DECIZIA (UE) 2018/760 A CONSILIULUI

din 14 mai 2018

privind încheierea unui acord sub forma unui schimb de scrisori între Uniunea Europeană și Regatul Norvegiei privind preferințele comerciale suplimentare pentru produsele agricole

CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 207 alineatul (4) primul paragraf, coroborat cu articolul 218 alineatul (6) litera (a) punctul (v),

având în vedere propunerea Comisiei Europene,

având în vedere aprobarea Parlamentului European (1),

întrucât:

ADOPTĂ PREZENTA DECIZIE:

Articolul 1

Se aprobă, în numele Uniunii, Acordul sub forma unui schimb de scrisori între Uniunea Europeană și Regatul Norvegiei privind preferințele comerciale suplimentare pentru produsele agricole.

Textul acordului este atașat la prezenta decizie.

Articolul 2

Președintele Consiliului desemnează persoana sau persoanele împuternicite să depună, în numele Uniunii, instrumentul de aprobare prevăzut în acord (3).

Articolul 3

Prezenta decizie intră în vigoare la data adoptării.

(1)  Aprobarea din 17 aprilie 2018 (nepublicată încă în Jurnalul Oficial).

(2)  Decizia (UE) 2017/2182 a Consiliului din 20 noiembrie 2017 privind semnarea, în numele Uniunii Europene, a unui acord sub forma unui schimb de scrisori între Uniunea Europeană și Regatul Norvegiei privind preferințele comerciale suplimentare pentru produsele agricole (JO L 309, 24.11.2017, p. 1).

(3)  Data intrării în vigoare a acordului va fi publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene de către Secretariatul General al Consiliului.

ACORD

sub forma unui schimb de scrisori între Uniunea Europeană și Regatul Norvegiei privind preferințele comerciale suplimentare pentru produsele agricole

A.   Scrisoare din partea Uniunii Europene

Stimată doamnă,

Am onoarea de mă adresa dumneavoastră referitor la negocierile purtate între Uniunea Europeană și Regatul Norvegiei (denumite în continuare „părțile”) cu privire la comerțul bilateral cu produse agricole, încheiate la 5 aprilie 2017.

În temeiul articolului 19 din Acordul privind Spațiul Economic European (denumit în continuare „Acordul privind SEE”), Comisia Europeană și Guvernul Norvegiei au inițiat o nouă rundă de negocieri privind comerțul cu produse agricole, cu scopul de a continua liberalizarea progresivă a comerțului cu produse agricole dintre părți, în mod preferențial, reciproc și în beneficiul ambelor părți. Negocierile s-au desfășurat în mod armonios, ținându-se seama în mod corespunzător de evoluția politicilor agricole și a circumstanțelor din sectoarele agricole ale părților, inclusiv de evoluția comerțului bilateral și a condițiilor de desfășurare a schimburilor comerciale cu alți parteneri comerciali.

Confirm că rezultatele acestor negocieri au fost următoarele:

Prezentul acord intră în vigoare în prima zi a celei de a treia luni următoare datei de depunere a ultimului instrument de aprobare.

V-aș fi recunoscător dacă ați putea să confirmați acordul guvernului dumneavoastră cu cele de mai sus.

Vă rog să acceptați, stimată doamnă, expresia înaltei mele considerații.

Съставено в Брюксел на

Hecho en Bruselas, el

V Bruselu dne

Udfærdiget i Bruxelles, den

Geschehen zu Brüssel am

Brüssel,

Έγινε στις Βρυξέλλες, στις

Done at Brussels,

Fait à Bruxelles, le

Sastavljeno u Bruxellesu

Fatto a Bruxelles, addì

Briselē,

Priimta Briuselyje,

Kelt Brüsszelben,

Magħmul fi Brussell,

Gedaan te Brussel,

Sporządzono w Brukseli, dnia

Feito em Bruxelas,

Întocmit la Bruxelles,

V Bruseli

V Bruslju,

Tehty Brysselissä

Utfärdat i Bryssel den

Utferdiget i Brussel,

B.   Scrisoare din partea Regatului Norvegiei

Stimată doamnă,

Am onoarea de a confirma primirea scrisorii dumneavoastră din data de astăzi, cu următorul text:

„Am onoarea de mă adresa dumneavoastră referitor la negocierile purtate între Uniunea Europeană și Regatul Norvegiei (denumite în continuare „părțile”) cu privire la comerțul bilateral cu produse agricole, încheiate la 5 aprilie 2017.

În temeiul articolului 19 din Acordul privind Spațiul Economic European (denumit în continuare „Acordul privind SEE”), Comisia Europeană și Guvernul Norvegiei au inițiat o nouă rundă de negocieri privind comerțul cu produse agricole, cu scopul de a continua liberalizarea progresivă a comerțului cu produse agricole dintre părți, în mod preferențial, reciproc și în beneficiul ambelor părți. Negocierile s-au desfășurat în mod armonios, ținându-se seama în mod corespunzător de evoluția politicilor agricole și a circumstanțelor din sectoarele agricole ale părților, inclusiv de evoluția comerțului bilateral și a condițiilor de desfășurare a schimburilor comerciale cu alți parteneri comerciali.

Confirm că rezultatele acestor negocieri au fost următoarele:

Prezentul acord intră în vigoare în prima zi a celei de a treia luni următoare datei de depunere a ultimului instrument de aprobare.”

Am onoarea de a confirma acordul Regatului Norvegiei cu privire la conținutul prezentei scrisori.

Vă rog să acceptați, stimată doamnă, expresia înaltei mele considerații.

Utferdiget i Brussel,

Съставено в Брюксел на

Hecho en Bruselas, el

V Bruselu dne

Udfærdiget i Bruxelles, den

Geschehen zu Brüssel am

Brüssel,

Έγινε στις Βρυξέλλες, στις

Done at Brussels,

Fait à Bruxelles, le

Sastavljeno u Bruxellesu

Fatto a Bruxelles, addì

Briselē,

Priimta Briuselyje,

Kelt Brüsszelben,

Magħmul fi Brussell,

Gedaan te Brussel,

Sporządzono w Brukseli, dnia

Feito em Bruxelas,

Întocmit la Bruxelles,

V Bruseli

V Bruslju,

Tehty Brysselissä

Utfärdat i Bryssel den

(1)  Aceste produse sunt importate fără taxe vamale. Cu toate acestea, Norvegia își rezervă dreptul de a introduce o taxă vamală în cazul în care aceste produse sunt importate în scopul hrănirii animalelor.

(1)  Pentru perioada 1.1-31.12 și în primul an de aplicare a acordului pro rata, dacă este necesar. Contingente suplimentare de adăugat la contingentele existente negociate în cadrul acordurilor UE-Norvegia precedente.

(2)  În perioada 1.12-31.12.

(3)  Cantitatea este indicată pentru importurile de jamboane nedezosate. Pentru importurile de jamboane dezosate se utilizează un factor de conversie de 1,15.

(4)  Excepție pentru plantele următoare: Argyranthemum frutescens, Chrysanthemum frutescens, Begonia x hiemalis, Begonia elatior, Campanula, Dendranthema x grandiflora, Chrysanthemum x morifolium, Euphorbia pulcherrima, Poinsettia pulcherrima, Hibiscus, Kalanchoe, Pelargonium, Primula și Saintpaulia.

(5)  Sunt incluse următoarele plante: Condiaeum, Croton, Dieffenbachia, Epipremnum, Scindapsus aureum, Hedera, Nephrolepis, Peperomia obtusifolia, Peperomia rotundifolia, Schefflera, Soleirolia și Helxine, inclusiv atunci când sunt importate ca parte a unor grupuri mixte de plante.

(6)  Criteriul utilizatorului final: Industria prelucrătoare.

(7)  Pentru perioada 1.1-31.12 și în primul an de aplicare a acordului, dacă este necesar pe bază proporțională. Contingente suplimentare de adăugat la contingentele existente negociate în cadrul acordurilor UE-Norvegia precedente.

REGULAMENTUL DELEGAT (UE) 2018/761 AL COMISIEI

din 16 februarie 2018

de stabilire a metodelor comune de siguranță pentru supravegherea de către autoritățile naționale de siguranță după eliberarea unui certificat unic de siguranță sau a unei autorizații de siguranță în conformitate cu Directiva (UE) 2016/798 a Parlamentului European și a Consiliului și de abrogare a Regulamentului (UE) nr. 1077/2012 al Comisiei

(Text cu relevanță pentru SEE)

COMISIA EUROPEANĂ,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

având în vedere Directiva (UE) 2016/798 a Parlamentului European și a Consiliului din 11 mai 2016 privind siguranța feroviară (1), în special articolul 6 alineatul (6),

având în vedere Recomandarea ERA-REC-115-REC a Agenției Uniunii Europene pentru Căile Ferate, prezentată Comisiei la 9 martie 2017, referitoare la revizuirea metodelor comune de siguranță privind evaluarea conformității și a metodei comune de siguranță privind supravegherea,

întrucât:

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

Obiect

Prezentul regulament stabilește metodele comune de siguranță („MCS”), menționate la articolul 6 alineatul (1) litera (c) din Directiva (UE) 2016/798, pentru supravegherea managementului siguranței de către autoritățile naționale de siguranță după ce întreprinderile feroviare au primit un certificat unic de siguranță și după ce administratorii de infrastructură au primit o autorizație de siguranță.

Articolul 2

Definiție

În sensul prezentului regulament, se aplică următoarele definiții:

Articolul 3

Procesul de supraveghere

(1)   Autoritățile naționale de siguranță aplică procesul de supraveghere stabilit în anexa I.

(2)   Autoritățile naționale de siguranță stabilesc modalități sau proceduri interne pentru gestionarea procesului de supraveghere.

(3)   În scopul supravegherii, autoritățile naționale de siguranță acceptă autorizațiile, recunoașterile sau certificatele produselor sau serviciilor furnizate de întreprinderile feroviare și de administratorii de infrastructură sau de contractanții, partenerii sau furnizorii acestora, acordate în conformitate cu legislația relevantă a Uniunii, ca dovadă a capacității întreprinderilor feroviare și administratorilor de infrastructură de a îndeplini cerințele corespunzătoare definite în Regulamentul delegat (UE) 2018/762 al Comisiei (8).

Articolul 4

Tehnici de supraveghere

Autoritățile naționale de siguranță adoptă tehnici corespunzătoare, precum audituri și inspecții, și le selectează pe cele mai potrivite atunci când își planifică activitățile de supraveghere.

Articolul 5

Legăturile dintre supraveghere și evaluare

(1)   Autoritatea națională de siguranță care efectuează supravegherea utilizează și, în cazurile în care este relevant, împărtășește informațiile pe care le-a cules în ceea ce privește performanța sistemului de management al siguranței pe parcursul activităților sale de supraveghere, în scopul reînnoirii sau al actualizării certificatelor unice de siguranță sau a autorizațiilor de siguranță.

(2)   În cazurile în care autoritatea națională de siguranță menționată la alineatul (1) nu este responsabilă pentru eliberarea certificatului unic de siguranță sau a autorizației de siguranță, ea se coordonează în mod prompt cu agenția, care acționează ca organism de certificare în domeniul siguranței, sau cu autoritatea națională de siguranță relevantă în cazul infrastructurii transfrontaliere, la cererea acesteia, după primirea unei cereri de reînnoire sau de autorizare.

