2.6.2017

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 142/1

Informare privind intrarea în vigoare a Acordului dintre Uniunea Europeană și Republica Seychelles privind accesul navelor de pescuit care arborează pavilionul Seychelles la apele și la resursele biologice marine aparținând Mayotte, care se află sub jurisdicția Uniunii Europene

La 20 mai 2014, Uniunea Europeană și Republica Seychelles au semnat, la Bruxelles, un acord privind accesul navelor de pescuit care arborează pavilionul Seychelles la apele și la resursele biologice marine aparținând Mayotte, care se află sub jurisdicția Uniunii Europene.

Uniunea Europeană a notificat la 10 februarie 2015 că a finalizat procedurile interne necesare pentru intrarea în vigoare a acordului. La rândul său, Republica Seychelles a notificat la data de 18 mai 2017.

Prin urmare, acordul a intrat în vigoare la 18 mai 2017, în conformitate cu articolul 19 din acord.

2.6.2017

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 142/2

DECIZIA (UE) 2017/938 A CONSILIULUI

din 23 septembrie 2013

privind semnarea, în numele Uniunii Europene, a Convenției de la Minamata privind mercurul

CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 192 alineatul (1), coroborat cu articolul 218 alineatul (5),

având în vedere propunerea Comisiei Europene,

întrucât:

(1)	Mercurul și compușii săi sunt foarte toxici pentru sănătatea umană și sănătatea animalelor și plantelor. În cadrul Uniunii Europene, mercurul și compușii săi fac obiectul reglementării menite să protejeze sănătatea umană și mediul.

(2)

În 2009, Consiliul de administrație al Programului Organizației Națiunilor Unite pentru Mediu (UNEP) a solicitat directorului executiv al UNEP să instituie un comitet interguvernamental de negociere mandatat să elaboreze un instrument obligatoriu din punct de vedere juridic la nivel mondial privind mercurul, având ca obiectiv finalizarea lucrărilor sale înainte de cea de a 27-a sesiune ordinară a Consiliului de administrație din 2013.

(3)

În decembrie 2010, Consiliul a autorizat Comisia să participe, în numele Uniunii, în ceea ce privește aspectele care țin de competența Uniunii și pentru care Uniunea a adoptat norme, la negocierile cu privire la un instrument obligatoriu din punct de vedere juridic la nivel mondial privind mercurul, în conformitate cu directivele de negociere care figurează în addendumul la respectiva autorizare.

(4)	Procesul de negociere a fost finalizat cu succes la cea de a cincea sesiune a Comitetului interguvernamental de negociere care a avut loc la Geneva între 13-18 ianuarie 2013.

(5)	Uniunea a avut un rol cheie în negocieri și a contribuit activ la rezultatul acestora, care este în conformitate cu directivele de negociere adresate Comisiei.

(6)	Consiliul, în cadrul celei de a 3 233-a sesiuni din 21 martie 2013, a salutat rezultatul procesului de negociere.

(7)	Instrumentul obligatoriu din punct de vedere juridic la nivel mondial privind mercurul va fi deschis spre semnare în cadrul unei conferințe diplomatice desfășurate la Kumamoto (Japonia) între 7-11 octombrie 2013, sub numele de Convenția de la Minamata privind mercurul.

(8)	Prin urmare, Convenția de la Minamata privind mercurul ar trebui semnată,

ADOPTĂ PREZENTA DECIZIE:

Articolul 1

Semnarea în numele Uniunii a Convenției de la Minamata privind mercurul se autorizează sub rezerva încheierii convenției menționate (1).

Articolul 2

Președintele Consiliului este autorizat să desemneze persoana (persoanele) împuternicită (împuternicite) să semneze convenția în numele Uniunii.

Articolul 3

Prezenta decizie intră în vigoare la data adoptării.

Adoptată la Bruxelles, 23 septembrie 2013.

Pentru Consiliu

Președintele

V. JUKNA

(1) Textul convenției se publică împreună cu decizia privind încheierea acesteia.

2.6.2017

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 142/4

DECIZIA (UE) 2017/939 A CONSILIULUI

din 11 mai 2017

privind încheierea, în numele Uniunii Europene, a Convenției de la Minamata privind mercurul

CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 192 alineatul (1), coroborat cu articolul 218 alineatul (6) al doilea paragraf litera (a),

având în vedere propunerea Comisiei Europene,

având în vedere aprobarea Parlamentului European (1),

întrucât:

(1)	În conformitate cu Decizia (UE) 2017/938 a Consiliului din 23 septembrie 2013 (2), Convenția de la Minamata privind mercurul (denumită în continuare „convenția”) a fost semnată în numele Uniunii Europene la 10 octombrie 2013, sub rezerva încheierii sale la o dată ulterioară.

