ISSN 1977-0782

Jurnalul Oficial

al Uniunii Europene

L 156

European flag  

Ediţia în limba română

Legislaţie

Anul 61
19 iunie 2018


Cuprins

 

I   Acte legislative

Pagina

 

 

REGULAMENTE

 

*

Regulamentul (UE) 2018/841 al Parlamentului European și al Consiliului din 30 mai 2018 cu privire la includerea emisiilor de gaze cu efect de seră și a absorbțiilor rezultate din activități legate de exploatarea terenurilor, schimbarea destinației terenurilor și silvicultură în cadrul de politici privind clima și energia pentru 2030 și de modificare a Regulamentului (UE) nr. 525/2013 și a Deciziei nr. 529/2013/UE ( 1)

1

 

*

Regulamentul (UE) 2018/842 al Parlamentului European și al Consiliului din 30 mai 2018 privind reducerea anuală obligatorie a emisiilor de gaze cu efect de seră de către statele membre în perioada 2021-2030 în vederea unei contribuții la acțiunile climatice de respectare a angajamentelor asumate în temeiul Acordului de la Paris și de modificare a Regulamentului (UE) nr. 525/2013 ( 1)

26

 

 

DIRECTIVE

 

*

Directiva (UE) 2018/843 a Parlamentului European și a Consiliului din 30 mai 2018 de modificare a Directivei (UE) 2015/849 privind prevenirea utilizării sistemului financiar în scopul spălării banilor sau finanțării terorismului, precum și de modificare a Directivelor 2009/138/CE și 2013/36/UE ( 1)

43

 

*

Directiva (UE) 2018/844 a Parlamentului European și a Consiliului din 30 mai 2018 de modificare a Directivei 2010/31/UE privind performanța energetică a clădirilor și a Directivei 2012/27/UE privind eficiența energetică ( 1)

75

 


 

(1)   Text cu relevanță pentru SEE

RO

Actele ale căror titluri sunt tipărite cu caractere drepte sunt acte de gestionare curentă adoptate în cadrul politicii agricole şi care au, în general, o perioadă de valabilitate limitată.

Titlurile celorlalte acte sunt tipărite cu caractere aldine şi sunt precedate de un asterisc.


I Acte legislative

REGULAMENTE

19.6.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 156/1


REGULAMENTUL (UE) 2018/841 AL PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI AL CONSILIULUI

din 30 mai 2018

cu privire la includerea emisiilor de gaze cu efect de seră și a absorbțiilor rezultate din activități legate de exploatarea terenurilor, schimbarea destinației terenurilor și silvicultură în cadrul de politici privind clima și energia pentru 2030 și de modificare a Regulamentului (UE) nr. 525/2013 și a Deciziei nr. 529/2013/UE

(Text cu relevanță pentru SEE)

PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 192 alineatul (1),

având în vedere propunerea Comisiei Europene,

după transmiterea proiectului de act legislativ parlamentelor naționale,

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European (1),

având în vedere avizul Comitetului Regiunilor (2),

hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară (3),

întrucât:

(1)

În concluziile sale din 23-24 octombrie 2014 referitoare la cadrul de politici privind clima și energia pentru 2030, Consiliul European a aprobat un obiectiv obligatoriu de reducere pe plan intern cu cel puțin 40 %, față de nivelul din 1990, a emisiilor de gaze cu efect de seră la scara întregii economii până în 2030, iar respectivul obiectiv a fost reafirmat în concluziile Consiliului European din 17-18 martie 2016.

(2)

Concluziile Consiliului European din 23-24 octombrie 2014 au precizat faptul că obiectivul de reducere a emisiilor cu cel puțin 40 % ar trebui să fie îndeplinit în mod colectiv de către Uniune în cel mai eficient mod posibil din punct de vedere al costurilor, cu reduceri în sistemul Uniunii Europene de comercializare a certificatelor de emisii (EU ETS), prevăzut de Directiva 2003/87/CE a Parlamentului European și a Consiliului (4), și în sectoarele care nu fac obiectul ETS care să se ridice la 43 % și, respectiv, 30 % până în 2030 față de anul 2005, eforturile fiind repartizate în funcție de PIB-ul relativ pe cap de locuitor.

(3)

Prezentul regulament reprezintă un element al punerii în aplicare a angajamentelor Uniunii asumate în cadrul Acordului de la Paris (5) adoptat în temeiul Convenției-cadru a Națiunilor Unite asupra schimbărilor climatice (CCONUSC). Acordul de la Paris a fost încheiat, în numele Uniunii, la 5 octombrie 2016, prin Decizia (UE) 2016/1841 a Consiliului (6). Angajamentul Uniunii privind reducerea emisiilor la nivelul întregii economii a fost stabilit în contribuția preconizată stabilită la nivel național transmisă secretariatului CCONUSC la 6 martie 2015 de către Uniune și statele sale membre, în vederea Acordului de la Paris. Acordul de la Paris a intrat în vigoare la 4 noiembrie 2016. Uniunea ar trebui să continue să reducă emisiile sale de gaze cu efect de seră și să consolideze absorbții în conformitate cu Acordul de la Paris.

(4)

Printre altele, Acordul de la Paris stabilește un obiectiv pe termen lung care corespunde obiectivului de menținere a creșterii temperaturii globale cu mult sub 2 °C peste nivelurile preindustriale și de continuare a eforturilor de menținere a acestei creșteri la 1,5 °C peste nivelurile preindustriale. Pădurile, terenurile agricole și zonele umede vor juca un rol central în atingerea acestui obiectiv. În Acordul de la Paris, părțile recunosc, de asemenea, prioritatea fundamentală a protejării securității alimentare și a stopării foametei, în contextul dezvoltării sustenabile și al eforturilor de eradicare a sărăciei, precum și vulnerabilitățile speciale ale sistemelor de producție alimentară la efectele negative ale schimbărilor climatice, contribuind prin aceasta la stimularea rezilienței la schimbările climatice și a dezvoltării cu un nivel scăzut de emisii de gaze cu efect de seră, într-un mod care nu pune în pericol producția alimentară. În vederea îndeplinirii obiectivelor Acordului de la Paris, părțile ar trebui să își intensifice eforturile colective. Părțile ar trebui să pregătească, să comunice și să mențină contribuții succesive stabilite la nivel național. Acordul de la Paris înlocuiește abordarea adoptată în conformitate cu Protocolul de la Kyoto din 1997, care nu va fi continuat după 2020. Acordul de la Paris solicită totodată stabilirea unui echilibru între emisiile antropice prin surse și absorbțiile prin absorbanți ale gazelor cu efect de seră în a doua jumătate a acestui secol și invită părțile să ia măsuri pentru a conserva și a îmbunătăți, după caz, absorbanții și rezervoarele de gaze cu efect de seră, inclusiv pădurile.

(5)

Sectorul exploatării terenurilor, schimbării destinației terenurilor și silviculturii (LULUCF) are potențialul de a asigura beneficii climatice pe termen lung și, prin urmare, de a contribui la atingerea obiectivului Uniunii în materie de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră, precum și a obiectivelor climatice pe termen lung ale Acordului de la Paris. Sectorul LULUCF furnizează, de asemenea, biomateriale care pot înlocui materialele fosile sau materialele care generează emisii ridicate de carbon și, prin urmare, joacă un rol important în tranziția către o economie cu emisii reduse de gaze cu efect de seră. Deoarece absorbțiile prin LULUCF sunt reversibile, acestea ar trebui să fie tratate ca un pilon separat în cadrul de politici ale Uniunii privind clima.

(6)

În Concluziile Consiliului European din 23-24 octombrie 2014 se afirmă necesitatea recunoașterii obiectivelor multiple ale sectorului agricol și exploatării terenurilor, cu potențialul lor de atenuare mai scăzut, precum și necesitatea de a asigura coerența între obiectivele Uniunii legate de securitatea alimentară a UE și cele legate de schimbările climatice. Consiliul European a invitat Comisia să examineze care sunt cele mai bune mijloace de încurajare a intensificării durabile a producției alimentare, optimizând, în același timp, contribuția sectorului la atenuarea și sechestrarea gazelor cu efect de seră, inclusiv prin împădurire, și să stabilească politica privind modalitatea de includere a LULUCF în cadrul de atenuare a emisiilor de gaze cu efect de seră pentru 2030, de îndată ce o vor permite condițiile tehnice și, în orice caz, înainte de 2020.

(7)

Practicile de gestionare durabilă din sectorul LULUCF pot contribui la atenuarea schimbărilor climatice în mai multe moduri, în special prin reducerea emisiilor și menținerea și îmbunătățirea absorbanților și a stocurilor de carbon. Pentru ca măsurile care vizează în special creșterea capacității de sechestrare a carbonului să fie eficace, sunt esențiale stabilitatea și adaptabilitatea pe termen lung a rezervoarelor de carbon. În plus, practicile de gestionare durabilă pot menține productivitatea, capacitatea de regenerare și vitalitatea sectorului LULUCF, și, prin urmare, să promoveze dezvoltarea economică și socială, cu reducerea în paralel a amprentei de carbon și a amprentei ecologice a respectivului sector.

(8)

Dezvoltarea practicilor și a tehnologiilor durabile și inovatoare, inclusiv agroecologia și agrosilvicultura, poate spori rolul sectorului LULUCF în materie de atenuare a schimbărilor climatice și de adaptare la acestea, consolidând totodată productivitatea și reziliența respectivului sector. Întrucât sectorul LULUCF este caracterizat de intervale de timp îndelungate pentru asigurarea rentabilității, sunt necesare strategii pe termen lung pentru a spori finanțarea cercetării în vederea dezvoltării practicilor și a tehnologiilor inovatoare și investițiile în acestea. Investiția în acțiuni preventive, precum practicile de gestionare durabilă, pot reduce riscurile asociate cu perturbările naturale.

(9)

În concluziile sale din 22-23 iunie 2017, Consiliul European a reafirmat angajamentul Uniunii și al statelor sale membre față de Agenda 2030 pentru dezvoltare durabilă, care vizează, între altele, asigurarea faptului că gestionarea pădurilor este durabilă.

(10)

Este importantă acțiunea care vizează reducerea despăduririlor și a degradării pădurilor, precum și promovarea gestionării durabile a pădurilor în țările în curs de dezvoltare. În acest context, în concluziile sale din 21 octombrie 2009 și din 14 octombrie 2010, Consiliul a reamintit obiectivele Uniunii de reducere a despăduririlor tropicale brute cu cel puțin 50 % până în 2020 în comparație cu nivelurile actuale și de a stopa procesul de reducere a suprafețelor împădurite la nivel mondial până în 2030 cel târziu.

(11)

Decizia nr. 529/2013/UE a Parlamentului European și a Consiliului (7) stabilește norme de contabilizare aplicabile emisiilor și absorbțiilor din sectorul LULUCF și, prin aceasta, a contribuit la elaborarea de politici care au dus la includerea sectorului LULUCF în angajamentul Uniunii de reducere a emisiilor. Prezentul regulament ar trebui să se bazeze pe actualele norme de contabilizare, cu actualizarea și îmbunătățirea acestora pentru perioada 2021-2030. Acesta ar trebui să prevadă obligațiile statelor membre privind punerea în aplicare a respectivelor norme de contabilizare, și ar trebui să impună statelor membre să asigure faptul că sectorul LULUCF în ansamblul său nu generează emisii nete și contribuie la obiectivul îmbunătățirii absorbanților pe termen lung. Acesta nu ar trebui să stabilească obligații de contabilizare sau de raportare pentru părți private, inclusiv fermieri și silvicultori.

(12)

Sectorul LULUCF, incluzând terenurile agricole, are un impact direct și semnificativ asupra biodiversității și serviciilor ecosistemice. Din acest motiv, un obiectiv important al politicilor care afectează acest sector este de a asigura coerența cu obiectivele strategiei Uniunii în domeniul biodiversității. Ar trebui să se întreprindă acțiuni pentru punerea în aplicare și sprijinirea activităților din acest sector referitoare atât la atenuare, cât și la adaptare. Ar trebui asigurată de asemenea coerența dintre politica agricolă comună și prezentul regulament. Toate sectoarele trebuie să își aducă aportul într-o măsură echitabilă în ce privește reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră.

(13)

Zonele umede sunt ecosisteme eficace pentru stocarea carbonului. În consecință, protejarea și refacerea zonelor umede ar putea reduce emisiile de gaze cu efect de seră din sectorul LULUCF. Ar trebui să se țină seama, în acest context, de perfecționarea de către IPCC a Orientărilor din 2006 ale Grupului interguvernamental privind schimbările climatice (IPCC) pentru inventarele naționale ale gazelor cu efect de seră referitoare la zonele umede.

(14)

Pentru a asigura contribuția sectorului LULUCF la atingerea obiectivului Uniunii în materie de reducere a emisiilor cu cel puțin 40 %, precum și a obiectivului pe termen lung al Acordului de la Paris, este necesar un sistem de contabilizare solid. În scopul obținerii unei contabilizări exacte a emisiilor și a absorbțiilor în conformitate cu Orientările din 2006 ale Grupului interguvernamental privind schimbările climatice pentru inventarele naționale ale gazelor cu efect de seră („Orientările IPCC”), ar trebui să se utilizeze valorile raportate anual în temeiul Regulamentului (UE) nr. 525/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (8) pentru categoriile de exploatare a terenurilor și pentru transformarea destinației între categoriile de exploatare a terenurilor, eficientizându-se astfel metodele utilizate în temeiul CCONUSC și al Protocolului de la Kyoto. Terenurile a căror destinație este transformată într-o altă categorie de exploatare a terenurilor ar trebui să fie considerate a fi în proces de tranziție spre categoria respectivă pentru 20 de ani, ceea ce reprezintă valoarea implicită prevăzută în Orientările IPCC. Statele membre ar trebui să aibă doar posibilitatea să deroge de la această valoare implicită pentru terenurile împădurite și numai în circumstanțe limitate, justificate în temeiul Orientărilor IPCC. Cerințele de raportare impuse în temeiul prezentului regulament ar trebui să reflecte, după caz, modificările din Orientările IPCC, astfel cum au fost adoptate de Conferința părților la CCONUSC sau de Conferința părților care servește drept reuniune a părților la Acordul de la Paris.

(15)

Orientările IPCC convenite la nivel internațional specifică faptul că emisiilor provenite din arderea biomasei li se aplică un factor de emisie zero în sectorul energetic, cu condiția ca acest tip de emisii să fie luate în considerare în sectorul LULUCF. În Uniune, emisiile provenite din arderea biomasei sunt în prezent contabilizate ca fiind zero în temeiul articolului 38 din Regulamentul (UE) nr. 601/2012 al Comisiei (9) și al dispozițiilor prevăzute în Regulamentul (UE) nr. 525/2013 și, prin urmare, consecvența cu Orientările IPCC nu poate fi asigurată decât dacă astfel de emisii sunt reflectate cu acuratețe în prezentul regulament.

(16)

Emisiile și absorbțiile din terenuri forestiere depind de o serie de circumstanțe naturale, de caracteristicile dinamicii de vârstă a pădurii, precum și de practicile de gestionare actuale și trecute, care diferă substanțial de la un stat membru la altul. Utilizarea unui an de referință nu ar putea să reflecte factorii respectivi și impacturile ciclice care rezultă în urma acestora asupra emisiilor și absorbțiilor sau a variațiilor interanuale ale emisiilor și absorbțiilor. Normele de contabilizare relevante ar trebui, în schimb, să prevadă utilizarea unor niveluri de referință pentru a exclude efectele caracteristicilor naturale și specifice fiecărei țări. Nivelurile de referință pentru păduri ar trebui să țină seama de orice dezechilibre privind structura de vârstă a pădurilor și nu ar trebui să limiteze nejustificat gradul de intensitate a gestionării viitoare a pădurilor, astfel încât să se mențină sau să se îmbunătățească absorbanții de carbon pe termen lung. Având în vedere situația istorică specifică a Croației, nivelul acesteia de referință pentru păduri ar putea ține seama, de asemenea, de ocuparea teritoriului și de circumstanțele pe timp de război și cele survenite după război care au influențat gestionarea pădurilor în cursul perioadei de referință. Normele de contabilizare relevante țin seama de principiile referitoare la gestionarea durabilă a pădurilor astfel cum au fost adoptate în cadrul Conferințelor Ministeriale privind Protecția Pădurilor din Europa („Forest Europe”).

(17)

Statele membre ar trebui să transmită Comisiei planurile de contabilizare a pădurilor la nivel național, inclusiv nivelurile de referință pentru păduri. În lipsa unei examinări la nivel internațional în temeiul CCONUSC sau al Protocolului de la Kyoto, ar trebui să se instituie o procedură de revizuire pentru asigurarea transparenței și îmbunătățirea calității procesului de contabilizare din categoria terenurilor forestiere gestionate.

(18)

Atunci când evaluează planurile de contabilizare a pădurilor la nivel național, inclusiv nivelurile de referință pentru păduri propuse în cadrul acestora, Comisia ar trebui să se bazeze pe bunele practici și experiența care rezultă din evaluările experților în cadrul CCONUSC, inclusiv în ceea ce privește participarea experților din statele membre. Comisia ar trebui să se asigure că experți din statele membre participă la evaluarea tehnică menită să stabilească dacă nivelurile de referință pentru păduri propuse au fost determinate în conformitate cu criteriile și cerințele prevăzute în prezentul regulament. Rezultatele evaluării tehnice ar trebui transmise spre informare Comitetului forestier permanent instituit prin Decizia 89/367/CEE a Consiliului (10). De asemenea, Comisia ar trebui să consulte părțile interesate și societatea civilă. Planurile de contabilizare a pădurilor la nivel național ar trebui făcute publice în conformitate cu legislația relevantă.

(19)

Utilizarea durabilă crescută a produselor lemnoase recoltate poate contribui în mod semnificativ la limitarea emisiilor prin efectul de substituție și la creșterea absorbțiilor de gaze cu efect de seră din atmosferă. Normele de contabilizare ar trebui să asigure faptul că statele membre înregistrează cu acuratețe și în mod transparent în conturile lor LULUCF variațiile survenite în rezervorul de carbon de produse lemnoase recoltate la momentul în care astfel de variații se produc, pentru a recunoaște utilizarea mai intensă a produselor lemnoase recoltate cu cicluri de viață îndelungate și pentru a furniza stimulente în favoarea acesteia. Comisia ar trebui să ofere îndrumări cu privire la aspecte legate de metodologia contabilizării produselor lemnoase recoltate.

(20)

Perturbările naturale, cum sunt incendiile forestiere, infestările cu insecte și agenți patogeni, condițiile meteorologice extreme și perturbările geologice, care nu pot fi controlate și nu sunt influențate material de un stat membru, pot cauza, în mod temporar, emisii de gaze cu efect de seră în sectorul LULUCF sau pot provoca inversarea absorbțiilor anterioare. Deoarece o astfel de inversare poate fi cauzată și de deciziile administrative, cum ar fi deciziile privind recoltarea sau plantarea de arbori, prezentul regulament ar trebui să garanteze că inversarea absorbțiilor determinată de activitatea umană se reflectă întotdeauna cu acuratețe în conturile LULUCF. În plus, prezentul regulament ar trebui să ofere statelor membre o posibilitate limitată de a exclude din conturile lor LULUCF emisiile generate ca urmare a unor perturbări pe care nu le pot controla. Cu toate acestea, modul în care statele membre aplică dispozițiile respective nu ar trebui să ducă la o contabilizare incompletă nejustificată.

(21)

În funcție de preferințele naționale, statele membre ar trebui să poată alege politici naționale adecvate pentru îndeplinirea angajamentelor lor în sectorul LULUCF, inclusiv să aibă posibilitatea de a compensa emisiile provenite de la o categorie de terenuri cu absorbțiile din altă categorie de terenuri. De asemenea, acestea ar trebui să aibă posibilitatea de a cumula absorbțiile nete din perioada 2021-2030. Transferurile către alte state membre ar trebui să continue să fie disponibile ca opțiune suplimentară, iar statele membre ar trebui să poată utiliza nivelurile anuale de emisii alocate stabilite în temeiul Regulamentului (UE) 2018/842 al Parlamentului European și al Consiliului (11) pentru a se asigura respectarea prezentului regulament. Utilizarea flexibilităților prevăzute în prezentul regulament nu compromite nivelul general de ambiție al obiectivelor Uniunii în materie de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră.

(22)

În mod normal, pădurile gestionate într-o manieră durabilă sunt absorbanți, contribuind astfel la atenuarea schimbărilor climatice. Pentru perioada de referință 2000-2009, nivelul mediu raportat al absorbțiilor prin absorbanți generat de terenurile forestiere a fost de 372 de milioane de tone echivalent CO2 pe an la nivelul întregii Uniuni. Statele membre ar trebui să asigure că absorbanții și rezervoarele, inclusiv pădurile, sunt conservate și, după caz, îmbunătățite în vederea atingerii obiectivului Acordului de la Paris și a îndeplinirii obiectivelor ambițioase ale Uniunii de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră până în 2050.

(23)

Absorbțiile rezultate din terenurile forestiere gestionate ar trebui contabilizate prin raportarea la un nivel prospectiv de referință pentru păduri. Nivelul viitor preconizat al absorbțiilor prin absorbanți ar trebui bazat pe o extrapolare a practicilor de gestionare a pădurilor și a intensității acesteia în timpul unei perioade de referință. O scădere într-un absorbant față de nivelul de referință ar trebui contabilizată drept emisii. Circumstanțele și practicile specifice la nivel național, cum ar fi o intensitate de recoltare mai scăzută decât de obicei sau îmbătrânirea pădurilor în timpul perioadei de referință, ar trebui luate în considerare.

(24)

Statelor membre ar trebui să li se acorde o anumită flexibilitate pentru ca acestea să poată crește temporar intensitatea recoltărilor aplicând practici de gestionare durabilă a pădurilor care să fie corespunzătoare obiectivului prevăzut în Acordul de la Paris, cu condiția ca, în Uniune, emisiile totale să nu depășească absorbțiile totale în sectorul LULUCF. În temeiul unei asemenea flexibilități, tuturor statelor membre ar trebui să li se aloce un cuantum de bază de compensare calculat pe baza unui factor exprimat ca procent din absorbanții raportați de acestea în perioada 2000-2009, pentru a compensa emisiile de pe terenurile forestiere gestionate pe care le-au contabilizat. Ar trebui să se asigure faptul că statele membre pot primi compensări numai până la nivelul la care pădurile lor nu ar mai fi absorbanți.

(25)

Statele membre cu pondere foarte mare a suprafețelor împădurite în comparația cu media Uniunii, și mai ales statele membre mai mici cu pondere foarte mare a suprafețelor împădurite, depind în măsură mai mare decât alte state membre de terenurile forestiere gestionate pentru a compensa emisiile în alte categorii de contabilizare a terenurilor și, prin urmare, ar fi mai afectate și ar dispune de posibilități mai limitate de a-și mări ponderea suprafețelor împădurite. Prin urmare, factorul de compensare ar trebui sporit în funcție de ponderea suprafețelor împădurite și de suprafața teritorială, astfel încât statelor membre cu o suprafață teritorială foarte mică și cu pondere foarte mare a suprafețelor împădurite în comparație cu media Uniunii să li se acorde cel mai mare factor de compensare pentru perioada de referință.

(26)

În concluziile sale din 9 martie 2012, Consiliul a recunoscut particularitățile țărilor bogat împădurite. Respectivele particularități se referă mai ales la posibilitățile limitate de a compensa emisiile prin absorbții. Având în vedere că este statul membru cel mai împădurit și ținând cont de caracteristicile sale geografice specifice, Finlanda se confruntă cu dificultăți deosebite în acest sens. Prin urmare, Finlandei ar trebui să i se acorde o compensare suplimentară limitată.

(27)

Pentru a monitoriza progresele înregistrate de statele membre în direcția îndeplinirii angajamentelor lor în temeiul prezentului regulament și pentru a asigura transparența, acuratețea, consecvența, integralitatea și caracterul comparabil al informațiilor referitoare la emisii și la absorbții, statele membre ar trebui să transmită Comisiei datele relevante privind inventarele gazelor cu efect de seră în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 525/2013, iar verificările de conformitate în temeiul prezentului regulament ar trebui să țină seama de datele respective. În cazul în care intenționează să aplice flexibilitatea în ceea ce privește terenurile forestiere gestionate prevăzută în prezentul regulament, un stat membru ar trebui să includă în raportul de conformitate cuantumul compensării pe care intenționează să o utilizeze.

(28)

Agenția Europeană de Mediu ar trebui să ofere asistență Comisiei, după caz, în conformitate cu programul anual de lucru al agenției, în legătură cu sistemul de raportare anuală a emisiilor și absorbțiilor de gaze cu efect de seră, evaluarea informațiilor privind politicile, măsurile și prognozele naționale, evaluarea politicilor și măsurilor suplimentare planificate, precum și verificările de conformitate efectuate de către Comisie în temeiul prezentului regulament.

(29)

În vederea asigurării unei contabilizări corespunzătoare a tranzacțiilor realizate în temeiul prezentului regulament, inclusiv a utilizării flexibilităților și a monitorizării de conformitate, precum și pentru a promova intensificarea utilizării produselor forestiere cu cicluri de viață îndelungate, competența de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene ar trebui să fie delegată Comisiei în ceea ce privește adaptarea tehnică a definițiilor, inclusiv vizând valorile minime pentru definirea pădurilor, listele gazelor cu efect de seră și ale rezervoarelor de carbon, stabilirea valorilor de referință pentru păduri ale statelor membre pentru perioadele 2021-2025 și, respectiv, 2026-2030, adăugarea unor categorii noi de produse lemnoase recoltate, revizuirea metodologiei și a cerințelor în materie de informare privind perturbările naturale pentru a reflecta schimbările intervenite în Orientările IPCC, și în ceea ce privește contabilizarea tranzacțiilor prin intermediul registrului Uniunii. Dispozițiile necesare privind contabilizarea tranzacțiilor ar trebui să fie cuprinse într-un instrument unic care să combine dispozițiile privind contabilizarea conform Regulamentului (UE) nr. 525/2013, Regulamentului (UE) 2018/842, prezentului regulament și Directivei 2003/87/CE. Este deosebit de important ca, în cursul lucrărilor sale pregătitoare, Comisia să organizeze consultări adecvate, inclusiv la nivel de experți, și ca respectivele consultări să se desfășoare în conformitate cu principiile stabilite în Acordul interinstituțional din 13 aprilie 2016 privind o mai bună legiferare (12). În special, pentru a asigura participarea egală la pregătirea actelor delegate, Parlamentul European și Consiliul primesc toate documentele în același timp cu experții din statele membre, iar experții acestor instituții au acces sistematic la reuniunile grupurilor de experți ale Comisiei însărcinate cu pregătirea actelor delegate.

(30)

În cadrul raportării sale periodice în temeiul Regulamentului (UE) nr. 525/2013, Comisia ar trebui, de asemenea, să evalueze rezultatele dialogului de facilitare din 2018 în temeiul CCONUSC (denumit în continuare „dialogul Talanoa”). Prezentul regulament ar trebui să fie revizuit în anul 2024 și, ulterior, o dată la 5 ani, în vederea evaluării modului de funcționare a acestuia în ansamblul său. Procesul de revizuire ar trebui să se bazeze pe rezultatele dialogului Talanoa și ale evaluării la nivel global în temeiul Acordului de la Paris. Cadrul pentru perioada de după 2030 ar trebui să fie în conformitate cu obiectivele pe termen lung și cu angajamentele asumate în temeiul Acordului de la Paris.

(31)

În vederea asigurării existenței unei raportări și verificări eficace, transparente și eficiente din punct de vedere al costurilor a emisiilor și absorbțiilor de gaze cu efect de seră și a raportării oricăror altor informații necesare pentru evaluarea conformității cu angajamentele asumate de statele membre, cerințele de raportare ar trebui să fie incluse în Regulamentul (UE) nr. 525/2013.

(32)

Pentru a facilita colectarea datelor și îmbunătățirea metodologiei, exploatarea terenurilor ar trebui inventariată și raportată recurgându-se la localizarea geografică a fiecărui teren, corespunzător sistemelor de colectare a datelor la nivel național și la nivelul Uniunii. Programele și studiile existente ale Uniunii și ale statelor membre, inclusiv Studiul-cadru privind utilizarea/ocuparea terenurilor (LUCAS), Programul european de observare a Pământului Copernicus și sistemul european de radionavigație prin satelit Galileo ar trebui valorificate la maxim pentru colectarea datelor. Gestionarea datelor, inclusiv partajarea datelor în scopul raportării, al reutilizării și al diseminării, ar trebui să respecte cerințele prevăzute în Directiva 2007/2/CE a Parlamentului European și a Consiliului (13).

(33)

Regulamentul (UE) nr. 525/2013 ar trebui modificat în consecință.

(34)

Pentru perioada de raportare 1 ianuarie 2013-31 decembrie 2020 ar trebui să se aplice în continuare Decizia nr. 529/2013/UE în ceea ce privește obligațiile de contabilizare și de raportare. Pentru perioadele de raportare de după 1 ianuarie 2021, ar trebui să se aplice prezentul regulament.

(35)

Decizia nr. 529/2013/UE ar trebui modificată în consecință.

(36)

Întrucât obiectivele prezentului regulament, în special cele care vizează stabilirea angajamentelor statelor membre pentru sectorul LULUCF, care contribuie la îndeplinirea obiectivelor Acordului de la Paris și la atingerea obiectivului Uniunii de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră pentru perioada 2021-2030, nu pot fi realizate în un mod satisfăcător de statele membre dar, având în vedere amploarea și efectele lor, acestea pot fi realizate mai bine la nivelul Uniunii, aceasta poate adopta măsuri, în conformitate cu principiul subsidiarității astfel cum este prevăzut la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este enunțat la articolul respectiv, prezentul regulament nu depășește ceea ce este necesar pentru atingerea acestor obiective,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

Obiect

Prezentul regulament stabilește angajamentele statelor membre pentru sectorul de exploatare a terenurilor, schimbare a destinației terenurilor și silvicultură (LULUCF), care contribuie la îndeplinirea obiectivelor Acordului de la Paris și la atingerea obiectivului Uniunii de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră pentru perioada 2021-2030. De asemenea, prezentul regulament stabilește normele de contabilizare a emisiilor și a absorbțiilor din sectorul LULUCF și de verificare a respectării de către statele membre a acestor angajamente.

Articolul 2

Domeniu de aplicare

(1)   Prezentul regulament se aplică în cazul emisiilor și absorbțiilor de gaze cu efect de seră menționate la secțiunea A din anexa I, astfel cum au fost raportate în temeiul articolului 7 din Regulamentul (UE) nr. 525/2013 și care se produc în oricare din următoarele categorii de contabilizare a terenurilor pe teritoriile statelor membre:

(a)

în perioadele 2021-2025 și 2026-2030:

(i)   „terenuri împădurite”: terenuri declarate ca având destinația de terenuri cultivate, pajiști, zone umede, așezări sau alte tipuri de terenuri, transformate în terenuri forestiere;

(ii)   „terenuri despădurite”: terenuri declarate ca terenuri forestiere transformate în terenuri cultivate, pajiști, zone umede, așezări sau alte tipuri de terenuri;

(iii)   „terenuri cultivate gestionate”: terenuri declarate ca având destinația de:

terenuri cultivate care rămân terenuri cultivate,

pajiști, zone umede, așezări sau alte tipuri terenuri, transformate în terenuri cultivate, sau

terenuri cultivate transformate în zone umede, așezări sau alte tipuri de terenuri;

(iv)   „pajiști gestionate”: terenuri declarate ca având destinația de:

pajiști care rămân pajiști,

terenuri cultivate, zone umede, așezări sau alte tipuri terenuri, transformate în pajiști, sau

pajiști transformate în zone umede, așezări sau alte tipuri de terenuri;

(v)   „terenuri forestiere gestionate”: terenuri declarate ca terenuri forestiere care au rămas terenuri forestiere;

(b)

începând cu 2026: „zone umede gestionate”: terenuri declarate ca având destinația de:

zone umede care rămân zone umede,

așezări sau alte tipuri terenuri, transformate în zone umede, sau

zone umede transformate în așezări sau în alte tipuri de terenuri.

(2)   În perioada 2021-2025, un stat membru poate include în sfera de aplicare a angajamentelor sale asumate în temeiul articolului 4 din prezentul regulament emisiile și absorbțiile de gaze cu efect de seră menționate la anexa I secțiunea A la prezentul regulament, raportate în temeiul articolului 7 din Regulamentul (UE) nr. 525/2013, și care se produc în categoria de contabilizare a terenurilor de zone umede gestionate, pe teritoriul său. Prezentul regulament se aplică, de asemenea, acestui tip de emisii și de absorbții incluse de un stat membru.

(3)   În cazul în care un stat membru intenționează, în temeiul alineatului (2), să includă zonele umede gestionate în sfera de aplicare a angajamentelor sale, acesta informează Comisia în acest sens până la 31 decembrie 2020.

(4)   În cazul în care se dovedește necesar pe baza experienței dobândite ca urmare a aplicării perfecționării de către IPCC a Orientărilor IPCC, Comisia poate formula o propunere privind amânarea contabilizării obligatorii a zonelor umede gestionate pentru o perioadă suplimentară de cinci ani.

Articolul 3

Definiții

(1)   În sensul prezentului regulament, se aplică următoarele definiții:

1.

„absorbant” înseamnă orice proces, activitate sau mecanism care elimină din atmosferă un gaz cu efect de seră, un aerosol sau un precursor al unui gaz cu efect de seră;

2.

„sursă” înseamnă orice proces, activitate sau mecanism care degajă în atmosferă un gaz cu efect de seră, un aerosol sau un precursor al unui gaz cu efect de seră;

3.

„rezervor de carbon” înseamnă un element sau un sistem biogeochimic integral sau parțial de pe teritoriul unui stat membru și în care este stocat carbon, orice precursor al unui gaz cu efect de seră care conține carbon sau orice gaz cu efect de seră care conține carbon;

4.

„stoc de carbon” înseamnă masa de carbon stocată într-un rezervor de carbon;

5.

„produs lemnos recoltat” înseamnă orice produs rezultat din recoltarea lemnului, care a părăsit un loc în care se recoltează lemnul;

6.

„pădure” înseamnă o suprafață de teren definită prin valorile minime pentru dimensiunea suprafeței, proiecția coroanelor copacilor sau un nivel echivalent al densității și înălțimea potențială a arborilor la maturitate la locul de creștere a arborilor, astfel cum se precizează în anexa II pentru fiecare stat membru. Aceasta include zone cu arbori, inclusiv grupuri de arbori naturali tineri, aflați în creștere, sau plantații care nu au atins încă valorile minime ale proiecției coroanei arborilor sau un nivel echivalent al densității sau înălțimea minimă a arborilor, astfel cum se precizează în anexa II, inclusiv orice suprafață care, în mod normal, face parte din suprafața împădurită, dar care este temporar lipsită de arbori ca urmare a unei intervenții umane, precum recoltarea, sau ca urmare a unor cauze naturale, dar care are toate șansele să redevină pădure;

7.

„nivel de referință pentru păduri” înseamnă o estimare, exprimată în tone de echivalent CO2 pe an, a emisiilor sau absorbțiilor nete medii anuale provenite din terenuri forestiere gestionate pe teritoriul unui stat membru în perioadele 2021-2025 și 2026-2030, pe baza criteriilor stabilite în prezentul regulament;

8.

„valoarea perioadei de înjumătățire” înseamnă numărul de ani necesari pentru reducerea la jumătate din valoarea sa inițială a cantității de carbon stocate într-o categorie de produse lemnoase recoltate;

9.

„perturbări naturale” înseamnă orice evenimente sau circumstanțe neantropice, care generează emisii semnificative în păduri și a căror apariție nu poate fi controlată de statul membru în cauză, și a căror efecte statul membru respectiv să fie în incapacitatea obiectivă de a le limita semnificativ, chiar și după apariția acestora;

10.

„metoda oxidării instantanee” înseamnă o metodă de contabilizare care pornește de la ipoteza că eliberarea în atmosferă a întregii cantități de carbon stocate în produsele lemnoase recoltate se produce în momentul recoltării.

(2)   Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 16, pentru a modifica sau pentru a elimina definițiile incluse în alineatul (1) din prezentul articol sau pentru a adăuga noi definiții în acesta, în vederea adaptării alineatului menționat la evoluțiile științifice sau la progresele tehnice și în vederea asigurării coerenței dintre definițiile respective și eventualele modificări ale definițiilor relevante din Orientările IPCC, astfel cum au fost adoptate de Conferința părților la CCONUSC sau de Conferința părților care servește drept reuniune a părților la Acordul de la Paris.

Articolul 4

Angajamente

Pentru perioadele 2021-2025 și 2026-2030, luându-se în considerare flexibilitățile prevăzute la articolele 12 și 13, fiecare stat membru se asigură că emisiile nu depășesc absorbțiile, calculate ca sumă a emisiilor totale și a absorbțiilor totale provenite de pe teritoriul său din toate categoriile de contabilizare a terenurilor menționate la articolul 2 cumulate, contabilizate în conformitate cu prezentul regulament.

Articolul 5

Norme generale de contabilizare

(1)   Fiecare stat membru întocmește și menține conturi care să reflecte cu acuratețe emisiile și absorbțiile rezultate din categoriile de contabilizare a terenurilor menționate la articolul 2. Statele membre se asigură că aceste conturi și alte date furnizate în temeiul prezentului regulament sunt exacte, au un caracter complet și sunt consecvente, comparabile și transparente. Statele membre indică emisiile prin semnul plus (+), iar absorbțiile prin semnul minus (–).

(2)   Statele membre împiedică orice dublă contabilizare a emisiilor sau a absorbțiilor, în special prin asigurarea faptului că emisiile și absorbțiile nu sunt contabilizate decât într-o singură categorie de contabilizare a terenurilor.

(3)   În cazul în care se transformă destinația terenurilor, statele membre, după 20 de ani de la data respectivei transformări, schimbă clasificarea terenurilor forestiere, a terenurilor cultivate, a pajiștilor, a zonelor umede, a așezărilor și a altor terenuri, din categoria acestor terenuri transformate în alt tip de terenuri, în categoria acestor terenuri care rămân același tip de teren.

(4)   Statele membre includ în conturile lor pentru fiecare categorie de contabilizare a terenurilor orice variație a stocului de carbon din rezervoarele de carbon enumerate în anexa I secțiunea B. Statele membre pot alege să nu includă în conturile lor variațiile stocurilor de carbon din rezervoarele de carbon, cu condiția ca rezervorul de carbon să nu fie o sursă. Cu toate acestea, opțiunea de neincludere a variațiilor stocului de carbon în conturi nu se aplică în ce privește rezervoarele de carbon de biomasă de suprafață, de lemn mort și de produse lemnoase recoltate, din categoria de contabilizare a terenurilor de terenuri forestiere gestionate.

(5)   Statele membre țin o evidență completă și exactă a tuturor datelor utilizate la întocmirea conturilor lor.

(6)   Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 16, pentru a modifica anexa I, în vederea reflectării modificărilor din Orientările IPCC, astfel cum au fost adoptate de Conferința părților la CCONUSC sau de Conferința părților care servește drept reuniune a părților la Acordul de la Paris.

Articolul 6

Contabilizarea terenurilor împădurite și a terenurilor despădurite

(1)   Statele membre reflectă în conturile lor emisiile și absorbțiile provenite de pe terenuri împădurite și de pe terenuri despădurite, sub forma totalului emisiilor și a totalului absorbțiilor pentru fiecare dintre anii din perioadele 2021-2025 și 2026-2030.

(2)   Prin derogare de la articolul 5 alineatul (3), în cazul în care se transformă destinația terenurilor din terenuri cultivate, pajiști, zone umede, așezări sau alte tipuri de terenuri în terenuri forestiere, un stat membru poate schimba clasificarea unor astfel de terenuri din categoria unui astfel de teren transformat în teren forestier în categoria teren forestier care a rămas teren forestier la 30 de ani de la data respectivei transformări, dacă acest lucru se justifică în conformitate cu Orientările IPCC.

(3)   Atunci când se calculează emisiile și absorbțiile rezultând de pe terenuri împădurite și de pe terenuri despădurite, fiecare stat membru determină suprafața împădurită utilizând parametrii specificați în anexa II.

Articolul 7

Contabilizarea terenurilor cultivate gestionate, a pajiștilor gestionate și a zonelor umede gestionate

(1)   Fiecare stat membru contabilizează emisiile și absorbțiile rezultate din terenuri cultivate gestionate, calculate ca emisii și absorbții în perioadele 2021-2025 și 2026-2030, din care se scade valoarea obținută prin înmulțirea cu cinci a valorii medii anuale a emisiilor și absorbțiilor statului membru în cauză, care provin de pe terenuri cultivate gestionate în perioada sa de referință cuprinsă între 2005 și 2009.

(2)   Fiecare stat membru contabilizează emisiile și absorbțiile rezultate din pajiști gestionate, calculate ca emisii și absorbții în perioadele 2021-2025 și 2026-2030, din care se scade valoarea obținută prin înmulțirea cu cinci a valorii medii anuale a emisiilor și absorbțiilor statului membru în cauză, care provin de pe pajiști gestionate în perioada sa de referință cuprinsă între 2005 și 2009.

(3)   În perioada 2021-2025, fiecare stat membru care, în temeiul articolului 2 alineatul (2), include zone umede gestionate în domeniul de aplicare al angajamentelor sale, precum și toate statele membre în perioada 2026-2030, contabilizează emisiile și absorbțiile rezultate din zonele umede gestionate, calculate ca emisii și absorbții în perioadele respective, din care se scade valoarea obținută prin înmulțirea cu cinci a valorii medii anuale a emisiilor și absorbțiilor statului membru în cauză, care provin din zone umede gestionate în perioada sa de referință cuprinsă între 2005 și 2009.

(4)   În perioada 2021-2025, statele membre care, în temeiul articolului 2 alineatul (2), au ales să nu includă zonele umede gestionate în domeniul de aplicare al angajamentelor lor, raportează totuși Comisiei emisiile și absorbțiile rezultate din exploatarea terenurilor declarate ca având destinația de:

(a)

zone umede care rămân zone umede;

(b)

așezări, sau alte tipuri de terenuri, transformate în zone umede; sau

(c)

zone umede transformate în așezări sau în alte tipuri de terenuri.

Articolul 8

Contabilizarea terenurilor forestiere gestionate

(1)   Fiecare stat membru contabilizează emisiile și absorbțiile rezultate din terenuri forestiere gestionate, calculate ca emisii și absorbții în perioadele 2021-2025 și 2026-2030, din care se scade valoarea obținută prin înmulțirea cu cinci a nivelului de referință pentru păduri al statului membru în cauză.

(2)   Dacă rezultatul calculului menționat la alineatul (1) din prezentul articol este negativ în raport cu nivelul de referință pentru păduri al unui stat membru, statul membru în cauză include în conturile sale privind terenurile forestiere gestionate un total al absorbțiilor nete care să nu fie mai mare decât echivalentul a 3,5 % din emisiile statului membru respectiv în anul sau perioada sa de referință, conform celor specificate în anexa III, înmulțit cu cinci. Absorbțiile nete rezultate din rezervoarele de carbon de lemn mort și de produse lemnoase recoltate, cu excepția categoriei hârtie menționată la articolul 9 alineatul (1) litera (a), din categoria de contabilizare a terenurilor de terenuri forestiere gestionate, nu fac obiectul acestei limitări.

(3)   Statele membre transmit Comisiei planurile lor de contabilizare a pădurilor la nivel național, inclusiv un nivel de referință propus pentru păduri, până la 31 decembrie 2018 pentru perioada 2021-2025 și până la 30 iunie 2023 pentru perioada 2026-2030. Planul de contabilizare a pădurilor la nivel național va conține toate elementele menționate în anexa IV secțiunea B și va fi pus la dispoziția publicului, inclusiv pe internet.

(4)   Statele membre își stabilesc nivelul propriu de referință pentru păduri pe baza criteriilor prevăzute în anexa IV secțiunea A. În cazul Croației, nivelul de referință pentru păduri ar putea ține seama, de asemenea, în plus față de criteriile stabilite la anexa IV secțiunea A, de ocuparea teritoriului și de circumstanțele pe timp de război și cele survenite după război care au influențat gestionarea pădurilor în cursul perioadei de referință.

(5)   Nivelul de referință pentru păduri se bazează pe continuarea practicii gestionării durabile a pădurilor, conform evidențelor din perioada 2000-2009 în ceea ce privește caracteristicile dinamicii de vârstă a pădurii în cazul pădurilor naționale, utilizând cele mai fiabile date disponibile.

