2.5.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 112/1

(1)

Regulamentul (CE) nr. 91/2003 al Parlamentului European și al Consiliului (3) a fost modificat în mod substanțial de mai multe ori (4). Întrucât se impun noi modificări, este necesar, din motive de claritate, să se procedeze la reformarea respectivului regulament.

(2)

Căile ferate reprezintă o parte importantă a rețelelor de transport ale Uniunii.

(3)

Sunt necesare statistici referitoare la transportul feroviar de mărfuri și de pasageri pentru a permite Comisiei să supravegheze și să dezvolte politica comună în domeniul transporturilor, precum și elementele referitoare la transport ale politicilor privind regiunile și rețelele transeuropene.

(4)

Sunt necesare, de asemenea, statistici privind siguranța feroviară, pentru a permite Comisiei să pregătească și să monitorizeze acțiunile Uniunii în domeniul siguranței transportului. Agenția Uniunii Europene pentru Căile Ferate culege datele referitoare la accidente care sunt solicitate în temeiul anexei I la Directiva 2004/49/CE a Parlamentului European și a Consiliului (5) în ceea ce privește indicatorii de siguranță comuni și metodele comune de calcul al costului accidentelor.

(5)

Statisticile la nivelul Uniunii referitoare la transportul feroviar sunt, de asemenea, necesare pentru a îndeplini sarcinile de supraveghere prevăzute în articolul 15 din Directiva nr. 2012/34/UE a Parlamentului European și a Consiliului (6).

(6)

Statisticile la nivelul Uniunii privind toate modurile de transport ar trebui colectate conform unor concepte și standarde comune, în scopul atingerii celei mai mari comparabilități posibile între modurile de transport.

(7)

Este important să se evite dublarea eforturilor și să se optimizeze utilizarea informațiilor existente care pot fi utilizate în scopuri statistice. În acest scop și în vederea oferirii unor informații utile și ușor accesibile cetățenilor Uniunii și altor părți interesate cu privire la siguranța transportului feroviar și interoperabilitatea sistemului feroviar, inclusiv infrastructura feroviară, ar trebui instituite acorduri adecvate de cooperare în privința activităților statistice între serviciile Comisiei și entitățile relevante, inclusiv la nivel internațional.

(8)

În producerea statisticilor europene, ar trebui să existe un echilibru între necesitățile utilizatorilor și sarcina suportată de respondenți.

(9)

În raportul său către Parlamentul European și Consiliu privind experiența pe care a dobândit-o în aplicarea Regulamentului (CE) nr. 91/2003, Comisia s-a referit la faptul că evoluțiile pe termen lung vor duce, probabil, la suprimarea sau simplificarea datelor culese deja în temeiul regulamentului respectiv și că scopul este de a reduce perioada de transmitere a datelor anuale privind transportul feroviar de pasageri. Comisia ar trebui să prezinte în continuare, la intervale regulate, rapoarte privind punerea în aplicare a prezentului regulament.

(10)

Coexistența întreprinderilor feroviare publice și private care funcționează într-o piață comercială de transport feroviar necesită o specificare explicită a informațiilor statistice care ar trebui oferite de către toate întreprinderile feroviare și difuzate de Eurostat.

(11)

Întrucât obiectivul prezentului regulament, și anume elaborarea unor standarde statistice comune care să permită producerea unor date armonizate și care să fie implementate în fiecare stat membru sub autoritatea organismelor și instituțiilor responsabile de producerea statisticilor oficiale, nu poate fi realizat în mod satisfăcător de către statele membre, dar, având în vedere amploarea și efectele sale, acest obiectiv poate fi realizat mai bine la nivelul Uniunii, aceasta poate adopta măsuri, în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este enunțat la articolul respectiv, prezentul regulament nu depășește ceea ce este necesar pentru atingerea acestui obiectiv.

(12)

Regulamentul (CE) nr. 223/2009 al Parlamentului European și al Consiliului (7) oferă un cadru de referință pentru dispozițiile prevăzute în prezentul regulament.

(13)

Pentru a reflecta noile evoluții din statele membre, menținând, în același timp, o procedură de culegere a datelor privind transportul feroviar armonizată pe întreg teritoriul Uniunii, precum și calitatea ridicată a datelor transmise de statele membre, competența de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene ar trebui să fie delegată Comisiei în ceea ce privește modificarea prezentului regulament pentru a adapta definițiile tehnice și a elabora definiții tehnice suplimentare. Este deosebit de important ca, în cursul lucrărilor sale pregătitoare, Comisia să organizeze consultări adecvate, inclusiv la nivel de experți, și ca respectivele consultări să se desfășoare în conformitate cu principiile stabilite în Acordul interinstituțional din 13 aprilie 2016 privind o mai bună legiferare (8). În special, pentru a asigura participarea egală la pregătirea actelor delegate, Parlamentul European și Consiliul primesc toate documentele în același timp cu experții din statele membre, iar experții acestor instituții au acces sistematic la reuniunile grupurilor de experți ale Comisiei însărcinate cu pregătirea actelor delegate.

(14)

Comisia ar trebui să se asigure că respectivele acte delegate nu impun o sarcină suplimentară semnificativă pentru statele membre sau pentru respondenți.

(15)

În vederea asigurării unor condiții uniforme pentru punerea în aplicare a prezentului regulament, ar trebui conferite Comisiei competențe de executare în ceea ce privește specificarea informațiilor care să fie furnizate pentru rapoartele privind calitatea și comparabilitatea rezultatelor, precum și în ceea ce privește modalitățile de difuzare a rezultatelor respective de către Comisie (Eurostat). Competențele respective ar trebui exercitate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului (9).

(16)

Comitetul Sistemului Statistic European a fost consultat,

(a)

întreprinderile feroviare care funcționează în întregime sau cu precădere în cadrul instalațiilor industriale și similare, inclusiv porturi;

(b)

întreprinderile feroviare care oferă mai ales servicii de turism local, cum ar fi căile ferate pe care funcționează locomotive cu aburi, conservate datorită importanței lor istorice.

1.

„țară declarantă” înseamnă statul membru care transmite date către Eurostat;

2.

„autorități naționale” înseamnă institutele naționale de statistică și alte organisme care au atribuții de elaborare a statisticilor europene în fiecare stat membru;

3.

„cale ferată” înseamnă o cale de comunicație pe șine, utilizată exclusiv de vehiculele feroviare;

4.

„vehicul feroviar” înseamnă echipamente mobile care rulează exclusiv pe șine și care se deplasează fie cu ajutorul puterii proprii (vehicule de tractare), fie remorcate de alt vehicul (vagoane de pasageri, remorci de automotoare, furgoane și vagoane de marfă);

5.

„întreprindere feroviară” înseamnă orice întreprindere publică sau privată care oferă servicii de transport de mărfuri și/sau pasageri pe calea ferată. Întreprinderile a căror singură activitate constă în a presta servicii de transport pentru pasageri cu metroul, tramvaiul și/sau metroul ușor sunt excluse;

6.

„transport de mărfuri pe calea ferată” înseamnă deplasarea mărfurilor prin utilizarea de vehicule feroviare între locul de încărcare și locul de descărcare;

7.

„transport de pasageri pe calea ferată” înseamnă deplasarea pasagerilor prin utilizarea de vehicule feroviare între locul de îmbarcare și locul de debarcare. Transportul pasagerilor cu metroul, tramvaiul și/sau metroul ușor este exclus;

8.

„metrou” (cunoscut și ca „tren subteran” sau „tren metropolitan”) înseamnă o cale ferată electrică pentru transportul de pasageri, care are capacitate pentru un volum ridicat de trafic și care se caracterizează prin drept de trecere exclusiv, garnituri formate din mai multe vagoane, viteză ridicată și accelerare rapidă, semnalizare sofisticată, precum și absența pasajelor de nivel pentru a permite o frecvență ridicată a trenurilor și un grad ridicat de ocupare a peronului. De asemenea, metrourile se caracterizează prin stații aflate la distanțe mici, ceea ce în mod normal înseamnă o distanță de 700 până la 1 200 m între stații. „Viteza ridicată” se referă la comparația cu tramvaiele și metroul ușor, aici însemnând între 30 și 40 km/h pe distanțe mai mici și între 40 și 70 km/h pe distanțe mai mari;

9.

„tramvai” înseamnă un vehicul rutier de pasageri destinat să transporte mai mult de nouă persoane așezate (inclusiv vatmanul), conectat la conductori electrici sau propulsat de un motor diesel și care rulează pe șine;

10.

„metrou ușor” înseamnă o cale ferată pentru transportul de pasageri care deseori utilizează vagoane cu propulsie electrică și rulare pe șine, care rulează izolat sau în trenuri scurte pe linii feroviare fixe duble. În general, distanța dintre stații/opriri este mai mică de 1 200 m. În comparație cu metrourile, metroul ușor are o construcție mai ușoară, este proiectat pentru volume de trafic mai scăzute și, de obicei, circulă cu viteze mai scăzute. Uneori, este dificil să se distingă cu precizie între metroul ușor și tramvaie; în general, tramvaiele nu sunt separate de traficul rutier, în timp ce metroul ușor poate fi separat de alte sisteme;

11.

„transport național” înseamnă transportul feroviar între două locuri (un loc de încărcare/îmbarcare și un loc de descărcare/debarcare) situate în țara declarantă. Poate implica tranzitul printr-o a doua țară;

12.

„transport internațional” înseamnă transportul feroviar între un loc (de încărcare/îmbarcare sau descărcare/debarcare) din țara declarantă și un loc (de încărcare/îmbarcare sau descărcare/debarcare) din altă țară;

13.

„tranzit” înseamnă transportul feroviar prin țara declarantă între două locuri (un loc de încărcare/îmbarcare și un loc de descărcare/debarcare) din afara țării declarante. Operațiunile de transport care implică încărcarea/îmbarcarea sau descărcarea/debarcarea mărfurilor/ pasagerilor la granița țării declarante din sau pe alt mijloc de transport nu sunt considerate tranzit;

14.

„pasager din transportul feroviar” înseamnă orice persoană, cu excepția membrilor personalului trenului, care efectuează o călătorie pe calea ferată. Pentru statisticile privind accidentele, sunt incluși pasagerii care încearcă să se îmbarce/să debarce dintr-un tren în mișcare;

15.

„număr de pasageri” înseamnă numărul de călătorii efectuate de pasagerii din transportul feroviar, fiecare călătorie fiind definită ca deplasare de la locul de îmbarcare la locul de debarcare, cu sau fără transferuri dintr-un vehicul feroviar în altul. În cazul în care pasagerii utilizează serviciile mai multor întreprinderi feroviare, atunci când este posibil, nu trebuie numărați de mai multe ori;

16.

„pasageri-km” înseamnă unitatea de măsură reprezentând transportul unui pasager pe calea ferată pe o distanță de un kilometru. Este luată în considerare numai distanța pe teritoriul național al țării declarante;

17.

„greutate” înseamnă cantitatea de mărfuri în tone (1 000 kilograme). Greutatea de luat în considerare include, în plus față de greutatea mărfurilor transportate, greutatea ambalajelor și greutatea proprie a containerelor, a corpurilor de schimb, a paleților, precum și a vehiculelor rutiere transportate pe calea ferată în cursul operațiunilor de transport combinat. În cazul în care mărfurile sunt transportate utilizând serviciile mai multor întreprinderi feroviare, atunci când este posibil, greutatea mărfurilor nu trebuie luată în calcul de mai multe ori;

18.

