9.3.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 67/1

(1)

Prin Decizia 2005/781/CE (1), Consiliul a aprobat încheierea Acordului de cooperare științifică și tehnologică dintre Comunitatea Europeană și Republica Federativă a Braziliei (2) (denumit în continuare „acordul”).

(2)

Potrivit articolului XII din acord, acordul intră în vigoare la data la care ambele părți și-au notificat reciproc în scris finalizarea procedurilor lor interne respective necesare intrării în vigoare a acordului. Acordul se încheie pe o perioadă inițială de cinci ani și poate fi reînnoit de comun acord între părți după evaluarea efectuată în cursul penultimului an al fiecărei perioade succesive de reînnoire.

(3)

Prin Decizia 2012/646/UE (3), Consiliul a aprobat reînnoirea acordului pentru o perioadă suplimentară de cinci ani.

(4)

Schimbul de scrisori dintre părți, din datele de 14 noiembrie 2016 și 5 ianuarie 2017, a confirmat interesul acestora de a reînnoi acordul pentru o perioadă de încă cinci ani.

(5)

Reînnoirea acordului ar trebui aprobată în numele Uniunii,

9.3.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 67/3

(1)

Este necesar să existe reguli care să stabilească o metodologie pentru realizarea unor evaluări menite să stabilească dacă există vreo diferență între tratamentul aplicat efectiv acționarilor și creditorilor în legătură cu care s-au adoptat măsuri de rezoluție și suma pe care acționarii și creditorii ar fi primit-o în cazul în care instituția sau entitatea menționată la literele (b), (c) sau (d) de la articolul 1 alineatul (1) din Directiva 2014/59/UE („entitatea”) ar fi făcut obiectul procedurii obișnuite de insolvență la data la care a fost adoptată decizia de rezoluție a entității respective, în conformitate cu articolul 82 din Directiva 2014/59/UE.

(2)

Atunci când există o diferență de tratament care conduce la pierderi mai mari pentru anumiți acționari și creditori în cazul procedurii de rezoluție, ar trebui ca acționarii și creditorii în cauză să aibă dreptul la plata unor despăgubiri prin utilizarea mecanismelor de finanțare a rezoluției, în conformitate cu articolul 101 alineatul (1) litera (e) din Directiva 2014/59/UE.

(3)

Evaluarea ex-post se efectuează de către persoana independentă solicitată care îndeplinește condițiile prevăzute la articolul 38 din Regulamentul delegat (UE) 2016/1075 al Comisiei (2) („evaluatorul”), în cel mai scurt timp după adoptarea uneia sau mai multor măsuri de rezoluție, chiar dacă finalizarea acesteia/acestora ar putea dura câtva timp. Această evaluare ar trebui să se bazeze pe informațiile pertinente disponibile la data adoptării deciziei de rezoluție a unei entități, pentru a reflecta în mod corespunzător circumstanțele specifice, cum ar fi condițiile de piață precare, existente la data deciziei de rezoluție. Informațiile obținute după data deciziei de rezoluție ar trebui utilizate doar în cazul în care este rezonabil să se considere că ar fi putut fi cunoscute la data respectivă.

(4)

Pentru ca evaluarea efectuată să fie cuprinzătoare și credibilă, evaluatorul ar trebui să aibă acces la toate documentele juridice corespunzătoare, inclusiv la o listă a tuturor creanțelor și a creanțelor condiționale asupra entității, clasificate în funcție de prioritatea acestora în cadrul procedurii obișnuite de insolvență. Evaluatorul ar trebui să aibă posibilitatea de a încheia contracte cu diverși experți pentru a obține consiliere sau informații de specialitate, în funcție de circumstanțe.

(5)

Pentru a stabili tratamentul care ar fi fost aplicat acționarilor și creditorilor în cazul în care entitatea ar fi făcut obiectul procedurii obișnuite de insolvență, evaluatorul ar trebui să stabilească, pentru fiecare acționar și creditor în parte, valoarea fluxurilor de trezorerie nete preconizate, actualizată la rata sau ratele de actualizare relevante, și momentul în care aceștia ar fi urmat să le primească în cadrul procedurii de insolvență, fără să includă un eventual ajutor de stat. Pentru a face această estimare, evaluatorul ar putea, de asemenea, să se bazeze pe informațiile disponibile cu privire la experiențele recente în materie de insolvență ale unor instituții de credit similare, atunci când informațiile respective sunt disponibile și relevante.

(6)

Tratamentul aplicat efectiv acționarilor și creditorilor în cadrul procedurii de rezoluție ar trebui stabilit în funcție de despăgubirile primite sau nu de acționari și creditori sub formă de instrumente de capital, de datorie sau numerar ca urmare a adoptării măsurii de rezoluție.

(7)

Prezentul regulament se bazează pe proiectul de standarde tehnice de reglementare transmis Comisiei de către Autoritatea Bancară Europeană (EBA).

(8)

ABE a efectuat consultări publice deschise cu privire la proiectul de standarde tehnice de reglementare pe care se bazează prezentul regulament, a analizat costurile și beneficiile aferente potențiale și a solicitat avizul Grupului părților interesate din domeniul bancar, instituit în conformitate cu articolul 37 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010 al Parlamentului European și al Consiliului (3),

(a)

tratamentul care ar fi fost aplicat acționarilor și creditorilor în legătură cu care s-au adoptat măsurile de rezoluție sau schema de garantare a depozitelor în cauză pe care ar fi primit-o aceștia dacă entitatea ar fi intrat în procedura obișnuită de insolvență la data deciziei de rezoluție, fără a se ține cont de acordarea vreunui sprijin financiar public extraordinar;

(b)

valoarea creanțelor restructurate în urma aplicării instrumentului de recapitalizare internă sau a altor competențe și instrumente de rezoluție, sau valoarea altor încasări înregistrate de acționari și creditori la data sau datele tratamentului efectiv, actualizate la data deciziei de rezoluție, dacă se consideră că acest lucru este necesar pentru a permite o comparare echitabilă cu tratamentul menționat la litera (a);

(c)

dacă rezultatul tratamentului prevăzut la litera (a) depășește rezultatul valorii menționate la litera (b) pentru fiecare creditor, în conformitate cu nivelurile de prioritate din cadrul unei proceduri obișnuite de insolvență, astfel cum au fost identificate în conformitate cu articolul 2.

(a)

legislația și practica în materie de insolvență aplicabilă în jurisdicția relevantă, care pot influența anumiți factori, cum ar fi perioada de cesiune preconizată sau ratele de recuperare;

(b)

costurile, care pot fi prevăzute în mod rezonabil, legate de administrare, tranzacționare, întreținere, cesionare și alte costuri care ar fi fost suportate de administrator sau de către practicianul în insolvență, precum și costurile de finanțare;

(c)

informațiile privind cazurile recente de insolvență a unor entități similare, în cazul în care sunt disponibile și relevante.

(a)

prețurile observate pe piețele active unde se tranzacționează active similare;

(b)

prețurile observate în cadrul unei proceduri obișnuite de insolvență sau al unor tranzacții în care există dificultăți de alt tip cu active de natură și condiție similară;

(c)

prețurile observate în tranzacții care constau în vânzarea unei activități a întreprinderii sau în transferul către o instituție-punte sau un vehicul de gestionare a activelor într-un context de rezoluție referitor la entități similare;

(d)

probabilitatea ca un activ să genereze intrări de numerar nete în cadrul procedurii obișnuite de insolvență;

(e)

condițiile de piață preconizate în cadrul unei anumite perioade de cesiune, inclusiv adâncimea pieței și capacitatea pieței de a schimba volumul activelor în cauză în perioada respectivă; și

(f)

faptul că durata unei anumite perioade de cesiune trebuie să reflecte implicațiile legislației aplicabile în materie de insolvență, inclusiv durata preconizată a procesului de lichidare sau caracteristicile activelor relevante.

(a)

o sinteză a evaluării, care include o prezentare a intervalelor de valori și a surselor de incertitudine a evaluării;

(b)

o explicație privind principalele metodologii și ipoteze adoptate și gradul de sensibilitate a evaluării la metodologiile și ipotezele alese;

(c)

o explicație, în măsura posibilităților, a motivelor pentru care evaluarea este diferită de alte evaluări relevante, inclusiv de evaluările privind posibilitatea de rezoluție efectuate în conformitate cu Regulamentul delegat (UE) 2018/345 al Comisiei sau de alte evaluări în materie de reglementare sau contabile.

9.3.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 67/8

(1)

Într-un scenariu de rezoluție, este important să se facă distincția între, pe de o parte, o evaluare inițială, care analizează dacă au fost îndeplinite condițiile pentru reducerea valorii contabile și pentru conversia instrumentelor de capital sau condițiile pentru declanșarea procedurii de rezoluție, și, pe de altă parte, o evaluare ulterioară, care constituie baza pentru decizia de a aplica unul sau mai multe instrumente de rezoluție. În ceea ce privește evaluarea inițială, este adecvat să se asigure faptul că, atunci când se stabilește dacă sunt sau nu îndeplinite condițiile pentru declanșarea procedurii de rezoluție sau pentru reducerea valorii contabile ori pentru conversia instrumentelor de capital, se efectuează o evaluare corectă și realistă a activelor și pasivelor entității respective. În ceea ce privește evaluarea ulterioară, care va fundamenta decizia privind măsurile de rezoluție, este important să se asigure faptul că evaluarea activelor și pasivelor entității respective, care determină alegerea măsurii de rezoluție și amploarea eventualei reduceri a valorii contabile sau conversii a instrumentelor de capital care sunt pe punctul de a deveni neviabile, se bazează pe ipoteze corecte, prudente și realiste.

(2)

Pentru ca evaluarea să fie corectă, prudentă și realistă, este important ca aceasta să estimeze impactul evenimentelor înainte de întreprinderea oricărei măsuri de rezoluție sau înainte de exercitarea competenței de a reduce valoarea contabilă sau de a efectua conversia instrumentelor de capital care sunt pe punctul de a deveni neviabile, precum și impactul diferitelor măsuri pe care le-ar putea lua autoritatea de rezoluție.