Nivelurile de referință pentru păduri stabilite în conformitate cu primul paragraf țin seama de impactul viitor al caracteristicilor dinamicii de vârstă a pădurii pentru a nu limita în mod nejustificat gradul de intensitate a gestionării pădurilor, ca un element esențial al practicii gestionării durabile a pădurilor, cu scopul de a menține sau de a îmbunătăți absorbanții de carbon pe termen lung.

Statele membre asigură coerența între metodele și datele utilizate pentru stabilirea nivelului propus de referință pentru păduri din planul de contabilizare a pădurilor la nivel național și cele utilizate în raportarea vizând terenurile forestiere gestionate.

(6)   Comisia, în consultare cu experți desemnați de statele membre, efectuează o evaluare tehnică a planurilor de contabilizare a pădurilor la nivel național transmise de statele membre în conformitate cu alineatul (3) din prezentul articol, în vederea analizării măsurii în care nivelurile de referință propuse pentru păduri au fost stabilite în conformitate cu principiile și cerințele prevăzute la alineatele (4) și (5) din prezentul articol, precum și la articolul 5 alineatul (1). De asemenea, Comisia consultă părțile interesate și societatea civilă. Comisia publică o sinteză a lucrărilor desfășurate în acest scop, incluzând opiniile exprimate de experții desemnați de statele membre, precum și concluziile desprinse.

Atunci când este necesar, Comisia poate transmite recomandări tehnice statelor membre, care să reflecte concluziile evaluării tehnice, în vederea facilitării revizuirii tehnice a nivelurilor de referință propuse pentru păduri. Comisia publică recomandările tehnice respective.

(7)   Dacă este necesar, pe baza evaluărilor tehnice și, dacă este cazul, pe baza recomandărilor tehnice, statele membre comunică Comisiei nivelurile lor de referință revizuite propuse pentru păduri până la 31 decembrie 2019 pentru perioada 2021-2025 și până la 30 iunie 2024 pentru perioada 2026-2030. Comisia publică nivelurile de referință propuse pentru păduri comunicate acesteia de către statele membre.

(8)   Pe baza nivelurilor de referință propuse pentru păduri transmise de statele membre, a evaluării tehnice efectuate în temeiul alineatului (6) din prezentul articol și, după caz, a nivelului de referință revizuit propus pentru păduri transmis în temeiul alineatului (7) din prezentul articol, Comisia adoptă acte delegate în conformitate cu articolul 16 de modificare a anexei IV în vederea stabilirii nivelurilor de referință pentru păduri care urmează să fie aplicate de statele membre pentru perioadele 2021-2025 și 2026-2030.

(9)   În cazul în care un stat membru nu transmite Comisiei nivelul său de referință pentru păduri până la termenele stabilite la alineatul (3) din prezentul articol și, acolo unde este cazul, la alineatul (7) din prezentul articol, Comisia adoptă acte delegate în conformitate cu articolul 16 de modificare a anexei IV în vederea stabilirii nivelului de referință pentru păduri care urmează să fie aplicat de statul membru respectiv pentru perioada 2021-2025 sau perioada 2026-2030, pe baza eventualelor evaluări tehnice efectuate în conformitate cu alineatul (6) din prezentul articol.

(10)   Actele delegate menționate la alineatele (8) și (9) se adoptă până la 31 octombrie 2020 pentru perioada 2021-2025 și până la 30 aprilie 2025 pentru perioada 2026-2030.

(11)   În vederea asigurării coerenței menționate la alineatul (5) din prezentul articol, statele membre transmit Comisiei, atunci când este necesar, rectificări tehnice care nu impun modificări ale actelor delegate adoptate în temeiul alineatelor (8) sau (9) din prezentul articol până la termenele stabilite la articolul 14 alineatul (1).

Articolul 9

Norme de contabilizare privind produsele lemnoase recoltate

(1)   În conturile stabilite în temeiul articolului 6 alineatul (1) și al articolului 8 alineatul (1) privind produsele lemnoase recoltate, statele membre reflectă emisiile și absorbțiile generate de variații în rezervorul de carbon de produse lemnoase recoltate care intră în următoarele categorii, utilizând funcția de degradare de prim ordin, metodologiile și valorile implicite ale perioadei de înjumătățire specificate în anexa V:

(a)

hârtie;

(b)

panouri din lemn;

(c)

cherestea.

(2)   Comisia adoptă acte delegate în conformitate cu articolul 16 pentru a modifica alineatul (1) din prezentul articol și anexa V prin adăugarea unor noi categorii de produse lemnoase recoltate care au un efect de sechestrare a carbonului, pe baza Orientărilor IPCC astfel cum au fost adoptate de Conferința părților la CCONUSC sau de Conferința părților care servește drept reuniune a părților la Acordul de la Paris, asigurând de asemenea integritatea mediului.

(3)   Statele membre pot specifica produsele fabricate din materiale pe bază de lemn, inclusiv pe bază de scoarță, care intră în categoriile noi și existente menționate la alineatele (1) și respectiv (2), pe baza Orientărilor IPCC astfel cum au fost adoptate de Conferința părților la CCONUSC sau de Conferința părților care servește drept reuniune a părților la Acordul de la Paris, cu condiția ca datele disponibile să fie transparente și verificabile.

Articolul 10

Contabilizarea în cazul perturbărilor naturale

(1)   La sfârșitul fiecăreia dintre perioadele 2021-2025 și 2026-2030, statele membre pot exclude din conturile lor pentru terenuri împădurite și pentru terenuri forestiere gestionate emisiile de gaze cu efect de seră generate de perturbări naturale care depășesc nivelul mediu de emisii generate de perturbări naturale în perioada 2001-2020, excluzând valorile statistice excepționale (denumit în continuare „nivelul de fond”). Respectivul nivel de fond este calculat în conformitate cu prezentul articol și cu anexa VI.

(2)   În cazul în care un stat membru aplică alineatul (1), acesta:

(a)

transmite Comisiei informații cu privire la nivelul de fond pentru categoriile de contabilizare a terenurilor menționate la alineatul (1), precum și la datele și metodologiile utilizate în conformitate cu anexa VI; și

(b)

exclude din contabilizare, până în 2030, toate absorbțiile ulterioare de pe terenul afectat de perturbări naturale.

(3)   Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 16 pentru a modifica anexa VI în vederea revizuirii cerințelor referitoare la metodologie și la informare din anexa respectivă pentru a reflecta modificările din Orientările IPCC, astfel cum au fost adoptate de Conferința părților la CCONUSC sau de Conferința părților care servește drept reuniune a părților la Acordul de la Paris.

Articolul 11

Flexibilități

(1)   Un stat membru poate utiliza:

(a)

flexibilitățile generale prevăzute la articolul 12; și

(b)

pentru a respecta angajamentul de la articolul 4, flexibilitatea privind terenurile forestiere gestionate prevăzută la articolul 13.

(2)   În cazul în care un stat membru nu respectă cerințele de monitorizare stabilite la articolul 7 alineatul (1) litera (da) din Regulamentul (UE) nr. 525/2013, administratorul central desemnat în temeiul articolului 20 din Directiva 2003/87/CE (denumit în continuare „administratorul central”) interzice temporar statului membru respectiv transferarea sau reportul („banking”) în temeiul articolului 12 alineatele (2) și (3) din prezentul regulament, precum și utilizarea flexibilității privind terenurile forestiere gestionate în temeiul articolului 13 din prezentul regulament.

Articolul 12

Flexibilități generale

(1)   În cazul în care emisiile totale depășesc absorbțiile totale într-un stat membru, iar respectivul stat membru a ales să facă uz de flexibilitatea sa și a solicitat anularea nivelului anual de emisii alocate în temeiul Regulamentului (UE) 2018/842, cantitatea emisiilor alocate anulate este luată în considerare în ce privește respectarea de către statul membru a angajamentului său asumat în temeiul articolului 4 din prezentul regulament.

(2)   În măsura în care absorbțiile totale depășesc emisiile totale într-un stat membru și după deducerea oricărei cantități luate în considerare în temeiul articolului 7 din Regulamentul (UE) 2018/842, respectivul stat membru poate transfera cantitatea rămasă de absorbții unui alt stat membru. Cantitatea transferată este luată în considerare atunci când se evaluează respectarea de către statul membru destinatar a angajamentului său asumat în temeiul articolului 4 din prezentul regulament.

(3)   În măsura în care absorbțiile totale depășesc emisiile totale într-un stat membru în perioada 2021-2025 și după deducerea oricărei cantități luate în considerare în temeiul articolului 7 din Regulamentul (UE) 2018/842 sau transferate către un alt stat membru în temeiul alineatului (2) din prezentul articol, respectivul stat membru poate reporta cantitatea rămasă de absorbții pentru perioada 2026-2030.

(4)   Pentru a evita dubla contabilizare, cantitatea de absorbții nete luate în considerare în temeiul articolului 7 din Regulamentul (UE) 2018/842 se deduce din cantitatea respectivului stat membru, care este disponibilă pentru a fi transferată unui alt stat membru sau pentru a fi reportată în temeiul alineatelor (2) și (3) din prezentul articol.

Articolul 13

Flexibilitatea privind terenurile forestiere gestionate

(1)   În cazul în care emisiile totale depășesc absorbțiile totale din categoriile de contabilizare a terenurilor menționate la articolul 2, contabilizate în conformitate cu prezentul regulament într-un stat membru, respectivul stat membru poate utiliza flexibilitatea privind terenurile forestiere gestionate prevăzută în prezentul articol pentru a respecta dispozițiile articolului 4.

(2)   În cazul în care rezultatul calculului menționat la articolul 8 alineatul (1) este o valoare pozitivă, statul membru în cauză are dreptul să compenseze respectivele emisii, cu condiția ca:

(a)

în strategia sa transmisă în conformitate cu articolul 4 din Regulamentul (UE) nr. 525/2013, statul membru să fi inclus măsuri specifice, în curs de aplicare sau planificate, pentru a asigura conservarea sau îmbunătățirea, după caz, a absorbanților și a rezervoarelor forestiere; și

(b)

în cadrul Uniunii, emisiile totale să nu depășească absorbțiile totale din categoriile de contabilizare a terenurilor menționate la articolul 2 din prezentul regulament pentru perioada în care statul membru intenționează să folosească compensarea. Atunci când evaluează dacă, în cadrul Uniunii, emisiile totale depășesc absorbțiile totale, Comisia se asigură că dubla contabilizare este evitată de către statele membre, în special în exercitarea flexibilităților prevăzute de prezentul regulament și de Regulamentul (UE) 2018/842.

(3)   Referitor la cuantumul compensării, statul membru în cauză poate compensa numai:

(a)

absorbanții contabilizați ca emisii prin raportarea la nivelul propriu de referință pentru păduri; și

(b)

până la cuantumul maxim al compensării pentru respectivul stat membru, prevăzut în anexa VII pentru perioada 2021-2030.

(4)   Finlanda poate compensa până la 10 milioane de tone de CO2 echivalent dacă îndeplinește condițiile enumerate la alineatul (2) literele (a) și (b).

Articolul 14

Verificarea conformității

(1)   Până la 15 martie 2027 pentru perioada 2021-2025 și până la 15 martie 2032 pentru perioada 2026-2030, statele membre prezintă Comisiei un raport de conformitate care să conțină bilanțul emisiilor totale și al absorbțiilor totale pentru perioada relevantă privind fiecare din categoriile de contabilizare a terenurilor menționate la articolul 2, aplicând normele de contabilizare stabilite în prezentul regulament.

Un astfel de raport conține, de asemenea, după caz, detalii privind intenția de utiliza flexibilitățile menționate la articolul 11 și cuantumurile aferente, sau privind utilizarea unor astfel de flexibilități și cuantumuri aferente.

(2)   Comisia efectuează o examinare cuprinzătoare a rapoartelor de conformitate prevăzute la alineatul (1) din prezentul articol, în scopul evaluării conformității cu articolul 4.

(3)   În 2027, Comisia va întocmi un raport pentru perioada 2021-2025, iar în 2032 pentru perioada 2026-2030, cu privire la emisiile totale și la absorbțiile totale de gaze cu efect de seră ale Uniunii pentru fiecare dintre categoriile de contabilizare a terenurilor menționate la articolul 2, calculat ca totalul emisiilor raportate și totalul absorbțiilor raportate pentru perioada respectivă, minus valoarea obținută prin înmulțirea cu cinci a mediilor anuale ale emisiilor și ale absorbțiilor raportate ale Uniunii în perioada 2000-2009.

(4)   Agenția Europeană de Mediu asistă Comisia în procesul de punere în aplicare a cadrului de monitorizare și de conformitate prevăzut în prezentul articol, în conformitate cu programul său anual de lucru.

Articolul 15

Registrul

(1)   Comisia adoptă acte delegate în conformitate cu articolul 16 din prezentul regulament pentru a completa prezentul regulament pentru a stabili norme pentru înregistrarea cantității de emisii și de absorbții pentru fiecare categorie de contabilizare a terenurilor din fiecare stat membru și pentru a asigura precizia contabilizării realizate în legătură cu exercitarea flexibilităților în temeiul articolelor 12 și 13 din prezentul regulament prin intermediul registrului Uniunii înființat în conformitate cu articolul 10 din Regulamentul (UE) nr. 525/2013.

(2)   Administratorul central efectuează un control automatizat asupra fiecărei tranzacții realizate în temeiul prezentului regulament și, dacă este cazul, blochează tranzacțiile pentru a se asigura că nu există nereguli.

(3)   Informațiile menționate la alineatele (1) și (2) sunt puse la dispoziția publicului.

Articolul 16

Exercitarea delegării de competențe

(1)   Competența de a adopta acte delegate este conferită Comisiei în condițiile prevăzute la prezentul articol.

(2)   Competența de a adopta acte delegate menționată la articolul 3 alineatul (2), la articolul 5 alineatul (6), la articolul 8 alineatele (8) și (9), la articolul 9 alineatul (2), la articolul 10 alineatul (3) și la articolul 15 alineatul (1) se conferă Comisiei pe o perioadă de cinci ani de la 9 iulie 2018. Comisia prezintă un raport privind delegarea de competențe cel târziu cu nouă luni înainte de încheierea perioadei de cinci ani. Delegarea de competențe se prelungește tacit cu perioade de timp identice, cu excepția cazului în care Parlamentul European sau Consiliul se opune prelungirii respective cel târziu cu trei luni înainte de încheierea fiecărei perioade.

(3)   Delegarea de competențe menționată la articolul 3 alineatul (2), la articolul 5 alineatul (6), la articolul 8 alineatele (8) și (9), la articolul 9 alineatul (2), la articolul 10 alineatul (3) și la articolul 15 alineatul (1) poate fi revocată oricând de Parlamentul European sau de Consiliu. O decizie de revocare pune capăt delegării de competențe specificate în decizia respectivă. Decizia produce efecte din ziua care urmează datei publicării acesteia în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene sau de la o dată ulterioară menționată în decizie. Decizia nu aduce atingere validității actelor delegate care sunt deja în vigoare.

(4)   Înainte de adoptarea unui act delegat, Comisia îi consultă pe experții desemnați de fiecare stat membru în conformitate cu principiile prevăzute în Acordul interinstituțional din 13 aprilie 2016 privind o mai bună legiferare.

(5)   De îndată ce adoptă un act delegat, Comisia îl notifică simultan Parlamentului European și Consiliului.

(6)   Un act delegat adoptat în temeiul articolului 3 alineatul (2), al articolului 5 alineatul (6), al articolului 8 alineatele (8) și (9), al articolului 9 alineatul (2), al articolului 10 alineatul (3) și al articolului 15 alineatul (1) intră în vigoare numai în cazul în care nici Parlamentul European și nici Consiliul nu au formulat obiecțiuni în termen de două luni de la notificarea acestuia către Parlamentul European și Consiliu sau în cazul în care, înaintea expirării termenului respectiv, Parlamentul European și Consiliul au informat Comisia că nu vor formula obiecțiuni. Termenul respectiv se prelungește cu două luni la inițiativa Parlamentului European sau a Consiliului.

Articolul 17

Revizuire

(1)   Prezentul regulament va fi revizuit în mod constant luând în considerare, printre altele, evoluțiile internaționale și eforturile întreprinse pentru atingerea obiectivelor pe termen lung ale Acordului de la Paris.

Pe baza constatărilor raportului întocmit în temeiul articolului 14 alineatul (3) și a rezultatelor evaluării desfășurate în temeiul articolului 13 alineatul (2) litera (b), Comisia formulează propuneri, după caz, pentru a asigura respectarea integrității obiectivului general al Uniunii de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră pentru 2030 și contribuția acesteia la obiectivele Acordului de la Paris.

(2)   Comisia înaintează Parlamentului European și Consiliului un raport în termen de șase luni de la fiecare evaluare la nivel global convenită în temeiul articolului 14 din Acordul de la Paris cu privire la punerea în aplicare a prezentului regulament, inclusiv, dacă este relevantă, o evaluare a impactelor flexibilităților menționate la articolul 11, precum și cu privire la contribuția prezentului regulament la obiectivul general al Uniunii de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră pentru 2030 și la contribuția sa la obiectivele Acordului de la Paris, în special în ceea ce privește necesitatea unor politici și măsuri suplimentare ale Uniunii, inclusiv a unui cadru pentru perioada ulterioară anului 2030, în vederea creșterii necesare a reducerilor emisiilor de gaze cu efect de seră și a absorbțiilor în Uniune, și formulează propuneri, dacă este cazul.

Articolul 18

Modificări la Regulamentul (UE) nr. 525/2013

Regulamentul (UE) nr. 525/2013 se modifică după cum urmează:

1.

La articolul 7, alineatul (1) se modifică după cum urmează:

(a)

se introduce următoarea literă:

„(da)

începând din 2023, emisiile și absorbțiile care intră sub incidența articolului 2 din Regulamentul (UE) 2018/841 al Parlamentului European și al Consiliului (*1) în conformitate cu metodologiile specificate în anexa IIIA la prezentul regulament;

(*1)  Regulamentul (UE) 2018/841 al Parlamentului European și al Consiliului din 30 mai 2018 cu privire la includerea emisiilor de gaze cu efect de seră și a absorbțiilor rezultate din activități legate de exploatarea terenurilor, schimbarea destinației terenurilor și silvicultură în cadrul de politici privind clima și energia pentru 2030 și de modificare a Regulamentului (UE) nr. 525/2013 și a Deciziei nr. 529/2013/UE (JO L 156, 19.6.2018, p. 1).”;"

(b)

se adaugă paragraful următor:

„Un stat membru poate solicita să îi fie acordată de către Comisie o derogare de la litera (da) a primului paragraf pentru a aplica o metodologie diferită de cea specificată în anexa IIIA în cazul în care nu s-a putut realiza în timp util îmbunătățirea necesară a metodologiei pentru ca aceasta să fie luată în considerare în inventarele gazelor cu efect de seră pentru perioada 2021-2030 sau în cazul în care costul îmbunătățirii metodologiei ar fi disproporționat de mare în raport cu beneficiile aduse de aplicarea unei astfel de metodologii pentru a îmbunătăți contabilizarea emisiilor și a absorbțiilor din cauza importanței reduse a emisiilor și a absorbțiilor din rezervoarele de carbon în cauză. Statele membre care doresc să beneficieze de această derogare transmit Comisiei o cerere motivată până la 31 decembrie 2020, indicând termenul propus până la care se poate pune în aplicare îmbunătățirea metodologiei, sau metodologia alternativă propusă, sau ambele propuneri, precum și o evaluare a eventualelor impacturi asupra acurateței contabilizării. Comisia poate solicita să se prezinte informații suplimentare într-un termen rezonabil, specificat. În cazul în care Comisia consideră că cererea este întemeiată, aceasta acordă derogarea. În cazul în care respinge cererea, Comisia trebuie să își motiveze decizia.”

2.

La articolul 13 alineatul (1) litera (c), se introduce următorul punct:

„(viii)

începând din 2023, informații privind politicile și măsurile naționale puse în aplicare în vederea îndeplinirii obligațiilor care le revin în temeiul Regulamentului (UE) 2018/841, precum și informații privind politicile și măsurile naționale suplimentare planificate în scopul limitării emisiilor de gaze cu efect de seră sau al îmbunătățirii absorbanților dincolo de angajamentele asumate în temeiul regulamentului respectiv;”.

3.

La articolul 14 alineatul (1), se introducere următoarea literă:

„(ba)

începând din 2023, prognozele totale privind gazele cu efect de seră și estimările separate pentru emisiile și absorbțiile de gaze cu efect de seră previzionate reglementate de Regulamentul (UE) 2018/841;”.

4.

Se introduce următoarea anexă:

„ANEXA IIIA

Metodologii pentru monitorizarea și raportarea prevăzute la articolul 7 alineatul (1) litera (da)

Abordarea 3: Date explicite la nivel geografic privind transformarea destinației terenurilor în conformitate cu Orientările IPCC din 2006 pentru inventarele naționale ale gazelor cu efect de seră.

Metodologia de nivelul 1 în conformitate cu Orientările IPCC din 2006 pentru inventarele naționale ale gazelor cu efect de seră.

În cazul emisiilor și al absorbțiilor pentru un rezervor de carbon care contabilizează cel puțin 25-30 % din emisiile sau absorbțiile provenite dintr-o categorie de surse sau de absorbanți care reprezintă o prioritate în sistemul național de inventariere al unui stat membru, deoarece estimarea sa are o influență semnificativă asupra inventarului total al gazelor cu efect de seră al unei țări în ceea ce privește nivelul absolut al emisiilor și absorbțiilor, evoluția emisiilor și absorbțiilor sau incertitudinea emisiilor și a absorbțiilor din categoriile de exploatare a terenurilor, cel puțin metodologia de nivelul 2 în conformitate cu Orientările IPCC din 2006 pentru inventarele naționale ale gazelor cu efect de seră.

Statele membre sunt încurajate să aplice metodologia de nivelul 3 în conformitate cu Orientările IPCC din 2006 pentru inventarele naționale ale gazelor cu efect de seră.”

Articolul 19

Modificări la Decizia nr. 529/2013/UE

Decizia nr. 529/2013/UE se modifică după cum urmează:

1.

La articolul 3 alineatul (2), se elimină primul paragraf.

2.

La articolul 6, se elimină alineatul (4).

Articolul 20

Intrare în vigoare

Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Strasbourg, 30 mai 2018.

Pentru Parlamentul European

Președintele

A. TAJANI

Pentru Consiliu

Președintele

L. PAVLOVA


(1)  JO C 75, 10.3.2017, p. 103.

(2)  JO C 272, 17.8.2017, p. 36.

(3)  Poziția Parlamentului European din 17 aprilie 2018 (nepublicată încă în Jurnalul Oficial) și Decizia Consiliului din 14 mai 2018.

(4)  Directiva 2003/87/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 octombrie 2003 de stabilire a unui sistem de comercializare a cotelor de emisie de gaze cu efect de seră în cadrul Comunității și de modificare a Directivei 96/61/CE a Consiliului (JO L 275, 25.10.2003, p. 32).

(5)  JO L 282, 19.10.2016, p. 4.

(6)  Decizia (UE) 2016/1841 a Consiliului din 5 octombrie 2016 privind încheierea, în numele Uniunii Europene, a Acordului de la Paris adoptat în temeiul Convenției-cadru a Națiunilor Unite asupra schimbărilor climatice (JO L 282, 19.10.2016, p. 1).

(7)  Decizia nr. 529/2013/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 21 mai 2013 privind normele de contabilizare și planurile de acțiune referitoare la emisiile și absorbțiile de gaze cu efect de seră care rezultă din activități legate de exploatarea terenurilor, schimbarea destinației terenurilor și silvicultură (JO L 165, 18.6.2013, p. 80).

(8)  Regulamentul (UE) nr. 525/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 21 mai 2013 privind un mecanism de monitorizare și de raportare a emisiilor de gaze cu efect de seră, precum și de raportare, la nivel național și al Uniunii, a altor informații relevante pentru schimbările climatice și de abrogare a Deciziei nr. 280/2004/CE (JO L 165, 18.6.2013, p. 13).

(9)  Regulamentul (UE) nr. 601/2012 al Comisiei din 21 iunie 2012 privind monitorizarea și raportarea emisiilor de gaze cu efect de seră în conformitate cu Directiva 2003/87/CE a Parlamentului European și a Consiliului (JO L 181, 12.7.2012, p. 30).

(10)  Decizia 89/367/CEE a Consiliului din 29 mai 1989 privind constituirea unui Comitet forestier permanent (JO L 165, 15.6.1989, p. 14).

(11)  Regulamentul (UE) 2018/842 al Parlamentului European și al Consiliului din 30 mai 2018 privind reducerea anuală obligatorie a emisiilor de gaze cu efect de seră de către statele membre în perioada 2021-2030 în vederea unei contribuții la acțiunile climatice de respectare a angajamentelor asumate în temeiul Acordului de la Paris și de modificare a Regulamentului (UE) nr. 525/2013 (a se vedea pagina 26 din prezentul Jurnal Oficial).

(12)  JO L 123, 12.5.2016, p. 1.

(13)  Directiva 2007/2/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 14 martie 2007 de instituire a unei infrastructuri pentru informații spațiale în Comunitatea Europeană (INSPIRE) (JO L 108, 25.4.2007, p. 1).


ANEXA I

GAZE CU EFECT DE SERĂ ȘI REZERVOARE DE CARBON

A.

Gaze cu efect de seră astfel cum sunt menționate la articolul 2:

(a)

dioxid de carbon (CO2);

(b)

metan (CH4);

(c)

protoxid de azot (N2O).

Respectivele gaze cu efect de seră se exprimă în tone de CO2 echivalent și sunt stabilite conform Regulamentului (UE) nr. 525/2013.

B.

Rezervoare de carbon astfel cum sunt menționate la articolul 5 alineatul (4):

(a)

biomasa de suprafață;

(b)

biomasa subterană;

(c)

litieră;

(d)

lemn mort;

(e)

carbon organic din sol;

(f)

produse lemnoase recoltate din categoriile de contabilizare a terenurilor de terenuri împădurite și de terenuri forestiere gestionate.


ANEXA II

VALORI MINIME PENTRU DIMENSIUNEA SUPRAFEȚEI, PROIECȚIA COROANELOR ȘI PARAMETRII DE ÎNĂLȚIME A ARBORILOR

Stat membru

Suprafața (ha)

Proiecția coroanelor arborilor (%)

Înălțimea arborilor (m)

Belgia

0,5

20

5

Bulgaria

0,1

10

5

Republica Cehă

0,05

30

2

Danemarca

0,5

10

5

Germania

0,1

10

5

Estonia

0,5

30

2

Irlanda

0,1

20

5

Grecia

0,3

25

2

Spania

1,0

20

3

Franța

0,5

10

5

Croația

0,1

10

2

Italia

0,5

10

5

Cipru

0,3

10

5

Letonia

0,1

20

5

Lituania

0,1

30

5

Luxemburg

0,5

10

5

Ungaria

0,5

30

5

Malta

1,0

30

5

Țările de Jos

0,5

20

5

Austria

0,05

30

2

Polonia

0,1

10

2

Portugalia

1,0

10

5

România

0,25

10

5

Slovenia

0,25

30

2

Slovacia

0,3

20

5

Finlanda

0,5

10

5

Suedia

0,5

10

5

Regatul Unit

0,1

20

2


ANEXA III

ANUL SAU PERIOADA DE REFERINȚĂ ÎN SCOPUL CALCULĂRII PLAFONULUI ÎN TEMEIUL ARTICOLULUI 8 ALINEATUL (2)

Stat membru

Anul/Perioada de referință

Belgia

1990

Bulgaria

1988

Republica Cehă

1990

Danemarca

1990

Germania

1990

Estonia

1990

Irlanda

1990

Grecia

1990

Spania

1990

Franța

1990

Croația

1990

Italia

1990

Cipru

1990

Letonia

1990

Lituania

1990

Luxemburg

1990

Ungaria

1985-1987

Malta

1990

Țările de Jos

1990

Austria

1990

Polonia

1988

Portugalia

1990

România

1989

Slovenia

1986

Slovacia

1990

Finlanda

1990

Suedia

1990

Regatul Unit

1990


ANEXA IV

PLANUL DE CONTABILIZARE A PĂDURILOR LA NIVEL NAȚIONAL, CARE CONȚINE NIVELUL DE REFERINȚĂ PENTRU PĂDURI AL UNUI STAT MEMBRU

A.   Criterii și orientări de stabilire a nivelurilor de referință pentru păduri

Nivelul de referință pentru păduri pentru un stat membru se stabilește conform următoarelor criterii:

(a)

nivelul de referință este în concordanță cu obiectivul de a realiza un echilibru între emisiile antropice prin surse și absorbțiile prin absorbanți ale gazelor cu efect de seră în a doua jumătate a acestui secol, inclusiv de a consolida eventualele absorbții prin stocuri forestiere în curs de îmbătrânire, care altfel ar putea, în mod progresiv, să se dovedească a fi absorbanți în declin;

(b)

nivelul de referință asigură excluderea de la contabilizare a simplei prezențe a stocurilor de carbon;

(c)

nivelul de referință ar trebui să asigure un sistem de contabilizare solidă și credibilă care să garanteze faptul că emisiile și absorbțiile rezultate din utilizarea biomasei sunt contabilizate în mod corespunzător;

(d)

nivelul de referință include rezervorul de carbon de produse lemnoase recoltate, prin care se asigură o comparație între ipoteza oxidării instantanee a acestora și aplicarea funcției de degradare de prim ordin și a valorilor perioadei de înjumătățire;

(e)

se pornește de la ipoteza unui raport constant între utilizarea biomasei forestiere sub formă solidă și utilizarea acesteia în scopuri energetice, conform evidențelor din perioada 2000-2009;

(f)

nivelul de referință ar trebui să fie în concordanță cu obiectivul de contribuire la conservarea biodiversității și de utilizare durabilă a resurselor naturale, astfel cum este prevăzut în Strategia UE pentru păduri, politicile naționale ale statelor membre în domeniul forestier și Strategia UE în domeniul biodiversității;

(g)

nivelul de referință este în concordanță cu previziunile naționale referitoare la emisiile antropice de gaze cu efect de seră prin surse și absorbțiile prin absorbanți a acestor gaze, care sunt raportate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 525/2013;

(h)

nivelul de referință este în concordanță cu inventarele gazelor cu efect de seră și datele istorice relevante bazându-se pe informații transparente, complete, coerente, comparabile și exacte. În mod specific, modelul utilizat pentru stabilirea nivelului de referință poate să reproducă date istorice din Inventarul național al gazelor cu efect de seră.

B.   Elemente ale planului de contabilizare a pădurilor la nivel național

Planul de contabilizare a pădurilor la nivel național depus în temeiul articolului 8 cuprinde următoarele elemente:

(a)

o descriere generală a modului de stabilire a nivelului de referință pentru păduri și o descriere a modului în care au fost luate în considerare criteriile prevăzute în prezentul regulament;

(b)

identificarea rezervoarelor de carbon și a gazelor cu efect de seră care au fost incluse în nivelul de referință pentru păduri, motivele pentru omiterea unui rezervor de carbon din stabilirea nivelului de referință pentru păduri și demonstrarea concordanței dintre rezervoarele de carbon incluse în nivelul de referință pentru păduri;

(c)

o descriere a abordărilor, metodelor și modelelor, inclusiv informații cantitative, care au fost utilizate la stabilirea nivelului de referință pentru păduri, în concordanță cu ultimul raport național de inventariere transmis și o descriere a informațiilor documentare cu privire la practicile și intensitatea gestionării durabile a pădurilor, precum și a politicilor naționale adoptate;

(d)

informații cu privire la modul în care se prevede evoluția indiciilor de recoltare în cadrul unor scenarii de politică diferite;

(e)

o descriere a modului în care a fost luat în considerare fiecare dintre următoarele elemente la stabilirea nivelului de referință pentru păduri:

(i)

suprafața care face obiectul gestionării pădurilor;

(ii)

emisiile și absorbțiile provenite din păduri și produse lemnoase recoltate, după cum se prezintă în inventarele gazelor cu efect de seră și datele istorice relevante;

(iii)

caracteristicile pădurilor, inclusiv caracteristicile dinamicii de vârstă a pădurii, creșterile, durata rotației și alte informații privind activitățile de gestionare a pădurilor în cadrul „activității curente”;

(iv)

indicii de recoltare istorici și prospectivi, cu defalcarea pe utilizări energetice și non-energetice.


ANEXA V

FUNCȚIA DE DEGRADARE DE PRIM ORDIN, METODOLOGIILE ȘI VALORILE IMPLICITE ALE PERIOADEI DE ÎNJUMĂTĂȚIRE PENTRU PRODUSELE LEMNOASE RECOLTATE

Aspecte metodologice

În cazul în care nu este posibil să se facă diferența între produse lemnoase recoltate din categoriile de contabilizare a terenurilor de trenuri împădurite și de terenuri forestiere gestionate, un stat membru poate alege să contabilizeze produsele lemnoase recoltate presupunând că toate emisiile și absorbțiile provin de pe terenuri forestiere gestionate.

Produsele lemnoase recoltate din depozitele de deșeuri solide și produsele lemnoase recoltate care au fost recoltate în scopuri energetice se contabilizează pe baza oxidării instantanee.

Produsele lemnoase recoltate provenind din import, indiferent de originea lor, nu se contabilizează de statul membru importator („metoda producției”).

În cazul produselor lemnoase recoltate exportate, datele specifice fiecărei țări se referă la valorile perioadei de înjumătățire specifice fiecărei țări și la utilizarea în țara importatoare a produselor lemnoase recoltate.

Valorile perioadei de înjumătățire specifice fiecărei țări pentru produsele lemnoase recoltate introduse pe piața Uniunii nu ar trebui să difere de cele utilizate de statul membru importator.

În scopuri exclusiv de informare, statele membre pot furniza, printre datele transmise, date cu privire la proporția de lemn utilizat în scopuri energetice care a fost importat din afara Uniunii, precum și țările de origine pentru lemnul respectiv.

Statele membre pot utiliza metodologii și valori ale perioadei de înjumătățire specifice fiecărei țări, în locul metodologiilor și al valorilor implicite ale perioadei de înjumătățire specificate în prezenta anexă, cu condiția ca astfel de metodologii și valori să fie stabilite pe baza unor date transparente și verificabile și ca metodologiile utilizate să fie cel puțin la fel de detaliate și de exacte ca cele specificate în prezenta anexă.

Valorile implicite ale perioadei de înjumătățire:

Valoarea perioadei de înjumătățire înseamnă numărul de ani necesari pentru reducerea la jumătate din valoarea sa inițială a cantității de carbon stocate într-o categorie de produse lemnoase recoltate.

Valorile implicite ale perioadei de înjumătățire sunt:

(a)

2 ani pentru hârtie;

(b)

25 de ani pentru panouri din lemn;

(c)

35 de ani pentru cherestea.

Statele membre pot specifica produsele fabricate din materiale pe bază de lemn, inclusiv pe bază de scoarță, care intră în categoriile menționate la literele (a), (b) și (c) anterioare, pe baza Orientărilor IPCC astfel cum au fost adoptate de Conferința părților la CCONUSC sau de Conferința părților care servește drept reuniune a părților la Acordul de la Paris, cu condiția ca datele disponibile să fie transparente și verificabile. Statele membre pot, de asemenea, să utilizeze subcategorii specifice fiecărei țări pentru oricare dintre categoriile menționate.


ANEXA VI

CALCULUL NIVELURILOR DE FOND PENTRU PERTURBĂRILE NATURALE

1.

Pentru calculul nivelului de fond, sunt furnizate următoarele informații:

(a)

nivelurile istorice de emisii generate de perturbări naturale;

(b)

tipul (tipurile) de perturbări naturale incluse în estimare;

(c)

estimările totale anuale ale emisiilor pentru tipurile de perturbări naturale respective pe perioada 2001-2020, enumerate pe categorii de contabilizare a terenurilor;

(d)

demonstrarea asigurării coerenței seriilor cronologice pentru toți parametrii relevanți, inclusiv suprafața minimă, metodologiile de estimare a emisiilor, acoperirea rezervoarelor de carbon și a gazelor.

2.

Nivelul de fond se calculează ca medie a seriei cronologice 2001-2020, excluzând toți anii pentru care s-au înregistrat niveluri anormale de emisii, adică prin excluderea tuturor valorilor statistice excepționale. Identificarea valorilor statistice excepționale se realizează după cum urmează:

(a)

se calculează valoarea mediei aritmetice și deviația standard a întregii serii cronologice 2001-2020;

(b)

se exclud din seriile cronologice toți anii pentru care emisiile anuale se situează în afara dublului deviației standard în raport cu media;

(c)

se calculează din nou valoarea mediei aritmetice și deviația standard a seriei cronologice 2001-2020 minus anii excluși la litera (b);

(d)

se repetă acțiunile de la literele (b) și (c) până când nu se mai pot identifica valori statistice excepționale.

3.

După calcularea nivelului de fond conform punctului 2 din prezenta anexă, în cazul în care cantitatea de emisii depășește, într-un anumit an din perioadele 2021-2025 și 2026-2030, nivelul de fond plus o marjă, cantitatea de emisii care depășește nivelul de fond poate fi exclusă conform articolului 10. Marja este egală cu o cotă de probabilitate de 95 %.

4.

Următoarele emisii nu vor fi excluse:

(a)

emisiile rezultate din activități de recoltare și de exploatare forestieră de recuperare care s-au desfășurat pe teren după ce au avut loc perturbări naturale;

(b)

emisiile rezultate din incendierile programate care s-au desfășurat pe teren în orice an din perioada 2021-2025 sau din perioada 2026-2030;

(c)

emisiile provenite de pe terenuri care au fost supuse despăduririi după ce au avut loc perturbări naturale.

5.

Cerințele referitoare la informații conform articolului 10 alineatul (2) includ următoarele:

(a)

identificarea tuturor suprafețelor de teren afectate de perturbări naturale în anul respectiv, incluzând poziția lor geografică, perioada și tipurile de perturbări naturale;

(b)

dovada că, până la finalul perioadei 2021-2025 sau 2026-2030, nu au avut loc despăduriri pe terenurile care au fost afectate de perturbări naturale și cu privire la care emisiile au fost excluse de la contabilizare;

(c)

o descriere a metodelor și criteriilor verificabile care urmează a fi folosite pentru identificarea despăduririi pe terenurile respective în anii ulteriori din perioada 2021-2025 sau 2026-2030;

(d)

dacă este posibil, o descriere a măsurilor pe care le-a luat statul membru pentru prevenirea sau limitarea impactului perturbărilor naturale respective;

(e)

dacă este posibil, o descriere a măsurilor pe care le-a luat statul membru pentru reabilitarea terenurilor afectate de perturbările naturale respective.


ANEXA VII

CUANTUMUL MAXIM AL COMPENSĂRII DISPONIBILE ÎN TEMEIUL FLEXIBILITĂȚII PRIVIND TERENURILE FORESTIERE GESTIONATE MENȚIONAT LA ARTICOLUL 13 ALINEATUL (3) LITERA (B)

Stat membru

Nivelul mediu raportat al absorbțiilor prin absorbanți generat de terenurile forestiere în perioada 2000-2009 în milioane de tone de CO2 echivalent pe an

Plafonul compensărilor exprimat în milioane de tone de CO2 echivalent pentru perioada 2021-2030

Belgia

–3,61

–2,2

Bulgaria

–9,31

–5,6

Republica Cehă

–5,14

–3,1

Danemarca

–0,56

–0,1

Germania

–45,94

–27,6

Estonia

–3,07

–9,8

Irlanda

–0,85

–0,2

Grecia

–1,75

–1,0

Spania

–26,51

–15,9

Franța

–51,23

–61,5

Croația

–8,04

–9,6

Italia

–24,17

–14,5

Cipru

–0,15

–0,03

Letonia

–8,01

–25,6

Lituania

–5,71

–3,4

Luxemburg

–0,49

–0,3

Ungaria

–1,58

–0,9

Malta

0,00

0,0

Țările de Jos

–1,72

–0,3

Austria

–5,34

–17,1

Polonia

–37,50

–22,5

Portugalia

–5,13

–6,2

România

–22,34

–13,4

Slovenia

–5,38

–17,2

Slovacia

–5,42

–6,5

Finlanda

–36,79

–44,1

Suedia

–39,55

–47,5

Regatul Unit

–16,37

–3,3


19.6.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 156/26


REGULAMENTUL (UE) 2018/842 AL PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI AL CONSILIULUI

din 30 mai 2018

privind reducerea anuală obligatorie a emisiilor de gaze cu efect de seră de către statele membre în perioada 2021-2030 în vederea unei contribuții la acțiunile climatice de respectare a angajamentelor asumate în temeiul Acordului de la Paris și de modificare a Regulamentului (UE) nr. 525/2013

(Text cu relevanță pentru SEE)

PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 192 alineatul (1),

având în vedere propunerea Comisiei Europene,

după transmiterea proiectului de act legislativ către parlamentele naționale,

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European (1),

având în vedere avizul Comitetului Regiunilor (2),

hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară (3),

întrucât:

(1)

În concluziile sale din 23-24 octombrie 2014 referitoare la cadrul de politici privind clima și energia pentru 2030, Consiliul European a aprobat un obiectiv obligatoriu de reducere pe plan intern cu cel puțin 40 %, față de nivelul din 1990, a emisiilor de gaze cu efect de seră la scara întregii economii până în 2030, iar respectivul obiectiv a fost reafirmat în concluziile Consiliului European din 17-18 martie 2016.

(2)

Concluziile Consiliului European din 23-24 octombrie 2014 au precizat faptul că obiectivul de reducere a emisiilor cu cel puțin 40 % ar trebui să fie îndeplinit în mod colectiv de către Uniune în cel mai eficient mod posibil din punct de vedere al costurilor, cu reduceri în sistemul Uniunii Europene de comercializare a certificatelor de emisii (EU ETS), prevăzut de Directiva 2003/87/CE a Parlamentului European și a Consiliului (4), și în sectoarele care nu fac obiectul ETS care să se ridice la 43 % și, respectiv, 30 % până în 2030 față de anul 2005. Toate sectoarele economice ar trebui să contribuie la realizarea acestor reduceri ale emisiilor de gaze cu efect de seră și toate statele membre ar trebui să participe la acest efort, printr-un echilibru între echitate și solidaritate. Metodologia de stabilire a obiectivelor naționale de reducere pentru sectoarele care nu fac obiectul ETS, cu toate elementele aplicate în Decizia nr. 406/2009/CE a Parlamentului European și a Consiliului (5), ar trebui continuată până în 2030, cu o repartizare a eforturilor pe baza produsului intern brut (PIB) relativ pe cap de locuitor. Toate statele membre ar trebui să contribuie la reducerea globală la nivelul Uniunii în 2030, obiectivele încadrându-se între 0 % și – 40 % față de 2005. Obiectivele naționale din cadrul grupului de state membre având un PIB pe cap de locuitor peste media Uniunii ar trebui să facă obiectul unei ajustări relative pentru a reflecta eficiența din punctul de vedere al costurilor într-un mod echitabil și echilibrat. Realizarea acestor reduceri ale emisiilor de gaze cu efect de seră ar trebui să stimuleze eficiența și inovarea în economia Uniunii și, în mod specific, să promoveze îmbunătățiri, în special în construcții, agricultură, gestionarea deșeurilor și transporturi, în măsura în care acestea intră sub incidența prezentului regulament.

(3)

Prezentul regulament reprezintă un element al punerii în aplicare a angajamentelor Uniunii asumate în cadrul Acordului de la Paris (6), adoptat în temeiul Convenției-cadru a Organizației Națiunilor Unite asupra schimbărilor climatice (CCONUSC). Acordul de la Paris a fost încheiat, în numele Uniunii, la 5 octombrie 2016, prin Decizia (UE) 2016/1841 a Consiliului (7). Angajamentul Uniunii privind reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră la nivelul întregii economii a fost inclus în contribuția preconizată stabilită la nivel național transmisă secretariatului CCONUSC la 6 martie 2015, de către Uniune și statele sale membre, în perspectiva Acordului de la Paris. Acordul de la Paris a intrat în vigoare la 4 noiembrie 2016 și înlocuiește abordarea adoptată în cadrul Protocolului de la Kyoto din 1997, care nu va fi continuat după 2020.

(4)

Printre altele, Acordul de la Paris stabilește un obiectiv pe termen lung care corespunde obiectivului de menținere a creșterii temperaturii globale cu mult sub 2 °C peste nivelurile preindustriale și de continuare a eforturilor de menținere a acestei creșteri la 1,5 °C peste nivelurile preindustriale. Acesta subliniază totodată importanța adaptării la efectele negative ale schimbărilor climatice și întreprinderea măsurilor necesare pentru ca fluxurile financiare să corespundă unei evoluții către o dezvoltare cu un nivel scăzut de emisii de gaze cu efect de seră și rezistentă la schimbările climatice. Acordul de la Paris solicită totodată stabilirea unui echilibru între emisiile antropice prin surse și absorbțiile prin absorbanți ale gazelor cu efect de seră în a doua jumătate a acestui secol și invită părțile să ia măsuri pentru a conserva și consolida, după caz, absorbanții și rezervoarele de gaze cu efect de seră, inclusiv pădurile.

