ISSN 1977-0782

Jurnalul Oficial

al Uniunii Europene

L 129

European flag  

Ediţia în limba română

Legislaţie

Anul 61
25 mai 2018


Cuprins

 

II   Acte fără caracter legislativ

Pagina

 

 

ACORDURI INTERNAŢIONALE

 

*

Decizia (UE) 2018/760 a Consiliului din 14 mai 2018 privind încheierea unui acord sub forma unui schimb de scrisori între Uniunea Europeană și Regatul Norvegiei privind preferințele comerciale suplimentare pentru produsele agricole

1

 

 

Acord sub forma unui schimb de scrisori între Uniunea Europeană și Regatul Norvegiei privind preferințele comerciale suplimentare pentru produsele agricole

3

 

 

REGULAMENTE

 

*

Regulamentul delegat (UE) 2018/761 al Comisiei din 16 februarie 2018 de stabilire a metodelor comune de siguranță pentru supravegherea de către autoritățile naționale de siguranță după eliberarea unui certificat unic de siguranță sau a unei autorizații de siguranță în conformitate cu Directiva (UE) 2016/798 a Parlamentului European și a Consiliului și de abrogare a Regulamentului (UE) nr. 1077/2012 al Comisiei ( 1)

16

 

*

Regulamentul delegat (UE) 2018/762 al Comisiei din 8 martie 2018 de stabilire a unor metode comune de siguranță privind cerințele sistemului de management al siguranței, în temeiul Directivei (UE) 2016/798 a Parlamentului European și a Consiliului, și de abrogare a Regulamentelor (UE) nr. 1158/2010 și (UE) nr. 1169/2010 ale Comisiei ( 1)

26

 

*

Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2018/763 al Comisiei din 9 aprilie 2018 de stabilire a modalităților practice pentru emiterea certificatelor unice de siguranță pentru întreprinderile feroviare în temeiul Directivei (UE) 2016/798 a Parlamentului European și a Consiliului și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 653/2007 al Comisiei ( 1)

49

 

*

Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2018/764 al Comisiei din 2 mai 2018 privind taxele și sumele de bani care trebuie plătite Agenției Uniunii Europene pentru Căile Ferate și condițiile de plată a acestora ( 1)

68

 

*

Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2018/765 al Comisiei din 23 mai 2018 de modificare a Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2016/2080 în ceea ce privește data intrării în depozit a laptelui praf degresat vândut printr-o procedură de licitație

73

 

 

Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2018/766 al Comisiei din 23 mai 2018 de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1484/95 în ceea ce privește stabilirea prețurilor reprezentative în sectorul cărnii de pasăre și în cel al ouălor, precum și pentru ovalbumină

74

 

 

DECIZII

 

*

Decizia (UE, Euratom) 2018/767 a Consiliului din 22 mai 2018 de stabilire a perioadei pentru cea de a noua alegere a reprezentanților în Parlamentul European prin vot universal direct

76

 

*

Decizia (UE) 2018/768 a Consiliului din 22 mai 2018 de stabilire a poziției care urmează să fie adoptată, în numele Uniunii Europene, în cadrul celei de a 55-a sesiuni a Comitetului de experți în domeniul transportului mărfurilor periculoase instituit de Organizația Interguvernamentală pentru Transporturile Internaționale Feroviare (OTIF), cu privire la anumite modificări la apendicele C la Convenția privind transporturile internaționale feroviare

77

 

*

Decizia (UE, Euratom) 2018/769 a Consiliului din 22 mai 2018 de numire a trei membri, propuși de Regatul Țărilor de Jos, în cadrul Comitetului Economic și Social European

80

 

*

Decizia (UE) 2018/770 a Consiliului din 22 mai 2018 de numire a unui supleant, propus de Regatul Spaniei, în cadrul Comitetului Regiunilor

81

 

*

Decizia delegată (UE) 2018/771 a Comisiei din 25 ianuarie 2018 privind sistemul aplicabil la evaluarea și verificarea constanței performanței dispozitivelor de ancorare utilizate în lucrările de construcții pentru a împiedica căderea persoanelor de la înălțime sau pentru a opri căderea de la înălțime în temeiul Regulamentului (UE) nr. 305/2011 al Parlamentului European și al Consiliului ( 1)

82

 


 

(1)   Text cu relevanță pentru SEE.

RO

Actele ale căror titluri sunt tipărite cu caractere drepte sunt acte de gestionare curentă adoptate în cadrul politicii agricole şi care au, în general, o perioadă de valabilitate limitată.

Titlurile celorlalte acte sunt tipărite cu caractere aldine şi sunt precedate de un asterisc.


II Acte fără caracter legislativ

ACORDURI INTERNAŢIONALE

25.5.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 129/1


DECIZIA (UE) 2018/760 A CONSILIULUI

din 14 mai 2018

privind încheierea unui acord sub forma unui schimb de scrisori între Uniunea Europeană și Regatul Norvegiei privind preferințele comerciale suplimentare pentru produsele agricole

CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 207 alineatul (4) primul paragraf, coroborat cu articolul 218 alineatul (6) litera (a) punctul (v),

având în vedere propunerea Comisiei Europene,

având în vedere aprobarea Parlamentului European (1),

întrucât:

(1)

Articolul 19 din Acordul privind Spațiul Economic European prevede că părțile contractante se angajează să își continue eforturile în vederea realizării unei liberalizări treptate a comerțului agricol.

(2)

În conformitate cu Decizia (UE) 2017/2182 a Consiliului (2), Acordul sub forma unui schimb de scrisori între Uniunea Europeană și Regatul Norvegiei privind preferințele comerciale suplimentare pentru produsele agricole (denumit în continuare „acordul”) a fost semnat la 4 decembrie 2017, sub rezerva încheierii sale.

(3)

Acordul ar trebui aprobat,

ADOPTĂ PREZENTA DECIZIE:

Articolul 1

Se aprobă, în numele Uniunii, Acordul sub forma unui schimb de scrisori între Uniunea Europeană și Regatul Norvegiei privind preferințele comerciale suplimentare pentru produsele agricole.

Textul acordului este atașat la prezenta decizie.

Articolul 2

Președintele Consiliului desemnează persoana sau persoanele împuternicite să depună, în numele Uniunii, instrumentul de aprobare prevăzut în acord (3).

Articolul 3

Prezenta decizie intră în vigoare la data adoptării.

Adoptată la Bruxelles, 14 mai 2018.

Pentru Consiliu

Președintele

E. ZAHARIEVA


(1)  Aprobarea din 17 aprilie 2018 (nepublicată încă în Jurnalul Oficial).

(2)  Decizia (UE) 2017/2182 a Consiliului din 20 noiembrie 2017 privind semnarea, în numele Uniunii Europene, a unui acord sub forma unui schimb de scrisori între Uniunea Europeană și Regatul Norvegiei privind preferințele comerciale suplimentare pentru produsele agricole (JO L 309, 24.11.2017, p. 1).

(3)  Data intrării în vigoare a acordului va fi publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene de către Secretariatul General al Consiliului.


25.5.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 129/3


ACORD

sub forma unui schimb de scrisori între Uniunea Europeană și Regatul Norvegiei privind preferințele comerciale suplimentare pentru produsele agricole

A.   Scrisoare din partea Uniunii Europene

Stimată doamnă,

Am onoarea de mă adresa dumneavoastră referitor la negocierile purtate între Uniunea Europeană și Regatul Norvegiei (denumite în continuare „părțile”) cu privire la comerțul bilateral cu produse agricole, încheiate la 5 aprilie 2017.

În temeiul articolului 19 din Acordul privind Spațiul Economic European (denumit în continuare „Acordul privind SEE”), Comisia Europeană și Guvernul Norvegiei au inițiat o nouă rundă de negocieri privind comerțul cu produse agricole, cu scopul de a continua liberalizarea progresivă a comerțului cu produse agricole dintre părți, în mod preferențial, reciproc și în beneficiul ambelor părți. Negocierile s-au desfășurat în mod armonios, ținându-se seama în mod corespunzător de evoluția politicilor agricole și a circumstanțelor din sectoarele agricole ale părților, inclusiv de evoluția comerțului bilateral și a condițiilor de desfășurare a schimburilor comerciale cu alți parteneri comerciali.

Confirm că rezultatele acestor negocieri au fost următoarele:

1.

Norvegia se angajează să acorde acces fără taxe vamale produselor originare din Uniunea Europeană enumerate în anexa I la prezentul acord.

2.

Norvegia se angajează să stabilească contingente tarifare pentru produsele originare din Uniunea Europeană enumerate în anexa II la prezentul acord.

3.

Uniunea Europeană se angajează să acorde acces fără taxe vamale produselor originare din Norvegia enumerate în anexa III la prezentul acord.

4.

Uniunea Europeană se angajează să stabilească contingente tarifare pentru produsele originare din Norvegia enumerate în anexa IV la prezentul acord.

5.

Codurile tarifare specificate în anexele I-IV la prezentul acord sunt codurile tarifare care se aplică părților de la 1 ianuarie 2017.

6.

Contingentele tarifare existente pentru importurile în Norvegia a 600 de tone de carne de porc, a 800 de tone de carne de pasăre și a 900 de tone de carne de bovine, menționate în anexa II la Acordul sub forma unui schimb de scrisori între Uniunea Europeană și Regatul Norvegiei semnat la 15 aprilie 2011 (denumit în continuare „acordul din 2011”), nu vor fi afectate de punerea în aplicare a unui eventual acord viitor OMC privind agricultura. Prin urmare, punctul 7 din acordul din 2011 se elimină.

7.

În ceea ce privește contingentul tarifar suplimentar pentru importurile în Norvegia a 1 200 de tone de brânză și coagul, părțile convin că 700 de tone vor fi administrate prin licitație, iar 500 de tone vor fi administrate printr-un sistem de acordare de licențe.

8.

Părțile își vor continua eforturile de consolidare a tuturor concesiilor bilaterale (a celor aflate deja în vigoare și a celor prevăzute în prezentul acord) într-un nou schimb de scrisori, care ar trebui să înlocuiască acordurile lor bilaterale existente în sectorul agricol.

9.

Regulile de origine în scopul implementării concesiilor menționate în anexele I-IV la prezentul acord sunt stabilite în anexa IV la Acordul sub forma unui schimb de scrisori din 2 mai 1992 (denumit în continuare „acordul din 1992”). Cu toate acestea, anexa II la Protocolul 4 la Acordul SEE se aplică în locul apendicelui la anexa IV la acordul din 1992.

10.

Părțile se vor asigura că concesiile pe care și le acordă reciproc nu vor fi subminate.

11.

Părțile convin să asigure gestionarea contingentelor tarifare în așa fel încât importurile să se poată efectua regulat, iar cantitățile convenite pentru import să poată fi importate efectiv.

12.

Părțile convin să facă periodic schimb de informații privind produsele comercializate, gestionarea contingentelor tarifare, cotațiile de prețuri și orice alte informații utile privind piețele lor interne și implementarea rezultatelor acestor negocieri.

13.

La cererea oricăreia dintre părți, vor avea loc consultări cu privire la orice aspect legat de implementarea rezultatelor acestor negocieri. Dacă apar dificultăți legate de punerea în aplicare, vor avea loc cât se poate de prompt astfel de consultări, pentru a se adopta măsurile corective corespunzătoare.

14.

Părțile își reafirmă angajamentul, în conformitate cu articolul 19 din Acordul privind SEE, de a-și continua eforturile în vederea liberalizării progresive a comerțului cu produse agricole. În acest scop, părțile convin ca, peste doi ani, să efectueze o nouă revizuire a condițiilor de desfășurare a comerțului cu produse agricole, pentru a explora potențiale concesii.

15.

În cazul unei noi extinderi a Uniunii Europene, părțile vor evalua impactul acesteia asupra comerțului bilateral, în vederea adaptării preferințelor bilaterale astfel încât fluxurile comerciale preferențiale preexistente între Norvegia și țările aderente să poată continua.

Prezentul acord intră în vigoare în prima zi a celei de a treia luni următoare datei de depunere a ultimului instrument de aprobare.

V-aș fi recunoscător dacă ați putea să confirmați acordul guvernului dumneavoastră cu cele de mai sus.

Vă rog să acceptați, stimată doamnă, expresia înaltei mele considerații.

Съставено в Брюксел на

Hecho en Bruselas, el

V Bruselu dne

Udfærdiget i Bruxelles, den

Geschehen zu Brüssel am

Brüssel,

Έγινε στις Βρυξέλλες, στις

Done at Brussels,

Fait à Bruxelles, le

Sastavljeno u Bruxellesu

Fatto a Bruxelles, addì

Briselē,

Priimta Briuselyje,

Kelt Brüsszelben,

Magħmul fi Brussell,

Gedaan te Brussel,

Sporządzono w Brukseli, dnia

Feito em Bruxelas,

Întocmit la Bruxelles,

V Bruseli

V Bruslju,

Tehty Brysselissä

Utfärdat i Bryssel den

Utferdiget i Brussel,

Image

За Европейския съюз

Рог la Unión Europea

Za Evropskou unii

For Den Europæiske Union

Für die Europäische Union

Euroopa Liidu nimel

Για την Ευρωπαϊκή Ένωση

For the European Union

Pour l'Union européenne

Za Europsku uniju

Per l'Unione europea

Eiropas Savienības vārdā –

Europos Sąjungos vardu

Az Európai Unió részéről

Għall-Unjoni Ewropea

Voor de Europese Unie

W imieniu Unii Europejskiej

Pela União Europeia

Pentru Uniunea Europeană

Za Európsku úniu

Za Evropsko unijo

Euroopan unionin puolesta

För Europeiska unionen

For Den europeiske union

Image

ANEXA I

SCUTIRI DE TAXE VAMALE PENTRU IMPORTURILE ÎN NORVEGIA DE PRODUSE ORIGINARE DIN UNIUNEA EUROPEANĂ

Codul tarifar vamal al Norvegiei

Descrierea produselor

01.01.2100

Cai, măgari, catâri și bardoi, vii; Cai; Animale de reproducție de rasă pură

01.01.2902

Cai, măgari, catâri și bardoi, vii; Alte cabaline; cu o greutate mai mică de 133 kg

01.01.2908

Cai, măgari, catâri și bardoi, vii; Alte cabaline; Altele

02.07.4300

Carne și organe comestibile, proaspete, refrigerate sau congelate, de păsări de la poziția 01.05 ; de rață; ficat gras, proaspăt sau refrigerat

02.07.5300

Carne și organe comestibile, proaspete, refrigerate sau congelate, de păsări de la poziția 01.05 ; de gâscă; ficat gras, proaspăt sau refrigerat

05.06.9010

Oase și coarne brute, degresate, prelucrate sumar (dar nedecupate în forme), tratate cu acid sau degelatinizate; pulbere și deșeuri din acestea; Altele; destinate hrănirii animalelor

05.11.9911

Produse de origine animală, nedenumite și necuprinse în altă parte; animale moarte de la capitolul 1 sau 3, improprii alimentației umane; altele; Praf de sânge, impropriu alimentației umane; destinat hrănirii animalelor

05.11.9930

Produse de origine animală, nedenumite și necuprinse în altă parte; animale moarte de la capitolul 1 sau 3, improprii alimentației umane; altele; Carne și sânge; destinate hrănirii animalelor

05.11.9980

Produse de origine animală, nedenumite și necuprinse în altă parte; animale moarte de la capitolul 1 sau 3, improprii alimentației umane; altele; altele; destinate hrănirii animalelor

06.02.1021

Alte plante vii (inclusiv rădăcinile acestora), butași și altoaie; spori de ciuperci; butași nerădăcinoși și altoaie; butași de pepinieră sau de horticultură, cu excepția plantelor verzi în perioada 15 decembrie-30 aprilie; Begonia, toate tipurile, Campanula isophylla, Eupharboria pulcherrima, Poinsettia pulcherrima, Fuchsia, Hibiscus, Kalanchoe și petunii curgătoare (Petunia hybrida, Petunia atkinsiana)

06.02.1024

Alte plante vii (inclusiv rădăcinile acestora), butași și altoaie; spori de ciuperci; butași nerădăcinoși și altoaie; butași de pepinieră sau de horticultură, cu excepția plantelor verzi în perioada 15 decembrie-30 aprilie; Pelargonium

06.02.9032

Alte plante vii (inclusiv rădăcinile acestora), butași și altoaie; spori de ciuperci; Altele; cu bulgări de pământ sau alte medii de cultură; alte plante în ghiveci sau plante pentru ronduri, inclusiv plante care produc fructe și legume, în scopuri ornamentale; plante verzi în ghiveci în perioada 1 mai-14 decembrie; Asplenium, Begonia x rex-cultorum Chlorophytum, Euonymus japanicus, Fatsia japonica, Aralia sieboldii, Ficus elastica, Monstera, Philodendron scandens, Radermachera, Stereospermum, Syngonium și X-Fatshedera, inclusiv atunci când sunt importate ca parte a unor grupuri mixte de plante

ex ex 07.08.2009  (1)

Legume păstăi, curățate sau nu de păstăi, în stare proaspătă sau refrigerată; fasole; fasole (Vigna spp., Phaseolus spp.), proaspătă sau refrigerată, alta decât fasolea verde, fasolea verde lungă, fasolea galbenă și fasolea comună

07.09.9930

Alte legume, în stare proaspătă sau refrigerată; altele; altele; porumb dulce; destinat hrănirii animalelor

ex ex 07.10.2209  (1)

Legume, nefierte sau fierte în apă sau în abur, congelate; legume păstăi, curățate sau nu de păstăi; fasole (Vigna spp., Phaseolus spp.), alta decât fasolea verde, fasolea verde lungă, fasolea galbenă și fasolea comună

07.11.5100

Legume conservate provizoriu (de exemplu cu gaz sulfuros, în saramură, în apă sulfuroasă sau în alte soluții care asigură provizoriu conservarea lor), dar improprii consumului alimentar în această stare; ciuperci și trufe; ciuperci din genul Agaricus

07.11.5900

Legume conservate provizoriu (de exemplu cu gaz sulfuros, în saramură, în apă sulfuroasă sau în alte soluții care asigură provizoriu conservarea lor), dar improprii consumului alimentar în această stare; ciuperci și trufe; altele

07.14.3009

Rădăcini de manioc, de arorut sau de salep, topinamburi, batate și rădăcini și tuberculi similari, cu conținut ridicat de fecule sau inulină, proaspete, refrigerate, congelate sau uscate, chiar tăiate în bucăți sau aglomerate sub formă de pelete; miez de sagotier; igname (Dioscorea spp.), altele decât cele destinate hrănirii animalelor

ex ex 07.14.4000  (1)

Rădăcini de manioc, de arorut sau de salep, topinamburi, batate și rădăcini și tuberculi similari, cu conținut ridicat de fecule sau inulină, proaspete, refrigerate, congelate sau uscate, chiar tăiate în bucăți sau aglomerate sub formă de pelete; miez de sagotier; taro (Colocasia spp.)

07.14.5009

Rădăcini de manioc, de arorut sau de salep, topinamburi, batate și rădăcini și tuberculi similari, cu conținut ridicat de fecule sau inulină, proaspete, refrigerate, congelate sau uscate, chiar tăiate în bucăți sau aglomerate sub formă de pelete; miez de sagotier; yautia (Xanthosoma spp.), altele decât cele destinate hrănirii animalelor

08.11.2011

Fructe și fructe cu coajă lemnoasă, fierte sau nu în apă sau în abur, congelate, chiar cu adaos de zahăr sau alți îndulcitori; mure, dude sau hibrizi de mure și de zmeură

08.11.2012

Fructe și fructe cu coajă lemnoasă, fierte sau nu în apă sau în abur, congelate, chiar cu adaos de zahăr sau alți îndulcitori; cu adaos de zahăr sau de alți îndulcitori; coacăze albe sau roșii

08.11.2013

Fructe și fructe cu coajă lemnoasă, fierte sau nu în apă sau în abur, congelate, chiar cu adaos de zahăr sau alți îndulcitori; cu adaos de zahăr sau de alți îndulcitori; agrișe

08.11.2092

Fructe și fructe cu coajă lemnoasă, fierte sau nu în apă sau în abur, congelate, chiar cu adaos de zahăr sau alți îndulcitori; Altele; Mure, dude sau hibrizi de mure și de zmeură

08.11.2094

Fructe și fructe cu coajă lemnoasă, fierte sau nu în apă sau în abur, congelate, chiar cu adaos de zahăr sau alți îndulcitori; Altele; Coacăze albe sau roșii

08.11.2095

Fructe și fructe cu coajă lemnoasă, fierte sau nu în apă sau în abur, congelate, chiar cu adaos de zahăr sau alți îndulcitori; Altele; Agrișe

08.12.1000

Fructe și fructe cu coajă lemnoasă, conservate provizoriu (de exemplu cu ajutorul gazului sulfuros, în saramură, în apă sulfurată sau prin adăugare de alte substanțe care asigură provizoriu conservarea lor), dar improprii alimentației în această stare; Cireșe

10.08.5000

Hrișcă, mei și semințe de iarba-cănărașului (Phalaris Canariensis); alte cereale; quinoa (Chenopodium quinoa)

11.09.0010

Gluten de grâu, chiar uscat; destinat hrănirii animalelor

12.12.2910

Roșcove, alge, sfeclă de zahăr și trestie de zahăr, proaspete, refrigerate, congelate sau uscate, chiar pulverizate; sâmburi și miez de sâmburi de fructe și alte produse vegetale (inclusiv rădăcini de cicoare neprăjite din varietatea Chichorium intybus sativum) destinate în principal alimentației umane, nedenumite și necuprinse în altă parte; Alge; Altele; destinate hrănirii animalelor

17.02.2010

Alte zaharuri, inclusiv lactoza, maltoza, glucoza și fructoza (levuloza), chimic pure, în stare solidă; siropuri de zahăr la care nu s-au adăugat aromatizanți sau coloranți; înlocuitori de miere, chiar amestecați cu miere naturală; zaharuri și melase caramelizate; zahăr și sirop de arțar; destinate hrănirii animalelor

20.08.9300

Fructe, fructe cu coajă lemnoasă și alte părți comestibile de plante, altfel preparate sau conservate, cu sau fără adaos de zahăr sau de alți îndulcitori sau de alcool, nedenumite și necuprinse în altă parte; altele, inclusiv amestecurile, cu excepția celor de la subpoziția 2008.1900 ; merișoare (Vaccinium macrocarpon, Vaccinum oxycoccus, Vaccinium vitis-idaea)

20.09.8100

Sucuri de fructe (inclusiv mustul de struguri) și sucuri de legume, nefermentate, fără adaos de alcool, cu sau fără adaos de zahăr sau de alți îndulcitori; suc de orice alt fruct sau legumă; merișoare (Vaccinium macrocarpon, Vaccinum oxycoccus, Vaccinium vitis-idaea)

ex ex 20.09.8999

Sucuri de fructe (inclusiv mustul de struguri) și sucuri de legume, nefermentate, fără adaos de alcool, cu sau fără adaos de zahăr sau de alți îndulcitori; suc de orice alt fruct sau legumă; Altele, altele, altele, suc sau concentrat de afine

22.06

Alte băuturi fermentate (de exemplu cidru de mere, cidru de pere, hidromel, saké); amestecuri de băuturi fermentate și amestecuri de băuturi fermentate și băuturi nealcoolice, nedenumite și necuprinse în altă parte

23.03.1012

Reziduuri rezultate de la fabricarea amidonului și reziduuri similare, pulpă de sfeclă de zahăr, resturi rezultate din prelucrarea trestiei de zahăr și alte deșeuri rezultate de la fabricarea zahărului, depuneri și deșeuri rezultate de la fabricarea berii sau de la distilare, chiar aglomerate sub formă de pelete; reziduuri rezultate de la fabricarea amidonului și reziduuri similare; destinate hrănirii animalelor; de cartofi.

ANEXA II

CONTINGENTE TARIFARE PENTRU IMPORTURILE ÎN NORVEGIA DE PRODUSE ORIGINARE DIN UNIUNEA EUROPEANĂ

Codul tarifar vamal al Norvegiei

Descrierea produselor

Contingente tarifare consolidate (cantitate anuală în tone)

Dintre care, contingente suplimentare (1)

Taxa vamală în cadrul contingentului (NOK/kg)

 

Carne de animale din specia bovine, proaspătă sau refrigerată

2 500

1 600

0

02.01.1000

În carcase sau semicarcase

02.01.2001

Sferturi numite „compensate”, și anume sferturi anterioare și sferturi posterioare de la același animal, neseparate

02.01.2002

Alte sferturi anterioare

02.01.2003

Alte sferturi posterioare

02.01.2004

Bucăți numite „pistola”

 

Carne de animale din specia bovine, congelată

 

 

 

02.02.1000

În carcase sau semicarcase

02.02.2001

Sferturi numite „compensate”, și anume sferturi anterioare și sferturi posterioare de la același animal, neseparate

02.02.2002

Alte sferturi anterioare

02.02.2003

Alte sferturi posterioare

02.02.2004

Bucăți numite „pistola”

 

Carne de animale din specia porcine, proaspătă, refrigerată sau congelată

300 (2)

300 (2)

15

02.03.1904

Piept (împănat) și bucăți din acesta; Nedezosate.

 

Carne și organe comestibile, proaspete, refrigerate sau congelate, de păsări de la poziția 01.05

De cocoși și de găini din specia Gallus domesticus;

950

150

0

02.07.1100

Netranșate în bucăți, proaspete sau refrigerate

02.07.1200

Netranșate în bucăți, congelate

02.07.2400

De curcani și de curci;

Netranșate în bucăți, proaspete sau refrigerate

02.07.2500

Netranșate în bucăți, congelate

02.07.4401

De rațe, proaspete sau refrigerate;

piept și bucăți de piept

200

100

30

 

Carne și organe comestibile, sărate sau în saramură, uscate sau afumate; făină și pudră, comestibile, de carne sau de organe

Carne de animale din specia porcine; Jamboane, spete și bucăți din acestea, nedezosate;

600 (3)

200 (3)

0

02.10.1101

Care conțin oase în proporție de minimum 15 % din greutate

02.10.1109

Altele (mai puțin de 15 % oase)

02.10.1900

Altele (decât jamboane, spete si bucăți din acestea sau piept și bucăți de piept, nedezosate)

04.06

Brânză și coagul

8 400

1 200

0

ex ex 06.02.9043  (4)

06.02.9044

Alte plante vii (inclusiv rădăcinile acestora), butași și altoi; spori de ciuperci

Altele; Plante în ghiveci sau plante pentru ronduri, în floare;

20 de milioane NOK

12 milioane NOK

0

06.02.9031

Plante verzi în ghiveci în perioada 1 mai-14 decembrie (5)

7 milioane NOK

3 milioane NOK

0

 

Salată verde (Lactuca sativa) și cicoare (Cichorium spp.), proaspete sau refrigerate

Salată iceberg;

În perioada 1 martie-31 mai;

500 (6)

100 (6)

0

07.05.1112

Întregi

07.05.1119

Altele

10.05.9010

Porumb

Destinat hrănirii animalelor

15 000

5 000

0

16.01.0000

Cârnați, cârnăciori, salamuri și produse similare, din carne, din organe sau din sânge; preparate alimentare pe baza acestor produse

600

200

0

ANEXA III

SCUTIRI DE TAXE VAMALE PENTRU IMPORTURILE ÎN UNIUNEA EUROPEANĂ DE PRODUSE ORIGINARE DIN NORVEGIA

Codul NC

Descrierea din Nomenclatura combinată

0101 21 00

Cai vii, reproducători de rasă pură

0101 29 10

Cai vii, alții decât reproducătorii de rasă pură destinați sacrificării

0101 29 90

Cai vii, alții decât reproducătorii de rasă pură, alții decât cei destinați sacrificării

0207 43 00

Ficat gras de rață, proaspăt sau refrigerat

0207 53 00

Ficat gras de gâscă, proaspăt sau refrigerat

ex 0506 90 00

Oase și coarne brute și pulberea și deșeurile din acestea, neprelucrate, degresate, degelatinizate sau prelucrate sumar (cu excepția oseinei și a oaselor tratate cu acid și decupate în forme), destinate hrănirii animalelor

ex 0511 99 85

Praf de sânge destinat hrănirii animalelor, impropriu alimentației umane

ex 0511 99 85

Carne și sânge destinate hrănirii animalelor, improprii alimentației umane

ex 0511 99 85

Alte produse de origine animală destinate hrănirii animalelor, nedenumite și necuprinse în altă parte, improprii alimentației umane (altele decât produsele din pește sau din crustacee, din moluște sau din alte nevertebrate acvatice; animale moarte de la capitolul 3; sânge; carne; bureți naturali de origine animală; spermă de bovine)

ex 0602 10 90

Butași nerădăcinoși de la toate tipurile de Begonia, Campanula isophylla, Euphorbia pulcherrima, Poinsettia pulcherrima, Fuchsia, Hibiscus, Kalanchoe și petunii curgătoare (Petunia hybrida, Petunia atkinsiana), de pepinieră sau de horticultură [cu excepția plantelor verzi în perioada 15 decembrie-30 aprilie]

ex 0602 10 90

Butași nerădăcinoși de Pelargonium, de pepinieră sau de horticultură [, cu excepția plantelor verzi în perioada 15 decembrie-30 aprilie]

ex 0602 90 99

Asplenium, Begonia x rex-cultorum, Chlorophytum, Euonymus japanicus, Fatsia japonica, Aralia sieboldii, Ficus elastica, Monstera, Philodendron scandens, Radermachera, Stereospermum, Syngonium și X-Fatshedera, presentate ca plante verzi în ghiveci în perioada 1 mai-14 decembrie

ex 0708 20 00

Fasole (Vigna spp., Phaseolus spp.), curățată sau nu de păstăi, proaspătă sau refrigerată, cu excepția fasolei verzi, a fasolei verzi lungi, a fasolei galbene și a fasolei comune

ex 0709 99 60

Porumb dulce destinat hrănirii animalelor, proaspăt sau refrigerat

ex 0710 22 00

Fasole (Vigna spp., Phaseolus spp.), nefiartă sau fiartă în apă sau în abur, congelată, cu excepția fasolei verzi, a fasolei verzi lungi, a fasolei galbene și a fasolei comune

0711 51 00

Ciuperci din genul Agaricus, conservate provizoriu, dar improprii consumului alimentar în această stare

0711 59 00

Ciuperci (altele decât cele din genul Agaricus) și trufe, conservate provizoriu, dar improprii consumului alimentar în această stare

ex 0714 30 00

Igname (Dioscorea spp.) care nu sunt destinate hrănirii animalelor, proaspete, refrigerate, congelate sau uscate, chiar tăiate în felii sau aglomerate sub formă de pelete

ex 0714 40 00

Taro (Colocasia spp.) care nu sunt destinați hrănirii animalelor, proaspeți, refrigerați, congelați sau uscați, chiar tăiați în felii sau aglomerați sub formă de pelete

ex 0714 50 00

Yautia (Xanthosoma spp.) care nu sunt destinate hrănirii animalelor, proaspete, refrigerate, congelate sau uscate, chiar tăiate în felii sau aglomerate sub formă de pelete

ex 0811 20 11

Mure, dude sau hibrizi de mure și de zmeură, coacăze albe sau roșii și agrișe, fierte sau nu în apă sau în abur, congelate, chiar cu adaos de zahăr sau alți îndulcitori, cu un conținut de zahăr de peste 13 % din greutate

ex 0811 20 19

Mure, dude sau hibrizi de mure și de zmeură, coacăze albe sau roșii și agrișe, fierte sau nu în apă sau în abur, congelate, chiar cu adaos de zahăr sau alți îndulcitori, cu un conținut de zahăr de maximum 13 % din greutate

0811 20 51

Coacăze roșii, fierte sau nu în apă sau în abur, congelate, care nu conțin adaos de zahăr sau alți îndulcitori

0811 20 59

Mure și dude, fierte sau nu în apă sau în abur, congelate, care nu conțin adaos de zahăr sau alți îndulcitori

ex 0811 20 90

Hibrizi de mure și de zmeură, coacăze albe și agrișe, fierte sau nu în apă sau în abur, congelate, fără adaos de zahăr sau alți îndulcitori

0812 10 00

Cireșe, conservate provizoriu, dar improprii alimentației în această stare

1008 50 00

Quinoa (Chenopodium quinoa)

ex 1109 00 00

Gluten de grâu destinat hrănirii animalelor, chiar uscat

ex 1212 29 00

Alge destinate hrănirii animalelor, proaspete, refrigerate, congelate sau uscate, chiar pulverizate

ex 1702 20 10

Zahăr de arțar în stare solidă, cu adaos de aromatizanți sau de coloranți, destinat hrănirii animalelor

ex 1702 20 90

Zahăr de arțar (altfel decât în stare solidă, cu adaos de aromatizanți sau de coloranți) și sirop de arțar, destinate hrănirii animalelor

2008 93

Merișoare (Vaccinium macrocarpon, Vaccinium oxycoccos, Vaccinium vitis-idaea), altfel preparate sau conservate, cu sau fără adaos de zahăr sau de alți îndulcitori sau de alcool

2009 81

Suc de merișoare (Vaccinium macrocarpon, Vaccinium oxycoccos, Vaccinium vitis-idaea), nefermentat, fără adaos de alcool, cu sau fără adaos de zahăr sau de alți îndulcitori

ex 2009 89

Suc sau concentrat de afine, nefermentat și fără adaos de alcool, cu sau fără adaos de zahăr sau de alți îndulcitori

2206

Alte băuturi fermentate (de exemplu cidru de mere, cidru de pere, hidromel, saké); amestecuri de băuturi fermentate și amestecuri de băuturi fermentate și băuturi nealcoolice, nedenumite și necuprinse în altă parte

ex 2303 10 90

Reziduuri rezultate de la fabricarea amidonului din cartof și reziduuri similare, destinate hrănirii animalelor

2302 50

Tărâțe, spărturi și alte reziduuri, chiar aglomerate sub formă de pelete, provenite din măcinarea, presarea, cernerea sau din alte procedee de prelucrare a cerealelor sau a leguminoaselor:

De leguminoase

ex 2309 90 31

Preparate de tipul celor folosite pentru hrana animalelor, care nu conțin nici amidon, nici fecule sau cu un conținut din acestea mai mic sau egal cu 10 % din greutate, care nu conțin produse lactate sau cu un conținut de produse lactate mai mic de 10 % din greutate, altele decât alimentele pentru câini sau pisici, condiționate pentru vânzarea cu amănuntul, și altele decât hrana pentru pești

ANEXA IV

CONTINGENTE TARIFARE PENTRU IMPORTURILE ÎN UNIUNEA EUROPEANĂ DE PRODUSE ORIGINARE DIN NORVEGIA

Codul NC

Descrierea din Nomenclatura combinată

Contingente tarifare consolidate (cantitate anuală în tone)

Dintre care, contingente suplimentare (7)

Taxa vamală în cadrul contingentului (EUR/kg)

0207 14 30

Carne și organe comestibile, proaspete, refrigerate sau congelate, de păsări de la poziția 0105 :

 

De cocoși și de găini din specia Gallus domesticus

 

Bucăți nedezosate, congelate

 

Aripi întregi, cu sau fără vârfuri

550

550

0

0207 14 70

Carne și organe comestibile, proaspete, refrigerate sau congelate, de păsări de la poziția 0105 :

 

De cocoși și de găini din specia Gallus domesticus

 

Alte bucăți nedezosate, congelate

150

150

0

0204

Carne de animale din speciile ovine sau caprine, proaspătă, refrigerată sau congelată

500

0

0

0210

Carne și organe comestibile, sărate sau în saramură, uscate sau afumate; făină și pudră, comestibile, de carne sau de organe

0404 10

Zer, modificat sau nu, chiar concentrat sau cu adaos de zahăr sau de alți îndulcitori

1 250

1 250

0

0404 10 02

Zer, modificat sau nu, sub formă de praf, granule sau alte forme solide, fără adaos de zahăr sau alți îndulcitori și cu un conținut de proteine „conținut de azot × 6,38” de maximum 15 % din greutate și cu un conținut de grăsimi de maximum 1,5 % din greutate

3 150

3 150

0

0603 19 70

Flori și boboci de flori, tăiate pentru buchete sau ornamente, proaspete, altele decât trandafirii, garoafele, orhideele, crizantemele, crinii (Lilium spp.), gladiolele și piciorul cocoșului

500 000 EUR

500 000 EUR

0

1602

Alte preparate și conserve din carne, din organe sau din sânge

300

300

0

2005 20 20

Cartofi tăiați în felii subțiri, prăjiți sau copți, chiar sărați sau aromatizați, în ambalaje închise ermetic, pentru consumul direct

350

150

0

2309 90 96

Preparate de tipul celor folosite pentru hrana animalelor; Altele

200

200

0

3502 20

Albumine (inclusiv concentratele care conțin două sau mai multe proteine din zer, care conțin proteine din zer peste 80 % din greutatea substanței uscate), albuminați și alți derivați de albumine:

Albumină din lapte, inclusiv concentratele din două sau mai multe proteine din zer

500

500

0

B.   Scrisoare din partea Regatului Norvegiei

Stimată doamnă,

Am onoarea de a confirma primirea scrisorii dumneavoastră din data de astăzi, cu următorul text:

„Am onoarea de mă adresa dumneavoastră referitor la negocierile purtate între Uniunea Europeană și Regatul Norvegiei (denumite în continuare „părțile”) cu privire la comerțul bilateral cu produse agricole, încheiate la 5 aprilie 2017.