(3)

Evaluatorul ar trebui să aibă acces la toate sursele relevante de informații și de expertiză, cum ar fi evidențele interne, sistemele și modelele instituției. Autoritatea de rezoluție ar trebui să analizeze, în cadrul evaluărilor posibilităților de rezoluție efectuate în temeiul articolului 15 din Directiva 2014/59/UE, dacă sistemele și capacitățile interne sunt în măsură să sprijine evaluările realizate în contextul rezoluției. Evaluatorului ar trebui să i se permită, de asemenea, să încheie contracte prin care să beneficieze de consiliere de specialitate sau de expertiză. Disponibilitatea consilierii de specialitate sau a expertizei ar putea fi relevantă, de exemplu, pentru pregătirea unei estimări a diferenței de tratament, în temeiul articolului 36 alineatul (8) din Directiva 2014/59/UE. Autoritatea de rezoluție ar trebui, prin urmare, să se asigure că evaluatorul are acces fie la o listă cu toate creanțele, inclusiv creanțele potențiale deținute împotriva entității și clasificate în funcție de drepturile și de rangul de prioritate a acestora în cadrul procedurii obișnuite de insolvență, fie la expertiza juridică adecvată pentru întocmirea unei astfel de liste.

(4)

Stabilirea faptului că o entitate este în curs de a intra în dificultate majoră sau este susceptibilă de a intra în dificultate majoră se poate face fie de către autoritatea competentă, fie de către autoritatea de rezoluție, în conformitate cu condițiile prevăzute la articolul 32 alineatul (1) litera (a) din Directiva 2014/59/UE. Pentru a stabili dacă o instituție este în curs de a intra în dificultate majoră sau este susceptibilă de a intra în dificultate majoră, autoritatea competentă ar trebui să ia în considerare evaluarea prevăzută în capitolul II din prezentul regulament, atunci când aceasta este deja disponibilă, și orientările elaborate de Autoritatea Bancară Europeană (ABE) în temeiul articolului 32 alineatul (6) din Directiva 2014/59/UE, care au scopul de a promova convergența practicilor utilizate pentru determinarea acestei condiții necesare pentru declanșarea procedurii de rezoluție.

(5)

Evaluările al căror scop este de a fundamenta stabilirea de către autoritatea competentă sau de către autoritatea de rezoluție a faptului că sunt îndeplinite sau nu condițiile pentru declanșarea procedurii de rezoluție sau condițiile pentru reducerea valorii contabile ori pentru conversia instrumentelor de capital ar trebui să fie consecvente cu cadrul contabil și cu cadrul de reglementare prudențială aplicabile. Cu toate acestea, evaluatorul ar trebui să se poată abate de la ipotezele formulate de către conducerea entității pe baza cărora sunt întocmite situațiile financiare, în măsura în care o astfel de abatere este consecventă cu cadrul contabil și cu cadrul de reglementare prudențială aplicabile. Atunci când se abate de la ipotezele respective, evaluarea ar trebui să fie fundamentată pe cele mai bune informații disponibile și să fie consecventă cu orientările existente în materie de supraveghere sau cu alte surse de interpretare a standardelor contabile, care să se bucure de o largă recunoaștere, astfel încât să prezinte corect și realist poziția financiară a entității.

(6)

Este adecvat să se instituie norme care să asigure faptul că evaluările ce au scopul de a fundamenta alegerea și caracteristicile măsurilor de rezoluție sau măsura în care se va efectua reducerea valorii contabile ori conversia instrumentelor de capital care sunt pe punctul de a deveni neviabile sunt corecte, prudente și realiste, pentru ca toate pierderile să fie recunoscute integral în momentul aplicării instrumentelor de rezoluție sau al exercitării competenței de reducere a valorii contabile ori de conversie a instrumentelor de capital relevante. Ar trebui să se aleagă baza de evaluare cea mai adecvată (valoarea de păstrare sau valoarea de cesiune) pentru fiecare măsură de rezoluție avută în vedere de către autoritatea de rezoluție.

(7)

Este adecvat ca evaluările al căror scop este de a fundamenta alegerea și caracteristicile măsurilor de rezoluție sau măsura în care se va efectua reducerea valorii contabile ori conversia instrumentelor de capital care sunt pe punctul de a deveni neviabile să evalueze valoarea economică, și nu valoarea contabilă. Evaluările respective ar trebui să ia în calcul valoarea actualizată a fluxurilor de numerar la care entitatea se poate aștepta în mod rezonabil, chiar și în cazul în care un astfel de lucru presupune abaterea de la cadrul contabil sau de la cadrul de evaluare prudențială.

(8)

Evaluările al căror scop este de a fundamenta alegerea și caracteristicile măsurilor de rezoluție ar trebui să reflecte faptul că se pot înregistra fluxuri de numerar din păstrarea în continuare a activelor, însă ar trebui să țină seama de efectele potențiale ale rezoluției asupra viitoarelor fluxuri de numerar și de ipoteze corecte, prudente și realiste cu privire la ratele de nerambursare și la gravitatea pierderilor. De asemenea, pentru a determina valoarea, în fonduri proprii, a acțiunilor după conversie evaluatorul ar trebui să poată lua în considerare așteptări rezonabile în ceea ce privește valoarea francizei.

(9)

Alternativ, atunci când entitatea nu are capacitatea de a păstra activele sau cesiunea acestora este considerată necesară sau adecvată pentru a se atinge obiectivele rezoluției, evaluarea ar trebui să reflecte faptul că fluxurile de numerar respective pot proveni din cesiunea de active, de pasive sau de linii de activitate, evaluate pe o anumită perioadă de cesiune.

(10)

Valoarea de cesiune ar trebui înțeleasă, în general, ca fiind echivalentă cu prețul de piață observabil care ar putea fi obținut pe piață pentru un anumit activ sau grup de active și poate reflecta un discont care să fie adecvat, ținând cont de valoarea activelor care fac obiectul transferului. Cu toate acestea, evaluatorul ar trebui să poată, atunci când este adecvat, având în vedere măsurile care trebuie întreprinse în cadrul schemei de rezoluție, să stabilească valoarea de cesiune prin aplicarea unei reduceri la prețul de piață observabil, astfel încât acesta să reflecte o eventuală vânzare accelerată. Atunci când activele nu au o piață lichidă, valoarea de cesiune ar trebui stabilită prin referire la prețurile observabile pe piețele pe care se tranzacționează active similare sau la modele de calcul ce utilizează parametri de piață observabili, disconturile aplicate pentru lipsa de lichiditate fiind reflectate în mod adecvat. Atunci când se are în vedere vânzarea activității sau utilizarea instrumentului instituției-punte, la stabilirea valorii de cesiune se pot lua în considerare așteptări rezonabile în ceea ce privește valoarea de cesiune.

(11)

Pentru a asigura consecvența între calcularea, prevăzută la articolul 36 alineatul (8) din Directiva 2014/59/UE, a tratamentului estimat pe care ar fi fost de așteptat să îl primească acționarii și fiecare clasă de creditori în cazul în care instituția sau entitatea ar fi fost lichidată prin procedura obișnuită de insolvență, pe de o parte, și evaluarea efectuată după aplicarea procedurii de rezoluție în temeiul articolului 74 din directiva menționată anterior, pe de altă parte, este important ca evaluatorul să utilizeze criteriile stabilite pentru evaluarea respectivă, atunci când este cazul.

(12)

Evaluarea provizorie efectuată în temeiul articolului 36 alineatul (9) din Directiva 2014/59/UE, care va sta la baza deciziei referitoare la adoptarea măsurii de rezoluție adecvate, ar trebui să includă o rezervă, care să servească la aproximarea cuantumului pierderilor suplimentare. Calculul cuantumului rezervei respective ar trebui să se bazeze pe o evaluare corectă, prudentă și realistă a pierderilor suplimentare în cauză. Deciziile și ipotezele care stau la baza calculului rezervei ar trebui explicate și justificate în mod corespunzător în raportul de evaluare.

(13)

În ceea ce privește evaluarea menționată la articolul 36 alineatul (15) literele (a) și (c) din Directiva 2014/59/UE, evaluatorul ar trebui să explice și să justifice principalele ipoteze și incertitudini, precum și sensibilitatea evaluării la aceste ipoteze și incertitudini. În cazul în care evaluatorul are cunoștință de existența unor diferențe semnificative între ipotezele utilizate în evaluare și cele care stau la baza informațiilor contabile sau în materie de reglementare, acesta ar trebui să le includă în raportul de evaluare. În raportul respectiv, evaluatorul ar trebui să includă și orice informație conexă suplimentară care, în opinia sa, ar fi utilă autorității de rezoluție.

(14)

Criteriile prevăzute în prezentul regulament ar trebui să fie stabilite exclusiv pentru efectuarea de evaluări în temeiul articolului 36 din Directiva 2014/59/UE. Aceste criterii nu pot înlocui sau modifica principiile și standardele contabile sau cadrul de reglementare prudențială care se aplică entităților în alte contexte decât cel al rezoluției. Cu toate acestea, ar trebui ca informațiile care rezultă în urma evaluării să poată fi folosite pentru a se identifica eventualele aplicări necorespunzătoare de către entitate a standardelor contabile sau a cadrului de reglementare prudențială sau pentru a se stabili existența unor modificări ale politicilor contabile ale entității ori ale ipotezelor sau judecăților de valoare utilizate la evaluarea activelor și pasivelor. Aceste circumstanțe ar trebui luate în considerare, de exemplu, la pregătirea bilanțului actualizat, în temeiul articolului 36 alineatul (6) din Directiva 2014/59/UE. În acest scop, evaluatorul ar trebui să furnizeze explicații adecvate cu privire la diferențele dintre bilanțul existent și cel actualizat.

(15)

Prezentul regulament are la bază proiectul de standarde tehnice de reglementare transmise Comisiei de către ABE.

