24.8.2017

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 218/1

REGULAMENTUL (UE) 2017/1495 AL COMISIEI

din 23 august 2017

de modificare a Regulamentului (CE) nr. 2073/2005 în ceea ce privește Campylobacter în carcasele de pui pentru îngrășare

(Text cu relevanță pentru SEE)

COMISIA EUROPEANĂ,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

având în vedere Regulamentul (CE) nr. 852/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 29 aprilie 2004 privind igiena produselor alimentare (1), în special articolul 4 alineatul (4),

întrucât:

(1)

Regulamentul (CE) nr. 2073/2005 al Comisiei (2) prevede criteriile microbiologice pentru anumite microorganisme și normele de punere în aplicare care trebuie respectate de operatorii din sectorul alimentar în ceea ce privește cerințele de igienă generale și specifice menționate la articolul 4 din Regulamentul (CE) nr. 852/2004.

(2)	În special, Regulamentul (CE) nr. 2073/2005 prevede criterii pentru igiena procedeelor care stabilesc valori orientative ale contaminării, la depășirea cărora se impun măsuri corective destinate să mențină igiena procesului în conformitate cu legislația în domeniul alimentar.

(3)

În conformitate cu „Raportul de sinteză al UE privind tendințele și cauzele zoonozelor, agenților zoonotici și focarelor de toxiinfecție alimentară în 2015” (3) (European Union summary report on trends and sources of zoonoses, zoonotic agents and food-borne outbreaks in 2015) publicat de Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentară (EFSA) și de Centrul European de Prevenire și Control al Bolilor (ECDC), campilobacterioza, cu aproximativ 230 000 de cazuri semnalate anual, este boala cu transmitere prin alimente cel mai des raportată la nivelul Uniunii Europene.

(4)

În anul 2010, EFSA a publicat analiza studiului de referință privind prevalența Campylobacter în loturile și în carcasele de pui pentru îngrășare (4). Studiul de referință a fost efectuat în 2008 la nivel de abator pentru a obține date comparabile privind prevalența și nivelul de contaminare al puilor de carne din Uniune. EFSA a concluzionat că, în medie, carcasele de pui pentru îngrășare erau contaminate în proporție de 75,8 %, cu diferențe semnificative între statele membre și între abatoare.

(5)

Conform avizului științific al EFSA, publicat în 2010, privind riscul de campilobacterioză umană legat de puii pentru îngrășare (5), manipularea, prepararea și consumul cărnii de pui pentru îngrășare ar putea fi cauza a 20 % până la 30 % din cazurile de campilobacterioză la oameni, în timp ce 50 % până la 80 % pot fi atribuite disponibilului de galinacee în ansamblu.

(6)

Avizul științific al EFSA, publicat în 2011, privind modalitățile de control al Campylobacter de-a lungul lanțului de producție al cărnii de pasăre (6), recomandă o serie de opțiuni de control atât la nivelul fermelor, cât și la nivelul abatoarelor, inclusiv introducerea unor criterii pentru igiena procedeelor pentru Campylobacter și estimează impactul acestora la reducerea numărului de cazuri la oameni. EFSA estimează că ar putea fi obținută o reducere de peste 50 % a riscului pentru sănătatea publică cauzat de consumul de carne de pui pentru îngrășare, dacă carcasele nu ar depăși limita de 1 000 cfu/g și a subliniat că există diferențe semnificative în ceea ce privește nivelul de contaminare între eșantioanele de piele de pe gât și eșantioanele de piele de pe piept.

(7)

În anul 2012, EFSA a publicat, de asemenea, un aviz științific privind pericolele pentru sănătatea publică care trebuie preîntâmpinate prin inspectarea cărnii de pasăre, în care Campylobacter este identificat ca având o mare relevanță pentru sănătatea publică (7) și în care se recomandă adaptarea metodelor actuale de inspecție a carcaselor de păsări domestice pentru a ține cont de Campylobacter. În special, EFSA propune introducerea unui criteriu pentru igiena procedeelor pentru Campylobacter la carcasele de pui pentru îngrășare.

(8)

Pe baza avizelor EFSA din 2010 și 2011, Comisia a comandat o analiză cost-beneficiu pentru instituirea anumitor măsuri de control pentru reducerea Campylobacter din carnea puilor pentru îngrășare în diferite etape ale lanțului alimentar (8). Concluzia principală a acestei analize cost-beneficiu este că introducerea unui criteriu pentru igiena procedeelor pentru Campylobacter la carcasele de pui pentru îngrășare ar oferi un echilibru optim între reducerea campilobacteriozei la oameni cauzată de consumul de carne de pasăre și consecințele economice care decurg din aplicarea criteriului.

(9)

Criteriul pentru igiena procedeelor pentru Campylobacter la carcasele de pui pentru îngrășare urmărește controlul contaminării carcaselor în timpul procesului de sacrificare. În plus, pentru a fi asigurată abordarea întregului lanț alimentar, astfel cum se recomandă în avizul EFSA privind modalitățile de control pentru Campylobacter, măsurile de control trebuie luate în considerare și la nivel de fermă.

(10)

Controlul Campylobacter continuă să se dovedească a fi o provocare, deoarece transmiterea verticală nu pare să fie un factor de risc important și totul depinde de cât de eficace sunt măsurile de biosecuritate pentru eliminarea Campylobacter din puii pentru îngrășare. Din aceste motive, ar trebui luată în considerare o abordare pas cu pas, înăsprind în mod treptat în timp criteriile pentru igiena procedeelor. Cu toate acestea, pentru a menține același nivel de protecție în statele membre în care un astfel de nivel de protecție a fost deja obținut, articolul 5 alineatul (5) din Regulamentul (CE) nr. 2073/2005 oferă suficientă flexibilitate pentru a aplica un criteriu pentru igiena procedeelor mai strict, deoarece un astfel de criteriu alternativ oferă cel puțin garanții echivalente criteriului prevăzut în Regulamentul (CE) nr. 2073/2005.

(11)

În vederea reducerii sarcinii administrative pentru operatorii din sectorul alimentar, planul de eșantionare pentru criteriul privind Campylobacter ar trebui să urmeze aceeași metodă de testare ca cea utilizată pentru criteriul pentru igiena procedeelor prevăzut pentru Salmonella din carcasele păsărilor de curte. Din aceste motive, aceleași eșantioane de piele de pe gât utilizate pentru a testa conformitatea cu criteriul pentru igiena procedeelor prevăzut pentru Salmonella din carcasele păsărilor de curte pot fi utilizate și pentru analizele pentru depistarea Campylobacter.

(12)	Standardul internațional EN/ISO 10272-2 este metoda orizontală de numărare a Campylobacter în alimente și în hrana pentru animale. Din aceste motive, ar trebui prevăzută ca metodă de referință pentru verificarea conformității cu criteriul pentru Campylobacter la carcasele de păsări domestice.

(13)

Este oportun să se amâne data de aplicare a prezentului regulament pentru a acorda operatorilor din sectorul alimentar timp suficient pentru a adapta practicile actuale la noile cerințe și pentru a permite laboratoarelor care efectuează analize pentru depistarea Campylobacter să implementeze noile metode de testare prevăzute în prezentul regulament.

(14)	Prin urmare, Regulamentul (CE) nr. 2073/2005 ar trebui modificat în consecință.

(15)	Măsurile prevăzute în prezentul regulament sunt conforme cu avizul Comitetului permanent pentru plante, animale, produse alimentare și hrană pentru animale,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

Anexa I la Regulamentul (CE) nr. 2073/2005 se modifică în conformitate cu anexa la prezentul regulament.

Articolul 2

Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Se aplică de la 1 ianuarie 2018.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Bruxelles, 23 august 2017.

Pentru Comisie

Președintele

Jean-Claude JUNCKER

(1) JO L 139, 30.4.2004, p. 1.

(2) Regulamentul (CE) nr. 2073/2005 al Comisiei din 15 noiembrie 2005 privind criteriile microbiologice pentru produsele alimentare (JO L 338, 22.12.2005, p. 1).

(3) EFSA Journal 2016;14(12):4634.

(4) EFSA Journal 2010; 8(03):1503.

(5) EFSA Journal 2010; 8(1): 1437.

(6) EFSA Journal 2011;9(4): 2105.

(7) EFSA Journal 2012;10(6):2741.

(8) https://ec.europa.eu/food/sites/food/files/safety/docs/biosafety_food-borne-disease_campy_cost-bene-analy.pdf

ANEXĂ

Anexa I la Regulamentul (CE) nr. 2073/2005 se modifică după cum urmează:

La capitolul 2, secțiunea 2.1 se modifică după cum urmează:

(a)

tabelul se modifică după cum urmează:

(i)

se adaugă rândul 2.1.9, cu următorul conținut:

Categoria de produse alimentare

Microorganisme

Plan de prelevare de probe

Limite

Metodă analitică de referință

Etapă căreia i se aplică criteriul

Acțiune în cazul rezultatelor nesatisfăcătoare

„2.1.9

Carcase de pui pentru îngrășare

Campylobacter spp.

50 (5)

c = 20

De la 1.1.2020 c = 15;

De la 1.1.2025 c = 10

1 000 ufc/g

EN ISO 10272-2

Carcase după refrigerare

Ameliorarea igienei la sacrificare și revizuirea controalelor de procedură, a originii animalelor și a măsurilor de biosecuritate în exploatațiile de origine”

(ii)

nota de subsol 2 se înlocuiește cu următorul text:

„(2)	Pentru punctele 2.1.3-2.1.5 și 2.1.9 m = M.”;

(b)

la rubrica „interpretarea rezultatelor testului”, se adaugă următorul text:

„ Campylobacter spp. în carcasele de pui pentru îngrășare:

—	satisfăcătoare, dacă un punct maxim al valorilor c/n este > m;

—	nesatisfăcătoare, dacă mai multe valori c/n sunt > m.”

La capitolul 3, secțiunea 3.2 se înlocuiește cu următorul text:

„3.2. Prelevarea de probe bacteriologice în abatoarele și unitățile de producție a cărnii tocate și a preparatelor din carne, a cărnii separate mecanic și a cărnii proaspete

Norme de prelevare a probelor pentru carcasele de bovine, porcine, ovine, caprine și cabaline

Metodele destructive și nedestructive de prelevare de probe, selectarea zonelor pentru prelevarea de probe și normele pentru depozitarea și transportul probelor care urmează a fi utilizate sunt descrise în standardul ISO 17604.

La fiecare sesiune de prelevare de probe, acestea se prelevează aleatoriu din cinci carcase. Zonele pentru prelevarea de probe se selectează ținându-se seama de tehnologia de sacrificare utilizată în fiecare unitate.

Prelevarea de probe pentru analizele referitoare la enterobacterii și numărul de colonii aerobe se efectuează din patru zone ale fiecărei carcase. Patru probe de țesut reprezentând o suprafață totală de 20 cm2 se prelevează prin metoda destructivă. În cazul în care se folosește metoda nedestructivă în acest scop, suprafața de prelevare este de minimum 100 cm2 (50 cm2 pentru carcasele de rumegătoare mici) pentru fiecare zonă de prelevare.

Prelevarea de probe pentru analizele referitoare la Salmonella se efectuează cu ajutorul metodei buretelui abraziv. Trebuie selectate suprafețe a căror contaminare este cea mai probabilă. Suprafața totală de prelevare este de minimum 400 cm2.

În cazul în care probele sunt prelevate din diferite zone de prelevare ale carcasei, acestea sunt grupate înaintea examinării.

Reguli de prelevare pentru carcasele de pasăre și pentru carnea proaspătă de pasăre

Abatoarele trebuie să preleveze carcase întregi de păsări domestice cu piele de pe gât pentru analize de depistare a Salmonellei și Campylobacter. Unitățile de tranșare și prelucrare, altele decât cele din vecinătatea unui abator care tranșează și prelucrează numai carnea primită de la acest abator, prelevează, de asemenea, probe pentru analize de depistare a Salmonellei. În cursul acestui proces, ele acordă prioritate, în limita posibilităților, carcaselor întregi de păsări domestice cu piele de pe gât, dar trebuie să se asigure că sunt analizate și bucăți de păsări cu piele și/sau bucăți de păsări fără piele ori cu foarte puține porțiuni cu piele, iar această alegere trebuie făcută pe baza evaluării riscurilor.

Abatoarele trebuie să includă în planurile lor de prelevare carcase de păsări domestice provenite de la efective cu un statut legat de Salmonella necunoscut sau cu un statut pozitiv pentru Salmonella Enteritidis sau Salmonella Typhimurium.

În cazul în care se efectuează teste pentru verificarea respectării criteriilor de igienă a procedeelor specificate la rândul 2.1.5 și la rândul 2.1.9 din capitolul 2, în ceea ce privește Salmonella și Campylobacter din carcasele de păsări domestice în abatoare, iar testele pentru Salmonella și Campylobacter sunt efectuate în același laborator, trebuie prelevată în mod aleatoriu piele de pe gât de la cel puțin 15 carcase de păsări după răcirea acestora în cursul fiecărei sesiuni de prelevare. Înainte de examinare, probele de piele de pe gât de la cel puțin trei carcase de păsări domestice din același efectiv de origine trebuie puse în comun pentru a forma o probă de 26 g. Astfel, probele de piele de pe gât formează probe finale de 5 × 26 g (26 g sunt necesare pentru a efectua analizele pentru Salmonella și Campylobacter în paralel utilizând o singură probă). După prelevare, probele se păstrează și se transportă la laborator la o temperatură de cel puțin 1 °C și cel mult 8 °C, iar intervalul de timp dintre prelevare și testare pentru Campylobacter trebuie să fie de cel mult 48 de ore pentru a se asigura menținerea integrității probelor. Probele care au ajuns la o temperatură de 0 °C nu trebuie utilizate pentru a verifica respectarea criteriului pentru Campylobacter. Probele de 5 × 26 g se utilizează pentru a verifica respectarea criteriilor de igienă a procedeelor specificate la rândul 2.1.5 și la rândul 2.1.9 din capitolul 2 și a criteriului siguranței alimentare specificat la rândul 1.28 din capitolul 1. În vederea preparării suspensiei inițiale în laborator, cantității de testare de 26 g i se adaugă nouă volume (234 ml) de apă peptonată tamponată (buffered peptone water – BPW). Înainte de utilizare, aceasta este adusă la temperatura camerei. Acest amestec se tratează într-un stomacher sau pulsifier timp de aproximativ un minut. Se evită formarea spumei eliminând, pe cât posibil, aerul din punga stomacher. 10 ml (~1 g) din această suspensie inițială se transferă într-un tub steril gol, iar 1 ml din acești 10 ml se utilizează la numărarea Campylobacter pe plăci de selecție. Restul suspensiei de bază (250 ml ~ 25 g) este utilizat pentru detectarea Salmonellei.

În cazul în care se efectuează teste pentru verificarea respectării criteriilor de igienă a procedeelor specificate la rândul 2.1.5 și la rândul 2.1.9 din capitolul 2, în ceea ce privește Salmonella și Campylobacter din carcasele de păsări domestice în abatoare, iar testele pentru Salmonella și Campylobacter sunt efectuate în două laboratoare diferite, trebuie prelevată în mod aleatoriu piele de pe gât de la cel puțin 20 carcase de păsări după răcirea acestora în cursul fiecărei sesiuni de prelevare. Înainte de examinare, probele de piele de pe gât de la cel puțin trei carcase de păsări domestice din același efectiv de origine trebuie puse în comun pentru a forma o probă de 35 g. Astfel, probele de piele de pe gât formează probe finale de 5 × 35 g, care apoi sunt divizate pentru a obține probe finale de 5 × 25 g (pentru a face teste de Salmonella) și de 5 × 10 g (pentru a face teste de Campylobacter). După prelevare, probele se păstrează și se transportă la laborator la o temperatură de cel puțin 1 °C și cel mult 8 °C, iar intervalul de timp dintre prelevare și testare pentru Campylobacter trebuie să nu fie mai mare de 48 de ore pentru a se asigura menținerea integrității probelor. Probele care au ajuns la o temperatură de 0 °C nu trebuie utilizate pentru a verifica respectarea criteriului pentru Campylobacter. Probele de 5 × 25 g se utilizează pentru a verifica respectarea criteriilor de igienă a procedeelor specificate la rândul 2.1.5 din capitolul 2 și a criteriului siguranței alimentare specificat la rândul 1.28 din capitolul 1. Probele finale de 5 × 10 g se utilizează și pentru verificarea respectării criteriului de igienă a procedeelor specificat la rândul 2.1.9 din capitolul 2.

În cazul analizelor referitoare la Salmonella efectuate pe carnea proaspătă de pasăre alta decât carcasele de pasăre, se prelevează cinci probe de cel puțin 25 g din același lot. Proba prelevată din bucăți de pui cu piele trebuie să conțină piele și o tranșă fină de mușchi superficial în cazul în care cantitatea de piele nu este suficientă pentru a forma un eșantion. Proba prelevată din bucăți de pui fără piele sau doar cu o cantitate redusă de piele trebuie să conțină una sau mai multe tranșe fine de mușchi superficial în plus față de orice piele prezentă, pentru a obține un eșantion suficient. Tranșele de carne se prelevează astfel încât să se includă o suprafață cât mai mare a cărnii.

Orientări pentru prelevarea de probe

Orientări mai detaliate privind prelevarea de probe de la carcase, în special în ceea ce privește zonele de prelevare a probelor, pot fi incluse în ghidurile de bune practici menționate la articolul 7 din Regulamentul (CE) nr. 852/2004.

Frecvențele prelevării de probe pentru carcase, carne tocată, preparate din carne, carne separată mecanic și carne proaspătă de pasăre

Operatorii din sectorul alimentar al abatoarelor sau unităților care produc carne tocată, preparate din carne, carne separată mecanic sau carne proaspătă de pasăre prelevează probe pentru analizele microbiologice cel puțin o dată pe săptămână. Ziua prelevării de probe se modifică în fiecare săptămână, astfel încât să se preleveze probe în fiecare zi a săptămânii.

În cazul prelevării de probe din carne tocată și preparate din carne pentru analizele referitoare la E. coli și la numărul de colonii aerobe și al prelevării de probe din carcase pentru analizele referitoare la Enterobacteriaceae și la numărul de colonii aerobe, frecvența poate fi redusă la o dată la două săptămâni, în cazul în care se obțin rezultate satisfăcătoare timp de șase săptămâni consecutive.