(5)

În concluziile sale din 29-30 octombrie 2009, Consiliul European și-a exprimat sprijinul în favoarea unui obiectiv al Uniunii de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră cu 80-95 % până în 2050 față de nivelurile din 1990, în contextul reducerilor care, potrivit Grupului interguvernamental privind schimbările climatice (IPCC), trebuie realizate în mod colectiv de către țările dezvoltate.

(6)

Contribuțiile stabilite la nivel național ale părților la Acordul de la Paris trebuie să reflecte cel mai ridicat nivel posibil de ambiție al acestora și să marcheze un avans de-a lungul timpului. În plus, părțile la Acordul de la Paris ar trebui să depună eforturi pentru a elabora și a transmite strategii de dezvoltare pe termen lung privind obținerea unui nivel scăzut de emisii de gaze cu efect de seră, care să țină seama de obiectivele Acordului de la Paris. Concluziile Consiliului din 13 octombrie 2017 recunosc, în ceea ce privește punerea în aplicare a Acordului de la Paris, importanța obiectivelor pe termen lung și a ciclurilor de revizuire la cinci ani și subliniază importanța strategiilor de dezvoltare pe termen lung privind obținerea unui nivel scăzut de emisii de gaze cu efect de seră, ca instrument de politică pentru elaborarea unor direcții de urmat viabile, precum și însemnătatea modificării politicilor pe termen lung necesare pentru atingerea obiectivelor Acordului de la Paris.

(7)

Tranziția către o energie curată necesită modificarea comportamentului investițional și asigurarea de stimulente la nivelul întregului spectru de politici. O prioritate esențială a Uniunii o constituie crearea unei uniuni energetice reziliente, care să le furnizeze cetățenilor săi o energie sigură, durabilă, competitivă și la prețuri abordabile. Îndeplinirea acestui obiectiv presupune continuarea acțiunilor ambițioase în domeniul climei cu prezentul regulament, precum și înregistrarea de progrese în legătură cu celelalte aspecte ale uniunii energetice, astfel cum se prevede în comunicarea Comisiei din 25 februarie 2015 intitulată „O strategie-cadru pentru o uniune energetică rezilientă, cu o politică prospectivă în domeniul schimbărilor climatice”.

(8)

O serie de măsuri ale Uniunii sporesc capacitatea statelor membre de a-și respecta angajamentele privind schimbările climatice și sunt esențiale pentru a realiza reducerile de emisii de gaze cu efect de seră necesare în sectoarele care intră sub incidența prezentului regulament. Printre aceste măsuri se numără legislația privind gazele fluorurate cu efect de seră, reducerile de CO2 generate de vehiculele rutiere, performanța energetică a clădirilor, energia din surse regenerabile, eficiența energetică și economia circulară, precum și instrumentele de finanțare ale Uniunii pentru investiții legate de climă.

(9)

Concluziile Consiliului European din 19-20 martie 2015 menționau că Uniunea se angajează să construiască o uniune energetică cu o politică prospectivă privind schimbările climatice, pe baza strategiei-cadru a Comisiei, ale cărei cinci dimensiuni sunt strâns interconectate și se susțin reciproc. Moderarea cererii de energie este una dintre cele cinci dimensiuni ale strategiei respective privind uniunea energetică. Îmbunătățirea eficienței energetice poate asigura reduceri importante ale emisiilor de gaze cu efect de seră. Aceasta poate fi totodată benefică pentru sănătate și pentru mediu, poate spori securitatea energetică, poate reduce cheltuielile pentru energie electrică ale gospodăriilor și întreprinderilor, poate contribui la atenuarea sărăciei energetice și poate conduce la sporirea numărului locurilor de muncă și a activității economice la nivelul întregii economii. Măsurile care contribuie la o adoptare pe scară mai largă a tehnologiilor care economisesc energie în construcții, industrie și transporturi s-ar putea dovedi un mod eficient din punctul de vedere al costurilor de a ajuta statele membre să își atingă obiectivele ce le revin în temeiul prezentului regulament.

(10)

Introducerea și dezvoltarea unor practici și tehnologii durabile și inovatoare poate potența rolul sectorului agricol în raport cu atenuarea schimbărilor climatice și cu adaptarea la efectele acestora, în special prin reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră și prin conservarea și consolidarea absorbanților și a stocurilor de carbon. Pentru a reduce amprenta de carbon și ecologică a sectorului agricol, păstrând totodată productivitatea, capacitatea de regenerare și vitalitatea acestuia, este important să se intensifice acțiunile de atenuare a schimbărilor climatice și de adaptare la efectele acestora și să se crească finanțarea cercetării, în scopul dezvoltării unor practici și tehnologii durabile și inovatoare și în scopul promovării investițiilor în acestea.

(11)

Sectorul agricol are un impact direct și semnificativ asupra biodiversității și a ecosistemelor. Din acest motiv, este important să se asigure corelarea obiectivului prezentului regulament cu alte politici și obiective ale Uniunii, precum politica agricolă comună și obiectivele legate de strategia în domeniul biodiversității, de strategia pentru păduri și de strategia privind economia circulară.

(12)

Sectorul transporturilor este responsabil pentru aproape un sfert din emisiile de gaze cu efect de seră din Uniune. Prin urmare, este important să se reducă emisiile de gaze cu efect de seră și riscurile legate de dependența de combustibilii fosili în sectorul transporturilor prin recurgerea la o abordare cuprinzătoare pentru promovarea reducerii emisiilor de gaze cu efect de seră și a eficienței energetice în transporturi, pentru promovarea transportului electric, pentru o trecere la moduri de transport mai durabile și pentru folosirea unor surse regenerabile de energie durabile în transporturi inclusiv după 2020. Tranziția către o mobilitate cu emisii scăzute de dioxid de carbon ca parte a unei tranziții mai ample către o economie sigură și durabilă cu emisii scăzute de dioxid de carbon poate fi facilitată prin crearea unor condiții favorabile și a unor stimulente puternice, precum și prin elaborarea unor strategii pe termen lung, care pot stimula investițiile.

(13)

Impactul politicilor și măsurilor Uniunii și ale celor naționale de punere în aplicare a prezentului regulament ar trebui evaluat în conformitate cu obligațiile de monitorizare și de raportare stabilite prin Regulamentul (UE) nr. 525/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (8).

(14)

Fără a se aduce atingere competențelor autorității bugetare, metodologia de integrare pusă în aplicare în timpul cadrului financiar multianual 2014-2020 ar trebui continuată și îmbunătățită, acolo unde este cazul, pentru a face față provocărilor și a răspunde nevoilor investiționale legate de acțiunile în domeniul schimbărilor climatice după 2021. Finanțarea asigurată de Uniune ar trebui să fie corelată cu obiectivele cadrului de politici al Uniunii privind schimbările climatice și energia pentru 2030 și cu obiectivele pe termen lung precizate în Acordul de la Paris, pentru a se asigura eficacitatea cheltuielilor publice. Comisia ar trebui să pregătească un raport asupra impactului finanțării Uniunii acordate de la bugetul Uniunii sau în alte moduri în temeiul dreptului Uniunii vizând emisiile de gaze cu efect de seră în sectoarele care intră sub incidența prezentului regulament sau a Directivei 2003/87/CE.

(15)

Prezentul regulament ar trebui să vizeze emisiile de gaze cu efect de seră generate în categoriile IPCC referitoare la energie, procese industriale și utilizarea produselor, agricultură și deșeuri, astfel cum au fost stabilite în temeiul Regulamentului (UE) nr. 525/2013, cu excepția emisiilor de gaze cu efect de seră provenite din activitățile enumerate în anexa I la Directiva 2003/87/CE.

(16)

Datele raportate în prezent în inventarele naționale privind gazele cu efect de seră și în registrele naționale și ale Uniunii nu sunt suficiente pentru a stabili, la nivelul statelor membre, emisiile de CO2 generate de aviația civilă la nivel național, care nu intră sub incidența Directivei 2003/87/CE. Atunci când adoptă obligații de raportare, Uniunea nu ar trebui să impună statelor membre sau întreprinderilor mici și mijlocii (IMM-uri) sarcini disproporționate față de obiectivele urmărite. Emisiile de CO2 generate de sectorul aviației care nu intră sub incidența Directivei 2003/87/CE reprezintă doar o foarte mică parte din totalul emisiilor de gaze cu efect de seră, iar stabilirea unui sistem de raportare a acestor emisii ar constitui o sarcină nejustificată în lumina cerințelor existente pentru sectorul mai larg în temeiul Directivei 2003/87/CE. În consecință, emisiile de CO2 din categoria de surse a IPCC „1.A.3.A aviația civilă” ar trebui considerate ca fiind egale cu zero în sensul prezentului regulament.

(17)

Reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră realizată de fiecare stat membru pentru 2030 ar trebui să fie stabilită în raport cu nivelul său revizuit de emisii de gaze cu efect de seră din anul 2005, care intră sub incidența prezentului regulament, excluzând emisiile de gaze cu efect de seră verificate generate de instalațiile care au funcționat în 2005 și care au fost incluse în EU ETS abia după 2005. Alocările anuale de emisii pentru perioada 2021-2030 ar trebui să fie stabilite pe baza datelor prezentate de statele membre și revizuite de către Comisie.

(18)

Abordarea care constă în stabilirea unor limite naționale anuale obligatorii utilizată în Decizia nr. 406/2009/CE ar trebui continuată în perioada 2021-2030. Normele pentru stabilirea alocărilor anuale de emisii pentru fiecare stat membru, astfel cum sunt prevăzute în prezentul regulament, ar trebui să respecte aceeași metodologie utilizată pentru statele membre cu o limită negativă în temeiul respectivei decizii, calcularea traiectoriei urmând însă să înceapă la cinci doisprezecimi din intervalul care separă 2019 de 2020 sau în 2020, la nivelul emisiilor medii de gaze cu efect de seră generate în perioada 2016-2018, și să se încheie în 2030 la limita prevăzută pentru fiecare stat membru. Pentru a se garanta existența unor contribuții adecvate la obiectivul Uniunii de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră pentru perioada 2021-2030, data de început a traiectoriei ar trebui stabilită pentru fiecare stat membru în funcție de data care ar avea drept rezultat o alocare mai redusă. Pentru 2021 ar trebui să se prevadă o ajustare a alocărilor anuale de emisii pentru statele membre care au atât o limită pozitivă în temeiul Deciziei nr. 406/2009/CE, cât și alocări anuale de emisii în creștere în perioada 2017-2020, determinate în temeiul Deciziei 2013/162/UE a Comisiei (9) și a Deciziei de punere în aplicare 2013/634/UE a Comisiei (10), în scopul de a reflecta capacitatea de creștere a nivelului emisiilor de gaze cu efect de seră în anii respectivi.

Ar trebui prevăzută o ajustare suplimentară pentru anumite state membre în semn de recunoaștere a situației lor excepționale de a avea o limită pozitivă în temeiul Deciziei nr. 406/2009/CE, dublată fie de cele mai reduse emisii de gaze cu efect de seră pe cap de locuitor în temeiul respectivei decizii, fie de cea mai redusă pondere a emisiilor de gaze cu efect de seră provenite din sectoarele care nu fac obiectul deciziei menționate în raport cu totalul emisiilor lor de gaze cu efect de seră. Ajustarea suplimentară respectivă ar trebui să acopere numai o parte din reducerea de emisii de gaze cu efect de seră necesară în perioada 2021-2029, pentru a se menține stimulentele pentru reduceri suplimentare de emisii de gaze cu efect de seră și pentru ca îndeplinirea țintei stabilite pentru anul 2030 să nu fie afectată, având în vedere utilizarea altor ajustări și mecanisme de flexibilitate stabilite în prezentul regulament.

(19)

Pentru a asigura existența unor condiții uniforme pentru punerea în aplicare a dispozițiilor prezentului regulament de stabilire a alocărilor anuale de emisii pentru statele membre, ar trebui să se confere Comisiei competențe de executare. Competențele de executare respective ar trebui să fie exercitate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului (11).

(20)

În concluziile sale din 23-24 octombrie 2014, Consiliul European a afirmat că disponibilitatea și utilizarea mecanismelor de flexibilitate existente în sectoarele care nu fac obiectul ETS ar trebui îmbunătățite semnificativ pentru a se asigura eficiența din punctul de vedere al costurilor a efortului colectiv al Uniunii și convergența emisiilor de gaze cu efect de seră pe cap de locuitor până în 2030. Ca mijloc de sporire a eficienței generale din punct de vedere al costurilor a reducerilor totale, statele membre ar trebui să poată constitui rezerve și lua cu împrumut o parte din alocarea lor anuală de emisii. Acestea ar trebui totodată să poată transfera altor state membre o parte din alocările lor anuale de emisii. Transparența unor astfel de transferuri ar trebui să fie asigurată și ar trebui să fie efectuată printr-o modalitate reciproc convenabilă, inclusiv prin licitație, prin recurgerea la intermediari de pe piață care acționează cu titlu de agenți sau prin acorduri bilaterale. Orice astfel de transfer ar putea fi rezultatul unui proiect sau program de atenuare a emisiilor de gaze cu efect de seră desfășurat în statul membru care vinde și finanțat de statul membru beneficiar. În plus, statele membre ar trebui să poată încuraja instituirea unor parteneriate de tip public-privat pentru proiectele care intră sub incidența articolului 24a alineatul (1) din Directiva 2003/87/CE.

(21)

Ar trebui să fie creat un instrument de flexibilitate cu utilizare unică pentru a facilita îndeplinirea obiectivelor pentru statele membre ale căror obiective de reducere la nivel național depășesc cu mult media Uniunii și potențialul lor de reducere eficientă din punctul de vedere al costurilor, precum și pentru statele membre care nu au alocat certificate EU ETS gratuite pentru instalațiile industriale în 2013. Pentru a salvgarda obiectivul rezervei pentru stabilitatea pieței instituite prin Decizia (UE) 2015/1814 a Parlamentului European și a Consiliului (12) și care urmărește corectarea dezechilibrelor structurale dintre cerere și ofertă în sistemul EU ETS, certificatele EU ETS avute în vedere pentru instrumentul de flexibilitate cu utilizare unică ar trebui considerate certificate EU ETS aflate în circulație atunci când se stabilește numărul total de certificate EU ETS în circulație într-un an dat. Cu ocazia primei revizuiri efectuate în temeiul deciziei menționate, Comisia ar trebui să analizeze în ce măsură este adecvată menținerea unei contabilizări de acest fel a certificatelor EU ETS aflate în circulație.

(22)

Regulamentul (UE) 2018/841 al Parlamentului European și al Consiliului (13) stabilește normele de contabilizare referitoare la emisiile și absorbțiile de gaze cu efect de seră legate de exploatarea terenurilor, schimbarea destinației terenurilor și silvicultură (LULUCF). Activitățile care intră sub incidența regulamentului menționat nu ar trebui să intre sub incidența prezentului regulament. Cu toate acestea, chiar dacă, din punctul de vedere al mediului, impactul avut de prezentul regulament în ceea ce privește nivelul reducerilor de emisii de gaze cu efect de seră realizate este afectat de luarea în considerare a unei cantități maxime echivalente cu suma absorbțiilor nete totale și a emisiilor nete totale aferente terenurilor despădurite, terenurilor împădurite, terenurilor cultivate gestionate, pajiștilor gestionate și, în anumite condiții, terenurilor forestiere gestionate, precum și, în cazurile considerate obligatorii în temeiul Regulamentului (UE) 2018/841, zonelor umede gestionate, astfel cum sunt definite în regulamentul menționat, ar trebui să se includă în prezentul regulament, o flexibilitate LULUCF de a împărți o cantitate maximă de 280 de milioane de tone de CO2 echivalent din aceste absorbții între statele membre, ca posibilitate suplimentară pentru statele membre de a-și respecta angajamentele ce le revin, atunci când este necesar. Cuantumul total respectiv și repartizarea sa între statele membre ar trebui să corespundă potențialului mai scăzut de atenuare al agriculturii și al sectorului exploatării terenurilor, precum și unei contribuții adecvate a sectorului la atenuarea și sechestrarea gazelor cu efect de seră. În plus, anularea voluntară a alocărilor anuale de emisii în temeiul prezentului regulament ar trebui să permită luarea în considerare a unor astfel de cuantumuri atunci când se evaluează respectarea de statele membre a cerințelor care derivă din Regulamentul (UE) 2018/841.

(23)

La 30 noiembrie 2016, Comisia a prezentat o propunere de regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind guvernanța uniunii energetice (denumită în continuare „propunerea privind guvernanța”), prin care se solicită statelor membre să elaboreze planuri naționale integrate în domeniul energiei și al schimbărilor climatice în contextul planificării strategice a politicilor energetice și climatice pentru toate cele cinci dimensiuni-cheie ale uniunii energetice. Conform propunerii privind guvernanța, planurile naționale care acoperă perioada 2021-2030 trebuie să joace un rol esențial în planificarea de către statele membre a măsurilor care să asigure respectarea prezentului regulament și a Regulamentului (UE) 2018/841. În acest scop, statele membre urmează să elaboreze politicile și măsurile necesare pentru respectarea obligațiilor ce decurg din prezentul regulament și din Regulamentul (UE) 2018/841, avându-se în vedere obiectivul pe termen lung de asigurare a echilibrului între emisii de gaze cu efect de seră și absorbții în conformitate cu Acordul de la Paris. Planurile respective trebuie totodată să prevadă o evaluare a impactului politicilor și măsurilor planificate sub aspectul atingerii obiectivelor. Conform propunerii privind guvernanța, Comisia ar trebui să poată face observații, în recomandările sale privind proiectele de planuri naționale, asupra adecvării nivelului de ambiție și a punerii în aplicare ulterioare a politicilor și măsurilor. Atunci când se compilează planurile respective ar trebui să se aibă în vedere posibilitatea recurgerii la flexibilitatea LULUCF în vederea respectării prezentului regulament.

(24)

Agenția Europeană de Mediu urmărește să sprijine dezvoltarea durabilă și să ajute la obținerea de îmbunătățiri semnificative și cuantificabile ale mediului, punând la dispoziția factorilor de decizie politică, instituțiilor publice și publicului informații prompte, specifice, relevante și fiabile. Agenția Europeană de Mediu ar trebui să ofere asistență Comisiei, după caz, în conformitate cu programul anual de lucru al agenției.

(25)

Orice modificare a domeniului de aplicare prevăzut la articolele 11, 24, 24a și 27 din Directiva 2003/87/CE ar trebui însoțită de o modificare corespunzătoare a cantității maxime de emisii de gaze cu efect de seră reglementate prin prezentul regulament. În consecință, în cazul în care statele membre includ în angajamentele lor, în temeiul prezentului regulament, emisii suplimentare de gaze cu efect de seră care provin de la instalațiile reglementate anterior de Directiva 2003/87/CE, respectivele state membre ar trebui să pună în aplicare politici și măsuri suplimentare în sectoarele vizate de prezentul regulament în vederea reducerii emisiilor respective de gaze cu efect de seră.

(26)

În semn de recunoaștere a eforturilor anterioare depuse din 2013 de statele membre cu un PIB pe cap de locuitor sub media Uniunii în 2013, este oportun să se stabilească o rezervă de siguranță limitată pentru scopuri speciale, corespunzătoare unei cantități de până la 105 milioane de tone de CO2 echivalent, păstrându-se în același timp integritatea de mediu a prezentului regulament, precum și stimulentele pentru acțiunile statelor membre pentru a depăși contribuțiile minime prevăzute în prezentul regulament. De rezerva de siguranță ar trebui să beneficieze statele membre al căror PIB pe cap de locuitor a fost sub media Uniunii în 2013, ale căror emisii de gaze cu efect de seră se situează sub nivelul alocării anuale de emisii în perioada 2013-2020 și care întâmpină probleme în atingerea obiectivului lor privind emisiile de gaze cu efect de seră pentru 2030, în ciuda utilizării altor mecanisme de flexibilitate prevăzute în prezentul regulament. O rezervă de siguranță de dimensiunea menționată ar acoperi o parte semnificativă a deficitului colectiv preconizat al statelor membre eligibile în perioada 2021-2030, fără politici suplimentare, menținând, în același timp, stimulente pentru măsuri suplimentare. Rezerva de siguranță ar trebui să fie disponibilă pentru statele membre în cauză în 2032, cu anumite condiții și numai dacă utilizarea acesteia nu afectează atingerea obiectivului Uniunii de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră cu 30 % pentru anul 2030 în sectoarele care intră sub incidența prezentului regulament.

(27)

Pentru a reflecta evoluțiile în cadrul Regulamentului (UE) 2018/841 precum și pentru a asigura contabilizarea precisă în temeiul prezentului regulament, competența de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene ar trebui să fie delegată Comisiei în ceea ce privește posibilitatea utilizării categoriilor de contabilizare a terenurilor pentru terenurile forestiere gestionate și zonele umede gestionate în cadrul flexibilității LULUCF și în ceea ce privește asigurarea unei contabilizări a tranzacțiilor în temeiul prezentului regulament, inclusiv utilizarea mecanismelor de flexibilitate, aplicarea verificărilor conformității și funcționarea adecvată a rezervei de siguranță, prin registrul instituit în temeiul articolului 10 din Regulamentul (UE) nr. 525/2013 (denumit în continuare „registrul Uniunii”). Informațiile legate de contabilizare în temeiul prezentului regulament ar trebui să fie accesibile publicului. Dispozițiile necesare pentru contabilizarea tranzacțiilor ar trebui să fie cuprinse într-un instrument unic care să combine dispozițiile privind contabilizarea conform Regulamentului (UE) nr. 525/2013, Regulamentului (UE) 2018/841 , prezentului regulament și Directivei 2003/87/CE. Este deosebit de important ca, în cursul lucrărilor sale pregătitoare, Comisia să organizeze consultări adecvate, inclusiv la nivel de experți, iar respectivele consultări să se desfășoare în conformitate cu principiile stabilite în Acordul interinstituțional din 13 aprilie 2016 privind o mai bună legiferare (14). În special, în vederea asigurării egalității de participare la pregătirea actelor delegate, Parlamentul European și Consiliul primesc toate documentele în același timp cu experții din statele membre, iar experții respectivi au acces sistematic la reuniunile grupurilor de experți ale Comisiei care pregătesc actele delegate.

(28)

Prezentul regulament ar trebui să fie revizuit începând din anul 2024 și, ulterior, o dată la cinci ani, în vederea evaluării modului de funcționare a acestuia în ansamblu, în special sub aspectul nevoii unei rigori sporite a politicilor și a măsurilor Uniunii. Revizuirea ar trebui să țină seama, între altele, de evoluția circumstanțelor naționale și să se bazeze pe rezultatele dialogului de facilitare din 2018 în temeiul CCONUSC (denumit în continuare „dialogul Talanoa”) și pe evaluarea la nivel global în temeiul Acordului de la Paris. Revizuirea în cauză ar trebui totodată să analizeze și echilibrul dintre cererea și oferta legate de alocările anuale de emisii, pentru a se asigura caracterul adecvat al obligațiilor prevăzute prin prezentul regulament. În plus, în cadrul raportării sale periodice în temeiul Regulamentului (UE) nr. 525/2013, Comisia ar trebui să evalueze, de asemenea, până la 31 octombrie 2019, rezultatele dialogului Talanoa. Revizuirea care vizează perioada de după 2030 ar trebui să corespundă obiectivelor pe termen lung și angajamentelor asumate în temeiul Acordului de la Paris și, în acest scop, ar trebui să marcheze un progres în timp.

(29)

În vederea asigurării unei raportări și verificări eficace, transparente și eficiente din punctul de vedere al costurilor a emisiilor de gaze cu efect de seră și a altor informații necesare pentru evaluarea progreselor înregistrate în ceea ce privește alocările anuale de emisii ale statului membru, cerințele de raportare și evaluare anuală prevăzute în prezentul regulament ar trebui integrate în articolele relevante din Regulamentul (UE) nr. 525/2013. Regulamentul menționat ar trebui să asigure totodată faptul că se vor evalua în continuare în fiecare an progresele înregistrate de statele membre în ceea ce privește reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră, ținându-se seama de progresele înregistrate în politicile și măsurile Uniunii, precum și de informațiile oferite de statele membre. Evaluarea ar trebui să includă, o dată la doi ani, progresele estimate la nivelul Uniunii în vederea respectării obiectivelor sale de reducere a emisiilor, precum și cele ale statelor membre în vederea îndeplinirii obligațiilor asumate. Cu toate acestea, aplicarea deducerilor ar trebui luată în considerare doar la intervale de cinci ani, astfel încât să se poată ține cont de o eventuală contribuție aferentă terenurilor împădurite, terenurilor despădurite, terenurilor cultivate gestionate și pajiștilor gestionate, prevăzută a fi realizată în temeiul Regulamentului (UE) 2018/841. Acest lucru nu aduce atingere îndatoririi Comisiei de a asigura conformitatea cu obligațiile statelor membre care decurg din prezentul regulament și nici competenței Comisiei de a iniția proceduri de constatare a neîndeplinirii obligațiilor în acest sens.

(30)

Regulamentul (UE) nr. 525/2013 ar trebui modificat în consecință.

(31)

Întrucât obiectivele prezentului regulament, în special stabilirea unor obligații pentru statele membre în ceea ce privește contribuțiile lor minime pentru perioada cuprinsă între 2021 și 2030 către îndeplinirea obiectivului Uniunii de reducere a emisiilor sale de gaze cu efect de seră și de a contribui la îndeplinirea obiectivelor Acordului de la Paris, nu pot fi realizate în mod satisfăcător de către statele membre, dar, având în vedere amploarea și efectele regulamentului, pot fi realizate mai bine la nivelul Uniunii, aceasta poate adopta măsuri, în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este enunțat la articolul respectiv, prezentul regulament nu depășește ceea ce este necesar pentru atingerea acestor obiective.

(32)

Prezentul regulament nu aduce atingere obiectivelor naționale mai stricte,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

Obiect

Prezentul regulament stabilește obligațiile statelor membre în ceea ce privește contribuțiile lor minime pentru perioada 2021-2030 la îndeplinirea obiectivului Uniunii de reducere, în 2030, a emisiilor sale de gaze cu efect de seră cu 30 % sub nivelurile din 2005 în sectoarele care intră sub incidența articolului 2 din prezentul regulament și contribuie la atingerea obiectivelor Acordului de la Paris. Prezentul regulament fixează totodată normele de stabilire a alocărilor anuale de emisii și de evaluare a progreselor înregistrate de statele membre în sensul respectării contribuțiilor lor minime.

Articolul 2

Domeniu de aplicare

(1)   Prezentul regulament se aplică în cazul emisiilor de gaze cu efect de seră din categoriile de surse energie, procese industriale și utilizarea produselor, agricultură și deșeuri ale IPCC, astfel cum au fost stabilite în temeiul Regulamentului (UE) nr. 525/2013, cu excepția emisiilor de gaze cu efect de seră provenite din activitățile enumerate în anexa I la Directiva 2003/87/CE.

(2)   Fără a aduce atingere articolului 7 și articolului 9 alineatul (2) din prezentul regulament, prezentul regulament nu se aplică în cazul emisiilor și absorbțiilor de gaze cu efect de seră care intră sub incidența Regulamentului (UE) 2018/841.

(3)   În sensul prezentului regulament, emisiile de CO2 din categoria de surse a IPCC „1.A.3.A aviația civilă” se consideră a fi egale cu zero.

Articolul 3

Definiții

În sensul prezentului regulament se aplică următoarele definiții:

1.

„emisii de gaze cu efect de seră” înseamnă emisiile de dioxid de carbon (CO2), metan (CH4), protoxid de azot (N2O), hidrofluorocarburi (HFC), perfluorocarburi (PFC), trifluorură de azot (NF3) și hexafluorură de sulf (SF6), exprimate în tone de CO2 echivalent, astfel cum au fost stabilite în temeiul Regulamentului (UE) nr. 525/2013 și care intră în domeniul de aplicare al prezentului regulament;

2.

„alocări anuale de emisii” înseamnă nivelul maxim de emisii de gaze cu efect de seră permis pentru fiecare an din perioada 2021-2030, stabilit conform articolului 4 alineatul (3) și articolului 10;

3.

„certificat EU ETS” înseamnă un „certificat”, astfel cum este definit la articolul 3 litera (a) din Directiva 2003/87/CE.

Articolul 4

Niveluri anuale de emisii pentru perioada 2021-2030

(1)   Fiecare stat membru își limitează în 2030 emisiile de gaze cu efect de seră, cel puțin cu procentul stabilit pentru statul membru respectiv în anexa I la prezentul regulament în raport cu emisiile sale de gaze cu efect de seră din 2005, stabilite conform alineatului (3) din prezentul articol.

(2)   Sub rezerva mecanismelor de flexibilitate prevăzute la articolele 5, 6 și 7 din prezentul regulament, a ajustării în temeiul articolului 10 alineatul (2) din prezentul regulament și ținând seama de orice deducere care rezultă din aplicarea articolului 7 din Decizia nr. 406/2009/CE, fiecare stat membru se asigură că emisiile sale de gaze cu efect de seră generate în fiecare an între 2021 și 2029 nu depășesc nivelul stabilit printr-o traiectorie liniară, care începe la nivelul emisiilor sale medii de gaze cu efect de seră din cursul anilor 2016, 2017 și 2018 stabilit conform alineatului (3) de la prezentul articol și care se încheie în 2030 la limita prevăzută pentru statul membru respectiv în anexa I la prezentul regulament. Traiectoria liniară a unui stat membru începe fie la cinci doisprezecimi din intervalul care separă 2019 de 2020, fie în 2020, oricare dintre cele două ar avea drept rezultat o alocare mai redusă pentru statul membru în cauză.

(3)   Comisia adoptă acte de punere în aplicare care stabilesc alocările anuale de emisii pentru anii 2021-2030 exprimate în tone de CO2 echivalent, astfel cum se prevede la alineatele (1) și (2) de la prezentul articol. În sensul respectivelor acte de punere în aplicare, Comisia efectuează o revizuire cuprinzătoare a celor mai recente date din inventarul național pentru anii 2005 și 2016-2018 transmise de statele membre în temeiul articolului 7 din Regulamentul (UE) nr. 525/2013.

Actele respective de punere în aplicare precizează, de asemenea, valoarea emisiilor de gaze cu efect de seră pentru 2005 aferente fiecărui stat membru, utilizate pentru a determina alocările anuale de emisii menționate la alineatele (1) și (2).

(4)   Actele respective de punere în aplicare stabilesc, de asemenea, pe baza procentelor comunicate de statele membre în temeiul articolului 6 alineatul (3), cantitățile totale care pot fi luate în considerare în vederea conformării unui stat membru în temeiul articolului 9 în perioada 2021-2030. În cazul în care suma cantităților totale din toate statele membre depășește cantitatea totală colectivă de 100 de milioane, cantitățile totale pentru fiecare stat membru se reduc proporțional pentru a nu se depăși cantitatea totală colectivă.

(5)   Actele respective de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare prevăzută la articolul 14.

Articolul 5

Mecanisme de flexibilitate prin intermediul împrumutului, al depozitării și al transferului

(1)   În ceea ce privește perioada 2021-2025, un stat membru poate lua cu împrumut o cantitate de până la 10 % din alocarea sa anuală de emisii pentru anul următor.

(2)   În ceea ce privește perioada 2026-2029, un stat membru poate lua cu împrumut o cantitate de până la 5 % din alocarea sa anuală de emisii pentru anul următor.

(3)   Un stat membru ale cărui emisii de gaze cu efect de seră pentru un anumit an se situează sub alocarea sa anuală de emisii pentru anul respectiv, ținând seama de utilizarea mecanismelor de flexibilitate în conformitate cu prezentul articol și cu articolul 6, are posibilitatea:

(a)

în ceea ce privește anul 2021, de a depozita pentru anii următori, până inclusiv în 2030, excedentul respectiv din alocarea sa anuală de emisii; și

(b)

în ceea ce privește perioada 2022-2029, de a depozita pentru anii următori, până inclusiv în 2030, excedentul din alocarea sa anuală de emisii, până la un procent de 30 % din alocările sale anuale de emisii de până în anul respectiv.

(4)   Un stat membru poate transfera unui alt stat membru până la 5 % din alocarea sa anuală de emisii dintr-un anumit an în ceea ce privește perioada 2021-2025 și până la 10 % în ceea ce privește perioada 2026-2030. Statul membru beneficiar poate utiliza respectiva cantitate pentru asigurarea conformității în temeiul articolului 9 pentru anul respectiv sau pentru anii următori, până inclusiv în 2030.

(5)   Un stat membru ale cărui emisii de gaze cu efect de seră revizuite pentru un anumit an se situează sub alocarea sa anuală de emisii pentru anul respectiv, ținând seama de utilizarea mecanismelor de flexibilitate în conformitate cu alineatele (1)-(4) de la prezentul articol și cu articolul 6, poate transfera altor state membre excedentul respectiv din alocarea sa anuală de emisii. Un stat membru beneficiar poate utiliza respectiva cantitate pentru asigurarea conformității în temeiul articolului 9 pentru anul respectiv sau pentru anii următori, până inclusiv în 2030.

(6)   Statele membre pot folosi veniturile generate de transferurile de alocări anuale de emisii în conformitate cu alineatele (4) și (5) pentru combaterea schimbărilor climatice în Uniune sau în țări terțe. Statele membre informează Comisia cu privire la orice tip de acțiune întreprinsă în temeiul prezentului alineat.

(7)   Orice transfer de alocări anuale de emisii efectuat în conformitate cu alineatele (4) și (5) poate fi rezultatul unui proiect sau program de atenuare a emisiilor de gaze cu efect de seră pus în aplicare în statul membru care vinde și remunerat de către statul membru beneficiar, cu condiția evitării dublei contabilizări și a asigurării trasabilității.

(8)   Statele membre pot utiliza, fără nicio limită cantitativă, creditele alocate pentru proiecte în temeiul articolului 24a alineatul (1) din Directiva 2003/87/CE pentru asigurarea conformității în temeiul articolului 9 din prezentul regulament, cu condiția evitării dublei contabilizări.

Articolul 6

Flexibilitate pentru anumite state membre în urma reducerii certificatelor EU ETS

(1)   Statele membre enumerate în anexa II la prezentul regulament pot beneficia de o anulare limitată de până la maximum 100 de milioane de certificate EU ETS, care sunt luate în calcul în mod colectiv pentru asigurarea conformității acestor state în temeiul prezentului regulament. O astfel de anulare se face din volumul de certificate de emisii licitate de statul membru în cauză în conformitate cu articolul 10 din Directiva 2003/87/CE.

(2)   Certificatele EU ETS luate în considerare în temeiul alineatului (1) de la prezentul articol sunt considerate drept certificate EU ETS aflate în circulație în sensul articolului 1 alineatul (4) din Decizia (UE) 2015/1814.

Cu ocazia primei revizuiri efectuate în temeiul articolului 3 din decizia menționată, Comisia analizează dacă să mențină contabilizarea menționată la primul paragraf de la prezentul alineat.

(3)   Statele membre enumerate în anexa II informează Comisia până la 31 decembrie 2019 cu privire la orice intenție de a recurge la anularea limitată a certificatelor EU ETS menționată la alineatul (1) de la prezentul articol, până la procentul menționat în anexa II pentru fiecare an din perioada 2021-2030, pentru fiecare stat membru în cauză, pentru asigurarea conformării acestuia în temeiul articolului 9.

Statele membre enumerate în anexa II pot decide să revizuiască în scădere procentul notificat o dată în 2024 și o dată în 2027. Într-un astfel de caz, statul membru în cauză notifică Comisiei decizia respectivă până la 31 decembrie 2024 sau, respectiv, până la 31 decembrie 2027.

(4)   La cererea unui stat membru, administratorul central desemnat în temeiul articolului 20 alineatul (1) din Directiva 2003/87/CE (denumit în continuare „administrator central”) ia în considerare un cuantum care nu poate depăși cantitatea totală stabilită în temeiul articolului 4 alineatul (4) din prezentul regulament, în scopul asigurării conformării statului membru respectiv în temeiul articolului 9 din prezentul regulament. O zecime din cantitatea totală de certificate EU ETS stabilită conform articolului 4 alineatul (4) din prezentul regulament se anulează în temeiul articolului 12 alineatul (4) din Directiva 2003/87/CE, pentru fiecare an începând din 2021 până în 2030, pentru statul membru respectiv.

(5)   În cazul în care un stat membru, în conformitate cu alineatul (3) de la prezentul articol, a notificat Comisiei decizia sa de revizuire în scădere a procentului notificat anterior, pentru statul membru în cauză se anulează o cantitate proporțional mai mică de certificate EU ETS pentru fiecare dintre anii perioadelor 2026-2030 și, respectiv, 2028-2030.

Articolul 7

Utilizarea suplimentară a unei cantități de maximum 280 de milioane de absorbții nete aferente LULUCF

(1)   În măsura în care emisiile unui stat membru depășesc alocările sale anuale de emisii de gaze cu efect de seră pentru un anumit an, inclusiv alocările anuale de emisii depozitate în temeiul articolului 5 alineatul (3) din prezentul regulament, se poate lua în considerare o cantitate maximă echivalentă cu suma absorbțiilor totale nete și a emisiilor totale nete din categoriile de contabilizare a terenurilor combinate – terenuri împădurite, terenuri despădurite, terenuri cultivate gestionate, pajiști gestionate și, sub rezerva actelor delegate adoptate în temeiul alineatului (2) de la prezentul articol, terenuri forestiere gestionate și zone umede gestionate – astfel cum sunt menționate la articolul 2 alineatul (1) literele (a) și (b) din Regulamentul (UE) 2018/841, pentru asigurarea conformării sale în temeiul articolului 9 din prezentul regulament pentru anul respectiv, în următoarele condiții:

(a)

cantitatea cumulată luată în considerare pentru respectivul stat membru pentru toți anii din perioada 2021-2030 nu depășește cuantumul maxim al absorbțiilor totale nete stabilit în anexa III la prezentul regulament pentru respectivul stat membru;

(b)

o astfel de cantitate depășește cerințele impuse statului membru respectiv în temeiul articolului 4 din Regulamentul (UE) 2018/841;

(c)

statul membru nu a achiziționat de la alte state membre, în temeiul Regulamentului (UE) 2018/841, o cantitate de absorbții nete mai mare decât ce a transferat;

(d)

statul membru a respectat Regulamentul (UE) 2018/841; și

(e)

statul membru a furnizat o descriere a modului preconizat de utilizare a mecanismului de flexibilitate disponibil în temeiul prezentului alineat, în conformitate cu articolul 7 alineatul (1) al doilea paragraf din Regulamentul (UE) nr. 525/2013.

(2)   Comisia adoptă acte delegate în conformitate cu articolul 13 din prezentul regulament în vederea modificării titlului anexei III la acesta în ceea ce privește categoriile de contabilizare a terenurilor, astfel încât:

(a)

să reflecte contribuția categoriei de contabilizare a terenurilor „terenuri forestiere gestionate”, respectând totodată cuantumurile maxime de absorbții totale nete pentru fiecare stat membru specificate în anexa III la prezentul regulament, atunci când sunt adoptate acte delegate de stabilire a nivelurilor de referință pentru păduri în temeiul articolului 8 alineatul (8) sau (9) din Regulamentul (UE) 2018/841; și

(b)

să reflecte contribuția categoriei de contabilizare a terenurilor „zone umede gestionate”, respectând totodată cuantumurile maxime de absorbții totale nete pentru fiecare stat membru specificate în anexa III la prezentul regulament, atunci când toate statele membre sunt obligate să contabilizeze această categorie în temeiul Regulamentului (UE) 2018/841.

Articolul 8

Măsuri corective

(1)   În cazul în care Comisia constată, în evaluarea sa anuală efectuată în temeiul articolului 21 din Regulamentul (UE) nr. 525/2013 și ținând seama de utilizarea preconizată a mecanismelor de flexibilitate prevăzute la articolele 5, 6 și 7 din prezentul regulament, că un stat membru nu înregistrează progrese suficiente în direcția respectării obligațiilor ce îi revin în temeiul articolului 4 din prezentul regulament, statul membru în cauză prezintă Comisiei, în termen de trei luni, un plan de măsuri corective care include:

(a)

măsurile suplimentare pe care statul membru le va pune în aplicare în scopul îndeplinirii obligațiilor sale specifice în temeiul articolului 4 din prezentul regulament, prin politici și măsuri naționale, precum și prin punerea în aplicare a măsurilor Uniunii;

(b)

un calendar strict al punerii în aplicare a unor astfel de măsuri, care să permită evaluarea progreselor anuale înregistrate sub aspectul punerii în aplicare.

(2)   În conformitate cu programul său anual de lucru, Agenția Europeană de Mediu acordă asistență Comisiei în cadrul activității sale de evaluare a unor astfel de planuri de măsuri corective.

(3)   Comisia poate emite un aviz referitor la viabilitatea planurilor de măsuri corective prezentate în conformitate cu alineatul (1) și, în acest caz, procedează astfel în termen de patru luni de la primirea planurilor respective. Statul membru vizat ține seama pe deplin de avizul Comisiei și își poate revizui planul de măsuri corective pentru a corespunde acestuia.

Articolul 9

Verificarea conformării

(1)   În 2027 și în 2032, în cazul în care emisiile de gaze cu efect de seră revizuite ale unui stat membru depășesc alocarea sa anuală de emisii pentru oricare an dat al perioadei, având în vedere alineatul (2) de la prezentul articol și mecanismele de flexibilitate utilizate în temeiul articolelor 5,6 și 7, se aplică următoarele măsuri:

(a)

la cantitatea emisiilor de gaze cu efect de seră a statului membru pentru anul următor se adaugă o cantitate egală cu cantitatea, exprimată în tone de CO2 echivalent, a surplusului de emisii de gaze cu efect de seră, înmulțită cu un factor de 1,08 în conformitate cu măsurile adoptate în temeiul articolului 12; și

(b)

statului membru îi este temporar interzis să transfere orice parte din alocarea sa anuală de emisii către un alt stat membru până când acesta nu va fi respectat dispozițiile articolului 4.

Administratorul central implementează interdicția menționată la primul paragraf litera (b) în registrul Uniunii.

(2)   În cazul în care în perioada 2021-2025 sau în perioada 2026-2030, cantitatea de emisii de gaze cu efect de seră a unui stat membru menționată la articolul 4 din Regulamentul (UE) 2018/841 a depășit cantitatea de absorbții stabilită în conformitate cu articolul 12 din regulamentul menționat, administratorul central deduce, pentru anii relevanți, din alocările anuale de emisii ale statului membru respectiv, un cuantum egal cu excedentul de emisii de gaze cu efect de seră exprimate în tone de CO2 echivalent.

Articolul 10

Ajustări

(1)   Comisia ajustează alocările anuale de emisii ale fiecărui stat membru în temeiul articolului 4 din prezentul regulament se ajustează pentru a reflecta:

(a)

ajustările numărului de certificate EU ETS emise în temeiul articolului 11 din Directiva 2003/87/CE, care au rezultat dintr-o modificare a surselor legată de domeniul de aplicare al respectivei directive, în conformitate cu deciziile Comisiei adoptate în temeiul directivei menționate privind aprobarea finală a planurilor naționale de alocare pentru perioada 2008-2012;

(b)

ajustările numărului de certificate EU ETS sau, respectiv, de credite emise în temeiul articolelor 24 și 24a din Directiva 2003/87/CE în ceea ce privește reducerile de emisii de gaze cu efect de seră dintr-un stat membru; și

(c)

ajustările numărului de certificate EU ETS aferente emisiilor de gaze cu efect de seră generate de instalațiile excluse din schema EU ETS în conformitate cu articolul 27 din Directiva 2003/87/CE pe perioada excluderii acestora.

(2)   Cantitatea inclusă în anexa IV se adaugă alocării anuale de emisii aferente anului 2021 pentru fiecare stat membru menționat în anexa respectivă.

(3)   Comisia publică cifrele care rezultă din astfel de ajustări.

Articolul 11

Rezerva de siguranță

(1)   În registrul Uniunii se înființează o rezervă de siguranță care corespunde unei cantități de până la 105 milioane de tone de CO2 echivalent, sub rezerva îndeplinirii obiectivului Uniunii menționat la articolul 1. Rezerva de siguranță este disponibilă în mod complementar cu mecanismele de flexibilitate prevăzute la articolele 5, 6 și 7.

