(1)

Articolul 5 din Regulamentul (UE) 2016/1011 prevede că administratorii de indici de referință instituie o funcție de supraveghere permanentă și efectivă care ar trebui să fie îndeplinită de un comitet separat sau de alte mecanisme adecvate de guvernanță.

(2)

Administratorii dispun de puterea discreționară de a concepe cea mai adecvată funcție de supraveghere a indicilor de referință pe care îi furnizează astfel încât să îndeplinească cerințele de la articolul 5 din Regulamentul (UE) 2016/1011. Prezentul regulament stabilește o listă neexhaustivă a mecanismelor adecvate de guvernanță.

(3)

Încredințarea funcției de supraveghere către părți interesate externe poate însemna un aport de cunoștințe de specialitate valoroase, iar participarea acestora poate crește eficacitatea funcției de supraveghere. În cadrul acestei funcții de supraveghere pot apărea însă conflicte de interese generate fie de interesele contradictorii ale membrilor respectivi, fie de relațiile dintre membrii funcției de supraveghere și clienții lor sau alte părți interesate. Pentru a limita astfel de conflicte de interese, ar trebui ca la supravegherea indicilor de referință critici să participe, în măsura posibilului, membri independenți care nu sunt implicați în conflicte de interese, deoarece acești indici sunt importanți pentru integritatea pieței, stabilitatea financiară, consumatori, economia reală și finanțarea gospodăriilor și întreprinderilor din statele membre. În cazurile în care prezentul regulament nu impune prezența unor membri independenți, administratorii ar trebui să adopte alte proceduri pentru soluționarea potențialelor conflicte de interese, cum ar fi excluderea unor membri de la anumite discuții sau retragerea drepturilor de vot ale anumitor membri.

(4)

Persoanele care sunt direct implicate în furnizarea indicelui de referință pot participa, fără a avea drept de vot, la reuniunile funcției de supraveghere deoarece pot oferi informații utile cu privire la activitatea administratorului. Statutul lor de membri fără drept de vot este adecvat pentru a garanta faptul că administratorul nu are o influență necuvenită asupra deciziilor funcției de supraveghere.

(5)

Funcția de supraveghere poate cuprinde mai multe comitete cu competențe specifice și dedicate pentru diferiți indici de referință sau familii de indici de referință ori poate include mai multe funcții care îndeplinesc sarcini diferite, atunci când persoanele care dispun de cunoștințele de specialitate necesare nu pot face parte toate dintr-un singur comitet, de exemplu atunci când acestea se află în regiuni geografice diferite. Aceste funcții de supraveghere necesită numirea unei singure persoane fizice sau a unui comitet care să asigure conducerea funcției de supraveghere și să își asume responsabilitatea interacțiunilor cu organul de conducere al administratorului și cu autoritatea competentă, pentru a facilita centralizarea supravegherii.

(6)

Pentru unii indici de referință semnificativi mai puțin utilizați și mai puțin vulnerabili, este posibil ca o singură persoană fizică să îndeplinească funcția de supraveghere, în cazul în care persoana fizică respectivă poate consacra suficient timp supravegherii indicilor de referință în cauză. În cazul în care funcția de supraveghere este asumată de o persoană fizică, aceasta este scutită de anumite proceduri care nu se pot aplica decât în cazul unui comitet. Având în vedere gradul ridicat de utilizare a indicilor de referință critici și riscurile pe care le pot genera în anumite cazuri, indicii de referință critici nu ar trebui să fie supravegheați de o persoană fizică.

(7)

Pentru a îndeplini responsabilitățile asociate funcției de supraveghere, membrii trebuie să aibă cunoștințe de specialitate atât cu privire la procesul de furnizare a indicelui de referință, cât și cu privire la piața subiacentă pe care indicele de referință urmărește să o măsoare. Aceste cunoștințe de specialitate pot fi obținute de la utilizatorii și contribuitorii activi de pe piețe sau de la furnizorii de date reglementate. O funcție de supraveghere poate beneficia de cunoștințele de specialitate ale contribuitorilor, atât timp cât se iau măsuri adecvate pentru a se asigura absența conflictelor de interese și atât timp cât utilizatorii au un interes în a se asigura că indicele de referință este solid. Prin urmare, este oportun ca utilizatorii și contribuitorii să fie considerați drept membri pentru astfel de indici de referință.

(8)

Funcția de supraveghere este un instrument esențial pentru gestionarea conflictelor de interese la nivelul administratorului, iar pentru a se asigura integritatea acestei funcții, ar trebui ca persoanelor care au fost sancționate pentru încălcări ale normelor privind serviciile financiare, în special pentru manipulare sau tentativă de manipulare în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 596/2014 al Parlamentului European și al Consiliului (2), să li se interzică să devină membri ai unei funcții de supraveghere.

(9)

Părțile interesate externe pot avea un interes în indicele de referință dacă acesta este utilizat pe scară largă pe piețele lor, părțile putând, în acest caz, pune la dispoziție cunoștințe de specialitate suplimentare. Administratorii pot institui proceduri care să le permită să participe în calitate de observatori la funcția de supraveghere.

(10)

Comitetele independente nu pot fi complet separate de organizația administratorului, întrucât deciziile finale cu privire la activitățile administratorului revin organului de conducere, iar un comitet separat ar putea lua decizii fără să aprecieze pe deplin impactul potențial negativ al deciziilor respective asupra activităților administratorului. O funcție de supraveghere integrată în organizația administratorului sau în cea a societății-mamă a grupului de care aparține acesta este, prin urmare, cel mai bine plasată pentru a contesta deciziile administratorului cu privire la indicii de referință pe care îi furnizează.

(11)

Pentru ca organul de supraveghere să își îndeplinească funcțiile care i-au fost atribuite prin Regulamentul (UE) 2016/1011, este important ca acesta să aibă capacitatea de a evalua pe deplin și de a contesta deciziile organului de conducere al administratorului și ca, în caz de dezacord, deliberările funcției de supraveghere în această privință să fie consemnate.

(12)

În vederea asigurării funcționării fără impedimente a funcției de supraveghere, sunt necesare proceduri privind criteriile de selecție a membrilor și observatorilor, privind gestionarea conflictelor de interese și, în cazul în care funcția de supraveghere este asigurată de un comitet, proceduri care să acopere soluționarea litigiilor. Este posibil să existe și alte proceduri corespunzătoare funcției de supraveghere pentru anumite tipuri de indici de referință sau de administratori care nu sunt prevăzute în prezentul regulament, dar care sunt necesare și adecvate pentru guvernanța corectă a indicilor de referință în cauză. Administratorii pot, prin urmare, să introducă proceduri alternative, cu condiția ca procedurile respective să asigure un nivel de supraveghere adecvat.

(13)

Prezentul regulament se bazează pe proiectul de standarde tehnice de reglementare înaintat Comisiei de Autoritatea Europeană pentru Valori Mobiliare și Piețe (ESMA).

(14)

ESMA a efectuat consultări publice deschise cu privire la proiectele de standarde tehnice de reglementare pe care se bazează prezentul regulament, a analizat costurile și beneficiile potențiale aferente și a solicitat avizul Grupului părților interesate din domeniul valorilor mobiliare și piețelor instituit prin articolul 37 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010 (3).