(2)	Convenția a fost adoptată la Kumamoto la 10 octombrie 2013. Convenția oferă un cadru pentru controlul și limitarea utilizării, precum și a emisiilor și evacuărilor antropice de mercur și de compuși ai mercurului în aer, apă și sol, în vederea protejării sănătății umane și a mediului.

(3)	Mercurul este o substanță care se caracterizează prin caracterul său transfrontalier. Prin urmare, sunt necesare măsuri la nivel global pentru a se asigura protecția persoanelor și a mediului în cadrul Uniunii, ca o completare la măsurile adoptate la nivel național.

(4)

Cel de al șaptelea Program de acțiune pentru mediu (3) stabilește obiectivul pe termen lung al unui mediu netoxic și menționează, în acest sens, faptul că sunt necesare măsuri pentru a se asigura reducerea la minimum a efectelor negative semnificative ale produselor chimice asupra sănătății umane și asupra mediului până în 2020.

(5)	Strategia comunitară privind mercurul din 2005, astfel cum a fost revizuită în 2010, are ca obiectiv reducerea emisiilor de mercur, diminuarea ofertei și a cererii de mercur, protejarea împotriva expunerii la mercur și promovarea acțiunilor la nivel internațional privind mercurul.

(6)

Consiliul își reafirmă angajamentul, exprimat în concluziile sale din 14 martie 2011, referitor la obiectivul general de protejare a sănătății umane și a mediului de evacuările de mercur și de compuși ai acestuia prin minimizarea și, în cazul în care este posibil, eliminarea în cele din urmă a emisiilor și evacuărilor de mercur antropice globale în aer, apă și sol. Convenția contribuie la realizarea acestor obiective.

(7)	În conformitate cu articolul 30 alineatul (3) din convenție, Uniunea ar trebui, în instrumentul de aprobare, să specifice aria sa de competență cu privire la chestiunile care fac obiectul convenției.

(8)	Convenția ar trebui aprobată,

ADOPTĂ PREZENTA DECIZIE:

Articolul 1

Convenția de la Minamata privind mercurul se aprobă în numele Uniunii Europene.

De asemenea, se aprobă declarația de competență prevăzută la articolul 30 alineatul (3) din convenție.

Textul convenției și declarația de competență se atașează la prezenta decizie.

Articolul 2

Președintele Consiliului desemnează persoana împuternicită (persoanele împuternicite) să depună, în numele Uniunii, instrumentul de aprobare prevăzut la articolul 30 alineatul (1) din convenție, împreună cu declarația de competență.

Articolul 3

Prezenta decizie intră în vigoare la data adoptării.

Adoptată la Bruxelles, 11 mai 2017.

Pentru Consiliu

Președintele

R. GALDES

(1) Aprobarea din 27 aprilie 2017 (nepublicată încă în Jurnalul Oficial).

(2) Decizia (UE) 2017/938 a Consiliului din 23 septembrie 2013 privind semnarea, în numele Uniunii Europene, a Convenției de la Minamata privind mercurul (a se vedea pagina 2 din prezentul Jurnal Oficial.).

(3) Decizia nr. 1386/2013/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 20 noiembrie 2013 privind un Program general al Uniunii de acțiune pentru mediu până în 2020 „O viață bună, în limitele planetei noastre” (JO L 354, 28.12.2013, p. 171).

TRADUCERE

ANEXĂ

CONVENȚIA DE LA MINAMATA PRIVIND MERCURUL

Părțile la prezenta convenție,

Recunoscând faptul că mercurul este o substanță chimică de interes global datorită transportului atmosferic la mare distanță, persistenței sale în mediu după ce a fost introdus ca urmare a acțiunii omului, capacității sale de bioacumulare în ecosisteme și efectelor sale negative semnificative asupra sănătății umane și asupra mediului,

Reamintind decizia 25/5 din 20 februarie 2009 a Consiliului de administrație al Programului Națiunilor Unite pentru Mediu de a iniția acțiuni internaționale pentru a gestiona mercurul într-un mod eficient, eficace și coerent,

Reamintind punctul 221 din documentul final al Conferinței Organizației Națiunilor Unite privind dezvoltarea durabilă „Viitorul pe care ni-l dorim”, care a pledat pentru un rezultat pozitiv în cadrul negocierilor referitoare la un instrument global obligatoriu din punct de vedere juridic privind mercurul, având drept obiectiv abordarea riscurilor pentru sănătatea umană și pentru mediu,

Reamintind Conferința Organizației Națiunilor Unite privind dezvoltarea durabilă de reafirmare a principiilor Declarației de la Rio privind mediul și dezvoltarea, inclusiv, printre altele, responsabilitățile comune, dar diferențiate, și recunoscând circumstanțele și capacitățile respective ale statelor și necesitatea unei acțiuni globale,

