28.12.2017   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 347/1

(1)

Securitizările sunt o componentă importantă a unor piețe financiare funcționale, în măsura în care contribuie la diversificarea surselor de care dispun instituțiile de credit și firmele de investiții (denumite în continuare „instituțiile”) pentru finanțare și pentru diversificarea riscurilor, precum și la eliberarea capitalului reglementat care poate fi apoi realocat pentru a sprijini acordarea de noi credite, în special pentru finanțarea economiei reale. În plus, securitizările oferă instituțiilor și altor participanți de pe piață oportunități suplimentare de investiții, permițând, astfel, diversificarea portofoliilor și facilitarea fluxului de finanțare pentru întreprinderi și persoane fizice, atât în statele membre, cât și la nivel transfrontalier, în întreaga Uniune. Aceste beneficii ar trebui, totuși, să fie analizate în raport cu costurile și riscurile lor potențiale, inclusiv în raport cu impactul acestora asupra stabilității financiare. Astfel cum s-a văzut în prima etapă a crizei financiare care a început în vara anului 2007, practicile nesănătoase de pe piețele securitizărilor au generat amenințări semnificative la adresa integrității sistemului financiar, și anume din cauza efectului de levier excesiv, a structurilor complexe și opace care au făcut ca procesul de stabilire a prețurilor să fie problematic, a dependenței automate de ratingurile externe sau a divergențelor dintre interesele investitorilor și cele ale inițiatorilor (denumite în continuare „riscurile de agenție”).

(2)

În ultimii ani, volumul de securitizări emise în Uniune s-a menținut sub nivelul maxim înregistrat înainte de criză din mai multe motive, printre acestea numărându-se conotațiile negative asociate în general acestui tip de tranzacții. Pentru a preveni reapariția circumstanțelor care au declanșat criza financiară, redresarea piețelor securitizărilor ar trebui să se bazeze pe practici de piață solide și prudente. În acest scop, Regulamentul (UE) 2017/2402 al Parlamentului European și al Consiliului (4) stabilește elementele esențiale ale unui cadru global de securitizare, cu criterii pentru identificarea securitizărilor simple, transparente și standardizate (STS) și un sistem de supraveghere pentru a monitoriza aplicarea corectă a acestor criterii de către inițiatori, sponsori, emitenți și investitori instituționali. În plus, respectivul regulament prevede un set de cerințe comune privind reținerea riscului, obligația de diligență și publicarea informațiilor pentru toate sectoarele serviciilor financiare.

(3)

În conformitate cu obiectivele prevăzute de Regulamentul (UE) 2017/2402, cerințele de capital reglementat prevăzute de Regulamentul (UE) nr. 575/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (5) pentru instituțiile care inițiază, sponsorizează sau investesc în securitizări ar trebui modificate pentru a reflecta în mod adecvat caracteristicile specifice ale securitizărilor STS, în cazul în care astfel de securitizări îndeplinesc, de asemenea, cerințele suplimentare prevăzute de prezentul regulament, și pentru a remedia deficiențele evidențiate de criza financiară, și anume dependența automată de ratingurile externe, aplicarea unor ponderi de risc extrem de scăzute pentru tranșele din securitizare care beneficiază de rating superior și, în schimb, aplicarea unor ponderi de risc extrem de ridicate pentru tranșele cu rating scăzut, precum și o insuficientă sensibilitate la risc. La 11 decembrie 2014, Comitetul de la Basel pentru supraveghere bancară (BCBS) a publicat documentul intitulat „Revizuirea cadrului de securitizare” (denumit în continuare „cadrul Basel revizuit”), care prevede diverse modificări ale standardelor de capital reglementat aplicabile securitizărilor în vederea remedierii acestor deficiențe. La 11 iulie 2016, BCBS a publicat un standard actualizat pentru tratamentul capitalului reglementat în cazul expunerilor din securitizare, care include tratamentul capitalului reglementat pentru securitizări „simple, transparente și comparabile”. Standardul respectiv modifică cadrul Basel revizuit. Modificările aduse Regulamentului (UE) nr. 575/2013 ar trebui să țină seama de dispozițiile cadrului Basel revizuit, astfel cum a fost modificat.

(4)

Conform Regulamentului (UE) nr. 575/2013, toate instituțiile ar trebui să utilizeze aceleași metode de calcul pentru a stabili cerințele de capital pentru pozițiile dintr-o securitizare. În primă instanță și pentru a elimina orice formă de dependență automată de ratingurile externe, o instituție ar trebui să utilizeze propriul calcul al cerințelor de capital reglementat atunci când instituția are aprobarea de a utiliza abordarea bazată pe modele interne de rating (denumită în continuare „abordarea IRB”) pentru expunerile de același tip ca și expunerile-suport ale securitizării și este în măsură să calculeze cerințele de capital reglementat în raport cu expunerile-suport ca și cum acestea nu ar fi fost securitizate („Kirb”), fiind în fiecare caz supuse anumitor date de intrare predefinite (abordarea IRB a securitizării – „SEC-IRBA”). Prin urmare, o abordare standardizată a securitizării („SEC-SA”) ar trebui pusă la dispoziția instituțiilor care nu pot utiliza SEC-IRBA în raport cu pozițiile lor într-o anumită securitizare. SEC-SA ar trebui să se bazeze pe o formulă care utilizează ca date de intrare cerințele de capital care ar fi calculate potrivit abordării standardizate a riscului de credit în raport cu expunerile-suport ca și cum acestea nu ar fi fost securitizate („KSA”). Atunci când primele două abordări nu sunt disponibile, instituțiile ar trebui să fie în măsură să aplice abordarea securitizării bazată pe modele externe de rating („SEC-ERBA”). Conform SEC-ERBA, cerințele de capital ar trebui alocate tranșelor de securitizare pe baza ratingului lor extern. Cu toate acestea, instituțiile ar trebui să utilizeze întotdeauna SEC-ERBA ca soluție de rezervă în cazul în care SEC-IRBA nu este disponibilă pentru tranșe cu rating scăzut și pentru anumite tranșe cu rating mediu ale securitizărilor STS identificate prin parametri adecvați. În cazul securitizărilor care nu sunt STS, utilizarea SEC-SA după SEC-IRBA ar trebui restricționată în mai mare măsură. În plus, autoritățile competente ar trebui să aibă posibilitatea de a interzice utilizarea SEC-SA atunci când aceasta din urmă nu este în măsură să combată în mod adecvat riscurile pe care le prezintă securitizarea pentru solvabilitatea instituției sau pentru stabilitatea financiară. În urma notificării autorității competente, instituțiile ar trebui să aibă posibilitatea să utilizeze SEC-ERBA pentru toate securitizările care beneficiază de rating pe care le dețin atunci când nu pot utiliza SEC-IRBA.

(5)

Riscurile de agenție și riscurile de model sunt mai frecvente în cazul securitizărilor decât în cazul altor active financiare și generează un anumit grad de incertitudine în ceea ce privește calcularea cerințelor de capital pentru securitizări, chiar și după ce au fost luați în considerare toți factorii de risc relevanți. Pentru a reflecta aceste riscuri în mod adecvat, Regulamentul (UE) nr. 575/2013 ar trebui modificat astfel încât să prevadă un prag al ponderii de risc de minimum 15 % pentru toate pozițiile din securitizare. Resecuritizările se caracterizează însă printr-un grad mai ridicat de complexitate și de risc și, în consecință, doar anumite forme de resecuritizări sunt permise în temeiul Regulamentului (UE) 2017/2402. În plus, pozițiile din resecuritizări ar trebui să fie supuse unui calcul al capitalului reglementat mai prudent, precum și unui prag al ponderii de risc de 100 %.

(6)

Instituțiile nu ar trebui să fie obligate să aplice o pondere de risc mai mare unei poziții de rang superior decât ponderea pe care ar aplica-o dacă ar deține direct expunerile-suport, reflectând astfel beneficiile pe care îmbunătățirea calității creditului le aduce pozițiilor de rang superior de la tranșele de rang inferior în structura securitizării. Regulamentul (UE) nr. 575/2013 ar trebui, prin urmare, să prevadă o abordare de tip „look-through”, conform căreia unei poziții din securitizare de rang superior ar trebui să i se atribuie o pondere maximă de risc egală cu ponderea medie de risc în funcție de expuneri, aplicabilă expunerilor-suport, iar o astfel de abordare ar trebui să fie disponibilă indiferent dacă poziția relevantă beneficiază sau nu de rating și indiferent de abordarea folosită pentru portofoliul-suport (abordarea standardizată sau abordarea IRB), sub rezerva respectării anumitor condiții.

(7)

Actualul cadru de reglementare permite instituțiilor care pot calcula cerințele de capital pentru expunerile-suport în conformitate cu abordarea IRB ca și cum expunerile respective nu ar fi fost securitizate (KIRB) să aplice un plafon global cuantumurilor maxime ponderate la risc ale expunerilor. În măsura în care procesul de securitizare reduce riscul asociat expunerilor-suport, acest plafon ar trebui să fie disponibil pentru toate instituțiile inițiatoare și sponsor, indiferent de abordarea pe care o utilizează pentru calcularea cerințelor de capital reglementat necesar pentru pozițiile din securitizare.

(8)

Astfel cum a subliniat Autoritatea europeană de supraveghere (Autoritatea Bancară Europeană) (ABE) instituită prin Regulamentul (UE) nr. 1093/2010 al Parlamentului European și al Consiliului (6) în documentul său „Raport privind securitizările eligibile” din iulie 2015, din dovezile empirice existente privind cazurile de nerambursare și pierderi rezultă că securitizările STS au avut performanțe mai bune decât alte securitizări în timpul crizei financiare, ceea ce arată că utilizarea unor structuri simple și transparente și a unor practici de execuție solide în cazul securitizărilor STS conduce la scăderea riscurilor de credit, operaționale și de agenție. Prin urmare, este oportun să se modifice Regulamentul (UE) nr. 575/2013 pentru a prevedea o calibrare în mod adecvat sensibilă la riscuri în cazul securitizărilor STS, cu condiția ca acestea să respecte cerințe suplimentare de minimizare a riscului, astfel cum se prevede în recomandările emise de ABE în respectivul raport, aceasta presupunând, în special, un prag redus al ponderii de risc de 10 % pentru pozițiile de rang superior.

(9)

Cerințele de capital mai reduse aplicabile securitizărilor STS ar trebui să fie limitate la securitizările în cadrul cărora proprietatea asupra expunerilor-suport este transferată unei entități special constituite în scopul securitizării sau SSPE (denumite în continuare „securitizări tradiționale”). Cu toate acestea, instituțiilor care rețin poziții de rang superior în cadrul securitizărilor sintetice garantate printr-un portofoliu-suport de împrumuturi acordate întreprinderilor mici și mijlocii (IMM) ar trebui de asemenea să li se permită să aplice acestor poziții cerințele de capital mai reduse disponibile pentru securitizările STS în cazul în care aceste tranzacții sunt considerate ca fiind de înaltă calitate în conformitate cu anumite criterii stricte, inclusiv privind investitorii eligibili. În special, acest subset de securitizări sintetice ar trebui să beneficieze de garanții sau de contragaranții fie din partea administrației centrale sau a băncii centrale a unui stat membru ori a unei entități de promovare, fie din partea unui investitor instituțional cu condiția ca garanția sau contragaranția acordată de respectivul investitor instituțional să fie pe deplin garantată cu numerar depozitat la instituțiile inițiatoare. Tratamentul preferențial în materie de capital reglementat pentru securitizările STS care ar fi acordat acestor tranzacții în temeiul Regulamentului (UE) nr. 575/2013 nu aduce atingere respectării cadrului Uniunii privind ajutoarele de stat, astfel cum este prevăzut în Directiva 2014/59/UE a Parlamentului European și a Consiliului (7).

(10)

În vederea armonizării practicilor în materie de supraveghere în întreaga Uniune, competența de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE) ar trebui delegată Comisiei, ținând cont de raportul ABE, în ceea ce privește precizarea condițiilor pentru transferul riscului de credit către terți, noțiunea de transfer corespunzător al riscului de credit către terți, precum și cerințele privind evaluarea de către autoritățile competente a transferului riscului de credit, atât pentru securitizările tradiționale, cât și pentru securitizările sintetice. Este deosebit de important ca, în cursul lucrărilor sale pregătitoare, Comisia să organizeze consultări adecvate, inclusiv la nivel de experți, și ca respectivele consultări să se desfășoare în conformitate cu principiile stabilite în Acordul interinstituțional din 13 aprilie 2016 privind o mai bună legiferare (8). În special, pentru a asigura participarea egală la pregătirea actelor delegate, Parlamentul European și Consiliul primesc toate documentele în același timp cu experții din statele membre, iar experții acestor instituții au acces sistematic la reuniunile grupurilor de experți ale Comisiei însărcinate cu pregătirea actelor delegate.

(11)

Standardele tehnice în materie de servicii financiare ar trebui să asigure o protecție adecvată a investitorilor și a consumatorilor din întreaga Uniune. Ar fi eficient și oportun să se încredințeze ABE, ca organism care deține un nivel înalt de competențe de specialitate, sarcina de a elabora proiecte de standarde tehnice de reglementare care nu implică opțiuni de politică, pe care să le înainteze Comisiei.

(12)

Comisia ar trebui să fie împuternicită să adopte standardele tehnice de reglementare elaborate de ABE, cu privire la ceea ce constituie o metodă suficient de prudentă pentru măsurarea cuantumului părții care nu a fost trasă din facilitățile de furnizare de numerar în avans, în contextul calculării valorii expunerii aferentă unei securitizări, precum și cu privire la precizarea condițiilor pentru a permite instituțiilor să calculeze Kirb aferente portofoliului de expuneri-suport dintr-o securitizare, ca în cazul unor creanțe achiziționate. Comisia ar trebui să adopte respectivele proiecte de standarde tehnice de reglementare prin intermediul unor acte delegate, în temeiul articolului 290 din TFUE și în conformitate cu articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010.

(13)

Celorlalte cerințe de capital reglementat pentru securitizări prevăzute în Regulamentul (UE) nr. 575/2013 ar trebui să li se aducă numai modificări subsidiare, în măsura în care acestea sunt necesare pentru a reflecta noua ierarhie a abordărilor și dispozițiile speciale privind securitizările STS. În special, dispozițiile legate de recunoașterea unui transfer semnificativ al riscului și cerințele privind evaluările externe ale creditului ar trebui să continue să se aplice în mare în aceleași condiții ca în prezent. Cu toate acestea, partea a cincea din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 ar trebui să fie eliminată în întregime, cu excepția cerinței de a deține ponderi de risc suplimentare, care ar trebui impuse instituțiilor care au încălcat dispozițiile din capitolul 2 din Regulamentul (UE) 2017/2402.

(14)

Este necesar ca modificările aduse Regulamentului (UE) nr. 575/2013 prevăzute în prezentul regulament să se aplice tuturor pozițiilor din securitizare deținute de o instituție. Cu toate acestea, pentru a diminua cât mai mult costurile aferente tranziției, și pentru a permite o migrare fără probleme către noul cadru, instituțiile ar trebui să continue până la 31 decembrie 2019 să aplice cadrul anterior, și anume dispozițiile relevante ale Regulamentului (UE) nr. 575/2013 care se aplică înainte de data aplicării prezentului regulament, tuturor pozițiilor din securitizare pe care le dețin la data aplicării prezentului regulament,

1.

Articolul 4 alineatul (1) se modifică după cum urmează:

2.

La articolul 36 alineatul (1) litera (k), punctul (ii) se înlocuiește cu următorul text:

3.

Articolul 109 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 109

Tratamentul pozițiilor din securitizare

Instituțiile calculează cuantumul ponderat la risc al expunerii pentru o poziție pe care o dețin într-o securitizare, în conformitate cu capitolul 5.”

4.

La articolul 134, alineatul (6) se înlocuiește cu următorul text:

„(6)   În cazul în care o instituție oferă protecția creditului pentru o serie de expuneri supuse condiției potrivit căreia al n-lea caz de nerambursare corespunzător expunerilor declanșează plata, iar acest eveniment de credit conduce la încetarea contractului, ponderile de risc pentru expunerile incluse în coș, mai puțin un număr de n-1 expuneri, sunt agregate până la un nivel maxim de 1 250 % și multiplicate cu valoarea nominală a protecției furnizate de instrumentul financiar derivat de credit pentru a obține cuantumul ponderat la risc al expunerii. Cele n-1 expuneri excluse din agregare sunt determinate astfel încât să includă fiecare dintre acele expuneri care generează un cuantum ponderat la risc al expunerii inferior cuantumului ponderat la risc al oricărei expuneri incluse în agregare.”

5.

La articolul 142 alineatul (1), punctul 8 se elimină.

6.

La articolul 153, alineatele (7) și (8) se înlocuiesc cu următorul text:

„(7)   În cazul creanțelor achiziționate asupra societăților, reducerile de preț de cumpărare rambursabile, garanțiile reale sau garanțiile parțiale care asigură protecția pentru prima pierdere în cazul pierderilor în caz de nerambursare, al pierderilor din diminuarea valorii creanței sau al pierderilor provenite din ambele situații pot fi considerate drept o protecție a creditului pentru prima pierdere de către cumpărătorul creanțelor sau de către beneficiarul garanției reale sau al garanției parțiale, în conformitate cu capitolul 5 secțiunea 3 subsecțiunile 2 și 3. Vânzătorul care oferă reducerea de preț de cumpărare rambursabilă și furnizorul unei garanții reale sau a unei garanții parțiale tratează respectiva garanție drept o expunere față de o poziție care suportă prima pierdere în conformitate cu capitolul 5 secțiunea 3 subsecțiunile 2 și 3.

(8)   În cazul în care o instituție oferă protecția creditului pentru o serie de expuneri supuse condiției potrivit căreia al n-lea caz de nerambursare corespunzător expunerilor declanșează plata, iar acest eveniment de credit conduce la încetarea contractului, ponderile de risc pentru expunerile incluse în coș sunt agregate, mai puțin un număr de n-1 expuneri, unde suma cuantumului pierderilor așteptate înmulțit cu 12,5 și al cuantumului ponderat la risc al expunerii nu depășește valoarea nominală a protecției furnizate de instrumentul financiar derivat de credit înmulțită cu 12,5. Cele n-1 expuneri excluse din agregare sunt determinate astfel încât să includă fiecare dintre acele expuneri care generează un cuantum ponderat la risc al expunerii inferior cuantumului ponderat la risc al oricărei expuneri incluse în agregare. O pondere de risc de 1 250 % se aplică pozițiilor din coș pentru care instituția nu poate determina ponderea de risc în temeiul Abordării IRB.”

7.

La articolul 154, alineatul (6) se înlocuiește cu următorul text:

„(6)   În cazul creanțelor achiziționate de tip retail, reducerile de preț de cumpărare rambursabile, garanțiile reale sau garanțiile parțiale care asigură protecția pentru prima pierdere în cazul pierderilor în caz de nerambursare, al pierderilor din diminuarea valorii creanței sau al pierderilor provenite din ambele situații pot fi considerate drept o protecție a creditului pentru prima pierdere de către cumpărătorul creanțelor sau de către beneficiarul garanției reale sau al garanției parțiale, în conformitate cu capitolul 5 secțiunea 3 subsecțiunile 2 și 3. Vânzătorul care oferă reducerea de preț de cumpărare rambursabilă și furnizorul garanției reale sau a garanției parțiale tratează respectivele garanții drept o expunere față de o poziție care suportă prima pierdere în conformitate cu capitolul 5 secțiunea 3 subsecțiunile 2 și 3.”

8.

La articolul 197 alineatul (1), litera (h) se înlocuiește cu următorul text:

9.

În partea a treia titlul II, capitolul 5 se înlocuiește cu următorul text:

„CAPITOLUL 5

Securitizarea

Secțiunea 1

Definiții și criterii pentru securitizările simple, transparente și standardizate

Articolul 242

Definiții

În sensul prezentului capitol, se aplică următoarele definiții:

Articolul 243

Criterii pentru securitizările STS eligibile pentru un tratament diferențiat în materie de capital

(1)   Pozițiile din cadrul unui program ABCP sau al unei tranzacții ABCP care pot fi considerate drept poziții într-o securitizare STS sunt eligibile pentru tratamentul prevăzut la articolele 260, 262 și 264 în cazul în care sunt îndeplinite următoarele cerințe:

În cazul creanțelor comerciale, primul paragraf litera (b) nu se aplică în cazul în care riscul de credit al acestor creanțe comerciale este acoperit integral de o protecție a creditului eligibilă în conformitate cu capitolul 4, cu condiția ca, în acest caz, furnizorul de protecție să fie o instituție, o societate de asigurare sau o societate de reasigurare. În sensul prezentului paragraf, numai partea de creanțe comerciale rămase după luarea în considerare a efectului oricărei reduceri de preț de cumpărare și al oricărei supragarantări este folosită pentru a stabili dacă acestea sunt acoperite integral și dacă se atinge limita de concentrare.

Primul paragraf litera (b) nu se aplică în cazul valorilor reziduale securitizate ale contractelor de leasing, care nu sunt expuse riscului de refinanțare sau riscului asociat revânzării ca urmare a unui angajament executoriu din punct de vedere juridic de răscumpărare sau de refinanțare a expunerii respective cu o sumă prestabilită din partea unui terț eligibil în temeiul articolului 201 alineatul (1).

Prin derogare de la primul paragraf litera (a), în cazul în care o instituție aplică articolul 248 alineatul (3) sau i s-a acordat aprobarea de a aplica abordarea bazată pe evaluări interne în conformitate cu articolul 265, ponderea de risc pe care instituția respectivă ar atribui-o unei facilități de lichiditate, care să acopere în întregime ABCP emise în cadrul programului, este mai mică sau egală cu 100 %.