„tonă-km” înseamnă unitatea de măsură pentru transportul de mărfuri, care reprezintă transportul feroviar al unei tone (1 000 kilograme) de mărfuri pe o distanță de un kilometru. Se ia în considerare numai distanța pe teritoriul național al țării declarante;

19.

„tren” înseamnă unul sau mai multe vehicule feroviare remorcate de una sau mai multe locomotive sau automotoare, ori un automotor care circulă singur, rulând cu un anumit număr sau cu o denumire specifică de la un punct fix inițial la un punct fix final. O locomotivă ușoară, respectiv o locomotivă care circulă singură, nu este considerată tren;

20.

„tren-km” înseamnă unitatea de măsură care reprezintă deplasarea unui tren pe o distanță de un km. Distanța utilizată este distanță parcursă efectiv, dacă este cunoscută, în caz contrar fiind utilizată distanța standard a rețelei între origine și destinație. Este luată în considerare numai distanța pe teritoriul național al țării declarante;

21.

„tren încărcat complet” înseamnă orice transport care cuprinde unul sau mai multe vagoane transportate în același timp de același expeditor la aceeași stație și deplasate fără nicio schimbare în compunerea trenului la aceeași stație de destinație pentru același destinatar;

22.

„vagon încărcat complet” înseamnă orice transport de mărfuri pentru care este necesară utilizarea exclusivă a unui vagon, indiferent dacă este utilizată sau nu capacitatea de încărcare totală;

23.

„TEU (Twenty-foot Equivalent Unit – unitate echivalentă cu 20 de picioare)” înseamnă o unitate standard bazată pe un container ISO cu o lungime de 20 de picioare (6,10 m), utilizată ca unitate de măsură statistică a fluxurilor sau capacităților de trafic. Un container standard ISO seria 1 de 40 de picioare este egal cu 2 TEU. Corpurile de schimb sub 20 de picioare reprezintă 0,75 TEU, cele între 20 și 40 de picioare reprezintă 1,5 TEU, iar cele peste 40 de picioare reprezintă 2,25 TEU.

(a)

statistici anuale privind transportul de mărfuri – raportare detaliată (anexa I);

(b)

statistici anuale privind transportul de pasageri – raportare detaliată (anexa II);

(c)

statistici trimestriale privind transportul de mărfuri și de pasageri (anexa III);

(d)

statistici regionale privind transportul de mărfuri și de pasageri (anexa IV);

(e)

statistici privind fluxurile de trafic pe rețeaua feroviară (anexa V).

(a)

un volum total de transport de marfă de cel puțin 200 000 000 de tone-km sau cel puțin 500 000 de tone;

(b)

un volum total de transport de pasageri de cel puțin 100 000 000 de pasageri-km.

(a)

anchete obligatorii;

(b)

date administrative, inclusiv date culese de autoritățile de reglementare, în special scrisoarea de trăsură, în cazul în care aceasta este disponibilă;

(c)

proceduri statistice de estimare;

(d)

date furnizate de organizații profesionale din industria feroviară;

(e)

studii ad-hoc.

(a)

beneficiile aduse Uniunii, statelor membre, precum și furnizorilor și utilizatorilor informațiilor statistice, de statisticile produse, în raport cu costurile acestora;

(b)

calitatea datelor transmise, metodele utilizate de culegere a datelor și calitatea statisticilor produse.

2.5.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 112/19

(1)

Tarifele aplicabile coletelor și altor trimiteri poștale transfrontaliere pentru expeditorii de volume mici, în special întreprinderile mici și mijlocii (IMM-urile) și persoanele fizice, sunt în continuare relativ ridicate. Acest lucru are un impact negativ direct asupra utilizatorilor care doresc să recurgă la servicii de livrare transfrontalieră de colete, în special în contextul comerțului electronic.

(2)

Articolul 14 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE) evidențiază locul pe care îl ocupă serviciile de interes economic general, cum ar fi serviciile poștale, în cadrul valorilor comune ale Uniunii, precum și rolul acestora în promovarea coeziunii sociale și teritoriale. Acesta prevede că trebuie să se asigure funcționarea serviciilor respective pe baza unor principii și condiții care să le permită îndeplinirea misiunilor lor.

(3)

Protocolul nr. 26 privind serviciile de interes general, anexat la Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE) și la TFUE, subliniază, de asemenea, că valorile comune ale Uniunii în ceea ce privește serviciile de interes economic general în sensul articolului 14 din TFUE includ diferențele privind nevoile și preferințele utilizatorilor care pot rezulta din circumstanțe geografice, sociale sau culturale diferite, precum și un nivel ridicat de calitate, siguranță și accesibilitate, egalitatea de tratament și promovarea accesului universal și a drepturilor utilizatorilor.

(4)

La articolul 169 alineatul (1) și la articolul 169 alineatul (2) litera (a) din TFUE se prevede că Uniunea contribuie la atingerea unui nivel ridicat de protecție a consumatorilor prin măsuri adoptate în temeiul articolului 114 din tratat.

(5)

Există diferențe fundamentale între statele membre în ceea ce privește competențele conferite autorităților naționale de reglementare în materie de monitorizare a pieței și de supraveghere reglementară a furnizorilor de servicii de livrare de colete. De exemplu, unele autorități pot solicita, cu succes, informații relevante referitoare la preț de la furnizori. Existența unor astfel de diferențe a fost confirmată de un raport comun elaborat de Organismul Autorităților Europene de Reglementare în Domeniul Comunicațiilor Electronice și de Grupul autorităților europene de reglementare în domeniul serviciilor poștale, care a concluzionat că autoritățile naționale de reglementare au nevoie de competențele de reglementare adecvate pentru a interveni și că astfel de competențe nu par să fie deținute de toate statele membre. Diferențele menționate duc la sarcini administrative suplimentare și la costuri de asigurare a conformității pentru furnizorii de servicii de livrare de colete care au o activitate transfrontalieră. Prin urmare, aceste diferențe constituie un obstacol în calea furnizării transfrontaliere de servicii de livrare de colete și au așadar o incidență directă asupra funcționării pieței interne.

(6)

Din cauza naturii internaționale a sectorului poștal și al coletăriei, dezvoltarea în continuare a standardelor tehnice europene și internaționale este importantă pentru a aduce beneficii utilizatorilor și mediului, precum și pentru a extinde oportunitățile de piață pentru întreprinderi. În plus, utilizatorii semnalează adesea probleme de calitate a serviciului la expedierea, primirea sau returnarea de colete transfrontaliere. Prin urmare, este nevoie, în egală măsură, ca standardele de calitate a serviciilor și interoperabilitatea livrărilor transfrontaliere de colete să fie și mai mult îmbunătățite. Ambelor aspecte menționate ar trebui să li se acorde în continuare prioritate în conformitate cu Directiva 97/67/CE a Parlamentului European și a Consiliului (3), prin intermediul Comitetului European de Standardizare (CEN) sau într-un alt mod. De asemenea, este nevoie de mai multe progrese pentru a se asigura servicii mai eficiente, care ar trebui să ia în considerare mai ales interesele utilizatorilor.

(7)

Standardizarea serviciilor poștale și îmbunătățirea calității serviciului în sprijinul Directivei 97/67/CE reprezintă o prioritate strategică a Uniunii care ar trebui urmărită în continuare. Standardizarea tehnică este indispensabilă pentru promovarea interoperabilității între rețelele naționale și pentru existența unui serviciu universal eficient. În august 2016, Comisia a depus o a patra cerere de standardizare adresată CEN, pentru a stabili un program de lucru și a prezenta un raport final în august 2020 (4). Programul de lucru menționat ar trebui, în special, să ia în considerare interesele utilizatorilor și aspecte legate de mediu, precum și eficiența și ar trebui să contribuie la promovarea creării unei piețe unice digitale pentru Uniune.

(8)

Piața serviciilor de livrare transfrontalieră de colete este diversă, complexă și competitivă, mai mulți furnizori oferind servicii și prețuri diferite în funcție de greutatea, dimensiunea și formatul coletelor, precum și în funcție de destinație, de eventualele caracteristici cu valoare adăugată, cum ar fi sistemele de trasabilitate, și de numărul coletelor trimise. În mai multe state membre, furnizorii de servicii universale nu dețin o cotă de piață majoritară pe piața serviciilor de livrare de colete. Această diversitate face dificilă pentru consumatori și utilizatori o comparație a serviciilor de livrare de colete oferite de diferiți furnizori din punctul de vedere al calității și al prețului, deoarece de multe ori aceștia nu sunt conștienți de existența diferitelor opțiuni de livrare de colete pentru servicii similare în comerțul electronic transfrontalier. Accesul la informațiile relevante ar trebui facilitat, în special pentru IMM-uri și pentru persoanele fizice. Mai mult, comercianții mici și mijlocii percep problemele cu livrarea ca pe un obstacol pentru vânzările transfrontaliere.

(9)

Pentru a îmbunătăți serviciile de livrare transfrontalieră de colete, în special pentru persoanele fizice, microîntreprinderi și întreprinderile mici, inclusiv cele din zonele îndepărtate sau slab populate, și pentru persoanele fizice cu dizabilități sau cu mobilitate redusă, este necesar să se înlesnească accesul la listele publice de tarife pentru un număr limitat de servicii de livrare transfrontalieră de colete, precum și transparența acestor liste. Prin creșterea transparenței prețurilor pentru serviciile de livrare transfrontalieră și facilitarea comparării acestora la nivelul Uniunii ar trebui să se încurajeze reducerea diferențelor nerezonabile dintre tarife, inclusiv, după caz, a diferențelor nejustificate între tarifele naționale și cele transfrontaliere.

(10)

Serviciile de livrare a coletelor individuale fac parte din serviciul universal în fiecare stat membru și, de asemenea, reprezintă serviciile cel mai frecvent utilizate de către persoanele fizice și întreprinderile mici. Îmbunătățirea transparenței și accesibilității tarifelor unitare este necesară pentru dezvoltarea în continuare a comerțului electronic.

(11)

Multe întreprinderi care fac, au făcut sau au încercat să facă vânzări online consideră că costurile mari ale livrării, precum și ale procedurilor de reclamații și ale garanțiilor sunt o problemă. Este nevoie de măsuri suplimentare, în special pentru a se asigura că IMM-urile și persoanele fizice din zonele îndepărtate au acces și beneficiază din plin de servicii ireproșabile de livrare transfrontalieră de colete și pentru a se asigura că respectivele servicii sunt furnizate la prețuri rezonabile.

(12)

Termenul „furnizori de serviciu universal” se referă la operatorii poștali care furnizează un serviciu poștal universal sau părți ale acestuia într-un anumit stat membru. Furnizorii de serviciu universal care operează în mai multe state membre ar trebui să fie clasificați ca furnizori de serviciu universal numai în statul membru sau statele membre în care furnizează un serviciu poștal universal.

(13)

În prezent, serviciile poștale sunt reglementate de Directiva 97/67/CE. Respectiva directivă stabilește normele comune care reglementează furnizarea de servicii poștale și serviciul poștal universal pe teritoriul Uniunii. Directiva menționată se axează în principal, dar nu exclusiv, pe serviciile universale naționale și nu abordează supravegherea reglementară a furnizorilor de servicii de livrare de colete. Respectarea cerințelor minime stabilite de directiva menționată privind serviciul universal este asigurată de către autoritățile naționale de reglementare desemnate de statele membre. În consecință, în ceea ce privește serviciile de livrare transfrontalieră de colete, prezentul regulament vine în completarea normelor prevăzute în Directiva 97/67/CE. Prezentul regulament nu aduce atingere drepturilor și garanțiilor prevăzute în Directiva 97/67/CE, și nici, în special, furnizării continue a unui serviciu poștal universal pentru utilizatori.