(15)

Administratorilor ar trebui să li se acorde suficient timp pentru a asigura conformitatea cu cerințele prezentului regulament. Prin urmare, prezentul regulament ar trebui să se aplice după două luni de la intrarea sa în vigoare,

(1)

Articolul 11 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2016/1011 prevede că datele de intrare utilizate pentru un indice de referință trebuie să fie adecvate pentru a reprezenta în mod exact și fiabil piața sau realitatea economică pe care indicele de referință este destinat să o măsoare și, de asemenea, că datele respective trebuie să fie verificabile. În plus, în cazul în care datele de intrare sunt furnizate de o funcție de front office, articolul 11 alineatul (3) litera (b) din respectivul regulament prevede că administratorul trebuie să se asigure că contribuitorul dispune de proceduri interne de supraveghere și verificare adecvate.

(2)

Pentru a se calcula corect un indice de referință, este nevoie nu numai să se transmită valorile exacte ale datelor de intrare, ci și ca acestea să fie exprimate în unitatea de măsură a activelor-suport și să reflecte caracteristicile relevante ale activelor respective.

(3)

Caracterul verificabil al datelor de intrare este legat de gradul de exactitate al acestora, care, la rândul său, depinde într-o foarte mare măsură de tipul de date de intrare utilizate. Datele de intrare care nu sunt nici date de tranzacție, nici nu provin dintr-o sursă de date reglementate enumerată la articolul 3 alineatul (1) punctul 24 din Regulamentul (UE) 2016/1011 pot îndeplini totuși cerința de a fi verificabile dacă administratorul are la dispoziție suficiente informații pentru a putea efectua un număr suficient de verificări asupra datelor respective. Administratorul ar trebui, prin urmare, să aibă obligația să se asigure că dispune de informațiile necesare pentru a putea efectua verificările corespunzătoare.

(4)

Pentru a se asigura că datele de intrare sunt adecvate și verificabile, administratorul ar trebui să aibă obligația de a monitoriza datele de intrare la intervale regulate, într-o măsură care să reflecte vulnerabilitatea asociată tipului specific de date de intrare în cauză. Dispozițiile în materie de reglementare și de supraveghere care li se aplică în prezent furnizorilor de date reglementate garantează deja integritatea acestor date. Acest tip de date ar trebui, prin urmare, să facă obiectul unor cerințe de monitorizare mai puțin extinse. Alte tipuri de date de intrare trebuie să fie verificate mai îndeaproape și ar trebui să facă obiectul unor verificări mai detaliate, acesta fiind în special cazul datelor de intrare care nu sunt date de tranzacție, mai ales dacă sunt furnizate de o funcție de front office.

(5)

Atunci când datele de intrare sunt furnizate de contribuitori, o verificare importantă cu scop de monitorizare care trebuie efectuată constă în asigurarea faptului că respectivele date au fost furnizate în termenul stabilit de către administrator. În acest fel se asigură consecvența dintre contribuțiile furnizate de diferiți contribuitori. Atunci când datele de intrare nu sunt furnizate de către contribuitori, trebuie să se verifice, de asemenea, ora la care au fost luate în considerare datele de intrare, pentru a se asigura consecvența dintre diferitele date de intrare. Prin urmare, administratorul ar trebui să aibă obligația să verifice dacă datele de intrare au fost furnizate de contribuitori sau dacă au fost selectate dintr-o sursă specificată în termenul stabilit.

(6)

Este deosebit de important ca elemente esențiale precum moneda, scadența și perioada până la scadență a activului-suport sau tipurile de contrapărți prevăzute de metodologia de elaborare a indicelui de referință să fie verificate în mod corespunzător.

(7)

Supravegherea internă eficace a datelor de intrare furnizate de o funcție de front office se bazează pe instituirea și menținerea unor structuri adecvate în cadrul organizației contribuitorului. Aceste structuri ar trebui în mod normal să includă trei niveluri de control, cu excepția cazului în care dimensiunea organizației contribuitorului nu permite în mod rezonabil respectarea acestui număr. Primul nivel de control ar trebui să includă procesele de asigurare a verificării eficace a datelor de intrare.

(8)

Datele furnizate de o funcție de front office comportă un risc deosebit din cauza conflictului inerent de interese dintre rolul comercial al front office-ului și rolul său de a furniza date de intrare pentru un indice de referință. Prin urmare, este important ca contribuitorul să instituie, să mențină și să aplice, în cadrul celui de-al doilea nivel de control, o politică în materie de conflicte de interese și să efectueze periodic verificări ale datelor de intrare utilizate. În plus, un instrument important care poate fi util în divulgarea și sesizarea către nivelul superior a oricărei abateri sau în depistarea activităților care ar putea afecta integritatea indicelui de referință este instituirea unei proceduri de denunțare a neregulilor care să permită oricărui membru al personalului să semnaleze orice abatere funcției relevante de verificare a conformității sau altei funcții interne corespunzătoare. Administratorul ar trebui, prin urmare, să se asigure că procedurile interne de supraveghere și verificare ale unui contribuitor includ și instituirea, menținerea și aplicarea unei politici în materie de conflicte de interese, precum și instituirea și menținerea unei proceduri de denunțare a neregulilor.

(9)

Prezentul regulament se aplică administratorilor indicilor de referință critici și semnificativi. În conformitate cu principiul proporționalității, regulamentul evită impunerea unei sarcini excesive asupra administratorilor indicilor de referință semnificativi prin faptul că le oferă acestor administratori posibilitatea să opteze să aplice cerințele în materie de conflicte de interese doar pentru conflictele de interese reale sau potențiale care sunt sau ar fi semnificative. În plus, administratorilor ar trebui să li se încredințeze puteri discreționare suplimentare cu privire la modalitățile prin care se pot asigura că un contribuitor dispune de proceduri interne de supraveghere și verificare. Mai exact, administratorii ar trebui să aibă posibilitatea să aplice un regim mai lax pentru anumite cerințe referitoare la procedurile respective, ținând seama de natura, dimensiunea și complexitatea organizației contribuitorului.

(10)

Administratorilor ar trebui să li se acorde suficient timp pentru a asigura conformitatea cu cerințele prezentului regulament. Prin urmare, prezentul regulament ar trebui să înceapă să se aplice la două luni de la intrarea sa în vigoare.

(11)

Prezentul regulament se bazează pe proiectul de standarde tehnice de reglementare înaintat Comisiei de Autoritatea Europeană pentru Valori Mobiliare și Piețe (ESMA).

(12)

ESMA a efectuat consultări publice deschise cu privire la proiectul de standarde tehnice de reglementare pe care se bazează prezentul regulament, a analizat costurile și beneficiile potențiale aferente și a solicitat avizul Grupului părților interesate din domeniul valorilor mobiliare și piețelor, instituit în temeiul articolului 37 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010 al Parlamentului European și al Consiliului (2),

(1)

Articolul 15 din Regulamentul (UE) 2016/1011 prevede obligația administratorului unui indice de referință care se bazează pe date de intrare de la contribuitori să elaboreze un cod de conduită pentru indicele de referință respectiv care să precizeze în mod clar responsabilitățile contribuitorilor în ceea ce privește contribuția cu date de intrare. În cazul în care administratorul furnizează o familie de indici de referință formată din mai mulți indici de referință care se bazează pe date de intrare de la contribuitori, poate fi elaborat un singur cod de conduită pentru întreaga familie de indici de referință. La articolul 15 alineatul (2) din regulamentul menționat sunt enumerate elementele care trebuie să fie incluse, ca o condiție minimă, în fiecare cod de conduită elaborat în temeiul articolului respectiv. Nu este necesar să se elaboreze un cod de conduită în cazul în care indicele de referință este un indice de referință bazat pe date reglementate, în sensul articolului 3 alineatul (1) punctul 24 din respectivul regulament.