(16)

ABE a efectuat consultări publice deschise cu privire la proiectul de standarde tehnice de reglementare pe care se bazează prezentul regulament, a analizat costurile și beneficiile aferente potențiale și a solicitat avizul Grupului părților interesate din domeniul bancar, instituit în conformitate cu articolul 37 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010 al Parlamentului European și al Consiliului (2),

(a)

„evaluare” înseamnă evaluarea activelor și pasivelor unei entități realizată de către un evaluator în temeiul articolului 36 alineatul (1) din Directiva 2014/59/UE sau evaluarea provizorie efectuată de către autoritatea de rezoluție ori de către evaluator, după caz, în temeiul articolului 36 alineatele (2) și, respectiv, (9) din directiva menționată anterior;

(b)

„evaluator” înseamnă fie un expert independent, în sensul articolului 38 din Regulamentul delegat (UE) 2016/1075 al Comisiei (3), fie autoritatea de rezoluție, atunci când aceasta efectuează o evaluare provizorie în temeiul articolului 36 alineatele (2) și (9) din Directiva 2014/59/UE;

(c)

„entitate” înseamnă o instituție sau o entitate, astfel cum este menționată la articolul 1 alineatul (1) litera (b), (c) sau (d) din Directiva 2014/59/UE;

(d)

„valoare justă” înseamnă prețul care ar fi obținut din vânzarea unui activ sau care ar fi plătit pentru a transfera un pasiv într-o tranzacție obișnuită între participanții pe piață, la data evaluării, astfel cum este definită în cadrul contabil relevant;

(e)

„valoare de păstrare” înseamnă valoarea, actualizată la o rată adecvată, a fluxurilor de numerar pe care entitatea se poate aștepta, în mod rezonabil, să le înregistreze în conformitate cu ipoteze corecte, prudente și realiste din păstrarea anumitor active și pasive, luând în considerare factorii care afectează comportamentul clienților sau al contrapărților sau alți parametri de evaluare din contextul rezoluției;

(f)

„valoare de cesiune” înseamnă baza de evaluare menționată la articolul 12 alineatul (5);

(g)

„valoare a francizei” înseamnă valoarea actualizată netă a fluxurilor de numerar care se poate aștepta, în mod rezonabil, să rezulte din păstrarea și reînnoirea activelor și pasivelor sau a activităților și include impactul oricărei oportunități de afaceri, după caz, inclusiv al celor care rezultă din diferitele măsuri de rezoluție care sunt evaluate de către evaluator. Valoarea francizei poate fi mai mare sau mai mică decât valoarea care rezultă din termenii și condițiile contractuale aferente activelor și pasivelor existente la data evaluării;

(h)

„valoare în fonduri proprii” înseamnă un preț de piață estimat pentru acțiuni transferate sau emise, care rezultă din aplicarea unor metodologii de evaluare general acceptate. În funcție de natura activelor sau a activității, valoarea în fonduri proprii poate include valoarea francizei;

(i)

„bază de evaluare” înseamnă metoda de stabilire a valorilor monetare atribuite de evaluator activelor sau pasivelor;

(j)

„dată a rezoluției” înseamnă data la care se adoptă decizia de declanșare a procedurii de rezoluție în ceea ce privește o anumită entitate, în temeiul articolului 82 din Directiva 2014/59/UE.

(a)

valoarea creanțelor din fiecare clasă, conform legislației aplicabile în materie de insolvență, și, atunci când este cazul și este fezabil, conform drepturilor contractuale conferite titularilor creanțelor;

(b)

veniturile pe care le-ar încasa fiecare clasă de creditori în cazul în care entitatea ar fi lichidată prin procedura obișnuită de insolvență.

Atunci când calculează estimările în temeiul primului paragraf literele (a) și (b), evaluatorul poate aplica, după caz, criteriile prevăzute la articolul 4 din Regulamentul delegat (UE) 2018/344.

(a)

data de referință, astfel cum este stabilită de către evaluator pe baza celei mai apropiate date dinainte de data la care este prevăzut ca autoritatea de rezoluție să ia decizia de a declanșa procedura de rezoluție în ceea ce privește entitatea ori de a-și exercita competența de reducere a valorii contabile sau de conversie a instrumentelor de capital ale entității;

(b)

atunci când se efectuează o evaluare definitivă ex post, în temeiul articolului 36 alineatul (10) din Directiva 2014/59/UE, data evaluării este data declanșării procedurii de rezoluție;

(c)

în ceea ce privește pasivele care provin din contracte derivate, data evaluării este momentul stabilit în temeiul articolului 8 din Regulamentul delegat (UE) 2016/1401 al Comisiei (4).

(a)

situațiile financiare actualizate și raportările în scopuri de reglementare elaborate de către entitate cât mai aproape posibil de data evaluării;

(b)

o explicație a metodologiilor, a ipotezelor și a judecăților de valoare principale utilizate de către entitate la elaborarea situațiilor financiare și a raportărilor în scopuri de reglementare;

(c)

datele conținute în evidențele entității;

(d)

datele de piață relevante;

(e)

concluziile la care a ajuns evaluatorul în urma discuțiilor cu conducerea și cu auditorii;

(f)

atunci când sunt disponibile, evaluările de supraveghere ale situației financiare a entității, inclusiv informațiile obținute în temeiul articolului 27 alineatul (1) litera (h) din Directiva 2014/59/UE;

(g)

evaluările efectuate la nivelul întregului sector de activitate cu privire la calitatea activelor, atunci când sunt relevante pentru activele entității, precum și rezultatele simulărilor de criză;

(h)

evaluările unor entități similare, ajustate în mod corespunzător pentru a reflecta circumstanțele specifice entității;

(i)

informațiile istorice, ajustate în mod corespunzător pentru a elimina factorii care nu mai sunt relevanți și pentru a include alți factori, care nu au afectat informațiile istorice; sau

(j)

analize ale tendințelor, ajustate în mod corespunzător pentru a reflecta circumstanțele specifice entității.

(a)

cu excepția cazurilor prevăzute la articolul 36 alineatul (9) din Directiva 2014/59/UE, informațiile menționate la articolul 36 alineatul (6) literele (a)-(c) din directiva menționată anterior;

(b)

cu excepția cazurilor prevăzute la articolul 36 alineatul (9) din Directiva 2014/59/UE, informațiile menționate la articolul 36 alineatul (8) din Directiva 2014/59/UE;

(c)

evaluarea pasivelor care provin din instrumente financiare derivate, efectuată în conformitate cu Regulamentul delegat (UE) 2016/1401;

(d)

o sinteză a evaluării, care include o explicație a celei mai bune estimări punctuale, a intervalelor de valori și a surselor de incertitudine a evaluării;

(e)

o explicație a metodologiilor și ipotezelor principale utilizate de către evaluator la efectuarea evaluării, a gradului de sensibilitate a evaluării la metodologiile și ipotezele alese și, atunci când este fezabil, o explicație a diferenței dintre metodologiile și ipotezele respective și cele utilizate pentru alte evaluări relevante, inclusiv pentru eventualele evaluări efectuate înainte de rezoluție;

(f)

orice informație suplimentară care, în opinia evaluatorului, ar ajuta autoritatea de rezoluție sau autoritatea competentă să își atingă scopurile prevăzute la articolul 36 alineatele (1)-(11) din Directiva 2014/59/UE.

(a)

împrumuturile sau portofoliile de împrumuturi ale căror fluxuri de numerar preconizate depind de capacitatea, de dorința sau de motivația unei contrapărți de a-și îndeplini obligația, atunci când prognozele respective se bazează pe ipoteze referitoare la ratele de nerambursare, la probabilitățile de neîndeplinire a obligațiilor de plată, la pierderile în caz de nerambursare sau la caracteristicile instrumentului, în special în cazul în care se bazează pe tiparele de pierderi pentru un portofoliu de împrumuturi;

(b)

activele recuperate, ale căror fluxuri de numerar sunt afectate atât de valoarea justă a activului la momentul în care entitatea execută silit titlul de valoare sau dreptul de retenție aferent, cât și de evoluția preconizată a valorii respective după executarea silită;

(c)

instrumentele evaluate la valoarea justă, atunci când stabilirea valorii juste respective în conformitate cu cerințele contabile sau prudențiale privind marcarea lor la piață sau marcarea lor la model nu mai este aplicabilă sau valabilă, ținând seama de circumstanțe;

(d)

fondurile comerciale și activele necorporale, atunci când testul de depreciere poate depinde de o judecată de valoare subiectivă, inclusiv în ceea ce privește fluxul de numerar care poate fi înregistrat în mod rezonabil, ratele de actualizare și perimetrul unităților generatoare de numerar;

(e)

litigiile și acțiunile de reglementare, ale căror fluxuri de numerar preconizate pot face obiectul unor grade de incertitudine diferite în ceea ce privește valoarea și/sau momentul înregistrării acestora;

(f)

elemente precum activele și pasivele din pensii și elementele aferente impozitelor amânate.

(a)

circumstanțele economice și ale sectorului în cauză care afectează entitatea, inclusiv evoluțiile relevante ale pieței;

(b)

modelul de afaceri al entității și modificările aduse strategiei sale;

(c)

criteriile entității de selecție a activelor, inclusiv politicile de subscriere a împrumuturilor;

(d)

circumstanțele și practicile care sunt susceptibile să ducă la creșteri neprevăzute ale plăților;

(e)

circumstanțele care afectează parametrii utilizați pentru stabilirea activelor ponderate la risc utilizate pentru calcularea cerințelor de capital minim;

(f)

impactul structurii financiare a entității asupra capacității acesteia de a păstra activele pe perioada de păstrare prevăzută și capacitatea entității de a genera fluxuri de numerar previzibile;

(g)

preocupări cu caracter general sau specifice entității legate de lichidități sau de finanțare.

(a)

modificările ipotezelor sau ale așteptărilor comparativ cu cele care erau predominante la data evaluării, în conformitate cu tendințele istorice pe termen lung și cu un orizont rezonabil care să concorde cu perioada de păstrare a activelor sau de redresare a entității avută în vedere; sau

(b)

bazele sau metodologiile de evaluare suplimentare sau alternative care sunt considerate adecvate de către evaluator și sunt conforme cu prezentul regulament, inclusiv în contextul evaluării valorii, în fonduri proprii, a acțiunilor după conversie.

(a)

valorile și perioadele de cesiune observate în tranzacții similare, ajustate în mod corespunzător în funcție de diferențele dintre modelele de afaceri și dintre structurile financiare ale părților la tranzacțiile respective;

(b)

avantajele sau dezavantajele unei anumite tranzacții care sunt specifice părților implicate sau unui subset al participanților pe piață;

(c)

caracteristicile specifice ale unui activ sau ale unei activități care pot fi relevante doar pentru un cumpărător potențial sau pentru un subset al participanților pe piață;

(d)

impactul probabil al vânzărilor preconizate asupra valorii francizei entității.

9.3.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 67/18

(1)

Regulamentul (CE) nr. 1831/2003 prevede autorizarea aditivilor destinați utilizării în hrana animalelor, precum și motivele și procedurile de acordare a unor astfel de autorizații.

(2)

În conformitate cu articolul 7 din Regulamentul (CE) nr. 1831/2003, a fost transmisă o cerere de autorizare a unui preparat de Lactobacillus buchneri NRRL B-50733. Cererea respectivă a fost însoțită de informațiile și de documentele necesare în temeiul articolului 7 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 1831/2003.

