigura faptul că toate planurile naționale sunt suficient de cuprinzătoare și pentru a facilita compararea și agregarea planurilor naționale, asigurând în același timp suficientă flexibilitate statelor membre pentru a stabili detaliile planurilor naționale astfel încât să reflecte preferințele și particularitățile naționale.

(28)

Punerea în aplicare a politicilor și a măsurilor în domeniul energiei și în cel al climei are un impact asupra mediului. Prin urmare, statele membre ar trebui să se asigure că publicul beneficiază din timp de posibilități efective de a participa și de a fi consultat cu privire la elaborarea planurilor naționale integrate privind energia și clima, în conformitate, după caz, cu dispozițiile Directivei 2001/42/CE a Parlamentului European și a Consiliului (14) și cu Convenția Comisiei Economice pentru Europa a Națiunilor Unite (CEE-ONU) privind accesul la informații, participarea publicului la luarea deciziilor și accesul la justiție în probleme de mediu din 25 iunie 1998 („Convenția de la Aarhus”). De asemenea, statele membre ar trebui să asigure implicarea partenerilor sociali în elaborarea planurilor naționale integrate privind energia și clima și să urmărească să limiteze complexitatea administrativă atunci când își îndeplinesc obligațiile legate de consultarea publică.

(29)

Atunci când desfășoară consultări publice și în conformitate cu Convenția de la Aarhus, statele membre ar trebui să urmărească să asigure o participare egală, să se asigure că publicul este informat prin anunțuri publice sau alte mijloace adecvate, cum ar fi mijloacele electronice de comunicare, să se asigure că publicul poate accesa toate documentele pertinente și că sunt puse în aplicare măsuri de ordin practic legate de participarea publicului.

(30)

Fiecare stat membru ar trebui să stabilească un dialog permanent pe mai multe niveluri pe tema energiei, care să reunească autorități locale, organizații ale societății civile, mediul de afaceri, investitori și alte părți interesate relevante, pentru a discuta diferitele opțiuni avute în vedere pentru politicile privind energia și clima. În cadrul acestui dialog ar trebui să poată fi discutate planul național integrat privind energia și clima al statului membru, precum și strategia sa pe termen lung. Dialogul se poate desfășura prin intermediul oricărei structuri naționale, ca de exemplu un site web, o platformă de consultare publică sau un alt instrument de comunicare interactiv.

(31)

Cooperarea regională este esențială pentru a asigura o realizare efectivă a obiectivelor uniunii energetice într-o manieră optimă din punctul de vedere al costurilor. Comisia ar trebui să faciliteze acest tip de cooperare între statele membre. Statele membre ar trebui să aibă posibilitatea de a prezenta observații cu privire la planurile naționale integrate privind energia și clima ale altor state membre înainte ca acestea să fie finalizate, pentru a se evita neconcordanțele și posibilele efecte negative asupra altor state membre și pentru a se asigura că obiectivele comune sunt îndeplinite în mod colectiv. Cooperarea regională privind elaborarea și finalizarea planurilor naționale integrate privind energia și clima, precum și privind punerea în aplicare ulterioară a acestora ar trebui să fie esențială pentru îmbunătățirea eficacității și a eficienței măsurilor și pentru stimularea integrării pieței și a securității energetice.

(32)

Atunci când cooperează în cadrul instituit prin prezentul regulament, statele membre ar trebui să țină seama de forurile de cooperare regională existente, cum ar fi planul de interconectare a pieței energiei din zona baltică (BEMIP), mecanismul de conectare a rețelelor de gaze în Europa Centrală și de Sud-Est (CESEC), piața regională a energiei din zona centrală și de vest (CWREM), inițiativa pentru o rețea offshore a țărilor cu deschidere la mările septentrionale (NSCOGI), Forumul pentalateral pentru energie electrică, interconexiunile în Europa de sud-vest și Parteneriatul euro-mediteraneean. Statele membre sunt încurajate să aibă în vedere cooperarea cu semnatarii Tratatului de instituire a Comunității Energiei, cu țările terțe care fac parte din Spațiul Economic European și, după caz, cu alte țări terțe relevante. În plus, pentru a promova integrarea pieței, politicile eficiente din punctul de vedere al costurilor, cooperarea eficace, parteneriatele și consultările, Comisia poate identifica și alte posibilități de cooperare regională care vizează una sau mai multe dintre cele cinci dimensiuni ale uniunii energetice în conformitate cu prezentul regulament, cu o viziune pe termen lung pe baza condițiilor de piață existente.

(33)

Comisia poate purta discuții cu țările terțe relevante pentru a explora posibilitatea de a extinde la acestea aplicarea dispozițiilor stabilite în prezentul regulament, în special a celor legate de cooperarea regională.