Cunoscând preocupările legate de sănătate, în special în țările în curs de dezvoltare, care rezultă în urma expunerii la mercur a populațiilor vulnerabile, în special a femeilor, a copiilor și, prin intermediul lor, a generațiilor viitoare,

Având în vedere vulnerabilitățile specifice ale ecosistemelor arctice și ale comunităților indigene din cauza bioamplificării mercurului și a contaminării alimentelor tradiționale și preocupați fiind de comunitățile indigene în general în ceea ce privește efectele mercurului,

Recunoscând lecțiile substanțiale învățate din boala Minamata, în special efectele grave asupra sănătății și asupra mediului care rezultă în urma poluării cu mercur, precum și necesitatea de a se asigura o bună gestionare a mercurului și prevenirea unor astfel de evenimente în viitor,

Subliniind importanța sprijinului financiar, tehnic și tehnologic, precum și a consolidării capacităților, în special în țările în curs de dezvoltare și în țările cu economii în tranziție, în vederea consolidării capacităților naționale de gestionare a mercurului și a promovării punerii în aplicare efective a convenției,

Recunoscând, de asemenea, activitățile Organizației Mondiale a Sănătății de protejare a sănătății umane cu privire la mercur, precum și rolul acordurilor de mediu multilaterale relevante, în special Convenția de la Basel privind controlul transporturilor transfrontaliere de deșeuri periculoase și al eliminării acestora și Convenția de la Rotterdam privind procedura de consimțământ prealabil în cunoștință de cauză, aplicabilă anumitor produși chimici periculoși și pesticidelor care fac obiectul comerțului internațional,

Recunoscând că prezenta convenție și alte acorduri internaționale în domeniul mediului și al comerțului se sprijină reciproc,

Subliniind că niciun element din prezenta convenție nu vizează să afecteze drepturile și obligațiile niciunei părți care decurg dintr-un acord internațional existent,

Înțelegând că preambulul de mai sus nu are drept scop stabilirea unei ierarhii între prezenta convenție și alte instrumente internaționale,

Luând act de faptul că nicio dispoziție a prezentei convenții nu împiedică o parte să adopte măsuri naționale suplimentare compatibile cu dispozițiile prezentei convenții în efortul de a proteja sănătatea umană și mediul de expunerea la mercur în conformitate cu celelalte obligații care îi revin părții respective în temeiul dreptului internațional aplicabil,

Au convenit următoarele:

Articolul 1

Obiectiv

Obiectivul prezentei convenții este de a proteja sănătatea umană și mediul împotriva emisiilor și a evacuărilor antropice de mercur și de compuși ai mercurului.

Articolul 2

Definiții

În sensul prezentei convenții:

(a)	„minerit aurifer artizanal și la scară redusă” înseamnă mineritul aurifer efectuat de mineri autonomi sau de întreprinderi mici, cu investiții de capital și producție limitate;

(b)

„cele mai bune tehnici disponibile” înseamnă tehnicile care sunt cele mai eficace pentru a se preveni și, acolo unde acest lucru nu este posibil, pentru a se reduce emisiile și evacuările de mercur în aer, apă și sol, precum și impactul emisiilor și evacuărilor în mediu în ansamblu, ținând cont de considerente de ordin economic și tehnic pentru o anumită parte sau o anumită instalație de pe teritoriul părții respective. În acest context:

tehnicile „cele mai bune” înseamnă tehnicile cele mai eficace pentru atingerea unui nivel general înalt de protecție a mediului în ansamblu;

tehnici „disponibile” înseamnă, în ceea ce privește o anumită parte și o anumită instalație de pe teritoriul părții respective, tehnicile dezvoltate la un nivel care permite punerea în aplicare într-un sector industrial relevant în condiții viabile din punct de vedere economic și tehnic, luându-se în considerare costurile și avantajele, indiferent dacă tehnicile respective sunt sau nu utilizate sau dezvoltate pe teritoriul părții respective, cu condiția ca acestea să fie accesibile pentru operatorul instalației respective, astfel cum este stabilit de către partea respectivă; precum și

„tehnici” înseamnă tehnologia utilizată, practicile operaționale și modul în care instalațiile sunt proiectate, construite, întreținute, operate și dezafectate;

(c)	„cele mai bune practici de mediu” înseamnă aplicarea celei mai adecvate combinații de măsuri și strategii de control al mediului;

(d)	„mercur” înseamnă mercur elementar [Hg(0), Nr. CAS 7439-97-6];

(e)	„compuși ai mercurului” înseamnă orice substanță constituită din atomi de mercur și unul sau mai mulți atomi ai altor elemente chimice care poate fi separată în diferite componente numai prin reacții chimice;

(f)	„produs cu adaos de mercur” înseamnă un produs sau o componentă care conține mercur sau compuși ai mercurului, care au fost adăugați în mod intenționat;