(2)

Pentru a se asigura că indicele de referință este stabilit corect, este esențial ca datele de intrare furnizate de contribuitori să aibă toate caracteristicile prevăzute de metodologie și să fie complete. Prin urmare, codul de conduită ar trebui să descrie caracteristicile respective suficient de detaliat și să precizează informațiile datele de care trebuie să țină seama contribuitorul, datele pe care contribuitorul le poate exclude și modul în care contribuitorul trebuie să transmită administratorului datele de intrare.

(3)

Un factor-cheie în asigurarea integrității unui indice de referință care se bazează pe date de intrare de la contribuitori este asigurarea faptului că persoanele numite de un contribuitor să furnizeze date de intrare au competențele, cunoștințele, formarea și experiența corespunzătoare pentru a îndeplini acest rol. Prin urmare, codul de conduită ar trebui să conțină dispoziții care să impună fiecărui contribuitor obligația de a efectua o serie de controale în ceea ce privește persoanele care urmează să devină transmițători, înainte de a-i autoriza să îndeplinească această funcție.

(4)

Fiabilitatea unui indice de referință depinde în mare măsură de corectitudinea datelor de intrare. Prin urmare, este esențial ca, pentru orice intrare suspectă contribuitorii să verifice datele înainte și după transmitere și să confirme, totodată, respectarea cerințelor din codul de conduită. Codul de conduită ar trebui, așadar, să conțină dispoziții care să impună contribuitorilor obligația de a efectua verificări ale datelor înainte și după efectuarea contribuției.

(5)

Riscul de eroare sau de manipulare este, fără îndoială, mai mare în cazurile în care contribuitorii își pot exercita puterea discreționară atunci când contribuie cu date de intrare. Prin urmare, codul de conduită ar trebui să impună contribuitorilor obligația de a stabili politici care să precizeze când, cum și de către cine poate fi exercitată puterea discreționară.

(6)

Codul de conduită ar trebui să conțină dispoziții care să impună contribuitorilor obligația de a ține evidența datelor care au fost luate în considerare pentru fiecare contribuție și a oricărei exercitări a puterii discreționare. Aceste evidențe sunt un instrument esențial pentru a determina dacă un contribuitor a aderat la politicile impuse de codul de conduită menite să asigure furnizarea tuturor datelor de intrare relevante.

(7)

Identificarea și gestionarea corectă a conflictelor de interese la nivelul contribuitorilor este un pas necesar în procesul de asigurare a integrității și a exactității indicelui de referință. Din acest motiv, codul de conduită ar trebui să conțină dispoziții care să impună obligația ca sistemele și controalele instituite de contribuitor să includă un registru al conflictelor de interese în care contribuitorul să înregistreze conflictele de interese identificate și măsurile luate pentru a le gestiona.

(8)

În conformitate cu principiul proporționalității, prezentul regulament evită impunerea unei sarcini administrative excesive administratorilor și contribuitorilor în ceea ce privește indicii de referință semnificativi și nesemnificativi, permițându-le administratorilor de indici de referință semnificativi sau nesemnificativi să elaboreze coduri de conduită mai puțin detaliate decât cele necesare pentru indicii de referință critici.

(9)

Ar trebui să li se acorde administratorilor suficient timp pentru a elabora coduri de conduită care să respecte cerințele prezentului regulament. Prin urmare, prezentul regulament ar trebui să se aplice după două luni de la intrarea sa în vigoare.

(10)

Prezentul regulament se bazează pe proiectul de standarde tehnice de reglementare înaintat Comisiei de Autoritatea Europeană pentru Valori Mobiliare și Piețe.

(11)

Autoritatea Europeană pentru Valori Mobiliare și Piețe a efectuat consultări publice deschise cu privire la proiectul de standarde tehnice de reglementare pe care se bazează prezentul regulament, a analizat costurile și beneficiile potențiale aferente și a solicitat avizul Grupului părților interesate din domeniul valorilor mobiliare și piețelor, instituit prin articolul 37 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010 al Parlamentului European și al Consiliului (2),

(1)

Articolul 16 din Regulamentul (UE) 2016/1011 impune contribuitorilor supravegheați anumite cerințe în materie de guvernanță și control, inclusiv cerința de a dispune de un cadru de control care să asigure integritatea, exactitatea și fiabilitatea datelor de intrare și cerința de a dispune de sisteme și controale eficace pentru a asigura integritatea și fiabilitatea tuturor contribuțiilor cu date de intrare. O parte din aceste cerințe au fost deja abordate la articolele 11 și 15 din Regulamentul (UE) 2016/1011 și în regulamentele delegate aferente. Cu toate acestea, în anumite privințe, dispozițiile prezentului Regulament delegat al Comisiei le depășesc pe cele de la articolele 11 și 15 din Regulamentul (UE) 2016/1011, iar anumiți contribuitori supravegheați s-ar putea să nu facă obiectul dispozițiilor prevăzute la articolele 11 și 15 deoarece contribuie cu date la indici de referință furnizați de administratori care sunt excluși din domeniul de aplicare al Regulamentului (UE) 2016/1011. Pentru a se evita insecuritatea juridică, cerințele stabilite în prezentul Regulament delegat al Comisiei nu aduc atingere articolelor 11 și 15 din Regulamentul (UE) 2016/1011 și regulamentelor delegate aferente și sunt, prin urmare, aplicabile numai în măsura în care completează dispozițiile menționate anterior.

(2)

Cadrul de control stabilit de un contribuitor supravegheat ar trebui să includă o procedură de identificare și gestionare a cazurilor de încălcare a Regulamentului (UE) 2016/1011 și de nerespectare a codului de conduită aplicabil, precum și politici privind denunțarea neregulilor și supravegherea și reexaminarea periodică a procesului de contribuire cu date de intrare. Acest lucru este necesar pentru a le permite contribuitorilor supravegheați să garanteze că acțiunile lor sunt legale și că datele de intrare furnizate sunt exacte și fiabile.

(3)

Formarea pe care transmițătorii angajați de un contribuitor supravegheat au obligația să o urmeze în temeiul articolului 16 alineatul (2) litera (b) din Regulamentul (UE) 2016/1011 ar trebui să includă, de asemenea, o formare privind modul în care indicele de referință este destinat să măsoare piața sau realitatea economică subiacentă și o formare privind toate elementele codului de conduită aplicabil contribuției cu date de intrare. Această formare reprezintă un instrument esențial în asigurarea faptului că transmițătorii de date acționează în mod corespunzător și în conformitate cu metodologia indicelui de referință.

(4)

Măsurile de gestionare a conflictelor de interese pe care trebuie să le instituie un contribuitor supravegheat în temeiul articolului 16 alineatul (2) litera (c) din Regulamentul (UE) 2016/1011 ar trebui să includă măsuri de separare a transmițătorilor de alți angajați ai contribuitorului și măsuri privind politica de remunerare aplicată de contribuitor în cazul transmițătorilor pentru a reduce la minimum stimulentele care i-ar putea determina pe transmițători să manipuleze contribuția cu date de intrare.

(5)

Sistemele de păstrare a evidențelor pe care trebuie să le instituie, în temeiul articolului 16 alineatul (2) litera (d) din Regulamentul (UE) 2016/1011, un contribuitor supravegheat ar trebui să includă cerința de a ține evidența comunicațiilor referitoare la furnizarea datelor de intrare, inclusiv numele transmițătorilor. Acest lucru este necesar pentru a se asigura un nivel adecvat de transparență.

