(1)

Returnarea resortisanților țărilor terțe care nu îndeplinesc sau nu mai îndeplinesc condițiile de intrare, ședere sau reședință în statele membre, cu respectarea deplină a drepturilor fundamentale, în special a principiului nereturnării, și în conformitate cu Directiva 2008/115/CE a Parlamentului European și a Consiliului (2), reprezintă o componentă esențială a eforturilor ample de combatere a migrației ilegale și de creștere a ratei de returnare a migranților în situație ilegală.

(2)

Este necesar să se sporească eficacitatea sistemului Uniunii de returnare a resortisanților țărilor terțe aflați în situație de ședere ilegală. Acest lucru este esențial pentru a menține încrederea opiniei publice în politica Uniunii în domeniul migrației și al azilului și pentru a acorda sprijin persoanelor care au nevoie de protecție internațională.

(3)

Statele membre ar trebui să ia toate măsurile necesare pentru returnarea resortisanților țărilor terțe aflați în situație de ședere ilegală în mod eficace și proporționat, în conformitate cu dispozițiile Directivei 2008/115/CE.

(4)

Regulamentul (UE) 2018/1861 (3) și Regulamentul (UE) 2018/1862 (4) ale Parlamentului European și ale Consiliului stabilesc condițiile de instituire, funcționare și utilizare a Sistemului de informații Schengen (SIS).

(5)

Ar trebui să se instituie un sistem pentru a se face schimb de informații între statele membre care utilizează SIS în temeiul Regulamentului (UE) 2018/1861, referitor la deciziile de returnare emise în privința resortisanților țărilor terțe aflați în situație de ședere ilegală pe teritoriul statelor membre și pentru a monitoriza dacă resortisanții țărilor terțe cărora li se aplică aceste decizii au părăsit teritoriul statelor membre.

(6)

Prezentul regulament nu aduce atingere drepturilor și obligațiilor resortisanților țărilor terțe prevăzute în Directiva 2008/115/CE. O semnalare introdusă în SIS în scopul returnării nu constituie, în sine, o stabilire a statutului resortisantului țării terțe pe teritoriul statelor membre, în special în alte state membre decât statul membru care a introdus semnalarea în SIS.

(7)

Semnalările introduse în SIS privind returnarea și schimbul de informații suplimentare referitoare la respectivele semnalări ar trebui să ajute autoritățile competente să ia măsurile necesare pentru a executa deciziile de returnare. SIS ar trebui să contribuie la identificarea resortisanților țărilor terțe cărora li se aplică astfel de decizii de returnare, care s-au sustras și care sunt reținuți în alt stat membru, și la schimbul de informații dintre statele membre privind respectivii resortisanți ai țărilor terțe. Aceste măsuri ar trebui să contribuie la preîntâmpinarea și descurajarea migrației ilegale și a deplasărilor secundare și să consolideze cooperarea dintre autoritățile statelor membre.

(8)

Pentru a asigura eficacitatea returnării și a spori valoarea adăugată a semnalărilor privind returnarea, statele membre ar trebui să introducă în SIS semnalări în legătură cu deciziile de returnare pe care le emit cu privire la resortisanții țărilor terțe aflați în situație de ședere ilegală, în conformitate cu dispoziții care respectă Directiva 2008/115/CE. În acest scop, statele membre ar trebui, de asemenea, să introducă în SIS o semnalare atunci când sunt emise decizii prin care se impune sau se stabilește obligația de returnare în situațiile descrise la articolul 2 alineatul (2) din directiva menționată, și anume pentru resortisanții țărilor terțe cărora li s-a refuzat intrarea în conformitate cu Regulamentul (UE) 2016/399 al Parlamentului European și al Consiliului (5) sau care sunt reținuți ori prinși de autoritățile competente în contextul unei treceri ilegale pe cale terestră, maritimă sau aeriană a frontierei externe a unui stat membru și care nu au obținut ulterior o autorizație sau un drept de ședere în respectivul stat membru, și pentru resortisanții țărilor terțe care sunt supuși returnării ca sancțiune de drept penal sau ca urmare a unei sancțiuni de drept penal, în conformitate cu dreptul intern, sau care sunt supuși unor proceduri de extrădare. În anumite circumstanțe, statele membre pot să nu introducă semnalări în SIS privind returnarea în cazul în care riscul de nerespectare a deciziei de returnare este scăzut, și anume în timpul oricărei perioade de custodie publică sau atunci când decizia de returnare se emite la frontiera externă și se execută imediat, pentru a reduce sarcina administrativă a acestora.

(9)

Prezentul regulament ar trebui să stabilească norme comune pentru introducerea în SIS a semnalărilor privind returnarea. Semnalările privind returnarea ar trebui introduse în SIS de îndată ce se emit deciziile de returnare care stau la baza acestora. Semnalarea ar trebui să indice dacă resortisantului respectiv al unei țări terțe i s-a acordat un termen pentru plecarea voluntară, inclusiv dacă acest termen a fost prelungit și dacă decizia a fost suspendată sau dacă îndepărtarea a fost amânată.

(10)

Este necesar să se determine categoriile de date care să fie introduse în SIS cu privire la un resortisant al unei țări terțe căruia i se aplică o decizie de returnare. Semnalările privind returnarea ar trebui să cuprindă doar datele care sunt necesare pentru a identifica persoanele vizate, pentru a permite autorităților competente să ia decizii în cunoștință de cauză, fără a pierde timp, și pentru a asigura, în cazul în care este necesar, protecția respectivelor autorități față de persoane care, de exemplu, sunt înarmate, violente, care au evadat sau care sunt implicate într-o activitate astfel cum se menționează la articolele 3-14 din Directiva (UE) 2017/541 a Parlamentului European și a Consiliului (6). În plus, pentru a facilita identificarea și a depista identitățile multiple, semnalarea ar trebui să includă, de asemenea, o trimitere la documentul de identificare al persoanei vizate și o copie a documentului respectiv, în cazul în care sunt disponibile.

(11)

Având în vedere gradul înalt de fiabilitate al identificării persoanelor utilizând amprente digitale și fotografii sau imagini faciale, acestea ar trebui incluse întotdeauna în semnalările privind returnarea. Întrucât este posibil ca acestea să nu fie disponibile, de exemplu atunci când o decizie de returnare este luată in absentia, în mod excepțional ar trebui să existe o derogare de la această cerință pentru astfel de cazuri.

(12)

Schimbul de informații suplimentare furnizate de autoritățile naționale competente privind resortisanții țărilor terțe care fac obiectul unor semnalări privind returnarea ar trebui să se desfășoare întotdeauna prin intermediul rețelei de birouri naționale denumite birourile SIRENE, care servesc drept punct de contact, și în conformitate cu articolele 7 și 8 din Regulamentul (UE) 2018/1861.

(13)

Ar trebui stabilite proceduri pentru a permite statelor membre să verifice dacă obligația de returnare a fost îndeplinită și să confirme plecarea resortisantului țării terțe respectiv către statul membru care a introdus în SIS semnalarea privind returnarea. Aceste informații ar trebui să contribuie la o monitorizare mai cuprinzătoare a respectării deciziilor de returnare.

(14)

Semnalările privind returnarea ar trebui șterse imediat ce statul membru sau autoritatea competentă care a emis decizia de returnare primește confirmarea faptului că returnarea a avut loc ori dacă autoritatea competentă dispune de informații suficiente și convingătoare conform cărora resortisantul țării terțe a părăsit teritoriul statelor membre. În cazul în care o decizie de returnare este însoțită de o interdicție de intrare, ar trebui să fie introdusă în SIS o semnalare în scopul refuzării intrării și a șederii, în conformitate cu Regulamentul (UE) 2018/1861. În aceste cazuri, statele membre ar trebui să ia toate măsurile necesare pentru a se asigura că nu există un decalaj de timp între momentul părăsirii spațiului Schengen de către resortisantul țării terțe și activarea în SIS a semnalării în scopul refuzării intrării și a șederii. Dacă datele cuprinse în SIS arată că decizia de returnare este însoțită de o interdicție de intrare, ar trebui să se asigure executarea interdicției de intrare.

(15)

SIS ar trebui să conțină un mecanism prin care să li se notifice statelor membre neîndeplinirea de către resortisanții țărilor terțe a unei obligații de returnare în termenul prevăzut pentru plecarea voluntară. Mecanismul ar trebui să sprijine statele membre în îndeplinirea obligațiilor de a aplica deciziile de returnare și a obligației de emitere a unei interdicții de intrare, în conformitate cu Directiva 2008/115/CE, cu privire la resortisanții țărilor terțe care nu au respectat o obligație de returnare.

(16)

Prezentul regulament ar trebui să stabilească norme obligatorii privind consultarea între statele membre pentru a evita sau a reconcilia instrucțiunile contradictorii. Consultările ar trebui să aibă loc în cazul în care resortisanții țărilor terțe care dețin sau cărora li s-a acordat un permis de ședere valabil sau o viză de lungă ședere de către un stat membru fac obiectul unei semnalări privind returnarea emise de un alt stat membru, în special dacă decizia de returnare este însoțită de o interdicție de intrare, sau în cazurile în care pot să apară situații contradictorii la intrarea pe teritoriile statelor membre.

(17)

Semnalările ar trebui păstrate în SIS numai pe durata necesară îndeplinirii scopurilor în care au fost introduse. Dispozițiile relevante din Regulamentul (UE) 2018/1861 privind perioadele de reexaminare ar trebui să se aplice. Semnalările privind returnarea ar trebui șterse automat imediat ce acestea expiră, în conformitate cu procedura de examinare menționată în regulamentul respectiv.

(18)

Datele cu caracter personal obținute de un stat membru în temeiul prezentului regulament nu ar trebui transferate sau puse la dispoziția niciunei țări terțe. Prin derogare de la această regulă, transferul unor astfel de date cu caracter personal către o țară terță ar trebui să fie posibil dacă transferul face obiectul unor condiții stricte și dacă este necesar, în cazuri individuale, pentru a ajuta la identificarea unui resortisant al unei țări terțe, în scopul returnării acestuia. Transferul oricăror date cu caracter personal către țări terțe ar trebui să se efectueze în conformitate cu Regulamentul (UE) 2016/679 al Parlamentului European și al Consiliului (7) și să se desfășoare cu acordul statului membru emitent al semnalării. Ar trebui totuși avut în vedere că adeseori, țările terțe de returnare nu fac obiectul unor decizii privind caracterul adecvat adoptate de Comisie în temeiul articolului 45 din Regulamentului (UE) 2016/679. Mai mult, eforturile intense depuse de Uniune prin cooperarea cu principalele țări de origine ale resortisanților țărilor terțe aflați în situație de ședere ilegală și care sunt supuși unei obligații de returnare nu au reușit să garanteze că țările terțe respective îndeplinesc în mod sistematic obligațiile impuse de dreptul internațional pentru readmisia propriilor resortisanți. Acordurile de readmisie care au fost încheiate sau care sunt în curs de negociere de Uniune sau de statele membre și care prevăd garanții adecvate pentru transferul de date către țările terțe în temeiul articolului 46 din Regulamentului (UE) 2016/679 vizează numai un număr limitat de astfel de țări terțe.

Încheierea unor noi acorduri pe viitor rămâne incertă. În respectivele situații și cu titlu de excepție de la cerința existenței unei decizii privind caracterul adecvat sau a unor garanții adecvate, transferul de date cu caracter personal către autoritățile țărilor terțe în temeiul prezentului regulament ar trebui să fie permis în scopul punerii în aplicare a politicii Uniunii în materie de returnare. Ar trebui să fie posibilă utilizarea derogării prevăzute la articolul 49 din Regulamentul (UE) 2016/679, în condițiile prevăzute la respectivul articol. În temeiul articolului 57 din respectivul regulament, punerea în aplicare a regulamentului respectiv, inclusiv în ceea ce privește transferul de date cu caracter personal către țări terțe în temeiul prezentului regulament, ar trebui să facă obiectul monitorizării de către autorități independente de supraveghere.

(19)

Autoritățile naționale responsabile cu returnarea ar putea să difere în mod semnificativ de la un stat membru la altul și chiar și în cadrul aceluiași stat membru, în funcție de motivele șederii ilegale. Autoritățile judiciare ar putea, de asemenea, să emită decizii de returnare, de exemplu ca urmare a exercitării unei căi de atac împotriva refuzului de acordare a unei autorizații sau a unui drept de ședere ori ca sancțiune penală. Toate autoritățile naționale responsabile cu emiterea și executarea deciziilor de returnare în conformitate cu Directiva 2008/115/CE ar trebui să aibă dreptul de a accesa SIS pentru a introduce, a actualiza și a șterge semnalări privind returnarea și pentru a efectua căutări în acestea.

(20)

Accesul la semnalările privind returnarea ar trebui să fie acordat autorităților naționale competente menționate în Regulamentul (UE) 2018/1861 în scopul identificării și al returnării resortisanților țărilor terțe.

(21)

Regulamentul (UE) 2016/794 al Parlamentului European și al Consiliului (8) prevede că Europol urmează să susțină și să consolideze acțiunile întreprinse de autoritățile naționale competente și cooperarea acestora în vederea combaterii terorismului și a altor forme grave de criminalitate și furnizează analize și evaluări ale amenințărilor. Pentru a facilita îndeplinirea de către Europol a sarcinilor care îi revin, în special în cadrul Centrului european privind traficul de migranți, este oportun să se permită accesul Europol la categoria de semnalări astfel cum se prevede în prezentul regulament.