(14)

Prezentul regulament nu modifică definiția expedierii poștale de la articolul 2 punctul 6 din Directiva 97/67/CE și nici definițiile naționale care se întemeiază pe aceasta.

(15)

Se estimează că 80 % din coletele adresate generate de comerțul electronic în prezent cântăresc mai puțin de două kilograme și că ele sunt adesea procesate în cadrul circuitului poștal al poștei de scrisori. Nu există informații suficiente privind greutatea coletelor livrate prin alte mijloace. Este important ca aceste trimiteri poștale mai ușoare să facă obiectul prezentului regulament.

(16)

În scopul punerii în aplicare a prezentului regulament, este important să se prevadă definiții clare ale coletelor, ale serviciilor de livrare de colete și ale furnizorilor de servicii de livrare de colete și să se precizeze care sunt trimiterile poștale vizate de respectivele definiții. Se presupune că trimiterile poștale care sunt mai groase de 20 mm conțin bunuri, altele decât trimiteri de corespondență, care sunt sau nu tratate de furnizorul de serviciu universal. Trimiterile poștale care constau numai din corespondență nu ar trebui să intre în domeniul de aplicare al serviciilor de livrare de colete. Prin urmare, prezentul regulament ar trebui, în conformitate cu practica constantă, să vizeze coletele care conțin bunuri cu sau fără valoare comercială, cu o greutate de până la 31,5 kg, dat fiind că trimiterile mai grele nu pot fi manipulate de o singură persoană de statură medie fără ajutorul unor mijloace mecanice și că această activitate face parte din sectorul transportului de marfă și al logisticii.

(17)

Furnizorii de servicii de livrare de colete care utilizează modele de afaceri alternative, de exemplu, cele care se bazează pe economia colaborativă și pe platformele de comerț electronic, ar trebui să facă obiectul prezentului regulament în cazul în care furnizează cel puțin una dintre etapele lanțului de livrare poștală. Colectarea, sortarea și distribuirea, inclusiv serviciile de colectare de la o adresă indicată, ar trebui să fie considerate servicii de livrare a coletelor, inclusiv atunci când sunt prestate de furnizori de servicii express și de curierat, precum și de consolidatori, în conformitate cu practicile actuale. Transportul privit în mod individual, care nu are loc coroborat cu una dintre aceste etape, nu ar trebui să intre în domeniul de aplicare al serviciilor de livrare de colete, nici măcar atunci când este efectuat de subcontractanți fie în contextul modelelor de afaceri alternative, fie în afara acestora, deoarece, în acest caz, ar trebui să se presupună că această activitate face parte din sectorul transporturilor, excepție făcând cazul în care întreprinderea în cauză sau una dintre filialele acesteia sau întreprinderile afiliate intră în domeniul de aplicare al prezentului regulament din alte motive.

(18)

Prezentul regulament nu ar trebui să se aplice întreprinderilor care sunt stabilite într-un singur stat membru și care au rețele de livrare internă la nivel național doar pentru a răspunde comenzilor de bunuri pe care le-au vândut ele însele în temeiul unui contract de vânzări, în conformitate cu definiția de la articolul 2 punctul 5 din Directiva 2011/83/UE a Parlamentului European și a Consiliului (5). Întreprinderile care utilizează și rețele de livrare internă la nivel național pentru livrarea de bunuri vândute de părți terțe ar trebui să facă obiectul prezentului regulament.

(19)

Ar trebui să se definească setul minim de informații confidențiale care ar trebui transmise în mod obligatoriu autorităților naționale de reglementare și procedurile urmate de aceste autorități pentru a garanta conformitatea cu caracterul comercial al operatorilor naționali și ar trebui stabilite canale sigure de comunicare a acestora.

(20)

Este necesar ca autoritățile naționale de reglementare să dispună de cunoștințe și de informații în scopuri statistice cu privire la furnizorii de servicii de livrare de colete care își desfășoară activitatea pe piață pe baza unor proceduri de autorizare corespunzătoare sau a altor cerințe legale. Din cauza naturii intensive a utilizării forței de muncă în sector și pentru a limita sarcina administrativă pentru furnizorii mici de servicii de livrare de colete care sunt activi doar pe o piață națională sau regională, ar trebui să se aplice un prag de mai puțin de 50 de persoane, în funcție de numărul de persoane care au lucrat pentru furnizorul de servicii pe parcursul anului calendaristic precedent și care au fost implicate în furnizarea de servicii de livrare de colete în statul membru în care este stabilit furnizorul, cu excepția cazului în care furnizorul este stabilit în mai multe state membre. Respectivul prag este în conformitate cu Recomandarea 2003/361/CE a Comisiei (6), reflectă natura intensivă a utilizării forței de muncă în sector și cuprinde cea mai mare parte a pieței de livrare de colete, în special în țările cu un volum redus de fluxuri de colete. Pragul respectiv ar trebui să includă în special persoanele implicate în furnizarea de servicii de livrare de colete, precum angajații cu normă întreagă, cu fracțiune de normă și temporari și persoanele care desfășoară activități independente care lucrează pentru furnizorul de servicii de livrare de colete. Defalcările care indică numărul de persoane în funcție de forma de angajare ar trebui să se facă în conformitate cu legislația națională a statului membru în cauză. În anumite cazuri, luând în același timp în considerare caracteristicile specifice ale statului membru în cauză, autoritatea națională de reglementare ar trebui să aibă posibilitatea de a reduce pragul la 25 de persoane sau să îi solicite furnizorului de servicii de livrare transfrontalieră de colete să includă în prag angajații cu normă întreagă, cu fracțiune de normă și temporari și persoanele care desfășoară activități independente care lucrează pentru subcontractanții săi, pentru a spori transparența tarifelor transfrontaliere și a pieței în ansamblul ei.

(21)

Orice transmitere către autoritatea națională de reglementare a informațiilor cu privire la numărul de persoane care lucrează pentru furnizorul de servicii de livrare de colete ar trebui să fie în conformitate cu practicile de raportare consacrate ale întreprinderilor în ceea ce privește informațiile statistice. Acest lucru este important pentru a asigura comparabilitatea datelor, menținând totodată la minimum sarcina administrativă care le revine furnizorilor.

(22)

Sediul unui furnizor va fi determinat în conformitate cu jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene. În cazul în care un furnizor dispune de mai multe sedii, este important să se stabilească sediul de la care este furnizat efectiv serviciul în cauză.

(23)

Atunci când se transmit informații către autoritatea națională de reglementare, caracteristicile serviciilor de livrare a coletelor ar trebui să includă etapele din lanțul de livrare poștală (colectare, sortare, transport și distribuire) realizate de furnizorul respectiv, mențiunea dacă serviciul se încadrează sau nu în domeniul de aplicare al obligației de serviciu universal, acoperirea teritorială a serviciului (regional, național, transfrontalier) și dacă se oferă o valoare adăugată.

(24)

Lista trimiterilor poștale care fac obiectul măsurilor de transparență a prețurilor ar trebui să fie limitată pentru facilitarea comparabilității și reducerea la minimum a sarcinilor administrative impuse furnizorilor de servicii de livrare transfrontalieră de colete și autorităților naționale de reglementare. Serviciile standard și recomandate ar trebui să fie incluse, dat fiind că acestea stau la baza obligației de serviciu universal și, având în vedere importanța funcției de localizare și urmărire pentru comerțul electronic, prețurile pentru coletele cu posibilitate de localizare și urmărire și pentru coletele recomandate ar trebui și ele să fie incluse, indiferent dacă fac sau nu parte din obligația de serviciu universal, pentru a se asigura comparabilitatea pe întreg teritoriul Uniunii. Ar trebui să se pună accent pe trimiterile mai ușoare, care constituie majoritatea trimiterilor poștale livrate de către furnizorii de servicii de livrare de colete, precum și prețurile pentru trimiteri poștale de peste 20 mm grosime, procesate ca scrisori. Numai tarifele unitare ar trebui să fie incluse, întrucât acestea sunt prețurile plătite de către cei mai mici expeditori. Trimiterile poștale în cauză ar trebui să fie specificate în mod clar într-o anexă la prezentul regulament. Prezentul regulament nu obligă furnizorii de servicii de livrare transfrontalieră de colete să ofere toate trimiterile poștale enumerate în anexa menționată. Pentru a se asigura acuratețea informațiilor tarifare, furnizorii de servicii de livrare transfrontalieră de colete ar trebui să ofere ei înșiși aceste informații. Tarifele respective ar trebui publicate de Comisie pe un site web special creat, care să fie neutru și să nu aibă caracter comercial.

(25)

Atunci când autoritățile naționale de reglementare evaluează obiectiv tarifele transfrontaliere a căror evaluare o consideră necesară, ar trebui să se bazeze pe elemente cum ar fi tarifele naționale și orice alte tarife relevante ale serviciilor de livrare de colete comparabile din statul membru de origine și din statul membru de destinație; orice aplicare a unui tarif uniform în două sau mai multe state membre; volumele bilaterale, costurile specifice pentru transport sau manipulare; alte costuri și standarde de calitate a serviciilor relevante; și, pe cât posibil, fără sarcini disproporționate, impactul probabil al tarifelor transfrontaliere aplicabile asupra utilizatorilor persoane fizice și întreprinderi mici și mijlocii, inclusiv asupra celor situați în zone îndepărtate sau slab populate, precum și asupra utilizatorilor persoane fizice cu dizabilități sau cu mobilitate redusă. Aceste elemente comune pot fi completate de alte elemente având o relevanță deosebită pentru explicarea tarifelor în cauză, de exemplu, dacă tarifele sunt supuse unei reglementări specifice a prețurilor în temeiul legislației naționale sau dacă s-a constatat un abuz de poziție dominantă pe piață în conformitate cu legislația aplicabilă relevantă. În plus, pentru a reduce sarcina administrativă pentru autoritățile naționale de reglementare și pentru furnizorii de servicii de livrare de colete care intră sub incidența obligației de serviciu universal și în conformitate cu principiul proporționalității, autoritățile naționale de reglementare pot, atunci când identifică tarifele transfrontaliere care trebuie supuse unei evaluări, să își întemeieze identificarea pe un mecanism de filtrare obiectiv pentru evaluare prealabilă.

(26)

Tarifele uniforme pentru livrările transfrontaliere către două sau mai multe state membre pot fi importante pentru protejarea coeziunii regionale și sociale. În acest context, ar trebui să se acorde atenție necesității de a promova comerțul electronic și de a oferi zonelor îndepărtate sau slab populate noi oportunități de a participa la comerțul electronic și de a-și stimula economiile regionale.

(27)

Diferențele semnificative între tarifele naționale și transfrontaliere pentru serviciile de livrare de colete ar trebui să fie justificate pe baza unor criterii obiective, precum costurile specifice de transport sau de manipulare sau alte costuri relevante. S-ar putea să fie necesar ca autoritatea națională de reglementare să strângă probe în scopul evaluării. Probele respective, împreună cu orice justificare a tarifelor supuse evaluării, ar trebui furnizate autorității naționale de reglementare, la cererea acesteia.

(28)

Pentru a asigura transparența în întreaga Uniune, Comisia ar trebui să publice o versiune neconfidențială a evaluării transmise de fiecare autoritate națională de reglementare.