(3)

Cererea respectivă se referă la autorizarea unui preparat de Lactobacillus buchneri NRRL B-50733 ca aditiv în hrana tuturor speciilor de animale, urmând a fi clasificat în categoria „aditivi tehnologici”.

(4)

Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentară („autoritatea”) a concluzionat în avizul ei din 4 iulie 2017 (2) că, în condițiile de utilizare propuse, preparatul de Lactobacillus buchneri NRRL B-50733 nu are efecte adverse asupra sănătății animalelor, a sănătății umane sau asupra mediului. Autoritatea a concluzionat, de asemenea, că preparatul în cauză are potențialul de a îmbunătăți producția de furaje însilozate care sunt produse din materiale de furaje care sunt ușor, moderat dificil și dificil de însilozat. Autoritatea nu consideră că sunt necesare cerințe specifice de monitorizare ulterioară introducerii pe piață. Ea a verificat, de asemenea, raportul privind metoda de analiză a aditivului destinat hranei animalelor, transmis de laboratorul de referință înființat în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1831/2003.

(5)

Evaluarea preparatului de Lactobacillus buchneri NRRL B-50733 arată faptul că sunt îndeplinite condițiile de autorizare prevăzute la articolul 5 din Regulamentul (CE) nr. 1831/2003. În consecință, utilizarea preparatului respectiv ar trebui autorizată, astfel cum se specifică în anexa la prezentul regulament.

(6)

Măsurile prevăzute în prezentul regulament sunt conforme cu avizul Comitetului permanent pentru plante, animale, produse alimentare și hrană pentru animale,

9.3.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 67/21

(1)

Regulamentul (CE) nr. 1831/2003 prevede autorizarea aditivilor destinați utilizării în hrana animalelor, precum și motivele și procedurile de acordare a unor astfel de autorizații. Articolul 10 din regulamentul respectiv prevede reevaluarea aditivilor autorizați în temeiul Directivei 70/524/CEE a Consiliului (2).

(2)

Preparatul de Saccharomyces cerevisiae CNCM I-1079 a fost autorizat fără limită de timp ca aditiv în hrana purceilor prin Regulamentul (CE) nr. 1847/2003 al Comisiei (3), iar pentru scroafe prin Regulamentul (CE) nr. 2036/2005 al Comisiei (4). Aditivul respectiv a fost ulterior înscris în Registrul aditivilor pentru hrana animalelor ca produs existent, în conformitate cu articolul 10 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1831/2003.

(3)

În conformitate cu articolul 10 alineatul (2) coroborat cu articolul 7 din Regulamentul (CE) nr. 1831/2003, a fost transmisă o cerere pentru reevaluarea preparatului de Saccharomyces cerevisiae CNCM I-1079 ca aditiv în hrana scroafelor și a purceilor. Solicitantul a cerut ca aditivul respectiv să fie clasificat în categoria „aditivi zootehnici”. Cererea respectivă a fost însoțită de informațiile și de documentele necesare în temeiul articolului 7 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 1831/2003.

(4)

Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentară („autoritatea”) a concluzionat, în avizele ei din 20 aprilie 2016 și 4 iulie 2017 (5) că, în condițiile de utilizare propuse, preparatul de Saccharomyces cerevisiae CNCM I-1079 nu are efecte adverse asupra sănătății animalelor, a sănătății umane sau asupra mediului. Ea a concluzionat, de asemenea, că aditivul este eficace la scroafe pentru a avea un efect benefic asupra purceilor sugari și la purceii înțărcați pentru a se îmbunătăți semnificativ indicele de conversie a hranei. Autoritatea nu consideră că sunt necesare cerințe specifice de monitorizare ulterioară introducerii pe piață. Ea a verificat, de asemenea, raportul privind metoda de analiză a aditivului destinat hranei animalelor, transmis de laboratorul de referință înființat în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1831/2003.

(5)

Evaluarea preparatului de Saccharomyces cerevisiae CNCM I-1079 arată faptul că sunt îndeplinite condițiile de autorizare prevăzute la articolul 5 din Regulamentul (CE) nr. 1831/2003. În consecință, utilizarea preparatului respectiv ar trebui autorizată, astfel cum se specifică în anexa la prezentul regulament.

(6)

Prin urmare, Regulamentele (CE) nr. 1847/2003 și (CE) nr. 2036/2005 ar trebui modificate în consecință.

(7)

Întrucât niciun motiv de siguranță nu impune aplicarea imediată a modificărilor condițiilor de autorizare, este adecvat să se prevadă o perioadă de tranziție pentru a permite părților interesate să se pregătească pentru a îndeplini noile cerințe care decurg din autorizare.

(8)

Măsurile prevăzute în prezentul regulament sunt conforme cu avizul Comitetului permanent pentru plante, animale, produse alimentare și hrană pentru animale,

1.

Articolul 2 se elimină.

2.

Anexa II se elimină.

9.3.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 67/24

(1)

Prin Regulamentul (UE) nr. 978/2012 al Parlamentului European și al Consiliului (2), Uniunea a acordat Cambodgiei preferințe tarifare generalizate („SGP”). Sistemul generalizat de preferințe a devenit aplicabil la 1 ianuarie 2014.

(2)

Regulamentul (UE) nr. 952/2013 prevede posibilitatea de a acorda, în anumite circumstanțe bine definite și pentru anumite mărfuri, derogări de la regulile de origine preferențiale în favoarea țărilor care beneficiază de SGP. În conformitate cu Regulamentul delegat (UE) 2015/2446 al Comisiei (3), cumulul regional se poate aplica numai în același grup regional țărilor care, la momentul exportului către Uniune, beneficiază de SGP.

(3)

La data de 13 octombrie 2016, Cambodgia a solicitat prelungirea cu trei ani a unei derogări acordate prin Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 822/2014 al Comisiei (4). Potrivit acelei derogări, Cambodgia avea dreptul, în scopul determinării originii bicicletelor încadrate la poziția 8712 din SA importate în Uniune din Cambodgia, de a considera componentele originare din Malaysia drept materiale originare din Cambodgia în temeiul cumulului regional în cadrul sistemului SGP, deși Malaysia nu făcea parte dintre țările care beneficiau de SGP.

(4)

În cererea sa, Cambodgia a considerat că industria sa producătoare de biciclete a depus eforturi semnificative pentru a se conforma treptat regulilor de origine ale Uniunii pentru țările cel mai puțin dezvoltate [așa cum se prevede în anexa 22-03 la Regulamentul delegat (UE) 2015/2446], potrivit cărora, pentru ca un produs să fie considerat originar din țara cel mai puțin dezvoltată, materialele utilizate pentru fabricarea sa și importate din alte țări nu ar trebui să depășească 70 %. Cu toate acestea, Cambodgia a concluzionat că este nevoie de mai mult timp pentru ca această industrie să se conformeze deplin regulilor de origine ale Uniunii pentru țările cel mai puțin dezvoltate.

(5)

Prin scrisoarea din 17 februarie 2017, Comisia a invitat Cambodgia să prezinte informații suplimentare. La 15 iunie 2017, Cambodgia a transmis răspunsul său la această solicitare, iar cererea sa a fost considerată completă.

(6)

În răspunsul său, Cambodgia a demonstrat că s-au făcut eforturi pentru ca industria de biciclete să devină mai autonomă datorită investițiilor realizate pentru înființarea unor noi linii de producție pentru componente (de exemplu, cadre, vopsea, suduri sau jante). De asemenea, Cambodgia a explicat că producătorii au fost încurajați să achiziționeze accesorii pentru biciclete și materiale de ambalare de la furnizori locali, pentru a spori valoarea adăugată creată în Cambodgia. Prin urmare, Cambodgia dispune în prezent de o politică pentru atragerea investitorilor în vederea înființării de clustere industriale în zone economice speciale pentru sprijinirea industriei bicicletelor.

(7)

Cambodgia precizează că o perioadă suplimentară de timp este importantă pentru a menține avântul industriei cambodgiene a bicicletelor și pentru ca noile proiecte să producă efecte, în special în domeniul promovării investițiilor în alte țări membre ASEAN care vor contribui la satisfacerea nevoilor industriei cambodgiene a bicicletelor în ceea ce privește calitatea și prețul componentelor de biciclete.

(8)

Din aceste informații suplimentare reiese că, în prezent, industria producătoare de biciclete din Cambodgia are un nivel satisfăcător de autonomie și cifrele prezentate în raportul Cambodgiei arată că respectarea continuă a regulii de origine care permite utilizarea de materiale neoriginare în proporție de până la 70 % este acum realizabilă. Prin urmare, având în vedere această îmbunătățire, nu este nevoie de o perioadă lungă de prelungire a derogării sau de un număr mare de unități importate în Uniune care să fie acoperite de această derogare. Având în vedere că derogarea pentru 2016 se referea la 150 000 de unități, un număr de 100 000 de unități vor fi suficiente pentru a ajuta Cambodgia să asigure autonomia industriei sale.

(9)

Cu toate acestea, așa cum a explicat Cambodgia în cererea sa, valorificarea deplină a derogării depinde de ritmul sezonier care separă perioada în care sunt comandate componentele (octombrie-decembrie) de perioada importului acestor componente din alte țări (din luna mai a anului următor până în luna martie a celui de al treilea an). Prin urmare, este necesar să se prevadă o perioadă suficient de lungă pentru ca derogarea să aibă efecte. Din aceleași rațiuni, prezentul regulament ar trebui să intre în vigoare la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

(10)

Pentru a permite o monitorizare eficientă a funcționării derogării, este necesar să se prevadă obligația autorităților din Cambodgia de a transmite periodic Comisiei date privind certificatele de origine tip A care au fost eliberate în cadrul derogării.

(11)

Derogarea ar trebui să se aplice tuturor produselor de la poziția 8712 din SA pentru care se utilizează componente de la poziția 8714 din SA originare din Malaysia.

(12)

Măsurile prevăzute de prezentul regulament sunt conforme cu avizul Comitetului Codului vamal,

—

„Derogation — Commission Implementing Regulation (EU) 2018/348”.

9.3.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 67/28

(1)

Anexa I la Regulamentul (CE) nr. 881/2002 conține lista persoanelor, a grupurilor și a entităților cărora li se aplică înghețarea fondurilor și a resurselor economice în temeiul regulamentului menționat.