(2)   Pozițiile într-o securitizare, alta decât din cadrul unui program ABCP sau al unei tranzacții ABCP, care pot fi considerate drept poziții într-o securitizare STS, sunt eligibile pentru tratamentul prevăzut la articolele 260, 262 și 264 în cazul în care sunt îndeplinite următoarele cerințe:

Secțiunea 2

Recunoașterea transferului semnificativ al riscului

Articolul 244

Securitizarea tradițională

(1)   Instituția inițiatoare a unei securitizări tradiționale poate exclude expunerile-suport de la calculul cuantumurilor ponderate la risc ale expunerilor și, după caz, al cuantumurilor pierderilor așteptate, dacă este îndeplinită oricare dintre condițiile următoare:

(2)   Se consideră că un nivel semnificativ al riscului de credit a fost transferat în oricare din următoarele cazuri:

În cazul în care eventuala reducere a cuantumurilor ponderate la risc ale expunerilor care ar fi obținută de instituția inițiatoare prin securitizarea de la litera (a) sau (b) nu este justificată de un transfer corespunzător al riscului de credit către terți, autoritățile competente pot decide, de la caz la caz, că nu se poate considera că a fost transferat către terți un nivel semnificativ al riscului de credit.

(3)   Prin derogare de la alineatul (2), autoritățile competente pot permite instituțiilor inițiatoare să recunoască transferul semnificativ al riscului de credit pentru o securitizare dacă instituția inițiatoare demonstrează, în fiecare caz în parte, că reducerea cerințelor de fonduri proprii pe care inițiatorul o obține prin securitizare este justificată de un transfer corespunzător al riscului de credit către terți. Permisiunea se poate acorda numai dacă instituția îndeplinește cumulativ următoarele condiții:

(4)   În plus față de cerințele prevăzute la alineatele (1), (2) și (3), trebuie îndeplinite toate condițiile următoare:

(5)   Autoritățile competente informează ABE cu privire la cazurile în care au hotărât că eventuala reducere a cuantumurilor ponderate la risc ale expunerii nu era justificată de un transfer corespunzător al riscului de credit către terți, în conformitate cu alineatul (2), precum și cazurile în care instituțiile au ales să aplice alineatul (3).

(6)   ABE monitorizează diversele practici de supraveghere în legătură cu recunoașterea unui transfer semnificativ de risc în securitizările tradiționale, în conformitate cu prezentul articol. În special, ABE analizează:

ABE raportează Comisiei constatările sale până la 2 ianuarie 2021. Ținând cont de raportul ABE, Comisia poate adopta un act delegat în conformitate cu articolul 462 pentru a completa prezentul regulament prin precizarea elementelor enumerate la literele (a), (b) și (c) din prezentul alineat.

Articolul 245

Securitizarea sintetică

(1)   Instituția inițiatoare a unei securitizări sintetice poate calcula cuantumurile ponderate la risc ale expunerilor și, după caz, cuantumurile pierderilor așteptate aferente expunerilor-suport în conformitate cu articolele 251 și 252, dacă este îndeplinită oricare dintre condițiile următoare:

(2)   Se consideră că un nivel semnificativ al riscului de credit a fost transferat în oricare din următoarele cazuri:

În cazul în care eventuala reducere a cuantumurilor ponderate la risc ale expunerilor care ar fi obținută de instituția inițiatoare prin această securitizare nu este justificată de un transfer corespunzător al riscului de credit către terți, autoritățile competente pot decide, de la caz la caz, că nu se poate considera că a fost transferat către terți un nivel semnificativ al riscului de credit.

(3)   Prin derogare de la alineatul (2), autoritățile competente pot permite instituțiilor inițiatoare să recunoască transferul semnificativ al riscului de credit pentru o securitizare dacă instituția inițiatoare demonstrează, în fiecare caz în parte, că reducerea cerințelor de fonduri proprii pe care inițiatorul o obține prin securitizare este justificată de un transfer corespunzător al riscului de credit către terți. Permisiunea se poate acorda numai dacă instituția îndeplinește ambele condiții următoare:

(4)   În plus față de cerințele prevăzute la alineatele (1), (2) și (3), trebuie îndeplinite toate condițiile următoare:

(5)   Autoritățile competente informează ABE cu privire la cazurile în care au hotărât că eventuala reducere a cuantumurilor ponderate la risc ale expunerii nu era justificată de un transfer corespunzător al riscului de credit către terți, în conformitate cu alineatul (2), precum și la cazurile în care instituțiile au ales să aplice alineatul (3).

(6)   ABE monitorizează diversele practici de supraveghere în legătură cu recunoașterea unui transfer semnificativ de risc în securitizările sintetice, în conformitate cu prezentul articol. În special, ABE analizează:

ABE raportează Comisiei constatările sale până la 2 ianuarie 2021. Ținând cont de raportul ABE, Comisia poate adopta un act delegat în conformitate cu articolul 462 pentru a completa prezentul regulament prin precizarea elementelor enumerate la literele (a), (b) și (c) din prezentul alineat.

Articolul 246

Cerințe operaționale pentru clauzele de amortizare anticipată

În cazul în care securitizarea include expuneri reînnoibile și clauze de amortizare anticipată sau clauze similare, riscul semnificativ de credit este considerat a fi fost transferat de către instituția inițiatoare doar dacă sunt îndeplinite cerințele prevăzute la articolele 244 și 245, iar clauza de amortizare anticipată, odată declanșată:

Secțiunea 3

Calculul cuantumurilor ponderate la risc ale expunerilor

Subsecțiunea 1

Dispoziții generale

Articolul 247

Calculul cuantumurilor ponderate la risc ale expunerilor

(1)   Dacă o instituție inițiatoare a transferat o parte semnificativă a riscului de credit asociat expunerilor-suport din securitizare în conformitate cu secțiunea 2, instituția respectivă poate:

(2)   Dacă instituția inițiatoare a decis să aplice alineatul (1), aceasta calculează, pentru pozițiile pe care le-ar putea deține în securitizare, cuantumurile ponderate la risc ale expunerilor potrivit prezentului capitol.

Dacă nu a transferat o parte semnificativă a riscului de credit sau a decis să nu aplice alineatul (1), instituția inițiatoare nu este obligată să calculeze cuantumurile ponderate la risc ale expunerilor pentru niciuna dintre pozițiile pe care le-ar putea deține în securitizare, dar continuă să includă expunerile-suport în calculul cuantumurilor ponderate la risc ale expunerilor, și după caz, al cuantumurilor pierderilor așteptate, ca și când acestea nu ar fi fost securitizate.

(3)   Dacă există o expunere față de poziții în diferite tranșe ale unei securitizări, expunerea față de fiecare tranșă este considerată o poziție distinctă din securitizare. Furnizorii de protecție a creditului pentru pozițiile din securitizare sunt considerați a fi deținători de poziții din securitizare. Pozițiile din securitizare includ expunerile față de o securitizare care rezultă din contractele aferente instrumentelor financiare derivate pe rata dobânzii sau pe valute pe care instituția le-a încheiat în cadrul tranzacției.

(4)   Cu excepția cazului în care o poziție din securitizare este dedusă din elementele de fonduri proprii de nivel 1 de bază în temeiul articolului 36 alineatul (1) litera (k), cuantumul ponderat la risc al expunerii este inclus în totalul cuantumurilor ponderate la risc ale expunerilor instituției, în sensul articolului 92 alineatul (3).

(5)   Cuantumul ponderat la risc al expunerii unei poziții din securitizare se calculează înmulțind valoarea expunerii aferentă poziției, calculată în conformitate cu articolul 248, cu ponderea de risc totală relevantă.

(6)   Ponderea de risc totală se determină ca fiind suma dintre ponderea de risc stabilită în prezentul capitol și orice pondere de risc suplimentară stabilită în conformitate cu articolul 270a.

Articolul 248

Valoarea expunerii

(1)   Valoarea expunerii aferentă unei poziții din securitizare se calculează după cum urmează:

ABE elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare pentru a specifica ce anume constituie o metodă suficient de prudentă pentru măsurarea cuantumului părții care nu a fost trasă menționată la primul paragraf litera (b).

ABE prezintă Comisiei aceste proiecte de standarde tehnice de reglementare până la 18 ianuarie 2019.

Comisia este împuternicită să completeze prezentul regulament prin adoptarea de standarde tehnice de reglementare menționate la al treilea paragraf din prezentul alineat în conformitate cu articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010.

(2)   Dacă o instituție are două sau mai multe poziții din securitizare care se suprapun, aceasta include numai una dintre poziții în calculul cuantumurilor ponderate la risc ale expunerilor.

În cazul în care pozițiile se suprapun parțial, instituția poate împărți poziția în două părți și poate recunoaște suprapunerea doar în ceea ce privește o singură parte în conformitate cu primul paragraf. Ca alternativă, instituția poate trata pozițiile ca și cum acestea s-ar suprapune integral, optând, în vederea calculării capitalului, pentru extrapolarea poziției care produce cele mai mari cuantumuri ponderate la risc ale expunerilor.

Instituția poate să recunoască o suprapunere și între cerințele de fonduri proprii pentru riscul specific aferente pozițiilor din portofoliul de tranzacționare și cerințele de fonduri proprii pentru pozițiile din securitizare din afara portofoliului de tranzacționare, cu condiția ca instituția să aibă capacitatea să calculeze și să compare cerințele de fonduri proprii pentru pozițiile respective.

În sensul prezentului alineat, se consideră că două poziții se suprapun atunci când se compensează reciproc astfel încât instituția este în măsură să prevină pierderile rezultate dintr-o poziție prin onorarea obligațiilor care decurg din cealaltă poziție.

(3)   În cazurile în care articolul 270c litera (d) se aplică pozițiilor din ABCP, instituția poate utiliza ponderea de risc atribuită unei facilități de lichiditate pentru a calcula cuantumul ponderat la risc al expunerii pentru ABCP, cu condiția ca facilitatea de lichiditate să acopere în proporție de 100 % ABCP emise în cadrul programului ABCP și ca facilitatea de lichiditate să fie de același rang cu ABCP, astfel încât să formeze o poziție care se suprapune. Instituția notifică autorităților competente situațiile în care a aplicat dispozițiile prevăzute la prezentul alineat. Pentru a stabili acoperirea de 100 % prevăzută la prezentul alineat, instituția poate ține seama de alte facilități de lichiditate în cadrul programului ABCP, cu condiția ca acestea să formeze o poziție care se suprapune cu ABCP.

Articolul 249

Recunoașterea diminuării riscului de credit în cazul pozițiilor din securitizare

(1)   O instituție poate recunoaște protecția finanțată sau nefinanțată a creditului în ceea ce privește o poziție din securitizare dacă sunt îndeplinite cerințele pentru diminuarea riscului de credit prevăzute în prezentul capitol și în capitolul 4.

(2)   Protecția eligibilă finanțată a creditului se limitează la garanția financiară care este eligibilă pentru calculul cuantumurilor ponderate la risc ale expunerilor în temeiul capitolului 2, astfel cum se prevede la capitolul 4, iar recunoașterea diminuării riscului de credit este condiționată de respectarea cerințelor relevante stabilite în capitolul 4.

Protecția eligibilă nefinanțată a creditului și furnizorii eligibili de protecție nefinanțată a creditului se limitează la cei eligibili în conformitate cu capitolul 4, iar recunoașterea diminuării riscului de credit este condiționată de respectarea cerințelor relevante, astfel cum sunt stabilite în capitolul 4.

(3)   Prin derogare de la alineatul (2), furnizorilor eligibili de protecție nefinanțată a creditului enumerați la articolul 201 alineatul (1) literele (a)-(h) li se va fi atribuit o evaluare a creditului efectuată de către o ECAI recunoscută care corespunde nivelului 2 de calitate a creditului sau unui nivel superior acestuia la momentul la care protecția creditului a fost recunoscută pentru prima dată și nivelului 3 de calitate a creditului sau unui nivel superior acestuia într-un moment ulterior. Cerința stabilită la prezentul paragraf nu se aplică contrapărților centrale calificate.

Instituțiile care sunt autorizate să aplice abordarea IRB în cazul unei expuneri directe față de furnizorul de protecție pot evalua eligibilitatea în conformitate cu primul paragraf, pe baza echivalenței dintre PD a furnizorului de protecție și PD asociată nivelurilor de calitate a creditului menționate la articolul 136.

(4)   Prin derogare de la alineatul (2), SSPE sunt furnizori de protecție eligibili, în cazul în care sunt îndeplinite toate condițiile următoare:

(5)   În sensul alineatului (4), cuantumul protecției ajustat pentru eventualele neconcordanțe de monede și de scadențe (Ga) în conformitate cu dispozițiile capitolului 4 se limitează la valoarea de piață ajustată în funcție de volatilitatea activelor respective, iar ponderea de risc aferentă expunerilor față de furnizorul de protecție, specificată în cadrul abordării standardizate (g), se determină ca fiind ponderea de risc medie ponderată care s-ar aplica activelor respective ca garanție financiară în cadrul abordării standardizate.

(6)   În cazul în care o poziție din securitizare beneficiază de o protecție integrală a creditului sau de o protecție parțială a creditului calculată în mod proporțional, se aplică următoarele cerințe:

(7)   În toate cazurile care nu fac obiectul alineatului (6), se aplică următoarele cerințe:

(8)   Instituțiile care utilizează abordarea securitizării bazată pe modele interne de rating (SEC-IRBA) sau abordarea standardizată a securitizării (SEC-SA) în temeiul subsecțiunii 3 stabilesc punctul de atașare (A) și punctul de detașare (D) separat pentru fiecare dintre pozițiile derivate în conformitate cu alineatul (7), ca și cum acestea ar fi fost poziții distincte din securitizare în momentul inițierii tranzacției. Valoarea KIRB sau, respectiv, a KSA se calculează ținând seama de portofoliul inițial de expuneri-suport din securitizare.

(9)   Instituțiile care utilizează abordarea securitizării bazată pe modele externe de rating (SEC-ERBA) în temeiul subsecțiunii 3 pentru poziția din securitizare inițială calculează cuantumurile ponderate la risc ale expunerilor pentru pozițiile derivate în conformitate cu alineatul (7) după cum urmează:

(10)   Poziția derivată cu rangul de prioritate mai mic este considerată drept poziție din securitizare care nu este de rang superior, chiar dacă poziția din securitizare inițială înainte de protecție se califică drept poziție de rang superior.

Articolul 250

Suportul implicit

(1)   O instituție sponsor sau o instituție inițiatoare care, în legătură cu o securitizare, a utilizat articolul 247 alineatele (1) și (2) pentru calculul cuantumurilor ponderate la risc ale expunerilor sau a vândut instrumente din portofoliul său de tranzacționare, astfel încât nu mai este obligată să dețină fonduri proprii pentru riscurile aferente acestor instrumente, nu furnizează direct sau indirect suport pentru securitizare dincolo de obligațiile sale contractuale, în scopul reducerii pierderilor potențiale sau reale ale investitorilor.

(2)   Se consideră că o tranzacție nu furnizează suport în sensul alineatului (1) dacă la evaluarea transferului unei părți semnificative a riscului de credit s-a ținut pe deplin seama de tranzacția respectivă și dacă ambele părți au efectuat tranzacția acționând în interes propriu ca părți libere și independente (tranzacție desfășurată în condiții de concurență deplină). În acest scop, instituția efectuează o analiză completă a tranzacției din punctul de vedere al calității creditului și ia în considerare cel puțin toate elementele următoare:

(3)   Instituția inițiatoare și instituția sponsor notifică autorității competente orice tranzacție încheiată în legătură cu securitizarea în conformitate cu alineatul (2).

(4)   În conformitate cu articolul 16 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010, ABE emite ghiduri cu privire la definirea condițiilor de concurență deplină în sensul prezentului articol și la cazurile în care o tranzacție nu este structurată astfel încât să furnizeze suport.

(5)   Dacă o instituție inițiatoare sau o instituție sponsor nu respectă alineatul (1) în ceea ce privește o securitizare, instituția include toate expunerile-suport din securitizarea respectivă în calculele sale referitoare la cuantumurile ponderate la risc ale expunerilor, ca și când acestea nu ar fi fost securitizate, și comunică:

Articolul 251

Calcularea de către instituțiile inițiatoare a cuantumurilor ponderate la risc ale expunerilor securitizate în cadrul unei securitizări sintetice

(1)   În scopul calculării cuantumurilor ponderate la risc ale expunerilor pentru expunerile-suport, instituția inițiatoare a unei securitizări sintetice utilizează metodologiile de calcul stabilite în prezenta secțiune, dacă este cazul, în locul celor prevăzute în capitolul 2. În cazul instituțiilor care calculează cuantumurile ponderate la risc ale expunerilor și, după caz, cuantumurile pierderilor așteptate pentru expunerile-suport în temeiul capitolului 3, cuantumul pierderii așteptate pentru astfel de expuneri este zero.

(2)   Cerințele prevăzute la alineatul (1) din prezentul articol se aplică întregului portofoliu de expuneri-suport din securitizare. Sub rezerva articolului 252, instituția inițiatoare calculează cuantumurile ponderate la risc ale expunerilor pentru toate tranșele din securitizare în conformitate cu prezenta secțiune, inclusiv pentru pozițiile în legătură cu care instituția este în măsură să recunoască diminuarea riscului de credit în conformitate cu articolul 249. Ponderea de risc care trebuie aplicată pozițiilor ce beneficiază de diminuarea riscului de credit poate fi modificată în conformitate cu capitolul 4.

Articolul 252

Tratamentul neconcordanței de scadențe în securitizările sintetice

În vederea calculării cuantumurilor ponderate la risc ale expunerilor în conformitate cu articolul 251, orice neconcordanță de scadențe între protecția creditului prin intermediul căreia se realizează transferul riscului și expunerile-suport se calculează după cum urmează:

(b)

o instituție inițiatoare nu ține seama de nicio neconcordanță de scadențe atunci când calculează cuantumurile ponderate la risc ale expunerilor pentru pozițiile din securitizare cărora li se aplică o pondere de risc de 1 250 % în conformitate cu prezenta secțiune. Pentru toate celelalte poziții, tratamentul neconcordanței de scadențe prevăzut în capitolul 4 se aplică în conformitate cu următoarea formulă: unde: RW* = cuantumurile ponderate la risc ale expunerilor în sensul articolului 92 alineatul (3) litera (a); RWAss = cuantumurile ponderate la risc ale expunerilor-suport ca și cum acestea nu ar fi fost securitizate, calculate în mod proporțional; RWSP = cuantumurile ponderate la risc ale expunerilor calculate în conformitate cu articolul 251, ca și cum nu ar fi existat o neconcordanță de scadențe; T = scadența expunerilor-suport, exprimată în ani; t = scadența protecției creditului, exprimată în ani; t* = 0,25

Articolul 253

Reducerea cuantumurilor ponderate la risc ale expunerilor

(1)   Dacă unei poziții din securitizare i se atribuie o pondere de risc de 1 250 % în temeiul prezentei secțiuni, instituțiile pot deduce valoarea expunerii unei astfel de poziții din fondurile proprii de nivel 1 de bază în conformitate cu articolul 36 alineatul (1) litera (k) în loc să includă poziția respectivă în calculul cuantumurilor ponderate la risc ale expunerilor. În acest sens, atunci când se calculează valoarea expunerii, poate fi luată în considerare protecția eligibilă finanțată a creditului, în conformitate cu articolul 249.

(2)   Dacă o instituție recurge la soluția alternativă menționată la alineatul (1), aceasta poate să scadă cuantumul dedus în conformitate cu articolul 36 alineatul (1) litera (k) din cuantumul specificat la articolul 268 ca fiind cerința maximă de capital care ar fi calculată pentru expunerile-suport, ca și cum acestea nu ar fi fost securitizate.

Subsecțiunea 2

Ierarhia metodelor și parametri comuni

Articolul 254

Ierarhia metodelor

(1)   Instituțiile utilizează una dintre metodele prevăzute în subsecțiunea 3 pentru a calcula cuantumurile ponderate la risc ale expunerilor în conformitate cu următoarea ierarhie:

(2)   Pentru pozițiile care beneficiază de rating sau pentru pozițiile în cazul cărora se poate utiliza un rating dedus, o instituție utilizează SEC-ERBA în loc de SEC-SA în fiecare dintre următoarele cazuri:

(3)   În cazurile care nu intră sub incidența alineatului (2) și prin derogare de la alineatul (1) litera (b), o instituție poate decide să aplice SEC-ERBA în locul SEC-SA pentru toate pozițiile ei din securitizare care beneficiază de rating sau pentru pozițiile în cazul cărora se poate utiliza un rating dedus.

În sensul primului paragraf, instituțiile notifică deciziile lor autorității competente până cel târziu la 17 noiembrie 2018.

Orice decizie ulterioară de a schimba din nou abordarea aplicată pentru toate pozițiile sale din securitizare care beneficiază de rating se notifică de către instituții autorităților lor competente înainte de data de 15 noiembrie imediat următoare acestei decizii.

În lipsa oricărei obiecții din partea autorității competente până la data de 15 decembrie imediat următoare termenului menționat la al doilea sau la al treilea paragraf, după caz, decizia notificată de instituție se aplică de la 1 ianuarie a anului următor și este valabilă până la intrarea în vigoare a unei decizii notificate ulterior. O instituție nu utilizează abordări diferite în cursul aceluiași an.

(4)   Prin derogare de la alineatul (1), autoritățile competente pot interzice instituțiilor, de la caz la caz, să aplice SEC-SA atunci când cuantumul ponderat la risc al expunerii care rezultă din aplicarea SEC-SA nu este corespunzător cu riscurile asupra instituției sau a stabilității financiare, care includ, dar fără a se limita la riscul de credit asociat expunerilor-suport din securitizare. În cazul expunerilor care nu se califică drept poziții într-o securitizare STS, se acordă o atenție sporită în special securitizărilor cu caracteristici extrem de complexe și riscante.

(5)   Fără a aduce atingere alineatului (1) din prezentul articol, o instituție poate utiliza abordarea bazată pe evaluări interne pentru a calcula cuantumurile ponderate la risc ale expunerilor pentru o poziție care nu beneficiază de rating în cadrul unui program ABCP sau al unei tranzacții ABCP în conformitate cu articolul 266, sub rezerva respectării condițiilor prevăzute la articolul 265. În cazul în care o instituție a primit o aprobare de a utiliza abordarea bazată pe evaluări interne în conformitate cu articolul 265 alineatul (2) și o anumită poziție din cadrul unui program ABCP sau al unei tranzacții ABCP intră în domeniul de aplicare reglementat de o astfel de aprobare, instituția aplică acea abordare pentru a calcula cuantumul ponderat la risc al expunerii pentru poziția respectivă.

(6)   În cazul unei poziții din resecuritizare, instituțiile aplică SEC-SA în conformitate cu articolul 261, cu modificările prevăzute la articolul 269.