În temeiul articolului 19 din Acordul privind Spațiul Economic European (denumit în continuare „Acordul privind SEE”), Comisia Europeană și Guvernul Norvegiei au inițiat o nouă rundă de negocieri privind comerțul cu produse agricole, cu scopul de a continua liberalizarea progresivă a comerțului cu produse agricole dintre părți, în mod preferențial, reciproc și în beneficiul ambelor părți. Negocierile s-au desfășurat în mod armonios, ținându-se seama în mod corespunzător de evoluția politicilor agricole și a circumstanțelor din sectoarele agricole ale părților, inclusiv de evoluția comerțului bilateral și a condițiilor de desfășurare a schimburilor comerciale cu alți parteneri comerciali.

Confirm că rezultatele acestor negocieri au fost următoarele:

1.

Norvegia se angajează să acorde acces fără taxe vamale produselor originare din Uniunea Europeană enumerate în anexa I la prezentul acord.

2.

Norvegia se angajează să stabilească contingente tarifare pentru produsele originare din Uniunea Europeană enumerate în anexa II la prezentul acord.

3.

Uniunea Europeană se angajează să acorde acces fără taxe vamale produselor originare din Norvegia enumerate în anexa III la prezentul acord.

4.

Uniunea Europeană se angajează să stabilească contingente tarifare pentru produsele originare din Norvegia enumerate în anexa IV la prezentul acord.

5.

Codurile tarifare specificate în anexele I-IV la prezentul acord sunt codurile tarifare care se aplică părților de la 1 ianuarie 2017.

6.

Contingentele tarifare existente pentru importurile în Norvegia a 600 de tone de carne de porc, a 800 de tone de carne de pasăre și a 900 de tone de carne de bovine, menționate în anexa II la Acordul sub forma unui schimb de scrisori între Uniunea Europeană și Regatul Norvegiei semnat la 15 aprilie 2011 (denumit în continuare „acordul din 2011”), nu vor fi afectate de punerea în aplicare a unui eventual acord viitor OMC privind agricultura. Prin urmare, punctul 7 din acordul din 2011 se elimină.

7.

În ceea ce privește contingentul tarifar suplimentar pentru importurile în Norvegia a 1 200 de tone de brânză și coagul, părțile convin că 700 de tone vor fi administrate prin licitație, iar 500 de tone vor fi administrate printr-un sistem de acordare de licențe.

8.

Părțile își vor continua eforturile de consolidare a tuturor concesiilor bilaterale (a celor aflate deja în vigoare și a celor prevăzute în prezentul acord) într-un nou schimb de scrisori, care ar trebui să înlocuiască acordurile lor bilaterale existente în sectorul agricol.

9.

Regulile de origine în scopul implementării concesiilor menționate în anexele I-IV la prezentul acord sunt stabilite în anexa IV la Acordul sub forma unui schimb de scrisori din 2 mai 1992 (denumit în continuare „acordul din 1992”). Cu toate acestea, anexa II la Protocolul 4 la Acordul SEE se aplică în locul apendicelui la anexa IV la acordul din 1992.

10.

Părțile se vor asigura că concesiile pe care și le acordă reciproc nu vor fi subminate.

11.

Părțile convin să asigure gestionarea contingentelor tarifare în așa fel încât importurile să se poată efectua regulat, iar cantitățile convenite pentru import să poată fi importate efectiv.

12.

Părțile convin să facă periodic schimb de informații privind produsele comercializate, gestionarea contingentelor tarifare, cotațiile de prețuri și orice alte informații utile privind piețele lor interne și implementarea rezultatelor acestor negocieri.

13.

La cererea oricăreia dintre părți, vor avea loc consultări cu privire la orice aspect legat de implementarea rezultatelor acestor negocieri. Dacă apar dificultăți legate de punerea în aplicare, vor avea loc cât se poate de prompt astfel de consultări, pentru a se adopta măsurile corective corespunzătoare.

14.

Părțile își reafirmă angajamentul, în conformitate cu articolul 19 din Acordul privind SEE, de a-și continua eforturile în vederea liberalizării progresive a comerțului cu produse agricole. În acest scop, părțile convin ca, peste doi ani, să efectueze o nouă revizuire a condițiilor de desfășurare a comerțului cu produse agricole, pentru a explora potențiale concesii.

15.

În cazul unei noi extinderi a Uniunii Europene, părțile vor evalua impactul acesteia asupra comerțului bilateral, în vederea adaptării preferințelor bilaterale astfel încât fluxurile comerciale preferențiale preexistente între Norvegia și țările aderente să poată continua.

Prezentul acord intră în vigoare în prima zi a celei de a treia luni următoare datei de depunere a ultimului instrument de aprobare.”

Am onoarea de a confirma acordul Regatului Norvegiei cu privire la conținutul prezentei scrisori.

Vă rog să acceptați, stimată doamnă, expresia înaltei mele considerații.

Utferdiget i Brussel,

Съставено в Брюксел на

Hecho en Bruselas, el

V Bruselu dne

Udfærdiget i Bruxelles, den

Geschehen zu Brüssel am

Brüssel,

Έγινε στις Βρυξέλλες, στις

Done at Brussels,

Fait à Bruxelles, le

Sastavljeno u Bruxellesu

Fatto a Bruxelles, addì

Briselē,

Priimta Briuselyje,

Kelt Brüsszelben,

Magħmul fi Brussell,

Gedaan te Brussel,

Sporządzono w Brukseli, dnia

Feito em Bruxelas,

Întocmit la Bruxelles,

V Bruseli

V Bruslju,

Tehty Brysselissä

Utfärdat i Bryssel den

Image

For Kongeriket Norge

За Кралство Норвегия

Por el Reino de Noruega

Za Norské království

For Kongeriget Norge

Für das Königreich Norwegen

Norra Kuningriigi nimel

Για το Βασίλειο της Νορβηγίας

For the Kingdom of Norway

Pour le Royaume de Norvège

Za Kraljevinu Norvešku

Per il Regno di Norvegia

Norvēģijas Karalistes vārdā –

Norvegijos Karalystės vardu

A Norvég Királyság részéről

Għar-Renju tan-Norveġja

Voor het Koninkrijk Noorwegen

W imieniu Królestwa Norwegii

Pelo Reino da Noruega

Pentru Regatul Norvegiei

Za Nórske kráľovstvo

Za Kraljevino Norveško

Norjan kuningaskunnan puolesta

För Konungariket Norge

Image


(1)  Aceste produse sunt importate fără taxe vamale. Cu toate acestea, Norvegia își rezervă dreptul de a introduce o taxă vamală în cazul în care aceste produse sunt importate în scopul hrănirii animalelor.

(1)  Pentru perioada 1.1-31.12 și în primul an de aplicare a acordului pro rata, dacă este necesar. Contingente suplimentare de adăugat la contingentele existente negociate în cadrul acordurilor UE-Norvegia precedente.

(2)  În perioada 1.12-31.12.

(3)  Cantitatea este indicată pentru importurile de jamboane nedezosate. Pentru importurile de jamboane dezosate se utilizează un factor de conversie de 1,15.

(4)  Excepție pentru plantele următoare: Argyranthemum frutescens, Chrysanthemum frutescens, Begonia x hiemalis, Begonia elatior, Campanula, Dendranthema x grandiflora, Chrysanthemum x morifolium, Euphorbia pulcherrima, Poinsettia pulcherrima, Hibiscus, Kalanchoe, Pelargonium, Primula și Saintpaulia.

(5)  Sunt incluse următoarele plante: Condiaeum, Croton, Dieffenbachia, Epipremnum, Scindapsus aureum, Hedera, Nephrolepis, Peperomia obtusifolia, Peperomia rotundifolia, Schefflera, Soleirolia și Helxine, inclusiv atunci când sunt importate ca parte a unor grupuri mixte de plante.

(6)  Criteriul utilizatorului final: Industria prelucrătoare.

(7)  Pentru perioada 1.1-31.12 și în primul an de aplicare a acordului, dacă este necesar pe bază proporțională. Contingente suplimentare de adăugat la contingentele existente negociate în cadrul acordurilor UE-Norvegia precedente.


REGULAMENTE

25.5.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 129/16


REGULAMENTUL DELEGAT (UE) 2018/761 AL COMISIEI

din 16 februarie 2018

de stabilire a metodelor comune de siguranță pentru supravegherea de către autoritățile naționale de siguranță după eliberarea unui certificat unic de siguranță sau a unei autorizații de siguranță în conformitate cu Directiva (UE) 2016/798 a Parlamentului European și a Consiliului și de abrogare a Regulamentului (UE) nr. 1077/2012 al Comisiei

(Text cu relevanță pentru SEE)

COMISIA EUROPEANĂ,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

având în vedere Directiva (UE) 2016/798 a Parlamentului European și a Consiliului din 11 mai 2016 privind siguranța feroviară (1), în special articolul 6 alineatul (6),

având în vedere Recomandarea ERA-REC-115-REC a Agenției Uniunii Europene pentru Căile Ferate, prezentată Comisiei la 9 martie 2017, referitoare la revizuirea metodelor comune de siguranță privind evaluarea conformității și a metodei comune de siguranță privind supravegherea,

întrucât:

(1)

Metodele comune de siguranță („MCS”) descriu modul în care sunt evaluate nivelurile de siguranță, îndeplinirea obiectivelor de siguranță și respectarea altor cerințe privind siguranța.

(2)

În conformitate cu articolul 6 alineatul (5) din Directiva (UE) 2016/798, MCS-urile trebuie revizuite la intervale regulate, ținându-se cont de experiența dobândită prin aplicarea lor și de dezvoltarea globală a siguranței feroviare, cu obiectivul de a menține siguranța în general și, în cazurile în care este posibil din punct de vedere practic și rezonabil, de a o îmbunătăți în mod continuu.

(3)

Prin Decizia sa de punere în aplicare din 1 septembrie 2016 (2), Comisia a acordat Agenției Uniunii Europene pentru Căile Ferate („agenția”) un mandat, în conformitate cu articolul 6 alineatul (2) din Directiva (UE) 2016/798, privind revizuirea Regulamentelor (UE) nr. 1158/2010 (3), (UE) nr. 1169/2010 (4) și (UE) nr. 1077/2012 (5) ale Comisiei. Pentru a da curs mandatului Comisiei, la 9 martie 2017 agenția a emis o recomandare cuprinzând un raport privind rezultatele consultării autorităților naționale de siguranță, a partenerilor sociali și a utilizatorilor, precum și un raport privind evaluarea impactului MCS-urilor modificate care urmau să fie adoptate. Comisia a examinat recomandarea emisă de agenție pentru a verifica dacă mandatul a fost dus la îndeplinire în conformitate cu articolul 6 alineatul (4) din Directiva (UE) 2016/798.

(4)

După eliberarea unui certificat unic de siguranță sau a unei autorizații de siguranță, autoritatea națională de siguranță ar trebui să desfășoare activități de supraveghere pentru a verifica dacă în decursul operațiunilor se folosesc efectiv modalitățile sistemului de management al siguranței și dacă toate cerințele necesare sunt respectate în permanență.

(5)

În conformitate cu articolul 17 alineatele (1) și (8) din Directiva (UE) 2016/798, în cazurile în care întreprinderile feroviare și administratorii de infrastructură sunt de asemenea entități responsabile cu întreținerea care nu sunt certificate în conformitate cu articolul 14 alineatul (4) din Directiva (UE) 2016/798, activitățile de supraveghere întreprinse de autoritățile naționale de siguranță pentru a verifica aplicarea MCS-urilor relevante menționate la articolul 6 din Directiva (UE) 2016/798 de către entitățile responsabile cu întreținerea reprezintă mijloace justificate de supraveghere a eficacității sistemelor de management al siguranței ale acestor întreprinderi feroviare și administratori de infrastructură.

(6)

Ar trebui stabilit un proces de supraveghere pentru autoritățile naționale de siguranță, cu scopul de a îmbunătăți încrederea reciprocă în abordările lor privind activitățile de supraveghere și în procesul decizional din cursul acestor activități.

(7)

Autoritățile naționale de siguranță ar trebui să fie răspunzătoare pentru deciziile pe care le iau și, prin urmare, ar trebui să dispună de modalități sau de proceduri interne prin care să poată fi trase la răspundere.

(8)

Supravegherea ar trebui să vizeze în primul rând activitățile care sunt considerate de o autoritate națională de siguranță ca dând naștere celor mai grave riscuri sau pe cele în cazul cărora controlul riscurilor este cel mai precar. În acest scop, autoritatea națională de siguranță ar trebui să elaboreze și să implementeze o strategie și unul sau mai multe planuri de supraveghere bazate pe riscuri, în care să indice modul în care își orientează activitățile și își stabilește prioritățile în scopul supravegherii.

(9)

Măsurile de aplicare a legislației luate de autoritățile naționale de siguranță pentru a se asigura că întreprinderile feroviare și administratorii de infrastructură respectă obligațiile legale menționate la articolul 17 alineatul (1) din Directiva (UE) 2016/798 ar trebui să fie proporționale cu orice riscuri la adresa siguranței sau cu gravitatea potențială a consecințelor oricărei nerespectări a obligațiilor lor legale.

(10)

Pentru a putea îndeplini sarcinile care îi revin în temeiul articolului 16 alineatul (2) litera (i) din Directiva (UE) 2016/798, autoritatea națională de siguranță ar trebui să aprecieze, pe baza rezultatelor activităților sale de supraveghere, eficacitatea cadrului de reglementare în domeniul siguranței.

(11)

Tehnicile de audit și de inspecție pentru supraveghere ar trebui de obicei să includă interviuri cu persoane aflate la diferite niveluri în cadrul unei organizații, analiza documentelor și a evidențelor referitoare la sistemul de management al siguranței și examinarea rezultatelor în materie de siguranță ale sistemului de management constatate în cadrul inspecțiilor sau al activităților conexe.

(12)

În conformitate cu articolul 17 alineatul (13) din Directiva (UE) 2016/798, agenția, acționând ca organism de certificare în domeniul siguranței, și autoritățile naționale de siguranță ar trebui să se coordoneze atunci când și acolo unde este cazul pentru a asigura un schimb complet de informații între activitățile de evaluare și de supraveghere, inclusiv orice notificări adresate întreprinderilor feroviare. În mod similar, autoritățile naționale de siguranță relevante ar trebui să se coordoneze în cazul infrastructurilor transfrontaliere.

(13)

Pentru a asigura realizarea în mod eficace a supravegherii de către autoritățile naționale de siguranță și pentru a consolida încrederea reciprocă între acestea, autoritățile respective ar trebui să se asigure că personalul implicat în activitățile de supraveghere are competențele necesare. În acest scop, competențele respective ar trebui identificate.

(14)

Autoritățile naționale de siguranță implicate în supravegherea unui administrator de infrastructură care deține infrastructură transfrontalieră sau a unei întreprinderi feroviare care își desfășoară activitatea în mai mult de un stat membru ar trebui să coopereze între ele pentru a evita suprapunerea supravegherii și să își coordoneze abordările privind supravegherea pentru a se asigura că toate informațiile esențiale referitoare la administratorul de infrastructură sau la întreprinderea feroviară, în special riscurile cunoscute și performanța în materie de siguranță, sunt împărtășite și utilizate pentru a direcționa activitățile de supraveghere spre domeniile care prezintă cele mai mari riscuri pentru întreaga operațiune.

(15)

Autoritățile naționale de siguranță ar trebui să coopereze, în cazul în care este necesar, cu alte autorități competente sau organisme care interacționează în sectorul feroviar, precum organismele de reglementare și autoritățile de acordare a licențelor în sensul Directivei 2012/34/UE a Parlamentului European și a Consiliului (6), sau cu autoritățile competente pentru monitorizarea conformității cu normele aplicabile privind timpul de lucru, de conducere și de odihnă pentru mecanicii de locomotivă, în vederea îndeplinirii mandatelor lor respective, a schimbului de informații, a soluționării oricăror conflicte de abordare, a prevenirii efectelor negative aferente în cadrul sistemului feroviar și a coordonării reacțiilor lor la orice nerespectare a cadrului de reglementare în domeniul siguranței.

(16)

În conformitate cu articolul 31 alineatul (3) din Directiva (UE) 2016/798, noul regim al certificării de siguranță se va aplica de la 16 iunie 2019. Cu toate acestea, statele membre au posibilitatea, în temeiul articolului 33 alineatul (2) din Directiva (UE) 2016/798, să notifice agenției și Comisiei prelungirea perioadei de transpunere și, în consecință, pot să elibereze în continuare certificate în conformitate cu Directiva 2004/49/CE a Parlamentului European și a Consiliului (7) până la 16 iunie 2020. Prin urmare, este necesar să se alinieze datele de aplicare ale prezentului regulament cu datele prevăzute în Directiva (UE) 2016/798, pentru a permite o tranziție fără probleme către noul regim de certificare.

(17)

Regulamentul (UE) nr. 1077/2012 a devenit caduc și, prin urmare, ar trebui să fie înlocuit cu prezentul regulament,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

Obiect

Prezentul regulament stabilește metodele comune de siguranță („MCS”), menționate la articolul 6 alineatul (1) litera (c) din Directiva (UE) 2016/798, pentru supravegherea managementului siguranței de către autoritățile naționale de siguranță după ce întreprinderile feroviare au primit un certificat unic de siguranță și după ce administratorii de infrastructură au primit o autorizație de siguranță.

Articolul 2

Definiție

În sensul prezentului regulament, se aplică următoarele definiții:

(a)

„organism de certificare în domeniul siguranței” înseamnă organismul responsabil cu emiterea unui certificat unic de siguranță, și anume fie agenția, fie o autoritate națională de siguranță;

(b)

„problemă reziduală” înseamnă o problemă minoră identificată în cursul evaluării unei cereri de certificat unic de siguranță sau de autorizație de siguranță, care nu împiedică eliberarea acestora și care poate fi amânată pentru o supraveghere ulterioară.

Articolul 3

Procesul de supraveghere

(1)   Autoritățile naționale de siguranță aplică procesul de supraveghere stabilit în anexa I.

(2)   Autoritățile naționale de siguranță stabilesc modalități sau proceduri interne pentru gestionarea procesului de supraveghere.

(3)   În scopul supravegherii, autoritățile naționale de siguranță acceptă autorizațiile, recunoașterile sau certificatele produselor sau serviciilor furnizate de întreprinderile feroviare și de administratorii de infrastructură sau de contractanții, partenerii sau furnizorii acestora, acordate în conformitate cu legislația relevantă a Uniunii, ca dovadă a capacității întreprinderilor feroviare și administratorilor de infrastructură de a îndeplini cerințele corespunzătoare definite în Regulamentul delegat (UE) 2018/762 al Comisiei (8).

Articolul 4

Tehnici de supraveghere

Autoritățile naționale de siguranță adoptă tehnici corespunzătoare, precum audituri și inspecții, și le selectează pe cele mai potrivite atunci când își planifică activitățile de supraveghere.

Articolul 5

Legăturile dintre supraveghere și evaluare

(1)   Autoritatea națională de siguranță care efectuează supravegherea utilizează și, în cazurile în care este relevant, împărtășește informațiile pe care le-a cules în ceea ce privește performanța sistemului de management al siguranței pe parcursul activităților sale de supraveghere, în scopul reînnoirii sau al actualizării certificatelor unice de siguranță sau a autorizațiilor de siguranță.

(2)   În cazurile în care autoritatea națională de siguranță menționată la alineatul (1) nu este responsabilă pentru eliberarea certificatului unic de siguranță sau a autorizației de siguranță, ea se coordonează în mod prompt cu agenția, care acționează ca organism de certificare în domeniul siguranței, sau cu autoritatea națională de siguranță relevantă în cazul infrastructurii transfrontaliere, la cererea acesteia, după primirea unei cereri de reînnoire sau de autorizare.

Pe baza rezultatelor coordonării menționate la primul paragraf, autoritatea națională de siguranță identifică și țintește informațiile relevante pentru a evalua dacă sistemul de management al siguranței al întreprinderii feroviare sau al administratorului de infrastructură funcționează efectiv, inclusiv cel puțin:

(a)

o descriere a neconformităților majore, care pot afecta performanța în materie de siguranță sau pot crea riscuri grave pentru siguranță, și a oricărui alt motiv de îngrijorare identificat în cursul activităților de supraveghere realizate ulterior evaluării precedente;

(b)

statutul planului (sau planurilor) de acțiune stabilit(e) de întreprinderea feroviară sau de administratorul de infrastructură pentru a soluționa neconformitățile majore și orice alt motiv de îngrijorare menționat la litera (a), precum și măsurile relevante care au fost luate de autoritatea națională de siguranță pentru a supraveghea soluționarea acestor probleme;

(c)

o imagine de ansamblu a performanțelor în materie de siguranță ale întreprinderii feroviare sau ale administratorului de infrastructură care își desfășoară activitatea în statul său membru;

(d)

statutul planului (sau planurilor) de acțiune stabilit(e) de întreprinderea feroviară sau de administratorul de infrastructură în vederea soluționării problemelor reziduale din evaluarea precedentă.

Articolul 6

Competența personalului implicat în supraveghere

(1)   Autoritățile naționale de siguranță se asigură că personalul implicat în supraveghere deține următoarele competențe:

(a)

cunoașterea cadrului de reglementare relevant, astfel cum se aplică supravegherii;

(b)

cunoștințe privind funcționarea sistemului feroviar;

(c)

un nivel adecvat de analiză critică;

(d)

experiență în supravegherea unui sistem de management al siguranței sau similar din sectorul feroviar ori a unui sistem de management al siguranței dintr-un sector cu provocări operaționale și tehnice echivalente;

(e)

cunoștințe și experiență în ceea ce privește competențele de intervievare;

(f)

competențe de rezolvare a problemelor, de comunicare și de lucru în echipă.

(2)   În cazul lucrului în echipă, competențele pot fi împărțite între membrii echipei.

(3)   În vederea asigurării unei aplicări corecte a alineatului (1), autoritățile naționale de siguranță instituie un sistem de management al competențelor care include:

(a)

dezvoltarea unor profiluri de competențe pentru fiecare loc de muncă, poziție sau funcție;

(b)

recrutarea de personal în conformitate cu profilurile de competențe stabilite;

(c)

menținerea, dezvoltarea și evaluarea competențelor personalului în conformitate cu profilurile de competențe stabilite.

Articolul 7

Criterii pentru luarea deciziilor

(1)   Autoritatea națională de siguranță stabilește și publică criterii pentru luarea deciziilor cu privire la modul în care evaluează aplicarea corectă a unui sistem de management al siguranței de către o întreprindere feroviară sau de către un administrator de infrastructură și eficacitatea sistemul de management al siguranței în ceea ce privește controlul riscurilor pentru siguranță asociate cu activitățile întreprinderii feroviare sau ale administratorului de infrastructură.

Printre aceste criterii se numără informații privind modul în care autoritatea națională de siguranță gestionează și tratează neconformitățile identificate în cadrul sistemului de management al siguranței al întreprinderii feroviare și al administratorului de infrastructură.

(2)   Autoritatea națională de siguranță adoptă și publică o procedură care detaliază modul în care întreprinderile feroviare, administratorii de infrastructură și orice alte părți interesate pot depune o plângere referitoare la decizii luate în decursul activităților de supraveghere.

Articolul 8

Coordonarea în rândul autorităților naționale de siguranță și cooperarea cu alte autorități sau organisme

(1)   Autoritățile naționale de siguranță implicate în supravegherea unui administrator de infrastructură care deține o infrastructură sau infrastructuri transfrontaliere sau a unei întreprinderi feroviare care își desfășoară activitatea în mai mult de un stat membru își coordonează abordarea în materie de supraveghere în conformitate cu articolul 17 alineatele (7) și (9) din Directiva (UE) 2016/798.

După acordarea autorizației de siguranță sau a certificatului unic de siguranță, autoritățile naționale de siguranță decid cu promptitudine care dintre ele urmează să dețină un rol principal pentru a coordona supravegherea aplicării corecte și a eficacității sistemului de management al siguranței, fără a aduce atingere obligațiilor care le revin autorităților naționale de siguranță în temeiul articolului 16 alineatul (2) literele (d) și (j) și al articolului 17 din Directiva (UE) 2016/798.

(2)   În sensul alineatului (1), autoritățile naționale de siguranță creează modalități bazate pe cadrul pentru supravegherea coordonată și în comun prevăzut în anexa II.

(3)   De asemenea, autoritățile naționale de siguranță creează modalități de cooperare cu organismele naționale de anchetă, cu organismele de certificare pentru entitățile responsabile cu întreținerea și cu alte organisme sau autorități competente.

Articolul 9

Abrogare

Regulamentul (UE) nr. 1077/2012 se abrogă cu efect de la 16 iunie 2019.

Articolul 10

Intrare în vigoare și aplicare

Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Se aplică de la 16 iunie 2019. Cu toate acestea, articolul 5 alineatul (2) și articolul 8 alineatele (1) și (2) se aplică de la 16 iunie 2020 în statele membre care au notificat agenției și Comisiei, în conformitate cu articolul 33 alineatul (2) din Directiva (UE) 2016/798, prelungirea perioadei de transpunere a acestei directive.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Bruxelles, 16 februarie 2018.

Pentru Comisie

Președintele

Jean-Claude JUNCKER


(1)  JO L 138, 26.5.2016, p. 102.

(2)  Decizia de punere în aplicare a Comisiei din 1 septembrie 2016 privind acordarea unui mandat Agenției Uniunii Europene pentru Căile Ferate în vederea revizuirii metodelor comune de siguranță pentru evaluarea conformității și a metodei comune de siguranță pentru supraveghere și de abrogare a Deciziei de punere în aplicare C(2014) 1649 final [C(2016) 5504 final].

(3)  Regulamentul (UE) nr. 1158/2010 al Comisiei din 9 decembrie 2010 privind o metodă de siguranță comună pentru evaluarea conformității cu cerințele pentru obținerea certificatelor de siguranță feroviară (JO L 326, 10.12.2010, p. 11).

(4)  Regulamentul (UE) nr. 1169/2010 al Comisiei din 10 decembrie 2010 privind o metodă de siguranță comună pentru evaluarea conformității cu cerințele pentru obținerea autorizației de siguranță feroviară (JO L 327, 11.12.2010, p. 13).

(5)  Regulamentul (UE) nr. 1077/2012 al Comisiei din 16 noiembrie 2012 privind o metodă de siguranță comună pentru supravegherea exercitată de autoritățile naționale de siguranță după eliberarea unui certificat de siguranță sau a unei autorizații de siguranță (JO L 320, 17.11.2012, p. 3).

(6)  Directiva 2012/34/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 21 noiembrie 2012 privind instituirea spațiului feroviar unic european (JO L 343, 14.12.2012, p. 32).

(7)  Directiva 2004/49/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 29 aprilie 2004 privind siguranța căilor ferate comunitare și de modificare a Directivei 95/18/CE a Consiliului privind acordarea de licențe întreprinderilor feroviare și a Directivei 2001/14/CE privind repartizarea capacităților de infrastructură feroviară și perceperea de tarife pentru utilizarea infrastructurii feroviare și certificarea siguranței (Directiva privind siguranța feroviară) (JO L 164, 30.4.2004, p. 44).

(8)  Regulamentul delegat (UE) 2018/762 al Comisiei din 8 martie 2018 de stabilire a unor metode comune de siguranță privind cerințele sistemului de management al siguranței, în temeiul Directivei (UE) 2016/798 a Parlamentului European și a Consiliului, și de abrogare a Regulamentelor (UE) nr. 1158/2010 și (UE) nr. 1169/2010 ale Comisiei (a se vedea pagina 26 din prezentul Jurnal Oficial).


ANEXA I

Procesul de supraveghere menționat la articolul 3

1.   CONSIDERAȚII GENERALE

Autoritatea națională de siguranță creează un proces structurat și auditabil pentru întreaga activitate, care ține seama de elementele de mai jos. Aceasta asigură faptul că procesul de supraveghere este iterativ și ține seama de necesitatea unei îmbunătățiri continue, după cum se arată în diagrama de mai jos, din apendice.

2.   STABILIREA STRATEGIEI ȘI A PLANULUI (PLANURILOR) DE SUPRAVEGHERE

Autoritatea națională de siguranță:

(a)

culege și analizează date/informații provenite din surse diverse pentru a le folosi la elaborarea strategiei și a planului sau planurilor. Printre surse s-ar putea număra informațiile culese în cursul evaluării sistemelor de management al siguranței, rezultatele activităților de supraveghere anterioare, informațiile provenite din autorizațiile subsistemelor sau ale vehiculelor, rapoartele de accidente sau recomandările organismelor naționale de anchetă, alte rapoarte sau date privind accidentele/incidentele, rapoartele anuale privind siguranța transmise de întreprinderile feroviare sau de administratorii de infrastructură către autoritatea națională de siguranță, rapoartele anuale privind întreținerea transmise de entitățile responsabile cu întreținerea, plângerile din partea publicului și alte surse relevante;

(b)

identifică, în strategia de supraveghere, domenii de risc pentru activități de supraveghere specifice, inclusiv cele care rezultă din integrarea și gestionarea factorilor umani și organizaționali, acolo unde este relevant;

(c)

elaborează unul sau mai multe planuri de supraveghere, indicând modul în care va pune în aplicare strategia de supraveghere pe durata perioadei de valabilitate a certificatelor unice de siguranță și a autorizaților de siguranță valabile;

(d)

realizează o estimare inițială a resurselor necesare pentru punerea în aplicare a planului sau a planurilor, pe baza domeniilor specifice identificate;

(e)

atribuie resurse pentru a pune planul sau planurile în aplicare;

(f)

abordează, în strategia și în planul (planurile) de supraveghere, orice aspecte referitoare la operațiunile sau la infrastructurile transfrontaliere, prin coordonarea cu alte autorități naționale de siguranță.

