1.11.2017   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 286/1

(1)

Comunicarea Comisiei din 14 septembrie 2016 intitulată „Conectivitate pentru o piață unică digitală competitivă – către o societate europeană a gigabiților” stabilește o viziune europeană a conectivității la internet pentru cetățeni și întreprinderi pe piața unică digitală și descrie o serie de măsuri posibile care să permită îmbunătățirea conectivității în Uniunea Europeană.

(2)

În Comunicarea sa din 26 august 2010 intitulată „Agenda digitală pentru Europa”, Comisia amintește că strategia Europa 2020 a subliniat importanța utilizării benzii largi pentru a promova incluziunea socială și competitivitatea în Uniune și a reafirmat obiectivul de a se asigura că, până în 2020, toți europenii au acces la viteze de internet de peste de 30 Mbps, și că 50 % sau mai mult din gospodăriile europene se abonează la conexiuni internet de peste 100 Mbps.

(3)

Printre măsurile menite să susțină viziunea privind conectivitatea la internet la nivelul întregii Uniuni, Comisia promovează, în Comunicarea sa din 14 septembrie 2016, desfășurarea de puncte de acces fără fir locale prin simplificarea procedurilor de planificare și reducerea obstacolelor de reglementare. Astfel de puncte de acces, inclusiv cele aferente furnizării altor servicii publice sau fără caracter comercial, pot avea o contribuție importantă la îmbunătățirea rețelelor actuale de comunicații fără fir și la desfășurarea viitoarelor generații de astfel de rețele de comunicații fără fir prin facilitarea unei acoperiri mai granulare în conformitate cu necesitățile în evoluție. Punctele de acces respective ar trebui să poată face parte dintr-o rețea prevăzută cu un sistem unic deidentificare valabil pe întregul teritoriu al Uniunii, la care să se poată alătura alte sisteme de conectivitate locală fără fir gratuită. Sistemul respectiv ar trebui să fie în conformitate cu cerințele Uniunii privind protecția datelor și cu Regulamentul (UE) 2015/2120 al Parlamentului European și al Consiliului (4).

(4)

În contextul prezentului regulament, conectivitate fără fir locală gratuită și fără condiții discriminatorii înseamnă, în ceea ce privește caracterul gratuit, că aceasta este furnizată fără o remunerație corespunzătoare, fie prin plată directă, fie prin alt tip de remunerare, precum publicitatea sau furnizarea de date cu caracter personal în scopuri comerciale. În ceea ce privește lipsa condițiilor discriminatorii, aceasta înseamnă că este furnizată fără a aduce atingere restricțiilor stabilite în temeiul dreptului Uniunii sau al dreptului intern care este în conformitate cu dreptul Uniunii și că trebuie asigurată buna funcționare a rețelei și, mai ales, o alocare echitabilă a capacității între utilizatori la orele de vârf.

(5)

O piață competitivă și un cadru legislativ care se poate adapta la evoluții și care încurajează concurența, investițiile, precum și disponibilitatea la scară largă și stabilirea unei conectivități de foarte mare capacitate, precum și rețelele transeuropene și noile modele de afaceri reprezintă principalele motoare pentru investiții în rețele de mare și foarte mare capacitate care pot oferi conectivitate cetățenilor pe întregul teritoriu al Uniunii.

(6)

În lumina Comunicării Comisiei din 14 septembrie 2016 și pentru a promova incluziunea digitală, Uniunea ar trebui să sprijine furnizarea conectivității fără fir locale de înaltă calitate, gratuite și fără condiții discriminatorii în spațiile vieții sociale locale, inclusiv în spațiile în aer liber accesibile publicului larg. Un astfel de sprijin nu face obiectul Regulamentului (UE) nr. 1316/2013 (5) sau al Regulamentului (UE) nr. 283/2014 (6) ale Parlamentului European și ale Consiliului.

(7)

Acest tip de sprijin ar trebui să încurajeze organismele din sectorul public, definite în Directiva (UE) 2016/2102 a Parlamentului European și a Consiliului (7), să ofere conectivitate fără fir locală gratuită și fără condiții discriminatorii ca un serviciu auxiliar față de misiunea lor de serviciu public, astfel încât să asigure că membrii comunităților locale au capacitatea de a beneficia de internet de mare viteză în bandă largă și ocazia de a-și îmbunătăți competențele digitale în spațiile de viață socială. Astfel de organisme ar putea include municipalități, asociații constituite de municipalități, alte autorități și instituții publice locale, biblioteci și spitale.