(7)   În toate celelalte cazuri, pozițiilor din securitizare li se atribuie o pondere de risc de 1 250 %.

(8)   Autoritățile competente informează ABE în legătură cu orice notificare efectuată în temeiul alineatului (3) din prezentul articol. ABE monitorizează impactul prezentului articol asupra cerințelor de capital și gama de practici de supraveghere adoptate în legătură cu alineatul (4) din prezentul articol și prezintă anual Comisiei un raport referitor la constatările sale și emite ghiduri în conformitate cu articolul 16 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010.

Articolul 255

Determinarea KIRB și KSA

(1)   În cazul în care o instituție aplică SEC-IRBA în temeiul subsecțiunii 3, instituția calculează KIRB în conformitate cu alineatele (2)-(5).

(2)   Instituțiile determină KIRB înmulțind cu 8 % cuantumurile ponderate la risc ale expunerilor care ar fi calculate în temeiul capitolului 3 pentru expunerile-suport, ca și cum acestea nu ar fi fost securitizate, și împărțind apoi rezultatul la valoarea expunerilor aferentă expunerilor-suport. KIRB se exprimă sub forma unei zecimale cuprinse între zero și unu.

(3)   Pentru calculul KIRB, cuantumurile ponderate la risc ale expunerilor care ar fi calculate în temeiul capitolului 3 pentru expunerile-suport includ:

(4)   Instituțiile pot calcula KIRB pentru expunerile-suport din securitizare în conformitate cu dispozițiile stabilite în capitolul 3 pentru calcularea cerințelor de capital în cazul creanțelor achiziționate. În acest sens, expunerile de tip retail sunt tratate ca și creanțe de tip retail achiziționate, iar expunerile care nu sunt de tip retail sunt tratate ca și creanțe achiziționate asupra societăților.

(5)   Instituțiile calculează KIRB separat pentru riscul de diminuare a valorii creanțelor în ceea ce privește expunerile-suport dintr-o securitizare în care riscul de diminuare este semnificativ pentru astfel de expuneri.

În cazul în care pierderile rezultate din riscul de diminuare a valorii creanțelor și din riscul de credit sunt tratate în mod agregat în cadrul securitizării, instituțiile combină respectivul KIRB pentru riscul de diminuare a valorii creanțelor și pentru riscul de credit într-un singur KIRB în sensul subsecțiunii 3. Prezența unui fond de rezervă unic sau supragarantarea disponibilă pentru a acoperi pierderile rezultate fie din riscul de credit, fie din riscul de diminuare a valorii creanțelor poate fi privită ca o indicație a faptului că aceste riscuri sunt tratate în mod agregat.

În cazul în care riscul de diminuare a valorii creanțelor și riscul de credit nu sunt tratate în mod agregat în cadrul securitizării, instituțiile modifică tratamentul prevăzut la al doilea paragraf pentru a combina cu prudență KIRB pentru riscul de diminuare a valorii creanțelor și KIRB pentru riscul de credit.

(6)   În cazul în care o instituție aplică SEC-SA în temeiul subsecțiunii 3, aceasta calculează KSA înmulțind cu 8 % cuantumurile ponderate la risc ale expunerilor care ar fi calculate în temeiul capitolului 2 în ceea ce privește expunerile-suport, ca și cum acestea nu ar fi fost securitizate, și împărțind apoi rezultatul la valoarea expunerilor-suport. KSA se exprimă sub forma unei zecimale cuprinse între zero și unu.

În sensul prezentului alineat, instituțiile calculează valoarea expunerii aferentă expunerilor-suport fără a compensa ajustările specifice pentru riscul de credit și ajustările specifice de valoare suplimentare în conformitate cu articolele 34 și 110, precum și alte reduceri ale fondurilor proprii.

(7)   În sensul alineatelor (1)-(6), în cazul în care structura securitizării presupune utilizarea unei SSPE, toate expunerile aferente acesteia, care sunt legate de securitizare, sunt tratate ca expuneri-suport. Fără a aduce atingere celor menționate anterior, atunci când calculează KIRB sau KSA, instituția poate să excludă expunerile SSPE din portofoliul de expuneri-suport dacă riscul rezultat din expunerile SSPE este nesemnificativ sau dacă acesta nu aduce atingere poziției din securitizare deținute de instituție.

În cazul securitizărilor sintetice finanțate, orice venituri semnificative rezultate din emiterea de instrumente de tipul credit linked note sau alte obligații finanțate ale SSPE care servesc drept garanții reale pentru rambursarea pozițiilor din securitizare sunt incluse în calculul KIRB sau al KSA în cazul în care riscul de credit aferent garanției reale face obiectul unei repartizări a pierderilor pe tranșe.

(8)   În sensul alineatului (5) al treilea paragraf din prezentul articol, ABE emite ghiduri în conformitate cu articolul 16 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010 privind metodele adecvate de combinare a KIRB pentru riscul de diminuare a valorii creanțelor și, respectiv, pentru riscul de credit dacă aceste riscuri nu sunt tratate în mod agregat în cadrul unei securitizări.

(9)   ABE elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare pentru a preciza condițiile care permit instituțiilor să calculeze KIRB pentru portofoliile de expuneri-suport în conformitate cu alineatul (4), în special în ceea ce privește:

ABE prezintă Comisiei aceste proiecte de standarde tehnice de reglementare până la 18 ianuarie 2019.

Se deleagă Comisiei competența de a completa prezentul regulament prin adoptarea de standarde tehnice de reglementare menționate la al doilea paragraf din prezentul alineat în conformitate cu articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010.

Articolul 256

Determinarea punctului de atașare (A) și a punctului de detașare (D)

(1)   În sensul subsecțiunii 3, instituțiile stabilesc punctul de atașare (A) ca fiind pragul pornind de la care pierderile din cadrul portofoliului de expuneri-suport ar începe să fie alocate poziției din securitizare relevante.

Punctul de atașare (A) se exprimă sub forma unei valori zecimale cuprinse între zero și unu și este egal cu cea mai mare dintre următoarele două valori: zero și raportul dintre, pe de o parte, soldul aferent portofoliului de expuneri-suport din securitizare minus soldul tuturor tranșelor care sunt de rang superior sau egal cu tranșa ce conține poziția din securitizare relevantă, inclusiv expunerea în sine, și, pe de altă parte, soldul tuturor expunerilor-suport din securitizare.

(2)   În sensul subsecțiunii 3, instituțiile stabilesc punctul de detașare (D) ca fiind pragul pornind de la care pierderile din cadrul portofoliului de expuneri-suport ar antrena pierderea totală a principalului pentru tranșa care conține poziția din securitizare relevantă.

Punctul de detașare (D) se exprimă sub forma unei valori zecimale cuprinse între zero și unu și este egal cu cea mai mare dintre următoarele două valori: zero și raportul dintre, pe de o parte, soldul aferent portofoliului de expuneri-suport din securitizare minus soldul tuturor tranșelor care sunt de rang superior cu tranșa ce conține pozițiile din securitizare relevante și, pe de altă parte, soldul tuturor expunerilor-suport din securitizare.

(3)   În sensul alineatelor (1) și (2), instituțiile consideră supragarantarea și conturile de rezervă finanțate ca fiind tranșe, iar activele care conțin aceste conturi de rezervă ca fiind expuneri-suport.

(4)   În sensul alineatelor (1) și (2), instituțiile nu țin seama de conturile de rezervă nefinanțate și nici de activele care nu furnizează o îmbunătățire a calității creditului, cum ar fi cele care oferă doar un sprijin pentru asigurarea necesarului de lichiditate, swapurile valutare sau swapurile pe rata dobânzii, precum și conturile de garanții sub formă de numerar legate de aceste poziții din securitizare. În ceea ce privește conturile de rezervă finanțate și activele care furnizează o îmbunătățire a calității creditului, instituția tratează ca poziții din securitizare numai acele părți din aceste conturi sau active care au capacitatea de absorbție a pierderilor.

(5)   În cazul în care două sau mai multe poziții din aceeași tranzacție au scadențe diferite, dar li se aplică aceeași metodă de repartizare proporțională a pierderilor, calculul punctelor de atașare (A) și al punctelor de detașare (D) se bazează pe soldul agregat aferent pozițiilor respective, iar punctele de atașare (A) și punctele de detașare (D) obținute sunt identice.

Articolul 257

Determinarea scadenței tranșei (MT)

(1)   În sensul subsecțiunii 3 și sub rezerva alineatului (2), instituțiile pot măsura scadența unei tranșe (MT) potrivit uneia dintre următoarele metode:

(a)	scadența medie ponderată a plăților contractuale datorate în cadrul tranșei conform următoarei formule: unde CFt reprezintă toate plățile contractuale (principal, dobânzi și comisioane) care trebuie plătite de către debitor în perioada t, sau

(b)	scadența legală finală a tranșei conform următoarei formule: unde ML reprezintă scadența legală finală a tranșei.

(2)   În sensul alineatului (1), la stabilirea scadenței unei tranșe (MT) se aplică, în toate cazurile, o limită minimă de un an și o limită maximă de cinci ani.

(3)   În cazul în care o instituție poate ajunge să suporte, ca urmare a contractului, pierderi potențiale derivate din expunerile-suport, instituția stabilește scadența poziției din securitizare ținând seama de scadența contractului plus termenul de scadență cel mai îndepărtat al acestor expuneri-suport. În cazul expunerilor reînnoibile, se aplică cea mai îndepărtată scadență reziduală posibilă din punct de vedere contractual care ar putea fi adăugată în cursul perioadei de reînnoire.

(4)   ABE monitorizează gama de practici din acest domeniu ținând seama în special de aplicarea alineatului (1) litera (a) din prezentul articol și, în conformitate cu articolul 16 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010, emite ghiduri până la 31 decembrie 2019.

Subsecțiunea 3

Metodele de calcul al cuantumurilor ponderate la risc ale expunerilor

Articolul 258

Condițiile de utilizare a abordării bazate pe modele interne de rating (SEC-IRBA)

(1)   Instituțiile utilizează abordarea SEC-IRBA pentru a calcula cuantumurile ponderate la risc ale expunerilor pentru o poziție din securitizare dacă sunt îndeplinite următoarele condiții:

(2)   Autoritățile competente pot să interzică, de la caz la caz, utilizarea SEC-IRBA pentru securitizările care prezintă caracteristici foarte complexe sau riscante. În acest sens, pot fi considerate caracteristici extrem de complexe sau riscante următoarele:

Articolul 259

Calculul cuantumurilor ponderate la risc ale expunerilor conform abordării SEC-IRBA

(1)   Conform abordării SEC-IRBA, cuantumul ponderat la risc al expunerilor pentru o poziție din securitizare se calculează înmulțind valoarea expunerii poziției, calculată în conformitate cu articolul 248, cu ponderea de risc aplicabilă, determinată după cum urmează, cu condiția respectării, în toate cazurile, a unui prag de 15 %:

unde:

unde:

unde:

unde:

Parametrii A, B, C, D și E se stabilesc conform următorului tabel de corespondență:

(2)   În cazul în care portofoliul-suport IRB cuprinde atât expuneri de tip retail, cât și expuneri care nu sunt de tip retail, portofoliul se împarte într-un subportofoliu de tip retail și un subportofoliu care nu este de tip retail și, pentru fiecare subportofoliu în parte se estimează câte un parametru p distinct, precum și parametrii de intrare corespunzători N, KIRB și LGD. Ulterior, se calculează un parametru p mediu ponderat pentru tranzacție, pe baza parametrilor p aferenți fiecărui subportofoliu și a dimensiunii nominale a expunerilor din fiecare subportofoliu.

(3)   În cazul în care o instituție aplică SEC-IRBA în cazul unui portofoliu mixt, calculul parametrului p ține cont numai de expunerile-suport care fac obiectul abordării IRB. Nu se ține seama în acest scop de expunerile-suport care fac obiectul abordării standardizate.

(4)   Numărul efectiv de expuneri (N) se calculează după cum urmează:

unde EADi reprezintă valoarea expunerii asociată celei de-a i-a expuneri din portofoliu.

Expunerile multiple față de același debitor sunt consolidate și tratate ca o singură expunere.

(5)   LGD medii ponderate la expuneri se calculează după cum urmează:

unde LGDi reprezintă LGD medie asociată tuturor expunerilor față de al i-lea debitor.

În cazul creanțelor achiziționate, atunci când riscul de credit și riscul de diminuare a valorii creanțelor sunt gestionate în mod agregat în cadrul unei securitizări, valoarea LGD de intrare corespunde mediei ponderate a LGD pentru riscul de credit și unei LGD de 100 % pentru riscul de diminuare a valorii creanțelor. Ponderile aplicate sunt cerințele individuale de capital ale abordării IRB pentru riscul de credit și, respectiv, pentru riscul de diminuare a valorii creanțelor. În acest scop, existența unui fond de rezervă unic sau a unei supragarantări pentru acoperirea pierderilor rezultate fie din riscul de credit, fie din riscul de diminuare poate fi considerată o indicație a faptului că aceste riscuri sunt gestionate în mod agregat.

(6)   În cazul în care proporția celei mai mari expuneri-suport din portofoliu (C1) nu depășește 3 %, instituțiile pot utiliza următoarea metodă simplificată pentru a calcula N, precum și LGD medii ponderate la expuneri:

LGD = 0,50

unde

Dacă nu este disponibil decât C1, iar acest cuantum nu depășește 0,03, atunci instituția poate utiliza o valoare a LGD de 0,50 și o valoare a N de 1/C1.

(7)   În cazul în care poziția se bazează pe un portofoliu mixt, iar instituția este în măsură să calculeze KIRB pentru cel puțin 95 % din cuantumurile expunerilor-suport în conformitate cu articolul 258 alineatul (1) litera (a), instituția calculează cerința de capital pentru portofoliul de expuneri-suport după cum urmează:

unde

d reprezintă proporția cuantumului expunerilor din expunerile-suport pentru care instituția poate calcula KIRB în raport cu cuantumul expunerilor din toate expunerile-suport;.

(8)   În cazul în care o instituție deține o poziție din securitizare sub forma unui instrument financiar derivat de acoperire a riscurilor de piață, inclusiv riscul privind rata dobânzii sau riscul valutar, instituția îi poate atribui respectivului instrument financiar derivat o pondere de risc dedusă echivalentă cu ponderea de risc aferentă poziției de referință calculată în conformitate cu prezentul articol.

În sensul primului paragraf, poziția de referință este poziția de rang egal, în toate privințele, cu instrumentul financiar derivat sau, în absența unei astfel de poziții de rang egal, poziția care este imediat subordonată instrumentului financiar derivat.

Articolul 260

Tratamentul securitizărilor STS conform abordării SEC-IRBA

Conform SEC-IRBA, ponderea de risc aferentă unei poziții dintr-o securitizare STS se calculează în conformitate cu articolul 259, sub rezerva următoarelor modificări:

pragul de ponderare a riscului pentru pozițiile din securitizare de rang superior = 10 %

Articolul 261

Calculul cuantumurilor ponderate la risc ale expunerilor conform abordării standardizate (SEC-SA)

(1)   Potrivit abordării SEC-SA, cuantumul ponderat la risc al expunerilor pentru o poziție din securitizare se calculează înmulțind valoarea expunerii aferentă poziției, astfel cum este calculată în conformitate cu articolul 248, cu ponderea de risc aplicabilă, determinată după cum urmează, cu condiția respectării, în toate cazurile, a unui prag de 15 %:

unde:

unde:

(2)   În sensul alineatului (1), KA se calculează după cum urmează:

unde:

KSA este cerința de capital aferentă portofoliului-suport, astfel cum este definită la articolul 255;

W = raportul dintre:

În acest sens, o expunere în stare de nerambursare înseamnă o expunere-suport care prezintă una dintre următoarele caracteristici: (i) este restantă de peste 90 de zile; (ii) face obiectul unei proceduri de faliment sau de insolvență; (iii) face obiectul unei proceduri de executare silită sau al unei proceduri similare; sau (iv) se află în stare de nerambursare în conformitate cu documentația aferentă securitizării.

Dacă o instituție nu cunoaște situația incidentelor de plată în cazul a 5 % sau mai puțin din expunerile-suport din portofoliu, instituția poate utiliza abordarea SEC-SA, sub rezerva următoarei ajustări în calculul KA:

Dacă instituția nu cunoaște situația incidentelor de plată în cazul a peste 5 % din expunerile-suport din portofoliu, poziția din securitizare trebuie să beneficieze de o pondere de risc de 1 250 %.

(3)   În cazul în care o instituție deține o poziție din securitizare sub forma unui instrument financiar derivat de acoperire a riscurilor de piață, inclusiv riscul privind rata dobânzii sau riscul valutar, instituția îi poate atribui respectivului instrument financiar derivat o pondere de risc dedusă echivalentă cu ponderea de risc aferentă poziției de referință calculată în conformitate cu prezentul articol.

În sensul prezentului alineat, poziția de referință este poziția de rang egal, în toate privințele, cu poziția instrumentului financiar derivat sau, în absența unei astfel de poziții de rang egal, poziția care este imediat subordonată instrumentului financiar derivat.

Articolul 262

Tratamentul securitizărilor STS conform SEC-SA

Potrivit SEC-SA, ponderea de risc aferentă unei poziții dintr-o securitizare STS se calculează în conformitate cu articolul 261, sub rezerva următoarelor modificări:

Articolul 263

Calculul cuantumurilor ponderate la risc ale expunerilor conform abordării bazate pe modele externe de rating (SEC-ERBA)

(1)   Conform SEC-ERBA, cuantumul ponderat la risc al expunerilor pentru o poziție din securitizare se calculează înmulțind valoarea expunerii aferentă poziției, calculată în conformitate cu articolul 248, cu ponderea de risc aplicabilă, determinată conform prezentului articol.

(2)   În cazul expunerilor pentru care au fost efectuate evaluări ale creditului pe termen scurt sau pentru care un rating bazat pe o evaluare a creditului pe termen scurt poate fi dedus în conformitate cu alineatul (7), se aplică următoarele ponderi de risc:

Tabelul 1

(3)   În cazul expunerilor pentru care au fost efectuate evaluări ale creditului pe termen lung sau pentru care un rating bazat pe o evaluare a creditului pe termen lung poate fi dedus în conformitate cu alineatul (7) din prezentul articol, se aplică ponderile de risc prevăzute în tabelul 2, ajustate, după caz, în funcție de scadența tranșelor (MT) în conformitate cu articolul 257 și cu alineatul (4) din prezentul articol și în funcție de densitatea tranșelor pentru tranșele care nu sunt de rang superior în conformitate cu alineatul (5) din prezentul articol:

Tabelul 2

(4)   Pentru a determina ponderea de risc pentru tranșele a căror scadență este cuprinsă între 1 și 5 ani, instituțiile utilizează o interpolare liniară între ponderile de risc aplicabile unei scadențe de un an și, respectiv, ponderile de risc aplicabile unei scadențe de cinci ani, în conformitate cu tabelul 2.

(5)   Pentru a lua în considerare densitatea tranșelor, instituțiile calculează ponderea de risc pentru tranșele care nu sunt de rang superior după cum urmează:

unde

T = densitatea tranșei, măsurată ca D – A

unde

(6)   Ponderilor de risc pentru tranșele care nu sunt de rang superior conform alineatelor (3), (4) și (5) li se aplică un prag de 15 %. În plus, ponderile de risc rezultate nu trebuie să fie mai mici decât ponderea de risc care corespunde unei tranșe ipotetice de rang superior din cadrul aceleiași securitizări, având aceeași evaluare a creditului și aceeași scadență.

(7)   În scopul utilizării ratingurilor deduse, instituțiile atribuie unei poziții care nu beneficiază de rating un rating dedus, echivalent cu evaluarea creditului unei poziții de referință care beneficiază de rating și îndeplinește toate condițiile următoare:

(8)   În cazul în care o instituție deține o poziție din securitizare sub forma unui instrument financiar derivat de acoperire a riscurilor de piață, inclusiv riscul privind rata dobânzii sau riscul valutar, instituția îi poate atribui respectivei tranzacții cu instrumente financiare derivate o pondere de risc dedusă echivalentă cu ponderea de risc aferentă poziției de referință calculată în conformitate cu prezentul articol.

În sensul primului paragraf, poziția de referință este poziția de rang egal, în toate privințele, cu instrumentul financiar derivat sau, în absența unei astfel de poziții de rang egal, poziția care este imediat subordonată instrumentului financiar derivat.

Articolul 264

Tratamentul securitizărilor STS conform abordării SEC-ERBA

(1)   Potrivit abordării SEC-ERBA, ponderea de risc aferentă unei poziții dintr-o securitizare STS se calculează în conformitate cu articolul 263, sub rezerva modificărilor prevăzute la prezentul articol.

(2)   În cazul expunerilor pentru care au fost efectuate evaluări ale creditului pe termen scurt sau pentru care un rating bazat pe o evaluare a creditului pe termen scurt poate fi dedus în conformitate cu articolul 263 alineatul (7), se aplică următoarele ponderi de risc:

Tabelul 3

(3)   În cazul expunerilor pentru care au fost efectuate evaluări ale creditului pe termen lung sau pentru care un rating bazat pe o evaluare a creditului pe termen lung poate fi dedus în conformitate cu articolul 263 alineatul (7), ponderile de risc aplicate sunt stabilite în conformitate cu tabelul 4, ajustate în funcție de scadența tranșelor (MT) în conformitate cu articolul 257 și cu articolul 263 alineatul (4) și în funcție de densitatea tranșelor pentru tranșele care nu sunt de rang superior în conformitate cu articolul 263 alineatul (5):

Tabelul 4

Articolul 265

Sfera de aplicare și cerințele operaționale aferente abordării bazate pe evaluări interne

(1)   Instituțiile pot calcula cuantumurile ponderate la risc ale expunerilor pentru pozițiile care nu beneficiază de rating în cadrul programelor ABCP sau tranzacțiilor ABCP potrivit abordării bazate pe evaluări interne, în conformitate cu articolul 266, în cazul în care se îndeplinesc condițiile prevăzute la alineatul (2) din prezentul articol.

În cazul în care o instituție a primit aprobare de a aplica abordarea bazată pe evaluări interne în conformitate cu alineatul (2) din prezentul articol și o anumită poziție din cadrul unui program ABCP sau al unei tranzacții ABCP intră în domeniul de aplicare reglementat de o astfel de aprobare, instituția aplică abordarea respectivă pentru a calcula cuantumul ponderat la risc al expunerii pentru poziția respectivă.

