(1)

Uniunea trebuie să asigure o protecție eficace a integrității și a bunei funcționări a sistemului său financiar și a pieței interne împotriva spălării banilor și a finanțării terorismului. Astfel, în Directiva (UE) 2015/849 se prevede obligația Comisiei de a identifica țările terțe cu grad înalt de risc care au deficiențe strategice în regimurile lor de combatere a spălării banilor și a finanțării terorismului, deficiențe ce prezintă pericole semnificative pentru sistemul financiar al Uniunii.

(2)

Comisia ar trebui să revizuiască lista țărilor terțe cu grad înalt de risc enumerate în Regulamentul delegat (UE) 2016/1675 (2), atunci când este cazul, în funcție de progresele înregistrate de aceste țări terțe cu grad înalt de risc în ceea ce privește eliminarea deficiențelor strategice din regimul lor de combatere a spălării banilor și a finanțării terorismului („AML/CFT”). Comisia ar trebui să țină seama, în evaluările sale, de informațiile noi furnizate de organizațiile internaționale și de organismele de standardizare, cum ar fi cele puse la dispoziție de Grupul de Acțiune Financiară Internațională (GAFI). În lumina acestor informații, Comisia ar trebui, de asemenea, să identifice alte țări terțe cu grad înalt de risc care au deficiențe strategice în regimurile lor de combatere a spălării banilor și a finanțării terorismului.

(3)

În conformitate cu criteriile prevăzute în Directiva (UE) 2015/849, Comisia a ținut seama de informațiile disponibile recente, în special de declarațiile publice recente ale GAFI, de documentul GAFI intitulat „Improving Global AML/CFT Compliance: ongoing process”, precum și de rapoartele Grupului de examinare a cooperării internaționale din cadrul GAFI în ceea ce privește riscurile prezentate de anumite țări terțe, în conformitate cu articolul 9 alineatul (4) din Directiva (UE) 2015/849.

(4)

GAFI a identificat Pakistanul ca având deficiențe strategice în regimul său de combatere a spălării banilor și a finanțării terorismului („AML/CFT”), deficiențe care prezintă un risc pentru sistemul financiar internațional; pentru remedierea acestor deficiențe, Pakistanul a elaborat un plan de acțiune cu GAFI.

(5)

Cadrul AML/CFT în vigoare în Pakistan și modul în care acest cadru este aplicat indică existența unor deficiențe strategice. Deficiențele includ supravegherea și executarea controalelor AML/CFT de către instituțiile financiare, inclusiv de către societățile de servicii financiare, măsuri insuficiente de prevenire a transporturilor transfrontaliere ilicite de numerar, lipsa unui bilanț solid de anchete și urmăriri penale în domeniul finanțării terorismului, inclusiv lipsa coordonării necesare între diversele autorități, punerea în aplicare insuficientă a unor sancțiuni financiare specifice și a Rezoluțiilor 1267 (1999) și 1373 (2001) ale Consiliului de Securitate al ONU, precum și aplicarea insuficientă a interdicției de a pune la dispoziție fonduri și de a presta servicii financiare.

(6)

Având în vedere nivelul ridicat de integrare a sistemului financiar internațional, legătura strânsă dintre operatorii de pe piață, volumul mare al tranzacțiilor transfrontaliere către sau dinspre Uniune, precum și gradul de deschidere a pieței, Comisia consideră că orice pericol pentru sistemul financiar internațional în ceea ce privește spălarea banilor/finanțarea terorismului reprezintă un pericol și pentru sistemul financiar al Uniunii.

(7)

În conformitate cu cele mai recente informații relevante, în analiza Comisiei se concluzionează că Pakistanul ar trebui considerat țară terță cu deficiențe strategice în regimul său AML/CFT, deficiențe care prezintă pericole semnificative pentru sistemul financiar al Uniunii, în conformitate cu criteriile prevăzute la articolul 9 din Directiva (UE) 2015/849. Cu toate acestea, Pakistanul a formulat în scris un angajament politic la nivel înalt de a remedia deficiențele identificate și a elaborat cu GAFI un plan de acțiune care vizează îndeplinirea cerințelor prevăzute în Directiva (UE) 2015/849. Comisia va reexamina situația acestei țări din prisma punerii în aplicare a angajamentului respectiv.

(8)

Prin urmare, Regulamentul delegat (UE) 2016/1675 ar trebui modificat în consecință,

(1)

Prin Regulamentul (CE) nr. 2603/2000 (3), Consiliul a instituit o taxă compensatorie definitivă asupra importurilor de polietilen tereftalat („PET”) originar, printre altele, din India („ancheta inițială”).

(2)

Prin Regulamentul (CE) nr. 1645/2005 (4), Consiliul a modificat nivelul măsurilor compensatorii în vigoare pentru importurile de PET din India, în urma unei reexaminări accelerate inițiate în temeiul articolului 20 din regulamentul de bază.

(3)

Prin Regulamentul (CE) nr. 193/2007 (5), Consiliul a impus o taxă compensatorie definitivă pentru o perioadă suplimentară de cinci ani, în urma reexaminării efectuate în perspectiva expirării măsurilor în conformitate cu articolul 18 din regulamentul de bază.

(4)

Prin Regulamentul (CE) nr. 1286/2008 (6) și prin Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 906/2011 (7), Consiliul a modificat ulterior nivelul măsurilor compensatorii, în urma unor reexaminări intermediare parțiale în conformitate cu articolul 19 din regulamentul de bază.

(5)

În 2012, o altă reexaminare intermediară parțială s-a încheiat fără modificarea măsurilor în vigoare, prin Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 559/2012 al Consiliului (8).

(6)

Prin Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 461/2013 (9), Consiliul a instituit o taxă compensatorie definitivă pentru o perioadă suplimentară de cinci ani, în urma unei a doua reexaminări efectuate în perspectiva expirării măsurilor în conformitate cu articolul 18 din regulamentul de bază.

(7)

Prin Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2015/1350 (10), Comisia a modificat măsurile compensatorii, în urma a două reexaminări intermediare parțiale efectuate în conformitate cu articolul 19 din regulamentul de bază.

(8)

Prin Decizia 2000/745/CE (11), Comisia a acceptat un preț minim la import oferit de trei producători-exportatori din India. Prin Decizia de punere în aplicare 2014/109/UE (12), Comisia a retras acceptarea angajamentelor, din cauza unei modificări a circumstanțelor în care au fost acceptate angajamentele.

(9)

Măsurile aflate în vigoare în prezent sunt o taxă compensatorie definitivă instituită prin Regulamentul (UE) nr. 461/2013, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2015/1350 („măsurile în vigoare”). Acestea constau într-o taxă compensatorie specifică, situată între 0 și 74,6 EUR pe tonă pentru producătorii indieni desemnați individual, cu o rată reziduală de 69,4 EUR pe tonă aplicabilă importurilor provenind de la toți ceilalți producători.

(10)

În septembrie 2016, un producător-exportator indian, Dhunseri Petrochem Limited („DPL”), a solicitat Comisiei să modifice regulamentul de instituire a măsurilor în vigoare, pe baza unei schimbări a numelui societății. Cu toate acestea, solicitarea a arătat că DPL încheiase un parteneriat de asociație în participațiune cu Indorama Ventures Public Company Limited („IVL”), care a condus la următoarea structură:

(11)

Având în vedere cele de mai sus, Comisia a considerat că există suficiente elemente de probă conform cărora circumstanțele privind subvenționarea DPL și a societăților sale afiliate s-au schimbat considerabil și că aceste schimbări sunt de durată, drept pentru care măsurile ar trebui reexaminate.

(12)

Pe această bază, Comisia a anunțat printr-un aviz din 6 iulie 2017 (13) decizia de a iniția din proprie inițiativă o anchetă de reexaminare intermediară parțială în conformitate cu articolul 19 din regulamentul de bază, limitată la examinarea subvenționării pentru DPL și societățile sale afiliate din India. Scopul reexaminării este de a stabili rata de subvenționare pentru noua structură a societății.

(13)

Un alt producător-exportator indian, Reliance Industries Limited („Reliance”), a depus o cerere de reexaminare intermediară parțială în conformitate cu articolul 19 din regulamentul de bază. Cererea s-a limitat la examinarea subvenționării întreprinderii Reliance.

(14)

Reliance a furnizat suficiente elemente de probă conform cărora menținerea măsurilor la nivelul lor actual nu mai este necesară pentru a contrabalansa subvențiile pasibile de măsuri compensatorii. Întreprinderea a susținut, în special, că nivelul global al subvenției a fost redus prin încetarea aplicabilității sistemului „produs-țintă” și a sistemului „piață-țintă”, precum și prin reducerea sumelor de care solicitantul beneficiază în cadrul altor sisteme, cum ar fi sistemul autorizațiilor prealabile și sistemul de drawback al taxelor.

(15)

După ce a constatat că această cerere conține suficiente elemente de probă, la 6 iulie 2017 (14) Comisia a anunțat deschiderea unei reexaminări intermediare parțiale în conformitate cu articolul 19 din regulamentul de bază, limitată ca domeniu de aplicare la examinarea subvențiilor acordate întreprinderii Reliance.

(16)

În ambele avize de deschidere, Comisia a anunțat că anchetele ar evalua, de asemenea, oportunitatea modificării ratei taxelor aplicate importurilor anumitor tipuri de polietilen tereftalat (PET) originare din India de către „toate celelalte societăți” din India.

(17)

Având în vedere că ambele reexaminări intermediare vizează același produs care face obiectul reexaminării, aceeași țară de origine și aceeași perioadă de anchetă și întrucât ambele măsuri fac obiectul aceleiași proceduri, s-a considerat că este adecvată încheierea ambelor revizuiri prin același act juridic.

(18)

Comisia a informat în mod oficial societatea Dhunseri, societățile sale afiliate și Reliance („producătorii-exportatori în cauză”), asociația producătorilor din Uniune, importatorii și utilizatorii din Uniune cunoscuți a fi interesați, precum și reprezentanții țării exportatoare cu privire la deschiderea reexaminărilor intermediare parțiale. Părților interesate li s-a oferit posibilitatea de a-și face cunoscute în scris punctele de vedere și de a solicita o audiere în termenul stabilit în avizele de deschidere.

(19)

Pentru a obține informațiile pe care le-a considerat necesare pentru anchetă, Comisia a trimis chestionare producătorilor exportatori în cauză și guvernului indian (Government of India – „GOI”) și a primit răspunsuri în termenele stabilite în acest scop.

(20)

Comisia a căutat și a verificat toate informațiile considerate necesare pentru stabilirea subvenționării. Comisia a efectuat vizite de verificare la sediul IVDPIL din Kolkata, la sediul MPPL din Delhi, la fabrica MPPL din Karnal, la Reliance în Mumbai, precum și la sediul GOI din New Delhi (Direcția Generală Comerț Exterior și Ministerul Comerțului).

(21)

Ancheta privind subvenționarea a acoperit perioada cuprinsă între 1 aprilie 2016 și 31 martie 2017 („perioada anchetei de reexaminare”).

(22)

La 25 iulie 2018, GOI și celelalte părți interesate au fost informate cu privire la faptele și considerentele esențiale pe baza cărora Comisia intenționează să propună modificarea nivelurilor taxei aplicabile societăților Dhunseri și Reliance. Acestora li s-a acordat, de asemenea, un interval rezonabil pentru a-și prezenta observațiile. Toate documentele și observațiile prezentate au fost luate în considerare în mod corespunzător, astfel cum se arată în continuare.

(23)

Reliance a constatat că informarea s-a efectuat după mai mult de 12 luni de la deschiderea anchetei și a făcut trimitere la articolul 11 punctul (11) din Acordul OMC privind subvențiile și măsurile compensatorii („ASCM”), care prevede că anchetele „trebuie” să se încheie în termen de un an „cu excepția unor cazuri speciale” și la articolul 22 alineatul (1) din regulamentul de bază, care prevede că reexaminările se desfășoară „cu diligență” și sunt finalizate „în mod normal” în termen de douăsprezece luni de la data deschiderii acestora. Pe această bază, Reliance a susținut că, în absența unor cazuri speciale sau a unor justificări din partea Comisiei, ancheta ar trebui „finalizată fără instituirea de măsuri de protecție”.

(24)

Cu toate acestea, în ceea ce privește termenele-limită, Comisia observă că actuala anchetă de reexaminare face obiectul articolului 21 punctul (4) din ASCM, care prevede că reexaminările taxelor compensatorii „trebuie se încheie în mod normal în termen de douăsprezece luni de la data deschiderii revizuirii” și nu se referă la cazuri speciale necesare pentru a justifica o durată de anchetă mai mare de douăsprezece luni. De asemenea, articolul 22 alineatul (1) din regulamentul de bază nu se referă la cazurile speciale necesare pentru a justifica o durată a anchetei mai mare de douăsprezece luni. Reexaminările actuale se efectuează în termenul de cincisprezece luni stabilit la articolul 22 alineatul (1) din regulamentul de bază. Prin urmare, afirmația a fost respinsă.

(25)

Produsul care face obiectul prezentei reexaminări este polietilentereftalatul (PET) cu indice de viscozitate de minimum 78 ml/g, în conformitate cu standardul ISO 1628-5, încadrat în prezent la codul NC 3907 61 00 și originar din India („produsul care face obiectul reexaminării”).

(26)

Ancheta a arătat că produsul care face obiectul reexaminării prezintă aceleași caracteristici fizice și chimice și este destinat acelorași utilizări ca produsul fabricat și vândut pe piața internă din India. Prin urmare, s-a concluzionat că produsele vândute pe piețele interne și de export sunt produse similare în sensul articolului 2 litera (c) din regulamentul de bază.

(27)

Ancheta a confirmat că DPL a încheiat un parteneriat de asociație în participațiune cu IVL. În cadrul acestui parteneriat, DPL a transferat întreaga sa unitate de producție PET unei noi societăți, IVDPIL, la 1 aprilie 2016 și a achiziționat 50 % din această societate, în timp ce restul de 50 % au fost achiziționate de Indorama Ventures Global Services Limited, o filială a IVL. Prin urmare, DPL a încetat să mai fie producător-exportator al produsului care face obiectul reexaminării, cu efect de la data respectivă.

(28)

De asemenea, ancheta a confirmat că DPL a achiziționat o participație de 50 % din capitalul MPPL, un producător indian de PET care anterior nu a exportat produsul care face obiectul reexaminării către Uniune și căruia, prin urmare, nu i s-a atribuit o taxă compensatorie individuală în urma anchetelor anterioare privind PET originar din India. Restul participației de 50 % din capitalul MPPL aparține Indorama Ventures Global Services Limited.

(29)

Ulterior, la 12 mai 2017, IVDPIL și-a schimbat numele în IVL Dhunseri Petrochem Industries Private Limited („IDIPL”), iar MPPL a transferat toate activele, datoriile, angajamentele și personalul său întreprinderii IDIPL. La 4 decembrie 2017, Înalta Curte din Kolkata a aprobat acest transfer.

(30)

DPL, IDIPL (fostă IVDPIL) și MPPL sunt denumite în continuare „grupul Dhunseri”. Prin urmare, obiectivul reexaminării intermediare parțiale a fost stabilirea ratei de subvenționare aplicabile grupului Dhunseri. În acest scop, datele privind IDIPL și MPPL (care încă funcționa ca producător-exportator distinct al produsului care face obiectul reexaminării în cursul perioadei anchetei de reexaminare) au fost agregate pentru a calcula rata de subvenționare pentru grupul Dhunseri în ansamblu, întrucât această rată este aplicabilă structurii finale a grupului în care fabrica MPPL este încorporată în IDIPL.

(31)

Pe baza subvențiilor investigate în cadrul reexaminărilor anterioare, a informațiilor prezentate de GOI și de producătorii-exportatori vizați, precum și a răspunsurilor la chestionarul Comisiei, au fost investigate următoarele măsuri:

(32)

Subvențiile specificate în considerentul de mai sus se bazează pe următoarele documente de politică și acte legislative.

(33)

Sistemele AAS, DEPBS, DFIA, EOU/SEZ, EPCGS, FMS, FPS, IEIS, MEIS și SHIS se bazează pe Legea privind comerțul exterior (dezvoltare și reglementare) din 1992 (nr. 22 din 1992), care a intrat în vigoare la 7 August 1992 („legea privind comerțul exterior”). Legea comerțului exterior autorizează GOI să emită avize privind politica de export și import. Aceste politici sunt rezumate în documentele intitulate „Politica în domeniul comerțului exterior”, publicate o dată la cinci ani de Ministerul Comerțului și actualizate în mod periodic.

(34)

AAS, DFIA, EOU/SEZ, EPCGS și MEIS se bazează pe politica în domeniul comerțului exterior 2015-2020 („FTP 2015-20”) care este relevantă pentru perioada anchetei de reexaminare. În plus, GOI stabilește, de asemenea, procedurile care reglementează FTP 2015-20 în „Manualul de proceduri, volumul I” („HOP I 2015-20”). Manualul de proceduri este actualizat cu regularitate.

(35)

DEPBS, FMS, FPS, IEIS și SHIS, care s-au bazat pe documentul privind politica anterioară din domeniul comerțului exterior pentru perioada 2009-2014 („FTP 2009-14”), nu au fost reînnoite în cadrul FTP 2015-20 menționat în considerentul (34).

(36)

Sistemul DDS se întemeiază pe articolul 75 din Legea vamală din 1962, pe articolul 37 din Legea din 1944 privind accizele percepute la nivel central, pe articolele 93A și 94 din Legea financiară din 1994 și pe Normele din 1995 în materie de drawback pentru accizele vamale, accizele percepute la nivel central și impozitele pe servicii. Ratele de drawback sunt publicate în mod periodic.

(37)

Sistemul ECS se întemeiază pe articolele 21 și 35A din Legea de reglementare vamală din 1949, care autorizează banca Reserve Bank of India (RBI) să emită linii directoare pentru băncile comerciale cu privire la creditele de export.

(38)

Sistemul ITIRAD se întemeiază pe Legea din 1961 privind impozitul pe venit, care este modificată anual prin Legea finanțelor.

(39)

Sistemul IES se întemeiază pe circulara de bază DBR.Dir.BC. nr. 62/04.02.001/2015-16 din 4 decembrie 2015 privind „Sistemul de egalizare a dobânzii la creditele pentru export în rupii anterioare și ulterioare expedierii”.

(40)

Sistemul CIIS este administrat de guvernul statului Gujarat și se bazează pe politica acestuia de stimulare a industriei.

(41)

Sistemul EPP/GOH este administrat de guvernul statului Haryana și este instituit prin Politica de promovare a întreprinderilor – 2015 notificată de Departamentul Industrie și Comerț al guvernului statului Haryana.

(42)

Sistemul GEDES se întemeiază pe Legea din 1958 privind taxa pe electricitate din statul Gujarat („Legea privind energia electrică”) în conformitate cu articolul 3 alineatul (2) punctele (vii) și (viii), astfel cum a fost modificată periodic în Monitorul Oficial al statului Gujaratului.

(43)

Sistemul PSI/GOM se întemeiază pe decizia nr. PSI-2013/(CR-54)/IND-8 a guvernului statului Maharashtra.

(44)

Sistemul WBIS este administrat de guvernul statului Bengalul de Vest și este instituit prin notificarea nr. 309 – CI/O/ADN/GEN-INC/512 din 12 septembrie 2014 a Departamentului Comerț și Industrii al guvernului statului Bengalul de Vest.

(45)

Ancheta a arătat că următoarele sisteme au fost fie încetate, fie nu au fost utilizate de către cei doi producători-exportatori în cauză: DEPBS, DFIA, ECS, EOU/SEZ, FMS, FPS, ITIRAD, IEIS, IES, SHIS, CIIS, EPP/GOH, PSI/GOM și WBIS.

(46)

Comisia a constatat că un singur producător-exportator care face obiectul reexaminărilor actuale a beneficiat de această măsură în cursul perioadei anchetei de reexaminare pentru un număr foarte mic de tranzacții de export. Într-adevăr, aceeași societate a utilizat Sistemul de rambursare a taxelor vamale (DDS – Duty Drawback Scheme), descris mai jos în secțiunea 3.4, pentru marea majoritate a tranzacțiilor sale de export. Întrucât sistemele AAS și DDS nu pot fi utilizate simultan pentru aceleași tranzacții de export, Comisia a constatat că AAS a fost foarte puțin utilizat în cursul perioadei anchetei de reexaminare și a decis să nu cuantifice beneficiul obținut în cadrul AAS în cursul reexaminărilor în cauză.