3.   COMUNICAREA STRATEGIEI ȘI A PLANULUI (PLANURILOR) DE SUPRAVEGHERE

Autoritatea națională de siguranță:

(a)

comunică obiectivele generale ale strategiei de supraveghere și explicația generală a planului sau planurilor către întreprinderile feroviare sau administratorii de infrastructură în cauză și, dacă este cazul, și altor părți interesate;

(b)

furnizează întreprinderilor feroviare sau administratorilor de infrastructură în cauză o explicație globală cu privire la modul de executare a planului sau a planurilor de supraveghere.

4.   REALIZAREA ACTIVITĂȚILOR DE SUPRAVEGHERE

Autoritatea națională de siguranță:

(a)

pune în aplicare planul sau planurile;

(b)

ia măsuri proporționale pentru a soluționa nerespectarea de către o întreprindere feroviară sau de către un administrator de infrastructură a obligațiilor legale care îi revin, inclusiv prin emiterea unei alerte urgente privind siguranța și prin aplicarea unor măsuri de siguranță temporare atunci când este necesar;

(c)

evaluează în ce măsură o întreprindere feroviară sau un administrator de infrastructură a elaborat și a implementat unul sau mai multe planuri de acțiune pentru a remedia eventualele cazuri de neconformitate sau probleme reziduale într-o perioadă determinată de timp;

(d)

documentează rezultatele activităților sale de supraveghere.

5.   REZULTATELE ACTIVITĂȚILOR DE SUPRAVEGHERE

Autoritatea națională de siguranță:

(a)

împărtășește rezultatele activităților sale de supraveghere cu întreprinderea feroviară sau cu administratorul de infrastructură în cauză, inclusiv identificând domeniile care fac obiectul unei neconformități din partea întreprinderii feroviare sau a administratorului de infrastructură, precum și eventualele domenii de bune practici pentru sprijinirea ameliorării siguranței;

(b)

dispune de o imagine de ansamblu asupra performanțelor în materie de siguranță ale fiecărei întreprinderi feroviare sau ale fiecărui administrator de infrastructură care își desfășoară activitatea în statul său membru;

(c)

publică și comunică părților interesate relevante punctele sale de vedere cu privire la performanțele generale în materie de siguranță din statul membru respectiv;

(d)

publică și comunică părților interesate relevante punctele sale de vedere cu privire la eficacitatea cadrului de reglementare în domeniul siguranței;

(e)

utilizează și, atunci când este relevant, împărtășește informațiile privind performanța sistemului de management al siguranței culese în decursul supravegherii întreprinderilor feroviare sau a administratorilor de infrastructură, înainte de a reevalua cererea de reînnoire sau de actualizare a certificatului unic de siguranță sau a autorizației de siguranță, cu agenția, care acționează ca organism de certificare în materie de siguranță, sau cu autoritatea națională de siguranță relevantă, în cazul infrastructurii transfrontaliere;

(f)

atunci când este cazul, ia măsuri de aplicare a legislației, identifică dacă se justifică restricționarea sau revocarea certificatului unic de siguranță sau a autorizației de siguranță și, în cazurile în care nu este responsabilă pentru eliberarea certificatului unic de siguranță sau a autorizației de siguranță, informează autoritatea competentă în consecință.

6.   REEXAMINAREA ACTIVITĂȚILOR DE SUPRAVEGHERE

Pe baza informațiilor culese și a experienței dobândite în decursul activităților de supraveghere și pe baza performanței în materie de siguranță atât la nivel individual, cât și la nivel de stat membru, la intervale regulate autoritatea națională de siguranță:

(a)

efectuează o reexaminare a strategiei și a planului (planurilor) de supraveghere, pentru a verifica dacă cele prevăzute inițial pentru activitate, pentru utilizarea datelor/informațiilor provenite din surse diverse, pentru rezultatele supravegherii și pentru alocarea resurselor sunt adecvate, schimbând prioritățile în funcție de necesități;

(b)

revizuiește planul sau planurile dacă este necesar și analizează impactul acestor modificări asupra strategiei de supraveghere;

(c)

atunci când este necesar, comunică observațiile și propunerile sale statului membru de care aparține, pentru a remedia eventualele deficiențe ale cadrului de reglementare în domeniul siguranței.

Apendice

Image

Evaluează performanța privind siguranța

Performanța generală privind siguranța în statul membru

Sunt necesare măsuri?

Evaluează relevanța și eficacitatea planului (planurilor) de acțiune

Neconformități?

Ia măsuri proporționale

Obiective ge-nerale ale strategiei de supraveghere, explicație ge-nerală a planului (planurilor) de supraveghere și explicație privind modul în care acest(e) plan/pla-nuri vor fi realizate

Elaborează strategia și planul (planurile) de supraveghere și coordonează activitățile de supraveghere cu alte autorități naționale de siguranță

Identifică domeniile de risc

Orice alte informații relevante

Rapoarte anuale privind siguranța din partea întreprinderilor feroviare și a administratorilor de infrastructură

Rezultatele supravegherii anterioare

Rezultatele supravegherii

Elaborează și implementează planuri de acțiune

Eficacitatea cadrului de reglementare privind siguranța

Nu

Da

Rapoarte de anchetă

Date referitoare la accidente/incidente

Documentează rezultatele supravegherii

Nu

Aplicarea, promovarea și/sau dezvoltarea cadrului de reglementare privind siguranța

Da

Informații relevante colectate cu privire la performanța sistemului de management al siguranței

Pune în aplicare planul (planurile)

Analizează activitățile de supraveghere

Colectează și analizează informațiile

Informații colectate în cursul evaluării privind siguranța

Întreprinderea feroviară sau administratorul de infrastructură

Autoritatea națională de siguranță care realizează supravegherea

Agenția sau autori-tatea națională de siguranță relevantă


ANEXA II

Cadrul pentru supravegherea coordonată și în comun menționat la articolul 8 alineatul (2)

Autoritățile naționale de siguranță relevante creează modalități bazate pe următoarele principii și elemente specifice:

1.

Convin cu privire la care întreprinderi feroviare și administratori de infrastructură își desfășoară activitatea în așa fel încât să necesite o supraveghere coordonată sau în comun.

2.

Convin cu privire la limba sau limbile comune și la nivelul de confidențialitate a informațiilor care urmează să fie utilizate în scopurile modalităților lor de coordonare.

3.

Convin cu privire la ce informații urmează să fie schimbate, precum și cu privire la un calendar pentru schimbul informațiilor:

(a)

fac schimb de informații relevante referitoare la întreprinderile feroviare și administratorii de infrastructură identificați la punctul 1 și împărtășesc rezultatele obținute în urma activităților lor de evaluare;

(b)

furnizează copii ale autorizațiilor de siguranță, atunci când este cazul;

(c)

împărtășesc rezultatele obținute în urma activităților de supraveghere, inclusiv deciziile și măsurile de aplicare a legislației, atunci când este relevant;

(d)

împărtășesc informații referitoare la performanța în materie de siguranță a întreprinderilor feroviare și a administratorilor de infrastructură identificați la punctul 1 în fiecare stat membru.

4.

Împărtășesc criteriile de luare a deciziilor:

(a)

împărtășesc informații referitoare la modul în care fiecare autoritate națională de siguranță își orientează activitățile pentru fiecare întreprindere feroviară și administrator de infrastructură în cauză în cadrul planului de supraveghere;

(b)

stabilesc un dialog între autoritățile naționale de siguranță relevante cu privire la reacția propusă pentru tratarea deficiențelor majore în materie de conformitate.

5.

Gestionează coordonarea:

(a)

împărtășesc strategiile și planurile de supraveghere existente;

(b)

stabilesc puncte comune de interes și/sau probleme comune;

(c)

planifică în mod eficient inițiative individuale, coordonate sau în comun, fără a provoca inconveniente inutile pentru întreprinderile feroviare și administratorii de infrastructură și evitând suprapunerile în domeniul de aplicare al acestor inițiative.

6.

Convin cu privire la care autoritate sau autorități naționale de siguranță ar trebui să urmărească realizarea măsurilor vizând soluționarea problemelor reziduale care au fost amânate din motive de supraveghere, acolo unde este cazul.

7.

Convin cu privire la domeniile pe care urmează să le vizeze într-un mod coordonat sau în comun:

(a)

identifică riscurile esențiale pentru întreprinderile feroviare și administratorii de infrastructură în cauză care trebuie abordate într-un mod coordonat sau în comun de către autoritățile naționale de siguranță;

(b)

convin cu privire la care autoritate națională de siguranță va conduce activitățile referitoare la anumite aspecte, acolo unde este cazul, pe baza unor criterii bine stabilite;

(c)

convin cu privire la tipurile de activități de supraveghere în comun pe care urmează să le desfășoare, acolo unde este cazul;

(d)

convin cu privire la modul în care ar trebui informate întreprinderile feroviare și administratorii de infrastructură cu privire la modalitățile și la acordurile convenite de autoritățile naționale de siguranță.

8.

Împărtășesc bunele practici:

(a)

creează modalități de reexaminare și de coordonare în mod regulat a activităților de supraveghere pentru întreprinderile feroviare și administratorii de infrastructură în cauză;

(b)

creează modalități de evaluare a eficacității coordonării și cooperării dintre autoritățile naționale de siguranță, inclusiv agenția, atunci când este cazul.


25.5.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 129/26


REGULAMENTUL DELEGAT (UE) 2018/762 AL COMISIEI

din 8 martie 2018

de stabilire a unor metode comune de siguranță privind cerințele sistemului de management al siguranței, în temeiul Directivei (UE) 2016/798 a Parlamentului European și a Consiliului, și de abrogare a Regulamentelor (UE) nr. 1158/2010 și (UE) nr. 1169/2010 ale Comisiei

(Text cu relevanță pentru SEE)

COMISIA EUROPEANĂ,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

având în vedere Directiva (UE) 2016/798 a Parlamentului European și a Consiliului din 11 mai 2016 privind siguranța feroviară (1), în special articolul 6 alineatul (6),

având în vedere Recomandarea ERA-REC-115-REC a Agenției Uniunii Europene pentru Căile Ferate, transmisă Comisiei la 9 martie 2017, privind revizuirea metodelor comune de siguranță pentru evaluarea conformității și a metodelor comune de siguranță pentru supraveghere,

întrucât:

(1)

Metodele comune de siguranță (MCS) descriu modul în care se evaluează nivelurile de siguranță, atingerea obiectivelor de siguranță și conformitatea cu alte cerințe de siguranță.

(2)

În conformitate cu articolul 6 alineatul (5) din Directiva (UE) 2016/798, MCS trebuie revizuite la intervale regulate, ținându-se cont de experiența dobândită prin aplicarea lor și de dezvoltarea globală a siguranței feroviare, în vederea menținerii siguranței în general și, în măsura posibilului, a îmbunătățirii permanente a acesteia.

(3)

Prin decizia sa de punere în aplicare din 1 septembrie 2016 (2), Comisia a acordat un mandat Agenției Uniunii Europene pentru Căile Ferate („agenția”), în conformitate cu articolul 6 alineatul (2) din Directiva (UE) 2016/798, pentru revizuirea Regulamentelor (UE) nr. 1158/2010 (3), (UE) nr. 1169/2010 (4) și (UE) nr. 1077/2012 (5). La 9 martie 2017, dând curs mandatului Comisiei, agenția a emis recomandarea sa, care conținea un raport privind rezultatele consultării autorităților naționale de siguranță, a partenerilor sociali și a utilizatorilor, precum și un raport privind evaluarea impactului MCS modificate care urmează să fie adoptate. Comisia a examinat recomandarea emisă de agenție cu scopul de a verifica îndeplinirea mandatului în conformitate cu articolul 6 alineatul (4) din Directiva (UE) 2016/798.

(4)

Scopul sistemului de management al siguranței este de a garanta că întreprinderile feroviare și administratorii de infrastructură își ating obiectivele de activitate în condiții de siguranță. Sistemul de management al siguranței este adesea integrat cu alte sisteme de management pentru a spori performanța globală a organizației și a reduce costurile, reunind totodată eforturile la toate nivelurile organizației. În acest scop, cadrul comun al structurii de nivel înalt ISO (6) este utilizat pentru a grupa cerințele sistemului de management al siguranței pe criterii de funcționalitate, în conformitate cu articolul 9 din Directiva (UE) 2016/798. Acest cadru facilitează, de asemenea, înțelegerea și aplicarea unei abordări procesuale de către întreprinderile feroviare și de către administratorii de infrastructură atunci când își elaborează, implementează, întrețin și îmbunătățesc în mod continuu sistemul de management al siguranței.

(5)

Odată ce primește un certificat unic de siguranță sau o autorizație de siguranță, solicitantul ar trebui să își utilizeze în continuare sistemul de management al siguranței menționat la articolul 9 din Directiva (UE) 2016/798.

(6)

Comportamentul uman joacă un rol central în funcționarea sigură și eficientă a sistemului feroviar. În cazul în care se consideră că la producerea unui accident sau a unui incident a contribuit comportamentul uman, este posibil ca acesta să fi fost influențat de factori organizaționali, precum volumul de muncă sau organizarea muncii, având ca efect o performanță redusă sau agravarea consecințelor accidentului sau incidentului în cauză. Prin urmare, este esențial ca întreprinderile feroviare și administratorii de infrastructură să adopte o abordare sistematică pentru a sprijini performanța umană și a gestiona factorii umani și organizaționali din cadrul sistemului de management al siguranței.

(7)

Modul în care este percepută, valorificată și prioritizată siguranța în cadrul unei organizații reflectă angajamentul real față de siguranță asumat la toate nivelurile organizației respective. Prin urmare, pentru întreprinderile feroviare și pentru administratorii de infrastructură este important, de asemenea, să identifice acțiunile și comportamentele care ar putea crea o cultură pozitivă a siguranței și să promoveze, prin intermediul sistemelor lor de management al siguranței, această cultură a încrederii și a învățării reciproce, în care membrii personalului sunt încurajați să contribuie la dezvoltarea siguranței prin raportarea evenimentelor periculoase și prin furnizarea de informații legate de siguranță.

(8)

Sistemul de management al siguranței ar trebui să țină seama de faptul că Directiva 89/391/CEE a Consiliului (7) și directivele sale individuale relevante sunt aplicabile integral în ceea ce privește protecția sănătății și a siguranței lucrătorilor implicați în construcția, exploatarea și întreținerea sistemului feroviar. Aceasta nu creează alte responsabilități sau sarcini suplimentare pentru autoritatea emitentă decât aceea de a verifica dacă solicitantul unui certificat unic de siguranță sau al unei autorizații de siguranță a luat în considerare riscurile pentru sănătate și pentru siguranță. Responsabilitatea pentru verificarea conformității cu Directiva 89/391/CEE poate fi în continuare atribuită altor autorități competente desemnate de statele membre.

(9)

Sistemul de management al siguranței ar trebui să ia în considerare, dacă este cazul, potențialele riscuri suplimentare generate de transportul feroviar al mărfurilor periculoase și, prin urmare, ar trebui să țină seama, de asemenea, de Directiva 2008/68/CE a Parlamentului European și a Consiliului (8).

(10)

Regulamentele (UE) nr. 1158/2010 și (UE) nr. 1169/2010 vor deveni caduce și, prin urmare, ar trebui să fie înlocuite de prezentul regulament.

(11)

În ceea ce privește certificatele de siguranță, conform articolului 10 alineatul (15) din Directiva (UE) 2016/798, autoritatea națională de siguranță poate solicita revizuirea certificatelor de siguranță ca urmare a unor modificări substanțiale ale cadrului de reglementare a siguranței. Modificările determinate de articolul 9 din Directiva (UE) 2016/798 și de prezentul regulament, deși sunt relevante și importante, nu sunt substanțiale. Prin urmare, Regulamentul (UE) nr. 1158/2010 ar trebui să se aplice certificatelor de siguranță emise în conformitate cu Directiva 2004/49/CE a Parlamentului European și a Consiliului (9) până la data expirării lor. Din același motiv, este necesar, de asemenea, să se amâne abrogarea Regulamentului (UE) nr. 1158/2010 până la sfârșitul ultimei zile a perioadei în cursul căreia acesta mai poate fi încă aplicat de autoritățile naționale de siguranță în scopul supravegherii. În plus, în conformitate cu Directiva (UE) 2016/798, certificatele de siguranță existente fac în continuare obiectul Directivei 2004/49/CE, pe care s-a bazat Regulamentul (UE) nr. 1158/2010.

(12)

În ceea ce privește autorizațiile de siguranță, conform articolului 12 alineatul (2) al doilea paragraf din Directiva (UE) 2016/798, autoritatea națională de siguranță poate solicita revizuirea autorizațiilor de siguranță ca urmare a unor modificări substanțiale ale cadrului de reglementare a siguranței. Modificările determinate de articolul 9 din Directiva (UE) 2016/798 și de prezentul regulament, deși sunt relevante și importante, nu sunt substanțiale. Prin urmare, Regulamentul (UE) nr. 1169/2010 ar trebui să se aplice autorizațiilor de siguranță emise în conformitate cu Directiva 2004/49/CE, până la data expirării lor. Din același motiv, este necesar, de asemenea, să se amâne abrogarea Regulamentului (UE) nr. 1169/2010 până la sfârșitul ultimei zile a perioadei în cursul căreia acesta mai poate fi încă aplicat de autoritățile naționale de siguranță în scopul supravegherii,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

Obiect și domeniu de aplicare

(1)   Prezentul regulament stabilește metodele comune de siguranță („MCS”) privind cerințele sistemului de management al siguranței în legătură cu întreprinderile feroviare și cu administratorii de infrastructură, în conformitate cu articolul 6 alineatul (1) litera (f) din Directiva (UE) 2016/798.

(2)   Prezentul regulament se aplică în ceea ce privește certificatele unice de siguranță și autorizațiile de siguranță eliberate în temeiul Directivei (UE) 2016/798.

Articolul 2

Definiție

În sensul prezentului regulament, „organism de certificare a siguranței” înseamnă organismul responsabil cu emiterea unui certificat unic de siguranță, și anume fie agenția, fie o autoritate națională de siguranță.

Articolul 3

Cerințele privind sistemul de management al siguranței legate de întreprinderile feroviare

Întreprinderile feroviare își stabilesc propriile sisteme de management al siguranței în conformitate cu cerințele stabilite în anexa I.

Cerințele respective privind sistemul de management al siguranței se aplică certificatelor unice de siguranță menționate la articolul 10 din Directiva (UE) 2016/798, în scopul evaluării cererilor și al supravegherii.

Articolul 4

Cerințele sistemului de management al siguranței legate de administratorii de infrastructură

Administratorii de infrastructură își stabilesc propriile sisteme de management al siguranței în conformitate cu cerințele stabilite în anexa II.

Cerințele respective privind sistemul de management al siguranței se aplică autorizațiilor de siguranță menționate la articolul 12 din Directiva (UE) 2016/798, în scopul evaluării cererilor și al supravegherii.

Articolul 5

Abrogare

Regulamentele (UE) nr. 1158/2010 și (UE) nr. 1169/2010 se abrogă cu efect de la 16 iunie 2025.

Articolul 6

Intrare în vigoare și aplicare

Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Se aplică de la 16 iunie 2019 în statele membre care nu au notificat agenția și Comisia în conformitate cu articolul 33 alineatul (2) din Directiva (UE) 2016/798. Prezentul regulament se aplică în toate statele membre de la 16 iunie 2020.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Bruxelles, 8 martie 2018.

Pentru Comisie

Președintele

Jean-Claude JUNCKER


(1)  JO L 138, 26.5.2016, p. 102.

(2)  Decizia de punere în aplicare a Comisiei din 1 septembrie 2016 privind un mandat acordat Agenției Uniunii Europene pentru Căile Ferate pentru revizuirea metodelor comune de siguranță pentru evaluarea conformității și a metodei comune de siguranță pentru supraveghere, și de abrogare a Deciziei de punere în aplicare C(2014) 1649 final [C(2016) 5504 final].

(3)  Regulamentul (UE) nr. 1158/2010 al Comisiei din 9 decembrie 2010 privind o metodă de siguranță comună pentru evaluarea conformității cu cerințele pentru obținerea certificatelor de siguranță feroviară (JO L 326, 10.12.2010, p. 11).

(4)  Regulamentul (UE) nr. 1169/2010 al Comisiei din 10 decembrie 2010 privind o metodă de siguranță comună pentru evaluarea conformității cu cerințele pentru obținerea autorizației de siguranță feroviară (JO L 327, 11.12.2010, p. 13).

(5)  Regulamentul (UE) nr. 1077/2012 al Comisiei din 16 noiembrie 2012 privind o metodă de siguranță comună pentru supravegherea exercitată de autoritățile naționale de siguranță după eliberarea unui certificat de siguranță sau a unei autorizații de siguranță (JO L 320, 17.11.2012, p. 3).

(6)  Directivele ISO/IEC, partea I, supliment consolidat 2016, anexa SL, apendicele 2.

(7)  Directiva 89/391/CEE a Consiliului din 12 iunie 1989 privind punerea în aplicare de măsuri pentru promovarea îmbunătățirii securității și sănătății lucrătorilor la locul de muncă (JO L 183, 29.6.1989, p. 1).

(8)  Directiva 2008/68/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 24 septembrie 2008 privind transportul interior de mărfuri periculoase (JO L 260, 30.9.2008, p. 13).

(9)  Directiva 2004/49/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 29 aprilie 2004 privind siguranța căilor ferate comunitare și de modificare a Directivei 95/18/CE a Consiliului privind acordarea de licențe întreprinderilor feroviare și a Directivei 2001/14/CE privind repartizarea capacităților de infrastructură feroviară și perceperea de tarife pentru utilizarea infrastructurii feroviare și certificarea siguranței (Directiva privind siguranța feroviară) (JO L 164, 30.4.2004, p. 44).


ANEXA I

Cerințele sistemului de management al siguranței referitoare la întreprinderile feroviare

1.   CONTEXTUL ORGANIZAȚIEI

1.1.   Organizația:

(a)

descrie tipul, amploarea și domeniul operațiunilor sale;

(b)

identifică riscurile grave pentru siguranță generate de operațiunile sale feroviare, indiferent dacă acestea sunt desfășurate de organizația însăși sau de contractanți, parteneri sau furnizori aflați sub controlul său;

(c)

identifică părțile interesate (de exemplu, organismele de reglementare, autoritățile, administratorii de infrastructură, contractanții, furnizorii, partenerii), inclusiv părțile din afara sistemului feroviar care sunt relevante pentru sistemul de management al siguranței;

(d)

identifică și menține cerințele juridice și de altă natură referitoare la siguranță aplicate de părțile interesate menționate la litera (c);

(e)

se asigură că cerințele menționate la litera (d) sunt luate în considerare la elaborarea, punerea în aplicare și menținerea sistemului de management al siguranței;

(f)

definește domeniul de aplicare a sistemului de management al siguranței, indicând care parte a întreprinderii este inclusă în domeniul respectiv sau nu și luând în considerare cerințele menționate la litera (d).

2.   PERSONALUL DE CONDUCERE

2.1.   Personalul de conducere și asumarea angajamentelor

2.1.1.   Personalul de conducere de nivel superior trebuie să își demonstreze calitățile de conducere și angajamentul față de dezvoltarea, implementarea, întreținerea și îmbunătățirea continuă a sistemului de management al siguranței prin:

(a)

asumarea răspunderii și a responsabilității globale pentru siguranță;

(b)

asigurarea faptului că personalul de conducere de la diferitele niveluri din cadrul organizației se angajează să acorde prioritate siguranței prin activitățile sale și în relațiile cu personalul și cu contractanții;

(c)

asigurarea faptului că politica și obiectivele în materie de siguranță sunt stabilite, sunt înțelese și sunt compatibile cu direcția strategică a organizației;

(d)

asigurarea integrării cerințelor sistemului de management al siguranței în procesele operaționale ale organizației;

(e)

asigurarea disponibilității resurselor necesare pentru funcționarea sistemului de management al siguranței;

(f)

asigurarea eficacității sistemului de management al siguranței în ceea ce privește controlul riscurilor pentru siguranță generate de organizație;

(g)

încurajarea personalului să sprijine respectarea cerințelor sistemului de management al siguranței;

(h)

promovarea îmbunătățirii continue a sistemului de management al siguranței;

(i)

asigurarea faptului că siguranța este luată în considerare în momentul identificării și al gestionării riscurilor legate de activitățile organizației, precum și explicarea modului în care va fi recunoscut și soluționat conflictul dintre obiectivele în materie de siguranță și alte obiective legate de activitatea organizației;

(j)

promovarea unei culturi pozitive a siguranței.

2.2.   Politica în domeniul siguranței

2.2.1.   Conducerea elaborează un document care descrie politica organizației în domeniul siguranței și care este:

(a)

adecvat tipului și amplorii operațiunilor feroviare ale organizației;

(b)

aprobat de directorul executiv al organizației [sau de un reprezentant (reprezentanți) ai conducerii];

(c)

implementat în mod activ, comunicat și pus la dispoziția întregului personal.

2.2.2.   Politica în domeniul siguranței:

(a)

include un angajament privind respectarea tuturor cerințelor juridice și de altă natură referitoare la siguranță;

(b)

furnizează un cadru pentru stabilirea obiectivelor de siguranță și pentru evaluarea performanțelor organizației în materie de siguranță în raport cu obiectivele respective;

(c)

include un angajament privind controlul riscurilor pentru siguranță generate atât de propriile activități, cât și de factori externi;

(d)

include un angajament privind îmbunătățirea continuă a sistemului de management al siguranței;

(e)

este menținută în conformitate cu strategia operațională a organizației și cu evaluarea performanței în materie de siguranță a acesteia.

2.3.   Roluri, responsabilități, răspunderi și niveluri de autoritate în cadrul organizației

2.3.1.   Responsabilitățile, răspunderile și nivelurile de autoritate ale membrilor personalului al cărui rol afectează siguranța (inclusiv personalul de conducere și alte categorii de personal implicate în sarcini legate de siguranță) sunt definite la toate nivelurile din cadrul organizației, documentate, atribuite și comunicate persoanelor în cauză.

2.3.2.   Organizația se asigură că personalul cu responsabilități delegate pentru efectuarea unor sarcini legate de siguranță deține autoritatea, competența și resursele adecvate pentru a-și îndeplini sarcinile fără a fi afectat în mod negativ de activitățile celorlalte funcții din cadrul organizației.

2.3.3.   Delegarea responsabilității pentru îndeplinirea sarcinilor legate de siguranță trebuie să fie documentată, comunicată personalului relevant, acceptată și înțeleasă.

2.3.4.   Organizația descrie repartiția rolurilor menționate la punctul 2.3.1 funcțiilor operaționale din cadrul și, dacă este cazul, din afara organizației (a se vedea punctul 5.3. Contractanții, partenerii și furnizorii).

2.4.   Consultarea personalului și a altor părți

2.4.1.   Personalul, reprezentanții acestuia și părțile interesate externe trebuie consultate, după caz și dacă este necesar, cu privire la dezvoltarea, întreținerea și îmbunătățirea sistemului de management al siguranței în sectoarele relevante de care sunt responsabile, inclusiv aspectele de siguranță ale procedurilor operaționale.

2.4.2.   Organizația facilitează consultarea personalului prin punerea la dispoziție a metodelor și mijloacelor necesare pentru implicarea acestuia, pentru înregistrarea opiniilor sale și pentru furnizarea feedback-ului cu privire la aceste opinii.

3.   PLANIFICAREA

3.1.   Măsuri pentru abordarea riscurilor

3.1.1.   Evaluarea riscurilor

3.1.1.1.   Organizația:

(a)

identifică și analizează toate riscurile operaționale, organizaționale și tehnice care sunt relevante pentru tipul, amploarea și domeniul operațiunilor desfășurate de organizație. Printre aceste riscuri se numără cele generate de factori umani și organizaționali, precum volumul de muncă, organizarea muncii, oboseala sau adecvarea procedurilor, și activitățile altor părți interesate (a se vedea punctul 1. Contextul organizației);

(b)

evaluează riscurile menționate la litera (a) prin aplicarea unor metode adecvate de evaluare a riscurilor;

(c)

elaborează și pune în aplicare măsuri de siguranță, identificând responsabilitățile conexe (a se vedea punctul 2.3. Roluri, responsabilități, răspunderi și niveluri de autoritate în cadrul organizației);

(d)

dezvoltă un sistem de monitorizare a eficacității măsurilor de siguranță (a se vedea punctul 6.1. Monitorizarea);

(e)

recunoaște necesitatea de a colabora cu alte părți interesate (precum întreprinderi feroviare, administratori de infrastructură, producători, furnizori de lucrări de întreținere, entități responsabile cu întreținerea, deținători de vehicule feroviare, prestatori de servicii și entități achizitoare), atunci când este necesar, în ceea ce privește riscurile comune și punerea în aplicare a unor măsuri de siguranță adecvate;

(f)

informează personalul și părțile externe implicate cu privire la riscuri (a se vedea punctul 4.4. Informarea și comunicarea).

3.1.1.2.   Atunci când evaluează riscurile, organizația ține seama de necesitatea de a stabili, de a asigura și de a susține un mediu de lucru sigur, conform cu legislația aplicabilă, în special cu Directiva 89/391/CEE.

3.1.2.   Planificarea modificărilor

3.1.2.1.   Organizația identifică potențialele riscuri pentru siguranță și măsurile de siguranță adecvate (a se vedea punctul 3.1.1. Evaluarea riscurilor) înainte de implementarea unei modificări (a se vedea punctul 5.4. Gestionarea modificărilor), în conformitate cu procesul de management al riscurilor stabilit în Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 402/2013 (1), luând în considerare inclusiv riscurile pentru siguranță generate de procesul de modificare.

3.2.   Obiectivele de siguranță și planificarea

3.2.1.   Organizația stabilește obiectivele de siguranță pentru funcțiile și nivelurile relevante, pentru a menține și, atunci când acest lucru este posibil în mod rezonabil, pentru a-și îmbunătăți performanța în materie de siguranță.

3.2.2.   Obiectivele de siguranță:

(a)

sunt compatibile cu politica în domeniul siguranței și cu obiectivele strategice ale organizației (dacă este cazul);

(b)

sunt legate de riscurile prioritare care influențează performanța organizației în materie de siguranță;

(c)

sunt măsurabile;

(d)

iau în considerare cerințele juridice și de altă natură aplicabile;

(e)

sunt reexaminate din perspectiva realizărilor și revizuite în consecință;

(f)

sunt comunicate.

3.2.3.   Organizația trebuie să dețină unul sau mai multe planuri care să descrie modul în care își va atinge obiectivele de siguranță.

3.2.4.   Organizația descrie strategia și planul sau planurile utilizate pentru monitorizarea atingerii obiectivelor de siguranță (a se vedea punctul 6.1. Monitorizarea).

4.   ASISTENȚA

4.1.   Resursele

4.1.1.   Organizația furnizează resursele, inclusiv personal competent și echipamente eficace și utilizabile, necesare pentru stabilirea, implementarea, întreținerea și îmbunătățirea continuă a sistemului de management al siguranței.

4.2.   Competențele

4.2.1.   Sistemul de gestionare a competențelor instituit de organizație se asigură că personalul al cărui rol afectează siguranța deține competențele necesare pentru îndeplinirea sarcinilor legate de siguranță care țin de responsabilitatea sa (a se vedea punctul 2.3. Roluri, responsabilități, răspunderi și niveluri de autoritate în cadrul organizației), inclusiv cel puțin:

(a)

identificarea competențelor (inclusiv a cunoștințelor, a abilităților și a comportamentelor și atitudinilor care nu sunt de natură tehnică) necesare pentru îndeplinirea sarcinilor legate de siguranță;

(b)

principiile de selecție (nivelul de educație de bază, aptitudinile psihologice și fizice necesare);

(c)

formarea, experiența și calificarea inițiale;

(d)

formarea continuă și actualizarea periodică a competențelor existente;

(e)

evaluarea periodică a competențelor și verificări ale aptitudinilor psihologice și fizice pentru a se asigura menținerea calificărilor și a abilităților de-a lungul timpului;

(f)

formare specifică în sectoarele relevante ale sistemului de management al siguranței, pentru a-și îndeplini sarcinile legate de siguranță.

4.2.2.   Organizația asigură un program de formare, astfel cum se menționează la punctul 4.2.1 literele (c), (d) și (f), pentru personalul care efectuează sarcini legate de siguranță, care garantează că:

(a)

programul de formare răspunde cerințelor identificate în materie de competențe și nevoilor individuale ale personalului;

(b)

dacă este cazul, formarea garantează că personalul își poate desfășura activitatea în orice condiții de exploatare (normale, de avarie și de urgență);

(c)

durata formării și frecvența cursurilor de perfecționare sunt adecvate obiectivelor formării;

(d)

se păstrează evidențe pentru toți membrii personalului (a se vedea punctul 4.5.3. Controlul documentelor informative);

(e)

programul de formare este reexaminat și auditat periodic (a se vedea punctul 6.2. Auditul intern) și, dacă este necesar, modificat (a se vedea punctul 5.4. Gestionarea modificărilor).

