23.11.2017   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 307/1

(1)

Normele de bază ale Directivei 2012/34/UE referitoare la accesul la infrastructurile de servicii și la utilizarea serviciilor furnizate în cadrul infrastructurilor respective, precum dispozițiile privind drepturile de acces, normele procedurale de bază pentru tratarea cererilor și cerințele privind publicarea informațiilor, se aplică tuturor infrastructurilor de servicii. De asemenea, Directiva 2012/34/UE stabilește norme diferite pentru diferitele tipuri de servicii furnizate în cadrul infrastructurilor de servicii. Aceste diferențieri ar trebui să se reflecte, de asemenea, în prezentul regulament.

Ținând seama de scopul și de domeniul de aplicare al Directivei 2012/34/UE, dispozițiile privind accesul la serviciile furnizate în cadrul infrastructurilor de servicii ar trebui să se refere numai la serviciile care sunt legate de furnizarea serviciilor de transport feroviar.

(2)

Pentru a se evita impunerea unor sarcini disproporționate asupra operatorilor de infrastructuri de servicii de mică importanță, pare oportun să se prevadă posibilitatea ca organismele de reglementare să scutească operatorii de infrastructuri de servicii de toate sau de unele dintre dispozițiile prezentului regulament, cu excepția anumitor dispoziții referitoare la obligația de publicare a unei descrieri a infrastructurii de servicii, atunci când organismul de reglementare consideră că infrastructura nu are o importanță strategică pentru funcționarea pieței. În cazul în care piața relevantă a infrastructurilor de servicii este caracterizată de o diversitate de operatori care furnizează servicii comparabile în condiții de concurență sau dacă un organism de reglementare consideră că dispozițiile specifice ale prezentului regulament ar putea avea un impact negativ asupra funcționării pieței infrastructurilor de servicii, organismul de reglementare ar trebui să aibă de asemenea dreptul de a acorda astfel de scutiri. De exemplu, aceasta s-ar putea aplica în cazul în care o întreprindere feroviară furnizează servicii altei întreprinderi feroviare pentru a o asista în locuri izolate, în cadrul unei cooperări care este necesară din cauza costurilor economice pe care întreprinderea respectivă le-ar suporta în caz contrar.

Organismele de reglementare ar trebui să evalueze cererile de scutire în mod individual, de la caz la caz. Dacă, în urma unei plângeri referitoare la accesul la infrastructura de servicii respectivă sau la serviciul feroviar conex respectiv, organismul de reglementare consideră că circumstanțele s-au modificat în așa fel încât o scutire acordată anterior are un impact negativ asupra pieței serviciilor de transport feroviar, organismul de reglementare ar trebui se reexamineze scutirea și ar putea să o revoce.

Organismele de reglementare ar trebui să asigure o aplicare consecventă a scutirilor în toate statele membre; ele ar trebui să elaboreze principii comune pentru aplicarea dispozițiilor referitoare la scutiri până la data de aplicare a articolului 2. În conformitate cu articolul 57 alineatul (8) din Directiva 2012/34/UE, dacă este necesar, Comisia ar putea adopta măsuri de stabilire a unor astfel de principii.

Operatorii infrastructurilor de servicii care au fost scutiți de la aplicarea dispozițiilor prezentului regulament sunt în continuare supuși tuturor celorlalte norme privind accesul la infrastructurile de servicii și utilizarea serviciilor feroviare conexe, stabilite în Directiva 2012/34/UE.

(3)

Regulamentul (UE) 2017/352 al Parlamentului European și al Consiliului (2) stabilește un cadru privind furnizarea de servicii portuare și norme comune privind transparența financiară a porturilor. Prezentul regulament, care stabilește detaliile procedurii și ale criteriilor care trebuie urmate de operatorii de infrastructuri de servicii și de solicitanți ar trebui să se aplice, de asemenea, infrastructurilor portuare maritime și interioare care sunt legate de activități feroviare.

Directiva (UE) 2016/798 a Parlamentului European și a Consiliului (3) definește obligațiile entității responsabile cu întreținerea. Prezentul regulament nu ar trebui să aducă atingere dispozițiilor directivei respective.

(4)

Transparența în ceea ce privește condițiile de acces la infrastructurile de servicii și la serviciile feroviare conexe, precum și informațiile cu privire la taxele practicate este o condiție prealabilă pentru a le permite tuturor solicitanților un acces nediscriminatoriu la infrastructurile de servicii și la serviciile furnizate în cadrul acestor infrastructuri. Reducerile ascunse care sunt negociate individual cu fiecare solicitant, fără a urma aceleași principii, ar submina principiul accesului nediscriminatoriu la infrastructurile de servicii și la serviciile feroviare conexe. Cu toate acestea, informațiile referitoare la principiile schemelor de reducere furnizate în descrierea infrastructurii de servicii ar trebui să țină seama de cerințele de confidențialitate comercială.

(5)

Directiva 2012/34/UE impune operatorilor de infrastructuri de servicii să furnizeze un acces nediscriminatoriu la infrastructurile de servicii și la serviciile furnizate în cadrul acestor infrastructuri. Directiva respectivă se aplică în caz de autofurnizare a serviciilor, precum și în cazul serviciilor furnizate de un operator de infrastructură de servicii. Atunci când este necesar pentru a corecta denaturarea pieței sau evoluțiile indezirabile de pe piață, organismul de reglementare ar trebui să poată solicita ca operatorul unei infrastructuri de servicii să deschidă infrastructura pentru autofurnizare, cu condiția ca acest lucru să fie fezabil din punct de vedere tehnic și juridic și să nu pericliteze siguranța operațiunilor.

(6)

Atunci când pentru accesarea unei infrastructuri de servicii este necesară utilizarea unei linii secundare sau abătute private, operatorul infrastructurii de servicii ar trebui să furnizeze informații cu privire la linia secundară și la linia abătută privată respectivă. Aceste informații ar trebui să permită solicitantului să înțeleagă pe cine trebuie să contacteze pentru a cere acces la linia respectivă în conformitate cu articolul 10 din Directiva 2012/34/UE.

(7)

Administratorii de infrastructură ar trebui să faciliteze colectarea de informații cu privire la infrastructurile de servicii și ar trebui să reducă sarcina administrativă a operatorilor de infrastructuri de servicii prin punerea la dispoziție a unui model într-un loc ușor accesibil, precum portalul lor web. Acest model ar trebui elaborat de sectorul feroviar și de organismele de reglementare, în consultare cu operatorii de infrastructuri de servicii. Operatorii de infrastructuri de servicii sunt obligați să furnizeze administratorilor de infrastructură toate informațiile relevante în conformitate cu articolul 31 alineatul (10) și cu punctul 6 din anexa IV la Directiva 2012/34/UE. Administratorul de infrastructură principal, căruia trebuie să i se furnizeze descrierea infrastructurii de servicii în cazul în care administratorul de infrastructură la a cărui rețea este conectată infrastructura de servicii respectivă este scutit de obligația de a publica documentul de referință al rețelei, ar trebui să fie cel stabilit de statul membru în scopul participării la rețeaua menționată la articolul 7f din Directiva 2012/34/UE.

(8)

Este posibil ca entitățile responsabile cu luarea deciziilor privind condițiile de acces la o infrastructură de servicii, cu alocarea capacităților în cadrul infrastructurii de servicii și cu furnizarea de servicii feroviare conexe în cadrul infrastructurii respective să fie entități diferite. În asemenea cazuri, toate entitățile în cauză trebuie considerate operatori ai unei infrastructuri de servicii în sensul Directivei 2012/34/UE. În plus, fiecare dintre ele ar trebui să îndeplinească cerințele prezentului regulament pentru partea care intră în responsabilitatea sa. Dacă o infrastructură este deținută, gestionată și exploatată de mai multe entități, doar entitățile responsabile cu furnizarea informațiilor și cu luarea deciziilor privind cererile de acces la infrastructura de servicii și de utilizare a serviciilor feroviare conexe ar trebui considerate ca fiind operatorii infrastructurii de servicii.

(9)

Practicile actuale arată că, în multe cazuri, solicitanți precum expeditorii și expeditorii de mărfuri cer acces la infrastructurile de servicii. Cu toate acestea, deseori întreprinderea feroviară desemnată de solicitant nu are o relație contractuală cu operatorul infrastructurii de servicii. Prin urmare, ar trebui să se clarifice faptul că nu numai întreprinderile feroviare, ci și alți solicitanți ar trebui să aibă dreptul de a cere acces la infrastructurile deservicii în condițiile stabilite în prezentul regulament, atunci când legislația națională prevede o asemenea posibilitate. Operatorii de astfel de infrastructuri de servicii ar trebui să fie obligați în temeiul prezentului regulament, indiferent dacă au o relație contractuală cu o întreprindere feroviară sau cu alt solicitant care are dreptul de a cere capacități în cadrul infrastructurilor de servicii în conformitate cu legislația națională.

(10)

Trasele de tren și capacitățile din cadrul infrastructurilor de servicii sunt deseori alocate de entități diferite. Prin urmare, este important ca aceste entități să comunice între ele pentru a se asigura că trasele de tren planificate și sloturile programate în cadrul infrastructurilor de servicii sunt consecvente, pentru a se permite o exploatare feroviară eficientă și fără probleme. Același lucru ar trebui să se aplice în situațiile în care un solicitant cere, într-o infrastructură, servicii feroviare conexe care sunt furnizate de diferiți furnizori. Pentru serviciile care nu sunt direct legate de capacitatea infrastructurii, o asemenea cooperare nu ar fi necesară.

(11)

Schimbul de date între entitățile care comandă serviciile de transport, întreprinderile feroviare și terminale, în ceea ce privește urmărirea, localizarea și orele estimate de sosire și de plecare, ar trebui să contribuie la o mai bună calitate a serviciilor și la sporirea rentabilității în cadrul lanțului logistic.

(12)

Cerința de a pune la dispoziție informații orientative în timp real cu privire la capacitatea disponibilă a infrastructurii de servicii, pe un portal web comun, ar putea fi îndeplinită prin furnizarea informației dacă infrastructura este completă, dacă mai are doar o capacitate limitată rămasă sau dacă are suficientă capacitate rămasă pentru a accepta orice tip de cerere. Pentru servicii precum cele de întreținere, în cazul cărora un vehicul trebuie scos din exploatare o perioadă îndelungată de timp, este posibil ca asemenea informații să nu fie necesare. Capacitatea operațională maximă este posibil să fie mai mică decât capacitatea teoretică maximă. Acest lucru se datorează faptului că este posibil să fie necesar un timp suplimentar pentru a permite servicii fiabile în situații cum ar fi întârzierea la sosire a unui tren în infrastructură sau perturbări ale exploatării. Indicația privind capacitatea ar trebui să se refere la capacitatea operațională disponibilă.

(13)

Operatorii de infrastructuri de servicii ar trebui să nu oblige solicitanții să achiziționeze servicii oferite în cadrul unei infrastructuri, de care solicitantul nu are nevoie. Acest principiu nu ar trebui însă să implice faptul că solicitantul poate obliga operatorul unei infrastructuri să accepte autofurnizarea la sediul operatorului în cazul în care operatorul oferă serviciul respectiv într-un mod care respectă Directiva 2012/34/UE și prezentul regulament.

(14)

Atunci când un operator de infrastructură de servicii primește o cerere care este concurentă cu o altă cerere sau capacitate deja alocată, operatorul infrastructurii de servicii ar trebui, ca prim pas, să verifice dacă ar fi posibil să accepte cererea suplimentară prin propunerea unui alt slot, modificând slotul alocat dacă solicitantul în cauză este de acord cu acest lucru, sau prin luarea de măsuri care permit sporirea capacității infrastructurii. Operatorul nu ar trebui să fie obligat să ia măsuri precum schimbarea orarului de funcționare sau măsuri care ar necesita investiții pentru creșterea capacității unei infrastructuri. Cu toate acestea, atunci când un solicitant garantează că va acoperi costurile de investiție sau costurile de exploatare suplimentare ocazionate, operatorul unei infrastructuri de servicii ar trebui să aibă în vedere această opțiune.

(15)

În cazul în care procedura de coordonare nu a permis reconcilierea cererilor concurente, operatorul unei infrastructuri de servicii poate aplica criterii de prioritate pentru a decide între cererile concurente. Aceste criterii ar trebui să fie nediscriminatorii și transparente și ar trebui să fie publicate în descrierea infrastructurii de servicii, care este supusă evaluării de către organismul de reglementare.

(16)

Termenul „alternativă viabilă” cuprinde diverse elemente, inclusiv, în special, caracteristicile tehnice și fizice precum amplasamentul unei infrastructuri, accesul rutier, pe calea ferată, pe căi navigabile sau cu transportul în comun, gabaritul, lungimea liniei și electrificarea; caracteristicile de exploatare precum orarul de funcționare, capacitatea în cadrul infrastructurii și în jurul acesteia, cerințele de formare a mecanicilor de locomotivă, domeniul și tipul serviciilor oferite; atractivitatea și competitivitatea serviciilor de transport precum direcționarea, legăturile cu alte moduri de transport și durata transportului; și aspecte economice precum impactul asupra costurilor de exploatare și profitabilitatea serviciilor avute în vedere.

(17)

Construirea unei infrastructuri de servicii necesită investiții semnificative, iar caracterul de rețea al căilor ferate implică faptul că există limitări în ceea ce privește locurile unde pot fi construite infrastructuri; drept urmare, multe infrastructuri de servicii nu pot fi duplicate cu ușurință. În cazul în care există cereri de acces la o infrastructură care nu au putut fi acceptate în urma procedurii de coordonare și dacă infrastructura este aproape de congestionare, organismele de reglementare ar trebui să poată solicita operatorilor de infrastructuri de servicii să pună în aplicare măsuri de optimizare a utilizării infrastructurii. Operatorul infrastructurii de servicii ar trebui să identifice măsurile adecvate pentru atingerea acestui obiectiv. Printre acestea s-ar putea număra, de exemplu, sancțiuni financiare impuse solicitanților care nu și-au utilizat dreptul de acces acordat sau o cerere adresată solicitanților de a renunța la drepturile de acces la o infrastructură de servicii sau la serviciile feroviare conexe dacă, în mod repetat, nu au utilizat drepturile respective ori au provocat perturbări în funcționarea infrastructurilor de servicii sau altui solicitant.

(18)

Pentru utilizarea optimă a infrastructurilor existente, exploatarea infrastructurilor care nu s-au aflat în folosință timp de cel puțin doi ani ar trebui să fie publicată spre preluare în sistem de leasing sau închiriere atunci când o întreprindere feroviară își exprimă interesul de a utiliza infrastructura respectivă în temeiul unor necesități demonstrate. Orice entitate economică interesată să exploateze infrastructura respectivă ar trebui să poată participa la procedurile de licitație și să depună o ofertă de preluare a activității de exploatare a infrastructurii. Cu toate acestea, nu este obligatoriu să se lanseze o procedură de licitație dacă este în desfășurare un proces formal de retragere a scopului feroviar al amplasamentului respectiv, iar infrastructura este în curs de reamenajare pentru a deservi alte scopuri decât cel de utilizare ca infrastructură de servicii.

(19)

Prezentul regulament stabilește un set de norme noi pentru operatorii de infrastructuri de servicii. Acești operatori au nevoie de timp pentru a-și adapta procedurile interne existente în vederea asigurării unei conformități depline cu toate cerințele prezentului regulament. Prin urmare, regulamentul ar trebui să se aplice doar de la 1 iunie 2019. Aceasta înseamnă că descrierea infrastructurii de servicii impuse de articolul 4 sau linkul către informațiile relevante vor trebui să fie elaborate și incluse pentru prima dată abia în documentul de referință al rețelei pentru graficul de circulație care începe în decembrie 2020.

(20)

Măsurile prevăzute în prezentul regulament sunt conforme cu avizul Comitetului spațiului feroviar unic european,

—

serviciile sau infrastructurile de servicii care nu au o importanță strategică pentru funcționarea pieței serviciilor de transport feroviar, în special în ceea ce privește nivelul de utilizare a infrastructurii, tipul și volumul de trafic potențial afectat și tipul de servicii oferite în cadrul infrastructurii;

—

serviciile sau infrastructurile de servicii care sunt exploatate sau furnizate într-un mediu de piață concurențial, cu o diversitate de concurenți care oferă servicii comparabile;

—

serviciile sau infrastructurile de servicii în cazul cărora aplicarea prezentului regulament ar afecta în mod negativ funcționarea pieței infrastructurilor de servicii.