(47)

Comisia a stabilit că producătorii-exportatori în cauză au utilizat DDS în cursul perioadei anchetei de reexaminare.

(48)

Temeiul juridic aplicabil în perioada anchetei de reexaminare a constat în Normele din 1995 în materie de drawback pentru accizele vamale și accizele percepute la nivel central („Normele DDS din 1995”), astfel cum au fost modificate ultima dată în 2006 (15). După PAR, acest temei juridic a fost înlocuit cu Normele din 2017 în materie de drawback pentru accizele vamale și accizele percepute la nivel central (16) („Normele din 2017”), care au intrat în vigoare la 1 octombrie 2017. Articolul 3 alineatul (2) din Normele DDS din 1995 reglementează metoda de calcul a acestui sistem de drawback al taxelor. Articolul 12 alineatul (1) litera (a) punctul (ii) din normele DDS menționate reglementează declarația pe care exportatorii trebuie să o completeze pentru a beneficia de sistem. Aceste norme au rămas identice în Normele DDS din 2017 și corespund articolului 3 alineatul (2) și articolului 13 alineatul (1) litera (a) punctul (ii).

(49)

În plus, Circulara nr. 24/2001 (17) conține instrucțiuni specifice privind modul de punere în aplicare a articolului 3 alineatul (2) și declarația pe care exportatorii trebuie să o prezinte în conformitate cu articolul 12 alineatul (1) litera (a) punctul (ii).

(50)

Articolul 4 din Normele DDS din 1995 prevede că administrația publică centrală poate revizui suma sau ratele stabilite în conformitate cu articolul 3. Guvernul a efectuat o serie de modificări, ultimele care au revizuit ratele sunt Notificările nr. 110/2015 – Sistemul vamal (N.T.) din 16 noiembrie 2015 (18) și Notificările nr. 131/2016 – Sistemul vamal (N.T.) din 31 octombrie 2016 (19). Prin urmare, pentru produsul care face obiectul reexaminării în cursul perioadei anchetei de reexaminare, rata a fost de 1,9 % din valoarea FOB până la 14 noiembrie 2016 și de 1,5 % în anii următori.

(51)

Orice producător-exportator sau comerciant-exportator este eligibil în cadrul acestui sistem.

(52)

În cadrul acestui sistem, orice societate care exportă produse eligibile are dreptul să primească o sumă în numerar corespunzătoare unui procent din valoarea FOB declarată a materialelor exportate. Articolul 3 alineatul (2) din Normele în materie de drawback pentru accizele vamale și accizele percepute la nivel central specifică modul în care se calculează valoarea subvenției:

(53)

Cu alte cuvinte, GOI a stabilit cuantumul rambursabil pe baza valorilor medii la nivel de industrie ale taxelor vamale percepute pentru materiile prime importate și pe baza ratei medii de consum a industriei colectate de la ceea ce GOI consideră a fi producători reprezentativi ai produselor pentru export eligibile. GOI exprimă ulterior suma care trebuie restituită ca procent din valoarea medie la export a produselor exportate eligibile.

(54)

GOI utilizează acest procent pentru a calcula suma în numerar la care au dreptul toți exportatorii eligibili. Rata pentru acest sistem este stabilită de către GOI pentru fiecare produs în parte. Pentru produsul care face obiectul reexaminării, în cursul perioadei anchetei de reexaminare rata a fost de 1,9 % din valoarea FOB până la 14 noiembrie 2016 și de 1,5 % în anii următori, astfel cum se explică în considerentul (50).

(55)

Pentru a putea beneficia de acest sistem, o societate trebuie să exporte. În momentul în care datele privind expedierea sunt introduse în serverul autorității vamale, se indică faptul că exportul are loc în temeiul DDS și că valoarea DDS este stabilită în mod irevocabil. După ce societatea de transport a completat declarația generală de export și biroul vamal a comparat documentul respectiv cu datele din avizul de expediție, sunt îndeplinite toate condițiile pentru a autoriza plata sumei de drawback, fie prin plată directă în contul bancar al exportatorului, fie prin mandat de plată.

(56)

De asemenea, exportatorul trebuie să furnizeze dovezi ale veniturilor obținute din export, prin intermediul unui certificat bancar (Bank Realisation Certificate – „BRC”). Acest document poate fi furnizat după ce suma de drawback a fost plătită, dar GOI va recupera suma plătită dacă exportatorul nu furnizează BRC în termenul stabilit.

(57)

Suma de drawback poate fi utilizată în orice scop și, în conformitate cu standardele de contabilitate din India, suma poate fi înscrisă ca venituri în conturile comerciale, pe baza principiilor contabilității de angajamente, odată ce obligația de export a fost îndeplinită.

(58)

Legislația relevantă și instrucțiunile administrative stipulează că administrația vamală din India nu ar trebui să solicite nicio dovadă că exportatorul care solicită drawback-ul taxelor trebuie să fi suportat sau să suporte o datorie vamală pentru importurile de materii prime necesare pentru fabricarea produsului exportat (20). În plus, pe parcursul vizitei de verificare la GOI, GOI a confirmat că societățile care ar achiziționa de pe piața internă toate materiile prime încorporate în PET exportat ar beneficia în continuare de nivelul integral calculat în conformitate cu articolul 3 alineatul (2) menționat anterior. De asemenea, ancheta a arătat că, în practică, acesta a fost cazul unui exportator care a cooperat și care a beneficiat de stimulente în cadrul DDS deși nu a importat nicio unitate din principalele materii prime (PTA și MEG) utilizate pentru producerea produsului care face obiectul reexaminării.

(59)

DDS acordă o subvenție în conformitate cu articolul 3 alineatul (1) litera (a) punctul (ii) și articolul 3 alineatul (2) din regulamentul de bază. Așa-numita sumă de drawback al taxelor este o contribuție financiară acordată de GOI, întrucât aceasta ia forma unor venituri nerecuperate (și anume, presupusele taxe de import colectate de GOI care sunt rambursate sau remise). Nu există restricții în ceea ce privește utilizarea acestor fonduri. De asemenea, suma de drawback al taxelor conferă un beneficiu exportatorului, întrucât aceasta îi îmbunătățește lichiditățile cu suma excedentelor de taxe de import rambursate sau remise de către GOI.

(60)

Rata de drawback al taxelor vamale pentru exporturi este stabilită de către GOI pentru fiecare produs în parte. Cu toate acestea, deși se face referire la subvenție ca drawback al taxelor, sistemul nu prezintă toate caracteristicile unui sistem autorizat de drawback al taxelor sau ale unui sistem autorizat de drawback pentru inputurile de substituire în sensul articolului 3 alineatul (1) litera (a) punctul (ii) din regulamentul de bază; de asemenea, sistemul nu este conform cu normele enunțate în anexa I punctul (i), anexa II (definiția și normele privind sistemele de drawback) și anexa III (definiția și normele privind sistemele de drawback pentru inputurile de substituire) din regulamentul de bază. Plata în numerar către exportator nu este neapărat legată de plata efectivă a taxelor de import asupra materiilor prime și nu reprezintă un credit pentru taxe utilizat pentru compensarea taxelor la import corespunzătoare unor importuri de materii prime trecute sau viitoare. În plus, nu există un sistem sau o procedură care să confirme inputurile care sunt consumate în procesul de fabricare a produselor exportate și cantitățile acestora.

(61)

Plata de către GOI în urma exporturilor efectuate de exportatori este condiționată de rezultatele la export, prin urmare, se consideră că aceasta este specifică și poate face obiectul unor măsuri compensatorii în temeiul articolului 4 alineatul (4) litera (a) din regulamentul de bază.

(62)

Ținând cont de cele de mai sus, se concluzionează că DDS poate face obiectul unor măsuri compensatorii.

(63)

În conformitate cu articolul 3 alineatul (2) și articolul 5 din regulamentul de bază, Comisia a calculat valoarea subvenției în funcție de avantajul conferit beneficiarului, înregistrat pe perioada anchetei de reexaminare. În acest sens, Comisia a stabilit că avantajul este conferit beneficiarului în momentul efectuării tranzacției la export în cadrul acestui sistem. În momentul respectiv, GOI trebuie să plătească suma în numerar, ceea ce constituie o contribuție financiară în sensul articolului 3 alineatul (1) litera (a) din regulamentul de bază. Odată ce autoritățile vamale emit un aviz de expediere la export care indică, printre altele, valoarea drawback-ului care trebuie acordat pentru tranzacția la export respectivă, GOI nu mai poate interveni în sensul acordării sau neacordării subvenției. Ținând seama de cele prezentate mai sus, Comisia a considerat adecvat ca avantajul conferit în temeiul DDS să fie calculat adunând sumele obținute pentru tranzacțiile la export realizate în cadrul acestui program în cursul perioadei anchetei de reexaminare

(64)

Grupul Dhunseri a remarcat faptul că avantajul conferit în cadrul DDS a scăzut de la 1,9 % la 1,5 % în cursul perioadei anchetei de reexaminare și a susținut că această reducere a avut un caracter durabil prin referirea la tendința de scădere a ratei DDS, care s-a redus de la 5,5 % în 2011 la 1,5 % în cursul perioadei anchetei de reexaminare. Din acest motiv, societatea a susținut că sistemul DDS, dacă ar fi compensat, ar trebui compensat doar pe baza ratei de 1,5 %.

(65)

Cu toate acestea, Comisia a observat că, în conformitate cu articolul 5 din regulamentul de bază, „valoarea subvenției care face obiectul unor măsuri compensatorii este calculată în termeni de avantaj conferit beneficiarului, așa cum s-a constatat și s-a determinat în perioada în care se efectuează ancheta”. Astfel cum s-a menționat anterior, în perioada anchetei de reexaminare rata a fost de 1,9 % din valoarea FOB până la 14 noiembrie 2016 și de 1,5 % în anii următori. Prin urmare, Comisia consideră că ar trebui utilizate ratele efective din cursul perioadei de reexaminare. Prin urmare, argumentul a fost respins.

(66)

Reliance a susținut că avantajul calculat pe baza DDS ar trebui să fie limitat la avantajele suplimentare, întrucât DDS ar trebui să fie considerat drept un sistem de drawback autorizat în temeiul articolului 3 alineatul (1) litera (a) punctul (ii) din regulamentul de bază, dar nu a furnizat elemente suplimentare care să justifice cererea. Astfel cum se explică în considerentul 60, Comisia a concluzionat că sistemul DDS nu constituie un drawback autorizat. În plus, în ceea ce privește întreprinderea Reliance, Comisia a concluzionat în timpul verificării la fața locului că Reliance a beneficiat de DDS chiar dacă nu a importat niciuna dintre cele două materii prime relevante (MEG și PTA) în cursul perioadei de reexaminare. Prin urmare, cererea a fost respinsă deoarece, pe baza informațiilor disponibile, suma totală acordată întreprinderii Reliance reprezintă excedentul.

(67)

MPPL a explicat că a utilizat acid tartric purificat (PTA) și monoetilenglicol (MEG) pentru fabricarea PET și că ambele materii prime au provenit de la un singur furnizor intern care, în temeiul contractului de achiziție, a perceput întreprinderii MPPL o așa-zisă „proporție prevăzută a unui element de taxă vamală”. Pe această bază, MPPL a susținut că plătea taxe de import pentru materia primă încorporată în produsul exportat și că, prin urmare, calculul DDS ar trebui să fie limitat la avantajele suplimentare. În această privință, Comisia a constatat că MPPL nu a furnizat nicio dovadă că „proporția prevăzută de taxă vamală” corespundea vreunei plăți efective de taxe de import. Prin urmare, afirmația a fost respinsă.

(68)

IDIPL a susținut că MEG, una dintre cele două materii prime principale utilizate de societate pentru fabricarea PET, a fost importat în întregime și că au fost plătite taxele de import pentru aceste importuri. Pe baza valorii taxelor plătite pentru MEG încorporat în PET exportat în cursul perioadei anchetei de reexaminare, IDIPL a oferit în plus un calcul al unei presupuse remiteri excesive și a susținut că nivelul de subvenționare ar trebui stabilit numai pentru respectiva remitere excesivă. În pofida absenței unui sistem sau a unei proceduri pentru a confirma inputurile care sunt consumate în producția produselor exportate și cantitățile acestora, Comisia a efectuat o verificare a afirmației în conformitate cu punctul 5 din anexa II la regulamentul de bază. Verificarea a confirmat că întreaga cantitate de MEG consumată în producția de PET a fost importată și că valoarea taxelor de import raportate în cerere a fost plătită efectiv pentru MEG încorporat în PET exportat în cursul perioadei anchetei de reexaminare. Pe această bază, Comisia a acceptat cererea și a calculat nivelul subvenției numai pentru remiterea excesivă.

(69)

În conformitate cu articolul 7 alineatul (2) din regulamentul de bază, Comisia a alocat aceste subvenții pe baza cifrei de afaceri totale realizate la export pentru produsul care face obiectul reexaminării în cursul perioadei anchetei de reexaminare ca numitor corespunzător, întrucât subvenția este condiționată de rezultatele obținute la export și nu a fost acordată în funcție de cantitățile fabricate, produse, exportate sau transportate.

(70)

Prin urmare, Comisia a stabilit că ratele subvenției în cadrul acestui sistem în cursul perioadei anchetei de reexaminare s-au ridicat la 0,38 % pentru Dhunseri și la 1,67 % pentru Reliance.

(71)

Reliance a susținut că s-a comis o eroare atunci când Comisia a identificat DDS ca subvenție și ca un sistem care intră sub incidența articolului 3 alineatul (1) litera (a) punctul (i) și a susținut că, în plus, Comisia acționează în contradicție cu această determinare prin verificarea remiterii excesive a unui alt exportator. Reliance a susținut că diferitele părți au fost tratate în mod diferit de către Comisie atunci când aceasta a calculat valoarea remiterii excesive și, în cazul particular al întreprinderii Reliance, a compensat avantajul integral conferit prin DDS în loc să limiteze compensarea doar la remiterea excesivă.

(72)

Această afirmație este neîntemeiată. Într-adevăr, astfel cum s-a explicat mai sus, deși se face referire la subvenție ca drawback al taxelor, sistemul nu prezintă toate caracteristicile unui sistem autorizat de drawback al taxelor sau ale unui sistem autorizat de drawback pentru inputurile de substituire în sensul articolului 3 alineatul (1) litera (a) punctul (ii) din regulamentul de bază; de asemenea, sistemul nu este conform cu normele enunțate în anexa I punctul (i), anexa II și anexa III din regulamentul de bază, întrucât plata în numerar către exportator nu este legată de plata efectivă a taxelor de import asupra materiilor prime și nu reprezintă un credit pentru taxe utilizat pentru compensarea taxelor la import corespunzătoare unor importuri de materii prime trecute sau viitoare. În plus, aceeași abordare și aceleași norme au fost aplicate tuturor societăților (Reliance și grupului Dhunseri), întrucât Comisia a urmărit să înțeleagă dacă societățile au importat efectiv sau nu materii prime relevante în cursul perioadei de reexaminare și au plătit taxe la import pentru astfel de importuri. Ulterior, pe baza informațiilor disponibile, Comisia a calculat remiterea excesivă pentru cele două societăți. Situația respectivă a ambelor întreprinderi este următoarea. IDIPL (parte a grupului Dhunseri) a susținut și a furnizat dovezi că una dintre cele două materii prime principale utilizate pentru fabricarea PET a fost importată în întregime și au fost plătite taxe la import. Comisia a efectuat o verificare, care a arătat corectitudinea acestei afirmații. Pe baza acestor fapte, Comisia a calculat nivelul de subvenționare pentru remiterea excesivă. Reliance a fost invitată să aducă aceleași dovezi ca IDIPL, dar nu a făcut acest lucru. În cazul societății Reliance, remiterea excesivă a constat, prin urmare, în suma totală primită de la GOI. În consecință, întrucât diferența dintre cei doi producători-exportatori este justificată pe baza diferenței dintre datele disponibile, afirmația a fost respinsă.

(73)

În plus, Reliance a susținut că sarcina probei a fost aplicată în mod greșit prin faptul că ar fi impus producătorului-exportator sarcina de a determina volumul unei remiteri excesive.

(74)

Comisia nu este de acord. Se reamintește că procesul de anchetă se bazează pe răspunsuri la chestionare și vizite de verificare. Informațiile referitoare la nivelul taxelor la import plătite efectiv (sau nu) de o anumită societate reprezintă un element factual și trebuie raportat de către societate. Reliance nu a prezentat aceste informații în răspunsul la chestionarul menționat în considerentul 19, în care părțile interesate sunt invitate să furnizeze toate informațiile relevante cu privire la calculul ratei de subvenționare. Confruntată cu această lipsă de informații, Comisia a colectat în mod proactiv informații care să permită stabilirea eventualei remiteri excesive, în timpul verificării la fața locului a societății Reliance din decembrie 2017. S-a stabilit mai întâi că Reliance nu a plătit taxe la import pentru cele două materii prime principale încorporate în PET exportat, și anume PTA și MEG. Comisia a examinat în continuare dacă s-au plătit taxe la import pentru materiile prime utilizate pentru producerea PTA, MEG sau a oricărei materii prime din amonte folosite pentru a produce PTA sau MEG. Cu toate acestea, a rezultat că Reliance, fiind o societate petrochimică integrată, importa țiței și fabrica la nivel intern toate produsele intermediare care conduc la producerea de PET. Comisia a obținut ulterior nivelul taxei la import aplicabile țițeiului care s-a dovedit a fi de 0 %, astfel cum s-a demonstrat printr-un element de probă furnizat de Reliance în timpul vizitei de verificare. Pe baza acestor informații, s-a constatat că întreaga valoare DDS reprezenta o remitere excesivă. Reliance nu a furnizat informații cuantificate verificabile care ar fi indicat contrariul pe parcursul restului anchetei. Reliance nu a furnizat nicio informație care să permită calcularea unei remiteri excesive, deși a fost invitată în repetate rânduri să facă acest lucru. Pe scurt, Comisia a colectat în mod proactiv informațiile necesare pentru a calcula nivelul subvenționării DDS și, în pofida numeroaselor invitații, Reliance nu a furnizat informații factuale pe care societatea le deține și care ar fi justificat calculul unei remiteri excesive mai reduse decât valoarea totală a DDS. Prin urmare, afirmația a fost respinsă.

(75)

Reliance a susținut că singura invitație din partea Comisiei de a furniza informații care să permită determinarea nivelului de remitere excesivă a fost făcută în momentul informării. Cu toate acestea, Comisia observă că Reliance a fost invitată să răspundă la un chestionar și să furnizeze informații privind remiterea excesivă în timpul vizitei de verificare, astfel cum se explică în considerentul 74. Astfel, această afirmație a fost respinsă, de asemenea.

(76)

Reliance a remarcat că nu a fost pus la dispoziție un raport de verificare de către Comisie și a susținut că absența acestui raport a împiedicat-o să își apere interesele în mod corespunzător cu privire la DDS, având în vedere că Comisia a inversat sarcina probei în ceea ce privește cuantificarea valorii avantajului conferit prin DDS.

(77)

Astfel cum s-a explicat anterior, Comisia consideră că sarcina de a demonstra că taxele de import au fost plătite pentru materiile prime încorporate în produsele exportate, pentru care GOI a rambursat respectivele taxe de import presupus plătite, revine producătorului-exportator. Comisia are sarcina de a calcula valoarea subvenționării pe baza informațiilor disponibile. În acest sens, Comisia constată că elementele relevante utilizate pentru stabilirea ratei de subvenționare DDS în conformitate cu metoda explicată în considerentul 69 au fost verificate pe baza răspunsului la chestionar transmis de Reliance. Verificarea DDS a fost efectuată în paralel cu verificarea MEIS, întrucât cele două sisteme sunt foarte asemănătoare. Au fost verificate mai multe facturi de export și documentele aferente. Aceste informații sunt disponibile, de asemenea, pentru Reliance sub formă de probe la dosarul misiunii. În cursul vizitei de verificare, Comisia a constatat o discrepanță între valoarea bunurilor pentru export prezentată de Reliance în cadrul DDS în comparație cu valoarea bunurilor pentru export în cadrul MEIS. Această discrepanță a fost explicată de Reliance într-una din probele de la dosarul misiunii. Cu toate acestea, discrepanța respectivă nu a afectat calculul valorii subvenției. În timpul verificării legate de documentele prezentate de Reliance în legătură cu DDS nu s-a constatat nicio altă discrepanță. În consecință, toate informațiile necesare pentru exercitarea dreptului la apărare al părților interesate au fost comunicate părților interesate, inclusiv societății Reliance, într-o etapă incipientă a anchetei. Prin urmare, Comisia consideră că dreptul la apărare al societății Reliance a fost respectat în mod corespunzător în timpul anchetei subiacente. De asemenea, considerentul 74 demonstrează că Comisia nu a inversat sarcina probei și, dimpotrivă, a colectat în mod proactiv informațiile necesare pentru calcularea valorii avantajului conferit prin DDS. În consecință, afirmația este respinsă.