4.2.3.   Se instituie măsuri privind întoarcerea la muncă a membrilor personalului în urma unor accidente/incidente sau a unor absențe îndelungate de la locul de muncă, asigurându-se inclusiv cursuri de formare suplimentare dacă se constată că este necesar.

4.3.   Sensibilizarea

4.3.1.   Conducerea se asigură că membrii săi și ai personalului al cărui rol afectează siguranța sunt conștienți de relevanța, de importanța și de consecințele activităților lor și de modul în care contribuie la aplicarea corectă și la eficacitatea sistemului de management al siguranței, inclusiv la realizarea obiectivelor de siguranță (a se vedea punctul 3.2. Obiectivele de siguranță și planificarea).

4.4.   Informarea și comunicarea

4.4.1.   Organizația definește canale de comunicare adecvate pentru a asigura schimbul de informații legate de siguranță între diferitele niveluri ale organizației și între acestea și părțile interesate externe, inclusiv contractanți, parteneri și furnizori.

4.4.2.   Pentru a se asigura că factorii de decizie primesc informațiile legate de siguranță, organizația gestionează identificarea, recepționarea, prelucrarea, generarea și difuzarea acestor informații.

4.4.3.   Organizația se asigură că informațiile legate de siguranță sunt:

(a)

relevante, complete și inteligibile pentru utilizatorii vizați;

(b)

valabile;

(c)

exacte;

(d)

consecvente;

(e)

controlate (a se vedea punctul 4.5.3. Controlul documentelor informative);

(f)

comunicate înainte de a intra în vigoare;

(g)

recepționate și înțelese.

4.5.   Documentele informative

4.5.1.   Documentația privind sistemul de management al siguranței

4.5.1.1.   Există o descriere a sistemului de management al siguranței care include:

(a)

identificarea și descrierea proceselor și a activităților legate de siguranța operațiunilor feroviare, inclusiv a sarcinilor legate de siguranță și a responsabilităților conexe (a se vedea punctul 2.3. Roluri, responsabilități, răspunderi și niveluri de autoritate în cadrul organizației);

(b)

interacțiunea dintre aceste procese;

(c)

procedurile și alte documente care descriu modul de implementare a acestor procese;

(d)

identificarea contractanților, a partenerilor și a furnizorilor, cu o descriere a tipului și a amplorii serviciilor furnizate;

(e)

identificarea acordurilor contractuale și a altor acorduri comerciale încheiate între organizație și alte părți, identificate la litera (d), care sunt necesare pentru a controla riscurile pentru siguranță generate de organizație și pe cele legate de utilizarea contractanților;

(f)

trimiteri la documentele informative care sunt obligatorii în temeiul prezentului regulament.

4.5.1.2.   Organizația se asigură că autorității sau autorităților naționale de siguranță competente li se transmite un raport anual privind siguranța, în conformitate cu articolul 9 alineatul (6) din Directiva (UE) 2016/798, care include:

(a)

o sinteză a deciziilor privind gradul de importanță al modificărilor legate de siguranță, inclusiv o prezentare generală a modificărilor importante, în conformitate cu articolul 18 alineatul (1) din Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 402/2013;

(b)

obiectivele de siguranță ale organizației pentru anul (anii) următor(i) și modul în care riscurile grave pentru siguranță influențează stabilirea acestor obiective de siguranță;

(c)

rezultatele anchetelor interne cu privire la accidente/incidente (a se vedea punctul 7.1. Lecțiile învățate din accidente și incidente) și ale altor activități de monitorizare (a se vedea punctele 6.1. Monitorizarea, 6.2. Auditul intern și 6.3. Analiza efectuată de conducere), în conformitate cu articolul 5 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 1078/2012 (2);

(d)

detalii privind progresele înregistrate în ceea ce privește recomandările organismelor naționale de anchetă care nu au fost încă abordate (a se vedea punctul 7.1. Lecțiile învățate din accidente și incidente);

(e)

indicatorii de siguranță stabiliți de organizație pentru a evalua performanța acesteia în materie de siguranță (a se vedea punctul 6.1. Monitorizarea);

(f)

dacă este cazul, concluziile raportului anual întocmit de consilierul pentru probleme de siguranță, în conformitate cu RID (3), referitor la activitățile organizației legate de transportul mărfurilor periculoase (4).

4.5.2.   Crearea și actualizarea

4.5.2.1.   Organizația se asigură că la crearea și actualizarea documentelor informative referitoare la sistemul de management al siguranței se utilizează formate corespunzătoare și mijloace de difuzare adecvate.

4.5.3.   Controlul documentelor informative

4.5.3.1.   Organizația controlează documentele informative referitoare la sistemul de management al siguranței, în special stocarea, distribuirea și controlul modificărilor aduse acestora, pentru a se asigura că acestea sunt disponibile, adecvate și protejate, dacă este necesar.

4.6.   Integrarea factorilor umani și organizaționali

4.6.1.   Organizația demonstrează o abordare sistematică privind integrarea factorilor umani și organizaționali în cadrul sistemului de management al siguranței. Abordarea:

(a)

include elaborarea unei strategii și utilizarea expertizei și a metodelor recunoscute din domeniul factorilor umani și organizaționali;

(b)

abordează riscurile asociate cu proiectarea și utilizarea echipamentelor, cu sarcinile, cu condițiile de lucru și cu mecanismele organizaționale, ținând seama atât de capacitățile, cât și de limitările umane, precum și de influențele asupra performanței umane.

5.   EXPLOATAREA

5.1.   Planificarea și controlul operațiunilor

5.1.1.   Atunci când își planifică, elaborează, implementează și reexaminează procesele operaționale, organizația se asigură că, în cursul exploatării:

(a)

sunt aplicate criterii de acceptare a riscurilor și măsuri de siguranță (a se vedea punctul 3.1.1. Evaluarea riscurilor);

(b)

se elaborează un plan (planuri) privind atingerea obiectivelor de siguranță (a se vedea punctul 3.2. Obiectivele de siguranță și planificarea);

(c)

sunt colectate informațiile necesare pentru a măsura aplicarea corectă și eficacitatea mecanismelor operaționale (a se vedea punctul 6.1. Monitorizarea).

5.1.2.   Organizația se asigură că mecanismele sale operaționale sunt conforme cu cerințele referitoare la siguranță prevăzute în specificațiile tehnice de interoperabilitate aplicabile, cu normele naționale relevante și cu orice alte cerințe relevante (a se vedea punctul 1. Contextul organizației).

5.1.3.   În vederea controlării riscurilor atunci când este necesar pentru siguranța activităților de exploatare (a se vedea punctul 3.1.1. Evaluarea riscurilor), trebuie luate în considerare cel puțin următoarele elemente:

(a)

planificarea traseelor existente ale trenurilor și a unor trasee noi, precum și a unor noi servicii feroviare, inclusiv introducerea de noi tipuri de vehicule, necesitatea de a închiria vehicule și/sau de a angaja personal extern și schimbul de informații privind întreținerea, în scopuri operaționale, cu entitățile responsabile cu întreținerea;

(b)

elaborarea și implementarea orarelor trenurilor;

(c)

pregătirea trenurilor sau a vehiculelor înainte de deplasare, inclusiv verificările de dinaintea plecării și compunerea trenurilor;

(d)

circulația trenurilor sau deplasarea vehiculelor în diferite condiții de exploatare (normale, de avarie și de urgență);

(e)

adaptarea exploatării la solicitările privind scoaterea din funcțiune și notificarea repunerii în funcțiune de către entitățile responsabile cu întreținerea;

(f)

autorizațiile privind deplasarea vehiculelor;

(g)

facilitatea utilizării interfețelor din cabinele de conducere ale trenurilor și din regulatoarele de circulație cu echipamentele utilizate de personalul de întreținere.

5.1.4.   În scopul de a controla alocarea responsabilităților acolo unde este necesar pentru siguranța activităților de exploatare, organizația identifică responsabilitățile privind coordonarea și gestionarea circulației trenurilor și a deplasării vehiculelor în condiții de siguranță și definește modul de alocare a sarcinilor relevante care afectează prestarea în siguranță a tuturor serviciilor, către personalul competent din cadrul organizației (a se vedea punctul 2.3. Roluri, responsabilități, răspunderi și niveluri de autoritate în cadrul organizației) sau către alte părți externe calificate, atunci când este cazul (a se vedea punctul 5.3. Contractanții, partenerii și furnizorii).

5.1.5.   În scopul de a controla informarea și comunicarea acolo unde este necesar pentru siguranța activităților de exploatare (a se vedea punctul 4.4. Informarea și comunicarea), personalul relevant (de exemplu, personalul de tren) trebuie informat în detaliu cu privire la toate condițiile specificate ale călătoriei, inclusiv cu privire la modificările relevante care pot avea drept rezultat un pericol sau impunerea de restricții de exploatare temporare sau permanente (de exemplu, din cauza unui anumit tip de vehicule sau a anumitor trasee), precum și la condițiile privind transporturile excepționale, dacă este necesar.

5.1.6.   În scopul de a controla competențele acolo unde este necesar pentru siguranța activităților de exploatare (a se vedea punctul 4.2. Competențele), organizația asigură, în conformitate cu legislația aplicabilă (a se vedea punctul 1. Contextul organizației), pentru membrii personalului său:

(a)

respectarea instrucțiunilor de formare și de lucru primite, luând măsuri corective acolo unde este necesar;

(b)

formare specifică în cazul unor modificări anticipate susceptibile de a afecta desfășurarea exploatării sau alocarea sarcinilor care le revin;

(c)

adoptarea de măsuri adecvate ca urmare a unor accidente sau incidente.

5.2.   Gestionarea activelor

5.2.1.   Organizația gestionează riscurile pentru siguranță asociate cu activele corporale, pe durata întregului ciclu de viață al acestora (a se vedea punctul 3.1.1. Evaluarea riscurilor), de la proiectare până la eliminare, și respectă cerințele privind factorii umani în toate etapele ciclului de viață.

5.2.2.   Organizația:

(a)

se asigură că activele sunt utilizate în scopul preconizat, menținându-le totodată în starea de funcționare în condiții de siguranță, în conformitate cu articolul 14 alineatul (2) din Directiva (UE) 2016/798, acolo unde este necesar, și la nivelul lor preconizat de performanță;

(b)

gestionează activele în cursul exploatării în condiții normale și de avarie;

(c)

detectează, de îndată ce este posibil în mod rezonabil, cazurile de neconformitate cu cerințele de funcționare înaintea sau în cursul exploatării activului, aplicând inclusiv restricții de utilizare, dacă este cazul, pentru a se asigura că activul este menținut în starea de funcționare în condiții de siguranță (a se vedea punctul 6.1. Monitorizarea).

5.2.3.   Organizația se asigură că mecanismele sale de gestionare a activelor respectă, acolo unde este cazul, toate cerințele esențiale stabilite în specificațiile tehnice de interoperabilitate relevante și orice alte cerințe relevante (a se vedea punctul 1. Contextul organizației).

5.2.4.   În scopul de a controla riscurile acolo unde este necesar pentru prestarea serviciilor de întreținere (a se vedea punctul 3.1.1. Evaluarea riscurilor), trebuie luate în considerare cel puțin următoarele elemente:

(a)

identificarea necesităților în materie de întreținere pentru a menține un activ în starea de funcționare în condiții de siguranță, în funcție de utilizarea planificată și reală a activului respectiv și de caracteristicile sale de proiectare;

(b)

gestionarea scoaterii activului din funcțiune în scopul efectuării întreținerii, atunci când se identifică defecțiuni sau atunci când starea activului se degradează dincolo de limitele stării de funcționare în condiții de siguranță, astfel cum este menționată la litera (a);

(c)

gestionarea repunerii în funcțiune a activului, cu eventualele restricții de utilizare după efectuarea întreținerii, pentru a se garanta că activul este în starea de funcționare în condiții de siguranță;

(d)

gestionarea echipamentelor de monitorizare și de măsurare, pentru a se asigura faptul că acestea sunt adecvate scopului preconizat.

5.2.5.   Pentru a controla informarea și comunicarea acolo unde este necesar pentru gestionarea activelor în condiții de siguranță (a se vedea punctul 4.4. Informarea și comunicarea), organizația ia în considerare:

(a)

schimbul de informații relevante în cadrul organizației sau cu entitățile externe responsabile cu întreținerea (a se vedea punctul 5.3. Contractanții, partenerii și furnizorii), în special în ceea ce privește defecțiunile, accidentele și incidentele legate de siguranță, precum și eventualele restricții privind utilizarea activului în cauză;

(b)

trasabilitatea tuturor informațiilor necesare, inclusiv a celor legate de litera (a) (a se vedea punctele 4.4. Informarea și comunicarea și 4.5.3. Controlul documentelor informative);

(c)

stabilirea și păstrarea evidențelor, inclusiv gestionarea modificărilor care afectează siguranța activelor (a se vedea punctul 5.4. Gestionarea modificărilor).

5.3.   Contractanții, partenerii și furnizorii

5.3.1.   Organizația identifică și controlează riscurile pentru siguranță generate de activitățile externalizate, inclusiv operațiunile sau cooperarea cu contractanții, partenerii și furnizorii.

5.3.2.   Pentru a controla riscurile menționate la punctul 5.3.1, organizația definește criteriile privind selecționarea contractanților, a partenerilor și a furnizorilor, precum și cerințele contractuale pe care aceștia trebuie să le îndeplinească, inclusiv:

(a)

cerințele juridice și de altă natură referitoare la siguranță (a se vedea punctul 1. Contextul organizației);

(b)

nivelul de competențe necesar pentru îndeplinirea sarcinilor prevăzute în contract (a se vedea punctul 4.2. Competențele);

(c)

responsabilitățile pentru sarcinile care trebuie îndeplinite;

(d)

nivelul preconizat de performanță în materie de siguranță care trebuie menținut pe durata contractului;

(e)

obligațiile legate de schimbul de informații privind siguranța (a se vedea punctul 4.4. Informarea și comunicarea);

(f)

trasabilitatea documentelor referitoare la siguranță (a se vedea punctul 4.5. Documentele informative).

5.3.3.   În conformitate cu procesul prevăzut la articolul 3 din Regulamentul (UE) nr. 1078/2012, organizația monitorizează:

(a)

performanța în materie de siguranță a tuturor activităților și operațiunilor desfășurate de contractanți, de parteneri și de furnizori, pentru a se asigura că aceștia respectă cerințele prevăzute în contract;

(b)

gradul de sensibilizare a contractanților, a partenerilor și a furnizorilor cu privire la riscurile pentru siguranță pe care le-ar putea genera în cadrul operațiunilor organizației.

5.4.   Gestionarea modificărilor

5.4.1.   Organizația implementează și controlează modificările aduse sistemului de management al siguranței pentru a menține sau a îmbunătăți performanța în materie de siguranță. Aceasta include luarea de decizii în diferitele etape ale gestionării modificărilor și reexaminarea ulterioară a riscurilor pentru siguranță (a se vedea punctul 3.1.1. Evaluarea riscurilor).

5.5.   Gestionarea situațiilor de urgență

5.5.1.   Organizația identifică situațiile de urgență și măsurile conexe care trebuie luate în timp util pentru a le gestiona (a se vedea punctul 3.1.1. Evaluarea riscurilor) și pentru a restabili condițiile normale de exploatare în conformitate cu Regulamentul (UE) 2015/995 (5).

5.5.2.   Organizația se asigură că, pentru fiecare tip de situație de urgență identificat:

(a)

serviciile de urgență pot fi prompt contactate;

(b)

serviciilor de urgență le sunt furnizate toate informațiile necesare, atât din timp, pentru a-și pregăti intervențiile, cât și în momentul în care survine urgența;

(c)

se acordă primul ajutor la nivel intern.

5.5.3.   Organizația identifică și documentează rolurile și responsabilitățile tuturor părților în conformitate cu Regulamentul (UE) 2015/995.

5.5.4.   Organizația deține planuri de acțiune, de alertă și de informare în caz de urgență, inclusiv măsuri privind:

(a)

alertarea întregului personalul responsabil cu gestionarea situațiilor de urgență;

(b)

informarea tuturor părților (de exemplu, administratorul de infrastructură, contractanții, autoritățile, serviciile de urgență), inclusiv comunicarea instrucțiunilor de urgență pentru călători;

(c)

luarea oricăror decizii necesare în funcție de tipul de situație de urgență.

5.5.5.   Organizația descrie modul în care au fost alocate resursele și mijloacele de gestionare a situațiilor de urgență (a se vedea punctul 4.1. Resursele) și modul în care au fost identificate cerințele în materie de formare (a se vedea punctul 4.2. Competențele).

5.5.6.   Mecanismele de urgență sunt testate în mod periodic în cooperare cu alte părți interesate și sunt actualizate dacă este necesar.

5.5.7.   Organizația se asigură că personalul competent responsabil, având competențe lingvistice adecvate, poate fi contactat cu ușurință și fără întârziere de către administratorul de infrastructură și poate să îi furnizeze acestuia nivelul adecvat de informații.

5.5.8.   Organizația instituie o procedură pentru contactarea, în caz de urgență, a entității responsabile cu întreținerea sau a deținătorului vehiculelor feroviare.

6.   EVALUAREA PERFORMANȚEI

6.1.   Monitorizarea

6.1.1.   Organizația efectuează monitorizarea în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 1078/2012:

(a)

pentru a verifica aplicarea corectă și eficacitatea tuturor proceselor și procedurilor din cadrul sistemului de management al siguranței, inclusiv a măsurilor de siguranță operaționale, organizaționale și tehnice;

(b)

pentru a verifica dacă sistemul de management al siguranței este aplicat corect în ansamblu și dacă se obțin rezultatele preconizate;

(c)

pentru a cerceta dacă sistemul de management al siguranței respectă cerințele prezentului regulament;

(d)

pentru a identifica, a implementa și a evalua eficacitatea măsurilor corective (a se vedea punctul 7.2. Îmbunătățirea continuă), după caz, dacă se descoperă eventuale cazuri relevante de neconformitate cu literele (a), (b) și (c).

6.1.2.   Organizația monitorizează periodic, la toate nivelurile din cadrul organizației, performanța sarcinilor legate de siguranță și intervine atunci când aceste sarcini nu sunt îndeplinite în mod adecvat.

6.2.   Auditul intern

6.2.1.   Organizația realizează audituri interne într-un mod independent, imparțial și transparent pentru a colecta și a analiza informații în scopul activităților sale de monitorizare (a se vedea punctul 6.1. Monitorizarea), inclusiv:

(a)

un calendar al auditurilor interne planificate, care poate fi revizuit în funcție de rezultatele auditurilor anterioare și ale monitorizării performanței;

(b)

identificarea și selectarea auditorilor competenți (a se vedea punctul 4.2. Competențele);

(c)

analizarea și evaluarea rezultatelor auditurilor;

(d)

identificarea necesității de a lua măsuri corective sau de îmbunătățire;

(e)

verificarea finalizării și a eficacității acestor măsuri;

(f)

documentele aferente realizării și rezultatelor auditurilor;

(g)

informarea conducerii cu privire la rezultatele auditurilor.

6.3.   Analiza efectuată de conducere

6.3.1.   Conducerea analizează periodic adecvarea și eficacitatea continuă a sistemului de management al siguranței, luând în considerare, printre altele, cel puțin următoarele elemente:

(a)

detalii privind progresele înregistrate în ceea ce privește măsurile rămase neabordate în urma analizelor realizate anterior de conducere;

(b)

modificarea circumstanțelor interne și externe (a se vedea punctul 1. Contextul organizației);

(c)

performanța organizației în materie de siguranță, în raport cu:

(i)

atingerea obiectivelor sale de siguranță;

(ii)

rezultatele activităților sale de monitorizare, inclusiv constatările auditurilor interne, și ale anchetelor interne privind accidentele/incidentele, precum și stadiul măsurilor aferente;

(iii)

rezultatele relevante ale activităților de supraveghere efectuate de autoritatea națională de siguranță;

(d)

recomandări pentru îmbunătățire.

6.3.2.   Pe baza rezultatelor analizei efectuate de conducere, aceasta își asumă întreaga responsabilitate pentru planificarea și implementarea modificărilor necesare ale sistemului de management al siguranței.

7.   ÎMBUNĂTĂȚIREA

7.1.   Lecțiile învățate din accidente și incidente

7.1.1.   Accidentele și incidentele legate de operațiunile feroviare ale organizației trebuie să fie:

(a)

raportate, înregistrate, investigate și analizate în scopul determinării cauzelor acestora;

(b)

raportate organismelor naționale, dacă este cazul.

7.1.2.   Organizația se asigură că:

(a)

recomandările autorității naționale de siguranță, ale organismului național de anchetă și cele care rezultă din investigațiile interne sau ale sectorului sunt evaluate și implementate dacă sunt adecvate sau obligatorii;

(b)

se ține cont de rapoartele/informațiile relevante transmise de alte părți interesate, precum întreprinderi feroviare, administratori de infrastructură, entități responsabile cu întreținerea și deținători de vehicule feroviare.

7.1.3.   Organizația utilizează informațiile legate de anchete pentru a revizui evaluarea riscurilor (a se vedea punctul 3.1.1. Evaluarea riscurilor), pentru a trage învățăminte în vederea îmbunătățirii siguranței și, acolo unde este necesar, pentru a adopta măsuri corective și/sau de îmbunătățire (a se vedea punctul 5.4. Gestionarea modificărilor).

7.2.   Îmbunătățirea continuă

7.2.1.   Organizația îmbunătățește încontinuu adecvarea și eficacitatea sistemului său de management al siguranței, luând în considerare cadrul stabilit în Regulamentul (UE) nr. 1078/2012 și cel puțin rezultatele următoarelor activități:

(a)

monitorizarea (a se vedea punctul 6.1. Monitorizarea);

(b)

auditul intern (a se vedea punctul 6.2. Auditul intern);

(c)

analiza efectuată de conducere (a se vedea punctul 6.3. Analiza efectuată de conducere);

(d)

lecțiile învățate din accidente și incidente (a se vedea punctul 7.1. Lecțiile învățate din accidente și incidente).

7.2.2.   Organizația furnizează mijloacele necesare pentru a motiva personalul și alte părți interesate să îmbunătățească în mod activ siguranța ca parte a procesului de învățare organizațională.

7.2.3.   Organizația furnizează o strategie de îmbunătățire continuă a propriei culturi a siguranței, bazându-se pe utilizarea expertizei și a metodelor recunoscute pentru a identifica aspectele comportamentale care afectează diferitele părți ale sistemului de management al siguranței și pentru a institui măsuri care să abordeze aceste aspecte.


(1)  Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 402/2013 al Comisiei din 30 aprilie 2013 privind metoda de siguranță comună pentru evaluarea și aprecierea riscurilor și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 352/2009 (JO L 121, 3.5.2013, p. 8).

(2)  Regulamentul (UE) nr. 1078/2012 al Comisiei din 16 noiembrie 2012 privind o metodă de siguranță comună pentru monitorizarea pe care trebuie să o aplice întreprinderile feroviare și administratorii de infrastructură după primirea unui certificat de siguranță sau a unei autorizații de siguranță, precum și entitățile responsabile cu întreținerea (JO L 320, 17.11.2012, p. 8).

(3)  Punctul 2.1 din apendicele la anexa I la Directiva (UE) 2016/798;

(4)  Punctul 2.2 din apendicele la anexa I la Directiva (UE) 2016/798;

(5)  Regulamentul (UE) 2015/995 al Comisiei din 8 iunie 2015 de modificare a Deciziei 2012/757/UE privind specificația tehnică de interoperabilitate referitoare la subsistemul „exploatare și gestionarea traficului” al sistemului feroviar din Uniunea Europeană (JO L 165, 30.6.2015, p. 1).


ANEXA II

Cerințele sistemului de management al siguranței referitoare la administratorii de infrastructură

1.   CONTEXTUL ORGANIZAȚIEI

1.1.   Organizația:

(a)

descrie caracterul și amploarea operațiunilor sale;

(b)

identifică riscurile grave pentru siguranță generate de operațiunile sale feroviare, indiferent dacă acestea sunt desfășurate de organizația însăși sau de contractanți, parteneri sau furnizori aflați sub controlul său;

(c)

identifică părțile interesate (de exemplu, organismele de reglementare, autoritățile, întreprinderile feroviare, administratorii de infrastructură, contractanții, furnizorii, partenerii), inclusiv părțile din afara sistemului feroviar care sunt relevante pentru sistemul de management al siguranței;

(d)

identifică și menține cerințele juridice și de altă natură referitoare la siguranță aplicate de părțile interesate menționate la litera (c);

(e)

se asigură că cerințele menționate la litera (d) sunt luate în considerare la elaborarea, punerea în aplicare și menținerea sistemului de management al siguranței;

(f)

definește domeniul de aplicare al sistemului de management al siguranței, indicând care parte a întreprinderii este inclusă în domeniul respectiv sau nu și luând în considerare cerințele menționate la litera (d).

1.2.   În sensul prezentei anexe, se aplică următoarele definiții:

(a)

„caracter”, în legătură cu operațiunile feroviare desfășurate de administratorii de infrastructură, înseamnă caracterizarea operațiunilor în funcție de domeniul lor de aplicare, inclusiv proiectarea și construirea infrastructurii, întreținerea infrastructurii, planificarea traficului, gestionarea și controlul traficului, precum și în funcție de modul de utilizare a infrastructurii feroviare, inclusiv linii convenționale și/sau de mare viteză, transport de călători și/sau de marfă;

(b)

„amploare”, în legătură cu operațiunile feroviare desfășurate de administratorii de infrastructură, înseamnă amploarea caracterizată în funcție de lungimea căii ferate și de mărimea estimată a administratorului de infrastructură din punctul de vedere al numărului de angajați care lucrează în sectorul feroviar.

2.   PERSONALUL DE CONDUCERE

2.1.   Personalul de conducere și asumarea angajamentelor

2.1.1.   Personalul de conducere de nivel superior trebuie să își demonstreze calitățile de conducere și angajamentul față de dezvoltarea, implementarea, întreținerea și îmbunătățirea continuă a sistemului de management al siguranței prin:

(a)

asumarea răspunderii și a responsabilității globale pentru siguranță;

(b)

asigurarea faptului că personalul de conducere de la diferitele niveluri din cadrul organizației se angajează să acorde prioritate siguranței prin activitățile sale și în relațiile cu personalul și cu contractanții;

(c)

asigurarea faptului că politica și obiectivele în materie de siguranță sunt stabilite, sunt înțelese și sunt compatibile cu direcția strategică a organizației;

(d)

asigurarea integrării cerințelor sistemului de management al siguranței în procesele operaționale ale organizației;

(e)

asigurarea disponibilității resurselor necesare pentru funcționarea sistemului de management al siguranței;

(f)

asigurarea eficacității sistemului de management al siguranței în ceea ce privește controlul riscurilor pentru siguranță generate de organizație;

(g)

încurajarea personalului să sprijine respectarea cerințelor sistemului de management al siguranței;

(h)

promovarea îmbunătățirii continue a sistemului de management al siguranței;

(i)

asigurarea faptului că siguranța este luată în considerare în momentul identificării și gestionării riscurilor legate de activitățile organizației, precum și explicarea modului în care va fi recunoscut și soluționat conflictul dintre obiectivele în materie de siguranță și alte obiective legate de activitatea organizației;

(j)

promovarea unei culturi pozitive a siguranței.

2.2.   Politica în domeniul siguranței

2.2.1.   Conducerea elaborează un document care descrie politica organizației în domeniul siguranței și care este:

(a)

adecvat caracterului organizației și amplorii operațiunilor feroviare realizate de aceasta;

(b)

aprobat de directorul executiv al organizației [sau de un reprezentant (reprezentanți) ai conducerii];

(c)

implementat în mod activ, comunicat și pus la dispoziția întregului personal.

2.2.2.   Politica în domeniul siguranței:

(a)

include un angajament privind respectarea tuturor cerințelor juridice și de altă natură referitoare la siguranță;

(b)

furnizează un cadru pentru stabilirea obiectivelor de siguranță și pentru evaluarea performanțelor organizației în materie de siguranță în raport cu obiectivele respective;

(c)

include un angajament privind controlul riscurilor pentru siguranță generate atât de propriile activități, cât și de factori externi;

(d)

include un angajament privind îmbunătățirea continuă a sistemului de management al siguranței;

(e)

este menținută în conformitate cu strategia operațională a organizației și cu evaluarea performanței în materie de siguranță a acesteia.

2.3.   Roluri, responsabilități, răspunderi și niveluri de autoritate în cadrul organizației

2.3.1.   Responsabilitățile, răspunderile și nivelurile de autoritate ale membrilor personalului al cărui rol afectează siguranța (inclusiv personalul de conducere și alte categorii de personal implicate în sarcini legate de siguranță) sunt definite la toate nivelurile din cadrul organizației, documentate, atribuite și comunicate persoanelor în cauză.

2.3.2.   Organizația se asigură că personalul cu responsabilități delegate pentru efectuarea unor sarcini legate de siguranță deține autoritatea, competența și resursele adecvate pentru a-și îndeplini sarcinile fără a fi afectat în mod negativ de activitățile celorlalte funcții din cadrul organizației.

2.3.3.   Delegarea responsabilității pentru îndeplinirea sarcinilor legate de siguranță trebuie să fie documentată, comunicată personalului relevant, acceptată și înțeleasă.

2.3.4.   Organizația descrie repartiția rolurilor menționate la punctul 2.3.1 funcțiilor operaționale din cadrul și, dacă este cazul, din afara organizației (a se vedea punctul 5.3. Contractanții, partenerii și furnizorii).

2.4.   Consultarea personalului și a altor părți

2.4.1.   Personalul, reprezentanții acestuia și părțile interesate externe trebuie consultate, după caz și dacă este necesar, cu privire la dezvoltarea, întreținerea și îmbunătățirea sistemului de management al siguranței în sectoarele relevante de care sunt responsabile, inclusiv aspectele de siguranță ale procedurilor operaționale.

2.4.2.   Organizația facilitează consultarea personalului prin punerea la dispoziție a metodelor și mijloacelor necesare pentru implicarea acestuia, pentru înregistrarea opiniilor sale și pentru furnizarea feedback-ului cu privire la aceste opinii.

3.   PLANIFICAREA

3.1.   Măsuri pentru abordarea riscurilor

3.1.1.   Evaluarea riscurilor

3.1.1.1.   Organizația:

(a)

identifică și analizează toate riscurile operaționale, organizaționale și tehnice care sunt relevante pentru caracterul și amploarea operațiunilor desfășurate de organizație. Printre aceste riscuri se numără cele generate de factori umani și organizaționali, precum volumul de muncă, organizarea muncii, oboseala sau adecvarea procedurilor, și activitățile altor părți interesate (a se vedea punctul 1. Contextul organizației);

(b)

evaluează riscurile menționate la litera (a) prin aplicarea unor metode adecvate de evaluare a riscurilor;

(c)

elaborează și pune în aplicare măsuri de siguranță, identificând responsabilitățile conexe (a se vedea punctul 2.3. Roluri, responsabilități, răspunderi și niveluri de autoritate în cadrul organizației);

(d)

dezvoltă un sistem de monitorizare a eficacității măsurilor de siguranță (a se vedea punctul 6.1. Monitorizarea);

(e)

recunoaște necesitatea de a colabora cu alte părți interesate (precum întreprinderi feroviare, administratori de infrastructură, producători, furnizori de lucrări de întreținere, entități responsabile cu întreținerea, deținători de vehicule feroviare, prestatori de servicii și entități achizitoare), atunci când este necesar, în ceea ce privește riscurile comune și punerea în aplicare a unor măsuri de siguranță adecvate;

(f)

informează personalul și părțile externe implicate cu privire la riscuri (a se vedea punctul 4.4. Informarea și comunicarea);

3.1.1.2.   atunci când evaluează riscurile, organizația ține seama de necesitatea de a stabili, de a asigura și de a susține un mediu de lucru sigur, conform cu legislația aplicabilă, în special cu Directiva 89/391/CEE.

3.1.2.   Planificarea modificărilor

3.1.2.1.   Organizația identifică potențialele riscuri pentru siguranță și măsurile de siguranță adecvate (a se vedea punctul 3.1.1. Evaluarea riscurilor) înainte de implementarea unei modificări (a se vedea punctul 5.4. Gestionarea modificărilor), în conformitate cu procesul de management al riscurilor stabilit în Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 402/2013, luând în considerare inclusiv riscurile pentru siguranță generate de procesul de modificare.

3.2.   Obiectivele de siguranță și planificarea

3.2.1.   Organizația stabilește obiectivele de siguranță pentru funcțiile și nivelurile relevante, pentru a menține și, atunci când acest lucru este posibil în mod rezonabil, pentru a-și îmbunătăți performanța în materie de siguranță.

3.2.2.   Obiectivele de siguranță:

(a)

sunt compatibile cu politica în domeniul siguranței și cu obiectivele strategice ale organizației (dacă este cazul);

(b)

sunt legate de riscurile prioritare care influențează performanța organizației în materie de siguranță;

(c)

sunt măsurabile;

(d)

iau în considerare cerințele juridice și de altă natură aplicabile;

(e)

sunt reexaminate din perspectiva realizărilor și revizuite în consecință;

(f)

sunt comunicate.

3.2.3.   Organizația trebuie să dețină unul sau mai multe planuri care să descrie modul în care își va atinge obiectivele de siguranță.