(22)

Regulamentul (UE) 2016/1624 al Parlamentului European și al Consiliului (9) prevede că, în sensul respectivului regulament, statul membru gazdă urmează să îi autorizeze pe membrii echipelor menționate la articolul 2 punctul 8 din respectivul regulament, trimise de Agenția Europeană pentru Poliția de Frontieră și Garda de Coastă, să consulte bazele de date ale Uniunii, atunci când această consultare este necesară pentru îndeplinirea obiectivelor operative specificate în planul operativ privind verificările la frontieră, supravegherea frontierelor și returnarea. Obiectivul trimiterii echipelor menționate la articolul 2 punctele 8 și 9 din respectivul regulament, este de a oferi întăriri tehnice și operative statelor membre solicitante, în special celor care se confruntă cu provocări disproporționate legate de migrație. În vederea îndeplinirii sarcinilor atribuite echipelor menționate la articolul 2 punctele 8 și 9 din respectivul regulament, este necesar accesul acestora la semnalările privind returnarea din SIS, prin intermediul unei interfețe tehnice a Agenției Europene pentru Poliția de Frontieră și Garda de Coastă conectată la SIS central.

(23)

Dispozițiile privind responsabilitățile statelor membre și ale Agenției Uniunii Europene pentru Gestionarea Operațională a Sistemelor Informatice la Scară Largă în Spațiul de Libertate, Securitate și Justiție instituită prin Regulamentul (UE) 2018/1726 al Parlamentului European și al Consiliului (10) (denumită în continuare „eu-LISA”), privind introducerea și prelucrarea semnalărilor, privind condițiile de acces la semnalări și de păstrare a semnalărilor, privind prelucrarea datelor, privind protecția datelor, privind răspunderea și monitorizarea, precum și privind statisticile din Regulamentul (UE) 2018/1861 ar trebui să se aplice, de asemenea, datelor conținute și prelucrate în SIS în conformitate cu prezentul regulament.

(24)

Întrucât obiectivele prezentului regulament, și anume instituirea unui sistem pentru schimbul de informații privind deciziile de returnare emise de statele membre în conformitate cu dispoziții care respectă Directiva 2008/115/CE în vederea facilitării executării acestor decizii, precum și monitorizarea îndeplinirii de către resortisanții țărilor terțe aflați în situație de ședere ilegală a obligației de returnare, nu pot fi realizate în mod satisfăcător de către statele membre, dar, având în vedere amploarea și efectele acestora, pot fi realizate mai bine la nivelul Uniunii, aceasta poate adopta măsuri, în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE). În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este enunțat la articolul respectiv, prezentul regulament nu depășește ceea ce este necesar pentru atingerea acestor obiective.

(25)

Prezentul regulament respectă drepturile fundamentale și principiile recunoscute de Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.

(26)

Aplicarea prezentului regulament nu aduce atingere obligațiilor care rezultă din Convenția de la Geneva din 28 iulie 1951 privind statutul refugiaților, astfel cum a fost completată prin Protocolul de la New York din 31 ianuarie 1967.

(27)

Statele membre ar trebui să aplice prezentul regulament respectând pe deplin drepturile fundamentale, inclusiv principiul nereturnării, și iau întotdeauna în considerare interesul superior al copilului, viața de familie și starea de sănătate sau starea de vulnerabilitate a persoanelor în cauză.

(28)

În conformitate cu articolele 1 și 2 din Protocolul nr. 22 privind poziția Danemarcei, anexat la TUE și la Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, Danemarca nu participă la adoptarea prezentului regulament, acesta nu este obligatoriu pentru respectivul stat membru și nu i se aplică. Deoarece prezentul regulament constituie o dezvoltare a acquis-ului Schengen, Danemarca decide, în conformitate cu articolul 4 din protocolul respectiv, în termen de șase luni de la data la care Consiliul decide cu privire la prezentul regulament dacă îl va pune în aplicare în legislația sa națională.

(29)

Prezentul regulament constituie o dezvoltare a dispozițiilor acquis-ului Schengen la care Regatul Unit nu participă, în conformitate cu Decizia 2000/365/CE a Consiliului (11); prin urmare, Regatul Unit nu participă la adoptarea prezentului regulament, acesta nu este obligatoriu pentru respectivul stat membru și nu i se aplică.

(30)

Prezentul regulament constituie o dezvoltare a dispozițiilor acquis-ului Schengen la care Irlanda nu participă, în conformitate cu Decizia 2002/192/CE a Consiliului (12); prin urmare, Irlanda nu participă la adoptarea prezentului regulament, acesta nu este obligatoriu pentru respectivul stat membru și nu i se aplică.

(31)

În ceea ce privește Islanda și Norvegia, prezentul regulament constituie o dezvoltare a dispozițiilor acquis-ului Schengen în înțelesul Acordului încheiat între Consiliul Uniunii Europene și Republica Islanda și Regatul Norvegiei privind asocierea acestora din urmă la implementarea, aplicarea și dezvoltarea acquis-ului Schengen (13), care se află sub incidența articolului 1 punctul C din Decizia 1999/437/CE a Consiliului (14).

(32)

În ceea ce privește Elveția, prezentul regulament constituie o dezvoltare a dispozițiilor acquis-ului Schengen în înțelesul Acordului între Uniunea Europeană, Comunitatea Europeană și Confederația Elvețiană privind asocierea Confederației Elvețiene la punerea în aplicare, asigurarea respectării și dezvoltarea acquis-ului Schengen (15), care se află sub incidența articolului 1 punctul C din Decizia 1999/437/CE coroborat cu articolul 3 din Decizia 2008/146/CE a Consiliului (16).

(33)

În ceea ce privește Liechtenstein, prezentul regulament constituie o dezvoltare a dispozițiilor acquis-ului Schengen în înțelesul Protocolului între Uniunea Europeană, Comunitatea Europeană, Confederația Elvețiană și Principatul Liechtenstein privind aderarea Principatului Liechtenstein la Acordul între Uniunea Europeană, Comunitatea Europeană și Confederația Elvețiană privind asocierea Confederației Elvețiene la punerea în practică, aplicarea și dezvoltarea acquis-ului Schengen (17), care se află sub incidența articolului 1 punctul C din Decizia 1999/437/CE a Consiliului, coroborat cu articolul 3 din Decizia 2011/350/UE a Consiliului (18).

(34)

În ceea ce privește Bulgaria și România, prezentul regulament constituie un act care se întemeiază pe acquis-ul Schengen sau care se raportează la acesta în înțelesul articolului 4 alineatul (2) din Actul de aderare din 2005 și ar trebui coroborat cu Deciziile 2010/365/UE (19) și (UE) 2018/934 (20) ale Consiliului.

(35)

În ceea ce privește Croația, prezentul regulament constituie un act care se întemeiază pe acquis-ul Schengen sau care se raportează la acesta în înțelesul articolului 4 alineatul (2) din Actul de aderare din 2011 și ar trebui coroborat cu Decizia (UE) 2017/733 a Consiliului (21).

(36)

În ceea ce privește Ciprul, prezentul regulament constituie un act care se întemeiază pe acquis-ul Schengen sau care se raportează la acesta în înțelesul articolului 3 alineatul (2) din Actul de aderare din 2003.

(37)

Autoritatea Europeană pentru Protecția Datelor a fost consultată în conformitate cu articolul 28 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 45/2001 al Parlamentului European și al Consiliului (22) și a emis un aviz la 3 mai 2017,

(1)

Sistemul de informații Schengen (SIS) este un instrument esențial pentru aplicarea dispozițiilor acquis-ului Schengen, astfel cum este integrat în cadrul Uniunii Europene. SIS este una dintre cele mai importante măsuri compensatorii care contribuie la menținerea unui nivel ridicat de securitate în spațiul de libertate, securitate și justiție al Uniunii, prin sprijinirea cooperării operaționale dintre autoritățile naționale competente, în special polițiștii de frontieră, poliție, autoritățile vamale, autoritățile din domeniul imigrației și autoritățile responsabile cu prevenirea, depistarea, investigarea sau urmărirea penală a infracțiunilor sau cu executarea pedepselor.

(2)

SIS a fost înființat inițial în temeiul dispozițiilor titlului IV din Convenția din 19 iunie 1990 de punere în aplicare a Acordului Schengen din 14 iunie 1985 dintre guvernele statelor din Uniunea Economică Benelux, Republicii Federale Germania și Republicii Franceze privind eliminarea treptată a controalelor la frontierele comune (2) (denumită în continuare „Convenția de punere în aplicare a Acordului Schengen”). Dezvoltarea SIS de a doua generație (SIS II) a fost încredințată Comisiei în temeiul Regulamentului (CE) nr. 2424/2001 al Consiliului (3) și al Deciziei 2001/886/JAI a Consiliului (4). SIS II a fost instituit ulterior prin Regulamentul (CE) nr. 1987/2006 al Parlamentului European și al Consiliului (5) și prin Decizia 2007/533/JAI a Consiliului (6). SIS II a înlocuit SIS, astfel cum a fost creat în temeiul Convenției de punere în aplicare a Acordului Schengen.

(3)

La trei ani de la intrarea în funcțiune a SIS II, Comisia a efectuat o evaluare a sistemului în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1987/2006 și cu Decizia 2007/533/JAI. La 21 decembrie 2016, Comisia a prezentat Parlamentului European și Consiliului Raportul privind evaluarea Sistemului de informații Schengen de a doua generație (SIS II) în conformitate cu articolul 24 alineatul (5), cu articolul 43 alineatul (3) și cu articolul 50 alineatul (5) din Regulamentul (CE) nr. 1987/2006 și cu articolul 59 alineatul (3) și articolul 66 alineatul (5) din Decizia 2007/533/JAI, precum și documentul de lucru însoțitor. Recomandările formulate în aceste documente ar trebui să se reflecte, după caz, în prezentul regulament.

(4)

Prezentul regulament constituie temeiul juridic pentru SIS în ceea ce privește aspectele care intră în domeniul de aplicare al părții a treia titlul V capitolul 2 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE). Regulamentul (UE) 2018/1862 al Parlamentului European și al Consiliului (7) constituie temeiul juridic pentru SIS în ceea ce privește aspectele care intră în domeniul de aplicare al părții a treia titlul V capitolele 4 și 5 din TFUE.

(5)

Faptul că temeiul juridic pentru SIS constă în instrumente separate nu afectează principiul conform căruia SIS constituie un sistem de informații unic, care ar trebui să funcționeze ca atare. Acesta ar trebui să cuprindă o rețea unică de birouri naționale denumite birourile SIRENE pentru a asigura schimbul de informații suplimentare. Prin urmare, anumite dispoziții ale instrumentelor respective ar trebui să fie identice.

(6)

Este necesar să se specifice obiectivele SIS, anumite elemente ale arhitecturii sale tehnice și ale finanțării sale, să se stabilească norme privind funcționarea și utilizarea sa de la un capăt la altul, precum și să se definească responsabilitățile. Este necesar, de asemenea, să se determine categoriile de date care urmează să fie introduse în sistem, scopurile introducerii și prelucrării acestora și criteriile introducerii acestora. De asemenea, sunt necesare norme care să reglementeze ștergerea semnalărilor, autoritățile abilitate să aibă acces la date, utilizarea datelor biometrice, și care să stabilească normele privind protecția și prelucrarea datelor.

(7)

Semnalările din SIS conțin doar informațiile necesare pentru identificarea unei persoane și pentru acțiunea de urmat. Prin urmare, statele membre ar trebui să facă schimb de informații suplimentare referitoare la semnalări atunci când acest lucru este necesar.

(8)

SIS cuprinde un sistem central (SIS central) și sisteme naționale. Sistemele naționale ar putea să conțină o copie integrală sau parțială a bazei de date din SIS, care poate fi utilizată în comun de două sau mai multe state membre. Având în vedere că SIS este cel mai important instrument de schimb de informații în Europa pentru asigurarea securității și a gestionării eficace a frontierelor, este necesar să se asigure funcționarea sa neîntreruptă atât la nivel central, cât și la nivel național. Disponibilitatea SIS ar trebui să fie supusă unei monitorizări atente la nivel central și la nivelul statelor membre, iar orice incident de întrerupere a disponibilității pentru utilizatorii finali ar trebui înregistrat și raportat părților interesate de la nivel național și de la nivelul Uniunii. Fiecare stat membru ar trebui să creeze un sistem de rezervă pentru sistemul său național. Statele membre ar trebui să asigure, de asemenea, o conectare neîntreruptă cu SIS central prin intermediul unor puncte de conectare duplicate și separate din punct de vedere fizic și geografic. SIS central și infrastructura de comunicații ar trebui să fie operate astfel încât să se asigure funcționarea lor 24 de ore pe zi, 7 zile pe săptămână. Din acest motiv, Agenția Uniunii Europene pentru Gestionarea Operațională a Sistemelor Informatice la Scară Largă în Spațiul de Libertate, Securitate și Justiție („eu-LISA”) instituită prin Regulamentul (UE) 2018/1726 al Parlamentului European și al Consiliului (8) ar trebui să pună în aplicare soluții tehnice care să facă mai sigură disponibilitatea neîntreruptă a SIS, care să fie supuse unei evaluări a impactului independente și unei analize cost-beneficiu.

(9)

Este necesar să se întrețină un manual care să stabilească normele detaliate privind schimbul de informații suplimentare referitoare la acțiunile necesare ca urmare a semnalărilor (denumit în continuare „manualul SIRENE”). Birourile SIRENE ar trebui să asigure schimbul acestor informații în mod rapid și eficient.