(78)

Astfel cum s-a explicat mai sus, toți operatorii economici implicați au fost tratați în conformitate cu aceleași norme după efectuarea unei evaluări atente a situației lor concrete. IDIPL a reiterat afirmația potrivit căreia s-a perceput societății MPPL și aceasta a plătit, în cursul PAR, o „taxă vamală prevăzută” furnizorului său intern de PTA și MEG în conformitate cu dispozițiile contractuale ale acestora. IDIPL a susținut că valoarea „taxei vamale prevăzute” ar trebui să fie dedusă din avantajul total conferit prin DDS. IDIPL a mai afirmat că mecanismul de „taxă vamală prevăzut㔄pune în aplicare o decizie politică de trecere în aval a unei taxe de import percepute furnizorului de materii prime”.

(79)

În ceea ce privește această afirmație, Comisia poate confirma că respectivul contract comercial dintre MPPL și furnizorul său menționează o componentă de „taxă vamală prevăzută” în formula utilizată pentru calcularea prețului materiilor prime. Totuși, aceasta nu constituie, în sine, o dovadă a faptului că o taxă vamală a fost efectiv plătită de furnizorul intern, întrucât această formulă este rezultatul unei negocieri comerciale care nu ia în considerare neapărat dacă taxele vamale sunt efectiv plătite. În această privință, IDIPL nu a furnizat nicio dovadă că materiile prime pe care le-a achiziționat au fost importate de furnizorul său și, în cazul în care au fost importate, dacă a fost plătită o taxă vamală. Din acest motiv, afirmația a fost respinsă.

(80)

GOI a susținut că un DDS, astfel cum este prevăzut în ASCM, nu trebuie să ofere neapărat o remitere/scutire/amânare a taxelor la import plătite pentru inputurile din import, ci poate, de asemenea, să acorde o remitere a impozitelor indirecte. Pe această bază, GOI a susținut că s-a săvârșit o eroare fundamentală atunci când Comisia a calificat DDS drept un sistem de drawback neautorizat, pe baza faptului că se poate beneficia de acest sistem inclusiv în absența plății taxelor de import.

(81)

În această privință, Comisia a observat că, deși GOI prezintă o argumentație juridică cu privire la remiterea taxelor indirecte, acesta nu oferă nicio dovadă că astfel de taxe indirecte au fost efectiv plătite sau plătibile pentru materiile prime utilizate în producția de PET exportat de orice parte interesată și că, în cazul în care au fost plătite, nu au fost rambursate printr-un alt mecanism fiscal care nu are legătură cu DDS. În cursul anchetei, niciuna dintre părțile interesate nu a furnizat informații implicând taxe indirecte în legătură cu DDS care ar afecta nivelul de remitere excesivă, deși au fost invitate în repetate rânduri să furnizeze informații care să permită calculul remiterii excesive aferente DDS. Prin urmare, afirmația a fost respinsă.

(82)

GOI susține în continuare că DDS prevede un mecanism de verificare pentru a monitoriza consumul de inputuri în producția produsului exportat.

(83)

În sprijinul afirmației sale, GOI face trimitere la unele dispoziții ale Normelor în materie de drawback și ale Manualului vamal, conform cărora se efectuează audituri și verificări, dar nu demonstrează că sistemul DDS impune un sistem sau o procedură pentru a confirma inputurile care sunt consumate în producția produsului exportat și cantitățile acestora, în sensul punctului 4 din anexa II. Prin urmare, afirmația a fost respinsă.

(84)

Se adaugă, de asemenea, că absența unui sistem sau a unei proceduri de verificare în sensul punctului 4 din anexa II nu a avut nicio influență asupra stabilirii valorii subvențiilor prevăzute în considerentul 70 deoarece Comisia a calculat remiterea excesivă pe baza informațiilor disponibile primite de la societățile investigate. GOI a susținut că Comisia avea obligația de a fi proactivă în ceea ce privește calcularea remiterii excesive.

(85)

Considerentul 74 demonstrează că Comisia a fost proactivă în căutarea de informații care să permită stabilirea faptului dacă o parte din suma DDS nu reprezenta o remitere excesivă. În plus, chiar dacă a fost invitat să facă acest lucru, GOI nu a efectuat o examinare suplimentară pe baza tranzacțiilor efective ale producătorilor-exportatori în cauză. Prin urmare, afirmația este irelevantă.

(86)

Comisia a stabilit că producătorii-exportatori în cauză au beneficiat de concesii în temeiul EPCGS, care ar putea fi alocate produsului care face obiectul reexaminării în cursul perioadei anchetei de reexaminare.

(87)

Descrierea detaliată a EPCGS se regăsește în capitolul 5 din FTP 2015-20, precum și în capitolul 5 din HOP I 2015-20.

(88)

Pot beneficia de această măsură producătorii-exportatori, comercianții-exportatori „asociați” producătorilor, precum și prestatorii de servicii.

(89)

Sub rezerva unei obligații de export, o societate este autorizată să importe mijloace de producție (noi și uzate cu o vechime de cel mult 10 ani) cu o reducere de taxe. În acest scop, GOI emite, la cerere și cu plata unei taxe, o licență EPCGS. Sistemul prevede un nivel redus al taxelor la import aplicabil tuturor mijloacelor de producție importate în cadrul acestui sistem. Pentru a respecta obligația de export, mijloacele de producție importate trebuie utilizate pentru a produce o anumită cantitate de bunuri considerate pentru export într-o perioadă dată. În cadrul FTP 2015-2020, mijloacele de producție pot fi importate cu o rată a taxei de 0 % în cadrul EPCGS. Obligația de export, care se ridică la de șase ori taxa neplătită, trebuie să fie îndeplinită în termen de maximum șase ani.

(90)

Titularul unei licențe EPCGS poate, de asemenea, să achiziționeze mijloace de producție pe piața internă. În acest caz, producătorul intern de mijloace de producție poate să beneficieze el însuși de acest avantaj și să importe fără taxe vamale componentele necesare pentru fabricarea mijloacelor de producție în cauză. În mod alternativ, producătorul intern poate solicita să beneficieze de avantajul aferent operațiunilor asimilate exporturilor în ceea ce privește furnizarea de mijloace de producție unui titular de licență EPCGS.

(91)

EPCGS acordă subvenții în sensul articolului 3 alineatul (1) litera (a) punctul (ii) și al articolului 3 alineatul (2) din regulamentul de bază. Reducerea taxei vamale constituie o contribuție financiară din partea GOI, întrucât această concesie diminuează veniturile fiscale pe care GOI le-ar fi obținut în mod normal. În plus, aceasta conferă exportatorului un avantaj egal cu valoarea reducerii taxei.

(92)

În plus, EPCGS este condiționat prin lege de rezultatele la export, întrucât aceste licențe nu pot fi obținute fără angajamentul de a exporta. Prin urmare, se consideră că sistemul este specific și poate face obiectul unor măsuri compensatorii în temeiul articolului 4 alineatul (4) primul paragraf litera (a) din regulamentul de bază.

(93)

Sistemul EPCGS nu poate fi considerat un sistem autorizat de drawback al taxelor sau un sistem autorizat de drawback pentru inputurile de substituire în sensul articolului 3 alineatul (1) litera (a) punctul (ii) din regulamentul de bază. Mijloacele de producție nu intră în domeniul de aplicare a unor astfel de sisteme autorizate, astfel cum se specifică la punctul (i) din anexa I la regulamentul de bază, întrucât acestea nu sunt consumate în procesul de fabricare a produselor exportate.

(94)

Comisia a calculat valoarea subvenției în conformitate cu articolul 7 alineatul (3) din regulamentul de bază, pe baza valorii taxelor vamale neachitate pentru mijloacele de producție importate, repartizate pe o perioadă corespunzătoare duratei normale de amortizare a unor astfel de mijloace de producție în industria în cauză. Valoarea subvenției pentru perioada anchetei de reexaminare a fost calculată ulterior prin împărțirea cuantumului total al taxelor vamale neachitate la perioada de amortizare. Valoarea astfel calculată, care poate fi atribuită perioadei anchetei de reexaminare, a fost ajustată prin adăugarea dobânzii corespunzătoare acestei perioade, astfel încât să reflecte valoarea totală a avantajului de-a lungul timpului. Rata dobânzii comerciale în perioada de anchetă în India a fost considerată adecvată în acest scop.

(95)

Niciunul dintre producătorii-exportatori indieni nu a solicitat deducerea taxelor suportate pentru a beneficia de subvenție din valoarea totală a subvenției, astfel cum au dreptul aceștia în conformitate cu articolul 7 alineatul (1) litera (a).

(96)

În conformitate cu articolul 7 alineatul (2) și articolul 7 alineatul (3) din regulamentul de bază, Comisia a alocat această subvenție pe baza cifrei de afaceri totale realizate la export pentru produsul care face obiectul reexaminării în cursul perioadei anchetei de reexaminare ca numitor corespunzător, întrucât subvenția este condiționată de rezultatele obținute la export și nu a fost acordată în funcție de cantitățile fabricate, produse, exportate sau transportate.

(97)

Pe baza celor menționate mai sus, Comisia a stabilit că ratele subvenției în cadrul acestui sistem în cursul perioadei anchetei de reexaminare s-au ridicat la 0,11 % pentru grupul Dhunseri și la 0,45 % pentru Reliance.

(98)

IDIPL a susținut că instalațiile și utilajele importate în cadrul EPCGS au fost utilizate pentru producția de vânzări interne și la export de PET și, prin urmare, a susținut că numitorul din considerentul 96 ar trebui să fie vânzările totale ale societății în locul cifrei de afaceri la export a PET.

(99)

În această privință, Comisia observă că, inclusiv în cazul în care această afirmație nemotivată ar fi corectă, întrucât sistemul EPCGS este condiționat de performanța la export și subvenția nu era acordată în raport cu cantitățile fabricate, produse, exportate sau transportate, este aplicabil articolul 7 alineatul (2), iar numitorul selectat în considerentul 96 este justificat. Prin urmare, afirmația a fost respinsă.

(100)

S-a constatat că ambii producători-exportatori vizați au beneficiat de avantaje în temeiul sistemului MEIS în cursul perioadei anchetei de reexaminare.

(101)

Descrierea detaliată a MEIS este cuprinsă în capitolul 3 din FTP 2015-20, precum și în capitolul 3 din HOP I 2015-20.

(102)

MEIS a intrat în vigoare la 1 aprilie 2015.

(103)

Orice producător-exportator sau comerciant-exportator este eligibil în cadrul acestui sistem.

(104)

Societățile eligibile pot beneficia de MEIS dacă exportă produse specifice în țări specifice care se încadrează în grupul A („piețe tradiționale”, care includ toate statele membre ale UE), grupul B („piețe emergente și piețe țintă”) și grupul C („alte piețe”). Țările care fac parte din fiecare grup și lista produselor, cu ratele corespunzătoare ale recompenselor, sunt prezentate în tabelul 1 și, respectiv, tabelul 2 din apendicele 3B la FTP 2015-20.

(105)

Avantajul ia forma unui credit pentru taxe echivalent cu un procent din valoarea FOB a exportului.

(106)

La momentul intrării în vigoare a sistemului MEIS în aprilie 2015, produsul care face obiectul reexaminării nu era inclus în apendicele 3B și, prin urmare, nu era eligibil pentru a beneficia de sistemul MEIS. Cu toate acestea, la 29 octombrie 2015, prin Comunicarea nr. 44/2015-2020, exporturile de PET către țările din grupul A și grupul B au devenit eligibile pentru o prestație MEIS de 2 % din valoarea FOB a exporturilor. Prin Avizul public nr. 06/2015-2020, exporturile către țările din grupul C au devenit eligibile pentru aceeași prestație de 2 % la 4 mai 2016.

(107)

Anumite tipuri de exporturi sunt excluse din sistem, de exemplu exporturile de bunuri importate sau de bunuri tranzitate, operațiunile asimilate exporturilor, exporturile de servicii și cifra de afaceri la export a unităților care funcționează în zone economice speciale/a unităților axate pe export.

(108)

Creditele de taxe vamale obținute în cadrul MEIS sunt transferabile fără restricții și sunt valabile pe o perioadă de 18 luni de la data emiterii. Acestea pot fi utilizate pentru: (i) plata taxelor vamale aferente importurilor de inputuri sau bunuri, inclusiv de mijloace de producție, (ii) plata accizelor aferente achizițiilor de pe piața națională de inputuri sau bunuri, inclusiv mijloace de producție și plăți, (iii) plata impozitului pe servicii aferent achiziționării de servicii.

(109)

O cerere de acordare a beneficiilor în temeiul MEIS trebuie să fie depusă online, pe site-ul Direcției Generale Comerț Exterior. Documentele relevante (avize de expediere, certificat bancar și dovezi ale debarcării) trebuie să fie asociate cererii online. Autoritatea regională („AR”) competentă din cadrul GOI emite creditul pentru taxe după examinarea documentelor. Atât timp cât exportatorul prezintă documentele relevante, AR nu poate interveni în ceea ce privește acordarea de credite pentru taxe.

(110)

MEIS acordă subvenții în sensul articolului 3 alineatul (1) litera (a) punctul (ii) și al articolului 3 punctul 2 din regulamentul de bază. Un credit pentru taxe MEIS este o contribuție financiară din partea GOI, întrucât creditul va fi utilizat în cele din urmă pentru compensarea taxelor la import plătite pentru mijloacele de producție, diminuând astfel veniturile fiscale care ar fi obținute în mod normal de GOI. În plus, creditul pentru taxe MEIS acordă un avantaj exportatorului care nu este supus plății respectivelor taxe la import.

(111)

De asemenea, MEIS este condiționat prin lege de rezultatele la export, prin urmare, se consideră că acesta este specific și poate face obiectul unor măsuri compensatorii în temeiul articolului 4 alineatul (4) primul paragraf litera (a) din regulamentul de bază.

(112)

În conformitate cu articolul 3 alineatul (2) și articolul 5 din regulamentul de bază, Comisia a calculat valoarea subvențiilor care pot face obiectul unor măsuri compensatorii în funcție de avantajul conferit beneficiarului, constatat pe perioada anchetei de reexaminare. În acest sens, Comisia a stabilit că avantajul este conferit beneficiarului în momentul efectuării tranzacției la export în cadrul acestui sistem. În momentul respectiv, GOI emite un credit pentru taxe care este înscris de producătorul-exportator drept cont de încasat care poate fi compensat în orice moment de producătorul-exportator. Aceasta constituie o contribuție financiară în sensul articolului 3 alineatul (1) litera (a) punctul (ii) din regulamentul de bază. Odată ce autoritățile vamale eliberează un aviz de expediere pentru export, GOI nu mai poate interveni în sensul acordării sau neacordării subvenției. Ținând seama de cele prezentate mai sus, Comisia consideră adecvat ca avantajul conferit în temeiul MEIS să fie calculat adunând sumele obținute pentru tranzacțiile la export realizate în cadrul acestui sistem în cursul perioadei anchetei de reexaminare.

(113)

În conformitate cu articolul 7 alineatele (2) și (3) din regulamentul de bază, Comisia a alocat suma corespunzătoare acestei subvenții (numărător) pe baza cifrei de afaceri totale realizate la export pentru produsul care face obiectul reexaminării în cursul perioadei anchetei de reexaminare ca numitor corespunzător, întrucât subvenția este condiționată de rezultatele obținute la export și nu a fost acordată în funcție de cantitățile fabricate, produse, exportate sau transportate.

(114)

Pe baza celor menționate mai sus, Comisia a stabilit că ratele subvenției în cadrul acestui sistem în cursul perioadei anchetei de reexaminare s-au ridicat la 1,90 % pentru Dhunseri și, respectiv, 1,93 % pentru Reliance.

(115)

GOI a susținut că MEIS nu poate face obiectul unor măsuri compensatorii din următoarele două motive: (1) sistemul este în conformitate cu dispozițiile punctelor (g) și (h) din anexa I coroborate cu dispozițiile anexei II la ASCM și (2) documentele de taxă sunt „note de credit” care oferă un avantaj titularului numai în momentul în care documentul este utilizat pentru a compensa taxele la import.

(116)

În ceea ce privește primul motiv, GOI nu a prezentat nicio probă. Simpla afirmație că obiectivul de bază al MEIS este de a oferi asistență exportatorilor pentru a compensa ineficiența infrastructurii și costurile/taxele asociate și pentru a asigura condiții de concurență echitabile nu este suficientă pentru a demonstra că MEIS este în conformitate cu dispozițiile punctelor (g) și (h) din anexa I, coroborate cu dispozițiile anexei II la ASCM. În ceea ce privește al doilea motiv, se reamintește faptul că, astfel cum este explicat în considerentul 108, din momentul în care GOI transmite un document de taxă beneficiarului de MEIS, acest document de taxă poate fi utilizat în orice moment pentru a compensa anumite taxe sau impozite sau poate fi revândut unui alt operator deoarece documentele de taxă sunt transferabile fără restricții. Prin urmare, se consideră că GOI oferă un avantaj beneficiarului MEIS în momentul livrării documentului de taxă. Aceasta pare, de asemenea, să fie interpretarea adoptată de standardele indiene de contabilitate, întrucât valoarea financiară a documentelor este înregistrată drept cont de încasat de îndată ce documentele sunt livrate de GOI, astfel cum se explică în considerentul 112, și nu în momentul în care este utilizat efectiv pentru a compensa o taxă sau un impozit. Prin urmare, afirmația a fost respinsă.

(117)

Comisia a constatat că o singură societate a recurs la această măsură în cursul perioadei anchetei de reexaminare. Cu toate acestea, ancheta a stabilit că avantajul obținut a fost neglijabil și, prin urmare, măsura nu a fost analizată în continuare.

(118)

Comisia reamintește că valoarea subvenționării stabilite pentru DPL și Reliance prin Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2015/1350 a fost de 3,2 % și, respectiv, 6,2 %, ceea ce s-a tradus în taxe compensatorii de 35,69 EUR/tonă și, respectiv, 69,39 EUR/tonă.

(119)

În cursul actualelor reexaminări intermediare parțiale, Comisia a constatat că valoarea subvențiilor care fac obiectul unor măsuri compensatorii, exprimată ad valorem, este de 2,3 % pentru Dhunseri și de 4 % pentru Reliance. Astfel cum se explică în considerentele 27-30, ratele de subvenționare a grupului Dhunseri raportate în tabelul de mai jos au fost stabilite prin agregarea datelor IDIPL și MPPL, cei doi producători-exportatori de PET din grup în cursul perioadei anchetei de reexaminare.

Tabel

Ratele pentru fiecare subvenție care face obiectul unor măsuri compensatorii

(120)

Măsurile compensatorii aflate în prezent în vigoare iau forma unei taxe specifice. În consecință, pe baza ratelor subvenției descrise în tabelul de mai sus, Comisia a stabilit următoarele taxe compensatorii specifice: 18,73 EUR/tonă pentru grupul Dhunseri și 29,21 EUR/tonă pentru Reliance.

(121)

În conformitate cu considerentul 16 de mai sus, Comisia a evaluat necesitatea modificării ratei taxei aplicabile „tuturor celorlalte societăți” din India, care este de 69,40 EUR/tonă. În acest sens, se reamintește faptul că nivelul celei mai mari taxe în vigoare aplicate producătorilor-exportatori indieni, în valoare de 74,60 EUR/tonă, este impus societății Pearl Engineering Polymers Ltd, producător care nu a făcut obiectul actualelor reexaminări. Întrucât taxa maximă nu este modificată în cadrul prezentelor reexaminări, nu a fost justificată modificarea ratei taxelor aplicabile „tuturor celorlalte societăți” din India.

(122)

În conformitate cu articolul 19 alineatul (4) din regulamentul de bază, s-a analizat măsura în care circumstanțele subvenționării s-au schimbat semnificativ în cursul perioadei anchetei de reexaminare și caracterul durabil al circumstanțelor modificate.