(29)

Pentru a limita sarcina administrativă, furnizorii de servicii de livrare de colete, autoritățile naționale de reglementare și Comisia ar trebui să transfere, în mod electronic, datele și, în special, să permită utilizarea semnăturilor electronice, astfel cum se prevede în Regulamentul (UE) nr. 910/2014 al Parlamentului European și al Consiliului (7).

(30)

Întrucât piețele serviciilor de livrare de colete se schimbă rapid, Comisia ar trebui să reevalueze eficiența și eficacitatea prezentului regulament, ținând cont de evoluțiile din sectorul comerțului electronic, și să prezinte periodic un raport Parlamentului European și Consiliului. Raportul respectiv ar trebui să fie însoțit, după caz, de propuneri legislative de revizuire adresate Parlamentului European și Consiliului. Acest raport ar trebui să fie întocmit cu implicarea tuturor părților interesate relevante, inclusiv Comitetul european de dialog social pentru sectorul poștal.

(31)

Comisia ar trebui să se bazeze pe contribuțiile valoroase ale Grupului autorităților europene de reglementare în domeniul serviciilor poștale, compus din reprezentanți ai autorităților naționale de reglementare.

(32)

În vederea asigurării unor condiții uniforme pentru punerea în aplicare a prezentului regulament, ar trebui conferite competențe de executare Comisiei având drept scop elaborarea unui formular de transmitere a acestor informații de la furnizorii de servicii de livrare de colete la autoritățile naționale de reglementare. Respectivele competențe ar trebui exercitate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului (8).

(33)

Prezentul regulament respectă drepturile fundamentale și se conformează principiilor recunoscute, în special, de Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, și ar trebui să fie pus în aplicare în conformitate cu aceste drepturi și principii.

(34)

Regulamentul (UE) 2016/679 al Parlamentului European și al Consiliului (9) și Directiva (UE) 2016/680 a Parlamentului European și a Consiliului (10) se aplică prelucrării datelor cu caracter personal în cadrul prezentului regulament.

(35)

Statele membre ar trebui să adopte regimul sancțiunilor care se aplică în cazul nerespectării dispozițiilor prezentului regulament și ar trebui să asigure aplicarea acestora. Sancțiunile respective ar trebui să fie eficace, proporționale și cu efect de descurajare.

(36)

Întrucât obiectivele prezentului regulament, și anume stabilirea principiilor de reglementare și normele necesare pentru a îmbunătăți supravegherea reglementară, sporirea transparenței tarifelor și stabilirea anumitor principii în ceea ce privește serviciile de livrare transfrontalieră de colete care ar trebui să sprijine concurența, cu obiectivul final de a asigura servicii mai bune de livrare transfrontalieră de colete pentru utilizatori și, în acest mod, de a crește și încrederea consumatorilor în comerțul electronic transfrontalier, nu pot fi realizate în mod satisfăcător de către statele membre, dar, având în vedere amploarea și efectele sale, acestea pot fi realizate mai bine la nivelul Uniunii, aceasta poate adopta măsuri, în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din TUE. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este enunțat la articolul respectiv, prezentul regulament nu depășește ceea ce este necesar pentru atingerea acestui obiectiv,

(a)

supravegherea reglementară privind serviciile de livrare de colete;

(b)

transparența tarifelor și evaluarea tarifelor pentru anumite servicii de livrare transfrontalieră de colete, în scopul identificării tarifelor care sunt nerezonabil de mari;

(c)

informațiile pentru consumatori puse la dispoziție de către comercianți în legătură cu serviciile de livrare transfrontalieră de colete.

1.

„colet” înseamnă o trimitere poștală care conține bunuri cu sau fără valoare comercială, diferită de trimiterile de corespondență, cu o greutate care nu depășește 31,5 kg;

2.

„serviciile de livrare de colete” înseamnă serviciile care implică colectarea, sortarea, transportul și distribuirea de colete;

3.

„furnizor de servicii de livrare de colete” înseamnă o întreprindere care furnizează unul sau mai multe servicii de livrare de colete, cu excepția întreprinderilor stabilite într-un singur stat membru, care oferă doar servicii naționale de livrare de colete în cadrul unui contract de vânzare și, ca parte a respectivului contract, întreprinderile livrează personal bunurile care fac obiectul respectivului contract către utilizator;

4.

„subcontractant” înseamnă o întreprindere care asigură colectarea, sortarea, transportul sau distribuirea de colete pentru furnizorul de servicii de livrare de colete.

(a)

denumirea acestora, statutul și forma lor juridică, numărul de înregistrare în registrul comerțului sau într-un registru similar, codul de înregistrare în scopuri de TVA, adresa sediului lor și datele de contact ale unei persoane de contact;

(b)

caracteristicile și, dacă este posibil, o descriere detaliată a serviciilor de livrare de colete pe care aceștia le oferă;

(c)

termenii și condițiile generale ale acestora pentru serviciile de livrare de colete, inclusiv o descriere detaliată a procedurilor de depunere a reclamațiilor puse la dispoziția utilizatorilor și orice limitări potențiale ale răspunderii.

(a)

cifra de afaceri anuală generată de serviciile de livrare de colete în anul calendaristic precedent în statul membru în care aceștia sunt stabiliți, defalcată pe servicii de livrare de colete naționale și transfrontaliere care au sosit și care au plecat;

(b)

numărul de persoane care au lucrat pentru aceștia în anul calendaristic precedent și care au fost implicate în furnizarea de servicii de livrare de colete în statul membru în care aceștia sunt stabiliți, inclusiv defalcări care indică numărul de persoane în funcție de forma de angajare, în special cele care lucrează cu normă întreagă și cu fracțiune de normă, cele care sunt angajați temporari și cele care desfășoară o activitate independentă;

(c)

numărul coletelor manipulate pe parcursul anului calendaristic precedent în statul membru în care sunt stabiliți, defalcat pe colete naționale și transfrontaliere care au sosit și care au plecat;

(d)

numele subcontractanților acestora, împreună cu orice informație deținută de furnizorii de servicii de livrare de colete cu privire la caracteristicile serviciilor de livrare de colete furnizate de subcontractanții respectivi;

(e)

în cazul în care este disponibilă, orice listă de prețuri accesibilă publicului, aplicabilă la data de 1 ianuarie a fiecărui an calendaristic pentru serviciile de livrare de colete.

(a)

tarifele naționale și orice alte tarife relevante aplicabile serviciilor de livrare de colete comparabile în statul membru de origine și în statul membru de destinație;

(b)

orice aplicare a unui tarif uniform în două sau mai multe state membre;

(c)

volumele bilaterale, costurile specifice pentru transport sau manipulare, alte costuri relevante și standarde de calitate a serviciilor;

(d)

impactul probabil al tarifelor transfrontaliere aplicabile asupra utilizatorilor, persoane fizice și întreprinderi mici și mijlocii, inclusiv asupra celor situați în zone îndepărtate sau slab populate, precum și asupra utilizatorilor persoane fizice cu dizabilități sau cu mobilitate redusă, pe cât posibil fără a impune sarcini disproporționate.

(a)

dacă tarifele sunt supuse unei reglementări specifice a prețurilor în temeiul legislației naționale;

(b)

abuzurile de poziție dominantă pe piață, constatate în conformitate cu legislația aplicabilă relevantă.

(a)

contribuția prezentului regulament la îmbunătățirea serviciilor de livrare transfrontalieră de colete, inclusiv accesibilitatea pentru IMM-uri și persoane fizice, în special din zone îndepărtate sau slab populate și dacă s-a îmbunătățit transparența tarifelor transfrontaliere;

(b)

impactul prezentului regulament asupra volumului de livrări transfrontaliere de colete și comerțului electronic, inclusiv date privind costurile de livrare;

(c)

măsura în care autoritățile naționale de reglementare au întâmpinat dificultăți în ceea ce privește aplicarea prezentului regulament, inclusiv o analiză cantitativă a consecințelor administrative;

(d)

progresele înregistrate cu privire la alte inițiative de realizare a pieței unice pentru serviciile de livrare de colete, și, în special, progresele din domeniile protecției consumatorilor și elaborării de standarde.

2.5.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 112/29

(1)

În Cartea sa albă din 28 martie 2011, intitulată „Foaie de parcurs pentru un spațiu european unic al transporturilor – Către un sistem de transport competitiv și eficient din punct de vedere al resurselor”, Comisia stabilește obiectivul „zero decese”, conform căruia Uniunea ar trebui să se apropie, până în 2050, de cifra zero în privința numărului de decese cauzate de accidentele rutiere.

(2)

În comunicarea sa privind orientările pentru politica de siguranță rutieră 2011-2020, intitulată „Pentru un spațiu european de siguranță rutieră: orientări pentru politica de siguranță rutieră 2011-2020”, Comisia a propus ca obiectiv reducerea la jumătate, începând din 2010, a numărului total de decese în accidente rutiere în Uniunea Europeană până în anul 2020. În vederea atingerii acestui obiectiv, Comisia a stabilit șapte obiective strategice, inclusiv îmbunătățirea educației și a formării utilizatorilor drumurilor, precum și protecția utilizatorilor vulnerabili ai drumurilor.

(3)

Consiliul European din 23-24 octombrie 2014 a aprobat un obiectiv obligatoriu de reducere la nivel intern în toate sectoarele economice a emisiilor de gaze cu efect de seră cu cel puțin 40 % până în 2030 față de nivelurile din 1990. Acest obiectiv de reducere a emisiilor va contribui la îndeplinirea obiectivelor pe termen lung ale Acordului de la Paris și toate sectoarele economiei ar trebui să contribuie la realizarea sa. În sectorul transporturilor este nevoie de o abordare cuprinzătoare pentru promovarea atât a reducerii emisiilor, cât și a eficienței energetice. Ar trebui să se facă progrese în direcția unei mobilități cu emisii scăzute de dioxid de carbon, printre altele prin cercetare și prin introducerea unor inovații tehnologice deja disponibile. Este necesară formarea în mod corespunzător a conducătorilor auto, astfel încât aceștia să conducă în cel mai eficient mod cu putință.

(4)

În urma evaluării punerii în aplicare a Directivei 2003/59/CE a Parlamentului European și a Consiliului (3), Comisia a identificat o serie de deficiențe. Principalele deficiențe identificate se referă la dificultățile și la insecuritatea juridică în interpretarea excepțiilor, la conținutul formării profesionale, care a fost considerat ca fiind doar parțial relevant pentru nevoile conducătorilor auto, la dificultățile întâmpinate de conducătorii auto în obținerea recunoașterii reciproce a formării încheiate sau încheiate parțial într-un alt stat membru, precum și la neconcordanțele dintre Directivele 2003/59/CE și 2006/126/CE (4) ale Parlamentului European și ale Consiliului legate de cerințele referitoare la vârsta minimă.

(5)

Pentru a îmbunătăți claritatea juridică în cadrul Directivei 2003/59/CE, toate trimiterile la actele abrogate sau înlocuite ale Uniunii ar trebui eliminate sau modificate.

(6)

Pentru a se asigura securitatea juridică și coerența cu alte acte ale Uniunii, ar trebui efectuate o serie de modificări cu privire la excepțiile prevăzute de Directiva 2003/59/CE, luându-se în considerare excepțiile similare prevăzute de Regulamentul (CE) nr. 561/2006 al Parlamentului European și al Consiliului (5). Unele dintre aceste excepții se referă la situații în care condusul nu reprezintă activitatea principală a conducătorului auto și cerința de a respecta dispozițiile Directivei 2003/59/CE ar impune o sarcină disproporționată pentru conducătorii auto. În general, condusul nu este considerat activitate principală a conducătorului auto atunci când reprezintă sub 30 % din timpul de lucru lunar.