(10)

Pentru a se asigura schimbul eficient de informații suplimentare, inclusiv cu privire la acțiunea de urmat specificată în semnalări, este oportun să se consolideze funcționarea birourilor SIRENE prin precizarea cerințelor referitoare la resursele disponibile și la formarea utilizatorilor, precum și la timpul de răspuns la solicitările pe care le primesc din partea altor birouri SIRENE.

(11)

Statele membre ar trebui să se asigure că personalul propriului birou SIRENE are competențele lingvistice și cunoștințele privind dreptul și normele procedurale relevante necesare pentru a-și îndeplini sarcinile.

(12)

Pentru a fi în măsură să beneficieze pe deplin de funcționalitățile SIS, statele membre ar trebui să se asigure că utilizatorii finali și personalul birourilor SIRENE beneficiază periodic de formare, inclusiv cu privire la securitatea datelor, protecția datelor și calitatea datelor. Birourile SIRENE ar trebui să fie implicate în elaborarea programelor de formare. Pe cât posibil, birourile SIRENE ar trebui, de asemenea, să prevadă organizarea de schimburi de personal cu celelalte birouri SIRENE cel puțin o dată pe an. Statele membre sunt încurajate să ia măsurile necesare pentru ca schimbările de personal să nu conducă la pierderi de competențe și de experiență.

(13)

Gestionarea operațională a componentelor centrale ale SIS este efectuată de eu-LISA. Pentru a permite eu-LISA să aloce resursele financiare și de personal necesare care să acopere toate aspectele legate de gestionarea operațională a SIS central și a infrastructurii de comunicații, prezentul regulament ar trebui să îi stabilească în detaliu sarcinile, în special în ceea ce privește aspectele tehnice ale schimbului de informații suplimentare.

(14)

Fără a aduce atingere responsabilității statelor membre pentru exactitatea datelor introduse în SIS și nici rolului birourilor SIRENE de coordonatori de calitate, eu-LISA ar trebui să fie responsabilă cu îmbunătățirea calității datelor prin introducerea unui instrument central de monitorizare a calității datelor și ar trebui să furnizeze rapoarte Comisiei și statelor membre, la intervale regulate. Comisia ar trebui să prezinte Parlamentului European și Consiliului rapoarte referitoare la problemele întâmpinate cu privire la calitatea datelor. Pentru a îmbunătăți și mai mult calitatea datelor din SIS, eu-LISA ar trebui, de asemenea, să ofere formare privind utilizarea SIS organismelor de formare naționale și, pe cât posibil, birourilor SIRENE și utilizatorilor finali.

(15)

Pentru a permite o mai bună monitorizare a utilizării SIS și a analiza tendințele privind presiunea migrației și gestionarea frontierelor, eu-LISA ar trebui să fie în măsură să dezvolte un sistem de ultimă generație în vederea elaborării de rapoarte statistice destinate statelor membre, Parlamentului European, Consiliului, Comisiei, Europol și Agenției Europene pentru Poliția de Frontieră și Garda de Coastă, fără a pune în pericol integritatea datelor. Prin urmare, ar trebui să se instituie un registru central. Statisticile păstrate în registrul respectiv sau obținute din acesta nu ar trebui să conțină nici un fel de date cu caracter personal. Statele membre ar trebui să comunice statistici referitoare la exercitarea dreptului de acces, la rectificarea datelor inexacte și la ștergerea datelor stocate în mod ilegal în cadrul cooperării dintre autoritățile de supraveghere și Autoritatea Europeană pentru Protecția Datelor în temeiul prezentului regulament.

(16)

În SIS ar trebui introduse noi categorii de date pentru a permite utilizatorilor finali să ia decizii în cunoștință de cauză pe baza unei semnalări, fără a pierde timp. Prin urmare, semnalările pentru refuzul intrării și al șederii ar trebui să conțină informații privind decizia pe care se bazează semnalarea. În plus, pentru a facilita identificarea și a depista identitățile multiple, semnalarea ar trebui să includă, în cazul în care astfel de informații sunt disponibile, o trimitere la documentul personal de identificare al persoanei în cauză sau la numărul acestuia și o copie a documentului, color dacă este posibil.

(17)

Autoritățile competente ar trebui să fie în măsură, atunci când este strict necesar, să introducă în SIS informații specifice referitoare la orice caracteristici fizice specifice, obiective și inalterabile ale unei persoane, cum ar fi tatuajele, semnele sau cicatricile.

(18)

În cazul în care sunt disponibile, ar trebui introduse toate datele relevante, în special prenumele persoanei în cauză, atunci când se creează o semnalare, pentru a se reduce la minimum riscul de rezultate fals pozitive și activitățile operaționale inutile.

(19)

SIS nu ar trebui să stocheze date utilizate pentru efectuarea de căutări, cu excepția păstrării înregistrărilor cu scopul de a verifica dacă respectiva căutare este legală, pentru a monitoriza legalitatea prelucrării datelor, pentru automonitorizare și pentru a asigura funcționarea corespunzătoare a sistemelor naționale, precum și pentru integritatea și securitatea datelor.

(20)

SIS ar trebui să permită prelucrarea datelor biometrice pentru a facilita identificarea fiabilă a persoanelor în cauză. Orice introducere în SIS a fotografiilor, a imaginilor faciale sau a datelor dactiloscopice și orice utilizare a unor astfel de date ar trebui să se limiteze la ceea ce este necesar pentru îndeplinirea obiectivelor urmărite, ar trebui să fie autorizată prin dreptul Uniunii, ar trebui să respecte drepturile fundamentale, inclusiv interesul superior al copilului, și ar trebui să fie în conformitate cu dreptul Uniunii în materie de protecție a datelor, inclusiv cu dispozițiile relevante privind protecția datelor prevăzute în prezentul regulament. În aceeași perspectivă, pentru a evita inconvenientele cauzate de identificarea eronată, SIS ar trebui, de asemenea, să permită prelucrarea datelor privind persoanele a căror identitate a fost uzurpată, sub rezerva unor garanții adecvate, a obținerii acordului persoanei în cauză pentru fiecare categorie de date, în special pentru amprentele palmare și al unei limitări stricte a scopurilor în care aceste date cu caracter personal pot fi prelucrate în mod legal.

(21)

Statele membre ar trebui să ia măsurile tehnice necesare astfel încât de fiecare dată când utilizatorii finali au dreptul de a efectua o căutare într-o bază de date națională a poliției sau în materie de imigrație, aceștia să efectueze, de asemenea, căutări în SIS în paralel, sub rezerva principiilor stabilite la articolul 4 din Directiva (UE) 2016/680 a Parlamentului European și a Consiliului (9) și la articolul 5 din Regulamentul (UE) 2016/679 al Parlamentului European și al Consiliului (10). Astfel ar trebui să se garanteze că SIS funcționează ca principală măsură compensatorie în spațiul fără controale la frontierele interne și abordează mai bine dimensiunea transfrontalieră a criminalității și mobilitatea infractorilor.

(22)

Prezentul regulament ar trebui să stabilească condițiile de utilizare a datelor dactiloscopice, a fotografiilor și a imaginilor faciale în scopul identificării și al verificării. În scopul identificării, imaginile faciale și fotografiile ar trebui folosite inițial numai în contextul punctelor obișnuite de trecere a frontierei. O astfel de folosire ar trebui să facă obiectul unui raport din partea Comisiei care să confirme dacă tehnologia este disponibilă, fiabilă și gata pentru a fi utilizată.

(23)

Ar trebui să se permită căutarea datelor dactiloscopice stocate în SIS cu seturile complete sau incomplete de amprente digitale sau de amprente palmare găsite la locul unei infracțiuni, dacă se poate stabili cu un grad ridicat de probabilitate că acestea aparțin autorului unei infracțiuni grave sau al unei infracțiuni de terorism, cu condiția ca o căutare să fie efectuată simultan în bazele de date naționale relevante de amprente digitale. Ar trebui să se acorde o atenție deosebită stabilirii unor standarde de calitate aplicabile stocării datelor biometrice.

(24)

Ori de câte ori identitatea unei persoane nu poate fi stabilită prin niciun alt mijloc, ar trebui să se utilizeze datele dactiloscopice în încercarea de identificare. Identificarea unei persoane prin utilizarea datelor dactiloscopice ar trebui să fie permisă în toate cazurile.

(25)

Statele membre ar trebui să poată stabili legături între semnalările din SIS. Stabilirea unor legături între două sau mai multe semnalări nu ar trebui să aibă efect asupra acțiunii de urmat, asupra perioadei de reexaminare a semnalărilor sau asupra drepturilor de acces la semnalări.

(26)

Un nivel mai ridicat de eficacitate, armonizare și consecvență se poate realiza prin impunerea obligației de a introduce în SIS toate interdicțiile de intrare emise de autoritățile naționale competente în conformitate cu proceduri care respectă Directiva 2008/115/CE a Parlamentului European și a Consiliului (11) și prin stabilirea de norme comune pentru introducerea semnalărilor pentru refuzul intrării și al șederii în urma returnării unui resortisant al unei țări terțe aflat în situație de ședere ilegală. Statele membre ar trebui să ia toate măsurile necesare pentru a se asigura că nu există un decalaj temporar între momentul părăsirii spațiului Schengen de către resortisantul țării terțe vizat și activarea semnalării în SIS. Acest fapt ar trebui să garanteze asigurarea respectării interdicțiilor de intrare la punctele de trecere a frontierelor externe, prevenind în mod eficace reintrarea în spațiul Schengen.

(27)

Persoanele în privința cărora s-a luat o decizie de refuz al intrării și al șederii ar trebui să aibă dreptul la o cale de atac împotriva deciziei respective. Dreptul la o cale de atac ar trebui să respecte Directiva 2008/115/CE atunci când decizia se referă la returnare.

(28)

Prezentul regulament ar trebui să stabilească norme obligatorii privind consultarea și notificarea autorităților naționale în cazul în care un resortisant al unei țări terțe deține sau ar putea obține un permis de ședere valabil sau o viză de lungă ședere acordată într-un stat membru și un alt stat membru intenționează să emită sau a introdus deja o semnalare privind refuzul intrării și al șederii pentru respectivul resortisant al unei țări terțe. Aceste situații creează incertitudini grave pentru polițiștii de frontieră, pentru poliție și pentru autoritățile din domeniul imigrației. Prin urmare, este oportun să se prevadă un termen obligatoriu de consultare rapidă cu un rezultat precis pentru a se asigura că resortisanții țărilor terțe care au drept de ședere legală pe teritoriul statelor membre pot intra pe teritoriul respectiv fără dificultăți, iar cei care nu au drept de intrare sunt împiedicați să facă acest lucru.

(29)

La ștergerea unei semnalări în SIS în urma unei consultări între statele membre, statul membru emitent ar trebui să poată menține resortisantul unei țări terțe vizat pe lista sa națională de semnalări.

(30)

Prezentul regulament nu ar trebui să aducă atingere aplicării Directivei 2004/38/CE a Parlamentului European și a Consiliului (12).

(31)

Semnalările nu ar trebui păstrate în SIS mai mult timp decât este necesar în vederea îndeplinirii scopurilor specifice în care au fost introduse. În termen de trei ani de la introducerea unei semnalări în SIS, statul membru emitent ar trebui să reexamineze nevoia de a o păstra. Cu toate acestea, dacă decizia națională pe care se bazează semnalarea prevede o perioadă de valabilitate mai lungă de trei ani, semnalarea ar trebui reexaminată în termen de cinci ani. Deciziile de a păstra semnalări referitoare la persoane ar trebui să se bazeze pe o evaluare individuală cuprinzătoare. Statele membre ar trebui să reexamineze semnalările referitoare la persoane în timpul perioadei de reexaminare stabilite și ar trebui să întocmească statistici referitoare la numărul de semnalări referitoare la persoane în cazul cărora care s-a prelungit perioada de păstrare.

(32)

Introducerea unei semnalări în SIS și prelungirea datei de expirare a valabilității unei semnalări din SIS ar trebui să facă obiectul unei cerințe de proporționalitate care implică examinarea faptului dacă un caz concret este suficient de adecvat, relevant și important pentru a justifica introducerea unei semnalări în SIS. În ceea ce privește infracțiunile de terorism, cazul ar trebui considerat suficient de adecvat, de relevant și de important pentru a justifica o semnalare în SIS. Din motive de siguranță publică sau securitate națională, statele membre ar trebui să fie autorizate, în mod excepțional, să nu introducă o semnalare în SIS atunci când aceasta este de natură să obstrucționeze cercetările, investigațiile sau procedurile oficiale ori judiciare.

(33)

Integritatea datelor din SIS are o importanță majoră. Prin urmare, ar trebui prevăzute garanții corespunzătoare pentru prelucrarea datelor din SIS atât la nivel central, cât și la nivel național, în vederea asigurării securității datelor de la un capăt la altul. Autoritățile implicate în prelucrarea datelor ar trebui să respecte cerințele de securitate prevăzute în prezentul regulament și ar trebui să aplice o procedură uniformă de raportare a incidentelor. Personalul acestora ar trebui să beneficieze de o formare corespunzătoare și să fie informat în legătură cu eventualele infracțiuni și sancțiuni în materie.

(34)

Datele prelucrate în SIS și informațiile suplimentare conexe care fac obiectul schimbului în temeiul prezentului regulament nu ar trebui transferate sau puse la dispoziția țărilor terțe sau a organizațiilor internaționale.

(35)

Pentru a spori eficiența activității autorităților din domeniul imigrației atunci când decid cu privire la dreptul resortisanților țărilor terțe de a intra și de a rămâne pe teritoriul statelor membre și cu privire la returnarea resortisanților țărilor terțe aflați în situație de ședere ilegală, este oportun să se acorde autorităților respective acces la SIS prin prezentul regulament.