3.2.4.   Organizația descrie strategia și planul sau planurile utilizate pentru monitorizarea atingerii obiectivelor de siguranță (a se vedea punctul 6.1. Monitorizarea).

4.   ASISTENȚA

4.1.   Resursele

4.1.1.   Organizația furnizează resursele, inclusiv personal competent și echipamente eficace și utilizabile, necesare pentru stabilirea, implementarea, întreținerea și îmbunătățirea continuă a sistemului de management al siguranței.

4.2.   Competențele

4.2.1.   Sistemul de gestionare a competențelor instituit de organizație garantează că personalul al cărui rol afectează siguranța deține competențele necesare pentru îndeplinirea sarcinilor legate de siguranță care țin de responsabilitatea sa (a se vedea punctul 2.3. Roluri, responsabilități, răspunderi și niveluri de autoritate în cadrul organizației), inclusiv cel puțin:

(a)

identificarea competențelor (inclusiv a cunoștințelor, a abilităților și a comportamentelor și atitudinilor care nu sunt de natură tehnică) necesare pentru îndeplinirea sarcinilor legate de siguranță;

(b)

principiile de selecție (nivelul de educație de bază, aptitudinile psihologice și fizice necesare);

(c)

formarea, experiența și calificarea inițiale;

(d)

formarea continuă și actualizarea periodică a competențelor existente;

(e)

evaluarea periodică a competențelor și verificări ale aptitudinilor psihologice și fizice pentru a se asigura menținerea calificărilor și a abilităților de-a lungul timpului;

(f)

formare specifică în sectoarele relevante ale sistemului de management al siguranței, pentru a-și îndeplini sarcinile legate de siguranță.

4.2.2.   Organizația asigură un program de formare, astfel cum se menționează la punctul 4.2.1 literele (c), (d) și (f), pentru personalul care efectuează sarcini legate de siguranță, care garantează că:

(a)

programul de formare răspunde cerințelor identificate în materie de competențe și nevoilor individuale ale personalului;

(b)

dacă este cazul, formarea garantează că personalul își poate desfășura activitatea în orice condiții de exploatare (normale, de avarie și de urgență);

(c)

durata formării și frecvența cursurilor de perfecționare sunt adecvate obiectivelor formării;

(d)

se păstrează evidențe pentru toți membrii personalului (a se vedea punctul 4.5.3. Controlul documentelor informative);

(e)

programul de formare este reexaminat și auditat periodic (a se vedea punctul 6.2. Auditul intern) și, dacă este necesar, modificat (a se vedea punctul 5.4. Gestionarea modificărilor).

4.2.3.   Se instituie măsuri privind întoarcerea la muncă a membrilor personalului în urma unor accidente/incidente sau a unor absențe îndelungate de la locul de muncă, asigurându-se inclusiv cursuri de formare suplimentare dacă se constată că este necesar.

4.3.   Sensibilizarea

4.3.1.   Conducerea se asigură că membrii săi și ai personalului al cărui rol afectează siguranța sunt conștienți de relevanța, de importanța și de consecințele activităților lor și de modul în care contribuie la aplicarea corectă și la eficacitatea sistemului de management al siguranței, inclusiv la realizarea obiectivelor de siguranță (a se vedea punctul 3.2. Obiectivele de siguranță și planificarea).

4.4.   Informarea și comunicarea

4.4.1.   Organizația definește canale de comunicare adecvate pentru a asigura schimbul de informații legate de siguranță între diferitele niveluri ale organizației și între acestea și părțile interesate externe, inclusiv contractanți, parteneri și furnizori.

4.4.2.   Pentru a se asigura că factorii de decizie primesc informațiile legate de siguranță, organizația gestionează identificarea, recepționarea, prelucrarea, generarea și difuzarea acestor informații.

4.4.3.   Organizația se asigură că informațiile legate de siguranță sunt:

(a)

relevante, complete și inteligibile pentru utilizatorii vizați;

(b)

valabile;

(c)

exacte;

(d)

consecvente;

(e)

controlate (a se vedea punctul 4.5.3. Controlul documentelor informative);

(f)

comunicate înainte de a intra în vigoare;

(g)

recepționate și înțelese.

4.5.   Documentele informative

4.5.1.   Documentația privind sistemul de management al siguranței

4.5.1.1.   Există o descriere a sistemului de management al siguranței care include:

(a)

identificarea și descrierea proceselor și a activităților legate de siguranța operațiunilor feroviare, inclusiv a sarcinilor legate de siguranță și a responsabilităților conexe (a se vedea punctul 2.3. Roluri, responsabilități, răspunderi și niveluri de autoritate în cadrul organizației);

(b)

interacțiunea dintre aceste procese;

(c)

procedurile și alte documente care descriu modul de implementare a acestor procese;

(d)

identificarea contractanților, a partenerilor și a furnizorilor, cu o descriere a tipului și a amplorii serviciilor furnizate;

(e)

identificarea acordurilor contractuale și a altor acorduri comerciale încheiate între organizație și alte părți, identificate la litera (d), care sunt necesare pentru a controla riscurile pentru siguranță generate de organizație și pe cele legate de utilizarea contractanților;

(f)

trimiteri la documentele informative care sunt obligatorii în temeiul prezentului regulament.

4.5.1.2.   Organizația se asigură că autorității sau autorităților naționale de siguranță competente li se transmite un raport anual privind siguranța, în conformitate cu articolul 9 alineatul (6) din Directiva (UE) 2016/798, care include:

(a)

o sinteză a deciziilor privind gradul de importanță al modificărilor legate de siguranță, inclusiv o prezentare generală a modificărilor importante, în conformitate cu articolul 18 alineatul (1) din Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 402/2013;

(b)

obiectivele de siguranță ale organizației pentru anul (anii) următor(i) și modul în care riscurile grave pentru siguranță influențează stabilirea acestor obiective de siguranță;

(c)

rezultatele anchetelor interne cu privire la accidente/incidente (a se vedea punctul 7.1. Lecțiile învățate din accidente și incidente) și ale altor activități de monitorizare (a se vedea punctele 6.1. Monitorizarea, 6.2. Auditul intern și 6.3. Analiza efectuată de conducere), în conformitate cu articolul 5 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 1078/2012;

(d)

detalii privind progresele înregistrate în ceea ce privește recomandările organismelor naționale de anchetă care nu au fost încă abordate (a se vedea punctul 7.1. Lecțiile învățate din accidente și incidente);

(e)

indicatorii de siguranță stabiliți de organizație pentru a evalua performanța acesteia în materie de siguranță (a se vedea punctul 6.1. Monitorizarea);

(f)

dacă este cazul, concluziile raportului anual întocmit de consilierul pentru probleme de siguranță, în conformitate cu RID (1), referitor la activitățile organizației legate de transportul mărfurilor periculoase (2).

4.5.2.   Crearea și actualizarea

4.5.2.1.   Organizația se asigură că la crearea și actualizarea documentelor informative referitoare la sistemul de management al siguranței se utilizează formate corespunzătoare și mijloace de difuzare adecvate.

4.5.3.   Controlul documentelor informative

4.5.3.1.   Organizația controlează documentele informative referitoare la sistemul de management al siguranței, în special stocarea, distribuirea și controlul modificărilor aduse acestora, pentru a se asigura că acestea sunt disponibile, adecvate și protejate, dacă este necesar.

4.6.   Integrarea factorilor umani și organizaționali

4.6.1.   Organizația trebuie să demonstreze o abordare sistematică privind integrarea factorilor umani și organizaționali în cadrul sistemului de management al siguranței. Abordarea:

(a)

include elaborarea unei strategii și utilizarea expertizei și a metodelor recunoscute din domeniul factorilor umani și organizaționali;

(b)

abordează riscurile asociate cu proiectarea și utilizarea echipamentelor, cu sarcinile, cu condițiile de lucru și cu mecanismele organizaționale, ținând seama atât de capacitățile, cât și de limitările umane, precum și de influențele asupra performanței umane.

5.   EXPLOATAREA

5.1.   Planificarea și controlul operațiunilor

5.1.1.   Atunci când își planifică, elaborează, implementează și reexaminează procesele operaționale, organizația se asigură că, în cursul exploatării:

(a)

sunt aplicate criterii de acceptare a riscurilor și măsuri de siguranță (a se vedea punctul 3.1.1. Evaluarea riscurilor);

(b)

se elaborează un plan (planuri) privind atingerea obiectivelor de siguranță (a se vedea punctul 3.2. Obiectivele de siguranță și planificarea);

(c)

sunt colectate informațiile necesare pentru a măsura aplicarea corectă și eficacitatea mecanismelor operaționale (a se vedea punctul 6.1. Monitorizarea).

5.1.2.   Organizația se asigură că mecanismele sale operaționale sunt conforme cu cerințele referitoare la siguranță prevăzute în specificațiile tehnice de interoperabilitate aplicabile, cu normele naționale relevante și cu orice alte cerințe relevante (a se vedea punctul 1. Contextul organizației).

5.1.3.   În vederea controlării riscurilor atunci când este necesar pentru siguranța activităților de exploatare (a se vedea punctul 3.1.1. Evaluarea riscurilor), trebuie luate în considerare cel puțin următoarele elemente:

(a)

identificarea limitelor sigure de transport pentru planificarea și controlul traficului pe baza caracteristicilor de proiectare ale infrastructurii;

(b)

planificarea traficului, inclusiv orarele și alocarea traselor de tren;

(c)

gestionarea traficului în timp real, în condiții normale și de avarie, cu aplicarea restricțiilor de utilizare privind traficul și gestionarea perturbărilor de trafic;

(d)

stabilirea condițiilor privind circulația transporturilor excepționale.

5.1.4.   În scopul de a controla alocarea responsabilităților acolo unde este necesar pentru siguranța activităților de exploatare, organizația identifică responsabilitățile privind planificarea și exploatarea rețelei feroviare și definește modul în care se alocă sarcinile relevante, care afectează prestarea în siguranță a tuturor serviciilor, către personalul competent din cadrul organizației (a se vedea punctul 2.3. Roluri, responsabilități, răspunderi și niveluri de autoritate în cadrul organizației) și către alte părți externe calificate, atunci când este cazul (a se vedea punctul 5.3. Contractanții, partenerii și furnizorii).

5.1.5.   În scopul de a controla informarea și comunicarea acolo unde este necesar pentru siguranța activităților de exploatare (a se vedea punctul 4.4. Informarea și comunicarea), personalul relevant (de exemplu, impiegații de mișcare) trebuie să fie informat cu privire la anumite cerințe privind dirijarea trenurilor și mișcările vehiculelor, inclusiv cu privire la modificările relevante care pot avea drept rezultat un pericol sau impunerea de restricții de exploatare temporare sau permanente (de exemplu, din cauza întreținerii șinelor), precum și cu privire la condițiile privind transporturile excepționale, dacă este cazul.

5.1.6.   În scopul de a controla competențele acolo unde este necesar pentru siguranța activităților de exploatare (a se vedea punctul 4.2. Competențele), organizația asigură, în conformitate cu legislația aplicabilă (a se vedea punctul 1. Contextul organizației), pentru membrii personalului său:

(a)

respectarea instrucțiunilor de formare și de lucru primite, luând măsuri corective acolo unde este necesar;

(b)

formare specifică în cazul unor modificări anticipate susceptibile de a afecta desfășurarea exploatării sau alocarea sarcinilor care le revin;

(c)

adoptarea de măsuri adecvate ca urmare a unor accidente sau incidente.

5.2.   Gestionarea activelor

5.2.1.   Organizația gestionează riscurile de siguranță asociate cu activele corporale pe durata întregului lor ciclu de viață (a se vedea punctul 3.1.1. Evaluarea riscurilor), de la proiectare până la eliminare, și respectă cerințele privind factorii umani în toate etapele ciclului de viață.

5.2.2.   Organizația:

(a)

se asigură că activele sunt utilizate în scopul preconizat, menținându-le totodată în starea de funcționare în condiții de siguranță și la nivelul lor preconizat de performanță;

(b)

gestionează activele în cursul exploatării în condiții normale și de avarie;

(c)

detectează, de îndată ce este posibil în mod rezonabil, cazurile de neconformitate cu cerințele de funcționare înaintea sau în cursul exploatării activului, aplicând inclusiv restricții de utilizare, dacă este cazul, pentru a se asigura că activul este menținut în starea de funcționare în condiții de siguranță (a se vedea punctul 6.1. Monitorizarea).

5.2.3.   Organizația se asigură că mecanismele sale de gestionare a activelor respectă, acolo unde este cazul, toate cerințele esențiale stabilite în specificațiile tehnice de interoperabilitate relevante și orice alte cerințe relevante (a se vedea punctul 1. Contextul organizației).

5.2.4.   În scopul de a controla riscurile acolo unde este necesar pentru prestarea serviciilor de întreținere (a se vedea punctul 3.1.1. Evaluarea riscurilor), trebuie luate în considerare cel puțin următoarele elemente:

(a)

identificarea necesităților în materie de întreținere pentru a menține infrastructura în starea de funcționare în condiții de siguranță, în funcție de utilizarea planificată și reală a infrastructurii și de caracteristicile sale de proiectare;

(b)

gestionarea scoaterii activului din funcțiune în scopul efectuării întreținerii, atunci când se identifică defecțiuni sau atunci când starea activului se degradează dincolo de limitele stării de funcționare în condiții de siguranță, astfel cum este menționată la litera (a);

(c)

gestionarea repunerii în funcțiune a activului, cu eventualele restricții de utilizare după efectuarea întreținerii, pentru a se garanta că activul este în starea de funcționare în condiții de siguranță;

(d)

gestionarea echipamentelor de monitorizare și de măsurare, pentru a se asigura faptul că acestea sunt adecvate scopului preconizat.

5.2.5.   În scopul de a controla informarea și comunicarea acolo unde este necesar pentru gestionarea activelor în condiții de siguranță (a se vedea punctul 4.4. Informarea și comunicarea), organizația ia în considerare:

(a)

schimbul de informații relevante în cadrul organizației sau cu entitățile externe responsabile cu întreținerea (a se vedea punctul 5.3. Contractanții, partenerii și furnizorii), în special în ceea ce privește defecțiunile, accidentele și incidentele legate de siguranță, precum și eventualele restricții privind utilizarea activului în cauză;

(b)

trasabilitatea tuturor informațiilor necesare, inclusiv a celor legate de litera (a) (a se vedea punctele 4.4. Informarea și comunicarea și 4.5.3. Controlul documentelor informative);

(c)

stabilirea și păstrarea evidențelor, inclusiv gestionarea modificărilor care afectează siguranța activelor (a se vedea punctul 5.4. Gestionarea modificărilor).

5.3.   Contractanții, partenerii și furnizorii

5.3.1.   Organizația identifică și controlează riscurile pentru siguranță generate de activitățile externalizate, inclusiv operațiunile sau cooperarea cu contractanții, partenerii și furnizorii.

5.3.2.   Pentru a controla riscurile menționate la punctul 5.3.1, organizația definește criteriile privind selecționarea contractanților, a partenerilor și a furnizorilor, precum și cerințele contractuale pe care aceștia trebuie să le îndeplinească, inclusiv:

(a)

cerințele juridice și de altă natură referitoare la siguranță (a se vedea punctul 1. Contextul organizației);

(b)

nivelul de competențe necesar pentru îndeplinirea sarcinilor prevăzute în contract (a se vedea punctul 4.2. Competențele);

(c)

responsabilitățile pentru sarcinile care trebuie îndeplinite;

(d)

nivelul preconizat de performanță în materie de siguranță care trebuie menținut pe durata contractului;

(e)

obligațiile legate de schimbul de informații privind siguranța (a se vedea punctul 4.4. Informarea și comunicarea);

(f)

trasabilitatea documentelor referitoare la siguranță (a se vedea punctul 4.5. Documentele informative).

5.3.3.   În conformitate cu procesul prevăzut la articolul 3 din Regulamentul (UE) nr. 1078/2012, organizația monitorizează:

(a)

performanța în materie de siguranță a tuturor activităților și operațiunilor desfășurate de contractanți, de parteneri și de furnizori, pentru a se asigura că aceștia respectă cerințele prevăzute în contract;

(b)

gradul de sensibilizare a contractanților, a partenerilor și a furnizorilor cu privire la riscurile pentru siguranță pe care le-ar putea genera în cadrul operațiunilor organizației.

5.4.   Gestionarea modificărilor

5.4.1.   Organizația implementează și controlează modificările aduse sistemului de management al siguranței pentru a menține sau a îmbunătăți performanța în materie de siguranță. Aceasta include luarea de decizii în diferitele etape ale gestionării modificărilor și reexaminarea ulterioară a riscurilor pentru siguranță (a se vedea punctul 3.1.1. Evaluarea riscurilor).

5.5.   Gestionarea situațiilor de urgență

5.5.1.   Organizația identifică situațiile de urgență și măsurile conexe care trebuie luate în timp util pentru a le gestiona (a se vedea punctul 3.1.1. Evaluarea riscurilor) și pentru a restabili condițiile normale de exploatare în conformitate cu Regulamentul (UE) 2015/995.

5.5.2.   Organizația se asigură că, pentru fiecare tip de situație de urgență identificat:

(a)

serviciile de urgență pot fi prompt contactate;

(b)

serviciilor de urgență le sunt furnizate toate informațiile necesare, atât din timp, pentru a-și pregăti intervențiile, cât și în momentul în care survine urgența;

(c)

se acordă primul ajutor la nivel intern.

5.5.3.   Organizația identifică și documentează rolurile și responsabilitățile tuturor părților în conformitate cu Regulamentul (UE) 2015/995.

5.5.4.   Organizația deține planuri de acțiune, de alertă și de informare în caz de urgență, inclusiv măsuri privind:

(a)

alertarea întregului personalul responsabil cu gestionarea situațiilor de urgență;

(b)

informarea tuturor părților (de exemplu, întreprinderile feroviare, contractanții, autoritățile, serviciile de urgență), inclusiv comunicarea instrucțiunilor de urgență pentru călători;

(c)

luarea oricăror decizii necesare în funcție de tipul de situație de urgență.

5.5.5.   Organizația descrie modul în care au fost alocate resursele și mijloacele de gestionare a situațiilor de urgență (a se vedea punctul 4.1. Resursele) și modul în care au fost identificate cerințele în materie de formare (a se vedea punctul 4.2. Competențele).

5.5.6.   Mecanismele de urgență sunt testate în mod periodic în cooperare cu alte părți interesate și sunt actualizate dacă este necesar.

5.5.7.   Organizația coordonează planurile de urgență cu toate întreprinderile feroviare care utilizează infrastructura organizației pentru a-și desfășura activitatea, cu serviciile de urgență, astfel încât să faciliteze intervenția rapidă a acestora, precum și cu orice altă parte care ar putea fi implicată într-o situație de urgență.

5.5.8.   Există mecanisme pentru stoparea promptă a exploatării și a traficului feroviar, dacă este necesar, și pentru informarea tuturor părților interesate cu privire la măsurile adoptate.

5.5.9.   În ceea ce privește infrastructura transfrontalieră, cooperarea dintre administratorii de infrastructură relevanți facilitează coordonarea și pregătirea necesară a serviciilor de urgență competente de ambele părți ale frontierei.

6.   EVALUAREA PERFORMANȚEI

6.1.   Monitorizarea

6.1.1.   Organizația efectuează monitorizarea în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 1078/2012:

(a)

pentru a verifica aplicarea corectă și eficacitatea tuturor proceselor și procedurilor din cadrul sistemului de management al siguranței, inclusiv a măsurilor de siguranță operaționale, organizaționale și tehnice;

(b)

pentru a verifica dacă sistemul de management al siguranței este aplicat corect în ansamblu și dacă se obțin rezultatele preconizate;

(c)

pentru a cerceta dacă sistemul de management al siguranței respectă cerințele prezentului regulament;

(d)

pentru a identifica, a implementa și a evalua eficacitatea măsurilor corective (a se vedea punctul 7.2. Îmbunătățirea continuă), după caz, dacă se descoperă eventuale cazuri relevante de neconformitate cu literele (a), (b) și (c).

6.1.2.   Organizația monitorizează periodic, la toate nivelurile din cadrul organizației, performanța sarcinilor legate de siguranță și intervine atunci când aceste sarcini nu sunt îndeplinite în mod adecvat.

6.2.   Auditul intern

6.2.1.   Organizația realizează audituri interne într-un mod independent, imparțial și transparent pentru a colecta și a analiza informații în scopul activităților sale de monitorizare (a se vedea punctul 6.1. Monitorizarea), inclusiv:

(a)

un calendar al auditurilor interne planificate, care poate fi revizuit în funcție de rezultatele auditurilor anterioare și ale monitorizării performanței;

(b)

identificarea și selectarea auditorilor competenți (a se vedea punctul 4.2. Competențele);

(c)

analizarea și evaluarea rezultatelor auditurilor;

(d)

identificarea necesității de a lua măsuri corective sau de îmbunătățire;

(e)

verificarea finalizării și a eficacității acestor măsuri;

(f)

documentele aferente realizării și rezultatelor auditurilor;

(g)

informarea conducerii cu privire la rezultatele auditurilor.

6.3.   Analiza efectuată de conducere

6.3.1.   Conducerea analizează periodic adecvarea și eficacitatea continuă a sistemului de management al siguranței, luând în considerare, printre altele, cel puțin următoarele elemente:

(a)

detalii privind progresele înregistrate în ceea ce privește măsurile rămase neabordate în urma analizelor realizate anterior de conducere;

(b)

modificarea circumstanțelor interne și externe (a se vedea punctul 1. Contextul organizației);

(c)

performanța organizației în materie de siguranță, în raport cu:

(i)

atingerea obiectivelor sale de siguranță;

(ii)

rezultatele activităților sale de monitorizare, inclusiv constatările auditurilor interne, și ale anchetelor interne privind accidentele/incidentele, precum și stadiul măsurilor aferente;

(iii)

rezultatele relevante ale activităților de supraveghere efectuate de autoritatea națională de siguranță;

(d)

recomandări pentru îmbunătățire.

6.3.2.   Pe baza rezultatelor analizei efectuate de conducere, aceasta își asumă întreaga responsabilitate pentru planificarea și implementarea modificărilor necesare ale sistemului de management al siguranței.

7.   ÎMBUNĂTĂȚIREA

7.1.   Lecțiile învățate din accidente și incidente

7.1.1.   Accidentele și incidentele legate de operațiunile feroviare ale organizației trebuie să fie:

(a)

raportate, înregistrate, investigate și analizate în scopul determinării cauzelor acestora;

(b)

raportate organismelor naționale, dacă este cazul.

7.1.2.   Organizația se asigură că:

(a)

recomandările autorității naționale de siguranță, ale organismului național de anchetă și cele care rezultă din investigațiile interne sau ale sectorului sunt evaluate și implementate dacă sunt adecvate sau obligatorii;

(b)

se ține cont de rapoartele/informațiile relevante transmise de alte părți interesate, precum întreprinderi feroviare, administratori de infrastructură, entități responsabile cu întreținerea și deținători de vehicule feroviare.

7.1.3.   Organizația utilizează informațiile legate de anchete pentru a revizui evaluarea riscurilor (a se vedea punctul 3.1.1. Evaluarea riscurilor), pentru a trage învățăminte în vederea îmbunătățirii siguranței și, acolo unde este necesar, pentru a adopta măsuri corective și/sau de îmbunătățire (a se vedea punctul 5.4. Gestionarea modificărilor).

7.2.   Îmbunătățirea continuă

7.2.1.   Organizația îmbunătățește încontinuu adecvarea și eficacitatea sistemului său de management al siguranței, luând în considerare cadrul stabilit în Regulamentul (UE) nr. 1078/2012 și cel puțin rezultatele următoarelor activități:

(a)

monitorizarea (a se vedea punctul 6.1. Monitorizarea);

(b)

auditul intern (a se vedea punctul 6.2. Auditul intern);

(c)

analiza efectuată de conducere (a se vedea punctul 6.3. Analiza efectuată de conducere);

(d)

lecțiile învățate din accidente și incidente (a se vedea punctul 7.1. Lecțiile învățate din accidente și incidente).

7.2.2.   Organizația furnizează mijloacele necesare pentru a motiva personalul și alte părți interesate să îmbunătățească în mod activ siguranța ca parte a procesului de învățare organizațională.

7.2.3.   Organizația furnizează o strategie de îmbunătățire continuă a culturii siguranței, bazându-se pe utilizarea expertizei și a metodelor recunoscute pentru a identifica aspectele comportamentale care afectează diferitele părți ale sistemului de management al siguranței și pentru a institui măsuri care să abordeze aceste aspecte.


(1)  Punctul 2.1 din apendicele la anexa I la Directiva (UE) 2016/798;

(2)  Punctul 2.2 din apendicele la anexa I la Directiva (UE) 2016/798;


25.5.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 129/49


REGULAMENTUL DE PUNERE ÎN APLICARE (UE) 2018/763 AL COMISIEI

din 9 aprilie 2018

de stabilire a modalităților practice pentru emiterea certificatelor unice de siguranță pentru întreprinderile feroviare în temeiul Directivei (UE) 2016/798 a Parlamentului European și a Consiliului și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 653/2007 al Comisiei

(Text cu relevanță pentru SEE)

COMISIA EUROPEANĂ,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

având în vedere Directiva (UE) 2016/798 a Parlamentului European și a Consiliului din 11 mai 2016 privind siguranța feroviară (1), în special articolul 10 alineatul (10),

întrucât:

(1)

Pentru a reduce complexitatea, durata și costul procedurii de certificare, sunt necesare dispoziții de armonizare a abordării pentru certificarea de siguranță la nivelul Uniunii și pentru încurajarea colaborării între toate părțile implicate în procesul de evaluare a siguranței.

(2)

Având în vedere experiența acumulată în pregătirea acordurilor de cooperare menționate la articolul 11 alineatul (1) din Directiva (UE) 2016/798, contactarea din timp a solicitantului prin coordonare („implicare prealabilă”) este recunoscută ca fiind o bună practică pentru facilitarea relațiilor dintre părțile implicate în procesul de evaluare a siguranței. Posibilitatea acestei implicări prealabile ar trebui să fie oferită înainte de transmiterea cererii de eliberare a certificatului unic de siguranță, pentru a permite organismului de certificare să se familiarizeze cu sistemul de management al siguranței al solicitantului, pentru a clarifica modul în care se va efectua procesul de evaluare a siguranței și modul în care se vor lua deciziile și pentru a verifica dacă solicitantul a primit suficiente informații pentru a ști ce se așteaptă de la el. Clarificările oferite în contextul implicării prealabile nu ar trebui să afecteze rezultatul evaluării.

(3)

Agenția ar trebui să monitorizeze datele de expirare ale tuturor certificatelor unice de siguranță valabile a căror zonă de operare include mai multe state membre și ar trebui să transmită aceste informații autorităților naționale de siguranță relevante, pentru a facilita planificarea activităților de evaluare a siguranței ale fiecărei părți implicate.

(4)

Agenția ar trebui să publice și să actualizeze în mod gratuit un ghid al solicitantului care să descrie și, după caz, să explice cerințele stabilite în prezentul regulament. În scopul armonizării modalităților de schimb și înregistrare a informațiilor prin intermediul ghișeului unic, ghidul solicitantului ar trebui să includă și modele elaborate de agenție în cooperare cu autoritățile naționale de siguranță.

(5)

Agenția și autoritățile naționale de siguranță ar trebui să pună în aplicare proceduri sau măsuri interne prin care să asigure îndeplinirea cerințelor de evaluare a siguranței.

(6)

Pentru a preveni eventuala duplicare a evaluării și pentru a reduce sarcina administrativă și costurile suportate de solicitant, agenția și autoritățile naționale de siguranță ar trebui să aibă în vedere încheierea unor acorduri de cooperare și a unor acorduri multilaterale în temeiul articolului 11 din Directiva (UE) 2016/798, după caz.

(7)

În cazul în care zona de operare este limitată la un singur stat membru, iar solicitantul intenționează să își desfășoare activitatea în una sau mai multe stații din apropierea frontierei, situate în state membre învecinate cu caracteristici similare ale rețelelor și cu norme de exploatare similare, acesta ar trebui să aibă această posibilitate fără să își extindă zona de operare în statele membre învecinate respective. Atunci când depune cererea de eliberare a certificatului unic de siguranță, solicitantul trebuie să selecteze organismul de certificare de siguranță în conformitate cu articolul 10 alineatele (5) și (8) din Directiva (UE) 2016/798. În cazul în care agenția acționează în calitate de organism de certificare a siguranței, aceasta ar trebui să consulte autoritățile naționale de siguranță relevante și ar trebui să țină seama de acordurile transfrontaliere aplicabile.

(8)

În cazul în care rolul de organism de certificare a siguranței îi revine agenției, solicitantul ar trebui să aibă dreptul să depună la agenție dosarul cererii în una dintre limbile oficiale ale Uniunii, fără a fi obligat să îl traducă. Acest principiu se aplică fără a aduce atingere posibilității ca autoritatea națională de siguranță să definească o politică lingvistică proprie cu privire la partea cererii menționată la articolul 10 alineatul (3) litera (b) din Directiva (UE) 2016/798. În cursul evaluării, autoritatea națională de siguranță ar trebui să aibă dreptul de a transmite agenției documente referitoare la evaluare într-o limbă a statului membru de care aparține, fără a fi obligată să le traducă.

(9)

Certificarea ar trebui să se bazeze pe o evaluare a capacității solicitantului de a îndeplini cerințele sistemului de management al siguranței aplicabile întreprinderilor feroviare, inclusiv normele naționale aplicabile și cerințele din specificația tehnică de interoperabilitate referitoare la subsistemul „exploatare și gestionarea traficului”, și de a le aplica în mod consecvent. De îndată ce solicitantului i se eliberează un certificat unic de siguranță, acesta ar trebui să continue să își utilizeze propriul sistem de management al siguranței, astfel cum este menționat la articolul 9 din Directiva (UE) 2016/798.

(10)

Agenția și autoritățile naționale de siguranță ar trebui să înregistreze toate informațiile relevante și rezultatul evaluării în cadrul ghișeului unic, pentru a susține și a justifica deciziile din fiecare etapă a procesului de evaluare a siguranței. Dacă agenția și autoritățile naționale de siguranță dețin propriile sisteme de gestionare a informațiilor în scopul evaluării siguranței, acestea ar trebui să se asigure că toate informațiile relevante sunt transferate către ghișeul unic, din aceleași motive.

(11)

În vederea reducerii sarcinii administrative și a costurilor suportate de solicitant, agenția și autoritățile naționale de siguranță ar trebui să elaboreze mecanisme sau proceduri interne pentru gestionarea emiterii certificatelor unice de siguranță. În acest sens, solicitantul ar trebui să aibă posibilitatea de a transmite copii ale documentelor în dosarul cererii. Documentele originale ar trebui să fie disponibile pentru a fi verificate de agenție și de autoritățile naționale de siguranță după emiterea certificatului unic de siguranță.

(12)

Este necesar să se armonizeze clasificarea problemelor din cadrul procesului de evaluare, pentru ca solicitantul să înțeleagă gravitatea oricărei probleme ridicate de agenție sau de o autoritate națională de siguranță. Această clasificare este importantă în special atunci când în proces sunt implicate mai multe autorități naționale de siguranță.

(13)

Pentru a asigura faptul că evaluările sunt efectuate în mod eficient de către agenție și autoritățile naționale de siguranță și pentru a consolida încrederea reciprocă între acestea, agenția și autoritățile naționale de siguranță ar trebui să garanteze că personalul implicat în evaluări are competențele necesare. În acest scop, competențele respective ar trebui identificate.

(14)

În conformitate cu articolul 31 alineatul (3) din Directiva (UE) 2016/798, noul regim al certificării de siguranță se va aplica de la 16 iunie 2019. Cu toate acestea, statele membre au posibilitatea, în temeiul articolului 33 alineatul (2) din directiva menționată, să notifice agenției și Comisiei prelungirea perioadei de transpunere și, în consecință, pot să emită în continuare certificate, până la 16 iunie 2020, în conformitate cu Directiva 2004/49/CE a Parlamentului European și a Consiliului (2). Prin urmare, este necesar să se clarifice modul în care ar trebui să se aplice noul sistem în paralel cu cel vechi în cazul în care zona de operare preconizată include unul sau mai multe dintre aceste state membre.

(15)

În cazul în care o autoritate națională de siguranță recunoaște că nu va fi în măsură să emită un certificat de siguranță în conformitate cu Directiva 2004/49/CE înainte de 16 iunie 2019 sau înainte de 16 iunie 2020, în ceea ce privește acele state membre care au transmis notificări agenției și Comisiei în conformitate cu articolul 33 alineatul (2) din Directiva (UE) 2016/798, agenția, atunci când acționează în calitate de organism de certificare de siguranță, ar trebui să ia în considerare rezultatele evaluării autorității naționale de siguranță privind evaluarea elementelor corespunzătoare stabilite la articolul 10 alineatul (2) litera (a) din Directiva 2004/49/CE, pentru a evita orice duplicare a evaluării.

(16)

Un certificat unic de siguranță eliberat de agenție ar trebui să fie recunoscut ca fiind echivalent cu partea din certificatul de siguranță menționată la articolul 10 alineatul (2) litera (a) din Directiva 2004/49/CE. Această certificare este valabilă pe întreg teritoriul Uniunii pentru operațiuni de transport feroviar echivalente. Prin urmare, statele membre care au notificat agenția și Comisia în temeiul articolului 33 alineatul (2) din Directiva (UE) 2016/798 ar trebui să accepte certificatul unic de siguranță eliberat de agenție ca fiind echivalent cu partea eliberată în conformitate cu articolul 10 alineatul (2) litera (a) din Directiva 2004/49/CE.