(34)

Planurile naționale integrate privind energia și clima ar trebui să fie stabile, pentru a asigura transparența și previzibilitatea politicilor și măsurilor naționale, în vederea asigurării siguranței investițiilor. Planurile naționale ar trebui însă actualizate o dată în decursul perioadei de zece ani vizate, pentru a oferi statelor membre posibilitatea de a se adapta la schimbări de circumstanțe semnificative. Pentru planurile care acoperă perioada 2021-2030, statele membre ar trebui să își actualizeze planurile până la 30 iunie 2024. Obiectivele și contribuțiile ar trebui modificate doar pentru a reflecta un nivel global de ambiție mai mare, mai ales în ceea ce privește obiectivele privind energia și clima pentru 2030. În cadrul actualizărilor, statele membre ar trebui să depună eforturi pentru a atenua orice impact negativ asupra mediului care este constatat în cadrul raportării integrate.

(35)

Strategiile stabile, pe termen lung sunt esențiale pentru a contribui la transformarea economică, la crearea de locuri de muncă, la creșterea economică și la realizarea obiectivelor mai ample de dezvoltare durabilă, precum și pentru a avansa în mod echitabil și rentabil în direcția obiectivului pe termen lung stabilit prin Acordul de la Paris. Mai mult, părțile la Acordul de la Paris sunt invitate să comunice, până în 2020, strategiile proprii de dezvoltare cu emisii scăzute de gaze cu efect de seră pe termen lung, până la mijlocul secolului. În acest context, Consiliul European a invitat Comisia, la 22 martie 2018, să prezinte, până în primul trimestru al anului 2019, o propunere de strategie pentru reducerea pe termen lung a emisiilor de gaze cu efect de seră ale Uniunii în conformitate cu Acordul de la Paris, ținând seama de planurile naționale integrate privind energia și clima.

(36)

Statele membre ar trebui să dezvolte strategii pe termen lung, cu o perspectivă de cel puțin 30 de ani, care să contribuie la onorarea angajamentelor statelor membre asumate în temeiul CCONUSC și cu Acordul de la Paris, în contextul obiectivului din Acordul de la Paris de a menține creșterea temperaturii medii globale cu mult sub 2°C peste nivelurile preindustriale și de a continua eforturile de limitare a acestei creșteri a temperaturii la 1,5°C peste nivelurile preindustriale, precum și de a realiza reducerea pe termen lung a emisiilor de gaze cu efect de seră și de a spori absorbțiile de către absorbanți în toate sectoarele, în conformitate cu obiectivul Uniunii. Statele membre ar trebui să își dezvolte strategiile pe termen lung în mod deschis și transparent și ar trebui să asigure oportunități efective ale publicului de a participa la elaborarea acestora. Planurile naționale integrate privind energia și clima și strategiile pe termen lung ale acestora ar trebui să fie coerente între ele.

(37)

Sectorul exploatării terenurilor, al schimbării destinației terenurilor și al silviculturii (LULUCF) este deosebit de expus și extrem de vulnerabil la schimbările climatice. În același timp, acest sector dispune de un potențial enorm de a asigura beneficii climatice pe termen lung și de a contribui în mod semnificativ la îndeplinirea obiectivelor climatice pe termen lung ale Uniunii și internaționale. El poate contribui la atenuarea schimbărilor climatice în mai multe moduri, în special prin reducerea emisiilor și menținerea și îmbunătățirea absorbanților și a stocurilor de carbon, precum și prin furnizarea de biomateriale care pot înlocui materiile fosile sau materialele care implică emisii ridicate de carbon. Strategiile pe termen lung care stau la baza investițiilor durabile ce vizează creșterea sechestrării eficace a carbonului, gestionarea durabilă a resurselor și stabilitatea și adaptabilitatea pe termen lung a rezervoarelor de carbon sunt esențiale.

(38)

Atunci când sunt dezvoltate noi interconexiuni, este important să se realizeze o evaluare completă a costurilor și beneficiilor, inclusiv o evaluare deplină a impactului tehnic, socioeconomic și ecologic al acestora, astfel cum se prevede în Regulamentul (UE) nr. 347/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (15), și să se țină seama de externalitățile pozitive ale interconexiunilor, cum ar fi integrarea surselor regenerabile, siguranța alimentării cu energie și o concurență mai intensă pe piața internă.