(7)

În cazul condusului ocazional în zone rurale de către conducători auto care își aprovizionează propria întreprindere, ar trebui să se aplice excepții, cu condiția asigurării siguranței rutiere. Având în vedere condițiile diferite din punct de vedere geografic, climatic și al densității populației din zonele rurale din Uniune, statele membre ar trebui să aibă libertatea de a stabili, de exemplu, în funcție de tipul de drum, de volumul traficului sau de prezența utilizatorilor vulnerabili ai drumurilor, dacă activitatea de conducere respectivă poate fi considerată ocazională și dacă o astfel de excepție are impact asupra siguranței rutiere.

(8)

Dat fiind faptul că distanțele pe care trebuie să le parcurgă în cursul activității lor persoanele care lucrează în domeniul agricol, horticol, forestier, al creșterii animalelor sau piscicol, care sunt exceptate prin prezenta directivă, variază în cadrul Uniunii, ar trebui să se lase la latitudinea statelor membre să stabilească în legislația lor națională distanțele maxime permise, calculate de la sediul întreprinderii, care fac obiectul excepțiilor.

(9)

Conducătorilor auto care au fost exceptați de la obligația unei calificări inițiale ar trebui să li se ceară totuși să urmeze o formare profesională periodică pentru a se asigura actualizarea cunoștințelor acestora în ceea ce privește aspectele esențiale pentru activitatea lor profesională, concomitent cu menținerea excepției menționate.

(10)

Statele membre, în colaborare cu Comisia, ar trebui să facă schimb electronic de informații privind certificatele de competență profesională (CCP). Acestea ar trebui să creeze platforma electronică necesară, ținând seama de o analiză cost-beneficiu realizată de Comisie, inclusiv de opțiunea de a extinde rețeaua UE de permise de conducere instituită în temeiul Directivei 2006/126/CE. Printre alte beneficii, o astfel de platformă va facilita accesul statelor membre la informațiile referitoare la formările încheiate, care nu sunt indicate pe permisul de conducere al conducătorului auto. Este important ca statele membre și Comisia să depună eforturi pentru a dezvolta în continuare această funcționalitate astfel încât autoritățile să aibă acces în timp real la informații în cursul controalelor în trafic.

(11)

Luând în considerare evoluțiile din domeniul formării profesionale și al educației, precum și în vederea sporirii contribuției Directivei 2003/59/CE la siguranța rutieră și a relevanței formării pentru conducătorii auto, subiectele legate de siguranța rutieră ar trebui să fie consolidate în cadrul cursurilor de formare, cum ar fi percepția riscurilor; protejarea utilizatorilor vulnerabili ai drumurilor, în special a pietonilor, a bicicliștilor și a persoanelor cu mobilitate redusă; condusul economic; condusul în condiții meteorologice extreme și transporturile excepționale. În acest context, cursurile ar trebui să abordeze și tema sistemelor de transport inteligente și să fie actualizate în concordanță cu dezvoltarea tehnologică.

(12)

Statele membre ar trebui să dispună de o opțiune clară pentru îmbunătățirea și modernizarea practicilor de formare prin utilizarea instrumentelor de tehnologie a informației și comunicațiilor (TIC), cum ar fi e-learningul și învățarea mixtă, pentru o parte a formării, asigurând totodată calitatea formării. Pentru îmbunătățirea și modernizarea practicilor de formare prin utilizarea instrumentelor TIC este important să se țină seama de faptul că, în cazul anumitor teme specifice, precum montarea lanțurilor de zăpadă sau asigurarea încărcăturii ori alte elemente de formare pentru care practica este esențială, se impune o formare practică, instrumentele de învățare menționate anterior nefiind corespunzătoare. Formarea practică ar putea consta în activități de condus, însă acest lucru nu este neapărat. O parte considerabilă din formarea necesară în temeiul prezentei directive ar trebui efectuată la un centru de formare autorizat.

(13)

Pentru a se asigura coerența între diferitele tipuri de formare necesare în temeiul dreptului Uniunii, statele membre ar trebui să dispună de posibilitatea de a combina diferite tipuri de cursuri de formare relevante: de exemplu, ar trebui să aibă posibilitatea să combine formarea în domeniul transportului de mărfuri periculoase, formarea cu privire la nevoile persoanelor cu handicap sau formarea privind transportul animalelor, cu formarea prevăzută în Directiva 2003/59/CE.

(14)

Pentru a se evita ca diferențele dintre practicile statelor membre să împiedice recunoașterea reciprocă și să limiteze dreptul conducătorilor auto de a urma cursuri de formare periodică în statul membru în care lucrează, autoritățile statelor membre ar trebui să fie obligate ca, în cazul în care nu există posibilitatea înscrierii pe permisul de conducere a formărilor realizate, să emită cartea de calificare a conducătorului auto, în forma prevăzută de modelele standard, care va asigura recunoașterea reciprocă pentru fiecare conducător auto care îndeplinește cerințele Directivei 2003/59/CE.

(15)

Utilizarea atestatelor de conducător auto de către conducătorii auto din țări terțe drept dovadă a respectării cerințelor de formare ar putea reprezenta un obstacol pentru conducătorii auto atunci când operatorul de transport înapoiază atestatul autorităților emitente, mai ales atunci când respectivii conducători auto doresc să se angajeze în alt stat membru. Pentru a evita situațiile în care, în astfel de circumstanțe, conducătorii auto ar trebui să repete cursurile de formare la ocuparea unui nou loc de muncă, statele membre ar trebui să fie încurajate să coopereze și să facă schimb de informații în privința calificărilor conducătorilor auto.

(16)

Pentru a asigura o tranziție fără dificultăți, atestatele de conducător auto valabile și cărțile de calificare a conducătorului auto valabile eliberate în conformitate cu normele aplicabile înainte de aplicarea dispozițiilor modificate prin prezenta directivă ar trebui să fie recunoscute pentru perioada de până la data lor de expirare. Modificările nu invalidează cursurile de formare urmate și nici permisele de conducere eliberate pentru certificarea respectivelor cursuri, înainte de aplicarea lor.

(17)

În vederea asigurării clarității juridice și a garantării unor cerințe armonizate privind vârsta minimă în scopurile stabilite în Directiva 2003/59/CE, ar trebui să fie prevăzută o derogare clară în Directiva 2006/126/CE, care să prevadă că permisele de conducere pot fi emise la vârstele minime prevăzute în Directiva 2003/59/CE. Această precizare se referă la vârsta minimă generală pentru conducătorii de autovehicule din anumite categorii care dețin un CCP și nu aduce atingere opțiunilor existente pentru reducerea acestor cerințe privind vârsta minimă și nici pentru excepțiile de la acestea.

(18)

Modificarea Directivei 2006/126/CE ar trebui să se limiteze la ceea ce are legătură directă cu revizuirea Directivei 2003/59/CE și cu facilitarea utilizării vehiculelor alimentate cu combustibili alternativi. O analiză mai riguroasă a transpunerii și aplicării Directivei 2006/126/CE, inclusiv delimitarea între anumite categorii de vehicule, pare de dorit și ar trebui să fie inclusă în orice viitoare revizuire a Directivei 2006/126/CE.

(19)

Pentru a contribui la reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră și la îmbunătățirea calității aerului prin facilitarea utilizării vehiculelor alimentate cu combustibili alternativi, statelor membre ar trebui să li se ofere posibilitatea de a permite ca, pe teritoriul lor, titularii unui permis de conducere categoria B să conducă anumite tipuri de vehicule alimentate cu combustibili alternativi a căror masă maximă autorizată este mai mare de 3 500 kg, dar nu depășește 4 250 kg. Posibilitatea de a depăși 3 500 kg ar trebui să fie condiționată de faptul ca această masă să fie justificată exclusiv de excesul de masă rezultând din sistemele de propulsie alternativă și ar trebui să facă obiectul unor restricții și condiții impuse pentru a se evita efectele negative asupra siguranței rutiere.

(20)

Întrucât obiectivul prezentei directive, și anume îmbunătățirea standardului european privind calificarea inițială și formarea periodică a conducătorilor auto ai anumitor vehicule rutiere destinate transportului de mărfuri sau de persoane, nu poate fi realizat în mod satisfăcător de către statele membre, dar, având în vedere caracterul transfrontalier al transportului rutier și al aspectelor pe care prezenta directivă urmărește să le abordeze, acesta poate fi realizat mai bine la nivelul Uniunii, aceasta poate adopta măsuri, în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel cum se prevede la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este enunțat la articolul respectiv, prezenta directivă nu depășește ceea ce este necesar pentru atingerea acestui obiectiv.

(21)

Prin urmare, Directivele 2003/59/CE și 2006/126/CE ar trebui modificate în consecință,

1.

Articolul 1 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 1

Domeniu de aplicare

Prezenta directivă se aplică activității de conducere a autovehiculelor efectuată de:

denumiți în continuare «conducători auto», care efectuează transporturi rutiere în cadrul Uniunii, pe drumuri deschise utilizării publice, folosind:

În sensul prezentei directive, trimiterile la categoriile de permise de conducere care conțin semnul plus («+») se citesc în conformitate cu tabelul de corespondență prevăzut în anexa III.

(*1)  Directiva 2006/126/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 20 decembrie 2006 privind permisele de conducere (JO L 403, 30.12.2006, p. 18).”"

2.

Articolul 2 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 2

Excepții

(1)   Prezenta directivă nu se aplică conducătorilor auto care conduc:

În ceea ce privește litera (f) de la prezentul alineat, prezenta directivă nu se aplică persoanei care dorește să obțină un permis de conducere sau un certificat CCP în conformitate cu articolul 6 și cu articolul 8 alineatul (1), atunci când respectiva persoană urmează cursuri de formare suplimentare de conducere auto în cadrul învățării la locul de muncă, cu condiția ca persoana în cauză să fie însoțită de o altă persoană certificată în baza unui CCP sau de un instructor auto pentru categoria de vehicul utilizat în scopul prevăzut la litera menționată.

(2)   Prezenta directivă nu se aplică atunci când sunt întrunite toate condițiile următoare:

(3)   Prezenta directivă nu se aplică conducătorilor auto care conduc vehicule utilizate sau închiriate fără conducător auto de către întreprinderi agricole, horticole, forestiere, piscicole sau de creștere a animalelor, pentru transportul de mărfuri în cadrul propriei activități profesionale, cu excepția cazului în care condusul este parte a activității principale a conducătorului auto sau depășește o anumită distanță, prevăzută în legislația națională, de la sediul întreprinderii care deține vehiculul sau care l-a închiriat sau l-a luat în leasing.”

3.

Articolul 7 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 7

Formarea periodică

Formarea periodică constă dintr-un stagiu de formare care să permită titularilor unui CCP să își actualizeze cunoștințele esențiale pentru activitatea lor, punându-se accentul în mod special pe siguranța rutieră, pe sănătatea și siguranța la locul de muncă și pe reducerea impactului asupra mediului pe care îl are condusul.

Această formare este organizată de un centru de formare autorizat, în conformitate cu anexa I punctul 5. Formarea constă în predare în clasă, instruire practică și, dacă este disponibilă, formare prin intermediul instrumentelor tehnologiei informației și comunicațiilor sau pe simulatoare de ultimă generație. Dacă un conducător auto se mută la o altă întreprindere, formarea periodică deja efectuată trebuie luată în considerare.