Pentru prelevarea de probe din carne tocată, preparate din carne, carcase și carne proaspătă de pasăre pentru analizele referitoare la Salmonella, frecvența poate fi redusă la o dată la două săptămâni, în cazul în care se obțin rezultate satisfăcătoare timp de 30 de săptămâni consecutive. Frecvența prelevării de probe pentru Salmonella poate fi redusă și în cazul în care există un program național sau regional de control pentru Salmonella, iar programul respectiv cuprinde teste care înlocuiesc prelevarea de probe descrisă mai sus. Această frecvență poate fi redusă și mai mult în cazul în care programul național sau regional de control pentru Salmonella demonstrează că prevalența Salmonellei este scăzută la animalele cumpărate de abator.

În cazul prelevării de probe pentru analiza Campylobacter a carcaselor de păsări domestice, frecvența poate fi redusă la o dată la două săptămâni, dacă se obțin rezultate satisfăcătoare timp de 52 de săptămâni consecutive. Cu aprobarea autorităților competente, frecvența de prelevare a probelor pentru Campylobacter poate fi redusă, dacă este în vigoare un program național sau regional oficial sau recunoscut oficial de control al Campylobacter și dacă acest program include prelevări de probe și testări echivalente prelevărilor de probe și testărilor necesare pentru verificarea respectării criteriului de igienă a procedeelor specificat la rândul 2.1.9 din capitolul 2. În cazul în care programul de control pentru Campylobacter prezintă o contaminare redusă a efectivelor, frecvența prelevării de probe poate fi redusă în continuare dacă acest nivel scăzut de contaminare cu Campylobacter este obținut într-o perioadă de 52 de săptămâni consecutive în exploatațiile de origine a puilor pentru îngrășare cumpărați de abator. În cazul în care programul de control indică rezultate satisfăcătoare într-o anumită perioadă a anului, frecvența analizelor pentru Campylobacter poate fi, de asemenea, după aprobarea autorității competente, adaptată variațiilor sezoniere.

Cu toate acestea, în cazul în care acest lucru se justifică în urma unei analize a riscurilor și este autorizat în consecință de autoritatea competentă, abatoarele și unitățile mici care produc carne tocată, preparate din carne și carne proaspătă de pasăre în cantități mici pot fi scutite de obligația de a respecta aceste frecvențe de prelevare a probelor.”

24.8.2017

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 218/10

REGULAMENTUL DE PUNERE ÎN APLICARE (UE) 2017/1497 AL COMISIEI

din 23 august 2017

de retragere a acceptării angajamentului pentru un producător-exportator în temeiul Deciziei de punere în aplicare 2013/707/UE de confirmare a acceptării unui angajament oferit în legătură cu procedurile antidumping și antisubvenție privind importurile de module fotovoltaice pe bază de siliciu cristalin și componentele lor cheie (și anume celule) originare sau expediate din Republica Populară Chineză pentru perioada de aplicare a măsurilor definitive

COMISIA EUROPEANĂ,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (denumit în continuare „tratatul”),

având în vedere Regulamentul (UE) 2016/1036 al Parlamentului European și al Consiliului din 8 iunie 2016 privind protecția împotriva importurilor care fac obiectul unui dumping din partea țărilor care nu sunt membre ale Uniunii Europene (1) (denumit în continuare „regulamentul antidumping de bază”), în special articolul 8,

având în vedere Regulamentul (UE) 2016/1037 al Parlamentului European și al Consiliului din 8 iunie 2016 privind protecția împotriva importurilor care fac obiectul unor subvenții din partea țărilor care nu sunt membre ale Uniunii Europene (2) (denumit în continuare „regulamentul antisubvenție de bază”), în special articolul 13,

informând statele membre,

întrucât:

A. ANGAJAMENTUL ȘI ALTE MĂSURI EXISTENTE

(1)

Prin Regulamentul (UE) nr. 513/2013 (3), Comisia Europeană (denumită în continuare „Comisia”) a instituit o taxă antidumping provizorie la importurile în Uniunea Europeană (denumită în continuare „Uniunea”) de module fotovoltaice pe bază de siliciu cristalin (denumite în continuare „module”) și componentele lor cheie (și anume celule și plachete) originare sau expediate din Republica Populară Chineză (denumită în continuare „RPC”).

(2)

Un grup de producători-exportatori a mandatat Camera de Comerț a Chinei pentru Importul și Exportul de Mașini și Produse Electronice (denumită în continuare „CCCME”) să prezinte Comisiei un angajament de preț în numele lor, ceea ce CCCME a făcut. Din termenii respectivului angajament de preț reiese în mod clar că acesta constituie un pachet de angajamente de preț individuale pentru fiecare producător-exportator, care este, din motive practice de administrare, coordonat de CCCME.

(3)

Prin Decizia 2013/423/UE (4), Comisia a acceptat respectivul angajament de preț în ceea ce privește taxa antidumping provizorie. Prin Regulamentul (UE) nr. 748/2013 (5), Comisia a modificat Regulamentul (UE) nr. 513/2013 pentru a introduce modificările tehnice necesare ca urmare a acceptării angajamentului în ceea ce privește taxa antidumping provizorie.

(4)

Prin Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 1238/2013 (6), Consiliul a instituit o taxă antidumping definitivă la importurile în Uniune de module și de celule originare sau expediate din RPC (denumite în continuare „produsele în cauză”). Prin Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 1239/2013 (7), Consiliul a instituit, de asemenea, o taxă compensatorie definitivă la importurile produselor în cauză în Uniune.

În urma notificării unei versiuni modificate a angajamentului de preț de către un grup de producători-exportatori (denumiți în continuare „producătorii-exportatori”) împreună cu CCCME, Comisia a confirmat, prin Decizia de punere în aplicare 2013/707/UE (8), acceptarea angajamentului de preț astfel cum a fost modificat (denumit în continuare „angajamentul”) pentru perioada de aplicare a măsurilor definitive. Anexa la decizia menționată prezintă lista producătorilor-exportatori pentru care a fost acceptat angajamentul; printre aceștia se numără Shanghai Shenzhou New Energy Development Co. Ltd (denumit în continuare „Shanghai Shenzhou”), împreună cu societățile sale afiliate din RPC (și anume, Shanghai Solar Energy S&T Co. Ltd și Lianyungang Shenzhou New Energy Co. Ltd), care sunt încadrate împreună la codul adițional TARIC B875.

(5)

Prin Decizia de punere în aplicare 2014/657/UE (9), Comisia a acceptat o propunere din partea grupului de producători-exportatori, formulată împreună cu CCCME, pentru clarificări referitoare la punerea în aplicare a angajamentului în ceea ce privește produsele în cauză care fac obiectul angajamentului, și anume module și celule originare sau expediate din RPC, încadrate în prezent la codul NC ex 8541 40 90 (codurile TARIC 8541409021, 8541409029, 8541409031 și 8541409039), fabricate de către grupul de producători-exportatori (denumite în continuare „produsul vizat”). Taxele antidumping și taxele compensatorii menționate în considerentul 4 de mai sus, împreună cu angajamentul, sunt denumite în continuare „măsurile”.

(6)	Prin Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2015/866 (10), Comisia a retras acceptarea angajamentului pentru trei producători-exportatori.

(7)	Prin Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2015/1403 (11), Comisia a retras acceptarea angajamentului pentru un alt producător-exportator.

(8)	Prin Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2015/2018 (12), Comisia a retras acceptarea angajamentului pentru doi producători-exportatori.

(9)	Comisia a deschis o anchetă de reexaminare în perspectiva expirării măsurilor antidumping printr-un aviz de deschidere publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (13) la 5 decembrie 2015.

(10)	Comisia a deschis o anchetă de reexaminare în perspectiva expirării măsurilor compensatorii printr-un aviz de deschidere publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (14) la 5 decembrie 2015.

(11)	De asemenea, Comisia a deschis o reexaminare intermediară parțială a măsurilor antidumping și a măsurilor compensatorii printr-un aviz de deschidere publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (15) la 5 decembrie 2015.

(12)	Prin Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2016/115 (16), Comisia a retras acceptarea angajamentului pentru un alt producător-exportator.

(13)

Prin Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2016/185 (17), Comisia a extins taxa antidumping definitivă instituită prin Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 1238/2013 asupra importurilor de produse în cauză originare sau expediate din Republica Populară Chineză la importurile de produs în cauză expediate din Malaysia și Taiwan, indiferent dacă au fost sau nu declarate ca fiind originare din Malaysia sau din Taiwan.

(14)

Prin Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2016/184 (18), Comisia a extins taxa compensatorie definitivă instituită prin Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 1239/2013 asupra importurilor de produse în cauză originare sau expediate din Republica Populară Chineză la importurile de produs în cauză expediate din Malaysia și Taiwan, indiferent dacă au fost sau nu declarate ca fiind originare din Malaysia sau din Taiwan.

(15)	Prin Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2016/1045 (19), Comisia a retras acceptarea angajamentului pentru un alt producător-exportator.

(16)	Prin Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2016/1382 (20), Comisia a retras acceptarea angajamentului pentru alți cinci producători-exportatori.

(17)	Prin Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2016/1402 (21), Comisia a retras acceptarea angajamentului pentru alți trei producători-exportatori.

(18)	Prin Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2016/1998 (22), Comisia a retras acceptarea angajamentului pentru alți cinci producători-exportatori.

(19)	Prin Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2016/2146 (23), Comisia a retras acceptarea angajamentului pentru alți doi producători-exportatori.

(20)	Ca urmare a reexaminărilor în perspectiva expirării măsurilor și a reexaminării intermediare menționate la considerentele 9-11, Comisia a menținut măsurile în vigoare prin Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2017/366 (24) și Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2017/367 (25).

(21)	De asemenea, Comisia a deschis o reexaminare intermediară parțială privind forma măsurilor printr-un aviz de deschidere publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (26) la 3 martie 2017.

(22)	Prin Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2017/454 (27), Comisia a retras acceptarea angajamentului pentru patru producători-exportatori.

(23)	Prin Decizia de punere în aplicare (UE) 2017/615 (28), Comisia a acceptat o propunere din partea unui grup de producători-exportatori, formulată împreună cu CCCME, referitoare la punerea în aplicare a angajamentului.

(24)	Prin Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2017/941 (29), Comisia a retras acceptarea angajamentului pentru doi producători-exportatori.

(25)	Prin Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2017/1408 (30), Comisia a retras acceptarea angajamentului pentru doi producători-exportatori.

B. TERMENII ANGAJAMENTULUI ȘI RETRAGEREA VOLUNTARĂ DE CĂTRE SHANGHAI SHENZHOU

(26)	Conform textului angajamentului, orice producător-exportator își poate retrage acordul la angajament în mod voluntar în orice moment în cursul aplicării acestuia.

(27)	În iunie 2017, Shanghai Shenzhou a înștiințat Comisia că dorește să își retragă acordul la angajament, atât în nume propriu, cât și în numele societăților afiliate menționate în considerentul 4 de mai sus.

C. RETRAGEREA ACCEPTĂRII ANGAJAMENTULUI ȘI INSTITUIREA DE TAXE DEFINITIVE

(28)

Prin urmare, în conformitate cu articolul 8 alineatul (9) din regulamentul antidumping de bază și cu articolul 13 alineatul (9) din regulamentul antisubvenție de bază și, de asemenea, în conformitate cu termenii angajamentului, Comisia a concluzionat că acceptarea angajamentului pentru Shanghai Shenzhou și societățile afiliate menționate în considerentul 4 ar trebui să fie retrasă.

(29)

În consecință, în conformitate cu articolul 8 alineatul (9) din regulamentul antidumping de bază și cu articolul 13 alineatul (9) din regulamentul antisubvenție de bază, taxa antidumping definitivă instituită prin articolul 1 din Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2017/367 și taxa compensatorie definitivă instituită prin articolul 1 din Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2017/366 se aplică în mod automat importurilor originare sau expediate din RPC ale produsului în cauză fabricat de Shanghai Shenzhou și de societățile afiliate menționate în considerentul 4 de mai sus (încadrate împreună la codul adițional TARIC B875), începând cu data intrării în vigoare a prezentului regulament.

(30)

În ceea ce privește importurile vămuite înainte de data intrării în vigoare a prezentului regulament, normele aplicabile angajamentului ar trebui să fie respectate. În consecință, Comisia reamintește că, în cazul în care autoritățile vamale din statele membre au indicii că prețul prezentat pe o factură conformă cu angajamentul nu corespunde prețului efectiv plătit, ele ar trebui să investigheze dacă a fost încălcată cerința de a include orice rabaturi în facturile conforme cu angajamentul sau dacă a fost respectat prețul minim la import (PMI). În cazul în care autoritățile vamale din statele membre ajung la concluzia că a avut loc o astfel de încălcare sau că PMI nu a fost respectat, acestea trebuie să colecteze taxele în consecință. Pentru a facilita, în baza articolului 4 alineatul (3) din tratat, activitatea autorităților vamale din statele membre, în astfel de situații Comisia ar trebui să transmită textul confidențial al angajamentului și alte informații conexe doar în scopul procedurilor naționale.

(31)

În cele din urmă, Comisia constată că acceptarea retragerii voluntare nu aduce atingere competenței conferite Comisiei prin articolul 3 alineatul (2) litera (b) din Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 1238/2013, articolul 2 alineatul (2) litera (b) din Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2017/367, articolul 2 alineatul (2) litera (b) din Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 1239/2013 și articolul 2 alineatul (2) litera (b) din Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2017/366 de a anula facturi conforme cu angajamentul care au fost emise înainte de acceptarea retragerii voluntare, în cazurile în care Comisia are cunoștință de fapte care justifică o astfel de anulare.

(32)	În scop informativ, tabelul din anexa la prezentul regulament enumeră producătorii-exportatori pentru care acceptarea angajamentului prin Decizia de punere în aplicare 2013/707/UE nu este afectată,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

Se retrage acceptarea angajamentului pentru societățile următoare:

Denumirea societății

Codul adițional TARIC

Shanghai Shenzhou New Energy Development Co. Ltd

Shanghai Solar Energy S&T Co. Ltd

Lianyungang Shenzhou New Energy Co. Ltd

B875

Articolul 2

(1) În cazul în care autoritățile vamale dispun de elemente care dovedesc faptul că prețul indicat pe o factură conformă cu angajamentul, în temeiul articolului 3 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 1238/2013, al articolului 2 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2017/367, al articolului 2 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 1239/2013 și al articolului 2 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2017/366, emisă de una dintre societățile al cărei angajament a fost acceptat inițial prin Decizia de punere în aplicare 2013/707/UE, nu corespunde prețului plătit și că, prin urmare, este posibil ca societățile respective să fi încălcat angajamentul, autoritățile vamale pot, în cazul în care este necesar în scopul desfășurării procedurilor naționale, să solicite Comisiei o copie a angajamentului și alte informații pentru a verifica prețul minim la import („PMI”) aplicabil la data la care a fost emisă factura conformă cu angajamentul.

(2) Dacă această verificare arată că prețul plătit este inferior PMI, se colectează taxele datorate în consecință, în conformitate cu articolul 8 alineatul (9) din Regulamentul (UE) 2016/1036 și cu articolul 13 alineatul (9) din Regulamentul (UE) 2016/1037. Dacă această verificare arată că în factura comercială nu au fost incluse reducerile și rabaturile, se colectează taxele datorate în consecință, în temeiul articolului 3 alineatul (2) litera (a) din Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 1238/2013, al articolului 2 alineatul (2) litera (a) din Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2017/367, al articolului 2 alineatul (2) litera (a) din Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 1239/2013 și al articolului 2 alineatul (2) litera (a) din Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2017/366.

(3) Informațiile în conformitate cu alineatul (1) pot fi utilizate numai în scopul impunerii taxelor datorate în temeiul articolului 3 alineatul (2) litera (a) din Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 1238/2013, al articolului 2 alineatul (2) litera (a) din Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2017/367, al articolului 2 alineatul (2) litera (a) din Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 1239/2013 și al articolului 2 alineatul (2) litera (a) din Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2017/366. În acest context, autoritățile vamale din statele membre pot furniza aceste informații debitorului taxelor respective numai în scopul protejării drepturilor sale la apărare. Aceste informații nu pot fi în niciun caz comunicate unor terțe părți.

Articolul 3

Prezentul regulament intră în vigoare în ziua următoare datei publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Bruxelles, 23 august 2017.

Pentru Comisie

Președintele

Jean-Claude JUNCKER

(1) JO L 176, 30.6.2016, p. 21.

(2) JO L 176, 30.6.2016, p. 55.

(3) JO L 152, 5.6.2013, p. 5.

(4) JO L 209, 3.8.2013, p. 26.

(5) JO L 209, 3.8.2013, p. 1.

(6) JO L 325, 5.12.2013, p. 1.

(7) JO L 325, 5.12.2013, p. 66.

(8) JO L 325, 5.12.2013, p. 214.

(9) JO L 270, 11.9.2014, p. 6.

(10) JO L 139, 5.6.2015, p. 30.

(11) JO L 218, 19.8.2015, p. 1.

(12) JO L 295, 12.11.2015, p. 23.

(13) JO C 405, 5.12.2015, p. 8.

(14) JO C 405, 5.12.2015, p. 20.

(15) JO C 405, 5.12.2015, p. 33.

(16) JO L 23, 29.1.2016, p. 47.

(17) JO L 37, 12.2.2016, p. 76.

(18) JO L 37, 12.2.2016, p. 56.

(19) JO L 170, 29.6.2016, p. 5.

(20) JO L 222, 17.8.2016, p. 10.

(21) JO L 228, 23.8.2016, p. 16.

(22) JO L 308, 16.11.2016, p. 8.

(23) JO L 333, 8.12.2016, p. 4.

(24) JO L 56, 3.3.2017, p. 1.

(25) JO L 56, 3.3.2017, p. 131.

(26) JO C 67, 3.3.2017, p. 16.

(27) JO L 71, 16.3.2017, p. 5.

(28) JO L 86, 31.3.2017, p. 14.

(29) JO L 142, 2.6.2017, p. 43.

(30) JO L 201, 2.8.2017, p. 3.