(2)   Un stat membru poate beneficia de rezerva de siguranță în cazul în care sunt îndeplinite toate condițiile de mai jos:

(a)

PIB-ul său pe cap de locuitor la prețurile pieței în 2013, publicat de Eurostat în aprilie 2016, a fost sub media Uniunii;

(b)

emisiile sale de gaze cu efect de seră cumulate pentru perioada 2013-2020 în sectoarele care intră sub incidența prezentului regulament se situează sub nivelul alocărilor sale anuale cumulate de emisii pentru perioada 2013-2020; și

(c)

emisiile sale de gaze cu efect de seră depășesc nivelul alocărilor sale anuale de emisii pentru perioada 2026-2030, deși statul respectiv:

(i)

a făcut uz integral de mecanismele de flexibilitate în conformitate cu articolul 5 alineatele (2) și (3);

(ii)

a exploatat la maximum absorbțiile nete în conformitate cu articolul 7, chiar dacă respectiva cantitate nu atinge nivelul stabilit în anexa III; și

(iii)

nu a efectuat niciun transfer net către alte state membre în temeiul articolului 5.

(3)   Un stat membru care îndeplinește condițiile stabilite la alineatul (2) de la prezentul articol primește o cantitate suplimentară din rezerva de siguranță, în limita deficitului acestuia, care urmează să fie utilizată pentru asigurarea conformării în temeiul articolului 9. Cantitatea respectivă nu depășește 20 % din surplusul total înregistrat de acesta în perioada cuprinsă între 2013 și 2020.

În cazul în care cantitatea colectivă rezultată pentru toate statele membre care îndeplinesc condițiile prevăzute la alineatul (2) de la prezentul articol depășește limita menționată la alineatul (1) de la prezentul articol, cantitățile pentru fiecare dintre statele membre în cauză se reduc în mod proporțional.

(4)   Orice cantitate rămasă disponibilă în rezerva de siguranță după distribuirea efectuată în conformitate cu primul paragraf de la alineatul (3) se distribuie între statele membre menționate la paragraful respectiv în mod proporțional cu deficitul restant al fiecăruia dintre acestea, dar fără a-l depăși. Pentru fiecare dintre statele membre respective, cantitatea respectivă se poate adăuga procentului menționat la paragraful menționat.

(5)   După finalizarea revizuirii menționate la articolul 19 din Regulamentul (UE) nr. 525/2013 pentru anul 2020, Comisia publică, pentru fiecare stat membru care îndeplinește condițiile de la alineatul (2) literele (a) și (b) de la prezentul articol, cuantumurile echivalente cu 20 % din surplusul total înregistrat în perioada cuprinsă între 2013 și 2020 menționate la primul paragraf de la alineatul (3) de la prezentul articol.

Articolul 12

Registrul

(1)   Comisia adoptă acte delegate în conformitate cu articolul 13 pentru a completa prezentul regulament, cu scopul de a asigura contabilizarea precisă în temeiul prezentului regulament, prin registrul Uniunii, în ceea ce privește:

(a)

alocările anuale de emisii;

(b)

mecanismele de flexibilitate prevăzute la articolele 5, 6 și 7;

(c)

verificarea conformării în temeiul articolului 9;

(d)

ajustările efectuate în temeiul articolului 10; și

(e)

rezerva de siguranță în temeiul articolului 11.

(2)   Administratorul central efectuează un control automatizat al fiecărei tranzacții realizate în registrul Uniunii ca urmare a prezentului regulament și, dacă este cazul, blochează tranzacțiile pentru a se asigura că nu există nereguli.

(3)   Informațiile menționate la literele (a)-(e) de la alineatul (1) și la alineatul (2) sunt accesibile publicului.

Articolul 13

Exercitarea delegării de competențe

(1)   Se conferă Comisiei competența de a adopta acte delegate în condițiile prevăzute în prezentul articol.

(2)   Competența de a adopta acte delegate menționată la articolul 7 alineatul (2) și la articolul 12 alineatul (1) se conferă Comisiei pe o perioadă de cinci ani de la 9 iulie 2018. Comisia prezintă un raport privind delegarea de competențe cel târziu cu nouă luni înainte de încheierea perioadei de cinci ani. Delegarea de competențe se prelungește tacit cu perioade identice, cu excepția cazului în care Parlamentul European sau Consiliul se opun prelungirii respective cel târziu cu trei luni înainte de încheierea fiecărei perioade.

(3)   Delegarea de competențe menționată la articolul 7 alineatul (2) și la articolul 12 alineatul (1) poate fi revocată în orice moment de către Parlamentul European sau de către Consiliu. O decizie de revocare pune capăt delegării competențelor specificate în decizia respectivă. Decizia produce efecte începând din ziua următoare publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene sau de la o dată ulterioară precizată în decizie. Decizia nu aduce atingere validității actelor delegate care sunt deja în vigoare.

(4)   Înainte de adoptarea unui act delegat, Comisia consultă experții desemnați de fiecare stat membru în conformitate cu principiile prevăzute în Acordul interinstituțional din 13 aprilie 2016 privind o mai bună legiferare.

(5)   De îndată ce adoptă un act delegat, Comisia îl notifică simultan Parlamentului European și Consiliului.

(6)   Un act delegat adoptat în temeiul articolului 7 alineatul (2) și al articolului 12 alineatul (1) intră în vigoare numai în cazul în care nici Parlamentul European, nici Consiliul nu au formulat obiecțiuni în termen de două luni de la notificarea acestuia către Parlamentul European și Consiliu, sau în cazul în care, înainte de expirarea termenului respectiv, Parlamentul European și Consiliul au informat Comisia cu privire la faptul că nu vor formula obiecțiuni. Termenul respectiv se prelungește cu două luni la inițiativa Parlamentului European sau a Consiliului.

Articolul 14

Procedura comitetului

(1)   Comisia este asistată de Comitetul pentru schimbări climatice instituit prin Regulamentul (UE) nr. 525/2013. Comitetul menționat este un comitet în sensul Regulamentului (UE) nr. 182/2011.

(2)   În cazul în care se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolul 5 din Regulamentul (UE) nr. 182/2011.

Articolul 15

Revizuire

(1)   Prezentul regulament se revizuiește în mod constant luând în considerare, printre altele, evoluția circumstanțelor naționale, modul în care toate sectoarele economiei contribuie la reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră, evoluțiile internaționale și eforturile întreprinse pentru atingerea obiectivelor pe termen lung ale Acordului de la Paris.

(2)   Comisia prezintă un raport Parlamentului European și Consiliului în termen de șase luni de la fiecare evaluare la nivel global convenită în conformitate cu articolul 14 din Acordul de la Paris cu privire la punerea în aplicare a prezentului regulament, inclusiv cu privire la echilibrul dintre cerere și ofertă pentru alocările anuale de emisii, precum și cu privire la contribuția prezentului regulament la obiectivul general al Uniunii de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră pentru 2030 și la contribuția sa la obiectivele Acordului de la Paris, în special în ceea ce privește necesitatea unor politici și măsuri suplimentare la nivelul Uniunii în vederea reducerilor necesare ale emisiilor de gaze cu efect de seră care trebuie realizate de Uniune și de statele sale membre, inclusiv un cadru post-2030, și poate formula propuneri, dacă este cazul.

Rapoartele respective țin seama de strategiile elaborate în temeiul articolului 4 din Regulamentul (UE) nr. 525/2013 în vederea asigurării unei contribuții la formularea unei strategii pe termen lung a Uniunii.

Articolul 16

Modificarea Regulamentului (UE) nr. 525/2013

Regulamentul (UE) nr. 525/2013 se modifică după cum urmează:

1.

La articolul 7, alineatul (1) se modifică după cum urmează:

(a)

se introduce următoarea literă:

„(aa)

începând din 2023, emisiile lor antropice de gaze cu efect de seră menționate la articolul 2 din Regulamentul (UE) 2018/842. al Parlamentului European și al Consiliului (*1) pentru anul X-2, în conformitate cu cerințele de raportare ale CCONUSC;

(*1)  Regulamentul (UE) 2018/842 al Parlamentului European și al Consiliului din 30 mai 2018 privind reducerea anuală obligatorie a emisiilor de gaze cu efect de seră de către statele membre în perioada 2021-2030, de sprijinire a acțiunilor climatice în vederea respectării angajamentelor asumate în temeiul Acordului de la Paris și de modificare a Regulamentului (UE) nr. 525/2013 (JO L 156, 19.6.2018, p. 26).”;"

(b)

al doilea paragraf se înlocuiește cu următorul text:

„În rapoartele lor, statele membre informează anual Comisia cu privire la intențiile lor de a recurge la mecanismele de flexibilitate prevăzute la articolul 5 alineatele (4) și (5) și la articolul 7 din Regulamentul (UE) 2018/842, precum și cu privire la utilizarea veniturilor în conformitate cu articolul 5 alineatul (6) din Regulamentul (UE) 2018/842. În termen de trei luni de la primirea unor astfel de informații din partea statelor membre, Comisia le pune la dispoziția comitetului menționat la articolul 26 din prezentul regulament.”

2.

La articolul 13 alineatul (1) litera (c), se adaugă următorul punct:

„(ix)

începând din 2023, informații privind politicile și măsurile naționale puse în aplicare în vederea îndeplinirii obligațiilor lor în temeiul Regulamentului (UE) 2018/842, precum și informații cu privire la politicile și măsurile naționale suplimentare avute în vedere în scopul limitării emisiilor de gaze cu efect de seră dincolo de angajamentele asumate în temeiul regulamentului respectiv;”.

3.

La articolul 14 alineatul (1), se adaugă următoarea literă:

„(f)

începând din 2023, prognozele totale privind gazele cu efect de seră și estimările separate pentru emisiile de gaze cu efect de seră previzionate pentru sursele de emisie reglementate prin Regulamentul (UE) 2018/842 și prin Directiva 2003/87/CE.”

4.

La articolul 21 alineatul (1), se adaugă următoarea literă:

„(c)

obligațiilor stabilite la articolul 4 din Regulamentul (UE) 2018/842. Evaluarea ia în considerare progresele înregistrate în privința politicilor și măsurilor Uniunii, precum și informațiile prezentate de statele membre. Evaluarea include de asemenea, o dată la doi ani, progresele estimate la nivelul Uniunii în direcția punerii în aplicare a contribuției stabilite la nivel național în temeiul Acordului de la Paris, conținând angajamentul Uniunii privind reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră la nivelul întregii economii, precum și progresele estimate la nivelul statelor membre în direcția îndeplinirii obligațiilor asumate de către acestea în temeiul regulamentului menționat.”

Articolul 17

Intrare în vigoare

Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Strasbourg, 30 mai 2018.

Pentru Parlamentul European

Președintele

A. TAJANI

Pentru Consiliu

Președintele

L. PAVLOVA


(1)  JO C 75, 10.3.2017, p. 103.

(2)  JO C 272, 17.8.2017, p. 36.

(3)  Poziția Parlamentului European din 17 aprilie 2018 (nepublicată încă în Jurnalul Oficial) și decizia Consiliului din 14 mai 2018.

(4)  Directiva 2003/87/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 octombrie 2003 de stabilire a unui sistem de comercializare a cotelor de emisie de gaze cu efect de seră în cadrul Comunității și de modificare a Directivei 96/61/CE a Consiliului (JO L 275, 25.10.2003, p. 32).

(5)  Decizia nr. 406/2009/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 aprilie 2009 privind efortul statelor membre de a reduce emisiile de gaze cu efect de seră astfel încât să respecte angajamentele Comunității de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră până în 2020 (JO L 140, 5.6.2009, p. 136).

(6)  Acordul de la Paris (JO L 282, 19.10.2016, p. 4).

(7)  Decizia (UE) 2016/1841 a Consiliului din 5 octombrie 2016 privind încheierea, în numele Uniunii Europene, a Acordului de la Paris adoptat în temeiul Convenției-cadru a Națiunilor Unite asupra schimbărilor climatice (JO L 282, 19.10.2016, p. 1).

(8)  Regulamentul (UE) nr. 525/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 21 mai 2013 privind un mecanism de monitorizare și de raportare a emisiilor de gaze cu efect de seră, precum și de raportare, la nivel național și al Uniunii, a altor informații relevante pentru schimbările climatice și de abrogare a Deciziei nr. 280/2004/CE (JO L 165, 18.6.2013, p. 13).

(9)  Decizia 2013/162/UE a Comisiei din 26 martie 2013 privind determinarea nivelurilor anuale de emisii alocate statelor membre pentru perioada 2013-2020 în temeiul Deciziei nr. 406/2009/CE a Parlamentului European și a Consiliului (JO L 90, 28.3.2013, p. 106).

(10)  Decizia de punere în aplicare 2013/634/UE a Comisiei din 31 octombrie 2013 privind ajustările aduse nivelurilor anuale de emisii alocate statelor membre pentru perioada 2013-2020 în temeiul Deciziei nr. 406/2009/CE a Parlamentului European și a Consiliului (JO L 292, 1.11.2013, p. 19).

(11)  Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 februarie 2011 de stabilire a normelor și principiilor generale privind mecanismele de control de către statele membre al exercitării competențelor de executare de către Comisie (JO L 55, 28.2.2011, p. 13).

(12)  Decizia (UE) 2015/1814 a Parlamentului European și a Consiliului din 6 octombrie 2015 privind înființarea și funcționarea unei rezerve pentru stabilitatea pieței aferente schemei UE de comercializare a certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră și de modificare a Directivei 2003/87/CE (JO L 264, 9.10.2015, p. 1).

(13)  Regulamentul (UE) 2018/841 al Parlamentului European și al Consiliului din 30 mai 2018 cu privire la includerea emisiilor de gaze cu efect de seră și a absorbțiilor rezultate din activități legate de exploatarea terenurilor, schimbarea destinației terenurilor și silvicultură în cadrul de politici privind clima și energia pentru 2030 și de modificare a Regulamentului (UE) nr. 525/2013 și a Deciziei nr. 529/2013/UE (a se vedea pagina 1 din prezentul Jurnal Oficial).

(14)  JO L 123, 12.5.2016, p. 1.


ANEXA I

REDUCERILE EMISIILOR DE GAZE CU EFECT DE SERĂ ALE STATELOR MEMBRE ÎN TEMEIUL ARTICOLULUI 4 ALINEATUL (1)

 

Reducerile emisiilor de gaze cu efect de seră ale statelor membre în 2030 raportat la nivelurile din 2005, stabilite în conformitate cu articolul 4 alineatul (3)

Belgia

–35  %

Bulgaria

–0  %

Republica Cehă

–14  %

Danemarca

–39  %

Germania

–38  %

Estonia

–13  %

Irlanda

–30  %

Grecia

–16  %

Spania

–26  %

Franța

–37  %

Croația

–7  %

Italia

–33  %

Cipru

–24  %

Letonia

–6  %

Lituania

–9  %

Luxemburg

–40  %

Ungaria

–7  %

Malta

–19  %

Țările de Jos

–36  %

Austria

–36  %

Polonia

–7  %

Portugalia

–17  %

România

–2  %

Slovenia

–15  %

Slovacia

–12  %

Finlanda

–39  %

Suedia

–40  %

Regatul Unit

–37  %


ANEXA II

STATELE MEMBRE PENTRU CARE SE POATE LUA ÎN CONSIDERARE O ANULARE A UNUI NUMĂR LIMITAT DE CERTIFICATE EU ETS ÎN SCOPUL ASIGURĂRII CONFORMĂRII ÎN TEMEIUL ARTICOLULUI 6

 

Nivelul maxim al emisiilor de gaze cu efect de seră în 2005, stabilită în conformitate cu articolul 4 alineatul (3)

Belgia

2  %

Danemarca

2  %

Irlanda

4  %

Luxemburg

4  %

Malta

2  %

Țările de Jos

2  %

Austria

2  %

Finlanda

2  %

Suedia

2  %


ANEXA III

ABSORBȚIILE NETE TOTALE AFERENTE TERENURILOR ÎMPĂDURITE, TERENURILOR DESPĂDURITE, TERENURILOR CULTIVATE GESTIONATE ȘI PAJIȘTILOR GESTIONATE PE CARE STATELE MEMBRE LE POT LUA ÎN CONSIDERARE, ÎN SCOPUL ASIGURĂRII CONFORMĂRII ÎN PERIOADA 2021-2030, ÎN TEMEIUL ARTICOLULUI 7 ALINEATUL (1) LITERA (A)

 

Cuantumul maxim exprimat în milioane de tone de CO2 echivalent

Belgia

3,8

Bulgaria

4,1

Republica Cehă

2,6

Danemarca

14,6

Germania

22,3

Estonia

0,9

Irlanda

26,8

Grecia

6,7

Spania

29,1

Franța

58,2

Croația

0,9

Italia

11,5

Cipru

0,6

Letonia

3,1

Lituania

6,5

Luxemburg

0,25

Ungaria

2,1

Malta

0,03

Țările de Jos

13,4

Austria

2,5

Polonia

21,7

Portugalia

5,2

România

13,2

Slovenia

1,3

Slovacia

1,2

Finlanda

4,5

Suedia

4,9

Regatul Unit

17,8

Cantitatea maximă totală:

280


ANEXA IV

CUANTUMUL AJUSTĂRII ÎN TEMEIUL ARTICOLULUI 10 ALINEATUL (2)

 

Tone de CO2 echivalent

Bulgaria

1 602 912

Republica Cehă

4 440 079

Estonia

145 944

Croația

1 148 708

Letonia

1 698 061

Lituania

2 165 895

Ungaria

6 705 956

Malta

774 000

Polonia

7 456 340

Portugalia

1 655 253

România

10 932 743

Slovenia

178 809

Slovacia

2 160 210


DIRECTIVE

19.6.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 156/43


DIRECTIVA (UE) 2018/843 A PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI A CONSILIULUI

din 30 mai 2018

de modificare a Directivei (UE) 2015/849 privind prevenirea utilizării sistemului financiar în scopul spălării banilor sau finanțării terorismului, precum și de modificare a Directivelor 2009/138/CE și 2013/36/UE

(Text cu relevanță pentru SEE)

PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 114,

având în vedere propunerea Comisiei Europene,

după transmiterea proiectului de act legislativ către parlamentele naționale,

având în vedere avizul Băncii Centrale Europene (1),

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European (2),

hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară (3),

întrucât:

(1)

Directiva (UE) 2015/849 a Parlamentului European și a Consiliului (4) constituie principalul instrument juridic pentru prevenirea utilizării sistemului financiar al Uniunii în scopul spălării banilor și al finanțării terorismului. Această directivă, care a avut ca termen-limită de transpunere data de 26 iunie 2017, stabilește un cadru juridic eficient și cuprinzător pentru abordarea colectării de bani sau de bunuri în scopuri teroriste, prin impunerea obligației ca statele membre să identifice, să înțeleagă și să atenueze riscurile legate de spălarea banilor și de finanțarea terorismului.

(2)

Recentele atacuri teroriste au scos la lumină noi tendințe emergente, în special în ceea ce privește modul în care grupurile teroriste își finanțează și își desfășoară operațiunile. Anumite servicii de tehnologii moderne au devenit din ce în ce mai populare ca sisteme financiare alternative, rămânând totodată în afara domeniului de aplicare a dreptului Uniunii și beneficiind de exceptări de la cerințele legale, ceea ce nu ar mai putea fi justificat. Pentru a ține pasul cu noile tendințe, ar trebui luate măsuri suplimentare pentru asigurarea unei transparențe mai mari a tranzacțiilor financiare, a entităților corporative și a altor entități juridice, precum și a fiduciilor și a construcțiilor juridice cu o structură sau cu funcții similare fiduciilor (denumite în continuare „construcții juridice similare”), în vederea îmbunătățirii actualului cadru de prevenire și a combaterii într-o manieră mai eficientă a finanțării terorismului. Este important de menționat că măsurile luate ar trebui să fie proporționale cu riscurile.

(3)

Organizația Națiunilor Unite (ONU), Interpolul și Europolul relatează, în rapoartele lor, despre convergența din ce în ce mai mare dintre criminalitatea organizată și terorism. Legătura dintre criminalitatea organizată și terorism și legăturile dintre grupurile infracționale și grupurile teroriste constituie o amenințare tot mai mare la adresa securității Uniunii. Prevenirea utilizării sistemului financiar în scopul spălării banilor sau al finanțării terorismului reprezintă o parte integrantă a oricărei strategii care abordează această amenințare.

(4)

Deși s-au înregistrat îmbunătățiri semnificative în ceea ce privește adoptarea și punerea în aplicare a standardelor Grupului de Acțiune Financiară Internațională (GAFI) și susținerea, în ultimii ani, de către statele membre a activităților Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică privind transparența, necesitatea de a crește și mai mult transparența generală a mediului economic și financiar din Uniune este clară. Prevenirea spălării banilor și a finanțării terorismului nu poate fi eficace decât dacă mediul este ostil față de infractorii care caută adăpost pentru resursele lor financiare prin structuri netransparente. Integritatea sistemului financiar al Uniunii depinde de transparența entităților corporative și a altor entități juridice, precum și a fiduciilor și a construcțiilor juridice similare. Prezenta directivă are drept obiectiv nu numai detectarea și investigarea cazurilor de spălare a banilor, ci și prevenirea acestora. Creșterea transparenței ar putea reprezenta un puternic factor de descurajare în acest sens.

(5)

Cu toate că obiectivele Directivei (UE) 2015/849 ar trebui urmărite și orice modificare adusă acesteia ar trebui să fie în concordanță cu acțiunile în curs ale Uniunii în ceea ce privește lupta împotriva terorismului și a finanțării terorismului, astfel de modificări ar trebui efectuate cu respectarea dreptului fundamental la protecția datelor cu caracter personal, precum și cu respectarea și aplicarea principiului proporționalității. Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor, intitulată „Agenda europeană privind securitatea” a indicat necesitatea unor măsuri de abordare într-un mod mai eficace și mai cuprinzător a problemei finanțării terorismului, evidențiind faptul că infiltrarea pe piețele financiare permite finanțarea terorismului. Concluziile Consiliului European din 17-18 decembrie 2015 au subliniat, de asemenea, necesitatea de a lua rapid măsuri suplimentare împotriva finanțării terorismului în toate domeniile.

(6)

Comunicarea Comisiei către Parlamentul European și Consiliu intitulată „Planul de acțiune pentru consolidarea combaterii finanțării terorismului” subliniază necesitatea adaptării la noile amenințări și a modificării Directivei (UE) 2015/849 în consecință.

(7)

Măsurile la nivelul Uniunii ar trebui, de asemenea, să reflecte cu acuratețe evoluțiile și angajamentele asumate la nivel internațional. Prin urmare, ar trebui să fie luate în considerare Rezoluția Consiliului de Securitate al ONU (RCSONU) 2195 (2014) privind amenințările la adresa păcii și securității internaționale, precum și RCSONU 2199 (2015) și RCSONU 2253 (2015) privind amenințările la adresa păcii și securității internaționale provocate de actele teroriste. Respectivele RCSONU au în vedere legăturile dintre terorism și criminalitatea transnațională organizată, împiedicarea grupurilor teroriste să obțină acces la instituții financiare internaționale și, respectiv, extinderea cadrului sancțiunilor pentru a include Statul Islamic din Irak și Levant.

(8)

Furnizorii implicați în servicii de schimb între monedele virtuale și monedele fiduciare (adică monedele și bancnotele desemnate ca având curs legal și moneda electronică ale unei țări, acceptate ca mijloc de schimb în țara emitentă), precum și furnizorii de portofele digitale nu au nicio obligație stabilită de Uniune să identifice activitățile suspecte. Prin urmare, grupurile teroriste ar putea fi în măsură să transfere fonduri către sistemul financiar al Uniunii sau în cadrul rețelelor de monede virtuale prin disimularea transferurilor sau prin faptul că beneficiază de un anumit grad de anonimat pe platformele respective. Prin urmare, este esențial să se extindă domeniul de aplicare al Directivei (UE) 2015/849 pentru a se include furnizorii implicați în servicii de schimb între monedele virtuale și monedele fiduciare, precum și furnizorii de portofele digitale. În scopul combaterii spălării banilor și a finanțării terorismului, autoritățile competente ar trebui să poată monitoriza, prin entitățile obligate, utilizarea monedelor virtuale. O astfel de monitorizare ar oferi o abordare echilibrată și proporțională, protejând progresele tehnice și gradul ridicat de transparență atins în domeniul finanțării alternative și al antreprenoriatului social.

(9)

Anonimatul monedelor virtuale permite posibila utilizare abuzivă a acestora în scopuri criminale. Includerea furnizorilor implicați în servicii de schimb între monedele virtuale și monedele fiduciare și a furnizorilor de portofele digitale nu va soluționa în totalitate problema anonimatului aferent tranzacțiilor cu monede virtuale, deoarece o mare parte a mediului în care sunt folosite monedele virtuale va rămâne anonim, pentru că utilizatorii pot să facă tranzacții și fără astfel de furnizori. Pentru a combate riscurile legate de anonimitate, unitățile naționale de informații financiare ar trebui să fie în măsură să obțină informații care să le permită asocierea adreselor monedelor virtuale cu identitatea proprietarului monedelor virtuale. În plus, ar trebui să fie evaluată în continuare posibilitatea de a permite utilizatorilor să se autodeclare, în mod voluntar, la autoritățile desemnate.

(10)

Monedele virtuale nu ar trebui să fie confundate cu moneda electronică, astfel cum este definită la articolul 2 punctul 2 din Directiva 2009/110/CE a Parlamentului European și a Consiliului (5), cu conceptul mai larg de „fonduri”, astfel cum este definit la articolul 4 punctul 25 din Directiva (UE) 2015/2366 a Parlamentului European și a Consiliului (6), nici cu valoarea monetară stocată în instrumente exceptate astfel cum se prevede la articolul 3 literele (k) și (l) din Directiva (UE) 2015/2366, sau cu monedele de joc, care pot fi utilizate exclusiv într-un mediu specific al jocului. Deși monedele virtuale pot fi utilizate în mod frecvent ca mijloace de plată, ele ar putea să fie folosite și în alte scopuri și să dobândească întrebuințări mai variate, de exemplu, ca mijloace de schimb, ca investiții, ca produse de stocare a valorii sau pentru utilizări în cazinourile online. Obiectivul prezentei directive este de a acoperi toate utilizările posibile ale monedelor virtuale.

(11)

Monedele locale, cunoscute și sub denumirea de „monede complementare”, care sunt folosite într-un număr foarte limitat de rețele, precum un oraș sau o regiune, și în rândul unui număr redus de utilizatori, nu ar trebui să fie considerate monede virtuale.

(12)

Relațiile de afaceri sau tranzacțiile care implică țări terțe cu un grad înalt de risc ar trebui să fie limitate, în cazul în care sunt identificate deficiențe ale regimului de combatere a spălării banilor și a finanțării terorismului din țările terțe în cauză, cu excepția situațiilor în care sunt luate măsuri suplimentare și adecvate de atenuare sau de contracarare. Atunci când au de a face cu astfel de cazuri care prezintă un grad înalt de risc și cu astfel de relații de afaceri sau tranzacții, statele membre ar trebui să solicite entităților obligate să aplice măsuri de precauție sporită privind clientela, pentru a gestiona și a atenua riscurile respective. Așadar, fiecare stat membru stabilește la nivel național tipul măsurilor de precauție sporită care urmează să fie luate în ceea ce privește țările terțe cu grad înalt de risc. Aceste abordări diferite între statele membre creează puncte slabe în privința gestionării relațiilor de afaceri care implică țări terțe cu grad înalt de risc, astfel cum au fost identificate de Comisie. Este important să se îmbunătățească eficacitatea listei de țări terțe cu grad înalt de risc stabilite de Comisie, prin prevederea unui tratament armonizat al acestor țări la nivelul Uniunii. Abordarea armonizată menționată ar trebui să se axeze în principal pe măsuri de precauție sporită privind clientela, în cazul în care astfel de măsuri nu sunt deja cerute în dreptul intern. În conformitate cu obligațiile internaționale, statele membre ar trebui să aibă posibilitatea de a solicita entităților obligate după caz, să aplice măsuri de atenuare suplimentare care să completeze măsurile de precauție sporită privind clientela, în conformitate cu o abordare bazată pe riscuri și luând în considerare circumstanțele specifice relațiilor de afaceri sau tranzacțiilor comerciale. Organizațiile internaționale și organismele de standardizare cu competențe în domeniul prevenirii spălării banilor și al combaterii finanțării terorismului pot solicita aplicarea unor măsuri de contracarare corespunzătoare pentru a proteja sistemul financiar internațional de riscurile permanente și substanțiale aferente spălării banilor și finanțării terorismului care provin din anumite țări. În plus, statele membre ar trebui să solicite entităților obligate aplicarea unor măsuri suplimentare de atenuare a riscurilor în ceea ce privește țările terțe cu grad înalt de risc identificate de Comisie, luând în considerare cererile de adoptare a unor măsuri de contracarare și recomandări, precum cele exprimate de GAFI, și responsabilitățile rezultate în urma acordurilor internaționale.

(13)

Dat fiind caracterul evolutiv al amenințărilor și vulnerabilităților legate de spălarea banilor și de finanțarea terorismului, Uniunea ar trebui să adopte o abordare integrată privind conformitatea regimurilor naționale de combatere a spălării banilor și a finanțării terorismului cu cerințele la nivelul Uniunii, ținând cont de o evaluare a eficacității regimurilor naționale respective. Pentru a monitoriza transpunerea corectă a cerințelor Uniunii în regimurile naționale de combatere a spălării banilor și a finanțării terorismului, punerea în aplicare efectivă a acestor cerințelor și capacitatea regimurilor respective de a realiza un cadru preventiv eficient, Comisia ar trebui să își bazeze evaluarea pe regimurile naționale de combatere a spălării banilor și a finanțării terorismului, evaluare care nu ar trebui să aducă atingere evaluărilor efectuate de organizații internaționale și de organisme de standardizare cu competențe în domeniul prevenirii spălării banilor și al combaterii finanțării terorismului, cum ar fi GAFI sau Comitetul de Experți pentru Evaluarea Măsurilor de Combatere a Spălării Banilor și a Finanțării Terorismului.

(14)

Cardurile preplătite de uz general prezintă utilizări legitime și constituie un instrument care contribuie la incluziunea socială și financiară. Cu toate acestea, cardurile preplătite anonime sunt ușor de utilizat pentru finanțarea atacurilor și a logisticii teroriste. Prin urmare, este esențial să se împiedice accesul teroriștilor la aceste mijloace de finanțare a operațiunilor lor, prin reducerea suplimentară a limitelor și a sumelor maxime pentru care li se permite entităților obligate să nu aplice anumite măsuri de precauție privind clientela prevăzute de Directiva (UE) 2015/849. Așadar, ținând cont de nevoile consumatorilor în ceea ce privește utilizarea instrumentelor preplătite de uz general și neîmpiedicând utilizarea acestor instrumente pentru promovarea incluziunii sociale și financiare, este esențial totodată să se reducă pragurile existente pentru cardurile preplătite anonime de uz general și să se identifice clientul în cazul tranzacțiilor de plată la distanță, dacă valoarea tranzacției depășește 50 EUR.

(15)

Cu toate că utilizarea cardurilor preplătite anonime emise în Uniune este în esență limitată doar la teritoriul Uniunii, acest lucru nu este întotdeauna valabil pentru cardurile similare emise în țări terțe. Prin urmare, este important să se asigure că utilizarea în Uniune a cardurilor preplătite anonime emise în afara Uniunii este permisă numai în cazurile în care se poate considera că acestea respectă cerințe echivalente cu cele prevăzute în dreptul Uniunii. Regula respectivă ar trebui pusă în aplicare în deplină conformitate cu obligațiile Uniunii în ceea ce privește comerțul internațional, în special cu dispozițiile Acordului General privind Comerțul cu Servicii.

(16)

Unitățile de informații financiare joacă un rol important în identificarea operațiunilor financiare ale rețelelor teroriste, în special a celor transfrontaliere, și în detectarea finanțatorilor acestora. Serviciile de informații financiare ar putea avea o importanță fundamentală în descoperirea activităților de facilitare a infracțiunilor de terorism, precum și rețelele și schemele de funcționare ale organizațiilor teroriste. Din cauza lipsei unor standarde internaționale prescriptive, se mențin diferențe semnificative între unitățile de informații financiare în ceea ce privește funcțiile, competențele și prerogativele lor. Statele membre ar trebui să depună eforturi pentru a asigura o abordare mai eficientă și mai coordonată a investigațiilor financiare cu privire la terorism, inclusiv a celor legate de utilizarea abuzivă de monede virtuale. Actualele diferențe nu ar trebui, totuși, să afecteze activitatea unei unități de informații financiare, mai ales capacitatea acesteia de a efectua analize preventive în sprijinul tuturor autorităților responsabile de activități de culegere de informații, de investigare și judiciare, și nici cooperarea internațională. În exercitarea atribuțiilor lor, unitățile de informații financiare ar trebui să aibă acces la informații și să fie în măsură să facă schimb de informații fără impedimente, inclusiv printr-o cooperare corespunzătoare cu autoritățile de aplicare a legii. În toate cazurile în care există suspiciuni de activități infracționale, în special în cazurile care implică finanțarea terorismului, informațiile ar trebui să fie furnizate direct și rapid, fără întârzieri nejustificate. Prin urmare, este esențial să se îmbunătățească în continuare eficacitatea și eficiența unităților de informații financiare, prin clarificarea competențelor și a cooperării dintre unitățile de informații financiare.

(17)

Unitățile de informații financiare ar trebui să poată obține de la orice entitate obligată toate informațiile necesare legate de exercitarea funcțiilor lor. Accesul nerestricționat al acestora la informații este esențial pentru a se asigura faptul că fluxurile de bani pot fi urmărite în mod corespunzător și că rețelele și fluxurile ilicite sunt detectate într-un stadiu incipient. Necesitatea ca unitățile de informații financiare să obțină informații suplimentare de la entitățile obligate pe baza unei suspiciuni de spălare a banilor sau de finanțare a terorismului ar putea fi declanșată de un raport prealabil privind tranzacții suspecte prezentat unității de informații financiare, dar și prin alte mijloace, cum ar fi propria analiză a unității de informații financiare, informații furnizate de autoritățile competente sau informații deținute de altă unitate de informații financiare. Prin urmare, unitățile de informații financiare ar trebui să fie în măsură ca, în contextul funcțiilor lor, să obțină informații de la orice entitate obligată, chiar și fără prezentarea unui raport prealabil. Acest lucru nu include solicitările aleatorii de informații către entitățile obligate în contextul analizei unităților de informații financiare, ci numai solicitările de informații bazate pe condiții definite suficient. De asemenea, o unitate de informații financiare ar trebui să fie în măsură să obțină astfel de informații pe baza unei cereri înaintate de o altă unitate de informații financiare din Uniune și să facă schimb de informații cu unitatea de informații financiare solicitantă.

(18)

Scopul unității de informații financiare este de a colecta și a analiza informațiile primite în vederea stabilirii legăturilor între tranzacțiile suspecte și activitățile infracționale subiacente pentru a preveni și combate spălarea banilor și finanțarea terorismului, precum și de a comunica rezultatele analizei sale și informații suplimentare autorităților competente în cazul în care există suspiciuni de spălare a banilor, de infracțiuni principale asociate sau de finanțare a terorismului. O unitate de informații financiare nu ar trebui să se abțină sau să refuze schimbul de informații cu o altă astfel de unitate, în mod spontan sau la cerere, din motive precum lipsa identificării unei infracțiuni principale asociate, caracteristicile dreptului penal intern și diferențele dintre definițiile infracțiunilor principale asociate sau absența unei trimiteri la anumite infracțiuni principale asociate. De asemenea, o unitate de informații financiare ar trebui să își dea acordul prealabil unei alte asemenea unități privind transmiterea informațiilor către autoritățile competente, indiferent de tipul de infracțiune principală asociată posibilă, pentru a permite exercitarea eficace a funcției de comunicare. Unitățile de informații financiare au raportat dificultăți în realizarea schimburilor de informații cauzate de diferențele dintre definițiile naționale ale unor infracțiunile principale asociate, cum ar fi infracțiunile fiscale, care nu sunt armonizate de dreptul Uniunii. Astfel de diferențe nu ar trebui să împiedice schimbul reciproc, comunicarea către autoritățile competente și utilizarea respectivelor informații, astfel cum sunt definite în prezenta directivă. Unitățile de informații financiare ar trebui să asigure în mod rapid, constructiv și eficace o cooperare internațională cât mai largă cu unitățile de informații financiare din țările terțe în ceea ce privește spălarea banilor, infracțiunile principale asociate și finanțarea terorismului, în conformitate cu recomandările GAFI și principiile Egmont pentru schimbul de informații între unitățile de informații financiare.

(19)

Informațiile de natură prudențială referitoare la instituțiile de credit și instituțiile financiare, cum ar fi informațiile referitoare la competența și onorabilitatea directorilor și a acționarilor, la mecanismele de control intern, la guvernanță sau la conformitate și gestionarea riscurilor, sunt adesea indispensabile pentru supravegherea adecvată a acestor instituții din punctul de vedere al combaterii spălării banilor și a finanțării terorismului. În mod similar, informațiile privind combaterea spălării banilor și a finanțării terorismului sunt, de asemenea, importante pentru supravegherea prudențială a unor astfel de instituții. Prin urmare, schimbul de informații confidențiale și colaborarea dintre autoritățile competente în materie de combatere a spălării banilor și a finanțării terorismului care supraveghează instituțiile de credit și instituțiile financiare și autoritățile de supraveghere prudențială nu ar trebui să fie împiedicate de incertitudinea juridică care ar putea decurge din absența unor dispoziții explicite în acest domeniu. Clarificarea cadrului juridic este cu atât mai importantă cu cât supravegherea prudențială, într-un număr de cazuri, a fost încredințată unor autorități de supraveghere care nu au competențe specifice în domeniul combaterii spălării banilor și a finanțării terorismului, cum ar fi Banca Centrală Europeană (BCE).

(20)

Întârzierea accesului unităților de informații financiare și al altor autorități competente la informații privind identitatea titularilor conturilor bancare și de plăți și ai casetelor de valori, în special ai celor anonime, împiedică detectarea transferurilor de fonduri legate de terorism. Datele naționale care permit identificarea conturilor bancare și de plăți și a casetelor de valori care aparțin unei singure persoane sunt fragmentate și, prin urmare, nu sunt accesibile în timp util unităților de informații financiare și altor autorități competente. Prin urmare, este esențial să se instituie în toate statele membre mecanisme centralizate automatizate, precum un registru sau un sistem de extragere a datelor, ca modalitate eficientă de a obține accesul în timp util la informații privind identitatea titularilor conturilor bancare și de plăți și ai casetelor de valori, a reprezentanților, precum și a beneficiarilor reali ai acestora. Atunci când se aplică dispozițiile în materie de acces, este oportun să fie utilizate mecanismele preexistente, cu condiția ca unitățile naționale de informații financiare să poată accesa datele în legătură cu care realizează anchete, imediat și într-o manieră nefiltrată. Statele membre ar trebui să examineze posibilitatea de a alimenta astfel de mecanisme cu alte informații considerate necesare și proporționale pentru reducerea mai eficientă a riscurilor legate de spălarea banilor și de finanțarea terorismului. Unitățile de informații financiare și autoritățile competente, altele decât autoritățile responsabile pentru urmărirea penală, ar trebui să asigure confidențialitatea deplină cu privire la astfel de anchete și de solicitări de informații aferente.

(21)

În vederea respectării vieții private și a protecției datelor cu caracter personal, datele minime necesare pentru efectuarea investigațiilor privind combaterea spălării banilor și a finanțării terorismului ar trebui păstrate în mecanisme centralizate automatizate pentru conturi bancare și de plăți, cum ar fi registrele sau sistemele electronice de extragere a datelor. Ar trebui să fie posibil ca statele membre să stabilească în cazul căror date colectarea ar fi utilă și proporțională, luând în considerare sistemele și tradițiile juridice existente pentru a permite identificarea adecvată a beneficiarilor reali. Atunci când transpun dispozițiile privind mecanismele menționate, statele membre ar trebui să stabilească perioade de păstrare corespunzătoare perioadei de păstrare a documentelor și a informațiilor obținute în cadrul aplicării măsurilor de precauție privind clientela. Ar trebui să fie posibil ca statele membre să prelungească perioada de păstrare în general, prin legislație, fără a fi nevoie de decizii de la caz la caz. Perioada de păstrare suplimentară nu ar trebui să depășească cinci ani suplimentari. Perioada respectivă nu ar trebui să aducă atingere dreptului intern care stabilește alte cerințe de păstrare a datelor ce permit luarea de decizii de la caz la caz pentru a facilita procedurile penale sau administrative. Accesul la mecanismele respective ar trebui să se bazeze pe principiul „necesității de a cunoaște”.

(22)

Identificarea exactă și verificarea datelor persoanelor fizice și juridice sunt esențiale pentru combaterea spălării banilor sau a finanțării terorismului. Cele mai recente evoluții tehnice în ceea ce privește digitizarea tranzacțiilor și a plăților permit o identificare sigură electronică sau de la distanță. Ar trebui să se țină seama de mijloacele de identificare respective, astfel cum sunt prevăzute în Regulamentul (UE) nr. 910/2014 al Parlamentului European și al Consiliului (7), în special în ceea ce privește sistemele de identificare electronică notificate și mijloacele de asigurare a recunoașterii juridice transfrontaliere, care oferă instrumente sigure de nivel înalt și un criteriu de referință pe baza căruia poate fi verificată evaluarea metodelor de identificare instituite la nivel național. Pot fi luate în considerare și alte procese de identificare sigură electronică sau de la distanță care sunt reglementate, recunoscute, aprobate sau acceptate la nivel național de către autoritatea națională competentă. Atunci când este cazul, recunoașterea documentelor electronice și a serviciilor de încredere, astfel cum sunt prevăzute în Regulamentul (UE) nr. 910/2014 ar trebui, de asemenea, luată în considerare în cadrul procesului de identificare. Principiul neutralității tehnologice ar trebui luat în considerare în punerea în aplicare a prezentei directive.

(23)

În vederea identificării persoanelor expuse politic în Uniune, ar trebui emise de către statele membre liste ce indică funcțiile specifice care, în conformitate cu actele cu putere de lege și actele administrative interne, sunt considerate funcții publice importante. Statele membre ar trebui să solicite fiecărei organizații internaționale acreditate pe teritoriul lor să emită și să actualizeze o listă a funcțiilor publice importante în cadrul organizației internaționale respective.

(24)

Abordarea pentru examinarea clienților existenți în cadrul actual se bazează pe riscuri. Cu toate acestea, având în vedere gradul mai ridicat de risc al spălării banilor, al finanțării terorismului și al infracțiunilor principale asociate aferente anumitor structuri intermediare, este posibil ca această abordare să nu permită depistarea și evaluarea la timp a riscurilor. Prin urmare, este important să se asigure că anumite categorii bine definite de clienți existenți sunt, de asemenea, monitorizate periodic.

(25)

În prezent, statele membre au obligația de a asigura faptul că entitățile corporative și alte entități juridice înregistrate pe teritoriul lor obțin și dețin informații adecvate, corecte și actualizate cu privire la beneficiarul lor real. Necesitatea de a deține informații corecte și actualizate cu privire la beneficiarul real este un factor-cheie în depistarea infractorilor care, altfel, și-ar putea ascunde identitatea în spatele unei structuri corporative. Dat fiind că sistemul financiar este interconectat la nivel global, fondurile pot fi ascunse și mutate în jurul lumii, iar persoanele care spală bani și cele care finanțează terorismul, precum și alți infractori utilizează din ce în ce mai mult această posibilitate.

(26)

Ar trebui clarificat factorul specific de determinare a statului membru responsabil pentru monitorizarea și înregistrarea informațiilor privind beneficiarii reali ai fiduciilor și ai construcțiilor juridice similare. Din cauza diferențelor dintre sistemele juridice ale statelor membre, anumite fiducii și construcții juridice similare nu sunt monitorizate sau înregistrate nicăieri în Uniune. Informațiile privind beneficiarii reali ai fiduciilor și ai construcțiilor juridice similare ar trebui să fie înregistrate acolo unde fiduciarii fiduciilor și persoanele care dețin funcții echivalente în cadrul construcțiilor juridice similare își au sediul sau reședința. Pentru a asigura monitorizarea și înregistrarea eficientă a informațiilor privind beneficiarii reali ai fiduciilor și ai construcțiilor juridice similare, este, de asemenea, necesară cooperarea între statele membre. Interconectarea registrelor statelor membre privind beneficiarii reali ai fiduciilor și ai construcțiilor juridice similare ar face aceste informații accesibile și ar asigura, de asemenea, faptul că înregistrarea multiplă a acelorași fiducii și construcții juridice similare este evitată în cadrul Uniunii.