(6)

Dacă le oferim contribuitorilor dreptul de a-și utiliza puterea discreționară, există riscul ca experți diferiți să utilizeze această putere discreționară în mod diferit sau ca același expert să o utilizeze în mod diferit de-a lungul timpului. Puterea discreționară sporește, de asemenea, vulnerabilitatea indicilor de referință relevanți la manipulare. Prin urmare, este necesar ca politicile stabilite în temeiul articolului 16 alineatul (3) din Regulamentul (UE) 2016/1011 să includă un cadru care să asigure coerența în ceea ce privește utilizarea puterii de decizie sau a puterii discreționare și să reducă riscul de manipulare. Un astfel de cadru ar trebui să impună obligația efectuării de revizuiri interne regulate în ceea ce privește aplicarea avizului experților. Acesta ar trebui să identifice, de asemenea, tipurile de informații care trebuie și cele care nu trebuie luate în considerare pentru definirea în mod corespunzător a limitelor puterii discreționare.

(7)

Administratorilor ar trebui să li se acorde suficient timp pentru a asigura conformitatea cu cerințele prezentului regulament. Prin urmare, prezentul regulament ar trebui să se aplice după două luni de la intrarea sa în vigoare.

(8)

Prezentul regulament se bazează pe proiectul de standarde tehnice de reglementare înaintat Comisiei de Autoritatea Europeană pentru Valori Mobiliare și Piețe (ESMA).

(9)

ESMA a efectuat consultări publice deschise cu privire la proiectul de standarde tehnice de reglementare pe care se bazează prezentul regulament, a analizat costurile și beneficiile potențiale aferente și a solicitat avizul Grupului părților interesate din domeniul valorilor mobiliare și piețelor, instituit în temeiul articolului 37 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010 al Parlamentului European și al Consiliului (2),

(1)

Articolul 13 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2016/1011 impune administratorului unui indice de referință sau, după caz, al unei familii de indici de referință obligația de a publica sau de a pune la dispoziție principalele elemente ale metodologiei utilizate pentru determinarea indicelui de referință sau, după caz, a indicilor de referință dintr-o familie de indici de referință, detalii privind procedura de evaluare internă și de aprobare a metodologiei, precum și procedurile de consultare și de notificare a utilizatorilor cu privire la modificările substanțiale ale metodologiei. Prezentul regulament precizează în detaliu informațiile care trebuie furnizate de administratori în ceea ce privește indicii lor de referință semnificativi și indicii lor de referință critici. Această obligație nu se aplică administratorilor care furnizează doar indici de referință nesemnificativi. Administratorii care furnizează atât indici de referință nesemnificativi, cât și indici de referință semnificativi sau critici ar trebui să se conformeze prezentului regulament pentru indicii lor de referință semnificativi și indicii lor de referință critici. ESMA poate publica orientări cu privire la același subiect pentru administratorii de indici de referință nesemnificativi.

(2)

Metodologiile de determinare a indicilor de referință diferă foarte mult. Principalele elemente specificate în prezentul regulament ar trebui, prin urmare, să fie publicate sau puse la dispoziție numai în măsura în care acestea sunt relevante pentru un anumit indice de referință.

(3)

Două dintre principalele elemente ale metodologiei care ar trebui comunicate pentru a asigura fiabilitatea și exactitatea unui indice de referință critic sau semnificativ sunt cantitatea minimă și calitatea minimă a datelor de intrare necesare pentru aplicarea metodologiei și efectuarea calculului. În plus, exercitarea de puteri discreționare pentru determinarea indicilor de referință le mărește vulnerabilitatea la manipulare. Prin urmare, pentru a reduce la minimum acest risc de manipulare, administratorul ar trebui să comunice, în cadrul principalelor elemente ale metodologiei sale, normele clare care le-a definit cu privire la modul și situațiile în care se pot exercita puteri discreționare.

(4)

Pentru a-i ajuta pe utilizatorii potențiali să aleagă cel mai adecvat indice de referință dintr-o paletă de indici de referință potențial adecvați, aceștia ar trebui să primească informații care să le permită să înțeleagă ce vizează să măsoare un indice de referință, ce date de intrare sunt utilizate și în ce mod sunt selectate acestea, care sunt elementele componente ale indicelui de referință, cine este implicat în procesul de colectare a datelor și de calculare a indicilor de referință, în ce situații și în ce măsură se poate recurge la puteri discreționare și care sunt limitările metodologiei, precum și în ce situații și în ce mod ar putea fi modificat indicele de referință.

(5)

Pentru ca utilizatorii și potențialii utilizatori să dispună de suficiente informații despre procesul său de evaluare internă a metodologiei, administratorul ar trebui să își publice politicile și procedurile legate de acest proces, însoțite de detalii privind organele implicate și mecanismele de guvernanță relevante de care dispune, în conformitate cu articolul 4 din Regulamentul (UE) 2016/1011.

(6)

Pentru ca utilizatorii și potențialii utilizatori să înțeleagă modul în care un administrator va organiza consultări cu privire la o modificare substanțială propusă în legătură cu un indice de referință critic sau semnificativ și justificarea modificării respective, administratorul ar trebui să comunice anumite informații, inclusiv modul în care urmează să evalueze impactul modificării propuse.

(7)

În conformitate cu principiul proporționalității, prezentul regulament evită impunerea unei poveri administrative excesive asupra administratorilor indicilor de referință semnificativi (prin opoziție cu indicii de referință critici), permițându-le acestora să opteze, în cazul indicilor lor de referință semnificativi, pentru a reduce informațiile comunicate la un ansamblu mai restrâns de elemente sau pentru a comunica mai puține detalii legate de anumite elemente.

(8)

Prezentul regulament se bazează pe proiectul de standarde tehnice de reglementare înaintat Comisiei de Autoritatea Europeană pentru Valori Mobiliare și Piețe.

(9)

Autoritatea Europeană pentru Valori Mobiliare și Piețe a efectuat consultări publice deschise cu privire la proiectul de standarde tehnice de reglementare pe care se bazează prezentul regulament, a analizat costurile și beneficiile potențiale aferente și a solicitat avizul Grupului părților interesate din domeniul valorilor mobiliare și piețelor, instituit prin articolul 37 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010 al Parlamentului European și al Consiliului (2).

(10)

Pentru a se asigura coerența cu Regulamentul delegat care precizează în detaliu elementele codului de conduită pe care trebuie să îl elaboreze administratorii indicilor de referință bazați pe date de intrare provenite de la contribuitori, este oportun ca aplicarea prezentului regulament delegat să fie amânată cu două luni,

(1)

Conform articolului 25 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2016/1011, administratorul unui indice de referință semnificativ poate decide să nu aplice anumite dispoziții ale regulamentului respectiv. Dacă administratorul decide să nu aplice una sau mai multe dintre dispozițiile respective, autoritatea competentă are puterea de a-i impune administratorului să aplice totuși una sau mai multe dintre dispozițiile respective. Articolul 25 alineatul (3) din regulamentul menționat precizează criteriile pe care o autoritate competentă trebuie să le ia în considerare atunci când evaluează dacă ar fi oportun ca administratorul să aplice respectivele dispoziții.

(2)

Criteriile pe care o autoritate competentă trebuie să le ia în considerare ar trebui să țină seama de natura dispozițiilor prevăzute de Regulamentul (UE) 2016/1011 pe care administratorii indicilor de referință semnificativi pot decide să nu le aplice. Administratorii indicilor de referință semnificativi pot decide să nu aplice anumite dispoziții care le impun obligația de a institui măsuri organizaționale de reducere a riscului de conflicte de interese care apare ca urmare a implicării angajaților lor în furnizarea indicelui de referință. Atunci când iau în considerare criteriile menționate la articolul 25 alineatul (3) literele (a), (c) și (i) din regulamentul menționat, autoritățile competente ar trebui, prin urmare, să analizeze dacă în locul măsurilor organizaționale prevăzute de dispozițiile menționate s-au instituit alte mijloace adecvate care să protejeze integritatea indicelui de referință.