(g)	„parte” înseamnă un stat sau o organizație regională de integrare economică ce a consimțit să se conformeze convenției și pentru care aceasta este în vigoare;

(h)	„părțile prezente și care votează” înseamnă părțile prezente și care exprimă un vot afirmativ sau negativ la o reuniune a părților;

(i)	„extracții miniere primare de mercur” înseamnă extracția minieră în care principalul material vizat este mercurul;

(j)

„organizație regională de integrare economică” înseamnă o organizație constituită de statele suverane dintr-o anumită regiune, către care statele sale membre au transferat competențe cu privire la aspectele reglementate de prezenta convenție și care a fost autorizată corespunzător, în conformitate cu procedurile sale interne, să semneze, să ratifice, să accepte, să aprobe sau să adere la prezenta convenție; și

(k)	„utilizare permisă” înseamnă orice formă de utilizare de către o parte a mercurului sau a compușilor mercurului în conformitate cu prezenta convenție, inclusiv, dar fără a se limita la, utilizări conforme cu articolele 3, 4, 5, 6 și 7.

Articolul 3

Surse de aprovizionare cu mercur și comercializare

(1) În sensul prezentului articol:

(a)	trimiterile la „mercur” includ amestecuri ale mercurului cu alte substanțe, inclusiv aliaje de mercur, cu o concentrație de mercur de cel puțin 95 % din greutate; și

(b)	„compuși ai mercurului” înseamnă clorură de mercur (I) (cunoscută, de asemenea, drept calomel), oxid de mercur (II), sulfat de mercur (II), azotat de mercur (II), cinabru și sulfură de mercur.

(2) Dispozițiile prezentului articol nu se aplică în ceea ce privește:

(a)	cantitățile de mercur sau de compuși ai mercurului care urmează a fi utilizate în cercetările de laborator sau ca standard de referință; sau

(b)

cantitățile infime de mercur sau de compuși ai mercurului care se găsesc în mod natural în produse precum metale care nu conțin mercur, minereuri sau produse minerale, inclusiv cărbune, sau produse derivate din aceste materiale, precum și cantitățile infime care se găsesc, fără a fi introduse în mod expres, în produse chimice sau

(c)	produsele cu adaos de mercur.

(3) Niciuna dintre părți nu permite extracții miniere primare de mercur care nu existau pe teritoriul său la data intrării în vigoare a convenției în ceea ce privește partea respectivă.

(4) Fiecare parte permite numai extracțiile miniere primare de mercur care existau pe teritoriul său la data intrării în vigoare a convenției pentru partea respectivă, pentru o perioadă de până la cincisprezece ani după acea dată. În această perioadă, mercurul provenit din astfel de extracții miniere poate fi utilizat numai în procesul de fabricație a produselor cu adaos de mercur în conformitate cu articolul 4, în procesele de fabricație în conformitate cu articolul 5, sau să fie eliminat în conformitate cu articolul 11, prin operațiuni care nu conduc la recuperare, reciclare, regenerare, refolosire directă sau utilizări alternative.

(5) Fiecare parte:

(a)	depune toate eforturile pentru a identifica stocurile individuale de mercur sau de compuși ai mercurului de peste 50 de tone metrice, precum și sursele de aprovizionare cu mercur care generează stocuri de peste 10 tone pe an, care sunt situate pe teritoriul său;

(b)

ia măsuri pentru a se asigura că, în cazul în care partea respectivă stabilește că excedentul de mercur rezultat în urma dezafectării instalațiilor de clor alcalii este disponibil, mercurul respectiv este eliminat în conformitate cu orientările privind gestionarea ecologică rațională prevăzute la articolul 11 alineatul (3) litera (a), prin operațiuni care nu conduc la recuperare, reciclare, regenerare, refolosire directă sau utilizări alternative.

(6) Niciuna dintre părți nu permite exportul de mercur, cu excepția:

(a)

unei părți care și-a exprimat consimțământul scris în favoarea părții exportatoare și doar în scopul:

(i)	unei utilizări permise părții importatoare în temeiul prezentei convenții sau

(ii)	depozitării intermediare sigure din punct de vedere ecologic, astfel cum prevede articolul 10 sau

(b)

unei părți terțe care și-a exprimat consimțământul scris în favoarea părții exportatoare, și a furnizat o certificare ce demonstrează că:

(i)	țara terță a pus în aplicare măsuri pentru a asigura protecția sănătății umane și a mediului și respectarea dispozițiilor prevăzute la articolele 10 și 11; și

(ii)	mercurul respectiv va fi destinat numai unei utilizări permise unei părți în temeiul prezentei convenții sau unei depozitări intermediare sigure din punct de vedere ecologic, astfel cum se prevede la articolul 10.