(8)

Conectivitatea fără fir locală gratuită și fără condiții discriminatorii ar putea contribui la reducerea decalajului digital, în special în comunitățile rămase în urmă în ceea ce privește alfabetizarea digitală, inclusiv în zonele rurale și locurile îndepărtate.

(9)

Îmbunătățirea accesului la internet de mare și foarte mare viteză în bandă largă și, prin urmare, la serviciile online, în special în zonele rurale și locurile îndepărtate, ar putea duce la creșterea calității vieții prin facilitarea accesului la servicii, de exemplu e-sănătate și e-guvernare, și ar putea promova dezvoltarea întreprinderilor mici și mijlocii locale.

(10)

Pentru a garanta succesul sprijinului ce urmează a fi acordat în temeiul prezentului regulament și pentru a promova acțiunea Uniunii în acest domeniu, Comisia ar trebui să se asigure că entitățile care desfășoară proiecte care beneficiază de asistența financiară disponibilă în temeiul prezentului regulament le oferă utilizatorilor finali cât mai multe informații cu privire la disponibilitatea acestor servicii, asigurând, în același timp, vizibilitatea finanțării acordate de UE. Aceste informații ar putea asigura, de asemenea, utilizatorilor un acces facil la informațiile privind Uniunea.

(11)

Având în vedere obiectivul său specific și faptul că aceasta abordează necesitățile locale, promovarea conectivității fără fir locale gratuite și fără condiții discriminatorii în centrele vieții publice, ar trebui să fie identificată ca un proiect distinct de interes comun în sectorul telecomunicațiilor în sensul Regulamentelor (UE) nr. 1316/2013 și (UE) nr. 283/2014.

(12)

Pentru a asigura o finanțare adecvată pentru promovarea conectivității la internet în comunitățile locale și pentru a asigura succesul punerii sale în aplicare, pachetul financiar pentru punerea în aplicare a Mecanismului pentru Interconectarea Europei (MIE) în sectorul telecomunicațiilor ar trebui să fie majorat cu 25 000 000 EUR și ar putea să crească la 50 000 000 EUR.

(13)

Având în vedere lipsa caracterului comercial al sprijinului acordat în temeiul prezentului regulament și anvergura redusă estimată a proiectelor individuale, sarcina administrativă ar trebui să fie limitată la minim și ar trebui să fie proporțională cu avantajele preconizate, luând în considerare faptul că sunt necesare asumarea responsabilității și un echilibru adecvat între simplificare și control. Prin urmare, prezentul regulament ar trebui să fie pus în aplicare prin cele mai potrivite forme de asistență financiară, în special prin granturi, de exemplu prin intermediul documentelor justificative, disponibile în temeiul Regulamentului (UE, Euratom) nr. 966/2012 al Parlamentului European și al Consiliului (8), acum sau în viitor. Sprijinul ce urmează a fi acordat în temeiul prezentului regulament nu ar trebui să se bazeze pe instrumente financiare. Ar trebui să se aplice principiul bunei gestiuni financiare.

(14)

Având în vedere volumul limitat al creditelor financiare atribuite în raport cu numărul potențial mare de solicitări, ar trebui să se simplifice procedurile administrative pentru a se putea lua decizii în timp util. Regulamentul (UE) nr. 1316/2013 ar trebui modificat pentru a le permite statelor membre să stabilească de comun acord categoriile de propuneri în conformitate cu criteriile definite în secțiunea 4 din anexa la Regulamentul (UE) nr. 283/2014, pentru a evita aprobarea individuală a solicitărilor și pentru a garanta faptul că certificarea cheltuielilor și transmiterea anuală de informații către Comisie nu sunt obligatorii în cazul granturilor sau al altor forme de asistență financiară atribuite în temeiul prezentului regulament.