1.

„serviciu de bază” înseamnă un serviciu furnizat în oricare dintre infrastructurile de servicii menționate la punctul 2 din anexa II la Directiva 2012/34/UE;

2.

„serviciu feroviar conex” înseamnă un serviciu de bază, suplimentar sau auxiliar menționat la punctele 2, 3 și 4 din anexa II la Directiva 2012/34/UE;

3.

„descrierea infrastructurii de servicii” înseamnă un document care prezintă informațiile detaliate necesare pentru accesul la infrastructurile de servicii și la serviciile feroviare conexe;

4.

„capacitatea infrastructurii de servicii” înseamnă potențialul de utilizare a unei infrastructuri de servicii și de furnizare a unui serviciu într-o anumită perioadă, ținând seama de timpul necesar pentru a ajunge la infrastructura de servicii și pentru a o părăsi;

5.

„procedură de coordonare” înseamnă o procedură prin care operatorul unei infrastructuri de servicii și solicitanții încearcă să rezolve situațiile în care necesitățile de acces la o infrastructură de servicii sau la un serviciu feroviar conex se referă la aceeași capacitate a infrastructurii de servicii și sunt concurente;

6.

„infrastructuri de servicii conectate” înseamnă infrastructuri de servicii care sunt adiacente și necesită trecerea printr-una pentru a ajunge la cealaltă;

7.

„entitate de control” înseamnă un organism sau o firmă care exercită un control direct sau indirect asupra unui operator de infrastructură de servicii și, de asemenea, este activ(ă) și deține o poziție dominantă pe piețele naționale ale serviciilor de transport feroviar pentru care este utilizată infrastructura ori exercită un control direct sau indirect asupra unui operator de infrastructură de servicii și asupra unei întreprinderi feroviare care deține o asemenea poziție;

8.

„autofurnizare de servicii” înseamnă o situație în care o întreprindere feroviară își realizează singură un serviciu feroviar conex la sediul unui operator de infrastructură de servicii, cu condiția ca accesul întreprinderii feroviare respective la infrastructură și utilizarea infrastructurii de către întreprinderea în cauză să fie fezabile din punct de vedere juridic și tehnic și să nu pericliteze siguranța exploatării, precum și ca operatorul infrastructurii de servicii în cauză să ofere această posibilitate;

9.

„reconversie” înseamnă un proces formal prin care scopul infrastructurii de servicii este modificat pentru altă utilizare decât furnizarea de servicii feroviare conexe;

10.

„cerere ad-hoc” înseamnă o cerere de acces la o infrastructură de servicii sau la un serviciu feroviar conex care este legată de o cerere de trasă ad-hoc pentru o trasă de tren individuală menționată la articolul 48 alineatul (1) din Directiva 2012/34/UE;

11.

„cerere tardivă” înseamnă o cerere de acces la o infrastructură de servicii sau la un serviciu feroviar conex care a fost depusă după expirarea unui termen-limită pentru depunerea cererilor definit de operatorul infrastructurii respective;

(a)

lista tuturor instalațiilor în care sunt furnizate servicii feroviare conexe, inclusiv informații privind amplasamentul lor și orarul de funcționare;

(b)

datele de contact esențiale ale operatorului infrastructurii de servicii;

(c)

o descriere a caracteristicilor tehnice ale infrastructurii de servicii, precum liniile abătute sau de manevră și de triere, echipamentele tehnice pentru încărcare și descărcare, pentru spălare, pentru întreținere, precum și capacitatea de depozitare disponibilă; informații privind liniile secundare și abătute private care nu fac parte din infrastructura feroviară, dar sunt necesare pentru a accesa infrastructurile de servicii care sunt esențiale pentru furnizarea serviciilor de transport feroviar;

(d)

o descriere a tuturor serviciilor feroviare conexe care sunt furnizate în cadrul infrastructurii, precum și a tipului acestora (de bază, suplimentare sau auxiliare);

(e)

posibilitatea de autofurnizare a serviciilor feroviare conexe și condițiile care se aplică în acest caz;

(f)

informații privind procedurile pentru solicitarea accesului la infrastructura de servicii sau la serviciile furnizate în cadrul infrastructurii sau la ambele, inclusiv termenele-limită pentru depunerea cererilor și termenele-limită pentru tratarea cererilor respective;

(g)

în cadrul infrastructurilor de servicii exploatate de mai mult de un operator sau în cazul în care serviciile feroviare conexe sunt furnizate de mai mult de un operator, o indicație cu privire la faptul dacă este necesară depunerea unei cereri separate de acces la infrastructuri și pentru serviciile respective;

(h)

informații cu privire la conținutul minim și la formatul unei cereri de acces la infrastructurile de servicii și la serviciile feroviare conexe sau un model de astfel de cerere;

(i)

cel puțin în cazul infrastructurilor de servicii exploatate și al serviciilor feroviare conexe furnizate de operatori aflați sub controlul direct sau indirect al unei entități de control, modelul contractelor de acces și al termenilor și condițiilor generale;

(j)

acolo unde este cazul, informații privind termenii de utilizare a sistemelor IT ale operatorului, dacă solicitanții trebuie să utilizeze aceste sisteme, și regulile privind protecția datelor comerciale și sensibile;

(k)

o descriere a procedurii de coordonare și a măsurilor de reglementare menționate la articolul 10, precum și a criteriilor menționate la articolul 11;

(l)

informații privind modificările caracteristicilor tehnice și restricțiile temporare de capacitate ale infrastructurii de servicii care ar putea avea un impact major asupra funcționării infrastructurii de servicii, inclusiv lucrările planificate;

(m)

informații privind taxele pentru obținerea accesului la infrastructurile de servicii și taxele pentru utilizarea fiecăruia dintre serviciile feroviare conexe furnizate în cadrul acesteia;

(n)

informații privind principiile schemelor de reduceri oferite solicitanților, cu respectarea cerințelor de confidențialitate comercială.

(a)

prin publicarea pe portalul lor web sau pe un portal web comun și prin punerea la dispoziția administratorilor de infrastructură a unui link care să fie inclus în documentul de referință al rețelei;

(b)

prin punerea la dispoziția administratorilor de infrastructură a informațiilor relevante și gata de a fi publicate care să fie incluse în documentul de referință al rețelei.

(a)

a pune la dispoziție, într-un singur loc, propriile descrieri ale infrastructurii de servicii; sau

(b)

a indica, în descrierile infrastructurii de servicii, toți operatorii infrastructurii de servicii care sunt responsabili pentru luarea deciziilor cu privire la cererile de acces la infrastructură sau la serviciile feroviare conexe furnizate în cadrul aceleiași infrastructuri de servicii.

—

propunerea unui alt calendar;

—

modificarea orelor de funcționare sau a organizării turelor, acolo unde este posibil;

—

permiterea accesului la infrastructură pentru autofurnizarea de servicii.

—

contractele existente;

—

intenția și posibilitatea de a utiliza capacitatea solicitată, inclusiv, dacă este cazul, neutilizarea integrală sau parțială, în trecut, a capacității alocate și motivele neutilizării;

—

trasele de tren deja alocate legate de serviciile solicitate;

—

criteriile de prioritate pentru alocarea traselor de tren;

—

depunerea la timp a cererilor.

—

substituibilitatea caracteristicilor operaționale ale infrastructurii de servicii alternative;

—

substituibilitatea caracteristicilor fizice și tehnice ale infrastructurii de servicii alternative;

—

impactul clar asupra atractivității și competitivității serviciului de transport feroviar avut în vedere de solicitant;

—

costul suplimentar estimat pentru solicitant.

—

obligațiile contractuale și viabilitatea modelelor de afaceri ale altor utilizatori afectați ai infrastructurii de servicii;

—

volumul general de capacitate a infrastructurii de servicii care este deja alocat altor utilizatori afectați;

—

investițiile realizate în infrastructură de alți utilizatori afectați;

—

disponibilitatea alternativelor viabile pentru a satisface necesitățile altor utilizatori afectați, inclusiv alternative din alte state membre în cazul serviciilor internaționale de transport feroviar;

—

viabilitatea modelului de afaceri al operatorului infrastructurii de servicii;

—

drepturile de acces la infrastructura de legătură.

(a)

detaliile procedurii de selecție, care este transparentă și nediscriminatorie și ține seama de obiectivul de asigurare a unei utilizări eficace a capacității infrastructurii;

(b)

criteriile de selecție;

(c)

principalele caracteristici ale echipamentelor tehnice ale infrastructurii de servicii;

(d)

adresa și termenul-limită de depunere a ofertelor, care trebuie să fie de cel puțin 30 de zile de la data publicării anunțului.

23.11.2017   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 307/14

(1)

Capitolul V din Regulamentul (CE) nr. 1005/2008 stabilește procedurile de identificare a navelor de pescuit implicate în activități de pescuit ilegale, nedeclarate și nereglementate („INN”), precum și procedurile de întocmire a listei Uniunii cu astfel de nave („lista Uniunii”). Articolul 37 din respectivul regulament prevede măsurile care trebuie luate împotriva navelor de pescuit incluse pe lista respectivă.

(2)

Lista Uniunii a fost stabilită prin Regulamentul (UE) nr. 468/2010 al Comisiei (2) și a fost modificată ulterior prin Regulamentele de punere în aplicare (UE) nr. 724/2011 (3), (UE) nr. 1234/2012 (4), (UE) nr. 672/2013 (5), (UE) nr. 137/2014 (6), (UE) 2015/1296 (7) și (UE) 2016/1852 (8).

(3)

În conformitate cu articolul 30 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1005/2008, navele incluse în lista navelor INN adoptată de organizații regionale de gestionare a pescuitului trebuie incluse în lista Uniunii.

(4)

Toate organizațiile regionale de gestionare a pescuitului asigură întocmirea și actualizarea periodică a listelor navelor INN în conformitate cu normele lor respective (9).

(5)

În conformitate cu articolul 30 din Regulamentul (CE) nr. 1005/2008, la primirea din partea organizațiilor regionale de gestionare a pescuitului a listelor cu navele de pescuit în legătură cu care s-a presupus sau s-a confirmat implicarea în activități de pescuit INN, Comisia actualizează lista Uniunii. Întrucât Comisia a primit liste noi din partea organizațiilor regionale de gestionare a pescuitului, lista Uniunii ar trebui să fie acum actualizată.

(6)

Având în vedere că aceeași navă poate figura pe listă cu denumiri și/sau sub pavilioane diferite, în funcție de momentul în care a fost introdusă pe listele organizațiilor regionale de gestionare a pescuitului, lista actualizată a Uniunii ar trebui să cuprindă diferitele denumiri și/sau pavilioane stabilite de organizațiile regionale de gestionare a pescuitului în cauză.

(7)

Nava „Viking” (10), inclusă, în prezent, în lista Uniunii, a fost eliminată din lista întocmită de Comisia pentru conservarea faunei și florei marine din Antarctica („CCAMLR”), întrucât a fost scufundată de autoritățile indoneziene la 14 martie 2016. Respectiva navă ar trebui, prin urmare, să fie eliminată din lista Uniunii, în pofida faptului că nu a fost încă înlăturată din lista întocmită de Comisia Generală pentru Pescuit în Marea Mediterană („CGPM”).

(8)

Prin urmare, Regulamentul (UE) nr. 468/2010 ar trebui modificat în consecință.

(9)

Măsurile prevăzute în prezentul regulament sunt conforme cu avizul Comitetului pentru pescuit și acvacultură,

23.11.2017   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 307/25

(1)

În urma unei anchete antidumping (denumită în continuare „ancheta inițială”), Consiliul a instituit, prin Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 917/2011 (2), o taxă antidumping definitivă la importurile de plăci din ceramică originare din Republica Populară Chineză (denumită în continuare „RPC” sau „China” sau „țara în cauză”).

(2)

Măsurile au constat într-o taxă ad valorem, iar nivelurile taxelor impuse s-au situat între 13,9 % (3) și 36,5 % pentru producătorii cooperanți. De asemenea, a fost instituită o taxă de 69,7 % aplicabilă la nivel național pentru societățile chineze care fie nu s-au făcut cunoscute, fie nu au cooperat la anchetă.

(3)

În urma publicării unui aviz de expirare iminentă (4) a măsurilor antidumping în vigoare, Comisia a primit o cerere de deschidere a unei reexaminări efectuate în perspectiva expirării măsurilor în vigoare în temeiul articolului 11 alineatul (2) din Regulamentul (UE) 2016/1036 (denumit în continuare „regulamentul de bază”) (denumită în continuare „cererea”).

(4)

Cererea a fost depusă de Federația Europeană a Producătorilor de Plăci din Ceramică (European Ceramic Tile Manufacturers' Federation, denumită în continuare „solicitantul” sau „CET”) în numele unor producători care reprezintă peste 25 % din producția totală de plăci din ceramică a Uniunii.

(5)

Cererea s-a bazat pe argumentul că expirarea măsurilor ar avea ca efect probabil continuarea sau reapariția dumpingului și continuarea sau reapariția prejudiciului pentru industria Uniunii.

(6)

Întrucât a stabilit că există suficiente elemente de probă care să justifice deschiderea unei reexaminări în perspectiva expirării măsurilor, la 13 septembrie 2016 Comisia a anunțat, printr-un aviz publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene  (5) (denumit în continuare „avizul de deschidere”), deschiderea unei reexaminări efectuate în perspectiva expirării măsurilor în temeiul articolului 11 alineatul (2) din regulamentul de bază.

(7)

Ancheta privind probabilitatea continuării sau a reapariției dumpingului și a prejudiciului a vizat perioada cuprinsă între 1 iulie 2015 și 30 iunie 2016 (denumită în continuare „perioada anchetei de reexaminare” sau „PAR”). Examinarea evoluțiilor relevante pentru aprecierea probabilității de reapariție a prejudiciului a vizat perioada cuprinsă între 1 ianuarie 2013 și sfârșitul perioadei anchetei de reexaminare (denumită în continuare „perioada examinată”).

(8)

Comisia a informat solicitanții, ceilalți producători cunoscuți din Uniune, producătorii-exportatori din RPC, importatorii cunoscuți, utilizatorii și comercianții cunoscuți ca fiind interesați, asociațiile care reprezintă producătorii din Uniune, precum și utilizatorii și reprezentanții din țările exportatoare cu privire la deschiderea reexaminării efectuate în perspectiva expirării măsurilor.

(9)

Părților interesate li s-a acordat ocazia de a-și face cunoscute opiniile în scris și de a solicita o audiere în termenul stabilit în avizul de deschidere.

(10)

Producătorii din Uniune, reprezentați de solicitant, au cerut cu această ocazie ca identitatea lor să rămână confidențială, de teamă să nu se confrunte cu represalii din partea clienților sau a concurenților implicați în această anchetă, în conformitate cu articolul 19 alineatul (1) din regulamentul de bază. Comisia a examinat pe fond, în mod individual, fiecare dintre aceste cereri de confidențialitate. În urma examinării s-a stabilit că există, într-adevăr, dovezi care indică o posibilitate semnificativă de represalii în fiecare dintre cazuri și a acceptat ca identitatea societăților respective să nu fie dezvăluită.

(11)

Camera de Comerț a importatorilor și a exportatorilor de metale, minerale și produse chimice din China (denumită în continuare „CCCMC”) a solicitat o audiere. Audierea a avut loc la 6 decembrie 2016.

(12)

În cadrul audierii și în documentele transmise ulterior, CCCMC a solicitat acces deplin la calculele privind marja de dumping, efectele asupra prețurilor, marja de prejudiciu și indicatorii de prejudiciu, precum și la orice alte informații confidențiale aflate la baza calculelor. CCCMC a susținut că avocații cărora li se va acorda acces sunt înregistrați într-un barou european și ținuți să respecte normele stricte ale baroului, iar divulgarea de informații confidențiale către clienții lor ar conduce la măsuri disciplinare severe, inclusiv la excluderea din barou și la potențiale măsuri penale. Prin urmare, CCCMC a susținut că accesul la dosarul confidențial nu ar încălca obligația Comisiei de a proteja informațiile confidențiale și ar permite totodată exercitarea efectivă a dreptului la apărare.