Formarea periodică are rolul de a extinde și de a revizui unele dintre subiectele menționate la punctul 1 din anexa I. Aceasta acoperă o gamă largă de subiecte și include întotdeauna cel puțin un subiect legat de siguranța rutieră. Subiectele de formare iau în considerare evoluțiile legislative și tehnologice relevante și, pe cât posibil, nevoile de formare specifice ale conducătorului auto.”

4.

La articolul 9, primul paragraf se înlocuiește cu următorul text:

„Conducătorii auto menționați la articolul 1 litera (a) din prezenta directivă obțin calificarea inițială menționată la articolul 5 din prezenta directivă în statul membru în care își au reședința obișnuită, așa cum este definită la articolul 12 din Directiva 2006/126/CE.”

5.

Articolul 10 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 10

Codul Uniunii

(1)   Pe baza CCP pentru atestarea unei calificări inițiale și a CCP menționat la articolul 8 de atestare a formării periodice, autoritățile competente din statele membre, având în vedere dispozițiile articolului 5 alineatele (2) și (3) și ale articolului 8 din prezenta directivă, înscriu codul armonizat nr. 95 al Uniunii, prevăzut în anexa I la Directiva 2006/126/CE, alături de categoriile de permise de conducere corespunzătoare:

În cazul în care autoritățile competente din statul membru în care a fost obținut CCP nu pot înscrie codul Uniunii pe permisul de conducere, acestea eliberează conducătorului auto o carte de calificare a conducătorului auto.

Cartea de calificare a conducătorului auto emisă de un stat membru este recunoscută reciproc. La emiterea acestei cărți, autoritățile competente verifică valabilitatea permisului de conducere pentru categoria de vehicul în cauză.

(2)   Unui conducător auto menționat la articolul 1 litera (b) care conduce vehicule utilizate pentru transportul rutier de mărfuri i se permite, de asemenea, să facă dovada deținerii calificării și formării prevăzute în prezenta directivă prin atestatul de conducător auto menționat în Regulamentul (CE) nr. 1072/2009 al Parlamentului European și al Consiliului (*2), cu condiția ca pe documentul respectiv să fie înscris codul nr. 95 al Uniunii. În sensul prezentei directive, statul membru emitent indică codul nr. 95 al Uniunii la rubrica Observații a atestatului în cazul în care conducătorul auto în cauză a îndeplinit cerințele privind calificarea și formarea prevăzute în prezenta directivă.

(3)   Atestatele de conducător auto pe care nu este înscris codul nr. 95 al Uniunii și care au fost eliberate înainte de 23 mai 2020 în conformitate cu articolul 5 din Regulamentul (CE) nr. 1072/2009, în special cu alineatul (7) din articolul respectiv, în vederea certificării conformității cu cerințele de formare în temeiul prezentei directive sunt acceptate ca dovadă a calificării până la data expirării.

(*2)  Regulamentul (CE) nr. 1072/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 21 octombrie 2009 privind normele comune pentru accesul la piața transportului rutier internațional de mărfuri (JO L 300, 14.11.2009, p. 72).”"

6.

Se introduce următorul articol:

„Articolul 10a

Rețeaua de asigurare a respectării legii

(1)   În scopul asigurării respectării legii, statele membre fac schimb de informații privind CCP eliberate sau retrase. În acest sens, statele membre, în cooperare cu Comisia, dezvoltă o rețea electronică sau extind o rețea deja existentă, ținând seama de o evaluare realizată de către Comisie cu privire la opțiunea cea mai eficientă din punctul de vedere al costurilor.

(2)   Rețeaua poate conține informațiile incluse în CCP, precum și informații referitoare la procedurile administrative legate de CCP.

(3)   Statele membre se asigură că prelucrarea datelor cu caracter personal se desfășoară exclusiv în scopul verificării conformității cu prezenta directivă, în special cu cerințele privind formarea prevăzute în prezenta directivă, în conformitate cu Regulamentul (UE) 2016/679 al Parlamentului European și al Consiliului (*3).

(4)   Accesul la rețea este securizat. Statele membre pot acorda acces numai autorităților competente responsabile pentru punerea în aplicare și verificarea respectării prezentei directive.

(*3)  Regulamentul (UE) 2016/679 al Parlamentului European și al Consiliului din 27 aprilie 2016 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date și de abrogare a Directivei 95/46/CE (Regulamentul general privind protecția datelor) (JO L 119, 4.5.2016, p. 1).”"

7.

Anexele I și II se modifică în conformitate cu anexa la prezenta directivă.

1.

Articolul 4 se modifică după cum urmează:

2.

La articolul 6 alineatul (4), se adaugă următoarea literă:

(*5)  Directiva 96/53/CE a Consiliului din 25 iulie 1996 de stabilire, pentru anumite vehicule rutiere care circulă în interiorul Comunității, a dimensiunilor maxime autorizate în traficul național și internațional și a greutății maxime autorizate în traficul internațional (JO L 235, 17.9.1996, p. 59).”"

3.

Articolul 15 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 15

Asistența reciprocă

(1)   Statele membre își acordă reciproc asistență în procesul de punere în aplicare a prezentei directive și fac schimb de informații privind permisele pe care le-au eliberat, schimbat, înlocuit, reînnoit sau retras. În acest scop, ele utilizează rețeaua permiselor de conducere a Uniunii Europene, de îndată ce aceasta devine operațională.

(2)   Rețeaua poate fi utilizată, de asemenea, pentru schimbul de informații în scopurile de control prevăzute de actele legislative ale Uniunii.

(3)   Statele membre se asigură că prelucrarea datelor cu caracter personal menționată în prezenta directivă se realizează exclusiv în scopul punerii în aplicare a prezentei directive și a Directivelor 2003/59/CE și (UE) 2015/413 (*6) ale Parlamentului European și ale Consiliului. Orice prelucrare a datelor cu caracter personal efectuată în cadrul prezentei directive se realizează în conformitate cu Regulamentele (UE) 2016/679 (*7) și (CE) nr. 45/2001 (*8) ale Parlamentului European și ale Consiliului.

(4)   Accesul la rețea este securizat. Statele membre pot acorda acces numai autorităților competente responsabile cu punerea în aplicare și verificarea respectării prezentei directive și a Directivelor 2003/59/CE și (UE) 2015/413.

(*6)  Directiva (UE) 2015/413 a Parlamentului European și a Consiliului din 11 martie 2015 de facilitare a schimbului transfrontalier de informații privind încălcările normelor de circulație care afectează siguranța rutieră (JO L 68, 13.3.2015, p. 9)."

(*7)  Regulamentul (UE) 2016/679 al Parlamentului European și al Consiliului din 27 aprilie 2016 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date și de abrogare a Directivei 95/46/CE (Regulamentul general privind protecția datelor) (JO L 119, 4.5.2016, p. 1)."

(*8)  Regulamentul (CE) nr. 45/2001 al Parlamentului European și al Consiliului din 18 decembrie 2000 privind protecția persoanelor fizice cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal de către instituțiile și organele comunitare și privind libera circulație a acestor date (JO L 8, 12.1.2001, p. 1).”"

2.5.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 112/42

(1)

Atunci când caută un loc de muncă sau când iau decizii legate de învățare, studiu sau muncă, persoanele au nevoie de acces la informații și de orientare privind oportunitățile disponibile, modul în care își pot evalua aptitudinile și modul de prezentare a informațiilor referitoare la aptitudinile și calificările lor.

(2)

Diferențele în materie de definiții, formate ale documentelor, limbi, precum și de metode de evaluare și de validare toate reprezintă provocări considerabile pentru persoanele fizice, angajatori, autoritățile și organismele competente. Aceste provocări apar mai ales în cazul în care persoanele se mută dintr-o țară în alta, incluzând aici țările terțe, dar și atunci când caută un nou loc de muncă sau participă la o activitate de învățare și de gestionare a carierei. Informațiile clare și larg difuzate, o înțelegere comună și o mai mare transparență în privința aptitudinilor și calificărilor sunt importante pentru a face față respectivelor provocări.

(3)

Noua agendă pentru competențe în Europa, adoptată de Comisie la 10 iunie 2016, invită statele membre, partenerii sociali, industria și alte părți interesate să conlucreze la zece acțiuni pentru a îmbunătăți calitatea și relevanța formării aptitudinilor, a mări vizibilitatea și comparabilitatea aptitudinilor și a îmbogăți informațiile privind aptitudinile și mai ales informațiile pentru alegeri de carieră mai inspirate. Printre cele zece acțiuni care oferă un parcurs indispensabil pentru atingerea și susținerea obiectivelor respective a fost propusă o revizuire a cadrului Europass.

(4)

Decizia nr. 2241/2004/CE a Parlamentului European și a Consiliului (3) a instituit un cadru pentru abordarea provocărilor aferente căutării unui loc de muncă, participării la o activitate de învățare și gestionării carierei. Scopul deciziei respective a fost de a obține o mai mare transparență a calificărilor și a competențelor printr-un portofoliu de documente denumit „Europass”, pe care persoanele fizice îl pot utiliza în mod voluntar. Decizia respectivă a instituit, de asemenea, organisme naționale, cunoscute sub denumirea de „centre naționale Europass”, pentru a pune în aplicare cadrul Europass.

(5)

Pentru a atinge obiectivul său principal, cadrul Europass se concentrează pe instrumente de documentare a aptitudinilor și calificărilor. Aceste instrumente au ajuns să fie folosite pe o scară largă prin intermediul sistemului de informare Europass pe internet.

(6)

Centrele naționale Europass sprijină utilizatorii și promovează documentarea aptitudinilor și a calificărilor. Rețeaua Euroguidance, care promovează dimensiunea europeană în ceea ce privește orientările și furnizează informații de calitate ridicată privind orientarea pe tot parcursul vieții și mobilitatea transnațională în scopul învățării, a contribuit și ea la dezvoltarea difuzării de informații privind instrumentele Uniunii dedicate aptitudinilor și calificărilor. Punctele naționale de coordonare ale Cadrului european al calificărilor sprijină autoritățile naționale în punerea în corespondență a cadrelor sau a sistemelor naționale de calificări cu Cadrul european al calificărilor (CEC) și se concentrează pe apropierea CEC de oameni și organizații. Ar trebui asigurată sprijinirea acestor servicii naționale, precum și o mai bună coordonare a lor, pentru a li se accentua impactul, respectând totodată diversitatea sistemelor naționale.

(7)

În raportul său către Parlamentul European și Consiliu din 19 decembrie 2013 privind evaluarea Europass, Comisia a conchis că misiunea centrelor naționale Europass de sensibilizare cu privire la Europass și de furnizare a informațiilor necesare către părțile interesate a fost un model satisfăcător pentru implementarea Europass. Totuși, Comisia a ajuns și la concluzia că majoritatea instrumentelor Europass nu sunt încă cunoscute de toți utilizatorii potențiali și au avut o acoperire inegală ca arie geografică și grupe de vârstă și că o mai bună coordonare și integrare a serviciilor de susținere a orientării și mobilității în cadrul Europass i-ar permite să se adreseze mai multor utilizatori potențiali.

(8)

Datele arată că Europass este utilizat de grupuri sociale cu un nivel ridicat al cunoștințelor digitale în timp ce grupurile dezavantajate, precum persoanele cu un nivel scăzut de educație, cetățenii în vârstă sau șomerii de lungă durată, nu sunt deseori la curent cu existența Europass și a instrumentelor sale și, prin urmare, nu pot beneficia de acestea.