Pe baza rezultatelor coordonării menționate la primul paragraf, autoritatea națională de siguranță identifică și țintește informațiile relevante pentru a evalua dacă sistemul de management al siguranței al întreprinderii feroviare sau al administratorului de infrastructură funcționează efectiv, inclusiv cel puțin:

Articolul 6

Competența personalului implicat în supraveghere

(1)   Autoritățile naționale de siguranță se asigură că personalul implicat în supraveghere deține următoarele competențe:

(2)   În cazul lucrului în echipă, competențele pot fi împărțite între membrii echipei.

(3)   În vederea asigurării unei aplicări corecte a alineatului (1), autoritățile naționale de siguranță instituie un sistem de management al competențelor care include:

Articolul 7

Criterii pentru luarea deciziilor

(1)   Autoritatea națională de siguranță stabilește și publică criterii pentru luarea deciziilor cu privire la modul în care evaluează aplicarea corectă a unui sistem de management al siguranței de către o întreprindere feroviară sau de către un administrator de infrastructură și eficacitatea sistemul de management al siguranței în ceea ce privește controlul riscurilor pentru siguranță asociate cu activitățile întreprinderii feroviare sau ale administratorului de infrastructură.

Printre aceste criterii se numără informații privind modul în care autoritatea națională de siguranță gestionează și tratează neconformitățile identificate în cadrul sistemului de management al siguranței al întreprinderii feroviare și al administratorului de infrastructură.

(2)   Autoritatea națională de siguranță adoptă și publică o procedură care detaliază modul în care întreprinderile feroviare, administratorii de infrastructură și orice alte părți interesate pot depune o plângere referitoare la decizii luate în decursul activităților de supraveghere.

Articolul 8

Coordonarea în rândul autorităților naționale de siguranță și cooperarea cu alte autorități sau organisme

(1)   Autoritățile naționale de siguranță implicate în supravegherea unui administrator de infrastructură care deține o infrastructură sau infrastructuri transfrontaliere sau a unei întreprinderi feroviare care își desfășoară activitatea în mai mult de un stat membru își coordonează abordarea în materie de supraveghere în conformitate cu articolul 17 alineatele (7) și (9) din Directiva (UE) 2016/798.

După acordarea autorizației de siguranță sau a certificatului unic de siguranță, autoritățile naționale de siguranță decid cu promptitudine care dintre ele urmează să dețină un rol principal pentru a coordona supravegherea aplicării corecte și a eficacității sistemului de management al siguranței, fără a aduce atingere obligațiilor care le revin autorităților naționale de siguranță în temeiul articolului 16 alineatul (2) literele (d) și (j) și al articolului 17 din Directiva (UE) 2016/798.

(2)   În sensul alineatului (1), autoritățile naționale de siguranță creează modalități bazate pe cadrul pentru supravegherea coordonată și în comun prevăzut în anexa II.

(3)   De asemenea, autoritățile naționale de siguranță creează modalități de cooperare cu organismele naționale de anchetă, cu organismele de certificare pentru entitățile responsabile cu întreținerea și cu alte organisme sau autorități competente.

Articolul 9

Abrogare

Regulamentul (UE) nr. 1077/2012 se abrogă cu efect de la 16 iunie 2019.

Articolul 10

Intrare în vigoare și aplicare

Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Se aplică de la 16 iunie 2019. Cu toate acestea, articolul 5 alineatul (2) și articolul 8 alineatele (1) și (2) se aplică de la 16 iunie 2020 în statele membre care au notificat agenției și Comisiei, în conformitate cu articolul 33 alineatul (2) din Directiva (UE) 2016/798, prelungirea perioadei de transpunere a acestei directive.

(1)  JO L 138, 26.5.2016, p. 102.

(2)  Decizia de punere în aplicare a Comisiei din 1 septembrie 2016 privind acordarea unui mandat Agenției Uniunii Europene pentru Căile Ferate în vederea revizuirii metodelor comune de siguranță pentru evaluarea conformității și a metodei comune de siguranță pentru supraveghere și de abrogare a Deciziei de punere în aplicare C(2014) 1649 final [C(2016) 5504 final].

(3)  Regulamentul (UE) nr. 1158/2010 al Comisiei din 9 decembrie 2010 privind o metodă de siguranță comună pentru evaluarea conformității cu cerințele pentru obținerea certificatelor de siguranță feroviară (JO L 326, 10.12.2010, p. 11).

(4)  Regulamentul (UE) nr. 1169/2010 al Comisiei din 10 decembrie 2010 privind o metodă de siguranță comună pentru evaluarea conformității cu cerințele pentru obținerea autorizației de siguranță feroviară (JO L 327, 11.12.2010, p. 13).

(5)  Regulamentul (UE) nr. 1077/2012 al Comisiei din 16 noiembrie 2012 privind o metodă de siguranță comună pentru supravegherea exercitată de autoritățile naționale de siguranță după eliberarea unui certificat de siguranță sau a unei autorizații de siguranță (JO L 320, 17.11.2012, p. 3).

(6)  Directiva 2012/34/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 21 noiembrie 2012 privind instituirea spațiului feroviar unic european (JO L 343, 14.12.2012, p. 32).

(7)  Directiva 2004/49/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 29 aprilie 2004 privind siguranța căilor ferate comunitare și de modificare a Directivei 95/18/CE a Consiliului privind acordarea de licențe întreprinderilor feroviare și a Directivei 2001/14/CE privind repartizarea capacităților de infrastructură feroviară și perceperea de tarife pentru utilizarea infrastructurii feroviare și certificarea siguranței (Directiva privind siguranța feroviară) (JO L 164, 30.4.2004, p. 44).

(8)  Regulamentul delegat (UE) 2018/762 al Comisiei din 8 martie 2018 de stabilire a unor metode comune de siguranță privind cerințele sistemului de management al siguranței, în temeiul Directivei (UE) 2016/798 a Parlamentului European și a Consiliului, și de abrogare a Regulamentelor (UE) nr. 1158/2010 și (UE) nr. 1169/2010 ale Comisiei (a se vedea pagina 26 din prezentul Jurnal Oficial).

ANEXA I

Procesul de supraveghere menționat la articolul 3

1.   CONSIDERAȚII GENERALE

Autoritatea națională de siguranță creează un proces structurat și auditabil pentru întreaga activitate, care ține seama de elementele de mai jos. Aceasta asigură faptul că procesul de supraveghere este iterativ și ține seama de necesitatea unei îmbunătățiri continue, după cum se arată în diagrama de mai jos, din apendice.

2.   STABILIREA STRATEGIEI ȘI A PLANULUI (PLANURILOR) DE SUPRAVEGHERE

Autoritatea națională de siguranță:

(a)

culege și analizează date/informații provenite din surse diverse pentru a le folosi la elaborarea strategiei și a planului sau planurilor. Printre surse s-ar putea număra informațiile culese în cursul evaluării sistemelor de management al siguranței, rezultatele activităților de supraveghere anterioare, informațiile provenite din autorizațiile subsistemelor sau ale vehiculelor, rapoartele de accidente sau recomandările organismelor naționale de anchetă, alte rapoarte sau date privind accidentele/incidentele, rapoartele anuale privind siguranța transmise de întreprinderile feroviare sau de administratorii de infrastructură către autoritatea națională de siguranță, rapoartele anuale privind întreținerea transmise de entitățile responsabile cu întreținerea, plângerile din partea publicului și alte surse relevante;

(b)	identifică, în strategia de supraveghere, domenii de risc pentru activități de supraveghere specifice, inclusiv cele care rezultă din integrarea și gestionarea factorilor umani și organizaționali, acolo unde este relevant;

(c)	elaborează unul sau mai multe planuri de supraveghere, indicând modul în care va pune în aplicare strategia de supraveghere pe durata perioadei de valabilitate a certificatelor unice de siguranță și a autorizaților de siguranță valabile;

(d)	realizează o estimare inițială a resurselor necesare pentru punerea în aplicare a planului sau a planurilor, pe baza domeniilor specifice identificate;

(e)	atribuie resurse pentru a pune planul sau planurile în aplicare;

(f)	abordează, în strategia și în planul (planurile) de supraveghere, orice aspecte referitoare la operațiunile sau la infrastructurile transfrontaliere, prin coordonarea cu alte autorități naționale de siguranță.

3.   COMUNICAREA STRATEGIEI ȘI A PLANULUI (PLANURILOR) DE SUPRAVEGHERE

Autoritatea națională de siguranță:

(a)	comunică obiectivele generale ale strategiei de supraveghere și explicația generală a planului sau planurilor către întreprinderile feroviare sau administratorii de infrastructură în cauză și, dacă este cazul, și altor părți interesate;

(b)	furnizează întreprinderilor feroviare sau administratorilor de infrastructură în cauză o explicație globală cu privire la modul de executare a planului sau a planurilor de supraveghere.

4.   REALIZAREA ACTIVITĂȚILOR DE SUPRAVEGHERE

Autoritatea națională de siguranță:

(a)	pune în aplicare planul sau planurile;

(b)

ia măsuri proporționale pentru a soluționa nerespectarea de către o întreprindere feroviară sau de către un administrator de infrastructură a obligațiilor legale care îi revin, inclusiv prin emiterea unei alerte urgente privind siguranța și prin aplicarea unor măsuri de siguranță temporare atunci când este necesar;

(c)	evaluează în ce măsură o întreprindere feroviară sau un administrator de infrastructură a elaborat și a implementat unul sau mai multe planuri de acțiune pentru a remedia eventualele cazuri de neconformitate sau probleme reziduale într-o perioadă determinată de timp;

(d)	documentează rezultatele activităților sale de supraveghere.

5.   REZULTATELE ACTIVITĂȚILOR DE SUPRAVEGHERE

Autoritatea națională de siguranță:

(a)

împărtășește rezultatele activităților sale de supraveghere cu întreprinderea feroviară sau cu administratorul de infrastructură în cauză, inclusiv identificând domeniile care fac obiectul unei neconformități din partea întreprinderii feroviare sau a administratorului de infrastructură, precum și eventualele domenii de bune practici pentru sprijinirea ameliorării siguranței;

(b)	dispune de o imagine de ansamblu asupra performanțelor în materie de siguranță ale fiecărei întreprinderi feroviare sau ale fiecărui administrator de infrastructură care își desfășoară activitatea în statul său membru;

(c)	publică și comunică părților interesate relevante punctele sale de vedere cu privire la performanțele generale în materie de siguranță din statul membru respectiv;

(d)	publică și comunică părților interesate relevante punctele sale de vedere cu privire la eficacitatea cadrului de reglementare în domeniul siguranței;

(e)

utilizează și, atunci când este relevant, împărtășește informațiile privind performanța sistemului de management al siguranței culese în decursul supravegherii întreprinderilor feroviare sau a administratorilor de infrastructură, înainte de a reevalua cererea de reînnoire sau de actualizare a certificatului unic de siguranță sau a autorizației de siguranță, cu agenția, care acționează ca organism de certificare în materie de siguranță, sau cu autoritatea națională de siguranță relevantă, în cazul infrastructurii transfrontaliere;

(f)

atunci când este cazul, ia măsuri de aplicare a legislației, identifică dacă se justifică restricționarea sau revocarea certificatului unic de siguranță sau a autorizației de siguranță și, în cazurile în care nu este responsabilă pentru eliberarea certificatului unic de siguranță sau a autorizației de siguranță, informează autoritatea competentă în consecință.