(2)   Autoritățile competente acordă instituțiilor aprobarea de a aplica abordarea bazată pe evaluări interne în cadrul unei sfere de aplicare bine definite, dacă sunt îndeplinite toate condițiile următoare:

(3)   În cazul în care revizuirea prevăzută la alineatul (2) litera (g) este asigurată de funcțiile de audit intern, de analiză a creditului sau de gestionare a riscurilor ale instituției, aceste funcții trebuie să fie independente de funcțiile interne ale instituției legate de gestionarea programului ABCP și a relațiilor cu clienții.

(4)   Instituțiile care au obținut aprobarea de a aplica abordarea bazată pe evaluări interne nu revin la utilizarea altor metode pentru pozițiile care se încadrează în sfera de aplicare a abordării bazate pe evaluări interne, cu excepția cazului în care sunt îndeplinite ambele condiții următoare:

Articolul 266

Calculul cuantumurilor ponderate la risc ale expunerilor conform abordării bazate pe evaluări interne

(1)   Conform abordării bazate pe evaluări interne, instituția încadrează poziția care nu beneficiază de rating în programul ABCP sau tranzacția ABCP în una din clasele de rating prevăzute la articolul 265 alineatul (2) litera (e), pe baza evaluării sale interne. Poziției i se atribuie un rating derivat, care este identic cu evaluările creditului corespunzătoare acelei clase de rating, astfel cum se prevede la articolul 265 alineatul (2) litera (e).

(2)   În momentul în care este atribuit pentru prima dată, ratingul derivat în conformitate cu alineatul (1) se situează cel puțin la nivelul ratingului corespunzător investițiilor cu risc scăzut și este considerat ca fiind o evaluare a creditului eligibilă efectuată de o ECAI în scopul calculării cuantumurilor ponderate la risc ale expunerilor în conformitate cu articolul 263 sau cu articolul 264, după caz.

Subsecțiunea 4

Plafoane pentru pozițiile din securitizare

Articolul 267

Ponderea de risc maximă pentru pozițiile din securitizare de rang superior: abordarea de tip look-through

(1)   O instituție care cunoaște în orice moment compoziția expunerilor-suport poate atribui poziției din securitizare de rang superior o pondere maximă de risc egală cu ponderea de risc medie ponderată la expuneri care ar fi aplicată expunerilor-suport ca și cum acestea nu ar fi fost securitizate.

(2)   În cazul portofoliilor de expuneri-suport pentru care instituția utilizează exclusiv abordarea standardizată sau abordarea IRB, ponderea maximă de risc a poziției din securitizare de rang superior este egală cu ponderea de risc medie ponderată la expuneri care s-ar aplica expunerilor-suport în temeiul capitolului 2 sau, respectiv, capitolului 3, ca și când acestea nu ar fi fost securitizate.

În cazul portofoliilor mixte, ponderea maximă de risc se calculează după cum urmează:

(3)   În sensul prezentului articol, ponderea de risc care s-ar aplica potrivit abordării IRB în conformitate cu capitolul 3 include raportul dintre:

(4)   În cazul în care ponderea maximă de risc calculată în conformitate cu alineatul (1) antrenează o pondere de risc mai mică decât pragurile de ponderare a riscului prevăzute la articolele 259-264, după caz, se utilizează prima dintre acestea.

Articolul 268

Cerințele maxime de capital

(1)   O instituție inițiatoare, o instituție sponsor sau orice altă instituție care utilizează SEC-IRBA ori o instituție inițiatoare sau o instituție sponsor care utilizează SEC-SA sau SEC-ERBA poate să aplice, pentru pozițiile din securitizare pe care le deține, o cerință maximă de capital echivalentă cu cerințele de capital care ar fi calculate în temeiul capitolului 2 sau 3 în ceea ce privește expunerile-suport, ca și cum acestea nu ar fi fost securitizate. În sensul prezentului articol, cerința de capital aferentă abordării IRB include cuantumul pierderilor așteptate asociate respectivelor expuneri, calculată în temeiul capitolului 3, precum și cuantumul pierderilor neașteptate.

(2)   În cazul portofoliilor mixte, cerința maximă de capital este determinată prin calcularea mediei ponderate în funcție de expuneri a cerințelor de capital pentru părțile din expunerile-suport aferente abordării IRB și abordării standardizate, în conformitate cu alineatul (1).

(3)   Cerința maximă de capital este rezultatul înmulțirii cuantumului calculat în conformitate cu alineatul (1) sau (2) cu proporția cea mai mare a interesului pe care instituția îl deține în tranșele (V) relevante, exprimat ca procent și calculat după cum urmează:

(4)   Atunci când se calculează cerința maximă de capital pentru o poziție din securitizare în conformitate cu prezentul articol, cuantumul integral al oricărui câștig rezultat din vânzare și al oricărei componente de dobândă care îmbunătățește calitatea creditului ce rezultă din tranzacția de securitizare se deduce din elementele de fonduri proprii de nivel 1 de bază în conformitate cu articolul 36 alineatul (1) litera (k).

Subsecțiunea 5

Dispoziții diverse

Articolul 269

Resecuritizări

(1)   Pentru o poziție din resecuritizare, instituțiile aplică abordarea SEC-SA în conformitate cu articolul 261, cu următoarele modificări:

(2)   Parametrul KSA pentru expunerile-suport din securitizare se calculează în conformitate cu subsecțiunea 2.

(3)   Cerințele maxime de capital prevăzute în subsecțiunea 4 nu se aplică pozițiilor din resecuritizare.

(4)   Dacă portofoliul de expuneri-suport este alcătuit dintr-o combinație de tranșe din securitizare și alte tipuri de active, parametrul KA este determinat ca fiind media ponderată în funcție de expunerea nominală a parametrilor KA calculați separat pentru fiecare subgrup de expuneri în parte.

Articolul 270

Poziții de rang superior din securitizările IMM-urilor

O instituție inițiatoare poate calcula cuantumurile ponderate la risc ale expunerilor pentru o poziție din securitizare în conformitate cu articolul 260, 262 sau 264, după caz, dacă sunt îndeplinite următoarele condiții:

Articolul 270a

Pondere de risc suplimentară

(1)   În cazul în care o instituție nu respectă, din neglijență sau omisiune, cerințele legate de orice aspect important prevăzut în capitolul 2 din Regulamentul (UE) 2017/2402, autoritățile competente impun o pondere de risc suplimentară proporțională de cel puțin 250 % din ponderea de risc, limitată la 1 250 %, care se aplică pozițiilor relevante din securitizare în modul specificat la articolul 247 alineatul (6) sau, respectiv, la articolul 337 alineatul (3) din prezentul regulament. Ponderea de risc suplimentară crește progresiv, cu fiecare încălcare ulterioară a dispozițiilor privind obligația de diligență și privind gestionarea riscurilor. Autoritățile competente iau în considerare exceptările pentru anumite securitizări prevăzute la articolul 6 alineatul (5) din Regulamentul (UE) 2017/2402 prin reducerea ponderii de risc pe care altfel ar impune-o în temeiul prezentului articol cu privire la o securitizare căreia i se aplică dispozițiile articolului 6 alineatul (5) din Regulamentul (UE) 2017/2402.

(2)   ABE elaborează proiecte de standarde tehnice de punere în aplicare pentru a facilita convergența practicilor de supraveghere în ceea ce privește punerea în aplicare a alineatului (1), inclusiv prin prevederea măsurilor care trebuie luate în caz de încălcare a obligațiilor de diligență și de gestionare a riscurilor. ABE transmite Comisiei proiectele respective de standarde tehnice de punere în aplicare până la 1 ianuarie 2014.

Se conferă Comisiei competența de a adopta standardele tehnice de punere în aplicare menționate la primul paragraf din prezentul alineat, în conformitate cu articolul 15 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010.

Secțiunea 4

Evaluările externe ale creditului

Articolul 270b

Utilizarea evaluărilor creditului efectuate de ECAI

Instituțiile pot utiliza evaluări ale creditului pentru a determina ponderea de risc aplicabilă unei poziții din securitizare în conformitate cu prezentul capitol numai dacă evaluarea creditului a fost emisă sau aprobată de o ECAI în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1060/2009.

Articolul 270c

Cerințe aplicabile evaluărilor creditului efectuate de ECAI

Pentru a calcula cuantumurile ponderate la risc ale expunerilor în conformitate cu secțiunea 3, instituțiile utilizează o evaluare a creditului efectuată de o ECAI numai dacă sunt îndeplinite toate condițiile următoare:

Articolul 270d

Utilizarea evaluărilor de credit

(1)   Instituțiile pot decide să desemneze una sau mai multe ECAI ale căror evaluări ale creditului să fie utilizate la calcularea cuantumurilor ponderate la risc ale expunerilor în conformitate cu prezentul capitol (denumită în continuare „ECAI desemnată”).

(2)   Instituțiile utilizează evaluările creditului aferente pozițiilor lor din securitizare în mod coerent și neselectiv și respectă, în acest scop, următoarele cerințe:

(3)   În cazul în care expunerile-suport ale unei securitizări beneficiază de o protecție a creditului eligibilă, totală sau parțială, în conformitate cu capitolul 4, iar efectul acestei protecții este reflectat în evaluarea creditului unei poziții din securitizare efectuată de către o ECAI desemnată, instituțiile utilizează ponderea de risc asociată cu respectiva evaluare a creditului. Dacă protecția creditului menționată în prezentul alineat nu este eligibilă în temeiul capitolului 4, nu se ține seama de evaluarea creditului, iar poziția din securitizare este tratată ca o poziție ce nu beneficiază de rating.

(4)   Dacă o poziție din securitizare beneficiază de o protecție a creditului eligibilă în conformitate cu capitolul 4, iar efectul acestei protecții a fost reflectat în evaluările creditului efectuate de către o ECAI desemnată, instituțiile tratează poziția din securitizare ca și când ar fi o poziție ce nu beneficiază de rating și calculează cuantumurile ponderate la risc ale expunerilor în conformitate cu capitolul 4.

Articolul 270e

Punerea în corespondență a securitizărilor

ABE elaborează proiecte de standarde tehnice de punere în aplicare care să pună în corespondență, în mod obiectiv și coerent, nivelurile de calitate a creditului prevăzute în prezentul capitol și evaluările creditului relevante stabilite de toate ECAI. În sensul prezentului articol, ABE efectuează, în special, următoarele:

ABE prezintă Comisiei aceste proiecte de standarde tehnice de punere în aplicare până la 1 iulie 2014.

Se conferă Comisiei competența de a adopta standardele tehnice de punere în aplicare menționate la primul paragraf din prezentul alineat, în conformitate cu articolul 15 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010.”

10.

Articolul 337 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 337

Cerința de fonduri proprii pentru instrumentele care sunt poziții din securitizare

(1)   Pentru instrumentele din portofoliul de tranzacționare care sunt poziții din securitizare, instituția aplică pozițiilor sale nete, calculate în conformitate cu articolul 327 alineatul (1), o pondere egală cu 8 % din ponderea de risc pe care instituția ar aplica-o poziției din afara portofoliului de tranzacționare, conform titlului II capitolul 5 secțiunea 3.

(2)   Atunci când determină ponderile de risc în sensul alineatului (1), estimările PD și LGD pot fi determinate pe baza unor estimări rezultate dintr-un model intern pentru riscurile de nerambursare și de migrație adiționale (denumit în continuare „model IRC”) al unei instituții căreia i s-a acordat aprobarea de a utiliza un model intern pentru riscul specific aferent instrumentelor de datorie. Această alternativă poate fi utilizată doar cu aprobarea autorităților competente, care se acordă dacă respectivele estimări îndeplinesc cerințele cantitative pentru abordarea IRB prevăzute la titlul II capitolul 3.

În conformitate cu articolul 16 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010, ABE emite ghiduri privind utilizarea estimărilor PD și LGD ca date de intrare atunci când aceste estimări se întemeiază pe un model IRC.

(3)   În cazul pozițiilor din securitizare cărora li se aplică o pondere de risc suplimentară în conformitate cu articolul 247 alineatul (6), se aplică 8 % din ponderea de risc totală.

(4)   Instituția însumează pozițiile sale ponderate care rezultă din aplicarea alineatelor (1), (2) și (3), indiferent dacă acestea sunt lungi sau scurte, pentru a calcula cerința referitoare la fondurile sale proprii pentru acoperirea unui risc specific, cu excepția pozițiilor din securitizare cărora li se aplică articolul 338 alineatul (4).

(5)   În cazul în care instituția inițiatoare a unei securitizări tradiționale nu îndeplinește condițiile necesare pentru transferul unei părți semnificative a riscului prevăzute la articolul 244, instituția inițiatoare include expunerile-suport din securitizare în calculul său referitor la cerința de fonduri proprii, ca și cum aceste expuneri nu ar fi fost securitizate.

În cazul în care instituția inițiatoare a unei securitizări sintetice nu îndeplinește condițiile necesare pentru transferul unei părți semnificative a riscului prevăzute la articolul 245, instituția inițiatoare include expunerile-suport din securitizare în calculul său referitor la cerințele de fonduri proprii, ca și cum aceste expuneri nu ar fi fost securitizate și nu ține seama de efectul securitizării sintetice în scopul protecției creditului.”

11.

Partea a cincea se elimină, iar toate trimiterile la partea a cincea se înțeleg ca trimiteri la capitolul 2 din Regulamentul (UE) 2017/2402.

12.

La articolul 457, litera (c) se înlocuiește cu următorul text:

13.

Articolul 462 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 462

Exercitarea delegării de competențe

(1)   Se conferă Comisiei competența de a adopta acte delegate, cu respectarea condițiilor prevăzute în prezentul articol.

(2)   Competența de a adopta actele delegate menționată la articolul 244 alineatul (6) și la articolul 245 alineatul (6), precum și la articolele 456-460 se conferă Comisiei pe o perioadă nedeterminată, începând cu 28 iunie 2013.

(3)   Delegarea de competențe menționată la articolul 244 alineatul (6) și la articolul 245 alineatul (6), precum și la articolele 456-460 poate fi revocată în orice moment de către Parlamentul European sau de către Consiliu. O decizie de revocare pune capăt delegării de competențe specificată în respectiva decizie. Decizia produce efecte din ziua următoare datei publicării sale în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene sau la o dată ulterioară specificată în decizie. Decizia nu aduce atingere actelor delegate care sunt deja în vigoare.

(4)   Înainte de adoptarea unui act delegat, Comisia consultă experții desemnați de fiecare stat membru în conformitate cu principiile prevăzute în Acordul interinstituțional din 13 aprilie 2016 privind o mai bună legiferare.

(5)   De îndată ce adoptă un act delegat, Comisia îl notifică simultan Parlamentului European și Consiliului.

(6)   Un act delegat adoptat în temeiul articolului 244 alineatul (6) și articolului 245 alineatul (6), precum și în temeiul articolelor 456-460 intră în vigoare numai dacă nici Parlamentul European, nici Consiliul nu au formulat obiecțiuni în termen de trei luni de la data la care actul a fost notificat Parlamentului European și Consiliului sau dacă, înainte de expirarea acestui termen, atât Parlamentul European, cât și Consiliul au informat Comisia cu privire la faptul că nu intenționează să formuleze obiecțiuni. Termenul respectiv se prelungește cu trei luni la inițiativa Parlamentului European sau a Consiliului.”

14.

Se introduce următorul articol:

„Articolul 519a

Raportare și revizuire

Până la 1 ianuarie 2022, Comisia prezintă un raport Parlamentului European și Consiliului cu privire la aplicarea dispozițiilor din partea a treia titlul II capitolul 5, prin prisma evoluției situației de pe piețele securitizărilor, inclusiv din perspectivă macroprudențială și economică. Dacă este cazul, raportul este însoțit de o propunere legislativă și evaluează în special următoarele aspecte:

Raportul ține seama, de asemenea, de evoluțiile în materie de reglementare din cadrul forurilor internaționale, în special de cele referitoare la standardele internaționale privind securitizarea.”

28.12.2017   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 347/35

(1)

Securitizarea presupune tranzacții care permit unui creditor sau unui împrumutător – de obicei, o instituție de credit sau o societate – să refinanțeze un pachet de împrumuturi, de expuneri sau de creanțe, de exemplu împrumuturi locative, credite auto și contracte de leasing auto, credite de consum, carduri de credit sau creanțe comerciale, prin transformarea acestora în titluri de valoare tranzacționabile. Creditorul își grupează împrumuturile și le restructurează în cadrul unui portofoliu, organizându-le în funcție de diferite categorii de risc destinate diverșilor investitori, oferind astfel investitorilor acces la investiții în împrumuturi și în alte expuneri care nu le sunt direct accesibile în mod normal. Rentabilitatea investiției decurge din fluxurile de numerar ale împrumuturilor-suport.

(2)

În comunicarea sa din 26 noiembrie 2014 privind un Plan de investiții pentru Europa, Comisia și-a anunțat intenția de a relansa piețele de securitizări de înaltă calitate, fără a repeta greșelile comise înaintea crizei financiare din 2008. Dezvoltarea unei piețe de securitizări simple, transparente și standardizate constituie una dintre pietrele de temelie ale uniunii piețelor de capital (UPC) și contribuie la îndeplinirea obiectivului prioritar al Comisiei de sprijinire a creării de locuri de muncă și de reluare a unei creșteri economice durabile.

(3)

Uniunea vizează consolidarea cadrului legislativ pus în aplicare după criza financiară cu scopul de a contracara riscurile inerente operațiunilor de securitizare deosebit de complexe, opace și riscante. Este esențial să se asigure adoptarea unor norme care să permită o mai bună diferențiere a produselor simple, transparente și standardizate de instrumentele complexe, opace și riscante și să se aplice un cadru prudențial mai sensibil la risc.

(4)

Securitizarea este un element important pentru buna funcționare a piețelor financiare. Dacă este structurată în mod viabil, securitizarea reprezintă un canal important pentru diversificarea surselor de finanțare și pentru alocarea mai extinsă a riscurilor în cadrul sistemului financiar al Uniunii. Ea permite o distribuție mai largă a riscurilor din sectorul financiar și poate contribui la degajarea bilanțurilor inițiatorilor și astfel la intensificarea creditării economiei. În general, poate îmbunătăți eficiența sistemului financiar și poate oferi posibilități suplimentare de investiții. Securitizarea poate crea o legătură între instituțiile de credit și piețele de capital, spre folosul indirect al întreprinderilor și cetățenilor (de exemplu, sub formă de împrumuturi și de finanțări mai puțin costisitoare destinate întreprinderilor, precum și sub formă de credite pentru achiziționarea de bunuri imobile și de carduri de credit mai puțin costisitoare). Cu toate acestea, prezentul regulament recunoaște riscurile legate de o mai mare interconectivitate și de un efect de levier excesiv generate de securitizare și îmbunătățește supravegherea microprudențială de către autoritățile competente a participării unei instituții financiare pe piața securitizărilor, precum și supravegherea macroprudențială a pieței respective de către Comitetul european pentru risc sistemic (CERS), instituit prin Regulamentul (UE) nr. 1092/2010 al Parlamentului European și al Consiliului (4), și de către autoritățile naționale competente și de cele desemnate pentru instrumentele macroprudențiale.

(5)

Pentru a institui un cadru prudențial mai sensibil la risc pentru securitizările simple, transparente și standardizate (STS), este nevoie ca Uniunea să stabilească o definiție clară a securitizării STS, deoarece, în caz contrar, tratamentul de reglementare mai sensibil la risc aplicat instituțiilor de credit și societăților de asigurare ar fi disponibil pentru diferite tipuri de securitizări din diferite state membre. S-ar crea astfel condiții de concurență inechitabile și ar apărea necesitatea unui arbitraj de reglementare este însă important să se asigure că Uniunea funcționează ca o piață unică pentru securitizările STS și că facilitează tranzacțiile transfrontaliere.

(6)

În concordanță cu definițiile existente în legislația sectorială a Uniunii, este adecvat să se prevadă definiții ale tuturor conceptelor-cheie ale securitizării. Este necesară mai ales o definiție clară și cuprinzătoare a securitizării, care să cuprindă orice tranzacție sau schemă prin care riscul de credit asociat unei expuneri sau unui portofoliu de expuneri este segmentat pe tranșe. O expunere care creează o obligație de plată directă pentru o tranzacție sau o schemă utilizată pentru a finanța ori a administra active corporale nu ar trebui considerată o expunere față de o securitizare, chiar dacă tranzacția sau schema are obligații de plată cu ranguri de prioritate diferite.

(7)

Un sponsor ar trebui să fie în măsură să delege sarcini unei societăți de administrare, dar ar trebui să rămână responsabil de gestionarea riscurilor. În special, un sponsor nu ar trebui să transfere societății sale de administrare cerința de reținere a riscului. Societatea de administrare ar trebui să fie un administrator de active reglementat, cum ar fi o societate de administrare a unui organism de plasament colectiv în valori mobiliare (OPCVM), un administrator de fonduri de investiții alternative (AFIA) sau o entitate menționată în Directiva 2014/65/UE a Parlamentului European și a Consiliului (5) (MiFID).

(8)

Prezentul regulament introduce o interdicție de resecuritizare, sub rezerva unor derogări pentru anumite cazuri de resecuritizări care sunt utilizate în scopuri legitime și a unor clarificări cu privire la programele de emisiune de titluri pe termen scurt garantate cu active (ABCP), dacă acestea sunt considerate a fi resecuritizări. Resecuritizările ar putea împiedica atingerea nivelului de transparență pe care acest regulament urmărește să îl stabilească. Cu toate acestea, resecuritizările, în circumstanțe excepționale, pot fi utile pentru protejarea intereselor investitorilor. Prin urmare, resecuritizările ar trebui să fie permise numai în cazuri specifice, astfel cum sunt prevăzute de prezentul regulament. În plus, este important pentru finanțarea economiei reale ca programele ABCP sprijinite integral care nu introduc nicio resegmentare pe tranșe pe lângă operațiunile finanțate prin program să rămână în afara domeniului de aplicare al interdicției de resecuritizare.