(39)

Ca și în cazul planificării, legislația sectorială a Uniunii în domeniul energiei și în cel al climei stabilește cerințele de raportare, dintre care multe au fost instrumente utile pentru a produce schimbări la nivel național, complementare reformelor pieței, însă aceste cerințe au fost introduse în momente diferite, ceea ce a dus la suprapuneri și la ineficiență din punctul de vedere al costurilor, precum și la o insuficientă luare în considerare a sinergiilor și a interacțiunilor dintre domeniile de politică, precum atenuarea gazelor cu efect de seră, energia din surse regenerabile, eficiența energetică și integrarea pieței. Pentru a găsi echilibrul corect între necesitatea de a asigura o monitorizare adecvată a punerii în aplicare a planurilor naționale integrate privind energia și clima și necesitatea de a reduce complexitatea administrativă, statele membre ar trebui să întocmească rapoarte intermediare bienale cu privire la punerea în aplicare a planurilor și la alte evoluții din sistemul energetic. Ar fi însă în continuare necesare unele raportări anuale, în special având în vedere cerințele de raportare în domeniul climei care decurg din CCONUSC și din dreptul Uniunii.

(40)

Rapoartele naționale intermediare integrate privind energia și clima ale statelor membre ar trebui să reflecte elementele indicate în modelul pentru planurile naționale integrate privind energia și clima. Ar trebui detaliat, în acte de punere în aplicare subsecvente, un model pentru rapoartele naționale intermediare integrate privind energia și clima, având în vedere natura lor tehnică și faptul că primele rapoarte intermediare trebuie prezentate în anul 2023. Rapoartele intermediare ar trebui realizate pentru a se asigura transparența față de Uniune, față de alte state membre, față de autoritățile regionale și locale, față de actorii de pe piață, inclusiv față de consumatori, și față de orice alte părți interesate relevante și publicul larg. Ele ar trebui să fie cuprinzătoare, la nivelul tuturor celor cinci dimensiuni ale uniunii energetice, și pentru prima perioadă să pună în același timp accentul pe domeniile vizate de obiectivele cadrului de politici privind clima și energia pentru 2030.

(41)

În temeiul CCONUSC, Uniunea și statele sale membre sunt obligate să elaboreze, să actualizeze periodic, să publice și să comunice Conferinței părților inventare naționale ale emisiilor antropice de către surse și ale absorbțiilor de către absorbanți ale tuturor gazelor cu efect de seră, folosind metodologii comparabile aprobate de Conferința părților. Inventarele gazelor cu efect de seră sunt esențiale pentru a permite urmărirea progreselor înregistrate în ceea ce privește punerea în aplicare a dimensiunii „decarbonizare” și pentru a evalua conformitatea cu actele legislative în domeniul climei, în special cu Regulamentul (UE) 2018/842 al Parlamentului European și al Consiliului (16) și cu Regulamentul (UE) 2018/841 al Parlamentului European și al Consiliului (17).

(42)

Decizia 1/CP.16 a Conferinței părților la CCONUSC impune instituirea unor mecanisme naționale pentru estimarea emisiilor antropice de către surse și a absorbțiilor de către absorbanți ale tuturor gazelor cu efect de seră. Prezentul regulament ar trebui să permită instituirea respectivelor mecanisme naționale.

(43)

Experiența acumulată în ceea ce privește punerea în aplicare a Regulamentului (UE) nr. 525/2013 a demonstrat importanța transparenței, a preciziei, a consecvenței, a integralității și a comparabilității informațiilor. Pe baza acestei experiențe, prezentul regulament ar trebui să asigure că statele membre utilizează date și ipoteze solide și consecvente la nivelul celor cinci dimensiuni și pun la dispoziția publicului informații complete privind ipotezele, parametrii și metodologiile utilizate pentru scenariile și prognozele finale, luând în considerare restricțiile de ordin statistic, datele sensibile din punct de vedere comercial și respectarea normelor privind protecția datelor, și prezintă rapoarte cu privire la propriile politici și măsuri, precum și la prognoze, aceasta fiind o componentă-cheie a rapoartelor intermediare. Informațiile din aceste rapoarte ar trebui să fie esențiale pentru a demonstra punerea în aplicare la timp a angajamentelor asumate în temeiul Regulamentului (UE) 2018/842. Operarea și îmbunătățirea în permanență a sistemelor la nivelul Uniunii și al statelor membre, împreună cu îndrumări mai bune privind raportarea, ar trebui să contribuie în mod semnificativ la consolidarea constantă a informațiilor necesare pentru a urmări progresele în ceea ce privește dimensiunea „decarbonizare”.

(44)

Prezentul regulament ar trebui să asigure raportarea de către statele membre în ceea ce privește adaptarea la schimbările climatice și furnizarea de sprijin financiar, tehnologic și pentru consolidarea capacităților în favoarea țărilor în curs de dezvoltare, facilitând astfel punerea în aplicare a angajamentelor Uniunii asumate în cadrul CCONUSC și al Acordului de la Paris. Mai mult, informațiile cu privire la sprijinul și la acțiunile naționale de adaptare sunt, de asemenea, importante în contextul planurilor naționale integrate privind energia și clima, în special în ceea ce privește adaptarea la efectele negative ale schimbărilor climatice legate de securitatea aprovizionării cu energie a Uniunii, cum ar fi disponibilitatea apei de răcire pentru centralele electrice și disponibilitatea biomasei pentru energie, precum și informațiile privind sprijinul relevant pentru dimensiunea externă a uniunii energetice.