ANEXĂ

Lista societăților:

Denumirea societății	Codul adițional TARIC
Jiangsu Aide Solar Energy Technology Co. Ltd	B798
Alternative Energy (AE) Solar Co. Ltd	B799
Anhui Chaoqun Power Co. Ltd	B800
Anji DaSol Solar Energy Science & Technology Co. Ltd	B802
Anhui Schutten Solar Energy Co. Ltd Quanjiao Jingkun Trade Co. Ltd	B801
Anhui Titan PV Co. Ltd	B803
Xi'an SunOasis (Prime) Company Limited TBEA SOLAR CO. LTD XINJIANG SANG'O SOLAR EQUIPMENT	B804
Changzhou NESL Solartech Co. Ltd	B806
Changzhou Shangyou Lianyi Electronic Co. Ltd	B807
CHINALAND SOLAR ENERGY CO. LTD	B808
ChangZhou EGing Photovoltaic Technology Co. Ltd	B811
CIXI CITY RIXING ELECTRONICS CO. LTD ANHUI RINENG ZHONGTIAN SEMICONDUCTOR DEVELOPMENT CO. LTD HUOSHAN KEBO ENERGY & TECHNOLOGY CO. LTD	B812
CSG PVtech Co. Ltd	B814
China Sunergy (Nanjing) Co. Ltd CEEG Nanjing Renewable Energy Co. Ltd CEEG (Shanghai) Solar Science Technology Co. Ltd China Sunergy (Yangzhou) Co. Ltd China Sunergy (Shanghai) Co. Ltd	B809
Dongfang Electric (Yixing) MAGI Solar Power Technology Co. Ltd	B816
EOPLLY New Energy Technology Co. Ltd SHANGHAI EBEST SOLAR ENERGY TECHNOLOGY CO. LTD JIANGSU EOPLLY IMPORT & EXPORT CO. LTD	B817
Zheijiang Era Solar Co. Ltd	B818
GD Solar Co. Ltd	B820
Greenway Solar-Tech (Shanghai) Co. Ltd Greenway Solar-Tech (Huaian) Co. Ltd	B821
Guodian Jintech Solar Energy Co. Ltd	B822
Hangzhou Bluesun New Material Co. Ltd	B824
Hanwha SolarOne (Qidong) Co. Ltd	B826
Hengdian Group DMEGC Magnetics Co. Ltd	B827
HENGJI PV-TECH ENERGY CO. LTD	B828
Himin Clean Energy Holdings Co. Ltd	B829
Jiangsu Green Power PV Co. Ltd	B831
Jiangsu Hosun Solar Power Co. Ltd	B832
Jiangsu Jiasheng Photovoltaic Technology Co. Ltd	B833
Jiangsu Runda PV Co. Ltd	B834
Jiangsu Sainty Photovoltaic Systems Co. Ltd Jiangsu Sainty Machinery Imp. And Exp. Corp. Ltd	B835
Jiangsu Shunfeng Photovoltaic Technology Co. Ltd Changzhou Shunfeng Photovoltaic Materials Co. Ltd Jiangsu Shunfeng Photovoltaic Electronic Power Co. Ltd	B837
Jiangsu Sinski PV Co. Ltd	B838
Jiangsu Sunlink PV Technology Co. Ltd	B839
Jiangsu Zhongchao Solar Technology Co. Ltd	B840
Jiangxi Risun Solar Energy Co. Ltd	B841
Jiangxi LDK Solar Hi-Tech Co. Ltd LDK Solar Hi-Tech (Nanchang) Co. Ltd LDK Solar Hi-Tech (Suzhou) Co. Ltd	B793
Jiangyin Shine Science and Technology Co. Ltd	B843
Jinzhou Yangguang Energy Co. Ltd Jinzhou Huachang Photovoltaic Technology Co. Ltd Jinzhou Jinmao Photovoltaic Technology Co. Ltd Jinzhou Rixin Silicon Materials Co. Ltd Jinzhou Youhua Silicon Materials Co. Ltd	B795
Juli New Energy Co. Ltd	B846
Jumao Photonic (Xiamen) Co. Ltd	B847
King-PV Technology Co. Ltd	B848
Kinve Solar Power Co. Ltd (Maanshan)	B849
Lightway Green New Energy Co. Ltd Lightway Green New Energy(Zhuozhou) Co. Ltd	B851
Nanjing Daqo New Energy Co. Ltd	B853
NICE SUN PV CO. LTD LEVO SOLAR TECHNOLOGY CO. LTD	B854
Ningbo Jinshi Solar Electrical Science & Technology Co. Ltd	B857
Ningbo Komaes Solar Technology Co. Ltd	B858
Ningbo South New Energy Technology Co. Ltd	B861
Ningbo Sunbe Electric Ind Co. Ltd	B862
Ningbo Ulica Solar Science & Technology Co. Ltd	B863
Perfectenergy (Shanghai) Co. Ltd	B864
Perlight Solar Co. Ltd	B865
SHANGHAI ALEX SOLAR ENERGY SCIENCE & TECHNOLOGY CO. LTD SHANGHAI ALEX NEW ENERGY CO. LTD	B870
Shanghai Chaori Solar Energy Science & Technology Co. Ltd	B872
Propsolar (Zhejiang) New Energy Technology Co. Ltd Shanghai Propsolar New Energy Co. Ltd	B873
SHANGHAI SHANGHONG ENERGY TECHNOLOGY CO. LTD	B874
Shanghai ST Solar Co. Ltd Jiangsu ST Solar Co. Ltd	B876
Shenzhen Sacred Industry Co. Ltd	B878
Sopray Energy Co. Ltd Shanghai Sopray New Energy Co. Ltd	B881
SUN EARTH SOLAR POWER CO. LTD NINGBO SUN EARTH SOLAR POWER CO. LTD Ningbo Sun Earth Solar Energy Co. Ltd	B882
SUZHOU SHENGLONG PV-TECH CO. LTD	B883
TDG Holding Co. Ltd	B884
Tianwei New Energy Holdings Co. Ltd Tianwei New Energy (Chengdu) PV Module Co. Ltd Tianwei New Energy (Yangzhou) Co. Ltd	B885
Wenzhou Jingri Electrical and Mechanical Co. Ltd	B886
Shanghai Topsolar Green Energy Co. Ltd	B877
Shenzhen Sungold Solar Co. Ltd	B879
Wuhu Zhongfu PV Co. Ltd	B889
Wuxi Saijing Solar Co. Ltd	B890
Wuxi Shangpin Solar Energy Science and Technology Co. Ltd	B891
Wuxi Solar Innova PV Co. Ltd	B892
Wuxi Taichang Electronic Co. Ltd China Machinery Engineering Wuxi Co.Ltd Wuxi Taichen Machinery & Equipment Co. Ltd	B893
Xi'an Huanghe Photovoltaic Technology Co. Ltd State-run Huanghe Machine-Building Factory Import and Export Corporation Shanghai Huanghe Fengjia Photovoltaic Technology Co. Ltd	B896
Yuhuan Sinosola Science & Technology Co. Ltd	B900
Zhangjiagang City SEG PV Co. Ltd	B902
Zhejiang Fengsheng Electrical Co. Ltd	B903
Zhejiang Global Photovoltaic Technology Co. Ltd	B904
Zhejiang Heda Solar Technology Co. Ltd	B905
Zhejiang Jiutai New Energy Co. Ltd Zhejiang Topoint Photovoltaic Co. Ltd	B906
Zhejiang Kingdom Solar Energy Technic Co. Ltd	B907
Zhejiang Koly Energy Co. Ltd	B908
Zhejiang Mega Solar Energy Co. Ltd Zhejiang Fortune Photovoltaic Co. Ltd	B910
Zhejiang Shuqimeng Photovoltaic Technology Co. Ltd	B911
Zhejiang Shinew Photoelectronic Technology Co. Ltd	B912
Zhejiang Sunflower Light Energy Science & Technology Limited Liability Company Zhejiang Yauchong Light Energy Science & Technology Co. Ltd	B914
Zhejiang Sunrupu New Energy Co. Ltd	B915
Zhejiang Tianming Solar Technology Co. Ltd	B916
Zhejiang Trunsun Solar Co. Ltd Zhejiang Beyondsun PV Co. Ltd	B917
Zhejiang Wanxiang Solar Co. Ltd WANXIANG IMPORT & EXPORT CO LTD	B918
ZHEJIANG YUANZHONG SOLAR CO. LTD	B920

24.8.2017

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 218/19

DECIZIA NR. 61/16/COL A AUTORITĂȚII AELS DE SUPRAVEGHERE

din 16 martie 2016

de încheiere a procedurii oficiale de investigare privind un presupus ajutor de stat prin închirierea unei fibre optice exploatate anterior în numele NATO (Islanda) [2017/1498]

Autoritatea AELS de Supraveghere (denumită în continuare „autoritatea”),

AVÂND ÎN VEDERE Acordul privind Spațiul Economic European (denumit în continuare „Acordul privind SEE”), în special articolul 61 și Protocolul 26 la acesta,

AVÂND ÎN VEDERE Acordul între statele AELS privind instituirea unei Autorități de Supraveghere și a unei Curți de Justiție (denumit în continuare „Acordul privind Autoritatea de Supraveghere și Curtea”), în special articolul 24,

AVÂND ÎN VEDERE Protocolul 3 la Acordul privind Autoritatea de Supraveghere și Curtea de Justiție (denumit în continuare „Protocolul 3”), în special articolul 1 din partea I și articolul 7 alineatul (2) din partea II,

DUPĂ CE părțile interesate au fost invitate să își prezinte observațiile în temeiul dispozițiilor menționate (1) și având în vedere observațiile acestora,

întrucât:

I. CONTEXT

1. PROCEDURA

(1)

Prin scrisoarea din 16 iulie 2010 (documentul nr. 565828), întreprinderea Míla ehf. (denumită în continuare „Míla” sau „reclamantul”) a depus o plângere la Autoritatea AELS de Supraveghere privind un presupus ajutor de stat ilegal acordat de Ministerul Afacerilor Externe din Islanda prin contracte de leasing pentru utilizarea și exploatarea a două fibre optice care au fost exploatate anterior în numele Organizației Tratatului Atlanticului de Nord („NATO”). În urma investigației, autoritatea a adoptat Decizia nr. 410/12/COL la 21 noiembrie 2012, concluzionând că respectivul contract de închiriere încheiat între Agenția de apărare din cadrul Ministerului Afacerilor Externe și Og fjarskipti (în prezent Fjarskipti hf., denumită în continuare „Vodafone Islanda” sau „Vodafone”) (2) pentru utilizarea și exploatarea unei fibre optice la 1 februarie 2010 nu implica un ajutor de stat în sensul articolului 61 din Acordul privind SEE (3).

(2)	La 19 februarie 2013, întreprinderea Míla a introdus o acțiune în anulare a Deciziei nr. 410/12/COL în fața Curții de Justiție a AELS. Prin hotărârea din 27 ianuarie 2014 în cauza E1/13, Curtea AELS a decis să anuleze decizia autorității (4).

(3)	La 16 iulie 2014, autoritatea a adoptat Decizia nr. 299/14/COL de inițiere a procedurii oficiale de investigare prevăzută la articolul 1 alineatul (2) din partea I a Protocolului 3 și a invitat autoritățile islandeze, precum și părțile interesate să prezinte observații.

(4)

Autoritatea a primit observații din partea autorităților islandeze (documentele nr. 722921722923), precum și din partea părților terțe, și anume întreprinderea Míla (documentul nr. 729699), Vodafone (documentul nr. 723556) și o persoană fizică (documentul nr. 729917). Observațiile părților terțe au fost transmise autorităților islandeze, care și-au prezentat observațiile cu privire la acestea (documentele nr. 744468-744471 și 753302-753303).

2. DESCRIEREA MĂSURII

2.1. CONTEXT – INVITAȚIE DE PREZENTARE A OFERTEI PENTRU ÎNCHIRIEREA A DOUĂ FIBRE OPTICE EXPLOATATE ÎN NUMELE NATO

(5)

La 15 august 2007, guvernul islandez a preluat pe deplin exploatarea Agenției de radare (Ratsjárstofnun) (5), care fusese până la acel moment sub auspiciile autorităților SUA. Agenția de radare exploatase anterior trei fibre optice ale cablului cu lungimea de aproximativ 1 850 km care înconjoară Islanda și regiunea sa de nord-vest (6). Acest lucru a deschis noi oportunități pentru guvernul islandez în vederea utilizării uneia sau mai multor fibre dintre cele trei în alte scopuri.

(6)

Autoritățile islandeze au decis să utilizeze una dintre fibre pentru sistemul islandez de apărare antiaeriană (denumit în continuare „IADS”) și pentru telecomunicațiile guvernamentale securizate. De asemenea, autoritățile au decis ca Centrul public de comerț (Ríkiskaup) să organizeze o cerere de oferte pentru utilizarea și exploatarea celorlalte două fibre (7).

(7)

Detaliile referitoare la invitația de prezentare a ofertei au fost stabilite în descrierea proiectului elaborată de Ríkiskaup (8). Conform documentului respectiv, Ríkiskaup, în numele Departamentului de apărare din cadrul Ministerului Afacerilor Externe, a lansat o cerere de ofertă pentru utilizarea și exploatarea a două dintre cele trei fibre optice care urmau să fie închiriate de două părți independente, cu scopul de a negocia un contract de închiriere pe 10 ani.

(8)

Conform ofertei, cablul optic are aproximativ 1 850 km lungime, asigură legătura neîntreruptă între cele 16 puncte de terminație existente (la data cererii de ofertă) și trece prin centrale telefonice și alte instalații de telecomunicații pe traseul care înconjoară Islanda. Majoritatea centralelor telefonice și a altor instalații de telecomunicații sunt deținute și se află sub supravegherea întreprinderii Míla. În conformitate cu punctul 2.3 din ofertă, contractul de închiriere propus nu va include instalațiile pentru echipamentele locatarului. Locatarul va fi responsabil pentru obținerea instalațiilor necesare pentru echipamentele sale sau pentru obținerea oricăror alte structuri necesare pentru utilizarea fibrelor. Prin urmare, locatarul este responsabil pentru asigurarea accesului la instalațiile și la punctele de terminație în care intenționează să își conecteze echipamentele la fibre. În cazul în care locatarul trebuie să achiziționeze sau să închirieze instalații pentru echipamente, legături suplimentare sau alte elemente, acesta va suporta cheltuielile. Locatarul este responsabil pentru toate comunicările cu proprietarii de instalații; locatorul nefiind nici intermediarul, nici furnizorul de instalații de orice tip, acesta nu va garanta că locatarul va avea acces la instalațiile de la punctele de adunare sau din altă parte. Locatarul poate adăuga noi puncte de terminație la fibra optică, dar acest lucru trebuie realizat în consultare cu locatorul și cu alți coproprietari ai fibrei. Locatarul va suporta toate costurile asociate cu adăugarea de noi puncte de terminație. Cerințe detaliate sunt stabilite pentru a garanta că accesul locatarului la cablu și adăugarea de puncte de terminație sunt pregătite cu grijă și executate în mod profesionist, astfel încât să asigure utilizarea neîntreruptă a cablului de către alții.

(9)

În ceea ce privește tariful de închiriere, invitația de prezentare a ofertei prevede un tarif de închiriere minim de 19 000 000 000 ISK pe an pentru fiecare fibră, pentru a asigura acoperirea costurilor de exploatare și de întreținere a fibrelor optice (9). Data-limită de prezentare a ofertelor și de deschidere a ofertelor a fost 19 iunie 2008.

(10)

Evaluarea ofertelor a avut loc pe baza următoarelor criterii:

Tabelul 1

Criteriile de atribuire din ofertă

Aspect evaluat	Puncte procentuale
Stimularea concurenței	40
Tariful de închiriere	15
Demararea serviciilor	10
Furnizarea serviciilor	10
Numărul de puncte de terminație în rețea	15
Tarif unic în întreaga țară	10

(11)

În urma cererii de oferte, s-au primit cinci oferte de la patru întreprinderi independente, astfel cum sunt rezumate în tabelul 2 de mai jos. Două oferte au fost oferte alternative:

Tabelul 2

Ofertele primite în cadrul cererii de oferte

Numele societății	Prețul de închiriere oferit (ISK)	Criteriile de atribuire: punctajul total obținut
Numele societății	Prețul de închiriere oferit (ISK)	Ofertă principală	Ofertă alternativă (10)
Fjarski ehf.	20 000 000	92,18
Vodafone	19 150 000	89,67	84,67
Hringiðan ehf.	24 006 900	88,60
Gagnaveita Reykjavíkur	19 500 000		59,34

(12)

Ríkiskaup a evaluat ofertele primite, în urma unei evaluări efectuate de consultantul independent Mannvit. Conform informațiilor furnizate de Ríkiskaup și Mannvit, s-a considerat că toate cele patru societăți care au prezentat oferte îndeplinesc cerința privind capacitatea tehnică de executare a proiectului, precum și cerințele generale prevăzute în invitația de prezentare a ofertelor privind situația personală și financiară a candidaților pentru proiect. Cu toate acestea, Mannvit a formulat o rezervă cu privire la propunerea Hringiðan. Conform propunerii respective, proiectul urma să fie realizat de o întreprindere care trebuia să fie înființată de Hringiðan. Mannvit a considerat imposibilă evaluarea capacității – atât financiare, cât și tehnice – a acestei întreprinderi, care, la momentul respectiv, nu fusese înființată. Prin urmare, conform condițiilor din ofertă, oferta Hringiðan putea fi exclusă. Mannvit a simulat efectul excluderii ofertei Hringiðan asupra rezultatului procedurii de atribuire, dar a constatat că nu exista niciun impact, întrucât oferta Hringiðan nu s-a numărat printre primele două oferte și, prin urmare, a fost respinsă în orice caz.

(13)

Astfel cum se arată în tabelul 1, cele două întreprinderi care au obținut cel mai mare punctaj pe baza criteriilor de atribuire au fost Fjarski ehf. (92,18 puncte) și Vodafone (89,67 puncte). Au fost lansate negocierile cu cele două societăți. Din cauza crizei financiare din Islanda, care a început să ia amploare în toamna anului 2008, negocierile au avut loc abia la sfârșitul anului 2009 și au fost finalizate la începutul anului 2010. Fjarski ehf. a decis însă să se retragă din proiect. Prin urmare, s-a negociat un contract de închiriere cu Vodafone numai pentru una dintre cele două fibre.