6.   REEXAMINAREA ACTIVITĂȚILOR DE SUPRAVEGHERE

Pe baza informațiilor culese și a experienței dobândite în decursul activităților de supraveghere și pe baza performanței în materie de siguranță atât la nivel individual, cât și la nivel de stat membru, la intervale regulate autoritatea națională de siguranță:

(a)

efectuează o reexaminare a strategiei și a planului (planurilor) de supraveghere, pentru a verifica dacă cele prevăzute inițial pentru activitate, pentru utilizarea datelor/informațiilor provenite din surse diverse, pentru rezultatele supravegherii și pentru alocarea resurselor sunt adecvate, schimbând prioritățile în funcție de necesități;

(b)	revizuiește planul sau planurile dacă este necesar și analizează impactul acestor modificări asupra strategiei de supraveghere;

(c)	atunci când este necesar, comunică observațiile și propunerile sale statului membru de care aparține, pentru a remedia eventualele deficiențe ale cadrului de reglementare în domeniul siguranței.

Apendice

Evaluează performanța privind siguranța

Performanța generală privind siguranța în statul membru

Sunt necesare măsuri?

Evaluează relevanța și eficacitatea planului (planurilor) de acțiune

Neconformități?

Ia măsuri proporționale

Obiective ge-nerale ale strategiei de supraveghere, explicație ge-nerală a planului (planurilor) de supraveghere și explicație privind modul în care acest(e) plan/pla-nuri vor fi realizate

Elaborează strategia și planul (planurile) de supraveghere și coordonează activitățile de supraveghere cu alte autorități naționale de siguranță

Identifică domeniile de risc

Orice alte informații relevante

Rapoarte anuale privind siguranța din partea întreprinderilor feroviare și a administratorilor de infrastructură

Rezultatele supravegherii anterioare

Rezultatele supravegherii

Elaborează și implementează planuri de acțiune

Eficacitatea cadrului de reglementare privind siguranța

Nu

Da

Rapoarte de anchetă

Date referitoare la accidente/incidente

Documentează rezultatele supravegherii

Nu

Aplicarea, promovarea și/sau dezvoltarea cadrului de reglementare privind siguranța

Da

Informații relevante colectate cu privire la performanța sistemului de management al siguranței

Pune în aplicare planul (planurile)

Analizează activitățile de supraveghere

Colectează și analizează informațiile

Informații colectate în cursul evaluării privind siguranța

Întreprinderea feroviară sau administratorul de infrastructură

Autoritatea națională de siguranță care realizează supravegherea

Agenția sau autori-tatea națională de siguranță relevantă

REGULAMENTUL DELEGAT (UE) 2018/762 AL COMISIEI

din 8 martie 2018

de stabilire a unor metode comune de siguranță privind cerințele sistemului de management al siguranței, în temeiul Directivei (UE) 2016/798 a Parlamentului European și a Consiliului, și de abrogare a Regulamentelor (UE) nr. 1158/2010 și (UE) nr. 1169/2010 ale Comisiei

(Text cu relevanță pentru SEE)

COMISIA EUROPEANĂ,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

având în vedere Directiva (UE) 2016/798 a Parlamentului European și a Consiliului din 11 mai 2016 privind siguranța feroviară (1), în special articolul 6 alineatul (6),

având în vedere Recomandarea ERA-REC-115-REC a Agenției Uniunii Europene pentru Căile Ferate, transmisă Comisiei la 9 martie 2017, privind revizuirea metodelor comune de siguranță pentru evaluarea conformității și a metodelor comune de siguranță pentru supraveghere,

întrucât:

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

Obiect și domeniu de aplicare

(1)   Prezentul regulament stabilește metodele comune de siguranță („MCS”) privind cerințele sistemului de management al siguranței în legătură cu întreprinderile feroviare și cu administratorii de infrastructură, în conformitate cu articolul 6 alineatul (1) litera (f) din Directiva (UE) 2016/798.

(2)   Prezentul regulament se aplică în ceea ce privește certificatele unice de siguranță și autorizațiile de siguranță eliberate în temeiul Directivei (UE) 2016/798.

Articolul 2

Definiție

În sensul prezentului regulament, „organism de certificare a siguranței” înseamnă organismul responsabil cu emiterea unui certificat unic de siguranță, și anume fie agenția, fie o autoritate națională de siguranță.

Articolul 3

Cerințele privind sistemul de management al siguranței legate de întreprinderile feroviare

Întreprinderile feroviare își stabilesc propriile sisteme de management al siguranței în conformitate cu cerințele stabilite în anexa I.

Cerințele respective privind sistemul de management al siguranței se aplică certificatelor unice de siguranță menționate la articolul 10 din Directiva (UE) 2016/798, în scopul evaluării cererilor și al supravegherii.

Articolul 4

Cerințele sistemului de management al siguranței legate de administratorii de infrastructură

Administratorii de infrastructură își stabilesc propriile sisteme de management al siguranței în conformitate cu cerințele stabilite în anexa II.

Cerințele respective privind sistemul de management al siguranței se aplică autorizațiilor de siguranță menționate la articolul 12 din Directiva (UE) 2016/798, în scopul evaluării cererilor și al supravegherii.

Articolul 5

Abrogare

Regulamentele (UE) nr. 1158/2010 și (UE) nr. 1169/2010 se abrogă cu efect de la 16 iunie 2025.

Articolul 6

Intrare în vigoare și aplicare

Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Se aplică de la 16 iunie 2019 în statele membre care nu au notificat agenția și Comisia în conformitate cu articolul 33 alineatul (2) din Directiva (UE) 2016/798. Prezentul regulament se aplică în toate statele membre de la 16 iunie 2020.

(1)  JO L 138, 26.5.2016, p. 102.

(2)  Decizia de punere în aplicare a Comisiei din 1 septembrie 2016 privind un mandat acordat Agenției Uniunii Europene pentru Căile Ferate pentru revizuirea metodelor comune de siguranță pentru evaluarea conformității și a metodei comune de siguranță pentru supraveghere, și de abrogare a Deciziei de punere în aplicare C(2014) 1649 final [C(2016) 5504 final].

(3)  Regulamentul (UE) nr. 1158/2010 al Comisiei din 9 decembrie 2010 privind o metodă de siguranță comună pentru evaluarea conformității cu cerințele pentru obținerea certificatelor de siguranță feroviară (JO L 326, 10.12.2010, p. 11).

(4)  Regulamentul (UE) nr. 1169/2010 al Comisiei din 10 decembrie 2010 privind o metodă de siguranță comună pentru evaluarea conformității cu cerințele pentru obținerea autorizației de siguranță feroviară (JO L 327, 11.12.2010, p. 13).

(5)  Regulamentul (UE) nr. 1077/2012 al Comisiei din 16 noiembrie 2012 privind o metodă de siguranță comună pentru supravegherea exercitată de autoritățile naționale de siguranță după eliberarea unui certificat de siguranță sau a unei autorizații de siguranță (JO L 320, 17.11.2012, p. 3).

(6)  Directivele ISO/IEC, partea I, supliment consolidat 2016, anexa SL, apendicele 2.

(7)  Directiva 89/391/CEE a Consiliului din 12 iunie 1989 privind punerea în aplicare de măsuri pentru promovarea îmbunătățirii securității și sănătății lucrătorilor la locul de muncă (JO L 183, 29.6.1989, p. 1).

(8)  Directiva 2008/68/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 24 septembrie 2008 privind transportul interior de mărfuri periculoase (JO L 260, 30.9.2008, p. 13).

(9)  Directiva 2004/49/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 29 aprilie 2004 privind siguranța căilor ferate comunitare și de modificare a Directivei 95/18/CE a Consiliului privind acordarea de licențe întreprinderilor feroviare și a Directivei 2001/14/CE privind repartizarea capacităților de infrastructură feroviară și perceperea de tarife pentru utilizarea infrastructurii feroviare și certificarea siguranței (Directiva privind siguranța feroviară) (JO L 164, 30.4.2004, p. 44).

REGULAMENTUL DE PUNERE ÎN APLICARE (UE) 2018/763 AL COMISIEI

din 9 aprilie 2018

de stabilire a modalităților practice pentru emiterea certificatelor unice de siguranță pentru întreprinderile feroviare în temeiul Directivei (UE) 2016/798 a Parlamentului European și a Consiliului și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 653/2007 al Comisiei

(Text cu relevanță pentru SEE)

COMISIA EUROPEANĂ,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

având în vedere Directiva (UE) 2016/798 a Parlamentului European și a Consiliului din 11 mai 2016 privind siguranța feroviară (1), în special articolul 10 alineatul (10),

întrucât:

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

Obiect și domeniu de aplicare

Prezentul regulament stabilește modalitățile practice care urmează să fie aplicate de întreprinderile feroviare la transmiterea cererilor de eliberare a certificatelor unice de siguranță sau a cererilor de reînnoire sau de actualizare a acestor certificate prin intermediul ghișeului unic menționat la articolul 12 din Regulamentul (UE) 2016/796 al Parlamentului European și al Consiliului (4) („ghișeul unic”).

De asemenea, se stabilesc modalitățile practice care urmează să fie aplicate de organismele de certificare a siguranței la evaluarea cererilor de eliberare a certificatelor unice de siguranță sau a cererilor de reînnoire sau de actualizare a acestor certificate, precum și pentru coordonarea cu autoritățile naționale de siguranță vizate de zona de operare preconizată.

Articolul 2

Definiții

În sensul prezentului regulament, se aplică următoarele definiții:

Articolul 3

Responsabilitățile agenției și ale autorităților naționale de siguranță

(1)   În afară de emiterea certificatelor unice de siguranță, organismul de certificare a siguranței are următoarele atribuții:

(2)   Organismul de certificare a siguranței și autoritățile naționale de siguranță vizate de zona de operare preconizată acceptă implicarea prealabilă la cererea solicitantului și oferă orice clarificări cerute de solicitant în contextul implicării prealabile.

(3)   În scopul eliberării certificatelor unice de siguranță, organismul de certificare a siguranței și autoritățile naționale de siguranță vizate de zona de operare preconizată compilează, fiecare pentru propria sa parte, următoarele informații:

(4)   În cazul în care rolul de organism de certificare a siguranței îi revine agenției, aceasta compilează informațiile menționate la alineatul (3) litera (b) în rezultatul final al evaluării.

(5)   Agenția monitorizează datele de expirare ale tuturor certificatelor unice de siguranță valabile a căror zonă de operare include mai multe state membre și transmite aceste informații autorităților naționale de siguranță relevante.

(6)   Autoritățile naționale de siguranță transmit agenției și celorlalte autorități naționale de siguranță vizate de zona de operare preconizată toate informațiile relevante care pot avea un impact asupra procesului de evaluare a siguranței.

(7)   Agenția trebuie să publice și să actualizeze în mod gratuit un ghid al solicitantului, în toate limbile oficiale ale Uniunii, care să descrie și, după caz, să explice cerințele stabilite în prezentul regulament. Ghidul solicitantului trebuie să includă și modelele elaborate de agenție în cooperare cu autoritățile naționale de siguranță.