(36)

Fără a aduce atingere normelor mai specifice prevăzute în prezentul regulament în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal, Regulamentul (UE) 2016/679 ar trebui să se aplice prelucrării datelor cu caracter personal de către statele membre în temeiul prezentului regulament, cu excepția cazului în care o astfel de prelucrare este efectuată de către autoritățile naționale competente în scopul prevenirii, investigării, depistării sau urmăririi penale a infracțiunilor de terorism sau a altor infracțiuni grave.

(37)

Fără a aduce atingere normelor mai specifice prevăzute în prezentul regulament, actele cu putere de lege și actele administrative naționale adoptate în temeiul Directivei (UE) 2016/680 ar trebui să se aplice prelucrării datelor cu caracter personal în temeiul prezentului regulament de către autoritățile naționale competente în scopul prevenirii, depistării, investigării sau urmăririi penale a infracțiunilor de terorism sau a altor infracțiuni grave ori al executării pedepselor. Accesul la datele introduse în SIS și dreptul de a efectua căutări în astfel de date al autorităților naționale competente care sunt responsabile de prevenirea, depistarea, investigarea sau urmărirea penală a infracțiunilor de terorism sau a altor infracțiuni grave ori de executarea pedepselor fac obiectul tuturor dispozițiilor relevante din prezentul regulament și al celor din Directiva (UE) 2016/680, astfel cum au fost transpuse în dreptul intern, și în special al monitorizării de către autoritățile de supraveghere menționate în Directiva (UE) 2016/680.

(38)

Regulamentul (UE) 2018/1725 al Parlamentului European și al Consiliului (13) ar trebui să se aplice prelucrării datelor cu caracter personal de către instituțiile și organele Uniunii atunci când acestea își exercită responsabilitățile care le revin în temeiul prezentului regulament.

(39)

Regulamentul (UE) 2016/794 al Parlamentului European și al Consiliului (14) ar trebui să se aplice prelucrărilor de date cu caracter personal efectuate de către Europol în temeiul prezentului regulament.

(40)

Atunci când folosesc SIS, autoritățile competente ar trebui să asigure respectarea demnității și a integrității persoanei ale cărei date sunt prelucrate. Prelucrarea datelor cu caracter personal în sensul prezentului regulament nu trebuie să conducă la discriminarea persoanelor din orice motive, cum ar fi sex, rasă sau origine etnică, religie sau convingeri, handicap, vârstă sau orientare sexuală.

(41)

În ceea ce privește confidențialitatea, dispozițiile relevante din Statutul funcționarilor Uniunii Europene și din Regimul aplicabil celorlalți agenți ai Uniunii prevăzute în Regulamentul (CEE, Euratom, CECO) nr. 259/68 al Consiliului (15) (denumit în continuare „Statutul funcționarilor”) ar trebui să se aplice funcționarilor sau altor agenți care sunt angajați și își desfășoară activitatea în legătură cu SIS.

(42)

Atât statele membre, cât și eu-LISA ar trebui să întrețină planuri de securitate pentru a facilita punerea în aplicare a obligațiilor privind securitatea și să coopereze pentru a aborda aspectele legate de securitate dintr-o perspectivă comună.

(43)

Autoritățile naționale independente de supraveghere menționate în Regulamentul (UE) 2016/679 și în Directiva (UE) 2016/680 (denumite în continuare „autoritățile de supraveghere”) ar trebui să monitorizeze legalitatea prelucrării datelor cu caracter personal de către statele membre în temeiul prezentului regulament, inclusiv schimbul de informații suplimentare. Autorităților de supraveghere ar trebui să li se acorde resurse suficiente pentru îndeplinirea acestei sarcini. Ar trebui să se stabilească drepturile persoanelor vizate de acces, rectificare și ștergere a datelor lor cu caracter personal stocate în SIS și căile de atac ulterioare în fața instanțelor judecătorești naționale, precum și recunoașterea reciprocă a hotărârilor judecătorești. De asemenea, este oportun să se solicite statistici anuale din partea statelor membre.

(44)

Autoritățile de supraveghere ar trebui să se asigure că, cel puțin din patru în patru ani, se efectuează un audit al operațiunilor de prelucrare a datelor în sistemele naționale din statul membru respectiv în conformitate cu standardele internaționale de audit. Auditul ar trebui să fie efectuat de autoritățile de supraveghere sau autoritățile de supraveghere ar trebui să dispună în mod direct efectuarea auditului de către un auditor independent în materie de protecție a datelor. Auditorul independent ar trebui să rămână sub controlul și responsabilitatea autorităților de supraveghere în cauză, care ar trebui, prin urmare, să dea instrucțiuni auditorului și să definească în mod clar scopul, domeniul de aplicare și metodologia auditului, precum și să ofere îndrumări și să asigure supravegherea auditului și a rezultatelor finale ale acestuia.

(45)

Autoritatea Europeană pentru Protecția Datelor ar trebui să monitorizeze activitățile instituțiilor și organelor Uniunii în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal în temeiul prezentului regulament. Autoritatea Europeană pentru Protecția Datelor și autoritățile de supraveghere ar trebui să coopereze în cadrul activităților de monitorizare a SIS.

(46)

Autoritatea Europeană pentru Protecția Datelor ar trebui să beneficieze de resurse suficiente pentru a-și îndeplini sarcinile care i-au fost încredințate în temeiul prezentului regulament, inclusiv de asistență din partea unor persoane cu expertiză în domeniul datelor biometrice.

(47)

Regulamentul (UE) 2016/794 prevede că Europol susține și consolidează acțiunile întreprinse de autoritățile naționale competente și cooperarea acestora în vederea combaterii terorismului și a altor forme grave de criminalitate și furnizează analize și evaluări ale amenințărilor. Pentru a facilita îndeplinirea de către Europol a sarcinilor care îi revin, în special în cadrul Centrului european privind traficul de migranți, este oportun să se permită accesul Europol la categoriile de semnalări prevăzute în prezentul regulament.

(48)

În vederea eliminării lacunelor în privința schimbului de informații privind terorismul, în special privind luptătorii teroriști străini, ale căror deplasări este extrem de important să fie monitorizate, statele membre sunt încurajate să facă schimb de informații cu Europol privind activitățile legate de terorism. Acest schimb de informații ar trebui să se desfășoare prin intermediul unui schimb de informații suplimentare cu Europol cu privire la semnalările în cauză. În acest scop, Europol ar trebui să creeze o conexiune cu infrastructura de comunicații.

(49)

Este necesar, de asemenea, să se stabilească norme clare privind prelucrarea și descărcarea datelor din SIS de către Europol pentru a se permite o utilizare cuprinzătoare a SIS, cu condiția ca standardele de protecție a datelor să fie respectate, astfel cum se prevede în prezentul regulament și în Regulamentul (UE) 2016/794. În cazurile în care căutările efectuate în SIS de Europol indică existența unei semnalări introduse de un stat membru, Europol nu poate întreprinde acțiunea necesară. Prin urmare, acesta ar trebui să informeze statul membru în cauză printr-un schimb de informații suplimentare cu biroul SIRENE corespunzător, pentru a permite statului membru respectiv să se ocupe de caz.

(50)

Regulamentul (UE) 2016/1624 al Parlamentului European și al Consiliului (16) prevede, în sensul regulamentului respectiv, că statul membru gazdă îi autorizează pe membrii echipelor menționate la articolul 2 punctul 8 din regulamentul respectiv, trimise de Agenția Europeană pentru Poliția de Frontieră și Garda de Coastă, să consulte bazele de date ale Uniunii, în cazul în care această consultare este necesară pentru îndeplinirea obiectivelor operative specificate în planul operativ privind verificările la frontieră, supravegherea frontierelor și returnarea. Alte agenții relevante ale Uniunii, în special Biroul European de Sprijin pentru Azil și Europol, pot, de asemenea, să trimită în cadrul echipelor de sprijin pentru gestionarea migrației experți care nu sunt membri ai personalului respectivelor agenții ale Uniunii. Obiectivul trimiterii echipelor menționate la articolul 2 punctele 8 și 9 din regulamentul respectiv este de a oferi întăriri tehnice și operative statelor membre solicitante, în special celor care se confruntă cu provocări disproporționate legate de migrație. Pentru ca echipele menționate la articolul 2 punctele 8 și 9 din regulamentul respectiv să își îndeplinească sarcinile, acestea au nevoie de accesul la SIS prin intermediul unei interfețe tehnice a Agenției Europene pentru Poliția de Frontieră și Garda de Coastă care să se conecteze la SIS central. În cazul în care căutările efectuate în SIS de echipele menționate la articolul 2 punctele 8 și 9 din Regulamentul (UE) 2016/1624 sau de echipele formate din personal indică existența unei semnalări introduse de un stat membru, membrul echipei sau al personalului nu poate întreprinde acțiunea necesară, cu excepția cazului în care este autorizat în acest sens de statul membru gazdă. Prin urmare, statul membru gazdă ar trebui să fie informat pentru a i se permite să se ocupe de caz. Statul membru gazdă ar trebui să notifice statul membru emitent cu privire la rezultatul pozitiv printr-un schimb de informații suplimentare.

(51)

Dată fiind natura lor tehnică, gradul lor de detaliu și necesitatea de a fi actualizate în mod regulat, anumite aspecte ale SIS nu pot fi reglementate în mod exhaustiv prin prezentul regulament. Aceste aspecte includ, de exemplu, normele tehnice privind introducerea, actualizarea, ștergerea datelor și efectuarea de căutări în acestea și privind calitatea datelor și normele referitoare la datele biometrice, normele privind compatibilitatea și ordinea priorității semnalărilor, privind legăturile dintre semnalări și privind schimbul de informații suplimentare. Prin urmare, ar trebui să i se confere Comisiei competențe de executare cu privire la aceste aspecte. Normele tehnice privind efectuarea de căutări în semnalări ar trebui să ia în considerare buna funcționare a aplicațiilor naționale.

(52)

În vederea asigurării unor condiții uniforme de punere în aplicare a prezentului regulament, ar trebui conferite competențe de executare Comisiei. Respectivele competențe ar trebui exercitate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului (17). Procedura de adoptare a actelor de punere în aplicare în temeiul prezentului regulament și al Regulamentului (UE) 2018/1862 ar trebui să fie aceeași.

(53)

Pentru a se asigura transparența, eu-LISA ar trebui să elaboreze, la doi ani după punerea în funcțiune a SIS în temeiul prezentului regulament, un raport referitor la funcționarea tehnică a SIS central și a infrastructurii de comunicații, inclusiv în ceea ce privește securitatea acestora, și la schimbul bilateral și multilateral de informații suplimentare. Comisia ar trebui să efectueze o evaluare globală din patru în patru ani.

(54)

Pentru a asigura buna funcționare a SIS, competența de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din TFUE ar trebui să fie delegată Comisiei în ceea ce privește determinarea situațiilor în care se pot utiliza fotografii și imagini faciale pentru identificarea persoanelor în alte contexte decât la punctele obișnuite de trecere a frontierei. Este deosebit de important ca, în cursul lucrărilor sale pregătitoare, Comisia să organizeze consultări adecvate, inclusiv la nivel de experți, și ca respectivele consultări să se desfășoare în conformitate cu principiile stabilite în Acordul interinstituțional din 13 aprilie 2016 privind o mai bună legiferare (18). În special, pentru a asigura participarea egală la pregătirea actelor delegate, Parlamentul European și Consiliul primesc toate documentele în același timp cu experții din statele membre, iar experții acestor instituții au acces sistematic la reuniunile grupurilor de experți ale Comisiei însărcinate cu pregătirea actelor delegate.

(55)

Întrucât obiectivele prezentului regulament, și anume instituirea și reglementarea unui sistem de informații al Uniunii și schimbul de informații suplimentare conexe, nu pot să fie realizate în mod satisfăcător de statele membre dar, având în vedere însăși natura lor, acestea pot fi realizate mai bine la nivelul Uniunii, aceasta poate adopta măsuri, în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE). În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este enunțat la articolul respectiv, prezentul regulament nu depășește ceea ce este necesar pentru atingerea acestor obiective.

(56)

Prezentul regulament respectă drepturile fundamentale și principiile recunoscute în special în Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene. În special, prezentul regulament respectă pe deplin protecția datelor cu caracter personal în conformitate cu articolul 8 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, vizând, în același timp, să asigure un mediu sigur pentru toate persoanele care își au reședința pe teritoriul Uniunii și protecția migranților aflați în situație ilegală împotriva exploatării și a traficului de ființe umane. În cazurile referitoare la copii, interesul superior al copilului ar trebui să primeze.

(57)

Costurile estimate aferente actualizării sistemelor naționale și punerii în aplicare a noilor funcționalități prevăzute în prezentul regulament sunt mai mici decât suma rămasă la linia bugetară pentru frontiere inteligente din Regulamentul (UE) nr. 515/2014 al Parlamentului European și al Consiliului (19). Prin urmare, finanțarea atribuită dezvoltării de sisteme informatice de sprijin pentru gestionarea fluxurilor migratorii la frontierele externe în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 515/2014 ar trebui să fie alocată statelor membre și eu-LISA. Costurile financiare aferente actualizării SIS și punerii în aplicare a prezentului regulamentul ar trebui să fie monitorizate. În cazul în care costurile estimate sunt mai ridicate, ar trebui să se pună la dispoziție finanțare din partea Uniunii pentru a sprijini statele membre în conformitate cu cadrul financiar multianual aplicabil.