(3)

Atunci când iau în considerare criteriile menționate la articolul 25 alineatul (3) din Regulamentul (UE) 2016/1011, autoritățile competente ar trebui să țină seama, de asemenea, de impactul indicelui de referință asupra unei sau mai multor piețe specifice, asupra economiei în general și de importanța indicelui de referință în asigurarea stabilității financiare. În acest scop, autoritățile competente ar trebui să utilizeze informații care sunt de domeniul public sau care le-au fost puse la dispoziție prin publicare de către administrator sau în alt mod.

(4)

Atunci când iau în considerare criteriul menționat la articolul 25 alineatul (3) litera (f) din Regulamentul (UE) 2016/1011, autoritățile competente ar trebui să analizeze, de asemenea, dacă administratorul dispune de mijloace tehnice și mecanisme de control alternative adecvate pentru a menține continuitatea furnizării indicelui de referință și soliditatea acestuia, ținând seama de natura dispozițiilor pe care administratorul a decis să nu le aplice.

(5)

Administratorii ar trebui să dispună de timp suficient pentru pregătirea cererilor și pentru asigurarea conformității cu cerințele prezentului regulament. Prin urmare, prezentul regulament ar trebui să se aplice după două luni de la intrarea sa în vigoare.

(6)

Prezentul regulament se bazează pe proiectul de standarde tehnice de reglementare înaintat Comisiei de Autoritatea Europeană pentru Valori Mobiliare și Piețe (ESMA).

(7)

ESMA a efectuat consultări publice deschise cu privire la proiectul de standarde tehnice de reglementare pe care se bazează prezentul regulament, a analizat costurile și beneficiile potențiale aferente și a solicitat avizul Grupului părților interesate din domeniul valorilor mobiliare și piețelor, instituit în temeiul articolului 37 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010 al Parlamentului European și al Consiliului (2),

(1)

Articolul 27 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2016/1011 prevede faptul că administratorii trebuie să publice o declarație privind indicele de referință sau familia de indici de referință în cazul în acesta (aceasta) poate fi utilizat(ă) în Uniune.

(2)

Declarațiile privind indicele de referință ar trebui să includă informații complete în ceea ce privește piața sau realitatea economică pe care indicele de referință sau familia de indici de referință este destinat(ă) să o măsoare, împreună cu o explicație a cazurilor în care măsurarea pieței sau a realității economice respective ar putea deveni nefiabilă. Acest lucru este necesar deoarece utilizatorii și utilizatorii potențiali se bazează pe aceste informații pentru a înțelege pe deplin indicele de referință sau familia de indici de referință.

(3)

Declarațiile privind indicele de referință ar trebui să indice puterea discreționară utilizată în metodologia indicelui de referință, precum și procesul de evaluare ex-post al exercitării acestei puteri discreționare. Această informație este esențială pentru a se garanta că utilizatorii și utilizatorii potențiali au capacitatea necesară de a înțelege vulnerabilitatea indicelui de referință sau a familiei de indici de referință la manipulare.

(4)

Diferitele tipuri de indici de referință (și anume, indicii de referință bazați pe date reglementate, indicii de referință bazați pe rata dobânzii, indicii de referință bazați pe mărfuri, indicii de referință critici, indicii de referință semnificativi și indicii de referință nesemnificativi) fac obiectul unor cerințe diferite în temeiul Regulamentului (UE) 2016/1011. Prin urmare, declarația privind indicele de referință ar trebui să identifice în mod clar și neechivoc tipul sau tipurile de indici de referință din care face parte indicele de referință sau familia de indici de referință.

(5)

În ceea ce privește indicii de referință critici, declarația privind indicele de referință ar trebui să conțină informații suplimentare care să explice motivul pentru care indicele de referință este recunoscut, în temeiul Regulamentului (UE) 2016/1011, drept indice de referință critic, astfel încât utilizatorii și utilizatorii potențiali să dispună de informațiile necesare pentru a înțelege pe ce bază a fost recunoscut drept critic indicele de referință.

(6)

Utilizarea datelor reglementate îi scutește pe administratori și pe contribuitorii lor de anumite obligații prevăzute în Regulamentul (UE) 2016/1011. Așadar, pentru indicii de referință bazați pe date reglementate, administratorii ar trebui să fie obligați să indice sursele de date utilizate și motivele pentru care indicele de referință se califică drept indice de referință bazat pe date reglementate.

(7)

Dat fiind caracterul lor special, indicii de referință bazați pe rata dobânzii și indicii de referință bazați pe mărfuri trebuie să respecte dispozițiile din anexele specifice la Regulamentul (UE) 2016/1011 în locul sau în completarea cerințelor de la titlul II din regulamentul respectiv. Administratorii unor astfel de indici de referință ar trebui să menționeze acest lucru în declarația privind indicele de referință, astfel încât utilizatorii și utilizatorii potențiali să fie informați în acest sens.

(8)

Administratorii indicilor de referință critici trebuie să se conformeze unui regim de reglementare mai strict în temeiul Regulamentului (UE) 2016/1011. Prin urmare, este important ca utilizatorii și utilizatorii potențiali să fie informați în mod corespunzător de acest lucru.

(9)

În cazul în care un indice de referință prezintă caracteristici corespunzătoare mai multor tipuri diferite de indici de referință, dispozițiile specifice prevăzute în prezentul regulament pentru tipurile respective de indici de referință ar trebui să se aplice în paralel și în plus față de cerințele generale de publicare, astfel încât utilizatorii și utilizatorii potențiali să dispună de informații complete cu privire la toate caracteristicile indicelui de referință.

(10)

În conformitate cu principiul proporționalității, prezentul regulament evită impunerea unei sarcini administrative excesive administratorilor de indicii de referință semnificativi și nesemnificativi, prevăzând un set mai limitat de informații care trebuie incluse în declarația privind indicele de referință pentru indicii de referință semnificativi și nesemnificativi.

(11)

Prezentul regulament se bazează pe proiectul de standarde tehnice de reglementare înaintat Comisiei de Autoritatea Europeană pentru Valori Mobiliare și Piețe.

(12)

Autoritatea Europeană pentru Valori Mobiliare și Piețe a efectuat consultări publice deschise cu privire la proiectul de standarde tehnice de reglementare pe care se bazează prezentul regulament, a analizat costurile și beneficiile potențiale aferente și a solicitat avizul Grupului părților interesate din domeniul valorilor mobiliare și piețelor, instituit prin articolul 37 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010 al Parlamentului European și al Consiliului (2).

(13)

Pentru a se asigura coerența cu Regulamentul delegat care precizează în detaliu elementele codului de conduită pe care trebuie să îl elaboreze administratorii indicilor de referință bazați pe date de intrare provenite de la contribuitori, este oportun ca aplicarea prezentului regulament delegat să fie amânată cu două luni,

(1)

Articolul 30 din Regulamentul (UE) 2016/1011 stabilește condițiile în care se poate autoriza utilizarea în Uniune a indicilor de referință furnizați de un administrator cu sediul într-o țară terță. Una dintre aceste condiții este de a se fi adoptat o decizie de echivalare prin care cadrul juridic și practicile de supraveghere din țara terță respectivă sunt recunoscute ca fiind echivalente. La articolul 30 alineatul (4) se prevede că ESMA stabilește acorduri de cooperare cu autoritatea competentă din orice țară terță în legătură cu care s-a adoptat o decizie de echivalare.