2.2. CONTRACT ÎNTRE VODAFONE ȘI AGENȚIA ISLANDEZĂ DE APĂRARE

(14)

Contractul, încheiat la 1 februarie 2010 între Vodafone și Agenția islandeză de apărare („Varnarmálastofnun”), prevede utilizarea uneia dintre cele opt fibre optice ale cablului optic cu lungimea de 1 850 km care înconjoară Islanda. Chiria anuală este fixată la 19 150 000 ISK (fără TVA), indexată în funcție de indicele prețurilor pentru construcții din iunie 2008. Durata contractului este de 10 ani.

(15)

Contractul precizează că fibra în cauză era înregistrată în lista de inventariere a NATO. În temeiul articolului 16 din Legea apărării nr. 34/2008, locatorul are dreptul, în numele statului și al NATO, să încheie un contract de închiriere pentru utilizarea unor astfel de instalații. Cu toate acestea, având în vedere angajamentele internaționale ale Islandei, a fost necesar să se includă o clauză care autorizează locatorul să preia instalațiile menționate fără notificare pe timp de război. Dispozițiile în acest sens sunt prevăzute la articolul 8 din contract.

(16)

Contractul repetă dispoziția din ofertă conform căreia aceasta nu include instalațiile pentru echipamentele locatarului. Locatarul va fi responsabil pentru obținerea instalațiilor necesare pentru echipamentele sale sau pentru obținerea oricăror alte structuri necesare pentru a putea utiliza fibrele. Prin urmare, locatarul este responsabil pentru asigurarea accesului la instalațiile și la punctele de adunare în care intenționează să își conecteze echipamentele la fibre. În cazul în care locatarul trebuie să achiziționeze sau să închirieze instalații pentru echipamente, legături suplimentare sau alte elemente, acesta va suporta cheltuielile. Locatarul este responsabil pentru toate comunicările cu proprietarii cablului sau ai instalațiilor.

3. PLÂNGEREA

(17)

Plângerea întreprinderii Míla se referă la contractul menționat anterior încheiat între Agenția islandeză de apărare și operatorul de telecomunicații Vodafone în urma cererii de oferte din 1 februarie 2010. Potrivit reclamantului, contractul atribuit implică ajutor de stat sub forma unei chirii pentru utilizarea fibrei optice la un nivel semnificativ mai mic decât cel pe care un investitor privat l-ar fi considerat acceptabil.

(18)

În sprijinul acestei afirmații, întreprinderea Míla a susținut, în esență, următoarele (11):

—

La momentul cererii de oferte, întreprinderea Míla era singura parte care opera pe piață și, prin urmare, era prin definiție în imposibilitatea de a obține cele 40 de puncte din 100 atribuite pentru stimularea concurenței. În consecință, metoda de evaluare a ofertelor prezentate, astfel cum se arată în tabelul 1, excludea întreprinderea Míla din procedura de licitație. Cu toate acestea, întreprinderea Míla nu a avut nicio justificare economică pentru a participa la cererea de oferte, întrucât aceasta dispunea deja de capacitate de transmisie suficientă în propriile fibre. Prin urmare, aceasta nu a prezentat nicio ofertă.

—

Prețurile de închiriere propuse în ofertă erau mai mici decât cele pe care un investitor privat le-ar fi considerat acceptabile pentru o chirie. În special, aceste prețuri nu au avut o contribuție adecvată la costurile fixe (și anume, costurile legate de construcția, reînnoirea și amortizarea cablului) și o rentabilitate adecvată a capitalului investit pentru statul islandez, în calitate de proprietar al fibrelor.

—

Míla estimează prețul pieței pentru dreptul de închiriere la peste 85 de milioane ISK pe an, rezultând o valoare totală a presupusului ajutor de 464,2 milioane ISK în 20 de ani de viață estimată a fibrei pentru fiecare dintre cele două societăți, pe baza unui preț de închiriere de 19,15-20 milioane ISK pe an (12).

(19)

Prin scrisoarea din 19 septembrie 2012, reclamantul a prezentat informații suplimentare privind presupusul ajutor de stat acordat Vodafone. În special, reclamantul a atras atenția asupra unui nou tarif al întreprinderii Orkufjarskipti (13) pentru închirierea unui cablu din fibră optică (14). Tariful precizează chiria lunară pentru fiecare dintre cele șase fibre optice ale cablului exprimată în ISK pe kilometru de cablu (15). Prin înmulțirea tarifului cu lungimea cablului de aproximativ 1 850 km (conform contractului de închiriere cu Vodafone), reclamantul concluzionează că, pe baza tarifului, chiria pentru o fibră de lungimea respectivă ar trebui să fie de 107 137 200 ISK pe an.

4. POZIȚIA AUTORITĂȚILOR ISLANDEZE PRIVIND PLÂNGEREA

(20)

Ca răspuns la plângere, autoritățile islandeze susțin că închirierea fibrelor optice ale NATO nu constituie ajutor de stat deoarece atribuirea contractului nu conferă niciun avantaj economic locatarului care să depășească condițiile pieței și că măsura nu implică utilizarea unor resurse de stat și nu denaturează sau nu amenință să denatureze concurența.

(21)

În acest sens, autoritățile islandeze fac referire la un memorandum al Ministerului Afacerilor Externe din 7 mai 2008, privind propunerea de închiriere a fibrelor optice ale NATO. Memorandumul descrie în termeni generali procedura de licitație propusă, inclusiv modalitățile invitației de prezentare a ofertei și criteriile de selecție a locatarilor eligibili dintre ofertanți. Obiectivele proiectului au fost reducerea costurilor de întreținere și de exploatare a fibrelor optice ale NATO, extinderea accesului public la banda largă și încurajarea concurenței în cea ce privește transmiterea datelor pe piața internă. Autoritățile islandeze consideră că închirierea celor două fibre a fost o măsură care nu constituie ajutor. De asemenea, acestea remarcă faptul că proiectul ar putea sprijini punerea în aplicare a politicilor guvernamentale privind serviciile de comunicații electronice și societatea informațională. De asemenea, proiectul ar face posibilă concurența în ceea ce privește infrastructura pe piața de linii închiriate în zonele în care nu exista concurență la momentul respectiv, care, la rândul său, ar conduce la o concurență mai mare pe piețele din aval precum piața de conexiuni de bandă largă de mare viteză.

(22)

Având în vedere afirmația reclamantului potrivit căreia fibra era deținută de statul islandez și prețul de închiriere ar fi trebuit să includă costurile fixe legate de construcția, reînnoirea și amortizarea cablurilor, autoritățile islandeze au furnizat clarificări privind proprietatea și costurile de construcție. Acestea remarcă faptul că NATO, și nu statul islandez, a finanțat instalarea cablului. De asemenea, cablul era înregistrat în lista de inventariere a organizației, iar trei dintre cele opt fibre erau rezervate pentru a fi utilizate în cadrul operațiunilor forțelor americane în Islanda. După plecarea forțelor americane din Islanda în 2006 și 2007, statul islandez a preluat exploatarea celor trei fibre, în calitate de așa-numită „națiune-gazdă, națiune-utilizatoare”, pe baza unui acord scris cu NATO. Deși autoritățile islandeze și-au asumat gestionarea operațională a fibrelor, acestea din urmă fac în continuare obiectul unor drepturi exclusive ale NATO. Statul islandez nu deține cele trei fibre. Atât timp cât acordul de apărare între Islanda și SUA este în vigoare, cele trei fibre sunt proprietatea NATO. NATO are drept de prioritate asupra utilizării fibrelor. Orice venituri din închirierea fibrelor pot fi utilizate numai pentru exploatarea și întreținerea activelor NATO (16). Aceasta înseamnă, în special, că orice venituri care depășesc aceste costuri nu pot fi reținute de Islanda, ci trebuie transferate către NATO.

(23)

Inițial, NATO a investit în instalarea cablurilor din fibră optică și a suportat costurile aferente. Întreținerea și exploatarea fibrelor fac parte din obligațiile care îi revin Islandei în calitate de membru al NATO și nu sunt opționale. Potrivit autorităților islandeze, reclamantul nu este dreptate atunci când susține că, întrucât două dintre fibre erau utilizate în mod activ pentru sistemul islandez de apărare antiaeriană, statul trebuia să investească 250 de milioane ISK pentru a elibera și a pune una dintre fibre la dispoziția ofertantului câștigător. Inițial, intenția era să se închirieze două fibre. Conform evaluării, costurile aferente eliberării ambelor fibre în scopul utilizării comerciale se ridicau la 20-65 milioane ISK. Întrucât unul dintre cei doi ofertanți câștigători și-a retras oferta, o singură fibră trebuia eliberată. Prin urmare, costul era mult mai mic decât cel estimat inițial și cu mult sub prețul perceput Vodafone pentru închirierea fibrelor. Se reamintește că, în conformitate cu punctul 1.2.4 din invitația de prezentare a ofertei din aprilie 2008, costurile statului islandez pentru exploatarea și întreținerea fiecăreia dintre cele două fibre care urmau să fie închiriate erau estimate la aproximativ 19 000 000 ISK pe an (17).

(24)

În opinia autorităților islandeze, ca urmare a succesului cererii de oferte, măsura nu implică niciun tip de finanțare din partea statului. Dimpotrivă, măsurile produc venituri pentru stat din închirierea fibrelor pe care statul ar fi trebuit, altfel, să le întrețină în continuare din resursele de stat. De asemenea, autoritățile islandeze subliniază că restricțiile care decurg din dreptul de proprietate al NATO și din utilizarea prioritară a NATO pe timp de război înseamnă că prețul era mai mic decât dacă nu ar fi existat o astfel de restricție. Acest factor ar fi afectat toți ofertanții în același mod și prețul pieței a trebuit să fie adaptat la acesta (18).

(25)

Autoritățile islandeze consideră că nici aplicarea criteriului de atribuire pentru stimularea concurenței, nici presupusa excludere efectivă a unei întreprinderi care deține o poziție de monopol pe piață nu puteau, ca atare, să conducă la concluzia că măsura denaturează concurența sau conferă un avantaj unei întreprinderi. Potrivit autorităților islandeze, guvernul era pe deplin autorizat să utilizeze mai multe criterii de atribuire. De asemenea, criteriile erau legitime și urmăreau obiective importante care vizau consolidarea concurenței și asigurarea de servicii de calitate pentru publicul larg.

(26)

În cele din urmă, autoritățile islandeze au susținut faptul că, în cazul în care autoritatea ar considera că măsura constituie ajutor de stat, acest ajutor ar putea fi considerat compatibil cu articolul 61 alineatul (3) din Acordul privind SEE, prin referire la obiectivele măsurii, inclusiv la obiectivul de a extinde accesul public la banda largă în zonele asistate. În acest sens, autoritățile islandeze au invitat autoritatea să evalueze, de asemenea, dacă un astfel de ajutor ar trebui considerat drept finanțare a unui serviciu de interes economic general (denumit în continuare „SGEI”), astfel cum se menționează în capitolul 2.2.2 din orientările autorității privind rețelele în bandă largă (19).

5. DECIZIA NR. 410/12/COL ȘI HOTĂRÂREA CURȚII AELS ÎN CAUZA E-1/13

(27)

La 21 noiembrie 2012, autoritatea a adoptat Decizia nr. 410/12/COL, concluzionând că măsura nu implică un ajutor de stat în sensul articolului 61 alineatul (1) din Acordul privind SEE. Autoritatea a considerat că respectivul contract de închiriere pentru utilizarea și exploatarea fibrei optice nu implica ajutor de stat, întrucât contractul de închiriere a fost încheiat prin utilizarea unei proceduri de licitație deschisă care permitea stabilirea condițiilor pieței și, prin urmare, nu a conferit un avantaj economic Vodafone.

(28)

La 27 ianuarie 2014, Curtea AELS a anulat Decizia nr. 410/12/COL a autorității. Curtea a concluzionat că autoritatea ar fi trebuit să inițieze o procedură oficială de investigare, întrucât autoritatea dispunea de informații și probe care ar fi trebuit, în mod obiectiv, să ridice îndoieli sau dificultăți serioase cu privire la posibilitatea ca respectivul contract de închiriere să fi conferit un avantaj economic Vodafone (20).

(29)

Curtea a considerat că autoritatea ar fi trebuit să aibă îndoieli cu privire la reflectarea prețului real al pieței pentru închirierea unui astfel de activ în prețul convenit în urma licitației. În special, Curtea a considerat că criteriile de atribuire din ofertă nu corespund criteriilor pe care un investitor privat le-ar considera relevante în cadrul unei licitații pentru un contract de închiriere și că reiese că autoritatea nu a evaluat toate circumstanțele și consecințele pentru aplicabilitatea principiului investitorului în economia de piață. Alte criterii de atribuire decât prețul păreau să reflecte considerații de politică publică sau de reglementare pe care un investitor privat nu le-ar considera relevante. Procedura de licitație nu a utilizat prețul sau tariful de închiriere ca unicul sau principalul criteriu de atribuire. De asemenea, Curtea AELS consideră că autoritatea nu a evaluat probabilitatea ca NATO să utilizeze drepturile sale prioritare pentru a utiliza fibra și probabilitatea ca NATO să utilizeze dreptul său de anulare.

(30)

Pe baza, între altele, a celor de mai sus, Curtea a concluzionat că există dovezi coerente și obiective că autoritatea nu a examinat în mod complet și suficient dacă contractul de închiriere respectiv a implicat un ajutor de stat și, în caz afirmativ, dacă ajutorul era compatibil cu Acordul privind SEE.

6. DECIZIA NR. 299/12/COL DE INIȚIERE A PROCEDURII OFICIALE DE INVESTIGARE

(31)

La 16 iulie 2014, autoritatea a decis să inițieze procedura oficială de investigare privind un posibil ajutor de stat acordat prin închirierea fibrei optice a NATO. În decizia sa, autoritatea a precizat că, pe baza informațiilor furnizate de reclamant și de autoritățile islandeze, nu s-a putut exclude posibilitatea că respectivul contract încheiat la 1 februarie 2010 între Vodafone Islanda și Agenția islandeză de apărare implică ajutor de stat în sensul articolului 61 alineatul (1) din Acordul privind SEE. În plus, autoritatea a afirmat că, pe baza informațiilor disponibile, a avut, de asemenea, îndoieli cu privire la compatibilitatea posibilului ajutor cu funcționarea Acordului privind SEE.

7. OBSERVAȚIILE AUTORITĂȚILOR ISLANDEZE CU PRIVIRE LA DECIZIA DE INIȚIERE A PROCEDURII OFICIALE DE INVESTIGARE (21)

(32)

În răspunsul lor la inițierea procedurii oficiale de investigare, autoritățile islandeze susțin că acest caz se referă la deschiderea unui sector monopolizat anterior de o întreprindere de stat și ulterior, după privatizare și vânzare de Míla. Rețelele și infrastructura necesare, și anume fibra optică, nu ar fi putut, în mod realist, să fie duplicate de oricare dintre concurenții Míla. Acest sector este foarte important pentru publicul larg și pentru accesul său la informații. Cazul se referă, de asemenea, la accesul și furnizarea de servicii în zonele rurale și în zonele slab populate din Islanda. Caracteristicile unice ale cazului se referă la aspectele complexe referitoare la proprietate și la relevanța unor restricții din cauza rolului fibrei în mecanismul de apărare și de gestionare a crizelor din Islanda și din alte state membre ale NATO.

(33)

Măsurile autorităților islandeze au vizat, în principal, să limiteze cheltuielile publice legate de exploatarea fibrei. Altfel, toate măsurile întreprinse au fost menite să contribuie la intensificarea concurenței în acest sector. Măsurile au avut succes și publicul larg, precum și entitățile publice și private care utilizează intens telecomunicațiile pe teritoriul Islandei se bucură în prezent de o concurență sporită și de servicii mai bune. Anumite limitări au fost introduse pentru a promova concurența pe aceleași baze, cu scopul final de a se asigura că publicul larg va beneficia de cele mai bune și mai ieftine servicii posibile.

(34)	Autoritățile islandeze reiterează opinia exprimată anterior că măsura nu implică un ajutor de stat. De asemenea, acestea au invocat argumentele prezentate mai jos.

Resurse de stat, influența dreptului de proprietate asupra cablului și implicarea pentru a conferi avantaj

(35)	Deși Islanda nu contestă faptul că resursele de stat pot fi considerate a fi transferate prin alte mijloace decât distribuirea directă a fondurilor de stat de către statul membru însuși către alte entități, aceasta subliniază că situația trebuie evaluată de la caz la caz.

(36)

În acest context, autoritățile islandeze au solicitat autorității să ia în considerare, în special, faptul că „resursa” (și anume fibra) nu este deținută de statul islandez sau de entitățile sale. Resursa a fost finanțată, construită și este deținută în permanență de o parte terță, și anume NATO. Acordurile încheiate între NATO și autoritățile islandeze au la bază principiul cost zero, câștig zero. Aceasta înseamnă că orice încasări din închirierea fibrei vor fi utilizate mai întâi pentru plata costurilor de exploatare și pentru reparații minore. Articolul 16 din Legea islandeză a apărării nr. 34/2008 reflectă acest acord și explică în continuare că activele care se încadrează în această categorie fac obiectul unor norme de securitate și drepturi de prioritate ale NATO. De asemenea, dacă veniturile depășesc costurile menționate, restul trebuie restituit proprietarului fibrei, NATO. În cazul în care costurile depășesc veniturile sau în caz de reparații capitale sau de înlocuiri cauzate de incidente de forță majoră, autoritățile islandeze nu trebuie să suporte costurile relevante. Dimpotrivă, costul reparațiilor cablului este repartizat între proprietarii fibrelor în funcție de numărul de fibre, și anume întreprinderea Míla (5/8) și NATO (3/8). Prin urmare, niciun criteriu al vânzătorului privat nu este direct aplicabil în speță, întrucât autoritățile islandeze nu au niciun interes economic în obținerea unor venituri din închiriere mai mari decât costurile de exploatare și de întreținere ale fibrei.