(45)

În Acordul de la Paris se reafirmă că, atunci când iau măsuri de combatere a schimbărilor climatice, părțile ar trebui să respecte, să promoveze și să ia în considerare obligațiile lor respective în privința drepturilor omului și a egalității de gen. Statele membre ar trebui, prin urmare, să integreze în mod corespunzător dimensiunile referitoare la drepturile omului și la egalitatea de gen în planurile lor naționale integrate privind energia și clima și în strategiile pe termen lung. Prin intermediul rapoartelor lor intermediare bienale, ar trebui să prezinte informații despre modul în care punerea în aplicare a planurilor lor naționale integrate privind energia și clima contribuie la promovarea atât a drepturilor omului, cât și a egalității de gen.

(46)

Pentru a limita sarcina administrativă a statelor membre și a Comisiei, aceasta din urmă ar trebui să instituie o platformă online (platformă electronică) pentru a facilita comunicarea, a promova cooperarea și a facilita accesul publicului la informații. Acest lucru ar trebui să faciliteze prezentarea la timp a rapoartelor, precum și o mai bună transparență privind raportarea națională. Platforma electronică ar trebui să completeze, să se bazeze pe și să beneficieze de procesele de raportare, bazele de date și instrumentele electronice existente, cum ar fi cele ale Agenției Europene de Mediu, ale Eurostat și ale Centrului Comun de Cercetare, precum și pe experiența acumulată în cadrul sistemului de management de mediu și audit al Uniunii.

(47)

Comisia ar trebui să se asigure să planurile naționale finale integrate privind energia și clima sunt disponibile public online. Comisia ar trebui să utilizeze platforma electronică, odată ce aceasta este funcțională, pentru a găzdui și face publice planurile naționale finale integrate privind energia și clima, actualizările acestora, strategiile pe termen lung și alte informații relevante pentru raportare furnizate de către statele membre. Înainte ca platforma electronică să devină funcțională, Comisia își va utiliza propriul site web pentru a facilita accesul public online la planurile naționale finale integrate privind energia și clima.

(48)

În ceea ce privește datele care trebuie furnizate Comisiei prin intermediul planificării și raportării naționale, informațiile furnizate de statele membre nu ar trebui să dubleze datele și statisticile care au fost deja puse la dispoziție, prin intermediul Eurostat, în contextul Regulamentului (CE) nr. 223/2009 al Parlamentului European și al Consiliului (18), în aceeași formă ca în cazul obligațiilor în materie de planificare și de raportare stabilite în prezentul regulament, și care sunt puse la dispoziție în continuare de Comisie (Eurostat) cu aceleași valori. Atunci când sunt disponibile și adecvate din punct de vedere temporal, datele și prognozele raportate și incluse în planurile naționale integrate privind energia și clima ar trebui să se bazeze pe și să fie consecvente cu datele Eurostat și cu metodologia utilizată pentru raportarea statisticilor europene în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 223/2009.

(49)

În vederea realizării în mod colectiv a obiectivelor strategiei pentru uniunea energetică, în special pentru crearea unei uniuni energetice pe deplin funcționale și reziliente, va fi esențială evaluarea de către Comisie a proiectelor de planuri naționale integrate privind energia și clima, a planurilor naționale integrate privind energia și clima și, pe baza rapoartelor intermediare, a punerii lor în aplicare. Pentru prima perioadă de zece ani, aceasta privește în special îndeplinirea obiectivelor Uniunii privind energia și clima pentru 2030 și a contribuțiilor naționale la obiectivele respective. Această evaluare ar trebui realizată la fiecare doi ani și numai dacă este necesar o dată pe an și ar trebui să fie consolidată în rapoartele Comisiei privind starea uniunii energetice.

(50)

Respectând în mod corespunzător dreptul de inițiativă al Comisiei, procedura legislativă ordinară și echilibrul instituțional al puterilor, Parlamentul European și Consiliul ar trebui să abordeze, în fiecare an, progresele realizate de uniunea energetică în privința tuturor dimensiunilor legate de politicile privind energia și clima.

(51)

Comisia ar trebui să evalueze impactul general al politicilor și măsurilor din planurile naționale integrate privind energia și clima asupra funcționării măsurilor de politică ale Uniunii privind clima și energia, în special în ceea ce privește necesitatea unor politici și măsuri suplimentare ale Uniunii în vederea îmbunătățirii necesare a reducerii emisiilor de gaze cu efect de seră și a absorbțiilor în Uniune în conformitate cu angajamentele asumate în cadrul Acordului de la Paris.