(9)

Portofoliul Europass reprezintă unul dintr-o serie de mijloace și instrumente care au fost create la nivelul Uniunii pentru a îmbunătăți transparența și înțelegerea aptitudinilor și a calificărilor.

(10)

Portofoliul Europass cuprinde cinci modele de documente. Modelul de curriculum vitae (CV) Europass le permite persoanelor fizice să își completeze CV-urile într-un format standardizat. De la stabilirea CV-ului Europass în 2004, au fost create online peste 100 de milioane de CV-uri Europass. Două modele de suplimente la calificări, și anume Suplimentul Europass la Diplomă și Suplimentul Europass la Certificatul profesional, oferă informații privind conținutul și rezultatele învățării corespunzătoare unei calificări, precum și privind sistemul educațional al țării care eliberează calificarea. Pașaportul lingvistic Europass este utilizat pentru a descrie aptitudinile lingvistice. Modelul de Mobilitate Europass descrie aptitudinile dobândite în străinătate în cursul experiențelor de mobilitate în scopul învățării sau în scop profesional.

(11)

Recomandarea Consiliului din 22 mai 2017 (4) prevede un cadru comun de referință care ajută persoanele fizice și organizațiile să compare diferite sisteme de calificare și nivelurile calificărilor obținute în respectivele sisteme.

(12)

Recomandarea Consiliului din 20 decembrie 2012 (5) a invitat statele membre să pună în aplicare, până în 2018, în funcție de circumstanțele și particularitățile naționale și așa cum consideră de cuviință, măsuri pentru validarea învățării non-formale și informale, care să le permită persoanelor să le fie validate cunoștințele, aptitudinile și competențele dobândite prin învățare non-formală și informală și să obțină o calificare completă sau, după caz, una parțială.

(13)

Rezoluția Consiliului din 28 mai 2004 privind consolidarea politicilor, a sistemelor și a practicilor în domeniul orientării de-a lungul vieții precizează obiectivele-cheie ale unei politici de orientare de-a lungul vieții pentru toți cetățenii Uniunii. Rezoluția Consiliului din 21 noiembrie 2008 (6) subliniază importanța orientării pentru învățarea de-a lungul vieții.

(14)

Portalul „Oportunități de învățare și calificări în Europa” oferă acces la informații privind oportunitățile de învățare și calificările oferite de diferite sisteme educaționale din Europa și privind compararea cadrelor naționale ale calificărilor realizată prin intermediul CEC.

(15)

Panorama competențelor în UE oferă informații cu privire la competențele pentru diferite ocupații și sectoare specifice, inclusiv cererea și oferta la nivel național.

(16)

Analiza locurilor de muncă vacante și a altor tendințe de pe piața muncii reprezintă o modalitate consacrată de a dezvolta informațiile privind aptitudinile pentru a înțelege problemele referitoare la deficitele și insuficiențele existente în materie de aptitudini, precum și la necorelările de calificare.

(17)

Sistemul multilingv de clasificare europeană a aptitudinilor, competențelor, calificărilor și ocupațiilor (ESCO), întocmit și actualizat permanent de Comisie, în strânsă cooperare cu statele membre și cu părțile interesate, urmărește să promoveze transparența aptitudinilor și a calificărilor pentru educație și formare, precum și în scopuri profesionale. În urma unor testări temeinice și ținând seama în mod corespunzător de poziția statelor membre, ESCO ar putea fi utilizat de Comisie, în cadrul Europass; utilizarea ESCO de către statele membre este voluntară, în urma testării și evaluării de către statele membre.

(18)

Rețeaua europeană de servicii de ocupare a forței de muncă (EURES), instituită prin Regulamentul (UE) 2016/589 al Parlamentului European și al Consiliului (7), este o rețea de cooperare pentru schimbul de informații și facilitarea interacțiunii între cei care își caută un loc de muncă și angajatori. Aceasta oferă asistență gratuită persoanelor în căutarea unui loc de muncă ce doresc să se mute în altă țară și sprijină angajatorii care doresc să recruteze lucrători din alte țări. Sinergiile și cooperarea între portalurile Europass și EURES ar putea amplifica impactul ambelor servicii.

(19)

Procesele de pe piața muncii, cum ar fi publicarea locurilor de muncă vacante, candidaturile, evaluările aptitudinilor și recrutarea, sunt gestionate din ce în ce mai frecvent online, prin intermediul unor instrumente care utilizează platformele de comunicare socială, volume mari de date și alte tehnologii. Selecția candidaților este gestionată prin intermediul unor instrumente și procese care caută informații privind aptitudinile și calificările dobândite în contexte formale, non-formale și informale.

(20)

Învățarea formală, non-formală și informală are loc, în prezent, în noi forme și contexte, fiind oferită de către o varietate de furnizori, mai ales prin utilizarea tehnologiilor și platformelor digitale, a învățării la distanță, online și inter pares, a cursurilor online deschise și în masă și a resurselor educaționale deschise. În plus, aptitudinile, experiențele și realizările în domeniul învățării sunt recunoscute sub forme diferite, cum ar fi certificatele deschise digitale. Tehnologiile digitale sunt, de asemenea, utilizate pentru aptitudinile dobândite prin învățare non-formală, precum activitățile pentru tineret și de voluntariat.

(21)

În sensul prezentei decizii, aptitudinile sunt înțelese în sens larg ca referindu-se la ceea ce o persoană știe, înțelege și poate să facă. Aptitudinile se referă la diferite tipuri de rezultate ale învățării, inclusiv cunoștințele și competențele, precum și capacitatea de a aplica cunoștințe și de a se folosi de know-how pentru a duce la îndeplinire sarcini și a rezolva probleme. Pe lângă importanța recunoscută a competențelor profesionale, se recunoaște tot mai mult importanța aptitudinilor transversale sau non-tehnice (soft skills), precum gândirea critică, lucrul în echipă, capacitatea de a rezolva probleme și creativitatea, competențele digitale sau lingvistice, care reprezintă condiții prealabile esențiale pentru împlinirea personală și profesională și care pot fi aplicate în diferite domenii. Persoanele fizice ar putea beneficia de pe urma unor instrumente și orientări pentru evaluarea și descrierea acestor aptitudini și a altor aptitudini.

(22)

În mod tradițional, persoanele fizice au prezentat informațiile privind aptitudinile și calificările lor dobândite într-un CV și cu ajutorul documentelor justificative, cum ar fi certificatele sau diplomele. În prezent, sunt disponibile noi instrumente care pot facilita prezentarea aptitudinilor și a calificărilor folosind diverse formate online și digitale. Noile instrumente pot ajuta persoanele fizice, de asemenea, să își autoevalueze aptitudinile dobândite în diferite contexte.

(23)

Cadrul Europass ar trebui să răspundă nevoilor actuale și viitoare. Utilizatorii au nevoie de instrumente pentru documentarea propriilor aptitudini și calificări. În plus, instrumentele de evaluare a aptitudinilor și de autoevaluare a aptitudinilor, precum și accesul la informații relevante, inclusiv informațiile privind posibilitățile de validare și orientare, pot fi benefice pentru luarea de decizii privind oportunitățile de angajare și de învățare.

(24)

Instrumentele Uniunii pentru aptitudini și calificări ar trebui să se adapteze la evoluția practicilor și la progresul tehnologic, pentru a garanta că sunt în continuare relevante și benefice pentru utilizatori. Acest lucru ar trebui realizat, printre altele, prin crearea unor caracteristici inovatoare, cum ar fi instrumentele interactive, editarea și elaborarea de documente, urmărind să se asigure instrumente mai cuprinzătoare, mai performante și mai eficiente și prin simplificare, precum și printr-o mai mare interoperabilitate tehnică și mai multe sinergii între instrumentele conexe, inclusiv cele dezvoltate de părți terțe, și ținând seama de nevoile specifice ale persoanelor cu dizabilități. În plus, ar putea fi utilizate măsuri de autentificare, pentru a sprijini verificarea documentelor digitale privind aptitudinile și calificările.

(25)

Prin urmare, cadrul Europass instituit prin Decizia nr. 2241/2004/CE ar trebui să fie înlocuit de un nou cadru, care să răspundă nevoilor în continuă evoluție.

(26)

Noul cadru Europass ar trebui să răspundă nevoilor și așteptărilor tuturor utilizatorilor finali individuali, cum ar fi cursanții, persoanele în căutarea unui loc de muncă, inclusiv șomerii și lucrătorii, precum și ale altor părți interesate relevante, cum ar fi angajatorii (în special întreprinderile mici și mijlocii), camerele de comerț, organizațiile societății civile, voluntarii, profesioniștii din domeniul orientării profesionale, serviciile publice pentru ocuparea forței de muncă, partenerii sociali, furnizorii de educație și formare, organizațiile de tineret, furnizorii de activități pentru tineret, autoritățile naționale responsabile, precum și factorii de decizie politică. Ar trebui să țină cont și de nevoile specifice ale resortisanților țărilor terțe care sosesc sau care își au reședința pe teritoriul Uniunii, pentru a-i ajuta să se integreze.

(27)

Cadrul Europass ar trebui să evolueze pentru a permite descrierea diferitelor tipuri de învățare și aptitudini, în special a celor dobândite prin învățare non-formală și informală.

(28)

Cadrul Europass ar trebui dezvoltat printr-o abordare orientată spre utilizator, care să se bazeze pe feedback, și prin colectarea cerințelor, inclusiv prin intermediul anchetelor și testelor, acordându-se atenție nevoilor specifice actuale și viitoare ale grupurilor-țintă ale Europass. Caracteristicile Europass ar trebui mai ales să reflecte angajamentul statelor membre și al Uniunii de a asigura accesul egal al persoanelor cu dizabilități la piața forței de muncă și la tehnologiile și sistemele de informare și comunicare. Instrumentele Europass ar trebui să fie ușor de identificat, funcționale, ușor de înțeles și stabile, permițându-le astfel să fie mai accesibile utilizatorilor, în special persoanelor cu dizabilități.

(29)

Actualizările și modificările cadrului Europass ar trebui realizate în cooperare cu părțile interesate relevante, cum ar fi serviciile de ocupare a forței de muncă, profesioniștii din domeniul orientării profesionale, furnizorii de educație și de formare, partenerii sociali, precum sindicatele și patronatele, cu respectarea deplină a cooperării politice în desfășurare, cum ar fi procesul Bologna în Spațiul european al învățământului superior. Colaborarea constructivă între Comisie, statele membre și părțile interesate are o importanță deosebită pentru dezvoltarea și punerea în aplicare cu succes a cadrului Europass.

(30)

Dispozițiile relevante din dreptul Uniunii privind protecția datelor cu caracter personal și măsurile naționale de punere în aplicare ar trebui să se aplice prelucrării datelor cu caracter personal care sunt stocate și prelucrate în conformitate cu prezenta decizie. Utilizatorii ar trebui să aibă posibilitatea de a restricționa accesul la datele lor cu caracter personal.

(31)

Participarea la cadru ar trebui să fie deschisă membrilor Spațiului Economic European care nu sunt state membre ale Uniunii, statelor aderente, statelor candidate și celor potențial candidate la aderarea la Uniune, având în vedere interesul de lungă durată al statelor menționate față de acest subiect și cooperarea lor pe termen lung cu Uniunea în acest domeniu. Participarea ar trebui să se realizeze în conformitate cu dispozițiile relevante ale instrumentelor care reglementează relațiile dintre Uniune și aceste țări. Informațiile privind aptitudinile și calificările furnizate prin intermediul cadrului Europass ar trebui să provină dintr-un număr mai mare de țări și de sisteme educaționale decât numărul țărilor participante și să reflecte mișcările migratorii dinspre și spre alte părți ale lumii.