(123)

Comisia a stabilit că, în cursul perioadei anchetei de reexaminare, producătorii-exportatori vizați au continuat să beneficieze de o subvenționare care poate face obiectul unor măsuri compensatorii din partea GOI, deși la rate diferite.

(124)

În ceea ce privește societatea Reliance, cele mai importante subvenții în ceea ce privește ratele de subvenționare în cursul perioadei anchetei de reexaminare au fost DDS și MEIS. Nu există niciun indiciu că aceste subvenții vor înceta să existe în viitorul apropiat. Ambele subvenții oferă un avantaj calculat ca un procent fix din valoarea FOB a exporturilor și nu există niciun indiciu că ratele respective ale subvențiilor vor fi modificate în viitorul apropiat.

(125)

În ceea ce privește DDS, rata de subvenționare a fost redusă de mai multe ori de către GOI în ultimii șapte ani: de la 5,5 % din valoarea FOB în 2011, acesta a scăzut la 3,9 % în 2012, 3,0 % în 2013, 2,4 % în 2014, 1,9 % în 2015 și, în final, 1,5 % în cursul perioadei anchetei de reexaminare. Potrivit site-ului Consiliului Central al Accizelor și Vămilor (21), rata nu a fost modificată de atunci.

(126)

În ceea ce privește MEIS, rata de 2 % din valoarea FOB care a devenit aplicabilă PET în octombrie 2015, astfel cum se explică în considerentul 106, a rămas neschimbată de atunci, conform site-ului internet al Direcției Generale Comerț Exterior (22).

(127)

În ceea ce privește EPCGS, nu se preconizează, de asemenea, nicio modificare semnificativă a ratei de subvenționare după perioada anchetei de reexaminare deoarece (a) nu existau indicații privind importuri planificate importante de mijloace de producție și (b) orice avantaj conferit de această subvenție este eșalonat pe un număr mare de ani corespunzător cu perioada de amortizare a mijloacelor de producție (între 18 și 25 de ani în India).

(128)

AAS a fost cel mai mare contribuitor la subvenționarea întreprinderii Reliance în timpul ultimei reexaminări intermediare menționate în considerentul 7, astfel cum s-a concluzionat în Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2015/1350. Astfel cum este descris în considerentul 46 de mai sus, în perioada anchetei de reexaminare care face obiectul prezentei reexaminări AAS a fost foarte puțin utilizat, întrucât majoritatea exporturilor au beneficiat de DDS, care se exclude reciproc cu AAS. Sistemul AAS rămâne disponibil și nu se poate exclude ca Reliance să înceapă să utilizeze din nou AAS în viitor, dar acest lucru ar reduce în mod automat beneficiile obținute prin DDS deoarece orice tranzacție de export dată poate beneficia doar de una dintre cele două subvenții.

(129)

Astfel cum se menționează în considerentele 125-128, nu a fost găsită nicio dovadă că sistemele compensate vor înceta să funcționeze sau că nivelurile de subvenționare vor fi fie crescute, fie diminuate în viitor. Pe această bază, Comisia a concluzionat că circumstanțele care au condus la noua rată de subvenționare a Reliance au un caracter durabil.

(130)

În perioada anchetei de reexaminare care face obiectul prezentei reexaminări intermediare, Reliance a beneficiat de o subvenție mai redusă decât în cursul ultimei reexaminări intermediare menționate în considerentul 7, astfel cum s-a concluzionat în Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2015/1350, întrucât ratele subvențiilor constatate au scăzut de la 6,2 % la 4 %. De asemenea, pe baza considerentului 129, este probabil ca Reliance să continue să primească subvenții cu o valoare mai mică decât cea stabilită în Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2015/1350. Prin urmare, Comisia concluzionează că o continuare a măsurilor existente ar determina un nivel mai ridicat de taxe decât subvenția care face obiectul unor măsuri compensatorii care ar cauza prejudicii. În consecință, nivelul măsurilor în vigoare ar trebui modificat pentru a reflecta noua situație.

(131)

În ceea ce privește grupul Dhunseri, ancheta a stabilit în considerentele 27-30 că structura grupului s-a schimbat considerabil. Cel mai important, grupul deținea două fabrici de PET în cursul perioadei anchetei de reexaminare, în comparație cu una singură în cursul revizuirii intermediare anterioare. Reorganizarea care a avut loc în contextul unei alianțe cu partenerul IVL a implicat mai mulți pași legali într-o perioadă de aproape doi ani și, după toate probabilitățile, a fost finalizată atunci când a fost aprobată de Înalta Curte din Kolkata în decembrie 2017. Prin urmare, Comisia a considerat că schimbarea structurii avea un caracter durabil. Prin urmare, s-a concluzionat că măsurile în vigoare ar trebui modificate pentru a reflecta noua situație, având în vedere concluziile anterioare privind nivelul actual (și mai scăzut) al subvenționării constatat în cursul acestor reexaminări.

(132)

Astfel cum se explică în considerentul 120, măsurile modificate iau forma unor taxe specifice. Nivelurile specifice ale taxelor sunt calculate pe baza datelor aferente perioadei anchetei de reexaminare și rămân, prin urmare, la același nivel, indiferent de evoluția prețului de export.

(133)

Cu toate acestea, spre deosebire de subvențiile care acordă cele mai mari sume de subvenționare în cursul anchetei inițiale, cele două sisteme principale de subvenționare (DDS și MEIS) în perioada anchetei de reexaminare conferă beneficii financiare direct proporționale cu prețul de export. Cele două subvenții au reprezentat 97 % și, respectiv, 89 % din subvenția totală a grupului Dhunseri și a societății Reliance în perioada anchetei de reexaminare. Aceasta implică faptul că valoarea subvențiilor care fac obiectul unor măsuri compensatorii crește automat în concordanță cu o creștere a prețului de export. Prin urmare, taxele specifice nu par să compenseze în mod adecvat nivelul real al subvenției de care au beneficiat cei doi producători-exportatori.

(134)

Pe această bază, Comisia a considerat că, spre deosebire de ancheta inițială, taxele specifice nu mai pot constitui forma cea mai adecvată a măsurilor, având în vedere aceste circumstanțe. Cu toate acestea, o modificare a formei măsurilor nu poate fi luată în considerare în contextul actualelor reexaminări intermediare deoarece o astfel de modificare ar trebui să se aplice tuturor producătorilor-exportatori din India, în timp ce prezentele reexaminări intermediare sunt limitate la determinarea nivelului de subvenționare a numai doi producători-exportatori. Prin urmare, Comisia a decis să mențină forma actuală a măsurilor.

(135)

În urma comunicării informațiilor, IDIPL a prezentat o ofertă de angajament de preț. Oferta au fost respinsă deoarece natura subvenționării creează o situație în care aplicarea angajamentului de preț minim de import ar fi condus la creșterea subvenționării. Aceasta se datorează faptului că nivelul de subvenționare în cadrul DDS și MEIS, care reprezintă împreună 95 % din subvenționare, depinde de valoarea FOB a produselor exportate în cadrul acestor sisteme. În plus, structura grupului căruia îi aparține IDIPL ar fi făcut imposibilă monitorizarea eficace a unui angajament.

(136)

Prezentul regulament este în conformitate cu avizul comitetului instituit prin articolul 15 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2016/1036,

(1)

Prin Regulamentul (CE) nr. 2320/1997 (2), Consiliul a instituit taxe antidumping la importurile de anumite țevi și tuburi fără sudură, din fier sau din oțel nealiat, originare, printre altele, din Rusia. Prin Decizia 2000/70/CE a Comisiei (3) a fost acceptat un angajament din partea unui exportator din Rusia. Prin Regulamentul (CE) nr. 348/2000 (4), Consiliul a instituit taxe antidumping la importurile de anumite țevi și tuburi fără sudură, din fier sau din oțel, originare din Croația și din Ucraina. Prin Regulamentul (CE) nr. 1322/2004 al Consiliului (5) s-a decis să nu se mai aplice măsurile în vigoare aplicabile importurilor originare, printre altele, din Rusia, ca măsură de precauție față de comportamentul anticoncurențial al anumitor producători din Uniune în trecut (a se vedea considerentul 9 din regulamentul respectiv).

(2)

În urma unei anchete de reexaminare efectuate în conformitate cu articolul 11 alineatul (3) din regulamentul de bază, prin Regulamentul (CE) nr. 258/2005 (6), Consiliul a modificat măsurile definitive instituite prin Regulamentul (CE) nr. 348/2000, a abrogat posibilitatea de scutire de taxe prevăzută la articolul 2 din același regulament și a instituit o taxă antidumping de 38,8 % la importurile originare din Croația și o taxă antidumping de 64,1 % la importurile originare din Ucraina, cu excepția importurilor de produse fabricate de Dnepropetrovsk Tube Works, pentru care a fost aplicată o taxă antidumping de 51,9 %.

(3)

Prin Decizia 2005/133/CE (7), Comisia a suspendat parțial măsurile definitive privind Croația și Ucraina pentru o perioadă de nouă luni, începând de la 18 februarie 2005. Extinderea parțială a fost prelungită pentru o perioadă suplimentară de un an prin Regulamentul (CE) nr. 1866/2005 al Consiliului (8).

(4)

Prin Regulamentul (CE) nr. 954/2006 (9), Consiliul a instituit taxe antidumping definitive la importurile de anumite țevi și tuburi fără sudură, originare, printre altele, din Croația, Rusia și Ucraina, a abrogat Regulamentele (CE) nr. 2320/97 și (CE) nr. 348/2000, a încheiat reexaminarea intermediară și reexaminarea în perspectiva expirării măsurilor a taxelor antidumping aplicabile importurilor de anumite țevi și tuburi fără sudură, din fier sau din oțel nealiat, originare, printre altele, din Rusia și a încheiat reexaminările intermediare ale taxelor antidumping aplicabile importurilor de anumite țevi și tuburi fără sudură, din fier sau din oțel nealiat, originare, printre altele, din Croația, Rusia și Ucraina.

(5)

Prin hotărârea sa din 16 februarie 2012 în cauzele conexate C-191/09 P și C-200/09 P, Consiliul și Comisia/Interpipe Niko Tube și Interpipe NTRP, Curtea de Justiție a respins recursul Consiliului (10) împotriva hotărârii Tribunalului de Primă Instanță din 10 martie 2009 de anulare a articolului 1 din Regulamentul (CE) nr. 954/2006, în măsura în care acesta a vizat partea taxei antidumping fixată pentru produse fabricate de Interpipe Nikopolsky Seamless Tubes Plant Niko Tube ZAT și Interpipe Nizhnedneprovsky Tube Rolling Plant VAT (denumite colectiv în continuare „grupul Interpipe”), care depășea taxa ce ar fi fost aplicabilă dacă prețul la export nu ar fi fost ajustat pentru un comision atunci când vânzările erau efectuate prin intermediul comerciantului afiliat Sepco SA (11). În conformitate cu articolul 266 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, Comisia a luat măsurile necesare pentru a respecta hotărârile și a recalculat taxa antidumping pentru grupul Interpipe conform instrucțiunilor Tribunalului de Primă Instanță și ale Curții de Justiție. Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 540/2012 al Consiliului (12) a corectat aspectele Regulamentului (CE) nr. 954/2006 care s-au dovedit a fi incompatibile cu regulamentul de bază și care, prin urmare, au atras după sine anularea unor părți din regulamentul respectiv. Regulamentul respectiv a păstrat valabilitatea tuturor celorlalte constatări din Regulamentul (CE) nr. 954/2006. După recalculare, taxa antidumping aplicabilă în prezent grupului Interpipe pentru produsul în cauză a fost astfel stabilită la 17,7 %.

(6)

Prin Regulamentul (UE) nr. 585/2012 (13), Consiliul, în urma unei reexaminări efectuate în perspectiva expirării măsurilor, a instituit taxe antidumping definitive la importurile de anumite țevi și tuburi fără sudură, originare din Rusia și din Ucraina și a abrogat măsurile antidumping instituite asupra importurilor de anumite țevi și tuburi fără sudură, din fier sau din oțel nealiat, originare din Croația (denumită în continuare „reexaminarea anterioară în perspectiva expirării măsurilor”).

(7)

În urma unor anchete de reexaminare intermediară parțială efectuate în conformitate cu articolul 11 alineatul (3) din regulamentul de bază, Consiliul, prin Regulamentul (UE) nr. 795/2012 (14) și, respectiv, prin Regulamentul (UE) nr. 1269/2012 (15), a modificat măsurile definitive instituite prin Regulamentul (UE) nr. 585/2012 în ceea ce privește o serie de producători-exportatori din Rusia și din Ucraina.

(8)

Taxele antidumping în vigoare este de 35,8 % pentru importurile originare din Rusia, excepție făcând produsele fabricate de Joint Stock Company Chelyabinsk Tube Rolling Plant și Joint Stock Company Pervouralsky Novotrubny Works (24,1 %), de OAO Volzhsky Pipe Plant, OAO Taganrog Metallurgical Works, OAO Sinarsky Pipe Plant și OAO Seversky Tube Works (28,7 %), și de 25,7 % pentru importurile originare din Ucraina, excepție făcând produsele fabricate de OJSC Dnepropetrovsk Tube Works (12,3 %), Interpipe Niko Tube și OJSC Nizhnedneprovsky Tube Rolling Plant (13,8 %).

(9)

La data de 4 iulie 2017, Comisia a anunțat, printr-un aviz publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (denumit în continuare „avizul de deschidere”) (16), deschiderea unei reexaminări în perspectiva expirării măsurilor antidumping aplicabile importurilor de anumite țevi și tuburi fără sudură, din fier sau din oțel, originare din Rusia și din Ucraina, în temeiul articolului 11 alineatul (2) din regulamentul de bază.

(10)

Reexaminarea a fost deschisă în urma unei cereri justificate în mod corespunzător, depuse la 30 martie 2017 de către Comitetul de protecție a industriei tuburilor din oțel fără sudură din Uniunea Europeană (denumit în continuare „solicitantul”), în numele producătorilor din Uniune care reprezintă peste 25 % din producția totală a Uniunii de anumite țevi și tuburi fără sudură. Cererea a fost bazată pe faptul că expirarea măsurilor ar putea avea ca efect continuarea dumpingului în cazul Ucrainei și reapariția dumpingului în cazul Rusiei, precum și reapariția prejudiciului cauzat industriei din Uniune.

(11)

La data de 7 mai 2018, Comisia a deschis o reexaminare intermediară parțială cu privire la importurile de anumite țevi și tuburi fără sudură, din fier sau din oțel, originare, printre altele, din Ucraina, în temeiul articolului 11 alineatul (3) din regulamentul de bază (17). Respectiva reexaminare intermediară parțială a fost solicitată de către un grup de producători-exportatori din Ucraina, grupul Interpipe, iar domeniul său de aplicare este limitat la examinarea dumpingului în ceea ce îl privește pe solicitant.

(12)

Ancheta privind continuarea sau reapariția dumpingului și a prejudiciului a vizat perioada cuprinsă între 1 iulie 2016 și 30 iunie 2017 (denumită în continuare „perioada anchetei de reexaminare” sau „PAR”). Examinarea tendințelor relevante pentru evaluarea probabilității continuării sau reapariției prejudiciului a vizat perioada cuprinsă între 1 ianuarie 2014 și sfârșitul PAR (denumită în continuare „perioada examinată”).

(13)

Comisia a informat în mod oficial producătorii-exportatori, importatorii, utilizatorii cunoscuți, reprezentanții țărilor exportatoare, solicitantul și producătorii din Uniune menționați în cerere cu privire la deschiderea reexaminării. Părților interesate li s-a acordat posibilitatea de a-și prezenta punctul de vedere în scris și de a solicita o audiere în termenul stabilit în avizul de deschidere.

(14)

Având în vedere numărul mare de producători-exportatori din Rusia și din Ucraina și numărul mare de importatori, în avizul de deschidere a fost avută în vedere, inițial, eșantionarea în cazul producătorilor-exportatori și al importatorilor, în conformitate cu articolul 17 din regulamentul de bază. Pentru a permite Comisiei să decidă dacă eșantionarea ar fi într-adevăr necesară și, în caz afirmativ, să selecteze un eșantion, părților menționate anterior li s-a solicitat să se facă cunoscute în termen de 15 zile de la deschiderea procedurii și să furnizeze Comisiei informațiile solicitate în avizul de deschidere.

(15)

Doar doi producători-exportatori ruși (TMK Group și ChTPZ Group, denumiți în continuare „cele două grupuri de producători-exportatori ruși”) și un producător-exportator ucrainean („grupul Interpipe”) și-au manifestat interesul și s-au făcut cunoscuți în termenul stabilit. Prin urmare, s-a decis să nu se aplice eșantionarea în cazul producătorilor-exportatori.

(16)

Niciun importator nu a furnizat informațiile solicitate în avizul de deschidere și nu și-a exprimat disponibilitatea de a coopera cu Comisia. Totuși, patru importatori au transmis observații la deschiderea procedurii. Prin urmare, Comisia a decis să nu aplice eșantionarea.

(17)

În avizul de deschidere, Comisia declarase, de asemenea, că selectase în mod provizoriu un eșantion de producători din Uniune, în conformitate cu articolul 17 alineatul (1) din regulamentul de bază. Înainte de deschiderea anchetei, doisprezece producători din Uniune furnizaseră informațiile solicitate pentru selectarea eșantionului și își exprimaseră disponibilitatea de a coopera cu Comisia. Pe această bază, Comisia selectase, în mod provizoriu, un eșantion de trei producători, care au fost considerați reprezentativi pentru industria din Uniune în ceea ce privește volumul producției și al vânzărilor produsului similar în Uniune.

(18)

În urma cooperării insuficiente din partea unuia dintre producătorii din Uniune incluși în eșantion și a aplicării dispoziției de la articolul 18 din regulamentul de bază cu privire la această societate, Comisia a înlocuit producătorul respectiv selectat cu titlu provizoriu cu alți doi producători din Uniune. Prin urmare, eșantionul final de producători din Uniune este compus din Arcelor Mittal Tubular Products, Benteler Steel Tube GmbH, Dalmine S.p.A. și Zeleziarne Podbrezova a.s.

(19)

Prin urmare, au fost trimise chestionare celor cinci producători din Uniune incluși în eșantion (totalul eșantionului inițial și al celui final), unui număr de patru importatori, celor două grupuri de producători-exportatori ruși și grupului Interpipe.

(20)

Niciunul dintre cele două grupuri de producători-exportatori ruși nu a răspuns la chestionar. Autoritățile ruse au fost informate cu privire la lipsa de cooperare și cu privire la intenția Comisiei de a aplica articolul 18 din regulamentul de bază.

(21)

Cu toate acestea, ambii producători au trimis observații prin care contestau exactitatea cererii și se opuneau continuării măsurilor.

(22)

Au fost primite răspunsuri la chestionare din partea a cinci producători din Uniune și din partea unicului producător-exportator cooperant din Ucraina. Nu a mai fost primit niciun răspuns la chestionare din partea celor patru importatori din Uniune.

(23)

Comisia a căutat și a verificat toate informațiile considerate necesare pentru a determina probabilitatea continuării sau a reapariției dumpingului și a prejudiciului rezultat, precum și interesul Uniunii. Au fost efectuate vizite de verificare la sediile următoarelor societăți:

(24)

La 13 iulie 2018, Comisia a comunicat faptele și considerațiile esențiale pe baza cărora intenționa să instituie o taxă antidumping definitivă la importurile de anumite țevi și tuburi fără sudură, din fier sau din oțel nealiat, originare din Rusia și din Ucraina.

(25)

Au fost primite observații din partea celor două grupuri de producători-exportatori ruși, a grupului Interpipe, a Misiunii Ucrainei pe lângă Uniunea Europeană și a Misiunii permanente a Federației Ruse pe lângă Uniunea Europeană. La 8 august 2018 a avut loc o audiere între cele două grupuri de producători-exportatori ruși, Misiunea permanentă a Federației Ruse pe lângă Uniunea Europeană și serviciile Comisiei. În aceeași zi, a avut loc o audiere între grupul Interpipe și serviciile Comisiei. Având în vedere observațiile prezentate de grupul Interpipe, societatea a primit două comunicări de constatări suplimentare privind analiza referitoare la Ucraina și anumite aspecte specifice ale societății.

(26)

Observațiile prezentate de părțile interesate au fost analizate și luate în considerare după caz.