(7) O parte exportatoare se poate prevala de o notificare generală adresată secretariatului de către partea importatoare sau de către partea terță, cum ar fi consimțământul scris prevăzut la alineatul (6). O astfel de notificare generală stabilește termenii și condițiile în conformitate cu care partea importatoare sau partea terță își exprimă consimțământul. Notificarea poate fi revocată în orice moment de către partea sau partea terță respectivă. Secretariatul menține un registru public al tuturor acestor notificări.

(8) Niciuna dintre părți nu permite importul de mercur de la o parte terță căreia îi va acorda consimțământul în scris, decât dacă partea terță a furnizat certificarea faptului că mercurul nu provine din sursele identificate ca nefiind permise în conformitate cu alineatul (3) sau cu alineatul (5) litera (b).

(9) O parte care depune o notificare generală de aprobare în temeiul alineatului (7) poate decide să nu aplice alineatul (8), cu condiția să mențină restricțiile globale privind exportul de mercur și să fi pus în aplicare măsuri interne care să garanteze că mercurul importat este gestionat într-un mod ecologic rațional. Partea în cauză comunică secretariatului o notificare cu privire la o astfel de decizie, inclusiv informațiile care descriu restricțiile sale la export și măsurile de reglementare interne, precum și informații privind cantitățile și țările de origine ale mercurului importat de la părți terțe. Secretariatul menține un registru public al tuturor acestor notificări. Comitetul pentru punerea în aplicare și controlul conformității revizuiește și evaluează orice astfel de notificări și informații justificative în conformitate cu articolul 15 și poate face recomandări, dacă este cazul, în cadrul Conferinței părților.

(10) Procedura prevăzută la alineatul (9) este valabilă până la încheierea celei de a doua reuniuni a Conferinței părților. După data respectivă, aceasta încetează să fie disponibilă, cu excepția cazului în care Conferința părților decide altfel prin majoritatea simplă a părților prezente și care votează, fără a aduce atingere unei părți care a prezentat o notificare în temeiul alineatului (9) înainte de sfârșitul celei de a doua reuniuni a Conferinței părților.

(11) Fiecare parte include în rapoartele prezentate în conformitate cu articolul 21 informații care arată că cerințele din prezentul articol au fost îndeplinite.

(12) Conferința părților furnizează, la prima sa reuniune, orientări suplimentare cu privire la prezentul articol, în special în ceea ce privește alineatul (5) litera (a), alineatul (6) și alineatul (8), și elaborează și adoptă conținutul obligatoriu al certificării menționate la alineatul (6) litera (b) și la alineatul (8).

(13) Conferința părților evaluează măsura în care comerțul cu anumiți compuși ai mercurului compromite obiectivul prezentei convenții și analizează dacă anumiți compuși ai mercurului ar trebui, prin înscrierea lor pe listă într-o anexă suplimentară adoptată în conformitate cu articolul 27, să intre sub incidența alineatelor (6) și (8).

Articolul 4

Produse cu adaos de mercur

(1) Fiecare parte nu permite, prin luarea de măsuri adecvate, fabricarea, importul sau exportul produselor cu adaos de mercur enumerate în partea I din anexa A la data încetării specificată pentru produsele respective, cu excepția cazului în care este specificată o excludere în anexa A sau partea a obținut o derogare înregistrată în temeiul articolului 6.

(2) O parte poate, ca alternativă la alineatul (1), să indice la momentul ratificării sau al intrării în vigoare a unei modificări la anexa A care o vizează că va pune în aplicare diferite măsuri sau strategii pentru a aborda produsele enumerate în partea I anexa A. O parte poate alege această alternativă doar în cazul în care aceasta poate demonstra că a redus deja la un nivel de minimis fabricarea, importul și exportul marii majorități a produselor enumerate în partea I din anexa A și că a pus în aplicare măsuri sau strategii de reducere a utilizării mercurului în produse suplimentare care nu sunt enumerate în partea I din anexa A la data la care notifică secretariatului decizia sa de a utiliza această alternativă. De asemenea, o parte care alege această alternativă:

(a)	raportează Conferinței părților, cu prima ocazie, o descriere a măsurilor sau a strategiilor puse în aplicare, inclusiv o cuantificare a reducerilor realizate;

(b)	pune în aplicare măsuri sau strategii de reducere a utilizării mercurului în oricare dintre produsele enumerate în partea I din anexa A pentru care nu a fost încă obținută o valoare de minimis;

(c)	are în vedere măsuri suplimentare pentru a reduce și mai mult emisiile; precum și

(d)	nu este eligibilă pentru a solicita exceptări în temeiul articolului 6 pentru orice categorie de produse pentru care este aleasă această alternativă.

În termen de cel mult cinci ani de la data intrării în vigoare a prezentei convenții, Conferința părților stabilește, ca parte a procesului de revizuire prevăzut la alineatul (8), să reexamineze progresele și eficacitatea măsurilor luate în temeiul prezentului alineat.