(9)

Investițiile în securitizări sau expunerile la acestea expun investitorul nu doar la riscurile de credit legate de împrumuturile-suport sau de expunerile-suport, ci și la alte riscuri generate de procesul de structurare a securitizărilor, precum riscul de agenție, riscul de model, riscul juridic și operațional, riscul de contraparte, riscul de administrare, riscul de lichiditate și riscul de concentrare. Prin urmare, este esențial ca investitorii instituționali să facă obiectul unor cerințe proporționale privind obligația de diligență, care să asigure faptul că aceștia evaluează în mod corespunzător riscurile care decurg din toate tipurile de securitizări, în folosul investitorilor finali. De asemenea, obligația de diligență poate să întărească astfel încrederea în piață și încrederea dintre inițiatori, sponsori și investitori. Este necesar ca și investitorii să își exercite în mod adecvat obligația de diligență în ceea ce privește securitizările STS. Aceștia se pot informa prin intermediul informațiilor divulgate de părțile implicate în securitizare, în special în ceea ce privește notificarea STS și informațiile aferente divulgate în acest context, care ar trebui să le ofere investitorilor toate informațiile relevante cu privire la modul în care sunt îndeplinite criteriile STS. Investitorii instituționali ar trebui să fie în măsură să acorde încrederea cuvenită notificării STS și informațiilor divulgate de inițiator, de sponsor și de entitatea special constituită în scopul securitizării (SSPE) pe baza cărora se stabilește dacă o securitizare îndeplinește cerințele STS. Cu toate acestea, investitorii nu ar trebui să se bazeze în mod exclusiv și automat pe astfel de notificări și pe astfel de informații.

(10)

Este esențial ca interesele inițiatorilor, ale sponsorilor, ale creditorilor inițiali care sunt implicați într-o securitizare și ale investitorilor să fie aliniate. În acest scop, inițiatorul, sponsorul sau creditorul inițial ar trebui să rețină un interes semnificativ în expunerile-suport din securitizare. Prin urmare, este important ca inițiatorul, sponsorul sau creditorul inițial să rețină o expunere economică netă semnificativă la riscurile subiacente în cauză. Într-un sens mai larg, tranzacțiile de securitizare nu ar trebui să fie structurate astfel încât să se evite aplicarea cerinței de reținere. Cerința respectivă ar trebui să fie aplicabilă în toate situațiile în care substanța economică a unei securitizări este aplicabilă, indiferent de tipul de structuri sau instrumente juridice utilizate. Nu sunt necesare aplicări multiple ale cerinței de reținere. Pentru orice securitizare, este suficient ca cerința să i se aplice doar inițiatorului, sponsorului sau creditorului inițial. În mod similar, atunci când tranzacțiile de securitizare includ alte poziții din securitizare drept expuneri-suport, cerința de reținere ar trebui să se aplice doar securitizării care face obiectul investiției. Notificarea STS ar trebui să indice investitorilor faptul că inițiatorul, sponsorul sau creditorul inițial reține o expunere economică netă semnificativă la riscurile subiacente. Ar trebui să se prevadă anumite excepții pentru cazurile în care expunerile securitizate sunt garantate integral, necondiționat și irevocabil, în special de către autorități publice. În cazul în care se acordă sprijin din resurse publice sub formă de garanții sau prin alte mijloace, prezentul regulament nu aduce atingere normelor privind ajutoarele de stat.

(11)

Inițiatorii sau sponsorii nu ar trebui să profite de faptul că pot deține mai multe informații decât investitorii și investitorii potențiali cu privire la activele transferate la SSPE-uri și nu ar trebui să transfere la SSPE-uri, fără cunoștința investitorilor sau a investitorilor potențiali, active al căror profil de risc de credit este mai mare decât cel al activelor comparabile deținute în bilanțul inițiatorilor. Orice încălcare a respectivei obligații ar trebui să facă obiectul unor sancțiuni care să fie aplicate de către autoritățile competente, dar numai în cazul în care această încălcare este făcută cu intenție. Simpla neglijență nu ar trebui să facă obiectul unor sancțiuni în această privință. Cu toate acestea, respectiva obligație ar trebui să nu aducă atingere în niciun fel dreptului inițiatorilor sau al sponsorilor de a selecta pentru transfer la SSPE-uri active care ex ante au un profil de risc de credit mai mare în comparație cu profilul de risc de credit mediu al unor active comparabile care rămân în bilanțul inițiatorului, atât timp cât profilul de risc mai mare al activelor transferate la SSPE-uri este comunicat clar investitorilor sau investitorilor potențiali. Autoritățile competente ar trebui să supravegheze respectarea acestei obligații prin compararea activelor pe care se bazează o securitizare cu activele comparabile păstrate în bilanțul inițiatorului.

Compararea performanțelor ar trebui să se realizeze între active care ex ante se preconizează că au performanțe similare, de exemplu între ipoteci locative neperformante transferate la SSPE-uri și ipoteci locative neperformante păstrate în bilanțul inițiatorului.

Nu se prezumă că activele pe care se bazează o securitizare ar trebui să aibă performanțe similare cu activele medii păstrate în bilanțul inițiatorului.

(12)

Capacitatea investitorilor și a investitorilor potențiali de a exercita obligația de diligență și de a evalua astfel în cunoștință de cauză bonitatea unui anumit instrument de securitizare depinde de accesul lor la informații privind instrumentele respective. Pe baza acquis-ului existent, este important să se creeze un sistem cuprinzător în cadrul căruia investitorii și investitorii potențiali să aibă acces la toate informațiile relevante pe întreaga durată a tranzacțiilor, să se reducă sarcinile de raportare ale inițiatorilor, ale sponsorilor și ale SSPE-urilor și să se faciliteze accesul continuu, simplu și liber al investitorilor la informații fiabile privind securitizările. Pentru a îmbunătăți transparența pieței ar trebui să se creeze un cadru pentru registrele centrale de securitizări în care să se colecteze rapoarte relevante, în principal privind expunerile-suport aferente securitizărilor. Aceste registre centrale de securitizări ar trebui să fie autorizate și supravegheate de Autoritatea europeană de supraveghere (Autoritatea Europeană pentru Valori Mobiliare și Piețe) (ESMA) instituită prin Regulamentul (UE) nr. 1095/2010 al Parlamentului European și al Consiliului (6). Atunci când precizează detaliile acestor sarcini de raportare, ESMA ar trebui să se asigure că informațiile care urmează a fi raportate la aceste registre reflectă cât mai fidel posibil modelele existente pentru divulgarea acestor informații.

(13)

Principalul scop al obligației generale ce revine inițiatorului, sponsorului și SSPE de a pune la dispoziție informații privind securitizările prin intermediul registrului central de securitizări este de a se oferi investitorilor o sursă unică și supravegheată de date necesare pentru a-și îndeplini obligația de diligență. Securitizările private sunt adesea personalizate. Acestea sunt importante deoarece permit părților să încheie tranzacții de securitizare fără să divulge pieței și concurenților informații comerciale sensibile cu privire la tranzacție (de exemplu, să divulge că o anumită societate are nevoie de finanțare pentru a extinde producția sau că o firmă de investiții intră pe o piață nouă ca parte a strategiei sale) și/sau în legătură cu activele-suport (de exemplu, privind tipul de creanțe comerciale generate de o întreprindere industrială). În aceste cazuri, investitorii sunt în contact direct cu inițiatorul și/sau cu sponsorul și primesc direct de la aceștia informațiile necesare pentru a-și îndeplini obligația de diligență. Prin urmare, este adecvat să se excepteze securitizările private de la cerința de notificare a informațiilor privind tranzacțiile către un registru central de securitizări.

(14)

Inițiatorii, sponsorii și creditorii inițiali ar trebui să aplice expunerilor care urmează să fie securitizate aceleași criterii solide și bine definite de acordare a creditelor ca în cazul expunerilor nesecuritizate. Cu toate acestea, în măsura în care creanțele comerciale nu sunt inițiate sub forma unui împrumut, nu este necesar să fie îndeplinite criteriile de acordare a creditelor în ceea ce privește aceste creanțe.

(15)

Instrumentele de securitizare nu sunt adecvate în general pentru clienții de retail în înțelesul Directivei 2014/65/UE.

(16)

Inițiatorii, sponsorii și SSPE-urile ar trebui să pună la dispoziție, în raportul destinat investitorilor, toate datele relevante semnificative privind calitatea creditului și performanța expunerilor-suport, inclusiv date care să le permită investitorilor să identifice în mod clar, în cadrul portofoliului de expuneri-suport, situațiile de efectuare cu întârziere a plăților de către debitorii subiacenți și de incapacitate de plată a acestora, de restructurare a datoriilor, de iertarea de plată a datoriei, de restructurare datorată dificultăților financiare, de răscumpărări, de perioade fără plăți, de pierderi, de radieri, de recuperări, precum și alte măsuri corective privind performanța activelor. În cazul unei securitizări care nu este o tranzacție ABCP, raportul destinat investitorilor ar trebui să includă date privind fluxurile de numerar generate de expunerile-suport și de pasivele securitizării, inclusiv o prezentare separată a veniturilor și plăților poziției din securitizare, și anume valoarea programată a principalului și a dobânzii, a principalului plătit în avans, a dobânzii restante, a comisioanelor și taxelor și a datelor cu privire la producerea oricărui eveniment care conduce la modificări ale ordinii de prioritate a plăților sau la înlocuirea unei contrapărți, precum și date privind suma și modalitățile disponibile pentru îmbunătățirea calității creditului pentru fiecare tranșă. Deși securitizările care sunt simple, transparente și standardizate au oferit rezultate bune în trecut, îndeplinirea cerințelor STS nu înseamnă că poziția din securitizare este lipsită de riscuri și nici nu oferă vreun indiciu cu privire la calitatea creditului pe care se bazează securitizarea. Respectarea acestor cerințe ar trebui să indice, în schimb, faptul că un investitor prudent și diligent va putea analiza riscurile pe care le presupune securitizarea.

Pentru a permite ca securitizările pe termen lung să aibă caracteristici structurale diferite de cele ale securitizărilor pe termen scurt (și anume programele ABCP și tranzacțiile ABCP), cerințele STS ar trebui să fie de două tipuri: unul pentru securitizările pe termen lung și unul pentru securitizările pe termen scurt, care să corespundă celor două segmente de piață care funcționează diferit. Programele ABCP se bazează pe o serie de tranzacții ABCP constând în expuneri pe termen scurt care trebuie înlocuite după ce ajung la scadență. În cadrul unei tranzacții ABCP, securitizarea s-ar putea obține, printre altele, prin acordul cu privire la un discount variabil de cumpărare al portofoliului de expuneri-suport sau prin emiterea de către o SSPE a unor note cu rang superior și inferior într-o structură de cofinanțare în care notele cu rang superior se transferă ulterior la entitățile care cumpără unul sau mai multe programe ABCP. Cu toate acestea, tranzacțiile ABCP care se califică drept STS nu ar trebui să includă nicio resecuritizare. În plus, criteriile STS ar trebui să reflecte rolul specific al sponsorului care furnizează sprijin pentru asigurarea lichidității programului ABCP, în special în cazul programelor ABCP sprijinite integral.

(17)

Atât la nivel internațional, cât și la nivelul Uniunii, s-au depus deja multe eforturi pentru a se identifica securitizarea STS. Regulamentele delegate (UE) 2015/35 (7) și (UE) 2015/61 (8) ale Comisiei au stabilit deja criterii privind securitizarea STS în scopuri specifice, căreia îi este acordat un tratament prudențial mai sensibil la risc.

(18)

SSPE-urile ar trebui să fie stabilite doar în țări terțe care nu sunt trecute de către Grupul de Acțiune Financiară Internațională (GAFI) pe lista jurisdicțiilor de mare risc și necooperante. În cazul în care se adoptă o listă specifică a Uniunii a jurisdicțiilor țărilor terțe care refuză să respecte standardele de bună guvernanță fiscală până la o revizuire a prezentului regulament, respectiva listă a Uniunii ar trebui avută în vedere și ar putea deveni lista de referință pentru țările terțe în care nu este permisă stabilirea SSPE-urilor.

(19)

Este esențial să se stabilească o definiție generală a securitizării STS aplicabilă la nivel transsectorial pe baza criteriilor în vigoare, precum și pe baza criteriilor de identificare a securitizărilor simple, transparente și comparabile în cadrul adecvării capitalului pentru securitizări adoptate la 23 iulie 2015 de către Comitetul de la Basel pentru supraveghere bancară (BCBS) și de către Organizația Internațională a Comisiilor de Valori Mobiliare (IOSCO), și în special pe baza avizului privind un cadru european pentru securitizările eligibile, publicat la 7 iulie 2015 de Autoritatea europeană de supraveghere (Autoritatea Bancară Europeană) (ABE) instituită prin Regulamentul (UE) nr. 1093/2010 al Parlamentului European și al Consiliului (9).

(20)

Aplicarea criteriilor STS în întreaga Uniune nu ar trebui să conducă la abordări divergente. Abordările divergente ar crea posibile obstacole pentru investitorii transfrontalieri, obligându-i să se familiarizeze în detaliu cu cadrele diverselor state membre, și ar compromite, astfel, încrederea investitorilor în criteriile STS. Prin urmare, ABE ar trebui să elaboreze ghiduri pentru a se asigura înțelegerea comună și consecventă a cerințelor STS la nivelul întregii Uniuni, cu scopul de a se soluționa eventualele probleme de interpretare. Această sursă unică de interpretare ar facilita adoptarea criteriilor STS de către inițiatori, sponsori și investitori. ESMA ar trebui, de asemenea, să joace un rol activ în abordarea eventualelor probleme de interpretare.

(21)

Pentru a preveni abordările divergente în aplicarea criteriilor STS, cele trei autorități europene de supraveghere (AES) ar trebui, în cadrul Comitetului comun al autorităților europene de supraveghere, să își coordoneze atât propria activitate, cât și pe cea a autorităților competente, pentru a asigura consecvența transsectorială și pentru a analiza problemele practice care ar putea apărea în legătură cu securitizările STS. În acest demers, ar trebui solicitate și luate în considerare pe cât posibil și punctele de vedere ale participanților pe piață. Rezultatele acestor discuții ar trebui să fie făcute publice pe site-urile celor trei AES, pentru a ajuta inițiatorii, sponsorii, SSPE-urile și investitorii să evalueze securitizările STS înainte de a emite astfel de instrumente sau de a efectua investiții în acestea. Un astfel de mecanism de coordonare ar fi deosebit de important în perioada premergătoare punerii în aplicare a prezentului regulament.

(22)

Prezentul regulament prevede că doar securitizările care respectă cerința de „vânzare reală” pot fi desemnate ca fiind STS. Într-o securitizare cu vânzare reală, proprietatea asupra expunerilor-suport este transferată sau atribuită în mod efectiv către o entitate emitentă care este o SSPE. Transferul sau cesiunea expunerilor-suport către SSPE nu ar trebui să se supună niciunei dispoziții de recuperare în caz de insolvență a vânzătorului, fără a aduce atingere dispozițiilor dreptului intern în materie de insolvență în temeiul cărora vânzarea expunerilor-suport încheiată într-un anumit termen înainte de declarația de insolvență a vânzătorului poate fi invalidată, în condiții stricte.

(23)

Un aviz juridic furnizat de un consilier juridic autorizat ar putea confirma vânzarea reală sau cesiunea sau transferul cu același efect juridic al expunerilor-suport, precum și opozabilitatea respectivei vânzări reale, cesiuni sau transfer cu același efect juridic în temeiul dreptului aplicabil.

(24)

În cazul securitizărilor care nu îndeplinesc cerința de „vânzare reală”, nu se transferă expunerile-suport către o astfel de entitate emitentă, ci se transferă riscul de credit aferent expunerilor-suport prin intermediul unui contract derivat sau al unor garanții. Se introduce astfel un risc suplimentar de credit al contrapărții și o potențială complexitate privind în special conținutul contractului derivat. Din aceste motive, criteriile STS nu ar trebui să permită securitizarea sintetică.

Ar trebui să se recunoască progresele înregistrate de ABE în raportul său din decembrie 2015, în care identifică un posibil set de criterii STS pentru securitizarea sintetică și definește „securitizarea sintetică înscrisă în bilanț” și „securitizarea sintetică de arbitraj”. După ce ABE a stabilit clar un set de criterii STS specific aplicabile securitizărilor sintetice înscrise în bilanț și pentru a promova finanțarea economiei reale, în special a IMM-urilor, care beneficiază cel mai mult de pe urma acestor securitizări, Comisia ar trebui să redacteze un raport și, după caz, să adopte o propunere legislativă pentru a extinde cadrul STS la securitizările respective. Cu toate acestea, Comisia nu ar trebui să propună nicio astfel de extindere în ceea ce privește securitizările sintetice de arbitraj.

(25)

Expunerile-suport transferate de la vânzător către o SSPE ar trebui să îndeplinească criterii de eligibilitate prestabilite definite în mod clar care să nu permită administrarea activă a portofoliului în ceea ce privește expunerile respective în mod discreționar. În principiu, nu ar trebui să se considere că substituirea expunerilor care încalcă declarații și garanții face parte din administrarea activă a portofoliului.

(26)

Expunerile-suport nu ar trebui să includă expunerile în stare de nerambursare sau expunerile față de debitori sau garanți care, potrivit informațiilor deținute de inițiator sau de creditorul inițial, se află în situații specifice de dificultate în materie de credit (de exemplu, debitori care au fost declarați în stare de insolvență).

Standardul „informațiilor deținute” ar trebui să fie considerat îndeplinit pe baza informațiilor obținute de la debitori cu privire la inițierea expunerilor, a informațiilor obținute de la inițiator în cadrul administrării de către acesta a expunerilor sau pe parcursul procedurii sale de gestionare a riscurilor, sau pe baza informațiilor notificate inițiatorului de către o parte terță.

Expunerilor care au fost neperformante și care, ulterior, au fost restructurate ar trebui să li se aplice o abordare prudentă. Cu toate acestea, includerea acestora din urmă în portofoliul de expuneri-suport nu ar trebui exclusă în cazul în care aceste expuneri nu au prezentat noi arierate de la data restructurării, care ar fi trebuit să aibă loc cu cel puțin un an înainte de data transferului sau a cesiunii expunerilor-suport către SSPE. În aceste cazuri, divulgarea adecvată ar trebui să asigure o transparență deplină.

(27)

Pentru a se asigura că investitorii își îndeplinesc cu rigurozitate obligația de diligență și pentru a facilita evaluarea riscurilor subiacente, este important ca tranzacțiile de securitizare să fie garantate de portofolii de expuneri omogene în ceea ce privește tipul de active, cum ar fi portofoliile de împrumuturi locative, sau portofoliile de credite acordate societăților, credite imobiliare pentru întreprinderi, contracte de leasing și facilități de creditare destinate întreprinderilor din aceeași categorie sau portofolii de credite auto și contracte de leasing auto sau portofolii de facilități de creditare acordate persoanelor fizice în scopuri de consum personale, legate de familie sau de gospodărie. Expunerile-suport nu ar trebui să includă valori mobiliare, astfel cum sunt definite la articolul 4 alineatul (1) punctul 44 din Directiva 2014/65/UE. Pentru a ține cont de acele state membre în care utilizarea obligațiunilor în locul contractelor de credit pentru acordarea de credite societăților nefinanciare este o practică des întâlnită în rândul instituțiilor de credit, ar trebui să se poată include astfel de obligațiuni, cu condiția ca acestea să nu fie cotate într-un loc de tranzacționare.

(28)

Este esențial să se prevină reproducerea unor modele de tipul „originate to distribute”. În aceste situații, creditorii acordă credite aplicând politici de subscriere insuficiente și fragile, deoarece știu în avans că riscurile aferente sunt, în cele din urmă, vândute unor părți terțe. Astfel, expunerile care urmează să fie securitizate ar trebui să fie inițiate în cursul normal al activității inițiatorului sau a creditorului inițial în conformitate cu standarde de subscriere care nu ar trebui să fie mai puțin stricte decât cele aplicate de inițiator sau de creditorul inițial la momentul inițierii unor expuneri similare care nu sunt securitizate. Modificările semnificative aduse standardelor de subscriere ar trebui comunicate integral investitorilor potențiali sau, în cazul programelor ABCP sprijinite integral, sponsorului și altor părți direct expuse tranzacției ABCP. Inițiatorul sau creditorul inițial ar trebui să aibă suficientă experiență în ceea ce privește inițierea unor expuneri de natură similară cu cele care au fost securitizate. În cazul securitizărilor în care expunerile-suport sunt împrumuturi locative, portofoliul de împrumuturi nu ar trebui să includă niciun împrumut care a fost comercializat și subscris pe baza premisei că s-a adus la cunoștința solicitantului împrumutului sau, după caz, a intermediarilor faptul că este posibil ca informațiile furnizate să nu fi fost verificate de către creditor. De asemenea, evaluarea bonității debitorului ar trebui, atunci când este cazul, să îndeplinească cerințele prevăzute de Directivele 2008/48/CE (10) și 2014/17/UE (11) ale Parlamentului European și ale Consiliului sau cerințe echivalente în vigoare în țări terțe.

(29)

O dependență puternică a rambursării pozițiilor din securitizare de vânzarea de active care garantează activele-suport creează vulnerabilități, după cum arată performanțele slabe ale unor părți ale pieței titlurilor garantate cu ipoteci asupra proprietăților imobiliare comerciale (commercial mortgage-backed securities – CMBS) în timpul crizei financiare. Prin urmare, CMBS nu ar trebui considerate ca fiind securitizări STS.

(30)

În cazul în care sunt disponibile date privind impactul asupra mediului al activelor-suport ale securitizărilor, inițiatorul și sponsorul acestor securitizări ar trebui să le publice.

Prin urmare, în cazul în care expunerile-suport sunt împrumuturi locative sau credite auto ori contracte de leasing auto, inițiatorul, sponsorul și SSPE ai unei securitizări STS ar trebui să publice informațiile disponibile referitoare la performanța de mediu a activelor finanțate prin aceste împrumuturi locative sau credite auto ori contracte de leasing auto.