(17)

Măsurile prevăzute în prezentul regulament sunt conforme cu avizul comitetului instituit prin articolul 21 din Directiva 96/48/CE a Consiliului (3),

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

Obiect și domeniu de aplicare

Prezentul regulament stabilește modalitățile practice care urmează să fie aplicate de întreprinderile feroviare la transmiterea cererilor de eliberare a certificatelor unice de siguranță sau a cererilor de reînnoire sau de actualizare a acestor certificate prin intermediul ghișeului unic menționat la articolul 12 din Regulamentul (UE) 2016/796 al Parlamentului European și al Consiliului (4) („ghișeul unic”).

De asemenea, se stabilesc modalitățile practice care urmează să fie aplicate de organismele de certificare a siguranței la evaluarea cererilor de eliberare a certificatelor unice de siguranță sau a cererilor de reînnoire sau de actualizare a acestor certificate, precum și pentru coordonarea cu autoritățile naționale de siguranță vizate de zona de operare preconizată.

Articolul 2

Definiții

În sensul prezentului regulament, se aplică următoarele definiții:

1.

„organism de certificare a siguranței” înseamnă organismul responsabil de eliberarea certificatului unic de siguranță, care poate fi agenția sau o autoritate națională de siguranță;

2.

„data primirii cererii” înseamnă:

(a)

în cazul în care rolul de organism de certificare a siguranței îi revine agenției, prima zi de după confirmarea de primire a dosarului de cerere care este zi lucrătoare atât pentru agenție, cât și pentru autoritățile naționale de siguranță vizate de zona de operare preconizată;

(b)

în cazul în care rolul de organism de certificare a siguranței îi revine unei autorități naționale de siguranță, prima zi de după confirmarea de primire a dosarului de cerere care este zi lucrătoare în statul membru vizat;

3.

„implicare prealabilă” înseamnă o etapă procedurală premergătoare transmiterii unei cereri, în cursul căreia solicitantul poate cere informații suplimentare privind etapele următoare ale procesului de evaluare a siguranței de la organismul de certificare a siguranței și de la autoritățile naționale de siguranță vizate de zona de operare preconizată;

4.

„problemă reziduală” înseamnă o problemă minoră, identificată în timpul evaluării unei cereri pentru un certificat unic de siguranță, care nu împiedică eliberarea sa și poate să fie amânată pentru monitorizare ulterioară;

5.

„data relevantă” înseamnă 16 iunie 2019, cu excepția situației acelor state membre care au transmis notificări agenției și Comisiei în conformitate cu articolul 33 alineatul (2) din Directiva (UE) 2016/798 în legătură cu prelungirea perioadei de transpunere a respectivei directive, caz în care data relevantă este 16 iunie 2020.

Articolul 3

Responsabilitățile agenției și ale autorităților naționale de siguranță

(1)   În afară de emiterea certificatelor unice de siguranță, organismul de certificare a siguranței are următoarele atribuții:

(a)

planificarea, punerea în aplicare și monitorizarea activităților de evaluare pe care le derulează;

(b)

stabilirea unor mecanisme de coordonare între părțile relevante.

(2)   Organismul de certificare a siguranței și autoritățile naționale de siguranță vizate de zona de operare preconizată acceptă implicarea prealabilă la cererea solicitantului și oferă orice clarificări cerute de solicitant în contextul implicării prealabile.

(3)   În scopul eliberării certificatelor unice de siguranță, organismul de certificare a siguranței și autoritățile naționale de siguranță vizate de zona de operare preconizată compilează, fiecare pentru propria sa parte, următoarele informații:

(a)

toate informațiile relevante privind diferitele etape ale evaluării, inclusiv motivarea deciziilor luate în timpul evaluării și identificarea eventualelor limitări sau condiții de utilizare care urmează să fie incluse în certificatul unic de siguranță;

(b)

rezultatul evaluării, inclusiv o sinteză a concluziilor și, după caz, un aviz privind eliberarea certificatului unic de siguranță.

(4)   În cazul în care rolul de organism de certificare a siguranței îi revine agenției, aceasta compilează informațiile menționate la alineatul (3) litera (b) în rezultatul final al evaluării.

(5)   Agenția monitorizează datele de expirare ale tuturor certificatelor unice de siguranță valabile a căror zonă de operare include mai multe state membre și transmite aceste informații autorităților naționale de siguranță relevante.

(6)   Autoritățile naționale de siguranță transmit agenției și celorlalte autorități naționale de siguranță vizate de zona de operare preconizată toate informațiile relevante care pot avea un impact asupra procesului de evaluare a siguranței.

(7)   Agenția trebuie să publice și să actualizeze în mod gratuit un ghid al solicitantului, în toate limbile oficiale ale Uniunii, care să descrie și, după caz, să explice cerințele stabilite în prezentul regulament. Ghidul solicitantului trebuie să includă și modelele elaborate de agenție în cooperare cu autoritățile naționale de siguranță.

(8)   Autoritățile naționale de siguranță publică și actualizează în mod gratuit un ghid al solicitantului care descrie și, după caz, explică normele naționale aplicabile cu privire la zona de operare preconizată și normele procedurale naționale aplicabile.

(9)   Agenția și autoritatea națională de siguranță trebuie să pună în aplicare proceduri sau măsuri interne pentru managementul procesului de evaluare a siguranței. Respectivele modalități sau proceduri iau în considerare acordurile menționate la articolul 11 din Directiva (UE) 2016/798.

(10)   Fiecărui certificat unic de siguranță i se alocă un număr european de identificare unic (NEI). Agenția stabilește structura și conținutul acestui număr și le pune la dispoziție pe site-ul său.

(11)   În cazul în care solicitantul precizează în cerere că intenționează să își desfășoare activitatea în stații din state membre vecine cu caracteristici similare ale rețelelor și cu norme de exploatare similare, atunci când respectivele stații sunt aproape de frontieră, certificatul unic de siguranță este valabil până la aceste stații fără a fi necesară extinderea zonei de operare, autoritățile de siguranță naționale competente ale statelor membre vecine fiind consultate în prealabil de către organismul de certificare a siguranței. Înainte de a emite certificatul unic de siguranță, autoritățile naționale de siguranță din statele membre în cauză confirmă organismului de certificare de siguranță că normele naționale aplicabile și obligațiile referitoare la acordurile transfrontaliere notificate sunt îndeplinite.

(12)   În scopul evaluării cererilor, organismul de certificare a siguranței acceptă autorizațiile, recunoașterile sau certificatele produselor sau serviciilor oferite de întreprinderile feroviare sau de contractanții, partenerii sau furnizorii acestora, acordate în conformitate cu legislația relevantă a Uniunii, ca dovadă a capacității întreprinderii feroviare de a îndeplini cerințele corespunzătoare definite în Regulamentul delegat (UE) 2018/762 al Comisiei (5).

Articolul 4

Responsabilitățile solicitanților

(1)   Fără a aduce atingere termenului permis pentru evaluare stabilit la articolul 6, solicitantul transmite cererea de eliberare a certificatului unic de siguranță sau cererea de actualizare sau de reînnoire a unui astfel de certificat prin intermediul ghișeului unic, înainte de următoarele date, după caz:

(a)

data planificată pentru începerea oricărei noi operațiuni de transport feroviar;

(b)

data planificată pentru începerea unei operațiuni de transport feroviar în condiții diferite de cele prevăzute în certificatul unic de siguranță actual, ca urmare a unei modificări substanțiale a tipului, a amplorii sau a zonei operațiunii;

(c)

data de expirare a certificatului unic de siguranță actual.

(2)   La transmiterea unei cereri de eliberare a unui nou certificat unic de siguranță, solicitantul furnizează toate informațiile enumerate în anexa I.

(3)   La transmiterea unei cereri de actualizare sau de reînnoire a certificatului unic de siguranță, solicitantul furnizează informațiile enumerate în anexa I și descrie modificările făcute de la momentul eliberării certificatului actual.

În cazul în care, în timpul activităților de supraveghere derulate după ultima evaluare, sunt identificate neconformități majore care ar putea afecta caracteristicile de siguranță sau ar putea crea riscuri grave de siguranță sau orice alte aspecte problematice, organismul de certificare a siguranței și autoritățile naționale de siguranță vizate de zona de operare preconizată decid dacă trebuie să fie reevaluat întregul dosar de cerere.

(4)   Alegerea organismului de certificare a siguranței realizată de solicitant este irevocabilă până la finalizarea sau încheierea procesului de evaluare a siguranței.

(5)   La solicitarea implicării prealabile, solicitantul prezintă informațiile enumerate la punctele 1-6 din anexa I, prin intermediul ghișeului unic.

(6)   În cazul în care dosarul transmis conține copii ale unor documente eliberate de alte entități decât organismul de certificare a siguranței, solicitantul păstrează originalele timp de cel puțin 5 ani de la expirarea perioadei de valabilitate a certificatului unic de siguranță. În cazul reînnoirii sau al actualizării, solicitantul păstrează originalele tuturor documentelor depuse în cadrul cererii respective și eliberate de alte entități decât organismul de certificare a siguranței timp de cel puțin 5 ani de la expirarea perioadei de valabilitate a certificatului unic reînnoit sau actualizat. Solicitantul prezintă aceste documente originale la solicitarea agenției sau a autorităților naționale de siguranță.

Articolul 5

Limba

(1)   În cazul în care rolul de organism de certificare a siguranței îi revine agenției, limba utilizată în cerere este următoarea:

(a)

pentru partea din dosarul de cerere menționată la articolul 10 alineatul (3) litera (a) din Directiva (UE) 2016/798, una dintre limbile oficiale ale Uniunii, la alegerea solicitantului;

(b)

pentru părțile din dosarul de cerere menționate la articolul 10 alineatul (3) litera (b) din Directiva (UE) 2016/798, precum și pentru părțile din dosarul de cerere menționate la punctul 8.1 din anexa I, limba stabilită de statul membru vizat și precizată în ghidul solicitantului menționat la articolul 3 alineatul (8) din prezentul regulament.

(2)   Orice decizie a agenției privind eliberarea certificatului unic de siguranță, inclusiv motivarea deciziei în rezultatul final al evaluării și, după caz, certificatul unic de siguranță, se redactează în limba menționată la alineatul (1) litera (a).

Articolul 6

Etape procedurale și termene

(1)   Organismul de certificare a siguranței și autoritățile naționale de siguranță vizate de zona de operare preconizată aplică procedurile prevăzute în anexa II.

(2)   Organismul de certificare a siguranței și autoritățile naționale de siguranță vizate de zona de operare preconizată evaluează, fiecare în parte, dacă cererea conține documentele justificative necesare enumerate în anexa I. Organismul de certificare a siguranței informează solicitantul, fără întârzieri nejustificate și, în orice caz, în termen de cel mult o lună de la data primirii cererii, dacă cererea este completă.

(3)   Decizia privind eliberarea certificatului unic de siguranță se ia cel târziu la patru luni de la data la care solicitantul este informat că cererea este completă, sub rezerva dispozițiilor de la alineatele (5)-(7).

(4)   În cazul în care solicitantul este informat că dosarul nu este complet, organismul de certificare a siguranței, în colaborare cu autoritățile naționale de siguranță vizate de zona de operare preconizată, solicită prompt informațiile necesare suplimentare, incluzând justificări și detalii privind termenul de primire a răspunsului solicitantului.

Termenul pentru furnizarea informațiilor suplimentare este rezonabil, proporțional cu dificultatea furnizării informațiilor solicitate și convenit împreună cu solicitantul imediat ce acesta este informat că dosarul său nu este complet. În cazul în care solicitantul nu furnizează informațiile solicitate în termenul convenit, organismul de certificare a siguranței poate decide să prelungească termenul de răspuns al solicitantului sau să informeze solicitantul că cererea i-a fost respinsă.

Decizia privind eliberarea certificatului unic de siguranță se ia cel târziu la patru luni de la data transmiterii de către solicitant a informațiilor suplimentare cerute.

(5)   Chiar dacă dosarul de cerere este complet, agenția sau autoritatea națională de siguranță vizată de zona de operare preconizată poate solicita informații suplimentare în orice moment înainte de luarea deciziei și stabilește un termen rezonabil pentru furnizarea acestora. O astfel de solicitare prelungește termenul stabilit la alineatul (3) din prezentul articol, în condițiile stabilite în anexa II.

(6)   Termenul prevăzut la alineatul (3) din prezentul articol poate fi prelungit de agenție cu următoarele perioade, menționate la articolul 10 alineatul (7) din Directiva (UE) 2016/798:

(a)

perioada de cooperare în vederea ajungerii la o evaluare reciproc acceptabilă;

(b)

perioada în care chestiunea este transmisă către comisia pentru soluționarea contestațiilor, în vederea arbitrajului.

(7)   Termenul poate fi, de asemenea, prelungit cu perioada necesară pentru solicitant pentru a putea organiza vizite sau inspecții la siturile sale sau un audit al organizației sale.

(8)   Certificatul unic de siguranță trebuie să conțină informațiile enumerate în anexa III.

Articolul 7

Comunicare

(1)   Organismul de certificare a siguranței, autoritățile naționale de siguranță vizate de zona de operare preconizată și solicitantul comunică prin intermediul ghișeului unic cu privire la orice problemă menționată la articolul 12.

(2)   Stadiul tuturor etapelor din procesul de evaluare a siguranței, rezultatul evaluării și decizia privind cererea se comunică solicitantului prin intermediul ghișeului unic.

(3)   Fără a aduce atingere alineatului (1), ghidurile solicitantului elaborate de agenție și de autoritățile naționale de siguranță sugerează modalități de comunicare între acestea și solicitant.

(4)   Ghișeul unic confirmă primirea cererii pentru eliberarea certificatului unic de siguranță.

Articolul 8

Perioada de valabilitate a certificatelor unice de siguranță

Certificatele unice de siguranță sunt valabile pentru o perioadă de cinci ani.

Totuși, în cazul în care este necesară o perioadă mai scurtă pentru a se asigura controlul efectiv al riscurilor care afectează siguranța operațiunilor feroviare, organismul de certificare a siguranței poate decide, în colaborare cu autoritățile naționale de siguranță vizate de zona de operare preconizată, să acorde certificatul unic de siguranță pentru o perioadă mai scurtă de cinci ani. În acest caz, organismul de certificare a siguranței include motivele deciziei sale în rezultatul evaluării înregistrat în conformitate cu articolul 9.

Articolul 9

Gestionarea informațiilor

Organismul de certificare a siguranței și autoritățile naționale de siguranță vizate de zona de operare preconizată înregistrează în ghișeul unic toate informațiile relevante și rezultatul evaluării menționate la articolul 3 alineatul (3). Agenția înregistrează în ghișeul unic și rezultatul final al evaluării menționat la articolul 3 alineatul (4).

În cazul în care autoritățile naționale de siguranță utilizează un sistem de gestionare a informațiilor pentru prelucrarea cererilor care le sunt adresate, acestea transferă toate informațiile relevante către ghișeul unic.

Articolul 10

Organizarea de vizite și inspecții la sediile întreprinderilor feroviare și de audituri

(1)   Atunci când se efectuează vizite și inspecții la sediile solicitanților, precum și audituri, astfel cum se menționează la articolul 10 alineatul (5) din Directiva (UE) 2016/798, obiectivele și domeniul de aplicare ale acestor vizite și inspecții la sediile aplicanților și ale auditurilor, precum și rolul atribuit fiecărei autorități trebuie să fie coordonate între agenție și autoritățile naționale de siguranță vizate de zona de operare preconizată.

(2)   Atunci când efectuează vizite și inspecții la sediile solicitanților și audituri, astfel cum se menționează la articolul 10 alineatele (5) și (8) din Directiva (UE) 2016/798, organismul responsabil de efectuarea inspecției, vizitei sau auditului întocmește un raport în care precizează problemele identificate în timpul evaluării și menționează dacă acestea au fost închise pe baza elementelor de probă furnizate în timpul vizitei, în urma inspecției sau auditului și, dacă da, în ce mod. Acest raport poate include și problemele suplimentare menționate la articolul 12, care trebuie să fie rezolvate de solicitant într-un termen convenit.

(3)   Atunci când se organizează vizite sau inspecții la sediile solicitantului sau audituri, astfel cum se menționează la articolul 10 alineatele (5) și (8) din Directiva (UE) 2016/798, solicitantul furnizează detalii cu privire la persoana care îl va reprezenta și la regulile și procedurile de siguranță aplicabile la sediu și care trebuie să fie respectate de organismul responsabil pentru efectuarea vizitei, a inspecției sau a auditului. Termenele pentru vizite, inspecții și audituri, inclusiv termenele de furnizare a informațiilor menționate mai sus, sunt convenite între autoritățile vizate și solicitant.

Articolul 11

Coordonarea între agenție și autoritățile naționale de siguranță

(1)   Atunci când acționează ca organism de certificare, agenția se coordonează cu autoritățile naționale de siguranță vizate de zona de operare preconizată în diferitele etape ale procesului de evaluare a siguranței. Agenția și autoritățile naționale de siguranță discută orice problemă legată de procesul de evaluare a siguranței, inclusiv eventualele deficiențe, și orice solicitare de informații suplimentare care are un impact asupra termenului evaluării sau care poate afecta activitatea celorlalte autorități naționale de siguranță vizate de zona de operare preconizată.

(2)   Fără a aduce atingere alineatului (1), fiecare organism implicat în procesul de evaluare a siguranței poate contacta direct solicitantul cu privire la problemele legate de propria sa parte din evaluare.

(3)   Înainte de a decide cu privire la eliberarea unui certificat unic de siguranță, agenția și autoritățile naționale de siguranță vizate de zona de operare preconizată întreprind următorii pași:

(a)

discută rezultatul propriilor evaluări;

(b)

convin asupra eventualelor motive de îngrijorare rămase, care urmează să fie amânate pentru a fi analizate în cursul supravegherii ulterioare;

(c)

convin asupra oricărei limitări sau condiții de utilizare care urmează să fie inclusă în certificatul unic de siguranță.

(4)   Atunci când solicitantul stabilește un plan de măsuri pentru eliminarea motivelor de îngrijorare rămase menționate la alineatul (3) litera (b), autoritățile naționale de siguranță vizate stabilesc de comun acord care dintre ele va urmări realizarea acestuia. În acest scop, autoritățile naționale de siguranță vizate se coordonează, după caz, în conformitate cu modalitățile menționate la articolul 8 alineatul (2) din Regulamentul delegat (UE) 2018/761 (6), și informează agenția în legătură cu acordul lor, precum și cu rezultatele activităților de supraveghere aferente.

Agenția ia în considerare informațiile privind rezultatele activităților de supraveghere desfășurate de către autoritățile naționale de siguranță vizate de zona de operare preconizată în ceea ce privește monitorizarea problemelor reziduale pentru a hotărî dacă acestea pot fi închise în timpul evaluării cererii de reînnoire sau de actualizare.

(5)   Agenția ține evidența activităților de coordonare și le înregistrează în ghișeul unic, în conformitate cu articolul 9.

Articolul 12

Clasificarea problemelor

(1)   Organismul de certificare a siguranței și autoritățile naționale de siguranță vizate de zona de operare preconizată clasifică problemele identificate în cursul evaluării dosarului de cerere după cum urmează:

(a)

„tip 1”: probleme care necesită un răspuns din partea solicitantului pentru înțelegerea dosarului de cerere;

(b)

„tip 2”: probleme care pot duce la o modificare a dosarului de cerere sau la o acțiune minoră din partea solicitantului; acțiunea care urmează a fi întreprinsă rămâne la latitudinea solicitantului și nu împiedică eliberarea certificatului unic de siguranță;

(c)

„tip 3”: probleme care necesită întreprinderea unor acțiuni specifice de către solicitant, a căror realizare poate fi amânată până după acordarea certificatului unic de siguranță; acțiunea pentru rezolvarea problemei este propusă de solicitant și convenită împreună cu partea care a identificat problema;

(d)

„tip 4”: probleme care necesită o modificare a dosarului de cerere sau întreprinderea unei acțiuni specifice de către solicitant; certificatul unic de siguranță se acordă doar cu condiția rezolvării problemei sau a includerii în certificat a unor restricții sau condiții de utilizare care să elimine problema; orice acțiune pentru rezolvarea problemei este propusă de solicitant și convenită împreună cu partea care a identificat problema.

(2)   În urma răspunsului sau a acțiunii întreprinse de solicitant, în funcție de problemă, organismul de certificare a siguranței sau autoritatea națională de siguranță vizată reevaluează problemele identificate, le reclasifică, după caz, și atribuie fiecărei probleme identificate una dintre următoarele stări:

(a)

„problemă în așteptare” dacă elementele de probă furnizate de solicitant nu sunt satisfăcătoare și mai sunt necesare informații suplimentare;

(b)

„problemă reziduală care trebuie supravegheată” se referă la supravegherea în cazul în care există în continuare o problemă reziduală;

(c)

„problemă închisă” dacă solicitantul a furnizat un răspuns adecvat și nu mai rămân alte motive de îngrijorare.

Articolul 13

Competența personalului implicat în evaluări

(1)   Agenția și autoritățile naționale de siguranță se asigură că personalul implicat în evaluări are următoarele competențe:

(a)

cunoașterea cadrului de reglementare relevant, astfel cum se aplică evaluării;

(b)

cunoștințe privind modul de operare a sistemului feroviar;

(c)

un nivel adecvat de analiză critică;

(d)

experiență în evaluarea siguranței sau într-un sistem de gestionare similar în sectorul feroviar sau un sistem de management al siguranței într-un sector cu probleme operaționale și tehnice echivalente;

(e)

competențe de rezolvare a problemelor, comunicare și muncă în echipă;

(f)

orice altă competență prevăzută de o anumită evaluare.

În cazul muncii în echipă, competențele pot fi partajate între membri ai echipei.

Personalul care efectuează vizitele, inspecțiile și auditurile menționate la articolul 10 trebuie să demonstreze, de asemenea, că posedă cunoștințe și experiență în competențe de intervievare.

(2)   În vederea asigurării unei aplicări corecte a alineatului (1), agenția și autoritățile naționale de siguranță trebuie să pună în aplicare un sistem de management al competenței care include:

(a)

dezvoltarea unor profiluri de competență pentru fiecare loc de muncă, poziție sau funcție;

(b)

recrutarea de personal în conformitate cu profilurile de competențe;

(c)

menținerea, dezvoltarea și evaluarea competenței personalului în conformitate cu profilurile de competențe.

Articolul 14

Revizuirea în temeiul articolului 10 alineatul (12) din Directiva (UE) 2016/798

(1)   În cazul în care organismul de certificare a siguranței emite o decizie negativă, care poate consta în refuzarea certificatului unic de siguranță, în excluderea unei porțiuni din rețea în conformitate cu evaluarea negativă menționată la articolul 10 alineatul (7) din Directiva (UE) 2016/798 sau în identificarea unor restricții sau condiții de utilizare diferite de cele solicitate în cerere, solicitantul poate cere revizuirea deciziei.

(2)   Cererea de revizuire se transmite de către solicitant prin intermediul ghișeului unic și include o listă a aspectelor care, din punctul de vedere al solicitantului, nu au fost analizate în mod corespunzător în timpul procesului de evaluare a siguranței.

(3)   Eventualele informații suplimentare furnizate după adoptarea deciziei privind eliberarea sau refuzarea unui certificat unic de siguranță nu sunt admisibile ca elemente de probă.

(4)   Organismul de certificare a siguranței, în coordonare cu autoritățile naționale de siguranță vizate de zona de operare preconizată, asigură imparțialitatea procesului de revizuire.

(5)   Procesul de revizuire se axează pe aspectele care justifică divergența dintre decizia organismului de certificare a siguranței și cererea solicitantului.

(6)   În cazul în care rolul de organism de certificare a siguranței îi revine agenției, revizuirea se efectuează în coordonare cu autoritățile naționale de siguranță vizate de zona de operare preconizată.

(7)   Organismul de certificare a siguranței comunică decizia de confirmare sau de adaptare a deciziei inițiale tuturor părților implicate în evaluare, inclusiv solicitantului, prin intermediul ghișeului unic.

Articolul 15

Dispoziții tranzitorii

(1)   În cazul în care o autoritate națională de siguranță admite că nu va putea elibera un certificat de siguranță în conformitate cu Directiva 2004/49/CE înainte de data relevantă în statul membru vizat, aceasta informează imediat solicitantul și agenția.

(2)   În cazul menționat la articolul 10 alineatul (8) din Directiva (UE) 2016/798, solicitantul decide dacă cererea ar trebui să fie evaluată în continuare de către autoritatea națională de siguranță sau transferată agenției. Solicitantul informează ambele organisme și se aplică următoarele:

(a)

în cazurile în care solicitantul a decis să utilizeze agenția ca organism de certificare a siguranței, autoritatea națională de siguranță trebuie să transfere agenției dosarul de cerere și rezultatele evaluării menționate la articolul 10 alineatul (2) litera (a) din Directiva 2004/49/CE. Agenția și autoritatea națională de siguranță cooperează și acordă asistență solicitantului la completarea cererii în vederea îndeplinirii cerințelor suplimentare de la articolul 9 din Directiva (UE) 2016/798;

(b)

în cazurile în care solicitantul a decis să recurgă la autoritatea națională de siguranță ca organism de certificare a siguranței, autoritatea națională de siguranță continuă examinarea cererii și decide cu privire la emiterea unui certificat unic de siguranță în conformitate cu articolul 10 din Directiva (UE) 2016/798 și cu prezentul regulament. Autoritatea respectivă acordă asistență solicitantului la completarea cererii în vederea îndeplinirii cerințelor suplimentare de la articolul 9 din Directiva (UE) 2016/798.

(3)   În cazul unui solicitant care intenționează să își desfășoare activitatea în mai mult de un stat membru, organismul de certificare a siguranței trebuie să fie agenția și se aplică procedura prevăzută la alineatul (2) litera (a).

(4)   În toate cazurile, solicitantul trebuie să depună cererea revizuită după data relevantă din statul membru în cauză, prin intermediul ghișeului unic. Organismul de certificare a siguranței îl asistă pe solicitant la efectuarea acestei sarcini.

(5)   După data respectivă, orice întreprindere feroviară cu sediul în statul membru în cauză, pentru care un certificat de siguranță eliberat în conformitate cu Directiva 2004/49/CE necesită o reînnoire sau o actualizare care rezultă din modificările aduse categoriei, amplorii și zonei operațiunii, trebuie să depună o nouă cerere pentru un certificat unic de siguranță, prin intermediul ghișeului unic, în conformitate cu prezentul regulament.

(6)   În cazul în care zona de operare preconizată nu se limitează la un singur stat membru, certificatul unic de siguranță eliberat de agenție între 16 iunie 2019 și 16 iunie 2020 exclude rețeaua sau rețelele din oricare dintre statele membre care au notificat agenția și Comisia în conformitate cu articolul 33 alineatul (2) din Directiva (UE) 2016/798 și care nu au transpus încă directiva respectivă și nu au pus în aplicare măsurile naționale de transpunere. Autoritățile naționale de siguranță ale statelor membre care au făcut o astfel de notificare:

(a)

consideră certificatul unic de siguranță eliberat de agenție ca fiind echivalent cu partea din certificatul de siguranță eliberată în conformitate cu articolul 10 alineatul (2) litera (a) din Directiva 2004/49/CE;

(b)

eliberează certificate de siguranță în conformitate cu articolul 10 alineatul (2) litera (b) din Directiva 2004/49/CE începând cu 16 iunie 2019, cu o perioadă de valabilitate care nu o depășește pe cea a certificatului unic de siguranță.

(7)   În cazurile menționate la alineatul (2) litera (a) și la alineatul (6) din prezentul articol, autoritatea națională de siguranță cooperează și se coordonează cu agenția pentru a efectua evaluarea elementelor stabilite la articolul 10 alineatul (3) litera (a) din Directiva (UE) 2016/798. Atunci când efectuează un astfel de demers, agenția acceptă evaluarea menționată la articolul 10 alineatul (2) litera (a) din Directiva 2004/49/CE efectuată de către autoritatea națională de siguranță.

Articolul 16

Abrogare

Regulamentul (CE) nr. 653/2007 se abrogă de la 16 iunie 2019. Cu toate acestea, el continuă să se aplice până la 15 iunie 2020 pentru acele state membre care au notificat agenției și Comisiei, în conformitate cu articolul 33 alineatul (2) din Directiva (UE) 2016/798, prelungirea perioadei de transpunere a acestei directive.

Articolul 17

Intrare în vigoare și aplicare

Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Regulamentul se aplică de la 16 iunie 2019 în statele membre care nu au notificat agenția și Comisia în conformitate cu articolul 33 alineatul (2) din Directiva (UE) 2016/798. Se aplică în toate statele membre de la 16 iunie 2020. Cu toate acestea, articolul 15 alineatele (1), (2), (3) și (7) se aplică de la 16 februarie 2019, iar articolul 15 alineatul (6) se aplică de la 16 iunie 2019 în toate statele membre.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Bruxelles, 9 aprilie 2018.

Pentru Comisie

Președintele

Jean-Claude JUNCKER


(1)  JO L 138, 26.5.2016, p. 102.

(2)  Directiva 2004/49/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 29 aprilie 2004 privind siguranța căilor ferate comunitare și de modificare a Directivei 95/18/CE a Consiliului privind acordarea de licențe întreprinderilor feroviare și a Directivei 2001/14/CE privind repartizarea capacităților de infrastructură feroviară și perceperea de tarife pentru utilizarea infrastructurii feroviare și certificarea siguranței (Directiva privind siguranța feroviară) (JO L 164, 30.4.2004, p. 44).

(3)  Directiva 96/48/CE a Consiliului din 23 iulie 1996 privind interoperabilitatea sistemului feroviar transeuropean de mare viteză (JO L 235, 17.9.1996, p. 6).

(4)  Regulamentul (UE) 2016/796 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 mai 2016 privind Agenția Uniunii Europene pentru Căile Ferate și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 881/2004 (JO L 138, 26.5.2016, p. 1).

(5)  Regulamentul delegat (UE) 2018/762 al Comisiei din 8 martie 2018 de stabilire a metodelor comune de siguranță privind cerințele sistemului de management al siguranței în conformitate cu Directiva (UE) 2016/798 a Parlamentului European și a Consiliului și de abrogare a Regulamentelor Comisiei (UE) nr. 1158/2010 și (UE) nr. 1169/2010 (a se vedea pagina 26 din prezentul Jurnal Oficial).

(6)  Regulamentul delegat (UE) 2018/761 al Comisiei din 16 februarie 2018 de stabilire a metodelor comune de siguranță privind supravegherea de către agențiile naționale de siguranță după eliberarea unui certificat unic de siguranță sau a unei autorizații de siguranță în conformitate cu Directiva (UE) 2016/798 a Parlamentului European și a Consiliului și de abrogare a Regulamentului Comisiei (UE) nr. 1077/2012 (a se vedea pagina 16 din prezentul Jurnal Oficial).


ANEXA I

Conținutul cererii de eliberare a unui certificat unic de siguranță

Notă: toate informațiile sunt obligatorii, inclusiv documentele anexate cererii, cu excepția celor indicate prin „O” (opțional). În cazul în care întreprinderea feroviară trebuie să stabilească un plan de măsuri corective, menționat la punctul 9, informațiile referitoare la acest plan sunt obligatorii.

1.   Tip de cerere:

1.1.   Certificat nou

1.2.   Reînnoire

1.3.   Actualizare

1.4.   NEI al certificatului anterior (doar în cazul cererii de reînnoire sau de actualizare)

2.   Tipul operațiunii solicitate (selectați una sau mai multe operațiuni) (1) :

2.1.   Transport de călători, inclusiv servicii de mare viteză

2.2.   Transport de călători, cu excepția serviciilor de mare viteză

2.3.   Transport de mărfuri, inclusiv servicii de transport de mărfuri periculoase (2)

2.4.   Transport de mărfuri, cu excepția serviciilor de transport de mărfuri periculoase

2.5.   Doar manevre

2.6.   Altele (precizați)

3.   Operațiuni de transport feroviar:

3.1.   Data preconizată pentru începerea serviciilor/operațiunilor (O)

3.2.   Statul (statele) membru (membre) vizat(e) de zona de operațiuni preconizată

3.3.   Definirea zonei de operațiuni preconizată (pentru rețelele vizate) (3)

3.4.   Stația (stațiile) din statul (statele) membru (membre) învecinat(e) [în cazurile menționate la articolul 3 alineatul (11) din Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2018/763 și la articolul 10 alineatul (8) din Directiva (UE) 2016/798]

4.   Organism de certificare a siguranței:

4.1.   Agenția

4.2.   Autoritatea națională de siguranță [în cazurile menționate la articolul 10 alineatul (8) din Directiva (UE) 2016/798]

5.   Informații privind solicitantul:

5.1.   Denumire juridică

5.2.   Acronim (O)

5.3.   Adresă poștală completă

5.4.   Telefon

5.5.   Fax (O)

5.6.   Adresa de e-mail

5.7.   Site web (O)

5.8.   Număr național de înregistrare

5.9.   Număr de TVA (O)

5.10.   Alte informații relevante (O)

6.   Informații privind persoana de contact:

6.1.   Prenume

6.2.   Nume

6.3.   Titlu sau funcție

6.4.   Adresă poștală completă

6.5.   Telefon

6.6.   Fax (O)

6.7.   Adresa de e-mail

6.8.   Limba sau limbile vorbite

Documente anexate cererii

7.   Documente transmise pentru partea de evaluare referitoare la sistemul de management al siguranței:

7.1.   Descrierea sistemului de management al siguranței și alte documente care demonstrează respectarea cerințelor stabilite la articolul 10 alineatul (3) litera (a) din Directiva (UE) 2016/798 și care arată modul în care sunt îndeplinite cerințele respective.