(3) Fiecare parte ia măsuri pentru produsele cu adaos de mercur enumerate în partea II din anexa A, în conformitate cu dispozițiile prevăzute în aceasta.

(4) Secretariatul, pe baza informațiilor furnizate de către părți, colectează și păstrează informații privind produsele cu adaos de mercur și alternativele la acestea și pune aceste informații la dispoziția publicului. Secretariatul pune, de asemenea, la dispoziția publicului orice alte informații relevante furnizate de către părți.

(5) Fiecare parte ia măsuri pentru a evita încorporarea în produsele asamblate a produselor cu adaos de mercur pentru care nu sunt permise, în temeiul prezentului articol,fabricarea, importul și exportul

(6) Fiecare parte descurajează fabricarea și distribuția în comerț a produselor cu adaos de mercur care nu fac obiectul niciunei utilizări cunoscute a produselor cu adaos de mercur înainte de data intrării în vigoare a convenției pentru ea, cu excepția cazului în care o evaluare a riscurilor și beneficiilor produsului demonstrează beneficiile pentru mediu sau pentru sănătatea umană. Partea prezintă secretariatului, după caz, informații cu privire la orice astfel de produs, inclusiv orice informație privind riscurile și beneficiile produsului pentru mediu și pentru sănătatea umană. Secretariatul pune informațiile respective la dispoziția publicului larg.

(7) Oricare dintre părți poate prezenta secretariatului o propunere de includere a unui produs cu adaos de mercur în lista din anexa A, care conține informații referitoare la disponibilitatea, fezabilitatea tehnică și economică, precum și riscurile și beneficiile pentru mediu și sănătate ale alternativelor la produs care nu conțin mercur, ținând cont de informațiile prevăzute la alineatul (4).

(8) În termen de cel mult cinci ani de la data intrării în vigoare a prezentei convenții, Conferința părților revizuiește anexa A și poate lua în considerare modificarea anexei în conformitate cu articolul 27.

(9) La revizuirea anexei A în conformitate cu alineatul (8), Conferința părților ia în considerare cel puțin:

(a)	orice propunere prezentată în conformitate cu alineatul (7);

(b)	informațiile puse la dispoziție în conformitate cu alineatul (4); precum și

(c)	disponibilitatea pentru părți a alternativelor fără mercur care sunt fezabile din punct de vedere tehnic și economic, ținând cont de riscurile și beneficiile pentru mediu și pentru sănătatea umană.

Articolul 5

Procese de fabricație în care se utilizează mercur sau compuși ai mercurului

(1) În sensul prezentului articol și al anexei B, procesele de producție în care se utilizează mercur sau compuși ai mercurului nu includ procesele care utilizează produse cu adaos de mercur, procesele de fabricație a produselor cu adaos de mercur sau procesele care prelucrează deșeuri cu conținut de mercur.

(2) Niciuna dintre părți nu permite, prin luarea de măsuri adecvate, utilizarea de mercur sau de compuși ai mercurului în procesele de fabricație enumerate în partea I din anexa B după data încetării specificate în anexa respectivă pentru procesele individuale, cu excepția cazului în care partea a obținut o derogare înregistrată în temeiul articolului 6.

(3) Fiecare parte ia măsuri pentru a restricționa utilizarea mercurului sau a compușilor mercurului în procesele enumerate în partea II din anexa B, în conformitate cu dispozițiile prevăzute în aceasta.

(4) Secretariatul, pe baza informațiilor furnizate de către părți, colectează și păstrează informațiile privind procesele care utilizează mercur sau compuși ai mercurului și alternativele la acestea și pun informațiile la dispoziția publicului. Alte informații relevante pot fi prezentate, de asemenea, de către părți și puse la dispoziția publicului de către secretariat.

(5) Fiecare parte care deține una sau mai multe instalații care utilizează mercur sau compuși ai mercurului în procesele de fabricație enumerate în anexa B:

(a)	ia măsuri pentru a rezolva problema emisiilor și evacuărilor de mercur sau de compuși ai mercurului din instalațiile respective;

(b)	include în rapoartele prezentate în conformitate cu articolul 21 informații privind măsurile luate în conformitate cu prezentul alineat; precum și

(c)

depune eforturi pentru a identifica instalațiile situate pe teritoriul său care folosesc mercur sau compuși ai mercurului în cadrul proceselor enumerate în anexa B și prezintă secretariatului, cel târziu în termen de trei ani de la data intrării în vigoare a convenției pentru aceasta, informații privind numărul și tipurile de astfel de instalații și cantitatea anuală estimată de mercur sau de compuși ai mercurului utilizată în instalațiile respective. Secretariatul pune informațiile respective la dispoziția publicului larg.