(31)

În cazul în care inițiatorii, sponsorii și SSPE-urile doresc să utilizeze denumirea STS pentru securitizările lor, investitorii, autoritățile competente și ESMA ar trebui notificate cu privire la faptul că securitizarea în cauză îndeplinește cerințele STS. Notificarea ar trebui să includă o explicație cu privire la modul în care se respectă fiecare dintre criteriile STS. ESMA ar trebui în acest caz să publice notificarea pe o listă a securitizărilor STS notificate disponibilă pe site-ul său în scop informativ. Includerea unei emisii de securitizări pe lista securitizărilor STS notificate publicată de ESMA nu presupune că ESMA sau alte autorități competente au certificat faptul că securitizarea respectivă îndeplinește cerințele STS. Respectarea cerințelor STS rămâne responsabilitatea exclusivă a inițiatorilor, a sponsorilor și a SSPE-urilor. Acest lucru ar trebui să asigure faptul că inițiatorii, sponsorii și SSPE-urile își asumă răspunderea pentru afirmația lor potrivit căreia securitizarea este STS, precum și faptul că există transparență a pieței.

(32)

În cazul în care o securitizare nu mai îndeplinește cerințele STS, inițiatorul și sponsorul ar trebui să notifice imediat ESMA și autoritatea competentă relevantă. În plus, în cazul în care o autoritate competentă a impus sancțiuni administrative în ceea ce privește o securitizare notificată ca fiind STS, autoritatea competentă în cauză ar trebui să notifice de îndată ESMA, pentru includerea acestora pe lista de notificări STS, astfel încât să le permită investitorilor să fie informați cu privire la aceste sancțiuni, precum și cu privire la fiabilitatea notificărilor STS. Prin urmare, este în interesul inițiatorilor și al sponsorilor să transmită notificări riguroase, pentru a se evita consecințele asupra reputației.

(33)

Investitorii ar trebui să își îndeplinească propria obligație de diligență în ceea ce privește investițiile, proporțional cu riscurile implicate, dar ar trebui să se poată baza pe notificările STS și pe informațiile furnizate de inițiator, de sponsor și de SSPE privind respectarea cerințelor STS. Cu toate acestea, investitorii nu ar trebui să se bazeze în mod exclusiv și automat pe notificările și informațiile respective.

(34)

Implicarea unor părți terțe cu scopul de a contribui la verificarea respectării cerințelor STS de către securitizări ar putea fi utilă atât investitorilor, cât și inițiatorilor, sponsorilor și SSPE-urilor și ar putea contribui la creșterea încrederii în piața securitizărilor STS. Inițiatorii, sponsorii și SSPE-urile ar putea, de asemenea, să utilizeze serviciile unei părți terțe autorizate în conformitate cu prezentul regulament pentru a evalua dacă securitizarea lor îndeplinește criteriile STS. Părțile terțe respective ar trebui să facă obiectul autorizării de către autoritățile competente. Notificarea ESMA și publicarea ulterioară pe site-ul ESMA ar trebui să menționeze dacă respectarea cerințelor STS a fost confirmată de către o parte terță autorizată. Cu toate acestea, este esențial ca investitorii să efectueze propria lor evaluare, să își asume responsabilitatea pentru deciziile lor de investiții și să nu se bazeze automat pe astfel de părți terțe. Implicarea unei părți terțe nu ar trebui în niciun fel să transfere de la inițiatori, sponsori și investitorii instituționali responsabilitatea juridică supremă pentru notificarea și tratarea unei tranzacții de securitizare drept STS.

(35)

Statele membre ar trebui să desemneze autoritățile competente și să le acorde competențele de supraveghere, de investigare și de sancționare necesare. În principiu, sancțiunile administrative ar trebui să fie publicate. Întrucât investitorii, inițiatorii, sponsorii, creditorii inițiali și SSPE-urile se pot stabili în diferite state membre și pot fi supravegheați de autorități sectoriale competente diferite, ar trebui asigurată o cooperare strânsă între autoritățile competente relevante, inclusiv Banca Centrală Europeană (BCE) în legătură cu sarcinile specifice atribuite acesteia de Regulamentul (UE) nr. 1024/2013 al Consiliului (12), precum și cu AES-urile prin schimbul reciproc de informații și prin acordarea de asistență reciprocă în cadrul activităților de supraveghere. Autoritățile competente ar trebui să aplice sancțiuni doar în cazul încălcărilor comise în mod intenționat sau din neglijență. Aplicarea de măsuri de remediere nu ar trebui să depindă de dovedirea intenției sau neglijenței. La stabilirea tipului și nivelului adecvat al sancțiunii sau al măsurii de remediere, atunci când se ia în considerare capacitatea financiară a persoanei fizice sau juridice responsabile, autoritățile competente ar trebui să țină cont în special de cifra de afaceri totală a persoanei juridice responsabile sau de venitul anual și de activele nete ale persoanei fizice responsabile.

(36)

Autoritățile competente ar trebui să își coordoneze îndeaproape supravegherea și să asigure consecvența între decizii, în special în cazul încălcărilor prezentului regulament. În cazul în care o astfel de încălcare se referă la o notificare incorectă sau care ar putea induce în eroare, autoritatea competentă care a constatat încălcarea ar trebui să informeze și AES-urile și autoritățile competente relevante ale statelor membre în cauză. În caz de dezacord între autoritățile competente, ESMA și, după caz, Comitetul comun al autorităților europene de supraveghere ar trebui să își exercite competențele de mediere cu caracter obligatoriu.

(37)

Cerințele pentru utilizarea denumirii de securizare „securitizare simplă, transparentă și standardizată”(STS) sunt noi și vor fi precizate în ghidurile ABE și, cu timpul, în practica de supraveghere. Pentru a se evita descurajarea utilizării denumirii STS de către participanții la piață, autoritățile competente ar trebui să aibă capacitatea de a acorda inițiatorului, sponsorului și SSPE o perioadă de grație de trei luni pentru a remedia orice utilizare eronată a denumirii pe care au folosit-o cu bună credință. Buna credință se prezumă atunci când inițiatorul, sponsorul și SSPE nu ar fi putut să știe că o securitizare nu îndeplinește toate criteriile STS pentru a fi desemnată drept STS. Pe parcursul respectivei perioade de grație, securitizarea în cauză ar trebui să fie considerată în continuare ca respectând criteriile STS și nu ar trebui să fie eliminată de pe lista elaborată de ESMA în conformitate cu prezentul regulament.

(38)

Prezentul regulament promovează armonizarea mai multor elemente esențiale ale pieței securitizărilor, fără a aduce atingere posibilității ca piața însăși să realizeze ulterior o armonizare complementară a proceselor și practicilor de pe piețele de securitizare. Din acest motiv, este esențial ca participanții pe piață și asociațiile profesionale ale acestora să își continue activitățile de standardizare suplimentară a practicilor de pe piață, în special în ceea ce privește standardizarea documentației referitoare la securitizări. Comisia ar trebui să monitorizeze cu atenție eforturile de standardizare depuse de participanții pe piață și să raporteze cu privire la acestea.

(39)

Directivele 2009/65/CE (13), 2009/138/CE (14) și 2011/61/UE (15) ale Parlamentului European și ale Consiliului, precum și Regulamentele (CE) nr. 1060/2009 (16) și (UE) nr. 648/2012 (17) ale Parlamentului European și ale Consiliului sunt modificate în consecință, astfel încât să asigure coerența cadrului juridic al Uniunii cu prezentul regulament în ceea ce privește dispozițiile legate de securitizare, obiectivul principal al actelor menționate fiind instituirea și funcționarea pieței interne, în special prin asigurarea unor condiții de concurență echitabile în cadrul pieței interne pentru toți investitorii instituționali.

(40)

În ceea ce privește modificările aduse Regulamentului (UE) nr. 648/2012, contractele derivate extrabursiere încheiate de SSPE-uri nu ar trebui să fie supuse obligației de compensare, sub rezerva îndeplinirii anumitor condiții. Aceasta deoarece contrapărțile la contracte derivate extrabursiere încheiate cu SSPE-uri sunt creditori garantați prin mecanisme de securitizare, ceea ce permite, de obicei, să se prevadă o protecție adecvată împotriva riscului de credit al contrapărții. În ceea ce privește instrumentele derivate care nu sunt compensate la nivel central, nivelurile garanției reale solicitate ar trebui să țină seama și de structura specifică a mecanismelor de securitizare, precum și de măsurile de protecție deja prevăzute de acestea.

(41)

Există un anumit grad de substituibilitate între obligațiunile garantate și securitizări. Prin urmare, pentru a se evita riscul de denaturare sau de arbitraj dintre utilizarea securitizărilor și utilizarea obligațiunilor garantate care poate apărea ca urmare a diferenței de tratament dintre contractele derivate extrabursiere încheiate de către entități emitente de obligațiuni garantate sau de către SSPE, Regulamentul (UE) nr. 648/2012 ar trebui modificat pentru a se asigura coerența între tratamentul instrumentelor derivate asociate obligațiunilor garantate și cel al instrumentelor derivate asociate securitizărilor, în ceea ce privește obligația de compensare și cerințele de marjă privind instrumentele derivate extrabursiere care nu sunt compensate la nivel central.

(42)

În vederea armonizării taxelor de supraveghere ce urmează a fi percepute de ESMA, competența de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE) ar trebui delegată Comisiei în ceea ce privește detalierea tipurilor de taxe, a cazurilor în care se percep taxe, a valorii lor și a modalității de plată a acestora. Este deosebit de important ca, în cursul lucrărilor sale pregătitoare, Comisia să organizeze consultări adecvate, inclusiv la nivel de experți, și ca respectivele consultări să se desfășoare în conformitate cu principiile stabilite în Acordul interinstituțional din 13 aprilie 2016 privind o mai bună legiferare (18). În special, pentru a asigura participarea egală la pregătirea actelor delegate, Parlamentul European și Consiliul primesc toate documentele în același timp cu experții din statele membre, iar experții acestor instituții au acces sistematic la reuniunile grupurilor de experți ale Comisiei însărcinate cu pregătirea actelor delegate.

(43)

În vederea precizării cerinței de reținere a riscului, precum și pentru clarificarea suplimentară a criteriilor de omogenitate și a expunerilor considerate a fi omogene în temeiul cerințelor privind simplitatea, asigurându-se în același timp faptul că securitizarea împrumuturilor pentru IMM-uri nu este afectată în mod negativ, Comisia ar trebui să fie împuternicită să adopte standarde tehnice de reglementare elaborate de ABE în ceea ce privește modalitățile de reținere a riscului, măsurarea nivelului de reținere, anumite interdicții privind riscul reținut, reținerea pe bază consolidată și exceptarea anumitor tranzacții, precum și precizarea criteriilor de omogenitate și a expunerilor-suport considerate a fi omogene. Comisia ar trebui să adopte standardele tehnice de reglementare respective prin intermediul actelor delegate în conformitate cu articolul 290 din TFUE și în conformitate cu articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010. ABE ar trebui să se consulte îndeaproape cu celelalte două AES.

(44)

Pentru a se facilita accesul continuu, simplu și liber al investitorilor la informații fiabile privind securitizările, precum și în vederea specificării modalităților de îndeplinire a obligației de cooperare și de schimb de informații care le revine autorităților competente, Comisia ar trebui de asemenea să fie împuternicită să adopte standarde tehnice de reglementare elaborate de ESMA în ceea ce privește: informațiile comparabile referitoare la expunerile-suport și rapoartele periodice destinate investitorilor; lista scopurilor legitime pentru care sunt permise resecuritizări; procedurile care permit registrelor centrale de securitizări să verifice caracterul complet și coerența informațiilor raportate, cererea de înregistrare și cererea simplificată de extindere a înregistrării; informațiile privind securitizările care urmează să fie furnizate din motive de transparență, standardele operaționale cerute pentru colectarea, agregarea și compararea datelor între registrele centrale de securitizări, informațiile la care entitățile desemnate au acces și clauzele și condițiile pentru acces direct; informațiile furnizate în cazul notificărilor STS, informațiile care urmează să fie furnizate autorităților competente în cererea pentru autorizarea unei părți terțe verificatoare; și informațiile care urmează să facă obiectul schimbului și conținutul și domeniul de aplicare ale obligațiilor de notificare. Comisia ar trebui să adopte standardele tehnice de reglementare respective prin intermediul actelor delegate în conformitate cu articolul 290 din TFUE și în conformitate cu articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010. ESMA ar trebui să se consulte îndeaproape cu celelalte două AES.

(45)

Pentru a facilita demersul investitorilor, al inițiatorilor, al sponsorilor și al SSPE-urilor, Comisia ar trebui să fie împuternicită să adopte standarde tehnice de punere în aplicare elaborate de ESMA în ceea ce privește: modelele care urmează să fie utilizate pentru punerea informațiilor la dispoziția deținătorilor unei poziții din securitizare; formatul cererii de înregistrare și al cererii de extindere a înregistrării registrelor centrale de securitizări; modelele pentru furnizarea de informații; modelele care urmează să fie utilizate pentru furnizarea de informații către registrele centrale de securitizări, ținând seama de soluțiile elaborate de operatorii existenți care colectează date privind securitizările; și modelul pentru notificările STS care să le ofere investitorilor și autorităților competente informații suficiente pentru a putea realiza evaluarea respectării cerințelor STS. Comisia ar trebui să adopte respectivele standarde tehnice de punere în aplicare prin intermediul actelor de punere în aplicare în conformitate cu articolul 291 din TFUE și în conformitate cu articolul 15 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010. ESMA ar trebui să se consulte îndeaproape cu celelalte două AES.

(46)

Întrucât obiectivele prezentului regulament, și anume stabilirea unui cadru general privind securitizarea și crearea unui cadru specific pentru o securitizare STS, nu pot fi realizate în mod satisfăcător de către statele membre, dat fiind că piețele securitizărilor operează la nivel mondial și că ar trebui asigurate condiții de concurență echitabile în cadrul pieței interne pentru toți investitorii instituționali și toate entitățile care participă la securitizare, dar, având în vedere amploarea și efectele acțiunii, pot fi realizate mai bine la nivelul Uniunii, aceasta poate adopta măsuri, în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este enunțat la articolul respectiv, prezentul regulament nu depășește ceea ce este necesar pentru atingerea acestor obiective.

(47)

Prezentul regulament ar trebui să se aplice securitizărilor în cazul cărora titlurile de valoare sunt emise la 1 ianuarie 2019 sau după această dată.

(48)

În ceea ce privește pozițiile din securitizare în sold la 1 ianuarie 2019, inițiatorii, sponsorii și SSPE-urile ar trebui să aibă posibilitatea de a utiliza denumirea „STS” cu condiția ca securitizarea să respecte cerințele STS, pentru unele dintre cerințe la momentul notificării, iar pentru altele la momentul inițierii. Prin urmare, inițiatorii, sponsorii și SSPE-urile ar trebui să fie în măsură să transmită ESMA o notificare STS în temeiul prezentului regulament. Orice modificare ulterioară a securitizării ar trebui să fie acceptată cu condiția ca securitizarea să îndeplinească în continuare toate cerințele STS aplicabile.

(49)

Cerințele privind îndeplinirea obligației de diligență, care se aplică în conformitate cu dreptul Uniunii în vigoare înainte de data aplicării prezentului regulament, ar trebui să se aplice în continuare securitizărilor emise la 1 ianuarie 2011 sau după această dată, precum și securitizărilor emise înainte de 1 ianuarie 2011 în cazul în care au fost adăugate sau înlocuite noi expuneri-suport după 31 decembrie 2014. Dispozițiile relevante din Regulamentul delegat (UE) nr. 625/2014 al Comisiei (19) care precizează cerințele de reținere a riscului impuse instituțiilor de credit și firmelor de investiții în înțelesul Regulamentului (UE) nr. 575/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (20) ar trebui să rămână aplicabile până în momentul în care se aplică standardele tehnice de reglementare privind reținerea riscului în temeiul prezentului regulament. Din motive de securitate juridică, instituțiilor de credit sau firmelor de investiții, societăților de asigurare, societăților de reasigurare și administratorilor de fonduri de investiții alternative ar trebui, în ceea ce privește pozițiile din securitizare în sold la data aplicării prezentului regulament, să li se aplice în continuare articolul 405 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 și capitolele I, II și III și articolul 22 din Regulamentul delegat (UE) nr. 625/2014, articolele 254 și 255 din Regulamentul delegat (UE) 2015/35 și, respectiv, articolul 51 din Regulamentul delegat (UE) nr. 231/2013 al Comisiei (21).

Pentru a se asigura respectarea de către inițiatori, sponsori și SSPE-uri a obligațiilor care le revin în materie de transparență, până la aplicarea standardelor tehnice de reglementare care urmează să fie adoptate de Comisie în temeiul prezentului regulament, informațiile menționate în anexele I-VIII la Regulamentul delegat (UE) 2015/3 al Comisiei (22) ar trebui puse la dispoziția publicului,

1.

„securitizare” înseamnă o tranzacție sau o schemă prin care riscul de credit asociat unei expuneri sau unui portofoliu de expuneri este segmentat pe tranșe, care prezintă toate caracteristicile următoare:

2.

„entitate special constituită în scopul securitizării” sau „SSPE” înseamnă o societate, o fiducie sau o altă entitate, alta decât un inițiator sau un sponsor, constituită în scopul de a desfășura una sau mai multe securitizări, ale cărei activități se limitează la cele corespunzătoare pentru realizarea obiectivului menționat, și a cărei structură are rolul de a izola obligațiile SSPE de cele ale inițiatorului;

3.

„inițiator” înseamnă o entitate care:

4.

„resecuritizare” înseamnă o securitizare în care cel puțin una dintre expunerile-suport este o poziție din securitizare;

5.

„sponsor” înseamnă o instituție de credit situată fie în Uniune, fie în afara acesteia, astfel cum este definită la articolul 4 alineatul (1) punctul 1 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, sau o firmă de investiții, astfel cum este definită la articolul 4 alineatul (1) punctul 1 din Directiva 2014/65/UE, alta decât un inițiator, care:

6.

„tranșă” înseamnă un segment de risc de credit, stabilit contractual, asociat unei expuneri sau unui portofoliu de expuneri, în care o poziție din segment prezintă un risc de pierdere de credit mai mare sau mai mic decât o poziție în cuantum egal dintr-un alt segment, fără a se ține seama de protecția creditului furnizată de părți terțe în mod direct deținătorilor pozițiilor din segment sau din alte segmente;

7.

„program de emisiune de titluri pe termen scurt garantate cu active ” sau „program ABCP” înseamnă un program de securitizări în cadrul căruia titlurile emise iau, în mod predominant, forma titlurilor pe termen scurt garantate cu active cu o scadență inițială de cel mult un an;

8.

„tranzacție cu titluri pe termen scurt garantate cu active ” sau „tranzacție ABCP” înseamnă o securitizare în cadrul unui program ABCP;

9.

„securitizare tradițională” înseamnă o securitizare care presupune transferul interesului economic în expunerile care fac obiectul securitizării prin transferul proprietății asupra respectivelor expuneri de la inițiator către o SSPE sau prin tehnica subparticipării de către o SSPE, unde titlurile emise nu reprezintă obligații de plată ale inițiatorului;

10.

„securitizare sintetică” înseamnă o securitizare în cadrul căreia transferul riscului se realizează prin utilizarea de instrumente financiare derivate de credit sau garanții și în care expunerile care fac obiectul securitizării rămân expuneri ale inițiatorului;

11.

„investitor” înseamnă o persoană fizică sau juridică care deține o poziție din securitizare;

12.

„investitor instituțional” înseamnă un investitor care este unul dintre următoarele:

13.

„societate de administrare” înseamnă o entitate care administrează în mod curent un portofoliu de creanțe achiziționate sau expunerile din credite-suport;

14.

„facilitate de lichiditate” înseamnă poziția din securitizare care provine dintr-un acord contractual de finanțare care vizează să asigure plata la timp a fluxurilor de numerar către investitori;

15.

„expunere reînnoibilă” înseamnă o expunere în cadrul căreia soldurile rămase de rambursat ale debitorilor pot fluctua, până la o limită convenită, în funcție de deciziile acestora de a lua cu împrumut și de a rambursa;

16.

„securitizare reînnoibilă” înseamnă o securitizare în cadrul căreia însăși structura securitizării se reînnoiește prin adăugarea sau eliminarea expunerilor din portofoliul de expuneri, indiferent dacă expunerile se reînnoiesc sau nu;

17.

„clauză de amortizare anticipată” înseamnă o clauză contractuală în securitizarea expunerilor reînnoibile sau în securitizarea reînnoibilă care impune, în cazul producerii unor evenimente definite, răscumpărarea pozițiilor din securitizare ale investitorilor înainte de scadența stabilită inițial pentru pozițiile respective;

18.

„tranșa care suportă prima pierdere” înseamnă cea mai subordonată tranșă dintr-o securitizare, și anume prima tranșă care suportă pierderile înregistrate de expunerile securitizate și, astfel, asigură protecție pentru tranșa care suportă a doua pierdere și, după caz, pentru tranșele cu rang superior;

19.

„poziție din securitizare” înseamnă o expunere față de o securitizare;

20.

„creditor inițial” înseamnă o entitate care, fie ea însăși, fie prin intermediul unor entități asociate, direct sau indirect, a încheiat contractul inițial care a creat obligațiile sau obligațiile potențiale ale debitorului sau ale debitorului potențial, care au determinat expunerile care fac obiectul securitizării;

21.

„program ABCP sprijinit integral” înseamnă un program ABCP pe care sponsorul său îl susține direct și integral prin furnizarea către SSPE(uri) a uneia sau mai multor facilități de lichiditate care acoperă cel puțin toate elementele următoare:

22.

„tranzacție ABCP sprijinită integral” înseamnă o tranzacție ABCP sprijinită de o facilitate de lichiditate, la nivel de tranzacție sau la nivel de program ABCP, care acoperă cel puțin toate elementele următoare:

23.

„registru central de securitizări” înseamnă o persoană juridică care colectează și menține la nivel central evidența securitizărilor.

În sensul articolului 10 din prezentul regulament, trimiterile la „registrul central de tranzacții” din articolele 61, 64, 65, 66, 73, 78, 79 și 80 din Regulamentul (UE) nr. 648/2012 se interpretează ca trimiteri la „registrul central de securitizări”.

(a)

vânzătorul poziției din securitizare a efectuat un test de adecvare în conformitate cu articolul 25 alineatul (2) din Directiva 2014/65/UE;

(b)

vânzătorul poziției din securitizare este convins, pe baza testului menționat la litera (a), că poziția din securitizare este adecvată pentru clientul de retail respectiv;

(c)

vânzătorul poziției din securitizare comunică fără întârziere, prin intermediul unui raport, rezultatul testului de adecvare clientului de retail.