(15)

Având în vedere domeniul de aplicare restrâns al fiecăruia dintre punctele de acces fără fir locale și valoarea mică a proiectelor individuale în cauză, se anticipează că punctele de acces care beneficiază de asistență financiară în temeiul prezentului regulament nu ar urma să concureze cu ofertele comerciale. Pentru a garanta că o astfel de asistență financiară nu denaturează în mod nejustificat concurența, nu elimină investițiile private și nu descurajează investițiile din partea operatorilor privați, sprijinul acordat în temeiul prezentului regulament ar trebui să se limiteze la proiecte care nu se suprapun peste ofertele gratuite publice sau private deja existente cu caracteristici similare din același spațiu public. Prezentul regulament nu ar trebui să împiedice stabilirea de limitări în termenii și condițiile utilizatorului, precum limitarea conectivității la o perioadă de timp sau la un consum maxim de date rezonabil.

(16)

Sprijinul suplimentar ar putea contribui la obținerea unui impact mai mare și în consecință nu ar trebui să fie exclus. Un astfel de sprijin suplimentar ar putea fi asigurat fie din surse publice de finanțare, cum ar fi fondurile Uniunii sau fondurile naționale, inclusiv Fondul european de dezvoltare regională, fie din surse private de finanțare.

(17)

Bugetul disponibil ar trebui să se aloce proiectelor într-o manieră echilibrată din punct de vedere geografic între statele membre și pe baza principiului „primul venit, primul servit”. Mecanismul care vizează asigurarea echilibrului geografic ar trebui să fie inclus în programele de lucru relevante adoptate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 1316/2013 și ar trebui să fie detaliat în cererile de propuneri adoptate în conformitate cu regulamentul menționat, dacă este cazul, de exemplu permițând participarea mai activă a solicitanților din statele membre în care utilizarea granturilor sau a altor forme de ajutor financiar a fost comparativ scăzută.

(18)

Pentru a se asigura furnizarea rapidă a conectivității în conformitate cu prezentul regulament, asistența financiară ar trebui să fie pusă în aplicare utilizând în cea mai mare măsură posibilă instrumente online care să permită transmiterea rapidă și tratarea solicitărilor și să sprijine implementarea, monitorizarea și auditarea punctelor de acces fără fir locale instalate. Comisia și autoritățile competente din statele membre ar trebui să promoveze proiectul de interes comun.

(19)

Prezentul regulament nu aduce atingere dreptului intern care respectă dreptul Uniunii, precum dispozițiile naționale care împiedică municipalitățile să furnizeze în mod direct conectivitate fără fir gratuită, dar care permit acestora să asigure o astfel de conectivitate prin intermediul unor entități private.

(20)

Având în vedere necesitățile stringente în materie de conectivitate la internet în cadrul Uniunii precum și în materie de promovare a rețelelor de acces care pot furniza, pe întregul teritoriu al Uniunii, inclusiv în zonele rurale și locurile îndepărtate, o experiență internet de înaltă calitate bazată cel puțin pe servicii de mare viteză în bandă largă, îndeplinind, de preferință, și obiectivele societății europene a gigabiților, asistența financiară ar trebui să vizeze o distribuție echilibrată din punct de vedere geografic.

(21)

Entitățile beneficiare ar trebui să aibă obligația de a oferi gratuit serviciul de conectare fără fir pentru o perioadă de cel puțin trei ani.

(22)

Acțiunile finanțate în temeiul prezentului regulament ar trebui să folosească echipamentele cele mai recente și cele mai ușor disponibile, care pot asigura utilizatorilor un acces facil și o conectivitate de mare viteză securizată în mod corespunzător, gratuită și fără condiții discriminatorii.

(23)

Deoarece obiectivul prezentului regulament, și anume susținerea asigurării accesului la conectivitate fără fir de înaltă calitate pe întregul teritoriu al Uniunii, nu poate fi realizat în mod satisfăcător de statele membre dar, având în vedere dimensiunile și efectele sale, poate fi realizat mai bine la nivelul Uniunii, Uniunea poate adopta măsuri în conformitate cu principiul subsidiarității prevăzut la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană. În conformitate cu principiul proporționalității, prevăzut la articolul menționat, prezentul regulament nu depășește ceea ce este necesar pentru realizarea obiectivului menționat.

(24)

Prin urmare, Regulamentele (UE) nr. 1316/2013 și (UE) nr. 283/2014 ar trebui să fie modificate în mod corespunzător,

1.