(58)

În conformitate cu articolele 1 și 2 din Protocolul nr. 22 privind poziția Danemarcei, anexat la TUE și la TFUE, Danemarca nu participă la adoptarea prezentului regulament, acesta nu este obligatoriu pentru respectivul stat membru și nu i se aplică. Deoarece prezentul regulament constituie o dezvoltare a acquis-ului Schengen, Danemarca decide, în conformitate cu articolul 4 din protocolul respectiv, în termen de șase luni de la data la care Consiliul decide cu privire la prezentul regulament daca îl va pune în aplicare în legislația sa națională.

(59)

Prezentul regulament constituie o dezvoltare a dispozițiilor acquis-ului Schengen la care Regatul Unit nu participă, în conformitate cu Decizia 2000/365/CE a Consiliului (20); prin urmare, Regatul Unit nu participă la adoptarea prezentului regulament, acesta nu este obligatoriu pentru respectivul stat membru și nu i se aplică.

(60)

Prezentul regulament constituie o dezvoltare a dispozițiilor acquis-ului Schengen la care Irlanda nu participă, în conformitate cu Decizia 2002/192/CE a Consiliului (21); prin urmare, Irlanda nu participă la adoptarea prezentului regulament, acesta nu este obligatoriu pentru respectivul stat membru și nu i se aplică.

(61)

În ceea ce privește Islanda și Norvegia, prezentul regulament constituie o dezvoltare a dispozițiilor acquis-ului Schengen în înțelesul Acordului încheiat de Consiliul Uniunii Europene și Republica Islanda și Regatul Norvegiei privind asocierea acestora din urmă la implementarea, aplicarea și dezvoltarea acquis-ului Schengen (22), care se află sub incidența articolului 1 punctul G din Decizia 1999/437/CE a Consiliului (23).

(62)

În ceea ce privește Elveția, prezentul regulament constituie o dezvoltare a dispozițiilor acquis-ului Schengen în înțelesul Acordului dintre Uniunea Europeană, Comunitatea Europeană și Confederația Elvețiană cu privire la asocierea Confederației Elvețiene la punerea în aplicare, asigurarea respectării și dezvoltarea acquis-ului Schengen (24), care se află sub incidența articolului 1 punctul G din Decizia 1999/437/CE coroborat cu articolul 3 din Decizia 2008/146/CE a Consiliului (25).

(63)

În ceea ce privește Liechtenstein, prezentul regulament constituie o dezvoltare a dispozițiilor acquis-ului Schengen în înțelesul Protocolului între Uniunea Europeană, Comunitatea Europeană, Confederația Elvețiană și Principatul Liechtenstein privind aderarea Principatului Liechtenstein la Acordul între Uniunea Europeană, Comunitatea Europeană și Confederația Elvețiană privind asocierea Confederației Elvețiene la punerea în practică, aplicarea și dezvoltarea acquis-ului Schengen (26), care se află sub incidența articolului 1 punctul G din Decizia 1999/437/CE, coroborat cu articolul 3 din Decizia 2011/350/UE a Consiliului (27).

(64)

În ceea ce privește Bulgaria și România, prezentul regulament constituie un act care se întemeiază pe acquis-ul Schengen sau se raportează la acesta în înțelesul articolului 4 alineatul (2) din Actul de aderare din 2005 și ar trebui coroborat cu Deciziile 2010/365/UE (28) și (UE) 2018/934 (29) ale Consiliului.

(65)

În ceea ce privește Croația, prezentul regulament constituie un act care se întemeiază pe acquis-ul Schengen sau se raportează la acesta în înțelesul articolului 4 alineatul (2) din Actul de aderare din 2011 și ar trebui coroborat cu Decizia (UE) 2017/733 a Consiliului (30).

(66)

În ceea ce privește Ciprul, prezentul regulament constituie un act care se întemeiază pe acquis-ul Schengen sau se raportează la acesta în înțelesul articolului 3 alineatul (2) din Actul de aderare din 2003.

(67)

Prezentul regulament introduce o serie de îmbunătățiri în SIS care vor spori eficacitatea acestuia, vor consolida protecția datelor și vor extinde drepturile de acces. O parte a respectivelor îmbunătățiri nu necesită dezvoltări tehnice complexe, în timp ce altele necesită modificări tehnice de diferite dimensiuni. Pentru a permite ca îmbunătățirile aduse sistemului să fie disponibile pentru utilizatorii finali cât mai rapid posibil, prezentul regulament introduce modificări ale Regulamentului (CE) nr. 1987/2006 în mai multe etape. O serie de îmbunătățiri aduse sistemului ar trebui să se aplice imediat după intrarea în vigoare a prezentului regulament, iar altele ar trebui să se aplice după unu sau doi ani de la intrarea în vigoare a acestuia. Prezentul regulament ar trebui să se aplice integral în termen de trei ani de la data intrării sale în vigoare. Pentru a evita întârzierile în aplicarea sa, punerea în aplicare pe etape a prezentului regulament ar trebui să fie monitorizată îndeaproape.

(68)

Regulamentul (CE) nr. 1987/2006 ar trebui abrogat de la data aplicării integrale a prezentului regulament.

(69)

Autoritatea Europeană pentru Protecția Datelor a fost consultată în conformitate cu articolul 28 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 45/2001 al Parlamentului European și al Consiliului (31) și a emis un aviz la 3 mai 2017,

(1)

Sistemul de informații Schengen (SIS) este un instrument esențial pentru aplicarea dispozițiilor acquis-ului Schengen, astfel cum este integrat în cadrul Uniunii Europene. SIS este una dintre cele mai importante măsuri compensatorii care contribuie la menținerea unui nivel ridicat de securitate în spațiul de libertate, securitate și justiție al Uniunii, prin sprijinirea cooperării operaționale dintre autoritățile naționale competente, în special polițiștii de frontieră, poliție, autoritățile vamale, autoritățile din domeniul imigrației, autoritățile responsabile cu prevenirea, depistarea, investigarea sau urmărirea penală a infracțiunilor sau cu executarea pedepselor.

(2)

SIS a fost înființat inițial în temeiul dispozițiilor titlului IV din Convenția din 19 iunie 1990 de punere în aplicare a Acordului Schengen din 14 iunie 1985 dintre guvernele statelor din Uniunea Economică Benelux, Republicii Federale Germania și Republicii Franceze privind eliminarea treptată a controalelor la frontierele comune (2) (denumită în continuare „Convenția de punere în aplicare a Acordului Schengen”). Dezvoltarea SIS de a doua generație (SIS II) a fost încredințată Comisiei în temeiul Regulamentului (CE) nr. 2424/2001 al Consiliului (3) și al Deciziei 2001/886/JAI a Consiliului (4). Acest sistem a fost instituit ulterior prin Regulamentul (CE) nr. 1987/2006 al Parlamentului European și al Consiliului (5) și prin Decizia 2007/533/JAI a Consiliului (6). SIS II a înlocuit SIS, astfel cum a fost creat în temeiul Convenției de punere în aplicare a Acordului Schengen.

(3)

La trei ani de la intrarea în funcțiune a SIS II, Comisia a efectuat o evaluare a sistemului în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1987/2006 și cu Decizia 2007/533/JAI. La 21 decembrie 2016, Comisia a prezentat Parlamentului European și Consiliului Raportul privind evaluarea Sistemului de informații Schengen de a doua generație (SIS II) în conformitate cu articolul 24 alineatul (5), articolul 43 alineatul (3) și articolul 50 alineatul (5) din Regulamentul (CE) nr. 1987/2006 și cu articolul 59 alineatul (3) și articolul 66 alineatul (5) din Decizia 2007/533/JAI și documentul de lucru însoțitor. Recomandările formulate în aceste documente ar trebui să se reflecte, după caz, în prezentul regulament.

(4)

Prezentul regulament constituie temeiul juridic pentru SIS în ceea ce privește aspectele care intră în domeniul de aplicare al părții a treia titlul V capitolele 4 și 5 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE). Regulamentul (UE) 2018/1861 al Parlamentului European și al Consiliului (7) constituie temeiul juridic pentru SIS în ceea ce privește aspectele care intră în domeniul de aplicare al părții a treia titlul V capitolul 2 din TFUE.

(5)

Faptul că temeiul juridic pentru SIS constă în instrumente separate nu afectează principiul conform căruia SIS constituie un sistem de informații unic, care ar trebui să funcționeze ca atare. Acesta ar trebui să cuprindă o rețea unică de birouri naționale denumite birourile SIRENE pentru a asigura schimbul de informații suplimentare. Prin urmare, anumite dispoziții ale instrumentelor respective ar trebui să fie identice.

(6)

Este necesar să se specifice obiectivele SIS, anumite elemente ale arhitecturii sale tehnice și ale finanțării sale, să se stabilească norme privind funcționarea și utilizarea sa de la un capăt la altul, precum și să se definească responsabilitățile. Este necesar, de asemenea, să se determine categoriile de date care urmează să fie introduse în sistem, scopurile introducerii și prelucrării acestora și criteriile introducerii acestora. De asemenea, sunt necesare norme care să reglementeze ștergerea semnalărilor, autoritățile abilitate să aibă acces la date, utilizarea datelor biometrice, și care să stabilească normele privind protecția datelor și prelucrarea datelor.

(7)

Semnalările din SIS conțin doar informațiile necesare pentru identificarea unei persoane sau a unui obiect și pentru acțiunea de urmat. Prin urmare, statele membre ar trebui să facă schimb de informații suplimentare referitoare la semnalări atunci când acest lucru este necesar.

(8)

SIS cuprinde un sistem central (SIS central) și sisteme naționale. Sistemele naționale ar putea să conțină o copie integrală sau parțială a bazei de date din SIS, care poate fi utilizată în comun de două sau mai multe state membre. Având în vedere că SIS este cel mai important instrument de schimb de informații în Europa pentru asigurarea securității și a gestionării eficace a frontierelor, este necesar să se asigure funcționarea sa neîntreruptă atât la nivel central, cât și la nivel național. Disponibilitatea SIS ar trebui să fie supusă unei monitorizări atente la nivel central și la nivelul statelor membre, iar orice incident de întrerupere a disponibilității pentru utilizatorii finali ar trebui înregistrat și raportat părților interesate de la nivel național și de la nivelul Uniunii. Fiecare stat membru ar trebui să creeze un sistem de rezervă pentru sistemul său național. De asemenea, statele membre ar trebui să asigure conectarea neîntreruptă cu SIS central prin intermediul unor puncte de conectare duplicate și separate din punct de vedere fizic și geografic. SIS central și infrastructura de comunicații ar trebui să fie operate astfel încât să se asigure funcționarea lor 24 de ore pe zi, șapte zile pe săptămână. Din acest motiv, Agenția Uniunii Europene pentru Gestionarea Operațională a Sistemelor Informatice la Scară Largă în Spațiul de Libertate, Securitate și Justiție („eu-LISA”) instituită prin Regulamentul (UE) 2018/1726 al Parlamentului European și al Consiliului (8) ar trebui să pună în aplicare soluții tehnice care să facă mai sigură disponibilitatea neîntreruptă a SIS, care să fie supuse unei evaluări a impactului independente și unei analize cost-beneficiu.

(9)

Este necesar să se întrețină un manual care să stabilească normele detaliate privind schimbul de informații suplimentare referitoare la acțiunile necesare ca urmare a semnalărilor (denumit în continuare „manualul SIRENE”). Birourile SIRENE ar trebui să asigure schimbul acestor informații în mod rapid și eficient.

(10)

Pentru a se asigura schimbul eficient de informații suplimentare, inclusiv cu privire la acțiunea de urmat specificată în semnalări, este oportun să se consolideze funcționarea birourilor SIRENE prin precizarea cerințelor referitoare la resursele disponibile și la formarea utilizatorilor, precum și la timpul de răspuns la solicitările pe care le primesc din partea altor birouri SIRENE.

(11)

Statele membre ar trebui să se asigure că personalul propriului birou SIRENE are competențele lingvistice și cunoștințele privind dreptul și normele procedurale relevante necesare pentru a-și îndeplini sarcinile.

(12)

Pentru a fi în măsură să beneficieze pe deplin de funcționalitățile SIS, statele membre ar trebui să se asigure că utilizatorii finali și personalul birourilor SIRENE beneficiază periodic de formare, inclusiv cu privire la securitatea datelor, protecția datelor și calitatea datelor. Birourile SIRENE ar trebui să fie implicate în elaborarea programelor de formare. Pe cât posibil, birourile SIRENE ar trebui, de asemenea, să prevadă organizarea de schimburi de personal cu celelalte birouri SIRENE cel puțin o dată pe an. Statele membre sunt încurajate să ia măsurile necesare pentru ca schimbările de personal să nu conducă la pierderi de competențe și de experiență.

(13)

Gestionarea operațională a componentelor centrale ale SIS este efectuată de eu-LISA. Pentru a permite eu-LISA să aloce resursele financiare și de personal necesare care să acopere toate aspectele legate de gestionarea operațională a SIS central și a infrastructurii de comunicații, prezentul regulament ar trebui să îi stabilească în detaliu sarcinile, în special în ceea ce privește aspectele tehnice ale schimbului de informații suplimentare.

(14)

Fără a aduce atingere responsabilității statelor membre pentru exactitatea datelor introduse în SIS și nici rolului birourilor SIRENE de coordonatori de calitate, eu-LISA ar trebui să fie responsabilă cu îmbunătățirea calității datelor prin introducerea unui instrument central de monitorizare a calității datelor și ar trebui să furnizeze rapoarte Comisiei și statelor membre, la intervale regulate. Comisia ar trebui să prezinte Parlamentului European și Consiliului rapoarte referitoare la problemele întâmpinate cu privire la calitatea datelor. Pentru a îmbunătăți și mai mult calitatea datelor din SIS, eu-LISA ar trebui, de asemenea, să ofere formare privind utilizarea SIS organismelor de formare naționale și, pe cât posibil, birourilor SIRENE și utilizatorilor finali.