(13)

Articolul 19 din regulamentul de bază prevede obligația Comisiei de a nu divulga informații de natură confidențială fără autorizația expresă a persoanei care a furnizat informațiile respective. Regulamentul nu prevede acordarea accesului la informații niciunei alte părți, deci nici avocaților înregistrați într-un barou european. În plus, potrivit jurisprudenței Curții de Justiție, protecția dreptului la apărare trebuie să fie, acolo unde este cazul, conciliată cu principiul confidențialității, care este prevăzut în mod expres la articolul 19 din regulamentul de bază (6). Câtă vreme permite primirea de rezumate neconfidențiale ale unor astfel de informații (de exemplu, sub forma unor intervale și/sau a unor elemente indexate) care nu duc la divulgarea de secrete de afaceri, această conciliere nu este absolută. În consecință, deși CCCMC ar fi putut primi acces, de exemplu, la intervale și/sau elemente indexate ale informațiilor solicitate, s-a considerat că divulgarea integrală a informațiilor respective nu este compatibilă cu obligația de protejare a informațiilor confidențiale. În mod analog și dat fiind că legiuitorul Uniunii nu a prevăzut această excepție în regulamentul de bază, Comisia a considerat că faptul că avocații înregistrați într-un barou european sunt ținuți să respecte normele stricte ale baroului și pot suporta sancțiuni în caz de încălcare a acestor norme nu constituie un element care să permită serviciilor Comisiei să le acorde acces cu încălcarea reglementărilor aplicabile. Prin urmare, Comisia a concluzionat că nu li se poate acorda acces la informații avocaților înscriși într-un barou european. În orice caz, un element suplimentar pentru garantarea, în această privință, a drepturilor la apărare ale părților interesate este posibilitatea de a recurge la consilierul-auditor pentru proceduri comerciale în temeiul articolului 15 din mandatul acestuia (7), care nu a pus sub semnul întrebării poziția Comisiei cu privire la confidențialitate. Prin urmare, Comisia a considerat că informațiile furnizate în documentele de informare au fost suficiente pentru a satisface drepturile la apărare ale părților interesate.

(14)

În avizul de deschidere, Comisia a afirmat că ar putea constitui un eșantion de părți interesate, în conformitate cu articolul 17 din regulamentul de bază.

(15)

Pe baza informațiilor furnizate de către solicitant, Comisia a constatat că industria ceramică din RPC era puternic fragmentată în 2014, numărând 1 452 de producători. Prin urmare, având în vedere numărul vizibil mare de producători-exportatori din RPC, în avizul de deschidere s-a prevăzut posibilitatea unei eșantionări.

(16)

Pentru a decide dacă este necesară eșantionarea și, în caz afirmativ, pentru a selecta un eșantion, Comisia a solicitat tuturor producătorilor-exportatori cunoscuți din RPC să furnizeze informațiile specificate în avizul de deschidere. În plus, Comisia a solicitat Misiunii RPC pe lângă Uniunea Europeană să identifice și/sau să contacteze alți eventuali producători-exportatori care ar putea fi interesați să participe la anchetă. În total, informațiile specificate în avizul de deschidere au fost transmise unui număr de 119 societăți din RPC.

(17)

Nouăsprezece producători sau grupuri de producători din RPC au furnizat informațiile solicitate și au fost de acord să fie incluși în eșantion. Cooperarea a fost considerată slabă, având în vedere numărul mare de societăți care ar fi putut să răspundă solicitării. În conformitate cu articolul 17 alineatul (1) din regulamentul de bază, Comisia a selectat în mod provizoriu un eșantion format din patru grupuri de producători-exportatori, pe baza volumului declarat de exporturi către Uniune în perioada anchetei de reexaminare și a capacității de producție care puteau fi examinate în mod rezonabil ținând seama de timpul disponibil. În urma comunicării acestui eșantion provizoriu părților interesate, grupul de producători-exportatori cu cea mai mare capacitate de producție și-a retras cooperarea. Prin urmare, eșantionul propus a fost modificat prin adăugarea producătorului-exportator aflat pe poziția a doua în clasamentul capacității de producție. În urma comunicării eșantionului modificat părților interesate, nu s-au primit observații. Prin urmare, propunerea de eșantionare a fost confirmată în conformitate cu articolul 17 alineatul (2) din regulamentul de bază.

(18)

Cele patru grupuri de producători-exportatori incluse în eșantion au avut o producție anuală de 55 de milioane m2 de produs în cauză, reprezentând aproximativ 34 % din producția și vânzările totale declarate ale tuturor producătorilor-exportatori sau grupurilor de producători-exportatori ai produsului în cauză în Uniune care au cooperat. Cele patru grupuri incluse în eșantion au realizat aproximativ 8 % din volumul total al exporturilor din China în Uniune în perioada anchetei de reexaminare, conform Eurostat.

(19)

În avizul de deschidere, Comisia a afirmat că a selectat în mod provizoriu un eșantion de producători din Uniune. În conformitate cu articolul 17 alineatul (1) din regulamentul de bază, Comisia a selectat eșantionul pe baza celui mai mare volum reprezentativ de vânzări și de producție, ținând seama de repartizarea geografică și, de asemenea, de gradul ridicat de fragmentare al industriei plăcilor din ceramică, în concordanță cu metodologia descrisă detaliat mai jos, la considerentele 20 și 21.

(20)

În ancheta inițială, Comisia a concluzionat că sectorul plăcilor din ceramică este foarte fragmentat. Prin urmare, pentru a se asigura că analiza prejudiciului nu este dominată de rezultatele întreprinderilor mari, iar situația întreprinderilor mici și mijlocii, care împreună dețin cea mai mare cotă din producția Uniunii, este reflectată în mod adecvat, Comisia a decis să stabilească trei segmente pe baza volumului producției anuale:

(21)

Ancheta Comisiei nu a evidențiat niciun fel de modificări la nivelul pieței plăcilor din ceramică, aceasta continuând să fie fragmentată și, prin urmare, dominată de micii producători din Uniune, nu de producători mai mari care ar putea să influențeze direcția pieței. În consecință, Comisia a considerat că, în cadrul actualei reexaminări efectuate în perspectiva expirării măsurilor, ar trebui să se țină seama și de puternica fragmentare a sectorului plăcilor din ceramică. Astfel, s-a hotărât ca pentru selectarea eșantionului să se aplice aceeași metodologie ca și în cazul anchetei inițiale și s-a considerat că în eșantion ar trebui să fie reprezentate toate segmentele, și anume întreprinderile mici, mijlocii și mari.

(22)

Eșantionul provizoriu a fost format din nouă producători din Uniune. Producătorii din Uniune incluși în eșantion generaseră peste 8,5 % din producția totală estimată a Uniunii în 2015. Au fost reprezentate societăți din toate cele trei segmente: două din segmentul întreprinderilor mari, trei din segmentul întreprinderilor mijlocii și patru din segmentul întreprinderilor mici. Societățile incluse în eșantion sunt situate în Germania, Italia, Polonia, Portugalia și Spania.

(23)

Pentru a reflecta diferitele situații care pot fi întâlnite în Uniune în diferitele state membre, la selectarea eșantionului Comisia a luat în considerare și distribuția geografică (a se vedea considerentul 19). Prin urmare, eșantionul a acoperit statele membre în care se realizează aproximativ 90 % din producție. Astfel, metodologia aplicată de Comisie a asigurat un eșantion reprezentativ pentru producția Uniunii în ansamblu și conform cu prevederile articolului 17 alineatul (1) din regulamentul de bază.

(24)

Comisia a invitat părțile interesate să prezinte observații pe marginea eșantionului provizoriu. Întrucât nu s-au primit observații înainte de expirarea termenului-limită, eșantionul provizoriu a fost confirmat. Eșantionul a fost considerat reprezentativ pentru industria Uniunii.

(25)

La 28 octombrie 2016, după 11 zile de la anunțarea eșantionului final, unul dintre producătorii din Uniune incluși în eșantion, producătorul polonez, a informat Comisia că a decis să înceteze cooperarea în cadrul anchetei. Pentru ca reprezentativitatea eșantionului să nu fie afectată, Comisia a hotărât să înlocuiască această societate cu un alt producător din Uniune din același segment de piață și a informat toate părțile interesate despre modificarea eșantionului. Noul eșantion reprezenta 7,7 % din producția totală a Uniunii. Acesta acoperea statele membre responsabile în care se realizează aproximativ 80 % din producție. Înlocuirea societății necooperante cu o societate din același segment de piață s-a realizat pentru ca eșantionul final să rămână reprezentativ pentru industria Uniunii, chiar dacă refuzul neașteptat de a coopera al primei societăți a redus în mod invariabil reprezentativitatea producției totale a Uniunii.

(26)

Pentru a se decide dacă este necesară eșantionarea și, în caz afirmativ, pentru a se selecta un eșantion, toți importatorii/utilizatorii cunoscuți (în total peste o mie) au fost invitați să completeze formularul de eșantionare anexat la avizul de deschidere.

(27)

Unsprezece societăți au formulat răspunsuri la formularul de eșantionare. Comisia a decis să selecteze patru societăți. În conformitate cu articolul 17 alineatul (1) din regulamentul de bază, Comisia a selectat eșantionul de importatori neafiliați pe baza volumului importurilor, ținând seama de răspândirea geografică. Importatorii incluși în eșantion sunt situați în Belgia, Danemarca și Germania. Importatorii neafiliați incluși în eșantion realizau aproximativ 6,5 % din totalul importurilor din RPC.

(28)

La 30 noiembrie 2016, unul dintre importatorii neafiliați incluși în eșantion a informat Comisia că a decis să înceteze cooperarea în cadrul anchetei. Eșantionul final de importatori neafiliați a fost alcătuit, prin urmare, din trei importatori neafiliați. Aceștia încă realizau aproximativ 6 % din totalul importurilor din RPC. Prin urmare, eșantionul final a fost considerat reprezentativ.

(29)

Comisia a căutat și a verificat toate informațiile pe care le-a considerat necesare pentru a stabili probabilitatea continuării sau a reapariției dumpingului, probabilitatea reapariției prejudiciului și interesul Uniunii.

(30)

Comisia a trimis chestionare celor patru producători-exportatori/grupuri de producători-exportatori din China, celor doi producători din țara analogă, celor nouă producători din Uniune incluși în eșantion și celor patru importatori neafiliați care au răspuns solicitării în cadrul exercițiului de eșantionare. După trimiterea chestionarului, un grup de producători-exportatori incluși în eșantion și un importator neafiliat inclus în eșantion și-au retras cooperarea (a se vedea considerentele 17 și, respectiv, 25).

(31)

S-au primit răspunsuri complete la chestionare din partea a trei dintre grupurile de exportatori-producători incluse în eșantion, a doi producători din țara analogă, a celor nouă producători din Uniune incluși în eșantion și a celor trei importatori neafiliați.

(32)

Comisia a efectuat verificări la sediile următoarelor societăți:

(33)

La 2 august 2017, Comisia a comunicat tuturor părților interesate faptele și considerațiile esențiale ale anchetei și le-a invitat să prezinte observații scrise și/sau să solicite o audiere în fața Comisiei și/sau a consilierului-auditor pentru proceduri comerciale până la 3 septembrie 2017.

(34)

Trei producători-exportatori chinezi, CCCMC, un importator din Uniune și solicitantul au prezentat observații după comunicarea informațiilor, iar la 22 septembrie 2017 a avut loc o audiere între serviciile Comisiei și CCCMC.

(35)

Prin scrisorile din 17 august 2017 și 6 septembrie 2017, CCCMC a solicitat Comisiei să furnizeze informații cu privire la o serie de elemente legate de calcularea dumpingului și a prejudiciului, pe lângă informațiile cuprinse în dosarul deschis, care au fost comunicate părților interesate. CCCMC a afirmat că, din cauza nefurnizării acestor informații de către Comisie, nici CCCMC, nici producătorii-exportatori chinezi nu au avut posibilitatea să își exercite pe deplin drepturile la apărare.

(36)

Comisia a analizat în mod individual fiecare informație solicitată de CCCMC. Prin scrisorile din 25 august 2017 și 20 septembrie 2017, Comisia a furnizat toate informațiile CCCMC sau direct producătorilor-exportatori chinezi, de exemplu o listă a tipurilor de produse fabricate de industria Uniunii sau detalii privind ajustările utilizate pentru calcularea subcotării prețurilor, cu excepția informațiilor inexistente, neincluse în dosar sau confidențiale. În cazul informațiilor inexistente, neincluse în dosar sau considerate a fi confidențiale, Comisia și-a justificat în mod corespunzător refuzul. În special, Comisia nu a efectuat calcule agregate globale ale subcotării prețurilor și nici calcule ale subcotării prețurilor pe număr de control al produsului („NCP” sau „tip de produs”) (mai degrabă decât pe producător-exportator). Prin urmare, aceste informații nu au fost incluse în dosar. În opinia Comisiei, CCCMC a avut posibilitatea să își exercite suficient drepturile la apărare în absența accesului la informațiile respective.

(37)

În ceea ce privește informațiile confidențiale, precum prețurile și volumele de vânzări ale industriei Uniunii pe NCP, Comisia a reamintit că are obligația de a proteja astfel de informații în temeiul articolului 19 din regulamentul de bază. În plus, Comisia a considerat că dosarul deschis al cazului pus la dispoziția părților, inclusiv a CCCMC, conținea toate informațiile utilizate în cadrul anchetei care erau relevante pentru prezentarea cazurilor lor. În cazul informațiilor considerate confidențiale, dosarul deschis conținea rezumate utile ale acestora. Toate părțile interesate, inclusiv CCCMC, au avut acces la dosarul deschis și l-au putut consulta.

(38)

În concluzie, Comisia a considerat că toate părțile, inclusiv CCCMC, au avut posibilitatea de a-și exercita pe deplin drepturile la apărare. Prin urmare, Comisia a respins această afirmație.

(39)

Produsul în cauză constă în plăci și dale din ceramică smălțuite și nesmălțuite, pentru pavaj sau pentru acoperit pereții; cuburi și articole similare din ceramică smălțuite și nesmălțuite pentru mozaicuri, chiar pe suport (denumite în continuare „produsul în cauză”), încadrate în prezent la codul SA 6907. Codul SA indicat mai sus este valabil începând de la 1 ianuarie 2017 și înlocuiește codurile NC 6907 10 00, 6907 90 20, 6907 90 80, 6908 10 00, 6908 90 11, 6908 90 20, 6908 90 31, 6908 90 51, 6908 90 91, 6908 90 93 și 6908 90 99 indicate în ancheta inițială și în avizul de deschidere a prezentei proceduri.

(40)

Plăcile din ceramică sunt utilizate în special în industria construcțiilor pentru acoperirea pereților și a podelelor.

(41)

S-a constatat că produsul în cauză și plăcile din ceramică fabricate și vândute în RPC și pe piața internă a Statelor Unite ale Americii (SUA), țara analogă, precum și plăcile din ceramică fabricate și vândute în Uniune de către industria Uniunii prezintă aceleași caracteristici fizice, chimice și tehnice de bază și au aceleași utilizări.

(42)

Ca urmare a comunicării informațiilor, CCCMC a solicitat Comisiei să furnizeze o descriere mai detaliată a diferitelor tipuri de produse ale producătorilor din Uniune și ale producătorilor din țara analogă care au fost incluși într-un anumit număr de control al produsului. CCCMC a afirmat că ar putea exista diferențe în ceea ce privește un tip de produs fabricat de industria Uniunii, de industria țării analoge și, respectiv, de producătorii-exportatori chinezi, diferențe care nu se reflectau în NCP, și că nici producătorii-exportatori chinezi, nici CCCMC nu au știut acest lucru. CCCMC a adus acest argument în legătură cu compararea prețurilor în scopul analizării dumpingului și prejudiciului, susținând că, în absența acestor informații, nu a fost în măsură să solicite ajustări atunci când acestea erau justificate și, deci, să își exercite pe deplin drepturile la apărare (a se vedea considerentele 81-83 și 120-122).

(43)

Cu toate acestea, după cum a explicat într-o scrisoare transmisă CCCMC la 20 septembrie 2017, Comisia nu dispunea de descrieri mai detaliate ale diferitelor tipuri de produse din cadrul unui anumit NCP și nici nu avea motive să considere că ar exista diferențe în cadrul unui anumit NCP. După cum se explică și la considerentul 45 de mai jos, caracteristicile fiecărui NCP au fost considerate destul de detaliate pentru a cuprinde toate diferențele dintre diferitele tipuri de produse. De altfel, nici CCCMC nu a furnizat argumente care să susțină necesitatea unei descrieri sau a unei distincții mai detaliate. Prin urmare, Comisia a respins această afirmație.