(8)   Autoritățile naționale de siguranță publică și actualizează în mod gratuit un ghid al solicitantului care descrie și, după caz, explică normele naționale aplicabile cu privire la zona de operare preconizată și normele procedurale naționale aplicabile.

(9)   Agenția și autoritatea națională de siguranță trebuie să pună în aplicare proceduri sau măsuri interne pentru managementul procesului de evaluare a siguranței. Respectivele modalități sau proceduri iau în considerare acordurile menționate la articolul 11 din Directiva (UE) 2016/798.

(10)   Fiecărui certificat unic de siguranță i se alocă un număr european de identificare unic (NEI). Agenția stabilește structura și conținutul acestui număr și le pune la dispoziție pe site-ul său.

(11)   În cazul în care solicitantul precizează în cerere că intenționează să își desfășoare activitatea în stații din state membre vecine cu caracteristici similare ale rețelelor și cu norme de exploatare similare, atunci când respectivele stații sunt aproape de frontieră, certificatul unic de siguranță este valabil până la aceste stații fără a fi necesară extinderea zonei de operare, autoritățile de siguranță naționale competente ale statelor membre vecine fiind consultate în prealabil de către organismul de certificare a siguranței. Înainte de a emite certificatul unic de siguranță, autoritățile naționale de siguranță din statele membre în cauză confirmă organismului de certificare de siguranță că normele naționale aplicabile și obligațiile referitoare la acordurile transfrontaliere notificate sunt îndeplinite.

(12)   În scopul evaluării cererilor, organismul de certificare a siguranței acceptă autorizațiile, recunoașterile sau certificatele produselor sau serviciilor oferite de întreprinderile feroviare sau de contractanții, partenerii sau furnizorii acestora, acordate în conformitate cu legislația relevantă a Uniunii, ca dovadă a capacității întreprinderii feroviare de a îndeplini cerințele corespunzătoare definite în Regulamentul delegat (UE) 2018/762 al Comisiei (5).

Articolul 4

Responsabilitățile solicitanților

(1)   Fără a aduce atingere termenului permis pentru evaluare stabilit la articolul 6, solicitantul transmite cererea de eliberare a certificatului unic de siguranță sau cererea de actualizare sau de reînnoire a unui astfel de certificat prin intermediul ghișeului unic, înainte de următoarele date, după caz:

(2)   La transmiterea unei cereri de eliberare a unui nou certificat unic de siguranță, solicitantul furnizează toate informațiile enumerate în anexa I.

(3)   La transmiterea unei cereri de actualizare sau de reînnoire a certificatului unic de siguranță, solicitantul furnizează informațiile enumerate în anexa I și descrie modificările făcute de la momentul eliberării certificatului actual.

În cazul în care, în timpul activităților de supraveghere derulate după ultima evaluare, sunt identificate neconformități majore care ar putea afecta caracteristicile de siguranță sau ar putea crea riscuri grave de siguranță sau orice alte aspecte problematice, organismul de certificare a siguranței și autoritățile naționale de siguranță vizate de zona de operare preconizată decid dacă trebuie să fie reevaluat întregul dosar de cerere.

(4)   Alegerea organismului de certificare a siguranței realizată de solicitant este irevocabilă până la finalizarea sau încheierea procesului de evaluare a siguranței.

(5)   La solicitarea implicării prealabile, solicitantul prezintă informațiile enumerate la punctele 1-6 din anexa I, prin intermediul ghișeului unic.

(6)   În cazul în care dosarul transmis conține copii ale unor documente eliberate de alte entități decât organismul de certificare a siguranței, solicitantul păstrează originalele timp de cel puțin 5 ani de la expirarea perioadei de valabilitate a certificatului unic de siguranță. În cazul reînnoirii sau al actualizării, solicitantul păstrează originalele tuturor documentelor depuse în cadrul cererii respective și eliberate de alte entități decât organismul de certificare a siguranței timp de cel puțin 5 ani de la expirarea perioadei de valabilitate a certificatului unic reînnoit sau actualizat. Solicitantul prezintă aceste documente originale la solicitarea agenției sau a autorităților naționale de siguranță.

Articolul 5

Limba

(1)   În cazul în care rolul de organism de certificare a siguranței îi revine agenției, limba utilizată în cerere este următoarea:

(2)   Orice decizie a agenției privind eliberarea certificatului unic de siguranță, inclusiv motivarea deciziei în rezultatul final al evaluării și, după caz, certificatul unic de siguranță, se redactează în limba menționată la alineatul (1) litera (a).

Articolul 6

Etape procedurale și termene

(1)   Organismul de certificare a siguranței și autoritățile naționale de siguranță vizate de zona de operare preconizată aplică procedurile prevăzute în anexa II.

(2)   Organismul de certificare a siguranței și autoritățile naționale de siguranță vizate de zona de operare preconizată evaluează, fiecare în parte, dacă cererea conține documentele justificative necesare enumerate în anexa I. Organismul de certificare a siguranței informează solicitantul, fără întârzieri nejustificate și, în orice caz, în termen de cel mult o lună de la data primirii cererii, dacă cererea este completă.

(3)   Decizia privind eliberarea certificatului unic de siguranță se ia cel târziu la patru luni de la data la care solicitantul este informat că cererea este completă, sub rezerva dispozițiilor de la alineatele (5)-(7).

(4)   În cazul în care solicitantul este informat că dosarul nu este complet, organismul de certificare a siguranței, în colaborare cu autoritățile naționale de siguranță vizate de zona de operare preconizată, solicită prompt informațiile necesare suplimentare, incluzând justificări și detalii privind termenul de primire a răspunsului solicitantului.

Termenul pentru furnizarea informațiilor suplimentare este rezonabil, proporțional cu dificultatea furnizării informațiilor solicitate și convenit împreună cu solicitantul imediat ce acesta este informat că dosarul său nu este complet. În cazul în care solicitantul nu furnizează informațiile solicitate în termenul convenit, organismul de certificare a siguranței poate decide să prelungească termenul de răspuns al solicitantului sau să informeze solicitantul că cererea i-a fost respinsă.

Decizia privind eliberarea certificatului unic de siguranță se ia cel târziu la patru luni de la data transmiterii de către solicitant a informațiilor suplimentare cerute.

(5)   Chiar dacă dosarul de cerere este complet, agenția sau autoritatea națională de siguranță vizată de zona de operare preconizată poate solicita informații suplimentare în orice moment înainte de luarea deciziei și stabilește un termen rezonabil pentru furnizarea acestora. O astfel de solicitare prelungește termenul stabilit la alineatul (3) din prezentul articol, în condițiile stabilite în anexa II.

(6)   Termenul prevăzut la alineatul (3) din prezentul articol poate fi prelungit de agenție cu următoarele perioade, menționate la articolul 10 alineatul (7) din Directiva (UE) 2016/798:

(7)   Termenul poate fi, de asemenea, prelungit cu perioada necesară pentru solicitant pentru a putea organiza vizite sau inspecții la siturile sale sau un audit al organizației sale.

(8)   Certificatul unic de siguranță trebuie să conțină informațiile enumerate în anexa III.

Articolul 7

Comunicare

(1)   Organismul de certificare a siguranței, autoritățile naționale de siguranță vizate de zona de operare preconizată și solicitantul comunică prin intermediul ghișeului unic cu privire la orice problemă menționată la articolul 12.

(2)   Stadiul tuturor etapelor din procesul de evaluare a siguranței, rezultatul evaluării și decizia privind cererea se comunică solicitantului prin intermediul ghișeului unic.

(3)   Fără a aduce atingere alineatului (1), ghidurile solicitantului elaborate de agenție și de autoritățile naționale de siguranță sugerează modalități de comunicare între acestea și solicitant.

(4)   Ghișeul unic confirmă primirea cererii pentru eliberarea certificatului unic de siguranță.

Articolul 8

Perioada de valabilitate a certificatelor unice de siguranță

Certificatele unice de siguranță sunt valabile pentru o perioadă de cinci ani.

Totuși, în cazul în care este necesară o perioadă mai scurtă pentru a se asigura controlul efectiv al riscurilor care afectează siguranța operațiunilor feroviare, organismul de certificare a siguranței poate decide, în colaborare cu autoritățile naționale de siguranță vizate de zona de operare preconizată, să acorde certificatul unic de siguranță pentru o perioadă mai scurtă de cinci ani. În acest caz, organismul de certificare a siguranței include motivele deciziei sale în rezultatul evaluării înregistrat în conformitate cu articolul 9.

Articolul 9

Gestionarea informațiilor

Organismul de certificare a siguranței și autoritățile naționale de siguranță vizate de zona de operare preconizată înregistrează în ghișeul unic toate informațiile relevante și rezultatul evaluării menționate la articolul 3 alineatul (3). Agenția înregistrează în ghișeul unic și rezultatul final al evaluării menționat la articolul 3 alineatul (4).

În cazul în care autoritățile naționale de siguranță utilizează un sistem de gestionare a informațiilor pentru prelucrarea cererilor care le sunt adresate, acestea transferă toate informațiile relevante către ghișeul unic.

Articolul 10

Organizarea de vizite și inspecții la sediile întreprinderilor feroviare și de audituri

(1)   Atunci când se efectuează vizite și inspecții la sediile solicitanților, precum și audituri, astfel cum se menționează la articolul 10 alineatul (5) din Directiva (UE) 2016/798, obiectivele și domeniul de aplicare ale acestor vizite și inspecții la sediile aplicanților și ale auditurilor, precum și rolul atribuit fiecărei autorități trebuie să fie coordonate între agenție și autoritățile naționale de siguranță vizate de zona de operare preconizată.

(2)   Atunci când efectuează vizite și inspecții la sediile solicitanților și audituri, astfel cum se menționează la articolul 10 alineatele (5) și (8) din Directiva (UE) 2016/798, organismul responsabil de efectuarea inspecției, vizitei sau auditului întocmește un raport în care precizează problemele identificate în timpul evaluării și menționează dacă acestea au fost închise pe baza elementelor de probă furnizate în timpul vizitei, în urma inspecției sau auditului și, dacă da, în ce mod. Acest raport poate include și problemele suplimentare menționate la articolul 12, care trebuie să fie rezolvate de solicitant într-un termen convenit.

(3)   Atunci când se organizează vizite sau inspecții la sediile solicitantului sau audituri, astfel cum se menționează la articolul 10 alineatele (5) și (8) din Directiva (UE) 2016/798, solicitantul furnizează detalii cu privire la persoana care îl va reprezenta și la regulile și procedurile de siguranță aplicabile la sediu și care trebuie să fie respectate de organismul responsabil pentru efectuarea vizitei, a inspecției sau a auditului. Termenele pentru vizite, inspecții și audituri, inclusiv termenele de furnizare a informațiilor menționate mai sus, sunt convenite între autoritățile vizate și solicitant.

Articolul 11

Coordonarea între agenție și autoritățile naționale de siguranță

(1)   Atunci când acționează ca organism de certificare, agenția se coordonează cu autoritățile naționale de siguranță vizate de zona de operare preconizată în diferitele etape ale procesului de evaluare a siguranței. Agenția și autoritățile naționale de siguranță discută orice problemă legată de procesul de evaluare a siguranței, inclusiv eventualele deficiențe, și orice solicitare de informații suplimentare care are un impact asupra termenului evaluării sau care poate afecta activitatea celorlalte autorități naționale de siguranță vizate de zona de operare preconizată.