(2)

Acordurile de cooperare ar trebui să le permită ESMA și autorității competente din țara terță să își comunice reciproc toate informațiile pertinente pentru îndeplinirea atribuțiilor lor respective de supraveghere. Comisia poate adopta un anumit număr de decizii de echivalare, în urma cărora indicii de referință furnizați de administratori cu sediul în fiecare dintre țările în cauză pot fi eligibili pentru a fi utilizați de către entitățile supravegheate din Uniune. Prin urmare, este important ca fiecare set de acorduri de cooperare să conțină aceleași cerințe minime în ceea ce privește formularele și procedurile care trebuie să fie folosite pentru schimbul de informații, inclusiv aceleași dispoziții referitoare la confidențialitate și aceleași condiții de utilizare a informațiilor obținute în temeiul acordurilor de cooperare.

(3)

Autoritățile competente din țările terțe ale căror cadre juridice și practici de supraveghere au fost recunoscute ca fiind echivalente vor fi înștiințate în mod adecvat cu privire la toate evenimentele relevante și schimbările de circumstanțe susceptibile să îi afecteze pe administratorii de indici de referință din jurisdicția lor. În cazul în care entitățile supravegheate utilizează în Uniune indici de referință furnizați de administratori din jurisdicțiile respective, este oportun ca autoritățile competente din acele jurisdicții să informeze ESMA cu privire la astfel de evenimente și schimbări. Prin urmare, acordurile de cooperare ar trebui să includă dispoziții potrivit cărora ESMA să fie informată cu privire la toate aceste evenimente și schimbări.

(4)

În mod similar, autoritățile competente din țările terțe trebuie să fie ținute la curent cu activitățile administratorilor pe care îi supraveghează. Acordurile de cooperare ar trebui, prin urmare, să prevadă ca ESMA să informeze autoritatea competentă a unei țări terțe în cazul în care administratorii supravegheați de autoritatea respectivă îi notifică ESMA consimțământul ca indicii lor de referință să fie utilizați de către entități supravegheate din Uniune.

(5)

Cu excepția obligației prevăzute la articolul 31 din Regulamentul (UE) 2016/1011 de a retrage înregistrarea unor administratori situați într-o țară terță, ESMA nu are competențe directe de supraveghere a administratorilor situați în țări terțe. ESMA se bazează deci pe supravegherea efectuată de autoritatea competentă din țara terță respectivă și pe cooperarea cu această autoritate. Acordurile de cooperare ar trebui așadar să includă dispoziții prin care să fie definite rolurile diferitelor părți implicate în cooperarea în materie de supraveghere, inclusiv în ceea ce privește inspecțiile la fața locului.

(6)

Articolul 32 alineatul (5) al treilea paragraf litera (a) din Regulamentul (UE) 2016/1011 prevede obligația ca acordurile de cooperare dintre autoritățile competente din țările terțe și autoritățile competente din statele membre de referință să aibă același conținut minim ca acordurile de cooperare dintre ESMA și autoritățile competente din țările terțe. Prin urmare, este necesar ca la stabilirea conținutului minim al acordurilor de cooperare cu ESMA să se asigure că acest conținut este adecvat și pentru acordurile de cooperare prevăzute la articolul 32 alineatul (5).

(7)

Prezentul regulament se bazează pe proiectele de standarde tehnice de reglementare transmise Comisiei de către ESMA.

(8)

ESMA nu a efectuat consultări publice deschise cu privire la proiectele de standarde tehnice de reglementare pe care se bazează prezentul regulament și nici nu a analizat costurile și beneficiile potențiale aferente, deoarece ESMA a ajuns la concluzia că acest lucru ar fi fost disproporționat în raport cu domeniul de aplicare și cu impactul proiectelor de standarde tehnice de reglementare, ținând seama de faptul că standardele tehnice de reglementare ar privi în mod direct doar autoritățile competente din țările terțe, autoritățile competente din statele membre și ESMA, nu și participanții la piață.

(9)

ESMA a solicitat punctul de vedere al Grupului părților interesate din domeniul valorilor mobiliare și piețelor, instituit în baza articolului 37 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010 al Parlamentului European și al Consiliului (2).

(10)

Administratorilor ar trebui să li se acorde suficient timp pentru a asigura conformitatea cu cerințele prezentului regulament. Prin urmare, prezentul regulament ar trebui să se aplice după două luni de la intrarea sa în vigoare,

(1)

Administratorul unui indice de referință situat într-o țară terță poate solicita recunoașterea în Uniune. În cererea de recunoaștere, administratorul respectiv trebuie să prezinte o imagine cuprinzătoare asupra măsurilor, politicilor și procedurilor pe care le-a stabilit pentru a îndeplini cerințele aplicabile prevăzute în Regulamentul (UE) 2016/1011. Obiectivul prezentului regulament este să asigure că autoritățile competente din întreaga Uniune primesc informații uniforme și coerente de la administratorii de indici de referință din țări din afara UE care depun o cerere de recunoaștere.

(2)

Cererea de recunoaștere ar trebui să conțină informații referitoare la alegerea statului membru de referință, în temeiul articolului 32 alineatul (4) din Regulamentul (UE) 2016/1011, și la reprezentantul legal din statul membru de referință. Aceste informații ar trebui să permită autorității competente a statului membru de referință să se convingă că statul membru de referință a fost identificat în mod corect și că un reprezentant legal al administratorului dintr-o țară din afara UE este stabilit în statul membru respectiv și are competența de a acționa în conformitate cu Regulamentul (UE) 2016/1011.

(3)

Pentru ca autoritatea competentă să evalueze dacă există conflicte de interese care decurg din interesele de afaceri ale proprietarilor solicitantului care ar putea afecta independența solicitantului și, prin urmare, exactitatea și integritatea indicelui de referință, solicitantul ar trebui să furnizeze informații cu privire la activitățile proprietarilor săi și la structura de proprietate a societăților sale mamă.

(4)

Solicitantul ar trebui să pună la dispoziție informații privind componența, funcționarea și gradul de independență ale organelor sale de conducere, astfel încât autoritatea competentă să evalueze dacă structura de guvernanță corporativă garantează independența administratorului la calcularea indicelui de referință, precum și evitarea conflictelor de interese.

(5)

În scopul evaluării modului în care sunt eliminate sau gestionate și divulgate conflictele de interese, solicitantul ar trebui să furnizeze autorității competente o explicație cu privire la modul în care sunt identificate, înregistrate, gestionate, atenuate, prevenite și remediate eventualele conflicte de interese.

(6)

Pentru a-i permite autorității competente să evalueze pertinența și soliditatea structurii sale de control intern, a funcției sale de supraveghere și a cadrului său de responsabilitate, furnizorul solicitant ar trebui să prezinte autorității competente politicile și procedurile de monitorizare a activităților de furnizare a unui indice de referință sau a unei familii de indici de referință.

(7)

Cererea de recunoaștere ar trebui să includă informații care să demonstreze că controalele privind datele de intrare, pe baza cărora sunt calculate criteriile de referință furnizate de solicitant, sunt adecvate pentru a asigura reprezentativitatea, exactitatea și integritatea acestor date.

(8)

Pentru ca autoritatea competentă să fie în măsură să evalueze dacă indicii de referință furnizați de către solicitant sunt adecvați pentru a fi utilizați în continuare în Uniune sau pentru a fi utilizați în viitor în Uniune, urmărindu-se în ultima instanță includerea lor în registrul prevăzut la articolul 36 din Regulamentul (UE) 2016/1011, cererea de recunoaștere ar trebui să includă o listă a tuturor indicilor de referință furnizați de solicitant care sunt deja utilizați în Uniune sau care se dorește să fie utilizați în viitor în Uniune, precum și o descriere a acestora.

