ISSN 1977-0782

Jurnalul Oficial

al Uniunii Europene

L 99

European flag  

Ediţia în limba română

Legislaţie

Anul 61
19 aprilie 2018


Cuprins

 

II   Acte fără caracter legislativ

Pagina

 

 

ACORDURI INTERNAŢIONALE

 

*

Modificări ale Convenției vamale privind transportul internațional de mărfuri sub acoperirea carnetelor TIR (Convenția TIR din 1975)

1

 

 

REGULAMENTE

 

*

Regulamentul (UE) 2018/588 al Comisiei din 18 aprilie 2018 de modificare a anexei XVII la Regulamentul (CE) nr. 1907/2006 al Parlamentului European și al Consiliului privind înregistrarea, evaluarea, autorizarea și restricționarea substanțelor chimice (REACH) în ceea ce privește 1-metil-2-pirolidona ( 1 )

3

 

*

Regulamentul (UE) 2018/589 al Comisiei din 18 aprilie 2018 de modificare a anexei XVII la Regulamentul (CE) nr. 1907/2006 al Parlamentului European și al Consiliului privind înregistrarea, evaluarea, autorizarea și restricționarea substanțelor chimice (REACH) în ceea ce privește metanolul ( 1 )

7

 

 

DECIZII

 

*

Decizia (UE) 2018/590 a Consiliului din 16 aprilie 2018 de numire a unui membru și a unui supleant, propuși de Republica Federală Germania, în cadrul Comitetului Regiunilor

10

 

*

Decizia (UE) 2018/591 a Consiliului din 16 aprilie 2018 de numire a unui membru, propus de Republica Federală Germania, în cadrul Comitetului Regiunilor

11

 

*

Decizia (UE) 2018/592 a Consiliului din 16 aprilie 2018 de numire a unor membri și supleanți din partea Luxemburgului în cadrul Comitetului consultativ pentru libera circulație a lucrătorilor

12

 

*

Decizia de punere în aplicare (UE) 2018/593 a Consiliului din 16 aprilie 2018 de autorizare a Republicii Italiene să introducă o măsură specială de derogare de la articolele 218 și 232 din Directiva 2006/112/CE privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată

14

 

*

Decizia de punere în aplicare (UE) 2018/594 a Comisiei din 13 aprilie 2018 cu privire la identificarea substanței 1,2-anhidridă de acid benzen-1,2,4-tricarboxilic (anhidridă trimelitică) (TMA) drept substanță care prezintă motive de îngrijorare deosebită în conformitate cu articolul 57 litera (f) din Regulamentul (CE) nr. 1907/2006 al Parlamentului European și al Consiliului [notificată cu numărul C(2018) 2112]  ( 1 )

16

 

 

III   Alte acte

 

 

SPAȚIUL ECONOMIC EUROPEAN

 

*

Decizia nr. 94/17/COL a Autorității AELS de Supraveghere din 31 mai 2017 de închidere a procedurii oficiale de investigare privind scutirea pentru serviciile cu caracter ambulant în conformitate cu sistemul de contribuții la sistemul de securitate socială diferențiate pentru perioada 2014-2020 (Norvegia) [2018/595]

18

 


 

(1)   Text cu relevanță pentru SEE.

RO

Actele ale căror titluri sunt tipărite cu caractere drepte sunt acte de gestionare curentă adoptate în cadrul politicii agricole şi care au, în general, o perioadă de valabilitate limitată.

Titlurile celorlalte acte sunt tipărite cu caractere aldine şi sunt precedate de un asterisc.


II Acte fără caracter legislativ

ACORDURI INTERNAŢIONALE

19.4.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 99/1


Modificări ale Convenției vamale privind transportul internațional de mărfuri sub acoperirea carnetelor TIR (Convenția TIR din 1975)

Conform notificării depozitarului ONU C.N.201.2018.TREATIES – XI.A.16, următoarele amendamente la Convenția TIR intră în vigoare la 1 iulie 2018 pentru toate părțile contractante

Anexa 6 nota explicativă 0.8.3

În loc de „50.000 USD”, se va citi „100 000 EUR”.

Anexa 6 nota explicativă 8.1 bis.6

Se adaugă o nouă notă explicativă 8.1 bis.6, cu următorul text:

„Comitetul poate solicita serviciilor competente ale Organizației Națiunilor Unite să efectueze examinări suplimentare. Alternativ, comitetul poate decide să angajeze un auditor extern independent și să mandateze Comitetul executiv TIR să elaboreze termenii de referință ai auditului, pe baza obiectului și scopului auditului determinate de Comitetul de gestiune. Termenii de referință se aprobă de către Comitetul de gestiune. Examinarea suplimentară de către un auditor extern independent are ca rezultat un raport și o scrisoare cu recomandări către conducere, care sunt prezentate Comitetului de gestiune. Într-un astfel de caz, costul financiar al angajării unui auditor extern independent, inclusiv procedura aferentă de atribuire a contractului, este suportat din bugetul Comitetului executiv TIR.”

Anexa 8 articolul 1 bis

După textul existent, se introduc noile alineate (4), (5) și (6), cu următorul text:

„4.   Comitetul primește și examinează declarațiile financiare auditate și raportul sau rapoartele de audit anuale prezentate de organizația internațională în conformitate cu obligațiile care îi revin în temeiul anexei 9 partea III. În decursul și în limitele domeniului de aplicare al examinării sale, comitetul poate solicita informații, clarificări sau documente suplimentare de la organizația internațională sau de la auditorul extern independent în cauză.

5.   Fără a aduce atingere examinării menționate la alineatul (4) și pe baza unei evaluări a riscurilor, comitetul are dreptul de a solicita efectuarea unor examinări suplimentare. Comitetul mandatează Comitetul executiv TIR sau solicită serviciilor competente ale Organizației Națiunilor Unite să efectueze evaluarea riscurilor.

Domeniul de aplicare al examinărilor suplimentare este determinat de comitet, ținând seama de evaluarea riscurilor realizată de Comitetului executiv TIR sau de serviciile competente ale Organizației Națiunilor Unite.

Rezultatele tuturor examinărilor menționate la prezentul articol sunt păstrate de Comitetul executiv TIR și puse la dispoziția tuturor părților contractante pentru a fi luate în considerare în mod corespunzător.

6.   Procedura de efectuare a examinărilor suplimentare se aprobă de Comitetul de gestiune.”

Anexa 9 partea I subtitlu

După „Condiții și cerințe”, se adaugă „minimale”.

Anexa 9 partea I punctul 1 (primul rând)

După „condițiile și cerințele”, se adaugă „minimale”.

Anexa 9 partea I punctul 7

În loc de „părțile contractante doresc”, se va citi „fiecare parte contractantă dorește”.

Anexa 9 partea II, Procedura, Modelul formularului de autorizare, punctul 1

În loc de „agreată”, se va citi „autorizată”.

Anexa 9 partea III punctul 2

După litera (n), se introduc noile litere (o), (p) și (q), cu următorul text:

„(o)

ține evidențe și conturi separate care cuprind informații și documente legate de organizarea și de funcționarea unui sistem internațional de garanții și de tipărirea și distribuirea carnetelor TIR;

(p)

este disponibilă pentru a coopera în mod integral și oportun, inclusiv în ceea ce privește (dar fără a se limita la) permiterea accesului serviciilor competente ale Organizației Națiunilor Unite sau al oricărei alte entități competente autorizate corespunzător la evidențele și conturile menționate mai sus, precum și facilitarea inspecțiilor și a auditurilor suplimentare efectuate de acestea în numele părților contractante, în temeiul anexei 8 articolul 1 bis alineatele (5) și (6);

(q)

angajează un auditor extern independent pentru a realiza auditul anual al evidențelor și conturilor menționate la litera (o). Auditul extern se realizează în conformitate cu Standardele internaționale de audit (ISA) și are ca rezultat un raport de audit anual și o scrisoare cu recomandări către conducere, care sunt prezentate Comitetului de gestiune.”


REGULAMENTE

19.4.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 99/3


REGULAMENTUL (UE) 2018/588 AL COMISIEI

din 18 aprilie 2018

de modificare a anexei XVII la Regulamentul (CE) nr. 1907/2006 al Parlamentului European și al Consiliului privind înregistrarea, evaluarea, autorizarea și restricționarea substanțelor chimice (REACH) în ceea ce privește 1-metil-2-pirolidona

(Text cu relevanță pentru SEE)

COMISIA EUROPEANĂ,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1907/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 18 decembrie 2006 privind înregistrarea, evaluarea, autorizarea și restricționarea substanțelor chimice (REACH), de înființare a Agenției Europene pentru Produse Chimice, de modificare a Directivei 1999/45/CE și de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 793/93 al Consiliului și a Regulamentului (CE) nr. 1488/94 al Comisiei, precum și a Directivei 76/769/CEE a Consiliului și a Directivelor 91/155/CEE, 93/67/CEE, 93/105/CE și 2000/21/CE ale Comisiei (1), în special articolul 68 alineatul (1),

întrucât:

(1)

La 9 august 2013, Țările de Jos au depus un dosar la Agenția Europeană pentru Produse Chimice (denumită în continuare „agenția”), în conformitate cu articolul 69 alineatul (4) din Regulamentul (CE) nr. 1907/2006 [denumit în continuare „dosarul în temeiul anexei XV” (2)], în care se propune restricționarea substanței 1-metil-2-pirolidonă (NMP). Dosarul în temeiul anexei XV a demonstrat necesitatea unei acțiuni la nivelul Uniunii pentru a contracara riscurile la adresa sănătății lucrătorilor expuși la NMP.

(2)

Țările de Jos și-au întemeiat evaluarea pericolelor prezentate de NMP pe efectele substanței asupra mai multor parametri ai sănătății umane. Toxicitatea pentru dezvoltare a fost considerată cel mai critic dintre parametrii de sănătate respectivi și a fost utilizată pentru a stabili un nivel (nivelul calculat fără efect sau DNEL) peste care lucrătorii nu trebuie să fie expuși la NMP prin inhalare.

(3)

Regulamentul (CE) nr. 1272/2008 al Parlamentului European și al Consiliului (3) prevede că, în cazul în care NMP este prezentă în amestecuri în concentrație de cel puțin 0,3 %, amestecurile respective sunt clasificate ca toxice pentru reproducere din categoria 1B. Restricția ar trebui să se aplice în privința unor astfel de amestecuri, precum și pentru substanța ca atare.

(4)

La 5 iunie 2014, Comitetul pentru evaluarea riscurilor al agenției (denumit în continuare „CER”) a adoptat un aviz prin care se confirmă faptul că toxicitatea pentru dezvoltare a fost considerată drept cel mai critic parametru de sănătate. Cu toate acestea, CER a considerat că pentru a calcula DNEL pentru NMP ar trebui utilizat un alt factor de evaluare decât cel utilizat de Țările de Jos. Această abordare a dus la obținerea unui nivel de două ori mai mare decât cel propus de Țările de Jos pentru expunerea lucrătorilor la NMP prin inhalare. De asemenea, CER a calculat un DNEL pentru expunerea lucrătorilor la NMP prin absorbție cutanată, care nu fusese propus de către Țările de Jos.

(5)

CER a confirmat faptul că expunerea generală la NMP la un nivel superior celor două DNEL-uri reprezintă un risc la adresa sănătății lucrătorilor și că restricția propusă pe baza acestor două DNEL este cea mai adecvată măsură la nivelul Uniunii pentru a reduce riscul în termeni de eficiență a acestuia.

(6)

La 25 noiembrie 2014, Comitetul pentru analiză socio-economică al agenției (denumit în continuare „CASE”) a adoptat un aviz care conchide că restricția propusă, astfel cum a fost modificată de CER, este cea mai adecvată măsură la nivelul Uniunii pentru a reduce riscul prezentat de NMP la adresa sănătății lucrătorilor, în termeni de beneficii socio-economice și de costuri socio-economice ale acesteia.

(7)

În conformitate cu perioada propusă în dosarul întocmit în temeiul anexei XV, CASE a recomandat o amânare generală cu cinci ani a aplicării restricției, pentru a permite părților interesate să ia măsurile de conformare necesare. CASE a considerat că o prelungire mai mare a perioadei de amânare ar putea fi adecvată pentru sectorul sârmelor acoperite, care a fost identificat de către Țările de Jos drept sectorul asupra căruia restricția propusă ar putea avea cel mai mare impact în privința costurilor.

(8)

Forumul pentru schimbul de informații privind aplicarea legii din cadrul agenției, menționat la articolul 76 alineatul (1) litera (f) din Regulamentul (CE) nr. 1907/2006, a fost consultat în cursul procesului de restricționare, iar recomandările sale au fost luate în considerare.