(2)

La 6 martie 2018, Comitetul pentru sancțiuni al Consiliului de Securitate al Organizației Națiunilor Unite a hotărât să adauge trei mențiuni la lista persoanelor, grupurilor și entităților cărora li se aplică înghețarea fondurilor și a resurselor economice. Prin urmare, anexa I la Regulamentul (CE) nr. 881/2002 ar trebui modificată în consecință.

(3)

Pentru a se asigura eficacitatea măsurilor prevăzute în prezentul regulament, acesta ar trebui să intre în vigoare imediat,

9.3.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 67/30

(1)

Directiva 2001/18/CE stabilește cerințele privind evaluarea riscurilor pentru mediu determinate de organismele modificate genetic („OMG-uri”).

(2)

La 4 decembrie 2008, Consiliul a adoptat concluzii privind OMG-urile, în care se evidențiază necesitatea de a actualiza și de a consolida evaluarea riscurilor pentru mediu determinate de OMG-uri, în special în ceea ce privește evaluarea efectelor pe termen lung asupra mediului.

(3)

În urma unei solicitări din partea Comisiei, Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentară (EFSA) a adoptat, în octombrie 2010, un aviz științific prin care se stabilesc orientări privind evaluarea riscurilor pentru mediu determinate de plantele modificate genetic (2) („Orientările”), care este o revizuire a orientărilor precedente. Alte documente de orientare emise de EFSA și de Agenția Europeană pentru Medicamente sunt relevante pentru evaluarea riscurilor pentru mediu determinate de OMG-uri care nu sunt plante.

(4)

Articolul 3 din Directiva (UE) 2015/412 a Parlamentului European și a Consiliului (3) prevede că, până la 3 aprilie 2017, Comisia trebuie să actualizeze anexele la Directiva 2001/18/CE în ceea ce privește evaluarea riscurilor pentru mediu, în vederea includerii și a aplicării recomandărilor din Orientări, care nu sunt obligatorii din punct de vedere juridic.

(5)

În vederea adaptării la progresele tehnice și ținând seama de experiența dobândită în evaluarea riscurilor pentru mediu determinate de plantele modificate genetic, elementele esențiale ale Orientărilor ar trebui să fie incluse în Directiva 2001/18/CE. În acest sens, ar trebui să fie respectat principiul conform căruia evaluarea riscurilor pentru mediu ar trebui efectuată de la caz la caz.

(6)

Orientările au fost concepute în principal pentru transmiterea notificărilor în scopul introducerii pe piață („notificări efectuate în temeiul părții C”) a plantelor modificate genetic, în timp ce anexa II la Directiva 2001/18/CE se aplică atât notificărilor efectuate în temeiul părții C, cât și notificărilor pentru alte scopuri decât introducerea pe piață („notificări efectuate în temeiul părții B”). Prin urmare, anumite cerințe care decurg din includerea Orientărilor în anexa II ar trebui să se aplice numai notificărilor efectuate în temeiul părții C, deoarece ele ar fi irelevante sau disproporționate în contextul notificărilor efectuate în temeiul părții B, care vizează în principal diseminările experimentale.

(7)

Partea C din anexa II la Directiva 2001/18/CE se referă la metodologia evaluării riscurilor pentru mediu. Ea ar trebui să fie actualizată pentru a include, în particular, terminologia utilizată pentru a descrie cele șase etape ale metodei de evaluare, astfel cum se descrie în Orientări.

(8)

Partea D din anexa II la Directiva 2001/18/CE se aplică concluziilor evaluării riscurilor pentru mediu și conține două secțiuni distincte, cu privire la OMG-urile care nu sunt plante superioare (secțiunea D.1) și, respectiv, la plantele superioare modificate genetic (secțiunea D.2). Pentru a formula concluzii, Orientările iau în considerare șapte domenii specifice de risc care trebuie să fie abordate în cadrul evaluării riscurilor pentru mediu determinate de plantele modificate genetic. Structura și conținutul secțiunii D.2 din anexa II ar trebui, prin urmare, să fie actualizate pentru a reflecta aceste domenii de risc.

(9)

În cazul în care evaluarea riscurilor pentru mediu vizează o plantă modificată genetic astfel încât să fie rezistentă la un erbicid, sfera ei de cuprindere ar trebui să fie conformă cu Directiva 2001/18/CE. Evaluarea riscurilor pentru mediu ale utilizării unui produs de protecție a plantelor, inclusiv utilizarea sa la o plantă modificată genetic, se încadrează în domeniul de aplicare al Regulamentului (CE) nr. 1107/2009 al Parlamentului European și al Consiliului (4) și va fi efectuată la nivelul statelor membre pentru a lua în considerare condițiile agricole specifice.

(10)

Anexa III B la Directiva 2001/18/CE conține informațiile care trebuie să figureze în notificările referitoare la diseminările plantelor superioare modificate genetic și se aplică atât notificărilor efectuate în temeiul părții C, cât și celor efectuate în temeiul părții B. Structura, conținutul și nivelul ei de detaliu ar trebui modificate pentru a se asigura coerența lor cu Orientările. Deoarece cele mai multe modificări induse de Orientări se referă la evaluarea riscurilor pentru mediu aferentă notificărilor efectuate în temeiul părții C, și din motive de claritate și simplificare pentru notificatori și pentru autoritățile competente, este adecvat să se modifice structura anexei III B prin separarea cerințelor privind notificările efectuate în temeiul părții C de cerințele privind notificările efectuate în temeiul părții B.

(11)

Cea mai mare parte a cererilor de autorizare a introducerii pe piață a plantelor modificate genetic sunt transmise în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1829/2003 al Parlamentului European și al Consiliului (5). În scopul simplificării, este, prin urmare, adecvat să se alinieze, în măsura în care este posibil, ordinea informațiilor necesare pentru notificările efectuate în temeiul părții C din anexa III B la Directiva 2001/18/CE cu ordinea urmată în Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 503/2013 al Comisiei (6).

(12)

Anexa IV la Directiva 2001/18/CE stabilește cerințe de informare suplimentare numai pentru notificările efectuate în temeiul părții C. Cerințele stabilite în respectiva anexă privind metodele de detectare ar trebui să fie actualizate în funcție de progresele tehnice, în special în ceea ce privește transmiterea de către notificatori a materialului de referință.

(13)

Măsurile prevăzute în prezenta directivă sunt în conformitate cu avizul comitetului instituit în baza articolului 30 din Directiva 2001/18/CE,

9.3.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 67/46

(1)

Prin Regulamentul (UE) 2017/1795 (2), Comisia Europeană (denumită în continuare „Comisia”) a instituit o taxă antidumping definitivă asupra importurilor de anumite produse plate laminate la cald din fier, din oțel nealiat sau din alte oțeluri aliate, originare din Brazilia, Iran, Rusia și Ucraina, și a închis ancheta privind importurile de anumite produse plate laminate la cald din fier, din oțel nealiat sau din alte oțeluri aliate, originare din Serbia („regulamentul definitiv”).

(2)

În timpul anchetei care a dus la instituirea acestei taxe, cinci producători-exportatori din Brazilia, Iran, Rusia și Ucraina au oferit angajamente de preț. Întrucât aceste oferte au fost făcute în urma comunicării constatărilor finale suplimentare, care au survenit în ultima perioadă a anchetei, Comisia nu a fost în măsură să analizeze dacă aceste angajamente de preț sunt acceptabile, înainte de termenul limită pentru adoptarea regulamentului definitiv. Prin urmare, având în vedere acest element ca o circumstanță excepțională, Comisia s-a angajat să finalizeze analiza acestor cinci oferte într-un stadiu ulterior. După finalizarea anchetei și a publicării regulamentului definitiv, un al șaselea producător-exportator a oferit un angajament de preț.

(3)

La 18 decembrie 2017, Comisia a informat toate părțile interesate cu privire la evaluarea ofertelor de angajament care stă la baza intenției sale de a respinge toate ofertele de angajament („evaluarea Comisiei”). Pe baza acestor informații, părțile interesate au prezentat în scris observații privind evaluarea și, în unele cazuri, modificări suplimentare la ofertele lor. Au fost audiate și părțile interesate care au solicitat acest lucru.

(4)

La 3 ianuarie 2018, Comisia a primit o cerere de consultare din partea Guvernului Ucrainei, în temeiul articolului 50 bis din Acordul de asociere UE-Ucraina (3). Consultările au avut loc la 26 ianuarie 2018. La 31 ianuarie 2018 au fost depuse comentarii scrise.

(5)

Adecvarea și caracterul practic al tuturor ofertelor au fost evaluate în funcție de cadrul juridic aplicabil, inclusiv Acordul de asociere dintre UE și Ucraina în cazul producătorului-exportator ucrainean.

(6)

Producătorul-exportator a oferit un preț minim la import (PMI) per tonă pentru un anumit volum de exporturi către Uniune și alt PMI – mai ridicat – pentru un volum superior. De asemenea, producătorul-exportator a oferit un mecanism de ajustare a prețului.

(7)

Oferta bazată pe un PMI mediu nu este adecvată, deoarece nu va înlătura efectele prejudiciabile ale dumpingului pentru toate tipurile de produse, în special cele mai scumpe. Astfel cum s-a stabilit în considerentele 632 și 655 din regulamentul definitiv, Comisia a considerat că o măsură sub forma unei sume fixe per tonă pe întreprindere reflectă prejudiciul cauzat de dumpingul constatat pentru acest producător-exportator cu o mai mare acuratețe decât un PMI. Aceasta asigură, de asemenea, faptul că, spre deosebire de un PMI, taxa elimină prejudiciul în întregime, oferind o protecție imediată pentru industria din Uniune. În plus, oferta se referă la tranzacțiile între entități afiliate. Natura însăși a acestor relații prezintă, de asemenea, numeroase posibilități de compensare încrucișată. Orice alte tranzacții, împrumuturi sau granturi între cele două entități afiliate ar putea fi utilizate pentru a compensa prețul minim de import. Comisia nu este în măsură să monitorizeze aceste tranzacții și nu posedă referințele corespunzătoare care să îi permită să verifice dacă acestea sunt reale sau compensatorii.

(8)

În plus, acceptarea ofertei ar fi nepractică. Producătorul-exportator are societăți afiliate în mai multe state membre, iar unele dintre acestea prelucrează ulterior produsul în cauză. Producătorul-exportator vinde, de asemenea, alte produse către clienții din Uniune, iar importatorul său afiliat vinde produse similare din alte surse. Astfel, este imposibil pentru Comisie să monitorizeze aceste activități în mod eficient, precum și să pună în aplicare două prețuri minime de import diferite în funcție de volumul exporturilor.