(44)

CCCMC a afirmat, de asemenea, că, întrucât categoria „plăci din ceramică” cuprinde un număr mare de produse, Comisia ar fi trebuit să colecteze informații despre tipurile de produse importate din RPC și despre tipurile de produse fabricate de industria Uniunii și să efectueze o analiză pe (grupuri de) tipuri de produse (segmente).

(45)

Pentru a defini produsul în cauză și pentru a face distincție între diferitele tipuri de produse, Comisia a utilizat șapte caracteristici fizice detaliate precum capacitatea de absorbție a apei, finisarea (dacă plăcile erau smălțuite/nesmălțuite, arse o singură dată sau de două ori, colorate/necolorate, rectificate sau nu), dimensiunea și standardele de calitate. Aceleași caracteristici au fost deja utilizate în ancheta inițială. Nicio altă parte nu a afirmat că acestea nu ar reflecta toate diferențele dintre diferitele tipuri de produse și că un tip de produs fabricat în Uniune ar fi diferit de același tip de produs fabricat în RPC. De altfel, nici CCCMC nu a furnizat informații în legătură cu alte caracteristici care ar fi necesare în această privință. Prin urmare, Comisia și-a menținut opinia potrivit căreia caracteristicile fiecărui NCP au fost destul de detaliate pentru a cuprinde toate diferențele dintre diferitele tipuri de produse, permițând o comparare echitabilă a produselor (și a prețurilor).

(46)

În plus, în ceea ce privește afirmația că anumite tipuri de produse trebuiau grupate în segmente și analizate separat, Comisia nu a identificat niciun temei obiectiv pentru a crea astfel de segmente, decât diferențele cuprinse în NCP. De asemenea, Comisia a remarcat că, în cadrul anchetei inițiale, nu au fost distinse grupuri de produse. Mai mult decât atât, CCCMC nu și-a motivat cererea printr-o propunere concretă și nicio altă parte nu a afirmat că gruparea unora dintre tipurile de produse ar fi necesară și justificată. Pe de altă parte, Comisia a considerat că o analiză pe NCP este mai detaliată decât o analiză pe segmente care să grupeze mai multe NCP, fiind, prin urmare, mai adecvată. Prin urmare, Comisia a respins această afirmație.

(47)

Așadar, având în vedere cele de mai sus și în absența oricăror observații suplimentare cu privire la produsul în cauză și la produsul similar, Comisia și-a menținut opinia că aceste produse sunt similare în sensul articolului 1 alineatul (4) din regulamentul de bază.

(48)

În conformitate cu articolul 11 alineatul (2) din regulamentul de bază, Comisia a examinat probabilitatea ca expirarea măsurilor existente să conducă la o continuare sau la o reapariție a dumpingului din partea producătorilor-exportatori chinezi.

(49)

Nouăsprezece producători-exportatori sau grupuri de producători-exportatori au furnizat un răspuns la formularul de eșantionare. Volumul exporturilor de plăci din ceramică în Uniune declarat de către producătorii-exportatori cooperanți a fost de aproximativ 1,7 milioane m2 în perioada anchetei de reexaminare, ceea ce corespunde unei ponderi de circa 11 % din volumul total al importurilor de produs în cauză din China înregistrate de Eurostat în aceeași perioadă. Capacitatea de producție totală declarată a producătorilor-exportatori sau a grupurilor de producători-exportatori s-a ridicat la 207 milioane m2, care înseamnă aproximativ 1,5 % din capacitatea de producție totală estimată a Chinei (și anume 13,9 miliarde m2 în 2015). Detalii suplimentare cu privire la capacitatea de producție din RPC sunt disponibile la punctul 3 litera (a) de mai jos.

(50)

În consecință, Comisia a evaluat probabilitatea continuării sau a reapariției dumpingului pe baza datelor furnizate de aceste trei grupuri de societăți.

(51)

În conformitate cu articolul 2 alineatul (7) litera (a) din regulamentul de bază, valoarea normală a fost stabilită pe baza prețurilor plătite sau care ar urma să fie plătite pe piața internă sau pe baza valorii construite într-o țară terță care are o economie de piață adecvată (denumită în continuare „țara analogă”).

(52)

CCCMC a contestat metodologia utilizării unei țări analoge pentru stabilirea valorii normale ca atare, susținând că secțiunea 15 din Protocolul de aderare a Chinei la OMC a devenit caducă după 11 decembrie 2016. Astfel, potrivit CCCMC, valoarea normală pentru producătorii-exportatori chinezi ar trebui să fie calculată pe baza prețurilor și/sau a costurilor lor proprii de pe piața internă. În urma comunicării informațiilor, CCCMC a reiterat aceste afirmații.

(53)

Comisia a reamintit că toți producătorii-exportatori chinezi au avut ocazia să prezinte formulare de solicitare a TEP (tratament de societate care funcționează în condițiile unei economii de piață) pentru a permite calcularea individuală a marjelor de dumping. Niciunul dintre exportatorii respectivi nu a utilizat această posibilitate. Prin urmare, în temeiul articolului 2 alineatul (7) din regulamentul de bază, valoarea normală s-a stabilit pe baza datelor dintr-o țară analogă. În consecință, acest argument a fost respins.

(54)

În cadrul anchetei inițiale, SUA a fost utilizată ca țară analogă în scopul stabilirii valorii normale în ceea ce privește RPC.

(55)

În avizul de deschidere, Comisia a informat părțile interesate că intenționează să desemneze SUA drept țară analogă și a invitat părțile să își prezinte observațiile. În plus, în avizul de deschidere se menționează că alți producători care funcționează în condițiile unei economii de piață pot fi localizați, printre altele, în Turcia, Emiratele Arabe Unite („EAU”), India și Brazilia și vor fi de asemenea examinați.

(56)

După deschiderea cazului, CCCMC a exprimat îngrijorări cu privire la adecvarea utilizării SUA ca țară analogă. CCCMC considera că SUA nu este o țară analogă adecvată, susținând că între China și SUA există o disparitate de dezvoltare economică și că, pe piața din SUA, consumul de plăci din ceramică pentru pardoseli este redus. CCCMC a susținut că ar fi mai adecvat să se aleagă o țară analogă dintre Brazilia, India, Mexic și Turcia, având în vedere că aceste țări și RPC sunt similare din punctul de vedere al dezvoltării și au un consum intern comparabil.

(57)

În ceea ce privește SUA, CET a susținut că există un nivel ridicat de concurență pe piața internă, între o gamă largă de produse pe deplin comparabile cu cele exportate de RPC. În plus, federația a argumentat că accesul la materii prime și la resurse energetice este similar între SUA și RPC, iar cantitățile vândute pe piața internă a SUA fac ca aceasta din urmă să constituie o alegere reprezentativă de țară analogă.

(58)

În urma acestor observații, Comisia a luat legătura cu reprezentanțele țărilor menționate mai sus și cu cele ale țărilor din care provin cele mai mari volume de importuri de plăci din ceramică în Uniune, pentru a solicita sprijinul acestora în identificarea producătorilor din țările respective care ar putea fi invitați să coopereze în calitate de producători din țara analogă. În plus, s-au trimis solicitări de cooperare producătorilor și asociațiilor de producători cunoscute din țările analoge.

(59)

Zece producători și-au exprimat disponibilitatea de a coopera în cadrul anchetei. Aceștia erau situați în SUA (3), Brazilia (2) și, respectiv, India (5). Comisia le-a trimis chestionarul pentru producătorii din țara analogă la 20 ianuarie 2017. Din India nu s-a primit niciun răspuns. Dintre cei doi producători-exportatori din Brazilia, unul nu a răspuns, iar celălalt și-a retras cooperarea. În ceea ce privește SUA, unul dintre producători și-a retras cooperarea, iar doi producători au completat chestionarul.

(60)

Pe baza informațiilor disponibile, Comisia a concluzionat că SUA are o producție semnificativă și un nivel satisfăcător al concurenței pe piața sa internă. Consumul intern al SUA era de aproximativ 254 de milioane m2. Existau cel puțin 28 de producători interni. În plus, importurile reprezintă 68 % din consum și provin în special din RPC (dintr-un volum total al importurilor de 49 de milioane m2). În afară de o taxă vamală de 8,5 %-10 %, nu sunt în vigoare restricții privind importurile. Producătorii din SUA utilizau un proces de producție similar cu cel utilizat de producătorii-exportatori chinezi incluși în eșantion. Producătorii din SUA care au cooperat la anchetă au raportat vânzări interne de 2,0 milioane m2 și, respectiv, de 2,9 milioane m2.

(61)

În urma comunicării informațiilor, CCCMC a afirmat că SUA nu este, în niciun caz, o țară analogă adecvată și că Comisia nu a utilizat o țară în care prețul unui produs similar este determinat în circumstanțe cât mai similare posibil cu cele din țara de export.

(62)

În ceea ce privește această afirmație, se reamintește în primul rând că Comisia a contactat reprezentanțele oficiale și/sau producători din Brazilia, India, Indonezia, Malaysia, Mexic, Rusia, Serbia, Thailanda, Tunisia, Turcia, EAU, Ucraina și SUA. Cu toate acestea, după cum se explică la considerentul 59, numai doi producători au cooperat.

(63)

După cum se menționează la considerentul 60, SUA a fost considerată o țară analogă adecvată deoarece SUA are un nivel semnificativ de producție și de consum, precum și un nivel satisfăcător de concurență pe piața sa internă. Prin urmare, acest argument a fost respins.

(64)

În urma comunicării informațiilor, un importator și-a exprimat îngrijorarea cu privire la alegerea celor doi producători din SUA afiliați unor producători din Uniune și la stabilirea valorii normale pentru RPC pe baza acestor doi producători. Prin urmare, obiectivitatea datelor colectate de la producătorii respectivi poate fi pusă sub semnul întrebării.

(65)

Comisia a constatat că, chiar și în cazul în care un producător din țara analogă este afiliat unui producător din Uniune, o astfel de legătură nu invalidează și nici nu afectează stabilirea valorii normale (9).

(66)

Având în vedere cele de mai sus și în absența altor observații, Comisia a concluzionat că SUA este o țară analogă adecvată în sensul articolului 2 alineatul (7) litera (a) din regulamentul de bază.

(67)

Pentru stabilirea valorii normale s-au folosit ca bază informațiile primite de la cei doi producători cooperanți din țara analogă.

(68)

În conformitate cu articolul 2 alineatul (2) din regulamentul de bază, Comisia a examinat în primul rând dacă volumul total al vânzărilor interne de produs similar către clienți independenți realizate de producătorii cooperanți din țara analogă în perioada anchetei de reexaminare a fost reprezentativ. În acest scop, volumele totale de vânzări ale acestora au fost comparate cu volumul total de produs în cauză exportat în Uniune de către fiecare dintre producătorii-exportatori chinezi incluși în eșantion. Pe această bază, Comisia a constatat că produsul similar a fost vândut în cantități reprezentative pe piața internă din SUA.

(69)

În al doilea rând, Comisia a comparat, pentru fiecare tip de produs, volumul de vânzări de pe piața SUA cu volumul exporturilor către Uniune efectuate de fiecare producător-exportator chinez inclus în eșantion. Această comparație a arătat că două dintre tipurile de produse direct comparabile nu au fost vândute în cantități reprezentative în SUA. Prin urmare, valoarea normală a acestor două tipuri de produse a fost determinată pe baza propriilor costuri VAG, a profitului și a ajustărilor constatate în cadrul operațiunilor comerciale normale.

(70)

În urma comunicării informațiilor, CCCMC a afirmat că nu are sens să se facă o comparație între volumul vânzărilor realizate de producătorii din țara analogă pe piața lor internă și volumul vânzărilor la export realizate de producătorii-exportatori chinezi, întrucât nu există absolut nicio legătură între ele. Prin urmare, analiza efectuată de Comisie nu a făcut nicio referire la reprezentativitatea vânzărilor interne din SUA pentru aceste tipuri de produse.

(71)

Prin analogie cu situația calculării dumpingului în economiile de piață, Comisia a verificat, pe tip de produs, dacă tranzacțiile au fost făcute în cantități suficiente, în conformitate cu articolul 2 alineatul (2) din regulamentul de bază. Având în vedere faptul că cele două tipuri de produse reprezentau 0,70 % și, respectiv, 0,09 % din vânzările producătorilor-exportatori chinezi, Comisia a considerat că vânzările interne din SUA nu erau reprezentative și a stabilit valoarea normală. În plus, Comisia a constatat că metodologia utilizată nu a avut niciun impact asupra stabilirii marjei de dumping. Prin urmare, afirmația se respinge.

(72)

Comisia a determinat apoi, pentru fiecare tip de produs, proporția vânzărilor profitabile către clienți independenți de pe piața internă realizate în perioada anchetei de reexaminare, pentru a decide dacă trebuie utilizate vânzările interne efective pentru calcularea valorii normale, în conformitate cu articolul 2 alineatul (4) din regulamentul de bază.

(73)

Valoarea normală se bazează pe prețul real de pe piața internă al fiecărui tip de produs, indiferent dacă aceste vânzări sunt sau nu profitabile, în cazul în care:

(74)

În cazul de față, valoarea normală este media ponderată a prețurilor tuturor vânzărilor interne ale produselor de tipul respectiv în cursul perioadei de anchetă (denumită în continuare „PA”).

(75)

Valoarea normală este prețul real de pe piața internă al fiecărui tip de produs numai pentru vânzările interne profitabile ale tipurilor respective de produse în cursul PA, în cazul în care:

(76)

Analiza vânzărilor interne a arătat că, pentru 10 tipuri de produse, valorile normale se stabilesc pe baza metodei menționate la considerentul 74, iar pentru 7 tipuri de produse – pe baza metodei menționate la considerentul 75.

(77)

Producătorii cooperanți din SUA au raportat în total 17 tipuri de produse, iar producătorii-exportatori chinezi cooperanți au raportat 15 tipuri de produse. Însă comparația dintre tipurile de produse exportate de producătorii chinezi și cele vândute de producătorii din SUA a relevat faptul că numai două tipuri de produse prezintă o corelație directă. Numărul mic de tipuri de produse corelate s-a explicat prin definiția complexă a tipurilor de produse, care implică șapte caracteristici și 672 de combinații posibile (inclusiv, printre altele, produse din porțelan sau care nu sunt din porțelan, șapte tipuri de suprafețe de lucru, prezența unui strat simplu/dublu de smalț sau absența smalțului). Întrucât este imperativ ca, la calcularea dumpingului, să se ia în calcul totalitatea vânzărilor la export, au fost necesare anumite ajustări în vederea obținerii unei corelații.

(78)

În primul rând, Comisia a decis să crească gradul de comparabilitate prin determinarea valorilor normale ale unor tipuri de produse suplimentare. În acest sens, se reamintește faptul că producătorii-exportatori chinezi cooperanți au vândut în Uniune două tipuri de produse care nu sunt din porțelan (reprezentând aproximativ 6 % din cantitatea totală exportată în Uniune). În schimb, producătorii din țara analogă SUA nu au fabricat astfel de tipuri de produse care nu sunt din porțelan. Prin urmare, Comisia a decis să determine costurile de producție aferente tipurilor de produse care nu sunt din porțelan comparând costurile practicate de industria Uniunii pentru produsele din porțelan și pentru cele care nu sunt din porțelan. S-a constatat că tipurile de produse care nu sunt din porțelan au un cost de producție cu 30 % mai mic decât cel al tipurilor de produse din porțelan. Proporția obținută a fost aplicată celor 17 tipuri de produse comunicate de producătorii americani, pentru corelarea lor cu tipurile de produse comunicate de producătorii-exportatori chinezi.

(79)

În ceea ce privește plăcile din ceramică nesmălțuite, producătorii-exportatori chinezi au raportat vânzări (patru tipuri de produse, reprezentând aproximativ 56 % din cantitatea totală exportată în Uniune) pentru care nu există o corelație directă cu tipurile de produse vândute de producătorii cooperanți din SUA. Aplicând aceeași metodologie descrisă la considerentul 78 de mai sus, Comisia a determinat costurile de producție aferente tipurilor de produse simplu-smălțuite comparând costurile practicate de industria Uniunii pentru tipurile de produse simplu-smălțuite și nesmălțuite. S-a constatat că, în cazul plăcilor din ceramică nesmălțuite, costul de producție a fost cu 6 % mai mic decât în cazul tipurilor de produse simplu-smălțuite. Proporția obținută a fost aplicată celor 17 tipuri de produse comunicate de producătorii din SUA.