(9)

La 9 decembrie 2014, agenția i-a transmis Comisiei pozițiile CER și CASE (4).

(10)

De îndată ce a luat cunoștință de o discrepanță între DNEL pentru expunerea la NMP prin inhalare propus de CER în avizul său și valoarea limită orientativă de expunere profesională pentru NMP stabilită în conformitate cu Directiva 98/24/CE a Consiliului (5) în urma unui aviz științific al Comitetului științific pentru stabilirea valorilor-limită de expunere profesională la agenți chimici (denumită în continuare „CSLEP”), Comisia a invitat CER și CSLEP să colaboreze pentru a soluționa problema în conformitate cu articolul 95 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 1907/2006. Ca urmare a acestui fapt, la 30 noiembrie 2016, CER a propus modificarea DNEL pentru expunerea lucrătorilor la NMP prin inhalare.

(11)

Pe baza avizele CER și CASE, Comisia consideră că există un risc inacceptabil pentru sănătatea lucrătorilor în timpul procesului de fabricare și de utilizare a NMP, ceea ce impune luarea unor măsuri la nivelul întregii Uniuni. O restricție care stabilește DNEL pentru expunerea lucrătorilor la NMP atât prin inhalare, cât și pe cale cutanată, este cea mai adecvată măsură la nivelul Uniunii pentru a contracara acest risc. O astfel de restricție ar fi mai adecvată decât valoarea limită orientativă de expunere profesională pentru NMP stabilită prin Directiva 98/24/CE din următoarele motive: raportul de caracterizare a riscurilor globale se bazează pe DNEL-uri cuantificate pentru expunerea la NMP prin inhalare și pe cale cutanată; armonizarea raportului de securitate chimică din dosarul de înregistrare prin intermediul DNEL-urilor armonizate poate fi efectuată numai în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1907/2006; utilizatorii din aval vor beneficia de aceeași perioadă de timp ca producătorii și importatorii pentru a pune în aplicare măsurile adecvate de gestionare a riscurilor și condițiile operaționale necesare pentru a se asigura că expunerea lucrătorilor la NMP este sub cele două DNEL-uri; fișele cu date de securitate vor include DNEL-urile respective în secțiunile specifice corespunzătoare.

(12)

Prin urmare, restricția propusă este cea mai adecvată măsură la nivelul Uniunii pentru a contracara riscurile expunerii la NMP pentru sănătatea lucrătorilor.

(13)

DNEL-urile trebuie să fie aplicate atunci când se efectuează evaluarea securității chimice a unei substanțe în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1907/2006 pentru a contribui la stabilirea măsurilor care trebuie luate în scopul de a gestiona riscul prezentat de substanță în anumite scenarii de expunere. În cazul în care producătorii, importatorii sau utilizatorii din aval intenționează să o introducă NMP ca substanță pe piață, ca atare sau în amestecuri într-o anumită concentrație, evaluarea respectivă ar trebui să fie pusă la dispoziția utilizatorilor substanței prin intermediul rapoartelor de securitate chimică și al fișelor cu date de securitate. Producătorii și utilizatorii din aval ar trebui să garanteze că DNEL-urile sunt respectate atunci când substanța este produsă sau este utilizată ca atare sau în amestecuri.

(14)

Părțile interesate ar trebui să dispună de suficient timp să ia măsurile necesare pentru a se conforma cu restricția propusă, în special în sectorul sârmelor acoperite, în care costurile de punere în aplicare a restricției vor fi deosebit de ridicate. Prin urmare, luând în considerare recomandarea CASE, aplicarea restricțiilor ar trebui să fie amânată. Perioada de amânare ar trebui să aibă în vedere întârzierea procesului de restricționare ca urmare a colaborării dintre CER și SCOEL.

(15)

Prin urmare, Regulamentul (CE) nr. 1907/2006 ar trebui modificat în consecință.

(16)

Măsurile prevăzute în prezentul regulament sunt conforme cu avizul comitetului instituit în temeiul articolului 133 din Regulamentul (CE) nr. 1907/2006,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

Anexa XVII la Regulamentul (CE) nr. 1907/2006 se modifică în conformitate cu anexa la prezentul regulament.

Articolul 2

Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Bruxelles, 18 aprilie 2018.

Pentru Comisie

Președintele

Jean-Claude JUNCKER


(1)  JO L 396, 30.12.2006, p. 1.

(2)  https://echa.europa.eu/documents/10162/ee4c88a9-d26f-4872-98fd-fb41646cc9e1

(3)  Regulamentul (CE) nr. 1272/2008 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 decembrie 2008 privind clasificarea, etichetarea și ambalarea substanțelor și a amestecurilor și de abrogare a Directivelor 67/548/CEE și 1999/45/CE, precum și de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1907/2006 (JO L 353, 31.12.2008, p. 1).

(4)  https://echa.europa.eu/documents/10162/aa77c7c4-4026-4ab1-b032-8a73b61ca8bd

(5)  Directiva 98/24/CE a Consiliului din 7 aprilie 1998 privind protecția sănătății și securității lucrătorilor împotriva riscurilor legate de prezența agenților chimici la locul de muncă [a paisprezecea directivă specială în sensul articolului 16 alineatul (1) din Directiva 89/391/CEE] (JO L 131, 5.5.1998, p. 11).


ANEXĂ

În anexa XVII la Regulamentul (CE) nr. 1907/2006, se adaugă următoarea nouă rubrică:

„71.

1-metil-2-pirolidona

(NMP)

Nr. CAS 872-50-4

Nr. CE 212-828-1

1.

Substanța nu va fi introdusă pe piață, ca atare sau în amestecuri cu concentrații mai mari sau egale cu 0,3 %, după 9 mai 2020, cu excepția cazului în care fabricanții, importatorii și utilizatorii din aval specifică, în rapoartele de securitate chimică și în fișele cu date de securitate, niveluri calculate fără efect (DNEL-uri) referitoare la expunerea lucrătorilor de 14,4 mg/m3 pentru expunerea prin inhalare și de 4,8 mg/kg/zi pentru expunerea cutanată.

2.

Se interzice fabricarea sau utilizarea substanței, ca atare sau în amestecuri cu concentrații mai mari sau egale cu 0,3 %, după 9 mai 2020, cu excepția cazului în care fabricanții și utilizatorii din aval iau măsurile adecvate de gestionare a riscurilor și oferă condiții de operare corespunzătoare prin care să garanteze faptul că expunerea lucrătorilor este mai mică decât DNEL-urile specificate la punctul 1.

3.

Prin derogare de la punctele 1 și 2, obligațiile prevăzute la alineatele respective se aplică de la 9 mai 2024 în ceea ce privește introducerea pe piață în vederea utilizării (sau utilizarea) ca solvent sau ca reactiv în procesul de acoperire a sârmelor.”


19.4.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 99/7


REGULAMENTUL (UE) 2018/589 AL COMISIEI

din 18 aprilie 2018

de modificare a anexei XVII la Regulamentul (CE) nr. 1907/2006 al Parlamentului European și al Consiliului privind înregistrarea, evaluarea, autorizarea și restricționarea substanțelor chimice (REACH) în ceea ce privește metanolul

(Text cu relevanță pentru SEE)

COMISIA EUROPEANĂ,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1907/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 18 decembrie 2006 privind înregistrarea, evaluarea, autorizarea și restricționarea substanțelor chimice (REACH), de înființare a Agenției Europene pentru Produse Chimice, de modificare a Directivei 1999/45/CE și de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 793/93 al Consiliului și a Regulamentului (CE) nr. 1488/94 al Comisiei, precum și a Directivei 76/769/CEE a Consiliului și a Directivelor 91/155/CEE, 93/67/CEE, 93/105/CE și 2000/21/CE ale Comisiei (1), în special articolul 68 alineatul (1),

întrucât:

(1)

La 16 ianuarie 2015, Polonia a depus la Agenția Europeană pentru Produse Chimice (denumită în continuare „agenția”) un dosar (2), în temeiul articolului 69 alineatul (4) din Regulamentul (CE) nr. 1907/2006 (denumit în continuare „dosarul în conformitate cu anexa XV”), în vederea inițierii procedurii de restricționare prevăzute la articolele 69-73 din regulamentul respectiv. Dosarul în conformitate cu anexa XV a indicat că expunerea la metanolul din lichidul de spălare a parbrizului și din alcoolul denaturat prezintă un risc pentru sănătatea umană și a propus să se interzică introducerea lor pe piață. Dosarul în conformitate cu anexa XV a demonstrat necesitatea unei acțiuni la nivelul întregii Uniuni.

(2)

Restricția propusă în dosarul în conformitate cu anexa XV vizează reducerea cazurilor grave de intoxicație cu metanol în urma consumului de către alcoolicii cronici și, sporadic, de către persoanele care nu sunt alcoolice al lichidelor de spălare a parbrizului sau al alcoolului denaturat ca înlocuitori ieftini pentru alcoolul de consum. Se estimează că restricționarea va permite, de asemenea, evitarea intoxicațiilor cu metanol în urma ingestiei accidentale a lichidelor de spălare a parbrizului și a alcoolului denaturat, inclusiv a intoxicațiilor la copii. Dosarul în conformitate cu anexa XV și consultarea publică au raportat cazuri de intoxicație cauzate de ingestia lichidelor de spălare a parbrizului în șapte state membre și cazuri mortale în cel puțin două state membre.

(3)

La 4 decembrie 2015, Comitetul pentru evaluarea riscurilor (denumit în continuare „CER”) din cadrul agenției a adoptat un aviz în care a concluzionat că expunerea la metanolul prezent în lichidele de spălare a parbrizului și în alcoolul denaturat într-o concentrație de peste 0,6 % în greutate prezintă un risc de deces, de toxicitate oculară gravă sau de alte efecte grave de intoxicație cu metanol. În avizul său, CER a mai precizat că restricționarea propusă este cea mai adecvată măsură la nivelul Uniunii pentru eliminarea riscurilor identificate, atât sub aspectul eficacității, cât și al caracterului practic.

(4)

La 11 martie 2016, Comitetul pentru analiză socioeconomică (denumit în continuare „CASE”) din cadrul agenției a adoptat un aviz cu privire la restricția propusă. În ceea ce privește alcoolul denaturat, lipsa datelor socioeconomice din dosarul în conformitate cu anexa XV și în urma consultării publice a însemnat că CASE nu a putut evalua impactul socioeconomic al includerii sale în restricția propusă. În ceea ce privește lichidele de spălare a parbrizului, CASE consideră că restricția propusă este cea mai adecvată măsură la nivelul Uniunii pentru a aborda riscurile identificate, din punct de vedere al beneficiilor sale socioeconomice și al costurilor socioeconomice. În ansamblu, CASE consideră că divergențele dintre legislațiile naționale ale statelor membre ar putea denatura piața internă.

(5)

Forumul pentru schimbul de informații privind aplicarea regulamentului din cadrul agenției a fost consultat în cursul procesului de restricționare, iar avizul său a fost luat în considerare, în special pentru a include în propunerea de restricționare fluidele utilizate pentru dejivrarea parbrizului.

(6)

La 28 aprilie 2016, agenția i-a transmis Comisiei avizele CER și CASE (3). Bazându-se pe aceste avize, Comisia a concluzionat că prezența metanolului în lichidele de spălare a parbrizului și în fluidele pentru dejivrarea parbrizului prezintă un risc inacceptabil pentru sănătatea umană, care necesită luarea unor măsuri la nivelul întregii Uniuni.

(7)

Părților interesate ar trebui să li se acorde suficient timp pentru a lua măsurile necesare pentru a respecta restricția propusă, în special pentru a permite vânzarea stocurilor și pentru a asigura o comunicare adecvată în cadrul lanțului de aprovizionare. Prin urmare, aplicarea restricției ar trebui să fie amânată.

(8)

Prin urmare, Regulamentul (CE) nr. 1907/2006 ar trebui modificat în consecință.

(9)

Măsurile prevăzute în prezentul regulament sunt conforme cu avizul comitetului instituit prin articolul 133 din Regulamentul (CE) nr. 1907/2006,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

Anexa XVII la Regulamentul (CE) nr. 1907/2006 se modifică în conformitate cu anexa la prezentul regulament.

Articolul 2

Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Bruxelles, 18 aprilie 2018.

Pentru Comisie

Președintele

Jean-Claude JUNCKER


(1)  JO L 396, 30.12.2006, p. 1.

(2)  https://echa.europa.eu/documents/10162/78b0f856-3751-434b-b6bc-6d33cd630c85

(3)  https://echa.europa.eu/documents/10162/2b3f6422-ab4d-4b85-9642-ebe225070858


ANEXĂ

În anexa XVII la Regulamentul (CE) nr. 1907/2006 se adaugă următoarea rubrică nouă:

„69.