(27)

Produsul în cauză este același cu produsul din cadrul ultimei anchete care a condus la instituirea măsurilor aflate în vigoare în prezent, mai exact, anumite țevi și tuburi fără sudură, din fier sau din oțel, cu secțiune circulară, având un diametru exterior de maximum 406,4 mm și o valoare de echivalent carbon mai mică sau egală cu 0,86, în conformitate cu formula și analizele chimice ale Institutului Internațional de Sudură (IIS) (18), originare din Rusia și din Ucraina (denumite în continuare „produsul în cauză”), încadrate în prezent la codurile NC ex 7304 11 00, ex 7304 19 10, ex 7304 19 30, ex 7304 22 00, ex 7304 23 00, ex 7304 24 00, ex 7304 29 10, ex 7304 29 30, ex 7304 31 80, ex 7304 39 58, ex 7304 39 92, ex 7304 39 93, ex 7304 51 89, ex 7304 59 92 și ex 7304 59 93 (19) (codurile TARIC 7304110010, 7304191020, 7304193020, 7304220020, 7304230020, 7304240020, 7304291020, 7304293020, 7304318030, 7304395830, 7304399230, 7304399320, 7304518930, 7304599230 și 7304599320).

(28)

Produsul în cauză este utilizat într-o mare varietate de aplicații: conducte pentru transportul lichidelor, piloni pentru construcții, țevi de gaz, țevi pentru boilere și tuburi de sondare pentru industria petrolieră (denumite în continuare „tuburi OCTG” – oil country tubular goods) utilizate pentru forare, extracție și tubare.

(29)

Țevile și tuburile fără sudură pot fi livrate utilizatorului în diferite forme. De exemplu, pot fi galvanizate, filetate sau semifinite (fără tratament termic), pot avea extremități speciale sau secțiuni diferite, pot fi tăiate la dimensiune sau nu. Nu există dimensiuni standard generalizate pentru tuburi, ceea ce explică de ce majoritatea țevilor și tuburilor fără sudură sunt fabricate la comanda clientului. De regulă, țevile și tuburile fără sudură sunt racordate între ele prin sudură. Totuși, în anumite cazuri speciale, pot fi conectate prin propriile fileturi sau pot fi utilizate singure, rămânând însă sudabile. Ancheta a arătat că toate țevile și tuburile fără sudură prezintă aceleași caracteristici fizice, chimice și tehnice și au aceleași utilizări de bază.

(30)

Astfel cum s-a stabilit în ancheta anterioară, precum și în ancheta cea mai recentă, prezenta anchetă de reexaminare în perspectiva expirării măsurilor a confirmat faptul că produsul exportat în Uniune din Rusia și din Ucraina, produsul fabricat și vândut pe piețele interne ale Rusiei și Ucrainei și produsul fabricat și vândut în Uniune de către producătorii din Uniune au aceleași caracteristici fizice și tehnice de bază și aceleași utilizări finale și sunt, prin urmare, considerate produse similare în sensul articolului 1 alineatul (4) din regulamentul de bază.

(31)

În conformitate cu articolul 11 alineatul (2) din regulamentul de bază, Comisia a examinat probabilitatea ca dumpingul să continue sau să reapară după expirarea măsurilor în vigoare.

(32)

În conformitate cu articolul 11 alineatul (2) din regulamentul de bază, Comisia a examinat mai întâi dacă expirarea măsurilor existente ar putea duce la o continuare sau o reapariție a dumpingului din partea Rusiei.

(33)

În absența cooperării din partea vreunui producător-exportator din Rusia, astfel cum s-a indicat în considerentul 20, Comisia și-a întemeiat analiza generală, inclusiv calculul dumpingului, pe datele disponibile în temeiul articolului 18 din regulamentul de bază.

(34)

În consecință, probabilitatea continuării sau a reapariției dumpingului a fost evaluată utilizând informațiile cuprinse în cererea de reexaminare în perspectiva expirării măsurilor, în combinație cu alte surse de informații, precum informațiile colectate în temeiul articolului 14 alineatul (6) din regulamentul de bază, informațiile conținute în observațiile scrise primite, incluzând, printre altele, statisticile privind exporturile din Rusia publicate de Serviciul Vamal Federal rus (Russian Federal Customs Service, denumit în continuare „RFCS”) (20), și datele statistice provenind de pe site-ul de specialitate „Metal Expert” (21).

(35)

Din cauza lipsei de cooperare a Rusiei, Comisiei i-a fost imposibil să compare valoarea normală cu prețul de export în funcție de tipul produsului. Prin urmare, atât valoarea normală, cât și prețul de export au fost stabilite utilizându-se valori medii, în conformitate cu articolul 18 din regulamentul de bază.

(36)

Pentru a stabili valoarea normală, Comisia a utilizat aceeași metodologie ca cea aplicată de către solicitant în cerere. Această metodologie este bazată pe datele referitoare la prețurile practicate pe piața internă din Rusia, disponibile pe site-ul „Metal Expert”. Comisia a utilizat așadar prețurile medii la nivel franco fabrică de pe piața internă din Rusia, astfel cum sunt prezentate pe site-ul „Metal Expert” pentru perioada de 12 luni cuprinsă între iulie 2016 și iunie 2017.

(37)

Prețurile de export către Uniune au fost stabilite pornind de la baza de date a Comisiei creată în temeiul articolului 14 alineatul (6).

(38)

Valoarea normală și prețul de export au fost comparate pe o bază franco fabrică. Valoarea normală a fost ajustată în sus cu respectarea metodologiei furnizate de solicitant (22) și pe baza informațiilor disponibile pe site-ul „Metal Expert”. Prețul de export a fost ajustat în jos la un nivel franco fabrică. În acest scop, costurile de livrare, asigurarea și comisionul au fost deduse pe baza informațiilor disponibile în cerere.

(39)

Pe baza celor de mai sus, Comisia a calculat o marjă de dumping de aproximativ 33 % pentru exporturile din Rusia către Uniune. Cu toate acestea, nivelul importurilor în perioada anchetei de reexaminare a fost relativ redus, reprezentând 0,6 % din consumul la nivelul Uniunii.

(40)

După comunicarea constatărilor, cele două grupuri de producători-exportatori ruși au prezentat în comun observații privind documentul de informare generală al Comisiei.

(41)

Ambele societăți au contestat legalitatea măsurilor în vigoare. În primul rând, ele au afirmat că măsurile inițiale erau ilegale, întrucât Comisia ar fi aplicat o ajustare a costurilor la valoarea normală în temeiul articolului 2 alineatul (5) din regulamentul de bază, care ar fi ilegală potrivit jurisprudenței organului de apel al OMC (23). În al doilea rând, ele au afirmat că abordarea adoptată de Comisie în cadrul reexaminărilor efectuate în perspectiva expirării măsurilor, potrivit căreia Comisia nu formulează constatări specifice societății (24), este contrară literei și spiritului regulamentului de bază și ale acordului antidumping al OMC.

(42)

Prima afirmație a fost respinsă, deoarece se referă la calculul taxei inițiale care nu intră în domeniul de aplicare al actualei proceduri. În scopul prezentei reexaminări efectuate în perspectiva expirării măsurilor, în lipsa cooperării din partea producătorilor-exportatori ruși a fost necesar să se aplice dispozițiile articolului 18. În ceea ce privește a doua afirmație, cele două grupuri de producători-exportatori ruși nu au fost în măsură să precizeze motivele pentru care deciziile la nivel național în contextul reexaminărilor efectuate în perspectiva expirării măsurilor ar fi ilegale. Prin urmare, această afirmație a fost, de asemenea, respinsă.

(43)

În ceea ce privește aspectele specifice ale anchetei, cele două grupuri de producători-exportatori ruși au contestat, în primul rând, aplicarea de către Comisie a articolului 18 din regulamentul de bază și au afirmat că informațiile pe care le furnizaseră în cursul anchetei nu fuseseră luate în considerare de către Comisie.

(44)

În ceea ce privește aplicarea articolului 18 din regulamentul de bază, toți producătorii-exportatori ruși cunoscuți au fost invitați să completeze chestionarul destinat producătorilor-exportatori după deschiderea anchetei (25). În plus, Misiunea permanentă a Rusiei pe lângă UE a primit chestionarele necompletate și a fost invitată să contacteze (sau să pună la dispoziția Comisiei informații cu privire la) alți producători ruși eventual necunoscuți de către Comisie în ziua deschiderii anchetei, astfel încât acestora să li se ofere posibilitatea de a participa la anchetă.

(45)

Cele două grupuri de producători-exportatori ruși care și-au manifestat interesul au informat Comisia, la 21 august 2017, că au decis să nu coopereze pe deplin la anchetă, precizând că au decis să nu răspundă la chestionar și să își limiteze în mod voluntar participarea la prezentarea anumitor date (cum ar fi producția și capacitatea, precum și prețurile de export către piețele terțe) și la formularea de observații privind anumite aspecte ale anchetei. Cu toate acestea, cele două grupuri de producători-exportatori ruși au primit un chestionar și au fost invitați să îl completeze. În scrisoarea care însoțea această invitație, producătorii-exportatori ruși au fost informați în mod neechivoc că, în absența unui răspuns la chestionar, Comisia ar aplica articolul 18 din regulamentul de bază. Niciunul dintre aceștia nu a răspuns la chestionar.

(46)

Având în vedere acest lucru, la 22 martie 2018 Comisia a informat autoritățile ruse cu privire la intenția sa de a aplica articolul 18 din regulamentul de bază.

(47)

Cu toate acestea, Comisia a subliniat, în cursul audierii din 8 august 2018, că nu ignorase datele prezentate de cele două grupuri de producători-exportatori ruși, așa cum afirmau aceștia în mod eronat. De fapt, Comisia a explicat că efectuase o verificare încrucișată a datelor furnizate de cele două grupuri de producători-exportatori ruși privind capacitatea și producția cu date aflate la dispoziția publicului, și anume cu cele provenite de pe site-ul „Metal Expert”. Comisia a utilizat, de asemenea, date provenite din statisticile referitoare la exporturile din Rusia, primite de la producătorii-exportatori, astfel cum se explică în considerentul 34. Prin urmare, afirmația potrivit căreia Comisia nu ar fi luat în considerare informațiile prezentate de cele două grupuri de producători-exportatori a fost respinsă.

(48)

Cele două grupuri de producători-exportatori ruși au remarcat, de asemenea, că invitaseră Comisia să efectueze vizite de verificare cu privire la datele limitate pe care le furnizaseră și că nu avusese loc nicio vizită de verificare.

(49)

În conformitate cu articolul 16 din regulamentul de bază, vizitele de verificare ar trebui efectuate în cazul în care Comisia consideră că este adecvat și, în absența unui răspuns adecvat și în timp util, Comisia poate alege să nu efectueze o astfel de vizită de verificare. Pe această bază și dată fiind absența unui răspuns adecvat la chestionar în acest caz, Comisia a considerat că nu ar trebui să aibă loc nicio vizită de verificare.

(50)

Astfel cum s-a stabilit mai sus, s-a constatat că Rusia a continuat practicile de dumping în perioada anchetei de reexaminare, dar nivelul importurilor din această perioadă a fost relativ limitat. Prin urmare, Comisia a analizat probabilitatea continuării sau reapariției dumpingului în cazul în care măsurile antidumping actuale ar expira. În acest sens, ea a analizat producția și capacitatea neutilizată din Rusia, atractivitatea pieței Uniunii și comportamentul exportatorilor ruși pe alte piețe.

(51)

După comunicarea constatărilor finale, cele două grupuri de producători-exportatori ruși au contestat constatările Comisiei cu privire la capacitatea neutilizată disponibilă în Rusia. În special, cele două grupuri de producători-exportatori ruși au afirmat că ar fi avut loc o supraestimare de către Comisie a capacității neutilizate disponibile în Rusia. Această capacitate neutilizată se baza pe datele referitoare la piață (Metal Expert) și a fost estimată la peste 550 000 de tone.

(52)

În cursul audierii din 8 august 2018, Comisia a explicat datele pe care le utilizase pentru a calcula cifra raportată în documentul de informare generală, și anume datele disponibile în mod public (incluse în dosar) în momentul redactării documentului de informare generală. În urma observațiilor primite și a discuțiilor purtate în cadrul audierii, Comisia a invitat cele două grupuri de producători-exportatori ruși să prezinte datele cele mai actualizate și mai detaliate referitoare la producție și la capacitate pe care le au la dispoziție. Cele două grupuri de producători-exportatori ruși au furnizat Comisiei aceste informații (obținute de pe site-ul „Metal Expert”) la 10 august 2018. Prin urmare, pentru calcularea capacității de producție, Comisia a utilizat datele actualizate provenite de pe site-ul „Metal Expert”, astfel cum au fost furnizate de cele două grupuri de producători-exportatori ruși în observațiile lor din 10 august 2018.

(53)

Cifrele actualizate ale capacității neutilizate obținute astfel indicau o capacitate neutilizată în Rusia cuprinsă între 350 000 și 380 000 de tone în perioada anchetei de reexaminare. Această supracapacitate semnificativă reprezintă mai mult de 25 % din consumul la nivelul Uniunii.

(54)

Ancheta a confirmat faptul că piața Uniunii este atractivă pentru producătorii ruși din motivele prezentate în continuare.

(55)

În primul rând, în ceea ce privește dimensiunea, piața Uniunii (un consum de peste 1,3 milioane de tone în perioada anchetei de reexaminare și de 1,5 milioane de tone în 2014) poate fi considerată drept una dintre cele mai mari piețe a țevilor și tuburilor fără sudură la nivel mondial.

(56)

În al doilea rând, după introducerea de către Statele Unite a unor taxe de 25 % asupra produselor siderurgice în temeiul secțiunii 232 (26), care vizează și produsul în cauză, exporturile din Rusia către una dintre piețele sale principale de export pot fi, cel puțin parțial, restricționate. Acest lucru ar face ca piața Uniunii să devină mai atractivă, creând astfel riscul unei reorientări a schimburilor comerciale către Uniune.

(57)

În ceea ce privește prețurile, nivelul subcotării în perioada anchetei de reexaminare (a se vedea considerentul 137 de mai jos) arată că nivelul prețului mediu al importurilor din Rusia pe piața Uniunii este sub cel al producătorilor din Uniune și, prin urmare, există probabilitatea ca exporturile să crească în continuare în cazul abrogării măsurilor.

(58)

Dat fiind nivelul relativ redus al importurilor în Uniune în perioada anchetei de reexaminare (8 663 de tone), Comisia a analizat, de asemenea, prețurile de export din Rusia către alte piețe terțe în perioada anchetei de reexaminare, astfel cum sunt indicate în statisticile oficiale privind exporturile din Rusia ale RFCS, și a comparat aceste niveluri ale prețurilor cu prețurile de import în Uniune. Această analiză a arătat că Rusia vindea pe mai multe dintre piețele sale principale de export la prețuri similare cu, sau uneori chiar mai mici decât prețurile exporturilor care fac obiectul unui dumping pe piața Uniunii.

(59)

Având în vedere constatările stabilite în considerentele 50-58, Comisia a concluzionat că există o probabilitate mare ca importurile care fac obiectul unui dumping din Rusia să reapară la un nivel semnificativ în cazul în care s-ar permite expirarea măsurilor.

(60)

După comunicarea constatărilor finale, grupurile de producători-exportatori ruși au afirmat că nu există probabilitatea continuării dumpingului în cazul abrogării măsurilor. Ei au subliniat performanța pieței interne a țevilor și tuburilor fără sudură din Rusia și situația altor piețe de export ca reprezentând principalele elemente de contestare a constatărilor Comisiei. În plus, producătorii-exportatori ruși au afirmat că datele (disponibile în mod public) pe care le furnizaseră cu privire la nivelurile prețurilor pe piețele altor țări terțe nu fuseseră luate în considerare de către Comisie.

(61)

Această afirmație este, de fapt, eronată. În cadrul audierii din 8 august 2018, Comisia a informat producătorii-exportatori ruși că luase în considerare, pentru analiza sa, datele disponibile în mod public privind statisticile exporturilor din Rusia furnizate de cele două grupuri de producători-exportatori ruși (27). Pe baza acestor date, Comisia a confirmat că nivelurile prețurilor pe unele dintre principalele piețe de export ale Rusiei, care constituie o parte importantă a exporturilor totale de țevi și tuburi fără sudură din Rusia, au fost efectuate la prețuri inferioare prețurilor de export către Uniune în perioada anchetei de reexaminare (28). Prin urmare, afirmația a fost respinsă.

(62)

Potrivit celor două grupuri de producători-exportatori ruși, concluzia Comisiei privind dimensiunea pieței Uniunii, astfel cum se menționează în considerentul 55 de mai sus, a fost „în mare parte supraestimată”. În plus, ei au afirmat, de asemenea, că există alte piețe mai atractive decât piața Uniunii.

(63)

În primul rând, importanța pieței Uniunii a fost invocată în mod specific cu ocazia audierii din 8 august 2018, în cadrul căreia reprezentanții celui mai mare producător rus au recunoscut că piața Uniunii era, într-adevăr, una dintre principalele piețe pentru produsul în cauză. Trebuie subliniat faptul că Comisia nu s-a pronunțat cu privire la posibilitatea existenței altor piețe mai atractive decât piața Uniunii. În schimb, Comisia a ajuns la concluzia că piața Uniunii era atractivă pentru producătorii-exportatori ruși, din motivele expuse în considerentele 55-58.

(64)

În acest sens, Comisia a observat, de asemenea, neconcordanțe între partea descriptivă a observațiilor primite de la producătorii-exportatori ruși și datele reale conținute de acestea. În special, producătorii-exportatori ruși au subliniat faptul că prețurile către anumite țări, cum ar fi India, Turcia și Emiratele Arabe Unite, sunt „prețuri care depășesc prețurile de export către Uniune” (29). Această afirmație este incorectă din punct de vedere faptic și contrazice cifrele reale prezentate de aceleași părți (30), care arătau în mod clar că, în perioada anchetei de reexaminare, prețurile către Uniune au fost, de fapt, mai mari (31). Prin urmare, această afirmație a fost respinsă.

(65)

Cele două grupuri de producători-exportatori ruși au contestat, de asemenea, concluziile Comisiei potrivit cărora, în urma aplicării măsurilor din SUA în temeiul secțiunii 232, ar exista un risc de reorientare a schimburilor comerciale, și au invocat, de asemenea, constatările preliminare efectuate de Comisie cu privire la ancheta de salvgardare a UE aflată în curs de desfășurare privind anumite produse siderurgice, conform căreia țevile și tuburile fără sudură au fost excluse provizoriu de la aplicarea măsurilor (32).

(66)

În ceea ce privește ancheta de salvgardare a UE privind anumite produse siderurgice, procedura este încă în curs de desfășurare, iar țevile și tuburile fără sudură au fost excluse în mod provizoriu din cadrul măsurilor. Totuși, această excludere provizorie a țevilor și tuburilor fără sudură de la măsurile de salvgardare provizorii nu s-a bazat pe lipsa unei reorientări a schimburilor comerciale (așa cum au susținut în mod eronat producătorii-exportatori ruși), ci pe o lipsă a creșterii importurilor (33).

(67)

În ceea ce privește efectul potențial al măsurilor din SUA luate în temeiul secțiunii 232, Comisia reafirmă că nu poate fi exclus riscul de reorientare a schimburilor comerciale și că un astfel de risc ar deveni, cu siguranță, mai probabil în cazul în care s-ar permite expirarea măsurilor în vigoare. Trebuie remarcat faptul că o taxă de 25 % în SUA, față de 0 % în Uniune, în cazul expirării taxelor, ar face ca piața Uniunii să devină în mod clar mai atractivă pentru producătorii-exportatori ruși decât în condițiile actuale, în care există o taxă antidumping în vigoare pe ambele piețe. Prin urmare, tendințele importurilor din SUA nu constituie până în prezent un indiciu, dat fiind că măsurile Uniunii rămân în vigoare și că motivația de a schimba piețele ar putea să nu fie la fel de relevantă ca în cazul absenței unor măsuri în cadrul Uniunii.

(68)

Cele două grupuri de producători-exportatori ruși au afirmat, de asemenea, că era foarte probabil ca anumiți producători-exportatori ruși să beneficieze de anumite scutiri de măsurile din SUA luate în temeiul secțiunii 232. Comisia a constatat că, din elementele de probă (34) puse la dispoziția sa în acest sens, nu se putea deduce că un anumit producător rus ar fi fost susceptibil de a fi exclus de la aplicarea măsurilor. Prin urmare, în absența unor elemente de probă solide în acest sens, Comisia a respins această afirmație.