(37)

Documentele aferente procedurii de ofertare precizează că accesul la fibra optică era condiționat de diverse alte aspecte decât de închiriere și de prețul de închiriere. În conformitate cu clauza 2.3, locatarului îi revenea obligația de a obține resursele și punctele de adunare necesare pentru fibră. Statul islandez nu garantează nici măcar accesul locatarului la aceste instalații. De asemenea, clauza 2.7 stipulează că, în principiu, locatarul are obligația de a returna fibra în aceleași condiții în care a primit-o, dar în cazul în care locatarul a adus modificări, locatorii vor dobândi aceste modificări gratuit la sfârșitul perioadei contractuale. Accesul la fibră trebuia negociat cu întreprinderea Míla, care deținea instalațiile necesare pentru exploatarea fibrei. În cele din urmă, autoritatea în materie de Servicii Poștale și Telecomunicații (denumită în continuare „PTA”) a emis două decizii prin care se dispunea ca întreprinderea Míla, în calitate de operator care deține o poziție dominantă pe piață, să acorde Vodafone acces la punctele de legătură în schimbul unei taxe rezonabile.

(38)

Autoritățile islandeze prezintă dovezi furnizate de Vodafone cu privire la costurile suplimentare suportate de Vodafone pentru obținerea accesului la fibră (22). Costurile de investiții în echipamente, în liniile de fibră optică interurbană și taxele inițiale plătite de Vodafone întreprinderii Míla se ridică la 130 de milioane ISK. De asemenea, există onorarii anuale pentru acordarea licenței pentru echipamente de 7,5 de milioane ISK. În plus, aceste cheltuieli se adaugă la tariful de închiriere anual de 19,15 de milioane ISK, care este legat de un indice de preț. Pe de altă parte, Vodafone plătește Pazei de coastă islandeze (denumită în continuare „LGH”) o taxă lunară de 15 000 ISK pentru fiecare punct de conectare, pe lângă cele care fac obiectul acordului existent cu LHG.

(39)

Aceasta demonstrează că, în speță „resursele” nu sunt deținute de stat, câștigul financiar al închirierii fiind partajat cu proprietarul real conform principiului cost zero, câștig zero și că autoritățile islandeze nu au autoritatea de a acorda investitorilor potențiali acces nelimitat la fibră. Aceste fapte sunt importante: în primul rând, pentru a stabili dacă a existat un transfer al resurselor de stat, în al doilea rând, când să se ia în considerare procedura de cerere de oferte, și în al treilea rând, acestea afectează factorii comerciali care determină prețul de închiriere adecvat. În cele din urmă, faptele demonstrează că o comparație între un operator comercial ipotetic și stat este aproape imposibilă, întrucât niciun participant la piață nu s-ar fi putut afla într-o situație comparabilă. Restricțiile NATO discutate mai jos și structurile complexe de proprietate și de distribuție a veniturilor ar fi complet străine pentru un operator economic obișnuit.

Restricțiile NATO și probabilitățile de exercitare

(40)

Autoritățile islandeze susțin că probabilitatea de utilizare sau de revocare din partea NATO pe durata contractului de închiriere poate să varieze și nu poate fi controlată de Islanda sau de NATO. Cu toate acestea, prin natura lor, restricțiile NATO au un impact negativ semnificativ asupra utilizării fibrei în scopuri comerciale. Impactul asupra prețului de pe piața închirierilor este negativ, iar autoritățile islandeze estimează efectul negativ asupra prețului la 15-25 %. Nu există astfel de restricții în ceea ce privește fibrele exploatate de Míla.

Procesul de cerere de oferte

(41)

Autoritățile islandeze susțin că procesul de cerere de oferte din 2008 s-a calificat drept o modalitate corespunzătoare pentru stabilirea prețului pieței. În special, având în vedere structura de proprietate, restricțiile în ceea ce privește funcția de apărare a NATO și natura activului în cauză, niciun vânzător privat care ar fi trebuit să ia în considerare toți acești factori relevanți nu ar fi luat în considerare un proces în care singurul criteriu ar fi fost prețul de închiriere.

(42)

Autoritățile islandeze susțin că cele șase criterii diferite de atribuire a ofertei sunt pe deplin justificate și nu au fost de acord cu opinia exprimată de autoritate în decizia sa de inițiere a procedurii potrivit căreia criteriul de stimulare a concurenței ar putea fi în dezavantajul operatorului tradițional. În special, aceștia subliniază că întreprinderea Míla nu avea niciun interes comercial în ceea ce privește fibra NATO. Prin urmare, orice argument al întreprinderii Míla, conform căruia aceasta ar fi putut face în mod ipotetic o ofertă mai mare nu ar trebui luat în considerare. Orice ofertă a întreprinderii Míla nu ar fi fost o ofertă comercială cu bună credință. Autoritățile islandeze susțin că ar fi avut dreptul să excludă o astfel de ofertă ca urmare a hotărârii în cauza T-244/08, Konsum Nord/Comisia (23).

(43)

Autoritățile islandeze contestă opinia exprimată de reclamant potrivit căreia stabilirea unui preț minim în ofertă a descurajat ofertanții să concureze în materie de prețuri. Criteriul prețului minim nu limitează concurența în materie de prețuri. Ofertanții ar oferi cel mai mare preț pe care îl consideră viabil din punct de vedere comercial. Eliminarea prețului minim ar putea numai să încurajeze oferte cu prețuri mai mici decât cele obținute în realitate în proces, iar intervalul de prețuri nu ar face decât să continue tendința descrescătoare. Faptul că majoritatea ofertelor erau cuprinse într-un interval restrâns de prețuri poate indica doar reticența pieței de a oferi prețuri mai mari decât prețul minim din motive comerciale.

(44)

Autoritățile islandeze subliniază faptul că oferta nu conținea, de fapt, doar una, ci două componente separate ale prețului. Pe lângă prețul de închiriere, ofertanții concurau, de asemenea, în ceea ce privește numărul de puncte de terminație în rețea pe care s-au angajat să le instaleze. Fiecare astfel de punct de terminație necesită investiții substanțiale, care nu pot fi recuperate de locatar la sfârșitul contractului de închiriere, ci mai degrabă cresc valoarea fibrei NATO.

Studiul de evaluare de specialitate al întreprinderii Mannvit

(45)

La punctul 87 din Decizia nr. 410/12/COL a Autorității de inițiere a procedurii, autorităților islandeze li s-a solicitat să prezinte o evaluare realizată de un expert independent a valorii de piață a tarifului de închiriere. Autoritățile islandeze au convenit inițial ca această cerere să fie condiționată de retragerea de către autoritățile islandeze a argumentelor referitoare la procesul de licitație, tariful de închiriere efectiv fiind un substituent adecvat pentru prețul pieței. Întrucât, în opinia autorităților islandeze, aceste argumente au fost confirmate, nicio evaluare nu a fost inclusă în observațiile pregătite inițial de autoritățile islandeze. Cu toate acestea, ca răspuns la observațiile terților și în special la argumentele invocate de întreprinderea Míla în ceea ce privește presupusa valoare de piață a dreptului de închiriere în cauză, autoritățile islandeze au solicitat și au furnizat o evaluare a unui consultant de specialitate al întreprinderii Mannvit (24). Mannvit este o firmă internațională de consultanță în domeniile ingineriei, serviciilor tehnice și inovării, care deja oferise consultanță autorităților islandeze cu privire la procesul de licitație în speță.

(46)

Ca punct de plecare, Mannvit compară fibra NATO închiriată de Vodafone cu oferta pentru produs (linii închiriate de circuit interurban) citată de Míla în plângerea sa (a se vedea considerentul 56 de mai jos pentru cel mai recent calcul). Mannvit explică o serie de diferențe relevante:

—

Tariful reglementat al întreprinderii Míla pentru serviciile de linii închiriate se aplică numai între punctele de terminație existente cu echipamentul de transmisie existent. Cu toate acestea, fibra închiriată de Vodafone impunea instalarea de echipamente de transmisie la 30 de locații. Mannvit estimează costul mediu de instalare a acestui echipament la 4 milioane ISK per punct de conectare cu o amortizare de 15 % pe an, costuri de exploatare estimate (denumite în continuare „costuri de exploatare”) de 20 % din cheltuielile de capital (denumite în continuare „Capex”) și un cost mediu ponderat al capitalului (denumit în continuare „WACC”) de 8,5 % din Capex (25). În total, conform calculului Mannvit, costul anual al investițiilor necesare pentru a aduce prețul de închiriere plătit de Vodafone la un nivel comparabil cu oferta întreprinderii Míla se ridică la 52 de milioane ISK.

—

Întreprinderea Míla utilizează ca bază de calcul lungimea efectivă a fibrei NATO, și anume 1 850 km. Cu toate acestea, întreprinderea Míla calculează propria ofertă pe bază unei metode „de la un punct la altul”, și anume ca linii directe între puncte de terminație relevante. Atunci când este aplicată punctelor de terminație de pe fibra NATO la momentul tranzacției, această metodă „de la un punct la altul” are drept rezultat o lungime totală de numai 1 283 km.

—

Calculul Míla presupune o reducere de 15 %, care este maximul pe care Míla îl poate acorda pentru o durată a contractului de trei ani în temeiul ofertei reglementate. Cu toate acestea, la momentul încheierii contractului de închiriere, întreprinderea Míla a oferit clienților o reducere de 25 % pentru închirierea unei lungimi de fibră similare. De asemenea, durata de 10 ani ar trebui să aibă ca rezultat o reducere mai mare de 15 %, care se aplică unui contract pe trei ani. Prin urmare, Mannvit ia în considerare o reducere de 25 %.

—

De asemenea, Mannvit se întreabă dacă tariful reglementat actual al întreprinderii Míla (7 609 ISK pe km/lună, care a intrat în vigoare la 1 august 2011) oferă un bun indicator pentru a stabili prețul pieței. Tariful reglementat este fixat de PTA pe baza unei analize a costurilor istorice ale întregii rețele de fibră optică a întreprinderii Míla, inclusiv toate punctele de terminație relevante, costurile de exploatare ale Míla în fiecare dintre aceste locații, ratele de utilizare generală ale Míla etc. O parte dintre acești factori de cost nu se aplică în cazul fibrei NATO, ceea ce simplifică situația, existând mai puține puncte de conectare. Prin urmare, tariful Míla este bazat pe costuri, fiind relevant numai pentru situația întreprinderii Míla, care diferă semnificativ de cea a celorlalți operatori de pe piață. De asemenea, Mannvit subliniază că, la momentul licitației, participanților la piață nu li s-a acordat posibilitatea de a închiria fibre optice de la întreprinderea Míla, în afara unor cazuri excepționale. Participanților care au solicitat acest lucru li s-a răspuns că nu există fibră optică disponibilă. În aceste circumstanțe, nu este oportun să se facă referire la prețurile Míla ca prețurile pieței. Prin urmare, Mannvit propune să se utilizeze mai degrabă cel mai recent tarif cu ridicata (5 020 ISK pe km/lună, care a intrat în vigoare la 1 ianuarie 2014) al unui alt operator, Orkufjarskipti, ca bază de calcul pentru prețul pieței. Acest operator oferă, de asemenea, o reducere de 15 % pentru contractele pe trei ani.

—	Estimarea de preț furnizată de Míla, precum și tariful Orkufjarskipti prevăzut anterior fac referire la prețurile actuale. Pentru a fi utile, acestea trebuie comparate cu chiria pe care Vodafone o plătește în prezent, care se ridică la 28 de milioane ISK pe an.

(47)

Prin urmare, Mannvit estimează ca punct de plecare că o chirie la valoarea de piață pentru fibrele NATO (înainte de investiții) ar trebui calculată pe baza distanței de la un punct la altul de 1 283 km și a tarifului Orkufjarskipti de 5 020 ISK/km/lună, cu o reducere de 25 %, rezultând o valoare de 57 965 940 ISK pe an.

(48)

Pentru a compara valoarea menționată anterior cu tariful de închiriere plătit de Vodafone, trebuie să se țină seama de faptul că Vodafone a suportat o serie de costuri pentru a face operațională fibra și pentru a-și îndeplini obligațiile care decurg din contractul de închiriere. Mannvit estimează că aceste costuri se ridică la 52 de milioane ISK pe an. Adăugate la prețul de închiriere plătit de Vodafone, care în prezent este de 28 de milioane ISK pe an, acestea se ridică la un total de 80 de milioane ISK pe an sau mult peste prețul de aproximativ 58 de milioane ISK estimat pe baza tarifului Orkufjarskipti. Prin urmare, Mannvit concluzionează că tariful de închiriere a fibrelor NATO depășește, de fapt, valoarea de piață.

(49)

Mannvit nu a evaluat impactul restricțiilor asupra valorii de piață, din cauza rolului fibrelor în mecanismul de apărare și de gestionare a crizelor din Islanda și din alte state membre NATO. Cu toate acestea, autoritățile islandeze estimează că aceste restricții au afectat în mod negativ prețul cu 15-25 %.

Compatibilitatea posibilului ajutor

(50)	Autoritățile islandeze susțin că, în cazul în care se consideră că măsura constituie ajutor de stat, acest ajutor ar trebui considerat compatibil cu funcționarea Acordului privind SEE, în conformitate cu articolul 59 alineatul (2) și/sau cu articolul 61 alineatul (3) litera (c).

(51)

Autoritățile islandeze au subliniat anterior că măsura putea fi considerată drept finanțare a unui serviciu de interes economic general, în conformitate cu principiile consacrate în capitolul 2.2.2 din Orientările Autorității privind rețelele în bandă largă, aplicabile la momentul evaluării măsurii.

(52)

De asemenea, autoritățile islandeze susțin că, altfel, măsura ar putea fi considerată compatibilă în temeiul articolului 61 alineatul (3) litera (c) din Acordul privind SEE. Acestea remarcă faptul că au demonstrat anterior că obiectivele măsurii, inclusiv obiectivul de a extinde accesul public la banda largă în zonele asistate, sunt în interesul comun. Acestea propun aplicarea principiilor din Orientările privind rețelele în bandă largă în cazul măsurii în speță și susțin că măsura îndeplinește toate condițiile de compatibilitate de fond.

8. OBSERVAȚIILE PĂRȚILOR INTERESATE CU PRIVIRE LA DECIZIA DE INIȚIERE A PROCEDURII OFICIALE DE INVESTIGARE

8.1. MÍLA (26)

(53)	În observațiile sale privind decizia de inițiere a procedurii, întreprinderea Míla reiterează și dezvoltă observațiile formulate deja în plângere și în cererea sa adresată Curții AELS.

(54)

În ceea ce privește resursele de stat și dreptul de proprietate asupra fibrelor, întreprinderea Míla susține, în principiu, că dreptul de proprietate revine guvernului islandez. În sprijinul acestei afirmații, întreprinderea Míla face trimitere, în primul rând, la un raport al unui comitet special pentru privatizarea operatorului de telecomunicații deținut de stat, Landssími Íslands hf. (ulterior Síminn hf. și Míla ehf.) din 2001. În al doilea rând, întreprinderea Míla face trimitere la un acord între guvernul islandez și Síminn hf. din 27 martie 2001 privind proprietatea, exploatarea și întreținerea fibrelor. Míla consideră că ambele documente confirmă faptul că guvernul islandez deține dreptul de proprietate asupra fibrelor. Cu toate acestea, întreprinderea Míla afirmă, de asemenea, că, indiferent dacă dreptul formal de proprietate asupra fibrei este deținut de guvernul islandez sau de NATO, măsura a fost acordată prin intermediul resurselor de stat.

(55)

Míla susține că procedura de achiziții publice pentru închirierea fibrelor nu a reușit să stabilească un preț al pieței, permițând Vodafone să plătească un preț mai mic decât ceea ce se consideră a fi valoarea de piață; prin urmare, Vodafone beneficiază de un avantaj în raport cu concurenții săi. În consecință, contractul cu Vodafone implică ajutor de stat.

(56)

Míla furnizează, de asemenea, o estimare actualizată a prețului pieței pentru fibra NATO. Pe baza tarifului reglementat (în vigoare de la 1 august 2011) pentru accesul la o singură fibră de 7 609 ISK pe km/lună și a unei reduceri de 15 % pentru o durată a contractului de trei ani, prețul pieței pentru o fibră de 1 850 km ar trebui să fie de 143 589 600 ISK pe an.

(57)

În ceea ce privește compatibilitatea, întreprinderea Míla susține că autoritatea ar trebui să concluzioneze că măsura nu îndeplinește criteriile relevante prevăzute în Orientările privind rețelele în bandă largă și că, prin urmare, măsura nu este compatibilă cu articolul 61 alineatul (3) litera (c) din Acordul privind SEE.

(58)

În ceea ce privește compatibilitatea în temeiul articolului 59 alineatul (2) din Acordul privind SEE, ca o compensație pentru SGEI, întreprinderea Míla susține că statele AELS nu pot să impună obligații specifice de serviciu public serviciilor furnizate de întreprinderi care își desfășoară activitatea în condiții normale de piață. Întrucât Míla furniza deja același serviciu de fibră în Islanda înainte de încheierea contractului cu Vodafone, autoritatea a concluzionat că măsura guvernului islandez nu poate fi calificată drept SGEI. Prin urmare, ajutoarele de stat nu pot fi puse la dispoziție în speță în conformitate cu articolul 59 alineatul (2) din Acordul privind SEE.

8.2. VODAFONE (27)

(59)

Vodafone consideră, în primul rând, că acordul său cu autoritățile islandeze nu implică ajutor de stat. În orice caz, acordul ar fi în conformitate cu principiile Altmark privind SGEI. În al doilea rând, în cazul în care un element de ajutor de stat ar fi identificat în speță, Vodafone susține că derogarea prevăzută la articolul 61 alineatul (3) litera (c) din Acordul privind SEE este aplicabilă.

(60)

În ceea ce privește compatibilitatea, Vodafone consideră că Orientările privind rețelele în bandă largă sunt relevante pentru evaluarea măsurii în cauză. Vodafone subliniază că existența unui operator de rețea într-o anumită zonă nu înseamnă neapărat că nu există nicio disfuncționalitate a pieței sau nicio problemă de coeziune. Dimpotrivă, poziția de monopol a întreprinderii Míla pe piața relevantă a afectat atât calitatea serviciilor, cât și prețul la care aceste servicii sunt oferite cetățenilor. Au existat perspective limitate, dacă au existat, ca părțile terțe să construiască o infrastructură alternativă. Prin urmare, închirierea cablului din fibră optică a NATO a fost potrivită pentru a remedia lipsa concurenței în ceea ce privește infrastructura și pentru a reduce problemele actuale cauzate de poziția de monopol a întreprinderii Míla.