(52)

Aviația are un impact asupra climei globale prin emisiile de CO2, dar și prin alte emisii, inclusiv emisiile de oxizi de azot, și mecanisme, precum creșterea stratului de nori cirus. Având în vedere evoluția rapidă a înțelegerii din punct de vedere științific a acestui impact, o evaluare actualizată a impactului altor emisii ale aviației decât cele de CO2 asupra climei globale este deja prevăzută în Regulamentul (UE) nr. 525/2013. Modelarea utilizată în acest sens ar trebui adaptată la progresele științifice. Pe baza propriilor evaluări ale acestui impact, Comisia ar trebui să prezinte, până la 1 ianuarie 2020, o analiză actualizată a altor efecte ale aviației decât cele legate de CO2, însoțită, după caz, de o propunere privind modul cel mai adecvat de a aborda respectivele efecte.

(53)

În conformitate cu orientările actuale din CCONUSC privind raportarea gazelor cu efect de seră, calculul și raportarea emisiilor de metan se bazează pe potențialul de încălzire globală (GWP) raportat la un interval de timp de 100 de ani. Dat fiind potențialul ridicat de încălzire globală și durata de viață în atmosferă relativ scurtă a metanului, ceea ce duce la un impact semnificativ asupra climei pe termen scurt și mediu, Comisia ar trebui să analizeze implicațiile punerii în aplicare a unor politici și măsuri de reducere a impactului pe termen scurt și mediu al emisiilor de metan asupra emisiilor de gaze cu efect de seră la nivelul Uniunii. Comisia ar trebui să analizeze opțiunile de politică pentru a aborda rapid problema emisiilor de metan și ar trebui să prezinte un plan strategic al Uniunii privind metanul, ca parte integrantă a strategiei pe termen lung a Uniunii.

(54)

Pentru a contribui la asigurarea coerenței între politicile naționale și ale Uniunii și obiectivele uniunii energetice, Comisia și statele membre, precum și, după caz, statele membre între ele ar trebui să poarte un dialog constant. După caz, Comisia ar trebui să emită recomandări adresate statelor membre, inclusiv cu privire la nivelul de ambiție al proiectelor de planuri naționale integrate privind energia și clima, la punerea în aplicare ulterioară a politicilor și a măsurilor aferente planurilor naționale integrate notificate privind energia și clima, precum și cu privire la alte politici și măsuri naționale relevante pentru realizarea uniunii energetice. Deși recomandările nu sunt obligatorii, după cum se prevede la articolul 288 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), statele membre ar trebui totuși să țină seama în mod corespunzător de aceste recomandări și să explice în rapoartele intermediare ulterioare modalitatea prin care au făcut acest lucru. În ceea ce privește energia din surse regenerabile, evaluarea Comisiei se bazează pe criterii obiective. În cazul în care Comisia emite o recomandare referitoare la proiectul de plan național al unui stat membru, ar trebui să procedeze cât mai rapid posibil, ținând seama, pe de o parte, de necesitatea Comisiei de a primi un anumit număr de contribuții cuantificate planificate din partea tuturor statelor membre pentru a putea evalua nivelul de ambiție la nivelul Uniunii și, pe de altă parte, de necesitatea de a i se oferi statului membru în cauză suficient timp pentru a lua în considerare în mod corespunzător recomandările Comisiei înainte de finalizarea planului său național, precum și de necesitatea de a se evita riscul unei întârzieri a planului național al statului membru.

(55)

Utilizarea energiei din surse regenerabile într-un mod eficient din punctul de vedere al costurilor este unul dintre criteriile obiective esențiale pentru evaluarea contribuțiilor statelor membre. Structura costurilor generate de utilizarea energiei din surse regenerabile este complexă și variază în mod semnificativ de la un stat membru la altul. Ea include nu numai costurile schemelor de sprijin, ci și, printre altele, costurile pentru conectarea instalațiilor, pentru sistemele de rezervă și pentru securizarea sistemelor, precum și costurile care trebuie suportate pentru respectarea restricțiilor de mediu. Astfel, atunci când se fac comparații între statele membre pe baza acestui criteriu, ar trebui să se ia în calcul toate costurile legate de utilizare, indiferent dacă sunt suportate de statul membru, de consumatorii finali sau de promotorii de proiecte. Recomandările Comisiei referitoare la nivelurile de ambiție ale statelor membre în privința energiei din surse regenerabile ar trebui să se bazeze pe o formulă stabilită în prezentul regulament, bazată pe criterii obiective. Astfel, evaluarea nivelurilor de ambiție ale statelor membre în privința energiei din surse regenerabile ar trebui să indice efortul relativ depus de statele membre, ținând totodată seama de circumstanțele relevante care influențează dezvoltarea energiei din surse regenerabile. Evaluarea ar trebui să includă, de asemenea, date provenind din surse independente de date cantitative sau calitative.