Metanol

Nr. CAS 67-56-1

Nr. CE 200-659-6

Nu se introduce pe piață pentru utilizarea de către publicul larg după 9 mai 2018 în lichide de spălare sau de dejivrare a parbrizului, în concentrații mai mari sau egale cu 0,6 % din greutate.”


DECIZII

19.4.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 99/10


DECIZIA (UE) 2018/590 A CONSILIULUI

din 16 aprilie 2018

de numire a unui membru și a unui supleant, propuși de Republica Federală Germania, în cadrul Comitetului Regiunilor

CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 305,

având în vedere propunerea guvernului german,

întrucât:

(1)

La 26 ianuarie 2015, 5 februarie 2015 și 23 iunie 2015, Consiliul a adoptat Deciziile (UE) 2015/116 (1), (UE) 2015/190 (2) și (UE) 2015/994 (3) de numire a membrilor și a supleanților în cadrul Comitetului Regiunilor pentru perioada cuprinsă între 26 ianuarie 2015 și 25 ianuarie 2020.

(2)

Un loc de membru în cadrul Comitetului Regiunilor a devenit vacant ca urmare a încheierii mandatului în temeiul căruia a fost propusă doamna Birgit J. HONÉ (Staatssekretärin für Europa und Regionale Landesentwicklung, Niedersächsische Staatskanzlei).

(3)

Un loc de supleant în cadrul Comitetului Regiunilor a devenit vacant ca urmare a încheierii mandatului domnului Fritz JAECKEL,

ADOPTĂ PREZENTA DECIZIE:

Articolul 1

Sunt numiți în cadrul Comitetului Regiunilor pentru durata rămasă a mandatului actual, care se încheie la 25 ianuarie 2020:

(a)

în calitatea de membru:

doamna Birgit J. HONÉ, Ministerin für Bundes- und Europaangelegenheiten und Regionale Entwicklung (Niedersachsen) (schimbare de mandat);

și

(b)

în calitatea de supleant:

domnul Clemens LAMMERSKITTEN, Mitglied des Niedersächsischen Landtags.

Articolul 2

Prezenta decizie intră în vigoare la data adoptării.

Adoptată la Luxemburg, 16 aprilie 2018.

Pentru Consiliu

Președintele

R. PORODZANOV


(1)  Decizia (UE) 2015/116 a Consiliului din 26 ianuarie 2015 de numire a membrilor și a supleanților în cadrul Comitetului Regiunilor pentru perioada 26 ianuarie 2015-25 ianuarie 2020 (JO L 20, 27.1.2015, p. 42).

(2)  Decizia (UE) 2015/190 a Consiliului din 5 februarie 2015 de numire a membrilor și a supleanților în cadrul Comitetului Regiunilor pentru perioada 26 ianuarie 2015-25 ianuarie 2020 (JO L 31, 7.2.2015, p. 25).

(3)  Decizia (UE) 2015/994 a Consiliului din 23 iunie 2015 de numire a membrilor și a supleanților în cadrul Comitetului Regiunilor pentru perioada 26 ianuarie 2015-25 ianuarie 2020 (JO L 159, 25.6.2015, p. 70).


19.4.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 99/11


DECIZIA (UE) 2018/591 A CONSILIULUI

din 16 aprilie 2018

de numire a unui membru, propus de Republica Federală Germania, în cadrul Comitetului Regiunilor

CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 305,

având în vedere propunerea guvernului german,

întrucât:

(1)

La 26 ianuarie 2015, 5 februarie 2015 și 23 iunie 2015, Consiliul a adoptat Deciziile (UE) 2015/116 (1), (UE) 2015/190 (2) și (UE) 2015/994 (3) de numire a membrilor și a supleanților în cadrul Comitetului Regiunilor pentru perioada cuprinsă între 26 ianuarie 2015 și 25 ianuarie 2020. La 4 martie 2016, prin Decizia (UE) 2016/333 a Consiliului (4), doamna Dagmar MÜHLENFIELD a fost înlocuită de domnul Joachim WOLBERGS în calitatea de membru.

(2)

Un loc de membru în cadrul Comitetului Regiunilor a devenit vacant ca urmare a încheierii mandatului domnului Joachim WOLBERGS,

ADOPTĂ PREZENTA DECIZIE:

Articolul 1

Este numit în calitatea de membru în cadrul Comitetului Regiunilor pentru durata rămasă a mandatului actual, care se încheie la 25 ianuarie 2020:

Dr. Peter KURZ, Oberbürgermeister der Stadt Mannheim.

Articolul 2

Prezenta decizie intră în vigoare la data adoptării.

Adoptată la Luxemburg, 16 aprilie 2018.

Pentru Consiliu

Președintele

R. PORODZANOV


(1)  Decizia (UE) 2015/116 a Consiliului din 26 ianuarie 2015 de numire a membrilor și a supleanților în cadrul Comitetului Regiunilor pentru perioada 26 ianuarie 2015-25 ianuarie 2020 (JO L 20, 27.1.2015, p. 42).

(2)  Decizia (UE) 2015/190 a Consiliului din 5 februarie 2015 de numire a membrilor și a supleanților în cadrul Comitetului Regiunilor pentru perioada 26 ianuarie 2015-25 ianuarie 2020 (JO L 31, 7.2.2015, p. 25).

(3)  Decizia (UE) 2015/994 a Consiliului din 23 iunie 2015 de numire a membrilor și a supleanților în cadrul Comitetului Regiunilor pentru perioada 26 ianuarie 2015-25 ianuarie 2020 (JO L 159, 25.6.2015, p. 70).

(4)  Decizia (UE) 2016/333 a Consiliului din 4 martie 2016 de numire a unui membru propus de Republica Federală Germania în cadrul Comitetului Regiunilor (JO L 62, 9.3.2016, p. 16).


19.4.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 99/12


DECIZIA (UE) 2018/592 A CONSILIULUI

din 16 aprilie 2018

de numire a unor membri și supleanți din partea Luxemburgului în cadrul Comitetului consultativ pentru libera circulație a lucrătorilor

CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

având în vedere Regulamentul (UE) nr. 492/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 5 aprilie 2011 privind libera circulație a lucrătorilor în cadrul Uniunii (1), în special articolele 23 și 24,

având în vedere listele de candidați prezentate Consiliului de către Guvernul Luxemburgului,

întrucât:

(1)

Prin intermediul deciziei sale din 20 septembrie 2016 (2), Consiliul a numit membrii și supleanții în cadrul Comitetului consultativ pentru libera circulație a lucrătorilor pentru perioada 25 septembrie 2016-24 septembrie 2018.

(2)

Guvernul Luxemburgului a prezentat candidaturi pentru mai multe posturi vacante,

ADOPTĂ PREZENTA DECIZIE:

Articolul 1

Următoarele persoane sunt numite în calitatea de membri și de supleanți în cadrul Comitetului consultativ pentru libera circulație a lucrătorilor pentru perioada care se încheie la 24 septembrie 2018:

I.

REPREZENTANȚI AI GUVERNELOR

Țară

Membri

Supleanți

Luxemburg

Dl Tom GOEDERS

Dl Laurent PEUSCH

Dl Jonathan PEREIRA NEVES

II.

REPREZENTANȚI AI ORGANIZAȚIILOR LUCRĂTORILOR

Țară

Membri

Supleanți

Luxemburg

Dl Carlos PEREIRA

Dl Paul DE ARAUJO

Dl Eduardo DIAS

III.

REPREZENTANȚI AI ORGANIZAȚIILOR PATRONALE

Țară

Membri

Supleanți

Luxemburg

Dna Patricia HEMMEN

Dl François ENGELS

Dna Héloise ANTOINE

Articolul 2

Consiliul va numi la o dată ulterioară membrii și supleanții încă nenominalizați.

Articolul 3

Prezenta decizie intră în vigoare la data adoptării.

Adoptată la Luxemburg, 16 aprilie 2018.

Pentru Consiliu

Președintele

R. PORODZANOV


(1)  Regulamentul (UE) nr. 492/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 5 aprilie 2011 privind libera circulație a lucrătorilor în cadrul Uniunii (JO L 141, 27.5.2011, p. 1).

(2)  Decizia Consiliului din 20 septembrie 2016 de numire a membrilor și a membrilor supleanți în cadrul Comitetului consultativ pentru libera circulație a lucrătorilor (JO C 348, 23.9.2016, p. 3).


19.4.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 99/14


DECIZIA DE PUNERE ÎN APLICARE (UE) 2018/593 A CONSILIULUI

din 16 aprilie 2018

de autorizare a Republicii Italiene să introducă o măsură specială de derogare de la articolele 218 și 232 din Directiva 2006/112/CE privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată

CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

având în vedere Directiva 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată (1), în special articolul 395 alineatul (1),

având în vedere propunerea Comisiei Europene,

întrucât:

(1)

Prin scrisoarea înregistrată de Comisie la 27 septembrie 2017, Italia a solicitat autorizarea unei măsuri speciale de derogare de la articolele 218 și 232 din Directiva 2006/112/CE și de a introduce un sistem de facturare electronică obligatorie pentru toate persoanele impozabile stabilite pe teritoriul Italiei, cu excepția persoanelor impozabile care beneficiază de scutirea acordată întreprinderilor mici, menționată la articolul 282 din respectiva directivă, și de a transmite facturile prin sistemul „Sistema di Interscambio” (denumit în continuare „SdI”) gestionat de Agenția fiscală italiană.

(2)

În conformitate cu articolul 395 alineatul (2) din Directiva 2006/112/CE, Comisia a informat celelalte state membre cu privire la cererea înaintată de Italia prin scrisorile din 3 noiembrie 2017 și din 6 noiembrie 2017. Prin scrisoarea din 7 noiembrie 2017, Comisia a notificat Italiei faptul că deține toate informațiile necesare pentru a analiza cererea.

(3)

Italia susține că utilizarea facturării electronice obligatorii în care facturile sunt transmise prin intermediul SdI ar permite administrației fiscale a Italiei să obțină în timp real informațiile conținute în facturile emise și primite de comercianți. Autoritățile fiscale ar putea astfel realiza în timp util controale automate cu privire la coerența dintre sumele de TVA declarate și cele plătite.

(4)

Italia consideră că introducerea unei obligații generalizate de facturare electronică ar sprijini combaterea fraudei și a evaziunii fiscale, ar stimula eforturile de digitalizare și ar simplifica colectarea impozitelor.

(5)

Italia susține că terenul pentru introducerea facturării electronice obligatorii a fost deja pregătit prin utilizarea opțională a sistemului SdI existent, asigurând o tranziție fără dificultăți la facturarea electronică, limitând totodată impactul măsurii speciale asupra persoanelor impozabile.

(6)

Având în vedere domeniul larg de aplicare al măsurii speciale și caracterul său inedit, este important să se evalueze impactul măsurii speciale asupra combaterii fraudei și a evaziunii fiscale în domeniul TVA și asupra persoanelor impozabile. Prin urmare, dacă consideră necesară prelungirea măsurii speciale, Italia ar trebui să transmită Comisiei, alături de cererea de prelungire, un raport care să conțină evaluarea măsurii speciale din perspectiva eficienței sale pentru lupta împotriva fraudei și a evaziunii fiscale în domeniul TVA și pentru simplificarea colectării impozitelor.

(7)

Măsura specială nu ar trebui să aducă atingere dreptului clientului de a primi facturi pe suport de hârtie în cazul tranzacțiilor în interiorul Uniunii.

(8)

Măsura specială solicitată ar trebui să fie limitată în timp pentru a se putea evalua dacă măsura specială în cauză este adecvată și eficace în ceea ce privește obiectivele sale.

(9)

Prin urmare, măsura specială este proporțională cu obiectivele urmărite, având în vedere că este limitată în timp și în aplicare, întrucât nu se aplică persoanelor impozabile care beneficiază de scutirea acordată întreprinderilor mici, menționată la articolul 282 din Directiva 2006/112/CE. În plus, măsura specială nu generează riscul reorientării fraudei către alte sectoare sau către alte state membre.

(10)

Măsura specială nu va influența negativ valoarea globală a încasărilor din impozite colectate în stadiul consumului final și nu va avea niciun impact negativ asupra resurselor proprii ale Uniunii care provin din TVA,

ADOPTĂ PREZENTA DECIZIE:

Articolul 1

Prin derogare de la articolul 218 din Directiva 2006/112/CE, Italia este autorizată să accepte ca facturi doar documente sau mesaje în format electronic, dacă acestea sunt emise de persoane impozabile stabilite pe teritoriul italian, altele decât persoanele impozabile care beneficiază de scutirea acordată întreprinderilor mici, menționată la articolul 282 din Directiva 2006/112/CE.