(80)

Pe baza valorilor normale determinate suplimentar, s-a realizat o corelație între trei tipuri de produse fabricate de producătorii din SUA și cele fabricate de producătorii-exportatori chinezi. În fine, în cazul tipurilor de produse pentru care nu s-a putut realiza o corelație directă, Comisia a decis să compare tipurile de produse vândute de producătorii-exportatori chinezi cu tipurile de produse din SUA care prezintă cele mai apropiate caracteristici tehnice și cea mai mică valoare normală.

(81)

În urma comunicării informațiilor, două părți interesate au afirmat că Comisia nu a comunicat informații privind tipurile de produse specifice ale producătorilor din țara analogă. Mai mult decât atât, acestea au afirmat că nu au fost în măsură să aprecieze dacă existau sau nu diferențe (nereflectate în NCP) care să merite o ajustare.

(82)

Comisia a comunicat părților interesate calculele valorilor normale pe tipuri de produse. După cum s-a menționat la considerentul 45, tipurile de produse au fost definite pe baza următoarelor caracteristici tehnice: capacitatea de absorbție a apei, finisarea (smălțuite arse o singură dată, smălțuite arse de două ori sau nesmălțuite), dacă erau șlefuite sau neșlefuite, dacă corpul plăcii era colorat sau necolorat, rectificat sau fără rectificări, dimensiunea suprafeței de lucru și standardul de calitate.

(83)

Niciuna dintre părțile interesate nu a prezentat observații cu privire la definiția tipurilor de produse, nu a propus vreo metodologie relevantă suplimentară și nici nu a prezentat informații suplimentare. Comisia a considerat că definițiile tipurilor de produse au fost suficiente pentru a cuprinde toate diferențele susceptibile să afecteze comparabilitatea prețurilor. Prin urmare, afirmația nu a fost luată în considerare. Mai mult decât atât, un producător-exportator chinez inclus în eșantion a afirmat că, în momentul stabilirii valorii normale construite, Comisia nu ar trebui să utilizeze profitul mediu ponderat și marjele de VAG ale vânzărilor interne constatate în țara analogă, ci profitul mediu ponderat și marjele de VAG aferente tipurilor de produse cu caracteristicile tehnice cele mai apropiate.

(84)

În cazul de față, tipurile de produse exportate de partea interesată nu au fost produse și vândute în țara analogă. Prin urmare, Comisia a stabilit valoarea normală pe baza costurilor de producție aferente tipurilor de produse cu caracteristicile tehnice cele mai apropiate și, în conformitate cu articolul 2 alineatul (7) din regulamentul de bază, a stabilit sumele medii corespunzătoare costurilor VAG și profitului în funcție de datele reale privind producția și vânzările produsului similar, în cadrul operațiunilor comerciale normale ale producătorilor din țara analogă. Prin urmare, și acest argument a fost respins.

(85)

Cele trei grupuri de producători-exportatori incluși în eșantion au exportat direct în Uniune sub formă de vânzări directe ale produsului în cauză către clienți independenți din Uniune. Prin urmare, prețul de export a fost stabilit la prețul plătit efectiv sau care urma să fie plătit pentru produsul în cauză la momentul vânzării la export către Uniune, în conformitate cu articolul 2 alineatul (8) din regulamentul de bază, în perioada anchetei de reexaminare.

(86)

Comisia a comparat valoarea normală și prețul de export al producătorilor-exportatori incluși în eșantion pe o bază franco fabrică. În cazurile justificate de necesitatea asigurării unei comparații echitabile, Comisia a ajustat valoarea normală și/sau prețul de export pentru a ține seama de diferențele care afectau prețurile și comparabilitatea acestora, în conformitate cu articolul 2 alineatul (10) din regulamentul de bază.

(87)

În ceea ce privește prețurile interne ale producătorilor din țara analogă, s-au efectuat ajustări pentru costurile interne de transport, costurile de credit, costurile de manipulare, costurile de ambalare și comisioane, precum și pentru nivelul schimburilor comerciale. În ceea ce privește prețurile de export practicate de producătorii-exportatori incluși în eșantion, s-au efectuat ajustări pentru costurile de transport, de asigurare, de manipulare, de credit, pentru comisioanele bancare, costurile de ambalare, taxele de import, taxele vamale și pentru comisioane.

(88)

Comisia a comparat valoarea normală medie ponderată a fiecărui tip de produs similar din țara analogă cu prețul de export mediu ponderat al tipului corespunzător de produs în cauză al fiecărui grup cooperant inclus în eșantion, în conformitate cu articolul 2 alineatele (11) și (12) din regulamentul de bază.

(89)

Pe această bază, s-a stabilit că marjele de dumping medii ponderate exprimate ca procentaj din prețul CIF la frontiera Uniunii în perioada anchetei de reexaminare, înainte de vămuire, se situau între 66 % și 231 %.

(90)

Comisia a constatat că producătorii-exportatori chinezi au continuat să exporte în Uniune plăci din ceramică (într-un volum mai mare decât în cursul anchetei inițiale) la prețuri de dumping în perioada anchetei de reexaminare.

(91)

Comisia a verificat în continuare dacă există probabilitatea de continuare a dumpingului în cazul în care s-ar permite expirarea măsurilor. În acest sens, Comisia a analizat capacitatea de producție și capacitatea neutilizată a Chinei, comportamentul exportatorilor chinezi pe alte piețe, situația de pe piața internă a Chinei și atractivitatea pieței Uniunii.

(92)

După cum s-a menționat mai sus, au răspuns solicitării 19 producători-exportatori sau grupuri de producători-exportatori din China, reprezentând numai 1,5 % din capacitatea de producție estimată a Chinei în 2015. Cei trei producători-exportatori chinezi incluși în eșantion și verificați în timpul unei vizite de verificare la fața locului au reprezentat o parte foarte mică (și anume 0,3 %) din producția estimată a Chinei. Prin urmare, Comisia a avut la dispoziție informații limitate cu privire la capacitatea de producție și la capacitatea neutilizată a producătorilor-exportatori din China.

(93)

Din acest motiv, majoritatea constatărilor prezentate în continuare referitoare la continuarea sau reapariția dumpingului au trebuit să se bazeze pe alte surse, și anume pe datele Eurostat, pe baza de date privind exporturile din China și pe informațiile transmise de industria Uniunii în cererea de reexaminare. Analiza acestor informații a arătat următoarele:

(94)

Producătorii chinezi au instalat mari capacități de producție de plăci din ceramică, care continuă să depășească cu mult capacitatea de producție a Uniunii. În ultimii zece ani, producătorii chinezi au crescut în mod semnificativ producția și și-au înmulțit capacitățile de producție, continuând să facă acest lucru și în prezent. Capacitatea de producție de plăci din ceramică a Chinei a crescut cu aproape 30 % între 2011 și 2014, de la 10,8 la 13,9 miliarde m2. În plus, numărul producătorilor chinezi de plăci din ceramică a crescut semnificativ, cu aproape 20 %, între 2014 și 2016, de la 1 452 în 2014 la 1 777. Capacitatea de producție pentru anul 2016 a fost estimată la aproximativ 17 miliarde m2, prin extrapolarea capacității de producție pornind de la numărul societăților producătoare (10).

(95)

Conform aceleiași surse statistice din China, producția efectivă a crescut de la 8,7 miliarde m2 în 2011 la 11,1 miliarde m2 în 2016, adică cu 2,4 miliarde m2 de-a lungul acestei perioade. Însă producția de plăci din ceramică nu a crescut în același ritm cu capacitatea instalată de producție de plăci din ceramică a Chinei, care, pe parcursul perioadei respective, a înregistrat o creștere de 6,2 miliarde m2 (de la 10,8 miliarde m2 în 2011 la 17 miliarde m2 în 2016). Prin urmare, capacitatea neutilizată a crescut de la 20 % în 2011 la 35 % la sfârșitul anului 2016, ceea ce reprezintă o creștere de 3,8 miliarde m2. Această capacitate neutilizată este de câteva ori mai mare decât consumul total din Uniune, care a fost de aproximativ 879 de milioane m2 în cursul PAR.

(96)

În plus, informațiile colectate în timpul verificării la fața locului au indicat că, în perioada cuprinsă între 2013 și PAR, utilizarea capacității de către producătorii-exportatori verificați a scăzut de la 74 % la 54 %, iar numărul de angajați s-a redus cu 25 %. Producătorii au oprit producția timp de două luni în cursul primului trimestru al anului 2017, deoarece stocurile ajunseseră la un nivel care reprezenta 67 % din totalul producției în cursul PAR. La sfârșitul PAR, stocurile din depozitele celor trei producători-exportatori incluși în eșantion se ridicau la 23 de milioane m2 (în cursul PAR, Uniunea a importat din China 15 milioane m2).

(97)

În concluzie, ținând seama de faptul că China dispune de o capacitate de producție importantă și, prin urmare, își poate crește volumele de producție în scurt timp, abrogarea măsurilor actuale ar fi de natură să ducă la o creștere a importurilor cu prețuri mici care fac obiectul unui dumping din China pe piața Uniunii.

(98)

Producătorii chinezi exportă cantități semnificative de plăci din ceramică în țări terțe din afara Uniunii, în special în Filipine, SUA, Arabia Saudită, Coreea de Sud, Indonezia, Thailanda și Australia.

(99)

Comisia a comparat prețul mediu practicat de către acești producători pentru produsul în cauză pe principalele piețe de export menționate mai sus, în perioada anchetei de reexaminare, cu prețul mediu de export pe piața Uniunii. Această comparație a fost realizată pe baza informațiilor oferite de baza de date privind exporturile din China, în care valorile de export sunt exprimate în dolari americani, și pe baza FOB. Cantitățile sunt exprimate în kilograme.

(100)

Prețurile de export în Uniune au fost considerabil mai mari decât pe celelalte piețe de export principale. Prețul mediu de export în Uniune era de aproximativ 0,46 USD pe kg, în timp ce în celelalte destinații principale prețurile medii erau de aproximativ 0,34 USD pe kg

(101)

Potrivit informațiilor din baza de date privind exporturile din China, prețurile de vânzare către restul lumii au scăzut și mai mult după PAR. În cursul celui de al doilea semestru al anului 2016, prețurile medii de export către principalele piețe de export au scăzut în comparație cu prețurile de export din cursul PAR (– 37 % pentru Filipine, – 26 % pentru Arabia Saudită, – 22 % pentru SUA, – 13 % pentru Coreea de Sud și Australia).

(102)

Cererea estimată a Uniunii reprezintă doar o mică parte din capacitatea neutilizată disponibilă pe piața internă a Chinei. Înainte de introducerea măsurilor, Uniunea era o piață de export tradițională pentru China. În ancheta inițială, Comisia a concluzionat că importurile din China ajunseseră, în medie, la 65 de milioane m2 pe an, atingând un nivel de trei ori mai mare decât nivelul actual al exporturilor Chinei către UE. În prezent, prețul mediu pe piața Uniunii (0,46 USD/kg) este, de asemenea, mai mare decât prețul de export al Chinei (0,34 USD/kg) de pe principalele sale piețe de export. Prin urmare, este probabil ca producătorii chinezi să încerce să își crească vânzările canalizându-și capacitățile disponibile către Uniune în cazul în care s-ar permite expirarea măsurilor.

(103)

Ancheta a arătat că prețurile exporturilor de plăci din ceramică din China în Uniune și pe principalele piețe de export ale RPC se situau sub valoarea normală stabilită în cursul PAR. În plus, capacitatea de producție și producția se aflau în continuare în creștere în China. Volumul exporturilor Chinei era destul de stabil și nu există indicii conform cărora consumul intern din China ar putea să absoarbă cantitățile enorme produse și aflate pe stoc. Nici părțile interesate nu au fost în măsură să explice cum ar putea fi absorbite cantitățile respective fără ca acest lucru să constituie o amenințare la adresa Uniunii.

(104)

Pe baza celor de mai sus și în absența oricăror observații ale părților interesate, este probabil ca volumele semnificative de plăci din ceramică din China să fie exportate către Uniune la prețuri de dumping în cazul în care s-ar permite expirarea măsurilor.

(105)

Industria Uniunii nu a suferit schimbări structurale majore de la ancheta inițială. Industria este în continuare puternic fragmentată, iar întreprinderile mici și mijlocii dețin împreună o cotă de piață importantă (66 % pe baza volumului de producție din 2015). Produsul similar a fost fabricat de aproximativ 500 de producători din Uniune în perioada anchetei de reexaminare. Aceștia constituie „industria Uniunii” în sensul articolului 4 alineatul (1) din regulamentul de bază.

(106)

După cum se explică la considerentul 20, în momentul alegerii unui eșantion de producători din Uniune, Comisia a luat în considerare gradul ridicat de fragmentare al industriei Uniunii, astfel încât au fost reprezentate societăți din fiecare sector. Pentru a reflecta cota (ponderea) fiecărui segment în producția totală a Uniunii și pentru a realiza o imagine reprezentativă a situației industriei din Uniune, Comisia a utilizat cota (ponderea) respectivă pentru a evalua anumiți indicatori microeconomici (a se vedea considerentul 144) ai societăților din segmentul în cauză care fuseseră incluse în eșantion, în conformitate cu metodologia folosită în ancheta inițială.

(107)

Ponderile s-au stabilit pe baza datelor furnizate de solicitant, și anume volumele de producție din 2015 ale unor societăți situate în țări care reprezentau 79 % din producția Uniunii (11). Ponderile au fost următoarele: societățile din sectorul întreprinderilor mici, cu o producție mai mică de cinci milioane m2, au reprezentat 41 % din totalul producției din Uniune, societățile din sectorul întreprinderilor mici și mijlocii, cu o producție cuprinsă între cinci și zece milioane m2, au reprezentat 25 % din totalul producției din Uniune, iar societățile din sectorul întreprinderilor mari au reprezentat 34 % din totalul producției din Uniune.

(108)

Consumul din Uniune a fost stabilit adunând vânzările nete ale Uniunii cu importurile din RPC și din țările terțe. Volumele de producție s-au bazat pe datele Eurostat și pe datele obținute de la membrii CET.

(109)

În cursul perioadei examinate, consumul la nivelul Uniunii a evoluat după cum urmează:

Tabelul 1

Consumul la nivelul Uniunii

(110)

Consumul de la nivelul Uniunii a crescut în perioada examinată. Cea mai mare creștere (12 %) s-a înregistrat între 2013 și 2014, de la 750 de milioane m2 la 837 de milioane m2. În total, în perioada examinată consumul a crescut cu 17 %, de la 750 de milioane m2 la aproximativ 879 de milioane m2 în cursul PAR.

(111)

În comparație cu perioada examinată în cadrul anchetei inițiale, consumul a fost totuși mai mic cu 37 % în cursul PAR decât în 2007, când s-a ridicat la aproximativ 1,4 miliarde m2. Scăderea consumului după 2007 a fost cauzată de o reducere a consumului intern ca urmare a crizei din zona euro și a recesiunii semnificative din sectorul construcțiilor care i-a urmat (12).

(112)

Volumele și cota de piață a importurilor s-au bazat pe datele furnizate de Eurostat.

(113)

În perioada examinată, volumul și cota de piață a importurilor din RPC au evoluat după cum urmează:

Tabelul 2

Volumul și cotele de piață ale importurilor din RPC

(114)

După instituirea taxelor antidumping, importurile de plăci din ceramică din RPC au scăzut în mod considerabil (13). Cu toate acestea, Uniunea a continuat să importe din China, în cursul PAR volumul acestor importuri fiind de aproximativ 15 milioane m2, iar cota lor de piață de 1,7 %.

(115)

Volumele importurilor din RPC au scăzut cu 34 % în cursul PAR comparativ cu anul 2013, de la o valoare aproximativă de aproape 22,7 milioane m2 la aproximativ 15 milioane m2. Cota de piață a importurilor din China a scăzut de la 3,2 % în 2013 la aproximativ 1,7 % în cursul PAR.

(116)

În perioada examinată, prețul mediu al importurilor din RPC a evoluat după cum urmează:

Tabelul 3

Prețul mediu al importurilor din RPC

(117)

Prețurile medii de import din RPC au crescut cu 14 % în perioada examinată, de la 5,07 EUR/m2 la 5,78 EUR/m2, atingând valoarea maximă în 2015, când, după o creștere cu 21 %, prețul a ajuns la 6,13 EUR/m2.