(15)

Pentru a permite o mai bună monitorizare a utilizării SIS și a analiza tendințele în materie de infracțiuni, eu-LISA ar trebui să fie în măsură să dezvolte un sistem de ultimă generație în vederea elaborării de rapoarte statistice destinate statelor membre, Parlamentului European, Consiliului, Comisiei, Europol, Eurojust și Agenției Europene pentru Poliția de Frontieră și Garda de Coastă, fără a pune în pericol integritatea datelor. Prin urmare, ar trebui să se instituie un registru central. Statisticile păstrate sau obținute din registrul respectiv nu ar trebui să conțină nici un fel de date cu caracter personal. Statele membre ar trebui să comunice statistici referitoare la exercitarea dreptului de acces, la rectificarea datelor inexacte și la ștergerea datelor stocate în mod ilegal, în cadrul cooperării dintre autoritățile de supraveghere și Autoritatea Europeană pentru Protecția Datelor în temeiul prezentului regulament.

(16)

În SIS ar trebui introduse noi categorii de date pentru a permite utilizatorilor finali să ia decizii în cunoștință de cauză pe baza unei semnalări, fără a pierde timp. Prin urmare, pentru a facilita identificarea și a depista identitățile multiple, semnalarea ar trebui să includă în cazul în care astfel de informații sunt disponibile, o trimitere la documentul personal de identificare al persoanei în cauză sau la numărul acestuia și o copie a documentului, color dacă este posibil.

(17)

Autoritățile competente ar trebui să fie în măsură, atunci când este strict necesar, să introducă în SIS informații specifice referitoare la orice caracteristici fizice specifice, obiective și inalterabile ale unei persoane, cum ar fi tatuajele, semnele sau cicatricile.

(18)

În cazul în care sunt disponibile, ar trebui introduse toate datele relevante, în special prenumele persoanei în cauză, atunci când se creează o semnalare, pentru a se reduce la minimum riscul de rezultate fals pozitive și activitățile operaționale inutile.

(19)

SIS nu ar trebui să stocheze datele utilizate pentru efectuarea de căutări, cu excepția păstrării înregistrărilor cu scopul de a verifica dacă respectiva căutare este legală, pentru a monitoriza legalitatea prelucrării datelor, pentru automonitorizare și pentru a asigura funcționarea corespunzătoare a sistemelor naționale, precum și pentru integritatea și securitatea datelor.

(20)

SIS ar trebui să permită prelucrarea datelor biometrice pentru a facilita identificarea fiabilă a persoanelor în cauză. Orice introducere în SIS a fotografiilor, a imaginilor faciale sau a datelor dactiloscopice și orice utilizare a unor astfel de date ar trebui să se limiteze la ceea ce este necesar pentru îndeplinirea obiectivelor urmărite, ar trebui să fie autorizată prin dreptul Uniunii, ar trebui să respecte drepturile fundamentale, inclusiv interesul superior al copilului, și ar trebui să fie în conformitate cu dreptul Uniunii în materie de protecție a datelor, inclusiv cu dispozițiile relevante privind protecția datelor prevăzute în prezentul regulament. În aceeași perspectivă, pentru a se evita inconvenientele cauzate de identificarea eronată a acestora, SIS ar trebui, de asemenea, să permită prelucrarea datelor privind persoanele a căror identitate a fost uzurpată, sub rezerva unor garanții adecvate, a obținerii acordului persoanei în cauză pentru fiecare categorie de date, în special pentru amprentele palmare și al unei limitări stricte a scopurilor în care aceste date cu caracter personal pot fi prelucrate în mod legal.

(21)

Statele membre ar trebui să ia măsurile tehnice necesare astfel încât de fiecare dată când utilizatorii finali au dreptul de a efectua o căutare într-o bază de date națională a poliției sau în materie de imigrație, aceștia să efectueze, de asemenea, căutări în SIS în paralel, sub rezerva principiilor stabilite la articolul 4 din Directiva (UE) 2016/680 a Parlamentului European și a Consiliului (9) și la articolul 5 din Regulamentul (UE) 2016/679 al Parlamentului European și al Consiliului (10). Astfel ar trebui să se garanteze că SIS funcționează ca principală măsură compensatorie în spațiul fără controale la frontierele interne și abordează mai bine dimensiunea transfrontalieră a criminalității și mobilitatea infractorilor.

(22)

Prezentul regulament ar trebui să stabilească condițiile de utilizare a datelor dactiloscopice, a fotografiilor și a imaginilor faciale în scopul identificării și al verificării. În scopul identificării, imaginile faciale și fotografiile ar trebui folosite inițial numai în contextul punctelor obișnuite de trecere a frontierei. O astfel de folosire ar trebui să facă obiectul unui raport din partea Comisiei care să confirme dacă tehnologia este disponibilă, fiabilă și gata pentru a fi utilizată.

(23)

Introducerea unui sistem automat de identificare a amprentelor digitale în cadrul SIS completează mecanismul Prüm existent privind accesul online transfrontalier reciproc la bazele naționale de date ADN și la sistemele naționale automate de identificare a amprentelor digitale desemnate, astfel cum se prevede în Deciziile 2008/615/JAI (11) și 2008/616/JAI (12) ale Consiliului. Căutarea în SIS a datelor dactiloscopice permite o căutare activă a autorului infracțiunii. Prin urmare, ar trebui să fie posibil să se încarce în SIS datele dactiloscopice ale unui autor necunoscut al unei infracțiuni, cu condiția ca persoana căreia îi aparțin respectivele date să poată fi identificată cu un grad foarte ridicat de probabilitate ca autor al unei infracțiuni grave sau al unui act de terorism. Acest lucru este valabil în special în cazul în care datele dactiloscopice sunt găsite pe o armă sau pe orice obiect utilizat la comiterea infracțiunii. Simpla prezență a datelor dactiloscopice la locul infracțiunii nu ar trebui considerată ca indicând cu un grad foarte ridicat de probabilitate faptul că datele dactiloscopice aparțin autorului acesteia. O altă condiție prealabilă pentru crearea unei astfel de semnalări ar trebui să fie ca identitatea persoanei suspectate să nu poată fi stabilită pe baza datelor provenite din orice altă bază de date relevantă de la nivel național, de la nivelul Uniunii sau de la nivel internațional. Dacă în urma căutării datelor dactiloscopice se identifică o potențială corespondență, statul membru ar trebui să efectueze verificări suplimentare cu participarea experților, pentru a stabili dacă amprentele stocate în SIS aparțin persoanei suspectate, și ar trebui să stabilească identitatea persoanei. Procedura ar trebui să fie reglementată de dreptul intern. O astfel de identificare ar putea contribui în mod substanțial la investigație și ar putea conduce la o arestare, sub rezerva îndeplinirii tuturor condițiilor în vederea arestării.

(24)

Ar trebui să se permită căutarea datelor dactiloscopice stocate în SIS cu seturile complete sau incomplete de amprente digitale sau de amprente palmare găsite la locul unei infracțiuni, dacă se poate stabili cu un grad ridicat de probabilitate că aparțin autorului unei infracțiuni grave sau al unei infracțiuni de terorism, cu condiția ca o căutare să fie efectuată simultan în bazele de date naționale relevante de amprente digitale. Ar trebui să se acorde o atenție deosebită stabilirii unor standarde de calitate aplicabile stocării datelor biometrice, inclusiv a datelor dactiloscopice latente.

(25)

Ori de câte ori identitatea unei persoane nu poate fi stabilită prin niciun alt mijloc, ar trebui să se utilizeze datele dactiloscopice în încercarea de identificare. Identificarea unei persoane prin utilizarea datelor dactiloscopice ar trebui să fie permisă în toate cazurile.

(26)

În cazurile clar definite în care datele dactiloscopice nu sunt disponibile, ar trebui să fie posibil să se adauge un profil ADN la o semnalare. Respectivul profil ADN ar trebui să fie accesibil doar utilizatorilor autorizați. Profilurile ADN ar trebui să faciliteze identificarea persoanelor dispărute care au nevoie de protecție, în special a copiilor dispăruți, inclusiv prin autorizarea utilizării profilurilor ADN ale ascendenților direcți, descendenților sau ale fraților ori surorilor pentru a se putea efectua identificarea. Datele ADN ar trebui să conțină doar minimul de informații necesare pentru identificarea persoanei dispărute.

(27)

Profilurile ADN nu ar trebui extrase din SIS decât în cazul în care identificarea este necesară și proporțională în scopurile enunțate în prezentul regulament. Profilurile ADN nu ar trebui extrase sau prelucrate în niciun alt scop decât scopul în care au fost introduse în SIS. Ar trebui să se aplice normele de protecție și de securitate a datelor prevăzute în prezentul regulament. Ar trebui introduse, dacă este necesar, garanții suplimentare atunci când se utilizează profilurile ADN, pentru a se evita riscul de corespondențe false, de piraterie informatică și de partajare neautorizată cu părți terțe.

(28)

SIS ar trebui să conțină semnalări referitoare la persoane căutate în vederea arestării în scopul predării și al extrădării. În afară de semnalări, este oportun să se asigure, prin intermediul birourilor SIRENE, schimbul de informații suplimentare care sunt necesare pentru procedurile de predare și de extrădare. În special, ar trebui să fie prelucrate în SIS datele menționate la articolul 8 din Decizia-cadru 2002/584/JAI a Consiliului (13). Din motive operaționale, este oportun ca statul membru emitent, cu autorizația autorităților judiciare, să suspende temporar disponibilitatea unei semnalări existente în vederea arestării atunci când o persoană care face obiectul unui mandat european de arestare este căutată în mod intens și activ, iar utilizatorii finali care nu sunt implicați în operațiunea de căutare concretă pot pune în pericol succesul acesteia. Indisponibilitatea temporară a acestor semnalări nu ar trebui, în principiu, să depășească 48 de ore.

(29)

Ar trebui să fie posibil să se adauge în SIS o traducere a datelor suplimentare introduse în scopul predării în temeiul mandatului european de arestare și în scopul extrădării.

(30)

SIS ar trebui să conțină semnalări referitoare la persoane dispărute sau vulnerabile care trebuie împiedicate să călătorească pentru a li se asigura protecția sau pentru a se preîntâmpina amenințările la adresa siguranței publice sau ordinii publice. În cazul copiilor, aceste semnalări și procedurile corespunzătoare ar trebui să servească interesul superior al copilului, în conformitate cu articolul 24 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene și cu articolul 3 din Convenția Organizației Națiunilor Unite cu privire la drepturile copilului din 20 noiembrie 1989. În urma unei semnalări referitoare la un copil, autoritățile competente, inclusiv cele judiciare, ar trebui să întreprindă acțiuni și să ia decizii în cooperare cu autoritățile de protecție a copilului. După caz, ar trebui informată linia telefonică națională de urgență pentru copii dispăruți.

(31)

Semnalările referitoare la persoane dispărute care trebuie plasate sub protecție ar trebui introduse la cererea autorității competente. Toți copiii care au dispărut din centrele de primire ale statelor membre ar trebui să facă obiectul unei semnalări privind persoane dispărute în SIS.

(32)

Semnalările referitoare la copiii expuși riscului de răpire de către unul dintre părinți ar trebui introduse în SIS la cererea autorităților competente, inclusiv a autorităților judiciare competente în materia răspunderii părintești, în temeiul dreptului intern. Semnalările referitoare la copiii expuși riscului de răpire de către unul dintre părinți ar trebui introduse în SIS doar în situațiile în care riscul este concret și evident și în circumstanțe limitate. Prin urmare este necesar să se prevadă garanții stricte și adecvate. Atunci când evaluează existența unui risc concret și evident ca un copil să fie scos în mod iminent și ilegal dintr-un stat membru, autoritatea competentă ar trebui să țină cont de situația personală a copilului și de mediul la care acesta este expus.

(33)

Prezentul regulament ar trebui să stabilească o nouă categorie de semnalări pentru anumite categorii de persoane vulnerabile care trebuie împiedicate să călătorească. Persoanele care necesită protecție din motive de vârstă, handicap sau situație familială ar trebui considerate vulnerabile.

(34)

Ar trebui introduse în SIS semnalări referitoare la copiii care trebuie împiedicați să călătorească pentru propria lor protecție, dacă există un risc concret și evident ca aceștia să fie îndepărtați de pe teritoriul unui stat membru sau să îl părăsească. Ar trebui introduse astfel de semnalări în cazul în care călătoria i-ar expune riscului de a deveni victime ale traficului de ființe umane sau ale căsătoriilor forțate, mutilării genitale feminine sau altor forme de violență de gen, de a deveni victime ale infracțiunilor de terorism sau de a fi implicați în acestea, de a fi recrutați sau înrolați în grupări armate sau de a fi obligați să participe activ la ostilități.

(35)

Ar trebui introduse semnalări referitoare la adulții vulnerabili care trebuie împiedicați să călătorească pentru propria lor protecție, în cazul în care călătoria i-ar expune riscului de a deveni victime ale traficului de ființe umane sau ale violenței de gen.

(36)

Pentru a oferi garanții stricte și adecvate, semnalările referitoare la copii sau la alte persoane vulnerabile care trebuie împiedicate să călătorească ar trebui, în cazurile în care acest lucru este prevăzut în dreptul intern, să fie introduse în SIS în urma deciziei unei autorități judiciare sau a deciziei unei autorități competente, confirmată de o autoritate judiciară.