(9)

Informațiile privind natura și caracteristicile indicilor de referință furnizați de solicitant sunt utile, acestea permițându-i autorității competente să determine dacă trebuie efectuată o evaluare a conformității cu cerințele aplicabile din Regulamentul (UE) 2016/1011 în ceea ce privește oricare dintre regimurile speciale aplicabile, indicii de referință bazați pe date reglementate și indicii de referință bazați pe mărfuri care nu se bazează pe date furnizate de contribuitori, dintre care majoritatea sunt entități supravegheate, astfel cum se prevede în Regulamentul (UE) 2016/1011.

(10)

În cazul în care solicitantul consideră că unul sau mai mulți dintre indicii pe care îi furnizează este (sunt) semnificativ(i) sau nesemnificativ(i), acesta ar trebui să includă în cererea de recunoaștere informații privind gradul de utilizare a indicelui (indicilor) respectiv(i) în Uniune, astfel încât autoritatea competentă să poată evalua dacă s-a stabilit în mod corect clasificarea ca semnificativ sau nesemnificativ. Indicii de referință furnizați de solicitant care nu sunt încă utilizați în Uniune și care sunt incluși în cererea de recunoaștere deoarece se urmărește utilizarea lor potențială în Uniune sunt considerați, în conformitate cu articolul 3 alineatul (1) punctul 27 din Regulamentul (UE) 2016/1011, indici de referință nesemnificativi.

(11)

Prezentul regulament se bazează pe proiectul de standarde tehnice de reglementare înaintat Comisiei de Autoritatea Europeană pentru Valori Mobiliare și Piețe (ESMA).

(12)

ESMA a efectuat consultări publice deschise cu privire la proiectul de standarde tehnice de reglementare pe care se bazează prezentul regulament, a analizat costurile și beneficiile potențiale aferente și a solicitat avizul Grupului părților interesate din domeniul valorilor mobiliare și piețelor înființat în conformitate cu articolul 37 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010 al Parlamentului European și al Consiliului (2).

(13)

Administratorii ar trebui să dispună de timp suficient pentru pregătirea cererilor și pentru asigurarea conformității cu cerințele prezentului regulament și cu standardele tehnice de reglementare menționate în anexă. Prin urmare, prezentul regulament ar trebui să se aplice după două luni de la intrarea sa în vigoare,

(1)

Prezentul regulament stabilește informațiile pe care autoritatea competentă ar trebui să le primească într-o cerere de autorizare sau de înregistrare a unui administrator de indici de referință, în funcție de caracteristicile solicitantului sau de indicii de referință furnizați și destinați utilizării în Uniune. Precizarea informațiilor care trebuie furnizate în cererea de autorizare și în cererea de înregistrare promovează un proces comun și coerent în întreaga Uniune.

(2)

Este important ca autoritatea competentă să primească informațiile prevăzute în prezentul regulament pentru a putea evalua dacă măsurile luate de solicitant în vederea autorizării sau a înregistrării îndeplinesc cerințele stabilite în Regulamentul (UE) 2016/1011.

(3)

Pentru ca autoritatea competentă să evalueze dacă eventualele conflicte de interese care decurg din activitatea legată de indicii de referință și din interesele de afaceri ale proprietarilor solicitantului ar putea afecta independența solicitantului atunci când se calculează indicele de referință și, prin urmare, exactitatea și integritatea indicelui de referință, solicitantul ar trebui să fie obligat să furnizeze informații cu privire la activitățile proprietarilor săi și la structura de proprietate a societăților sale mamă.

(4)

Pentru calcularea indicelui de referință, solicitantul ar trebui să pună la dispoziție informații privind componența, funcționarea și independența organelor sale de conducere, astfel încât autoritatea competentă să poată evalua dacă structura de guvernanță corporativă garantează atât independența solicitantului la calcularea indicelui de referință, cât și evitarea și gestionarea conflictelor de interese.

(5)

Solicitantul ar trebui să furnizeze informații cu privire la politicile și procedurile sale de identificare, gestionare, atenuare și divulgare a conflictelor de interese în ceea ce privește activitatea sa de furnizare de indici de referință sau de familii de indici de referință. În cazul indicilor de referință critici, dată fiind importanța lor sistemică mai mare, un solicitant ar trebui să furnizeze autorității competente un inventar actualizat al conflictelor de interese existente, împreună cu o explicație a modului în care sunt gestionate acestea.

(6)

Pentru a-i permite autorității competente să evalueze pertinența și soliditatea structurii sale de control intern, a funcției sale de supraveghere și a cadrului său de responsabilitate, solicitantul ar trebui să prezinte politicile și procedurile de monitorizare a activităților de furnizare a unui indice de referință sau a unei familii de indici de referință. Aceste informații sunt necesare pentru ca autoritatea competentă să poată evalua dacă politicile și procedurile respective îndeplinesc cerințele prevăzute în Regulamentul (UE) 2016/1011.

(7)

Ar trebui incluse în cerere și informații care să demonstreze autorității competente că controalele privind datele de intrare utilizate pentru determinarea indicilor de referință furnizați de solicitant sunt suficiente pentru a asigura reprezentativitatea, exactitatea și integritatea acestor date și că metodologia aplicată pentru calcularea indicilor de referință are toate caracteristicile impuse de Regulamentul (UE) 2016/1011.

(8)

Pentru ca autoritatea competentă să poată evalua reprezentativitatea indicelui de referință pentru realitatea economică pe care dorește să o măsoare, solicitantul ar trebui să furnizeze autorității competente o descriere a indicelui de referință sau a familiei de indici de referință pe care îi furnizează sau intenționează să îi furnizeze, precum și a tipului de indici de referință în care se încadrează aceștia, în conformitate cu dispozițiile Regulamentului (UE) 2016/1011. Tipul în care se încadrează indicele de referință trebuie evaluat în funcție de cunoștințele de care dispune solicitantul și ar trebui să fie furnizat împreună cu indicarea surselor de date utilizate, astfel încât autoritatea competentă să poată stabili fiabilitatea și exhaustivitatea informațiilor subiacente.

(9)

Atunci când solicitantul este o persoană fizică, conținutul unei cereri de autorizare sau de înregistrare ar trebui să fie stabilit în mod specific, întrucât structura organizațională a administratorului va fi foarte diferită de cea a unei persoane juridice.

(10)

Prezentul regulament se bazează pe proiectul de standarde tehnice de reglementare înaintat Comisiei de Autoritatea Europeană pentru Valori Mobiliare și Piețe.

(11)

Autoritatea Europeană pentru Valori Mobiliare și Piețe a efectuat consultări publice deschise cu privire la proiectul de standarde tehnice de reglementare pe care se bazează prezentul regulament, a analizat costurile și beneficiile potențiale aferente și a solicitat avizul Grupului părților interesate din domeniul valorilor mobiliare și piețelor, instituit în temeiul articolului 37 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010 al Parlamentului European și al Consiliului (2),

(12)

Administratorii ar trebui să dispună de timp suficient pentru pregătirea cererilor și pentru asigurarea conformității cu cerințele prezentului regulament și cu standardele tehnice de reglementare menționate în anexă. Prin urmare, prezentul regulament ar trebui să se aplice după două luni de la intrarea sa în vigoare,

(1)

Regulamentul (UE) 2015/2283 prevede că doar alimentele noi autorizate și incluse în lista Uniunii pot fi introduse pe piață pe teritoriul Uniunii.