(27)

Normele care se aplică fiduciilor și altor construcții juridice similare în ceea ce privește accesul la informațiile privind beneficiarii reali ai acestora ar trebui să fie comparabile cu normele corespunzătoare care se aplică entităților corporative și altor entități juridice. Datorită marii varietăți de tipuri de fiducii care există în prezent în Uniune, precum și unei varietăți și mai mari de construcții juridice similare, decizia dacă o fiducie sau o construcție juridică similară este relativ asemănătoare entităților corporative și altor entități juridice, sau nu, ar trebui să fie luată de statele membre. Obiectivul dreptului intern care transpune dispozițiile respective ar trebui să fie prevenirea utilizării fiduciilor sau a altor construcții juridice similare în scopul spălării banilor, al finanțării terorismului sau al comiterii de infracțiuni principale asociate.

(28)

Date fiind diferitele caracteristici ale fiduciilor și ale construcțiilor juridice similare, statele membre ar trebui să aibă posibilitatea, în temeiul dreptului intern și în conformitate cu normele privind protecția datelor, să stabilească nivelul de transparență cu privire la fiduciile și construcțiile juridice similare care nu sunt comparabile cu entitățile corporative și alte entități juridice. Riscurile de spălare a banilor și de finanțare a terorismului pot fi diferite, în funcție de caracteristicile tipului fiduciei sau al construcției juridice similare, iar înțelegerea acestor riscuri poate evolua în timp, de exemplu, ca urmare a evaluărilor de risc naționale și supranaționale. Din acest motiv, ar trebui să fie posibil ca statele membre să prevadă un acces mai larg la informații privind beneficiarii reali ai fiduciilor și ai construcțiilor juridice similare, dacă un astfel de acces constituie o măsură necesară și proporțională în raport cu obiectivul legitim de prevenire a utilizării sistemului financiar în scopul spălării banilor sau al finanțării terorismului. Atunci când stabilesc nivelul de transparență a informațiilor privind beneficiarii reali ai unor astfel de fiducii sau construcții juridice similare, statele membre ar trebui să țină cont în mod adecvat de protecția drepturilor fundamentale ale persoanelor, în special dreptul la viață privată și la protecția datelor cu caracter personal. Accesul la informațiile privind beneficiarii reali ai fiduciilor și ai construcțiilor juridice similare ar trebui să fie acordat oricărei persoane care poate demonstra un interes legitim. De asemenea, ar trebui să se acorde acces, oricărei persoane care depune o cerere scrisă în ceea ce privește o fiducie sau o construcție juridică similară care deține o participație care asigură controlul în orice entitate corporativă sau altă entitate juridică înregistrată în afara Uniunii, în mod direct sau indirect, inclusiv prin acțiuni la purtător sau prin control exercitat prin alte mijloace. Criteriile și condițiile de acordare a accesului la cererile de informații privind beneficiarii reali ai fiduciilor și ai construcțiilor juridice similare ar trebui să fie suficient de precise și în concordanță cu obiectivele prezentei directive. Ar trebui să fie posibil ca statele membre să refuze o cerere scrisă, în cazul în care există motive rezonabile să se suspecteze că cererea scrisă nu este în concordanță cu obiectivele prezentei directive.

(29)

În scopul asigurării securității juridice și a unor condiții de concurență echitabile, este esențial să se precizeze ce construcții juridice stabilite pe teritoriul Uniunii ar trebui să fie considerate similare fiduciilor prin efectul funcțiilor sau structurii lor. Prin urmare, fiecare stat membru ar trebui să aibă obligația de a identifica fiduciile, dacă sunt recunoscute de dreptul intern, și alte construcții juridice similare care pot fi înființate în conformitate cu cadrul sau tradiția sa juridică națională și care au o structură sau funcții similare fiduciilor, de exemplu, permițând o separare sau deconectare între proprietarii legali și beneficiarii reali ai activelor. Ulterior, statele membre ar trebui să notifice Comisiei categoriile, descrierea caracteristicilor, numele și, dacă este cazul, temeiul juridic al acestor fiducii și construcții juridice similare, în vederea publicării lor în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, pentru a permite identificarea lor de către alte state membre. Ar trebui să se țină seama de faptul că fiduciile și construcțiile juridice similare pot avea caracteristici juridice diferite pe teritoriul Uniunii. În cazul în care caracteristicile fiduciei sau ale construcției juridice similare sunt comparabile ca structură sau funcții cu caracteristicile entității corporative și ale altor entități juridice, accesul public la informații privind beneficiarii reali ar contribui la combaterea utilizării abuzive a fiduciilor și a construcțiilor juridice similare, în același mod în care accesul public poate contribui la prevenirea utilizării abuzive a entităților corporative și a altor entități juridice în scopul spălării banilor și al finanțării terorismului.

(30)

Accesul public la informații privind beneficiarii reali permite un control sporit al informațiilor de către societatea civilă, inclusiv de către presă sau de către organizațiile societății civile, și contribuie la păstrarea încrederii în integritatea tranzacțiilor comerciale și a sistemului financiar. Acest acces poate contribui la combaterea utilizării abuzive a entităților corporative și a altor entități juridice și a construcțiilor juridice în scopul spălării banilor sau al finanțării terorismului atât prin acordarea de sprijin la investigații, cât și prin efectele asupra reputației, dat fiind faptul că oricine ar putea participa la tranzacții ar cunoaște identitatea beneficiarilor reali. De asemenea, facilitează punerea la dispoziție în timp util și eficient a informațiilor pentru instituțiile financiare, precum și pentru autorități, inclusiv autorități din țări terțe, implicate în combaterea unor astfel de infracțiuni. Accesul la informațiile respective ar ajuta, de asemenea, investigațiile privind spălarea banilor, infracțiuni principale asociate și finanțarea terorismului.

(31)

Încrederea investitorilor și a publicului larg în piețele financiare depinde în mare parte de existența unui regim de informare precisă care să asigure transparență în ceea ce privește beneficiarii reali și structurile de control ale societăților. Acest lucru este valabil în special în cazul sistemelor de guvernanță corporativă care sunt caracterizate de concentrarea proprietății, cum ar fi cel din Uniune. Pe de o parte, marii investitori cu drepturi de vot și de flux de numerar semnificative pot încuraja creșterea pe termen lung și performanța societății. Pe de altă parte, însă, beneficiarii reali care dețin controlul prin volume mari de voturi pot fi interesați să deturneze activele și oportunitățile societății pentru a obține câștiguri personale în detrimentul investitorilor minoritari. Eventuala creștere a încrederii în piețele financiare ar trebui să fie considerată ca un efect secundar pozitiv și nu ca scop al creșterii transparenței, care este acela de a crea un mediu mai puțin probabil să fie utilizat în scopul spălării banilor și finanțării terorismului.

(32)

Încrederea investitorilor și a publicului larg în piețele financiare depinde în mare parte de existența unui regim de informare precisă care să asigure transparență în ceea ce privește beneficiarii reali și structurile de control ale entităților corporative și ale altor entități juridice, precum și ai anumitor tipuri de fiducii și ai altor construcții juridice similare. Prin urmare, statele membre ar trebui să permită accesul la informațiile privind beneficiarii reali într-un mod suficient de coerent și de coordonat, stabilind norme clare privind accesul publicului, astfel încât părțile terțe să fie în măsură să verifice, în întreaga Uniune, care sunt beneficiarii reali ai entităților corporative și ai altor entități juridice, precum și ai anumitor tipuri de fiducii și ai construcțiilor juridice similare.

(33)

Prin urmare, statele membre ar trebui să permită accesul la informațiile privind beneficiarii reali în ce privește entitățile corporative și alte entități juridice într-un mod suficient de coerent și de coordonat, prin registrele centrale în care sunt cuprinse informațiile privind beneficiarii reali, stabilind o regulă clară privind accesul public, astfel încât părțile terțe să fie în măsură să verifice, în întreaga Uniune, care sunt beneficiarii reali ai entităților corporative și ai altor entități juridice. Este esențial, de asemenea, să se stabilească un cadru juridic coerent care să asigure un acces mai bun la informații privind beneficiarii reali ai fiduciilor și ai construcțiilor juridice similare, de îndată ce au fost înregistrați în Uniune. Normele care se aplică fiduciilor și construcțiilor juridice similare în ceea ce privește accesul la informațiile privind beneficiarii reali ar trebui să fie comparabile cu normele corespunzătoare care se aplică entităților corporative și altor entități juridice.

(34)

În toate cazurile, atât în ceea ce privește entitățile corporative și alte entități juridice, cât și fiduciile și construcțiile juridice similare, ar trebui să se urmărească un echilibru just, în special între interesul public general privind prevenirea spălării banilor și finanțării terorismului și drepturile fundamentale ale persoanelor vizate. Setul de date care urmează să fie pus la dispoziția publicului ar trebui să fie limitat, definit în mod clar și exhaustiv, și ar trebui să aibă un caracter general, pentru a reduce la minimum eventualele prejudicii aduse beneficiarilor reali. În același timp, informațiile puse la dispoziția publicului nu ar trebui să difere în mod semnificativ de datele colectate în prezent. Pentru a limita ingerința în dreptul la respectarea vieții lor private în general și la protecția datelor lor cu caracter personal în special, aceste informații ar trebui să se refere în esență la situația beneficiarilor reali ai entităților corporative și ai altor entități juridice, precum și ai fiduciilor și ai construcțiilor juridice similare și ar trebui să fie strict legate de sfera activității economice a beneficiarilor reali. În cazurile în care persoana care ocupă o funcție de conducere de rang superior a fost identificată ca fiind beneficiarul real doar ex officio, și nu prin participații deținute sau control exercitat prin alte mijloace, acest lucru ar trebui să fie indicat clar în registre. În ceea ce privește informațiile privind beneficiarii reali, statele membre pot prevedea includerea informației privind cetățenia în registrul central, în special pentru beneficiarii reali originari din altă țară. Pentru a facilita procedurile de înregistrare și întrucât marea majoritate a beneficiarilor reali sunt resortisanți ai statului care menține registrul central, statele membre pot presupune că un beneficiar real are cetățenia sa în cazul în care nu apare nicio mențiune contrară.

(35)

Îmbunătățirea controlului public va contribui la prevenirea utilizării abuzive a entităților juridice și a construcțiilor juridice, inclusiv a evaziunii fiscale. Prin urmare, este esențial ca informațiile privind beneficiarii reali să rămână disponibile prin intermediul registrelor naționale și prin sistemul de interconectare a registrelor timp de cel puțin cinci ani după ce motivele de înregistrare a informațiilor privind beneficiarul real al fiduciei sau al construcției juridice similare au încetat să existe. Cu toate acestea, statele membre ar trebui să poată prevedea prin lege prelucrarea informațiilor privind beneficiarii reali, inclusiv a datelor cu caracter personal, pentru alte scopuri, dacă o astfel de prelucrare urmărește un obiectiv de interes public și constituie o măsură necesară și proporțională într-o societate democratică în raport cu obiectivul legitim urmărit.

(36)

În plus, cu scopul de a asigura o abordare proporțională și echilibrată și de a garanta drepturile la viață privată și la protecția datelor cu caracter personal, statele membre ar trebui să aibă posibilitatea să prevadă, în circumstanțe excepționale, excepții de la divulgarea și accesul la informațiile privind beneficiarii reali din registre în cazul în care informațiile respective ar expune beneficiarul real unui risc disproporționat de fraudă, de răpire, de șantaj, de extorcare, de hărțuire, de violență sau de intimidare. De asemenea, ar trebui să fie posibil ca statele membre să solicite înregistrarea online în scopul de a identifica orice persoană care solicită informații din registru, precum și plata unei taxe de acces la informațiile din registru.

(37)

Interconectarea registrelor centrale ale statelor membre care dețin informații privind beneficiarii reali prin intermediul platformei centrale europene instituite prin Directiva (UE) 2017/1132 a Parlamentului European și a Consiliului (8) necesită coordonarea sistemelor naționale care au caracteristici tehnice diferite. Aceasta implică adoptarea de măsuri și de specificații tehnice care trebuie să țină seama de diferențele dintre registre. Pentru a asigura condiții uniforme de punere în aplicare a prezentei directive, Comisiei ar trebui să i se confere competențe de executare pentru a putea aborda astfel de chestiuni tehnice și operaționale. Respectivele competențe ar trebui să fie exercitate în conformitate cu procedura de examinare prevăzută la articolul 5 din Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului (9). În orice caz, implicarea statelor membre în funcționarea întregului sistem ar trebui să fie asigurată prin intermediul unui dialog periodic între Comisie și reprezentanții statelor membre cu privire la funcționarea sistemului și la dezvoltarea acestuia în viitor.

(38)

Regulamentul (UE) 2016/679 al Parlamentului European și al Consiliului (10) se aplică prelucrării datelor cu caracter personal în temeiul prezentei directive. În consecință, persoanele fizice ale căror date cu caracter personal sunt păstrate în registrele naționale privind beneficiarii reali ar trebui informate în consecință. În plus, ar trebui puse la dispoziție numai datele cu caracter personal care sunt actualizate și care corespund beneficiarilor reali efectivi, iar beneficiarii ar trebui să fie informați cu privire la drepturile lor în temeiul actualului cadru juridic al Uniunii în materie de protecție a datelor, astfel cum este stabilit în Regulamentul (UE) 2016/679 și în Directiva (UE) 2016/680 a Parlamentului European și a Consiliului (11), precum și cu privire la procedurile aplicabile pentru exercitarea acestor drepturi. În plus, pentru a preveni utilizarea abuzivă a informațiilor din registre și pentru a echilibra drepturile beneficiarilor reali, statele membre ar putea considera oportun să ia în considerare punerea la dispoziția beneficiarului real a informațiilor privind persoana solicitantă împreună cu temeiul juridic al cererii acesteia.

(39)

În cazul în care raportarea discrepanțelor de către unitățile de informații financiare și autoritățile competente ar periclita o investigație în curs de desfășurare, unitățile de informații financiare sau autoritățile competente ar trebui să amâne raportarea discrepanței până în momentul în care motivele pentru neraportare încetează să existe. În plus, unitățile de informații financiare și autoritățile competente nu ar trebui să raporteze nicio discrepanță atunci când acest lucru ar fi contrar dispozițiilor privind confidențialitatea din dreptul intern sau ar constitui o infracțiune de avertizare.

(40)

Prezenta directivă nu aduce atingere protecției datelor cu caracter personal prelucrate de autoritățile competente în conformitate cu Directiva (UE) 2016/680.

(41)

Accesul la informații și definiția interesului legitim ar trebui să fie reglementate de dreptul statului membru în care este stabilit sau își are reședința fiduciarul unei fiducii sau persoana care deține o funcție echivalentă în cadrul unei construcții juridice similare. În cazul în care fiduciarul fiduciei sau persoana care deține o funcție echivalentă în cadrul unei construcții juridice similare nu este stabilit sau nu își are reședința într-un stat membru, accesul la informații și definiția noțiunii de interes legitim ar trebui să fie reglementate de dreptul statului membru în care sunt înregistrate informațiile privind beneficiarii reali ai fiduciei sau ai unei construcții juridice similare în conformitate cu dispozițiile prezentei directive.

(42)

Statele membre ar trebui să definească interesul legitim, atât ca un concept general, cât și drept criteriu de acces la informațiile privind beneficiarii reali în dreptul lor intern. În special, definițiile respective nu ar trebui să restrângă noțiunea de interes legitim la situațiile procedurilor juridice sau administrative în desfășurare și ar trebui să permită să se țină seama de activitatea de prevenție în domeniul combaterii spălării banilor și al luptei împotriva finanțării terorismului și a infracțiunilor principale asociate, realizată de organizații neguvernamentale și de jurnaliști de investigație, după caz. De îndată ce registrele beneficiarilor reali ale statelor membre sunt interconectate, ar trebui să se acorde acces atât național, cât și transfrontalier la registrul fiecărui stat membru, pe baza definiției noțiunii de interes legitim a statului membru în care informațiile privind beneficiarii reali ai fiduciei sau ai unei construcții juridice similare au fost înregistrate în conformitate cu dispozițiile prezentei directive, în temeiul unei decizii luate de autoritățile competente din statul membru respectiv. În ceea ce privește registrele beneficiarilor reali din statele membre, ar trebui să fie posibil ca statele membre să instituie căi de atac împotriva deciziilor care acordă sau refuză accesul la informațiile privind beneficiarii reali. Pentru a asigura o înregistrare și un schimb de informații coerente și eficiente, statele membre ar trebui să se asigure că autoritatea lor responsabilă de registrul creat pentru informațiile privind beneficiarii reali ai fiduciilor și ai construcțiilor juridice similare cooperează cu omologii săi din alte state membre, făcând schimb de informații în ceea ce privește fiduciile și construcțiile juridice similare reglementate de legislația unui stat membru și administrate într-un alt stat membru.

(43)

Relațiile transfrontaliere de corespondență cu instituțiile respondente dintr-o țară terță sunt repetitive și continue. În consecință, statele membre, atunci când solicită adoptarea de măsuri de precauție sporită în acest context specific, ar trebui să țină seama de faptul că relațiile de corespondență nu includ tranzacții punctuale sau simplul schimb de capacități de transmitere de mesaje. În plus, recunoscând că nu toate serviciile bancare transfrontaliere de corespondență prezintă același nivel de riscuri de spălare a banilor și de finanțare a terorismului, intensitatea măsurilor prevăzute de prezenta directivă poate fi determinată prin aplicarea principiilor abordării bazate pe risc și nu determină în avans nivelul de risc de spălare a banilor și finanțare a terorismului prezentat de instituția financiară respondentă.

(44)

Este important să se asigure faptul că normele de combatere a spălării banilor și a finanțării terorismului sunt puse în aplicare în mod corect de către entitățile obligate. În acest context, statele membre ar trebui să consolideze rolul autorităților publice care acționează ca autorități competente cu responsabilități în domeniul combaterii spălării banilor sau a finanțării terorismului, inclusiv rolul unităților de informații financiare, al autorităților care au funcția de investigare sau de urmărire penală a cazurilor de spălare a banilor, a infracțiunilor principale asociate și a cazurilor de finanțare a terorismului, precum și funcția de urmărire, de punere sub sechestru sau de înghețare și confiscare a activelor provenite din săvârșirea de infracțiuni, al autorităților care primesc rapoarte privind transportul transfrontalier de numerar și instrumente negociabile la purtător și al autorităților care au responsabilități de supraveghere sau de monitorizare menite să asigure respectarea normelor de către entitățile obligate. Statele membre ar trebui să consolideze rolul altor autorități relevante, inclusiv al autorităților responsabile cu lupta împotriva corupției și al autorităților fiscale.

(45)

Statele membre ar trebui să asigure o supraveghere eficientă și imparțială a tuturor entităților obligate, de preferință de către autoritățile publice prin intermediul unei autorități naționale de reglementare sau de supraveghere separate și independente.

(46)

Infractorii mută veniturile ilicite prin numeroși intermediari financiari pentru a evita detectarea. În consecință, este important să se permită instituțiilor de credit și instituțiilor financiare realizarea unui schimb de informații nu numai între membrii grupului, ci și cu alte instituții de credit și instituții financiare, cu respectarea adecvată a normelor privind protecția datelor în conformitate cu dreptul intern.

(47)

Autoritățile competente care supraveghează entitățile obligate din perspectiva respectării prezentei directive ar trebui să aibă posibilitatea să coopereze și să facă schimb de informații confidențiale, indiferent de natura sau de statutul lor. În acest scop, astfel de autorități competente ar trebui să aibă un temei juridic adecvat pentru schimbul de informații confidențiale, iar colaborarea dintre autoritățile de supraveghere competente în combaterea spălării banilor și a finanțării terorismului și autoritățile de supraveghere prudențială nu ar trebui să fie împiedicată în mod involuntar de lipsa securității juridice care poate decurge din absența unor dispoziții explicite în acest domeniu. Supravegherea punerii în aplicare efective a politicii de grup privind combaterea spălării banilor și a finanțării terorismului ar trebui să se realizeze în conformitate cu principiile și modalitățile de supraveghere consolidată, astfel cum sunt prevăzute de legislația europeană relevantă la nivel sectorial.

(48)

Schimbul de informații și acordarea de asistență între autoritățile competente ale statelor membre sunt esențiale în sensul prezentei directive. În consecință, statele membre nu ar trebui să interzică sau să aplice condiții nerezonabile sau care sunt restrictive în mod nejustificat în ceea ce privește schimbul de informații și acordarea de asistență.

(49)

În conformitate cu Declarația politică comună a statelor membre și a Comisiei din 28 septembrie 2011 privind documentele explicative (12), statele membre s-au angajat ca, în cazurile justificate, să transmită împreună cu notificarea măsurilor de transpunere unul sau mai multe documente care să explice relația dintre componentele unei directive și părțile corespunzătoare din instrumentele naționale de transpunere. În ceea ce privește prezenta directivă, legiuitorul consideră că transmiterea unor astfel de documente este justificată.

(50)

Întrucât obiectivul prezentei directive, și anume protecția sistemului financiar prin prevenirea, depistarea și investigarea spălării banilor și a finanțării terorismului, nu poate fi realizat în mod satisfăcător de către statele membre, deoarece măsurile individuale adoptate de statele membre pentru a-și proteja sistemele financiare ar putea fi incompatibile cu funcționarea pieței interne, cu principiile statului de drept și cu politica publică a Uniunii, dar, având în vedere amploarea și efectele acțiunii, acesta poate fi realizat mai bine la nivelul Uniunii, aceasta poate adopta măsuri, în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este enunțat la articolul respectiv, prezenta directivă nu depășește ceea ce este necesar pentru a atinge acest obiectiv.

(51)

Prezenta directivă respectă drepturile fundamentale și principiile recunoscute de Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene (denumită în continuare „Carta”), în special dreptul la respectarea vieții private și de familie (articolul 7 din Cartă), dreptul la protecția datelor cu caracter personal (articolul 8 din Cartă) și libertatea de a desfășura o activitate comercială (articolul 16 din Cartă).

(52)

Atunci când elaborează un raport de evaluare a punerii în aplicare a prezentei directive, Comisia ar trebui să țină seama în mod corespunzător de respectarea drepturilor fundamentale și a principiilor recunoscute de Cartă.

(53)

Având în vedere necesitatea de a pune în aplicare urgent măsurile adoptate pentru a consolida regimul Uniunii instituit în vederea prevenirii spălării banilor și a finanțării terorismului, precum și având în vedere angajamentele asumate de statele membre pentru a finaliza rapid transpunerea Directivei (UE) 2015/849, modificările aduse Directivei (UE) 2015/849 ar trebui să fie transpuse până la 10 ianuarie 2020. Statele membre ar trebui să înființeze registre ale beneficiarilor reali pentru entitățile corporative și alte entități juridice până la 10 ianuarie 2020 și pentru fiducii și construcții juridice similare până la 10 martie 2020. Registrele centrale ar trebui să fie interconectate prin intermediul platformei centrale europene până la 10 martie 2021. Statele membre ar trebui să instituie mecanisme centralizate automatizate care să permită identificarea titularilor conturilor bancare și de plăți și ai casetelor de valori până la 10 septembrie 2020.

(54)

Autoritatea Europeană pentru Protecția Datelor a fost consultată în conformitate cu articolul 28 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 45/2001 al Parlamentului European și al Consiliului (13) și a emis un aviz la 2 februarie 2017 (14).

(55)

Prin urmare, Directiva (UE) 2015/849 ar trebui modificată în consecință,

ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:

Articolul 1

Modificarea Directivei (UE) 2015/849

Directiva (UE) 2015/849 se modifică după cum urmează:

1.

La articolul 2 alineatul (1), punctul 3 se modifică după cum urmează:

(a)

litera (a) se înlocuiește cu următorul text:

„(a)

auditori, experți contabili externi și consilieri fiscali și orice altă persoană care se angajează să furnizeze, direct sau prin intermediul altor persoane cu care persoana respectivă este afiliată, ajutor material, asistență sau consiliere cu privire la aspectele fiscale, ca activitate economică sau profesională principală;”;

(b)

litera (d) se înlocuiește cu următorul text:

„(d)

agenți imobiliari, inclusiv atunci când acționează în calitate de intermediari în închirierea de bunuri imobile, dar numai în ceea ce privește tranzacțiile pentru care valoarea chiriei lunare este în valoare de 10 000 EUR sau mai mult;”;

(c)

se adaugă următoarele litere:

„(g)

furnizorii implicați în servicii de schimb între monede virtuale și monede fiduciare;

(h)

furnizorii de portofele digitale;

(i)

persoanele care comercializează opere de artă sau care acționează ca intermediari în comerțul de opere de artă, inclusiv atunci când această activitate este desfășurată de galerii de artă și case de licitații, în cazul în care valoarea tranzacției sau a unei serii de tranzacții legate între ele este de 10 000 EUR sau mai mult;

(j)

persoanele care depozitează sau comercializează opere de artă sau care acționează ca intermediari în comerțul cu opere de artă, atunci când această activitate este desfășurată de zone economice libere, în cazul în care valoarea tranzacției sau a unei serii de tranzacții legate între ele este de 10 000 EUR sau mai mult.”

2.

Articolul 3 se modifică după cum urmează:

(a)

punctul 4 se modifică după cum urmează:

(i)

litera (a) se înlocuiește cu următorul text:

„(a)

infracțiunile de terorism, infracțiunile legate de un grup terorist și infracțiuni legate de activități de terorism, astfel cum se prevede la titlurile II și III din Directiva (UE) 2017/541 (*1);

(*1)  Directiva (UE) 2017/541 a Parlamentului European și a Consiliului din 15 martie 2017 privind combaterea terorismului și de înlocuire a Deciziei-cadru 2002/475/JAI a Consiliului și de modificare a Deciziei 2005/671/JAI a Consiliului (JO L 88, 31.3.2017, p. 6).”;"

(ii)

litera (c) se înlocuiește cu următorul text:

„(c)

activitățile organizațiilor criminale, astfel cum sunt definite la articolul 1 alineatul (1) din Decizia-cadru 2008/841/JAI a Consiliului (*2);

(*2)  Decizia-cadru 2008/841/JAI a Consiliului din 24 octombrie 2008 privind lupta împotriva crimei organizate (JO L 300, 11.11.2008, p. 42).”;"

(b)

la punctul 6, litera (b) se înlocuiește cu următorul text:

„(b)

în cazul fiduciilor – toate persoanele următoare:

(i)

constituitorul (constituitorii);

(ii)

fiduciarul (fiduciarii);

(iii)

protectorul (protectorii), dacă există;

(iv)

beneficiarii sau, în cazul în care persoanele care beneficiază de construcția juridică sau entitatea juridică nu au fost încă identificate, categoria de persoane în al căror interes principal se constituie sau funcționează construcția juridică sau entitatea juridică;

(v)

oricare altă persoană fizică ce exercită controlul în ultimă instanță asupra fiduciei prin exercitarea directă sau indirectă a dreptului de proprietate sau prin alte mijloace.”;

(c)

punctul 16 se înlocuiește cu următorul text:

„16.

«monedă electronică» înseamnă moneda electronică, astfel cum este definită la articolul 2 punctul 2 din Directiva 2009/110/CE, dar excluzând valoarea monetară prevăzută la articolul 1 alineatele (4) și (5) din directiva respectivă;”

(d)

se adaugă următoarele puncte:

„18.

«monede virtuale» înseamnă o reprezentare digitală a valorii care nu este emisă sau garantată de o bancă centrală sau de o autoritate publică, nu este în mod obligatoriu legată de o monedă instituită legal și nu deține statutul legal de monedă sau de bani, dar este acceptată de către persoane fizice sau juridice ca mijloc de schimb și care poate fi transferată, stocată și tranzacționată în mod electronic;

19.

«furnizor de portofel digital» înseamnă o entitate care oferă servicii de păstrare în siguranță a unor chei criptografice private în numele clienților săi, pentru deținerea, stocarea și transferul de monedă virtuală.”

3.

Articolul 6 se modifică după cum urmează:

(a)

la alineatul (2), literele (b) și (c) se înlocuiesc cu următorul text:

„(b)

riscurile asociate fiecărui sector relevant, inclusiv, dacă sunt disponibile, estimări ale volumelor monetare ale spălării banilor furnizate de Eurostat pentru fiecare dintre sectoarele respective;

(c)

cele mai răspândite mijloace utilizate de infractori pentru a spăla produse ilicite, inclusiv, dacă sunt disponibile, cele utilizate în special în tranzacții efectuate între statele membre și țări terțe, independent de identificarea țării terțe ca fiind țară cu grad înalt de risc în temeiul articolului 9 alineatul (2).”;

(b)

alineatul (3) se înlocuiește cu următorul text:

„(3)   Comisia pune raportul menționat la alineatul (1) la dispoziția statelor membre și a entităților obligate pentru a le ajuta să identifice, să înțeleagă, să gestioneze și să atenueze riscul de spălare a banilor și de finanțare a terorismului, precum și pentru a le permite altor părți interesate, inclusiv legiuitorilor naționali, Parlamentului European, autorităților europene de supraveghere (AES) și reprezentanților unităților de informații financiare, ca să înțeleagă mai bine riscurile. Rapoartele devin publice în cel mult șase luni după ce au fost puse la dispoziția statelor membre, cu excepția elementelor din rapoarte care conțin informații clasificate.”

4.

Articolul 7 se modifică după cum urmează:

(a)

la alineatul (4) se adaugă următoarele litere:

„(f)

prezintă un raport privind structura instituțională și procedurile extinse ale regimului lor de combatere a spălării banilor și a finanțării terorismului, inclusiv, printre altele, unitățile de informații financiare, autoritățile fiscale și parchetele, precum și resursele umane și financiare alocate, în măsura în care aceste informații sunt disponibile;

(g)

prezintă un raport privind eforturile și resursele naționale (forță de muncă și buget) alocate pentru combaterea spălării banilor și a finanțării terorismului.”;

(b)

alineatul (5) se înlocuiește cu următorul text:

„(5)   Statele membre pun la dispoziția Comisiei, AES și celorlalte state membre rezultatele evaluărilor riscurilor, inclusiv actualizările acestora. Alte state membre pot furniza informații suplimentare relevante statului membru care efectuează evaluarea riscului, dacă este cazul. Un rezumat al evaluării este pus la dispoziția publicului. Rezumatul respectiv nu conține informații clasificate.”

5.

Articolul 9 se modifică după cum urmează:

(a)

alineatul (2) se înlocuiește cu următorul text:

„(2)   Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 64 pentru a identifica țările terțe cu grad înalt de risc, ținând seama de deficiențele strategice legate în special de:

(a)

cadrul juridic și instituțional al țării terțe în materie de combatere a spălării banilor și a finanțării terorismului, în special:

(i)

incriminarea spălării banilor și a finanțării terorismului;

(ii)

măsurile de precauție privind clientela;

(iii)

cerințele legate de păstrarea evidențelor;

(iv)

cerințele de raportare a tranzacțiilor suspecte;

(v)

disponibilitatea pentru autoritățile competente a unor informații exacte și prompte privind beneficiarii reali ai persoanelor și construcțiilor juridice;

(b)

competențele și procedurile de care dispun autoritățile competente din țara terță pentru combaterea spălării banilor și a finanțării terorismului, inclusiv sancțiunile suficient de eficace, proporționale și disuasive, precum și practicile țării terțe în ceea ce privește cooperarea și schimbul de informații cu autoritățile competente din statele membre;

(c)

eficacitatea sistemului din țara terță de combatere a spălării banilor și a finanțării terorismului în ceea ce privește abordarea riscurilor de spălare a banilor sau de finanțare a terorismului.”;

(b)

alineatul (4) se înlocuiește cu următorul text:

„(4)   Atunci când elaborează actele delegate menționate la alineatul (2), Comisia ia în considerare evaluări, analize sau rapoarte relevante elaborate de organizații internaționale și de organisme de standardizare cu competențe în domeniul prevenirii spălării banilor și al combaterii finanțării terorismului.”

6.

La articolul 10, alineatul (1) se înlocuiește cu următorul text:

„(1)   Statele membre interzic instituțiilor lor de credit și instituțiilor financiare deținerea de conturi anonime, de carnete de economii anonime sau de casete de valori anonime. Statele membre impun în toate cazurile ca titularii și beneficiarii conturilor anonime, ai carnetelor de economii anonime sau ai casetelor de valori anonime existente să fie supuși măsurilor de precauție privind clientela până la 10 ianuarie 2019 și, în orice caz, înainte ca respectivele conturi, carnete de economii sau casete de valori să fie folosite în vreun fel.”

7.

Articolul 12 se modifică după cum urmează:

(a)

alineatul (1) se modifică după cum urmează:

(i)

la primul paragraf, literele (a) și (b) se înlocuiesc cu următorul text:

„(a)

instrumentul de plată nu este reîncărcabil sau are o limită maximă de 150 EUR pentru operațiunile de plăți lunare, care poate fi utilizată numai în statul membru respectiv;

(b)

suma maximă depozitată electronic nu depășește 150 EUR;”

(ii)

al doilea paragraf se elimină;

(b)

alineatul (2) se înlocuiește cu următorul text:

„(2)   Statele membre se asigură că derogarea prevăzută la alineatul (1) din prezentul articol nu este aplicabilă în cazul răscumpărării în numerar sau al retragerii în numerar a valorii monetare a monedei electronice în cazul în care suma răscumpărată depășește 50 EUR sau în cazul tranzacțiilor de plată la distanță, astfel cum sunt definite la articolul 4 punctul 6 din Directiva (UE) 2015/2366 a Parlamentului European și a Consiliului (*3), în cazul în care suma plătită depășește 50 EUR pe operațiune.

(*3)  Directiva (UE) 2015/2366 a Parlamentului European și a Consiliului din 25 noiembrie 2015 privind serviciile de plată în cadrul pieței interne, de modificare a Directivelor 2002/65/CE, 2009/110/CE și 2013/36/UE și a Regulamentului (UE) nr. 1093/2010, și de abrogare a Directivei 2007/64/CE (JO L 337, 23.12.2015, p. 35).”;"

(c)

se adaugă următorul alineat:

„(3)   Statele membre se asigură că instituțiile de credit și instituțiile financiare care prestează servicii de acceptare a operațiunilor de plată acceptă plățile efectuate cu carduri preplătite anonime emise în țări terțe doar în cazul în care astfel de carduri îndeplinesc cerințe echivalente cu cele prevăzute la alineatele (1) și (2).

Statele membre pot decide să nu accepte pe teritoriul lor plăți efectuate prin utilizarea de carduri preplătite anonime.”

8.

La articolul 13, alineatul (1) se modifică după cum urmează:

(a)

litera (a) se înlocuiește cu următorul text:

„(a)

identificarea clientului și verificarea identității clientului pe baza documentelor, a datelor sau a informațiilor obținute dintr-o sursă sigură și independentă, inclusiv, dacă sunt disponibile, a mijloacelor de identificare electronică, a serviciilor de încredere relevante prevăzute în Regulamentul (UE) nr. 910/2014 al Parlamentului European și al Consiliului (*4) sau a oricărui alt proces de identificare sigur, la distanță sau electronic, reglementat, recunoscut, aprobat sau acceptat de autoritățile naționale relevante;

(*4)  Regulamentul (UE) nr. 910/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 23 iulie 2014 privind identificarea electronică și serviciile de încredere pentru tranzacțiile electronice pe piața internă și de abrogare a Directivei 1999/93/CE (JO L 257, 28.8.2014, p. 73).”;"

(b)

la sfârșitul literei (b) se adaugă următoarea teză:

„În cazul în care beneficiarul real identificat ocupă o funcție de conducere de rang superior, astfel cum se menționează la articolul 3 alineatul (6) litera (a) punctul (ii), entitățile obligate iau toate măsurile rezonabile necesare pentru a verifica identitatea persoanei fizice care ocupă funcția de conducere de rang superior și țin evidența măsurilor luate și a eventualelor dificultăți întâmpinate în timpul procesului de verificare.”

9.

Articolul 14 se modifică după cum urmează:

(a)

la alineatul (1) se adaugă următoarea teză:

„Ori de câte ori încep o nouă relație de afaceri cu o entitate corporativă sau o altă entitate juridică, cu o fiducie sau cu o construcție juridică cu o structură sau funcții similare fiduciilor (denumită în continuare „construcție juridică similară”) care sunt supuse obligației înregistrării informațiilor privind beneficiarul real în temeiul articolelor 30 sau 31, entitățile obligate obțin o dovadă a înregistrării sau un extras din registru.”;

(b)

alineatul (5) se înlocuiește cu următorul text:

„(5)   Statele membre solicită ca entitățile obligate să aplice măsurile de precauție privind clientela nu numai tuturor clienților noi, ci și, atunci când este cazul, clienților existenți, în funcție de risc sau atunci când circumstanțele relevante privind clientul se schimbă sau în cazul în care entitatea obligată are în cursul anului calendaristic relevant datoria legală de a contacta clientul pentru a examina toate informațiile relevante referitoare la beneficiarul (beneficiarii) real (reali), sau dacă entitatea obligată are această obligație în temeiul Directivei 2011/16/UE a Consiliului (*5).

(*5)  Directiva 2011/16/UE a Consiliului din 15 februarie 2011 privind cooperarea administrativă în domeniul fiscal și de abrogare a Directivei 77/799/CEE (JO L 64, 11.3.2011, p. 1).”"

10.

Articolul 18 se modifică după cum urmează:

(a)

la alineatul (1), primul paragraf se înlocuiește cu următorul text:

„În cazurile menționate la articolele 18a-24, precum și în alte cazuri de risc crescut identificate de statele membre sau de entitățile obligate, statele membre solicită entităților obligate să aplice măsuri de precauție sporită privind clientela pentru a gestiona și a atenua riscurile respective în mod corespunzător.”;

(b)

alineatul (2) se înlocuiește cu următorul text:

„(2)   Statele membre impun entităților obligate să examineze, în măsura în care este posibil în mod rezonabil, contextul și scopul tuturor tranzacțiilor care îndeplinesc cel puțin una dintre următoarele condiții:

(i)

sunt tranzacții complexe;

(ii)

sunt tranzacții cu valori neobișnuit de mari;

(iii)

sunt efectuate în cadrul unui tipar neobișnuit;

(iv)

nu au un scop economic sau legal evident.

În special, entitățile obligate cresc gradul și natura monitorizării relației de afaceri în scopul de a stabili dacă respectivele tranzacții sau activități par suspecte.”

11.

Se introduce următorul articol:

„Articolul 18a

(1)   În ceea ce privește relațiile de afaceri sau tranzacțiile care implică țări terțe cu grad înalt de risc identificate în temeiul articolului 9 alineatul (2), statele membre impun entităților obligate să aplice următoarele măsuri de precauție sporită privind clientela:

(a)

obținerea de informații suplimentare privind clientul și beneficiarul real (beneficiarii reali);

(b)

obținerea de informații suplimentare privind natura avută în vedere a relației de afaceri;

(c)

obținerea de informații privind sursa fondurilor și sursa averii clientului și a beneficiarului real (beneficiarilor reali);

(d)

obținerea de informații privind justificarea tranzacțiilor avute în vedere sau realizate;

(e)

obținerea aprobării conducerii de rang superior pentru stabilirea sau continuarea relației de afaceri;

(f)

realizarea unei monitorizări sporite a relației de afaceri, prin creșterea numărului și frecvenței controalelor aplicate și prin selectarea tipurilor de tranzacții care necesită o examinare suplimentară.

Statele membre pot impune entităților obligate să se asigure, dacă este cazul, ca prima plată să fie efectuată printr-un cont deschis în numele clientului la o instituție de credit supusă unor standarde de precauție privind clientela care nu sunt mai puțin stringente decât cele prevăzute în prezenta directivă.

(2)   În plus față de măsurile prevăzute la alineatul (1) și în conformitate cu obligațiile internaționale ale Uniunii, statele membre impun entităților obligate să aplice, după caz, una sau mai multe măsuri de atenuare suplimentare persoanelor fizice sau juridice care desfășoară tranzacții ce implică țări terțe cu grad înalt de risc identificate în temeiul articolului 9 alineatul (2). Măsurile respective constau într-una sau mai multe din acțiunile următoare:

(a)

aplicarea unor elemente suplimentare de măsuri de precauție sporită;

(b)

introducerea unor mecanisme relevante de raportare sporită sau raportarea sistematică a tranzacțiilor financiare;

(c)

limitarea relațiilor de afaceri sau a tranzacțiilor cu persoane fizice sau cu entități juridice din țări terțe identificate ca țări cu grad înalt de risc în temeiul articolului 9 alineatul (2).

(3)   În plus față de măsurile prevăzute la alineatul (1), statele membre aplică, după caz, una sau mai multe dintre următoarele măsuri în ceea ce privește țările terțe cu grad înalt de risc identificate în temeiul articolului 9 alineatul (2), cu respectarea obligațiilor internaționale ale Uniunii:

(a)

refuzul stabilirii unor filiale, sucursale sau reprezentanțe ale entităților obligate din țara în cauză sau luarea în considerare în alt mod a faptului că entitatea obligată relevantă provine dintr-o țară care nu dispune de regimuri adecvate de combatere a spălării banilor și a finanțării terorismului;

(b)

interzicerea stabilirii de către entitățile obligate a unor sucursale sau reprezentanțe în țara în cauză sau luarea în considerare în alt mod a faptului că sucursala sau reprezentanța respectivă s-ar afla într-o țară care nu dispune de regimuri adecvate de combatere a spălării banilor și a finanțării terorismului;

(c)

impunerea unor cerințe sporite de supraveghere sau de audit extern pentru sucursalele și filialele entităților obligate situate în țara în cauză;

(d)

impunerea unor cerințe sporite de audit extern pentru grupurile financiare în ceea ce privește oricare dintre sucursalele și filialele lor situate în țara în cauză;

(e)

impunerea obligației instituțiilor de credit și financiare de a revizui și de a modifica sau, dacă este necesar, de a înceta relațiile de corespondență cu instituțiile respondente din țara în cauză.

(4)   Atunci când adoptă sau când aplică măsurile prevăzute la alineatele (2) și (3), statele membre iau în considerare, după caz, evaluările sau rapoartele relevante elaborate de organizații internaționale și de organisme de standardizare cu competențe în domeniul prevenirii spălării banilor și al combaterii finanțării terorismului, în ceea ce privește riscurile prezentate de anumite țări terțe.

(5)   Statele membre transmit o notificare Comisiei înainte de adoptarea sau de aplicarea măsurilor prevăzute la alineatele (2) și (3).”

12.

La articolul 19, partea introductivă se înlocuiește cu următorul text:

„În ceea ce privește relațiile transfrontaliere de corespondență implicând executarea de plăți cu instituții respondente din țări terțe, statele membre impun următoarele obligații instituțiilor lor de credit și instituțiilor financiare atunci când se angajează într-o relație de afaceri, în plus față de măsurile de precauție privind clientela prevăzute la articolul 13:”.

13.

Se introduce următorul articol:

„Articolul 20a

(1)   Fiecare stat membru emite și actualizează o listă cu funcțiile exacte care, în conformitate cu actele cu putere de lege și actele administrative interne, sunt considerate funcții publice importante în sensul articolului 3 punctul 9. Statele membre solicită fiecărei organizații internaționale acreditate pe teritoriul lor să emită și să actualizeze o listă cu funcțiile publice importante din cadrul respectivei organizații internaționale în sensul articolului 3 punctul 9. Listele respective se trimit Comisiei și pot fi făcute publice.

(2)   Comisia elaborează și actualizează lista cu funcțiile exacte care se califică drept funcții publice importante la nivelul instituțiilor și organelor Uniunii. Această listă include, de asemenea, orice funcție care poate fi încredințată unor reprezentanți ai țărilor terțe și ai organizațiilor internaționale acreditate la nivelul Uniunii.

(3)   Comisia elaborează, pe baza listelor prevăzute la alineatele (1) și (2) din prezentul articol, o listă unică a tuturor funcțiilor publice importante în sensul articolului 3 punctul 9. Această listă unică este făcută publică.

(4)   Funcții incluse în lista menționată la alineatul (3) din prezentul articol sunt tratate în conformitate cu condițiile prevăzute la articolul 41 alineatul (2).”

14.

La articolul 27, alineatul (2) se înlocuiește cu următorul text:

„(2)   Statele membre se asigură că entitățile obligate la care este trimis clientul iau măsuri adecvate pentru a asigura faptul că partea terță furnizează de îndată, la cerere, copii relevante ale datelor de identificare și de verificare, inclusiv, atunci când sunt disponibile, datele obținute prin mijloacele de identificare electronică, serviciile de încredere relevante prevăzute în Regulamentul (UE) nr. 910/2014, sau orice alt proces de identificare sigur, la distanță sau electronic, reglementat, recunoscut, aprobat sau acceptat de autoritățile naționale relevante.”

15.