(a)

țara terță este inclusă pe lista jurisdicțiilor de mare risc și necooperante de către GAFI;

(b)

țara terță nu a semnat un acord cu un stat membru pentru a se asigura că respectiva țară terță respectă în totalitate standardele prevăzute la articolul 26 din Convenția-model a Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE) pentru evitarea dublei impuneri cu privire la impozitele pe venit și pe capital sau în Acordul-model al OCDE privind schimbul de informații în domeniul fiscal și garantează un schimb eficace de informații în materie fiscală, inclusiv orice acorduri fiscale multilaterale.

(a)

în cazul în care inițiatorul sau creditorul inițial stabilit în Uniune nu este o instituție de credit sau o firmă de investiții, astfel cum este definită la articolul 4 alineatul (1) punctele 1 și 2 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, inițiatorul sau creditorul inițial acordă toate creditele care determină expunerile-suport pe baza unor criterii solide și bine definite și a unor procese clar stabilite de aprobare, modificare, reînnoire și finanțare a creditelor respective și dispune de sisteme eficace de aplicare a criteriilor și proceselor respective, în conformitate cu articolul 9 alineatul (1) din prezentul regulament;

(b)

în cazul în care este stabilit într-o țară terță, inițiatorul sau creditorul inițial acordă toate creditele care determină expunerile-suport pe baza unor criterii solide și bine definite și a unor procese clar stabilite de aprobare, modificare, reînnoire și finanțare a creditelor respective și dispune de sisteme eficace de aplicare a criteriilor și proceselor respective pentru a se asigura că acordarea creditelor se bazează pe o evaluare amănunțită a bonității debitorului;

(c)

în cazul în care este stabilit în Uniune, inițiatorul, sponsorul sau creditorul inițial reține în permanență un interes economic net semnificativ în conformitate cu articolul 6, iar reținerea riscului este divulgată investitorului instituțional în conformitate cu articolul 7;

(d)

în cazul în care este stabilit într-o țară terță, inițiatorul, sponsorul sau creditorul inițial reține în permanență un interes economic net semnificativ care, în orice caz, nu este mai mic de 5 %, stabilit în conformitate cu articolul 6, și divulgă reținerea riscului investitorilor instituționali;

(e)

inițiatorul, sponsorul sau SSPE a pus, după caz, la dispoziție informațiile cerute la articolul 7 în conformitate cu frecvența și modalitățile prevăzute la articolul respectiv.

(a)

caracteristicile de risc ale fiecărei poziții din securitizare și ale expunerilor-suport;

(b)

toate caracteristicile structurale ale securitizării care pot avea un impact semnificativ asupra performanței poziției din securitizare, inclusiv prioritățile contractuale în materie de plată și ordinea de prioritate a factorilor de declanșare legați de plată, îmbunătățirile calității creditului, creșterea lichidității, factorii de declanșare legați de valoarea de piață și definițiile stării de nerambursare specifice tranzacției;

(c)

în ceea ce privește o securitizare notificată în calitate de STS în conformitate cu articolul 27, dacă securitizarea îndeplinește cerințele prevăzute la articolele 19-22 sau la articolele 23-26 și la articolul 27. Investitorii instituționali se pot baza în mod adecvat pe notificarea STS efectuată în temeiul articolului 27 alineatul (1) și pe informațiile divulgate de inițiator, de sponsor și de SSPE cu privire la respectarea cerințelor STS, fără să se bazeze însă în mod exclusiv sau automat pe notificarea sau informațiile respective.

(a)

instituie proceduri scrise adecvate care sunt proporționale în raport cu profilul de risc al poziției din securitizare, precum și după caz, în raport cu tranzacțiile lor din portofoliul de tranzacționare și din afara acestuia, cu scopul de a monitoriza în permanență respectarea alineatelor (1) și (3), precum și performanța poziției din securitizare și a expunerilor-suport.

Acolo unde este relevant având în vedere securitizarea și expunerile-suport, aceste proceduri scrise includ monitorizarea tipului de expunere, a procentului de împrumuturi a căror scadență este depășită cu peste 30, 60 și 90 de zile, a ratelor de nerambursare, a ratelor de rambursare anticipată, a împrumuturilor cu garanția aflată în executare, a ratelor de recuperare, a răscumpărărilor, a modificărilor de împrumuturi, a perioadelor fără plăți, a tipului garanției reale și a ratei de ocupare a acesteia, a distribuției frecvenței scorurilor de credit sau a altor cuantificări ale bonității debitorilor la nivelul expunerilor-suport, a gradului de diversificare la nivel de sector și de arie geografică și a distribuției frecvenței raporturilor dintre împrumut și valoarea garanției reale (loan to value), cu intervale ale căror mărimi permit efectuarea cu ușurință a unei analize de sensibilitate adecvate. Atunci când expunerile-suport sunt ele însele poziții din securitizare, astfel cum este permis în temeiul articolului 8, investitorii instituționali monitorizează, de asemenea, expunerile-suport ale pozițiilor respective;

(b)

în cazul unei securitizări, alta decât un program ABCP sprijinit integral, efectuează periodic teste de stres cu privire la fluxurile de numerar și la valorile garanției reale aferente expunerilor-suport sau, în lipsa unor informații suficiente cu privire la fluxurile de numerar și la valorile garanției reale, teste de stres cu privire la ipotezele privind nivelul pierderii, ținând seama de natura, amploarea și complexitatea riscurilor aferente poziției din securitizare;

(c)

în cazul programelor ABCP sprijinite integral, efectuează periodic teste de stres cu privire la solvabilitatea și lichiditatea sponsorului;

(d)

asigură raportarea internă către organul lor de conducere, astfel încât acesta să fie conștient de riscurile semnificative aferente poziției din securitizare și astfel încât riscurile respective să fie gestionate în mod adecvat;

(e)

sunt în măsură să le demonstreze autorităților lor competente, la cerere, că au o înțelegere completă și detaliată a poziției din securitizare și a expunerilor-suport ale acesteia și că au pus în aplicare politici și proceduri scrise de gestionare a riscurilor poziției din securitizare și de menținere a evidenței verificărilor și a obligațiilor de diligență în conformitate cu alineatele (1) și (2), precum și a oricăror alte informații relevante; și

(f)

în cazul unor expuneri la un program ABCP sprijinit integral, sunt în măsură să le demonstreze autorităților lor competente, la cerere, că au o înțelegere completă și detaliată a calității de credit a sponsorului și a condițiilor facilității de lichiditate furnizate.

(a)

reținerea a cel puțin 5 % din valoarea nominală a fiecăreia dintre tranșele vândute sau transferate investitorilor;

(b)

în cazul securitizărilor reînnoibile sau al securitizărilor expunerilor reînnoibile, reținerea unui interes al inițiatorului de cel puțin 5 % din valoarea nominală a fiecăreia dintre expunerile securitizate;

(c)

reținerea unor expuneri selectate aleatoriu echivalente cu cel puțin 5 % din valoarea nominală a expunerilor securitizate, atunci când, dacă nu s-ar fi procedat astfel, aceste expuneri nesecuritizate ar fi fost securitizate în respectiva securitizare, cu condiția ca numărul expunerilor potențial securitizate să fie de cel puțin 100 la inițiere;

(d)

reținerea tranșei care suportă prima pierdere și, atunci când această reținere nu este echivalentă cu cel puțin 5 % din valoarea nominală a expunerilor securitizate, dacă este necesar, a altor tranșe cu același profil de risc sau cu un profil de risc mai sever decât cele transferate sau vândute investitorilor și care nu sunt scadente mai devreme decât cele transferate sau vândute investitorilor, astfel încât reținerea să reprezinte în total cel puțin 5 % din valoarea nominală a expunerilor securitizate sau

(e)

reținerea unei expuneri față de prima pierdere de cel puțin 5 % din fiecare expunere securitizată în securitizare.

(a)

administrații centrale sau bănci centrale;

(b)

administrații regionale, autorități locale și entități din sectorul public în înțelesul articolului 4 alineatul (1) punctul 8 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, din statele membre;

(c)

instituții cărora li se alocă o pondere de risc de 50 % sau mai mică în conformitate cu partea a treia titlul II capitolul 2 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013;

(d)

bănci sau instituții naționale de promovare în înțelesul articolului 2 punctul 3 din Regulamentul (UE) 2015/1017 al Parlamentului European și al Consiliului (26); sau

(e)

băncile de dezvoltare multilaterală enumerate la articolul 117 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013.

(a)

modalitățile de reținere a riscului în temeiul alineatului (3), inclusiv reținerea riscului printr-o formă de reținere sintetică sau contingentă;

(b)

măsurarea nivelului de reținere menționat la alineatul (1);

(c)

interzicerea acoperirii sau a vânzării interesului reținut;

(d)

condițiile aferente unei rețineri pe bază consolidată în conformitate cu alineatul (4);

(e)

condițiile pentru excluderea tranzacțiilor bazate pe un indice clar, transparent și accesibil, menționate la alineatul (6).

(a)

informații privind expunerile-suport, cu o periodicitate trimestrială, sau, în cazul ABCP, informații cu privire la creanțele-suport sau la creanțele private, cu o periodicitate lunară;

(b)

toate documentele-suport care sunt esențiale pentru înțelegerea tranzacției, inclusiv, dar fără a se limita la, după caz, următoarele documente:

Documentele-suport respective includ o descriere detaliată a ordinii de prioritate a plăților aferente securitizării;

(c)

atunci când prospectul nu a fost elaborat în conformitate cu Directiva 2003/71/CE a Parlamentului European și a Consiliului (28), un rezumat al tranzacției sau o prezentare generală a principalelor caracteristici ale securitizării, inclusiv, în cazurile aplicabile:

(d)

în cazul securitizărilor STS, notificarea STS menționată la articolul 27;

(e)

rapoartele trimestriale destinate investitorilor sau, în cazul ABCP, rapoartele lunare destinate investitorilor, care să conțină următoarele:

(f)

orice informații privilegiate referitoare la securitizare pe care inițiatorul, sponsorul sau SSPE este obligat să le facă publice în conformitate cu articolul 17 din Regulamentul (UE) nr. 596/2014 al Parlamentului European și al Consiliului (29) privind utilizarea abuzivă a informațiilor privilegiate și manipularea pieței;

(g)

atunci când litera (f) nu se aplică, orice eveniment semnificativ, ca de exemplu:

(a)

include un sistem funcțional de control al calității datelor;

(b)

este supus obligațiilor de respectare a unor standarde de guvernanță corespunzătoare și de menținere și funcționare a unei structuri organizatorice adecvate care asigură continuitatea și buna funcționare a site-ului;

(c)

este supus unor sisteme, mijloace de control și proceduri corespunzătoare care identifică toate sursele pertinente de risc operațional;

(d)

include sisteme care asigură protecția și integritatea informațiilor primite și înregistrarea promptă a informațiilor; și

(e)

permite o evidență a informațiilor timp de cel puțin 5 ani de la data scadenței securitizării.

(a)

oricărei securitizări ale cărei titluri de valoare au fost emise înainte de 1 ianuarie 2019; și

(b)

oricărei securitizări care urmează să fie utilizată în scopuri legitime, astfel cum se prevede la alineatul (3), ale cărei titluri de valoare au fost emise la 1 ianuarie 2019 sau ulterior acestei date.

(a)

facilitarea lichidării unei instituții de credit, a unei firme de investiții sau a unei instituții financiare;

(b)

asigurarea viabilității în condiții de asigurare a continuității activității unei instituții de credit, a unei firme de investiții sau a unei instituții financiare pentru a se evita lichidarea acestora; sau

(c)

în cazul în care expunerile-suport sunt neperformante, protejarea intereselor investitorilor.

(a)

contractul inițial, care a creat obligațiile sau obligațiile potențiale ale debitorului sau ale debitorului potențial, a fost încheiat înainte de intrarea în vigoare a Directivei 2014/17/UE; și

(b)

inițiatorul care cumpără expunerile unei terțe părți în nume propriu și apoi le securitizează respectă obligațiile pe care instituțiile inițiatoare erau obligate să le respecte în temeiul articolului 21 alineatul (2) din Regulamentul delegat (UE) nr. 625/2014 înainte de 1 ianuarie 2019.

(a)

o cerere de înregistrare;

(b)

o cerere de extindere a înregistrării, în sensul articolului 7 din prezentul regulament, în cazul unui registru central de tranzacții deja înregistrat în temeiul titlului VI capitolul 1 din Regulamentul (UE) nr. 648/2012 sau în temeiul capitolul III din Regulamentul (UE) 2015/2365 al Parlamentului European și al Consiliului (30).

(a)

procedurile menționate la alineatul (2) din prezentul articol care trebuie aplicate de registrele centrale de securitizări pentru a verifica caracterul complet și coerența informațiilor care le sunt puse la dispoziție în temeiul articolului 7 alineatul (1);

(b)

cererea de înregistrare menționată la alineatul (5) litera (a);

(c)

o cerere simplificată de extindere a înregistrării menționată la alineatul (5) litera (b).

(a)

cererea de înregistrare menționată la alineatul (5) litera (a);

(b)

cererea de extindere a înregistrării menționată la alineatul (5) litera (b).

(a)

renunță în mod expres la înregistrare sau nu a mai prestat servicii în ultimele șase luni;

(b)

a obținut înregistrarea prin declarații false sau alte modalități neregulamentare; sau

(c)

nu mai îndeplinește condițiile în baza cărora a fost înregistrat.

(a)

ESMA;

(b)

ABE;

(c)

AEAPO;

(d)

CERS;

(e)

membrii relevanți ai Sistemului European al Băncilor Centrale (SEBC), inclusiv ai Băncii Centrale Europene (BCE) atunci când BCE își îndeplinește atribuțiile în cadrul unui mecanism unic de supraveghere în temeiul Regulamentului (UE) nr. 1024/2013;

(f)

autoritățile relevante ale căror responsabilități și mandate de supraveghere vizează tranzacții, piețe, participanți și active care se încadrează în domeniul de aplicare al prezentului regulament;

(g)

autoritățile de rezoluție desemnate în temeiul articolului 3 din Directiva 2014/59/UE a Parlamentului European și a Consiliului (31);

(h)

Comitetul unic de rezoluție instituit prin Regulamentul (UE) nr. 806/2014 al Parlamentului European și al Consiliului (32);

(i)

autoritățile menționate la articolul 29;

(j)

investitorii și investitorii potențiali.

(a)

detaliile securitizării menționate la alineatul (1) pe care le furnizează inițiatorul, sponsorul sau SSPE cu scopul de a îndeplini obligațiile care îi revin în temeiul articolului 7 alineatul (1);

(b)

standardele operaționale necesare pentru a permite, în timp util, în mod structurat și cuprinzător:

(c)

informațiile la care urmează să aibă acces entitățile menționate la alineatul (1), ținând seama de mandatul acestora și de nevoile lor specifice;

(d)

clauzele și condițiile în temeiul cărora entitățile menționate la alineatul (1) urmează să aibă acces direct și imediat la datele înregistrate în registrele centrale de securitizări.

(a)

securitizarea îndeplinește toate cerințele din secțiunea 1 sau din secțiunea 2 a prezentului capitol, iar ESMA a fost notificată în temeiul articolului 27 alineatul (1); și

(b)

securitizarea este inclusă în lista menționată la articolul 27 alineatul (5).

(a)

dispoziții care permit lichidatorului vânzătorului să invalideze vânzarea expunerilor-suport numai pe baza faptului că aceasta s-a încheiat într-un anumit termen înainte de declarația de insolvență a vânzătorului;

(b)

dispozițiile prin care SSPE poate împiedica invalidarea menționată la litera (a) numai dacă poate dovedi că nu avea cunoștință de insolvența vânzătorului la momentul vânzării.

(a)

o deteriorare gravă a situației vânzătorului în ceea ce privește bonitatea;

(b)

insolvența vânzătorului; și

(c)

încălcări neremediate, de către vânzător, ale obligațiilor sale contractuale, inclusiv incapacitatea de plată a vânzătorului.

(a)

este declarat în stare de insolvență sau o instanță le-a acordat creditorilor săi, cu titlu definitiv și inatacabil, un drept de executare sau daune materiale ca urmare a unei plăți neefectuate într-o perioadă de trei ani anterioară datei inițierii sau a fost supus unui proces de restructurare a datoriei pentru expunerile sale neperformante într-o perioadă de trei ani anterioară datei transferului sau cesiunii expunerilor-suport către SSPE, cu excepția cazului în care:

(b)

figura, la data inițierii, după caz, într-un registru public de persoane cu un istoric negativ în materie de credite sau, dacă nu există un astfel de registru public, într-un alt registru al creditelor care se află la dispoziția inițiatorului sau a creditorului inițial; sau

(c)

are o evaluare a creditului sau un punctaj de bonitate care indică faptul că riscul ca plățile convenite prin contract să nu fie efectuate este semnificativ mai mare decât în cazul expunerilor comparabile deținute de inițiator care nu sunt securitizate.

(a)

nu poate fi blocată în SSPE nicio sumă de lichidități mai mare decât ceea ce este necesar pentru a asigura funcționarea operațională a SSPE sau rambursarea structurată a investitorilor în conformitate cu clauzele contractuale ale securitizării, cu excepția cazului în care circumstanțe excepționale impun ca o sumă să fie blocată pentru a fi utilizată, în interesul investitorilor, pentru cheltuieli menite să evite deteriorarea calității creditului expunerilor-suport;

(b)

încasările din principalul aferent expunerilor-suport se transferă investitorilor prin amortizarea secvențială a pozițiilor din securitizare, stabilită prin rangul de prioritate al poziției din securitizare;

(c)

rambursarea pozițiilor din securitizare nu se inversează în ceea ce privește rangul de prioritate al acestora; și

(d)

nicio dispoziție nu impune lichidarea automată a expunerilor-suport la valoarea de piață.

(a)

o deteriorare a calității creditului expunerilor-suport până la un prag prestabilit sau sub acesta;

(b)

producerea unui eveniment legat de insolvență ce vizează inițiatorul sau societatea de administrare;

(c)

scăderea valorii expunerilor-suport deținute de SSPE sub un prag prestabilit (eveniment de amortizare anticipată); și

(d)

incapacitatea de a iniția suficiente expuneri-suport noi care să aibă calitatea creditului prestabilită (factor ce declanșează încetarea perioadei de reînnoire).

(a)

obligațiile contractuale, sarcinile și responsabilitățile societății de administrare și ale mandatarului, dacă există, și ale altor furnizori de servicii auxiliare;

(b)

procesele și responsabilitățile necesare pentru a asigura faptul că starea de nerambursare sau insolvența societății de administrare nu conduce la încetarea serviciilor de administrare, precum o dispoziție contractuală care să permită înlocuirea societății de administrare în astfel de cazuri; și

(c)

dispoziții care asigură înlocuirea contrapărților aferente instrumentelor derivate, a furnizorilor de lichidități și a băncii la care este deschis contul în cazul în care acestea intră în stare de nerambursare sau în caz de insolvență a acestora ori în cazul producerii altor evenimente specificate, după caz.

(a)

dispozițiile care permit lichidatorului vânzătorului să invalideze vânzarea expunerilor-suport numai pe baza faptului că aceasta s-a încheiat într-un anumit termen înainte de declarația de insolvență a vânzătorului;

(b)

dispozițiile prin care SSPE poate împiedica invalidarea menționată la litera (a) numai dacă poate dovedi că nu avea cunoștință de insolvența vânzătorului la momentul vânzării.

(a)

o deteriorare gravă a situației vânzătorului în ceea ce privește bonitatea;

(b)

insolvența vânzătorului; și

(c)

încălcări neremediate de către vânzător ale obligațiilor sale contractuale, inclusiv incapacitatea de plată a vânzătorului.

(a)

a fost declarat în stare de insolvență sau o instanță le-a acordat creditorilor săi, cu titlu definitiv și inatacabil, un drept de executare sau daune materiale ca urmare a unei plăți neefectuate într-o perioadă de trei ani anterioară datei inițierii sau a fost supus unui proces de restructurare a datoriei pentru expunerile sale neperformante într-o perioadă de trei ani anterioară datei transferului sau cesiunii expunerilor-suport către SSPE, cu excepția cazului în care:

(b)

figura, la data inițierii, după caz, într-un registru public de persoane cu un istoric negativ în materie de credite sau, dacă nu există un astfel de registru public, într-un alt registru al creditelor care se află la dispoziția inițiatorului sau a creditorului inițial; sau

(c)

are o evaluare a creditului sau un punctaj de bonitate care indică faptul că riscul ca plățile convenite prin contract să nu fie efectuate este semnificativ mai mare decât în cazul expunerilor comparabile deținute de inițiator care nu sunt securitizate.

(a)

nicio sumă de lichidități nu poate fi blocată în SSPE dincolo de ceea ce este necesar pentru a asigura funcționarea operațională a SSPE sau rambursarea structurată a investitorilor în conformitate cu clauzele contractuale ale securitizării, cu excepția cazului în care circumstanțe excepționale impun ca o sumă să fie blocată pentru a fi utilizată, în interesul investitorilor, pentru cheltuieli menite să evite deteriorarea calității creditului expunerilor-suport;

(b)

încasările din principalul aferent expunerilor-suport se transferă investitorilor care dețin o poziție din securitizare prin plata secvențială a pozițiilor din securitizare, stabilită prin rangul de prioritate al poziției din securitizare; și

(c)

nicio dispoziție nu impune lichidarea automată a expunerilor-suport la valoarea de piață.

(a)

o deteriorare a calității creditului expunerilor-suport până la un prag prestabilit sau sub acesta; și

(b)

producerea unui eveniment legat de insolvență ce vizează vânzătorul sau societatea de administrare.

(a)

obligațiile contractuale, sarcinile și responsabilitățile sponsorului, ale societății de administrare și ale mandatarului, dacă există, și ale altor furnizori de servicii auxiliare;

(b)

procesele și responsabilitățile necesare pentru a asigura faptul că starea de nerambursare sau insolvența societății de administrare nu conduce la încetarea serviciilor de administrare;

(c)

dispoziții care să asigure înlocuirea contrapărților aferente instrumentelor derivate și a băncii la care este deschis contul în cazul în care acestea intră în stare de nerambursare, în caz de insolvență și în cazul producerii altor evenimente specificate, după caz; și

(d)

modul în care sponsorul îndeplinește cerințele de la articolul 25 alineatul (3).