(69)

În cele din urmă, cele două grupuri de producători-exportatori ruși au susținut că, având în vedere cantitățile limitate exportate în perioada anchetei de reexaminare, era puțin probabil ca abrogarea măsurilor să ducă la o continuare sau la o reapariție a dumpingului.

(70)

Comisia a făcut referire la constatările sale privind probabilitatea continuării sau reapariției dumpingului, astfel cum se indică în considerentele 50-68, și a subliniat că analiza probabilității continuării sau reapariției dumpingului este de natură prospectivă. Prin urmare, această afirmație a fost respinsă.

(71)

Există trei producători cunoscuți de țevi și tuburi fără sudură în Ucraina. Unul dintre aceștia, și anume grupul Interpipe, a cooperat în cadrul anchetei. Grupul Interpipe este de departe cel mai mare producător din Ucraina. Conform statisticilor de comerț, exporturile sale de țevi și tuburi fără sudură către Uniune în perioada anchetei de reexaminare au reprezentat aproximativ 87 % din totalul importurilor din Ucraina în perioada respectivă (35), ridicându-se la 80 711 tone sau la 6 % din consumul Uniunii în perioada anchetei de reexaminare. Datele prezentate de grupul Interpipe au fost verificate la fața locului în Ucraina, precum și la sediul comerciantului său afiliat din Elveția și al importatorului său afiliat din Germania. După verificare, Comisia a corectat anumite date furnizate inițial de grupul Interpipe, în principal în ceea ce privește costurile VAG (costurile de vânzare, cheltuielile administrative și alte costuri generale) și valorile CIF.

(72)

Grupul Interpipe deține integral și controlează doi producători-exportatori, și anume LLC Interpipe Niko Tube (denumit în continuare „Niko Tube”) și OJSC Interpipe NTRP (denumit în continuare „NTRP”). Conform practicii obișnuite a Comisiei, o marjă comună de dumping a fost calculată pentru cei doi producători-exportatori. Valoarea dumpingului a fost calculată mai întâi pentru fiecare producător-exportator în parte și apoi s-a stabilit o medie ponderată a marjelor de dumping individuale la nivelul grupului Interpipe.

(73)

Având în vedere exporturile semnificative ale grupului Interpipe către Uniune în perioada anchetei de reexaminare, analiza continuării dumpingului în perioada respectivă a fost bazată în principal pe datele verificate furnizate de grupul Interpipe.

(74)

Comisia a verificat mai întâi dacă volumul total al vânzărilor pe piața internă ale fiecărui producător-exportator cooperant a fost reprezentativ, în conformitate cu articolul 2 alineatul (2) din regulamentul de bază. Vânzările pe piața internă sunt reprezentative dacă volumul total al vânzărilor de produs similar pe piața internă către clienți independenți de pe piața internă pentru fiecare producător-exportator reprezintă cel puțin 5 % din volumul total al vânzărilor la export ale produsului în cauză către Uniune în perioada anchetei de reexaminare. Pe această bază, în urma examinării s-a stabilit că vânzările de produs similar pe piața internă au fost reprezentative pentru ambii producători-exportatori.

(75)

Comisia a identificat ulterior tipurile de produs vândute pe piața internă care erau identice sau comparabile cu tipurile de produs vândute la export de grupul Interpipe.

(76)

Ulterior, Comisia a verificat dacă vânzările pe piața internă ale grupului Interpipe pentru fiecare tip de produs identic sau comparabil cu un tip de produs vândut la export erau reprezentative, în conformitate cu articolul 2 alineatul (2) din regulamentul de bază. Vânzările pe piața internă ale unui tip de produs sunt reprezentative dacă volumul total al vânzărilor pe piața internă ale tipului de produs respectiv către clienți independenți în perioada anchetei de reexaminare reprezintă cel puțin 5 % din volumul total al vânzărilor la export ale tipului de produs identic sau comparabil. Comisia a stabilit că, pentru majoritatea tipurilor de produs, vânzările pe piața internă au fost efectuate în cantități reprezentative.

(77)

Ulterior, Comisia a determinat, pentru fiecare tip de produs, proporția vânzărilor profitabile către clienți independenți de pe piața internă realizate în perioada anchetei de reexaminare, pentru a decide dacă trebuie utilizate vânzările interne efective pentru calcularea valorii normale, în conformitate cu articolul 2 alineatul (4) din regulamentul de bază.

(78)

Valoarea normală s-a bazat pe prețul real de pe piața internă al fiecărui tip de produs, indiferent dacă vânzările respective erau sau nu profitabile, dacă:

În cazul de față, valoarea normală este media ponderată a prețurilor tuturor vânzărilor interne ale tipului de produs respectiv în perioada anchetei de reexaminare.

(79)

Valoarea normală s-a bazat pe prețul real de pe piața internă al fiecărui tip de produs doar pentru vânzările interne profitabile ale tipurilor de produs în cauză în perioada anchetei de reexaminare dacă:

(80)

Dacă nu au fost înregistrate vânzări ale unui tip de produs similar în cadrul operațiunilor comerciale normale sau dacă un tip de produs nu a fost vândut în cantități reprezentative pe piața internă, Comisia a stabilit valoarea normală în conformitate cu articolul 2 alineatele (3) și (6) din regulamentul de bază.

(81)

Valoarea normală a fost stabilită prin adăugarea următoarelor elemente la costul mediu de producție al produsului similar al fiecărui producător-exportator cooperant în perioada anchetei de reexaminare:

(82)

În urma comunicării constatărilor finale, grupul Interpipe a contestat unele dintre elementele utilizate de Comisie în calculul valorii normale. Cererile se refereau la următoarele aspecte: (i) calcularea costurilor VAG între societățile afiliate; (ii) utilizarea costurilor financiare care decurg din [confidențial] (36); (iii) câștigurile/pierderile din diferențele de curs valutar care decurg din [confidențial]; (iv) necesitatea de a lua în considerare anumite costuri de credit.

(83)

În ceea ce privește primul element, Comisia a informat grupul Interpipe, în cadrul celei de a doua comunicări a constatărilor suplimentare, cu privire la impactul asupra marjei de dumping și la constatările ulterioare în cazul în care cererea ar fi acceptată. Comisia a prezentat, de asemenea, un calcul provizoriu în acest sens, urmând aceeași abordare ca cea din reexaminarea anterioară efectuată în perspectiva expirării măsurilor. În urma analizei tuturor elementelor, Comisia a acceptat cererea grupului Interpipe în ceea ce privește acest element și, prin urmare, marja de dumping a fost redusă în consecință (a se vedea considerentul 90 de mai jos). Comisia a respins argumentele (ii) și (iii). Având în vedere caracterul confidențial al datelor pe care le implică analiza, Comisia a furnizat grupului Interpipe o explicație individuală la data publicării prezentului regulament.

(84)

În ceea ce privește afirmația potrivit căreia costurile de credit ar fi trebuit să fie luate în considerare la calcularea dumpingului, Comisia a reafirmat (astfel cum a explicat în comunicarea constatărilor specifice din 13 iulie 2018) că societatea nu furnizase Comisiei elementele de probă solicitate în sprijinul cererii sale. Prin urmare, această afirmație a fost respinsă.

(85)

Producătorii-exportatori au exportat produsul în cauză unor clienți independenți din Uniune prin intermediul unor societăți afiliate având calitatea de comercianți și/sau de importatori.

(86)

În cazul în care producătorul-exportator a exportat produsul în cauză unor clienți independenți din Uniune prin intermediul unei societăți afiliate având calitatea de comerciant (Interpipe Europe SA), prețul de export a fost stabilit pe baza prețurilor plătite efectiv sau care urmează să fie plătite pentru produsul în cauză atunci când acesta este vândut la export către Uniune, în conformitate cu articolul 2 alineatul (8) din regulamentul de bază.

(87)

În cazul în care producătorii-exportatori au exportat produsul în cauză către Uniune prin intermediul unei societăți afiliate având calitatea de importator (Interpipe Central Trade GmbH), prețul de export a fost stabilit pe baza prețului la care produsul importat a fost revândut prima dată unor clienți independenți din Uniune, în conformitate cu articolul 2 alineatul (9) din regulamentul de bază. Ajustările la prețul de export în temeiul articolului 2 alineatul (9) din regulamentul de bază au fost efectuate asupra tranzacțiilor privind importatorul afiliat din Germania. Prețul de vânzare al importatorului afiliat către clienți neafiliați a fost ajustat în jos la nivelul prețului franco fabrică prin deducerea costurilor VAG ale importatorului afiliat, a unei marje de profit rezonabile și a altor ajustări eventuale.

(88)

În urma comunicării constatărilor finale, grupul Interpipe a afirmat că prețul CIF al Interpipe Europe ar trebui să fie revizuit, din cauza unei discrepanțe între calcul și textul explicativ din cadrul comunicării constatărilor finale specifice ale societății.

Într-adevăr, Comisia a observat că textul explicativ al comunicării constatărilor specifice nu reflecta în mod corect modul de realizare efectivă a calculului CIF. Prin urmare, Comisia a corectat textul explicativ al comunicării constatărilor specifice și a confirmat că acest calcul fusese efectuat pe baza constatărilor, astfel cum convenise cu societatea în cursul vizitei de verificare.

(89)

Prețurile de export către Uniune ale grupului Interpipe au fost comparate cu valoarea normală a vânzărilor sale interne la nivel franco fabrică. Pentru a asigura o comparație echitabilă, s-au luat în considerare diferențele care afectează comparabilitatea prețurilor, în conformitate cu articolul 2 alineatul (10) din regulamentul de bază. În acest sens, au fost aplicate ajustările pentru costurile de transport și comisioane care afectează valoarea normală și prețul de export.

(90)

Pe baza celor menționate anterior, marja de dumping constatată pentru grupul Interpipe în perioada anchetei de reexaminare s-a ridicat la 21,6 %. Dat fiind faptul că grupul Interpipe este cel mai mare producător ucrainean și că acesta a reprezentat majoritatea importurilor provenind din Ucraina în perioada anchetei de reexaminare, astfel cum se explică în considerentul 71, Comisia a concluzionat că dumpingul constatat în cazul grupului Interpipe este reprezentativ pentru Ucraina la nivel național.

(91)

Astfel, Comisia a stabilit că dumpingul din Ucraina a continuat în perioada anchetei de reexaminare.

(92)

Astfel cum s-a stabilit mai sus, s-a constatat că Ucraina a continuat dumpingul în perioada anchetei de reexaminare. Importurile din Ucraina au ajuns la 80 711 tone în perioada anchetei de reexaminare, ceea ce reprezintă o cotă de 6 % pe piața Uniunii (37). În urma acestor constatări, Comisia a analizat dacă dumpingul din Ucraina este susceptibil de a continua în cazul în care s-ar permite expirarea măsurilor antidumping în vigoare. În acest sens, ea a analizat producția și capacitatea neutilizată din Ucraina, atractivitatea pieței Uniunii și comportamentul exportatorilor ucraineni pe alte piețe.

(93)

Capacitatea neutilizată a fost calculată după cum urmează. În ceea ce privește grupul Interpipe, capacitatea neutilizată a putut fi stabilită pe baza datelor comunicate și verificate în mod corespunzător. Ceilalți doi producători ai produsului în cauză din Ucraina nu au răspuns la chestionar. Ei au furnizat doar anumite informații privind producția și capacitatea lor de producție în observațiile scrise. Aceste informații au fost analizate și comparate cu sursele de informații de pe piață, în special cu site-ul „Metal Expert”. În consecință, pentru Ucraina, capacitatea neutilizată disponibilă a fost estimată, cel puțin, la aproximativ 500 000 de tone, ceea ce reprezintă aproximativ 40 % din consumul la nivelul Uniunii (38).

(94)

După comunicarea constatărilor finale, grupul Interpipe a contestat cifra Comisiei menționată mai sus, referitoare la capacitatea neutilizată, afirmând inițial că aceasta ar trebui să se ridice la [80 000-100 000 de tone]. În urma observațiilor primite, Comisia a furnizat explicații detaliate și clarificări în prima sa comunicare a constatărilor suplimentare adresată grupului Interpipe, în cadrul audierii cu societatea, precum și în cea de-a doua comunicare a constatărilor suplimentare adresată grupului Interpipe. În observațiile sale referitoare la prima comunicare a constatărilor suplimentare și în cadrul audierii, grupul Interpipe a confirmat că era de acord cu capacitatea neutilizată calculată de Comisie în ceea ce privește grupul Interpipe, care era semnificativ mai ridicată decât cifra menționată în observațiile sale referitoare la comunicarea constatărilor finale. Cu toate acestea, grupul Interpipe a continuat să conteste calculul capacității în privința celorlalți doi producători ucraineni.

(95)

În acest sens, Comisia a reamintit grupului Interpipe faptul că niciuna dintre cele două societăți nu cooperase pe deplin cu Comisia, întrucât ele nu prezentaseră decât anumite informații referitoare la producție și/sau la capacitatea de producție. S-a reamintit, de asemenea, că informațiile furnizate de aceste părți fuseseră totuși luate în considerare de către Comisie în analiza sa, contrar celor susținute de grupul Interpipe. De fapt, Comisia a efectuat o verificare încrucișată a informațiilor furnizate în aceste observații și a datelor disponibile în mod public pe site-ul „Metal Expert”.

(96)

În cazul uneia dintre aceste părți, datele provenite de pe site-ul „Metal Expert” puteau fi conciliate cu afirmația societății potrivit căreia avusese loc o reducere masivă a capacității de producție în cursul perioadei examinate. Prin urmare, pentru calcularea capacității neutilizate, Comisia a ținut cont de reducerea capacității de producție, astfel cum a fost indicată pe site-ul „Metal Expert”. Totuși, după această comunicare a constatărilor suplimentare, grupul Interpipe a continuat să conteste cifra capacității neutilizate stabilită în acest fel. Comisia a respins această afirmație din motivele prezentate în continuare.

(97)

În observațiile sale, societatea în cauză nu a furnizat nicio cifră referitoare la capacitatea de producție. Ea a semnalat doar că ocuparea forței de muncă a scăzut (reducere între 60 % și 75 % a forței de muncă) și că producția s-a ridicat la [4 000-10 000] de tone metrice pe an. În plus, în observațiile sale ulterioare comunicării constatărilor suplimentare, grupul Interpipe nu a furnizat nicio estimare a capacității de producție a societății în cauză.

(98)

Prin urmare, din observațiile transmise atât de grupul Interpipe, cât și de societatea în cauză, rezultă că nu i s-a oferit Comisiei nici măcar un punct de plecare pentru a evalua producția și capacitatea de producție a societății în cauză. Totuși, Comisia a concluzionat că afirmația societății în cauză era confirmată de datele disponibile în mod public, întrucât reducerea capacității de producție a fost reflectată de cifra capacității de producție furnizată pe site-ul „Metal Expert”. Astfel, Comisia a decis să calculeze capacitatea neutilizată pe baza datelor privind producția furnizate de societatea în cauză și a datelor privind capacitatea de producție declarate pe site-ul „Metal Expert”.

(99)

Prin urmare, afirmația potrivit căreia societatea își redusese considerabil capacitatea de producție a fost acceptată de Comisie. În consecință, afirmația grupului Interpipe este nefondată.

(100)

În privința celui de-al treilea producător, Comisia a observat discrepanțe semnificative între datele furnizate de acesta și datele disponibile în mod public. Prin urmare, pentru calcularea capacității neutilizate, Comisia s-a bazat pe capacitatea de producție declarată pe site-ul „Metal Expert”. Grupul Interpipe a afirmat că Comisia ar trebui să formuleze ipoteze pe baza unei pretinse verificări a societății respective efectuate în cadrul unei alte anchete antidumping, desfășurate cu mai mult de 10 ani în urmă. Comisia consideră că utilizarea unor cifre recente constituie o modalitate mai adecvată și mai fiabilă pentru a obține informații privind producția și capacitatea neutilizată în cadrul prezentei anchete.

(101)

În acest sens, Comisia observă că producătorul în cauză a confirmat, în mai multe observații adresate Comisiei (39), că numărul de linii de producție de care dispune nu s-a schimbat în ultimii ani (deși, potrivit acestuia, unele dintre ele nu sunt active în prezent). Prin urmare, în absența unui răspuns la chestionar, Comisia nu a putut verifica dacă afirmațiile societății ar fi justificat acceptarea argumentului său referitor la reducerea capacității de producție.

(102)

În urma comunicării constatărilor suplimentare specifice, grupul Interpipe a prezentat un document care, în opinia sa, invalida acest calcul cu privire la ceilalți doi producători ucraineni. Cu toate acestea, documentul contrazicea datele referitoare la piață aflate la dispoziția Comisiei, care confirmau de fapt calculul Comisiei. Aceste date referitoare la piață arătau că, în cazul celorlalți doi producători-exportatori ucraineni, capacitatea de producție era semnificativ mai ridicată decât datele cuprinse în documentul furnizat de grupul Interpipe.

(103)

Prin urmare, Comisia își confirmă decizia în ceea ce privește capacitatea neutilizată din Ucraina, astfel cum se indică în considerentul 93.

(104)

Ancheta a confirmat faptul că piața Uniunii este atractivă și pentru producătorii-exportatori ucraineni din motivele prezentate în continuare.

(105)

În primul rând, în ceea ce privește dimensiunea, piața Uniunii (un consum de peste 1,3 milioane de tone în perioada anchetei de reexaminare și de 1,5 milioane de tone în 2014) poate fi considerată drept una dintre cele mai mari piețe a țevilor și tuburilor fără sudură la nivel mondial.

(106)

În al doilea rând, în ceea ce privește prețurile, nivelul subcotării în perioada anchetei de reexaminare (a se vedea considerentul 136 de mai jos) arată că nivelul prețului mediu al importurilor din Ucraina pe piața Uniunii este sub cel al producătorilor din Uniune și, prin urmare, există probabilitatea ca exporturile să crească în continuare în cazul abrogării măsurilor.

(107)

În al treilea rând, în pofida taxei antidumping în vigoare, Ucraina a majorat constant nivelul importurilor sale în ultimii ani (de la o cotă de piață mai mică de 2 % în 2012, la o cotă de 6 % în perioada anchetei de reexaminare), ceea ce confirmă faptul că piața Uniunii rămâne o piață atractivă în pofida taxelor în vigoare.

(108)

În al patrulea rând, după introducerea de către Statele Unite a unor taxe de 25 % asupra produselor siderurgice în temeiul secțiunii 232 (40), care vizează și produsul în cauză, exporturile din Ucraina către una dintre piețele sale principale de export pot fi, cel puțin parțial, restricționate. Acest lucru ar face ca piața Uniunii să devină mai atractivă, creând astfel riscul unei reorientări a schimburilor comerciale către Uniune. Acest risc trebuie analizat în plus față de alte bariere existente în calea comerțului pe piețele țărilor terțe (a se vedea considerentul 116 de mai jos).

(109)

În urma comunicării constatărilor finale, grupul Interpipe a contestat constatările Comisiei cu privire la atractivitatea pieței Uniunii.

(110)

În special, grupul Interpipe a contestat evaluarea Comisiei cu privire la impactul potențial al măsurilor din SUA luate în temeiul secțiunii 232 și la creșterea importurilor din Ucraina în cursul perioadei examinate.

(111)

În ceea ce privește primul punct, grupul Interpipe contesta analiza Comisiei cu privire la impactul potențial pe care măsurile din SUA luate în temeiul secțiunii 232 l-ar putea avea pe piață. În special, grupul Interpipe considera că nu există niciun risc de reorientare a schimburilor comerciale către piața Uniunii. Grupul Interpipe a atras atenția, de asemenea, asupra măsurilor provizorii instituite de Comisie asupra țevilor și tuburilor fără sudură în contextul anchetei de salvgardare referitoare la produsele siderurgice.

(112)

În primul rând, astfel cum se menționează în considerentul 66, în cadrul măsurilor provizorii instituite în contextul anchetei de salvgardare s-a decis, într-adevăr, excluderea țevilor și a tuburilor fără sudură din domeniul de aplicare al măsurilor provizorii. Totuși, această excludere provizorie nu a fost efectuată pe baza lipsei unui risc de reorientare a schimburilor comerciale, ci mai degrabă pe motiv că, per ansamblu, nivelul importurilor acestui produs nu înregistrase o creștere pe parcursul perioadei relevante.