(2)

În temeiul articolului 8 din Regulamentul (UE) 2015/2283, s-a adoptat Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2017/2470 al Comisiei (2) de stabilire a listei Uniunii cu alimentele noi autorizate.

(3)

În temeiul articolului 12 din Regulamentul (UE) 2015/2283, Comisia trebuie să decidă cu privire la autorizarea și introducerea pe piața Uniunii a unui aliment nou, precum și cu privire la actualizarea listei Uniunii.

(4)

La data de 5 august 2016, societatea Biova, LLC (denumită în continuare „solicitantul”) a depus, la autoritatea competentă din Danemarca, o cerere de introducere pe piața Uniunii a hidrolizatului din membrană de ou ca ingredient alimentar nou în sensul articolului 1 alineatul (2) litera (e) din Regulamentul (CE) nr. 258/97 al Parlamentului European și al Consiliului (3). Prin cerere se solicită autorizarea utilizării hidrolizatului din membrană de ou în suplimentele alimentare pentru populația adultă generală.

(5)

În temeiul articolului 35 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2015/2283, orice cerere de introducere pe piață pe teritoriul Uniunii a unui aliment nou care este prezentată unui stat membru în conformitate cu articolul 4 din Regulamentul (CE) nr. 258/97 și care nu a făcut obiectul unei decizii finale înainte de data de 1 ianuarie 2018 beneficiază de același tratament ca și o cerere introdusă în conformitate cu Regulamentul (UE) 2015/2283.

(6)

Deși cererea de introducere pe piață a hidrolizatului din membrană de ou ca aliment nou în Uniune a fost prezentată unui stat membru în conformitate cu articolul 4 din Regulamentul (CE) nr. 258/97, ea îndeplinește, de asemenea, cerințele prevăzute în Regulamentul (UE) 2015/2283.

(7)

Autoritatea competentă din Danemarca a emis raportul de evaluare inițială la 7 iunie 2017. În respectivul raport, autoritatea a ajuns la concluzia că hidrolizatul din membrană de ou îndeplinește criteriile aplicabile ingredientelor alimentare noi prevăzute la articolul 3 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 258/97.

(8)

La 12 iunie 2017, Comisia a transmis raportul de evaluare inițială celorlalte state membre. Celelalte state membre au formulat obiecții motivate în termenul de 60 de zile prevăzut la articolul 6 alineatul (4) primul paragraf din Regulamentul (CE) nr. 258/97 cu privire la procesul de fabricare, la compoziție, la datele toxicologice și la potențialele interacțiuni dintre alimentul nou și medicamentele luate de persoanele cu dureri articulare.

(9)

Printr-o cerere ulterioară depusă la 5 ianuarie 2018, solicitantul a cerut Comisiei protecția datelor care fac obiectul dreptului de proprietate pentru o serie de studii prezentate în sprijinul cererii, și anume o descriere detaliată a procesului de fabricație, raportul grupului de experți asupra statutului GRAS („considerat în general inofensiv”) al BiovaFlex (4), o analiză a membranei de coajă de ou solubilizate folosind inhibiția RAST (Radioallergosorbent Test) (5), rezultatele unui test cantitativ al alergenilor din ou (6), un test in vitro de micronucleu pe celule TK6 de mamifere (7), un studiu de toxicitate orală acută (8), un test de mutație bacteriană inversă (8), un studiu-pilot asupra siguranței clinice și a eficacității la om (9), un studiu (Buehler) de sensibilizare pe cobai (10) și un raport al unui studiu și date hematologice și de biochimie sangvină (11).

(10)

Comisia a consultat Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentară (denumită în continuare „autoritatea”) la 20 aprilie 2018, solicitându-i să efectueze o evaluare suplimentară a hidrolizatului din membrană de ou ca aliment nou în conformitate cu Regulamentul (UE) 2015/2283.

(11)

La 27 iunie 2018, autoritatea a adoptat un „Aviz științific privind siguranța hidrolizatului din membrană de ou ca aliment nou în temeiul Regulamentului (UE) 2015/2283” (12). Respectivul aviz respectă cerințele de la articolul 11 din Regulamentul (UE) 2015/2283.

(12)

Avizul respectiv oferă suficiente motive pentru a se stabili că, pentru utilizările și la nivelurile de utilizare propuse, atunci când este folosit ca ingredient în suplimentele alimentare, hidrolizatul din membrană de ou respectă dispozițiile de la articolul 12 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2015/2283.

(13)

În avizul său referitor la hidrolizatul din membrană de ou ca aliment nou, autoritatea a considerat că datele referitoare la procesul de fabricație au stat la baza evaluării siguranței hidrolizatului din membrană de ou. Prin urmare, autoritatea consideră că, dacă nu ar fi existat datele din raportul nepublicat al acestui proces, nu s-ar fi putut ajunge la concluziile privind siguranța hidrolizatului din membrană de ou.

(14)

După ce a primit avizul autorității, Comisia a cerut solicitantului clarificări suplimentare cu privire la justificarea revendicării dreptului de proprietate asupra studiilor și clarificări în privința afirmației sale conform căreia acesta are un drept exclusiv de a face trimiteri la studiile respective, astfel cum se menționează la articolul 26 alineatul (2) literele (a) și (b) din Regulamentul (UE) 2015/2283.

(15)

Totodată, solicitantul a declarat că, la data la care a fost depusă cererea, deținea drepturi de proprietate și drepturi exclusive asupra studiilor în temeiul legislației naționale și că, prin urmare, părțile terțe nu puteau avea acces și nu puteau utiliza în mod legal respectivele studii. Comisia a evaluat toate informațiile furnizate de solicitant și consideră că solicitantul a justificat în mod suficient îndeplinirea cerințelor prevăzute la articolul 26 alineatul (2) din Regulamentul (UE) 2015/2283.

(16)

În consecință, în conformitate cu articolul 26 alineatul (2) din Regulamentul (UE) 2015/2283, descrierea detaliată a procesului de fabricație din dosarul solicitantului, fără de care alimentul nou nu ar fi putut fi evaluat de autoritate, nu ar trebui utilizată de autoritate în beneficiul unui solicitant ulterior pe o perioadă de cinci ani de la data intrării în vigoare a prezentului regulament. În consecință, introducerea pe piața Uniunii a alimentului nou autorizat prin prezentul regulament ar trebui limitată la solicitantul în cauză pe o perioadă de cinci ani.

(17)

Cu toate acestea, restrângerea autorizării acestui aliment nou și a trimiterii la descrierea detaliată a procesului de fabricație din dosarul solicitantului la utilizarea exclusivă a solicitantului nu împiedică alți solicitanți să ceară o autorizație de introducere pe piață pentru același aliment nou, cu condiția ca cererea lor să se bazeze pe informații obținute în mod legal, care stau la baza autorizării în temeiul prezentului regulament.

(18)

Dat fiind că sursa alimentului nou provine din ouă, care sunt menționate în anexa II la Regulamentul (UE) nr. 1169/2011 al Parlamentului European și al Consiliului (13) printre substanțele sau produsele care cauzează alergii sau intoleranțe, suplimentele alimentare care conțin hidrolizat din membrană de ou ar trebui etichetate corespunzător în conformitate cu cerințele de la articolul 21 din regulamentul respectiv.

(19)

Directiva 2002/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului (14) stabilește cerințele aplicabile suplimentelor alimentare. Utilizarea hidrolizatului din membrană de ou ar trebui autorizată fără a aduce atingere cerințelor din respectiva directivă.

(20)

Măsurile prevăzute în prezentul regulament sunt conforme cu avizul Comitetului permanent pentru plante, animale, produse alimentare și hrană pentru animale,