Articolul 2

Prin derogare de la articolul 232 din Directiva 2006/112/CE, Italia este autorizată să prevadă că utilizarea facturilor electronice emise de persoanele impozabile stabilite pe teritoriul italian nu face obiectul acceptării de către destinatar, cu excepția cazului în care facturile respective sunt emise de persoanele impozabile care beneficiază de scutirea acordată întreprinderilor mici, menționată la articolul 282 din Directiva 2006/112/CE.

Articolul 3

Italia notifică Comisiei măsurile naționale de punere în aplicare a derogărilor menționate la articolele 1 și 2.

Articolul 4

Prezenta decizie se aplică de la 1 iulie 2018 până la 31 decembrie 2021.

În cazul în care consideră necesară prelungirea derogărilor menționate la articolele 1 și 2, Italia transmite Comisiei o cerere de prelungire, împreună cu un raport de evaluare a eficienței măsurilor naționale menționate la articolul 3 pentru lupta împotriva fraudei și a evaziunii fiscale în domeniul TVA și pentru simplificarea colectării impozitelor. Raportul evaluează, de asemenea, impactul respectivelor măsuri asupra persoanelor impozabile, analizând în special dacă măsurile contribuie la creșterea sarcinilor și a costurilor administrative pentru aceste persoane.

Articolul 5

Prezenta decizie se adresează Republicii Italiene.

Adoptată la Luxemburg, 16 aprilie 2018.

Pentru Consiliu

Președintele

R. PORODZANOV


(1)  JO L 347, 11.12.2006, p. 1.


19.4.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 99/16


DECIZIA DE PUNERE ÎN APLICARE (UE) 2018/594 A COMISIEI

din 13 aprilie 2018

cu privire la identificarea substanței 1,2-anhidridă de acid benzen-1,2,4-tricarboxilic (anhidridă trimelitică) (TMA) drept substanță care prezintă motive de îngrijorare deosebită în conformitate cu articolul 57 litera (f) din Regulamentul (CE) nr. 1907/2006 al Parlamentului European și al Consiliului

[notificată cu numărul C(2018) 2112]

(Numai textul în limba engleză este autentic)

(Text cu relevanță pentru SEE)

COMISIA EUROPEANĂ,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1907/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 18 decembrie 2006 privind înregistrarea, evaluarea, autorizarea și restricționarea substanțelor chimice (REACH), de înființare a Agenției Europene pentru Produse Chimice, de modificare a Directivei 1999/45/CE și de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 793/93 al Consiliului și a Regulamentului (CE) nr. 1488/94 al Comisiei, precum și a Directivei 76/769/CEE a Consiliului și a Directivelor 91/155/CEE, 93/67/CEE, 93/105/CE și 2000/21/CE ale Comisiei (1), în special articolul 59 alineatul (9),

întrucât:

(1)

În conformitate cu articolul 59 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 1907/2006, la 8 august 2016, Țările de Jos au depus la Agenția Europeană pentru Produse Chimice (denumită în continuare „agenția”) un dosar întocmit în conformitate cu anexa XV la regulamentul menționat (denumit în continuare „dosar în conformitate cu anexa XV”), pentru identificarea substanței 1,2-anhidridă de acid benzen-1,2,4-tricarboxilic (anhidridă trimelitică) (TMA) (nr. CE 209-008-0, nr. CAS 552-30-7) drept substanță care prezintă motive de îngrijorare deosebită deoarece îndeplinește criteriile stabilite la articolul 57 litera (f) din Regulamentul (CE) nr. 1907/2006. Conform dosarului în conformitate cu anexa XV, există dovezi științifice ale unor efecte probabile grave asupra sănătății umane, cauzate de proprietățile TMA de sensibilizare a căilor respiratorii, care generează un nivel de îngrijorare echivalent cu cel corespunzător altor substanțe enumerate la articolul 57 literele (a)-(e) din Regulamentul (CE) nr. 1907/2006.

(2)

La 15 decembrie 2016, Comitetul statelor membre (CSM) al agenției a adoptat un aviz (2) cu privire la dosarul în conformitate cu anexa XV. Deși majoritatea membrilor CSM au considerat că TMA îndeplinește condițiile pentru identificarea ca substanță care prezintă motive de îngrijorare deosebită în conformitate cu articolul 57 litera (f) din Regulamentul (CE) nr. 1907/2006, CSM nu a ajuns la un acord unanim. Trei membri s-au abținut. Trei membri au fost de părere că nu există suficiente dovezi științifice ale probabilității unor efecte grave ale TMA asupra sănătății umane care să suscite un nivel de îngrijorare echivalent cu cel corespunzător altor substanțe enumerate la articolul 57 literele (a)-(e) din Regulamentul (CE) nr. 1907/2006. Cei trei membri respectivi și-au exprimat îndoielile cu privire la tipul, severitatea, caracterul ireversibil și întârzierea efectelor asupra sănătății, la preocupările sociale legate de efectele acestei substanțe și la imposibilitatea de a obține un nivel sigur de expunere la TMA.

(3)

La 17 ianuarie 2017, în temeiul articolului 59 alineatul (9) din Regulamentul (CE) nr. 1907/2006, agenția a comunicat Comisiei avizul CSM în vederea luării unei decizii privind identificarea TMA în temeiul articolului 57 litera (f) din regulamentul respectiv.

(4)

Comisia ia act de faptul că, în conformitate cu opinia majoritară a CSM, datele prezentate și discutate în dosarul în conformitate cu anexa XV arată că TMA cauzează o deteriorare gravă și permanentă a funcțiilor pulmonare, în cazul în care expunerea este prelungită și dacă nu este efectuată nicio intervenție. Cazurile raportate de efecte adverse variază de la rinocojunctivita profesională la astm și boli grave, precum afecțiunile pulmonare – sindromul anemic, laringita alergică și alveolita alergică. Unele dintre efecte au fost atât de grave, încât persoanele în cauză au fost obligate să își părăsească locurile de muncă. Cele mai grave efecte pot necesita un tratament medical de lungă durată.

(5)

Comisia ia act de faptul că, deși anumite efecte ale TMA sunt reversibile după încetarea expunerii, prima etapă de sensibilizare (inducție) este ireversibilă. În plus, pe baza datelor disponibile referitoare la oameni, nu este posibilă determinarea unui nivel al concentrației TMA sub care sensibilizarea nu are loc. De asemenea, se pare că unele efecte severe au o perioadă de latență. Posibilitatea apariției unor efecte ireversibile înainte de a fi identificată o problemă de sănătate a fost recunoscută la identificarea altor substanțe (3) care, din cauza proprietăților acestora de sensibilizare a căilor respiratorii, prezintă motive de îngrijorare deosebită în conformitate cu articolul 57 litera (f) din Regulamentul (CE) nr. 1907/2006 și a fost confirmată de jurisprudența europeană (4).

(6)

Comisia ia act de faptul că lucrătorii care au fost sensibilizați anterior pot fi transferați numai în posturi unde pot îndeplini sarcini cu expunere zero la TMA, pentru a evita reapariția efectelor adverse grave, ceea ce cauzează preocupări societale și afectează calitatea vieții lucrătorilor sensibilizați.

(7)

Prin urmare, Comisia consideră că, în conformitate cu opinia majoritară a CSM, nivelul de îngrijorare prezentat de TMA este echivalent cu cel al substanțelor menționate la articolul 57 literele (a)-(e) din Regulamentul (CE) nr. 1907/2006 și, prin urmare, TMA ar trebui identificat drept substanță care prezintă motive de îngrijorare deosebită în conformitate cu articolul 57 litera (f) din respectivul regulament, din cauza proprietăților sale de sensibilizare respiratorie.

(8)

Măsurile prevăzute în prezenta decizie sunt conforme cu avizul comitetului instituit în temeiul articolului 133 din Regulamentul (CE) nr. 1907/2006,

ADOPTĂ PREZENTA DECIZIE:

Articolul 1

(1)   Substanța 1,2-anhidridă de acid benzen-1,2,4-tricarboxilic (anhidridă trimelitică) (TMA) (nr. CE 209-008-0, nr. CAS 552-30-7) este identificată ca o substanță care prezintă motive de îngrijorare deosebită în conformitate cu articolul 57 litera (f) din Regulamentul (CE) nr. 1907/2006, din cauza proprietăților sale de sensibilizare a căilor respiratorii.

(2)   Substanța specificată la alineatul (1) este inclusă în lista substanțelor candidate menționată la articolul 59 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1907/2006 cu următoarea mențiune la rubrica „Motivele includerii”: „Proprietăți de sensibilizare respiratorie [articolul 57 litera (f )] – sănătatea umană”.

Articolul 2

Prezenta decizie se adresează Agenției Europene pentru Produse Chimice.

Adoptată la Bruxelles, 13 aprilie 2018.

Pentru Comisie

Elżbieta BIEŃKOWSKA

Membru al Comisiei


(1)  JO L 396, 30.12.2006, p. 1.

(2)  http://echa.europa.eu/role-of-the-member-state-committee-in-the-authorisation-process/svhc-opinions-of-the-member-state-committee

(3)  Agreement of the Member States Committee on the identification of Diazene-1,2-dicarboxamide [C,C-azodi(formamide)] as a substance of very high concern (Acord al Comitetului statelor membre privind identificarea substanței diazen-1,2-dicarboxamidă [C,C-azodi(formamidă)] drept substanță care prezintă motive de îngrijorare deosebită) https://echa.europa.eu/documents/10162/5b3971ca-7683-414b-b7df-085744c5b327;

Agreement of the Member States Committee on the identification of Hexahydromethylphthalic anhydride, Hexahydro-4-methylphthalic anhydride, Hexahydro-1-methylphthalic anhydride, Hexahydro-3-methylphthalic anhydride as substances of very high concern (Acord al Comitetului statelor membre privind identificarea anhidridei hexahidrometilftalice, a anhidridei hexahidro-4-metilftalice, a anhidridei hexahidro-1-metilftalice și a anhidridei hexahidro-3-metilftalice ca substanțe care prezintă motive de îngrijorare deosebită) https://echa.europa.eu/documents/10162/ab858db8-5467-429c-a94d-2e563f523d01;

Agreement of the Member States Committee on the identification of cyclohexane-1,2-dicarboxylic anhydride, cis-cyclohexane-1,2-dicarboxylic anhydride, transcyclohexane-1,2-dicarboxylic anhydride as substances of very high concern (Acord al Comitetului statelor membre privind identificarea anhidridei ciclohexan-1,2-dicarboxilice, a anhidridei cis-ciclohexan-1,2-dicarboxilice și a anhidridei transciclohexan-1,2-dicarboxilice ca substanțe care prezintă motive de îngrijorare deosebită) https://echa.europa.eu/documents/10162/8a707077-bf1c-462d-bf25-dd58ffa14cf8.

(4)  Hotărârea Tribunalului din 30 aprilie 2015, Polynt și Sitre/ECHA, T-134/13, ECLI:EU:T:2015:254, și Hotărârea Tribunalului din 30 aprilie 2015, Hitachi Chemical Europe și alții/ECHA, T-135/13, ECLI:EU:T:2015:253.


III Alte acte

SPAȚIUL ECONOMIC EUROPEAN

19.4.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 99/18


DECIZIA NR. 94/17/COL A AUTORITĂȚII AELS DE SUPRAVEGHERE

din 31 mai 2017

de închidere a procedurii oficiale de investigare privind scutirea pentru serviciile cu caracter ambulant în conformitate cu sistemul de contribuții la sistemul de securitate socială diferențiate pentru perioada 2014-2020 (Norvegia) [2018/595]

AUTORITATEA AELS DE SUPRAVEGHERE („autoritatea”),

având în vedere:

Acordul privind Spațiul Economic European („Acordul privind SEE”), în special articolele 61 și 62,

Protocolul 26 la Acordul privind SEE,

Acordul dintre statele AELS privind instituirea unei Autorități de Supraveghere și a unei Curți de Justiție („Acordul privind Autoritatea de Supraveghere și Curtea de Justiție”), în special articolul 24,

Protocolul 3 la Acordul privind Autoritatea de Supraveghere și Curtea de Justiție („Protocolul 3”), în special articolul 7 alineatul (3) din partea II,

întrucât:

I.   FAPTELE

1.   Procedură

(1)

Prin scrisoarea din 13 martie 2014 (1), autoritățile norvegiene au notificat sistemul de contribuții la sistemul de securitate socială diferențiate pentru perioada 2014-2020, în conformitate cu articolul 1 alineatul (3) din partea I a Protocolului 3. Pe baza acestei notificări și a informațiilor furnizate ulterior (2), autoritatea a aprobat schema de ajutor notificată prin Decizia sa nr. 225/14/COL din 18 iunie 2014.