La articolul 2, punctul 1 se înlocuiește cu următorul text:

(*1)  Regulamentul (UE) nr. 283/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 martie 2014 privind o serie de orientări pentru rețelele transeuropene din domeniul infrastructurii de telecomunicații și de abrogare a Deciziei nr. 1336/97/CE (JO L 86, 21.3.2014, p. 14).”"

2.

La articolul 4, alineatul (4) se înlocuiește cu următorul text:

„(4)   În sectorul telecomunicațiilor, MIE prevede acțiuni de sprijin care urmăresc obiectivele specificate în Regulamentul (UE) nr. 283/2014.”

3.

La articolul 5 alineatul (1) primul paragraf, litera (b) se înlocuiește cu următorul text:

4.

Articolul 7 se modifică după cum urmează:

5.

La articolul 9 se introduce următorul alineat:

„(1a)   Atunci când se justifică prin necesitatea de a se evita sarcinile administrative inutile, în special în cazul granturilor de valoare mică în sensul articolului 185 din Regulamentul delegat (UE) nr. 1268/2012, statele membre la care se face trimitere la alineatul (1) de la prezentul articol își pot da acordul pentru o categorie de propuneri conform programelor de lucru adoptate în temeiul articolului 17 din prezentul regulament, fără a indica solicitanții individuali. Un astfel de acord elimină necesitatea ca statele membre să aprobe fiecare solicitare în parte.”

6.

La articolul 10 alineatul (4) se adaugă următorul paragraf:

„Acțiunile în domeniul furnizării de conectivitate fără fir locală gratuită și fără condiții discriminatorii în comunitățile locale se finanțează prin asistența financiară din partea Uniunii care acoperă până la 100 % din costurile eligibile, fără a se aduce atingere principiului cofinanțării.”

7.

La articolul 14, alineatul (1) se înlocuiește cu următorul text:

„(1)   Instrumentele financiare create în conformitate cu Titlul VIII din Regulamentul (UE, Euratom) nr. 966/2012 pot fi utilizate pentru facilitarea accesului la finanțare al entităților care implementează acțiuni ce contribuie la proiecte de interes comun, definite în Regulamentul (UE) nr. 1315/2013, în Regulamentul (UE) nr. 347/2013 și în Regulamentul (UE) nr. 283/2014, și la atingerea obiectivelor acestora. Instrumentele financiare respective se bazează pe evaluări ex ante ale imperfecțiunilor pieței sau ale situațiilor investiționale sub nivelul optim și ale nevoilor investiționale. Clauzele, condițiile și procedurile esențiale pentru fiecare instrument financiar sunt cele stabilite în Partea III din anexa I la prezentul regulament.”

8.

La articolul 17, alineatul (5) se înlocuiește cu următorul text:

„(5)   Atunci când adoptă programele de lucru multianuale și anuale sectoriale, Comisia stabilește criteriile de selecție și de atribuire în conformitate cu obiectivele și prioritățile prevăzute la articolele 3 și 4 din prezentul regulament și în Regulamentul (UE) nr. 1315/2013, în Regulamentul (UE) nr. 347/2013 și în Regulamentul (UE) nr. 283/2014. La stabilirea criteriilor de atribuire, Comisia ține seama de orientările generale prevăzute în partea V din anexa I la prezentul regulament.”

9.

La articolul 22 se adaugă următoarele paragrafe:

„Certificarea cheltuielilor menționate la al doilea paragraf de la prezentul articol nu este obligatorie pentru granturile sau alte forme de sprijin financiar acordate în conformitate cu articolul 4 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul (UE) nr. 283/2014.

Cerința de a informa anual Comisia, menționată la al treilea paragraf de la prezentul articol, nu se aplică pentru granturile sau alte forme de sprijin financiar acordate în conformitate cu articolul 4 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul (UE) nr. 283/2014.”

1.

La articolul 2 alineatul (2) se adaugă următoarea literă:

2.

La articolul 4 alineatul (1) se adaugă următoarea literă:

3.

Articolul 5 se modifică după cum urmează:

4.