(9)

Ca răspuns la evaluarea Comisiei, producătorul-exportator a afirmat că PMI propus în oferta sa elimină efectul prejudiciabil al dumpingului, deoarece același PMI a fost propus de Comisie într-un stadiu al anchetei. Producătorul-exportator a subliniat faptul că PMI se bazează pe prețul de import mediu ponderat al tuturor tipurilor de produse. Prin urmare, PMI nu ar fi în detrimentul producătorilor din Uniune, întrucât tipurile de produse cu prețuri inferioare ar fi plasate la un nivel mai ridicat al prețurilor decât ar fi trebuit să fie, compensând astfel tipurile de produse cu prețuri superioare. Dacă această logică s-ar aplica structurii pe tipuri de produse a exporturilor sale în cursul perioadei de anchetă, potrivit producătorului-exportator, PMI ar fi suficient pentru a elimina efectul prejudiciabil al dumpingului. În plus, producătorul-exportator a afirmat că PMI nu ar trebui să fie ajustat din cauza vânzărilor efectuate prin intermediul unei societăți afiliate, datorită, printre altele, modului în care prețul său de export a fost stabilit în regulamentul definitiv. Producătorul-exportator a susținut apoi că, din mai multe motive, compensarea încrucișată este imposibilă, în special deoarece compensarea încrucișată ar apărea în rapoartele anuale ale producătorului-exportator și ale societăților sale afiliate. De asemenea, producătorul-exportator a modificat oferta sa de angajament. În noua ofertă, producătorul-exportator s-a angajat să înceteze revânzările de produse plate laminate la cald prin intermediul entității sale afiliate din Uniune și să raporteze cu privire la vânzările de alte produse în Uniune.

(10)

În ceea ce privește observația potrivit căreia PMI propus elimină efectul prejudiciabil al dumpingului deoarece este identic cu cel propus de Comisie într-o etapă a anchetei, Comisia a luat act de faptul că această soluție a fost respinsă în cele din urmă. Motivele care stau la baza acestei respingeri au fost furnizate, printre altele, în considerentele 632 și 655 din regulamentul definitiv, care sunt rezumate în considerentul 7 de mai sus. Comentariul privind faptul că PMI se bazează pe media ponderată a prețurilor de import nu aduce atingere concluziei că PMI nu elimină efectul prejudiciabil al dumpingului pentru tipurile de produse cele mai scumpe. Comisia nu a putut obține datele necesare pentru a susține afirmația că efectul prejudiciabil al dumpingului ar fi fost înlăturat de către PMI datorită structurii pe tipuri de produse a exporturilor în cursul perioadei de anchetă, iar solicitantul nu a furnizat astfel de date. Chiar dacă ar fi avut la dispoziție datele care să susțină această afirmație, Comisia a constatat că nimic nu exclude posibilitatea de a se schimba structura pe tipuri de produse către tipuri de produse cu prețuri superioare. Într-adevăr, însăși aplicarea PMI ar putea favoriza o astfel de schimbare. În ceea ce privește observația conform căreia PMI nu ar trebui să fie ajustat în funcție de vânzările efectuate prin intermediul unei societăți afiliate, Comisia ar putea fi de acord că, într-adevăr, această ajustare nu ar fi justificată, ținând seama de circumstanțele cauzei în perioada de anchetă și, în special, de modul în care a fost stabilit prețul de export pentru producătorul-exportator în regulamentul definitiv. Cu toate acestea, nu există nicio garanție că situația nu se va schimba, în special deoarece societățile sunt afiliate. În sfârșit, în ceea ce privește modificarea ofertei și riscul de compensare încrucișată, Comisia a remarcat faptul că, deși angajamentul de a nu revinde produsul în cauză ar limita unele dintre riscurile de compensare încrucișată, problema principală, și anume aplicarea PMI tranzacțiilor dintre entități afiliate, există în continuare. O astfel de asociere între două entități oferă numeroase posibilități de compensare încrucișată care nu pot fi monitorizate în mod eficient de către Comisie. Nu toate acestea ar apărea în rapoartele anuale și, pentru cele care ar apărea, Comisia nu ar dispune de referințe adecvate care să permită evaluarea naturii lor compensatorii. Un angajament care acoperă vânzările către părți afiliate poate fi acceptat numai în cazul în care produsul în cauză este revândut în cele din urmă către un client independent, iar PMI, ajustat în mod corespunzător, poate fi aplicat acestor tranzacții. Acest lucru nu este posibil în cazul în care produsul în cauză este transformat în alt produs.

(11)

Producătorul-exportator a oferit un PMI per tonă pentru toate exporturile sale.

(12)

Oferta bazată pe un PMI mediu nu este adecvată, deoarece nu va înlătura efectele prejudiciabile ale dumpingului pentru toate tipurile de produse, în special cele mai scumpe. Astfel cum s-a stabilit în considerentele 632 și 655 din regulamentul definitiv, Comisia a considerat că o măsură sub forma unei sume fixe per tonă pe întreprindere reflectă prejudiciul cauzat de dumpingul constatat pentru acest producător-exportator cu o mai mare acuratețe decât un singur PMI. Aceasta asigură, de asemenea, faptul că, spre deosebire de un singur PMI, taxa elimină prejudiciul în întregime, oferind o protecție imediată pentru industria din Uniune. Oferta este, de asemenea, neadecvată, deoarece producătorul-exportator nu a propus un mecanism de ajustare, în timp ce prețurile produselor plate laminate la cald au tendința să varieze în mod semnificativ în timp.

(13)

În plus, acceptarea ofertei ar fi nepractică. Având în vedere structura globală și activitățile de vânzare ale producătorului-exportator, angajamentul de preț propus nu ar putea fi monitorizat în mod eficient, oferind mai multe posibilități de compensare încrucișată a prețurilor. Producătorul-exportator deține o serie de societăți afiliate în mai multe state membre și în afara Uniunii. În plus, producătorul-exportator vinde, de asemenea, alte produse către Uniune. Astfel, este imposibil pentru Comisie să monitorizeze aceste activități în mod eficace.

(14)

Producătorul-exportator a oferit un PMI per tonă pentru toate exporturile sale, ajustat pentru a ține seama de vânzările efectuate prin intermediul comerciantului său în Uniune.

(15)

Oferta bazată pe un PMI mediu nu este adecvată, deoarece nu va înlătura efectele prejudiciabile ale dumpingului pentru toate tipurile de produse, în special cele mai scumpe. Astfel cum s-a stabilit în considerentele 632 și 655 din regulamentul definitiv, Comisia a considerat că o măsură sub forma unei sume fixe per tonă pe întreprindere reflectă prejudiciul cauzat de dumpingul constatat pentru acest producător-exportator cu o mai mare acuratețe decât un singur PMI. Aceasta asigură, de asemenea, faptul că, spre deosebire de un singur PMI, taxa elimină dumpingul prejudiciabil în întregime, oferind o protecție imediată pentru industria din Uniune. Oferta este, de asemenea, neadecvată, deoarece producătorul-exportator nu a propus un mecanism de ajustare, în timp ce prețurile produselor plate laminate la cald au tendința să varieze în mod semnificativ în timp.

(16)

În plus, acceptarea ofertei ar fi nepractică. Datorită faptului că producătorul-exportator vinde alte produse în Uniune, angajamentul de preț propus nu ar putea fi monitorizat în mod eficient, oferind posibilități de compensare încrucișată a prețurilor. Astfel, este imposibil pentru Comisie să monitorizeze aceste activități în mod eficace.

(17)

Ca răspuns la evaluarea Comisiei, producătorul-exportator a afirmat că Comisia nu s-a pronunțat cu privire la faptul că oferta sa reflecta propunerea făcută de Comisie într-un stadiu al anchetei. Producătorul-exportator a solicitat o explicație a motivului pentru care o ofertă care reflectă respectiva propunere nu este adecvată. Producătorul-exportator a afirmat că PMI propus este mai ridicat decât cel propus de către Comisie în timpul anchetei și, prin urmare, PMI propus în cadrul angajamentului elimină, prin definiție, prejudiciul cauzat industriei din Uniune. În plus, producătorul-exportator a afirmat că nu există nicio diferență între un PMI și o taxă specifică per tonă în ceea ce privește eliminarea efectului prejudiciabil al dumpingului pentru produsul cel mai scump și, prin urmare, acest argument este irelevant. Producătorul-exportator a afirmat că faptul că el vinde și alte produse în Uniune nu creează un risc de compensare încrucișată. În cele din urmă, producătorul-exportator a susținut că facturile conforme cu angajamentul ar elimina orice risc de eludare sau compensare încrucișată în același mod ca factura comercială valabilă propusă în documentul de informare finală generală.

(18)

Comisia a observat că evaluarea sa nu subliniază numai similaritățile dintre oferta de angajament și o opțiune luată în considerare într-un stadiu al anchetei ci, în considerentul 15 de mai sus, indică și rezumă partea din regulamentul definitiv unde se explică motivul pentru care această opțiune a fost respinsă. Același raționament se aplică și în cazul observației producătorului-exportator cu privire la compararea dintre facturile conforme cu angajamentul cu una dintre soluțiile examinate în cursul anchetei și, în final, respinsă de Comisie. Faptul că PMI propus de producătorul-exportator este mai ridicat decât cel avut în vedere de Comisie la un moment dat în cursul anchetei nu înseamnă că acesta, prin definiție, elimină efectul prejudiciabil al dumpingului. Diferența este minoră și nu afectează concluzia că un PMI mediu nu este adecvat, deoarece nu va înlătura efectele prejudiciabile ale dumpingului pentru toate tipurile de produse, în special cele mai scumpe. Observația potrivit căreia PMI și o taxă specifică sunt la fel de ineficiente în această privință este, de asemenea, nepotrivită. Spre deosebire de PMI, o taxă specifică îi forțează pe importatori să plătească mai mult pentru tipul de produs mai scump, deoarece prețul pieței pentru un tip de produs este o parte din prețul pe care îl plătesc, cealaltă parte fiind taxa. Situația este diferită în cazul unui PMI care este același pentru toate tipurile de produs. În cele din urmă, într-adevăr, vânzările de alte produse către Uniune pot fi utilizate pentru compensare încrucișată doar în cazul în care sunt vândute către aceiași clienți ca produsele plate laminate la cald. Cu toate acestea, Comisia a luat act de faptul că compensarea încrucișată și riscul de compensare încrucișată sunt două concepte diferite. De exemplu, Comisia este la curent cu faptul că producătorul-exportator vinde alte produse în Uniune, dar nu dispune de date privind clienții producătorului-exportator în cauză pentru acele produse. În special, producătorul-exportator nu a negat că vinde alte produse clienților săi de produse plate laminate la cald și nici nu s-a angajat să nu facă acest lucru în viitor. Această situație, deși nu dovedește în mod clar compensarea încrucișată, prezintă un risc de compensare încrucișată pe care Comisia nu este în măsură să îl monitorizeze.