(2)   Fără a aduce atingere alineatului (1), fiecare organism implicat în procesul de evaluare a siguranței poate contacta direct solicitantul cu privire la problemele legate de propria sa parte din evaluare.

(3)   Înainte de a decide cu privire la eliberarea unui certificat unic de siguranță, agenția și autoritățile naționale de siguranță vizate de zona de operare preconizată întreprind următorii pași:

(4)   Atunci când solicitantul stabilește un plan de măsuri pentru eliminarea motivelor de îngrijorare rămase menționate la alineatul (3) litera (b), autoritățile naționale de siguranță vizate stabilesc de comun acord care dintre ele va urmări realizarea acestuia. În acest scop, autoritățile naționale de siguranță vizate se coordonează, după caz, în conformitate cu modalitățile menționate la articolul 8 alineatul (2) din Regulamentul delegat (UE) 2018/761 (6), și informează agenția în legătură cu acordul lor, precum și cu rezultatele activităților de supraveghere aferente.

Agenția ia în considerare informațiile privind rezultatele activităților de supraveghere desfășurate de către autoritățile naționale de siguranță vizate de zona de operare preconizată în ceea ce privește monitorizarea problemelor reziduale pentru a hotărî dacă acestea pot fi închise în timpul evaluării cererii de reînnoire sau de actualizare.

(5)   Agenția ține evidența activităților de coordonare și le înregistrează în ghișeul unic, în conformitate cu articolul 9.

Articolul 12

Clasificarea problemelor

(1)   Organismul de certificare a siguranței și autoritățile naționale de siguranță vizate de zona de operare preconizată clasifică problemele identificate în cursul evaluării dosarului de cerere după cum urmează:

(2)   În urma răspunsului sau a acțiunii întreprinse de solicitant, în funcție de problemă, organismul de certificare a siguranței sau autoritatea națională de siguranță vizată reevaluează problemele identificate, le reclasifică, după caz, și atribuie fiecărei probleme identificate una dintre următoarele stări:

Articolul 13

Competența personalului implicat în evaluări

(1)   Agenția și autoritățile naționale de siguranță se asigură că personalul implicat în evaluări are următoarele competențe:

În cazul muncii în echipă, competențele pot fi partajate între membri ai echipei.

Personalul care efectuează vizitele, inspecțiile și auditurile menționate la articolul 10 trebuie să demonstreze, de asemenea, că posedă cunoștințe și experiență în competențe de intervievare.

(2)   În vederea asigurării unei aplicări corecte a alineatului (1), agenția și autoritățile naționale de siguranță trebuie să pună în aplicare un sistem de management al competenței care include:

Articolul 14

Revizuirea în temeiul articolului 10 alineatul (12) din Directiva (UE) 2016/798

(1)   În cazul în care organismul de certificare a siguranței emite o decizie negativă, care poate consta în refuzarea certificatului unic de siguranță, în excluderea unei porțiuni din rețea în conformitate cu evaluarea negativă menționată la articolul 10 alineatul (7) din Directiva (UE) 2016/798 sau în identificarea unor restricții sau condiții de utilizare diferite de cele solicitate în cerere, solicitantul poate cere revizuirea deciziei.

(2)   Cererea de revizuire se transmite de către solicitant prin intermediul ghișeului unic și include o listă a aspectelor care, din punctul de vedere al solicitantului, nu au fost analizate în mod corespunzător în timpul procesului de evaluare a siguranței.

(3)   Eventualele informații suplimentare furnizate după adoptarea deciziei privind eliberarea sau refuzarea unui certificat unic de siguranță nu sunt admisibile ca elemente de probă.

(4)   Organismul de certificare a siguranței, în coordonare cu autoritățile naționale de siguranță vizate de zona de operare preconizată, asigură imparțialitatea procesului de revizuire.

(5)   Procesul de revizuire se axează pe aspectele care justifică divergența dintre decizia organismului de certificare a siguranței și cererea solicitantului.

(6)   În cazul în care rolul de organism de certificare a siguranței îi revine agenției, revizuirea se efectuează în coordonare cu autoritățile naționale de siguranță vizate de zona de operare preconizată.

(7)   Organismul de certificare a siguranței comunică decizia de confirmare sau de adaptare a deciziei inițiale tuturor părților implicate în evaluare, inclusiv solicitantului, prin intermediul ghișeului unic.

Articolul 15

Dispoziții tranzitorii

(1)   În cazul în care o autoritate națională de siguranță admite că nu va putea elibera un certificat de siguranță în conformitate cu Directiva 2004/49/CE înainte de data relevantă în statul membru vizat, aceasta informează imediat solicitantul și agenția.

(2)   În cazul menționat la articolul 10 alineatul (8) din Directiva (UE) 2016/798, solicitantul decide dacă cererea ar trebui să fie evaluată în continuare de către autoritatea națională de siguranță sau transferată agenției. Solicitantul informează ambele organisme și se aplică următoarele:

(3)   În cazul unui solicitant care intenționează să își desfășoare activitatea în mai mult de un stat membru, organismul de certificare a siguranței trebuie să fie agenția și se aplică procedura prevăzută la alineatul (2) litera (a).

(4)   În toate cazurile, solicitantul trebuie să depună cererea revizuită după data relevantă din statul membru în cauză, prin intermediul ghișeului unic. Organismul de certificare a siguranței îl asistă pe solicitant la efectuarea acestei sarcini.

(5)   După data respectivă, orice întreprindere feroviară cu sediul în statul membru în cauză, pentru care un certificat de siguranță eliberat în conformitate cu Directiva 2004/49/CE necesită o reînnoire sau o actualizare care rezultă din modificările aduse categoriei, amplorii și zonei operațiunii, trebuie să depună o nouă cerere pentru un certificat unic de siguranță, prin intermediul ghișeului unic, în conformitate cu prezentul regulament.

(6)   În cazul în care zona de operare preconizată nu se limitează la un singur stat membru, certificatul unic de siguranță eliberat de agenție între 16 iunie 2019 și 16 iunie 2020 exclude rețeaua sau rețelele din oricare dintre statele membre care au notificat agenția și Comisia în conformitate cu articolul 33 alineatul (2) din Directiva (UE) 2016/798 și care nu au transpus încă directiva respectivă și nu au pus în aplicare măsurile naționale de transpunere. Autoritățile naționale de siguranță ale statelor membre care au făcut o astfel de notificare:

(7)   În cazurile menționate la alineatul (2) litera (a) și la alineatul (6) din prezentul articol, autoritatea națională de siguranță cooperează și se coordonează cu agenția pentru a efectua evaluarea elementelor stabilite la articolul 10 alineatul (3) litera (a) din Directiva (UE) 2016/798. Atunci când efectuează un astfel de demers, agenția acceptă evaluarea menționată la articolul 10 alineatul (2) litera (a) din Directiva 2004/49/CE efectuată de către autoritatea națională de siguranță.

Articolul 16

Abrogare

Regulamentul (CE) nr. 653/2007 se abrogă de la 16 iunie 2019. Cu toate acestea, el continuă să se aplice până la 15 iunie 2020 pentru acele state membre care au notificat agenției și Comisiei, în conformitate cu articolul 33 alineatul (2) din Directiva (UE) 2016/798, prelungirea perioadei de transpunere a acestei directive.

Articolul 17

Intrare în vigoare și aplicare

Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Regulamentul se aplică de la 16 iunie 2019 în statele membre care nu au notificat agenția și Comisia în conformitate cu articolul 33 alineatul (2) din Directiva (UE) 2016/798. Se aplică în toate statele membre de la 16 iunie 2020. Cu toate acestea, articolul 15 alineatele (1), (2), (3) și (7) se aplică de la 16 februarie 2019, iar articolul 15 alineatul (6) se aplică de la 16 iunie 2019 în toate statele membre.

(1)  JO L 138, 26.5.2016, p. 102.

(2)  Directiva 2004/49/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 29 aprilie 2004 privind siguranța căilor ferate comunitare și de modificare a Directivei 95/18/CE a Consiliului privind acordarea de licențe întreprinderilor feroviare și a Directivei 2001/14/CE privind repartizarea capacităților de infrastructură feroviară și perceperea de tarife pentru utilizarea infrastructurii feroviare și certificarea siguranței (Directiva privind siguranța feroviară) (JO L 164, 30.4.2004, p. 44).

(3)  Directiva 96/48/CE a Consiliului din 23 iulie 1996 privind interoperabilitatea sistemului feroviar transeuropean de mare viteză (JO L 235, 17.9.1996, p. 6).

(4)  Regulamentul (UE) 2016/796 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 mai 2016 privind Agenția Uniunii Europene pentru Căile Ferate și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 881/2004 (JO L 138, 26.5.2016, p. 1).

(5)  Regulamentul delegat (UE) 2018/762 al Comisiei din 8 martie 2018 de stabilire a metodelor comune de siguranță privind cerințele sistemului de management al siguranței în conformitate cu Directiva (UE) 2016/798 a Parlamentului European și a Consiliului și de abrogare a Regulamentelor Comisiei (UE) nr. 1158/2010 și (UE) nr. 1169/2010 (a se vedea pagina 26 din prezentul Jurnal Oficial).

(6)  Regulamentul delegat (UE) 2018/761 al Comisiei din 16 februarie 2018 de stabilire a metodelor comune de siguranță privind supravegherea de către agențiile naționale de siguranță după eliberarea unui certificat unic de siguranță sau a unei autorizații de siguranță în conformitate cu Directiva (UE) 2016/798 a Parlamentului European și a Consiliului și de abrogare a Regulamentului Comisiei (UE) nr. 1077/2012 (a se vedea pagina 16 din prezentul Jurnal Oficial).

ANEXA II

Procesul de evaluare a siguranței

1.   CONSIDERAȚII GENERALE

1.1.   Organismul de certificare a siguranței și autoritățile naționale de siguranță vizate de zona de operațiuni preconizată elaborează un proces structurat și verificabil pentru întreaga activitate care ține cont de elementele prevăzute în prezenta anexă. Procesul de evaluare a siguranței este un proces iterativ, astfel cum se arată în diagrama de mai jos (a se vedea figura 1 din apendice), adică organismul de certificare a siguranței și autoritățile naționale de siguranță vizate de zona de operațiuni preconizată au dreptul de a depune cereri rezonabile de informații suplimentare sau de retransmitere în conformitate cu prezentul regulament.

2.   PRIMIREA CERERII

2.1.   După primirea cererii de eliberare a certificatului unic de siguranță, organismul de certificare a siguranței confirmă în mod oficial și fără întârziere primirea cererii.

2.2.   Organismul de certificare a siguranței și autoritățile naționale de siguranță vizate de zona de operațiuni preconizată alocă resurse competente pentru a efectua procesul de evaluare.