(2)

Prin hotărârea sa din 23 septembrie 2015 în cauza E-23/14, Kimek Offshore AS/Autoritatea AELS de Supraveghere (3), Curtea de Justiție a AELS a anulat parțial decizia autorității.

(3)

Prin scrisoarea din 15 octombrie 2015 (4), autoritatea a solicitat informații din partea autorităților norvegiene. Acestea au răspuns prin scrisoarea din 6 noiembrie 2015 (5).

(4)

Prin Decizia nr. 489/15/COL din 9 decembrie 2015, autoritatea a inițiat procedura oficială de investigare. Prin scrisoarea din 13 ianuarie 2016 (6), autoritățile norvegiene au răspuns la decizia autorității.

(5)

La 30 iunie 2016, decizia de inițiere a procedurii oficiale de investigare a fost publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene și în suplimentul SEE la acesta (7). Autoritatea a primit observații de la două părți interesate, Kimek Offshore AS [scrisoarea din 12 mai 2016 (8)] și NHO Finnmark [scrisoarea din 4 iulie 2016 (9)], până la 30 iulie 2016, când a expirat termenul de prezentare a observațiilor. Prin scrisoarea din 2 august 2016 (10), autoritatea a transmis aceste observații către autoritățile norvegiene cărora li s-a acordat ocazia de a răspunde. Acestea au răspuns prin scrisoarea din 5 septembrie 2016 (11).

2.   Domeniul de aplicare a procedurii oficiale de investigare

(6)

Prin hotărârea sa, Curtea de Justiție a AELS a anulat parțial decizia autorității prin care se aproba sistemul de contribuții la sistemul de securitate socială diferențiate regional pentru perioada 2014-2020. Schema de ajutor în ansamblul său nu a fost supusă unui control reînnoit din partea autorității în cursul procedurii oficiale de investigare. Investigarea s-a limitat la acea parte a schemei (o scutire pentru serviciile cu caracter ambulant) pentru care aprobarea autorității a fost anulată.

(7)

Cu toate acestea, întrucât norma privind serviciile cu caracter ambulant este o derogare de la normele cuprinse în sistemul de contribuții la sistemul de securitate socială diferențiate, pentru a asigura integritatea, autoritatea consideră că este utilă o prezentare generală a obiectivului și a temeiului juridic ale schemei de ajutor ca atare, înainte de a prezenta normele în ceea ce privește înregistrarea întreprinderilor din Norvegia și însăși norma privind scutirea pentru serviciile cu caracter ambulant.

3.   Prezentarea generală a sistemului

3.1.   Obiectivul

(8)

Obiectivul sistemului de contribuții la sistemul de securitate socială diferențiate este reducerea sau prevenirea depopulării în regiunile cele mai puțin populate din Norvegia, prin stimularea ocupării forței de muncă. Pentru a atinge acest obiectiv, schema de ajutor de exploatare reduce costurile forței de muncă prin reducerea ratelor contribuției la asigurările sociale în anumite zone geografice. Ca regulă generală, intensitatea ajutorului variază în funcție de zona geografică în care este înregistrată unitatea de activitate. Normele privind înregistrarea sunt explicate mai detaliat în cele ce urmează.

3.2.   Temeiul juridic național

(9)

Temeiul juridic național privind sistemul este secțiunea 23-2 din Legea asigurărilor naționale (12). Această dispoziție prevede obligația generală a angajatorului de a plăti contribuțiile la asigurările sociale calculate în funcție de salariul brut acordat angajatului. În conformitate cu alineatul (12) din secțiunea respectivă, Parlamentul norvegian poate adopta rate diferențiate la nivel regional, precum și dispoziții specifice pentru întreprinderile din anumite sectoare. Prin urmare, Legea asigurărilor naționale, coroborată cu deciziile anuale ale Parlamentului norvegian, formează temeiul juridic național al schemei (13).

3.3.   Normele privind înregistrarea

(10)

Eligibilitatea pentru primirea de ajutor în cadrul schemei depinde de înregistrarea întreprinderii în zona eligibilă. Regula principală a schemei este că intensitățile ajutorului variază în funcție de zona geografică în care este înregistrată unitatea.

(11)

Legislația norvegiană prevede că întreprinderile trebuie să înregistreze separat subunități pentru fiecare activitate distinctă desfășurată (14). În cazul în care o întreprindere desfășoară diferite tipuri de activități economice, aceasta trebuie să înregistreze subunități separate. În plus, trebuie înregistrate unități separate dacă activitățile se desfășoară în locații geografice diferite.

(12)

Potrivit autorităților norvegiene, criteriul „activității de afaceri separate” este îndeplinit atunci când cel puțin un salariat desfășoară activități pentru unitatea-mamă într-o zonă separată, iar întreprinderea poate fi vizitată în acest loc. Fiecare subunitate își stabilește propria bază de calcul a contribuțiilor de asigurări sociale diferențiate, în funcție de locul său de înregistrare. În acest mod, o întreprindere înregistrată în afara zonei eligibile pentru ajutor în temeiul schemei va fi eligibilă pentru ajutor în cazul în care și în măsura în care activitățile sale economice sunt efectuate în cadrul unei subunități situate în zona eligibilă.

3.4.   Serviciile cu caracter ambulant – măsura care face obiectul analizei

(13)

Prin derogare de la prevederea principală privind înregistrarea, sistemul se aplică, de asemenea, întreprinderilor înregistrate în afara zonei eligibile care detașează lucrători în zona eligibilă sau ai căror angajați sunt implicați în activități mobile în cadrul zonei eligibile. În sensul prezentei decizii, activitățile prestate în aceste situații sunt denumite în continuare „servicii cu caracter ambulant”. Aceasta este norma privind scutirea examinată în cadrul prezentei decizii. În sensul prezentei decizii, norma este denumită „norma privind scutirea” sau „scutirea”. Temeiul juridic național privind scutirea este prevăzut în secțiunea 1(4) din Decizia nr. 1482 a Parlamentului norvegian din 5 decembrie 2013 privind stabilirea cotelor de impozitare etc. în temeiul Legii asigurărilor naționale pentru 2014.

(14)

Scutirea se aplică numai în cazul în care angajatul își petrece jumătate sau mai mult din zilele de lucru în zona eligibilă. În plus, rata redusă este aplicabilă numai acelei părți din activitate care este efectuată în zona respectivă. Ca regulă generală, perioada de înregistrare fiscală este de o lună calendaristică. Contribuțiile la asigurările sociale sunt calculate pe baza ratei aplicabile în zona unde se consideră că angajatorul desfășoară activități economice.

(15)

Acest lucru înseamnă că, în cazul în care, de exemplu, un angajat al unei entități înregistrate în Oslo (Oslo este situat în zona 1, o zonă neeligibilă, unde, prin urmare, rata standard este de 14,1 %) efectuează 60 % din activitatea sa pe o lună calendaristică în Vardø (care este situat în zona 5, unde rata aplicabilă este de 0 %), iar restul în Oslo, întreprinderea va fi eligibilă pentru rata zero pentru salariul care urmează să fie plătit pentru munca efectuată în Vardø, dar nu și pentru munca efectuată în Oslo.

4.   Hotărârea Curții de Justiție a AELS

(16)

Curtea de Justiție a AELS a anulat Decizia nr. 225/14/COL a autorității, în măsura în care aceasta a închis investigația preliminară privind măsura de ajutor prevăzută în secțiunea 1 alineatul (4) din Decizia nr. 1482 a Parlamentului norvegian din 5 decembrie 2013 privind stabilirea cotelor de impozitare etc. în temeiul Legii asigurărilor naționale pentru 2014.

(17)

Curtea AELS a concluzionat (15) că autoritatea nu a evaluat circumstanțele și consecințele acestora în ceea ce privește compatibilitatea normei stabilite în secțiunea 1(4) cu funcționarea Acordului privind SEE în sensul articolului 61 alineatul (3) SEE, în special în ceea ce privește efectul scutirii asupra concurenței și a comerțului, precum și compatibilitatea acesteia cu alineatul (16) din Orientările autorității privind ajutoarele de stat regionale pentru perioada 2014-2020 (16). În opinia Curții, o asemenea evaluare specifică era esențială pentru evaluarea de către autoritate a schemei notificate.

(18)

Secțiunea 1(4) este redactată astfel încât să pună în paralel scutirea (care face obiectul prezentei decizii) cu o măsură corespunzătoare împotriva eludării, cu scopul de a împiedica întreprinderile să solicite ajutor în temeiul sistemului prin simpla înregistrare a activității lor într-o zonă cu o rată mai scăzută a contribuțiilor la asigurările sociale, iar apoi efectuând activități cu caracter ambulant sau trimițându-și angajații să lucreze într-o zonă cu o rată mai ridicată. Măsura împotriva eludării nu face obiectul prezentei proceduri (17).

5.   Observațiile autorităților norvegiene la Decizia nr. 489/15/COL

(19)

Ca răspuns la inițierea de către autoritate a procedurii oficiale de investigare (18), autoritățile norvegiene și-au precizat poziția, menționând că rata aplicabilă în cadrul sistemului de contribuții la asigurările sociale s-a bazat, încă dinainte de anul 2007, pe locul în care s-a considerat că angajatorul își desfășoară activitatea economică. Această normă se întemeiază pe premisa fundamentală potrivit căreia numai întreprinderile care desfășoară activități economice în zona eligibilă ar trebui să beneficieze de ajutor și numai în măsura în care acestea desfășoară servicii economice în zonă. Înregistrarea nu este elementul decisiv.

(20)

Ajutoarele acordate în temeiul sistemului de contribuții la sistemul de securitate socială diferențiate se ridică la aproximativ 6,85 miliarde NOK anual (19). Pe baza datelor colectate în primele opt luni ale anului 2015, autoritățile norvegiene au prezentat efectele estimate ale scutirii pentru diferitele zone pe anul 2015 în ansamblu. Pentru o descriere a zonelor 1, 2, 3, 4 și 4a, a se vedea alineatul (25) din Decizia nr. 225/14/COL. Zona 1 cuprinde zonele centrale din Norvegia, precum și toate teritoriile din afara Norvegiei. Activitățile desfășurate în zona 1 nu sunt eligibile pentru ajutor în temeiul schemei. Activitățile desfășurate în zona 1a sunt, de asemenea, neeligibile pentru ajutor în temeiul schemei. Cu toate acestea, în zona 1a, autoritățile norvegiene au instituit un sistem în care rata contribuțiilor la asigurările sociale este redusă. Această reducere se acordă drept ajutor de minimis. Măsurile care îndeplinesc condițiile Regulamentului de minimis  (20) nu constituie ajutor în sensul articolului 61 din Acordul privind SEE.

Tabel

Tabelul prezintă o estimare pentru anul 2015 a ajutorului acordat întreprinderilor înregistrate în zonele desemnate de schema de ajutor ca urmare a aplicării scutirii

Zona

Milioane NOK

1

240

1a

38

2

9

3

1

4

1

4a

10

Suma

300

(21)

Autoritățile norvegiene au explicat că cifrele pot varia considerabil în funcție de natura serviciilor cu caracter ambulant. Proiectele mari de construcții se bazează, de regulă, pe serviciile cu caracter ambulant și, prin urmare, cresc gradul de utilizare a activităților cu caracter ambulant. În plus, întreprinderile care desfășoară activități semnificative în zonele eligibile pot să își reorganizeze activitățile prin înființarea de subunități în zona relevantă. Acest lucru va influența, de asemenea, efectul estimat al scutirii. În sfârșit, autoritățile norvegiene subliniază efectele pozitive indirecte, de la intensificarea activităților din sectorul construcțiilor la ocuparea forței de muncă în alte sectoare în zonele eligibile.

(22)

Scutirea oferă întreprinderilor din zonele eligibile accesul la forța de muncă, la un cost mai mic. Fără aceasta, întreprinderile din zona eligibilă ar întâmpina dificultăți mai mari pentru a atrage forță de muncă specializată. În plus, prin intermediul unor servicii cu caracter ambulant, forța de muncă specializată poate contribui la creșterea nivelului de cunoștințe și de competențe pentru întreprinderile locale. Aceste cunoștințe și competențe pot rămâne în cadrul întreprinderilor chiar și după ce lucrătorul ambulant a părăsit întreprinderea, producând astfel un efect de durată asupra forței de muncă și asupra întreprinderilor locale.

(23)

Scutirea plasează pe picior de egalitate toți operatorii economici care își desfășoară activitatea în zona eligibilă. Întreprinderile locale pot valorifica avantajele concurenței prin prețuri reduse pentru serviciile cu caracter ambulant.