(19)

Producătorul-exportator a oferit două prețuri minime la import per tonă, unul pentru plăci și altul pentru rulouri. De asemenea, producătorul-exportator a oferit un mecanism de ajustare a prețului și, la o modificare a ofertei sale, s-a angajat să vândă produsul în cauză doar direct către clienți independenți din Uniune și să nu vândă alte produse clienților săi de produse plate laminate la cald din Uniune.

(20)

Oferta producătorului-exportator a fost prezentată după finalizarea anchetei și, ca atare, ar trebui să fie respinsă. Deși, în conformitate cu articolul 8 alineatul (2) din regulamentul de bază, în împrejurări excepționale, se pot prezenta angajamente după încheierea perioadei în cursul căreia pot fi prezentate observații în temeiul articolului 20 alineatul (5) din regulamentul de bază, o astfel de ofertă ar trebui să se facă într-un termen rezonabil înainte de finalizarea anchetei.

(21)

Cu toate acestea, chiar dacă a fost prezentată în termenul stabilit, oferta bazată pe două PMI medii nu este adecvată, deoarece nu va înlătura efectele prejudiciabile ale dumpingului pentru toate tipurile de produse, în special cele mai scumpe. Astfel cum s-a stabilit în considerentele 632 și 655 din regulamentul definitiv, Comisia a considerat că o măsură sub forma unei sume fixe per tonă pe întreprindere reflectă prejudiciul cauzat de dumpingul constatat pentru acest producător-exportator cu o mai mare acuratețe decât un singur PMI. Aceasta asigură, de asemenea, faptul că, spre deosebire de un singur PMI, taxa elimină dumpingul prejudiciabil în întregime, oferind o protecție imediată pentru industria din Uniune.

(22)

În plus, acceptarea ofertei ar fi nepractică. Având în vedere structura globală și activitățile de vânzare ale producătorului-exportator, angajamentul de preț propus nu ar putea fi monitorizat în mod eficient, oferind mai multe posibilități de compensare încrucișată a prețurilor. Producătorul-exportator deține o serie de societăți afiliate și vinde mai multe produse din oțel către Uniune. Astfel, este imposibil pentru Comisie să monitorizeze aceste activități în mod eficace.

(23)

Ca răspuns la evaluarea Comisiei, producătorul-exportator și-a exprimat dezacordul cu evaluarea de mai sus, subliniind în același timp importanța angajamentelor sale suplimentare de a utiliza un singur canal de vânzări și de a nu vinde alte produse clienților săi de produse plate laminate la cald.

(24)

În ceea ce privește angajamentele suplimentare, Comisia a observat că, având în vedere structura globală a producătorului-exportator și structura globală a clienților săi, este imposibil să se monitorizeze toate posibilitățile disponibile de compensare încrucișată. De exemplu, dacă societățile care fac obiectul angajamentului nu vând alte produse către un client de produse plate laminate la cald din Uniune, nimic nu exclude posibilitatea ca societățile lor afiliate în Uniune sau din afara Uniunii să încheie tranzacții care pot lua forma unei compensări încrucișate cu clienții respectivi sau entitățile lor afiliate. Deși producătorul-exportator nu a fost de acord cu evaluarea adecvării ofertei sale, el nu a oferit argumente suplimentare împotriva concluziei la care a ajuns Comisia.

(25)

Producătorul-exportator a oferit într-o primă fază mai multe prețuri minime la import pe tonă, în funcție de tipul de produs. Ulterior, și-a modificat oferta, propunând un PMI per tonă pentru toate tipurile de produs, cu un mecanism de ajustare pe baza mediei prețurilor produselor plate laminate la cald. În plus, producătorul-exportator a propus un plafon anual cantitativ și s-a angajat să nu vândă decât către societatea sa afiliată din Uniune și doar pentru o prelucrare ulterioară.

(26)

Oferta bazată pe un PMI mediu nu este adecvată, deoarece nu va înlătura efectele prejudiciabile ale dumpingului pentru toate tipurile de produse, în special cele mai scumpe. Astfel cum s-a stabilit în considerentele 632 și 655 din regulamentul definitiv, Comisia a considerat că o măsură sub forma unei sume fixe per tonă pe întreprindere reflectă prejudiciul cauzat de dumpingul constatat pentru acest producător-exportator cu o mai mare acuratețe decât un singur PMI. Aceasta asigură, de asemenea, faptul că, spre deosebire de un singur PMI, taxa elimină dumpingul prejudiciabil în întregime, oferind o protecție imediată pentru industria din Uniune. În plus, oferta se referă la tranzacțiile între entități afiliate. Natura însăși a acestor relații prezintă, de asemenea, numeroase posibilități de compensare încrucișată. Orice alte tranzacții, împrumuturi sau granturi între cele două entități afiliate ar putea fi utilizate pentru a compensa prețul minim de import. Comisia nu este în măsură să monitorizeze aceste tranzacții și nu posedă referințele corespunzătoare care să îi permită să verifice dacă acestea sunt reale sau compensatorii.

(27)

În plus, acceptarea ofertei ar fi nepractică. Având în vedere structura globală și activitățile de vânzare ale producătorului-exportator, angajamentul de preț propus nu ar putea fi monitorizat în mod eficient, oferind mai multe posibilități de compensare încrucișată a prețurilor. În plus, și societățile afiliate din Uniune produc și vând produsul similar. Astfel, este imposibil pentru Comisie să monitorizeze aceste activități în mod eficace.

(28)

Ca răspuns la evaluarea Comisiei, producătorul-exportator a susținut că au fost ignorate de către Comisie două elemente-cheie ale ofertei sale și anume angajamentul de plafon cantitativ și angajamentul de utilizare finală (și anume doar prelucrare ulterioară). Conform acestui producător-exportator, aceste două angajamente asigură că exporturile la prețuri de dumping vor înceta deoarece produsul în cauză nu va fi exportat pe piața liberă din Uniune. Producătorul-exportator a afirmat apoi că, în regulamentul definitiv, Comisia nu a descoperit niciun prejudiciu pe piața captivă. În pofida acestor argumente, în spiritul cooperării depline, producătorul-exportator a modificat oferta sa, oferind douăzeci și două de prețuri minime la import bazate pe tipuri de produse. În ceea ce privește riscul de compensare încrucișată, producătorul-exportator a susținut că, deoarece nu vor exista vânzări pe piața liberă, prețul minim la care produsul în cauză va fi vândut în cadrul grupului este, de fapt, irelevant. Deoarece un astfel de preț minim nu este relevant, riscul de compensare încrucișată este, de asemenea, lipsit de relevanță. Producătorul-exportator a afirmat, de asemenea, că tranzacțiile intragrup sunt supuse politicii de prețuri de transfer a grupului și, prin urmare, nu pot fi utilizate pentru compensarea încrucișată.

(29)

Producătorul-exportator nu a vândut produse plate laminate la cald către entitățile sale afiliate din Uniune în cursul perioadei de anchetă. În plus, contrar celor sugerate de producătorul-exportator, vânzările intragrup de produse plate laminate la cald pentru prelucrare ulterioară nu au fost excluse din constatarea unui dumping prejudiciabil în regulamentul definitiv. Aceste vânzări sunt în prezent acoperite de taxa vamală aplicabilă, iar această concluzie nu poate fi anulată prin intermediul unui angajament. Având în vedere că argumentul producătorului-exportator pentru imposibilitatea de compensare încrucișată în cadrul grupului se bazează pe o ipoteză eronată că vânzările intragrup pentru prelucrare nu cauzează dumping prejudiciabil, acest argument a fost respins. În plus, politica de transfer intern a grupului este decizia internă a grupului și, ca atare, nu reprezintă o garanție suficientă împotriva compensării încrucișate. Chiar și așa, compensarea încrucișată în cadrul grupului ar putea fi realizată prin alte mijloace decât vânzarea de bunuri. Un angajament care acoperă vânzările către părți afiliate poate fi acceptat numai în cazul în care produsul în cauză este revândut în cele din urmă către un client independent, iar PMI, ajustat în mod corespunzător, poate fi aplicat acestor tranzacții. Acest lucru nu este posibil în cazul în care produsul în cauză este transformat în alt produs. Oferta de douăzeci și două de prețuri minime la import bazată pe grupe de tipuri de produs nu a putut fi acceptată, deoarece monitorizarea sa efectivă de către autoritățile vamale ar fi imposibilă.

(30)

Producătorul-exportator a propus două scenarii în oferta sa inițială. Primul scenariu se bazează pe un PMI (prețul său mediu în cursul perioadei de anchetă, majorat cu taxa și ajustat pentru a ține seama de creșterea prețului materiilor prime după PA) și cu posibilitatea de a vinde sub nivelul acelui PMI supus taxei. Cel de al doilea scenariu se bazează pe un PMI pe tonă mai scăzut (fără ajustare pentru creșterea prețului materiilor prime după perioada de anchetă) și fără posibilitatea de a vinde sub nivelul respectivului PMI. În consecință, producătorul-exportator și-a modificat oferta, adăugând o limită cantitativă anuală pentru vânzările în cadrul angajamentului.

(31)

Comisia nu acceptă așa-numitele clauze selective prin care producătorul-exportator este autorizat să vândă în cadrul unei oferte și, în paralel, la un preț inferior PMI supus taxei, astfel, singurul scenariu disponibil pentru a fi examinat fiind cel de al doilea. Acceptarea unei astfel de clauze ar permite un mecanism de compensare încrucișată în cadrul căruia tranzacțiile la nivelul PMI ar putea fi compensate prin tranzacții la prețuri inferioare PMI.