(37)

Ar trebui să se introducă o nouă acțiune de urmat pentru a permite oprirea și interogarea unei persoane pentru ca statul membru emitent să obțină informații detaliate. Respectiva acțiune ar trebui să se aplice cazurilor în care, pe baza unui indiciu clar, o persoană este suspectată că intenționează să comită sau comite oricare dintre infracțiunile menționate la articolul 2 alineatele (1) și (2) din Decizia-cadru 2002/584/JAI, atunci când sunt necesare mai multe informații pentru executarea unei pedepse cu închisoarea sau a unei măsuri de siguranță privative de libertate a unei persoane condamnate pentru oricare dintre infracțiunile menționate la articolul 2 alineatele (1) și (2) din Decizia-cadru 2002/584/JAI, sau dacă există motive să se creadă că respectiva persoană va comite o astfel de infracțiune. De asemenea, această acțiune de urmat nu ar trebui să aducă atingere mecanismelor de asistență judiciară reciprocă existente. Ea ar trebui să furnizeze suficiente informații pentru a se decide cu privire la acțiuni suplimentare. Această nouă acțiune nu ar trebui să implice nici percheziționarea, nici arestarea respectivei persoane. Drepturile procedurale de care beneficiază persoana suspectată sau acuzată în temeiul dreptului Uniunii sau al dreptului intern ar trebui menținute, inclusiv dreptul acesteia de a avea acces la un avocat în conformitate cu Directiva 2013/48/UE a Parlamentului European și a Consiliului (14).

(38)

În cazul semnalărilor referitoare la obiecte căutate pentru a fi confiscate sau folosite ca probe în cadrul procedurilor penale, obiectele în cauză ar trebui să fie confiscate în conformitate cu dreptul intern care stabilește dacă și conform căror condiții se confiscă un obiect, mai ales dacă se află în posesia proprietarului său de drept.

(39)

SIS ar trebui să conțină noi categorii de obiecte de valoare ridicată, cum ar fi produse din domeniul tehnologiei informației care pot fi identificate și care pot face obiectul unei căutări printr-un număr de identificare unic.

(40)

În ceea ce privește semnalările introduse în SIS privind documentele în scopul confiscării sau al folosirii ca probe în cadrul procedurilor penale, termenul „fals” ar trebui înțeles ca referindu-se atât la documentele falsificate, cât și la cele contrafăcute.

(41)

Ar trebui să fie posibil ca un stat membru să aplice unei semnalări o mențiune, denumită „indicator de validitate”, care să arate că acțiunea de urmat pe baza semnalării nu va fi întreprinsă pe teritoriul său. În cazul în care semnalările sunt introduse în vederea arestării sau predării, nicio dispoziție a prezentului regulament nu ar trebui interpretată în scopul de a deroga de la dispozițiile Deciziei-cadru 2002/584/JAI sau de a împiedica aplicarea acestora. Decizia de a adăuga un indicator de validitate unei semnalări în scopul neexecutării unui mandat european de arestare ar trebui să se bazeze numai pe motivele de refuz prevăzute în decizia-cadru menționată.

(42)

În cazul în care s-a adăugat un indicator de validitate și se identifică locul în care se află persoana căutată pentru a fi arestată în vederea predării, locul în care se află persoana ar trebui comunicat întotdeauna autorității judiciare emitente, care poate decide transmiterea unui mandat european de arestare autorității judiciare competente în conformitate cu dispozițiile Deciziei-cadru 2002/584/JAI.

(43)

Statele membre ar trebui să poată stabili legături între semnalările din SIS. Stabilirea unor legături între două sau mai multe semnalări nu ar trebui să aibă efect asupra acțiunii de urmat, asupra perioadei de reexaminare a semnalărilor sau asupra drepturilor de acces la semnalări.

(44)

Semnalările nu ar trebui păstrate în SIS mai mult timp decât este necesar în vederea îndeplinirii scopurilor specifice în care au fost introduse. Perioadele de reexaminare pentru diferite categorii de semnalări ar trebui să fie adecvate scopului acestora. Semnalările referitoare la obiecte care au legătură cu o semnalare referitoare la o persoană ar trebui păstrate numai atât timp cât este păstrată semnalarea referitoare la persoana respectivă. Deciziile de a păstra semnalări referitoare la persoane ar trebui să se bazeze pe o evaluare individuală cuprinzătoare. Statele membre ar trebui să reexamineze semnalările referitoare la persoane și obiecte în cursul perioadelor de reexaminare prevăzute și ar trebui să întocmească statistici referitoare la numărul de semnalări în cazul cărora s-a prelungit perioada de păstrare.

(45)

Introducerea unei semnalări în SIS și prelungirea datei de expirare a valabilității unei semnalări din SIS ar trebui să facă obiectul unei cerințe de proporționalitate care implică examinarea faptului dacă un caz concret este suficient de adecvat, relevant și important pentru a justifica introducerea unei semnalări în SIS. În ceea ce privește infracțiunile de terorism, cazul ar trebui considerat suficient de adecvat, de relevant și de important pentru a justifica o semnalare în SIS. Din motive de siguranță publică sau de securitate națională, statele membre ar trebui să fie autorizate, în mod excepțional, să nu introducă o semnalare în SIS atunci când aceasta este de natură să obstrucționeze cercetările, investigațiile sau procedurile oficiale ori judiciare.

(46)

Este necesar să se stabilească norme în ceea ce privește ștergerea semnalărilor. O semnalare ar trebui să fie păstrată numai pe durata necesară îndeplinirii scopului în care a fost introdusă. Având în vedere practicile divergente ale statelor membre privind determinarea momentului în care o semnalare și-a îndeplinit scopul, este oportun să se prevadă criterii detaliate pentru fiecare categorie de semnalări pentru a stabili momentul în care acestea ar trebui să fie șterse.

(47)

Integritatea datelor din SIS are o importanță majoră. Prin urmare, ar trebui prevăzute garanții adecvate pentru prelucrarea datelor din SIS atât la nivel central, cât și la nivel național, în vederea asigurării securității datelor de la un capăt la altul. Autoritățile implicate în prelucrarea datelor ar trebui să respecte cerințele de securitate prevăzute în prezentul regulament și ar trebui să aplice o procedură uniformă de raportare a incidentelor. Personalul acestora ar trebui să beneficieze de o formare corespunzătoare și să fie informat în legătură cu eventualele infracțiuni și sancțiuni în materie.

(48)

Datele prelucrate în SIS și informațiile suplimentare conexe care fac obiectul schimbului în temeiul prezentului regulament nu ar trebui transferate sau puse la dispoziția țărilor terțe sau a organizațiilor internaționale.

(49)

Este oportun să se acorde acces la SIS serviciilor responsabile cu înmatricularea vehiculelor, a ambarcațiunilor și a aeronavelor pentru a le permite să verifice dacă mijlocul de transport în cauză este căutat deja în statele membre pentru a fi confiscat. De asemenea, este oportun să se acorde acces la SIS serviciilor responsabile cu înregistrarea armelor de foc pentru a le permite să verifice dacă arma de foc în cauză este căutată într-un stat membru pentru a fi confiscată sau dacă există o semnalare referitoare la persoana care solicită înregistrarea.

(50)

Accesul direct la SIS ar trebui acordat numai serviciilor publice competente. Acest acces ar trebui să se limiteze la semnalările privind respectivele mijloace de transport și certificatul ori plăcuța lor de înmatriculare sau privind armele de foc și persoanele care solicită înregistrarea. Orice rezultat pozitiv în SIS ar trebui raportat de aceste servicii organelor de poliție, care ar trebui să ia măsuri suplimentare în conformitate cu semnalarea specifică din SIS și vor notifica statul membru emitent cu privire la rezultatul pozitiv prin intermediul birourilor SIRENE.

(51)

Fără a aduce atingere normelor mai specifice prevăzute în prezentul regulament, actele cu putere de lege și actele administrative naționale adoptate în temeiul Directivei (UE) 2016/680 ar trebui să se aplice prelucrării, inclusiv colectării și comunicării datelor cu caracter personal în temeiul prezentului regulament de către autoritățile naționale competente în scopul prevenirii, depistării, investigării sau urmăririi penale a infracțiunilor de terorism ori a altor infracțiuni grave ori al executării pedepselor. Accesul la datele introduse în SIS și dreptul de a efectua căutări în aceste date al autorităților naționale competente care sunt responsabile de prevenirea, depistarea, investigarea sau urmărirea penală a infracțiunilor de terorism sau a altor infracțiuni grave ori de executarea pedepselor fac obiectul tuturor dispozițiilor relevante din prezentul regulament și al celor din Directiva (UE) 2016/680, astfel cum au fost transpuse în dreptul intern, și în special al monitorizării de către autoritățile de supraveghere menționate în Directiva (UE) 2016/680.

(52)

Fără a aduce atingere normelor mai specifice prevăzute în prezentul regulament în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal, Regulamentul (UE) 2016/679 ar trebui să se aplice prelucrării datelor cu caracter personal de către statele membre în temeiul prezentului regulament, cu excepția cazului în care o astfel de prelucrare este efectuată de către autoritățile naționale competente în scopul prevenirii, investigării, depistării sau urmării penale a infracțiunilor de terorism sau a altor infracțiuni grave.

(53)

Regulamentul (UE) 2018/1725 al Parlamentului European și a Consiliului (15) ar trebui să se aplice prelucrării datelor cu caracter personal de către instituțiile și organele Uniunii atunci când acestea își exercită responsabilitățile care le revin în temeiul prezentului regulament.

(54)

Regulamentul (UE) 2016/794 al Parlamentului European și al Consiliului (16) ar trebui să se aplice prelucrărilor de date cu caracter personal efectuate de către Europol în temeiul prezentului regulament.

(55)

În cazurile în care căutările efectuate în SIS de membrii naționali ai Eurojust și de asistenții acestora indică existența unei semnalări introduse de un stat membru, Eurojust nu poate întreprinde acțiunea solicitată. Prin urmare, Eurojust ar trebui să informeze statul membru în cauză pentru a i se permite să se ocupe de caz.

(56)

Atunci când folosesc SIS, autoritățile competente ar trebui să asigure respectarea demnității și a integrității persoanei ale cărei date sunt prelucrate. Prelucrarea datelor cu caracter personal în sensul prezentului regulament nu trebuie să conducă la discriminarea persoanelor din orice motive, cum ar fi sex, rasă sau origine etnică, religie sau convingeri, handicap, vârstă sau orientare sexuală.

(57)

În ceea ce privește confidențialitatea, dispozițiile relevante din Statutul funcționarilor Uniunii Europene și din Regimul aplicabil celorlalți agenți ai Uniunii prevăzute în Regulamentul (CEE, Euratom, CECO) nr. 259/68 al Consiliului (17) (denumit în continuare „Statutul funcționarilor”) ar trebui să se aplice funcționarilor sau altor agenți care sunt angajați și își desfășoară activitatea în legătură cu SIS.

(58)

Atât statele membre, cât și eu-LISA ar trebui să întrețină planuri de securitate pentru a facilita punerea în aplicare a obligațiilor privind securitatea și ar trebui să coopereze pentru a aborda aspectele legate de securitate dintr-o perspectivă comună.

(59)

Autoritățile naționale independente de supraveghere menționate în Regulamentul (UE) 2016/679 și în Directiva (UE) 2016/680 (denumite în continuare „autoritățile de supraveghere”) ar trebui să monitorizeze legalitatea prelucrării datelor cu caracter personal de către statele membre în temeiul prezentului regulament, inclusiv schimbul de informații suplimentare. Autorităților de supraveghere ar trebui să li se acorde resurse suficiente pentru îndeplinirea acestei sarcini. Ar trebui să se stabilească drepturile persoanelor vizate de acces, rectificare și ștergere a datelor lor cu caracter personal stocate în SIS și căile de atac ulterioare în fața instanțelor judecătorești naționale, precum și recunoașterea reciprocă a hotărârilor judecătorești. De asemenea, este oportun să se solicite statistici anuale din partea statelor membre.

(60)

Autoritățile de supraveghere ar trebui să se asigure că, cel puțin din patru în patru ani, se efectuează un audit al operațiunilor de prelucrare a datelor în sistemele naționale din statele membre respective în conformitate cu standardele internaționale de audit. Auditul ar trebui să fie efectuat de autoritățile de supraveghere sau autoritățile de supraveghere ar trebui să dispună în mod direct efectuarea auditului de către un auditor independent în materie de protecție a datelor. Auditorul independent ar trebui să rămână sub controlul și responsabilitatea autorităților de supraveghere în cauză care ar trebui, prin urmare, să dea instrucțiuni auditorului și să definească în mod clar scopul, domeniul de aplicare și metodologia auditului, precum și să ofere îndrumări și să asigure supravegherea auditului și a rezultatelor finale ale acestuia.

(61)

Autoritatea Europeană pentru Protecția Datelor ar trebui să monitorizeze activitățile instituțiilor și organelor Uniunii în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal în temeiul prezentului regulament. Autoritatea Europeană pentru Protecția Datelor și autoritățile de supraveghere ar trebui să coopereze în cadrul activităților de monitorizare a SIS.

(62)

Autoritatea Europeană pentru Protecția Datelor ar trebui să beneficieze de resurse suficiente pentru a-și îndeplini sarcinile care i-au fost încredințate în temeiul prezentului regulament, inclusiv de asistență din partea unor persoane cu expertiză în domeniul datelor biometrice.