3.   VERIFICAREA INIȚIALĂ

3.1.   La primirea cererii, organismul de certificare a siguranței, în coordonare cu autoritățile naționale de siguranță vizate de zona de operațiuni preconizată, efectuează cu promptitudine o primă verificare pentru a se asigura că:

(a)	solicitantul a furnizat informațiile de bază care sunt fie impuse de legislație, fie necesare pentru a se da curs cererii în mod eficient;

(b)

dosarul de cerere conține elemente de probă suficiente, este structurat pe plan intern și conține trimiteri astfel încât să poată fi evaluat în mod corespunzător în raport cu cerințele sistemului de management al siguranței și normele naționale notificate relevante. Organismul de certificare a siguranței, în coordonare cu autoritățile naționale de siguranță vizate de zona de operațiuni preconizată, efectuează o primă examinare a conținutului efectiv al elementelor de probă prezentate în cerere pentru a emite o primă apreciere cu privire la calitatea, caracterul suficient și adecvat al sistemului de management al siguranței;

(c)

dacă este cazul, se include stadiul actual al planului sau planurilor de măsuri stabilit(e) de întreprinderea feroviară pentru soluționarea oricărei situații de neconformitate majoră și înlăturarea oricărui alt motiv de îngrijorare identificat în cursul activităților de supraveghere derulate după evaluarea anterioară;

(d)	dacă este cazul, se include stadiul actual al planului sau planurilor de măsuri stabilit(e) de întreprinderea feroviară pentru înlăturarea motivelor de îngrijorare rămase nesoluționate de la evaluarea anterioară.

3.2.   Autoritățile naționale de siguranță vizate de zona de operațiuni preconizată verifică, de asemenea, dacă elementele de probă care permit identificarea tipului și amplorii operațiilor și zonei de operare preconizate sunt specificate în mod clar.

3.3.   În urma verificărilor menționate la punctele 3.1 și 3.2, organismul de certificare a siguranței și, respectiv, autoritățile naționale de siguranță vizate de zona de operațiuni preconizată decid dacă există domenii în care, pentru părțile lor respective, este necesară furnizarea de informații suplimentare. În cazul în care sunt necesare informații suplimentare, organismul de certificare a siguranței și autoritățile naționale de siguranță vizate de zona de operațiuni preconizată pot solicita prompt informațiile respective, în măsura în care le consideră necesare în mod rezonabil pentru a veni în sprijinul evaluării lor.

3.4.   Organismul de certificare a siguranței și autoritățile naționale de siguranță vizate de zona de operațiuni preconizată examinează un eșantion suficient din cerere, fiecare pentru partea sa respectivă, pentru a se asigura că informațiile conținute sunt ușor de înțeles. Dacă nu sunt ușor de înțeles, organismul de certificare a siguranței și autoritățile naționale de siguranță vizate de zona de operațiuni preconizată decid, fiecare pentru partea sa respectivă, dacă dosarul de cerere trebuie returnat, cu o solicitare de a trimite o versiune îmbunătățită.

4.   EVALUARE DETALIATĂ

4.1.   După finalizarea etapei inițiale de selecție, organismul de certificare a siguranței și autoritățile naționale de siguranță vizate de zona de operațiuni preconizată procedează, fiecare pentru partea sa respectivă, la evaluarea detaliată a dosarului de cerere (a se vedea figura 2 din apendice), utilizând cerințele sistemului de management al siguranței și normele naționale notificate aplicabile.

4.2.   La efectuarea evaluării detaliate menționate la punctul 4.1, în conformitate cu articolul 18 alineatul (1) din Directiva (UE) 2016/798, organismul de certificare a siguranței și autoritățile naționale de siguranță vizate de zona de operațiuni preconizată își exercită raționamentul profesional, sunt imparțiale și proporționale și oferă motive justificate pentru concluziile la care au ajuns.

4.3.   Evaluarea stabilește dacă cerințele sistemului de management al siguranței și normele naționale notificate relevante sunt îndeplinite sau dacă trebuie să se solicite informații suplimentare. În timpul evaluării, organismul de certificare a siguranței și autoritățile naționale de siguranță vizate de zona de operațiuni preconizată trebuie, de asemenea, să obțină elemente de probă conform cărora cerințele sistemului de management al siguranței și normele naționale notificate aplicabile au fost îndeplinite, pe baza analizei rezultatelor sistemului de management al siguranței, folosind metodele de eșantionare, dacă este cazul, pentru a se asigura că solicitantul a înțeles și poate îndeplini cerințele în funcție de tipul și amploarea operațiunilor feroviare și de zona de operare preconizate, cu scopul de a asigura exploatarea sigură a căii ferate.

4.4.   Orice problemă de tip 4 trebuie să fie soluționată într-un mod satisfăcător pentru organismul de certificare a siguranței și trebuie să conducă la o actualizare a dosarului de cerere, dacă este cazul, înainte de eliberarea certificatului unic de siguranță.

4.5.   Problemele reziduale pot fi amânate în vederea supravegherii, sau se poate ajunge la un acord cu solicitantul cu privire la anumite acțiuni, pe baza propunerii de actualizare a dosarului de cerere, sau ambele. Într-un astfel de caz, soluționarea oficială a problemei are loc după eliberarea certificatului unic de siguranță.

4.6.   Organismul de certificare a siguranței și autoritățile naționale de siguranță vizate de zona de operare preconizată trebuie să fie transparente cu privire la modul în care evaluează gravitatea fiecărei probleme identificate menționate la articolul 12 alineatul (1).

4.7.   Atunci când identifică o problemă menționată la articolul 12 alineatul (1), organismul de certificare a siguranței și autoritățile naționale de siguranță vizate de zona de operațiuni preconizată trebuie să fie specifice și să îl ajute pe solicitant să înțeleagă nivelul de detaliu care trebuie să caracterizeze răspunsul care i-a fost solicitat. În acest scop, organismul de certificare a siguranței și autoritățile naționale de siguranță vizate de zona de operare preconizată întreprind următorii pași:

(a)	prezintă cu exactitate cerințele relevante ale sistemului de management al siguranței și normele naționale notificate și îl ajută pe solicitant să înțeleagă problemele identificate;

(b)	identifică părțile relevante ale regulamentelor și normelor conexe;

(c)	precizează motivul pentru care anumite cerințe ale sistemului de management al siguranței sau o normă națională notificată, inclusiv orice măsuri legislative conexe, nu sunt îndeplinite;

(d)	convin cu solicitantul cu privire la noi angajamente, documente și orice alte informații justificative care trebuie furnizate, în conformitate cu nivelul de detaliu al cerinței sistemului de management al siguranței sau al normei naționale notificate;

(e)	precizează și convin cu solicitantul asupra unui interval de timp pentru conformare, în mod rezonabil și proporțional cu nivelul de dificultate al furnizării informațiilor solicitate.

4.8.   În cazul în care solicitantul întârzie în mod semnificativ furnizarea informațiilor solicitate, organismul de certificare a siguranței poate decide să prelungească termenul de răspuns al solicitantului sau să respingă cererea după notificarea solicitantului.

4.9.   Termenul pentru luarea deciziei privind emiterea certificatului unic de siguranță poate fi prelungit, până când informațiile solicitate sunt furnizate, doar pe baza unei decizii adoptate de organismul de certificare a siguranței, în coordonare cu autoritățile naționale de siguranță vizate de zona de operațiuni preconizată și cu acordul solicitantului, în unul dintre următoarele cazuri:

(a)	probleme de tip 1 menționate la articolul 12 alineatul (1) care, considerate individual sau în ansamblu, ar împiedica evaluarea sau continuarea unor părți ale evaluării;

(b)	probleme de tip 4 sau probleme multiple de tip 3 menționate la articolul 12 alineatul (1) care, luate în ansamblu, pot ridica această categorie la o problemă de tipul 4, care împiedică eliberarea certificatului unic de siguranță.

4.10.   Pentru a fi considerate satisfăcătoare, răspunsurile în scris ale solicitantului trebuie să fie suficiente pentru a atenua preocupările exprimate și pentru a demonstra că măsurile propuse vor îndeplini criteriile relevante sau normele naționale notificate.

4.11.   În cazul în care un răspuns este considerat nesatisfăcător, trebuie să se explice clar motivul deciziei, identificând informațiile suplimentare sau elementele de probă solicitate solicitantului pentru ca răspunsul să fie satisfăcător.

4.12.   În cazul în care se constată că cererea ar putea fi respinsă sau că ar fi nevoie de o perioadă mai lungă decât termenul permis pentru evaluare pentru a ajunge la o decizie, organismul de certificare a siguranței poate lua în considerare eventuale măsuri de urgență.

4.13.   Atunci când se concluzionează fie că cererea îndeplinește toate cerințele, fie că este improbabil să fie realizate progrese suplimentare pentru a oferi răspunsuri satisfăcătoare la problemele restante, organismul de certificare a siguranței și autoritățile naționale de siguranță vizate de zona de operațiuni preconizată, fiecare pentru partea sa respectivă, finalizează evaluarea prin intermediul următoarelor măsuri:

(a)	precizează dacă toate criteriile au fost îndeplinite sau dacă există încă aspecte nerezolvate;

(b)	identifică orice alte probleme reziduale;

(c)	identifică orice limitări sau condiții de utilizare care urmează să fie incluse în certificatul unic de siguranță;

(d)	elaborează rapoarte privind monitorizarea neconformităților majore identificate în timpul activităților de supraveghere, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din Regulamentul delegat (UE) 2018/761, atunci când este cazul;

(e)	se asigură că procesul de evaluare a siguranței a fost aplicat corect;

(f)	compilează rezultatele evaluării, inclusiv o sinteză a concluziilor și, după caz, un aviz privind eliberarea certificatului unic de siguranță.

4.14.   Organismul de certificare a siguranței și autoritățile naționale de siguranță vizate de zona de operațiuni preconizată înregistrează și justifică în scris toate constatările și hotărârile judecătorești, pentru a facilita atât procesul de asigurare, cât și procesul de luare a deciziilor, precum și pentru a oferi asistență în cazul utilizării unei căi de atac împotriva deciziei privind eliberarea sau refuzul eliberării certificatului unic de siguranță.

5.   LUAREA DECIZIILOR

5.1.   Pe baza concluziilor evaluării finalizate, se ia o decizie cu privire la eliberarea unui certificat unic de siguranță sau la respingerea cererii. În cazul în care trebuie eliberat un certificat unic de siguranță, pot fi identificate unele probleme. Nu se eliberează un certificat unic de siguranță în cazul în care a fost identificată o problemă de tip 4 menționată la articolul 12 alineatul (1), iar aceasta nu a fost soluționată în timpul evaluării.

5.2.   Organismul de certificare a siguranței poate decide să limiteze sfera de aplicare a certificatului unic de siguranță, prin identificarea unor restricții sau condiții de operațiuni, dacă se concluzionează, în coordonare cu autoritățile naționale de siguranță vizate de zona de operațiuni preconizată, că astfel de restricții sau condiții de utilizare vizează o problemă de tip 4 care ar împiedica emiterea certificatului unic de siguranță. Certificatul unic de siguranță este actualizat la cererea solicitantului, după ce au fost luate în considerare toate problemele reziduale din dosarul său de cerere.

5.3.   Solicitantul este informat cu privire la decizia organismului de certificare a siguranței, inclusiv cu privire la rezultatul evaluării, și acestuia îi este eliberat un certificat unic de siguranță, după caz.