Articolul 30 se modifică după cum urmează:

(a)

alineatul (1) se modifică după cum urmează:

(i)

primul paragraf se înlocuiește cu următorul text:

„Statele membre se asigură că entităților corporative și altor entități juridice înregistrate pe teritoriul lor li se solicită să obțină și să dețină informații adecvate, corecte și actualizate cu privire la beneficiarul lor real, inclusiv detaliile intereselor generatoare de beneficii deținute. Statele membre se asigură că nerespectarea prezentului articol este supusă unor măsuri sau sancțiuni eficace, proporționale și disuasive.”;

(ii)

se adaugă următorul paragraf:

„Statele membre solicită ca beneficiarii reali ai entităților corporative sau ai altor entități juridice, inclusiv prin deținerea de acțiuni, de drepturi de vot, de participații în capitalurile proprii, de acțiuni la purtător sau exercitarea controlului prin alte mijloace, să furnizeze respectivelor entități toate informațiile necesare entităților corporative sau altor entități juridice pentru a îndeplini cerințele prevăzute la primul paragraf.”;

(b)

alineatul (4) se înlocuiește cu următorul text:

„(4)   Statele membre solicită ca informațiile păstrate în registrul central menționat la alineatul (3) să fie adecvate, corecte și actualizate și introduc mecanisme în acest sens. Astfel de mecanisme includ solicitarea ca entitățile obligate și, dacă este cazul și în măsura în care această cerință nu interferează nejustificat cu funcțiile lor, autoritățile competente să raporteze orice discrepanțe între informațiile disponibile în registrele centrale privind beneficiarii reali și informațiile privind beneficiarii reali pe care le dețin. În caz de discrepanțe raportate, statele membre se asigură că sunt luate măsurile corespunzătoare pentru a le soluționa în timp util și, dacă este cazul, că o mențiune specifică este inclusă între timp în registrul central.”;

(c)

alineatul (5) se înlocuiește cu următorul text:

„(5)   Statele membre se asigură că informațiile privind beneficiarul real sunt accesibile în toate cazurile:

(a)

autorităților competente și unităților de informații financiare, fără nicio restricție;

(b)

entităților obligate, în cadrul aplicării măsurilor de precauție privind clientela, în conformitate cu capitolul II;

(c)

oricărui membru al publicului larg.

Persoanele menționate la litera (c) au drept de acces cel puțin la numele, luna și anul nașterii, țara de reședință și naționalitatea beneficiarului real, precum și natura și amploarea interesului generator de beneficii deținut.

Statele membre pot, în condiții care urmează să fie stabilite în dreptul intern, să prevadă accesul la informații suplimentare care să permită identificarea beneficiarului real. Informațiile suplimentare includ cel puțin data nașterii sau datele de contact, în conformitate cu normele de protecție a datelor.”;

(d)

se introduce următorul alineat:

„(5a)   Statele membre pot decide să permită accesul la informațiile păstrate în registrele lor naționale menționate la alineatul (3), cu condiția înregistrării online și a plății unei taxe, care nu trebuie să depășească costurile administrative asociate punerii la dispoziție a informațiilor, inclusiv costurile de întreținere și dezvoltare a registrului.”;

(e)

alineatul (6) se înlocuiește cu următorul text:

„(6)   Statele membre asigură accesul prompt și nerestricționat al autorităților competente și al unităților de informații financiare la toate informațiile păstrate în registrul central menționat la alineatul (3), fără a alerta entitatea în cauză. De asemenea, statele membre permit accesul prompt al entităților obligate atunci când aplică măsuri de precauție privind clientela în conformitate cu capitolul II.

Autoritățile competente cărora li se acordă accesul la registrul central menționat la alineatul (3) sunt autoritățile publice cu responsabilități în domeniul combaterii spălării banilor sau al finanțării terorismului, precum și autoritățile fiscale, autoritățile de supraveghere a entităților obligate și autoritățile care au funcția de investigare sau de urmărire penală a cazurilor de spălare a banilor, a infracțiunilor principale asociate și a cazurilor de finanțare a terorismului, precum și funcția de urmărire și de punere sub sechestru sau de înghețare și confiscare a activelor provenite din săvârșirea de infracțiuni.”;

(f)

alineatul (7) se înlocuiește cu următorul text:

„(7)   Statele membre se asigură că autoritățile competente și unitățile de informații financiare sunt în măsură să furnizeze informațiile menționate la alineatele (1) și (3) autorităților competente și unităților de informații financiare din alte state membre în timp util și în mod gratuit.”;

(g)

alineatele (9) și (10) se înlocuiesc cu următorul text:

„(9)   În circumstanțe excepționale care urmează să fie stabilite în dreptul intern, în cazul în care accesul menționat la alineatul (5) primul paragraf literele (b) și (c) ar expune beneficiarul real unui risc disproporționat, riscului de fraudă, de răpire, de șantaj, de extorcare, de hărțuire, de violență sau de intimidare sau în cazul în care beneficiarul real este un minor sau în stare de incapacitate juridică, statele membre pot prevedea o excepție de la acest acces pentru toate sau o parte din informațiile privind beneficiarul real, de la caz la caz. Statele membre se asigură că aceste excepții sunt acordate pe baza unei evaluări detaliate a caracterului excepțional al circumstanțelor. Dreptul la o cale de atac administrativă a deciziei de exceptare și la o cale de atac judiciară eficientă este garantat. Un stat membru care acordă excepții publică date statistice anuale privind numărul excepțiilor acordate și motivele declarate și raportează datele Comisiei.

Excepțiile acordate în temeiul primului paragraf din prezentul alineat nu se aplică instituțiilor de credit și instituțiilor financiare sau entităților obligate menționate la articolul 2 alineatul (1) punctul 3 litera (b) care sunt funcționari publici.

(10)   Statele membre se asigură că registrele centrale menționate la alineatul (3) din prezentul articol sunt interconectate prin intermediul platformei centrale europene instituite prin articolul 22 alineatul (1) din Directiva (UE) 2017/1132 a Parlamentului European și a Consiliului (*6). Conectarea registrelor centrale ale statelor membre la platformă se face în conformitate cu specificațiile tehnice și cu procedurile stabilite de actele de punere în aplicare adoptate de Comisie în conformitate cu articolul 24 din Directiva (UE) 2017/1132 și cu articolul 31a din prezenta directivă.

Statele membre se asigură că informațiile menționate la alineatul (1) din prezentul articol sunt disponibile prin intermediul sistemului de interconectare a registrelor stabilit de articolul 22 alineatul (1) din Directiva (UE) 2017/1132, în conformitate cu dreptul intern al statelor membre prin care se pun în aplicare alineatele (5), (5a) și (6) din prezentul articol.

Informațiile menționate la alineatul (1) sunt disponibile prin intermediul registrelor naționale și prin sistemul de interconectare a registrelor timp de minimum cinci ani și maximum 10 ani după ce entitatea corporativă sau altă entitate juridică a fost radiată din registru. Statele membre cooperează între ele și cu Comisia în scopul punerii în aplicare a diferitelor tipuri de acces în conformitate cu prezentul articol.

(*6)  Directiva (UE) 2017/1132 a Parlamentului European și a Consiliului din 14 iunie 2017 privind anumite aspecte ale dreptului societăților comerciale (JO L 169, 30.6.2017, p. 46).”"

16.

Articolul 31 se modifică după cum urmează:

(a)

alineatul (1) se înlocuiește cu următorul text:

„(1)   Statele membre se asigură că prezentul articol se aplică fiduciilor și altor tipuri de construcții juridice similare, cum ar fi, printre altele, anumite tipuri de instrumente Treuhand sau fideicomiso atunci când acestea au o structură sau funcții similare fiduciilor. Statele membre identifică caracteristicile pentru a determina cazurile în care construcțiile juridice au o structură sau funcții similare fiduciilor în ceea ce privește astfel de construcții juridice ce operează în temeiul dreptului lor intern.

Fiecare stat membru impune ca fiduciarii oricărei fiducii exprese administrate în statul membru respectiv să obțină și să dețină informații adecvate, corecte și actualizate privind beneficiarul real al fiduciei. Aceste informații includ identitatea:

(a)

constituitorului (constituitorilor);

(b)

fiduciarului (fiduciarilor);

(c)

protectorului (protectorilor) (dacă există);

(d)

beneficiarilor sau categoriei de beneficiari;

(e)

oricărei alte persoane fizice care exercită un control efectiv asupra fiduciei.

Statele membre se asigură că nerespectarea prezentului articol este supusă unor măsuri sau sancțiuni eficace, proporționale și disuasive.”;

(b)

alineatul (2) se înlocuiește cu următorul text:

„(2)   Statele membre se asigură că fiduciarii sau persoanele ce dețin poziții echivalente în cadrul construcțiilor juridice similare astfel cum se menționează la alineatul (1) din prezentul articol, dezvăluie statutul pe care îl au și furnizează în timp util entităților obligate informațiile menționate la alineatul (1) din prezentul articol atunci când, în calitate de fiduciari sau persoane ce dețin poziții echivalente în cadrul construcțiilor juridice similare, aceștia stabilesc o relație de afaceri sau efectuează o tranzacție ocazională cu o valoare care depășește pragul prevăzut la articolul 11 literele (b), (c) și (d).”;

(c)

se introduce următorul alineat:

„(3a)   Statele membre solicită ca informațiile privind beneficiarii reali ai fiduciilor exprese și ai construcțiilor juridice similare astfel cum se menționează la alineatul (1) să fie păstrate într-un registru central al beneficiarilor reali instituit de statul membru în care își are sediul sau reședința fiduciarul fiduciei sau persoana care deține o poziție echivalentă într-o construcție juridică similară.

În cazul în care sediul sau locul de reședință al fiduciarului unei fiducii sau al persoanei care deține o poziție echivalentă în construcția juridică similară se află în afara Uniunii, informațiile menționate la alineatul (1) sunt păstrate într-un registru central instituit de statul membru în care fiduciarul fiduciei sau persoana care deține o poziție echivalentă într-o construcție juridică similară se angajează într-o relație de afaceri sau achiziționează bunuri imobiliare în numele fiduciei sau al construcției juridice similare.

În cazul în care fiduciarii unei fiducii sau persoanele care dețin poziții echivalente într-o construcție juridică similară sunt stabiliți sau își au reședința în state membre diferite sau în cazul în care fiduciarul fiduciei sau persoana care deține o poziție echivalentă în construcția juridică similară se angajează în relații de afaceri multiple în numele fiduciei sau al construcției juridice similare în diferite state membre, un certificat de dovadă a înregistrării sau un extras al informațiilor privind beneficiarii reali păstrate într-un registru de unul dintre statele membre pot fi considerate suficiente pentru a considera îndeplinită obligația de înregistrare.”;

(d)

alineatul (4) se înlocuiește cu următorul text:

„(4)   Statele membre se asigură că informațiile privind beneficiarul real al unei fiducii sau al unei construcții juridice similare sunt accesibile în toate cazurile:

(a)

autorităților competente și unităților de informații financiare, fără nicio restricție;

(b)

entităților obligate, în cadrul aplicării măsurilor de precauție privind clientela, în conformitate cu capitolul II;

(c)

oricărei persoane fizice sau juridice care poate demonstra un interes legitim.

(d)

oricărei persoane fizice sau juridice care înaintează o cerere scrisă în ceea ce privește o fiducie sau o construcție juridică similară care deține o participație care asigură controlul în orice entitate corporativă sau altă entitate juridică, altele decât cele menționate la articolul 30 alineatul (1), în mod direct sau indirect, inclusiv prin acțiuni la purtător sau prin control exercitat prin alte mijloace.

Informațiile accesibile persoanelor fizice sau juridice menționate la literele (c) și (d) din primul paragraf constau din numele, luna și anul nașterii, țara de reședință și naționalitatea beneficiarului real, precum și natura și amploarea interesului generator de beneficii deținut.

Statele membre pot, în condiții care urmează să fie stabilite în dreptul intern, să prevadă accesul la informații suplimentare care să permită identificarea beneficiarului real. Informațiile suplimentare respective includ cel puțin data nașterii sau datele de contact, în conformitate cu normele de protecție a datelor. Statele membre pot permite accesul mai larg la informațiile păstrate în registru, în conformitate cu dreptul lor intern.

Autoritățile competente cărora li se acordă accesul la registrul central menționat la alineatul (3a) sunt autoritățile publice cu responsabilități în domeniul combaterii spălării banilor sau al finanțării terorismului, precum și autoritățile fiscale, autoritățile de supraveghere a entităților obligate și autoritățile care au funcția de investigare sau de urmărire penală a cazurilor de spălare a banilor, a infracțiunilor principale asociate și a cazurilor de finanțare a terorismului, precum și funcția de urmărire și de punere sub sechestru sau de înghețare și confiscare a activelor provenite din săvârșirea de infracțiuni.”;

(e)

se introduce următorul alineat:

„(4a)   Statele membre pot decide să permită accesul la informațiile păstrate în registrele lor naționale menționate la alineatul (3a), cu condiția înregistrării online și a plății unei taxe, care nu trebuie să depășească costurile administrative asociate punerii la dispoziție a informațiilor, inclusiv costurile de întreținere și dezvoltare a registrului.”;

(f)

alineatul (5) se înlocuiește cu următorul text:

„(5)   Statele membre solicită ca informațiile păstrate în registrul central menționat la alineatul (3a) să fie adecvate, corecte și actualizate și introduc mecanisme în acest sens. Astfel de mecanisme includ solicitarea ca entitățile obligate și, dacă este cazul și în măsura în care această cerință nu interferează nejustificat cu funcțiile lor, autoritățile competente să raporteze orice discrepanțe între informațiile privind beneficiarii reali disponibile în registrele centrale și informațiile privind beneficiarii reali pe care le dețin. În caz de discrepanțe raportate, statele membre se asigură că sunt luate măsurile corespunzătoare pentru a le soluționa în timp util și, dacă este cazul, că o mențiune specifică este inclusă între timp în registrul central.”;

(g)

alineatul (7) se înlocuiește cu următorul text:

„(7)   Statele membre se asigură că autoritățile competente și unitățile de informații financiare sunt în măsură să furnizeze informațiile menționate la alineatele (1) și (3) autorităților competente și unităților de informații financiare din alte state membre în timp util și în mod gratuit.”;

(h)

se introduce următorul alineat:

„(7a)   În circumstanțe excepționale care urmează să fie stabilite în dreptul intern, în cazul în care accesul menționat la alineatul (4) primul paragraf literele (b), (c) și (d) ar expune beneficiarul real riscului disproporționat, riscului de fraudă, de răpire, de șantaj, de extorcare, de hărțuire, de violență sau de intimidare sau în cazul în care beneficiarul real este un minor sau în stare de incapacitate juridică, statele membre pot prevedea o excepție de la acest acces pentru toate sau o parte din informațiile privind beneficiarul real, de la caz la caz. Statele membre se asigură că aceste excepții sunt acordate pe baza unei evaluări detaliate a caracterului excepțional al circumstanțelor. Dreptul la o cale de atac administrativă a deciziei de exceptare și la o cale de atac judiciară eficientă este garantat. Un stat membru care acordă excepții publică date statistice anuale privind numărul excepțiilor acordate și motivele declarate și raportează datele Comisiei.

Excepțiile acordate în temeiul primului paragraf nu se aplică instituțiilor de credit și instituțiilor financiare și nici entităților obligate menționate la articolul 2 alineatul (1) punctul 3 litera (b), care sunt funcționari publici.

În cazul în care un stat membru decide să instituie o excepție în conformitate cu primul paragraf, acesta nu restricționează accesul la informații al autorităților competente și al unităților de informații financiare.”;

(i)

alineatul (8) se elimină;

(j)

alineatul (9) se înlocuiește cu următorul text:

„(9)   Statele membre se asigură că registrele centrale menționate la alineatul (3a) din prezentul articol sunt interconectate prin intermediul platformei centrale europene instituite prin articolul 22 alineatul (1) din Directiva (UE) 2017/1132. Conectarea registrelor centrale ale statelor membre la platformă se face în conformitate cu specificațiile tehnice și cu procedurile stabilite de actele de punere în aplicare adoptate de Comisie în conformitate cu articolul 24 din Directiva (UE) 2017/1132 și cu articolul 31a din prezenta directivă.

Statele membre se asigură că informațiile menționate la alineatul (1) din prezentul articol sunt disponibile prin intermediul sistemului de interconectare a registrelor stabilit de articolul 22 alineatul (2) din Directiva (UE) 2017/1132, în conformitate cu dreptul intern al statelor membre prin care se pun în aplicare alineatele (4) și (5) din prezentul articol.

Statele membre iau măsurile necesare pentru a se asigura că doar informațiile menționate la alineatul (1) care sunt actualizate și corespund beneficiarului real efectiv sunt puse la dispoziție prin registrele lor naționale și prin sistemul de interconectare a registrelor, iar accesul la informațiile respective se face în conformitate cu normele privind protecția datelor.

Informațiile menționate la alineatul (1) sunt disponibile prin intermediul registrelor naționale și prin sistemul de interconectare a registrelor timp de minimum cinci ani și maximum 10 ani după ce motivele de înregistrare a informațiilor privind beneficiarul real astfel cum se menționează la alineatul (3a) au încetat să existe. Statele membre cooperează cu Comisia în scopul punerii în aplicare a diferitelor tipuri de acces în conformitate cu alineatele (4) și (4a).”;

(k)

se adaugă următorul alineat:

„(10)   Statele membre notifică Comisiei până la 10 iulie 2019 categoriile, descrierea caracteristicilor, numele și, după caz, temeiul juridic al fiduciilor și al construcțiilor juridice similare menționate la alineatul (1). Comisia publică lista consolidată a acestor fiducii și construcții juridice similare în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene până la 10 septembrie 2019.

Până la 26 iunie 2020, Comisia prezintă un raport Parlamentului European și Consiliului, în care se evaluează dacă toate fiduciile și construcțiile juridice similare astfel cum se menționează la alineatul (1) reglementate în conformitate cu dreptul statelor membre au fost identificate în mod corespunzător și au făcut obiectul obligațiilor astfel cum sunt stabilite în prezenta directivă. După caz, Comisia ia măsurile necesare care se impun pe baza concluziilor acestui raport.”

17.

Se introduce următorul articol:

„Articolul 31a

Acte de punere în aplicare

Atunci când este necesar, în plus față de actele de punere în aplicare adoptate de Comisie în conformitate cu articolul 24 din Directiva (UE) 2017/1132 și în conformitate cu articolele 30 și 31 din prezenta directivă, Comisia adoptă, prin intermediul unor acte de punere în aplicare, specificațiile tehnice și procedurile necesare pentru interconectarea registrelor centrale ale statelor membre astfel cum se menționează la articolul 30 alineatul (10) și la articolul 31 alineatul (9), în ceea ce privește:

(a)

specificațiile tehnice care definesc setul de date tehnice necesare pentru ca platforma să își execute funcțiile, precum și metoda de stocare, utilizare și protecție a unor astfel de date;

(b)

criteriile comune conform cărora informațiile privind beneficiarii reali sunt disponibile prin intermediul sistemului de interconectare a registrelor, în funcție de nivelul de acces acordat de statele membre;

(c)

detaliile tehnice referitoare la modul în care informațiile privind beneficiarii reali urmează să fie puse la dispoziție;

(d)

condițiile tehnice de disponibilitate a serviciilor furnizate de sistemul de interconectare a registrelor;

(e)

modalitățile tehnice privind modul de punere în aplicare a diferitelor tipuri de acces la informații privind beneficiarii reali pe baza articolului 30 alineatul (5) și articolul 31 alineatul (4);

(f)

modalitățile de plată în cazul în care accesul la informațiile privind beneficiarii reali este condiționat de achitarea unei taxe în conformitate cu articolul 30 alineatul (5a) și articolul 31 alineatul (4a), ținând seama de mecanismele de plată disponibile, cum ar fi tranzacțiile de plată la distanță.

Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 64a alineatul (2).

În actele sale de punere în aplicare, Comisia depune eforturi să reutilizeze tehnologii cu succes dovedit și practici curente. Comisia se asigură că sistemele dezvoltate nu ocazionează costuri peste ceea ce este absolut necesar pentru a pune în aplicare prezenta directivă. Actele de punere în aplicare ale Comisiei se caracterizează prin transparență și prin schimbul de experiență și informații între Comisie și statele membre.”

18.

La articolul 32 se adaugă următorul alineat:

„(9)   Fără a aduce atingere articolului 34 alineatul (2), în contextul funcțiilor sale, fiecare unitate de informații financiare este în măsură să solicite, să obțină și să utilizeze informații de la orice entitate obligată în scopul menționat la alineatul (1) din prezentul articol, chiar dacă nu a fost depus un raport prealabil în temeiul articolului 33 alineatul (1) litera (a) sau al articolului 34 alineatul (1).”

19.

Se introduce următorul articol:

„Articolul 32a

(1)   Statele membre instituie mecanisme centralizate automatizate, cum ar fi registrele centrale sau sistemele centrale electronice de extragere a datelor, care permit identificarea, în timp util, a tuturor persoanelor fizice sau juridice care dețin sau controlează conturi de plăți, și conturi bancare identificate prin IBAN, astfel cum sunt definite în Regulamentul (UE) nr. 260/2012 al Parlamentului European și al Consiliului (*7) și casete de valori deținute de o instituție de credit pe teritoriul lor. Statele membre informează Comisia cu privire la caracteristicile acestor mecanisme naționale.

(2)   Statele membre se asigură că informațiile păstrate în mecanismele centralizate menționate la alineatul (1) din prezentul articol sunt direct accesibile, fără întârziere și fără a fi filtrate, unităților naționale de informații financiare. Informațiile sunt, de asemenea, accesibile autorităților competente naționale pentru îndeplinirea obligațiilor care le revin acestora în temeiul prezentei directive. Statele membre se asigură că orice unitate de informații financiare este în măsură să furnizeze în timp util informațiile păstrate în mecanismele centralizate menționate la alineatul (1) din prezentul articol oricărei alte unități de informații financiare, în conformitate cu articolul 53.

(3)   Următoarele informații trebuie să fie accesibile și să poată fi căutate prin intermediul mecanismelor centralizate menționate la alineatul (1):

—   pentru titularul de cont-client și orice persoană care pretinde că acționează în numele clientului: numele, însoțit fie de celelalte date de identificare obligatorii în temeiul dispozițiilor naționale care transpun articolul 13 alineatul (1) litera (a), fie de un număr unic de identificare;

—   pentru beneficiarul real al titularului de cont-client: numele, însoțit fie de celelalte date de identificare obligatorii în temeiul dispozițiilor naționale care transpun articolul 13 alineatul (1) litera (b), fie de un număr unic de identificare;

—   pentru contul bancar sau de plăți: numărul IBAN și data deschiderii și închiderii contului;

—   pentru casetele de valori: numele concesionarului, însoțit de celelalte date de identificare obligatorii în temeiul dispozițiilor naționale care transpun articolul 13 alineatul (1) sau de un număr unic de identificare și durata perioadei de concesionare.

(4)   Statele membre pot dispune ca și alte informații considerate esențiale pentru unitățile de informații financiare și autoritățile competente în îndeplinirea obligațiilor care le revin în temeiul prezentei directive să fie accesibile și să poată fi căutate prin intermediul mecanismelor centralizate.

(5)   Până la 26 iunie 2020, Comisia prezintă Parlamentului European și Consiliului un raport în care evaluează condițiile, specificațiile tehnice și procedurile pentru asigurarea unei interconectări sigure și eficiente a mecanismelor centralizate automatizate. După caz, raportul respectiv este însoțit de o propunere legislativă.

(*7)  Regulamentul (UE) nr. 260/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 14 martie 2012 de stabilire a cerințelor tehnice și comerciale aplicabile operațiunilor de transfer de credit și de debitare directă în euro și de modificare a Regulamentului (CE) nr. 924/2009 (JO L 94, 30.3.2012, p. 22).”"

20.

Se introduce următorul articol:

„Articolul 32b

(1)   Statele membre asigură unităților de informații financiare și autorităților competente accesul la informații care permit identificarea, în timp util, a oricărei persoane fizice sau juridice care deține bunuri imobile, inclusiv prin intermediul unor registre sau sisteme electronice de extragere a datelor, în cazul în care astfel de registre sau sisteme sunt disponibile.

(2)   Până la 31 decembrie 2020, Comisia prezintă un raport Parlamentului European și Consiliului în care evaluează necesitatea și proporționalitatea armonizării informațiilor conținute în registre și măsura în care este necesară interconectarea registrelor respective. După caz, raportul respectiv este însoțit de o propunere legislativă.”

21.

La articolul 33 alineatul (1), litera (b) se înlocuiește cu următorul text:

„(b)

furnizarea către unitatea de informații financiare, în mod direct, la cererea acesteia, a tuturor informațiilor necesare.”

22.

La articolul 34 se adaugă următorul alineat:

„(3)   Organismele de autoreglementare desemnate de statele membre publică un raport anual care conține informații privind:

(a)

măsurile adoptate în temeiul articolelor 58, 59 și 60;

(b)

numărul de raportări primite cu privire la încălcări, astfel cum sunt menționate la articolul 61, dacă este cazul;

(c)

numărul de raportări primite de către organismul de autoreglementare, astfel cum sunt menționate la alineatul (1) și numărul de raportări transmise de organismul de autoreglementare către unitatea de informații financiare, dacă este cazul;

(d)

dacă este cazul, numărul și descrierea măsurilor întreprinse în temeiul articolelor 47 și 48 pentru monitorizarea respectării de către entitățile obligate a obligațiilor care le revin în temeiul:

(i)

articolelor 10-24 (măsuri de precauție privind clientela);

(ii)

articolelor 33, 34 și 35 (raportarea tranzacțiilor suspecte);

(iii)

articolului 40 (păstrarea evidențelor); și

(iv)

articolelor 45 și 46 (controale interne).”

23.

Articolul 38 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 38

(1)   Statele membre se asigură că persoanele, inclusiv angajații și reprezentanții entității obligate care raportează, fie la nivel intern, fie către unitatea de informații financiare, suspiciuni de spălare a banilor sau de finanțare a terorismului sunt protejate din punct de vedere juridic față de expunerea la amenințări, la represalii sau la acțiuni ostile, în special la acțiuni nefavorabile sau discriminatorii la locul de muncă.

(2)   Statele membre se asigură că persoanele fizice care sunt expuse la amenințări, la represalii sau la acțiuni ostile, sau la acțiuni nefavorabile sau discriminatorii la locul de muncă pentru raportarea suspiciunilor de spălare a banilor sau de finanțare a terorismului, fie la nivel intern, fie către unitatea de informații financiare, au dreptul să înainteze o plângere autorităților competente respective, în condiții de siguranță. Fără a aduce atingere confidențialității informațiilor culese de unitatea de informații financiare, statele membre se asigură, de asemenea, că respectivele persoane au dreptul la o cale de atac eficientă în vederea apărării drepturilor lor în temeiul prezentului alineat.”

24.

La articolul 39, alineatul (3) se înlocuiește cu următorul text:

„(3)   Interdicția prevăzută la alineatul (1) din prezentul articol nu împiedică divulgarea între instituțiile de credit și instituțiile financiare din statele membre, cu condiția ca acestea să aparțină aceluiași grup, sau între respectivele entități și sucursalele și filialele deținute în proporție majoritară ale acestora stabilite în țări terțe, cu condiția ca respectivele sucursale și filiale deținute în proporție majoritară să respecte pe deplin politicile și procedurile la nivel de grup, inclusiv procedurile privind schimbul de informații în cadrul grupului, în conformitate cu articolul 45, și ca politicile și procedurile la nivel de grup să respecte cerințele prevăzute în prezenta directivă.”

25.

La articolul 40, alineatul (1) se modifică după cum urmează:

(a)

litera (a) se înlocuiește cu următorul text:

„(a)

în cazul precauției privind clientela, o copie a documentelor și a informațiilor necesare pentru respectarea cerințelor de precauție privind clientela stabilite în capitolul II, inclusiv, dacă sunt disponibile, informațiile obținute prin mijloacele de identificare electronică, servicii de încredere relevante prevăzute în Regulamentul (UE) nr. 910/2014, sau orice alt proces de identificare sigur, la distanță sau electronic, reglementat, recunoscut, aprobat sau acceptat de autoritățile naționale relevante, pe o perioadă de cinci ani de la încetarea relației de afaceri cu clientul lor sau de la data unei tranzacții ocazionale;”

(b)

se adaugă următorul paragraf:

„Perioada de păstrare menționată la prezentul alineat, inclusiv faptul că perioada de păstrare suplimentară nu depășește cinci ani suplimentari, se aplică, de asemenea, în cazul datelor accesibile prin mecanismele centralizate menționate la articolul 32a.”

26.

Articolul 43 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 43

Prelucrarea datelor cu caracter personal pe baza prezentei directive în scopul prevenirii spălării banilor și a finanțării terorismului astfel cum este menționat la articolul 1 este considerată a constitui o chestiune de interes public în temeiul Regulamentului (UE) 2016/679 al Parlamentului European și al Consiliului (*8).

(*8)  Regulamentul (UE) 2016/679 al Parlamentului European și al Consiliului din 27 aprilie 2016 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date și de abrogare a Directivei 95/46/CE (Regulamentul general privind protecția datelor) (JO L 119, 4.5.2016, p. 1).”"

27.

Articolul 44 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 44

(1)   Statele membre se asigură că, în scopul de a contribui la pregătirea evaluării riscului în temeiul articolului 7, sunt în măsură să revizuiască eficacitatea sistemelor lor de combatere a spălării banilor și a finanțării terorismului prin menținerea unor statistici complete în chestiuni relevante pentru eficacitatea sistemelor respective.

(2)   Statisticile menționate la alineatul (1) includ:

(a)

date de măsurare a dimensiunii și a importanței diferitelor sectoare care intră în domeniul de aplicare al prezentei directive, inclusiv numărul persoanelor fizice și al entităților, precum și importanța economică a fiecărui sector;

(b)

date de măsurare a fazelor de raportare, de investigare și judiciare ale regimului național de combatere a spălării banilor și a finanțării terorismului, inclusiv numărul de rapoarte privind tranzacții suspecte înaintate către unitatea de informații financiare, acțiunile întreprinse ca urmare a rapoartelor respective și, anual, numărul de cazuri investigate, numărul de persoane urmărite penal, numărul de persoane condamnate pentru infracțiuni de spălare a banilor sau de finanțare a terorismului, tipul de infracțiuni principale, în cazul în care aceste informații sunt disponibile, precum și valoarea în euro a bunurilor care au fost înghețate, sechestrate sau confiscate;

(c)

dacă sunt disponibile, date care indică numărul și procentajul de rapoarte ce au ca urmare o investigație suplimentară, împreună cu raportul anual către entitățile obligate în care sunt detaliate utilitatea și urmările rapoartelor pe care le-au prezentat;

(d)

date privind numărul de cereri transfrontaliere de informații care au fost efectuate, primite, respinse sau parțial sau complet soluționate de către unitatea de informații financiare, defalcate în funcție de țara parteneră;

(e)

resurse umane alocate autorităților competente responsabile cu supravegherea combaterii spălării banilor și a finanțării terorismului, precum și resursele umane alocate către unitatea de informații financiare pentru a îndeplini sarcinile prevăzute la articolul 32;

(f)

numărul de acțiuni de supraveghere in situ și ex situ, numărul de încălcări identificate pe baza acțiunilor de supraveghere și sancțiuni sau măsuri administrative aplicate de autoritățile de supraveghere.

(3)   Statele membre asigură publicarea unei versiuni consolidate a statisticilor în fiecare an.

(4)   Statele membre transmit anual Comisiei statisticile menționate la alineatul (2). Comisia publică un raport anual în care rezumă și explică statisticile menționate la alineatul (2), disponibil pe site-ul său de internet.”

28.

La articolul 45, alineatul (4) se înlocuiește cu următorul text:

„(4)   Statele membre și AES se informează reciproc cu privire la cazurile în care dreptul unei țări terțe nu permite punerea în aplicare a politicilor și procedurilor cerute de alineatul (1). În astfel de cazuri, pot fi întreprinse acțiuni coordonate în vederea identificării unei soluții. Pentru identificarea țărilor terțe care nu permit punerea în aplicare a politicilor și procedurilor cerute de alineatul (1), statele membre și autoritățile europene de supraveghere țin seama de eventualele constrângeri juridice care ar putea împiedica buna funcționare a acestor politici și proceduri, inclusiv dispozițiile de confidențialitate, de protecția datelor, precum și alte constrângeri ce limitează schimbul de informații care pot fi relevante în acest scop.”

29.

La articolul 47, alineatul (1) se înlocuiește cu următorul text:

„(1)   Statele membre se asigură că furnizorii de servicii de schimb între monede virtuale și monede fiduciare și furnizorii de portofele digitale sunt înregistrați, iar casele de schimb valutar și de încasare a cecurilor de călătorie și furnizorii de servicii pentru fiducii sau pentru societăți sunt autorizați sau înregistrați, precum și că furnizorii de servicii de jocuri de noroc sunt reglementați.”

30.

Articolul 48 se modifică după cum urmează:

(a)

se introduce următorul alineat:

„(1a)   Pentru a facilita și a promova cooperarea eficientă și, în special, schimbul de informații, statele membre comunică Comisiei lista autorităților competente pentru entitățile obligate enumerate la articolul 2 alineatul (1), inclusiv datele de contact ale acestora. Statele membre se asigură că informațiile furnizate Comisiei rămân actuale.

Comisia publică un registru al acestor autorități și datele lor de contact pe site-ul său. În cadrul sferei lor de competență, autoritățile din registru servesc drept punct de contact pentru autoritățile competente omoloage din alte state membre. Autoritățile de supraveghere financiară din statele membre servesc, de asemenea, drept punct de contact pentru AES.

Pentru a asigura punerea în aplicare adecvată a prezentei directive, statele membre se asigură că toate entitățile obligate sunt supuse unei supravegheri adecvate, inclusiv competențele de a efectua o supraveghere in situ și ex situ, și iau măsuri administrative adecvate și proporționale pentru remedierea situației în caz de nerespectări.”;

(b)

alineatul (2) se înlocuiește cu următorul text:

„(2)   Statele membre se asigură că autoritățile competente dispun atât de competențe adecvate, inclusiv de competența de a impune prezentarea oricăror informații relevante pentru monitorizarea conformității și de a efectua verificări, cât și de resurse financiare, umane și tehnice adecvate pentru îndeplinirea funcțiilor lor. Statele membre se asigură că personalul autorităților respective prezintă un grad înalt de integritate și este calificat în mod corespunzător și menține standarde profesionale înalte, inclusiv în materie de confidențialitate, de protecție a datelor și de conflicte de interes.”;

(c)

alineatul (4) se înlocuiește cu următorul text:

„(4)   Statele membre se asigură că autoritățile competente din statul membru în care entitatea obligată operează unități supraveghează respectarea de către aceste unități a dispozițiilor de drept intern ale statului membru respectiv care transpun prezenta directivă.

În cazul instituțiilor de credit și instituțiilor financiare care fac parte dintr-un grup, statele membre se asigură că, în scopurile prevăzute la primul paragraf, autoritățile competente din statul membru în care o societate-mamă își are sediul cooperează cu autoritățile competente din statele membre în care își au sediul unități ce fac parte din grup.

În cazul unităților menționate la articolul 45 alineatul (9), supravegherea astfel cum se menționează în primul paragraf din prezentul alineat poate include luarea de măsuri adecvate și proporționale pentru a aborda deficiențele grave care necesită soluții imediate. Aceste măsuri sunt temporare și încetează în momentul abordării deficiențelor identificate, inclusiv cu sprijinul sau cu cooperarea autorităților competente din statul membru de origine a entității obligate, în conformitate cu articolul 45 alineatul (2).”;

(d)

la alineatul (5) se adaugă următorul paragraf:

„În cazul instituțiilor de credit și instituțiilor financiare care fac parte dintr-un grup, statele membre se asigură că autoritățile competente din statul membru în care o societate-mamă își are sediul supraveghează punerea în aplicare eficientă a politicilor și a procedurilor grupului menționate la articolul 45 alineatul (1). În acest scop, statele membre se asigură că autoritățile competente din statul membru în care instituțiile de credit și instituțiile financiare care fac parte din grup sunt stabilite cooperează cu autoritățile competente din statul membru în care este stabilită societatea-mamă.”

31.

Articolul 49 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 49

Statele membre se asigură că factorii de decizie, unitățile de informații financiare, autoritățile de supraveghere și alte autorități competente implicate în combaterea spălării banilor și a finanțării terorismului, precum și autoritățile fiscale și autoritățile de aplicare a legii atunci când acționează în domeniul de aplicare al prezentei directive dispun de mecanisme eficace care le permit să coopereze și să se coordoneze la nivel național în ceea ce privește elaborarea și punerea în aplicare a politicilor și a activităților de combatere a spălării banilor și a finanțării terorismului, inclusiv în vederea îndeplinirii obligației care le revine în temeiul articolului 7.”

32.

În capitolul VI secțiunea 3, se introduce următoarea subsecțiune:

Subsecțiunea IIa

Cooperarea dintre autoritățile competente din statele membre

Articolul 50a

Statele membre nu interzic sau nu pun condiții nerezonabile ori care sunt restrictive în mod nejustificat în ceea ce privește schimbul de informații sau acordarea de asistență între autoritățile competente în sensul prezentei directive. În special, statele membre se asigură că autoritățile competente nu refuză o cerere de asistență pe motiv că:

(a)

se consideră că cererea implică și aspecte fiscale;

(b)

dreptul intern impune entităților obligate să păstreze secretul sau confidențialitatea, cu excepția acelor cazuri în care informațiile relevante solicitate sunt protejate prin privilegiul juridic sau în care se aplică obligația legală de păstrare a secretului profesional, astfel cum se prevede la articolul 34 alineatul (2);

(c)

există o anchetă, o investigație sau o procedură în curs de desfășurare în statul membru căruia i s-au solicitat informațiile, cu excepția cazului în care asistența ar împiedica ancheta, investigația sau procedura în cauză;

(d)

natura sau statutul autorității competente solicitante omoloage este diferit de cel al autorității competente căreia i se adresează solicitarea.”

33.

Articolul 53 se modifică după cum urmează:

(a)

la alineatul (1), primul paragraf se înlocuiește cu următorul text:

„(1)   Statele membre se asigură că unitățile de informații financiare fac schimb, spontan sau la cerere, de orice informații care pot fi relevante pentru prelucrarea sau analizarea de către acestea a unor informații legate de spălarea banilor sau de finanțarea terorismului și de persoanele fizice sau juridice implicate, indiferent de tipul infracțiunilor principale asociate și chiar dacă tipul infracțiunilor principale asociate nu este identificat în momentul schimbului.”;

(b)

la alineatul (2) al doilea paragraf, a doua teză se înlocuiește cu următorul text:

„Respectiva unitate de informații financiare obține informațiile în conformitate cu articolul 33 alineatul (1) și transferă răspunsurile cu promptitudine.”

34.

La articolul 54 se adaugă următorul paragraf:

„Statele membre se asigură că unitățile de informații financiare desemnează cel puțin o persoană de contact, responsabilă pentru primirea solicitărilor de informații din partea unităților de informații financiare din alte state membre.”

35.

La articolul 55, alineatul (2) se înlocuiește cu următorul text:

„(2)   Statele membre se asigură că aprobarea prealabilă a unității de informații financiare căreia i s-a solicitat să comunice informațiile către autoritățile competente este acordată cu promptitudine și în cea mai mare măsură posibilă, indiferent de tipul infracțiunilor principale asociate. Unitatea de informații financiare căreia i s-a adresat solicitarea nu refuză să își dea aprobarea pentru o astfel de comunicare, decât dacă aceasta ar depăși domeniul de aplicare al dispozițiilor care i se aplică în materie de combatere a spălării banilor și a finanțării terorismului, sau dacă ar putea afecta o investigație sau dacă nu ar fi, în orice alt mod, în conformitate cu principiile fundamentale de drept intern ale statului membru respectiv. Orice astfel de refuz de a-și da aprobarea este explicat în mod corespunzător. Excepțiile sunt prevăzute într-un mod care previne atât abuzul, cât și limitările nejustificate ale comunicării informațiilor între autoritățile competente.”

36.

Articolul 57 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 57

Diferențele dintre definițiile din dreptul intern ale infracțiunilor principale astfel cum se menționează la articolul 3 punctul 4 nu afectează capacitatea unităților de informații financiare de a oferi asistență altei unități de informații financiare și nu limitează schimbul, comunicarea și utilizarea informațiilor în temeiul articolelor 53, 54 și 55.”

37.

În capitolul VI secțiunea 3, se introduce următoarea subsecțiune:

Subsecțiunea IIIa

Cooperarea dintre autoritățile competente care supraveghează instituțiile de credit și instituțiile financiare și alte autorități aflate sub obligația secretului profesional

Articolul 57a

(1)   Statele membre solicită ca toate persoanele care lucrează sau au lucrat pentru autoritățile competente care supraveghează instituțiile de credit și instituțiile financiare în vederea respectării prezentei directive, precum și auditorii sau experții care acționează în numele autorităților competente respective să fie obligate să respecte secretul profesional.

Fără a aduce atingere cazurilor care intră sub incidența dreptului penal, informațiile confidențiale pe care persoanele menționate la primul paragraf le obțin în cursul îndeplinirii atribuțiilor lor în temeiul prezentei directive pot fi divulgate numai sub formă de rezumat sau în formă agregată, astfel încât să nu se poată identifica instituțiile de credit și instituțiile financiare individuale.

(2)   Alineatul (1) nu împiedică schimbul de informații între:

(a)

autoritățile competente care supraveghează instituțiile de credit și instituțiile financiare dintr-un stat membru în conformitate cu prezenta directivă sau cu alte acte legislative referitoare la supravegherea instituțiilor de credit și a instituțiilor financiare;

(b)

autoritățile competente care supraveghează instituțiile de credit și instituțiile financiare în diferite state membre în conformitate cu prezenta directivă sau cu alte acte legislative referitoare la supravegherea instituțiilor de credit și a instituțiilor financiare, inclusiv BCE acționând în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 1024/2013 al Consiliului (*9). Schimbul de informații este supus condițiilor privind secretul profesional menționate la alineatul (1).

Până la 10 ianuarie 2019, autoritățile competente care supraveghează instituțiile de credit și instituțiile financiare în conformitate cu prezenta directivă și BCE, acționând în temeiul articolului 27 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 1024/2013 și al articolului 56 primul paragraf litera (g) din Directiva 2013/36/UE a Parlamentului European și a Consiliului (*10), încheie, cu sprijinul AES, un acord privind modalitățile practice pentru schimbul de informații.

(3)   Autoritățile competente care supraveghează instituțiile de credit și instituțiile financiare care primesc informațiile confidențiale menționate la alineatul (1) folosesc aceste informații numai în următoarele scopuri:

(a)

pentru îndeplinirea atribuțiilor lor în temeiul prezentei directive sau al altor acte legislative în domeniul combaterii spălării banilor și a finanțării terorismului, al reglementării prudențiale și al supravegherii instituțiilor de credit și a instituțiilor financiare, inclusiv pentru aplicarea de sancțiuni;

(b)

într-o cale de atac împotriva unei decizii a autorității competente care supraveghează instituțiile de credit și instituțiile financiare, inclusiv acțiuni în justiție;

(c)

în acțiunile în justiție inițiate în temeiul unor dispoziții speciale prevăzute de dreptul Uniunii adoptat în domeniul prezentei directive sau în domeniul reglementării prudențiale și supravegherii instituțiilor de credit și a instituțiilor financiare.

(4)   Statele membre se asigură că autoritățile competente care supraveghează instituțiile de credit și instituțiile financiare cooperează între ele în sensul prezentei directive, în cea mai mare măsură posibilă, indiferent de natura sau de statutul lor. Această cooperare include, de asemenea, posibilitatea de a desfășura anchete în numele unei autorități competente solicitante, în cadrul competențelor autorității competente căreia i se adresează solicitarea, precum și schimbul ulterior al informațiilor obținute în urma anchetelor respective.

(5)   Statele membre pot autoriza autoritățile competente naționale care supraveghează instituțiile de credit și instituțiile financiare să încheie acorduri de cooperare care prevăd colaborarea și schimburile de informații confidențiale cu autoritățile competente din țările terțe care sunt omoloage ale respectivelor autorități competente naționale. Acordurile de cooperare respective sunt încheiate pe bază de reciprocitate și doar cu condiția ca informațiile dezvăluite să fie supuse unei garantări a respectării secretului profesional cel puțin echivalente cu cele menționate la alineatul (1). Informațiile confidențiale transmise în temeiul acordurilor de cooperare respective sunt utilizate în scopul îndeplinirii sarcinii de supraveghere de către autoritățile în cauză.

În cazul în care informațiile transmise provin dintr-un alt stat membru, acestea pot fi divulgate doar cu acordul explicit al autorității competente care le-a transmis și, după caz, numai în scopurile pentru care autoritatea respectivă și-a dat acordul.