(a)

a informațiilor agregate în conformitate cu articolul 7 alineatul (1) primul paragraf litera (a); și

(b)

a informațiilor menționate la articolul 7 alineatul (1) primul paragraf literele (b)-(e), cel puțin sub formă de proiect sau într-o formă inițială.

(a)

responsabilitățile mandatarului și ale altor entități care au sarcini de custodie, dacă acestea există, față de investitori;

(b)

obligațiile contractuale, sarcinile și responsabilitățile sponsorului, care trebuie să aibă expertiză în subscrierea creditelor, ale mandatarului, dacă acesta există și ale altor furnizori de servicii auxiliare;

(c)

procesele și responsabilitățile necesare pentru a asigura faptul că starea de nerambursare sau insolvența societății de administrare nu conduce la încetarea serviciilor de administrare;

(d)

dispozițiile privind înlocuirea contrapărților aferente instrumentelor derivate și a băncii la care este deschis contul la nivel de program ABCP în cazul în care acestea intră în stare de nerambursare sau în caz de insolvență a acestora și în cazul producerii altor evenimente specificate, în cazul în care facilitatea de lichiditate nu acoperă aceste evenimente;

(e)

că, în cazul unor evenimente specificate, al intrării sponsorului în stare de nerambursare sau al insolvenței acestuia, sunt prevăzute măsuri de remediere pentru a obține acoperirea cu garanții reale a angajamentului de finanțare sau, după caz, înlocuirea furnizorului facilității de lichiditate; și

(f)

că facilitatea de lichiditate este trasă și titlurile de valoare care ajung la scadență sunt rambursate în eventualitatea în care sponsorul nu reînnoiește angajamentul de finanțare a facilității de lichiditate înainte de expirarea acestuia.

(a)

confirmarea din partea inițiatorului sau a creditorului inițial că activitatea sa de acordare de credite are loc pe baza unor criterii solide și bine definite și a unor procese stabilite în mod clar de aprobare, modificare, reînnoire și finanțare a creditelor și că inițiatorul sau creditorul inițial a instituit sisteme eficace de aplicare a unor astfel de procese în conformitate cu articolul 9 din prezentul regulament; și

(b)

o declarație din partea inițiatorului sau a creditorului inițial că elementele menționate la litera (a) fac sau nu obiectul supravegherii.

(a)

partea terță percepe inițiatorilor, sponsorilor sau SSPE-urilor implicate în securitizările pe care partea terță le evaluează doar taxe nediscriminatorii și bazate pe costuri, fără a diferenția taxele în funcție de sau în corelație cu rezultatele evaluării sale;

(b)

partea terță nu este nici o entitate reglementată astfel cum este definită la articolul 2 punctul 4 din Directiva 2002/87/CE, nici o agenție de rating de credit astfel cum este definită la articolul 3 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 1060/2009, iar desfășurarea altor activități ale părții terțe nu compromite independența sau integritatea evaluării sale;

(c)

partea terță nu oferă nicio formă de serviciu de consultanță sau de audit ori echivalent inițiatorului, sponsorului sau SSPE implicate în securitizările pe care partea terță le evaluează;

(d)

membrii organului de conducere al părții terțe dețin calificări, cunoștințe și experiență profesională care sunt adecvate pentru sarcina care îi revine părții terțe, au o bună reputație și sunt integri;

(e)

organismul de conducere al părții terțe include cel puțin o treime, dar nu mai puțin de doi administratori independenți;

(f)

partea terță ia toate măsurile necesare pentru a se asigura că verificarea respectării STS nu este afectată de existența sau de existența potențială a unor conflicte de interese sau a unei relații comerciale care implică partea terță, acționarii sau membrii săi, administratorii, angajații sau orice altă persoană fizică ale cărei servicii sunt puse la dispoziția părții terțe sau se află sub controlul acesteia. În acest scop, partea terță instituie, menține, aplică și documentează un sistem de control intern eficace care să reglementeze punerea în aplicare a politicilor și procedurilor de identificare și prevenire a conflictelor de interese potențiale. Conflictele de interese potențiale sau existente care au fost identificate sunt eliminate sau diminuate și dezvăluite fără întârziere. Partea terță instituie, menține, aplică și documentează proceduri și procese adecvate pentru a asigura independența evaluării respectării STS. Partea terță monitorizează și revizuiește periodic aceste politici și proceduri pentru a evalua eficacitatea lor și a decide dacă este necesară actualizarea lor; și

(g)

partea terță poate demonstra că dispune de garanții operaționale și procese interne corespunzătoare care îi permit să evalueze respectarea STS.

(a)

în cazul societăților de asigurare și de reasigurare, autoritatea competentă desemnată în conformitate cu articolul 13 punctul 10 din Directiva 2009/138/CE;

(b)

în cazul administratorilor de fonduri de investiții alternative, autoritatea competentă responsabilă desemnată în conformitate cu articolul 44 din Directiva 2011/61/UE;

(c)

în cazul OPCVM și al societăților de administrare a OPCVM, autoritatea competentă desemnată în conformitate cu articolul 97 din Directiva 2009/65/CE;

(d)

în cazul instituțiilor pentru furnizarea de pensii ocupaționale, autoritatea competentă desemnată în conformitate cu articolul 6 litera (g) din Directiva 2003/41/CE a Parlamentului European și a Consiliului (33);

(e)

în cazul instituțiilor de credit sau al firmelor de investiții, autoritatea competentă desemnată în conformitate cu articolul 4 din Directiva 2013/36/UE, inclusiv BCE în privința atribuțiilor specifice conferite acesteia de Regulamentul (UE) nr. 1024/2013.

(a)

procesele și mecanismele de măsurare și reținere corectă în permanență a interesului economic net semnificativ, precum și colectarea și prezentarea la timp a tuturor informațiilor care urmează să fie puse la dispoziție în conformitate cu articolul 7 și a criteriilor de acordare a creditelor în conformitate cu articolul 9;

(b)

pentru securitizările STS care nu sunt securitizări în cadrul unui program ABCP, procesele și mecanismele de asigurare a respectării articolului 20 alineatele (7)-(12), a articolului 21 alineatul (7) și a articolului 22; și

(c)

pentru securitizările STS care sunt securitizări în cadrul unui program ABCP, procesele și mecanismele de asigurare, în ceea ce privește tranzacțiile ABCP, a respectării articolului 24 și, în ceea ce privește programele ABCP, a respectării articolului 26 alineatele (7) și (8).

(a)

dimensiunea amortizoarelor de capital;

(b)

dimensiunea rezervelor de lichidități; și

(c)

riscul de lichiditate pentru investitori ca urmare a unei neconcordanțe de scadențe între finanțarea acestora și investiții.

(a)

un inițiator, un sponsor sau un creditor inițial nu a îndeplinit cerințele prevăzute la articolul 6;

(b)

un inițiator, un sponsor sau o SSPE nu a îndeplinit cerințele prevăzute la articolul 7;

(c)

un inițiator, un sponsor sau un creditor inițial nu a îndeplinit criteriile prevăzute la articolul 9;

(d)

un inițiator, un sponsor sau o SSPE nu a îndeplinit cerințele prevăzute la articolul 18;

(e)

o securitizare este desemnată drept STS și un inițiator, un sponsor sau o SSPE a securitizării respective nu a îndeplinit cerințele prevăzute la articolele 19-22 sau la articolele 23-26;

(f)

un inițiator sau un sponsor efectuează o notificare care ar putea induce în eroare prevăzută la articolul 27 alineatul (1);

(g)

un inițiator sau un sponsor nu a îndeplinit cerințele prevăzute la articolul 27 alineatul (4); sau

(h)

o parte terță autorizată în temeiul articolului 28 nu a notificat modificările semnificative aduse informațiilor furnizate în conformitate cu articolul 28 alineatul (1) sau orice alte modificări care ar putea fi în mod rezonabil considerate ca afectând evaluarea autorității sale competente.

(a)

o declarație publică în care se specifică identitatea persoanei fizice sau juridice și natura încălcării, în conformitate cu articolul 37;

(b)

un ordin prin care persoanei fizice sau juridice i se solicită să pună capăt comportamentului respectiv și să se abțină de la repetarea acestuia;

(c)

o interdicție temporară, emisă împotriva oricărui membru al organului de conducere al inițiatorului, al sponsorului sau al SSPE, ori împotriva oricărei alte persoane fizice răspunzătoare pentru încălcare, de a exercita funcții de conducere în cadrul acestor societăți;

(d)

în cazul unei încălcări precum cea menționată la alineatul (1) primul paragraf litera (e) sau (f) din prezentul articol, o interdicție temporară emisă împotriva inițiatorului și sponsorului de a notifica în temeiul articolului 27 alineatul (1) că o securitizare îndeplinește cerințele prevăzute la articolele 19-22 sau la articolele 23-26;

(e)

în cazul unei persoane fizice, sancțiuni pecuniare administrative maxime de cel puțin 5 000 000 EUR sau, în statele membre a căror monedă nu este euro, de o valoare echivalentă în moneda națională la 17 ianuarie 2018;

(f)

în cazul unei persoane juridice, sancțiuni pecuniare administrative maxime de cel puțin 5 000 000 EUR sau, în statele membre a căror monedă nu este euro, de o valoare echivalentă în moneda națională la 17 ianuarie 2018 sau de până la 10 % din cifra de afaceri totală anuală netă a persoanei juridice conform ultimelor conturi disponibile, aprobate de organul de conducere; atunci când persoana juridică este o societate-mamă sau o filială a societății-mamă care trebuie să întocmească conturi financiare consolidate în conformitate cu Directiva 2013/34/UE a Parlamentului European și a Consiliului (35), cifra de afaceri anuală totală relevantă este cifra de afaceri netă anuală totală sau tipul de venit corespunzător conform actelor legislative contabile relevante, stabilit pe baza celei mai recente situații disponibile a conturilor consolidate aprobate de organul de conducere al societății-mamă principale;

(g)

sancțiuni pecuniare administrative maxime egale cu cel puțin de două ori valoarea beneficiului rezultat din încălcare atunci când beneficiul poate fi determinat, chiar dacă această sumă depășește valorile maxime prevăzute la literele (e) și (f);

(h)

în cazul unei încălcării menționate la alineatul (1) primul paragraf litera (h) din prezentul articol, o retragere temporară a autorizației menționate la articolul 28, acordate părții terțe autorizate să controleze dacă o securitizare respectă articolele 19-22 sau articolele 23-26.

(a)

în mod direct;

(b)

în colaborare cu alte autorități;

(c)

sub propria lor responsabilitate, prin delegare către alte autorități;

(d)

prin sesizarea autorităților judiciare competente.

(a)

importanța semnificativă, gravitatea și durata încălcării;

(b)

gradul de responsabilitate al persoanei fizice sau juridice responsabile de încălcare;

(c)

puterea financiară a persoanei fizice sau juridice responsabile;

(d)

importanța profiturilor înregistrate sau a pierderilor evitate de către persoana fizică sau juridică responsabilă, în măsura în care acestea pot fi stabilite;

(e)

pierderile suferite de părți terțe ca urmare a încălcării, în măsura în care acestea pot fi stabilite;

(f)

nivelul de cooperare cu autoritatea competentă a persoanei fizice sau juridice responsabile, fără a aduce atingere necesității de a asigura confiscarea profiturilor obținute sau a pierderilor evitate de persoana respectivă;

(g)

încălcările anterioare comise de persoana fizică sau juridică responsabilă.

(a)

amână publicarea deciziei de impunere a sancțiunii administrative până în momentul în care motivele pentru nepublicare încetează;

(b)

publică decizia de impunere a sancțiunii administrative în condiții de anonimat, în conformitate cu dreptul intern; sau

(c)

nu publică decizia de impunere a sancțiunii administrative în cazul în care opțiunile prevăzute la literele (a) și (b) sunt considerate insuficiente pentru a se asigura:

1.

La articolul 135, alineatele (2) și (3) se înlocuiesc cu următorul text:

„(2)   Comisia adoptă acte delegate, în conformitate cu articolul 301a din prezenta directivă, în completarea prezentei directive, prin stabilirea specificațiilor pentru circumstanțele în care se poate impune o exigență proporțională de capital suplimentar când cerințele prevăzute la articolul 5 sau 6 din Regulamentul (UE) 2017/2402 al Parlamentului European și al Consiliului (*2) au fost încălcate, fără a aduce atingere articolului 101 alineatul (3) din prezenta directivă.

(3)   Pentru a asigura o armonizare consecventă în ceea ce privește alineatul (2) din prezentul articol, AEAPO elaborează, sub rezerva articolului 301b, proiecte de standarde tehnice de reglementare pentru a indica metodologiile de calcul al exigenței proporționale de capital suplimentar menționate la respectivul alineat.

Comisia este împuternicită să completeze prezenta directivă prin adoptarea standardelor tehnice de reglementare menționate la prezentul alineat în conformitate cu articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1094/2010.

(*2)  Regulamentul (UE) 2017/2402 al Parlamentului European și al Consiliului din 12 decembrie 2017 de stabilire a unui cadru general privind securitizarea și de creare a unui cadru specific pentru o securitizare simplă, transparentă și standardizată, și de modificare a Directivelor 2009/65/CE, 2009/138/CE și 2011/61/UE, precum și a Regulamentelor (CE) nr. 1060/2009 și (UE) nr. 648/2012 (JO L 347, 28.12.2017, p. 35).”"

2.

Articolul 308b alineatul (11) se elimină.

1.

În considerentele 22 și 41, la articolul 8c și în anexa I secțiunea D partea a II-a punctul 1, termenul „instrument financiar structurat” se înlocuiește cu termenul „instrument de securitizare”.

2.

În considerentele 34 și 40, articolul 8 alineatul (4), articolul 8c, articolul 10 alineatul (3), articolul 39 alineatul (4), precum și în anexa I secțiunea A punctul 2 al cincilea paragraf, în anexa I secțiunea B punctul 5, în anexa I secțiunea D partea a II-a (titlu și punctul 2), în anexa III partea I punctele 8, 24 și 45, și în anexa III partea III punctul 8, termenul „instrumente financiare structurate” se înlocuiește cu termenul „instrumente de securitizare”.

3.

La articolul 1, al doilea paragraf se înlocuiește cu următorul text:

„Prezentul regulament stabilește, de asemenea, obligații pentru emitenții și părțile terțe aferente stabilite în Uniune în privința instrumentelor de securitizare.”

4.

La articolul 3 alineatul (1), litera (l) se înlocuiește cu următorul text:

5.

Articolul 8b se elimină.

6.

La articolul 4 alineatul (3) litera (b), la articolul 5 alineatul (6) al doilea paragraf litera (b) și la articolul 25a, trimiterea la articolul 8b se elimină.

1.

La articolul 2 se adaugă următoarele puncte:

2.

La articolul 4 se adaugă următoarele alineate:

„(5)   Alineatul (1) din prezentul articol nu se aplică în cazul contractelor derivate extrabursiere care sunt încheiate de entități emitente de obligațiuni garantate în legătură cu o obligațiune garantată sau de o entitate special constituită în scopul securitizării în legătură cu o securitizare, în înțelesul Regulamentului (UE) 2017/2402 al Parlamentului European și al Consiliului (*4), cu condiția îndeplinirii următoarelor cerințe:

(6)   Pentru a asigura aplicarea consecventă a prezentului articol și ținând seama de necesitatea de a preveni arbitrajul de reglementare, AES elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare pentru a specifica criterii de stabilire a măsurilor din cadrul obligațiunilor garantate sau al securitizărilor care atenuează în mod corespunzător riscul de credit al contrapărții în înțelesul alineatului (5).

AES prezintă Comisiei aceste proiecte de standarde tehnice de reglementare până la 18 iulie 2018.

Se deleagă Comisiei competența de a completa prezentul regulament prin adoptarea de standardele tehnice de reglementare menționate la prezentul alineat în conformitate cu articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010 (UE) nr. 1094/2010 sau (UE) nr. 1095/2010.

(*4)  Regulamentul (UE) 2017/2402 al Parlamentului European și al Consiliului din 12 decembrie 2017 de stabilire a unui cadru general privind securitizarea și de creare a unui cadru specific pentru o securitizare simplă, transparentă și standardizată, și de modificare a Directivelor 2009/65/CE, 2009/138/CE și 2011/61/UE, precum și a Regulamentelor (CE) nr. 1060/2009 și (UE) nr. 648/2012 (JO L 347, 28.12.2017, p. 35).”"

3.

La articolul 11, alineatul (15) se înlocuiește cu următorul text:

„(15)   Pentru a asigura aplicarea consecventă a prezentului articol, AES elaborează proiecte comune de standarde tehnice de reglementare în care precizează:

Nivelul și tipul garanției reale necesare în ceea ce privește contractele derivate extrabursiere încheiate de entitățile emitente de obligațiuni garantate în legătură cu o obligațiune garantată sau de o entitate special constituită în scopul securitizării în legătură cu o securitizare în înțelesul prezentului regulament și care întrunesc condițiile prevăzute la articolul 4 alineatul (5) din prezentul regulament, precum și cerințele prevăzute la articolul 18, și la articolele 19-22 sau articolele 23-26 din Regulamentul (UE) 2017/2402 [Regulamentul privind securitizarea] se stabilesc ținând seama de impedimentele întâmpinate în tranzacția de schimb a garanției reale în ceea ce privește contractele de garanție existente în cadrul obligațiunii garantate sau al securitizării.

AES prezintă Comisiei aceste proiecte de standarde tehnice de reglementare până la 18 iulie 2018.

În funcție de natura juridică a contrapărții, se deleagă Comisiei competența de a adopta standardele tehnice de reglementare menționate la prezentul alineat în conformitate cu articolele 10-14 fie din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010, fie din Regulamentul (UE) nr. 1094/2010, fie din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010.”

(a)

în momentul emiterii titlurilor de valoare, acestea au îndeplinit cerințele prevăzute la articolul 20 alineatele (1)-(5), (7)-(9) și (11)-(13) și la articolul 21 alineatele (1) și (3); și

(b)

în momentul notificării în temeiul articolului 27 alineatul (1) îndeplinesc cerințele prevăzute la articolul 20 alineatele (6) și (10), precum și la articolul 21 alineatul (2) și alineatele (4)-(10) și la articolul 22 alineatele (1)-(5).

(a)

la articolul 22 alineatul (2), cuvintele „înainte de emiterea” se înțeleg ca „înaintea notificării în temeiul articolului 27 alineatul (1)”;

(b)

la articolul 22 alineatul (3), cuvintele „înainte de stabilirea prețurilor securitizării” se înțeleg ca „înaintea notificării în temeiul articolului 27 alineatul (1)”;

(c)

la articolul 22 alineatul (5):

(a)

punerea în aplicare a cerințelor privind STS, astfel cum sunt prevăzute la articolele 18-27;

(b)

o evaluare a acțiunilor întreprinse de autoritățile competente, a riscurilor semnificative și a noilor vulnerabilități care este posibil să fi apărut și a acțiunilor participanților la piață pentru a se standardiza și mai bine documentația de securitizare;

(c)

funcționarea cerințelor privind obligația de diligență prevăzute la articolul 5 și a cerințelor de transparență prevăzute la articolul 7 și nivelul de transparență al pieței securitizărilor din Uniune, inclusiv pentru a stabili dacă cerințele în materie de transparență de la articolul 7 permit autorităților competente să dispună de o imagine de ansamblu suficientă a pieței pentru a-și îndeplini mandatele;

(d)

cerințele prevăzute la articolul 6, inclusiv respectarea lor de către participanții la piață și modalitățile de retenție a riscului în temeiul articolului 6 alineatul (3).

(a)

efectele prezentului regulament, inclusiv ale introducerii denumirii de securitizare STS, asupra funcționării pieței securitizărilor din Uniune, contribuția securitizării la economia reală, în special cu privire la accesul la credite pentru IMM-uri și investiții, precum și interconectarea dintre instituțiile financiare și stabilitatea sectorului financiar;

(b)

diferențele de utilizare a modalităților menționate la articolul 6 alineatul (3), care se bazează pe datele raportate în conformitate cu articolul 7 alineatul (1) primul paragraf litera (e) punctul (iii). În cazul în care constatările indică o creștere a riscurilor prudențiale cauzată de utilizarea modalităților menționate la articolul 6 alineatul (3) literele (a), (b), (c) și (e), se iau în considerare măsuri de redresare adecvate;

(c)

dacă a existat o creștere disproporționată a numărului de tranzacții menționate la articolul 7 alineatul (2) paragraful al treilea începând cu data aplicării prezentului regulament și dacă participanții la piață au structurat tranzacțiile în așa fel încât să eludeze obligațiile în temeiul articolului 7 de a pune la dispoziție informații prin intermediul registrelor centrale de securitizări;

(d)

dacă este necesar să se extindă cerințele de informare în temeiul articolului 7 pentru a cuprinde tranzacțiile prevăzute la articolul 7 alineatul (2) paragraful al treilea și pozițiile investitorilor;

(e)

dacă în domeniul securitizărilor STS ar putea fi introdus un regim de echivalență pentru inițiatori, sponsori și SSPE-uri din țări terțe, luând în considerare evoluțiile internaționale în domeniul securitizării, în special inițiativele privind securitizările simple, transparente și comparabile;

(f)

punerea în aplicare a cerințelor prevăzute la articolul 22 alineatul (4) și dacă este necesară extinderea acestora la o securitizare în care expunerile-suport nu sunt împrumuturi locative sau credite auto ori contracte de leasing auto, pentru a se integra divulgarea informațiilor referitoare la aspectele de mediu, sociale și de guvernanță;

(g)

dacă regimul de verificare de către părți terțe prevăzut la articolele 27 și 28 este corespunzător și dacă regimul de autorizare pentru părți terțe prevăzut la articolul 28 promovează un grad suficient de concurență între aceștia și ia în considerare dacă trebuie introduse schimbări în cadrul de supraveghere pentru a asigura stabilitatea financiară; și

(h)

atunci când există necesitatea completării cadrului privind securitizarea instituit în prezentul regulament prin instituirea unui sistem de bănci licențiate limitate, care să asigure funcțiile SSPE-urilor și să dețină dreptul exclusiv de a cumpăra expuneri de la inițiatori și de a vinde investitorilor creanțe garantate de expunerile cumpărate.

28.12.2017