5.4.   În cazul în care emiterea certificatului unic de siguranță este respinsă sau dacă certificatul unic de siguranță conține restricții sau condiții de utilizare, altele decât cele prevăzute în cerere, organismul de certificare a siguranței informează solicitantul, indicând motivele care au stat la baza deciziei și oferind detalii în legătură cu procedura de solicitare a unei reexaminări a deciziei sau de introducere a unui recurs împotriva deciziei.

6.   EVALUAREA FINALĂ

6.1.   Organismul de certificare a siguranței trebuie să finalizeze închiderea administrativă, asigurându-se că toate documentele și înregistrările sunt revizuite, organizate și arhivate. În vederea îmbunătățiri continue a procesului, organismul de certificare a siguranței trebuie să identifice informațiile istorice și lecțiile învățate pentru viitoarele evaluări.

7.   DISPOZIȚII SPECIFICE PENTRU REÎNNOIREA UNUI CERTIFICAT UNIC DE SIGURANȚĂ

7.1.   Un certificat unic de siguranță poate fi reînnoit la cererea solicitantului, înainte de expirarea valabilității sale, pentru a se asigura continuitatea certificării.

7.2.   În cazul unei cereri de reînnoire, organismul de certificare a siguranței și autoritățile naționale de siguranță vizate de zona de operațiuni preconizată verifică detaliile privind modificările referitoare la elementele de probă prezentate în cererea anterioară și iau în considerare rezultatele activităților de supraveghere anterioare, astfel cum se menționează la articolul 5 din Regulamentul delegat (UE) 2018/761 pentru a acorda prioritate sau pentru a viza cerințele sistemului de management de siguranță relevante și normele naționale notificate în baza cărora este evaluată cererea de reînnoire.

7.3.   Organismul de certificare a siguranței și autoritățile naționale de siguranță vizate de zona de operațiuni preconizată adoptă o abordare proporțională a reevaluării, pe baza nivelului modificărilor propuse.

8.   DISPOZIȚII SPECIFICE PENTRU ACTUALIZAREA UNUI CERTIFICAT UNIC DE SIGURANȚĂ

8.1.   Un certificat unic de siguranță se actualizează de fiecare dată când se propune o modificare substanțială a tipului sau amplorii operațiunii, în conformitate cu articolul 10 alineatul (13) din Directiva (UE) 2016/798, sau în caz de extindere a zonei de operațiuni în conformitate cu articolul 10 alineatul (14) din directiva menționată.

8.2.   În cazul în care intenționează să efectueze orice modificare menționată la punctul 8.1, întreprinderea feroviară care deține un certificat unic de siguranță informează fără întârziere organismul de certificare a siguranței.

8.3.   În urma notificării de către întreprinderea feroviară, astfel cum se menționează la punctul 8.2, organismul de certificare a siguranței:

(a)	verifică dacă modificarea referitoare la eventuala cerere este descrisă cu claritate și dacă potențialele riscuri în materie de siguranță sunt evaluate;

(b)	discută cu întreprinderea feroviară și cu autoritățile naționale de siguranță vizate de zona de operare preconizată despre necesitatea de a actualiza certificatul unic de siguranță.

8.4.   Organismul de certificare a siguranței, în coordonare cu autoritățile naționale de siguranță vizate de zona de operațiuni preconizată, poate solicita mai multe informații de la solicitant. În cazul în care organismul de certificare a siguranței este de acord că modificarea propusă nu este substanțială, acesta informează în scris solicitantul că nu este necesară o actualizare, păstrând o evidență a deciziei pentru dosarul înregistrat.

8.5.   În cazul unei cereri de actualizare, organismul de certificare a siguranței și autoritățile naționale de siguranță vizate de zona de operațiuni preconizată întreprind următorii pași:

(a)	verifică detaliile modificărilor aduse elementelor de probă prezentate în cererea anterioară pentru care a fost emis certificatul actual;

(b)

iau în considerare rezultatele activităților de supraveghere anterioare, astfel cum este menționat la articolul 5 din Regulamentul delegat (UE) 2018/761, în special aspecte legate de capacitatea solicitantului de a pune în aplicare și de a monitoriza în mod eficient procesul de gestionare a modificărilor;

(c)	acordă prioritate sau vizează cerințele sistemului de management al siguranței relevante și normele naționale notificate în baza cărora este evaluată cererea de actualizare.

8.6.   Organismul de certificare a siguranței și autoritățile naționale de siguranță vizate de zona de operațiuni preconizată adoptă o abordare proporțională a reevaluării, pe baza nivelului modificărilor propuse.

8.7.   O cerere transmisă organismului de certificare a siguranței pentru a actualiza un certificat unic de siguranță nu trebuie să ducă la prelungirea perioadei de valabilitate a acestuia.

8.8.   Organismul de certificare a siguranței decide, la cererea solicitantului, dacă certificatul unic de siguranță trebuie actualizat atunci când condițiile în care a fost eliberat certificatul unic de siguranță trebuie să fie schimbate fără niciun impact asupra tipului, amplorii sau zonei operațiunii.

Apendice

Procesul de evaluare a siguranței

Figura 1: Procesul de evaluare a siguranței

Cerere de revizuire / apel (unde este relevant)

Registru / Baza de date

Închiderea evaluării

Notificarea părților interesate

Confirmarea dosarului complet

Completă? Relevantă? Coerentă?

Furnizarea de informații suplimentare

Confirmarea primirii cererii

Întocmirea dosa-rului înregistrat

Depunerea dosarului de cerere

Sfârșitul evaluării

Sistem de management al siguranței

Luarea deciziei

Da

Se respinge cererea?

Selecția inițială

Cerere de informații suplimentare

Primirea cererii

Solicitant

Nu

Nu

Da

Primirea deciziei

Evaluarea detaliată

Organismul de certificare a siguranței și autoritățile naționale de siguranță vizate de zona de operare preconizată

Procesul de evaluare detaliată

Figura 2: Procesul de evaluare detaliată

Probleme reziduale acolo unde este relevant

Trimiterea răspunsului și actualizarea dosarului de cerere după caz

Acord asupra planu-lui (planurilor) de acțiune Și termenului pentru punerea în con-formitate după caz

Probleme nerezolvate?

Încheierea evaluării

Primirea și gestionarea cererii (cererilor) scrise a (ale) solicitantului

Elaborarea planului (planurilor) de acțiune după caz

Identificarea și clasificarea problemelor

Informații relevante de la supravegheri precedente

Efectuarea evaluării

Organismul de certificare a siguranței și autoritățile naționale de siguranță vizate de zona de operare preconizată

Solicitant

Nu

Da

REGULAMENTUL DE PUNERE ÎN APLICARE (UE) 2018/764 AL COMISIEI

din 2 mai 2018

privind taxele și sumele de bani care trebuie plătite Agenției Uniunii Europene pentru Căile Ferate și condițiile de plată a acestora

(Text cu relevanță pentru SEE)

COMISIA EUROPEANĂ,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

având în vedere Regulamentul (UE) 2016/796 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 mai 2016 privind Agenția Uniunii Europene pentru Căile Ferate și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 881/2004 (1), în special articolul 80,

întrucât:

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

Obiect și domeniu de aplicare

(1)   Prezentul regulament stabilește taxele și sumele de bani care trebuie plătite Agenției Uniunii Europene pentru Căile Ferate (denumită în continuare „agenția”) pentru prelucrarea cererilor în temeiul articolelor 14, 20, 21 și 22 din Regulamentul (UE) 2016/796, precum și pentru prestarea altor servicii în concordanță cu obiectivele pentru care a fost înființată agenția. Acesta precizează și metoda care trebuie utilizată la calcularea taxelor și a sumelor de bani respective, precum și condițiile de plată a acestora.

(2)   Prezentul regulament stabilește, de asemenea, proceduri de asigurare a transparenței, a nediscriminării și a altor principii de bază ale dreptului european în legătură cu costurile suportate de autoritățile naționale de siguranță (denumite în continuare „ANS”) pentru prelucrarea componentei naționale a cererilor de care este responsabilă agenția în temeiul articolelor 14, 20 și 21 din Regulamentul (UE) 2016/796.

(3)   Prezentul regulament nu se aplică taxelor și sumelor de bani percepute în legătură cu următoarele activități ale ANS:

Articolul 2

Tipuri de taxe și sume de bani

(1)   Agenția percepe taxe pentru prelucrarea cererilor, inclusiv pentru emiterea de estimări și pentru situațiile în care o cerere este retrasă de solicitant sau agenția modifică o decizie. Agenția poate, de asemenea, să perceapă taxe atunci când revocă o decizie anterioară din cauza neconformității titularului unei autorizații sau certificări.

(2)   Cererile menționate la alineatul (1) privesc:

(3)   Agenția percepe sume de bani pentru prestarea altor servicii decât cele menționate la alineatul (1), cerute de solicitant sau de oricare altă persoană. În special, agenția percepe sume de bani pentru procesul de implicare prealabilă prevăzut în Regulamentul (UE) 2018/545 și în Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2018/763.

(4)   Agenția publică o listă a serviciilor pe site-ul său web.

Articolul 3

Calcularea taxelor și a sumelor de bani

(1)   Cuantumul taxelor și al sumelor de bani reprezintă totalul următoarelor elemente:

(2)   Agenția aplică un tarif orar de 130 EUR în sensul alineatului (1) litera (a).

Articolul 4

Estimări ale taxelor și sumelor de bani

(1)   Agenția emite, la cererea solicitantului, o estimare fără caracter obligatoriu a cuantumului taxelor și al sumelor de bani aferente cererii sau solicitării de servicii și oferă informații cu privire la data la care vor fi emise facturile.

ANS implicate în prelucrarea unei cereri furnizează agenției o estimare fără caracter obligatoriu a costurilor lor, astfel cum sunt menționate la articolul 3 alineatul (1) litera (b), pentru ca acestea să fie incluse în estimarea emisă de agenție.

(2)   În cursul prelucrării unei cereri, agenția și ANS își monitorizează costurile proprii. La cererea solicitantului, atunci când costurile riscă să depășească estimarea cu mai mult de 15 %, agenția informează solicitantul cu privire la acest lucru.

(3)   Dacă prelucrarea unei cereri sau prestarea unui serviciu durează mai mult de un an, solicitantul poate cere o nouă estimare.

(4)   Atunci când se solicită emiterea de estimări și orice revizuire a acestora, termenele-limită stabilite la articolul 19 alineatul (4) și la articolul 21 alineatul (6) din Directiva (UE) 2016/797, precum și la articolul 10 alineatul (6) din Directiva (UE) 2016/798 pot fi suspendate timp de maximum 10 zile lucrătoare.

Articolul 5

Condițiile de plată

(1)   Agenția emite o factură pentru taxele și sumele de bani datorate, în termen de 30 de zile calendaristice de la:

(2)   În factură sunt incluse următoarele detalii:

(3)   ANS furnizează agenției, cel târziu în momentul în care agenția o solicită, o situație a costurilor asociate contribuției lor, în vederea includerii în factura emisă de agenție. Situația costurilor include detalii privind modul în care au fost calculate costurile respective.

(4)   Taxele și sumele de bani se exprimă și se plătesc în euro.

(5)   Agenția notifică solicitanților decizia și emite factura prin intermediul ghișeului unic menționat la articolul 12 din Regulamentul (UE) 2016/796.