(118)

Pentru analizarea subcotării prețurilor, prețurile de vânzare medii ponderate practicate de către producătorii din Uniune față de clienții independenți de pe piața Uniunii, ajustate la nivelul franco fabrică, au fost comparate pentru fiecare tip de produs cu prețurile medii ponderate corespunzătoare importurilor din RPC către primul client independent de pe piața Uniunii, stabilite pe o bază CIF și ajustate în mod corespunzător pentru a reflecta taxele vamale existente și costurile ulterioare importului. În cazul tipurilor de produse pentru care nu exista un tip de produs corespunzător, comparația s-a realizat prin ajustarea celui mai asemănător tip de produs. A fost necesar să se realizeze ajustări în special în cazul tipurilor de produse smălțuite arse de două ori și al tipurilor de produse nesmălțuite pentru care nu s-au putut identifica tipuri de produse corespunzătoare la nivelul industriei Uniunii.

(119)

Comparația a indicat că în cursul PAR, în pofida creșterii prețului CIF mediu la frontiera Uniunii, astfel cum se explică la considerentul 90 de mai sus, produsele în cauză importate din China au fost vândute în Uniune la prețuri care le subcotau pe cele ale industriei Uniunii. Nivelul subcotării, exprimat ca procent din prețurile industriei Uniunii, s-a situat între 17 % și 50 %. Calculele s-au bazat pe datele furnizate de producătorii din Uniune incluși în eșantion și de producătorii-exportatori din RPC incluși în eșantion.

(120)

În urma comunicării informațiilor, CCCMC a afirmat că analiza subcotării prețurilor a fost deficitară, întrucât nici CCCMC, nici producătorii-exportatori chinezi nu au fost în măsură să își exercite în mod semnificativ drepturile la apărare, de vreme ce nu au avut posibilitatea de a identifica diferențele dintre produsele fabricate de industria Uniunii și cele ale producătorilor-exportatori chinezi și, în consecință, nici posibilitatea de a solicita ajustări.

(121)

În ceea ce privește posibilele diferențe dintre produsele fabricate în Uniune și cele importate din RPC, din motivele menționate în secțiunea B, Comisia nu a avut motive să considere că au existat astfel de diferențe în cadrul unui anumit NCP. Mai degrabă, definiția NCP a permis comparabilitatea deplină a prețurilor între produsul în cauză și produsul similar (a se vedea secțiunea B).

(122)

Orice parte care solicită o ajustare trebuie să se bazeze pe o estimare rezonabilă a valorii de piață a diferenței. Cu toate acestea, Comisia nu a primit de la niciuna dintre părți o cerere de efectuare a unei ajustări pentru un anumit tip de produs. Prin urmare, singurele ajustări realizate de Comisie au fost în cazul tipurilor de produse smălțuite arse de două ori și al tipurilor de produse nesmălțuite pentru care nu s-au putut identifica tipuri de produse corespunzătoare la nivelul industriei Uniunii, după cum se explică la considerentul 118. Ca urmare a cererii CCCMC din data de 6 septembrie 2017, Comisia le-a furnizat celor doi producători-exportatori în cauză incluși în eșantion detalii cu privire la aceste ajustări și în special la NCP-urile în cauză, precum și cu privire la cuantumul ajustărilor aplicate, pentru a le permite să prezinte observații. Aceștia nu au mai revenit ulterior asupra acestei chestiuni.

(123)

În urma comunicării informațiilor, CCCMC a afirmat, de asemenea, că Comisia ar fi trebuit să efectueze (și să comunice) o analiză a subcotării prețurilor nu numai pe producător-exportator, ci și la un nivel general (pe o bază medie ponderată). În plus, CCCMC a afirmat că Comisia ar fi trebuit să efectueze (și să comunice) un calcul al subcotării prețurilor pe tip de produs, aceasta fiind, potrivit CCMC, singura modalitate de a trage concluzii pertinente cu privire la posibilitatea ca importurile din China să exercite o presiune asupra prețurilor de vânzare practicate de industria din Uniune. În plus, CCCMC a solicitat Comisiei să comunice, de asemenea, volumul și valoarea totale, per NCP; ale vânzărilor realizate de industria Uniunii care nu au fost utilizate pentru calcularea subcotării prețurilor.

(124)

Potrivit informațiilor transmise de Comisie CCCMC în scrisorile din 25 august 2017 și 20 septembrie 2017, Comisia a calculat subcotarea prețurilor pe producător-exportator, pe o bază individuală și pentru NCP-urile care au fost vândute de către producătorii-exportatori chinezi individuali incluși în eșantion. Comisia a considerat că nu este relevant pentru evaluarea probabilității reapariției prejudiciului să efectueze o analiză a nivelului general al subcotării prețurilor și o analiză a nivelului subcotării prețurilor per NCP, întrucât acest lucru ar agrega datele producătorilor-exportatori chinezi incluși în eșantion per NCP. Tipul de calcul agregat solicitat de CCCMC ar fi fost, în orice caz, lipsit de sens, întrucât informațiile de acest gen nu au un impact asupra analizei probabilității reapariției prejudiciului. În plus, calculele agregate nu ar permite unui producător-exportator individual să verifice dacă Comisia i-a utilizat corect datele pentru a efectua calculele privind subcotarea prețurilor. Producătorul-exportator nu ar fi deci în măsură să își exercite drepturile la apărare. Din acest motiv, Comisia nu a efectuat un astfel de calcul. În schimb, Comisia a efectuat în mod corespunzător analiza subcotării prețurilor pentru fiecare producător-exportator inclus în eșantion. Prin urmare, Comisia nu a trebuit să efectueze analizele solicitate.

(125)

Comisia a reamintit, de asemenea, că în cazul de față este vorba despre o reexaminare efectuată în perspectiva expirării măsurilor. Măsurile instituite au avut ca efect o scădere semnificativă a importurilor de plăci din ceramică (de la aproximativ 66 de milioane m2 în cursul PA inițială, la aproximativ 15 milioane în PAR a anchetei actuale). Prin urmare, analiza subcotării prețurilor ar putea să se bazeze doar pe un număr limitat de NCP-uri ale produsului în cauză exportat din RPC în Uniune. Scopul efectuării unei analize a subcotării prețurilor pentru fiecare producător-exportator a fost acela de a analiza dacă producătorii-exportatori chinezi ar subcota prețurile din Uniune în cazul expirării măsurilor.

(126)

Pe de altă parte, nivelul general al subcotării și nivelul subcotării per NCP nu au fost considerate relevante pentru evaluarea probabilității reapariției prejudiciului și, prin urmare, nu au fost incluse în dosar. Comisia a considerat că nu are obligația de a face (și de a comunica) calcule care nu au fost efectuate. Prin urmare, Comisia a decis să respingă această solicitare.

(127)

În cursul perioadei examinate, importurile din alte țări terțe și cotele de piață aferente au evoluat după cum urmează:

Tabelul 4

Importurile din alte țări terțe și cotele de piață aferente

(128)

În cursul perioadei examinate, cele mai mari volume de import au provenit din Turcia (cu o cotă de piață de aproape 4 % în cursul PAR), din Emiratele Arabe Unite (cu o cotă de piață de aproape 2 % în cursul PAR) și din India (cu o cotă de piață de aproximativ 0,5 % în cursul PAR). În total, cota de piață din țările terțe a reprezentat 7,84 % în cursul PAR. Aceasta a rămas relativ stabilă pe parcursul întregii perioade examinate, atingând un nivel maxim în 2015 (cotă de piață de 8,26 %).

(129)

Prețurile medii ale importurilor din Turcia au crescut cu 12 % în perioada examinată, ajungând la 6,11 EUR/m2 în cursul PAR. Prețurile medii ale importurilor din Emiratele Arabe Unite au scăzut cu 58 % în cursul perioadei examinate, ajungând la 3,27 EUR/m2. Prețurile medii ale importurilor din India, de 4,67 EUR/m2, au fost cu 8 % mai mari în cursul PAR față de prețurile din 2013. În ansamblu, prețurile de import din toate țările din care s-au realizat importuri, cu excepția RPC, au scăzut cu 10 % în cursul perioadei examinate, ajungând la 5,26 EUR/m2.

(130)

În conformitate cu articolul 3 alineatul (5) din regulamentul de bază, Comisia a examinat toți factorii și indicii economici care influențează situația industriei Uniunii.

(131)

Astfel cum s-a menționat la considerentul 19, pentru stabilirea eventualului prejudiciu suferit de industria din Uniune s-a utilizat eșantionarea.

(132)

Comisia a făcut distincție între indicatorii macroeconomici și microeconomici ai prejudiciului. Indicatorii macroeconomici au fost evaluați în raport cu întreaga industrie a Uniunii, pe baza informațiilor furnizate de solicitant în cererea de reexaminare și a datelor producătorilor din Uniune incluși în eșantion, care au fost ajustate pe baza datelor furnizate în răspunsurile producătorilor din Uniune incluși în eșantion referitoare la PAR. Indicatorii microeconomici au fost evaluați de Comisie doar în raport cu societățile incluse în eșantion, pe baza datelor din răspunsurile la chestionar ale producătorilor din Uniune incluși în eșantion. Ambele seturi de date au fost considerate reprezentative pentru situația economică a industriei Uniunii.

(133)

Indicatorii macroeconomici sunt: producția, capacitatea de producție, gradul de utilizare a capacității de producție, volumul vânzărilor, cota de piață, creșterea economică, ocuparea forței de muncă, productivitatea și amploarea marjei de dumping.

(134)

Indicatorii microeconomici sunt: prețurile de vânzare medii, costul unitar, costurile cu forța de muncă, stocurile, rentabilitatea, fluxul de numerar, investițiile, randamentul investițiilor și capacitatea de a mobiliza capitaluri.

(135)

Datele privind producția industriei Uniunii în perioada examinată au fost stabilite pe baza datelor Eurostat și a datelor colectate de CET.

(136)

Producția totală a Uniunii, capacitatea de producție și gradul de utilizare a capacității de producție au evoluat în cursul perioadei examinate după cum urmează:

Tabelul 5

Producția, capacitatea de producție și gradul de utilizare a capacității de producție

(137)

Producția totală a Uniunii a crescut cu 10 % în cursul perioadei examinate. Aceasta a ajuns la 1,24 miliarde m2 în cursul PAR. În aceeași perioadă, consumul din Uniune a crescut cu 18 % (a se vedea tabelul 1).

(138)

Capacitatea de producție a rămas stabilă în cursul perioadei examinate. Gradul de utilizare a capacității de producție a crescut cu 8 %, ajungând la aproximativ 81 % în perioada examinată.

(139)

Volumul vânzărilor și cota de piață ale industriei Uniunii se referă la vânzările realizate de aceasta pe piața Uniunii, către clienți independenți. Acestea au fost stabilite pe baza datelor Eurostat și a datelor colectate de CET. În cursul perioadei examinate, ele au evoluat după cum urmează:

Tabelul 6

Volumul vânzărilor și cota de piață

(140)

Volumul vânzărilor realizate de industria Uniuni a scăzut cu 19 % pe parcursul perioadei examinate. În aceeași perioadă, cota de piață a industriei Uniunii a rămas relativ stabilă, cu o creștere de 1 %. În cursul PAR, aceasta a fost de aproximativ 90 %.

(141)

În cursul perioadei examinate, ocuparea forței de muncă și productivitatea au evoluat după cum urmează:

Tabelul 7

Ocuparea forței de muncă și productivitatea

(142)

Ocuparea forței de muncă a rămas stabilă în perioada examinată. Productivitatea, exprimată ca volum de producție (m2) pe angajat, a crescut cu 10 % pe parcursul perioadei examinate.

(143)

Marjele de dumping sunt precizate la considerentul 89. Toate marjele sunt net superioare nivelului de minimis.

(144)

Pentru unii dintre indicatorii microeconomici exprimați altfel decât ca valori absolute, și anume în procentaje sau pe unitate (prețul de vânzare, costul de producție, rentabilitatea și randamentul investiției), cifrele au fost ponderate în conformitate cu metodologia utilizată în ancheta inițială, astfel încât să reflecte cota segmentului respectiv din producția totală a Uniunii (a se vedea considerentul 20), utilizându-se ponderea specifică a fiecărui segment în producția totală a Uniunii (a se vedea considerentul 107).

(145)

Pe parcursul perioadei examinate, prețurile de vânzare medii practicate de industria Uniunii față de clienții neafiliați din Uniune au evoluat după cum urmează:

Tabelul 8

Prețurile de vânzare medii

(146)

În cursul perioadei examinate, prețul de vânzare unitar mediu practicat de industria Uniunii față de clienții neafiliați din Uniune a crescut cu 2 %. În aceeași perioadă, costul unitar al producției a scăzut cu 9 %.

(147)

În perioada examinată, costurile medii cu forța de muncă ale industriei Uniunii au evoluat după cum urmează:

Tabelul 9

Costurile cu forța de muncă

(148)

Între 2013 și PAR, costurile medii cu forța de muncă, pe angajat, ale producătorilor din Uniune incluși în eșantion au crescut cu 7 %.

(149)

Pe parcursul perioadei examinate, nivelurile stocurilor deținute de industria Uniunii au evoluat după cum urmează:

Tabelul 10

Stocurile

(150)

Stocurile finale, exprimate atât ca volume absolute, cât și ca procentaj din producție, au scăzut în perioada examinată (cu 12 % și, respectiv, cu 22 %).

(151)

Stocurile relativ mari exprimate ca procentaj din producție reprezintă consecința scăderii consumului, deci și a cererii, în ultimii ani, din cauza crizei existente în sectorul construcțiilor după 2007. Deoarece plăcile din ceramică sunt produse care depind de tendințele de la momentul vânzării, societățile s-au confruntat cu dificultăți și mai mari în încercarea de a găsi cerere pentru produsele din stoc și de a-și reduce astfel stocurile. Însă consumul în cursul PAR a fost în continuare mai mic (cu 37 %) decât în 2007 (a se vedea considerentul 111).

(152)

În cursul perioadei examinate, costul de producție unitar al plăcilor din ceramică fabricate de industria Uniunii a scăzut cu 9 %.

(153)

Comisia a stabilit rentabilitatea producătorilor din Uniune incluși în eșantion prin exprimarea profitului net înainte de impozitare, realizat din vânzările produsului similar către clienți neafiliați din Uniune, ca procent din cifra de afaceri generată de vânzările respective. Evoluția acesteia a fost după cum urmează:

Tabelul 12

Rentabilitatea, fluxul de numerar, investițiile și randamentul investițiilor

(154)

În perioada examinată, rentabilitatea industriei Uniunii a devenit pozitivă și a crescut considerabil, de la – 5,8 % la 2,0 %. Creșterea corespunde unei evoluții pozitive, în aceeași perioadă, a indicatorilor care influențează rentabilitatea, de exemplu: o creștere cu 2 % a prețului de vânzare unitar (a se vedea considerentul 145) și o scădere cu 9 % a costului de producție unitar (a se vedea considerentul 152). În general, la nivel macroeconomic, producția a crescut cu 10 % în perioada examinată (a se vedea considerentul 137), iar cota de piață a Uniunii a mai câștigat 1 % (a se vedea considerentul 140).

(155)

Fluxul net de numerar reprezintă capacitatea industriei Uniunii de a-și autofinanța activitățile. Fluxul de numerar a crescut considerabil în perioada 2013-2014 (cu 190 %), rămânând apoi stabil.

(156)

Investițiile au înregistrat o creștere cu 39 % în perioada examinată. Societățile din sectorul plăcilor din ceramică trebuie să investească în permanență în modernizarea echipamentelor, pentru a ține pasul cu tendințele de pe piață. Este vorba, în special, de investiții în mașini de imprimare a plăcilor care să realizeze modele în pas cu tendințele, precum și în cuptoare mai eficiente, care constituie una dintre principalele cauze ale blocării producției de plăci din ceramică.

(157)

Randamentul investițiilor este profitul exprimat ca procentaj din valoarea contabilă netă a activelor fixe. Și acesta a evoluat în perioada examinată, devenind pozitiv, ceea ce reflectă tendința ascendentă generală.

(158)

Industria Uniunii a fost în măsură să se redreseze în urma practicilor de dumping anterioare. Situația sa economică s-a îmbunătățit în perioada examinată comparativ cu perioada anchetei inițiale. Deși măsurile aflate în vigoare nu i-au exclus pe producătorii chinezi de pe piața Uniunii, ele le-au permis producătorilor din Uniune să mențină cota de piață, ceea ce a avut un impact pozitiv asupra dezvoltării economice a industriei Uniunii.