(56)

În cazul în care nivelul de ambiție al planurilor naționale integrate privind energia și clima sau al actualizărilor acestora este insuficient pentru realizarea colectivă a obiectivelor uniunii energetice și, pentru prima perioadă, în special, a obiectivelor pentru 2030 privind energia din surse regenerabile și eficiența energetică, Comisia ar trebui să ia măsuri la nivelul Uniunii pentru a asigura realizarea colectivă a acestor obiective (eliminând astfel orice „decalaj în materie de ambiție”). În cazul în care progresele înregistrate de Uniune în vederea atingerii acestor obiective sunt insuficiente pentru realizarea acestora, Comisia ar trebui, în plus față de emiterea de recomandări, să propună măsuri și să își exercite competențele la nivelul Uniunii sau statele membre ar trebui să ia măsuri suplimentare pentru a asigura îndeplinirea acestor obiective (eliminând astfel orice „decalaj în materie de finalizare”). De asemenea, astfel de măsuri ar trebui să țină seama de eforturile timpurii depuse de statele membre în vederea atingerii obiectivului privind energia din surse regenerabile pentru 2030, ajungând în 2020 sau înainte de 2020 la o pondere a energiei din surse regenerabile peste nivelul obiectivului lor național obligatoriu sau obținând progrese timpurii către realizarea obiectivului național obligatoriu pentru 2020 sau în punerea în aplicare a contribuției lor la obiectivul obligatoriu al Uniunii de cel puțin 32 % energie din surse regenerabile în 2030. În domeniul energiei din surse regenerabile, aceste măsuri pot include și contribuțiile financiare voluntare ale statelor membre la un mecanism al Uniunii de finanțare a energiei din surse regenerabile gestionat de Comisie, care ar fi utilizate pentru sprijinirea proiectelor cele mai eficiente din punctul de vedere al costurilor privind energia din surse regenerabile din întreaga Uniune, oferindu-le astfel statelor membre opțiunea de a contribui la realizarea obiectivului Uniunii cu cel mai mic cost posibil. Obiectivele naționale pentru 2020 ale statelor membre privind energia din surse regenerabile ar trebui să servească drept ponderi de referință pentru energia din surse regenerabile începând din anul 2021 și ar trebui menținute pe toată durata perioadei. În domeniul eficienței energetice, măsurile suplimentare pot urmări, în special, îmbunătățirea eficienței energetice a produselor, a clădirilor și a transporturilor.

(57)

Obiectivele naționale pentru 2020 ale statelor membre privind energia din surse regenerabile, astfel cum sunt prevăzute în anexa I la Directiva (UE) 2018/2001 a Parlamentului European și a Consiliului (19), ar trebui să servească drept punct de plecare pentru traiectoria lor națională orientativă pentru perioada 2021-2030, cu excepția cazului în care un stat membru decide în mod voluntar să stabilească un punct de plecare mai ridicat. În plus, ele ar trebui să constituie o pondere de referință obligatorie pentru această perioadă, care să facă de asemenea parte din Directiva (UE) 2018/2001. În consecință, ponderea energiei din surse regenerabile în consumul final brut de energie al fiecărui stat membru nu ar trebui să se afle în această perioadă sub nivelul ponderii sale de referință.

(58)

Dacă un stat membru nu își menține ponderea de referință măsurată pe o perioadă de un an, el ar trebui să ia, în decurs de un an, măsuri suplimentare pentru a elimina acest decalaj față de scenariul său de referință. În cazul în care a luat în mod efectiv astfel de măsuri necesare și și-a îndeplinit obligația de eliminare a decalajului, ar trebui să se considere că statul membru a îndeplinit cerințele obligatorii din scenariul său de referință atât în temeiul prezentului regulament, cât și în temeiul Directivei (UE) 2018/2001, din momentul în care s-a produs decalajul în cauză.