7.2.   Informații privind corelarea dintre sistemul de management al siguranței (a se vedea punctul 7.1) și anexa I la Regulamentul delegat (UE) 2018/762, inclusiv indicarea locului din documentația sistemului de management al siguranței în care se demonstrează îndeplinirea cerințelor relevante ale specificației tehnice de interoperabilitate aplicabile privind subsistemul de exploatare și gestionare a traficului.

8.   Documente transmise pentru partea națională a evaluării (pentru fiecare stat membru vizat de zona de operațiuni preconizată):

8.1.   Descrierea sau demonstrarea modului în care mecanismele de management al siguranței abordează normele naționale relevante notificate în conformitate cu articolul 8 din Directiva (UE) 2016/798.

8.2.   Informații privind corelarea dintre sistemul de management al siguranței (a se vedea punctul 7.1) și cerințele stabilite în normele naționale relevante (a se vedea punctul 8.1).

9.   Plan(uri) de măsuri corective

9.1.   Stadiul actual al planului sau al planurilor de măsuri stabilit(e) de întreprinderea feroviară pentru soluționarea oricărei neconformități majore și înlăturarea oricărui alt motiv de îngrijorare identificat în cursul activităților de supraveghere derulate după încheierea evaluării anterioare.

9.2.   Stadiul actual al planului sau planurilor de măsuri stabilit(e) de întreprinderea feroviară pentru înlăturarea motivelor de îngrijorare rămase nesoluționate de la evaluarea anterioară.


(1)  Pentru fiecare stat membru vizat de zona de operațiuni preconizată.

(2)  „Mărfuri periculoase” înseamnă substanțe și articole al căror transport este autorizat doar în condițiile prevăzute în Directiva 2008/68/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 24 septembrie 2008 privind transportul interior de mărfuri periculoase (JO L 260, 30.9.2008, p. 13).

(3)  Pentru fiecare stat membru vizat de zona de operațiuni preconizată.


ANEXA II

Procesul de evaluare a siguranței

1.   CONSIDERAȚII GENERALE

1.1.   Organismul de certificare a siguranței și autoritățile naționale de siguranță vizate de zona de operațiuni preconizată elaborează un proces structurat și verificabil pentru întreaga activitate care ține cont de elementele prevăzute în prezenta anexă. Procesul de evaluare a siguranței este un proces iterativ, astfel cum se arată în diagrama de mai jos (a se vedea figura 1 din apendice), adică organismul de certificare a siguranței și autoritățile naționale de siguranță vizate de zona de operațiuni preconizată au dreptul de a depune cereri rezonabile de informații suplimentare sau de retransmitere în conformitate cu prezentul regulament.

2.   PRIMIREA CERERII

2.1.   După primirea cererii de eliberare a certificatului unic de siguranță, organismul de certificare a siguranței confirmă în mod oficial și fără întârziere primirea cererii.

2.2.   Organismul de certificare a siguranței și autoritățile naționale de siguranță vizate de zona de operațiuni preconizată alocă resurse competente pentru a efectua procesul de evaluare.

3.   VERIFICAREA INIȚIALĂ

3.1.   La primirea cererii, organismul de certificare a siguranței, în coordonare cu autoritățile naționale de siguranță vizate de zona de operațiuni preconizată, efectuează cu promptitudine o primă verificare pentru a se asigura că:

(a)

solicitantul a furnizat informațiile de bază care sunt fie impuse de legislație, fie necesare pentru a se da curs cererii în mod eficient;

(b)

dosarul de cerere conține elemente de probă suficiente, este structurat pe plan intern și conține trimiteri astfel încât să poată fi evaluat în mod corespunzător în raport cu cerințele sistemului de management al siguranței și normele naționale notificate relevante. Organismul de certificare a siguranței, în coordonare cu autoritățile naționale de siguranță vizate de zona de operațiuni preconizată, efectuează o primă examinare a conținutului efectiv al elementelor de probă prezentate în cerere pentru a emite o primă apreciere cu privire la calitatea, caracterul suficient și adecvat al sistemului de management al siguranței;

(c)

dacă este cazul, se include stadiul actual al planului sau planurilor de măsuri stabilit(e) de întreprinderea feroviară pentru soluționarea oricărei situații de neconformitate majoră și înlăturarea oricărui alt motiv de îngrijorare identificat în cursul activităților de supraveghere derulate după evaluarea anterioară;

(d)

dacă este cazul, se include stadiul actual al planului sau planurilor de măsuri stabilit(e) de întreprinderea feroviară pentru înlăturarea motivelor de îngrijorare rămase nesoluționate de la evaluarea anterioară.

3.2.   Autoritățile naționale de siguranță vizate de zona de operațiuni preconizată verifică, de asemenea, dacă elementele de probă care permit identificarea tipului și amplorii operațiilor și zonei de operare preconizate sunt specificate în mod clar.

3.3.   În urma verificărilor menționate la punctele 3.1 și 3.2, organismul de certificare a siguranței și, respectiv, autoritățile naționale de siguranță vizate de zona de operațiuni preconizată decid dacă există domenii în care, pentru părțile lor respective, este necesară furnizarea de informații suplimentare. În cazul în care sunt necesare informații suplimentare, organismul de certificare a siguranței și autoritățile naționale de siguranță vizate de zona de operațiuni preconizată pot solicita prompt informațiile respective, în măsura în care le consideră necesare în mod rezonabil pentru a veni în sprijinul evaluării lor.

3.4.   Organismul de certificare a siguranței și autoritățile naționale de siguranță vizate de zona de operațiuni preconizată examinează un eșantion suficient din cerere, fiecare pentru partea sa respectivă, pentru a se asigura că informațiile conținute sunt ușor de înțeles. Dacă nu sunt ușor de înțeles, organismul de certificare a siguranței și autoritățile naționale de siguranță vizate de zona de operațiuni preconizată decid, fiecare pentru partea sa respectivă, dacă dosarul de cerere trebuie returnat, cu o solicitare de a trimite o versiune îmbunătățită.

4.   EVALUARE DETALIATĂ

4.1.   După finalizarea etapei inițiale de selecție, organismul de certificare a siguranței și autoritățile naționale de siguranță vizate de zona de operațiuni preconizată procedează, fiecare pentru partea sa respectivă, la evaluarea detaliată a dosarului de cerere (a se vedea figura 2 din apendice), utilizând cerințele sistemului de management al siguranței și normele naționale notificate aplicabile.

4.2.   La efectuarea evaluării detaliate menționate la punctul 4.1, în conformitate cu articolul 18 alineatul (1) din Directiva (UE) 2016/798, organismul de certificare a siguranței și autoritățile naționale de siguranță vizate de zona de operațiuni preconizată își exercită raționamentul profesional, sunt imparțiale și proporționale și oferă motive justificate pentru concluziile la care au ajuns.

4.3.   Evaluarea stabilește dacă cerințele sistemului de management al siguranței și normele naționale notificate relevante sunt îndeplinite sau dacă trebuie să se solicite informații suplimentare. În timpul evaluării, organismul de certificare a siguranței și autoritățile naționale de siguranță vizate de zona de operațiuni preconizată trebuie, de asemenea, să obțină elemente de probă conform cărora cerințele sistemului de management al siguranței și normele naționale notificate aplicabile au fost îndeplinite, pe baza analizei rezultatelor sistemului de management al siguranței, folosind metodele de eșantionare, dacă este cazul, pentru a se asigura că solicitantul a înțeles și poate îndeplini cerințele în funcție de tipul și amploarea operațiunilor feroviare și de zona de operare preconizate, cu scopul de a asigura exploatarea sigură a căii ferate.

4.4.   Orice problemă de tip 4 trebuie să fie soluționată într-un mod satisfăcător pentru organismul de certificare a siguranței și trebuie să conducă la o actualizare a dosarului de cerere, dacă este cazul, înainte de eliberarea certificatului unic de siguranță.

4.5.   Problemele reziduale pot fi amânate în vederea supravegherii, sau se poate ajunge la un acord cu solicitantul cu privire la anumite acțiuni, pe baza propunerii de actualizare a dosarului de cerere, sau ambele. Într-un astfel de caz, soluționarea oficială a problemei are loc după eliberarea certificatului unic de siguranță.

4.6.   Organismul de certificare a siguranței și autoritățile naționale de siguranță vizate de zona de operare preconizată trebuie să fie transparente cu privire la modul în care evaluează gravitatea fiecărei probleme identificate menționate la articolul 12 alineatul (1).

4.7.   Atunci când identifică o problemă menționată la articolul 12 alineatul (1), organismul de certificare a siguranței și autoritățile naționale de siguranță vizate de zona de operațiuni preconizată trebuie să fie specifice și să îl ajute pe solicitant să înțeleagă nivelul de detaliu care trebuie să caracterizeze răspunsul care i-a fost solicitat. În acest scop, organismul de certificare a siguranței și autoritățile naționale de siguranță vizate de zona de operare preconizată întreprind următorii pași:

(a)

prezintă cu exactitate cerințele relevante ale sistemului de management al siguranței și normele naționale notificate și îl ajută pe solicitant să înțeleagă problemele identificate;

(b)

identifică părțile relevante ale regulamentelor și normelor conexe;

(c)

precizează motivul pentru care anumite cerințe ale sistemului de management al siguranței sau o normă națională notificată, inclusiv orice măsuri legislative conexe, nu sunt îndeplinite;

(d)

convin cu solicitantul cu privire la noi angajamente, documente și orice alte informații justificative care trebuie furnizate, în conformitate cu nivelul de detaliu al cerinței sistemului de management al siguranței sau al normei naționale notificate;

(e)

precizează și convin cu solicitantul asupra unui interval de timp pentru conformare, în mod rezonabil și proporțional cu nivelul de dificultate al furnizării informațiilor solicitate.

4.8.   În cazul în care solicitantul întârzie în mod semnificativ furnizarea informațiilor solicitate, organismul de certificare a siguranței poate decide să prelungească termenul de răspuns al solicitantului sau să respingă cererea după notificarea solicitantului.

4.9.   Termenul pentru luarea deciziei privind emiterea certificatului unic de siguranță poate fi prelungit, până când informațiile solicitate sunt furnizate, doar pe baza unei decizii adoptate de organismul de certificare a siguranței, în coordonare cu autoritățile naționale de siguranță vizate de zona de operațiuni preconizată și cu acordul solicitantului, în unul dintre următoarele cazuri:

(a)

probleme de tip 1 menționate la articolul 12 alineatul (1) care, considerate individual sau în ansamblu, ar împiedica evaluarea sau continuarea unor părți ale evaluării;

(b)

probleme de tip 4 sau probleme multiple de tip 3 menționate la articolul 12 alineatul (1) care, luate în ansamblu, pot ridica această categorie la o problemă de tipul 4, care împiedică eliberarea certificatului unic de siguranță.

4.10.   Pentru a fi considerate satisfăcătoare, răspunsurile în scris ale solicitantului trebuie să fie suficiente pentru a atenua preocupările exprimate și pentru a demonstra că măsurile propuse vor îndeplini criteriile relevante sau normele naționale notificate.

4.11.   În cazul în care un răspuns este considerat nesatisfăcător, trebuie să se explice clar motivul deciziei, identificând informațiile suplimentare sau elementele de probă solicitate solicitantului pentru ca răspunsul să fie satisfăcător.

4.12.   În cazul în care se constată că cererea ar putea fi respinsă sau că ar fi nevoie de o perioadă mai lungă decât termenul permis pentru evaluare pentru a ajunge la o decizie, organismul de certificare a siguranței poate lua în considerare eventuale măsuri de urgență.

4.13.   Atunci când se concluzionează fie că cererea îndeplinește toate cerințele, fie că este improbabil să fie realizate progrese suplimentare pentru a oferi răspunsuri satisfăcătoare la problemele restante, organismul de certificare a siguranței și autoritățile naționale de siguranță vizate de zona de operațiuni preconizată, fiecare pentru partea sa respectivă, finalizează evaluarea prin intermediul următoarelor măsuri:

(a)

precizează dacă toate criteriile au fost îndeplinite sau dacă există încă aspecte nerezolvate;

(b)

identifică orice alte probleme reziduale;

(c)

identifică orice limitări sau condiții de utilizare care urmează să fie incluse în certificatul unic de siguranță;

(d)

elaborează rapoarte privind monitorizarea neconformităților majore identificate în timpul activităților de supraveghere, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din Regulamentul delegat (UE) 2018/761, atunci când este cazul;

(e)

se asigură că procesul de evaluare a siguranței a fost aplicat corect;

(f)

compilează rezultatele evaluării, inclusiv o sinteză a concluziilor și, după caz, un aviz privind eliberarea certificatului unic de siguranță.

4.14.   Organismul de certificare a siguranței și autoritățile naționale de siguranță vizate de zona de operațiuni preconizată înregistrează și justifică în scris toate constatările și hotărârile judecătorești, pentru a facilita atât procesul de asigurare, cât și procesul de luare a deciziilor, precum și pentru a oferi asistență în cazul utilizării unei căi de atac împotriva deciziei privind eliberarea sau refuzul eliberării certificatului unic de siguranță.

5.   LUAREA DECIZIILOR

5.1.   Pe baza concluziilor evaluării finalizate, se ia o decizie cu privire la eliberarea unui certificat unic de siguranță sau la respingerea cererii. În cazul în care trebuie eliberat un certificat unic de siguranță, pot fi identificate unele probleme. Nu se eliberează un certificat unic de siguranță în cazul în care a fost identificată o problemă de tip 4 menționată la articolul 12 alineatul (1), iar aceasta nu a fost soluționată în timpul evaluării.

5.2.   Organismul de certificare a siguranței poate decide să limiteze sfera de aplicare a certificatului unic de siguranță, prin identificarea unor restricții sau condiții de operațiuni, dacă se concluzionează, în coordonare cu autoritățile naționale de siguranță vizate de zona de operațiuni preconizată, că astfel de restricții sau condiții de utilizare vizează o problemă de tip 4 care ar împiedica emiterea certificatului unic de siguranță. Certificatul unic de siguranță este actualizat la cererea solicitantului, după ce au fost luate în considerare toate problemele reziduale din dosarul său de cerere.

5.3.   Solicitantul este informat cu privire la decizia organismului de certificare a siguranței, inclusiv cu privire la rezultatul evaluării, și acestuia îi este eliberat un certificat unic de siguranță, după caz.

5.4.   În cazul în care emiterea certificatului unic de siguranță este respinsă sau dacă certificatul unic de siguranță conține restricții sau condiții de utilizare, altele decât cele prevăzute în cerere, organismul de certificare a siguranței informează solicitantul, indicând motivele care au stat la baza deciziei și oferind detalii în legătură cu procedura de solicitare a unei reexaminări a deciziei sau de introducere a unui recurs împotriva deciziei.

6.   EVALUAREA FINALĂ

6.1.   Organismul de certificare a siguranței trebuie să finalizeze închiderea administrativă, asigurându-se că toate documentele și înregistrările sunt revizuite, organizate și arhivate. În vederea îmbunătățiri continue a procesului, organismul de certificare a siguranței trebuie să identifice informațiile istorice și lecțiile învățate pentru viitoarele evaluări.

7.   DISPOZIȚII SPECIFICE PENTRU REÎNNOIREA UNUI CERTIFICAT UNIC DE SIGURANȚĂ

7.1.   Un certificat unic de siguranță poate fi reînnoit la cererea solicitantului, înainte de expirarea valabilității sale, pentru a se asigura continuitatea certificării.

7.2.   În cazul unei cereri de reînnoire, organismul de certificare a siguranței și autoritățile naționale de siguranță vizate de zona de operațiuni preconizată verifică detaliile privind modificările referitoare la elementele de probă prezentate în cererea anterioară și iau în considerare rezultatele activităților de supraveghere anterioare, astfel cum se menționează la articolul 5 din Regulamentul delegat (UE) 2018/761 pentru a acorda prioritate sau pentru a viza cerințele sistemului de management de siguranță relevante și normele naționale notificate în baza cărora este evaluată cererea de reînnoire.

7.3.   Organismul de certificare a siguranței și autoritățile naționale de siguranță vizate de zona de operațiuni preconizată adoptă o abordare proporțională a reevaluării, pe baza nivelului modificărilor propuse.

8.   DISPOZIȚII SPECIFICE PENTRU ACTUALIZAREA UNUI CERTIFICAT UNIC DE SIGURANȚĂ

8.1.   Un certificat unic de siguranță se actualizează de fiecare dată când se propune o modificare substanțială a tipului sau amplorii operațiunii, în conformitate cu articolul 10 alineatul (13) din Directiva (UE) 2016/798, sau în caz de extindere a zonei de operațiuni în conformitate cu articolul 10 alineatul (14) din directiva menționată.

8.2.   În cazul în care intenționează să efectueze orice modificare menționată la punctul 8.1, întreprinderea feroviară care deține un certificat unic de siguranță informează fără întârziere organismul de certificare a siguranței.

8.3.   În urma notificării de către întreprinderea feroviară, astfel cum se menționează la punctul 8.2, organismul de certificare a siguranței:

(a)

verifică dacă modificarea referitoare la eventuala cerere este descrisă cu claritate și dacă potențialele riscuri în materie de siguranță sunt evaluate;

(b)

discută cu întreprinderea feroviară și cu autoritățile naționale de siguranță vizate de zona de operare preconizată despre necesitatea de a actualiza certificatul unic de siguranță.

8.4.   Organismul de certificare a siguranței, în coordonare cu autoritățile naționale de siguranță vizate de zona de operațiuni preconizată, poate solicita mai multe informații de la solicitant. În cazul în care organismul de certificare a siguranței este de acord că modificarea propusă nu este substanțială, acesta informează în scris solicitantul că nu este necesară o actualizare, păstrând o evidență a deciziei pentru dosarul înregistrat.

8.5.   În cazul unei cereri de actualizare, organismul de certificare a siguranței și autoritățile naționale de siguranță vizate de zona de operațiuni preconizată întreprind următorii pași:

(a)

verifică detaliile modificărilor aduse elementelor de probă prezentate în cererea anterioară pentru care a fost emis certificatul actual;

(b)

iau în considerare rezultatele activităților de supraveghere anterioare, astfel cum este menționat la articolul 5 din Regulamentul delegat (UE) 2018/761, în special aspecte legate de capacitatea solicitantului de a pune în aplicare și de a monitoriza în mod eficient procesul de gestionare a modificărilor;

(c)

acordă prioritate sau vizează cerințele sistemului de management al siguranței relevante și normele naționale notificate în baza cărora este evaluată cererea de actualizare.

8.6.   Organismul de certificare a siguranței și autoritățile naționale de siguranță vizate de zona de operațiuni preconizată adoptă o abordare proporțională a reevaluării, pe baza nivelului modificărilor propuse.

8.7.   O cerere transmisă organismului de certificare a siguranței pentru a actualiza un certificat unic de siguranță nu trebuie să ducă la prelungirea perioadei de valabilitate a acestuia.

8.8.   Organismul de certificare a siguranței decide, la cererea solicitantului, dacă certificatul unic de siguranță trebuie actualizat atunci când condițiile în care a fost eliberat certificatul unic de siguranță trebuie să fie schimbate fără niciun impact asupra tipului, amplorii sau zonei operațiunii.

Apendice

Procesul de evaluare a siguranței

Figura 1: Procesul de evaluare a siguranței

Image

Cerere de revizuire / apel (unde este relevant)

Registru / Baza de date

Închiderea evaluării

Notificarea părților interesate

Confirmarea dosarului complet

Completă? Relevantă? Coerentă?

Furnizarea de informații suplimentare

Confirmarea primirii cererii

Întocmirea dosa-rului înregistrat

Depunerea dosarului de cerere

Sfârșitul evaluării

Sistem de management al siguranței

Luarea deciziei

Da

Se respinge cererea?

Selecția inițială

Cerere de informații suplimentare

Primirea cererii

Solicitant

Nu

Nu

Da

Primirea deciziei

Evaluarea detaliată

Organismul de certificare a siguranței și autoritățile naționale de siguranță vizate de zona de operare preconizată

Procesul de evaluare detaliată

Figura 2: Procesul de evaluare detaliată

Image

Probleme reziduale acolo unde este relevant

Trimiterea răspunsului și actualizarea dosarului de cerere după caz

Acord asupra planu-lui (planurilor) de acțiune Și termenului pentru punerea în con-formitate după caz

Probleme nerezolvate?

Încheierea evaluării

Primirea și gestionarea cererii (cererilor) scrise a (ale) solicitantului

Elaborarea planului (planurilor) de acțiune după caz

Identificarea și clasificarea problemelor

Informații relevante de la supravegheri precedente

Efectuarea evaluării

Organismul de certificare a siguranței și autoritățile naționale de siguranță vizate de zona de operare preconizată

Solicitant

Nu

Da


ANEXA III

Conținutul certificatului unic de siguranță

Certificatul unic de siguranță care confirmă acceptarea sistemului de management al siguranței al întreprinderii feroviare, inclusiv dispozițiile adoptate de întreprinderea feroviară pentru a îndeplini cerințele specifice necesare pentru funcționarea în siguranță pe rețeaua relevantă în conformitate cu Directiva (UE) 2016/798 și cu legislația națională aplicabilă trebuie să conțină următoarele informații:

1.   Numărul european de identificare (NEI) din certificatul unic de siguranță

2.   Identificarea întreprinderii feroviare:

2.1.   Denumire juridică

2.2.   Număr național de înregistrare

2.3.   Numărul TVA

3.   Identificarea organismului de certificare a siguranței:

3.1.   Organizația

3.2.   Statul membru (dacă este cazul)

4.   Informații privind certificatul:

4.1.   Certificat nou

4.2.   Reînnoire

4.3.   Actualizare

4.4.   NEI al certificatului anterior (doar în cazul cererii de reînnoire sau de actualizare)

4.5.   Datele de început și de sfârșit de validitate

4.6.   Tipul operațiunii (1)

4.6.1.   Transport de călători, inclusiv servicii de mare viteză

4.6.2.   Transport de călători, cu excepția serviciilor de mare viteză

4.6.3.   Transport de mărfuri, inclusiv servicii de transport de mărfuri periculoase

4.6.4.   Transport de mărfuri, cu excepția serviciilor de transport de mărfuri periculoase

4.6.5.   Doar manevre

4.6.6.   Alte operațiuni (1)

5.   Legislația națională aplicabilă (1)

6.   Zona de operare (1)

7.   Restricții și condiții de utilizare

8.   Informații suplimentare

9.   Data eliberării și semnătura certificată/ștampila autorității


(1)  Pentru fiecare stat membru vizat de zona de operațiuni preconizată.


25.5.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 129/68


REGULAMENTUL DE PUNERE ÎN APLICARE (UE) 2018/764 AL COMISIEI

din 2 mai 2018

privind taxele și sumele de bani care trebuie plătite Agenției Uniunii Europene pentru Căile Ferate și condițiile de plată a acestora

(Text cu relevanță pentru SEE)

COMISIA EUROPEANĂ,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

având în vedere Regulamentul (UE) 2016/796 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 mai 2016 privind Agenția Uniunii Europene pentru Căile Ferate și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 881/2004 (1), în special articolul 80,

întrucât:

(1)

Veniturile Agenției Uniunii Europene pentru Căile Ferate (denumită în continuare „agenția”) constau într-o contribuție din partea Uniunii și în taxele și sumele de bani plătite de solicitanți pentru prelucrarea cererilor de certificate, autorizații și decizii de aprobare, pentru tratarea contestațiilor și pentru alte servicii prestate de agenție în conformitate cu articolul 64 din Regulamentul (UE) 2016/796.

(2)

Taxele și sumele de bani care trebuie plătite agenției ar trebui stabilite într-o manieră transparentă, echitabilă și uniformă, în special în scopul simplificării. Acestea nu ar trebui să ducă la impunerea unei sarcini financiare inutile pentru întreprinderi și nu ar trebui să pună în pericol competitivitatea sectorului feroviar european.

(3)

Calcularea taxelor și a sumelor de bani ar trebui să țină seama de costurile cu personalul și cu experții externi implicați în prelucrarea cererilor, atunci când este cazul. Ar trebui, de asemenea, să se ia în considerare costurile serviciilor și ale activităților de sprijin legate de prelucrarea cererilor, precum și oricare alte costuri operaționale suportate în vederea prestării serviciilor menționate. Aceste costuri ar trebui să fie legate de activitățile relevante și proporționale cu acestea și ar trebui să fie nediscriminatorii.

(4)

Taxele și sumele de bani percepute de agenție ar trebui să acopere costurile integrale ale serviciilor prestate de agenție.

(5)

Timpul petrecut de agenție pentru prestarea acelor servicii ar trebui facturat la un tarif orar până ce sistemul va fi suficient de dezvoltat încât să facă posibil un regim de tarife fixe. Taxele și sumele de bani percepute de agenție ar trebui stabilite la un nivel care să permită evitarea unui deficit sau a unei acumulări importante a surplusului, în conformitate cu Regulamentul (UE) 2016/796.

(6)

Cuantumurile care trebuie plătite nu ar trebui să fie în funcție de locul în care este stabilit solicitantul și nici de limba utilizată pentru cerere. Prin urmare, costurile de deplasare și de traducere suportate în legătură cu componenta din cerere care este prelucrată de agenție ar trebui agregate și împărțite între toate cererile.

(7)

Taxele și sumele de bani ar trebui stabilite astfel încât să răspundă nevoilor specifice ale întreprinderilor mici și mijlocii. Întreprinderile ar trebui să aibă posibilitatea de a împărți plata, dacă este necesar, în mai multe rate.

(8)

În cadrul Regulamentului (UE) 2016/796, solicitanților li s-a garantat dreptul de a introduce contestații și aceștia ar trebui să poată solicita o măsură reparatorie și să își poată exercita acest drept împotriva deciziilor agenției. Plata taxelor și a sumelor de bani asociate unei contestații depuse împotriva deciziilor agenției nu ar trebui, prin urmare, să reprezinte o condiție prealabilă pentru ca o contestație să fie admisibilă. Ar trebui percepute taxe și sume de bani pentru prelucrarea contestațiilor numai în cazurile în care contestația este respinsă.

(9)

În concordanță cu principiul unei bune gestionări a proiectelor, solicitantul ar trebui să aibă posibilitatea de a cere o estimare. Solicitantul ar trebui informat, în măsura posibilului, în privința cuantumului probabil care trebuie plătit și a modalității în care trebuie efectuată plata. Ar trebui fixate termene-limită pentru plata taxelor și a sumelor de bani.

(10)

Informațiile despre taxele și sumele de bani stabilite în prezentul regulament ar trebui să fie accesibile publicului. Oricare alte revizuiri viitoare ale taxelor percepute de agenție ar trebui să se bazeze pe o evaluare transparentă a costurilor agenției și a costurilor relevante rezultate din sarcinile executate de ANS.

(11)

Măsurile prevăzute în prezentul regulament sunt conforme cu avizul comitetului menționat la articolul 81 din Regulamentul (UE) 2016/796,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

Obiect și domeniu de aplicare

(1)   Prezentul regulament stabilește taxele și sumele de bani care trebuie plătite Agenției Uniunii Europene pentru Căile Ferate (denumită în continuare „agenția”) pentru prelucrarea cererilor în temeiul articolelor 14, 20, 21 și 22 din Regulamentul (UE) 2016/796, precum și pentru prestarea altor servicii în concordanță cu obiectivele pentru care a fost înființată agenția. Acesta precizează și metoda care trebuie utilizată la calcularea taxelor și a sumelor de bani respective, precum și condițiile de plată a acestora.

(2)   Prezentul regulament stabilește, de asemenea, proceduri de asigurare a transparenței, a nediscriminării și a altor principii de bază ale dreptului european în legătură cu costurile suportate de autoritățile naționale de siguranță (denumite în continuare „ANS”) pentru prelucrarea componentei naționale a cererilor de care este responsabilă agenția în temeiul articolelor 14, 20 și 21 din Regulamentul (UE) 2016/796.

(3)   Prezentul regulament nu se aplică taxelor și sumelor de bani percepute în legătură cu următoarele activități ale ANS:

(a)

prelucrarea cererilor pentru certificatele unice de siguranță în temeiul articolului 10 alineatul (8) din Directiva (UE) 2016/798 a Parlamentului European și a Consiliului (2) și procesul de implicare prealabilă aferent prevăzut în Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2018/763 al Comisiei (3);

(b)

prelucrarea cererilor de autorizații de introducere pe piață a vehiculelor sau de autorizații de tip ale vehiculelor în temeiul articolului 21 alineatul (8) și al articolului 24 alineatul (1) din Directiva (UE) 2016/797 a Parlamentului European și a Consiliului (4) și procesul de implicare prealabilă aferent prevăzut în Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2018/545 al Comisiei (5);

(c)

emiterea unui aviz cu privire la cererea de aprobare a echipamentelor ERTMS din cale, în conformitate cu articolul 19 alineatul (3) ultimul paragraf din Directiva (UE) 2016/797;

(d)

eliberarea de autorizații temporare pentru testele la fața locului în temeiul articolului 21 alineatele (3) și (5) din Directiva (UE) 2016/797.

Articolul 2

Tipuri de taxe și sume de bani

(1)   Agenția percepe taxe pentru prelucrarea cererilor, inclusiv pentru emiterea de estimări și pentru situațiile în care o cerere este retrasă de solicitant sau agenția modifică o decizie. Agenția poate, de asemenea, să perceapă taxe atunci când revocă o decizie anterioară din cauza neconformității titularului unei autorizații sau certificări.

(2)   Cererile menționate la alineatul (1) privesc:

(a)

autorizații de introducere pe piață a vehiculelor sau autorizații de tip ale vehiculelor în conformitate cu articolele 20 și 21 din Regulamentul (UE) 2016/796;

(b)

certificate unice de siguranță în conformitate cu articolul 14 din Regulamentul (UE) 2016/796;

(c)

decizii de aprobare a conformității în ceea ce privește interoperabilitatea unor echipamente ERTMS din cale cu STI aplicabilă, în conformitate cu articolul 22 din Regulamentul (UE) 2016/796;

(d)

contestațiile menționate la articolul 58 din Regulamentul (UE) 2016/796, în conformitate cu articolul 7 din prezentul regulament.

(3)   Agenția percepe sume de bani pentru prestarea altor servicii decât cele menționate la alineatul (1), cerute de solicitant sau de oricare altă persoană. În special, agenția percepe sume de bani pentru procesul de implicare prealabilă prevăzut în Regulamentul (UE) 2018/545 și în Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2018/763.

(4)   Agenția publică o listă a serviciilor pe site-ul său web.

Articolul 3

Calcularea taxelor și a sumelor de bani

(1)   Cuantumul taxelor și al sumelor de bani reprezintă totalul următoarelor elemente:

(a)

numărul de ore petrecute de personalul agenției și de experții externi pentru prelucrarea cererii, înmulțit cu tariful orar al agenției; și

(b)

costurile relevante suportate de ANS, rezultate în urma prelucrării componentei naționale a cererii.

(2)   Agenția aplică un tarif orar de 130 EUR în sensul alineatului (1) litera (a).

Articolul 4

Estimări ale taxelor și sumelor de bani

(1)   Agenția emite, la cererea solicitantului, o estimare fără caracter obligatoriu a cuantumului taxelor și al sumelor de bani aferente cererii sau solicitării de servicii și oferă informații cu privire la data la care vor fi emise facturile.

ANS implicate în prelucrarea unei cereri furnizează agenției o estimare fără caracter obligatoriu a costurilor lor, astfel cum sunt menționate la articolul 3 alineatul (1) litera (b), pentru ca acestea să fie incluse în estimarea emisă de agenție.

(2)   În cursul prelucrării unei cereri, agenția și ANS își monitorizează costurile proprii. La cererea solicitantului, atunci când costurile riscă să depășească estimarea cu mai mult de 15 %, agenția informează solicitantul cu privire la acest lucru.

(3)   Dacă prelucrarea unei cereri sau prestarea unui serviciu durează mai mult de un an, solicitantul poate cere o nouă estimare.

(4)   Atunci când se solicită emiterea de estimări și orice revizuire a acestora, termenele-limită stabilite la articolul 19 alineatul (4) și la articolul 21 alineatul (6) din Directiva (UE) 2016/797, precum și la articolul 10 alineatul (6) din Directiva (UE) 2016/798 pot fi suspendate timp de maximum 10 zile lucrătoare.

Articolul 5

Condițiile de plată

(1)   Agenția emite o factură pentru taxele și sumele de bani datorate, în termen de 30 de zile calendaristice de la:

(a)

data deciziei agenției sau a comisiei pentru soluționarea contestațiilor; sau

(b)

data la care s-a încheiat serviciul prestat; sau

(c)

data retragerii unei cereri; sau

(d)

data oricărui alt eveniment care a dus la încetarea prelucrării unei cereri.