(6)   Agenția poate factura cuantumuri intermediare o dată la șase luni.

(7)   Plata taxelor și a sumelor de bani se face prin transfer în contul bancar al agenției indicat în acest scop.

(8)   Solicitanții se asigură că agenția primește plata pentru cuantumurile datorate, inclusiv eventualele comisioane bancare aferente plății, în 60 de zile calendaristice de la data notificării facturii.

(9)   Dacă solicitantul este o întreprindere mică sau mijlocie, agenția ia în considerare solicitările de prelungire rezonabilă a termenului-limită pentru plată și plata în rate.

În sensul prezentului regulament, întreprindere mică sau mijlocie înseamnă o întreprindere care are mai puțin de 250 de angajați și a cărei cifră de afaceri anuală nu depășește 50 de milioane EUR sau al cărei bilanț anual total nu depășește 43 de milioane EUR.

(10)   Se rambursează către ANS costurile suportate pentru prelucrarea componentei naționale a cererilor în termenele-limită menționate la alineatele (8) și (9).

Articolul 6

Neplată

(1)   Dacă agenția nu a primit plata în termenele-limită prevăzute la articolul 5 alineatele (8) și (9), aceasta poate percepe dobândă pentru fiecare zi calendaristică suplimentară care trece până la primirea plății și aplică regulile privind recuperările prevăzute la articolul 80 din Regulamentul (UE, Euratom) nr. 966/2012 al Parlamentului European și al Consiliului (6).

(2)   Rata dobânzii este rata aplicată de Banca Centrală Europeană principalelor sale operațiuni de refinanțare, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene seria C, în vigoare în prima zi calendaristică a lunii în care are loc scadența, majorată cu opt puncte procentuale.

(3)   Dacă dispune de dovezi că este în pericol capacitatea financiară a solicitantului, agenția poate respinge o cerere, cu excepția cazului în care solicitantul furnizează o garanție bancară sau un depozit de garanție.

(4)   Agenția poate respinge o cerere nouă dacă solicitantul nu și-a îndeplinit obligațiile de plată care decurg din sarcinile executate sau din serviciile prestate anterior de agenție în legătură cu autorizarea, certificarea și aprobarea, cu excepția cazului în care solicitantul achită cuantumurile restante datorate pentru acele sarcini executate sau servicii prestate în legătură cu autorizarea, certificarea și aprobarea.

(5)   Agenția realizează toate demersurile juridice corespunzătoare pentru a asigura plata integrală a facturilor emise. În acest scop, ANS care au depus o situație a costurilor în vederea rambursării sprijină agenția în acest proces.

Articolul 7

Contestații și taxele pentru contestații

(1)   Agenția percepe o taxă pentru orice contestație care este respinsă sau retrasă.

(2)   Taxa pentru contestație este, în funcție de care cuantum este mai redus dintre cele două, fie de 10 000 EUR, fie egală cu cuantumul taxei percepute pentru decizia împotriva căreia se depune contestația.

(3)   Registratorul comisiei pentru soluționarea contestațiilor îl informează pe contestatar cu privire la condițiile de plată. Începând de la data notificării facturii, contestatarul are la dispoziție 30 de zile calendaristice pentru efectuarea plății.

(4)   Un solicitant poate introduce, la comisia pentru soluționarea contestațiilor, o contestație împotriva taxelor și a sumelor de bani facturate.

Articolul 8

Publicarea și revizuirea tarifelor

(1)   Agenția își publică tariful orar menționat la articolul 3 pe site-ul său web.

(2)   ANS publică tarifele relevante pentru stabilirea costurilor facturate către agenție menționate la articolul 3 alineatul (1) litera (b). Dacă aplică un tarif fix, ANS precizează cărui caz de autorizare și de certificare i se va aplica tariful fix.

(3)   Site-ul web al agenției conține un link către informațiile respective.

(4)   Agenția include, în raportul anual menționat la articolul 51 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul (UE) 2016/796, informații despre elementele care servesc ca bază pentru tariful orar, rezultatele și previziunile financiare.

Articolul 9

Procedurile agenției

(1)   Pentru a diferenția veniturile și cheltuielile de activitățile pentru care se aplică taxele și sumele de bani menționate la articolul 1 alineatul (1), agenția:

(2)   Dacă, la sfârșitul unui exercițiu financiar, veniturile totale din taxe și sume de bani depășesc costurile totale ale activităților pentru care se percep taxe și sume de bani, surplusul se păstrează într-o rezervă bugetară și se utilizează la gestionarea surplusurilor sau a deficitelor în conformitate cu regulamentul financiar al agenției.

(3)   Se asigură sustenabilitatea veniturilor din activități pentru care se percep taxe și sume de bani.

Articolul 10

Evaluare și revizuire

(1)   Regimul de taxe și sume de bani face obiectul unei evaluări o dată pe exercițiu financiar. Această evaluare se bazează pe rezultatele financiare anterioare ale agenției și pe estimarea acesteia privind cheltuielile și veniturile. Evaluarea este legată, de asemenea, de documentul de programare unic al agenției.

(2)   Comisia revizuiește, dacă este necesar, taxele și sumele de bani pe baza estimării rezultatelor și previziunilor financiare ale agenției.

(3)   Având în vedere informațiile furnizate de agenție în raportul său anual menționat la articolul 8, prezentul regulament se revizuiește până la 16 iunie 2022 cel târziu, în vederea introducerii progresive a unor taxe fixe.

Articolul 11

Dispoziții tranzitorii

În cazurile menționate la articolul 55 alineatul (4) din Regulamentul (UE) 2018/545 și la articolul 15 alineatul (4) din Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2018/763, taxele și sumele de bani menționate în prezentul regulament nu se aplică activității realizate înainte de depunerea cererii la agenție, această activitate făcând obiectul legislației naționale.

Articolul 12

Intrare în vigoare

Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Se aplică de la 16 februarie 2019.

(1)  JO L 138, 26.5.2016, p. 1.

(2)  Directiva (UE) 2016/798 a Parlamentului European și a Consiliului din 11 mai 2016 privind siguranța feroviară (JO L 138, 26.5.2016, p. 102).

(3)  Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2018/763 al Comisiei din 9 aprilie 2018 de stabilire a modalităților practice pentru emiterea certificatelor unice de siguranță pentru întreprinderile feroviare în temeiul Directivei (UE) 2016/798 a Parlamentului European și a Consiliului și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 653/2007 al Comisiei (a se vedea pagina 49 din prezentul Jurnal Oficial).

(4)  Directiva (UE) 2016/797 a Parlamentului European și a Consiliului din 11 mai 2016 privind interoperabilitatea sistemului feroviar în Uniunea Europeană (JO L 138, 26.5.2016, p. 44).

(5)  Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2018/545 al Comisiei din 4 aprilie 2018 de instituire a modalităților practice pentru procesul de autorizare a vehiculelor feroviare și de autorizare de tip a vehiculelor feroviare în temeiul Directivei (UE) 2016/797 a Parlamentului European și a Consiliului (JO L 90, 6.4.2018, p. 66).

(6)  Regulamentul (UE, Euratom) nr. 966/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 octombrie 2012 privind normele financiare aplicabile bugetului general al Uniunii și de abrogare a Regulamentului (CE, Euratom) nr. 1605/2002 al Consiliului (JO L 298, 26.10.2012, p. 1).

REGULAMENTUL DE PUNERE ÎN APLICARE (UE) 2018/765 AL COMISIEI

din 23 mai 2018

de modificare a Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2016/2080 în ceea ce privește data intrării în depozit a laptelui praf degresat vândut printr-o procedură de licitație

COMISIA EUROPEANĂ,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

având în vedere Regulamentul (UE) nr. 1308/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 de instituire a unei organizări comune a piețelor produselor agricole și de abrogare a Regulamentelor (CEE) nr. 922/72, (CEE) nr. 234/79, (CE) nr. 1037/2001 și (CE) nr. 1234/2007 ale Consiliului (1),

având în vedere Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2016/1240 al Comisiei din 18 mai 2016 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (UE) nr. 1308/2013 al Parlamentului European și al Consiliului în ceea ce privește intervenția publică și ajutorul pentru depozitarea privată (2), în special articolul 28,

întrucât:

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

La articolul 1 din Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2016/2080, data de „1 mai 2016” se înlocuiește cu „1 iunie 2016”.

Articolul 2

Prezentul regulament intră în vigoare în ziua următoare datei publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

(1)  JO L 347, 20.12.2013, p. 671.

(2)  JO L 206, 30.7.2016, p. 71.

(3)  Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2016/2080 al Comisiei din 25 noiembrie 2016 de deschidere a vânzărilor de lapte praf degresat prin procedură de licitație (JO L 321, 29.11.2016, p. 45).

REGULAMENTUL DE PUNERE ÎN APLICARE (UE) 2018/766 AL COMISIEI

din 23 mai 2018

de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1484/95 în ceea ce privește stabilirea prețurilor reprezentative în sectorul cărnii de pasăre și în cel al ouălor, precum și pentru ovalbumină

COMISIA EUROPEANĂ,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

având în vedere Regulamentul (UE) nr. 1308/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 de instituire a unei organizări comune a piețelor produselor agricole și de abrogare a Regulamentelor (CEE) nr. 922/72, (CEE) nr. 234/79, (CE) nr. 1037/2001 și (CE) nr. 1234/2007 ale Consiliului (1), în special articolul 183 litera (b),

având în vedere Regulamentul (UE) nr. 510/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 aprilie 2014 de stabilire a regimului comercial aplicabil anumitor mărfuri rezultate din transformarea produselor agricole și de abrogare a Regulamentelor (CE) nr. 1216/2009 și (CE) nr. 614/2009 ale Consiliului (2), în special articolul 5 alineatul (6) litera (a),

întrucât:

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

Anexa I la Regulamentul (CE) nr. 1484/95 se înlocuiește cu textul din anexa la prezentul regulament.

Articolul 2

Prezentul regulament intră în vigoare la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

(1)  JO L 347, 20.12.2013, p. 671.

(2)  JO L 150, 20.5.2014, p. 1.

(3)  Regulamentul (CE) nr. 1484/95 al Comisiei din 28 iunie 1995 de stabilire a normelor de aplicare a sistemului de drepturi de import suplimentare și de fixare a prețurilor reprezentative în sectoarele cărnii de pasăre și ouălor și pentru albumina din ouă, și de abrogare a Regulamentului nr. 163/67/CEE (JO L 145, 29.6.1995, p. 47).

DECIZIA (UE, Euratom) 2018/767 A CONSILIULUI

din 22 mai 2018

de stabilire a perioadei pentru cea de a noua alegere a reprezentanților în Parlamentul European prin vot universal direct

CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Actul din 20 septembrie 1976 privind alegerea membrilor Parlamentului European prin vot universal direct (1), în special articolul 11 alineatul (2) al doilea paragraf,

având în vedere avizul Parlamentului European (2),

întrucât:

ADOPTĂ PREZENTA DECIZIE:

Articolul 1

Perioada menționată la articolul 10 alineatul (1) din Actul din 20 septembrie 1976 privind alegerea membrilor Parlamentului European prin vot universal direct se stabilește între 23 și 26 mai 2019 pentru cea de a noua alegere.

Articolul 2

Prezenta decizie intră în vigoare la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.