(24)

Angajații aflați temporar în zonele eligibile vor contribui la dezvoltarea economiei locale prin achiziționarea de bunuri și servicii. Atunci când serviciile cu caracter ambulant sunt legate de un proiect temporar, acest lucru se manifestă printr-un efect temporar. Atunci când utilizarea de servicii cu caracter ambulant într-o regiune este susținută, efectul este de durată.

(25)

Întreprinderile înregistrate în zonele centrale și care efectuează servicii cu caracter ambulant în zonele eligibile pot angaja personal pe plan local. Chiar dacă aceste locuri de muncă au un caracter temporar, ele vor contribui la creșterea veniturilor salariale în regiunile eligibile, fapt care, la rândul său, stimulează activitatea economică. Autoritățile norvegiene susțin că scutirea reduce costurile forței de muncă și îi oferă acestui factor un avantaj față de capital, în situațiile în care cele două elemente se pot substitui. Acest lucru contribuie la creșterea ocupării forței de muncă.

6.   Observațiile părților interesate

6.1.   Kimek Offshore AS

(26)

Kimek Offshore AS („Kimek”) este o societate de servicii din industria petrolului și gazelor. Aceasta face parte din Kimek Group. Societatea Kimek este situată în Kirkenes, în comitatul Finnmark, care este o zonă cu rată zero pentru contribuțiile la asigurările sociale.

(27)

Alături de observațiile cu privire la decizia autorității de inițiere a procedurii oficiale de investigare, Kimek a furnizat observațiile sale cu privire la observațiile autorităților norvegiene rezumate mai sus.

(28)

Kimek consideră că autoritățile norvegiene nu au documentat în mare parte următoarele: faptul că scutirea contribuie la îndeplinirea unui obiectiv bine definit de interes comun, că este necesară intervenția statului, că scutirea este adecvată, că aceasta are un efect de stimulare, că este proporțională și că efectele negative nejustificate asupra concurenței și a schimburilor comerciale dintre statele SEE sunt evitate.

(29)

Majoritatea concurenților societății Kimek sunt situați în afara zonelor eligibile pentru ajutor regional. Kimek obiectează cu privire la scutire, deoarece aceasta permite întreprinderilor situate în afara zonelor eligibile să beneficieze de schema de ajutor atunci când desfășoară activități în zonele eligibile. Kimek susține că aceste întreprinderi nu se confruntă cu aceleași provocări ca și cele situate în zonele eligibile. Kimek afirmă că scutirea nu este potrivită pentru a combate depopularea și a consolida modelele de stabilire a populației în zonele eligibile. Dimpotrivă, această scutire este dăunătoare pentru întreprinderile situate în zonele eligibile.

(30)

Kimek nu este de acord cu opinia autorităților norvegiene, conform căreia scutirea oferă întreprinderilor locale accesul, la un cost mai mic, la forță de muncă specializată, care altfel nu ar fi disponibilă. Kimek susține că această tendință nu a fost demonstrată și nici documentată de către autoritățile norvegiene.

(31)

Kimek susține că există riscul ca scutirea să ducă la un „exod de creiere” din zonele eligibile, întrucât persoanele nu vor putea să obțină locuri de muncă la nivel local.

(32)

Kimek observă că autoritățile norvegiene nu au documentat faptul că întreprinderile care nu sunt înregistrate pe plan local angajează lucrători care locuiesc în zona eligibilă.

(33)

În plus, Kimek susține că lucrătorii offshore cu caracter ambulant nu contribuie la economia locală în mod substanțial. Aceștia locuiesc pe platformă, își petrec cea mai mare parte a timpului liber pe platformă și iau toate mesele acolo.

(34)

În ceea ce privește argumentul autorităților norvegiene potrivit căruia cunoștințele și competențele lucrătorilor ambulanți vor rămâne la întreprinderile locale, Kimek nu vede în ce fel acest lucru va conduce la reducerea sau prevenirea depopulării.

(35)

Kimek susține că autoritățile norvegiene nu au documentat modul în care scutirea stimulează concurența. În această privință, Kimek se referă la o particularitate în legislația norvegiană a muncii care oferă societăților care trimit lucrători ambulanți posibilitatea de a permite personalului lor să lucreze în schimburi de 12 ore, în timp ce întreprinderile de la nivel local permit personalului să lucreze timp de maximum 8 ore. Acesta este un dezavantaj semnificativ pentru întreprinderile de la nivel local.

6.2.   NHO Finnmark

(36)

NHO Finnmark este biroul regional al Confederației norvegiene a întreprinderilor norvegiene. Acesta sprijină observațiile societății Kimek, astfel cum sunt rezumate mai sus.

(37)

NHO Finnmark consideră că ajutoarele regionale ar trebui acordate numai întreprinderilor care sunt situate în zone eligibile pentru a beneficia de ajutoare regionale. Întreprinderile înregistrate în afara zonelor eligibile nu se confruntă cu aceleași provocări ca întreprinderile situate în zona eligibilă. Scutirea nu este potrivită pentru a combate depopularea și a consolida modelele de stabilire a populației. Dimpotrivă, NHO Finnmark afirmă că această scutire este dăunătoare pentru întreprinderile situate în zonele eligibile.

(38)

Ca și Kimek, NHO Finnmark subliniază că legislația norvegiană a muncii oferă un avantaj special întreprinderilor care nu sunt înregistrate în zona eligibilă. NHO Finnmark consideră că lucrătorii ambulanți nu contribuie la economia locală în același mod ca lucrătorii care locuiesc în zonă.

7.   Observații din partea autorităților norvegiene cu privire la observațiile părților interesate

(39)

Ca răspuns la observațiile prezentate de părțile interesate, autoritățile norvegiene observă că obiectul procedurii oficiale de investigare este scutirea, nu schema de ajutor ca atare. Autoritățile norvegiene au explicat că scutirea este o manifestare a principiului general conform căruia ajutoarele regionale trebuie acordate activităților economice desfășurate în mod efectiv în zonele geografice acoperite de sistem.

(40)

Autoritățile norvegiene subliniază că nici articolul 61 alineatul (3) litera (c) din Acordul privind SEE, nici Orientările privind ajutoarele de stat regionale nu impun ca beneficiarii regionali ai ajutorului să fie înregistrați în zona eligibilă pentru acordarea de ajutoare regionale. Autoritățile norvegiene sunt de acord cu Kimek, că provocările întâmpinate de întreprinderile înregistrate oficial în zonele eligibile nu pot fi identice cu cele cu care se confruntă societățile înregistrate oficial în afara acestor zone, dar care efectuează servicii cu caracter ambulant în zona eligibilă. Cu toate acestea, autoritățile norvegiene nu sunt de acord cu afirmația societății Kimek, conform căreia întreprinderile înregistrate în afara zonei eligibile nu se confruntă cu aceleași provocări atunci când desfășoară activități în zona eligibilă. Societățile se confruntă cu aceleași condiții climatice și aceeași distanță față de subcontractanți. În plus, întreprinderile care trimit lucrători ambulanți se confruntă cu costuri suplimentare pentru transportul și cazarea personalului. Autoritățile norvegiene observă că argumentele societății Kimek sunt preluate din sectorul petrolier, acea parte a economiei în care își desfășoară activitatea societatea în cauză. Acestea susțin că evaluarea compatibilității ajutoarelor trebuie să fie efectuată la un nivel mai general, ținând seama de handicapurile specifice sau permanente cu care se confruntă întreprinderile din toate sectoarele relevante.

(41)

Autoritățile norvegiene își justifică afirmațiile cu privire la dificultățile întâmpinate de întreprinderi în recrutarea de specialiști în cele mai nordice trei comitate, făcând trimitere la un raport elaborat de NAV Finnmark (21), Administrația Norvegiană a Muncii și Protecției Sociale în comitatul Finnmark. În comitatele Nordland și Troms, 14 % din întreprinderile care fac obiectul raportului s-au confruntat cu probleme de recrutare a lucrătorilor din cauza lipsei specialiștilor. În comitatul Finnmark, acest procentaj a fost de 11 %.

(42)

Autoritățile norvegiene subliniază că întreprinderile înregistrate în zona eligibilă pot utiliza rata mai redusă a contribuțiilor la asigurările sociale pentru toate costurile forței de muncă (cu excepția cazului în care efectuează servicii cu caracter ambulant în afara zonei eligibile), întrucât întreprinderile înregistrate în altă zonă și care efectuează servicii cu caracter ambulant pot utiliza rata redusă numai în cazul în care angajatul își petrece jumătate sau mai mult din zilele de lucru în zona eligibilă și numai în ceea ce privește salariile plătite pentru munca desfășurată efectiv acolo.

(43)

Pentru a justifica efectele indirecte ale ajutoarelor regionale, autoritățile norvegiene au furnizat trimiteri la două studii privind efectele activităților petroliere din nordul Norvegiei (22). Potrivit primului studiu, privind proiectul petrolier Snøhvit din comitatul Finnmark, efectul direct asupra ocupării forței de muncă a fost de 230 de ani-om, în timp ce efectul indirect a fost un număr suplimentar de 170 de ani-om. Autoritățile norvegiene observă faptul că acestea sunt efectele proiectului ca atare, și nu un rezultat direct al vreunei măsuri specifice. Al doilea studiu arată că principalul efect indirect din sectorul petrolier are loc în sectorul numit „servicii private”, care cuprinde: activități profesionale, științifice și tehnice, furnizarea de personal, închirierea de utilaje și de echipamente de transport, servicii juridice și de contabilitate, de arhitectură, servicii hoteliere și de restaurant, de canalizare și de eliminare a deșeurilor.

(44)

Autoritățile norvegiene pun sub semnul întrebării relevanța legislației norvegiene a muncii pentru evaluarea scutirii. În orice caz, autoritățile menționează că temeiul juridic pentru abaterile de la limitarea la 8 ore, la care face referire reclamantul, este deschis oricărei întreprinderi, indiferent de localizarea geografică a lucrătorului și a angajatorului, însă este condiționat de un acord tarifar.

II.   EVALUAREA

1.   Prezența ajutorului de stat

(45)

Articolul 61 alineatul (1) din Acordul privind SEE este formulat după cum urmează: „Este incompatibil cu prezentul acord orice ajutor acordat de statele membre ale CE, statele AELS sau din resurse de stat, sub orice formă, care denaturează sau amenință să denatureze concurența prin favorizarea anumitor întreprinderi sau a producției anumitor mărfuri, în măsura în care afectează comerțul dintre părțile contractante, cu excepția cazului în care se prevede altfel în prezentul acord.”

(46)

Aceasta implică faptul că o măsură constituie ajutor de stat în sensul articolului 61 alineatul (1) din Acordul privind SEE dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiții: măsura (i) se acordă de către stat sau prin intermediul resurselor de stat; (ii) conferă un avantaj economic selectiv beneficiarului; (iii) este susceptibilă să afecteze schimburile comerciale între părțile contractante și să denatureze concurența.

(47)

În Decizia nr. 225/14/COL, autoritatea a concluzionat că sistemul de contribuții la sistemul de securitate socială diferențiate pentru perioada 2014-2020 constituie o schemă de ajutor. Autoritatea face trimitere la raționamentul prezentat la alineatele (68)-(74) din respectiva decizie. Scutirea pentru serviciile cu caracter ambulant face parte din dispozițiile privind schema de ajutor respectivă. Aceasta lărgește domeniul de aplicare al schemei de ajutor, în sensul că lărgește cercul potențialilor beneficiari către întreprinderile care nu sunt înregistrate în zonele eligibile. La fel ca în cazul celorlalte ajutoare acordate în cadrul schemei, extinderea schemei către întreprinderile înregistrate în afara zonelor eligibile are ca rezultat faptul că resursele de stat conferă întreprinderilor avantaje selective. Aceste avantaje sunt susceptibile să afecteze schimburile comerciale și să denatureze concurența.

2.   Cerințe procedurale

(48)

În conformitate cu articolul 1 alineatul (3) din partea I a Protocolului 3: „Autoritatea AELS de supraveghere va fi informată, în timp suficient pentru a putea să își prezinte observațiile, cu privire la orice plan de acordare sau modificare a unui ajutor. …. Statul în cauză nu va pune în aplicare măsurile pe care le propune până în momentul în care procedura a condus la luarea unei hotărâri definitive.”

(49)

Autoritățile norvegiene au pus în aplicare scutirea începând cu 1 iulie 2014, după ce autoritatea a aprobat-o prin Decizia nr. 225/14/COL. Când Curtea AELS a anulat aprobarea scutirii de către autoritate, ajutoarele au devenit ilegale. Autoritățile norvegiene au suspendat scutirea examinată, începând cu 1 ianuarie 2016, în așteptarea rezultatului final al procedurii oficiale de investigare.