La articolul 6 se introduce următorul alineat:

„(8a)   Acțiunile care contribuie la proiectele de interes comun în domeniul furnizării de conexiuni locale de înaltă calitate fără fir gratuite și fără condiții discriminatorii în comunitățile locale trebuie să îndeplinească condițiile prevăzute în secțiunea 4 din anexă pentru a fi eligibile pentru finanțare.”

5.

La articolul 8 alineatul (9) se adaugă următoarea literă:

6.

În anexă se adaugă următoarea secțiune:

„SECȚIUNEA 4. CONECTIVITATEA FĂRĂ FIR ÎN COMUNITĂȚILE LOCALE

Acțiunile trebuie să urmărească furnizarea conectivității locale fără fir gratuite și fără condiții discriminatorii în spațiile vieții sociale locale, inclusiv spațiile în aer liber accesibile publicului larg, care joacă un rol important în viața publică a comunităților locale, pentru a fi eligibile să beneficieze de asistență financiară. În scopul accesibilității, acțiunile respective asigură accesul la servicii cel puțin în limbile relevante ale statului membru în cauză și, în măsura posibilului, în alte limbi oficiale ale instituțiilor Uniunii.

Asistența financiară se pune la dispoziția organismelor din sectorul public definite la articolul 3 punctul 1 din Directiva (UE) 2016/2102 a Parlamentului European și a Consiliului (*2), care se angajează să furnizeze, conform dreptului intern, conectivitate locală fără fir gratuită și fără condiții discriminatorii prin instalarea unor puncte de acces locale fără fir.

Acțiunile întreprinse pentru furnizarea de conectivitate locală fără fir sunt eligibile să beneficieze de finanțare dacă:

Acțiunile care repetă oferte gratuite existente, private sau publice, cu caracteristici similare, inclusiv în ceea ce privește calitatea, în același spațiu public, nu sunt eligibile pentru a beneficia de finanțare. O astfel de duplicare poate fi evitată prin asigurarea faptului că gama de puncte de acces finanțate în temeiul prezentului regulament este concepută astfel încât să acopere în primul rând spațiile publice și să nu se suprapună cu cea a ofertelor private sau publice existente cu caracteristici similare.

Bugetul disponibil se alocă între statele membre într-o manieră echilibrată din punct de vedere geografic acțiunilor care îndeplinesc condițiile stabilite în prezenta secțiune, în lumina numărului de propuneri primite și pe baza principiului „primul venit, primul servit”. Alocarea totală a fondurilor pentru fiecare solicitare include toate statele membre din partea cărora s-au primit propuneri eligibile.

Acțiunile finanțate în temeiul prezentei secțiuni se derulează și sunt monitorizate îndeaproape de Comisie timp de cel puțin trei ani. Comisia continuă și după perioada operațională să ofere o imagine de ansamblu asupra funcționalității respectivelor acțiuni și o eventuală contribuție pentru inițiativele viitoare.

(*2)  Directiva (UE) 2016/2102 a Parlamentului European și a Consiliului din 26 octombrie 2016 privind accesibilitatea site-urilor web și a aplicațiilor mobile ale organismelor din sectorul public (JO L 327, 2.12.2016, p. 1).”"

1.11.2017   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 286/9

(1)

Regulamentul (CE) nr. 1030/2002 al Consiliului (2) instituie un model uniform de permis de ședere pentru resortisanții țărilor terțe.

(2)

Modelul uniform actual al permiselor de ședere, utilizat timp de 20 de ani, este considerat ca fiind compromis, având în vedere incidentele grave de contrafacere și fraudă.

(3)

În consecință, ar trebui introdus un nou model comun de permis de ședere pentru resortisanții țărilor terțe, prevăzut cu elemente de securitate mai moderne, pentru a crește gradul de securitate al permisului de ședere și pentru a preveni contrafacerea.

(4)

Resortisanții țărilor terțe care dețin un permis de ședere valabil emis după un model uniform eliberat de unul dintre statele membre care aplică în totalitate acquis-ul Schengen au dreptul de a circula în mod liber timp de până la 90 de zile în spațiul Schengen, cu respectarea condițiilor de intrare prevăzute în Regulamentul (UE) 2016/399 al Parlamentului European și al Consiliului (3) (Codul frontierelor Schengen).