Articolul 57b

(1)   În pofida articolului 57a alineatele (1) și (3) și fără a aduce atingere articolului 34 alineatul (2), statele membre pot autoriza schimbul de informații între autoritățile competente, în același stat membru sau în state membre diferite, între autoritățile competente și autoritățile care au sarcina de a supraveghea entități din sectorul financiar și persoane fizice sau juridice care acționează pentru îndeplinirea activităților lor profesionale astfel cum se menționează la articolul 2 alineatul (1) punctul 3 și autoritățile responsabile prin lege de supravegherea piețelor financiare în exercitarea funcțiilor lor de supraveghere.

În toate cazurile, informațiile primite fac obiectul cerințelor privind secretul profesional cel puțin echivalente cu cele menționate la articolul 57a alineatul (1).

(2)   În pofida articolului 57a alineatele (1) și (3), statele membre pot autoriza, în temeiul dispozițiilor din dreptul intern, divulgarea anumitor informații altor autorități naționale responsabile prin lege de supravegherea piețelor financiare sau cu atribuții în domeniul combaterii sau investigării spălării banilor, a infracțiunilor principale asociate sau a finanțării terorismului.

Cu toate acestea, informațiile confidențiale transmise în conformitate cu prezentul alineat sunt utilizate exclusiv în scopul îndeplinirii atribuțiilor legale ale autorităților în cauză. Persoanele care au acces la astfel de informații sunt supuse cerințelor privind secretul profesional, cel puțin echivalente cu cele menționate la articolul 57a alineatul (1).

(3)   Statele membre pot autoriza divulgarea anumitor informații referitoare la supravegherea instituțiilor de credit în ceea ce privește respectarea prezentei directive către comisiile parlamentare de anchetă, curțile de conturi și alte entități cu atribuții de anchetă din statul membru respectiv, în următoarele condiții:

(a)

entitățile au un mandat precis, în temeiul dreptului intern, de a investiga sau examina acțiunile autorităților responsabile cu supravegherea instituțiilor de credit respective sau cu legislația privind supravegherea respectivă;

(b)

informațiile sunt strict necesare pentru îndeplinirea mandatului menționat la litera (a);

(c)

persoanele care au acces la informații sunt supuse cerințelor privind secretul profesional prevăzute de dreptul intern, cel puțin echivalente cu cele menționate la articolul 57a alineatul (1);

(d)

în cazul în care informațiile provin dintr-un alt stat membru, acestea nu sunt divulgate fără acordul explicit al autorităților competente care le-au transmis și exclusiv în scopurile pentru care autoritățile respective și-au dat acordul.

(*9)  Regulamentul (UE) nr. 1024/2013 al Consiliului din 15 octombrie 2013 de conferire a unor atribuții specifice Băncii Centrale Europene în ceea ce privește politicile legate de supravegherea prudențială a instituțiilor de credit (JO L 287, 29.10.2013, p. 63)."

(*10)  Directiva 2013/36/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 iunie 2013 cu privire la accesul la activitatea instituțiilor de credit și supravegherea prudențială a instituțiilor de credit și a firmelor de investiții, de modificare a Directivei 2002/87/CE și de abrogare a Directivelor 2006/48/CE și 2006/49/CE (JO L 176, 27.6.2013, p. 338).”"

38.

La articolul 58 alineatul (2) se adaugă următorul paragraf:

„Statele membre se asigură că, în cazul în care autoritățile lor competente identifică încălcări care fac obiectul sancțiunilor penale, acestea informează autoritățile de aplicare a legii în timp util.”

39.

Articolul 61 se modifică după cum urmează:

(a)

alineatul (1) se înlocuiește cu următorul text:

„(1)   Statele membre se asigură că autoritățile competente și, după caz, organismele de autoreglementare instituie mecanisme eficace și sigure prin care să încurajeze să li se raporteze încălcările potențiale sau efective ale dispozițiilor naționale de transpunere a prezentei directive.

În acest scop, acestea furnizează persoanelor unul sau mai multe canale de comunicare sigure pentru raportarea menționată la primul paragraf. Aceste canale asigură faptul că identitatea persoanelor care oferă informații este cunoscută numai autorităților competente și, după caz, organismelor de autoreglementare.”;

(b)

la alineatul (3) se adaugă următoarele paragrafe:

„Statele membre se asigură că persoanele, inclusiv angajații și reprezentanții entității obligate care raportează, fie la nivel intern, fie către unitatea de informații financiare, suspiciuni de spălare a banilor sau de finanțare a terorismului sunt protejate din punct de vedere juridic față de expunerea la amenințări, la represiuni sau la acțiuni ostile, și în special la acțiuni nefavorabile sau discriminatorii la locul de muncă.

Statele membre se asigură că persoanele fizice care sunt expuse la amenințări, la acțiuni ostile, sau la acțiuni nefavorabile sau discriminatorii la locul de muncă pentru raportarea suspiciunilor de spălare a banilor sau de finanțare a terorismului, fie la nivel intern, fie către unitatea de informații financiare, au dreptul să înainteze o plângere autorităților competente respective, în condiții de siguranță. Fără a aduce atingere confidențialității informațiilor culese de unitatea de informații financiare, statele membre se asigură, de asemenea, că respectivele persoane au dreptul la o cale de atac eficientă în vederea apărării drepturilor lor în temeiul prezentului alineat.”

40.

Se introduce următorul articol:

„Articolul 64a

(1)   Comisia este asistată de Comitetul pentru prevenirea spălării banilor și a finanțării terorismului (denumit în continuare „comitetul”), astfel cum se menționează la articolul 23 din Regulamentul (UE) 2015/847 al Parlamentului European și al Consiliului (*11). Respectivul comitet reprezintă un comitet în înțelesul Regulamentului (UE) nr. 182/2011 (*12).

(2)   În cazul în care se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolul 5 din Regulamentul (UE) nr. 182/2011.

(*11)  Regulamentul (UE) 2015/847 al Parlamentului European și al Consiliului din 20 mai 2015 privind informațiile care însoțesc transferurile de fonduri și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1781/2006 (JO L 141, 5.6.2015, p. 1)."

(*12)  Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 februarie 2011 de stabilire a normelor și principiilor generale privind mecanismele de control de către statele membre al exercitării competențelor de executare de către Comisie (JO L 55, 28.2.2011, p. 13).”"

41.

Articolul 65 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 65

(1)   Până la 11 ianuarie 2022 și la fiecare trei ani după această dată, Comisia întocmește un raport privind aplicarea prezentei directive și îl prezintă Parlamentului European și Consiliului.

Raportul cuprinde, în special:

(a)

o prezentare privind măsurile specifice adoptate și mecanismele instituite la nivelul Uniunii și al statelor membre pentru a preveni și a trata problemele emergente și noile evoluții care prezintă o amenințare la adresa sistemului financiar al Uniunii;

(b)

acțiunile subsecvente întreprinse la nivelul Uniunii și al statelor membre pe baza unor aspecte problematice ce le-au fost aduse la cunoștință, inclusiv plângerile referitoare la dreptul intern care obstrucționează competențele de supraveghere și de investigare ale autorităților competente și ale organismelor de autoreglementare;

(c)

o prezentare privind disponibilitatea informațiilor relevante pentru autoritățile competente și unitățile de informații financiare din statele membre, pentru prevenirea utilizării sistemului financiar în scopul spălării banilor și al finanțării terorismului;

(d)

o prezentare privind cooperarea internațională și schimbul de informații între autoritățile competente și unitățile de informații financiare;

(e)

o prezentare a acțiunilor Comisiei necesare pentru a verifica dacă statele membre iau măsuri în conformitate cu prezenta directivă și pentru a evalua problemele emergente și noile evoluții din statele membre;

(f)

o analiză a fezabilității măsurilor specifice și a mecanismelor la nivelul Uniunii și al statelor membre privind posibilitățile de a colecta și a accesa informațiile privind beneficiarii reali ai entităților corporative și ai altor entități juridice înregistrate în afara Uniunii și a proporționalității măsurilor menționate la articolul 20 litera (b);

(g)

o evaluare a modului în care drepturile fundamentale și principiile recunoscute de Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene au fost respectate.

Primul raport, care urmează să fie publicat până la 11 ianuarie 2022, este însoțit, dacă este necesar, de propuneri legislative corespunzătoare, inclusiv, atunci când este cazul, privind monedele virtuale, competențele de instituire și menținere a unei baze de date centrale în care să fie înregistrate identitățile utilizatorilor și adresele portofelelor accesibile unităților de informații financiare, precum și formularele de autodeclarare care să fie folosite de utilizatorii de monede virtuale și de îmbunătățire a cooperării între birourile de recuperare a activelor din statele membre și o aplicare în funcție de riscuri a măsurilor prevăzute de articolul 20 litera (b).

(2)   Până la 1 iunie 2019, Comisia evaluează cadrul pentru cooperarea cu țările terțe a unităților de informații financiare cu țările terțe și obstacolele și oportunitățile de a consolida cooperarea între unitățile de informații financiare din Uniune, inclusiv posibilitatea de a institui un mecanism de coordonare și de sprijin.

(3)   Comisia prezintă, după caz, un raport către Parlamentul European și Consiliu care să evalueze necesitatea și proporționalitatea reducerii procentajului pentru identificarea beneficiarilor reali ai entităților juridice în contextul oricărei recomandări emise în acest sens de către organizațiile internaționale și de organismele de standardizare cu competențe în domeniul prevenirii spălării banilor și al combaterii finanțării terorismului, ca rezultat al unei noi evaluări, și să prezinte o propunere legislativă, dacă este cazul.”

42.

La articolul 67, alineatul (1) se înlocuiește cu următorul text:

„(1)   Statele membre asigură intrarea în vigoare a actelor cu putere de lege și a actelor administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive până la 26 iunie 2017.

Statele membre aplică articolul 12 alineatul (3) începând cu 10 iulie 2020.

Statele membre instituie registrele menționate la articolul 30 până la 10 ianuarie 2020 și registrele menționate la articolul 31 până la 10 martie 2020, precum și mecanismele centralizate automatizate menționate la articolul 32a până la 10 septembrie 2020.

Comisia asigură, în cooperare cu statele membre, interconectarea registrelor menționate la articolele 30 și 31 până la 10 martie 2021.

Statele membre comunică de îndată Comisiei textul actelor menționate la prezentul alineat.

Atunci când statele membre adoptă aceste acte, acestea conțin o trimitere la prezenta directivă sau sunt însoțite de o asemenea trimitere la data publicării lor oficiale. Statele membre stabilesc modalitatea de efectuare a acestei trimiteri.”

43.

La anexa II punctul 3, partea introductivă se înlocuiește cu următorul text:

„3.

Factori de risc geografic – înregistrare, stabilire, reședință în:”.

44.

Anexa III se modifică după cum urmează:

(a)

la punctul 1 se adaugă următoarea literă:

„(g)

clientul este un resortisant al unei țări terțe care solicită drepturi de ședere sau cetățenie în statul membru în schimbul transferurilor de capital, al achiziționării de proprietăți sau de obligațiuni de stat sau al investițiilor în entități corporative în respectivul stat membru.”;

(b)

punctul 2 se modifică după cum urmează:

(i)

litera (c) se înlocuiește cu următorul text:

„(c)

relații de afaceri sau tranzacții la distanță, fără anumite măsuri de protecție, cum ar fi mijloacele de identificare electronică sau serviciile de încredere relevante definite în Regulamentul (UE) nr. 910/2014 sau orice alt proces de identificare sigur, la distanță sau electronice, reglementat, recunoscut, aprobat sau acceptat de autoritățile naționale relevante;”

(ii)

se adaugă următoarea literă:

„(f)

tranzacții cu petrol, arme, metale prețioase, produse din tutun, obiecte de artă și alte obiecte de importanță arheologică, istorică sau culturală, obiecte de cult sau obiecte rare cu valoare științifică, precum și fildeșul și speciile protejate.”

Articolul 2

Modificarea Directivei 2009/138/CE

La articolul 68 alineatul (1) litera (b) din Directiva 2009/138/CE se adaugă următorul punct:

„(iv)

autoritățile responsabile cu supravegherea entităților obligate enumerate la articolul 2 alineatul (1) punctele 1 și 2 din Directiva (UE) 2015/849 a Parlamentului European și a Consiliului (*13) pentru a asigura respectarea directivei menționate.

Articolul 3

Modificarea Directivei 2013/36/UE

La articolul 56 primul paragraf din Directiva 2013/36/UE se adaugă următoarea literă:

„(g)

autoritățile responsabile cu supravegherea entităților obligate enumerate la articolul 2 alineatul (1) punctele 1 și 2 din Directiva (UE) 2015/849 a Parlamentului European și a Consiliului (*14) pentru a asigura respectarea directivei respective.

Articolul 4

Transpunere

(1)   Statele membre asigură intrarea în vigoare a actelor cu putere de lege și a actelor administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive până la 10 ianuarie 2020. Statele membre comunică de îndată Comisiei textul actelor respective.

Atunci când statele membre adoptă aceste măsuri, acestea conțin o trimitere la prezenta directivă sau sunt însoțite de o asemenea trimitere la data publicării lor oficiale.

(2)   Comisiei îi sunt comunicate de către statele membre textele principalelor dispoziții de drept intern pe care le adoptă în domeniul reglementat de prezenta directivă.

Articolul 5

Intrare în vigoare

Prezenta directivă intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Articolul 6

Destinatari

Prezenta directivă se adresează statelor membre.

Adoptată la Strasbourg, 30 mai 2018.

Pentru Parlamentul European

Președintele

A. TAJANI

Pentru Consiliu

Președintele

L. PAVLOVA


(1)  JO C 459, 9.12.2016, p. 3.

(2)  JO C 34, 2.2.2017, p. 121.

(3)  Poziția Parlamentului European din 19 aprilie 2018 (nepublicată încă în Jurnalul Oficial) și Decizia Consiliului din 14 mai 2018.

(4)  Directiva (UE) 2015/849 a Parlamentului European și a Consiliului din 20 mai 2015 privind prevenirea utilizării sistemului financiar în scopul spălării banilor sau finanțării terorismului, de modificare a Regulamentului (UE) nr. 648/2012 al Parlamentului European și al Consiliului și de abrogare a Directivei 2005/60/CE a Parlamentului European și a Consiliului și a Directivei 2006/70/CE a Comisiei (JO L 141, 5.6.2015, p. 73).

(5)  Directiva 2009/110/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 septembrie 2009 privind accesul la activitate, desfășurarea și supravegherea prudențială a activității instituțiilor emitente de monedă electronică, de modificare a Directivelor 2005/60/CE și 2006/48/CE și de abrogare a Directivei 2000/46/CE (JO L 267, 10.10.2009, p. 7).

(6)  Directiva (UE) 2015/2366 a Parlamentului European și a Consiliului din 25 noiembrie 2015 privind serviciile de plată în cadrul pieței interne, de modificare a Directivelor 2002/65/CE, 2009/110/CE și 2013/36/UE și a Regulamentului (UE) nr. 1093/2010, și de abrogare a Directivei 2007/64/CE (JO L 337, 23.12.2015, p. 35).

(7)  Regulamentul (UE) nr. 910/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 23 iulie 2014 privind identificarea electronică și serviciile de încredere pentru tranzacțiile electronice pe piața internă și de abrogare a Directivei 1999/93/CE (JO L 257, 28.8.2014, p. 73).

(8)  Directiva (UE) 2017/1132 a Parlamentului European și a Consiliului din 14 iunie 2017 privind anumite aspecte ale dreptului societăților comerciale (JO L 169, 30.6.2017, p. 46).

(9)  Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 februarie 2011 de stabilire a normelor și principiilor generale privind mecanismele de control de către statele membre al exercitării competențelor de executare de către Comisie (JO L 55, 28.2.2011, p. 13).

(10)  Regulamentul (UE) 2016/679 al Parlamentului European și al Consiliului din 27 aprilie 2016 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date și de abrogare a Directivei 95/46/CE (Regulamentul general privind protecția datelor) (JO L 119, 4.5.2016, p. 1).

(11)  Directiva (UE) 2016/680 a Parlamentului European și a Consiliului din 27 aprilie 2016 privind protecția persoanelor fizice referitor la prelucrarea datelor cu caracter personal de către autoritățile competente în scopul prevenirii, depistării, investigării sau urmăririi penale a infracțiunilor sau al executării pedepselor și privind libera circulație a acestor date și de abrogare a Deciziei-cadru 2008/977/JAI a Consiliului (JO L 119, 4.5.2016, p. 89).

(12)  JO C 369, 17.12.2011, p. 14.

(13)  Regulamentul (CE) nr. 45/2001 al Parlamentului European și al Consiliului din 18 decembrie 2000 privind protecția persoanelor fizice cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal de către instituțiile și organele comunitare și privind libera circulație a acestor date (JO L 8, 12.1.2001, p. 1).

(14)  JO C 85, 18.3.2017, p. 3.


19.6.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 156/75


DIRECTIVA (UE) 2018/844 A PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI A CONSILIULUI

din 30 mai 2018

de modificare a Directivei 2010/31/UE privind performanța energetică a clădirilor și a Directivei 2012/27/UE privind eficiența energetică

(Text cu relevanță pentru SEE)

PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 194 alineatul (2),

având în vedere propunerea Comisiei Europene,

după transmiterea proiectului de act legislativ către parlamentele naționale,

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European (1),

având în vedere avizul Comitetului Regiunilor (2),

hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară (3),

întrucât:

(1)

Uniunea este dedicată dezvoltării unui sistem energetic sustenabil, competitiv, sigur și decarbonizat. Uniunea energetică și cadrul de politici privind clima și energia pentru 2030 stabilesc angajamente ambițioase ale Uniunii pentru a reduce și mai mult emisiile de gaze cu efect de seră, cu cel puțin 40 % până în 2030, față de 1990, pentru a crește cota consumului de energie din surse regenerabile, pentru a economisi energie în conformitate cu ambițiile existente la nivelul Uniunii, precum și pentru a spori securitatea, competitivitatea și sustenabilitatea energetice ale Europei.

(2)

Pentru a atinge obiectivele respective, reexaminarea din 2016 a actelor legislative ale Uniunii privind eficiența energetică combină o reevaluare a obiectivului de eficiență energetică al Uniunii pentru 2030, conform celor solicitate în concluziile Consiliului European din 2014, o reexaminare a dispozițiilor principale ale Directivei 2012/27/UE a Parlamentului European și a Consiliului (4) și ale Directivei 2010/31/UE a Parlamentului European și a Consiliului (5), împreună cu o consolidare a cadrului financiar, inclusiv a fondurilor structurale și de investiții europene (fondurile ESI) și a Fondului european pentru investiții strategice (FEIS), ceea ce va ameliora în cele din urmă condițiile financiare ale investițiilor în eficiența energetică de pe piață.

(3)

Directiva 2010/31/UE a impus Comisiei să efectueze o reexaminare până la 1 ianuarie 2017, în lumina experienței acumulate și a progreselor înregistrate pe parcursul aplicării respectivei directive și, dacă este necesar, să prezinte propuneri.

(4)

Pentru a pregăti reexaminarea menționată, Comisia a luat o serie de măsuri în vederea adunării de dovezi privind modul în care a fost pusă în aplicare Directiva 2010/31/UE în statele membre, cu accent pe aspectele care funcționează și pe cele care pot fi îmbunătățite.

(5)

Rezultatul reexaminării și evaluarea impactului efectuată de Comisie au indicat faptul că sunt necesare o serie de modificări pentru a consolida dispozițiile actuale ale Directivei 2010/31/UE și pentru a simplifica anumite aspecte.

(6)

Uniunea se angajează în vederea dezvoltării unui sistem energetic sustenabil, competitiv, sigur și decarbonizat până în 2050. Pentru îndeplinirea respectivului obiectiv, statele membre și investitorii au nevoie de măsuri care să vizeze, până în 2050, îndeplinirea obiectivului pe termen lung privind emisiile de gaze cu efect de seră și decarbonizarea parcului imobiliar, care este responsabil pentru aproximativ 36 % din totalul emisiilor de CO2 din Uniune. Statele membre ar trebui să vizeze un echilibru eficient din punctul de vedere al costurilor între decarbonizarea aprovizionării cu energie și reducerea consumului final de energie. În acest scop, statele membre și investitorii au nevoie de o viziune clară care să le orienteze politicile și deciziile de investiții și care să includă etape și acțiuni naționale orientative în materie de eficiență energetică pentru atingerea obiectivelor pe termen scurt (2030), pe termen mediu (2040) și pe termen lung (2050). Având în vedere respectivele obiective și luând în considerare ambițiile globale ale Uniunii în materie de eficiență energetică, este esențial ca statele membre să precizeze rezultatul scontat al strategiilor lor de renovare pe termen lung și să monitorizeze evoluțiile prin stabilirea unor indicatori de progres la nivel intern, sub rezerva condițiilor și a evoluțiilor naționale.

(7)

Acordul de la Paris din 2015 privind schimbările climatice, rezultat în urma celei de a 21-a Conferințe a părților la Convenția-cadru a Organizației Națiunilor Unite asupra schimbărilor climatice (COP 21) stimulează eforturile Uniunii de decarbonizare a parcului său imobiliar. Având în vedere că aproape 50 % din consumul final de energie al Uniunii este utilizat pentru încălzire și răcire, din care 80 % este utilizat în clădiri, atingerea obiectivelor Uniunii în domeniul energiei și al climei este legată de eforturile Uniunii de a-și renova parcul imobiliar prin acordarea de prioritate eficienței energetice, prin exploatarea principiului „eficiența energetică pe primul loc”, precum și prin luarea în considerare a introducerii surselor regenerabile de energie.

(8)

Dispozițiile referitoare la strategiile de renovare pe termen lung prevăzute în Directiva 2012/27/UE ar trebui transferate în Directiva 2010/31/UE, unde se potrivesc mai bine. Statele membre ar trebui să poată să își utilizeze strategiile de renovare pe termen lung pentru a aborda protecția împotriva incendiilor și riscurile legate de activitatea seismică intensă care afectează renovările vizând eficiența energetică și durata de viață a clădirilor.

(9)

Pentru a avea un parc imobiliar cu un grad ridicat de eficiență energetică și decarbonizat și pentru a se asigura că strategiile de renovare pe termen lung generează progresele necesare transformării clădirilor existente în clădiri cu un consum de energie aproape egal cu zero, în special prin creșterea numărului de renovări aprofundate, statele membre ar trebui să elaboreze orientări clare și să prezinte acțiuni măsurabile și specifice, precum și să promoveze un acces egal la finanțare, inclusiv pentru segmentele cel mai puțin performante din parcul imobiliar național, pentru consumatorii aflați în situație de precaritate energetică, pentru locuințele sociale și pentru gospodăriile care se confruntă cu dilemele motivațiilor divergente, ținând totodată seama de aspectul accesibilității financiare. Pentru a sprijini în continuare îmbunătățirile necesare ale fondului locativ propriu, statele membre ar trebui să aibă în vedere introducerea sau aplicarea în continuare a unor cerințe care să impună un anumit nivel de performanță energetică al proprietăților de închiriat, în conformitate cu certificatele de performanță energetică.

(10)

În conformitate cu evaluarea impactului realizată de Comisie, ar fi nevoie de lucrări de renovare la o rată medie anuală de 3 % pentru a îndeplini obiectivele ambițioase ale Uniunii în materie de eficiență energetică într-un mod eficace din punct de vedere al costurilor. Ținând seama de faptul că fiecare creștere cu 1 % a economiei de energie reduce importurile de gaze cu 2,6 %, obiective ambițioase clare pentru renovarea parcului imobiliar existent sunt extrem de importante. Prin urmare, eforturile depuse pentru creșterea performanței energetice a clădirilor ar contribui în mod activ la independența energetică a Uniunii și, în plus, ar prezenta un potențial major pentru crearea de locuri de muncă în Uniune, în special în cadrul întreprinderilor mici și mijlocii. În acest context, statele membre ar trebui să ia în considerare necesitatea stabilirii unei legături clare între strategiile lor de renovare pe termen lung și inițiativele relevante pentru a promova dezvoltarea competențelor și educația în sectoarele construcțiilor și eficienței energetice.

(11)

Ar trebui să se țină seama de necesitatea atenuării sărăciei energetice, în conformitate cu criteriile definite de statele membre. În prezentarea în linii mari a acțiunilor naționale care contribuie la atenuarea sărăciei energetice în cadrul strategiilor lor de renovare, statele membre au dreptul de a stabili ceea ce consideră drept acțiuni relevante.

(12)

În strategiile lor de renovare pe termen lung și în planificarea acțiunilor și a măsurilor, statele membre ar putea utiliza concepte precum „praguri de declanșare”, și anume momente oportune în ciclul de viață al unei clădiri, de exemplu din perspectiva raportului cost-eficacitate sau a întreruperilor, pentru realizarea unor renovări vizând eficiența energetică.

(13)

Orientările Organizației Mondiale a Sănătății din 2009 prevăd faptul că, în ceea ce privește calitatea aerului interior, clădirile cu performanță mai bună oferă ocupanților lor niveluri de confort și de bunăstare mai mari și îmbunătățesc sănătatea. Punțile termice, izolația neadecvată și căile de circulație a aerului neplanificate pot genera temperaturi de suprafață sub punctul de rouă al aerului și umezeală. Prin urmare, este esențial să se asigure o izolație completă și omogenă a clădirii, inclusiv a balcoanelor, a ferestrelor, a acoperișurilor, a pereților, a ușilor și a podelelor, o atenție deosebită ar trebui să fie acordată prevenirii situațiilor în care temperatura de pe orice suprafață interioară a clădirii scade sub temperatura punctului de rouă.

(14)

Statele membre ar trebui să sprijine lucrările de îmbunătățire a performanței energetice a clădirilor existente care contribuie la crearea unui mediu ambiant interior sănătos, inclusiv prin eliminarea azbestului și a altor substanțe nocive, la împiedicarea înlăturării ilegale a substanțelor nocive, precum și la facilitarea respectării actelor legislative în vigoare, cum ar fi Directivele 2009/148/CE (6) și (UE) 2016/2284 (7) ale Parlamentului European și ale Consiliului.

(15)

Este important să se garanteze că măsurile de îmbunătățire a performanței energetice a clădirilor nu se concentrează exclusiv pe anvelopa clădirii, ci includ toate elementele și sistemele tehnice relevante ale unei clădiri, cum ar fi elementele pasive care participă la tehnicile pasive vizând reducerea necesarului de energie pentru încălzire sau răcire și a consumului de energie pentru iluminat și pentru ventilare, îmbunătățind, prin urmare, confortul termic și vizual.

(16)

Mecanismele și stimulentele financiare și mobilizarea instituțiilor financiare pentru renovările vizând eficiența energetică a clădirilor ar trebui să ocupe o poziție centrală în strategiile naționale de renovare pe termen lung și să fie promovate în mod activ de către statele membre. Astfel de măsuri ar trebui să includă încurajarea împrumuturilor ipotecare care sprijină eficiența energetică pentru renovări certificate în materie de eficiență energetică ale clădirilor, promovarea investițiilor pentru autoritățile publice într-un parc imobiliar eficient din punct de vedere energetic, de exemplu prin parteneriate public-privat sau prin contracte opționale vizând performanța energetică, reducerea riscului perceput al investițiilor, furnizarea unor instrumente de consiliere și de asistență accesibile și transparente, cum ar fi ghișeele unice care oferă servicii integrate de reabilitare energetică, precum și punerea în aplicare a altor măsuri și inițiative, cum ar fi cele menționate în inițiativa Comisiei intitulată „Finanțare inteligentă pentru clădiri inteligente”.

(17)

Soluțiile care implică natura, cum ar fi vegetația stradală bine proiectată, acoperișurile verzi și zidurile verzi care asigură clădirilor izolație și umbră, contribuie la reducerea cererii de energie, limitând necesitatea încălzirii și a răcirii și îmbunătățind performanța energetică a clădirilor.

(18)

Ar trebui să se încurajeze cercetarea și testarea de noi soluții pentru îmbunătățirea performanței energetice a clădirilor și a siturilor istorice, garantând, în același timp, protejarea și conservarea patrimoniului cultural.

(19)

În ceea ce privește clădirile noi și clădirile care fac obiectul unor renovări majore, statele membre ar trebui să încurajeze sistemele alternative de înaltă eficiență, dacă acest lucru este posibil din punct de vedere tehnic, funcțional și economic, abordând în același timp aspectele legate de condițiile care caracterizează un climat interior sănătos, de protecția împotriva incendiilor și de riscurile legate de activitatea seismică intensă, în conformitate cu reglementările naționale în materie de siguranță.

(20)

Pentru a îndeplini obiectivele politicii privind eficiența energetică a clădirilor, ar trebui îmbunătățită transparența certificatelor de performanță energetică, prin asigurarea stabilirii și a aplicării cu consecvență a tuturor parametrilor necesari pentru calcule, atât pentru certificare, cât și pentru cerințele minime de performanță energetică. Statele membre ar trebui să adopte măsurile adecvate pentru a se asigura, de exemplu, documentarea, în vederea certificării clădirilor și a verificării conformității, a performanțelor sistemelor tehnice ale clădirilor, cum ar fi pentru încălzirea spațiilor, climatizare sau încălzirea apei, care au fost instalate, înlocuite sau modernizate.

(21)

Ar trebui luată în considerare instalarea de dispozitive cu autoreglare în clădirile existente pentru reglarea separată a temperaturii în fiecare cameră sau, dacă este justificat, într-o zonă desemnată încălzită din unitatea de clădire, atunci când acest lucru este fezabil din punct de vedere economic, de exemplu atunci când costul este mai mic de 10 % din costurile totale ale generatoarelor de căldură înlocuite.

(22)

Inovația și noile tehnologii fac posibilă, de asemenea, sprijinirea de către clădiri a decarbonizării generale a economiei, inclusiv a sectorului transporturilor. Spre exemplu, clădirile pot fi utilizate pentru a impulsiona dezvoltarea infrastructurii necesare pentru alimentarea inteligentă a vehiculelor electrice și, de asemenea, pot asigura o bază pentru ca statele membre, dacă doresc acest lucru, să folosească bateriile auto ca sursă de energie.

(23)

Utilizarea vehiculelor electrice, combinată cu o pondere sporită a producției de energie electrică din surse regenerabile, produce mai puține emisii de dioxid de carbon, ceea ce are ca rezultat o mai bună calitate a aerului. Vehiculele electrice reprezintă un element important al unei tranziții către energia curată bazate pe măsuri de eficiență energetică, pe combustibili alternativi, pe energie din surse regenerabile și pe soluții inovatoare de gestionare a flexibilității energetice. Se pot folosi în mod eficient coduri pentru clădiri în vederea introducerii de cerințe specifice pentru a sprijini instalarea de infrastructură de reîncărcare în parcările clădirilor rezidențiale și nerezidențiale. Statele membre ar trebui să prevadă măsuri de simplificare a instalării infrastructurii de reîncărcare în vederea depășirii obstacolelor precum stimulentele divergente și complicațiile administrative pe care fiecare proprietar le întâlnește atunci când încearcă să instaleze un punct de reîncărcare pe locul său de parcare.

(24)

Infrastructura încastrată asigură condițiile adecvate pentru instalarea rapidă a punctelor de reîncărcare dacă și unde acestea sunt necesare. Statele membre ar trebui să asigure dezvoltarea electromobilității într-un mod echilibrat și eficace din punct de vedere al costurilor. În special în cazul în care are loc o renovare majoră legată de infrastructura electrică, aceasta ar trebui să fie urmată de instalarea pertinentă a infrastructurii încastrate. Atunci când pun în aplicare cerințele privind electromobilitatea în legislația națională, statele membre ar trebui să ia în considerare în mod corespunzător potențialele condiții diverse, cum ar fi dreptul de proprietate asupra clădirilor și asupra parcărilor adiacente, parcările publice operate de entități private și clădirile cu regim mixt, atât rezidențial, cât și nerezidențial.

(25)

Infrastructura ușor accesibilă va scădea costurile de instalare a punctelor de reîncărcare pentru fiecare proprietar și le va asigura utilizatorilor de vehicule electrice accesul la punctele de reîncărcare. La nivelul Uniunii, stabilirea de cerințe pentru electromobilitate în ceea ce privește dotarea în prealabil a locurilor de parcare și instalarea de puncte de reîncărcare constituie o modalitate eficace de promovare a vehiculelor electrice în viitorul apropiat, permițând totodată dezvoltarea ulterioară la costuri reduse pe termen mediu și lung.

(26)

Atunci când își stabilesc cerințele pentru instalarea unui număr minim de puncte de reîncărcare pentru clădirile nerezidențiale cu peste 20 de locuri de parcare, cerințe care vor trebui să se aplice începând din 2025, statele membre ar trebui să țină seama de condițiile naționale, regionale și locale relevante, precum și de potențialele necesități și circumstanțe diversificate, în funcție de zonă, tipologia clădirilor, acoperirea transportului public și alte criterii relevante, pentru a garanta instalarea proporționată și adecvată a punctelor de reîncărcare.

(27)

Totuși, unele zone geografice cu vulnerabilități specifice se pot confrunta cu dificultăți specifice în ceea ce privește îndeplinirea cerințelor privind electromobilitatea. Acesta ar putea fi cazul regiunilor ultraperiferice în sensul articolului 349 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), din motive de distanță, insularitate, suprafață redusă, relief și climă dificile, precum și al microsistemelor izolate, în cadrul cărora ar putea fi necesar ca rețeaua de energie electrică să evolueze pentru a face față unei electrificări suplimentare a transportului local. În astfel de situații, statelor membre ar trebui să li se dea posibilitatea să nu aplice cerințele privind electromobilitatea. În pofida respectivei derogări, electrificarea transportului poate reprezenta un instrument puternic de abordare a problemelor legate de calitatea aerului sau de securitatea aprovizionării cu care se confruntă adesea respectivele regiuni și sisteme.

(28)

Atunci când aplică cerințele privind infrastructura de electromobilitate prevăzute în modificările la Directiva 2010/31/UE, astfel cum au fost definite în prezenta directivă, statele membre ar trebui ia în considerare necesitatea unei planificări urbane globale și coerente, precum și promovarea modurilor de transport alternative, sigure și sustenabile și a infrastructurii de sprijin a acestora, de exemplu prin intermediul infrastructurii specifice de parcare pentru bicicletele electrice și pentru mijloacele de transport destinate persoanelor cu mobilitate redusă.

(29)

Agenda pieței unice digitale și cea a uniunii energetice ar trebui să fie aliniate și să deservească obiective comune. Digitalizarea sistemului energetic modifică rapid peisajul energetic, de la integrarea surselor de energie regenerabile până la rețele inteligente și la clădiri pregătite pentru soluții inteligente. În vederea digitalizării sectorului clădirilor, țintele Uniunii în domeniul conectivității și obiectivele sale ambițioase în materie de instalare a rețelelor de comunicații de mare capacitate sunt importante pentru casele inteligente și comunitățile bine conectate. Ar trebui oferite stimulente specifice pentru a promova sistemele pregătite pentru soluții inteligente și soluțiile digitale în mediul construit. Aceasta oferă noi oportunități de economisire a energiei, prin furnizarea de informații mai precise consumatorilor cu privire la modelele lor de consum, precum și prin posibilitatea oferită operatorului de sistem de a gestiona mai eficient rețeaua.

(30)

Indicatorul gradului de pregătire pentru soluții inteligente ar trebui utilizat pentru a măsura capacitatea clădirilor de a utiliza tehnologiile informației și comunicațiilor și sistemele electronice pentru a adapta operarea clădirilor la nevoile ocupanților și la rețea și pentru a îmbunătăți eficiența energetică și performanța globală a clădirilor. Indicatorul gradului de pregătire pentru soluții inteligente ar trebui să sensibilizeze proprietarii și ocupanții clădirilor în ceea ce privește valoarea automatizării clădirilor și a monitorizării electronice a sistemelor tehnice ale clădirilor și ar trebui să ofere ocupanților încredere în privința economiilor efective generate de respectivele noi funcționalități îmbunătățite. Utilizarea sistemului de evaluare a gradului de pregătire a clădirilor pentru soluții inteligente ar trebui să aibă un caracter opțional pentru statele membre.

(31)

Pentru adaptarea Directivei 2010/31/UE la progresul tehnic, competența de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din TFUE ar trebui să îi fie delegată Comisiei în ceea ce privește completarea respectivei directive prin stabilirea definiției indicatorului gradului de pregătire pentru soluții inteligente și a unei metodologii prin care acest indicator ar urma să fie calculat. Este deosebit de important ca, în cursul lucrărilor sale pregătitoare, Comisia să organizeze consultări adecvate, inclusiv la nivel de experți, și ca respectivele consultări să se desfășoare în conformitate cu principiile stabilite în Acordul interinstituțional din 13 aprilie 2016 privind o mai bună legiferare (8). În special, pentru a asigura participarea egală la pregătirea actelor delegate, Parlamentul European și Consiliul primesc toate documentele în același timp cu experții din statele membre, iar experții acestor instituții au acces sistematic la reuniunile grupurilor de experți ale Comisiei însărcinate cu pregătirea actelor delegate.

(32)

În vederea asigurării unor condiții uniforme de punere în aplicare a Directivei 2010/31/UE, astfel cum este modificată prin prezenta directivă, ar trebui conferite competențe de executare Comisiei în ceea ce privește modalitățile de punere în aplicare a unui sistem comun opțional al Uniunii pentru evaluarea gradului de pregătire a clădirilor pentru soluții inteligente. Respectivele competențe ar trebui exercitate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului (9).

(33)

Pentru a asigura o aplicare optimă a măsurilor financiare privind eficiența energetică pentru renovarea clădirilor, acestea ar trebui să fie legate de calitatea lucrărilor de renovare din perspectiva economiilor de energie avute în vedere sau realizate. Prin urmare, aceste măsuri ar trebui să fie legate de performanța echipamentelor sau a materialelor utilizate pentru renovare, de nivelul de certificare sau de calificare a instalatorului, de un audit energetic, ori de îmbunătățirea realizată ca urmare a renovării, care ar trebui evaluată prin compararea certificatelor de performanță energetică eliberate înainte și după renovare, prin utilizarea unor valori-standard sau printr-o altă metodă transparentă și proporțională.

(34)

Actualele sisteme de control independent pentru certificatele de performanță energetică pot fi utilizate pentru verificarea conformității și ar trebui consolidate pentru a se asigura faptul că certificatele sunt de bună calitate. Atunci când sistemul de control independent pentru certificatele de performanță energetică este completat cu o bază de date opțională care depășește cerințele Directivei 2010/31/UE, astfel cum este modificată prin prezenta directivă, respectiva bază de date poate fi utilizată pentru verificarea conformității și pentru producerea de statistici privind parcurile imobiliare regionale sau naționale. Sunt necesare date de înaltă calitate cu privire la parcul imobiliar, iar aceste date pot fi generate parțial de bazele de date pe care aproape toate statele membre le dezvoltă și le administrează în prezent în ceea ce privește certificatele de performanță energetică.

(35)

În conformitate cu evaluarea impactului efectuată de Comisie, dispozițiile privind inspecțiile sistemelor de încălzire și ale celor de climatizare au fost considerate ineficiente deoarece nu asigură în mod suficient performanța inițială și continuă a respectivelor sisteme tehnice. Chiar și soluțiile tehnice necostisitoare de economisire a energiei și care au perioade foarte scurte de recuperare a investiției, precum echilibrarea hidraulică a sistemului de încălzire și instalarea sau înlocuirea valvelor de control termostatice, sunt insuficient luate în considerare în prezent. Dispozițiile referitoare la inspecții ar trebui să fie modificate pentru a asigura un mai bun rezultat al inspecțiilor. Respectivele modificări ar trebui să pună accentul pe inspecțiile care vizează sistemele de încălzire centrală și sistemele de climatizare, inclusiv atunci când respectivele sisteme sunt în combinație cu sisteme de ventilare. Respectivele modificări ar trebui să excludă sistemele de încălzire mici, cum ar fi radiatoarele electrice și sobele cu lemne, atunci când acestea se situează sub pragurile de inspecție prevăzute în Directiva 2010/31/UE, astfel cum este modificată prin prezenta directivă.

(36)

Atunci când sunt efectuate inspecții și pentru a obține în practică îmbunătățirile planificate în ceea ce privește performanța energetică a clădirilor, obiectivul ar trebui să fie ameliorarea performanței energetice efective a sistemelor de încălzire, a sistemelor de climatizare și a sistemelor de ventilare în condiții reale de utilizare. Performanța efectivă a unor astfel de sisteme este reglementată de energia utilizată în condiții de funcționare tipice sau medii variate din punct de vedere dinamic. Astfel de condiții necesită, de cele mai multe ori, doar o parte din capacitatea puterii nominale și, prin urmare, inspecțiile sistemelor de încălzire, a sistemelor de climatizare și a sistemelor de ventilare ar trebui să includă o evaluare a capacității relevante a echipamentului de a îmbunătăți performanța sistemului în condiții variabile, cum ar fi condițiile de funcționare în cazul unei sarcini parțiale.

(37)

Automatizarea clădirilor și monitorizarea electronică a sistemelor tehnice ale clădirilor s-au dovedit a fi un înlocuitor eficace al inspecțiilor, în special pentru sistemele mari, și reprezintă un potențial considerabil în asigurarea de economii de energie semnificative și eficace din punctul de vedere al costurilor, atât pentru consumatori, cât și pentru întreprinderi. Instalarea de astfel de echipamente ar trebui considerată a fi cea mai eficace alternativă la inspecții, din punctul de vedere al costurilor, în clădirile nerezidențiale mari și în clădirile cu mai multe apartamente care au dimensiuni suficiente pentru a permite o perioadă de recuperare a investiției mai mică de trei ani, întrucât o astfel de instalare permite luarea de măsuri pe baza informațiilor furnizate, asigurând astfel economii de energie de-a lungul timpului. Pentru instalațiile de mici dimensiuni, documentarea performanței sistemului de către instalatori ar trebui să sprijine verificarea conformității cu cerințele minime stabilite pentru toate sistemele tehnice ale clădirilor.

(38)

Posibilitatea actuală a statelor membre de a opta pentru măsuri pe baza oferirii de consiliere ca alternativă la inspecția sistemelor de încălzire, a sistemelor de climatizare, a sistemelor combinate de încălzire și ventilare și a sistemelor combinate de climatizare și ventilare urmează a fi păstrată, cu condiția ca impactul global să fi fost documentat, prin transmiterea unui raport Comisiei, ca fiind echivalent cu efectul inspecției înainte de aplicarea respectivelor măsuri.

(39)

Punerea în aplicare a programelor de inspecții periodice pentru sistemele de încălzire și de climatizare în temeiul Directivei 2010/31/UE a implicat o investiție administrativă și financiară semnificativă din partea statelor membre și a sectorului privat, inclusiv pentru formarea și acreditarea de experți, asigurarea și controlul calității, precum și pentru costurile legate de inspecții. Statele membre care au adoptat măsurile necesare pentru a stabili inspecții periodice și care au pus în aplicare programe de inspecție eficace ar putea considera oportună aplicarea în continuare a respectivelor programe, inclusiv pentru sistemele de încălzire și de climatizare mai mici. În astfel de cazuri, nu ar trebui să fie obligatoriu ca statele membre să notifice Comisiei aceste cerințe mai stricte.

(40)

Fără a aduce atingere opțiunii statelor membre de a aplica setul de standarde privind performanța energetică a clădirilor, elaborate în temeiul mandatului M/480 acordat de Comisie Comitetului European de Standardizare (CEN), recunoașterea și promovarea respectivelor standarde în toate statele membre ar avea un impact pozitiv asupra punerii în aplicare a Directivei 2010/31/UE, astfel cum este modificată prin prezenta directivă.

(41)

Recomandarea (UE) 2016/1318 a Comisiei (10) privind clădirile al căror consum de energie este aproape egal cu zero a descris modul în care punerea în aplicare a Directivei 2010/31/UE ar putea asigura, în același timp, transformarea parcului imobiliar și trecerea la o aprovizionare cu energie mai sustenabilă, ceea ce sprijină de asemenea strategia privind încălzirea și răcirea. Pentru a se asigura că are loc o punere în aplicare adecvată, cadrul general pentru calculul performanței energetice a clădirilor ar trebui actualizat, iar îmbunătățirea performanței anvelopei clădirii ar trebui încurajată, cu sprijinul lucrărilor realizate de CEN în temeiul mandatului Comisiei M/480. Statele membre au posibilitatea de a opta să facă un pas mai departe în acest sens, prin prevederea unor indicatori numerici, de exemplu pentru consumul general de energie în întreaga clădire sau în ceea ce privește emisiile de gaze cu efect de seră.