3.   Compatibilitatea ajutoarelor

(50)

Autoritatea trebuie să evalueze dacă scutirea este compatibilă cu funcționarea Acordului privind SEE pe baza articolului 61 alineatul (3) litera (c) din acest acord, în conformitate cu Orientările privind ajutoarele de stat regionale.

(51)

Scutirea pentru serviciile cu caracter ambulant permite întreprinderilor care nu sunt înregistrate în zona eligibilă să beneficieze de tarife reduse la asigurările sociale, în cazul și în măsura în care desfășoară activități economice în zona înregistrată. Nici articolul 61 alineatul (3) litera (c) din Acordul privind SEE, nici Orientările privind ajutoarele de stat regionale [ori normele privind ajutoarele regionale în RGECA (23)] nu impun ca beneficiarii ajutoarelor regionale să fie înregistrați în zonele asistate.

(52)

Ajutoarele regionale pot contribui în mod eficient la dezvoltarea economică a zonelor defavorizate numai dacă sunt acordate pentru a stimula realizarea de investiții suplimentare sau activitatea economică în acele zone (24). Orientările privind ajutoarele de stat regionale permit atât ajutoare regionale pentru investiții, cât și ajutoare regionale de exploatare. Ajutoarele regionale pentru investiții ar trebui să determine investiții în zonele prevăzute pe harta ajutoarelor regionale pentru Norvegia, aprobată de autoritate (25). Perspectiva din care sunt examinate ajutoarele regionale de exploatare este ușor diferită. Ajutoarele regionale de exploatare pot intra sub incidența articolului 61 alineatul (3) litera (c) din Acordul privind SEE doar în cazul în care sunt acordate pentru a combate anumite handicapuri specifice sau permanente cu care se confruntă entitățile care desfășoară activități economice în regiunile defavorizate (26). În acest context, alineatul (16) din Orientările privind ajutoarele de stat regionale prevede: „Ajutoarele de exploatare pot fi considerate compatibile dacă au ca scop (…) a preveni sau a reduce depopularea în zonele cu o populație foarte redusă.”

(53)

Nu există nicio îndoială că sfera geografică de aplicare a sistemului ca atare este limitată la regiunile defavorizate. Domeniul de aplicare al prezentei decizii se limitează la scutirea în cauză. Întrebarea este dacă această scutire, care permite întreprinderilor înregistrate în afara regiunilor care fac obiectul schemei să poată beneficia de ajutor în temeiul schemei, în măsura în care acestea desfășoară activități economice în regiunile defavorizate, este compatibilă cu normele privind ajutoarele de stat.

(54)

Autoritatea este de acord cu autoritățile norvegiene asupra faptului că scutirea nu poate fi evaluată independent de sistemul de contribuții la sistemul de securitate socială diferențiate pentru perioada 2014-2020, de care aparține. În acest sens, autoritatea face referire la evaluarea schemei respective, care figurează în Decizia sa nr. 225/14/COL, unde a considerat că schema este compatibilă cu funcționarea Acordului privind SEE, pe baza articolului 61 alineatul (3) litera (c) din acest acord. În respectiva decizie, autoritatea a constatat că schema în sine contribuie la îndeplinirea unui obiectiv bine definit de interes comun (27), că este necesară intervenția statului (28), că schema este adecvată (29), că are un efect de stimulare (30), că este proporțională (31) și că efectele negative nejustificate asupra concurenței și a schimburilor comerciale dintre statele SEE sunt evitate (32). Aceste principii generale de evaluare se aplică schemelor de ajutor ca atare. Autoritatea nu supune normele individuale care fac parte dintr-un sistem unei evaluări separate pe baza acestor principii generale de evaluare.

(55)

Faptul că Curtea AELS a concluzionat că scutirea este separabilă de restul schemei (33) nu înseamnă că norma în sine ar trebui să fie evaluată în mod independent de sistem. Problema caracterului separabil este întrebarea dacă un element în cadrul unui sistem este legat atât de strâns de sistemul ca atare, încât, în mod logic, nu poate să fie separat de acesta. Deși scutirea poate fi separată în mod logic de sistemul de contribuții la sistemul de securitate socială diferențiate pentru perioada 2014-2020, în sensul că poate fi exclusă din sistem fără a-l priva de o componentă fundamentală necesară pentru existența sa ca sistem, autoritatea trebuie să efectueze o analiză a compatibilității scutirii, ținând cont de faptul că aceasta se înscrie în cadrul unei scheme generale de ajutor.

(56)

Această schemă generală de ajutor este un element central al contextului în care are loc scutirea. Într-adevăr, această scutire există numai ca o derogare de la normele sistemului general (34). În consecință, autoritatea trebuie, de asemenea, să ia în considerare faptul că (în afara scutirii) această schemă generală a fost legal declarată compatibilă cu funcționarea Acordului privind SEE.

(57)

Autoritățile norvegiene au prezentat o imagine de ansamblu a impactului financiar al scutirii (a se vedea considerentul 20 și tabelul de mai sus).

(58)

Această scutire, precum și sistemul în care se înscrie, are un obiectiv regional. Obiectivul său este de a stimula oportunitățile de angajare în zonele eligibile. Cu toate acestea, stimularea oportunităților de angajare nu este decât un instrument pentru atingerea obiectivului ajutoarelor, și anume reducerea sau prevenirea depopulării. Este esențial ca, odată cu evaluarea compatibilității ajutorului, să fie luate în considerare efectele economice mai ample ale măsurii.

(59)

Autoritatea consideră că autoritățile norvegiene au demonstrat deja că este necesară o intervenție a statului pentru a genera activități economice în zonele eligibile. Această necesitate se aplică în mod similar tuturor întreprinderilor care desfășoară activități economice în zonele eligibile, indiferent dacă sunt înregistrate sau nu. În plus, argumentele prezentate de autoritățile norvegiene au demonstrat în mod corespunzător că subvenționarea serviciilor cu caracter ambulant stimulează activitatea economică în zonele eligibile. Acest lucru este în conformitate cu alineatele (6) și (71) din Orientările privind ajutoarele de stat regionale, care se referă la ajutoarele care generează activitatea economică. Kimek și NHO Finnmark au adoptat punctul de vedere conform căruia ajutoarele ar trebui să se limiteze la societățile înregistrate în zonele eligibile. Pe de altă parte, autoritatea consideră că întreprinderile care furnizează servicii cu caracter ambulant se confruntă cu aceleași provocări (schimbările climatice, distanța față de subcontractanți) ca și cele cu care se confruntă întreprinderile înregistrate la nivel local. În această privință, autoritatea observă că părțile interesate, Kimek și NHO Finnmark, nu au reușit să precizeze provocările specifice care îngreunează activitatea întreprinderilor înregistrate la nivel local, spre deosebire de întreprinderile care furnizează servicii cu caracter ambulant atunci când își desfășoară activitatea în zonele eligibile.

(60)

Pe de altă parte, autoritatea consideră că autoritățile norvegiene nu au documentat faptul că întreprinderile care furnizează servicii cu caracter ambulant angajează lucrători la nivel local și în mod permanent în zonele eligibile. Autoritățile norvegiene nu au furnizat teorii economice sau considerații de ordin general care ar justifica afirmația că lucrătorii sunt angajați permanent. În acest context, autoritatea constată că autoritățile norvegiene nu au demonstrat că scutirea duce la crearea de locuri de muncă permanente în zonele eligibile. Totuși, aceasta nu este o cerință absolută pentru compatibilitatea ajutoarelor regionale (35). Astfel cum s-a menționat mai sus, ajutoarele regionale ar trebui acordate pentru a genera o activitate economică. Aceasta se aplică indiferent dacă întreprinderea care desfășoară activitatea economică este înregistrată în zona relevantă sau nu.

(61)

În ceea ce privește efectele indirecte scutirii, autoritățile norvegiene susțin că acestea apar nu numai sub forma unei creșteri a cheltuielilor cu bunurile și serviciile, cheltuieli efectuate de către lucrătorii ambulanți, ci și sub forma unor cunoștințe și competențe transferate întreprinderilor de la nivel local. Sistemul nu este adaptat unui sector specific, ci mai degrabă acoperă majoritatea sectoarelor economice din Norvegia (36). Dat fiind caracterul general al sistemului, autoritatea este de acord cu autoritățile norvegiene asupra faptului că trebuie adoptată o perspectivă de ansamblu atunci când se evaluează efectele indirecte ale unei măsuri. Cu toate acestea, studierea sectoarelor individuale este utilă pentru a examina efectele reale ale scutirii. Autoritățile norvegiene au prezentat studii cu scopul de a demonstra că serviciile cu caracter ambulant generează efecte pozitive indirecte în zonele eligibile. Astfel cum s-a menționat mai sus, autoritățile norvegiene au furnizat trimiteri la două studii privind efectele activităților petroliere din nordul Norvegiei. Potrivit primului studiu din cadrul proiectului petrolier Snøhvit în Finnmark, efectul direct asupra ocupării forței de muncă a fost de 230 de ani-om, în timp ce efectul indirect a fost un număr suplimentar de 170 de ani-om. Al doilea studiu arată că principalul efect indirect din sectorul petrolier are loc în acest sector numit „servicii private”, care cuprinde: activități profesionale, științifice și tehnice, furnizarea de personal, închirierea de utilaje și de echipamente de transport, servicii juridice și de contabilitate, de arhitectură, servicii hoteliere și de restaurant, de canalizare și de eliminare a deșeurilor.

(62)

Autoritatea consideră că aceste studii demonstrează efecte pozitive indirecte semnificative. Cu toate acestea, deoarece efectele indirecte nu pot fi ușor izolate, considerentelor generale cu privire la efectele unei măsuri precum cea de față trebuie să li se acorde o importanță deosebită. Autoritatea este convinsă că subvenționarea serviciilor cu caracter ambulant contribuie la vânzarea de bunuri și servicii locale, contribuind astfel la economia locală. Acest lucru este valabil în special pentru angajații care fac naveta pentru a ajunge în zona respectivă, în special pe termen scurt sau mediu, deoarece în mod probabil aceștia se vor caza în hoteluri, vor mânca în restaurante etc. În acest context, autoritatea este convinsă că scutirea oferă efecte pozitive indirecte importante, care contribuie la prevenirea sau reducerea depopulării în zonele cu densitate foarte scăzută a populației.

(63)

Kimek susține că lucrătorii ambulanți offshore nu contribuie la economia locală în niciun mod substanțial. Aceștia locuiesc pe platformă, își petrec cea mai mare parte a timpului liber pe platformă și iau toate mesele acolo. Autoritatea observă că anumiți lucrători vor contribui mai puțin la efectele indirecte ale scutirii ca urmare a naturii situației lor profesionale. Cu toate acestea, scutirea nu se limitează la un anumit sector, ci este mai degrabă o normă orizontală, care se aplică tuturor sectoarelor.

(64)

O persoană care furnizează servicii cu caracter ambulant care necesită un anumit nivel de cunoștințe și competențe este în măsură să transfere acele cunoștințe și abilități întreprinderilor locale. Autoritatea observă că Kimek a afirmat că nu înțelege modul în care cunoștințele și competențele transferate de la angajații care prestează servicii cu caracter ambulant către întreprinderile situate în zonele eligibile pot preveni sau reduce depopularea. Autoritatea consideră că cunoștințele și competențele sunt necesare pentru funcționarea multor activități economice și, prin urmare, sunt importante pentru menținerea ocupării forței de muncă în zonele eligibile. În special, întreprinderile locale care participă la proiecte comune cu întreprinderi care furnizează servicii cu caracter ambulant (cum ar fi proiectele mari de construcții) sunt în măsură să dobândească cunoștințe, competențe și experiență în activitatea pe care trebuie să o desfășoare în aceste tipuri de proiecte. În acest mod, întreprinderile înregistrate la nivel local ar păstra aceste avantaje. În plus, întreprinderile înregistrate la nivel local pot beneficia de cunoștințele și competențele obținute din relația sau din cooperarea cu întreprinderile care desfășoară activități cu caracter ambulant (cum ar fi serviciile de consultanță sau alte intervenții specializate), în măsura în care aceste activități pot fi clasificate ca fiind „cu caracter ambulant”, în conformitate cu legislația norvegiană. Autoritatea este de acord cu autoritățile norvegiene asupra faptului că transferul de cunoștințe și de competențe către întreprinderile înregistrate la nivel local efectuat de către lucrătorii ambulanți poate fi un factor important în susținerea ocupării forței de muncă a lucrătorilor calificați în zonele eligibile, contribuind prin aceasta, în mod substanțial, la prevenirea sau reducerea depopulării în zonele respective.