(59)

Pentru a se permite monitorizarea adecvată și luarea de măsuri corective timpurii de către statele membre și de către Comisie, precum și pentru a se evita efectul de oportunism, traiectoriile orientative ale tuturor statelor membre, și în consecință și traiectoria orientativă a Uniunii, ar trebui să atingă, în 2022, în 2025 și în 2027, cel puțin anumite procentaje minime din creșterea totală a energiei din surse regenerabile prevăzută pentru 2030, după cum se prevede în prezentul regulament. Atingerea acestor „puncte de referință” în 2022, în 2025 și în 2027 va fi evaluată de Comisie, printre altele pe baza rapoartelor naționale intermediare integrate privind energia și clima pe care statele membre ar trebui să le prezinte. Statele membre situate sub punctele lor de referință ar trebui să explice în următorul lor raport intermediar cum intenționează să acopere decalajul. Dacă punctele de referință orientative ale Uniunii nu sunt atinse, statele membre care se află sub nivelul punctelor lor de referință ar trebui să elimine decalajul prin punerea în aplicare de măsuri suplimentare.

(60)

Uniunea și statele membre ar trebui să depună eforturi pentru a furniza informații cât mai actualizate posibil cu privire la propriile emisii și absorbții de gaze cu efect de seră. Prezentul regulament ar trebui să permită întocmirea unor astfel de estimări în cel mai scurt timp posibil prin utilizarea informațiilor statistice și de alt tip, cum ar fi, după caz, datele spațiale furnizate de programul Copernicus instituit prin Regulamentul (UE) nr. 377/2014 al Parlamentului European și al Consiliului (20) și de alte sisteme de sateliți.

(61)

În temeiul Regulamentului (UE) 2018/842, abordarea bazată pe ciclul de angajamente anuale adoptată prin Decizia nr. 406/2009/CE a Parlamentului European și a Consiliului (21) ar trebui continuată. Această abordare presupune o revizuire cuprinzătoare a inventarelor gazelor cu efect de seră ale statelor membre, pentru a permite evaluarea conformității și aplicarea de măsuri corective, dacă este cazul. Este necesar un proces de revizuire la nivelul Uniunii a inventarelor gazelor cu efect de seră transmise de statele membre, astfel încât să se asigure o evaluare credibilă, coerentă, transparentă și actuală a conformității cu Regulamentul (UE) 2018/842.

(62)

Statele membre și Comisia ar trebui să asigure o cooperare strânsă cu privire la toate aspectele legate de realizarea uniunii energetice, cu implicarea strânsă a Parlamentului European în privința aspectelor legate de prezentul regulament. Comisia ar trebui, după caz, să sprijine statele membre în punerea în aplicare a prezentului regulament, mai ales în ceea ce privește stabilirea planurilor naționale integrate privind energia și clima și măsurile asociate de consolidare a capacităților, inclusiv prin mobilizarea resurselor interne ale capacității de modelare internă și, după caz, a specialiștilor externi.

(63)

Statele membre ar trebui să se asigure că planurile lor naționale integrate privind energia și clima iau în considerare cele mai recente recomandări specifice fiecărei țări emise în contextul semestrului european.

(64)

Statele membre ar trebui să aplice principiul „eficiența energetică înainte de toate”, care înseamnă că, înainte de a lua decizii legate de planificarea energetică, de politici și de investiții, ar trebui să se analizeze dacă există măsuri de eficiență energetică alternative eficiente din punctul de vedere al costurilor și solide din punct de vedere tehnic, economic și ecologic care să înlocuiască total sau parțial măsurile de planificare, de politică și de investiții avute în vedere, însă atingând totodată obiectivele respectivelor decizii. Aceasta include, în special, considerarea eficienței energetice drept element esențial și aspect-cheie al viitoarelor decizii de investiții privind infrastructura energetică a Uniunii. Astfel de alternative eficiente din punctul de vedere al costurilor includ măsuri de eficientizare a cererii și a ofertei de energie, în special prin economiile de energie la nivelul utilizării finale pe baza optimizării costurilor, prin inițiative de participare activă a cererii și prin eficientizarea conversiei, transportului și a distribuției de energie. Statele membre ar trebui, de asemenea, să încurajeze răspândirea acestui principiu la nivelul administrațiilor regionale și locale, dar și în sectorul privat.

(65)

Agenția Europeană de Mediu ar trebui să ofere asistență Comisiei, după caz și în conformitate cu programul său anual de lucru, prin activități de evaluare, de monitorizare și de raportare.

(66)

Competența de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din TFUE ar trebui delegată Comisiei în ceea ce privește modificarea cadrului general al modelului planurilor naționale integrate privind energia și clima model, în vederea adaptării modelului la modificările aduse cadrului de politici al Uniunii privind clima și energia care sunt legate în mod direct și specific de contribuțiile Uniunii în temeiul CCONUSC și al Acordului de la Paris, pentru a ține seama de modificările survenite la nivelul GWP și al orientărilor privind inventarierea convenite la nivel internațional, pentru a stabili cerințe de fond pentru sistemul de inventariere al Uniunii și pentru a înființa registrele. Este deosebit de important ca, în cursul lucrărilor sale pregătitoare, Comisia să organizeze consultări adecvate, inclusiv la nivel de experți, și ca respectivele consultări să se desfășoare în conformitate cu principiile stabilite în Acordul interinstituțional din 13 aprilie 2016 privind o mai bună legiferare (22). În special, pentru a asigura participarea egală la elaborarea actelor delegate, Parlamentul European și Consiliul ar trebui să primească toate documentele în același timp cu experții din statele membre, iar experții acestor instituții ar trebui să aibă acces sistematic la reuniunile grupurilor de experți ale Comisiei însărcinate cu pregătirea actelor delegate. Dacă este necesar, Comisia ar trebui să țină seama, de asemenea, de deciziile adoptate în temeiul CCONUSC și al Acordului de la Paris.