(113)

În al doilea rând, grupul Interpipe a recunoscut că unele dintre exporturile sale către SUA vizează tipuri de tuburi OCTG, dar și conducte și țevi de uz general, și anume tipurile de produse pe care le exportă în principal către Uniune. Grupul Interpipe a afirmat de asemenea că, până în mai 2018 (inclusiv), nivelul exporturilor către SUA a crescut.

(114)

Comisia reafirmă că există riscul ca cel puțin o parte din cantitățile exportate în prezent din Ucraina către SUA să fie direcționate către Uniune în cazul expirării măsurilor. Acest risc vizează în special țevile și tuburile fără sudură standard. Trebuie remarcat faptul că o taxă de 25 % în SUA aplicată țevilor și tuburilor fără sudură standard, față de 0 % în Uniune, în cazul expirării taxelor, ar face ca piața Uniunii să devină în mod clar mai atractivă pentru producătorii-exportatori ucraineni decât în condițiile actuale, în care există o taxă antidumping în vigoare pe ambele piețe. Prin urmare, tendințele nu constituie până în prezent un indiciu, dat fiind că măsurile Uniunii rămân în vigoare și că motivația de a schimba piețele ar putea să nu fie la fel de relevantă ca în cazul absenței unor măsuri în cadrul Uniunii. În plus, producătorii ucraineni ar avea mai multe dificultăți de a concura pe piața americană, întrucât anumite țări și/sau societăți beneficiază deja de scutiri de măsurile din SUA luate în temeiul secțiunii 232 (41).

(115)

În plus, Comisia consideră că nu poate fi exclus riscul de reorientare a schimburilor comerciale și că un astfel de risc ar deveni, cu siguranță, mai probabil în cazul în care s-ar permite expirarea măsurilor în vigoare.

(116)

În cele din urmă, măsurile din SUA luate în temeiul secțiunii 232 ar trebui privite și într-un context mai larg în ceea ce privește Ucraina, și anume ținând cont de numeroasele bariere în calea comerțului impuse în prezent producătorilor ucraineni de țevi și tuburi fără sudură pe anumite piețe ale țărilor terțe, în special măsurile antidumping din Brazilia, Canada, Mexic și Rusia.

(117)

Prin urmare, având în vedere cele de mai sus, Comisia reafirmă că piața Uniunii ar deveni și mai atractivă în lipsa unei taxe antidumping și, în consecință, ar face probabil obiectul unei creșteri a importurilor care fac obiectul unui dumping provenind din Ucraina.

(118)

Grupul Interpipe a prezentat o serie de afirmații legate de evoluția consumului pe piața ucraineană și de diversificarea piețelor sale de export. În primul rând, grupul Interpipe a afirmat că evoluția nivelului său de export și a cotei sale de piață a urmat sau a coincis în alt mod cu evoluția consumului din Uniune și că evoluția importurilor și a cotei sale de piață nu poate constitui niciun risc pentru industria din Uniune. În al doilea rând, grupul Interpipe a susținut că, având în vedere creșterea fără precedent a pieței ucrainene, nu a putut majora vânzările de țevi și tuburi fără sudură către Uniune. Grupul Interpipe a concluzionat că creșterea cererii interne ar fi în măsură să absoarbă orice producție excedentară din Ucraina. În aceeași ordine de idei, grupul Interpipe a evidențiat, de asemenea, o mai mare diversificare a portofoliului de export pentru a contesta constatarea Comisiei privind probabilitatea continuării dumpingului. Comisia a răspuns acestor afirmații în cea de-a doua comunicare a constatărilor suplimentare adresată grupului Interpipe.

(119)

Comisia a examinat aceste afirmații, dar le-a contestat. Prima parte a acestei afirmații este greșită din punct de vedere faptic, iar cea de-a doua se află în contradicție cu faptele stabilite în cadrul prezentei anchete.

(120)

În ceea ce privește prima parte, de exemplu, în 2015 Ucraina și-a sporit exporturile cu 20 %, în timp ce consumul din Uniune a scăzut cu 9 %. În plus, în cursul perioadei examinate în ansamblu, Ucraina și-a majorat cota de piață în Uniune cu 27 % (cota sa de piață a crescut cu 1,3 puncte procentuale), în timp ce consumul din Uniune a scăzut în aceeași perioadă cu 10 %.

(121)

Prin urmare, Comisia a confirmat faptul că, în cursul perioadei examinate, Ucraina și-a sporit în mod semnificativ volumul importurilor în Uniune (atingând o cotă de piață de 6 %), în contextul unei scăderi a consumului și în pofida măsurilor în vigoare. După cum s-a stabilit în analiza probabilității continuării dumpingului prezentată mai sus, este probabil ca, în absența unor măsuri, cota importurilor din Ucraina care fac obiectul unui dumping să crească în continuare. Prin urmare, afirmația grupului Interpipe a fost respinsă.

(122)

În ceea ce privește cea de-a doua parte a considerentului 118, Comisia a reafirmat că faptele indicau fără echivoc o evoluție diferită a comportamentului la export al producătorilor-exportatori ucraineni pe piața Uniunii, în comparație cu previziunile realizate de grupul Interpipe. Comisia nu a contestat tendințele consumului intern și ale altor destinații de export descrise de grupul Interpipe. Dimpotrivă, Comisia a subliniat că concluziile/previziunile extrase din aceste tendințe de grupul Interpipe (cu privire la modul în care ele ar afecta abordarea producătorilor ucraineni în ceea ce privește piața Uniunii) erau în contradicție cu faptele, și anume cu creșterea importurilor în Uniune chiar și în condițiile existenței unei taxe antidumping în vigoare. În cele din urmă, în ceea ce privește afirmația referitoare la diversificarea exporturilor, Comisia face trimitere la considerentul 116 de mai sus, în cadrul căruia s-a arătat că Ucraina face obiectul mai multor restricții comerciale aflate în prezent în vigoare pe anumite piețe terțe importante. Prin urmare, pretinsa creștere a piețelor de destinație ale exporturilor ar trebui luată în considerare împreună cu restricțiile comerciale menționate anterior, existente pe alte piețe.

(123)

În consecință, având în vedere constatările stabilite în ceea ce privește atractivitatea pieței Uniunii, capacitatea neutilizată și anumite restricții comerciale de pe anumite piețe terțe, această afirmație a fost respinsă.

(124)

În cele din urmă, grupul Interpipe a contestat analiza Comisiei cu privire la un viitor acord de asociere în participație cu unul dintre „principalii producători din UE”. Comisia și-a explicat evaluarea referitoare la acest aspect în cea de-a doua comunicare a constatărilor suplimentare adresată societății. În primul rând, potrivit informațiilor de care dispune Comisia, viitoarea asociere în participație nu a fost autorizată de toate autoritățile de concurență în cauză. Prin urmare, nu se poate concluziona în acest stadiu ce efect ar putea avea, dacă este cazul, această asociere în participație asupra exporturilor de țevi și tuburi fără sudură ale grupului Interpipe către Uniune. În al doilea rând, grupul Interpipe a confirmat că asocierea în participație nu a fost încă stabilită. În al treilea rând, Comisia face trimitere la evaluarea sa din cea de-a doua comunicare a constatărilor suplimentare adresată societății, în cadrul căreia a subliniat de asemenea faptul că, în pofida mai multor solicitări, i s-a refuzat accesul la detaliile acordului de asociere în participație în cauză, astfel încât nu a putut fi evaluat niciun efect derivat, de exemplu, dintr-o eventuală producție viitoare. În consecință, în acest stadiu nu au putut fi extrase concluzii cu privire la efectele respectivei asocieri în participație în momentul de față. Totuși, Comisia adaugă, de asemenea, că afirmațiile referitoare la impactul potențial al asocierii în participație pe piața Uniunii și afirmațiile grupului Interpipe privind probabilitatea continuării dumpingului se află în contradicție evidentă în ceea ce privește capacitatea grupului Interpipe (sau lipsa acestei capacități) de a-și spori exporturile către Uniune (42).

(125)

Având în vedere: (i) continuarea practicilor de dumping în perioada anchetei de reexaminare în ambele țări, (ii) capacitățile neutilizate semnificative disponibile (de peste 800 000 de tone în total) și (iii) atractivitatea pieței Uniunii, Comisia a concluzionat că există o probabilitate mare ca, în cazul în care s-ar permite expirarea măsurilor, importurile care fac obiectul unui dumping din Ucraina și din Rusia să crească în continuare și, respectiv, să reapară în volume semnificative.

(126)

În perioada examinată, produsul similar a fost fabricat de 18 producători din Uniune. Aceștia sunt considerați a constitui industria din Uniune în sensul articolului 4 alineatul (1) și al articolului 5 alineatul (4) din regulamentul de bază și vor fi denumiți în continuare „industria din Uniune”.

(127)

Toate informațiile disponibile cu privire la industria din Uniune, cum ar fi informațiile furnizate în cerere, datele colectate de la producătorii din Uniune și de la solicitant înainte și după deschiderea procedurii și răspunsurile la chestionar ale producătorilor din Uniune incluși în eșantion au fost utilizate în scopul stabilirii producției totale a Uniunii în perioada anchetei de reexaminare.

(128)

Pe această bază, producția totală din Uniune a fost estimată la aproximativ 2,25 milioane de tone în perioada anchetei de reexaminare. Această cifră include producția tuturor producătorilor din Uniune, atât a celor incluși cât și a celor neincluși în eșantion, calculată pe baza datelor verificate transmise de solicitant.

(129)

Astfel cum se indică în considerentele 17 și 18, a fost selectat un eșantion final de patru producători din cei 12 producători din Uniune care au transmis informațiile solicitate pentru selectarea eșantionului în etapa anterioară deschiderii anchetei.

(130)

Cei patru producători din Uniune incluși în eșantion reprezentau 30 % din producția totală estimată a Uniunii în perioada anchetei de reexaminare și 37 % din vânzările totale ale industriei din Uniune pe piața Uniunii. Prin urmare, se consideră că eșantionul final este reprezentativ pentru întreaga industrie a Uniunii.

(131)

Consumul din Uniune a fost stabilit pe baza volumelor de vânzări ale industriei din Uniune pe piața Uniunii și a importurilor totale. Consumul din Uniune a scăzut, în general, cu 10 % în perioada examinată. Cel mai scăzut nivel a fost atins în anul 2016, când a fost înregistrată o scădere de 14 % față de anul 2014. În perioada anchetei de reexaminare a fost observată o creștere moderată a consumului.

(132)

S-a constatat că, în perioada examinată, importurile din Rusia și din Ucraina în Uniune au evoluat, în ceea ce privește volumul și cota de piață, după cum urmează:

(133)

Volumele de import din ambele țări în cauză au crescut cu 11 % în perioada examinată, în pofida măsurilor antidumping în vigoare. Creșterea a fost determinată exclusiv de importurile din Ucraina, care au crescut cu 14 % în perioada examinată, în timp ce importurile din Rusia au scăzut cu 14 %. În aceeași perioadă, cota lor de piață comună a crescut din nou cu 23 % din cauza creșterii importurilor din Ucraina, a căror cotă de piață a crescut cu 27 % în perioada examinată, ajungând la 6 % din consumul Uniunii în perioada anchetei de reexaminare, în timp ce cota de piață a Rusiei a scăzut cu 4 %, reprezentând 0,6 % din consumul Uniunii în perioada anchetei de reexaminare. Această evoluție trebuie să fie privită în contextul unui consum în scădere.

(134)

Tabelul de mai jos prezintă prețul mediu al importurilor din Rusia și din Ucraina. Ar trebui subliniat faptul că prețurile de vânzare ale importurilor din ambele țări în cauză au fost nu numai inferioare prețurilor de vânzare ale industriei din Uniune în perioada examinată, ci au înregistrat totodată o puternică tendință de scădere în perioada respectivă.

(135)

Având în vedere lipsa cooperării din partea producătorilor-exportatori ruși, subcotarea prețurilor în ceea ce privește importurile din Rusia a trebuit să fie stabilită pe baza statisticilor privind importurile la nivelul TARIC, utilizându-se informațiile colectate în temeiul articolului 14 alineatul (6) din regulamentul de bază. Subcotarea prețurilor în ceea ce privește importurile din Ucraina a fost stabilită utilizându-se prețurile de export practicate de producătorul-exportator ucrainean cooperant, fără a include taxa antidumping. Prețurile de import CIF au fost ajustate în sus pentru a ține cost de costurile ulterioare importului. Ajustarea a fost de 2 euro pe tonă în urma constatărilor reexaminării anterioare efectuate în perspectiva expirării măsurilor. Din cauza lipsei cooperării din partea importatorilor neafiliați în cadrul actualei proceduri, nu a existat o bază pentru o nouă estimare a nivelului acestei ajustări. Prețurile de vânzare ale industriei din Uniune au fost cele aplicate de societățile incluse în eșantion clienților lor independenți, ajustate în jos pentru a ține cont de costurile de livrare, de reduceri și de comisioane la nivel franco fabrică.

(136)

În perioada anchetei de reexaminare, marja de subcotare a importurilor de țevi și tuburi fără sudură în cazul unicului producător-exportator ucrainean cooperant (reprezentând aproximativ 90 % din volumul exporturilor din Ucraina către Uniune) era de 28,9 %.

(137)

În ceea ce privește Rusia, a fost stabilită o marjă de subcotare de 20,3 % pe baza unei comparații a prețurilor medii. În plus, analiza prețurilor de export din Rusia către alte piețe terțe a arătat că Rusia vindea produsele în cauză pe unele dintre piețele sale principale de export la prețuri similare sau uneori inferioare celor practicate în Uniune, ceea ce întărește concluzia potrivit căreia nivelul actual al prețurilor din Rusia ar subcota prețurile de vânzare ale industriei din Uniune pe piața Uniunii.

(138)

În urma comunicării constatărilor finale, cei doi producători-exportatori ruși au susținut că această marjă de subcotare nu era reprezentativă, întrucât exporturile lor către Uniune ar fi constat în produse de calitate inferioară, în timp ce vânzările interne ale industriei din Uniune cuprindeau o parte importantă de produse de calitate superioară, și anume tuburile OCTG. Potrivit acestor societăți, calculul subcotării ar fi condus la o marjă complet diferită în cazul în care ar fi fost comparate prețurile tipurilor de produse similare.

(139)

În acest sens, se remarcă faptul că Comisia nu a putut efectua o comparație a prețurilor în funcție de tipul de produs, deoarece producătorii-exportatori ruși în cauză au decis să nu coopereze în cadrul anchetei și nu au furnizat un răspuns la chestionar, care ar fi permis Comisiei să efectueze calcule ale subcotării ținând cont de pretinsa gamă de produse diferite ale exporturilor din Rusia și de vânzările interne ale industriei din Uniune.

(140)

Conform datelor Eurostat, volumul importurilor de țevi și tuburi fără sudură originare din Republica Populară Chineză, astfel cum sunt definite la articolul 1 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 926/2009 al Consiliului (43), a scăzut cu 34 % în perioada examinată.

(141)

Cota de piață a importurilor din China a scăzut de la 5,7 % în 2014 la 4,2 % în cursul PAR.

(142)

În temeiul articolului 3 alineatul (5) din regulamentul de bază, Comisia a examinat toți factorii și indicatorii economici relevanți care au un impact asupra stării industriei din Uniune.

(143)

Astfel cum s-a menționat în considerentul 129, eșantionarea a fost utilizată pentru examinarea eventualului prejudiciu suferit de industria din Uniune.

(144)

În scopul analizei prejudiciului, Comisia a făcut distincție între indicatorii de prejudiciu macroeconomici și cei microeconomici. În acest sens, situația economică a industriei din Uniune este evaluată pe baza (a) indicatorilor macroeconomici, și anume producția, capacitatea de producție, gradul de utilizare a capacității de producție, volumul vânzărilor, cota de piață și creșterea, ocuparea forței de muncă, productivitatea, amploarea marjei de dumping efective și redresarea în urma practicilor de dumping anterioare, pentru care datele au fost colectate la nivelul întregii industrii din Uniune, precum și pe baza (b) indicatorilor microeconomici, și anume prețurile unitare medii, costul unitar, rentabilitatea, fluxul de lichidități, investițiile, randamentul investițiilor și capacitatea de a mobiliza capital, stocurile și costurile forței de muncă, pentru care datele au fost colectate la nivelul producătorilor din Uniune incluși în eșantion.

(145)

Toate informațiile disponibile cu privire la industria din Uniune, inclusiv informațiile furnizate în cerere, datele colectate de la producătorii din Uniune înainte și după deschiderea anchetei și răspunsurile la chestionar ale producătorilor din Uniune incluși în eșantion au fost utilizate pentru a stabili indicatorii macroeconomici și, în special, datele referitoare la producătorii din Uniune neincluși în eșantion.

(146)

Indicatorii microeconomici au fost stabiliți pe baza informațiilor furnizate de producătorii din Uniune incluși în eșantion în răspunsurile acestora la chestionar.

(147)

Tendințele privind producția, capacitatea de producție și gradul de utilizare a capacității de producție din Uniune au evoluat în perioada examinată după cum urmează:

(148)

Volumul producției din Uniune a scăzut cu 23 % în perioada examinată. Având în vedere că, în perioada respectivă, capacitatea de producție a rămas aproape constantă (o ușoară reducere cu 3 %), scăderea producției a condus la o reducere semnificativă a gradului de utilizare a capacității de producție, cu 14 puncte procentuale, de la 63 % în 2014 la 49 % în perioada anchetei de reexaminare. Gradul de utilizare a capacității de producție a atins niveluri minime record în 2015 și 2016 (46 % și, respectiv, 42 %). În perioada anchetei de reexaminare, producția și, prin urmare, gradul de utilizare a capacității de producție au crescut, însă acesta din urmă se menține încă sub 50 %.

(149)

Vânzările producătorilor din Uniune au inclus vânzările prin intermediul societăților comerciale afiliate. Vânzările prin intermediul societăților afiliate au reprezentat, în perioada examinată, aproximativ 17 % din consumul Uniunii. Totuși, în măsura în care aceste volume ale vânzărilor sunt revândute mai târziu unor clienți independenți de pe piața Uniunii, ele sunt totuși considerate ca făcând parte din vânzări în scopul stabilirii tendințelor în ceea ce privește volumele vânzărilor, cota de piață și creșterea industriei din Uniune.

(150)

Tendințele privind volumele vânzărilor, cota de piață și creșterea au evoluat în perioada examinată după cum urmează:

(151)

Volumul vânzărilor industriei din Uniune a scăzut cu 10 % în perioada examinată. Această tendință a urmat tendința de la nivelul consumului, astfel încât industria din Uniune a fost în măsură să își mențină cota de piață la aproximativ 81 % pe întreaga perioadă examinată. Însă acest rezultat a fost obținut printr-o reducere drastică a prețurilor de vânzare și a condus la deteriorarea indicatorilor financiari, astfel cum este explicat mai jos.

(152)

În paralel cu scăderea producției și a vânzărilor, s-a observat că nivelul ocupării forței de muncă în cadrul industriei din Uniune a scăzut, de asemenea, cu 18 % între 2014 și perioada anchetei de reexaminare. Totuși, această reducere a ocupării forței de muncă nu a condus la o creștere a productivității, exprimată în producție anuală pentru fiecare persoană încadrată în muncă, întrucât scăderea volumului producției în perioada examinată a fost mai pronunțată decât reducerea ocupării forței de muncă. Indicatorul de productivitate s-a îmbunătățit doar în perioada anchetei de reexaminare, datorită unei creșteri a producției față de anul 2016, în timp ce nivelul ocupării forței de muncă, după reducerea din 2015, a rămas stabil.

(153)

Marja de dumping constatată în cazul importurilor din Ucraina este considerabilă (a se vedea considerentul 90 de mai sus). Dat fiind volumul, cota de piață și prețurile importurilor care au făcut obiectul unui dumping din Ucraina (elemente analizate mai sus), impactul marjei de dumping efective asupra industriei din Uniune nu poate fi considerat ca fiind neglijabil. Persistența practicilor tarifare neloiale din partea exportatorilor ucraineni a împiedicat, de asemenea, industria din Uniune să se redreseze în urma practicilor de dumping anterioare.