(6) Niciuna dintre părți nu permite utilizarea de mercur sau de compuși ai mercurului într-o instalație care nu exista înainte de data intrării în vigoare a convenției pentru aceasta, utilizând procesele de fabricație enumerate în anexa B. Nicio derogare nu se aplică unor astfel de instalații.

(7) Fiecare parte descurajează dezvoltarea oricărei instalații care utilizează orice alt proces de fabricație în este utilizat în mod intenționat mercur sau compuși ai mercurului care nu existau înainte de data intrării în vigoare a convenției, cu excepția cazului în care partea poate demonstra într-un mod considerat satisfăcător de Conferința părților că procesul de fabricație prevede beneficii semnificative pentru mediu și pentru sănătate și că nu sunt disponibile alternative fără mercur, fezabile din punct de vedere tehnic și economic, care oferă astfel de beneficii.

(8) Părțile sunt încurajate să facă schimb de informații cu privire la noile evoluții tehnologice relevante, la alternativele fără mercur fezabile din punct de vedere economic și tehnic, precum și cu privire la măsurile și tehnicile posibile pentru a reduce și, dacă este posibil, pentru a elimina utilizarea mercurului și a compușilor mercurului în cadrul proceselor de producție enumerate la anexa B, precum și emisiile și evacuările de mercur și de compuși ai mercurului din procesele respective.

(9) Oricare dintre părți poate prezenta o propunere de modificare a anexei B pentru a introduce pe listă un proces de fabricație în care se utilizează mercur sau compuși ai mercurului. Propunerea include informații referitoare la disponibilitatea, fezabilitatea tehnică, fezabilitatea economică și riscurile pentru mediu și sănătate și beneficiile alternativelor fără mercur la proces.

(10) În termen de cel mult cinci ani de la data intrării în vigoare a prezentei convenții, Conferința părților revizuiește anexa B și poate lua în considerare modificarea anexei în conformitate cu articolul 27.

(11) În cadrul oricărei revizuiri a anexei B în temeiul alineatului (10), Conferința părților ia în considerare cel puțin:

(a)	orice propunere prezentată în conformitate cu alineatul (9);

(b)	informațiile puse la dispoziție în conformitate cu alineatul (4); precum și

(c)	disponibilitatea pentru părți a alternativelor fără mercur care sunt fezabile din punct de vedere tehnic și economic, luând în considerare riscurile și beneficiile pentru mediu și pentru sănătate.

Articolul 6

Derogări acordate unei părți, la cerere

(1) Orice organizație de integrare economică de stat sau regională se poate înregistra pentru una sau mai multe derogări de la termenele etapelor de eliminare enumerate în anexa A și anexa B, denumită în continuare „derogare”, notificând acest lucru în scris secretariatului:

(a)	atunci când devine parte la prezenta convenție; sau

(b)	în cazul oricărui produs cu adaos de mercur care se adaugă printr-o modificare la anexa A sau al oricărui proces de fabricație în care se utilizează mercur care se adaugă printr-o modificare a anexei B, nu mai târziu de data la care modificarea aplicabilă intră în vigoare pentru partea în cauză.

Orice astfel de înregistrare este însoțită de o declarație care să explice necesitatea acordării unei derogări părții respective.

(2) O derogare poate fi înregistrată fie pentru o categorie enumerată în anexa A sau în anexa B, fie pentru o subcategorie identificată de către orice organizație de integrare economică de stat sau regională.

(3) Fiecare parte care a obținut una sau mai multe derogări este înscrisă într-un registru. Secretariatul întocmește și păstrează registrul și îl pune la dispoziția publicului.

(4) Registrul include:

(a)	o listă a părților care beneficiază de una sau mai multe derogări;

(b)	derogarea sau derogările înregistrate pentru fiecare dintre părți; precum și

(c)	data expirării fiecărei derogări.

(5) Cu excepția cazului în care o perioadă mai scurtă este înscrisă în registru de către o parte, toate derogările întemeiate pe alineatul (1) expiră după cinci ani de la data relevantă a încetării, indicată în anexa A sau B.

(6) La solicitarea uneia dintre părți, Conferința părților poate să decidă prelungirea unei derogări pentru cinci ani, cu excepția cazului în care partea solicită o perioadă mai scurtă. În luarea deciziei sale, Conferința părților ține cont în mod corespunzător de:

(a)	un raport prezentat de partea în cauză în care se justifică necesitatea de prelungire a derogării și care evidențiază activitățile întreprinse și planificate pentru a se elimina necesitatea derogării cât mai curând posibil;

(b)	informațiile disponibile, inclusiv în ceea ce privește disponibilitatea unor produse și procese alternative fără mercur sau care implică un consum mai mic de mercur decât utilizarea care face obiectul derogării; precum și

(c)	activitățile planificate sau în curs prin care se garantează o depozitare a mercurului și o eliminare a deșeurilor de mercur în mod ecologic rațional.