(5)

Legislația Uniunii privind intrarea și șederea resortisanților din țările terțe prevede regimuri de acordare a unor drepturi suplimentare de mobilitate, cu condiții specifice pentru intrarea în statele membre care au obligații în temeiul acquis-ului menționat și pentru rămânerea pe teritoriul acestora. Permisele de ședere eliberate în conformitate cu respectiva legislație utilizează modelul uniform stabilit de Regulamentul (CE) nr. 1030/2002. Prin urmare, pentru a permite identificarea de către autoritățile competente a resortisanților țărilor terțe care ar putea beneficia de aceste drepturi de mobilitate specifice, este important ca în respectivele permise de ședere să fie afișate în mod vizibil mențiunile relevante, cum ar fi „cercetător”, „student” sau „ICT”, în conformitate cu legislația relevantă a Uniunii.

(6)

În conformitate cu articolele 1 și 2 din Protocolul nr. 22 privind poziția Danemarcei, anexat la Tratatul privind Uniunea Europeană și la Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, Danemarca nu participă la adoptarea prezentului regulament, nu are obligații în temeiul acestuia și acesta nu i se aplică. Deoarece prezentul regulament constituie o dezvoltare a acquis-ului Schengen, Danemarca decide, în conformitate cu articolul 4 din protocolul menționat, în termen de șase luni de la data la care Consiliul decide cu privire la prezentul regulament, dacă îl va pune în aplicare în legislația sa națională.

(7)

În conformitate cu articolele 1 și 2 și cu articolul 4a alineatul (1) din Protocolul nr. 21 privind poziția Regatului Unit și a Irlandei cu privire la spațiul de libertate, securitate și justiție, anexat la Tratatul privind Uniunea Europeană și la Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, și fără a aduce atingere articolului 4 din protocolul menționat, aceste state membre nu participă la adoptarea prezentului regulament, nu au obligații în temeiul acestuia și acesta nu li se aplică.

(8)

Prezentul regulament constituie un act care se întemeiază pe acquis-ul Schengen sau care se raportează la acesta în înțelesul articolului 3 alineatul (1) din Actul de aderare din 2003, al articolului 4 alineatul (1) din Actul de aderare din 2005 și, respectiv, al articolului 4 alineatul (1) din Actul de aderare din 2011.

(9)

În ceea ce privește Islanda și Norvegia, prezentul regulament constituie o dezvoltare a dispozițiilor acquis-ului Schengen în înțelesul Acordului încheiat între Consiliul Uniunii Europene și Republica Islanda și Regatul Norvegiei privind asocierea acestora din urmă la implementarea, aplicarea și dezvoltarea acquis-ului Schengen (4), care se află sub incidența articolului 1 punctul B din Decizia 1999/437/CE a Consiliului (5).

(10)

În ceea ce privește Elveția, prezentul regulament constituie o dezvoltare a dispozițiilor acquis-ului Schengen în înțelesul Acordului între Uniunea Europeană, Comunitatea Europeană și Confederația Elvețiană cu privire la asocierea Confederației Elvețiene la punerea în aplicare, respectarea și dezvoltarea acquis-ului Schengen (6), care se află sub incidența articolului 1 litera B din Decizia 1999/437/CE coroborat cu articolul 3 din Decizia 2008/146/CE a Consiliului (7).

(11)

În ceea ce privește Liechtenstein, prezentul regulament constituie o dezvoltare a dispozițiilor acquis-ului Schengen în înțelesul Protocolului dintre Uniunea Europeană, Comunitatea Europeană, Confederația Elvețiană și Principatul Liechtenstein privind aderarea Principatului Liechtenstein la Acordul încheiat între Uniunea Europeană, Comunitatea Europeană și Confederația Elvețiană privind asocierea Confederației Elvețiene la punerea în practică, aplicarea și dezvoltarea acquis-ului Schengen (8), care intră sub incidența articolului 1 punctul B din Decizia 1999/437/CE, coroborat cu articolul 3 din Decizia 2011/350/UE a Consiliului (9).

(12)

Pentru a permite statelor membre folosirea stocurilor existente de permise de ședere, ar trebui să se prevadă o perioadă de tranziție, în care statele membre să poată să folosească în continuare vechile permise de ședere.

(13)

Prin urmare, Regulamentul (CE) nr. 1030/2002 ar trebui modificat în mod corespunzător,