(61)

Aplicarea anterioară de măsuri de reglementare nu a reușit să asigure condiții de concurență echitabile pe piață. Prin urmare, concurența pe piață a rămas ineficientă. Se observă, în special, că Míla a reușit să împiedice intrarea Vodafone pe piața relevantă, întrucât a refuzat accesul la instalații esențiale.

(62)

Încheierea contractului în litigiu a avut ca rezultat o îmbunătățire semnificativă a concurenței, mai ales în zonele rurale și, prin urmare, creșterea bunăstării consumatorilor. Cu titlu de exemplu, în municipalitatea Öræfasveit, Vodafone a fost în măsură să furnizeze conexiuni internet în zonele rurale și îndepărtate în care reclamantul anunțase anterior că nu va oferi astfel de servicii.

(63)

Contractul de închiriere a constituit un element esențial pentru Vodafone, în vederea dezvoltării și începerii furnizării de servicii în această regiune. Míla a utilizat tactici de tergiversare, refuzând accesul Vodafone la instalațiile de colocare. Vodafone a trebuit să solicite o decizie oficială din partea PTA cu privire la chestiunea accesului, care a fost publicată la 1 noiembrie 2010. Ca urmare a rezilierii contractului în litigiu, Vodafone a fost în măsură să crească ofertele cu ridicata pentru a include peste 30 de servicii diferite.

8.3. PERSOANĂ FIZICĂ (28)

(64)

Observațiile prezentate de o persoană fizică au menționat experiențele din timpul lucrărilor de introducere a unor infrastructuri în bandă largă prin fibră optică în trei localități mici și îndepărtate: Öræfasveit, Kirkjubæjarklaustri și Mýrdal. Toate cele trei sisteme sunt legate de exploatarea cablului din fibră optică de către Vodafone. La cerere, numai Vodafone a fost pregătită să se angajeze în furnizarea de servicii locuitorilor și întreprinderilor din municipalitățile respective. Operatorii de telecomunicații nu au răspuns la solicitarea locuitorilor. Odată ce banda largă a devenit realitate în Öræfasveit, alte două municipalități au decis să investească în instalarea unui cablu din fibră optică pentru toți locuitorii, și anume Skeiða- og Gnúpverjahreppur și Hvalfjarðarstrandarhreppur. Persoana fizică este de părere că, fără închirierea fibrei optice a NATO de către Vodafone, ar fi existat mult mai puține progrese în ceea ce privește furnizarea de servicii de telecomunicații în regiunile îndepărtate din Islanda.

II. EVALUARE

1. PREZENȚA AJUTORULUI DE STAT

1.1. INTRODUCERE

(65)

În capitolele următoare, autoritatea va evalua dacă contractul încheiat între Agenția islandeză de apărare și Vodafone pentru închirierea de către aceasta din urmă a unei fibre optice exploatate anterior în numele NATO implică ajutor de stat în sensul articolului 61 alineatul (1) din Acordul privind SEE.

(66)

O măsură constituie ajutor de stat în sensul articolului 61 alineatul (1) din Acordul privind SEE dacă se îndeplinesc cumulativ următoarele condiții: măsura (i) este acordată de stat sau prin intermediul resurselor de stat; (ii) conferă un avantaj economic beneficiarului; (iii) este selectivă; și (iv) are un potențial efect asupra comerțului dintre părțile contractante și este susceptibilă să denatureze concurența.

1.2. RESURSELE DE STAT

(67)	În conformitate cu articolul 61 alineatul (1) din Acordul privind SEE, pentru a constitui ajutor de stat, o măsură trebuie să fie acordată de către stat sau prin intermediul resurselor de stat.

(68)	Míla consideră, în principal, că guvernul islandez deține dreptul de proprietate asupra fibrei. Cu toate acestea, indiferent dacă dreptul de proprietate asupra fibrei este deținut de guvernul islandez sau de NATO, măsura a fost acordată prin intermediul resurselor de stat.

(69)

Autoritățile islandeze au precizat că NATO deține dreptul de proprietate asupra fibrei, conform secțiunii I.4 și I.7 de mai sus. Resursa (și anume cele trei fibre) nu este deținută de statul islandez sau de vreuna dintre entitățile acestuia. Resursa a fost finanțată, construită și a fost în permanență deținută de NATO. Acordurile încheiate între NATO și autoritățile islandeze se bazează pe principiului cost zero, câștig zero, astfel cum se confirmă în Legea islandeză a apărării nr. 34/2008; a se vedea articolele 5, 15 și 16 din aceasta. Cu toate acestea, Guvernul Islandei dispune de un drept de utilizare extins și de alte drepturi de exploatare, inclusiv dreptul de a închiria fibrele și de a utiliza încasările pentru întreținere și alte costuri de funcționare (29). Pe de altă parte, acest drept de utilizare face obiectul unor norme de securitate și drepturi de prioritate ale NATO. De asemenea, NATO primește toate veniturile care depășesc costurile de exploatare ale fibrelor. De asemenea, NATO va plăti toate reparațiile capitale sau înlocuirile cauzate de incidente de forță majoră (30).

(70)

În ceea ce privește informațiile furnizate de autoritățile islandeze, autoritatea consideră că fibrele în cauză nu sunt proprietatea statului islandez. Cu toate acestea, chestiunea dreptului de proprietatea asupra fibrei nu este decisivă pentru evaluarea autorității. Este de necontestat faptul că statul islandez se bucură de drepturi de control care îi permit să exploateze un drept de închiriere. Pentru a constitui resurse de stat, este suficient, astfel cum a subliniat în mod corect întreprinderea Míla, că resursa în cauză, și anume dreptul de închiriere, a fost sub control public și la dispoziția autorităților naționale (31), chiar dacă nu era proprietatea autorității publice (32).

(71)

În ceea ce privește resursele de stat, obiectivul procedurii de cerere de oferte și al închirierii fibrei descris în secțiunea I.2 nu a fost acela de a oferi subvenții locatarilor interesați ci, dimpotrivă, de a reduce cheltuielile pe care statului islandez s-a angajat să le plătească pentru exploatarea și întreținerea fibrelor NATO aflate la dispoziția sa. Astfel cum se prevede la considerentul 36 de mai sus, autoritățile islandeze au explicat că acordurile lor cu NATO se bazează pe principiul cost zero, câștig zero. Aceasta înseamnă că orice încasări din închirierea fibrei vor fi utilizate mai întâi pentru plata costurilor de exploatare și pentru reparații minore. În cazul în care veniturile depășesc costurile menționate, restul trebuie restituit proprietarului fibrei, NATO. În cazul în care costurile depășesc veniturile, sau în caz de reparații capitale sau de înlocuiri cauzate de incidente de forță majoră, autoritățile islandeze nu trebuie să suporte costurile relevante. Dimpotrivă, costul reparațiilor cablului este partajat între proprietarii fibrelor în funcție de numărul de fibre. Reflectând aceste acorduri, oferta stabilește un preț de rezervă minim care corespunde obligației Islandei de a suporta costurile de exploatare și de întreținere Prin urmare, oferta a fost concepută pentru a împiedica o pierdere din resursele de stat, care rezultă din dreptul de închiriere care a făcut obiectul procedurii de licitație. În opinia autorității, prezintă relevanță dacă se poate considera, în circumstanțele specifice ale cazului de față, că un acord de acest tip, care are ca scop să prevină o pierdere din resursele de stat într-o situație în care orice venituri suplimentare ar trebui transferate către un terț în temeiul unei obligații internaționale, îndeplinește cerința prevăzută la articolul 61 alineatul (1) din Acordul privind SEE, conform căreia măsura este acordată de stat sau prin intermediul resurselor de stat. Cu toate acestea, având în vedere concluzia că măsura nu a avut drept rezultat un avantaj economic (a se vedea secțiunea 1.3 de mai jos), autoritatea nu trebuie să evalueze în continuare acest aspect.

1.3. AVANTAJ

1.3.1. Observații generale

(72)	Pentru a constitui ajutor de stat în sensul articolului 61 alineatul (1) din Acordul privind SEE, măsura trebuie să confere un avantaj unei întreprinderi.

(73)

Întreprinderile sunt entități care desfășoară o activitate economică, indiferent de statutul lor juridic și de modul în care acestea sunt finanțate. Activitățile economice sunt activități care constau în oferirea de bunuri sau servicii pe o piață. Presupusul beneficiar al măsurii este Vodafone Islanda. Întreprinderea este activă pe piața comunicațiilor electronice, care furnizează servicii de telefonie fixă, mobilă și servicii de transmitere de date în Islanda. În consecință, orice ajutor acordat în închirierea de către stat a fibrei optice a NATO ar fi conferit unei întreprinderi.

(74)

Un avantaj în sensul articolului 61 alineatul (1) din Acordul privind SEE este orice avantaj economic pe care o întreprindere nu l-ar fi obținut în condiții normale de piață, plasându-o într-o poziție mai favorabilă decât concurenții săi. Pentru a constitui ajutor de stat, măsura trebuie să confere Vodafone avantaje care o scutesc pe aceasta de taxele care sunt în mod normal suportate din bugetul propriu. În cazul în care tranzacția s-a efectuat în condiții favorabile, în sensul că Vodafone plătea un tarif de închiriere sub prețul pieței, întreprinderea ar beneficia de un avantaj în sensul normelor privind ajutoarele de stat.

(75)

În acest scop, autoritatea aplică „testul vânzătorului privat” (33), prin care comportamentul statelor sau autorităților publice la vânzarea sau închirierea de active este comparat cu cel al unor operatori economici privați. Autoritatea consideră că, contrar opiniei autorităților islandeze, acest test poate fi aplicat în speță, chiar dacă Islanda nu deține fibra în cauză, întrucât contractul cu Vodafone vizează un drept de închiriere pe care Islanda este în măsură să îl exploateze. Cu toate acestea, condițiile specifice aplicabile acestui drept de închiriere vor trebui luate în considerare în cadrul evaluării, în special faptul că autoritățile islandeze puteau oferi spre închiriere fibra numai în starea în care a fost utilizată în scopuri de apărare, numai cu câteva puncte de conectare disponibile în scopuri comerciale, precum și drepturile speciale de reziliere ale NATO, în caz de război. De asemenea, autoritatea constată că dreptul de închiriere de care Islanda are dreptul să dispună face obiectul unei obligații contractuale în temeiul căreia orice venituri din închiriere mai mari decât costurile de exploatare și de întreținere a fibrei trebuie transferate NATO.

(76)

Scopul testului investitorului privat este de a evalua dacă o vânzare sau închiriere de active realizată de un organism public implică ajutor de stat, analizând dacă, în condiții normale de piață, un vânzător privat ar fi acționat în același mod. Autoritatea publică trebuie să ignore obiectivele de politică publică și să se concentreze în schimb pe obiectivul unic de a obține o rată de rentabilitate în condițiile pieței sau profit din investiții și prețul pieței pentru vânzarea sau închirierea de active (34). Cu toate acestea, autoritatea constată, că, în mod normal, această evaluare trebuie să ia în considerare alte drepturi speciale sau obligații aferente activului în cauză, în special cele care ar putea afecta prețul pieței.

(77)

Respectarea condițiilor de piață și faptul dacă prețul convenit într-o tranzacție corespunde prețului pieței pot fi stabilite cu ajutorul anumitor indicatori. Organizarea unei proceduri de cerere de ofertă deschise, transparente și necondiționate este, în general, o măsură adecvată pentru a se asigura că vânzarea sau închirierea activelor de către autoritățile naționale respectă testul vânzătorului privat și că o valoare de piață justă a fost plătită pentru bunurile și serviciile în cauză. Totuși, aceasta nu înseamnă în mod automat că absența unei proceduri de cerere de oferte organizate sau o posibilă lacună în cadrul unei astfel de proceduri justifică o prezumție de ajutor de stat. Legislația în materie de achiziții publice și legislația privind ajutorul de stat există în paralel și nu există niciun motiv pentru ca, de exemplu, încălcarea unei norme privind achizițiile publice să însemne în mod automat că au fost încălcate normele privind ajutoarele de stat (35).

(78)

Pe de altă parte, astfel cum prevede hotărârea Curții AELS în cauza Land Burgenland, E1/13, citată în considerentul 97, „în cazul în care o autoritate publică recurge la vânzarea unei întreprinderi care îi aparține prin intermediul unei proceduri de cerere de ofertă deschisă, transparentă și necondiționată, se poate prezuma că prețul de piață corespunde ofertei celei mai ridicate, cu condiția de a se stabili, în primul rând, că această ofertă are valoare de angajament și că este credibilă și, în al doilea rând, că nu este justificată luarea în considerare a altor factori economici decât prețul” (36). Același principiu trebuie să se aplice în cazul unui contract de închiriere de active. Un operator privat care închiriază bunurile sale ar trebui, în mod normal, să încerce să obțină cea mai bună ofertă, punând accentul pe preț și, de exemplu, să nu ia în considerare elemente legate de utilizarea destinată a activelor respective, cu excepția cazului în care acestea ar putea afecta valoarea activelor după perioada de închiriere. Prin urmare, în cazul în care aceste condiții prealabile sunt îndeplinite, se poate prezuma că prețul de piață corespunde celui mai ridicat preț pe care un investitor privat în condiții normale de concurență este dispus să îl plătească pentru utilizarea bunurilor în cauză (37).

(79)

Din cele de mai sus rezultă că o vânzare sau închiriere de active ar putea implica un ajutor de stat chiar și atunci când se efectuează prin intermediul unei proceduri competitive. Această situație poate apărea, în special, în cazul în care obligațiile impuse cumpărătorului conduc la un preț mai mic. Obligațiile care au un astfel de efect sunt cele care sunt impuse pentru îndeplinirea obiectivelor de politică publică și care reduc profitul preconizat al cumpărătorului. Astfel de obligații ar trebui în mod normal să nu fie impuse de un operator privat, întrucât acestea reduc valoarea maximă a veniturilor care pot fi obținute din vânzarea sau închirierea activelor.

1.3.2. Procesul de cerere de oferte și criteriile de atribuire

(80)

Având în vedere considerațiile de mai sus, autoritatea trebuie să examineze dacă procedura de cerere de oferte și criteriile de atribuire au fost suficiente și adecvate pentru a stabili prețul pieței. Pentru a verifica acest lucru, autoritatea trebuie să analizeze dacă statul, la momentul pregătirii cererii de oferte și stabilirii criteriilor de atribuire, a acționat ca un operator privat sau dacă au predominat considerațiile de politică publică și de reglementare.

(81)

Procedura de cerere de ofertă și argumentele formulate privind utilizarea criteriilor de atribuire alese sunt descrise în detaliu în secțiunea I.2.1 de mai sus, precum și în Decizia nr. 299/14/COL. Astfel cum este prevăzut în tabelul 1, criteriile de atribuire multiple au constat din șase elemente separate care urmează să fie evaluate, fiecare având o pondere de 10 % sau de 15 %, cu excepția criteriului privind stimularea concurenței, care avea o pondere de 40 %.

(82)

Autoritățile islandeze au precizat că, pe lângă prețul de închiriere (reprezentând 15 % din criteriile de atribuire), criteriul referitor la numărul de puncte de terminație în rețea (un procent suplimentar de 15 % din criteriile de atribuire) ar trebui, de asemenea, considerat drept o componentă de preț, întrucât punctele de terminație sunt indispensabile pentru serviciu și valoarea serviciului este legată într-o manieră pozitivă de numărul de puncte de terminație. Fiecare punct de terminație necesită investiții substanțiale în echipamente (a se vedea estimarea studiului Mannvit din secțiunea I.7 de mai sus), care îi vor reveni locatorului la sfârșitul perioadei de închiriere, afectând astfel valoarea dreptului de închiriere în cauză după perioada de închiriere (38). Prin urmare, autoritatea consideră că respectivele criterii de licitație legate de preț s-au ridicat în total la 30 % din criteriile de atribuire. Cu toate acestea, considerațiile care nu sunt legate de preț privind stimularea concurenței (40 %), un tarif unic pe întreg teritoriul țării (10 %), precum și furnizarea (10 %) și demararea serviciilor (10 %), încă prevalează față de componentele de preț.

(83)

La momentul licitației, întreprinderea Míla deținea și exploata majoritatea instalațiilor de telecomunicații din diferite zone ale Islandei. Pentru ca fibrele NATO să poată fi exploatate, operatorii acestor fibre ar trebui să investească în puncte de adunare. Potrivit autorității, criteriile privind demararea serviciilor (10 %) și furnizarea serviciilor (10 %) par, prin urmare, să favorizeze întreprinderea Míla. Cu alte cuvinte, criteriile de atribuire cuprindeau două elemente legate de preț și patru elemente care nu erau legate de preț. Dintre elementele care nu erau legate de preț, un element, care avea ponderea cea mai mare, este posibil să fi fost în dezavantajul furnizorului de rețea tradițional, întreprinderea Míla, în timp ce două elemente este posibil să fi favorizat întreprinderea Míla, în detrimentul potențialilor noi operatori.

(84)

Testul vânzătorului privat stabilește principiul conform căruia, ca regulă generală, prețul pieței corespunde celui mai mare preț pe care un operator privat care acționează în condiții normale de concurență este dispus să îl plătească. Cu toate acestea, există și excepții de la acest principiu. Excepțiile se referă, în primul rând, la cazurile în care se poate stabili că oferta în cauză nu are valoare de angajament și nu este credibilă sau nu poate fi comparată cu o ofertă mai mică. În al doilea rând, astfel cum se menționează în hotărârea în cauza Land Burgenland, punctul 94, prezumția face obiectul unei rezerve că „nu este justificată luarea în considerare a altor factori economici decât prețul”. O astfel de justificare poate fi găsită în cauza T-244/08, Konsum Nord/Comisia (39). În cauza respectivă, un municipiu din Suedia a vândut o parcelă de teren către un lanț de supermarketuri, la un preț mai scăzut decât prețul oferit de ofertantul care a oferit cel mai ridicat preț. Tribunalul a considerat că valoarea de piață a terenului care face obiectul vânzării în cauză nu a putut fi stabilită exclusiv pe baza prezenței unei oferte mai mari fără a lua în considerare circumstanțele specifice invocate de autoritățile suedeze. De asemenea, Curtea de Justiție a hotărât, în cauza C-39/14, BVVG, că o normă de drept intern care permite unei autorități publice să respingă o ofertă pentru un teren agricol care este disproporționat de mare și de natură speculativă nu implică ajutor de stat, cu condiția ca aceasta să conducă la un preț care să fie cât mai apropiat posibil de valoarea de piață a terenului în cauză (40).