(63)

Regulamentul (UE) 2016/794 prevede că Europol susține și consolidează acțiunile întreprinse de autoritățile naționale competente și cooperarea acestora în vederea combaterii terorismului și a altor forme grave de criminalitate și furnizează analize și evaluări ale amenințărilor. Extinderea drepturilor de acces ale Europol la semnalările referitoare la persoane dispărute ar trebui să îmbunătățească și mai mult capacitatea acestuia de a furniza autorităților naționale de aplicare a legii produse operaționale și analitice cuprinzătoare privind traficul de persoane și exploatarea sexuală a copiilor, inclusiv în mediul online. Aceasta ar contribui la o mai bună prevenire a respectivelor infracțiuni, la protecția potențialelor victime și la investigarea autorilor infracțiunilor. Centrul european de combatere a criminalității informatice din cadrul Europol ar beneficia la rândul său de accesul acordat Europol la semnalările referitoare la persoane dispărute, inclusiv în cazurile autorilor itineranți ai unor infracțiuni sexuale și în cele de abuz sexual asupra copiilor în mediul online, în care autorii infracțiunilor susțin adeseori că au acces sau pot avea acces la copii care ar putea să fi fost înregistrați ca dispăruți.

(64)

În vederea eliminării lacunelor în privința schimbului de informații privind terorismul, în special privind luptătorii teroriști străini, ale căror deplasări este extrem de important să fie monitorizate, statele membre sunt încurajate să facă schimb de informații cu Europol privind activitățile legate de terorism. Acest schimb de informații ar trebui să se desfășoare prin intermediul unui schimb de informații suplimentare cu Europol cu privire la semnalările în cauză. În acest scop, Europol ar trebui să creeze o conexiune cu infrastructura de comunicații.

(65)

Este necesar, de asemenea, să se stabilească norme clare privind prelucrarea și descărcarea datelor din SIS de către Europol pentru a se permite o utilizare cuprinzătoare a SIS, cu condiția ca standardele de protecție a datelor să fie respectate, astfel cum se prevede în prezentul regulament și în Regulamentul (UE) 2016/794. În cazurile în care căutările efectuate în SIS de Europol indică existența unei semnalări introduse de un stat membru, Europol nu poate întreprinde acțiunea necesară. Prin urmare, acesta ar trebui să informeze statul membru în cauză printr-un schimb de informații suplimentare cu biroul SIRENE corespunzător, pentru a permite statului membru respectiv să se ocupe de caz.

(66)

Regulamentul (UE) 2016/1624 al Parlamentului European și al Consiliului (18) prevede, în sensul regulamentului respectiv, că statul membru gazdă îi autorizează pe membrii echipelor menționate la articolul 2 punctul 8 din regulamentul respectiv, trimise de Agenția Europeană pentru Poliția de Frontieră și Garda de Coastă, să consulte bazele de date ale Uniunii, în cazul în care această consultare este necesară pentru îndeplinirea obiectivelor operative specificate în planul operativ privind verificările la frontieră, supravegherea frontierelor și returnarea. Alte agenții relevante ale Uniunii, în special Biroul European de Sprijin pentru Azil și Europol, pot, de asemenea, să trimită în cadrul echipelor de sprijin pentru gestionarea migrației experți care nu sunt membri ai personalului respectivelor agenții ale Uniunii. Obiectivul trimiterii echipelor menționate la articolul 2 punctele 8 și 9 din regulamentul respectiv este de a oferi întăriri tehnice și operative statelor membre solicitante, în special celor care se confruntă cu provocări disproporționate legate de migrație. Pentru ca echipele menționate la articolul 2 punctele 8 și 9 din regulamentul respectiv să își îndeplinească sarcinile, acestea au nevoie de accesul la SIS prin intermediul unei interfețe tehnice a Agenției Europene pentru Poliția de Frontieră și Garda de Coastă care să se conecteze la SIS central. În cazul în care căutările în SIS efectuate de echipele menționate la articolul 2 punctele 8 și 9 din Regulamentul (UE) 2016/1624 sau de echipele formate din personal indică existența unei semnalări introduse de un stat membru, membrul echipei sau personalul nu poate întreprinde acțiunea necesară, cu excepția cazului în care este autorizat în acest sens de statul membru gazdă. Prin urmare, statul membru gazdă ar trebui să fie informat pentru a i se permite să se ocupe de caz. Statul membru gazdă ar trebui să notifice statul membru emitent cu privire la rezultatul pozitiv printr-un schimb de informații suplimentare.

(67)

Dată fiind natura lor tehnică, gradul lor de detaliu și necesitatea de a fi actualizate în mod regulat, anumite aspecte ale SIS nu pot fi reglementate în mod exhaustiv prin prezentul regulament. Aceste aspecte includ, de exemplu, normele tehnice privind introducerea, actualizarea, ștergerea datelor și efectuarea de căutări în acestea și privind calitatea datelor și normele referitoare la datele biometrice, normele privind compatibilitatea și ordinea priorității semnalărilor, privind legăturile dintre semnalări, stabilirea datei de expirare a valabilității semnalărilor în termenul maxim și privind schimbul de informații suplimentare. Prin urmare, ar trebui să i se confere Comisiei competențe de executare cu privire la aceste aspecte. Normele tehnice privind efectuarea de căutări în semnalări ar trebui să ia în considerare buna funcționare a aplicațiilor naționale.

(68)

În vederea asigurării unor condiții uniforme pentru punerea în aplicare a prezentului regulament, ar trebui conferite competențe de executare Comisiei. Respectivele competențe ar trebui exercitate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului (19). Procedura de adoptare a actelor de punere în aplicare în temeiul prezentului regulament și al Regulamentului (UE) 2018/1861 ar trebui să fie aceeași.

(69)

Pentru a se asigura transparența, eu-LISA ar trebui să elaboreze, la doi ani după punerea în funcțiune a SIS în temeiul prezentului regulament, un raport referitor la funcționarea tehnică a SIS central și a infrastructurii de comunicații, inclusiv în ceea ce privește securitatea acestora, și la schimbul bilateral și multilateral de informații suplimentare. Comisia ar trebui să efectueze o evaluare globală din patru în patru ani.

(70)

Pentru a asigura buna funcționare a SIS, competența de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din TFUE ar trebui să fie delegată Comisiei în ceea ce privește noile subcategorii de obiecte care urmează să fie căutate pe baza semnalărilor referitoare la obiecte căutate pentru a fi confiscate sau folosite ca probe în cadrul procedurilor penale și determinarea situațiilor în care se pot utiliza fotografii și imagini faciale pentru identificarea persoanelor în alte contexte decât la punctele obișnuite de trecere a frontierei. Este deosebit de important ca, în cursul lucrărilor sale pregătitoare, Comisia să organizeze consultări adecvate, inclusiv la nivel de experți, și ca respectivele consultări să se desfășoare în conformitate cu principiile stabilite în Acordul interinstituțional din 13 aprilie 2016 privind o mai bună legiferare (20). În special, pentru a asigura participarea egală la pregătirea actelor delegate, Parlamentul European și Consiliul primesc toate documentele în același timp cu experții din statele membre, iar experții acestor instituții au acces sistematic la reuniunile grupurilor de experți ale Comisiei însărcinate cu pregătirea actelor delegate.

(71)

Întrucât obiectivele prezentului regulament, și anume instituirea și reglementarea unui sistem de informații al Uniunii și schimbul de informații suplimentare conexe, nu pot fi realizate în mod satisfăcător de statele membre, dar, având în vedere natura lor, acestea pot fi realizate mai bine la nivelul Uniunii, aceasta poate adopta măsuri, în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE). În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este enunțat la articolul respectiv, prezentul regulament nu depășește ceea ce este necesar pentru atingerea acestor obiective.

(72)

Prezentul regulament respectă drepturile fundamentale și principiile recunoscute în special în Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene. În special, prezentul regulament respectă pe deplin protecția datelor cu caracter personal în conformitate cu articolul 8 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, vizând în același timp să asigure un mediu sigur pentru toate persoanele care își au reședința pe teritoriul Uniunii și o protecție specială pentru copiii care ar putea cădea victimă traficului de persoane sau răpirii. În cazurile care privesc copii, interesul superior al copilului ar trebui să primeze.

(73)

În conformitate cu articolele 1 și 2 din Protocolul nr. 22 privind poziția Danemarcei, anexat la TUE și la TFUE, Danemarca nu participă la adoptarea prezentului regulament, acesta nu este obligatoriu pentru respectivul stat membru și nu i se aplică. Deoarece prezentul regulament constituie o dezvoltare a acquis-ului Schengen, Danemarca decide, în conformitate cu articolul 4 din protocolul respectiv, în termen de șase luni de la data la care Consiliul decide cu privire la prezentul regulament dacă îl va pune în aplicare în legislația sa națională.

(74)

Regatul Unit participă la prezentul regulament, în conformitate cu articolul 5 alineatul (1) din Protocolul nr. 19 privind acquis-ul Schengen integrat în cadrul Uniunii Europene, anexat la TUE și la TFUE, și cu articolul 8 alineatul (2) din Decizia 2000/365/CE a Consiliului (21).

(75)

Irlanda participă la prezentul regulament, în conformitate cu articolul 5 alineatul (1) din Protocolul nr. 19 anexat la Tratatul privind Uniunea Europeană și la Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, și cu articolul 6 alineatul (2) din Decizia 2002/192/CE a Consiliului (22).

(76)

În ceea ce privește Islanda și Norvegia, prezentul regulament constituie o dezvoltare a dispozițiilor acquis-ului Schengen în înțelesul Acordului încheiat de Consiliul Uniunii Europene și Republica Islanda și Regatul Norvegiei privind asocierea acestora din urmă la implementarea, aplicarea și dezvoltarea acquis-ului Schengen (23), care se află sub incidența articolului 1 punctul G din Decizia 1999/437/CE a Consiliului (24).

(77)

În ceea ce privește Elveția, prezentul regulament constituie o dezvoltare a dispozițiilor acquis-ului Schengen în înțelesul Acordului între Uniunea Europeană, Comunitatea Europeană și Confederația Elvețiană cu privire la asocierea Confederației Elvețiene la punerea în aplicare, respectarea și dezvoltarea acquis-ului Schengen (25), care se află sub incidența articolului 1 punctul G din Decizia 1999/437/CE a Consiliului, coroborat cu articolul 3 din Decizia 2008/149/JAI a Consiliului (26).

(78)

În ceea ce privește Liechtenstein, prezentul regulament constituie o dezvoltare a dispozițiilor acquis-ului Schengen în înțelesul Protocolului între Uniunea Europeană, Comunitatea Europeană, Confederația Elvețiană și Principatul Liechtenstein privind aderarea Principatului Liechtenstein la Acordul între Uniunea Europeană, Comunitatea Europeană și Confederația Elvețiană privind asocierea Confederației Elvețiene la punerea în practică, aplicarea și dezvoltarea acquis-ului Schengen (27), care se află sub incidența articolului 1 punctul G din Decizia 1999/437/CE, coroborat cu articolul 3 din Decizia 2011/349/UE a Consiliului (28).

(79)

În ceea ce privește Bulgaria și România, prezentul regulament constituie un act care se întemeiază pe acquis-ul Schengen sau care se raportează la acesta în înțelesul articolului 4 alineatul (2) din Actul de aderare din 2005 și ar trebui coroborat cu Deciziile 2010/365/UE (29) și (UE) 2018/934 (30) ale Consiliului.

(80)

În ceea ce privește Croația, prezentul regulament constituie un act care se întemeiază pe acquis-ul Schengen sau care se raportează la acesta în înțelesul articolului 4 alineatul (2) din Actul de aderare din 2011 și ar trebui coroborat cu Decizia (UE) 2017/733 a Consiliului (31).

(81)

În ceea ce privește Cipru, prezentul regulament constituie un act care se întemeiază pe acquis-ul Schengen sau care se raportează la acesta în înțelesul articolului 3 alineatul (2) din Actul de aderare din 2003.

(82)

Prezentul regulament ar trebui să se aplice Irlandei la date hotărâte în conformitate cu procedurile stabilite în instrumentele relevante privind aplicarea acquis-ului Schengen în cazul acestui stat.

(83)

Prezentul regulament introduce o serie de îmbunătățiri în SIS care vor spori eficacitatea acestuia, vor consolida protecția datelor și vor extinde drepturile de acces. O parte a respectivelor îmbunătățiri nu necesită dezvoltări tehnice complexe, în timp ce altele necesită modificări tehnice de diferite dimensiuni. Pentru a permite ca îmbunătățirile aduse sistemului să fie disponibile pentru utilizatorii finali cât mai rapid posibil, prezentul regulament introduce modificări ale Deciziei 2007/533/JAI în mai multe etape. O serie de îmbunătățiri aduse sistemului ar trebui să se aplice imediat după intrarea în vigoare a prezentului regulament, iar altele ar trebui să se aplice după unu sau doi ani de la intrarea în vigoare a acestuia. Prezentul regulament ar trebui să se aplice integral în termen de trei ani de la data intrării sale în vigoare. Pentru a evita întârzierile în aplicarea sa, punerea în aplicare pe etape a prezentului regulament ar trebui să fie monitorizată îndeaproape.

(84)

Regulamentul (CE) nr. 1986/2006 al Parlamentului European și al Consiliului (32), Decizia 2007/533/JAI și Decizia 2010/261/UE a Comisiei (33) ar trebui abrogate de la data aplicării integrale a prezentului regulament.

(85)

Autoritatea Europeană pentru Protecția Datelor a fost consultată în conformitate cu articolul 28 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 45/2001 al Parlamentului European și al Consiliului (34) și a emis un aviz la 3 mai 2017,