(42)

Prezenta directivă nu ar trebui să împiedice statele membre să stabilească cerințe de performanță energetică mai ambițioase pentru clădiri și pentru elemente de clădiri, atât timp cât aceste cerințe sunt compatibile cu dreptul Uniunii. În consecvență cu obiectivele Directivelor 2010/31/UE și 2012/27/UE, respectivele cerințe pot limita, în anumite circumstanțe, instalarea sau utilizarea de produse care fac obiectul altor dispoziții legale de armonizare ale Uniunii aplicabile, dacă aceste cerințe nu constituie o barieră nejustificabilă în calea accesului pe piață.

(43)

Întrucât obiectivul prezentei directive, și anume reducerea energiei necesare pentru a face față cererii de energie asociate cu utilizarea tipică a clădirilor, nu poate fi realizat în mod satisfăcător de către statele membre, dar, având în vedere coerența garantată a obiectivului, a înțelegerii și a impulsului politic comune, poate fi realizat mai bine la nivelul Uniunii, aceasta poate adopta măsuri, în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este enunțat la articolul respectiv, prezenta directivă nu depășește ceea ce este necesar pentru atingerea acestui obiectiv.

(44)

Prezenta directivă respectă pe deplin specificul național al statelor membre, diferențele dintre acestea, precum și competențele lor, în conformitate cu articolul 194 alineatul (2) din TFUE. În plus, scopul prezentei directive este de a permite schimbul de bune practici pentru a facilita tranziția către un parc imobiliar cu un nivel ridicat de eficiență energetică în Uniune.

(45)

În conformitate cu Declarația politică comună a statelor membre și a Comisiei din 28 septembrie 2011 privind documentele explicative (11), statele membre s-au angajat să însoțească, în cazurile justificate, notificarea măsurilor lor de transpunere cu unul sau mai multe documente care să explice relația dintre componentele unei directive și părțile corespunzătoare din instrumentele naționale de transpunere. În ceea ce privește prezenta directivă, legiuitorul consideră că este justificată transmiterea unor astfel de documente.

(46)

Prin urmare, Directivele 2010/31/UE și 2012/27/UE ar trebui modificate în consecință,

ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:

Articolul 1

Modificări la Directiva 2010/31/UE

Directiva 2010/31/UE se modifică după cum urmează:

1.

Articolul 2 se modifică după cum urmează:

(a)

punctul 3 se înlocuiește cu următorul text:

„3.

«sistem tehnic al clădirii» înseamnă echipamente tehnice pentru încălzirea spațiului, răcirea spațiului, ventilare, apă caldă menajeră, iluminat încorporat, automatizarea și controlul clădirii, generarea de energie electrică in situ sau o combinație a acestora, inclusiv acele sisteme care folosesc energie din surse regenerabile, ale unei clădiri sau ale unei unități de clădire;”;

(b)

se introduce următorul punct:

„3a.

«sistem de automatizare și de control al clădirii» înseamnă un sistem care cuprinde toate produsele, software-ul și serviciile de inginerie care pot sprijini funcționarea eficientă din punct de vedere energetic, economică și sigură a sistemelor tehnice ale unei clădiri prin controale automate și prin facilitarea gestionării manuale a respectivelor sisteme tehnice ale clădirii;”;

(c)

se introduc următoarele puncte:

„15a.

«sistem de încălzire» înseamnă o combinație a componentelor necesare pentru a asigura o formă de tratare a aerului interior prin care se crește temperatura;

15b.

«generator de căldură» înseamnă partea unui sistem de încălzire care generează căldură utilă printr-unul sau mai multe dintre următoarele procese:

(a)

arderea de combustibili, de exemplu, într-un cazan;

(b)

efectul Joule, care are loc în elementele de încălzire ale unui sistem de încălzire cu rezistență electrică;

(c)

captarea căldurii din aerul ambiant, din aerul evacuat din instalațiile de ventilare, sau dintr-o sursă de apă sau de căldură din sol folosind o pompă de căldură;

15c.

«contracte de performanță energetică» înseamnă contractele de performanță energetică astfel cum sunt definite la articolul 2 punctul 27 din Directiva 2012/27/UE a Parlamentului European și a Consiliului (*1);

(*1)  Directiva 2012/27/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 25 octombrie 2012 privind eficiența energetică, de modificare a Directivelor 2009/125/CE și 2010/30/UE și de abrogare a Directivelor 2004/8/CE și 2006/32/CE (JO L 315, 14.11.2012, p. 1).”;"

(d)

se adaugă următorul punct:

„20.

«microsistem izolat» înseamnă un microsistem izolat astfel cum este definit la articolul 2 punctul 27 din Directiva 2009/72/CE a Parlamentului European și a Consiliului (*2).

(*2)  Directiva 2009/72/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 iulie 2009 privind normele comune pentru piața internă a energiei electrice și de abrogare a Directivei 2003/54/CE (JO L 211, 14.8.2009, p. 55).”"

2.

Se introduce următorul articol:

„Articolul 2a

Strategia de renovare pe termen lung

(1)   Fiecare stat membru stabilește o strategie de renovare pe termen lung pentru a sprijini renovarea parcului național de clădiri rezidențiale și nerezidențiale, atât publice, cât și private, într-un parc imobiliar cu un nivel ridicat de eficiență energetică și decarbonizat până în 2050, facilitând transformarea eficace din punct de vedere al costurilor a clădirilor existente în clădiri al căror consum de energie este aproape egal cu zero. Fiecare strategie de renovare pe termen lung este prezentată în conformitate cu obligațiile de planificare și de raportare aplicabile și cuprinde:

(a)

o imagine de ansamblu a parcului imobiliar național, bazată, după caz, pe eșantioane statistice și pe procentul preconizat de clădiri renovate în 2020;

(b)

identificarea unor abordări eficace din punctul de vedere al costurilor ale renovărilor relevante pentru tipul de clădire și zona climatică, ținând cont, după caz, de potențialele praguri de declanșare relevante din ciclul de viață al clădirii;

(c)

politici și acțiuni pentru stimularea renovărilor aprofundate, eficace din punct de vedere al costurilor, ale clădirilor, inclusiv a renovărilor aprofundate efectuate în etape, și pentru sprijinirea măsurilor și a renovărilor specifice și eficace din punct de vedere al costurilor, de exemplu prin introducerea unui sistem opțional de pașapoarte pentru renovarea clădirilor;

(d)

o imagine de ansamblu a politicilor și a acțiunilor vizând segmentele din parcul imobiliar național cu cele mai slabe performanțe, dilemele motivațiilor divergente și deficiențele pieței și o prezentare în linii mari a acțiunilor naționale relevante care contribuie la atenuarea sărăciei energetice;

(e)

politici și acțiuni vizând toate clădirile publice;

(f)

o imagine de ansamblu a inițiativelor naționale pentru promovarea tehnologiilor inteligente și a clădirilor și comunităților bine conectate, precum și a competențelor și educației în sectoarele construcțiilor și eficienței energetice; și

(g)

o estimare bazată pe date concrete a economiilor de energie preconizate și a altor beneficii mai mari, cum ar fi cele referitoare la sănătate, siguranță și calitatea aerului.

(2)   Fiecare dintre statele membre, în strategia sa de renovare pe termen lung, își stabilește o foaie de parcurs cu măsuri și indicatori de progres măsurabili și stabiliți la nivel național, având în vedere obiectivul pe termen lung pentru 2050 de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră din Uniune cu 80-95 % în comparație cu 1990, pentru a garanta un parc imobiliar național cu un nivel ridicat de eficiență energetică și decarbonizat și pentru a facilita transformarea eficace din punctul de vedere al costurilor a clădirilor existente în clădiri al căror consum de energie este aproape egal cu zero. Foaia de parcurs include etape orientative pentru 2030, 2040 și 2050 și specifică modul în care acestea contribuie la îndeplinirea obiectivelor Uniunii privind eficiența energetică în conformitate cu Directiva 2012/27/UE.

(3)   Pentru a sprijini mobilizarea investițiilor în renovările necesare atingerii obiectivelor menționate la alineatul (1), statele membre facilitează accesul la mecanisme adecvate pentru:

(a)

gruparea proiectelor, inclusiv prin platforme sau grupuri de investiții și prin consorții de întreprinderi mici și mijlocii, pentru a permite accesul investitorilor, precum și pachete de soluții pentru potențialii clienți;

(b)

reducerea riscurilor percepute ale operațiunilor vizând eficiența energetică pentru investitori și sectorul privat;

(c)

utilizarea fondurilor publice pentru a mobiliza investiții suplimentare din sectorul privat sau pentru a aborda deficiențe specifice ale pieței;

(d)

orientarea investițiilor către un parc imobiliar public eficient din punct de vedere energetic, în concordanță cu orientările emise de Eurostat; și

(e)

instrumente de consiliere accesibile și transparente, cum ar fi ghișeele unice pentru consumatori și serviciile de consultanță în domeniul energetic, în ceea ce privește renovările pertinente vizând eficiența energetică și instrumentele financiare relevante.

(4)   Comisia colectează și diseminează, cel puțin autorităților publice, cele mai bune practici privind mecanismele de finanțare publice și private de succes pentru renovările care vizează eficiența energetică, precum și informații referitoare la programele pentru agregarea proiectelor de renovare la scară mică în materie de eficiență energetică. Comisia identifică și diseminează cele mai bune practici cu privire la stimulentele financiare destinate renovărilor din perspectiva consumatorului, ținând seama de diferențele în ceea ce privește raportul cost-eficiență între statele membre.

(5)   Pentru a-și sprijini dezvoltarea strategiei lor de renovare pe termen lung, fiecare stat membru efectuează o consultare publică privind propria strategie de renovare pe termen lung înainte de transmiterea acesteia către Comisie. Fiecare stat membru anexează la strategia sa de renovare pe termen lung un rezumat al rezultatelor consultării publice efectuate.

Pe parcursul punerii în aplicare a strategiei sale de renovare pe termen lung, fiecare stat membru stabilește modalitățile de consultare într-un mod incluziv.

(6)   Fiecare stat membru anexează la strategia sa de renovare pe termen lung informații cu privire la punerea în aplicare a celei mai recente strategii ale sale de renovare pe termen lung, inclusiv cu privire la politicile și acțiunile planificate.

(7)   Fiecare stat membru își poate utiliza propria strategie de renovare pe termen lung pentru a aborda protecția împotriva incendiilor și riscurile legate de activitatea seismică intensă care ar afecta renovările vizând eficiența energetică și durata de viață a clădirilor.”

3.

Articolul 6 se înlocuiește cu următorul text

„Articolul 6

Clădirile noi

(1)   Statele membre iau măsurile necesare pentru a se asigura că noile clădiri îndeplinesc cerințele minime de performanță energetică stabilite în conformitate cu articolul 4.

(2)   Statele membre se asigură că, înainte de începerea lucrărilor de construcție a clădirilor noi, se ia în considerare fezabilitatea din punct de vedere tehnic, economic și al mediului înconjurător a sistemelor alternative de înaltă eficiență, dacă acestea există.”

4.

La articolul 7, al cincilea paragraf se înlocuiește cu următorul text:

„În ceea ce privește clădirile care fac obiectul unor renovări majore, statele membre încurajează utilizarea sistemelor alternative de înaltă eficiență, în măsura în care acest lucru este fezabil din punct de vedere tehnic, funcțional și economic, și abordează aspectele legate de condițiile care caracterizează un climat interior sănătos, protecția împotriva incendiilor și riscurile legate de activitatea seismică intensă.”

5.

Articolul 8 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 8

Sisteme tehnice ale clădirilor, electromobilitate și indicatorul gradului de pregătire pentru soluții inteligente

(1)   În scopul optimizării utilizării energiei de către sistemele tehnice ale clădirilor, statele membre stabilesc cerințe referitoare la sisteme în ceea ce privește performanța energetică globală, instalarea corectă și dimensionarea, reglarea și controlul corespunzătoare ale sistemelor tehnice ale clădirilor care sunt instalate în clădirile existente. Statele membre aplică aceste cerințe referitoare la sisteme și în cazul clădirilor noi.

Cerințele referitoare la sisteme se stabilesc pentru sistemele tehnice noi ale clădirilor, pentru înlocuirea și pentru îmbunătățirea acestor sisteme și se aplică în măsura în care acest lucru este posibil din punct de vedere tehnic, funcțional și economic.

Statele membre prevăd obligația, în cazul în care acest lucru este fezabil din punct de vedere tehnic și economic, ca noile clădiri să fie echipate cu dispozitive cu autoreglare pentru reglarea separată a temperaturii în fiecare cameră sau, dacă este justificat, într-o zonă desemnată încălzită din unitatea de clădire. În clădirile existente, instalarea de astfel de dispozitive cu autoreglare este obligatorie atunci când se înlocuiesc generatoarele de căldură, în cazul în care acest lucru este fezabil din punct de vedere tehnic și economic.

(2)   În ceea ce privește clădirile nerezidențiale noi și clădirile nerezidențiale supuse unor renovări majore, care au mai mult de zece locuri de parcare, statele membre se asigură că este instalat cel puțin un punct de reîncărcare în înțelesul Directivei 2014/94/UE a Parlamentului European și a Consiliului (*3) și infrastructura încastrată, și anume tubulatura pentru cabluri electrice, pentru cel puțin un loc de parcare din cinci, pentru a permite instalarea într-o etapă ulterioară a punctelor de reîncărcare pentru vehicule electrice în cazul în care:

(a)

parcarea se situează în interiorul clădirii și, în cazul renovărilor majore, măsurile de renovare includ parcarea sau infrastructura electrică a clădirii; sau

(b)

parcarea este adiacentă fizic clădirii și, în cazul renovărilor majore, măsurile de renovare includ parcarea sau infrastructura electrică a parcării.

Comisia prezintă un raport Parlamentului European și Consiliului până la 1 ianuarie 2023 cu privire la potențiala contribuție a unei politici a Uniunii în materie de clădiri pentru promovarea electromobilității și, după caz, propune măsuri în această privință.

(3)   Statele membre stabilesc cerințele pentru instalarea unui număr minim de puncte de reîncărcare pentru toate clădirile nerezidențiale cu peste douăzeci de locuri de parcare până la 1 ianuarie 2025.

(4)   Statele membre pot decide să nu stabilească sau să nu aplice cerințele menționate la alineatele (2) și (3) în cazul clădirilor deținute și ocupate de întreprinderi mici și mijlocii, astfel cum sunt definite în titlul I din anexa la Recomandarea 2003/361/CE a Comisiei (*4).

(5)   În ceea ce privește clădirile rezidențiale noi și clădirile rezidențiale supuse unor renovări majore, care au mai mult de zece locuri de parcare, statele membre asigură instalarea unei infrastructuri încastrate, și anume tubulatura pentru cabluri electrice, pentru fiecare loc de parcare pentru a permite instalarea, într-o etapă ulterioară, a punctelor de reîncărcare pentru vehicule electrice în cazul în care:

(a)

parcarea se situează în interiorul clădirii și, în cazul renovărilor majore, măsurile de renovare includ parcarea sau infrastructura electrică a clădirii; sau

(b)

parcarea este adiacentă fizic clădirii și, în cazul renovărilor majore, măsurile de renovare includ parcarea sau infrastructura electrică a parcării.

(6)   Statele membre pot decide să nu aplice alineatele (2), (3) și (5) anumitor categorii de clădiri în cazul în care:

(a)

în ceea ce privește alineatele (2) și (5), s-au depus cereri de autorizație de construcție sau cereri echivalente până la 10 martie 2021;

(b)

infrastructura încastrată necesară s-ar baza pe microsisteme izolate sau clădirile sunt situate în regiuni ultraperiferice în sensul articolului 349 din TFUE, în cazul în care aplicarea respectivelor alineate ar conduce la probleme semnificative pentru funcționarea sistemului energetic local și ar pune în pericol stabilitatea rețelei locale;

(c)

costul instalațiilor de reîncărcare și de încastrare depășește 7 % din costul total al renovării majore a clădirii;

(d)

o clădire publică face deja obiectul unor cerințe comparabile, în conformitate cu transpunerea Directivei 2014/94/UE.

(7)   Statele membre prevăd măsuri în vederea simplificării instalării de puncte de reîncărcare în clădirile rezidențiale și nerezidențiale noi și existente și abordează posibilele obstacole în materie de reglementare, inclusiv privind procedurile de autorizare și de aprobare, fără a aduce atingere legislației referitoare la proprietate și închiriere din statele membre.

(8)   Statele membre iau în considerare necesitatea unor politici coerente pentru clădiri, pentru mobilitatea ușoară și ecologică și pentru planificarea urbană.

(9)   Statele membre se asigură că, la instalarea, înlocuirea sau modernizarea unui sistem tehnic al unei clădiri, este evaluată performanța energetică globală a părții modificate și, după caz, a sistemului complet modificat. Rezultatele sunt documentate și transmise proprietarului clădirii pentru a rămâne disponibile și pentru a putea fi folosite în scopul verificării conformității cu cerințele minime stabilite în temeiul alineatului (1) din prezentul articol și al eliberării de certificate de performanță energetică. Fără a aduce atingere articolului 12, statele membre decid dacă este cazul să solicite eliberarea unui nou certificat de performanță energetică.

(10)   Comisia adoptă, până la 31 decembrie 2019, un act delegat în conformitate cu articolul 23, care să completeze prezenta directivă prin instituirea unui sistem comun opțional al Uniunii pentru evaluarea gradului de pregătire a clădirilor pentru soluții inteligente. Evaluarea se bazează pe analizarea capacității unei clădiri sau a unei unități de clădire de a-și adapta funcționarea la nevoile ocupantului și la rețea și de a-și îmbunătăți eficiența energetică și performanța globală.

În conformitate cu anexa Ia, sistemul comun opțional al Uniunii pentru evaluarea gradului de pregătire a clădirilor pentru soluții inteligente:

(a)

stabilește definiția indicatorului gradului de pregătire pentru soluții inteligente; și

(b)

stabilește o metodologie prin care acesta ar urma să fie calculat.

(11)   Comisia adoptă, până la 31 decembrie 2019 și după consultarea părților interesate relevante, un act de punere în aplicare care detaliază modalitățile tehnice de implementare efectivă a sistemului menționat la alineatul (10) din prezentul articol, inclusiv un calendar pentru o fază de testare fără caracter obligatoriu la nivel național, și care clarifică relația complementară a sistemului față de certificatele de performanță energetică menționate la articolul 11.

Actul de punere în aplicare respectiv se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 26 alineatul (3).

(*3)  Directiva 2014/94/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 22 octombrie 2014 privind instalarea infrastructurii pentru combustibili alternativi (JO L 307, 28.10.2014, p. 1)."

(*4)  Recomandarea Comisiei din 6 mai 2003 privind definirea microîntreprinderilor și a întreprinderilor mici și mijlocii (JO L 124, 20.5.2003, p. 36).”"

6.

La articolul 10, alineatul (6) se înlocuiește cu următorul text:

„(6)   Statele membre leagă măsurile lor financiare privind îmbunătățirile în materie de eficiență energetică în cadrul renovării clădirilor de economiile de energie urmărite sau realizate, astfel cum sunt stabilite pe baza unuia sau a mai multor criterii dintre cele menționate mai jos:

(a)

performanța energetică a echipamentelor sau a materialelor utilizate pentru renovare, caz în care echipamentele sau materialele utilizate pentru renovare se instalează de către un instalator având nivelul adecvat de certificare sau de calificare;

(b)

valorile-standard pentru calcularea economiilor de energie ale clădirilor;

(c)

îmbunătățirile obținute în urma renovării respective, prin compararea certificatelor de performanță energetică emise înainte și după renovare;

(d)

rezultatele unui audit energetic;

(e)

rezultatele unei alte metode relevante, transparente și proporționale care indică îmbunătățirea performanței energetice.

(6a)   Bazele de date pentru certificatele de performanță energetică permit colectarea de date privind consumul de energie măsurat sau calculat al clădirilor vizate, inclusiv, cel puțin, al clădirilor publice pentru care a fost emis, în conformitate cu articolul 12, un certificat de performanță energetică, astfel cum este menționat la articolul 13.

(6b)   Se pun la dispoziție la cerere, în scopuri statistice și de cercetare, precum și proprietarului clădirii, cel puțin date agregate anonimizate conforme cu cerințele Uniunii și cu cele naționale de protecție a datelor.”

7.

Articolele 14 și 15 se înlocuiesc cu următorul text:

„Articolul 14

Inspecția sistemelor de încălzire

(1)   Statele membre elaborează măsurile necesare pentru stabilirea de inspecții periodice ale părților accesibile ale sistemelor de încălzire sau ale sistemelor combinate de încălzire și ventilare, cu o putere nominală utilă de peste 70 kW, precum generatorul de căldură, sistemul de control și pompa (pompele) de circulație utilizate pentru încălzirea clădirilor. Inspecția include o evaluare a eficienței și a dimensionării generatorului de căldură în raport cu cerințele de încălzire ale clădirii, și, atunci când este relevant, ia în considerare capacitatea sistemului de încălzire sau a sistemului combinat de încălzire și ventilare a spațiului de a-și optimiza performanța în condiții de funcționare tipice sau medii.

În cazul în care nu au avut loc modificări ale sistemului de încălzire sau ale sistemului combinat de încălzire și ventilare a spațiului sau ale cerințelor de încălzire ale clădirii, după ce a fost efectuată o inspecție în temeiul prezentului alineat, statele membre pot alege să nu solicite ca evaluarea dimensionării generatorului de căldură să fie repetată.

(2)   Nu li se aplică cerințele prevăzute la alineatul (1), cu condiția ca impactul global al unei astfel de abordări să fie echivalent cu cel care rezultă din alineatul (1), sistemelor tehnice ale clădirilor care fac în mod explicit obiectul unui criteriu convenit de performanță energetică sau al unui acord de natură contractuală în care se specifică un nivel convenit de îmbunătățire a eficienței energetice, cum ar fi contractele de performanță energetică, sau cele care sunt operate de un operator de utilități sau de rețea și, prin urmare, fac obiectul unor măsuri de monitorizare a performanței privind sistemul.

(3)   Ca alternativă la alineatul (1), și cu condiția ca impactul global să fie echivalent cu cel care rezultă din alineatul (1), statele membre pot decide să ia măsurile necesare pentru a asigura furnizarea către utilizatori de consiliere în ceea ce privește înlocuirea generatoarelor de căldură, alte modificări ale sistemului de încălzire sau ale sistemului combinat de încălzire și ventilare a spațiului și soluții alternative pentru evaluarea eficienței și a dimensiunii adecvate ale respectivelor sisteme.

Înainte de a aplica măsurile alternative menționate la primul paragraf din prezentul alineat, fiecare stat membru documentează, prin intermediul unui raport pe care îl transmite Comisiei, echivalența impactului acestor măsuri în raport cu impactul măsurilor menționate la alineatul (1).

Respectivul raport este transmis în conformitate cu obligațiile de planificare și de raportare aplicabile.

(4)   Statele membre stabilesc cerințe pentru a se asigura că, în cazul în care acest lucru este fezabil din punct de vedere tehnic și economic, clădirile nerezidențiale care au sisteme de încălzire sau sisteme combinate de încălzire și de ventilare a spațiului cu o putere nominală utilă de peste 290 kW sunt echipate, până în 2025, cu sisteme de automatizare și de control ale clădirilor.

Sistemele de automatizare și de control ale clădirilor sunt capabile:

(a)

să monitorizeze, să înregistreze, să analizeze și să permită ajustarea în mod continuu a utilizării energiei;

(b)

să analizeze eficiența energetică a clădirii față de un criteriu de referință, să detecteze pierderile de eficiență ale sistemelor tehnice ale clădirii și să informeze persoana responsabilă cu instalațiile sau cu administrarea tehnică a clădirii în ceea ce privește oportunitățile de îmbunătățire a eficienței energetice; și

(c)

să permită comunicarea cu sistemele tehnice conectate ale clădirilor și cu alte dispozitive din interiorul clădirii și să fie interoperabile cu sistemele tehnice ale clădirilor care au tipuri diferite de tehnologii brevetate, de dispozitive și de producători.

(5)   Statele membre pot stabili cerințe pentru a se asigura că clădirile rezidențiale sunt echipate cu:

(a)

funcționalitatea de monitorizare electronică continuă, care măsoară eficiența sistemelor și informează proprietarii sau administratorii clădirilor atunci când eficiența a scăzut semnificativ și când este necesară o revizie a sistemului; și

(b)

funcționalități de control eficace pentru a asigura generarea, distribuția, stocarea și utilizarea optimă a energiei.

(6)   Clădirile care sunt conforme cu alineatul (4) sau (5) sunt scutite de cerințele prevăzute la alineatul (1).

Articolul 15

Inspecția sistemelor de climatizare

(1)   Statele membre elaborează măsurile necesare pentru stabilirea de inspecții periodice ale părților accesibile ale sistemelor de climatizare sau ale sistemelor combinate de climatizare și de ventilare care au o putere nominală utilă mai mare de 70 kW. Inspecția include o evaluare a eficienței și a dimensionării sistemului de climatizare în raport cu cerințele de răcire ale clădirii și, atunci când este relevant, ia în considerare capacitatea sistemului de climatizare sau a sistemului combinat de climatizare și de ventilare de a-și optimiza performanța în condiții de funcționare tipice sau medii.

În cazurile în care nu au avut loc modificări ale sistemului de climatizare, ale sistemului combinat de climatizare și de ventilare sau ale necesităților de răcire ale clădirii după ce a fost efectuată o inspecție în temeiul prezentului alineat, statele membre pot alege să nu solicite ca evaluarea dimensionării sistemului de climatizare să fie repetată.

Statele membre care mențin cerințe mai stricte în temeiul articolului 1 alineatul (3) sunt scutite de obligația de notificare a acestora Comisiei.

(2)   Nu li se aplică cerințele prevăzute la alineatul (1), cu condiția ca impactul global al unei astfel de abordări să fie echivalent cu cel care rezultă din alineatul (1), sistemelor tehnice ale clădirilor care fac în mod explicit obiectul unui criteriu convenit de performanță energetică sau al unui acord de natură contractuală în care se specifică un nivel convenit de îmbunătățire a eficienței energetice, cum ar fi contractele de performanță energetică, sau cele care sunt operate de un operator de utilități sau de rețea și, prin urmare, fac obiectul unor măsuri de monitorizare a performanței privind sistemul.

(3)   Ca alternativă la alineatul (1) și cu condiția ca impactul global al acestei abordări să fie echivalent cu cel care rezultă din alineatul (1), statele membre pot decide să ia măsurile necesare pentru a asigura furnizarea către utilizatori de consiliere în ceea ce privește înlocuirea sistemelor de climatizare sau ale sistemelor combinate de climatizare și de ventilare, alte modificări ale sistemului de climatizare sau ale sistemului combinat de climatizare și de ventilare și soluții alternative pentru evaluarea eficienței și a dimensiunii adecvate a acestor sisteme.

Înainte de a aplica măsurile alternative menționate la primul paragraf din prezentul alineat, fiecare stat membru documentează, prin transmiterea unui raport Comisiei, echivalența impactului acestor măsuri în raport cu impactul măsurilor menționate la alineatul (1).

Respectivul raport este transmis în conformitate cu obligațiile de planificare și de raportare aplicabile.

(4)   Statele membre stabilesc cerințe pentru a se asigura că, în cazul în care acest lucru este fezabil din punct de vedere tehnic și economic, clădirile nerezidențiale cu o putere nominală utilă a sistemelor de climatizare sau a sistemelor combinate de climatizare și de ventilare de peste 290 kW sunt echipate, până în 2025, cu sisteme de automatizare și de control ale clădirilor.

Sistemele de automatizare și de control ale clădirilor sunt capabile:

(a)

să monitorizeze, să înregistreze, să analizeze și să permită ajustarea în mod continuu a utilizării energiei;

(b)

să analizeze eficiența energetică a clădirii față de un criteriu de referință, să detecteze pierderile de eficiență ale sistemelor tehnice ale clădirii și să informeze persoana responsabilă cu instalațiile sau cu administrarea tehnică a clădirii în ceea ce privește oportunitățile de îmbunătățire a eficienței energetice; și

(c)

să permită comunicarea cu sistemele tehnice conectate ale clădirilor și cu alte dispozitive din interiorul clădirii și să fie interoperabile cu sistemele tehnice ale clădirilor care au tipuri diferite de tehnologii brevetate, de dispozitive și de producători.

(5)   Statele membre pot stabili cerințe pentru a se asigura că clădirile rezidențiale sunt echipate cu:

(a)

funcționalitatea de monitorizare electronică continuă, care măsoară eficiența sistemelor și informează proprietarii sau administratorii clădirilor atunci când eficiența a scăzut semnificativ și când este necesară o revizie a sistemului; și

(b)

funcționalități de control eficace pentru a asigura generarea, distribuția, stocarea și utilizarea optimă a energiei.

(6)   Clădirile care sunt conforme cu alineatul (4) sau (5) sunt scutite de cerințele prevăzute la alineatul (1).”

8.

Articolul 19 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 19

Reexaminare

Comisia, asistată de comitetul instituit în temeiul articolului 26, reexaminează prezenta directivă cel târziu până la 1 ianuarie 2026 din perspectiva de experienței acumulate și a progreselor înregistrate pe parcursul aplicării sale și, dacă este necesar, prezintă propuneri.

În cadrul respectivei reexaminării, Comisia analizează modul în care statele membre ar putea aplica abordările districtuale sau bazate pe vecinătate integrate în politica Uniunii privind clădirile și eficiența energetică, asigurându-se în același timp că fiecare clădire îndeplinește cerințele minime de performanță energetică, de exemplu prin intermediul programelor de renovare generală care se aplică mai multor clădiri într-un context spațial în loc să se aplice unei singure clădiri.

Comisia evaluează îndeosebi necesitatea unei îmbunătățiri suplimentare a certificatelor de performanță energetică în conformitate cu articolul 11.”

9.

Se introduce următorul articol:

„Articolul 19a

Studiul de fezabilitate

Înainte de 2020, Comisia realizează un studiu de fezabilitate, care să clarifice posibilitățile și calendarul pentru introducerea inspecției sistemelor de ventilare de sine stătătoare și un pașaport opțional de renovare a clădirilor care să vină în completarea certificatelor de performanță energetică, cu scopul de a oferi o foaie de parcurs în ceea ce privește renovarea pe termen lung și etapizată pentru o anumită clădire pe baza criteriilor de calitate, în urma unui audit energetic și care să schițeze măsurile și renovările relevante care ar putea îmbunătăți performanța energetică.”

10.

La articolul 20 alineatul (2), primul paragraf se înlocuiește cu următorul text:

„(2)   În special, statele membre furnizează proprietarilor sau locatarilor clădirilor informații cu privind certificatele de performanță energetică, inclusiv în ce privește scopul și obiectivele acestora, măsurile care sunt eficace din punctul de vedere al costurilor și, după caz, instrumentele financiare, în vederea îmbunătățirii performanței energetice a clădirii, precum și privind înlocuirea cazanelor cu combustibil fosil cu alternative mai sustenabile. Statele membre furnizează informații prin intermediul unor instrumente de consiliere accesibile și transparente, cum ar fi consilierea în materie de renovare și ghișeele unice.”

11.

Articolul 23 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 23

Exercitarea delegării de competențe

(1)   Competența de a adopta acte delegate se conferă Comisiei în condițiile prevăzute în prezentul articol.

(2)   Competența de a adopta acte delegate menționată la articolele 5, 8 și 22 se conferă Comisiei pe o perioadă de cinci ani de la 9 iulie 2018. Comisia prezintă un raport privind delegarea de competențe cu cel puțin nouă luni înainte de încheierea perioadei de cinci ani. Delegarea de competențe se prelungește tacit cu perioade de timp identice, cu excepția cazului în care Parlamentul European sau Consiliul se opune prelungirii respective cu cel puțin trei luni înainte de încheierea fiecărei perioade.

(3)   Delegarea de competențe menționată la articolele 5, 8 și 22 poate fi revocată oricând de Parlamentul European sau de Consiliu. O decizie de revocare pune capăt delegării de competențe specificate în decizia respectivă. Decizia produce efecte din ziua care urmează datei publicării acesteia în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene sau de la o dată ulterioară menționată în decizie. Decizia nu aduce atingere actelor delegate care sunt deja în vigoare.

(4)   Înainte de adoptarea unui act delegat, Comisia consultă experții desemnați de fiecare stat membru în conformitate cu principiile prevăzute în Acordul interinstituțional din 13 aprilie 2016 privind o mai bună legiferare.

(5)   De îndată ce adoptă un act delegat, Comisia îl notifică simultan Parlamentului European și Consiliului.

(6)   Un act delegat adoptat în temeiul articolelor 5, 8 sau 22 intră în vigoare numai în cazul în care nici Parlamentul European și nici Consiliul nu au formulat obiecțiuni în termen de două luni de la notificarea acestuia către Parlamentul European și Consiliu sau în cazul în care, înaintea expirării termenului respectiv, Parlamentul European, și Consiliul au informat Comisia că nu vor formula obiecțiuni. Respectivul termen se prelungește cu două luni la inițiativa Parlamentului European sau a Consiliului.”

12.

Articolele 24 și 25 se elimină.

13.

Articolul 26 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 26

Procedura comitetului

(1)   Comisia este asistată de un comitet. Respectivul comitet reprezintă un comitet în înțelesul Regulamentului (UE) nr. 182/2011.

(2)   În cazul în care se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolul 4 din Regulamentul (UE) nr. 182/2011.

(3)   În cazul în care se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolul 5 din Regulamentul (UE) nr. 182/2011.”

14.

Anexele se modifică în conformitate cu anexa la prezenta directivă.

Articolul 2

Modificarea Directivei 2012/27/UE

Articolul 4 din Directiva 2012/27/UE se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 4

Renovarea clădirilor

O primă versiune a strategiilor pe termen lung ale statelor membre pentru mobilizarea investițiilor în renovarea parcului național imobiliar cuprinzând clădiri rezidențiale și comerciale, atât publice, cât și private, se publică până la 30 aprilie 2014, se actualizează ulterior o dată la trei ani și se transmite Comisiei ca parte a Planurilor de acțiune naționale privind eficiența energetică.”

Articolul 3

Transpunere

(1)   Statele membre asigură intrarea în vigoare a actelor cu putere de lege și a actelor administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive până la 10 martie 2020. Statele membre comunică de îndată Comisiei textul măsurilor respective.

Atunci când statele membre adoptă măsurile respective, acestea conțin o trimitere la prezenta directivă sau sunt însoțite de o asemenea trimitere la data publicării lor oficiale. Acestea conțin, de asemenea, o mențiune care precizează că trimiterile din actele cu putere de lege și actele administrative în vigoare de transpunere a Directivelor 2010/31/UE sau 2012/27/UE urmează a fi interpretate ca trimiteri la respectivele directive, astfel cum au fost modificate prin prezenta directivă. Statele membre stabilesc modalitatea de efectuare a unei astfel de trimiteri și de formulare a unei astfel de mențiuni.

(2)   Comisiei îi sunt comunicate de către statele membre textele principalelor dispoziții de drept intern pe care le adoptă în domeniul reglementat de prezenta directivă.

Articolul 4

Intrare în vigoare

Prezenta directivă intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Articolul 5

Destinatari

Prezenta directivă se adresează statelor membre.

Adoptată la Strasbourg, 30 mai 2018.

Pentru Parlamentul European

Președintele

A. TAJANI

Pentru Consiliu

Președintele

L. PAVLOVA


(1)  JO C 246, 28.7.2017, p. 48.

(2)  JO C 342, 12.10.2017, p. 119.

(3)  Poziția Parlamentului European din 17 aprilie 2018 (nepublicată încă în Jurnalul Oficial) și Decizia Consiliului din 14 mai 2018.

(4)  Directiva 2012/27/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 25 octombrie 2012 privind eficiența energetică, de modificare a Directivelor 2009/125/CE și 2010/30/UE și de abrogare a Directivelor 2004/8/CE și 2006/32/CE (JO L 315, 14.11.2012, p. 1).

(5)  Directiva 2010/31/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 19 mai 2010 privind performanța energetică a clădirilor (JO L 153, 18.6.2010, p. 13).

(6)  Directiva 2009/148/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 30 noiembrie 2009 privind protecția lucrătorilor împotriva riscurilor legate de expunerea la azbest la locul de muncă (JO L 330, 16.12.2009, p. 28).

(7)  Directiva (UE) 2016/2284 a Parlamentului European și a Consiliului din 14 decembrie 2016 privind reducerea emisiilor naționale de anumiți poluanți atmosferici, de modificare a Directivei 2003/35/CE și de abrogare a Directivei 2001/81/CE (JO L 344, 17.12.2016, p. 1).

(8)  JO L 123, 12.5.2016, p. 1.

(9)  Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 februarie 2011 de stabilire a normelor și principiilor generale privind mecanismele de control de către statele membre al exercitării competențelor de executare de către Comisie (JO L 55, 28.2.2011, p. 13).

(10)  Recomandarea (UE) 2016/1318 a Comisiei din 29 iulie 2016 privind orientările pentru promovarea clădirilor al căror consum de energie este aproape egal cu zero, precum și cele mai bune practici pentru a asigura faptul că, până în 2020, toate clădirile noi vor fi clădiri al căror consum de energie este aproape egal cu zero (JO L 208, 2.8.2016, p. 46).

(11)  JO C 369, 17.12.2011, p. 14.


ANEXĂ

Anexele la Directiva 2010/31/UE se modifică după cum urmează:

1.

Anexa I se modifică după cum urmează:

(a)

punctul 1 se înlocuiește cu următorul text:

„1.

Performanța energetică a unei clădiri se determină pe baza consumului calculat sau real de energie și reflectă consumul tipic de energie pentru încălzirea spațiului, pentru răcirea spațiului, pentru apă caldă menajeră, pentru ventilare, pentru iluminatul încorporat, precum și pentru alte sisteme tehnice ale clădirilor.

Performanța energetică a unei clădiri este exprimată printr-un indicator numeric al consumului de energie primară în kWh/(m2.an) atât în scopul certificării performanței energetice, cât și al conformității cu cerințele minime de performanță energetică. Metodologia aplicată pentru determinarea performanței energetice a clădirii este transparentă și deschisă pentru inovare.

Statele membre își descriu metodologia națională de calcul pe baza anexelor naționale privind standardele generale, și anume ISO 52000-1, 52003-1, 52010-1, 52016-1 și 52018-1, elaborate în cadrul mandatului M/480 acordat Comitetului European de Standardizare (CEN). Această dispoziție nu constituie o codificare legislativă a acestor standarde.”;

(b)

punctul 2 se înlocuiește cu următorul text:

„2.

Necesarul de energie pentru încălzirea spațiilor, pentru răcirea spațiilor, pentru apa caldă menajeră, pentru ventilare, pentru iluminatul încorporat, precum și pentru alte sisteme tehnice ale clădirilor se calculează pentru a optimiza nivelurile de sănătate, de calitate a aerului interior și de confort definite de statele membre la nivel național sau regional.

Calculul energiei primare se întemeiază pe factorii de energie primară sau pe factorii de ponderare pentru fiecare vector energetic, care se pot baza pe mediile ponderate anuale – și, eventual, de asemenea, sezoniere sau lunare – la nivel național, regional sau local sau pe informații mai specifice puse la dispoziție pentru fiecare sistem centralizat.

Factorii de energie primară sau de ponderare se definesc de către statele membre. În aplicarea respectivilor factori la calcularea performanței energetice, statele membre se asigură că este urmărită performanța energetică optimă a anvelopei clădirii.

La calcularea factorilor de energie primară în scopul calculării performanței energetice a clădirilor, statele membre pot lua în considerare energia din surse regenerabile furnizată prin intermediul vectorului energetic și energia din surse regenerabile care este generată și utilizată la fața locului, cu condiția ca aceasta să se aplice pe o bază nediscriminatorie.”;

(c)

se introduce următorul punct:

„2a.

În scopul exprimării performanței energetice a unei clădiri, statele membre pot defini indicatori numerici suplimentari pentru utilizarea de energie primară totală din surse neregenerabile și regenerabile, precum și pentru emisiile de gaze cu efect de seră produse în kg CO2 eq/(m2.an).”;

(d)

la punctul 4, partea introductivă se înlocuiește cu următorul text:

„4.

Trebuie să se țină seama de influența pozitivă a următoarelor aspecte:”.

2.

Se introduce următoarea anexă:

„ANEXA IA

Cadrul general comun pentru evaluarea gradului de pregătire a clădirilor pentru soluții inteligente

1.

Comisia stabilește definiția indicatorului gradului de pregătire pentru soluții inteligente și o metodologie prin care să fie calculat acesta, în scopul evaluării capacității unei clădiri sau a unei unități de clădire de a-și adapta funcționarea la nevoile ocupantului și ale rețelei și de a-și îmbunătăți eficiența energetică și performanța globală.

Indicatorul gradului de pregătire a clădirilor pentru soluții inteligente cuprinde elemente referitoare la creșterea economiilor de energie, evaluarea comparativă și flexibilitate, precum și funcționalitățile și capacitățile sporite care rezultă din dispozitive inteligente și mai interconectate.

Metodologia ține seama de o serie de elemente, cum ar fi contoarele inteligente, sistemele de automatizare și de control ale clădirii, dispozitivele cu autoreglare pentru reglarea temperaturii aerului interior, aparatele de uz casnic integrate, punctele de reîncărcare pentru vehiculele electrice, stocarea energiei și funcționalitățile detaliate, precum și interoperabilitatea respectivelor elemente, dar și de avantajele unor condiții care caracterizează climatul interior, ale eficienței energetice, ale unor niveluri de performanță și ale unei flexibilități permise.

2.

Metodologia se bazează pe trei funcționalități esențiale referitoare la clădiri și la sistemele tehnice ale clădirilor:

(a)

capacitatea de a menține performanța energetică și funcționarea clădirii prin adaptarea consumului de energie, de exemplu prin utilizarea energiei din surse regenerabile;

(b)

capacitatea de a-și adapta modul de funcționare ca răspuns la nevoile ocupanților, acordând totodată o atenție deosebită disponibilității caracteristicilor privind ușurința în utilizare, menținerii unor condiții care caracterizează un climat interior sănătos și capacității de a raporta consumul de energie; și

(c)

flexibilitatea cererii totale de energie electrică din partea unei clădiri, inclusiv capacitatea acesteia de a permite participarea la un răspuns la cerere activ și pasiv, dar și implicit și explicit, în raport cu rețeaua, de exemplu prin intermediul flexibilității și al capacităților de redirecționare a sarcinii.

3.

De asemenea, metodologia poate să țină seama de următoarele elemente:

(a)

interoperabilitatea dintre sisteme (contoarele inteligente, sistemele de automatizare și de control ale clădirilor, aparatele de uz casnic integrate, dispozitivele cu autoreglare pentru reglarea temperaturii aerului interior, senzorii de calitate a aerului interior și sistemele de ventilare); și

(b)

influența pozitivă a rețelelor de comunicare existente, în special existența unei infrastructuri fizice interioare pregătite pentru rețele de mare viteză, cum ar fi eticheta voluntară „accesibilitate pentru serviciile în bandă largă”, precum și existența unui punct de acces pentru clădirile colective, în conformitate cu articolul 8 din Directiva 2014/61/UE a Parlamentului European și a Consiliului (*1).

4.

Metodologia nu afectează negativ sistemele naționale existente privind certificarea performanței energetice și se bazează pe inițiative conexe la nivel național, ținând totodată seama de principiul referitor la proprietatea ocupanților, de protecția datelor, de confidențialitate și securitate, în concordanță cu legislația relevantă a Uniunii privind protecția datelor și confidențialitatea, precum și de cele mai bune tehnici disponibile pentru securitatea cibernetică.

5.

Metodologia stabilește formatul cel mai adecvat pentru parametrul vizând indicatorul gradului de pregătire pentru soluții inteligente și trebuie să fie simplă, transparentă și ușor de înțeles de către consumatori, proprietari, investitori și participanții la piața privind răspunsul la cerere.

3.

Anexa II se modifică după cum urmează:

(a)

la punctul 1, primul paragraf se înlocuiește cu următorul text:

„Autoritățile competente sau organismele cărora autoritățile competente le-au delegat responsabilitatea de a implementa sistemul de control independent fac o selecție aleatorie care vizează toate certificatele de performanță energetică eliberate în fiecare an și le supun unei verificări. Eșantionul trebuie să fie suficient de mare pentru a asigura rezultate semnificative din punct de vedere statistic în ceea ce privește conformitatea.”;

(b)

se adaugă următorul punct:

„3.

Atunci când se adaugă informații într-o bază de date, autoritățile naționale dispun de posibilitatea de a identifica autorul adăugirii, în scopuri de monitorizare și de verificare.”


(*1)  Directiva 2014/61/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 15 mai 2014 privind măsuri de reducere a costului instalării rețelelor de comunicații electronice de mare viteză (JO L 155, 23.5.2014, p. 1).”