(32)

Articolul 50 din Acordul de asociere dintre UE și Ucraina exprimă preferința pentru angajamente, cu condiția ca Comisia să primească un angajament care să fie adecvat și a cărui acceptare nu să nu fie considerată nepractică. În acest caz, din motivele explicate mai jos, Comisia nu a primit o ofertă de angajament adecvată și, prin urmare, preferința nu poate fi luată în considerare.

(33)

În evaluarea Comisiei, există mai multe motive pentru care oferta este neadecvată. Ea se bazează pe un PMI mediu și, prin urmare, nu va înlătura efectele prejudiciabile ale dumpingului pentru toate tipurile de produse, în special pentru cele mai scumpe. Astfel cum s-a stabilit în considerentele 632 și 655 din regulamentul definitiv, Comisia a considerat că o măsură sub forma unei sume fixe per tonă pe întreprindere reflectă prejudiciul cauzat de dumpingul constatat pentru acest producător-exportator cu o mai mare acuratețe decât un singur PMI. Aceasta asigură, de asemenea, faptul că, spre deosebire de un singur PMI, taxa elimină dumpingul prejudiciabil în întregime, oferind o protecție imediată pentru industria din Uniune. Producătorul-exportator nu a propus o ajustare în contul vânzărilor prin intermediul societăților sale afiliate. Deși prețurile produselor plate laminate la cald au tendința să varieze în mod semnificativ de-a lungul timpului, producătorul-exportator nu a propus un mecanism de ajustare. În plus, doar două din cele trei unități de producție care au exportat produsul în cauză către Uniune în cursul perioadei de anchetă sunt acoperite de angajament. În cele din urmă, producătorul-exportator a propus ca vânzările către entitățile afiliate din Uniune să fie reglementate de termenii angajamentului. Natura însăși a acestor relații prezintă, de asemenea, numeroase posibilități de compensare încrucișată. Orice alte tranzacții, împrumuturi sau granturi între cele două entități afiliate ar putea fi utilizate pentru a compensa prețul minim de import. Comisia nu este în măsură să monitorizeze aceste tranzacții și nu posedă referințele corespunzătoare care să îi permită să verifice dacă acestea sunt reale sau compensatorii.

(34)

În plus, acceptarea ofertei ar fi nepractică. Având în vedere structura globală și activitățile de vânzare ale producătorului-exportator, angajamentul de preț propus nu ar putea fi monitorizat în mod eficient, oferind mai multe posibilități de compensare încrucișată a prețurilor. Producătorul-exportator este afiliat cu mai multe societăți în diferite state membre și în afara Uniunii, iar unele dintre acestea produc și vând produsul similar. Producătorul-exportator vinde către Uniune prin intermediul uneia sau mai multora dintre aceste societăți. Astfel, este imposibil pentru Comisie să monitorizeze aceste activități în mod eficace.

(35)

Ca răspuns la evaluarea Comisiei, producătorul-exportator a depus o a treia versiune a ofertei de angajament. În noua versiune a ofertei, producătorul-exportator a propus patru PMI diferite și s-a angajat să nu vândă la prețuri mai mici. Conform acestui producător-exportator, această modificare s-a realizat în ciuda faptului că Comisia a avut în vedere un PMI unic pentru toate tipurile de produse acceptabil într-un stadiu al anchetei care a condus la impunerea taxei. În plus, producătorul-exportator s-a angajat să includă a treia unitate de producție în oferta de angajament; să nu vândă produsul în cauză prin intermediul entităților sale afiliate din Uniune; să furnizeze detalii cu privire la vânzările sale în Uniune de alte produse către clienții săi de produse plate laminate la cald din Uniune și să nu își vândă produsul în cauză în afara Uniunii și alte produse clienților săi de produse plate laminate la cald din Uniune. În sfârșit, producătorul-exportator a propus o limită cantitativă anuală inferioară. Dincolo de această limită, producătorul exportator s-a oferit să vândă sub nivelul taxelor antidumping în vigoare.

(36)

Pe lângă aceste angajamente, în timpul consultărilor, Guvernul Ucrainei a propus să furnizeze Comisiei statistici ale exporturilor de produs în cauză și să înființeze un grup de experți care să faciliteze schimbul de date statistice și de alte informații.

(37)

La 5 februarie 2018, producătorul-exportator a făcut o altă modificare a ofertei de angajament. Producătorul-exportator a afirmat că toate vânzările sale sunt reglementate de politica strictă a grupului de stabilire a prețurilor și că astfel se previne compensarea încrucișată. În plus, producătorul-exportator a afirmat că auditurile efectuate periodic de autoritățile fiscale, atât în Uniune, cât și în Elveția, verifică în mod riguros politicile tarifare ale grupului. Cu toate acestea, producătorul-exportator s-a angajat să nu vândă produse plate laminate la cald produse în Uniune și alte produse fabricate de grupul său către clienții săi de produse plate laminate la cald care cumpără produsul în cauză. Aceste măsuri ar urma să se aplice tuturor clienților săi, cu excepția unuia, care ar fi urmat să cumpere produse plate laminate la cald din Ucraina și din Uniune, precum și alte produse fabricate de grup.

(38)

În ceea ce privește observația potrivit căreia Comisia a considerat acceptabil un PMI unic pentru toate tipurile de produse într-un stadiu al anchetei, Comisia a luat act de faptul că această soluție a fost respinsă în cele din urmă. Motivele care stau la baza acestei respingeri au fost furnizate, printre altele, în considerentele 632 și 655 din regulamentul definitiv, care sunt rezumate în considerentul 33 de mai sus.

(39)

Oferta este în continuare neadecvată din mai multe motive. Din cele patru grupe de PMI propuse nu a existat aproape nicio vânzare într-una dintre acestea, în alta există un alt preț și variante semnificative ale prețurilor în celelalte două grupe. PMI, deoarece se bazează pe prețurile medii în cadrul fiecărei grupe, nu vor înlătura efectele prejudiciabile ale dumpingului pentru toate tipurile de produse, în special pentru cele mai scumpe din fiecare grupă. În plus, nivelurile celor patru PMI au fost stabilite într-un mod complet arbitrar. Comisiei nu i-au fost prezentate date care să justifice diferența dintre PMI. În fine, deși prețurile produselor plate laminate la cald au tendința să varieze în mod semnificativ în timp, producătorul-exportator tot nu a propus un mecanism de ajustare.

(40)

Acceptarea ofertei de angajament continuă să fie nepractică. Producătorul-exportator s-a angajat să nu vândă niciun produs către entități ale clienților din Uniune aflate în afara Uniunii. Cu toate acestea, această obligație se referă doar la cele trei societăți producătoare și omite zeci de societăți afiliate, inclusiv comerciantul elvețian. Chiar dacă toate aceste societăți au fost acoperite de angajament, ținând seama de dimensiunea grupului producătorului-exportator și de numărul clienților acestuia, un astfel de angajament ar fi imposibil de monitorizat. În plus, producătorul-exportator a propus să raporteze cu privire la vânzările de alte produse către clienții săi de produse plate laminate la cald din Uniune. Cu toate acestea, Comisia nu ar avea referințele adecvate pentru a verifica dacă aceste tranzacții sunt de natură compensatorie. Deși producătorul-exportator s-a angajat să nu vândă prin intermediul entităților sale afiliate din Uniune, aceste entități vând produsul similar pe piața Uniunii. Deși aceste tranzacții pot viza aceiași clienți și, prin urmare, pot fi folosite pentru compensare, ele sunt complet în afara domeniului de aplicare al angajamentului.

(41)

Modificarea ofertei de angajament propuse la 5 februarie 2018 (adică vânzarea doar a produsului în cauză către toți clienții de produse plate laminate la cald din Uniune, cu excepția unuia) nu înlătură preocuparea menționată mai sus pentru clientul exclus. Pentru ceilalți clienți, ținând seama de dimensiunea grupului producătorului-exportator, ar fi imposibil să se monitorizeze dacă vreuna dintre societățile afiliate producătorului-exportator vinde alte produse către clienții de produse plate laminate la cald din Uniune sau către entitățile lor afiliate. Politicile interne de stabilire a prețurilor ale producătorului-exportator, precum și clientul căruia intenționează să îi vândă nu reprezintă o garanție suficientă împotriva compensării încrucișate. În plus, producătorul-exportator nu a reușit să explice modul în care auditurile autorităților fiscale din Uniunea Europeană și din Elveția ar detecta compensarea încrucișată a prețurilor. Acceptarea vânzării unui produs la un preț mai mic decât cel cerut nu reprezintă în mod necesar o încălcare a unei reglementări fiscale. Aceasta face parte din negocierile de preț curente.

(42)

În sfârșit, vânzările care depășesc plafonul anual inferior taxei antidumping aplicabile nu pot fi acceptate, deoarece ele ar putea fi utilizate pentru compensare. Aceasta este în principal o variație a clauzelor selective descrise în considerentul 31 de mai sus care a fost amânată pe parcurs. Prin urmare, prin reducerea plafonului cu mult sub cantitățile istorice exportate anual, această nouă ofertă sporește riscul de compensare încrucișată.

(43)

În ciuda preferinței pentru angajamente exprimată în articolul 50 din Acordul de asociere dintre UE și Ucraina, oferta nu poate fi acceptată, deoarece este neadecvată. Dacă ar fi fost adecvată, pentru motivele subliniate mai sus, acceptarea sa ar fi fost în continuare nepractică. Niciuna dintre preocupările menționate mai sus nu ar fi suficient soluționată de schimbul de date statistice și de înființarea grupului de experți propuse de Guvernul Ucrainei.

(44)

Din motivele expuse mai sus, Comisia nu poate să accepte aceste oferte de angajament.

(45)

Părțile interesate au fost informate cu privire la motivele care stau la baza acestei decizii și au avut posibilitatea de a-și prezenta observațiile și de a fi audiate. Guvernului Ucrainei i-a fost, de asemenea, oferită o consultare în conformitate cu articolul 50 bis din Acordul de asociere dintre UE și Ucraina. Consultările cu autoritățile ucrainene au avut loc la 26 ianuarie 2018, iar Guvernul Ucrainei a trimis comentarii scrise la 31 ianuarie 2018. În plus, au avut loc mai multe audieri cu producătorii-exportatori în cauză și cu Eurofer, care reprezintă industria din Uniune. Toate observațiile primite în cadrul acestui proces au fost abordate mai sus. Nici observațiile părților interesate, nici consultările cu guvernul Ucrainei nu au condus la o concluzie diferită de cea a respingerii ofertelor de angajament,