(154)

Prețurile de vânzare medii practicate de producătorii din Uniune incluși în eșantion față de clienții neafiliați din Uniune au scăzut cu 19 % între 2014 și perioada anchetei de reexaminare. Scăderea prețului reflectă o tendință generală de scădere a costului principalelor materii prime, precum și încercările producătorilor din Uniune de a restructura costurile în vederea reducerii acestora. Totuși, din cauza scăderii în continuare a prețurilor în perioada examinată de către exportatorii ruși și ucraineni, care au subcotat în mod constant prețurile industriei din Uniune, producătorii din Uniune nu au putut beneficia de reducerea costurilor întrucât, pentru a-și păstra cota de piață, aceștia au fost nevoiți să scadă prețurile de vânzare într-o mai mare măsură decât a permis-o reducerea costurilor.

(155)

În perioada examinată, costurile industriei din Uniune au scăzut cu 9 %, o scădere mult mai mică decât scăderea prețurilor. Prin urmare, în perioada examinată, rentabilitatea industriei din Uniune s-a deteriorat semnificativ.

(156)

În perioada examinată, fluxul de lichidități, investițiile, randamentul investițiilor și capacitatea de a mobiliza capital ale producătorilor din Uniune au evoluat după cum urmează:

(157)

Rentabilitatea producătorilor din Uniune incluși în eșantion este exprimată prin profitul net înainte de impozitare realizat din vânzările produsului similar către clienți neafiliați din Uniune, ca procent din cifra de afaceri generată de vânzările respective. Astfel cum s-a explicat în considerentul 155, producătorii din Uniune incluși în eșantion au obținut profit în 2014, dar din 2015 au început să înregistreze pierderi. În întreaga perioadă examinată, rentabilitatea producătorilor din Uniune incluși în eșantion a trecut de la un profit de 6 % la o pierdere de 6 %.

(158)

Fluxul de lichidități, care reprezintă capacitatea industriei de a-și autofinanța activitățile, a fost pozitiv în perioada 2014-2015, dar, ulterior, după tendința de scădere a rentabilității, a devenit negativ în 2016 și în perioada anchetei de reexaminare.

(159)

Producătorii din Uniune aveau totuși posibilitatea de a investi pe întreaga perioadă examinată, dar evoluția rentabilității și a fluxului de lichidități a afectat, de asemenea, în mod negativ nivelul investițiilor, care au scăzut cu 64 % în perioada examinată. În plus, randamentul investițiilor este negativ începând din anul 2015, urmând tendința rentabilității.

(160)

Având în vedere cele de mai sus, se poate concluziona că rezultatele financiare ale producătorilor din Uniune incluși în eșantion au fost negative în perioada anchetei de reexaminare.

(161)

Nivelul stocurilor producătorilor din Uniune incluși în eșantion a scăzut cu 21 % în perioada examinată. Totuși, raportul între volumul stocurilor și cel al producției rămâne stabil în perioada examinată (aproximativ 3 %). Tendința stocurilor urmează tendința producției. Totuși, în acest caz, acest indicator nu este considerat a fi foarte relevant pentru evaluarea situației economice a producătorilor din Uniune, întrucât, de regulă, țevile și tuburile fără sudură sunt fabricate la comandă.

(162)

Costurile medii ale forței de muncă suportate de producătorii din Uniune incluși în eșantion au scăzut ușor în perioada examinată, ceea ce se înscrie în cadrul tentativei industriei din Uniune de a-și restructura costurile. Acest indicator este deosebit de important, întrucât costurile forței de muncă reprezintă mai mult de 25 % din costurile producției de țevi și tuburi fără sudură.

(163)

Având în vedere considerentele 131-162, se concluzionează că producătorii din Uniune se aflau într-o situație mai puțin favorabilă în perioada anchetei de reexaminare în comparație cu anul 2014 și că industria din Uniune a suferit un prejudiciu important în sensul articolului 3 alineatul (5) din regulamentul de bază.

(164)

Ancheta a arătat că majoritatea indicatorilor de prejudiciu s-au deteriorat în perioada examinată. Volumul vânzărilor a scăzut cu 10 %, volumul producției cu 23 %, iar gradul de utilizare a capacității de producție a scăzut de la 63 % la 49 %. Chiar dacă industria din Uniune a reușit să își mențină nivelul cotei de piață la aproximativ 81 %, acest lucru s-a realizat în detrimentul rentabilității sale; într-adevăr, prețurile de vânzare din Uniune au scăzut semnificativ (-19 %). În pofida eforturilor de a reduce costurile de producție (reducere de 9 %), industria din Uniune a ajuns să înregistreze pierderi începând din anul 2015. Între 2014 (profit de 6,2 %) și perioada anchetei de reexaminare (pierdere de 6,0 %), rentabilitatea a scăzut cu 12,2 puncte procentuale. Indicatorii financiari, cum ar fi fluxul de lichidități și randamentul investițiilor, au trecut, de asemenea, de la o situație pozitivă în anul 2014 la o tendință negativă în următorii ani și în perioada anchetei de reexaminare. În aceeași perioadă, investițiile au scăzut cu 64 %.

(165)

Continuarea prejudiciului rezultă din mai mulți factori, precum scăderea consumului în Uniune și scăderea vânzărilor la export. Însă, în plus față de aceasta, prețurile din Uniune au scăzut ca urmare a importurilor care au făcut obiectul dumpingului. Într-adevăr, Ucraina și-a sporit volumul exporturilor către Uniune cu 14 %, la prețuri scăzute și de dumping, și a câștigat o cotă de piață de 27 % în perioada examinată. Unicul exportator din Ucraina a subcotat prețurile din Uniune cu aproape 30 %. În această industrie cu utilizare intensivă a capitalului, o scădere a volumului producției, combinată cu scăderea prețurilor, a avut efecte negative asupra rentabilității.

(166)

În urma comunicării constatărilor finale, guvernul Ucrainei și doi producători-exportatori ruși au enumerat o serie de factori care ar fi trebuit luați în considerare ca alți factori în cadrul analizei legăturii de cauzalitate dintre situația prejudiciabilă a industriei din Uniune și importurile din țările în cauză. Potrivit lor, acești factori ar fi fost scăderea consumului din Uniune, concurența de pe piața internă între producătorii din Uniune, rezultatele la export nesatisfăcătoare ale producătorilor din Uniune, supracapacitatea, costurile fixe ridicate ale societăților din Uniune și importurile din Belarus.

(167)

Astfel cum s-a recunoscut în considerentul 165, continuarea prejudiciului rezultă din mai mulți factori. Pe lângă scăderea consumului, scăderea vânzărilor la export și importurile care fac obiectul unui dumping, alți factori nu au jucat un rol semnificativ. Într-adevăr, gradul scăzut de utilizare a capacității de producție reflectă mai degrabă o scădere a producției decât o situație de supracapacitate, iar importurile din alte țări terțe au scăzut în ansamblu. Cotele de piață ale industriei din Uniune au rămas, de asemenea, relativ stabile în perioada anchetei de reexaminare. Afirmația referitoare la concurența dintre producătorii din Uniune nu a fost susținută cu probe. Ea se bazează doar pe faptul că eșantionul de producători din Uniune reprezenta doar 30 % din producția UE și că, prin urmare, ar trebui examinată concurența dintre producătorii incluși și cei neincluși în eșantion. Această afirmație ar trebui să fie respinsă deoarece contravine caracterului rațional al utilizării eșantionării. Comisia a examinat, într-adevăr, situația tuturor producătorilor din Uniune, dar, având în vedere numărul mare de producători, a limitat examinarea anumitor factori la un eșantion reprezentativ pentru industria din Uniune în ansamblu. Prin urmare, nu este necesar să se examineze efectul producătorilor neincluși în eșantion asupra societăților selectate în eșantion.

(168)

În orice caz, după cum se explică mai jos, concluzia privind prejudiciul se concentrează, în acest caz, în special asupra situației probabile a industriei din Uniune în cazul abrogării măsurilor.

(169)

În urma comunicării constatărilor finale, guvernul Ucrainei și unul dintre producătorii-exportatori ucraineni au adus în discuție faptul că cota de piață a exporturilor ucrainene în cadrul consumului din Uniune era doar de 6 % și că nu este probabil ca aceasta să crească în viitor, având în vedere consumul intern din Ucraina și diversificarea semnificativă a exporturilor ucrainene, care au câștigat piețe noi.

(170)

Ca răspuns la acest punct, ar trebui subliniat faptul că actuala cotă de piață de 6 % este deja o cauză a prejudiciului cauzat industriei din Uniune, în special ținând seama de subcotarea semnificativă a prețurilor. De asemenea, ar trebui remarcat faptul că creșterea importurilor ucrainene în termeni de volum în cursul perioadei examinate s-a produs în pofida taxelor antidumping în vigoare.

(171)

Unul dintre producătorii-exportatori ucraineni, susținut parțial și în cadrul observațiilor prezentate de guvernul Ucrainei, a afirmat că, în plus, Comisia ar fi trebuit să ia în considerare, în cadrul analizei sale privind reapariția prejudiciului, acordul de asociere în participație semnat între producătorul-exportator ucrainean în cauză și unul dintre cei mai mari producători din Uniune ai produsului în cauză. Potrivit producătorului ucrainean, acest acord de asociere în participație va avea o influență semnificativă asupra volumului exporturilor viitoare ale societății către UE, asupra canalelor de distribuție și asupra stabilirii prețurilor.

(172)

Comisia face referire la obiecția sa în considerentul 124 de mai sus.

(173)

Rusia a exportat doar un volum redus către UE, însă s-a constatat că prețurile sale au subcotat, de asemenea, prețurile din Uniune. S-a efectuat o analiză prospectivă a volumelor de export probabile provenind din această țară în cazul abrogării măsurilor, astfel cum se descrie în considerentele 50-68. Aceasta a arătat că importurile din Rusia ar crește probabil la niveluri semnificativ superioare celor atinse în perioada anchetei de reexaminare.

(174)

Astfel cum se explică în considerentele 53 și 93 de mai sus, ambele țări dispun de o capacitate neutilizată substanțială și sunt susceptibile să sporească importurile la prețuri scăzute în cazul abrogării măsurilor, având în vedere atractivitatea pieței Uniunii în ceea ce privește volumul și prețurile. Astfel cum se explică în considerentele 56 și 108, atractivitatea pieței Uniunii ar putea crește ca urmare a taxei de 25 % instituite în martie 2018 de către SUA la importurile de produse siderurgice, inclusiv țevile și tuburile fără sudură. SUA constituie una dintre principalele piețe de export pentru Rusia și Ucraina, iar piața Uniunii este o țintă probabilă pentru cel puțin o parte din cantitățile care ar putea să nu mai fie vândute în SUA.

(175)

Industria din Uniune se află încă într-o situație vulnerabilă, iar situația sa ar fi îngreunată și mai mult dacă ar fi abrogate măsurile. Importurile din Ucraina la prețuri scăzute care fac obiectul unui dumping ar continua să crească, iar importurile din Rusia care fac obiectul unui dumping ar putea reapărea în cantități semnificative, cauzând o nouă scădere a prețurilor și o pierdere de vânzări pe piața Uniunii.

(176)

În conformitate cu articolul 21 din regulamentul de bază, s-a examinat dacă menținerea măsurilor antidumping existente în cazul Rusiei și al Ucrainei contravine interesului Uniunii în ansamblu. Interesul Uniunii a fost determinat pe baza aprecierii tuturor intereselor implicate. Ar trebui reamintit faptul că, în cadrul anchetelor anterioare, s-a considerat că adoptarea de măsuri nu este împotriva interesului Uniunii. În plus, faptul că prezenta anchetă constituie o reexaminare, analizând astfel o situație în care măsurile antidumping sunt deja în vigoare, permite evaluarea oricărui impact negativ anormal al acestor măsuri asupra părților în cauză.

(177)

Pe această bază, s-a examinat dacă, în pofida concluziilor privind probabilitatea continuării sau a reapariției dumpingului prejudiciabil, există motive imperioase care să conducă la concluzia că menținerea măsurilor împotriva importurilor originare din Rusia și din Ucraina nu ar fi în interesul Uniunii în acest caz specific.

(178)

În ceea ce privește interesul Uniunii, este clar că, în cazul în care măsurile ar fi abrogate, situația economică deja fragilă a industriei din Uniune, care asigură în prezent 13 000 de locuri de muncă în sectorul siderurgic în ceea ce privește produsul în cauză, s-ar deteriora în continuare.

(179)

Nu a existat o cooperare din partea importatorilor și a utilizatorilor, deși toți importatorii și utilizatorii cunoscuți (peste 70 de societăți) au fost informați în legătură cu deschiderea procedurii și cu posibilitatea de a coopera ca parte interesată.

(180)

Potrivit constatărilor reexaminării anterioare efectuate în perspectiva expirării măsurilor, importatorii se aprovizionează de la diverși furnizori din multe țări diferite și, astfel, impactul menținerii măsurilor asupra importurilor din Rusia și din Ucraina este limitat. De asemenea, s-a constatat la momentul respectiv că, deși măsurile erau în vigoare de mai mulți ani, importatorii au reușit să își mențină rentabilitatea.

(181)

În ceea ce privește utilizatorii, pe baza constatărilor reexaminării anterioare efectuate în perspectiva expirării măsurilor și a informațiilor disponibile, se pare că țevile și tuburile fără sudură dețin o cotă relativ scăzută în costurile lor de producție. Țevile și tuburile fără sudură sunt, în general, componente ale unor proiecte mai importante (boilere, conducte, lucrări de construcții), reprezentând doar o parte limitată a acestora. Astfel, eventualul impact al menținerii măsurilor asupra utilizatorilor nu ar trebui să fie semnificativ.

(182)

Din cauza lipsei cooperării din partea societăților în cauză, nu există date și informații verificabile care să arate că situația generală s-a schimbat.

(183)

Având în vedere cele menționate mai sus, se concluzionează că nu există motive imperioase împotriva menținerii actualelor măsuri antidumping.

(184)

În urma comunicării constatărilor finale, doi producători-exportatori ruși au afirmat că menținerea măsurilor ar afecta în mod negativ o serie de consumatori din Uniune (utilizatori) și ar limita concurența în cadrul Uniunii. Prin urmare, părțile interesate în cauză au invitat Comisia să ia în considerare prelungirea măsurilor pe o perioadă de cel mult doi ani.

(185)

Comisia a examinat propunerea privind prelungirea limitată a măsurilor în interesul Uniunii. În acest sens, se reamintește faptul că examinarea interesului Uniunii în scopul anchetelor antidumping constituie o operațiune strict reglementată pe plan procedural care necesită asigurarea unui echilibru între interesele în cauză, inclusiv interesele industriei din Uniune și cele ale utilizatorilor și ale consumatorilor, precum și evaluarea unui ansamblu complex de factori juridici, economici și politici (44). Comisia a reamintit că evaluarea interesului Uniunii în ceea ce privește industria din Uniune a arătat că, în cazul abrogării măsurilor, situația economică deja fragilă a industriei din Uniune s-ar deteriora și mai mult. Ea a reamintit, de asemenea, că nu a existat cooperare din partea importatorilor și a utilizatorilor care să indice că aceștia ar fi afectați negativ de prelungirea măsurilor în vigoare. În consecință, nu există niciun element de probă care să arate că o limitare a aplicării măsurilor la o perioadă de doi ani ar servi interesului Uniunii într-o măsură mai mare decât aplicarea măsurilor pentru întreaga perioadă de cinci ani prevăzută la articolul 11 alineatul (2) din regulamentul de bază. Pe această bază, Comisia a respins argumentul prezentat de cei doi producători-exportatori ruși.

(186)

Din cele de mai sus rezultă că, astfel cum este prevăzut la articolul 11 alineatul (2) din regulamentul de bază, măsurile antidumping aplicabile importurilor de țevi și tuburi fără sudură originare din Rusia și din Ucraina ar trebui menținute.

(187)

Părțile interesate au fost informate cu privire la faptele și considerațiile esențiale pe baza cărora Comisia intenționa să instituie măsurile antidumping în cauză și au avut posibilitatea de a prezenta observații. Observațiile primite nu au fost de natură să modifice concluziile de mai sus.

(188)

Comitetul instituit în temeiul articolului 15 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2016/1036 nu a emis un aviz,

(1)

La 18 septembrie 2015 și 1 octombrie 2015, Consiliul a adoptat Deciziile (UE, Euratom) 2015/1600 (1) și (UE, Euratom) 2015/1790 (2) de numire a membrilor în cadrul Comitetului Economic și Social European pentru perioada 21 septembrie 2015-20 septembrie 2020.

(2)

Un loc de membru în cadrul Comitetului Economic și Social European a devenit vacant ca urmare a încheierii mandatului domnului Stefan KÖRZELL,

(1)

Obiectul propunerii de inițiativă cetățenească intitulate „STOP FRAUDEI cu FONDURI UE și utilizării abuzive a acestor fonduri – printr-un control mai bun al deciziilor, al punerii în aplicare și al sancțiunilor” este următorul: „Instituțiile europene ar trebui să aibă dreptul să aplice controale (inclusiv controale ex ante) sporite și sancțiuni mai severe în acele state membre ale UE care nu fac parte din Parchetul European.”

(2)

Obiectivele propunerii de inițiativă cetățenească sunt următoarele: „Pentru a preveni și a sancționa frauda cu fonduri UE și utilizarea abuzivă a acestor fonduri, instituțiile europene ar trebui să fie abilitate să aplice controale sporite în statele membre care nu participă la cooperarea din cadrul Parchetului European. Printre aceste controale ar urma să se numere controlul ex ante al finanțărilor și al deciziilor în materie de achiziții publice în domeniile care prezintă riscuri. Propunem ca astfel de controale aprofundate să cuprindă examinarea completă a tuturor circumstanțelor, precum și publicarea activităților frauduloase și a altor infracțiuni care afectează interesele financiare ale UE.”

(3)

S-a constituit comitetul cetățenilor și s-au desemnat persoanele de contact în conformitate cu articolul 3 alineatul (2) din regulament, iar propunerea de inițiativă cetățenească nu este nici vădit abuzivă, neserioasă sau vexatorie și nici nu contravine vădit valorilor Uniunii, prevăzute la articolul 2 din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE).

(4)

Pentru punerea în aplicare a tratatelor se pot adopta acte juridice ale Uniunii:

(5)

Decizia de a participa sau nu la o cooperare consolidată, precum cooperarea consolidată care stă la baza instituirii Parchetului European, este o opțiune voluntară a fiecărui stat membru. Prin urmare, actele juridice ale Uniunii adoptate în scopul punerii în aplicare a tratatelor nu ar trebui, în principiu, să facă distincții între statele membre doar în funcție de participarea sau neparticiparea acestora la o cooperare consolidată. Cu toate acestea, este posibil să se stabilească distincții între statele membre la punerea în aplicare a actelor juridice ale Uniunii, atunci când acest lucru este justificat în mod obiectiv, de exemplu atunci când, luându-se în considerare toate elementele relevante, s-ar constata că, în practică, nivelul de protecție a intereselor financiare ale Uniunii este diferit de la un stat membru la altul.

(6)

TUE consolidează cetățenia Uniunii și îmbunătățește în continuare funcționarea democratică a Uniunii prevăzând, printre altele, că fiecare cetățean trebuie să aibă dreptul de a participa la viața democratică a Uniunii prin intermediul unei inițiative cetățenești europene.

(7)

În acest scop, procedurile și condițiile necesare pentru o inițiativă cetățenească ar trebui să fie clare, simple, accesibile și proporționale cu natura inițiativei cetățenești, astfel încât să încurajeze participarea cetățenilor și să sporească accesibilitatea Uniunii.

(8)

Din aceste motive, propunerea de inițiativă cetățenească intitulată „STOP FRAUDEI cu FONDURI UE și utilizării abuzive a acestor fonduri – printr-un control mai bun al deciziilor, al punerii în aplicare și al sancțiunilor” nu se află în mod vădit în afara sferei de competență a Comisiei de a prezenta un act juridic al Uniunii în scopul punerii în aplicare a tratatelor, în conformitate cu articolul 4 alineatul (2) litera (b) și, prin urmare, ar trebui să fie înregistrată. Ar trebui să se colecteze declarații de susținere pentru această propunere de inițiativă cetățenească, în măsura în care aceasta vizează prezentarea de către Comisie a unor propuneri de acte juridice ale Uniunii în scopul punerii în aplicare a tratatelor, care să consolideze protecția intereselor financiare ale Uniunii și, în același timp, să nu facă diferențieri între statele membre doar în funcție de participarea sau neparticiparea acestora la cooperarea consolidată privind instituirea Parchetului European,