(65)

Alături de transferul de competențe și cunoștințe, întreprinderile locale pot avea acces, cu costuri mai mici, la o forță de muncă specializată, care altfel nu ar fi disponibilă. Acest lucru este benefic pentru întreprinderile locale, deoarece costurile mai reduse pentru serviciile cu caracter ambulant fac mai atractivă și mai profitabilă desfășurarea de activități comerciale în zona eligibilă. În plus, această scutire pune toți agenții economici activi în zona eligibilă pe picior de egalitate în ceea ce privește cheltuielile cu asigurările sociale pe durata activității lor în zona respectivă.

(66)

În concluzie, autoritatea consideră că autoritățile norvegiene au justificat în mod adecvat faptul că subvențiile pentru serviciile cu caracter ambulant contribuie la efectele pozitive indirecte, care se manifestă sub forma creșterii cheltuielilor cu bunuri și servicii în zonele eligibile, care, la rândul său, este benefică pentru piețele forței de muncă în zonele eligibile. Autoritatea este convinsă, de asemenea, că subvențiile pentru serviciile cu caracter ambulant contribuie la furnizarea de forță de muncă specializată la un cost mai mic și la transferul de cunoștințe și competențe către întreprinderile deja existente la nivel local, ceea ce are o importanță vitală pentru funcționarea în continuare a multor activități economice în zonele eligibile. În consecință, scutirea contribuie la prevenirea sau reducerea depopulării în zonele cu densitate foarte scăzută a populației.

(67)

În ceea ce privește efectul scutirii asupra concurenței și a comerțului, autoritățile norvegiene susțin că scutirea creează condiții de concurență echitabile pentru toate întreprinderile care își desfășoară activitatea în zonele defavorizate, deoarece se aplică în egală măsură oricărei întreprinderi cu sediul în SEE. Societățile înregistrate în afara Norvegiei, care își trimit angajații în zonele eligibile și care plătesc contribuții la sistemul norvegian de asigurări sociale, beneficiază de această scutire dacă sunt îndeplinite condițiile relevante. În absența scutirii, aceste întreprinderi ar fi obligate să aibă o prezență înregistrată în zona relevantă, pentru a fi supuse acelorași norme de impozitare ca societățile norvegiene echivalente înregistrate pe plan local. Acest lucru ar crea o barieră la intrarea pe piață, ceea ce ar fi contrar logicii de la alineatul (134) din Orientările privind ajutoarele de stat regionale, care prevede că: „În cazul în care ajutorul este necesar și proporțional în vederea îndeplinirii obiectivului comun (…), este probabil ca efectele negative ale ajutorului să fie compensate prin efecte pozitive. Cu toate acestea, în unele cazuri, ajutorul poate rezulta în modificări ale structurii pieței sau ale caracteristicilor unui sector de activitate sau ale unei industrii, fapt care ar putea denatura semnificativ concurența prin bariere la intrarea sau la ieșirea de pe piață, prin efecte de substituire sau prin devierea fluxurilor comerciale. În astfel de cazuri, este puțin probabil ca efectele negative identificate să fie compensate prin efecte pozitive.” În acest context, autoritatea consideră că scutirea garantează că efectele negative nejustificate asupra concurenței și a accesului la piață sunt evitate. Aceasta este o caracteristică pozitivă în temeiul alineatului (3) din Orientările privind ajutoarele de stat regionale, care precizează că evaluarea ajutoarelor regionale echilibrează necesitatea acordării de subvenții pentru dezvoltarea regională, asigurând în același timp condiții de concurență echitabile între statele SEE. Astfel cum s-a menționat mai sus, autoritatea nu este convinsă de afirmația societății Kimek, potrivit căreia întreprinderile înregistrate în zona eligibilă se confruntă cu mai multe dificultăți cu caracter permanent decât întreprinderile care să își trimit angajații să lucreze în zonă temporar. Dimpotrivă, întreprinderile înregistrate în afara zonei eligibile pot avea un dezavantaj competitiv față de firmele locale, printre altele din cauza costurilor de transport și de cazare a personalului.

(68)

Întreprinderile care efectuează servicii cu caracter ambulant pot, într-o anumită măsură, înregistra subunități în zona eligibilă. În absența scutirii pentru serviciile cu caracter ambulant în zona eligibilă, ar exista o diferență de tratament în funcție de măsura în care întreprinderea care prestează servicii și-a stabilit sau nu o subunitate în zona eligibilă. Există pericolul ca acest lucru să afecteze întreprinderile înregistrate în străinătate mai mult decât întreprinderile înregistrate în Norvegia. Se presupune că întreprinderile care nu sunt înregistrate în Norvegia, în special IMM-urile, au cunoștințe mai puțin detaliate cu privire la particularitățile normelor norvegiene privind înregistrarea întreprinderilor, precum și la efectele acestora asupra contribuțiilor la sistemul de asigurări sociale. În lumina celor de mai sus, autoritatea consideră că scutirea asigură evitarea efectelor negative nejustificate (crearea de bariere la intrarea pe piață și devierea fluxurilor comerciale) asupra concurenței și a schimburilor comerciale dintre statele SEE, ceea ce este în conformitate cu alineatul (134) din Orientările privind ajutoarele de stat regionale.

(69)

Pe baza ultimei runde de observații din partea autorităților norvegiene, se pare că nu există nicio diferență de tratament nejustificată, în conformitate cu legislația norvegiană a muncii, între întreprinderile care furnizează servicii cu caracter ambulant și întreprinderile înregistrate pe plan local, așa cum s-a susținut de către părțile interesate. În consecință, autoritatea nu va continua examinarea acestui argument.

(70)

Având în vedere cele de mai sus, autoritatea concluzionează că scutirea este compatibilă cu funcționarea Acordului privind SEE pe baza articolului 61 alineatul (3) litera (c) din acest acord.

4.   Concluzie

(71)

Conform celor menționate anterior, autoritatea concluzionează că scutirea pentru serviciile cu caracter ambulant în conformitate cu sistemul de contribuții la sistemul de securitate socială diferențiate pentru perioada 2014-2020 este compatibilă cu funcționarea Acordului privind SEE. Prin urmare, scutirea este autorizată ca parte a sistemului respectiv până la expirarea termenului de aprobare de către autoritate a sistemului, la 31 decembrie 2020,

DECIDE:

Articolul 1

Scutirea pentru serviciile cu caracter ambulant în conformitate cu sistemul de contribuții la sistemul de securitate socială diferențiate pentru perioada 2014-2020 este compatibilă cu funcționarea Acordului privind SEE, pe baza articolului 61 alineatul (3) litera (c) din acest acord. Procedura oficială de investigare se închide.

Articolul 2

Punerea în aplicare a măsurii este, prin urmare, autorizată.

Articolul 3

Prezenta decizie se adresează Regatului Norvegiei.

Articolul 4

Numai versiunea în limba engleză a prezentei decizii este autentică.

Adoptată la Bruxelles, 31 mai 2017.

Pentru Autoritatea AELS de Supraveghere

Sven Erik SVEDMAN

Președinte

Frank J. BÜCHEL

Membru al Colegiului


(1)  Documentele nr. 702438-702440, 702442 și 702443.

(2)  A se vedea alineatul (2) din Decizia nr. 225/14/COL (JO C 344, 2.10.2014, p. 14 și suplimentul SEE nr. 55, 2.10.2014, p. 4).

(3)  Cauza E-23/14, Kimek Offshore AS/Autoritatea AELS de Supraveghere [2015] AELS Ct. Rep. 412.

(4)  Documentul nr. 776348.

(5)  Documentele nr. 779603 și 779604.

(6)  Documentul nr. 787605.

(7)  JO C 263, 30.6.2016, p. 21 și Suplimentul SEE nr. 36, 30.6.2016, p. 3.

(8)  Documentul nr. 804442.

(9)  Documentul nr. 811491.

(10)  Documentul nr. 813803.

(11)  Documentul nr. 816653.

(12)  LOV-1997-02-28-19.

(13)  Pentru mai multe detalii cu privire la schema de ajutor, a se vedea Decizia nr. 225/14/COL a autorității.

(14)  Legea privind Registrul de coordonare pentru persoanele juridice (LOV-1994-06-03-15).

(15)  Cauza E-23/14, Kimek Offshore AS/Autoritatea AELS de Supraveghere [2015] AELS Ct. Rep. 412, alineatul (116).

(16)  JO L 166, 5.6.2014, p. 44 și Suplimentul SEE nr. 33, 5.6.2014, p. 1.

(17)  A se vedea Ordinul Curții AELS din 23.11.2015 în cauza E-23/14 INT, Kimek Offshore AS/Autoritatea AELS de Supraveghere [2015] AELS Ct. Rep. 666.

(18)  Observațiile prezentate anterior de către autoritățile norvegiene sunt rezumate la alineatele (15)-(21) din Decizia nr. 489/15/COL de inițiere a procedurii oficiale de investigare.

(19)  A se vedea alineatul (49) din Decizia nr. 225/14/COL.

(20)  Regulamentul (UE) nr. 1407/2013 al Comisiei din 18 decembrie 2013 privind aplicarea articolelor 107 și 108 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene la ajutoarele de minimis (JO L 352, 24.12.2013, p. 1), încorporat în Acordul privind SEE în anexa XV 1 ea.

(21)  NAV Finnmark Bedriftsundersøkelse 2016, Notat 1 2016, disponibil la următoarea adresă: https://www.nav.no/no/Lokalt/Finnmark/Statistikk+og+presse/bedriftsunders%C3%B8kelse--378352.

(22)  Snøhvit og andre eventyr, NHO, disponibil la următoarea adresă: http://www.aksjonsprogrammet.no/vedlegg/Snohvit_12des.pdf și Ringvirkninger av petroleumsnæringen i norsk økonomi, Statistics Norway, disponibil la următoarea adresă: https://www.ssb.no/nasjonalregnskap-og-konjunkturer/artikler-og-publikasjoner/_attachment/218398?_ts=14b82bba2f0.

(23)  Regulamentul general de exceptare pe categorii de ajutoare („RGECA”). Regulamentul (UE) nr. 651/2014 al Comisiei din 17 iunie 2014 de declarare a anumitor categorii de ajutoare compatibile cu piața internă în aplicarea articolelor 107 și 108 din tratat (JO L 187, 26.6.2014, p. 1), încorporat în Acordul privind SEE în anexa XV punctul 1j. Modificările aduse normelor privind ajutoarele regionale, aprobate în principiu de Comisia Europeană la 17 mai 2017, nu schimbă acest lucru. Articolul 15 alineatul (3) litera (a) din Regulamentul de modificare prevede ajutoare regionale de exploatare în cazul în care „beneficiarii își desfășoară activitatea economică” în zonele cu o populație foarte redusă. Regulamentul de modificare este disponibil la următoarea adresă: http://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/?uri=CELEX%3A32017R1084.

(24)  Alineatul (6) din Orientările privind ajutoarele de stat regionale.

(25)  A se vedea Decizia nr. 91/14/COL (JO L 172, 12.6.2014, p. 52).

(26)  Alineatul (16) din Orientările privind ajutoarele de stat regionale.

(27)  A se vedea alineatele (85)-(91) din Decizia nr. 225/14/COL a autorității.

(28)  A se vedea alineatele (92)-(99) din Decizia nr. 225/14/COL a autorității.

(29)  A se vedea alineatele (100)-(107) din Decizia nr. 225/14/COL a autorității.

(30)  A se vedea alineatele (108)-(112) din Decizia nr. 225/14/COL a autorității.

(31)  A se vedea alineatele (113)-(117) din Decizia nr. 225/14/COL a autorității.

(32)  A se vedea alineatele (118)-(121) din Decizia nr. 225/14/COL a autorității.

(33)  Hotărârea Curții AELS în cauza E-23/14, Kimek Offshore AS/Autoritatea AELS de Supraveghere [2015] AELS Ct. Rep. 412, alineatul (58).

(34)  În acest sens, autoritatea constată că activitățile care ar putea beneficia de această scutire sunt limitate de legislația norvegiană privind înregistrarea activităților economice (a se vedea considerentele 11 și 12 de mai sus).

(35)  Obiectivul ajutoarelor regionale este de a promova dezvoltarea economică a anumitor regiuni defavorizate [alineatul (1) din Orientările privind ajutoarele de stat regionale]. Acest lucru se realizează prin inducerea de activitate economică suplimentară în zonele respective [alineatul (6) din Orientările privind ajutoarele de stat regionale]. Stimularea angajării permanente este o modalitate de a realiza acest lucru, dar nu este singura soluție.

(36)  A se vedea alineatele (11)-(16) din Decizia nr. 225/14/COL a autorității.