(67)

Ar trebui conferite competențe de executare Comisiei în vederea asigurării unor condiții uniforme pentru punerea în aplicare a prezentului regulament, în special în ceea ce privește rapoartele naționale intermediare integrate privind energia și clima; raportarea integrată cu privire la acțiunile naționale de adaptare, la sprijinul financiar și tehnologic acordat țărilor în curs de dezvoltare și la veniturile din licitații; raportarea anuală cu privire la inventarele armonizate de gaze cu efect de seră, inventarele de gaze cu efect de seră și emisiile și absorbțiile de gaze cu efect de seră contabilizate; mecanismul Uniunii de finanțare a energiei din surse regenerabile; sistemele de inventariere naționale; revizuirea inventarelor; sistemele Uniunii și sistemele naționale pentru politici, măsuri și prognoze; și raportarea privind politicile, măsurile și prognozele în domeniul gazelor cu efect de seră. Respectivele competențe ar trebui exercitate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului (23).

(68)

Pentru a-și exercita competențele de executare prevăzute în prezentul regulament, Comisia ar trebui să fie asistată, pentru îndeplinirea sarcinilor care îi revin în temeiul prezentului regulament, de un comitet privind schimbările climatice, care reprezintă restabilirea Comitetului privind schimbările climatice înființat prin articolul 8 din Decizia 93/389/CEE, articolul 9 din Decizia 280/2004/CE și prin articolul 26 din Regulamentul (UE) nr. 525/2013, și de un comitet al uniunii energetice. În cadrul punerii în aplicare a prezentului regulament, pentru a se garanta coerența politicilor și a se asigura o sinergie maximă între sectoare, la reuniunile ambelor comitete ar trebui invitați atât experți în domeniul climei, cât și experți din domeniul energiei.

(69)

Comisia ar trebui să revizuiască punerea în aplicare a prezentului regulament în 2024 și, ulterior, la fiecare cinci ani și, după caz, să prezinte propuneri de modificare pentru a asigura punerea în aplicare corespunzătoare și realizarea obiectivelor acestuia. Revizuirile respective ar trebui să țină seama de evoluția situației și să se bazeze pe rezultatele bilanțului la nivel mondial prevăzut prin Acordul de la Paris.

(70)

Prezentul regulament ar trebui să integreze, să modifice, să înlocuiască și să retragă anumite obligații de planificare, de raportare și de monitorizare prevăzute în prezent în actele legislative sectoriale ale Uniunii privind energia și clima, pentru a asigura o abordare raționalizată și integrată a principalelor direcții de planificare, de raportare și de monitorizare. Așadar, următoarele acte legislative ar trebui să fie modificate în consecință:

(71)

Pentru a asigura coerența și securitatea juridică, niciun element al prezentului regulament nu ar trebui să împiedice aplicarea derogărilor prevăzute în actele legislative sectoriale corespunzătoare ale Uniunii în domeniul energiei electrice și al pregătirii de riscuri legate de energia electrică.

(72)

De asemenea, prezentul regulament ar trebui să integreze pe deplin dispozițiile Regulamentului (UE) nr. 525/2013. Drept urmare, Regulamentul (UE) nr. 525/2013 ar trebui abrogat începând cu 1 ianuarie 2021. Cu toate acestea, pentru a se asigura faptul că Decizia nr. 406/2009/CE se aplică în continuare în temeiul Regulamentului (UE) nr. 525/2013 și că anumite aspecte legate de punerea în aplicare a Protocolului de la Kyoto sunt în continuare consacrate prin lege, este necesar ca anumite dispoziții să rămână în vigoare după această dată.

(73)

Întrucât obiectivele prezentului regulament nu pot fi realizate în mod satisfăcător de către statele membre acționând singure și, prin urmare, având în vedere amploarea și efectele acțiunii propuse, acestea pot fi realizate mai bine la nivelul Uniunii, aceasta poate adopta măsuri, în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel cu este prevăzut la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este enunțat la articolul respectiv, prezentul regulament nu depășește ceea ce este necesar pentru atingerea acestor obiective,