(32)

Comisia ar trebui să asigure coerența punerii în aplicare și a monitorizării prezentei decizii prin intermediul unui grup consultativ Europass, format din reprezentanți ai statelor membre și ai părților interesate relevante. Grupul consultativ ar trebui, în special, să dezvolte o abordare strategică în ceea ce privește implementarea și dezvoltarea viitoare a Europass, și să ofere consiliere cu privire la dezvoltarea de instrumente bazate pe web, inclusiv prin testare, și cu privire la informațiile furnizate prin intermediul platformei online Europass, în cooperare cu alte grupuri, dacă este cazul.

(33)

Pentru punerea în aplicare a prezentei decizii se acordă cofinanțare, printre altele, prin programul Uniunii Erasmus +, astfel cum a fost instituit prin Regulamentul (UE) nr. 1288/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (8). Comitetul instituit în temeiul regulamentului respectiv este implicat în discuțiile strategice despre progresele înregistrate cu privire la implementarea Europass și la evoluțiile viitoare.

(34)

Întrucât obiectivul prezentei decizii, și anume instituirea unui cadru cuprinzător și interoperabil de instrumente și informații, în principal în scopuri legate de mobilitatea transnațională în angajare și învățare, nu poate fi realizat în mod satisfăcător de către statele membre, dar, având în vedere efectele acțiunii, acest obiectiv poate fi realizat mai bine la nivelul Uniunii, aceasta poate adopta măsuri, în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este enunțat la articolul respectiv, prezenta decizie nu depășește ceea ce este necesar pentru atingerea acestui obiectiv.

(35)

Ca principiu general, ar trebui ca obligațiile și sarcinile administrative și financiare care le revin statelor membre să fie echilibrate în raport cu costurile și beneficiile.

(36)

Activitățile desfășurate în contextul prezentei decizii ar trebui sprijinite de expertiza agențiilor Uniunii, în special de Centrul European pentru Dezvoltarea Formării Profesionale, în cadrul domeniilor lor de competență.

(37)

Prin urmare, Decizia nr. 2241/2004/CE ar trebui abrogată, fără a se aduce atingere validității sau statutului documentelor Europass publicate anterior. Toate modelele de documente Europass stabilite ar trebui menținute în noul cadru, până la efectuarea modificărilor sau actualizărilor necesare în conformitate cu prezenta decizie. Pentru a asigura o tranziție lină către platforma online Europass, sistemul de informare Europass pe internet, instituit prin Decizia nr. 2241/2004/CE, ar trebui să continue să funcționeze până în momentul în care platforma online Europass este creată și devine operațională,

(a)

utilizatorilor finali individuali, precum cursanții, persoanele în căutarea unui loc de muncă, lucrătorii și voluntarii; și

(b)

părților interesate relevante, precum furnizorii de educație și formare, profesioniștii din domeniul orientării profesionale, angajatorii, serviciile publice pentru ocuparea forței de muncă, partenerii sociali, furnizorii de activități pentru tineret, organizațiile de tineret și factorii de decizie politică.

(a)

„supliment la certificatul profesional” înseamnă un document anexat unui certificat de educație și de formare profesională sau unui certificat profesional eliberat de către autoritățile sau organismele competente, astfel încât persoanelor terțe – în special celor din alte țări – să le fie mai ușor să înțeleagă rezultatele învățării dobândite de titularul calificării, precum și natura, nivelul, contextul, conținutul și statutul educației și formării finalizate și ale aptitudinilor dobândite;

(b)

„supliment la diplomă” înseamnă un document anexat unei diplome de învățământ superior eliberat de către autoritățile sau organismele competente, astfel încât persoanelor terțe – în special celor din alte țări – să le fie mai ușor să înțeleagă rezultatele învățării dobândite de titularul calificării, precum și natura, nivelul, contextul, conținutul și statutul educației și formării finalizate și ale aptitudinilor dobândite;

(c)

„suplimente Europass” înseamnă un set de documente, precum suplimentele la diplomă și suplimentele la certificatul profesional, eliberate de către autoritățile sau organismele competente;

(d)

„orientare” înseamnă un proces continuu, care le permite persoanelor să își identifice capacitățile, aptitudinile și interesele, printr-o serie de activități individuale și colective, să ia decizii în materie de educație, formare și activitate profesională și să își gestioneze parcursurile individuale în context educațional, profesional și în alte contexte în care sunt dobândite sau folosite capacitățile și aptitudinile respective;

(e)

„dimensiunea europeană a orientării” înseamnă cooperarea și sprijinul la nivelul Uniunii pentru consolidarea politicilor, a sistemelor și a practicilor de orientare pe teritoriul Uniunii;

(f)

„calificare” înseamnă un rezultat formal al unui proces de evaluare și validare, obținut în momentul în care o autoritate competentă sau un organism competent stabilește că o persoană a dobândit rezultate ale învățării corespunzătoare unor standarde date;

(g)

„evaluarea aptitudinilor” înseamnă procesul sau metoda utilizată pentru a evalua, a măsura și, în cele din urmă, a descrie aptitudinile persoanelor fizice, prin autoevaluare sau evaluarea certificată de o terță parte sau ambele, aptitudini dobândite în contexte formale, non-formale sau informale;

(h)

„autoevaluarea aptitudinilor” înseamnă procesul de reflecție sistematică a persoanelor asupra aptitudinilor lor prin raportarea la o descriere a aptitudinilor stabilită;

(i)

„informații privind aptitudinile” înseamnă analiza cantitativă sau calitativă a datelor agregate privind aptitudinile din surse existente în raport cu piața muncii și a oportunităților de învățare corespunzătoare din sistemul de educație și de formare, care pot contribui la orientare și consiliere, la procesele de recrutare, la alegerile în materie de educație, formare și carieră;

(j)

„servicii de autentificare” înseamnă procesele tehnice, cum ar fi semnăturile electronice și autentificarea unui site internet, care le permit utilizatorilor să certifice informații, precum identitatea lor, prin intermediul Europass;

(k)

„interoperabilitate tehnică” înseamnă capacitatea sistemelor de tehnologie a informației și comunicării să interacționeze astfel încât să sprijine schimbul de informații, obținută prin acordul tuturor părților și al proprietarilor informațiilor;

(l)

„validare” înseamnă procesul prin care o autoritate competentă sau un organism competent confirmă faptul că o persoană a obținut rezultate ale învățării, inclusiv cele dobândite în contexte de învățare non-formală și informală, măsurate prin raportare la un standard relevant, proces care constă în patru etape distincte, și anume: identificarea, documentarea, evaluarea și certificarea rezultatelor evaluării sub forma unei calificări complete, a unor credite sau a unei calificări parțiale, după caz și în conformitate cu contextele naționale;

(m)

„standarde deschise” înseamnă standarde tehnice care au fost elaborate în cadrul unui proces de colaborare și au fost publicate pentru utilizarea cu titlu gratuit de către orice parte interesată;

(n)

„platformă online” înseamnă o aplicație bazată pe web care oferă informații și instrumente pentru utilizatorii finali și le permite acestora să realizeze sarcini specifice online;

(o)

„date cu caracter personal” înseamnă orice informații referitoare la o persoană fizică identificată sau identificabilă.

(a)

documentarea și descrierea informațiilor cu caracter personal în diferite formate, inclusiv modele de curriculum vitae (CV);

(b)

documentarea și descrierea aptitudinilor și a calificărilor dobândite prin experiențe de muncă și învățare, inclusiv prin mobilitate și voluntariat;

(c)

evaluarea aptitudinilor și autoevaluarea aptitudinilor;

(d)

documentarea rezultatelor învățării din cadrul calificărilor, inclusiv modelele pentru suplimentul Europass, astfel cum se menționează la articolul 5.

(a)

oportunități de învățare;

(b)

calificări și cadre sau sisteme de calificare;

(c)

posibilități de validare a învățării non-formale și informale;

(d)

practici de recunoaștere și legislația relevantă din diferite țări, inclusiv țări terțe;

(e)

servicii care oferă orientare pentru mobilitatea transnațională în scopul învățării și pentru gestionarea carierei;

(f)

informații privind aptitudinile, generate de activitățile și agențiile pertinente de la nivelul Uniunii în limita domeniului lor de competență;

(g)

informații cu privire la aptitudini și calificări care ar putea fi relevante pentru nevoile specifice ale resortisanților țărilor terțe care sosesc sau care își au reședința pe teritoriul Uniunii, pentru a sprijini integrarea acestora.

(a)

asigură disponibilitatea și calitatea ridicată a informațiilor la nivelul Uniunii sau a linkurilor către astfel de informații disponibile, astfel cum se precizează în articolul 3 alineatul (2);

(b)

dezvoltă, testează și, atunci când este necesar, actualizează platforma online Europass, inclusiv standardele deschise, în conformitate cu nevoile utilizatorilor și progresul tehnologic, precum și cu schimbările apărute pe piețele muncii și în furnizarea serviciilor de educație și formare;

(c)

urmărește și integrează, atunci când este cazul, cele mai recente evoluții tehnologice care pot îmbunătăți accesul la Europass pentru persoanele în vârstă și pentru persoanele cu dizabilități;

(d)

se asigură că orice dezvoltare sau actualizare a platformei online Europass, inclusiv a standardelor deschise, sprijină coerența informațiilor și prezintă o valoare adăugată clară;

(e)

se asigură că orice instrumente bazate pe web, în special instrumentele de evaluare și de autoevaluare, sunt pe deplin testate și îndeplinesc standardele de asigurare a calității; și

(f)

asigură calitatea și monitorizează eficacitatea platformei online Europass, inclusiv a instrumentelor bazate pe internet, în conformitate cu nevoile utilizatorilor.

(a)

asigură participarea și implicarea activă a statelor membre în planificarea strategică, inclusiv în stabilirea și urmărirea obiectivelor strategice, în asigurarea calității și în finanțare, și ține seama de pozițiile acestora;

(b)

asigură participarea și implicarea activă a statelor membre în dezvoltarea, testarea, actualizarea și evaluarea platformei online Europass, inclusiv a standardelor deschise, și ține seama de pozițiile acestora;

(c)

se asigură că, la nivelul Uniunii, părțile interesate relevante sunt implicate în punerea în aplicare și evaluarea prezentei decizii;

(d)

instituie activități de învățare și schimburi de bune practici între statele membre și, după caz, facilitează consilierea inter pares la cererea statelor membre; și

(e)

se asigură că, la nivelul Uniunii, sunt puse în aplicare activități de informare, de orientare și de promovare adecvate și eficace, destinate utilizatorilor și părților interesate relevante, inclusiv persoanelor cu dizabilități.

(a)

coordonează activitățile legate de punerea în aplicare a instrumentelor Europass bazate pe web;

(b)

promovează utilizarea Europass și îl popularizează, mărindu-i vizibilitatea;

(c)

promovează și furnizează informații privind serviciile care oferă orientare cu privire la mobilitatea transnațională în scopul învățării și la gestionarea carierei, inclusiv, atunci când este cazul, privind serviciile care oferă orientare individuală;

(d)

pune la dispoziție informații privind oportunitățile de învățare, calificările și practicile de recunoaștere prin intermediul platformei online Europass, inclusiv prin intermediul unor linkuri către site-urile web relevante de la nivel național;

(e)

implică părțile interesate din toate sectoarele relevante și promovează cooperarea dintre părțile interesate din sectorul public și privat în cadrul activităților aflate în responsabilitatea lor.