(85)

Această jurisprudență nu este direct aplicabilă în speță, având în vedere că întreprinderea Míla nu a prezentat o ofertă. Cu toate acestea, autoritățile islandeze susțin că alegerea criteriilor de atribuire este justificată în speță. Acestea susțin că, în special, criteriul contestat privind promovarea concurenței a fost conceput pentru a aborda presupusa caracteristică de monopol a pieței relevante dominate de furnizorul tradițional, întreprinderea Míla. De asemenea, autoritatea constată că întreprinderea Míla însăși a declarat că nu avea niciun motiv economic pentru a participa la cererea de oferte deschisă, dat fiind că aceasta dispunea deja de capacitate de transmisie suficientă în fibrele proprii.

(86)

Cu toate acestea, în speță, circumstanțele specifice invocate de autoritățile islandeze nu sunt suficiente pentru a demonstra că un vânzător privat în aceeași situație ar fi conceput oferta în mod similar. În cauza E-1/13, Curtea AELS a considerat că alte criterii de atribuire decât prețul păreau să reflecte considerații de politică publică sau de reglementare pe care un investitor privat nu le-ar considera relevante. De asemenea, în opinia autorității, criteriile de licitație care nu sunt legate de preț au reflectat parțial considerații de politică publică sau de reglementare precum promovarea concurenței, îmbunătățirea accesului public la banda largă și coeziunea regională, pe care un investitor privat nu le-ar considera relevante. Aceste criterii de atribuire prevalează față de criteriile legate de preț.

(87)

Prin urmare, autoritatea concluzionează că criteriile de atribuire prevăzute în cererea de oferte nu îndeplinesc cerințele testului investitorului privat. Prin urmare, rezultatul cererii de oferte nu poate furniza un indicator fiabil în vederea stabilirii prețului pieței pentru dreptul de închiriere în cauză.

1.3.3. Expertiză privind dreptul de închiriere

(88)

Astfel cum s-a menționat mai sus, lipsa unui proces de cerere de ofertă suficient nu exclude posibilitatea ca autoritatea să aplice testul vânzătorului privat. Cu toate acestea, autoritatea va trebui să examineze fondul tranzacției în cauză și, în special, să compare prețul convenit cu prețul pieței. În acest scop, autoritatea face referire în mod normal la evaluarea efectuată de un expert independent, ca indicator al prețului pieței. În mod ideal, un astfel de studiu ar trebui elaborat la momentul tranzacției. Cu toate acestea, în analiza sa, autoritatea poate, de asemenea, să se bazeze pe o evaluare ex post (41).

(89)

Autoritățile islandeze au furnizat o evaluare realizată de Mannvit, o firmă internațională de consultanță, care își desfășoară activitatea în mod predilect în Islanda și care furnizează în mod regulat consultanță de specialitate pentru proiecte de infrastructură. Studiul este datat 30 ianuarie 2015.

(90)

Autoritatea reamintește faptul că Mannvit oferise deja consultanță autorităților islandeze în ceea ce privește procesul de cerere de oferte. De asemenea, evaluarea a fost solicitată de autoritățile islandeze ca răspuns la estimarea de preț invocată de reclamant. Autoritatea nu a găsit niciun indiciu care să sugereze că aceste circumstanțe au afectat obiectivitatea consultanților experți. Cu toate acestea, în aceste condiții, autoritatea consideră că este necesară examinarea în detaliu a evaluării.

(91)

În această privință, autoritatea observă, în primul rând, că evaluarea valorii de piață a dreptului de închiriere în cauză este deosebit de complexă, având în vedere natura specifică a activului (inclusiv drepturile de reziliere ale NATO) și existența reglementărilor în acest sector. De asemenea, trebuie luată în considerare existența a două elemente de preț, și anume tariful de închiriere și investițiile în punctele de terminație.

(92)

Studiul Mannvit se bazează pe o comparație a două scenarii diferite pentru dobândirea accesului la cablul de fibră optică în Islanda: un operator fie poate închiria fibră NATO (astfel cum a procedat Vodafone), fie, alternativ, poate achiziționa acces de la întreprinderea Míla, care oferă un produs cu ridicata (linii închiriate de circuit interurban) la un preț reglementat. Având în vedere această alegere, un operator de piață care dorește să obțină acces la cablul de fibră optică nu ar fi dispus să plătească mai mult decât prețul reglementat pentru produsul de acces cu ridicata oferit de întreprinderea Míla. Prin urmare, prețul cu ridicata reglementat acționează ca un plafon tarifar pentru prețul de închiriere al fibrei NATO, deși s-ar putea să nu reflecte în mod direct prețul de piață al dreptului de închiriere, având în vedere elementele descrise la punctele următoare. Autoritatea consideră rezonabilă această abordare bazată pe o comparare a prețurilor, având în vedere existența a două modalități alternative de obținere a accesului la fibrele paralele din același cablu (42).

(93)

Comparația prețurilor din cadrul studiului Mannvit, precum și cea mai recentă comparație furnizată de reclamant nu se bazează pe prețurile la momentul cererii de oferte. Cu toate acestea, autoritatea consideră că, în circumstanțele specifice ale cazului de față, referințele de preț furnizate continuă să ofere un bun indicator pentru prețul pieței la momentul tranzacției.

(94)

Prețurile cu ridicata reglementate utilizate ca termen de comparație se bazează pe costurile istorice și, de regulă, rămân neschimbate timp de mai mulți de ani (43). De exemplu, tariful reglementat de 7 609 ISK pe km/lună al întreprinderii Míla se bazează pe o analiză de cost efectuată în 2010 și finalizată în mai 2011 (44). Tariful a rămas neschimbat de la 1 august 2011 până în 2015. Acest lucru demonstrează că tarifele cu ridicata reglementate utilizate în comparația prețurilor rămân, de regulă, stabile în timp și că tariful întreprinderii Míla se bazează, în special, pe o analiză a costurilor efectuată în aproximativ aceeași perioadă în care a fost încheiat contractul cu Vodafone din 1 februarie 2010. De asemenea, chiria plătită de Vodafone este ajustată în funcție de indicele prețurilor pentru construcții din iunie 2008 (și anume, la momentul cererii de oferte). Odată ce această indexare a fost luată în considerare, calculul efectuat pe baza prețurilor actuale poate, prin urmare, să constituie un bun indiciu al faptului dacă dreptul de închiriere a fost acordat în condiții de piață la momentul tranzacției.

(95)	Astfel cum s-a explicat mai sus, în secțiunea I.7, Mannvit subliniază o serie de diferențe între produsul cu ridicata reglementat oferit de Míla și fibra NATO, care ar trebui luate în considerare la momentul comparării prețurilor.

(96)

În primul rând, autoritatea consideră că este rezonabil ca, la momentul efectuării ajustării de către Mannvit, să se ia în considerare lungimea fibrei NATO pentru calcularea prețurilor, întrucât prețurile sunt calculate în mod obișnuit pe o bază de la un punct la altul (și anume linii directe între punctele de terminație relevante). Atunci când este aplicat punctelor de terminație de pe fibra NATO la momentul tranzacției, studiul Mannvit concluzionează că lungimea totală care trebuie luată în considerare este de 1 283 km.

(97)	Mannvit evaluează în continuare prețul cu ridicata și reducerea care ar trebui să se aplice în speță.

(98)

Studiul subliniază că tariful reglementat al Míla (7 609 ISK pe km/lună) ar putea să nu fie criteriul de referință corect pentru determinarea prețului pieței, întrucât tarifele reglementate se bazează pe raportul dintre costuri și utilizarea întregii rețele de fibră optică a întreprinderii, inclusiv toate punctele de terminație relevante ale Míla, și nu numai pe o rețea de fibră optică comparabilă cu cea a fibrei NATO. Mannvit subliniază faptul că fibra NATO este mai simplă și are mult mai puține puncte de terminație, ceea ce indică faptul că baza de cost corespunzătoare ar trebui să fie mai mică. Prin urmare, Mannvit propune să se utilizeze mai degrabă tariful cu ridicata al altui operator, Orkufjarskipti, ca bază de calcul pentru prețul pieței. Tariful Orkufjarskipti este de 5 020 ISK/km/lună.

(99)

De asemenea, studiul Mannvit examinează valoarea reducerilor și concluzionează că ar trebui aplicată o reducere de 25 % a prețului cu ridicata, în loc de reducerea de maximum 15 % disponibilă în prezent pentru contractele pe trei ani. Mannvit justifică această ajustare arătând că durata contractului de închiriere este de 10 ani, care este mult mai mare decât durata avută în vedere de tarifele reglementate ale întreprinderilor Míla și Orkufjarskipti. De asemenea, ajustarea este justificată prin existența unei reduceri de 25 % pe care întreprinderea Míla a oferit-o clienților care închiriază o lungime de fibră similară cu fibra NATO la momentul cererii de oferte.

(100)

Autoritatea consideră că tariful reglementat al întreprinderii Míla pentru linii închiriate de circuit interurban nu oferă o comparație a prețurilor pieței relevantă în speță. În special, tariful întreprinderii Míla nu se bazează exclusiv pe costurile de investiții și de exploatare ale fibrelor din același cablu cu fibra NATO (care, cel mai probabil, au fost deja amortizate), ci și pe investițiile noi în alte fibre. Cu toate acestea, autoritatea observă faptul că nici tariful întreprinderii Orkufjarskipti invocat de Mannvit nu oferă un punct de referință ideal, având în vedere că se bazează pe structura individuală a costurilor operatorului în cauză, o societate de utilități. Autoritatea recunoaște că nu pare să existe nicio comparație perfectă a prețurilor, întrucât nu sunt disponibile prețuri ale pieței care se aplică în mod specific fibrelor NATO, precum și fibrelor paralele din același cablu.

(101)

Autoritatea are preocupări similare legate de reducerea care urmează să fie aplicată. Ofertele cu ridicata disponibile în prezent prevăd o reducere de numai 15 % pentru un contract de trei ani. Cu toate acestea, este posibil ca un operator de piață să acorde reduceri de preț mai semnificative pentru un contract pe termen lung și cantități foarte mari. Autoritatea observă că o reducere de 25 % era disponibilă anterior din partea întreprinderii Míla pentru un scop similar (45).

(102)

Având în vedere cele de mai sus, autoritatea consideră că este oportun să se exprime prețul pieței estimat pentru dreptul de închiriere al fibrei NATO ca un interval de prețuri, pe baza prețului de acces cu ridicata și a ipotezelor privind reducerile prezentate anterior.

Tabelul 3

Intervalul estimat al prețurilor pieței (prețul de închiriere pe an) pe baza tarifelor și a ipotezelor privind reducerile

(ISK)
Prețul per km/lună	– 15 % reducere (1 283 km12)	– 25 % reducere (1 283 km12)
Míla (7 609 )	99,6 m	87,9 m
Orkufjarskipti (5 020 )	65,7 m	58,0 m
Medie per reducere	82,7 m	73,0 m
Valoare medie totală	77,9 m

(103)

Tabelul 3 de mai sus ilustrează un interval de prețuri cuprins între 58 de milioane ISK, prețul pieței estimat în studiul Mannvit și o valoare maximă de aproximativ 100 de milioane ISK. Prețul de piață mediu estimat este de aproximativ 78 de milioane ISK.

(104)

Conform contractului din 1 februarie 2010, Vodafone plătește o chirie de 19 150 000 ISK (fără TVA), indexată începând cu 19 iunie 2008 în funcție de indicele prețurilor pentru construcții, pentru dreptul de închiriere, scadentă la 1 iulie a fiecărui an. Autoritatea observă că tarifele întreprinderilor Míla și Orkufjarskipti nu fac obiectul indexării. Prin urmare, efectul indexării trebuie luat în considerare în realizarea comparației.

(105)

Chiria achitată de Vodafone este indexată în funcție de indicele prețurilor pentru construcții (46). Conform statisticilor, prețurile construcțiilor au crescut semnificativ, ca urmare a crizei financiare din toamna anului 2008 și din 2009, până la o rată de 30 % pe an, însă de atunci au crescut moderat, cu o ușoară creștere la sfârșitul anului 2011 și începutul anului 2012. În perioada iunie 2008-iulie 2010, atunci când era scadentă prima plată a chiriei, indicele crescuse deja cu 20,5 %.

(106)

Evoluția indicelui din ianuarie 2008 și variația procentuală față de anul precedent sunt ilustrate în graficul de mai jos:

Indicele prețurilor pentru construcții din ianuarie 2008

sursa: Institutul de Statistică al Islandei

(107)

Contractul din 1 februarie 2010 prevedea o chirie de 19 150 000 ISK înainte de indexare. Până la jumătatea anului 2010, efectul acestei indexări determinase creșterea chiriei la aproximativ 23 de milioane ISK. În prezent, Vodafone plătește o chirie de aproximativ 28 de milioane ISK, care corespunde aproximativ unei jumătăți din durata contractului de închiriere de 10 ani. Cu condiția ca indicele prețurilor pentru construcții să continue să crească treptat astfel cum a crescut în ultimii 4-5 ani, acest preț reprezintă, de asemenea, o medie rezonabilă pentru chiria anuală atunci când este luat în considerare pe întreaga durată a contractului.

(108)

Prin urmare, în opinia autorității, chiria de 28 de milioane ISK utilizată de Mannvit reprezintă o abordare rezonabilă pentru compararea prețurilor în speță. Cu toate acestea, tariful de închiriere pentru fibra NATO poate fi comparat cu tarifele instalațiilor utilizate în scop comercial, numai dacă se ține seama în mod corespunzător de investițiile importante în echipamentele de transmisie impuse de operatorul fibrei NATO, Vodafone, pentru adaptarea fibrei în vederea utilizării în scopuri comerciale. Mannvit estimează un cost anual de 52 de milioane ISK pentru investițiile necesare pentru ca prețul de închiriere plătit de întreprinderea Míla să fie comparabil cu oferta Vodafone și să respecte condițiile cererii de oferte, și anume investițiile necesare în noile punctele de terminație (47). Autoritatea observă că valoarea estimată de Mannvit cuprinde atât echipamentele tehnice necesare pentru a face fibra NATO operațională, cât și elementul de preț identificat în ofertă legat de investiția în noile puncte de terminație. Autoritatea a efectuat o verificare încrucișată a estimării de specialitate privind costurile de investiții în punctele de terminație (în valoare totală de 120 de milioane ISK) în raport cu investițiile reale care urmează să fie realizate de Vodafone, care însumează 130 de milioane ISK. Autoritatea observă că Vodafone trebuie, de asemenea, să plătească onorarii anuale pentru acordarea licenței pentru echipamente de 7,5 de milioane ISK de care Mannvit nu a ținut seama.

(109)

Pe baza celor de mai sus, contribuțiile financiare anuale ale Vodafone sub formă de chirii și costuri de investiții însumează aproximativ 87,5 de milioane ISK (inclusiv onorariile anuale pentru acordarea licenței). În comparație cu estimările prețului pieței pentru dreptul de închiriere din tabelul 3, contribuțiile financiare ale Vodafone depășesc prețul de piață mediu total estimat de 78 de milioane ISK, precum și prețurile medii bazate pe o reducere de 15 % și, respectiv, 25 %. De asemenea, acestea sunt substanțial mai mari decât prețul estimat pe baza tarifului întreprinderii Orkufjarskipti (o reducere de 15 % sau de 25 %) și foarte aproape de tariful întreprinderii Míla bazat pe o reducere de 15 %.

(110)

Autoritatea constată că această comparație a prețurilor pieței menționată mai sus nu ia în considerare impactul drepturilor speciale de reziliere de care dispune NATO ca proprietar al fibrei. Autoritățile islandeze au estimat că impactul acestor drepturi asupra prețului este cuprins între 15 % și 25 %. Aplicând acest interval contribuțiilor financiare ale Vodafone, respectiva valoare de piață care stă la baza contribuțiilor fără a lua în considerare aceste drepturi ale NATO ar fi de 94-107 milioane ISK, depășind considerabil prețul de piață mediu estimat din tabelul 3.

(111)

De asemenea, studiul Mannvit nu ia în considerare obligația Islandei de a transfera NATO orice venituri din închiriere mai mari decât costurile de exploatare și de întreținere a fibrei. Autoritatea consideră că, deși această obligație poate afecta motivația autorităților islandeze de a nu maximiza veniturile din chirii (și, de exemplu, de a prefera alte criterii în procesul de cerere de oferte, a se vedea mai sus), aceasta nu afectează valoarea de piață a dreptului de închiriere, care a fost estimată mai sus prin raportare la tarifele reale ale operatorilor de telecomunicații. Spre deosebire de drepturile speciale de reziliere discutate la punctul anterior, acordul dintre Islanda și NATO privind modul în care veniturile din dreptul de închiriere sunt distribuite nu are niciun impact asupra utilizatorului acestui drept (și anume Vodafone).

(112)

Din motive de exhaustivitate, autoritatea constată că această apreciere nu este afectată de afirmațiile Míla, conform cărora modul în care a fost conceput procesul de cerere de oferte a influențat prețul. Autoritatea nu a primit nicio dovadă că stabilirea unui preț de rezervă, care este un fenomen obișnuit în cadrul cererilor de oferte – ar fi putut reduce motivația ofertanților de a concura în materie de prețuri. De asemenea, autoritatea observă că, în cadrul cererii de oferte, patru concurenți independenți au depus cinci oferte, pe baza cărora toți ofertanții au obținut punctaj maxim (40 %) pentru criteriul de promovare a concurenței. Prin urmare, pentru ofertanți, criteriile legate de preț au reprezentat în practică 50 % (și anume 30 din restul de 60 de puncte). De asemenea, nu a existat nicio dovadă că, în absența criteriului concurenței din cererea de ofertă, o potențială ofertă a întreprinderii Míla – care nu era interesată de o capacitate de transmisie suplimentară – ar fi condus la oferte mai mari din partea ofertanților reali. În special, potrivit autorității, capacitatea întreprinderii Míla în ceea ce privește cablul NATO era cunoscută în mod public și orice eventuală ofertă a întreprinderii Míla ar fi servit numai pentru protejarea poziției sale pe piață de un concurent nou intrat pe piață (48).