(2)   În factură sunt incluse următoarele detalii:

(a)

numărul de ore lucrate de agenție; și

(b)

atunci când este cazul, costurile facturate per ANS responsabilă. Acestea se specifică în legătură cu sarcina executată și cu timpul lucrat sau sub forma unor tarife fixe aplicate pentru prelucrarea componentei naționale a cererii.

(3)   ANS furnizează agenției, cel târziu în momentul în care agenția o solicită, o situație a costurilor asociate contribuției lor, în vederea includerii în factura emisă de agenție. Situația costurilor include detalii privind modul în care au fost calculate costurile respective.

(4)   Taxele și sumele de bani se exprimă și se plătesc în euro.

(5)   Agenția notifică solicitanților decizia și emite factura prin intermediul ghișeului unic menționat la articolul 12 din Regulamentul (UE) 2016/796.

(6)   Agenția poate factura cuantumuri intermediare o dată la șase luni.

(7)   Plata taxelor și a sumelor de bani se face prin transfer în contul bancar al agenției indicat în acest scop.

(8)   Solicitanții se asigură că agenția primește plata pentru cuantumurile datorate, inclusiv eventualele comisioane bancare aferente plății, în 60 de zile calendaristice de la data notificării facturii.

(9)   Dacă solicitantul este o întreprindere mică sau mijlocie, agenția ia în considerare solicitările de prelungire rezonabilă a termenului-limită pentru plată și plata în rate.

În sensul prezentului regulament, întreprindere mică sau mijlocie înseamnă o întreprindere care are mai puțin de 250 de angajați și a cărei cifră de afaceri anuală nu depășește 50 de milioane EUR sau al cărei bilanț anual total nu depășește 43 de milioane EUR.

(10)   Se rambursează către ANS costurile suportate pentru prelucrarea componentei naționale a cererilor în termenele-limită menționate la alineatele (8) și (9).

Articolul 6

Neplată

(1)   Dacă agenția nu a primit plata în termenele-limită prevăzute la articolul 5 alineatele (8) și (9), aceasta poate percepe dobândă pentru fiecare zi calendaristică suplimentară care trece până la primirea plății și aplică regulile privind recuperările prevăzute la articolul 80 din Regulamentul (UE, Euratom) nr. 966/2012 al Parlamentului European și al Consiliului (6).

(2)   Rata dobânzii este rata aplicată de Banca Centrală Europeană principalelor sale operațiuni de refinanțare, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene seria C, în vigoare în prima zi calendaristică a lunii în care are loc scadența, majorată cu opt puncte procentuale.

(3)   Dacă dispune de dovezi că este în pericol capacitatea financiară a solicitantului, agenția poate respinge o cerere, cu excepția cazului în care solicitantul furnizează o garanție bancară sau un depozit de garanție.

(4)   Agenția poate respinge o cerere nouă dacă solicitantul nu și-a îndeplinit obligațiile de plată care decurg din sarcinile executate sau din serviciile prestate anterior de agenție în legătură cu autorizarea, certificarea și aprobarea, cu excepția cazului în care solicitantul achită cuantumurile restante datorate pentru acele sarcini executate sau servicii prestate în legătură cu autorizarea, certificarea și aprobarea.

(5)   Agenția realizează toate demersurile juridice corespunzătoare pentru a asigura plata integrală a facturilor emise. În acest scop, ANS care au depus o situație a costurilor în vederea rambursării sprijină agenția în acest proces.

Articolul 7

Contestații și taxele pentru contestații

(1)   Agenția percepe o taxă pentru orice contestație care este respinsă sau retrasă.

(2)   Taxa pentru contestație este, în funcție de care cuantum este mai redus dintre cele două, fie de 10 000 EUR, fie egală cu cuantumul taxei percepute pentru decizia împotriva căreia se depune contestația.

(3)   Registratorul comisiei pentru soluționarea contestațiilor îl informează pe contestatar cu privire la condițiile de plată. Începând de la data notificării facturii, contestatarul are la dispoziție 30 de zile calendaristice pentru efectuarea plății.

(4)   Un solicitant poate introduce, la comisia pentru soluționarea contestațiilor, o contestație împotriva taxelor și a sumelor de bani facturate.

Articolul 8

Publicarea și revizuirea tarifelor

(1)   Agenția își publică tariful orar menționat la articolul 3 pe site-ul său web.

(2)   ANS publică tarifele relevante pentru stabilirea costurilor facturate către agenție menționate la articolul 3 alineatul (1) litera (b). Dacă aplică un tarif fix, ANS precizează cărui caz de autorizare și de certificare i se va aplica tariful fix.

(3)   Site-ul web al agenției conține un link către informațiile respective.

(4)   Agenția include, în raportul anual menționat la articolul 51 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul (UE) 2016/796, informații despre elementele care servesc ca bază pentru tariful orar, rezultatele și previziunile financiare.

Articolul 9

Procedurile agenției

(1)   Pentru a diferenția veniturile și cheltuielile de activitățile pentru care se aplică taxele și sumele de bani menționate la articolul 1 alineatul (1), agenția:

(a)

primește și păstrează veniturile generate de taxe și sume de bani percepute într-un cont bancar separat;

(b)

raportează anual cu privire la veniturile și cheltuielile totale asociate activităților pentru care se percep taxe și sume de bani, precum și cu privire la structura și performanța costurilor.

(2)   Dacă, la sfârșitul unui exercițiu financiar, veniturile totale din taxe și sume de bani depășesc costurile totale ale activităților pentru care se percep taxe și sume de bani, surplusul se păstrează într-o rezervă bugetară și se utilizează la gestionarea surplusurilor sau a deficitelor în conformitate cu regulamentul financiar al agenției.

(3)   Se asigură sustenabilitatea veniturilor din activități pentru care se percep taxe și sume de bani.

Articolul 10

Evaluare și revizuire

(1)   Regimul de taxe și sume de bani face obiectul unei evaluări o dată pe exercițiu financiar. Această evaluare se bazează pe rezultatele financiare anterioare ale agenției și pe estimarea acesteia privind cheltuielile și veniturile. Evaluarea este legată, de asemenea, de documentul de programare unic al agenției.

(2)   Comisia revizuiește, dacă este necesar, taxele și sumele de bani pe baza estimării rezultatelor și previziunilor financiare ale agenției.

(3)   Având în vedere informațiile furnizate de agenție în raportul său anual menționat la articolul 8, prezentul regulament se revizuiește până la 16 iunie 2022 cel târziu, în vederea introducerii progresive a unor taxe fixe.

Articolul 11

Dispoziții tranzitorii

În cazurile menționate la articolul 55 alineatul (4) din Regulamentul (UE) 2018/545 și la articolul 15 alineatul (4) din Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2018/763, taxele și sumele de bani menționate în prezentul regulament nu se aplică activității realizate înainte de depunerea cererii la agenție, această activitate făcând obiectul legislației naționale.

Articolul 12

Intrare în vigoare

Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Se aplică de la 16 februarie 2019.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Bruxelles, 2 mai 2018.

Pentru Comisie

Președintele

Jean-Claude JUNCKER


(1)  JO L 138, 26.5.2016, p. 1.

(2)  Directiva (UE) 2016/798 a Parlamentului European și a Consiliului din 11 mai 2016 privind siguranța feroviară (JO L 138, 26.5.2016, p. 102).

(3)  Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2018/763 al Comisiei din 9 aprilie 2018 de stabilire a modalităților practice pentru emiterea certificatelor unice de siguranță pentru întreprinderile feroviare în temeiul Directivei (UE) 2016/798 a Parlamentului European și a Consiliului și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 653/2007 al Comisiei (a se vedea pagina 49 din prezentul Jurnal Oficial).

(4)  Directiva (UE) 2016/797 a Parlamentului European și a Consiliului din 11 mai 2016 privind interoperabilitatea sistemului feroviar în Uniunea Europeană (JO L 138, 26.5.2016, p. 44).

(5)  Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2018/545 al Comisiei din 4 aprilie 2018 de instituire a modalităților practice pentru procesul de autorizare a vehiculelor feroviare și de autorizare de tip a vehiculelor feroviare în temeiul Directivei (UE) 2016/797 a Parlamentului European și a Consiliului (JO L 90, 6.4.2018, p. 66).

(6)  Regulamentul (UE, Euratom) nr. 966/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 octombrie 2012 privind normele financiare aplicabile bugetului general al Uniunii și de abrogare a Regulamentului (CE, Euratom) nr. 1605/2002 al Consiliului (JO L 298, 26.10.2012, p. 1).


25.5.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 129/73


REGULAMENTUL DE PUNERE ÎN APLICARE (UE) 2018/765 AL COMISIEI

din 23 mai 2018

de modificare a Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2016/2080 în ceea ce privește data intrării în depozit a laptelui praf degresat vândut printr-o procedură de licitație

COMISIA EUROPEANĂ,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

având în vedere Regulamentul (UE) nr. 1308/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 de instituire a unei organizări comune a piețelor produselor agricole și de abrogare a Regulamentelor (CEE) nr. 922/72, (CEE) nr. 234/79, (CE) nr. 1037/2001 și (CE) nr. 1234/2007 ale Consiliului (1),

având în vedere Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2016/1240 al Comisiei din 18 mai 2016 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (UE) nr. 1308/2013 al Parlamentului European și al Consiliului în ceea ce privește intervenția publică și ajutorul pentru depozitarea privată (2), în special articolul 28,

întrucât:

(1)

Pentru a defini cantitățile de lapte praf degresat care fac obiectul procedurii de licitație deschise prin Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2016/2080 al Comisiei (3), articolul 1 din regulamentul menționat stabilește un termen-limită până la care laptele praf degresat trebuie să fi intrat în depozitare publică.

(2)

Având în vedere situația actuală de pe piața laptelui și a produselor lactate în ceea ce privește redresarea prețurilor și nivelul înalt al stocurilor de intervenție, este oportun ca un volum suplimentar de lapte praf degresat să fie pus la dispoziție pentru vânzare prin modificarea datei de intrare în depozitare.

(3)

Prin urmare, Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2016/2080 ar trebui modificat în consecință.

(4)

Pentru a face ca laptele praf degresat să fie disponibil pentru vânzare fără întârziere, prezentul regulament ar trebui să intre în vigoare în ziua următoare datei publicării sale în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

(5)

Măsurile prevăzute în prezentul regulament sunt conforme cu avizul Comitetului pentru organizarea comună a piețelor agricole,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

La articolul 1 din Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2016/2080, data de „1 mai 2016” se înlocuiește cu „1 iunie 2016”.

Articolul 2

Prezentul regulament intră în vigoare în ziua următoare datei publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Bruxelles, 23 mai 2018.

Pentru Comisie,

Pentru Președinte,

Phil HOGAN

Membru al Comisiei


(1)  JO L 347, 20.12.2013, p. 671.

(2)  JO L 206, 30.7.2016, p. 71.

(3)  Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2016/2080 al Comisiei din 25 noiembrie 2016 de deschidere a vânzărilor de lapte praf degresat prin procedură de licitație (JO L 321, 29.11.2016, p. 45).


25.5.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 129/74


REGULAMENTUL DE PUNERE ÎN APLICARE (UE) 2018/766 AL COMISIEI

din 23 mai 2018

de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1484/95 în ceea ce privește stabilirea prețurilor reprezentative în sectorul cărnii de pasăre și în cel al ouălor, precum și pentru ovalbumină

COMISIA EUROPEANĂ,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

având în vedere Regulamentul (UE) nr. 1308/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 de instituire a unei organizări comune a piețelor produselor agricole și de abrogare a Regulamentelor (CEE) nr. 922/72, (CEE) nr. 234/79, (CE) nr. 1037/2001 și (CE) nr. 1234/2007 ale Consiliului (1), în special articolul 183 litera (b),

având în vedere Regulamentul (UE) nr. 510/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 aprilie 2014 de stabilire a regimului comercial aplicabil anumitor mărfuri rezultate din transformarea produselor agricole și de abrogare a Regulamentelor (CE) nr. 1216/2009 și (CE) nr. 614/2009 ale Consiliului (2), în special articolul 5 alineatul (6) litera (a),

întrucât:

(1)

Regulamentul (CE) nr. 1484/95 al Comisiei (3) a stabilit normele de aplicare a sistemului de taxe la import suplimentare și a fixat prețurile reprezentative în sectorul cărnii de pasăre și în cel al ouălor, precum și pentru ovalbumină.

(2)

Din controlul regulat al datelor pe baza cărora se stabilesc prețurile reprezentative pentru produsele din sectorul cărnii de pasăre și din cel al ouălor, precum și pentru ovalbumină, rezultă că este necesară modificarea prețurilor reprezentative pentru importurile de anumite produse, ținând cont de variațiile prețurilor în funcție de origine.

(3)

Regulamentul (CE) nr. 1484/95 ar trebui modificat în consecință.

(4)

Deoarece este necesar să se asigure aplicarea măsurii respective cât mai rapid posibil după ce devin disponibile datele actualizate, prezentul regulament ar trebui să intre în vigoare la data publicării sale,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

Anexa I la Regulamentul (CE) nr. 1484/95 se înlocuiește cu textul din anexa la prezentul regulament.

Articolul 2

Prezentul regulament intră în vigoare la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Bruxelles, 23 mai 2018.

Pentru Comisie,

Pentru Președinte,

Jerzy PLEWA

Director general

Direcția Generală Agricultură și Dezvoltare Rurală


(1)  JO L 347, 20.12.2013, p. 671.

(2)  JO L 150, 20.5.2014, p. 1.

(3)  Regulamentul (CE) nr. 1484/95 al Comisiei din 28 iunie 1995 de stabilire a normelor de aplicare a sistemului de drepturi de import suplimentare și de fixare a prețurilor reprezentative în sectoarele cărnii de pasăre și ouălor și pentru albumina din ouă, și de abrogare a Regulamentului nr. 163/67/CEE (JO L 145, 29.6.1995, p. 47).


ANEXĂ

ANEXA I

Codul NC

Denumirea mărfurilor

Prețul reprezentativ

(în EUR/100 kg)

Garanția menționată la articolul 3

(în EUR/100 kg)

Originea (1)

0207 12 10

Carcase de păsări de curte din specia Gallus domesticus, denumite «pui 70 %», congelate

105,7

0

AR

0207 12 90

Carcase de păsări de curte din specia Gallus domesticus, denumite «pui 65 %», congelate

127,4

0

AR

126,2

0

BR

0207 14 10

Bucăți dezosate de păsări de curte din specia Gallus domesticus, congelate

247,1

16

AR

242,0

17

BR

328,9

0

CL

239,5

18

TH

0207 27 10

Bucăți dezosate de curcani și de curci, congelate

325,2

0

BR

310,1

0

CL

0408 91 80

Ouă fără coajă, uscate

475,7

0

AR

1602 32 11

Preparate nefierte din păsări de curte din specia Gallus domesticus

243,7

13

BR


(1)  Nomenclatorul țărilor stabilit prin Regulamentul (UE) nr. 1106/2012 al Comisiei din 27 noiembrie 2012 de punere în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 471/2009 al Parlamentului European și al Consiliului privind statisticile comunitare privind comerțul exterior cu țările terțe, în ceea ce privește actualizarea nomenclatorului țărilor și teritoriilor (JO L 328, 28.11.2012, p. 7).


DECIZII

25.5.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 129/76


DECIZIA (UE, Euratom) 2018/767 A CONSILIULUI

din 22 mai 2018

de stabilire a perioadei pentru cea de a noua alegere a reprezentanților în Parlamentul European prin vot universal direct

CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Actul din 20 septembrie 1976 privind alegerea membrilor Parlamentului European prin vot universal direct (1), în special articolul 11 alineatul (2) al doilea paragraf,

având în vedere avizul Parlamentului European (2),

întrucât:

(1)

Prin Decizia 78/639/Euratom, CECO, CEE (3), Consiliul a stabilit perioada pentru prima alegere a reprezentanților în Parlamentul European prin vot universal direct între 7 și 10 iunie 1979.

(2)

Se dovedește imposibilă organizarea celei de a noua alegeri în perioada corespunzătoare din 2019.

(3)

Prin urmare, ar trebui stabilită o altă perioadă electorală,

ADOPTĂ PREZENTA DECIZIE:

Articolul 1

Perioada menționată la articolul 10 alineatul (1) din Actul din 20 septembrie 1976 privind alegerea membrilor Parlamentului European prin vot universal direct se stabilește între 23 și 26 mai 2019 pentru cea de a noua alegere.

Articolul 2

Prezenta decizie intră în vigoare la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Adoptată la Bruxelles, 22 mai 2018.

Pentru Consiliu

Președintele

K. VALCHEV


(1)  JO L 278, 8.10.1976, p. 5.

(2)  Avizul din 18 aprilie 2018 (nepublicat încă în Jurnalul Oficial).

(3)  Decizia 78/639/Euratom, CECO, CEE a Consiliului din 25 iulie 1978 de stabilire a perioadei pentru prima alegere a reprezentanților în Parlamentul European prin vot universal direct (JO L 205, 29.7.1978, p. 75).


25.5.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 129/77


DECIZIA (UE) 2018/768 A CONSILIULUI

din 22 mai 2018

de stabilire a poziției care urmează să fie adoptată, în numele Uniunii Europene, în cadrul celei de a 55-a sesiuni a Comitetului de experți în domeniul transportului mărfurilor periculoase instituit de Organizația Interguvernamentală pentru Transporturile Internaționale Feroviare (OTIF), cu privire la anumite modificări la apendicele C la Convenția privind transporturile internaționale feroviare

CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 91 coroborat cu articolul 218 alineatul (9),

având în vedere propunerea Comisiei Europene,

întrucât:

(1)

Uniunea a aderat la Convenția privind transporturile internaționale feroviare din 9 mai 1980, astfel cum a fost modificată prin Protocolul de la Vilnius din 3 iunie 1999 (denumită în continuare „Convenția COTIF”), în conformitate cu Decizia 2013/103/UE a Consiliului (1).

(2)

Toate statele membre, cu excepția Ciprului și a Maltei, sunt părți contractante și aplică Convenția COTIF.

(3)

În temeiul articolului 13 alineatul (1) litera (d) și al articolului 33 alineatul (5) din Convenția COTIF, Comitetul de experți în domeniul transportului mărfurilor periculoase (denumit în continuare „comitetul de experți RID”) instituit de Organizația Interguvernamentală pentru Transporturile Internaționale Feroviare (denumită în continuare „OTIF”) poate modifica anexa la apendicele C la Convenția COTIF, și anume Regulamentul privind transportul internațional feroviar al mărfurilor periculoase (denumit în continuare „RID”).

(4)

Directiva 2008/68/CE a Parlamentului European și a Consiliului (2) stabilește cerințe privind transportul rutier, feroviar sau pe căi navigabile interioare de mărfuri periculoase în interiorul statelor membre sau între acestea, făcând trimitere la RID.

(5)

Pentru a adapta anexa la RID la progresul tehnic și științific, este esențială adoptarea de către comitetul de experți RID a unor modificări privind standardele tehnice sau specificațiile tehnice uniforme. respectivele modificări urmăresc să asigure transportul mărfurilor periculoase în condiții de siguranță și în mod eficient, ținând totodată seama de progresele științifice și tehnice din acest sector și de dezvoltarea unor noi substanțe și articole care ar putea prezenta un pericol în timpul transportului.

(6)

Comitetul pentru transportul mărfurilor periculoase, instituit prin Directiva 2008/68/CE, a purtat discuții preliminare cu privire la modificările propuse.

(7)

Cu ocazia cele de a 55-a sesiuni ale sale, care va avea loc la 30 mai 2018, comitetul de experți RID urmează să adopte o decizie cu privire la modificările aduse RID.

(8)

Este necesar să se stabilească poziția care urmează să fie adoptată în numele Uniunii în cadrul comitetului de experți RID, deoarece decizia adoptată de comitetul respectiv va avea caracter obligatoriu pentru Uniune.

(9)

Poziția Uniunii în cadrul celei de a 55-a sesiuni a comitetului de experți RID ar trebui să aibă la bază documentul atașat la prezenta decizie,

ADOPTĂ PREZENTA DECIZIE:

Articolul 1

Poziția care urmează să fie adoptată în numele Uniunii cu ocazia celei de a 55-a sesiuni a comitetului de experți RID în cadrul Convenției privind transporturile internaționale feroviare din 9 mai 1980, astfel cum a fost modificată prin Protocolul de la Vilnius din 3 iunie 1999, este prevăzută în documentul atașat la prezenta decizie.

Modificări minore ale documentului atașat la prezenta decizie pot fi acceptate de reprezentanții Uniunii în cadrul comitetului de experți RID fără o altă decizie a Consiliului.

Articolul 2

Deciziile comitetului de experți RID, după adoptare, se publică în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, indicându-se data intrării lor în vigoare.

Articolul 3

Prezenta decizie intră în vigoare la data adoptării.

Adoptată la Bruxelles, 22 mai 2018.

Pentru Consiliu

Președintele

K. VALCHEV


(1)  Decizia 2013/103/UE a Consiliului din 16 iunie 2011 privind semnarea și încheierea Acordului între Uniunea Europeană și Organizația Interguvernamentală pentru Transporturile Internaționale Feroviare privind aderarea Uniunii Europene la Convenția privind transporturile internaționale feroviare (COTIF) din 9 mai 1980, astfel cum a fost modificată prin Protocolul de la Vilnius din 3 iunie 1999 (JO L 51, 23.2.2013, p. 1).

(2)  Directiva 2008/68/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 24 septembrie 2008 privind transportul interior de mărfuri periculoase (JO L 260, 30.9.2008, p. 13).


ANEXĂ

Propunere

Document de referință

Aspect tratat

Observații

Poziția Uniunii

1

OTIF/RID/CE/GTP/2017/1

Numărul de identificare a pericolelor pentru numerele ONU 3166 și 3171

Consens tehnic în cadrul grupului de lucru permanent al OTIF pentru adoptarea textului modificat

Se acceptă modificările.

2

OTIF/RID/CE/GTP/2017/3

Transportul mărfurilor periculoase ca bagaje de mână sau ca bagaje înregistrate

Consens tehnic în cadrul grupului de lucru permanent al OTIF pentru adoptarea textului modificat

Se acceptă modificarea.

3

OTIF/RID/CE/GTP/2017/5

Cea de a 102-a sesiune a WP.15 (Geneva, 8-12 mai 2017)

Consens tehnic în cadrul grupului de lucru permanent al OTIF pentru adoptarea textului modificat

Se acceptă modificările, astfel cum au fost revizuite de grupul de lucru permanent.

4

OTIF/RID/CE/GTP/2017/7/Rev.1

Proiect de listă a corecțiilor 2 la ediția din 2017 a RID

Consens tehnic în cadrul grupului de lucru permanent al OTIF pentru adoptarea textului modificat

Se acceptă modificările, astfel cum au fost revizuite de grupul de lucru permanent.

5

OTIF/RID/CE/GTP/2017/8

Grup de lucru informal privind listele de verificare pentru umplerea și golirea vagoanelor-cisternă de gaz lichefiat (Florența, 11-13 iulie 2017)

Consens tehnic în cadrul grupului de lucru permanent al OTIF pentru adoptarea textului modificat

Se acceptă modificările, astfel cum au fost revizuite de grupul de lucru permanent.

6

OTIF/RID/CE/GTP/2017/15

Texte consolidate adoptate în cadrul reuniunii comune din 2016 și din 2017 și de către grupul de lucru permanent al Comitetului de experți RID în noiembrie 2016

Consens tehnic în cadrul grupului de lucru permanent al OTIF pentru adoptarea textului modificat

Se acceptă modificările, astfel cum au fost revizuite de grupul de lucru permanent.

7

Idem

Modificări care vor face obiectul unei examinări mai aprofundate de către grupul de lucru permanent

8

Idem

Aspecte care necesită o poziție comună în decursul reuniunii comune CEE-ONU – OTIF

Trebuie să se faciliteze transportul multimodal eficient

Se acceptă modificarea recomandată în cadrul reuniunii comune.

9

OTIF/RID/CE/GTP/2017/INF.8

Liniuțe duplicate la punctul 4.3.3.5.

Consens tehnic în cadrul grupului de lucru permanent al OTIF pentru adoptarea textului modificat

Se acceptă modificările, astfel cum au fost revizuite de grupul de lucru permanent.

10

OTIF/RID/CE/GTP/2017/INF.10

Dispoziții tranzitorii

Consens tehnic în cadrul grupului de lucru permanent al OTIF pentru adoptarea textului modificat

Se acceptă modificările, astfel cum au fost revizuite de grupul de lucru permanent.

11

OTIF/RID/CE/GTP/2017/INF.12

Propunere de modificare a punctului 2.1.3.5.5 din documentul OTIF/RID/CE/GTP/2017/15

Consens tehnic în cadrul grupului de lucru permanent al OTIF pentru adoptarea textului modificat

Se acceptă modificările, astfel cum au fost revizuite de grupul de lucru permanent.

12

OTIF/RID/CE/GTP/2017/INF.16

Cea de a 103-a sesiune a WP.15 (Geneva, 6-10 noiembrie 2017)

Consens tehnic în cadrul grupului de lucru permanent al OTIF pentru adoptarea textului modificat

Se acceptă modificările, astfel cum au fost revizuite de grupul de lucru permanent.


25.5.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 129/80


DECIZIA (UE, Euratom) 2018/769 A CONSILIULUI

din 22 mai 2018

de numire a trei membri, propuși de Regatul Țărilor de Jos, în cadrul Comitetului Economic și Social European

CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 302,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene a Energiei Atomice, în special articolul 106a,

având în vedere propunerea Guvernului Țărilor de Jos,

având în vedere avizul Comisiei Europene,

întrucât:

(1)

La 18 septembrie 2015 și la 1 octombrie 2015, Consiliul a adoptat Deciziile (UE, Euratom) 2015/1600 (1) și (UE, Euratom) 2015/1790 (2) de numire a membrilor în cadrul Comitetului Economic și Social European pentru perioada 21 septembrie 2015-20 septembrie 2020.

(2)

Trei locuri de membru în cadrul Comitetului Economic și Social European au devenit vacante ca urmare a încheierii mandatului domnilor Dirk WESTENDORP, Jan SIMONS și Joost VAN IERSEL,

ADOPTĂ PREZENTA DECIZIE:

Articolul 1

Sunt numiți în calitatea de membri în cadrul Comitetului Economic și Social European pentru durata rămasă a mandatului, respectiv până la 20 septembrie 2020:

domnul A. P. August MESKER, Member Supervisory Council and Member Financial Audit Committee at Hivos;

domnul R. A. C. René BLIJLEVENS, Secretary of the Foundation for Sustainable (Micro) Pensions in Developing Countries;

domnul T. J. M. Thom VAN MIERLO, former senior consumer affairs officer and secretary self-regulation dialogue at the Social Economic Council.

Articolul 2

Prezenta decizie intră în vigoare la data adoptării.

Adoptată la Bruxelles, 22 mai 2018.

Pentru Consiliu

Președintele

K. VALCHEV


(1)  Decizia (UE, Euratom) 2015/1600 a Consiliului din 18 septembrie 2015 de numire a membrilor în cadrul Comitetului Economic și Social European pentru perioada 21 septembrie 2015-20 septembrie 2020 (JO L 248, 24.9.2015, p. 53).

(2)  Decizia (UE, Euratom) 2015/1790 a Consiliului din 1 octombrie 2015 de numire a membrilor în cadrul Comitetului Economic și Social European pentru perioada 21 septembrie 2015-20 septembrie 2020 (JO L 260, 7.10.2015, p. 23).


25.5.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 129/81


DECIZIA (UE) 2018/770 A CONSILIULUI

din 22 mai 2018

de numire a unui supleant, propus de Regatul Spaniei, în cadrul Comitetului Regiunilor

CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 305,

având în vedere propunerea guvernului spaniol,

întrucât:

(1)

La 26 ianuarie 2015, la5 februarie 2015 și la 23 iunie 2015, Consiliul a adoptat Deciziile (UE) 2015/116 (1), (UE) 2015/190 (2) și (UE) 2015/994 (3) de numire a membrilor și a supleanților în cadrul Comitetului Regiunilor pentru perioada cuprinsă între 26 ianuarie 2015 și 25 ianuarie 2020. La 9 octombrie 2015, prin Decizia (UE) 2015/1915 a Consiliului (4), domnul Esteban MAS PORTELL a fost înlocuit de domnul Marc PONS i PONS în calitatea de supleant. La 9 iunie 2016, prin Decizia (UE) 2016/991 a Consiliului (5), domnul Marc PONS i PONS a fost înlocuit de doamna Pilar COSTA i SERRA în calitatea de supleant.

(2)

Un loc de supleant în cadrul Comitetului Regiunilor a devenit vacant ca urmare a încheierii mandatului de supleant în cadrul Comitetului Regiunilor al doamnei Pilar COSTA i SERRA,

ADOPTĂ PREZENTA DECIZIE:

Articolul 1

Este numit în calitatea de supleant în cadrul Comitetului Regiunilor pentru durata rămasă a mandatului actual, care se încheie la 25 ianuarie 2020:

domnul Josep Enric CLAVEROL i FLORIT, Director General de Relaciones Institucionales y Acción Exterior del Gobierno de las Illes Balears.

Articolul 2

Prezenta decizie intră în vigoare la data adoptării.

Adoptată la Bruxelles, 22 mai 2018.

Pentru Consiliu

Președintele

K. VALCHEV


(1)  Decizia (UE) 2015/116 a Consiliului din 26 ianuarie 2015 de numire a membrilor și a supleanților în cadrul Comitetului Regiunilor pentru perioada 26 ianuarie 2015-25 ianuarie 2020 (JO L 20, 27.1.2015, p. 42).

(2)  Decizia (UE) 2015/190 a Consiliului din 5 februarie 2015 de numire a membrilor și a supleanților în cadrul Comitetului Regiunilor pentru perioada 26 ianuarie 2015-25 ianuarie 2020 (JO L 31, 7.2.2015, p. 25).

(3)  Decizia (UE) 2015/994 a Consiliului din 23 iunie 2015 de numire a membrilor și a supleanților în cadrul Comitetului Regiunilor pentru perioada 26 ianuarie 2015-25 ianuarie 2020 (JO L 159, 25.6.2015, p. 70).

(4)  Decizia (UE) 2015/1915 a Consiliului din 9 octombrie 2015 de numire a doi membri spanioli și a trei supleanți spanioli în cadrul Comitetului Regiunilor (JO L 280, 24.10.2015, p. 26).

(5)  Decizia (UE) 2016/991 a Consiliului din 9 iunie 2016 de numire a unui supleant, propus de Regatul Spaniei, în cadrul Comitetului Regiunilor (JO L 162, 21.6.2016, p. 14).


25.5.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 129/82


DECIZIA DELEGATĂ (UE) 2018/771 A COMISIEI

din 25 ianuarie 2018

privind sistemul aplicabil la evaluarea și verificarea constanței performanței dispozitivelor de ancorare utilizate în lucrările de construcții pentru a împiedica căderea persoanelor de la înălțime sau pentru a opri căderea de la înălțime în temeiul Regulamentului (UE) nr. 305/2011 al Parlamentului European și al Consiliului

(Text cu relevanță pentru SEE)

COMISIA EUROPEANĂ,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

având în vedere Regulamentul (UE) nr. 305/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 9 martie 2011 de stabilire a unor condiții armonizate pentru comercializarea produselor pentru construcții și de abrogare a Directivei 89/106/CEE a Consiliului (1), în special articolul 28 și articolul 60 litera (h),

întrucât:

(1)

Nu există o decizie adecvată de evaluare și verificare a constanței performanței pentru dispozitivele de ancorare care sunt utilizate în lucrările de construcții și care au scopul de a împiedica căderea persoanelor de la înălțime sau de a opri căderea de la înălțime (denumite în continuare „dispozitive de ancorare”). Prin urmare, este necesar să se stabilească sistemul de evaluare și verificare a constanței performanței aplicabil în cazul dispozitivelor de ancorare.

(2)

Ținând seama de faptul că dispozitivele de ancorare au scopul de a împiedica căderea persoanelor de la înălțime sau de a opri căderea de la înălțime, este adecvată alegerea unui sistem de evaluare și verificare a constanței performanței care include supravegherea, evaluarea și verificarea continue ale controlului de către producător a producției în fabrică, precum și încercarea prin sondaj a eșantioanelor prelevate de organismul notificat de certificare a produsului la unitatea de producție sau în spațiile de depozitare ale producătorului,

ADOPTĂ PREZENTA DECIZIE:

Articolul 1

Prezenta decizie se aplică dispozitivelor de ancorare care sunt utilizate în lucrări de construcții și care au scopul de a împiedica căderea persoanelor de la înălțime sau de a opri căderea de la înălțime.

Articolul 2

Dispozitivele de ancorare menționate la articolul 1 sunt supuse evaluării și verificării constanței performanței în ceea ce privește caracteristicile esențiale ale acestora în conformitate cu sistemul specificat în anexă.

Articolul 3

Prezenta decizie intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Adoptată la Bruxelles, 25 ianuarie 2018.

Pentru Comisie

Președintele

Jean-Claude JUNCKER


(1)  JO L 88, 4.4.2011, p. 5.


ANEXĂ

SISTEM DE EVALUARE ȘI VERIFICARE A CONSTANȚEI PERFORMANȚEI

Produse și destinația acestora

Caracteristici esențiale

Sistem aplicabil

Dispozitive de ancorare pentru lucrări de construcții și destinate să împiedice căderea persoanelor de la înălțime sau să oprească căderea de la înălțime

Pentru toate caracteristicile esențiale

1+