(159)

În consecință, în perioada examinată toți indicatorii de prejudiciu au înregistrat o tendință pozitivă. Atât producția, cât și vânzările au crescut în cursul perioadei examinate. Prețul de vânzare a rămas relativ stabil, dar costul producției s-a diminuat. Deși a rămas relativ mare, nivelul stocurilor a înregistrat o scădere. Atât fluxul de numerar, cât și randamentul investițiilor au crescut în mod semnificativ.

(160)

Toți indicatorii de mai sus au avut un impact pozitiv asupra rentabilității industriei Uniunii, trecând de la valori negative la valori pozitive în cursul PAR.

(161)

Pe baza celor de mai sus, Comisia a concluzionat că industria Uniunii nu a suferit un prejudiciu important în sensul articolului 3 alineatul (5) din regulamentul de bază în perioada anchetei de reexaminare.

(162)

După cum s-a stabilit mai sus (a se vedea considerentele 103 și 104), importurile din China au fost efectuate la prețuri de dumping în perioada anchetei de reexaminare și s-a constatat o probabilitate de continuare a dumpingului în cazul în care s-ar permite expirarea măsurilor.

(163)

Dat fiind că industria Uniunii nu a mai suferit prejudicii importante, Comisia a analizat dacă ar mai exista probabilitatea reapariției prejudiciului în cazul în care s-ar permite expirarea măsurilor.

(164)

Pentru a se stabili probabilitatea reapariției prejudiciului, au fost analizate următoarele elemente: capacitatea de producție și capacitățile de rezervă din China, atractivitatea pieței Uniunii, inclusiv existența măsurilor antidumping și compensatorii privind plăcile din ceramică din alte țări terțe, comportamentul în materie de prețuri al producătorilor-exportatori chinezi pe piețele altor țări terțe și efectul asupra situației industriei din Uniune. Analiza a luat în considerare, de asemenea, creșterea consumului din Uniune și situația rentabilă a industriei Uniunii în cursul perioadei examinate.

(165)

RPC este cel mai mare producător de plăci din ceramică de la nivel mondial. Aici se realizează mai mult de jumătate din producția totală a lumii. Producția totală estimată pentru 2016 a fost de peste 11 miliarde m2 de plăci (a se vedea considerentul 95).

(166)

În același timp, capacitățile neutilizate disponibile din RPC au fost foarte mari în comparație cu dimensiunea pieței Uniunii. În 2016, acestea au fost estimate la aproximativ 6 miliarde m2 (a se vedea considerentul 95). Prin comparație, producția Uniunii în cursul PAR a fost de aproximativ 1,24 miliarde m2, iar consumul de plăci din ceramică – de doar 879 de milioane m2 în aceeași perioadă. Prin urmare, capacitățile neutilizate ale Chinei depășesc consumul Uniunii de peste șase ori.

(167)

Comisia a stabilit, de asemenea, că producătorii-exportatori chinezi au acumulat stocuri semnificative pe care pot începe să le exporte la momentul expirării măsurilor (a se vedea considerentul 96). Pe baza informațiilor puse la dispoziție de producătorii-exportatori chinezi incluși în eșantion, stocurile pot reprezenta până la două treimi din producția lor de plăci din ceramică.

(168)

Deși piața plăcilor din ceramică din Uniune este mai mică din punctul de vedere al consumului în comparație cu, de exemplu, piața Asiei, ea reprezintă totuși aproximativ 7 % din consumul de plăci din ceramică de la nivel mondial. În plus, astfel cum se arată în tabelul 1 de mai sus, consumul produsului în cauză în Uniune a crescut, între 2013 și PAR, de la 750 158 de tone la 878 968 de tone. Acest lucru indică faptul că în Uniune consumul rămâne ridicat, iar piața Uniunii, datorită dimensiunii sale relativ mari și consumului aflat într-o creștere constantă, rămâne atractivă pentru producătorii-exportatori chinezi.

(169)

Înainte de impunerea măsurilor, importurile din China reprezentau, în medie, aproximativ 65 de milioane m2 anual. Faptul că importurile din China nu au încetat după impunerea măsurilor, chiar dacă nivelul lor a fost mai redus (a se vedea tabelul 2 de mai sus), confirmă că producătorii-exportatori chinezi consideră piața Uniunii atractivă și continuă să vândă pe această piață.

(170)

În plus, și alte țări terțe au impus măsuri antidumping pentru importurile de plăci din ceramică din RPC (14), ceea ce va îngreuna exporturile realizate de producătorii-exportatori chinezi pe aceste piețe, crescând într-o măsură și mai mare atractivitatea pieței Uniunii, către care aceste exporturi pot fi redirecționate.

(171)

Un alt factor important care demonstrează atractivitatea pieței Uniunii este prețul produsului în cauză practicat de producătorii-exportatori chinezi pe piețele țărilor terțe. Prețurile la care producătorii-exportatori incluși în eșantion exportă produsul în cauză pe piețele țărilor terțe sunt mai mari decât prețurile practicate de aceiași producători pe piața Uniunii, dar rămân totuși considerabil mai mici decât prețurile practicate de industria Uniunii pe piața din Uniune. În cursul PAR, prețul mediu la export al produsului în cauză practicat de producătorii-exportatori chinezi pe piețele țărilor terțe a fost în medie cu 15-25 % mai mic decât prețul mediu al plăcilor din ceramică de pe piața Uniunii.

(172)

Un alt element care demonstrează atractivitatea pieței Uniunii este nivelul mai mare al prețurilor plăcilor din ceramică de pe piața Uniunii. În cursul PAR, prețul mediu al exporturilor producătorilor-exportatori chinezi pe piețele țărilor terțe a fost în medie cu 30-40 % mai mic decât prețul mediu al plăcilor din ceramică de pe piața Uniunii. Deși prețurile actuale ale produselor din EAU și din India se află sub nivelul prețurilor produselor din China, volumele și potențialul de crește ale acestora nu sunt comparabile cu capacitățile de producție din RPC.

(173)

Având în vedere nivelul ridicat al capacităților neutilizate din RPC, atractivitatea pieței Uniunii și alte elemente sintetizate la considerentele 162-172 de mai sus, există probabilitatea ca într-un timp scurt să fie disponibile deja volume semnificative de plăci din ceramică la preț mic destinate vânzării/reorientării către Uniune în cazul expirării măsurilor.

(174)

Pentru a evalua impactul probabil asupra industriei Uniunii al unor astfel de importuri cu preț mic din China, Comisia a analizat mai întâi posibilele pierderi de la nivelul cotei de piață. S-a realizat o simulare a impactului în cazul în care producătorii-exportatori chinezi ar recâștiga cota de piață de 6,5 % din perioada anchetei inițiale, adică dinainte de impunerea măsurilor. Exprimat ca volum, acest lucru ar însemna 57 de milioane m2, pe baza consumului Uniunii în cursul PAR. Potrivit celor stabilite în cursul anchetei inițiale, un astfel de volum al importurilor de plăci din ceramică originare din RPC la prețuri de dumping a fost suficient pentru a cauza prejudicii industriei Uniunii în trecut.

(175)

Comisia a considerat că, deoarece prețurile de vânzare medii ale importurilor provenite din țări terțe în Uniune sunt mai mici decât prețurile de vânzare medii ale producătorilor-exportatori chinezi, în cazul în care pe piața Uniunii ar reapărea plăci din ceramică la preț mic provenite din China, probabil că acestea ar câștiga cotă de piață mai întâi în detrimentul industriei Uniunii, după care ar prelua o parte din cota de piață a exporturilor realizate în Uniune de către producătorii din țările terțe.

(176)

Prin urmare, presupunând că această creștere a importurilor s-ar traduce printr-o scădere echivalentă a volumelor de producție și de vânzări ale industriei Uniunii, rezultatul ar fi o creștere a costului de producție unitar al industriei Uniunii de la 8,95 EUR/m2 la 9,09 EUR/m2. Creșterea costului de producție unitar ar duce la scăderea rentabilității industriei din Uniune până la pragul de rentabilitate (adică până la venituri egale cu totalul costurilor fixe și variabile).

(177)

Volumul de 57 de milioane m2 al importurilor avut în vedere pentru această simulare s-a bazat pe o estimare prudentă. În realitate, se poate presupune că, având în vedere supracapacitatea importantă și stocurile acumulate, producătorii-exportatori chinezi ar începe să exporte în Uniune volume chiar mai semnificative de plăci din ceramică. În momentul suspendării măsurilor, acest stoc poate deveni disponibil pentru export în Uniune.

(178)

Este adevărat că plăcile din ceramică sunt produse care depind de moda și de tendințele curente. Prin urmare, este puțin probabil ca toate stocurile acumulate să fie exportate în Uniune în cazul în care măsurile ar expira. Totuși, dat fiind volumul semnificativ al stocurilor acumulate, impactul asupra situației industriei din Uniune ar putea fi considerabil, chiar dacă pe piața Uniunii ar ajunge doar un mic procentaj din acest stoc.

(179)

În plus, uriașele capacități neutilizate ale producătorilor-exportatori chinezi cresc probabilitatea intrării plăcilor din ceramică din China pe piața Uniunii. Comisia a constatat că producătorii-exportatori chinezi utilizează aceleași echipamente sau echipamente similare cu cele utilizate de industria Uniunii și pot produce cantități mari de plăci din ceramică de calitate similară și cu model asemănător plăcilor fabricate de producătorii din Uniune. Acestea fiind zise, după o evaluare suplimentară, Comisia a constatat că nu existau informații care să sprijine afirmația că plăcile din ceramică sunt sensibile la prețuri și că, din punctul de vedere al utilizatorului final, singurul factor determinant ar fi prețul. Nu se poate nega faptul că, pentru consumatori, prețul reprezintă cel puțin unul dintre factorii decisivi în momentul alegerii unui anumit produs, alături de alți factori, precum marca sau moda, și având în vedere similitudinile care există între plăcile din ceramică fabricate în Uniune și cele fabricate în China, Comisia a remarcat că există probabilitatea ca importurile de produse din China care fac obiectul unui dumping să determine scăderea prețurilor din Uniune, cu consecințele menționate anterior (a se vedea considerentele 173-178 de mai sus).

(180)

Prin urmare, există probabilitatea ca importurile din China care fac obiectul unui dumping să oblige producătorii de plăci din ceramică din Uniune să își ajusteze prețurile la nivelul lor. După cum s-a menționat anterior la considerentul 172, prețul declarat al importurilor din China este în medie cu mult sub nivelul prețurilor de pe piața Uniunii.

(181)

În al doilea rând, Comisia a examinat efectele prețurilor. S-a realizat o simulare a efectului pe care l-ar avea scăderea prețurilor produsului în cauză vândut de industria Uniunii în urma intrării pe piața Uniunii a importurilor la prețuri mici din China. Pe baza datelor verificate furnizate de producătorii din Uniune și de producătorii-exportatori chinezi pentru PAR, o scădere ipotetică a prețului produsului în cauză de către producătorii din Uniune la nivelul prețurilor produselor din China ar conduce la o scădere semnificativă a rentabilității și la pierderi masive, de 47,52 %.

(182)

În al treilea rând, ca alternativă, Comisia a presupus că prețul mediu de vânzare practicat de industria Uniunii ar scădea până la nivelul prețului mediu de vânzare practicat de exportatorii chinezi pe piețele terțe. Și în acest caz, pe baza datelor verificate furnizate de producătorii din Uniune, rentabilitatea acestora s-ar deteriora și ar rezulta pierderi considerabile, de 17,15 %.

(183)

CCCMC a afirmat că simulările realizate de Comisie au fost eronate. În opinia sa, la simularea impactului redobândirii de către importurile din China a unei cote de piață de 6,5 %, Comisia nu a luat în considerare diferitele combinații de produse, lipsa comparabilității prețurilor și concurența dintre tipurile de produse (sau absența acesteia).

(184)

CCCMC a afirmat, de asemenea, că la simularea creșterii costurilor de producție ca urmare a creșterii vânzărilor producătorilor-exportatori chinezi, Comisia nu a ținut seama de diferențele semnificative dintre costurile de producție aferente diferitelor tipuri de produse și nici de faptul că importurile din China vizau numai un număr limitat de NCP-uri.

(185)

În plus, CCCMC a afirmat că la simularea efectelor importurilor din China asupra prețurilor, Comisia s-a bazat numai pe prețurile medii și nu a luat în considerare diferențele de preț dintre diferitele tipuri de plăci din ceramică, deși importurile din China erau limitate și vizau numai un număr limitat de tipuri de produse. CCCMC a afirmat că, din cauza diferențelor considerabile dintre tipurile de plăci din ceramică, nu exista nicio relațieconcurențială între diferitele tipuri de plăci din ceramică și, prin urmare, prețurile unui anumit tip de plăci din ceramică nu pot exercita presiune asupra prețurilor unui alt tip de plăci. Potrivit CCCMC, Comisia ar fi trebuit să realizeze simulările pe tip de produs, nu pe o bază agregată, cum s-a întâmplat în cazul calculelor privind subcotarea prețurilor.

(186)

Prin urmare, în opinia CCCMC, Comisia nu a determinat probabilitatea pe o bază factuală suficientă pentru a permite ajungerea la „concluzii motivate și adecvate” și nici nu a efectuat o analiză bazată pe probe pozitive și pe o examinare obiectivă.

(187)

Comisia a reamintit, în primul rând, că a ajuns la concluziile privind probabilitatea reapariției prejudiciului după analizarea mai multor elemente, precum capacitatea de producție și capacitățile de rezervă din RPC, atractivitatea pieței Uniunii, comportamentul în materie de prețuri al producătorilor-exportatori chinezi pe piețele altor țări terțe și efectul asupra situației industriei din Uniune (a se vedea considerentele 164-172). Simulările sale nu au făcut decât să-i consolideze și să-i confirme concluziile cu privire la reapariția prejudiciului în cazul expirării măsurilor actuale.

(188)

În al doilea rând, pentru a efectua simulările, Comisia s-a putut baza numai pe datele primite de la producătorii din Uniune incluși în eșantion și pe volumele și prețurile agregate ale producătorilor-exportatori din RPC. Ea nu a ținut seama de informațiile privind tipurile de produse și prețurile societăților neincluse în eșantion.

(189)

Prin urmare, Comisia a trebuit să se bazeze pe o serie de ipoteze, inclusiv gama dată de produse importate din RPC în PAR și prețurile medii aferente. Aceste ipoteze nu au făcut ca analiza sa să fie eronată, ci, dimpotrivă, Comisia a considerat că a ales o abordare destul de conservatoare, având în vedere toate celelalte elemente, cum ar fi capacitatea de rezervă și de producție din RPC. Analiza altor elemente a demonstrat că, în cazul expirării măsurilor, s-ar importa un volum mult mai mare și o gamă mult mai largă de produse, așa cum s-a întâmplat în cursul PA originale. De asemenea, simulările au arătat că potențialele importuri viitoare în cauză ar fi avut un impact negativ considerabil asupra solidității financiare a industriei Uniunii și s-ar traduce printr-o reapariție a prejudiciului pentru industria Uniunii. Prin urmare, Comisia a respins această afirmație.

(190)

CCCMC a afirmat, de asemenea, că concluzia privind probabilitatea reapariției prejudiciului a fost eronată deoarece Comisia a constatat efecte asupra prețurilor numai pentru un mic subset din vânzările Uniunii. Subcotarea constatată a prețurilor reprezenta numai aproximativ 1 % din totalul vânzărilor industriei din Uniune în cursul PAR și aproximativ 8 % din vânzările realizate de producătorii din Uniune incluși în eșantion pe piața Uniunii în PAR. De asemenea, CCCMC a atras atenția asupra numărului redus de tipuri de produse (șase) care au fost vândute de producătorii-exportatori chinezi în cursul PAR (dintr-un total de peste o sută vândute de industria Uniunii) și, prin urmare, asupra unui nivel scăzut de corespondență.

(191)

În primul rând, Comisia a reamintit că în cazul de față este vorba despre o reexaminare efectuată în perspectiva expirării măsurilor. Măsurile aflate în vigoare în prezent au avut efectul de a reduce considerabil importurile de produs în cauză din RPC. Prin urmare, analiza subcotării prețurilor a putut fi realizată numai pe baza importurilor (incluse în eșantion) și a reprezentat numai unul dintre diversele elemente necesare pentru a evalua probabilitatea continuării sau reapariției dumpingului și a prejudiciului.

(192)

În al doilea rând, spre deosebire de evaluarea realizată în cadrul anchetei inițiale, evaluarea probabilității reapariției prejudiciului este de natură prospectivă. Analiza subcotării prețurilor în cazul importurilor din trecut a reprezentat doar unul dintre indicatorii referitori la volumul și la prețurile viitoare ale producătorilor-exportatori ai produsului în cauză, precum și la efectele sale asupra industriei din Uniune.