(113)

Pe baza celor de mai sus, autoritatea consideră că închirierea către Vodafone nu a avut loc sub prețul pieței.

(114)

În cele din urmă, autoritatea observă, de asemenea, că procesul de cerere de oferte a avut loc în iunie 2008, și anume cu puțin timp înainte de declanșarea crizei financiare în Islanda. În timpul crizei financiare, procesul a fost întrerupt. Contractul cu Vodafone a fost finalizat abia în februarie 2010, moment în care Fjarski (ofertantul care a oferit cel mai ridicat preț în cadrul cererii de oferte) nu a fost în măsură sau nu a dorit să închirieze cea de a doua fibră disponibilă pe baza ofertei sale din iunie 2008. La începutul anului 2010, potrivit autorităților islandeze, nu a mai fost posibil să se accepte oferte din partea altor ofertanți care au participat la cererea de ofertă din 2008, întrucât ofertele acestora expiraseră și era evident că condițiile de piață se deterioraseră brutal ca urmare a crizei financiare. În pofida crizei financiare și a schimbărilor cauzate de aceasta în situația economică a Islandei, Vodafone a fost dispusă să continue contractul de închiriere în condițiile convenite în urma procedurii de cerere de oferte organizate în 2008. Autoritatea nu a primit nicio informație care să indice că, în urma crizei financiare, alți operatori erau interesați în continuare de obținerea unui drept de închiriere în ceea ce privește una dintre cele două fibre disponibile. Autoritatea consideră că, într-o situație similară, un vânzător privat ar fi încheiat un contract de închiriere cu Vodafone, întrucât aceasta oferea singura oportunitate de a recupera costurile de exploatare ale unui activ neutilizat (și anume fibra neutilizată) și de a genera valoare din acesta.

(115)

Având în vedere cele de mai sus, autoritatea concluzionează că Vodafone nu a beneficiat de un avantaj economic în urma tranzacției.

1.4. SELECTIVITATE, DENATURAREA CONCURENȚEI ȘI IMPACTUL ASUPRA SCHIMBURILOR COMERCIALE DINTRE PĂRȚILE CONTRACTANTE

(116)

Pentru a fi considerată ajutor de stat în sensul articolului 61 alineatul (1) din Acordul privind SEE, măsura trebuie să fie selectivă, precum și susceptibilă să denatureze concurența și să afecteze schimburile comerciale dintre părțile contractante la acord. Cu toate acestea, având în vedere că nu s-a acordat niciun avantaj economic în speță și, prin urmare, condițiile cumulative pentru existența ajutorului de stat nu sunt îndeplinite, autoritatea nu trebuie să efectueze nicio evaluare suplimentară în această privință.

2. CONCLUZIE

(117)

Pe baza celor de mai sus, autoritatea concluzionează că măsura nu implică un ajutor de stat în sensul articolului 61 alineatul (1) din Acordul privind SEE,

ADOPTĂ PREZENTA DECIZIE:

Articolul 1

Contractul de închiriere încheiat între Agenția de apărare din cadrul Ministerului Afacerilor Externe din Islanda și Og fjarskipti din 1 februarie 2010 pentru utilizarea și exploatarea unei fibre optice nu implică un ajutor de stat în sensul articolului 61 din Acordul privind SEE.

Articolul 2

Prezenta decizie se adresează Islandei.

Articolul 3

Numai versiunea în limba engleză a prezentei decizii este autentică.

Adoptată la Bruxelles, 16 martie 2016.

Pentru Autoritatea AELS de Supraveghere

Sven Erik SVEDMAN

Președinte

Helga JÓNSDÓTTIR

Membru al Colegiului

(1) Decizia nr. 299/14/COL din 16 iulie 2014 de inițiere a procedurii oficiale de investigare privind un posibil ajutor prin închirierea unei fibre optice exploatate anterior în numele NATO, publicată în JO C 366, 16.10.2014, p. 4 și în Suplimentul SEE nr. 59, 16.10.2014, p. 1.

(2) Vodafone Islanda (Fjarskipti hf.) este o întreprindere de telecomunicații islandeză, care furnizează servicii de telefonie fixă și mobilă și servicii de transmitere de date în Islanda. Vodafone este în prezent al doilea mare operator de telecomunicații din Islanda, după operatorul tradițional, Skipti hf. și filialele sale Síminn și Míla. Întreprinderea utilizează marca și denumirea comercială Vodafone. Cu toate acestea, Vodafone Group nu deține niciun interes în întreprindere, ci mai degrabă francizează marca și stilurile publicitare asociate către întreprinderea Fjarskipti. Întreprinderea Fjarskipti a fost deținută anterior de grupul islandez Teymi. Grupul Teymi a fost divizat ulterior și întreprinderea Ffjarskipti a trecut printr-un proces de restructurare financiară. În decembrie 2012, întreprinderea Fjarskipti a fost cotată la bursa islandeză.

(3) Pentru o descriere detaliată a procedurii de investigare și a istoricului cauzei, a se vedea Decizia nr. 299/14/COL de inițiere a procedurii de oficiale de investigare.

(4) Cauza E-1/13, Míla ehf./Autoritatea AELS de Supraveghere [2014] AELS Ct. Rep. 4.

(5) Odată cu intrarea în vigoare a Legii Apărării nr. 34/2008 din 31 mai 2008, Agenția de radare a fost închisă. Anumite funcții ale agenției au fost preluate de Agenția de Apărare (Varnarmálastofnun). Prin Legea nr. 98/2010, de modificare a Legii apărării, Agenția de Apărare a fost închisă la 1 ianuarie 2011, iar anumite funcții au fost preluate de alte agenții de stat, inclusiv de Ministerul Afacerilor Externe.

(6) Restul de cinci fibre sunt proprietatea întreprinderii Míla, reclamanta.

(7) Normele islandeze în materie de achiziții publice sunt prevăzute în Legea nr. 84/2007. Această lege transpune Directiva UE privind achizițiile publice în legislația islandeză, și anume Directiva 2004/18/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 31 martie 2004 privind coordonarea procedurilor de atribuire a contractelor de achiziții publice de lucrări, de bunuri și de servicii (JO L 134, 30.4.2004, p. 114), integrată ca punctul 2 din anexa XVI la Acordul privind SEE prin Decizia nr. 68/2006 a Comitetului mixt (JO L 245, 7.9.2006, p. 22 și Suplimentul SEE nr. 44, 7.9.2006, p. 18), intrată în vigoare la 18 aprilie 2007.

(8) Proiectul nr. 14477: Fibre optice. Ministerul Afacerilor Externe, aprilie 2008 (documentul nr. 669632).

(9) Punctul 1.2.4 din descrierea proiectului nr. 14477.

(10) Propunerea Gagnaveita Reykjavíkur a fost clasificată drept ofertă alternativă, întrucât nu a respectat numărul minim de puncte de terminație în rețea și numărul de localități acoperite. De asemenea, una dintre cele două oferte ale Vodafone este o ofertă alternativă, întrucât nu prevede că Vodafone va utiliza același tarif pe întreg teritoriul Islandei. Alte elemente din ofertele Vodafone sunt identice, inclusiv prețul de închiriere care urmează să fie plătit statului.

(11) O descriere mai detaliată a plângerii este disponibilă în Decizia nr. 299/14/COL.

(12) Reclamantul evaluează valoarea ajutoarelor pe baza unui memorandum anexat la plângere, care conține valoarea presupusei subvenții calculată de Mila. Calculele Míla se bazează pe propriile costuri de exploatare a fibrelor din același cablu.

(13) Orkufjarskipti este deținută în comun de Landsvirkjun (compania națională de electricitate) și Landsnet (operatorul rețelei de transport a energiei electrice din Islanda). Orkufjarskipti exploatează și întreține infrastructura de telecomunicații din Islanda pentru proprietarii săi.

(14) Potrivit reclamantului, tariful a intrat în vigoare la 1 august 2012, fiind revizuit și acceptat de Autoritatea în materie de Servicii Poștale și Telecomunicații din Islanda în urma unei proceduri de reglementare. Prin acceptarea tarifelor, Autoritatea în materie de Servicii Poștale și Telecomunicații a convenit că tariful se bazează pe o analiză a costurilor.

(15) Chiria lunară pe kilometru variază de la 4 826 ISK pentru fibra 1 la 7 507 ISK pentru fibra 6.

(16) E-mailul Ministerului Afacerilor Externe către Autoritatea AELS de Supraveghere din 16 noiembrie 2012. O descriere mai detaliată a acestor dispoziții poate fi găsită în Decizia nr. 299/14/COL.

(17) Serviciul de întreținere pe care statul islandez se angajează să îl plătească asigură funcționarea fibrelor în permanență, și anume monitorizarea și testarea, reparațiile și asistența tehnică. Cu toate acestea, reparațiile capitale ale cablului nu sunt incluse în acest angajament. Atunci când apar, partea relevantă (3/8) din aceste costuri este solicitată de la NATO, de la caz la caz.

(18) Observațiile scrise ale guvernului islandez din 2 iulie 2013 în Cauza E-1/13, Míla ehf./Autoritatea AELS de Supraveghere, p. 7.

(19) Se face trimitere la orientările autorității privind rețelele în bandă largă în vigoare la momentul în care a fost înaintată plângerea. Prin Decizia nr. 73/13/COL din 20 februarie 2013 (JO L 135, 8.5.2014, p. 49 și Suplimentul SEE nr. 27, 8.5.2014, p. 1), autoritatea a adoptat noi orientări privind rețelele în bandă largă, disponibile la adresa: http://www.eftasurv.int/state-aid/legal-framework/state-aid-guidelines/

(20) Cauza E-1/13, Míla ehf./Autoritatea AELS de Supraveghere [2014] AELS Ct. Rep. 4 punctul 101.

(21) Observațiile autorităților islandeze rezumate în această secțiune se găsesc în documentele nr. 72921-722923, 744468-744471 și 753302-753303.

(22) Scrisoarea din 6 februarie 2015 adresată de societatea de avocatură Advel societății de avocatură Landslög (documentul nr. 744468).

(23) Hotărârea în cauza Konsum Nord ekonomisk förening/Comisia, T-244/08, EU:T:2011:732.

(24) Documentul nr. 753303.

(25) La stabilirea acestor valori, Mannvit face referire, în special, la analiza costurilor din Decizia nr. 14/2011 a PTA, disponibilă aici (în islandeză): http://www.pfs.is/upload/files/Ákv_14-2011_M13-14_Leigulínur.pdf

(26) Observațiile prezentate de Míla rezumate în această secțiune pot fi găsite în documentul nr. 729699.

(27) Observațiile Vodafone rezumate în această secțiune pot fi găsite în documentul nr. 723556.

(28) Observațiile rezumate în această secțiune pot fi găsite în documentul nr. 729917.

(29) A se vedea articolul 16 din Legea islandeză a apărării nr. 34/2008.

(30) A se vedea secțiunea I.4 de mai sus pentru o descriere mai detaliată a acordurilor dintre Islanda și NATO.

(31) A se vedea, de exemplu, hotărârile în cauza Essent Netwerk Noord, C-206/06, EU:C:2008:413, punctul 70; Franța/Ladbroke Racing și Comisia, C-83/98, EU:C:2000:248, punctul 50.

(32) Hotărârea în cauza Air France/Comisia, T-358/94, EU:T:1996:194, punctele 65-67.

(33) Pentru aplicarea „ testului vânzătorului privat ”, a se vedea cauza E-12/11, Asker Brygge [2012] AELS Ct. Rep. 536 și hotărârea în cauza Land Burgenland și alții/Comisia, C-214/12 P, C-215/12 P și C-223/12 P, EU:C:2013:682. Aceste cauze se referă la vânzarea unui drept de proprietate simplu asupra unui teren. Cu toate acestea, cauzele oferă, de asemenea, orientări privind vânzarea altor drepturi asupra unui teren, inclusiv dreptul de închiriere în speță.

(34) Hotărârea în cauza Land Burgenland și alții/Comisia, C-214/12 P, C-215/12 P și C-223/12 P, EU:C:2013:682.

(35) Hotărârea în cauza SIC/Comisia, T-442/03, EU:T:2008:228, punctul 147. Prin analogie, a se vedea hotărârea în cauza Matra/Comisia, C-225/91, EU:C:1993:239, punctul 44.

(36) A se vedea hotărârea în cauza Land Burgenland/Comisia Europeană, C-214/12 P, C-215/12 P și C-223/12 P, EU:C:2013:682, punctul 94.

(37) A se vedea, de exemplu, hotărârile în cauza Banks, C-390/98, EU:C:2001:456, punctul 77; și în cauza Germania/Comisia, C-277/00, EU:C:2004:238, punctul 80.

(38) Această creștere a valorii este relevantă în speță, întrucât Islanda trebuie să restituie NATO toate profiturile obținute din tariful de închiriere în temeiul principiului cost zero, câștig zero.

(39) Hotărârea în cauza Konsum Nord ekonomisk förening/Comisia Europeană, T-244/08, EU:T:2011:732.

(40) Hotărârea în cauza BVVG, C-39/14, EU:C:2015:470, punctul 42.

(41) Cauza E-12/11, Asker Brygge [2012] AELS Ct. Rep. 536 punctul 81.

(42) Autoritatea subliniază faptul că în temeiul sistemului de reglementare, întreprinderea Míla are obligația de a furniza acces cu ridicata la rețeaua sa de fibră optică. Dificultățile în obținerea accesului raportate de Míla nu invalidează această comparare a prețurilor, având în vedere că este disponibilă o măsură reparatorie sub forma unei decizii a PTA, prin care se dispune asigurarea accesului efectiv de către întreprinderea Míla, ceea ce s-a întâmplat în mai multe rânduri.

(43) În conformitate cu Decizia nr. 14/2011 a PTA, pagina 7, propunerea întreprinderii Míla de a-și actualiza în permanență tariful în funcție de inflație a fost respinsă de PTA. Decizia PTA este disponibilă la următoarea adresă: http://www.pfs.is/upload/files/Ákv_14-2011_M13-14_Leigulínur.pdf

(44) A se vedea Decizia nr. 14/2011 a PTA, pagina 18.

(45) În Decizia nr. 14/2011, PTA precizează la pagina 6, că a acceptat propunerea întreprinderii Míla privind noul sistem de reduceri. Noile reduceri depind de durata contractelor. Se acordă o reducere de 5 % pentru un contract de un an, de 10 % pentru un contract de doi ani și de 15 % pentru un contract de trei ani. Cu toate acestea, nu se face nicio referire la contractele cu o durată mai mare. Deși poate fi rezonabil ca valoarea procentuală a reducerilor să nu crească în totalitate în mod proporțional cu durata (astfel cum au convenit Míla și PTA în cazul primilor trei ani), o reducere de 25 % pentru un contract de 10 ani pare realistă.

(46) Indicele prețurilor pentru construcții este elaborat de Institutul Național de Statistică din Islanda și este disponibil pe site-ul internet al acestuia. A se vedea http://www.hagstofa.is/en/statistics/business-sectors/industry/building-cost-index/

(47) Conform studiului Mannvit, costul mediu de instalare a echipamentelor de transmisie necesare este de 4 milioane ISK pentru fiecare punct de terminație (care sunt 30 la număr), cu o amortizare de 15 % pe an, costuri de exploatare estimate de 20 % din cheltuielile de capital și un cost mediu ponderat al capitalului de 8,5 % din Capex. Autoritatea observă că Mannvit utilizează ipotezele WACC din analiza costurilor realizată de PTA în Decizia nr. 14/2011 și modelează ceilalți parametri pe baza discuțiilor din cadrul analizei costurilor realizate de PTA. Autoritatea consideră că este oportun să se utilizeze aceleași ipoteze WACC ca în decizia PTA pe care se bazează prețurile Mila utilizate în comparație. De asemenea, Autoritatea consideră că este oportun să se presupună o durată de viață economică de 6,7 de ani pentru echipamentul tehnic, având în vedere schimbările tehnologice rapide din acest sector și costuri de exploatare estimate de 20 % din cheltuielile de capital, având în vedere cele mai izolate locații și natura instalațiilor tehnice.

(48) În conformitate cu hotărârea în cauza BVVG, C-39/14, EU:C:2015:470, punctul 40, autoritățile islandeze ar fi putut, în orice caz, avea dreptul de a respinge o astfel de ofertă, pe baza caracterului său vădit speculativ.

		ISSN 1977-0782
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene		L 218

Ediţia în limba română	Legislaţie	Anul 60 24 august 2017

Cuprins		II Acte fără caracter legislativ	Pagina
		REGULAMENTE
	*	Regulamentul (UE) 2017/1495 al Comisiei din 23 august 2017 de modificare a Regulamentului (CE) nr. 2073/2005 în ceea ce privește Campylobacter în carcasele de pui pentru îngrășare ( 1 )	1
	*	Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2017/1496 al Comisiei din 23 august 2017 privind nereînnoirea aprobării substanței active DPX KE 459 (flupirsulfuron-metil), în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1107/2009 al Parlamentului European și al Consiliului privind introducerea pe piață a produselor fitosanitare, și de modificare a Regulamentului de punere în aplicare (UE) nr. 540/2011 al Comisiei ( 1 )	7
	*	Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2017/1497 al Comisiei din 23 august 2017 de retragere a acceptării angajamentului pentru un producător-exportator în temeiul Deciziei de punere în aplicare 2013/707/UE de confirmare a acceptării unui angajament oferit în legătură cu procedurile antidumping și antisubvenție privind importurile de module fotovoltaice pe bază de siliciu cristalin și componentele lor cheie (și anume celule) originare sau expediate din Republica Populară Chineză pentru perioada de aplicare a măsurilor definitive	10

	III Alte acte
	SPAȚIUL ECONOMIC EUROPEAN
*	Decizia nr. 61/16/COL a Autorității AELS de supraveghere din 16 martie 2016 de încheiere a procedurii oficiale de investigare privind un presupus ajutor de stat prin închirierea unei fibre optice exploatate anterior în numele NATO (Islanda) [2017/1498]	19