(193)

În al treilea rând, analiza prețurilor în cazul importurilor realizate de producătorii-exportatori chinezi a demonstrat că, în pofida măsurilor, toate tipurile de produse importate de aceștia ar subcota prețurile practicate de industria Uniunii în cazul expirării măsurilor. În acest caz, ar urma să se importe în Uniune un volum mai mare și, de asemenea, mai multe tipuri de produse, la prețuri susceptibile să subcoteze prețurile din Uniune. Aceasta reprezintă o dovadă suplimentară a probabilității reapariției prejudiciului pentru industria Uniunii. Prin urmare, Comisia a respins această afirmație.

(194)

CCCMC a afirmat, de asemenea, că lipsa unei analize segmentate (pe segmente de societăți) a viciat toate constatările referitoare la prejudiciu sau la probabilitatea continuării acestuia. CCCMC a afirmat că Comisia ar fi trebuit să efectueze evaluarea prejudiciului per segment, și anume pentru întreprinderile mici, mijlocii și mari, pentru a permite CCCMC să își exercite drepturile la apărare și pentru a analiza poziția CCCMC potrivit căreia nu exista niciun temei pentru a concluziona că prejudiciul este susceptibil să reapară.

(195)

Comisia a considerat că o analiză separată a prejudiciului pentru fiecare segment nu este oportună sau necesară în cadrul acestei reexaminări în perspectiva expirării măsurilor. Datorită includerii în eșantion a unor producători din Uniune de dimensiuni diferite, astfel încât fiecare segment să fie reprezentat în eșantion, în scopul stabilirii prejudiciului și al realizării analizei privind probabilitatea reapariției acestuia, situația diferitelor segmente s-a reflectat automat în toate constatările referitoare la prejudiciu. În plus, în conformitate cu articolele 3 și 4 din regulamentul de bază, stabilirea prejudiciului a fost realizată mai degrabă pentru industria Uniunii în ansamblu decât pentru producători individuali sau pentru grupuri de producători. În cazul de față, eșantionul a fost considerat reprezentativ pentru situația industriei din Uniune în ansamblu, după cum s-a explicat și la considerentele 19-25 și 105-107 de mai sus. Prin urmare, Comisia a respins acest argument.

(196)

În final, CCCMC a afirmat că Comisia ar fi trebuit să își completeze analiza privind starea industriei Uniunii cu o analiză pe grupuri de tipuri de produse. Cu toate acestea, în afara unor declarații generale, nici CCCMC, nici alte părți interesate nu au transmis informații cu privire la acele tipuri de produse care ar merita o analiză separată – a se vedea considerentul 46. De asemenea, ancheta inițială nu a inclus o analiză segmentată. Comisia nu a avut niciun motiv să considere că o astfel de analiză este adecvată și astfel a considerat acest argument nefondat. Prin urmare, Comisia a respins această afirmație.

(197)

Pe baza considerațiilor de mai sus, Comisia și-a menținut opinia că abrogarea măsurilor ar duce foarte probabil la reapariția prejudiciului cauzat industriei Uniunii.

(198)

În conformitate cu articolul 21 din regulamentul de bază, Comisia a examinat dacă menținerea măsurilor existente împotriva RPC ar fi împotriva interesului Uniunii în ansamblul său. Determinarea interesului Uniunii s-a bazat pe evaluarea tuturor intereselor diferite implicate, care cuprind interesele industriei, ale importatorilor și ale utilizatorilor din Uniune.

(199)

În cursul PAR, industria Uniunii se redresase în urma prejudiciului cauzat de importurile din RPC care făcuseră obiectul unui dumping. Însă în eventualitatea abrogării măsurilor instituite împotriva RPC, există probabilitatea ca prejudiciul să reapară, întrucât industria Uniunii ar fi expusă la importuri din RPC care fac obiectul unui dumping, posibil în volume semnificative și cu exercitarea unei presiuni semnificative asupra prețurilor. Prin urmare, situația economică a industriei Uniunii ar fi de natură să se deterioreze considerabil din motivele descrise mai sus (a se vedea considerentele 173-197). În schimb, menținerea măsurilor ar aduce siguranță pe piață, permițând industriei Uniunii să își mențină situația economică pozitivă și să își desfășoare totodată activitatea pe o piață echitabilă și competitivă.

(200)

Pe această bază, Comisia a concluzionat că menținerea măsurilor ar fi în interesul industriei Uniunii.

(201)

În etapa de deschidere a anchetei au fost contactați peste o mie de importatori/utilizatori cunoscuți. Unsprezece societăți au formulat răspunsuri la formularul de eșantionare, iar trei au completat chestionarul.

(202)

Două dintre societăți s-au pronunțat împotriva continuării măsurilor, iar una dintre ele a precizat că nu ar fi împotriva lor dacă acestea ar fi mai puțin stricte. Cea de a treia societate nu a exprimat un punct de vedere privind oportunitatea expirării măsurilor.

(203)

Toate cele trei societăți au fost de părere că nu numai măsurile, ci și rata de schimb actuală și costurile de transport scad atractivitatea importurilor de plăci din ceramică din RPC, fiind posibil ca importurile din RPC să nu crească în mod semnificativ în cazul expirării măsurilor. Totodată, doi dintre cei trei importatori considerau că, înainte de impunerea taxelor antidumping, importurile din RPC erau atractive datorită modelelor și prețurilor mici ale plăcilor din ceramică.

(204)

În cadrul anchetei inițiale, s-a concluzionat că instituirea măsurilor nu ar avea un impact semnificativ asupra activității importatorilor, deoarece aceștia ar putea, printre altele, să recurgă la alte surse de aprovizionare. Comisia a observat că, într-adevăr, în cursul PAR, în timp ce cota de piață a importurilor din RPC a scăzut cu 1,7 %, importurile din alte țări decât RPC au atins o cotă de piață de aproape 8 % (a se vedea considerentul 127), comparativ cu 5,3 % în perioada de anchetă din cadrul anchetei inițiale (15). Nefiind de origine chineză, aceste importuri nu au fost afectate de taxe. Prin urmare, Comisia a considerat că prelungirea măsurilor nu ar împiedica importatorii din Uniune să continue să cumpere produse similare din alte surse.

(205)

În fine, nivelul mai degrabă scăzut de cooperare din partea importatorilor neafiliați sugerează că aplicarea în continuare a măsurilor nu ar avea un impact negativ semnificativ asupra acestora.

(206)

În etapa de deschidere a anchetei, pe lângă importatori au fost contactați toți utilizatorii cunoscuți. Totuși, niciun utilizator sau asociație a utilizatorilor nu a răspuns solicitării. În cazul inițial, Comisia a calculat impactul măsurilor asupra consumatorilor finali și a ajuns la concluzia că impactul din punctul de vedere al creșterii costurilor pe m2 este redus, ridicându-se la mai puțin de 0,5 EUR/m2. În același timp, consumul anual mediu din Uniune era de aproximativ 2,2 m2 pe persoană. Impactul mediu asupra consumatorilor din Uniune era, prin urmare, de 1,1 EUR/m2 pe persoană. Din motivele menționate la considerentele 182-184 din Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 917/2011 al Consiliului, acest impact a fost considerat nesemnificativ. Comisia a analizat, de asemenea, impactul măsurilor asupra importatorilor, a utilizatorilor și a furnizorilor care s-ar putea confrunta cu costuri suplimentare sau cu absența ofertei din cauza instituirii măsurilor. S-a concluzionat că instituirea măsurilor nu are un efect semnificativ asupra activității lor.

(207)

Comisia a apreciat și a pus în balanță interesele concurente acordând o atenție deosebită nevoii de a elimina efectele de denaturare a comerțului ale dumpingului prejudiciabil și necesității de a restabili o concurență efectivă. În timp ce continuarea măsurilor ar proteja o industrie importantă a Uniunii, inclusiv un număr mare de întreprinderi mici și mijlocii, împotriva reapariției probabile a prejudiciului, nivelul destul de scăzut de cooperare din partea importatorilor și a utilizatorilor sugerează că aplicarea în continuare a măsurilor nu ar avea un impact negativ disproporționat asupra lor.

(208)

Pe baza informațiilor de mai sus, Comisia a concluzionat că nu există motive imperative pentru care menținerea măsurilor cu privire la importurile de plăci din ceramică originare din RPC să nu fie în interesul Uniunii.

(209)

Toate părțile au fost informate cu privire la principalele fapte și considerente pe baza cărora s-a intenționat menținerea măsurilor existente împotriva RPC. De asemenea, părților li s-a acordat un termen pentru a-și prezenta observațiile în urma respectivei comunicări. Declarațiile și observațiile au fost luate în considerare în mod corespunzător în cazurile în care acest lucru a fost justificat.

(210)

Având în vedere cele de mai sus, se consideră că, în conformitate cu articolul 11 alineatul (6) din regulamentul de bază, măsurile antidumping aplicabile importurilor de plăci din ceramică originare din RPC, instituite prin Regulamentul (UE) nr. 917/2011, ar trebui menținute.

(211)

Prezentul regulament este în conformitate cu avizul comitetului instituit prin articolul 15 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2016/1036,

23.11.2017   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 307/57

(1)

Decizia de punere în aplicare (UE) 2016/412 a Comisiei (2) permite statelor membre să autorizeze, prin derogare de la articolul 5 alineatul (1) din Directiva 2000/29/CE, coroborat cu punctul 2.3 din secțiunea I a părții A din anexa IV la directiva respectivă, introducerea în Uniune a lemnului de frasin (Fraxinus L.) originar din Canada în anumite condiții.

(2)

Întrucât circumstanțele care justifică autorizația se aplică în continuare și nu există nicio informație nouă care să justifice reexaminarea condițiilor specifice, autorizația respectivă ar trebui să fie prelungită.

(3)

Pe baza experienței dobândite în cursul aplicării Deciziei de punere în aplicare (UE) 2016/412, este adecvată prelungirea autorizației cu un an.

(4)

Prin urmare, Decizia de punere în aplicare (UE) 2016/412 ar trebui modificată în consecință.

(5)

Măsurile prevăzute în prezenta decizie sunt conforme cu avizul Comitetului permanent pentru plante, animale, produse alimentare și hrană pentru animale,

23.11.2017   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 307/58

(1)

Regulamentul (CE) nr. 999/2001 stabilește norme pentru prevenirea, controlul și eradicarea encefalopatiilor spongiforme transmisibile (EST) în Uniune. El se aplică producției și introducerii pe piață a animalelor vii și a produselor de origine animală și, în anumite cazuri specifice, exportului acestora. Regulamentul prevede, printre altele, programe de monitorizare pentru anumite EST și, de asemenea, măsuri de salvgardare în eventualitatea apariției unor focare de EST.

(2)

Decizia de punere în aplicare (UE) 2016/1918 a Comisiei (2) prevede anumite măsuri de salvgardare cu privire la boala cașectizantă cronică a cervidelor (BCC). Această decizie a fost adoptată ca urmare a depistării a cinci cazuri de BCC la cervide în Norvegia în 2016. Este prima dată când BCC a fost depistată în Europa, fiind vorba de primul caz natural întâlnit la reni în lume. BCC este o boală infecțioasă și, în cazul apariției unui focar al bolii, există riscul să se răspândească și la alte populații de cervide sau la alte regiuni, precum și la teritorii ale altor state membre ale Uniunii și state ale Asociației Europene a Liberului Schimb din cadrul Spațiului Economic European (state SEE-AELS).

(3)

La 2 decembrie 2016, Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentară (EFSA) a adoptat un aviz științific privind BCC la cervide (avizul EFSA) (3). Avizul EFSA a recomandat implementarea unui program de supraveghere cu o durată de trei ani pentru BCC la cervide în Estonia, Finlanda, Islanda, Letonia, Lituania, Norvegia, Polonia și Suedia – state membre și state SEE-AELS unde există populații de reni sau de elani sau ambele. Avizul EFSA a subliniat că obiectivele unui astfel de program de monitorizare a BCC cu o durată de trei ani ar trebui să fie de a confirma sau a infirma prezența BCC în țări în care boala nu a fost depistată niciodată și în țări în care a fost depistată BCC, pentru a evalua prevalența și distribuția geografică a BCC. Până în prezent, BCC nu a fost depistată în Uniune, iar în ceea ce privește statele SEE-AELS, ea a fost depistată doar în Norvegia.

(4)

Ca urmare a adoptării avizului EFSA, anexa III la Regulamentul (CE) nr. 999/2001 a fost modificată prin Regulamentul (UE) 2017/1972 al Comisiei (4) pentru a institui un program de monitorizare cu o durată de trei ani pentru BCC la cervide în anumite state membre și state SEE-AELS în care există posibilitatea ca populațiile de cervide să fi fost expuse la BCC, program care să acopere perioada între 1 ianuarie 2018 și 31 decembrie 2020 (programul de monitorizare a BCC cu o durată de trei ani). Scopul programului de monitorizare a BCC cu o durată de trei ani este de a obține o imagine clară a situației epidemiologice în ceea ce privește BCC la cervide n Europa.

(5)

În perioada ianuarie-septembrie 2017, Norvegia a informat Comisia și statele membre, folosind formatul electronic menționat la capitolul B partea I punctul B din anexa III la Regulamentul (CE) nr. 999/2001, cu privire la alte trei cazuri de BCC depistate la reni sălbatici, pe lângă cele cinci cazuri de BCC depistate în Norvegia în 2016 la reni sălbatici și elani sălbatici.

(6)

Avizul EFSA subliniază, de asemenea, faptul că folosirea momelilor naturale pe bază de urină de cervide sporește probabilitatea introducerii BCC în Uniune și recomandă să se ia măsuri pentru a reduce probabilitatea introducerii acestei boli prin momelile naturale pe bază de urină de cervide. Urina poate fi contaminată cu BCC și deci poate avea un rol în transmiterea și răspândirea BCC. Folosită sub formă de momeală de vânătoare, urina provenită de la cervide infectate poate să ducă, așadar, la contaminarea unor zone în care BCC nu existase anterior. Prin urmare, avizul EFSA recomandă încetarea utilizării de momeli de vânătoare pe bază de urină.

(7)

Ținând seama de recomandările cuprinse în avizul EFSA, este necesar să se extindă măsurile de salvgardare prevăzute în Decizia de punere în aplicare (UE) 2016/1918 pentru a acoperi momelile de vânătoare pe bază de urină de cervide, interzicând importul în Uniune de momeli de vânătoare pe bază de urină de cervide din țări terțe, introducerea în Uniune de loturi de momeli de vânătoare pe bază de urină de cervide din Norvegia, precum și producerea, introducerea pe piață și utilizarea de momeli de vânătoare pe bază de urină de cervide originare din zonele din Suedia și Finlanda menționate în anexa la Decizia de punere în aplicare (UE) 2016/1918.

(8)

În plus, ar trebui prelungită perioada aplicării Deciziei de punere în aplicare (UE) 2016/1918, ținând seama de depistarea noilor cazuri de BCC în Norvegia și în așteptarea rezultatelor programului de monitorizare a BCC cu o durată de trei ani. Prin urmare, perioada de aplicare a actului respectiv ar trebui prelungită până la 31 decembrie 2020.

(9)

De asemenea, este necesar să se modifice anexa la Decizia de punere în aplicare (UE) 2016/1918, ca urmare a modificărilor aduse articolelor din actul menționat prin prezenta decizie.

(10)

Prin urmare, Decizia de punere în aplicare (UE) 2016/1918 ar trebui modificată în consecință.

(11)

Măsurile prevăzute în prezenta decizie sunt conforme cu avizul Comitetului permanent pentru plante, animale, produse alimentare și hrană pentru animale,

1.

Se introduce următorul articol 3a:

„Articolul 3a

(1)   Se interzic importurile în Uniune din țări terțe de loturi de momeli de vânătoare pe bază de urină de cervide.

(2)   Se interzice introducerea în Uniune de loturi de momeli de vânătoare pe bază de urină provenită de la cervide originare din Norvegia.

(3)   Se interzice producerea, introducerea pe piață și utilizarea de momeli de vânătoare pe bază de urină de cervide originare din zonele menționate în anexă.”

2.

La articolul 4, data „31 decembrie 2017” se înlocuiește cu data „31 decembrie 2020”.

3.

Anexa se înlocuiește cu textul din anexa la prezenta decizie.