O derogare poate fi prelungită doar o singură dată pentru fiecare produs și dată de încetare.

(7) O parte poate retrage în orice moment o derogare, cu notificarea în scris a secretariatului. Retragerea unei derogări intră în vigoare la data specificată în notificare.

(8) Fără a aduce atingere alineatului (1), nicio organizație de integrare economică regională sau de stat nu se poate înregistra pentru a beneficia de o derogare după cinci ani de la data încetării pentru produsul sau procesul relevant enumerat în anexa A sau în anexa B, cu excepția cazului în care una sau mai multe părți rămân înregistrate în vederea unei derogări pentru produsul sau procesul respectiv după ce au primit o prelungire în conformitate cu alineatul (6). În acest caz, o organizație de integrare economică regională sau de stat poate, la intervalele de timp prevăzute la alineatul (1) literele (a) și (b), să se înregistreze în vederea acordării unei derogări pentru produsul sau procesul în cauză, care expiră la zece ani după data încetării relevante.

(9) Nicio parte nu poate beneficia de o derogare în vigoare în niciun moment după 10 ani de la data încetării pentru un produs sau proces enumerat în anexa A sau B.

Articolul 7

Minerit aurifer artizanal și la scară redusă

(1) Măsurile prevăzute în prezentul articol și în anexa C se aplică mineritului și prelucrării aurifere artizanale și la scară redusă în care este utilizată amalgamarea mercurului pentru extragerea aurului din minereu.

(2) Fiecare parte care desfășoară pe teritoriul său minerit și prelucrare auriferă artizanală și la scară redusă conform prezentului articol, ia măsuri pentru a reduce și, dacă este posibil, pentru a elimina utilizarea mercurului și a compușilor mercurului în cadrul proceselor de minerit și de prelucrare, precum și emisiile și evacuările de mercur din procesele respective.

(3) Fiecare parte notifică secretariatul în orice moment în cazul în care partea respectivă stabilește că mineritul și prelucrarea auriferă artizanală și la scară redusă de pe teritoriul său sunt mai mult decât nesemnificative. În cazul în care stabilește acest lucru, partea:

(a)	elaborează și pune în aplicare un plan național de acțiune în conformitate cu anexa C;

(b)	prezintă planul său național de acțiune secretariatului în termen de cel mult trei ani de la data intrării în vigoare a convenției pentru ea sau la trei ani după notificarea secretariatului, oricare dintre date este ulterioară; precum și

(c)	ulterior, prezintă o evaluare la fiecare trei ani cu privire la progresele înregistrate în îndeplinirea obligațiilor în temeiul prezentului articol și include astfel de evaluări în rapoartele prezentate în conformitate cu articolul 21.

(4) Părțile cooperează între ele și cu organizațiile interguvernamentale relevante și cu alte entități, după caz, pentru realizarea obiectivelor prezentului articol. O astfel de cooperare poate include:

(a)	dezvoltarea de strategii în vederea prevenirii deturnării de mercur sau de compuși ai mercurului pentru utilizarea în mineritul și prelucrarea auriferă artizanală și la scară redusă;

(b)	educație, sensibilizare și inițiative de consolidare a capacităților;

(c)	promovarea cercetării privind practicile alternative durabile fără mercur;

(d)	furnizarea de asistență tehnică și financiară;

(e)	parteneriate care contribuie la punerea în aplicare a angajamentelor asumate în temeiul prezentului articol; precum și

(f)	utilizarea mecanismelor existente de schimb de informații pentru a promova cunoașterea, cele mai bune practici ecologice și tehnologii alternative viabile din punct de vedere tehnic, social și ecologic.

Articolul 8

Emisii

(1) Prezentul articol se referă la controlul și, în cazul în care este posibil, la reducerea emisiilor de mercur și de compuși ai mercurului, adeseori exprimate ca „mercur total”, în atmosferă prin adoptarea de măsuri pentru controlul emisiilor din surse punctuale care intră sub incidența categoriilor de surse enumerate în anexa D.

(2) În sensul prezentului articol:

(a)	„emisii” înseamnă emisiile de mercur sau de compuși ai mercurului în atmosferă;

(b)

„sursă relevantă” înseamnă o sursă care se încadrează în oricare dintre categoriile de surse enumerate în anexa D. O parte poate decide să stabilească criterii pentru identificarea surselor care se încadrează într-o categorie de surse enumerate în anexa D, cu condiția ca astfel de criterii pentru orice categorie să includă cel puțin 75 la sută din emisiile provenite de la categoria respectivă;

(c)

„sursă nouă” înseamnă orice sursă relevantă dintr-o categorie menționată în anexa D, a cărei construcție sau modificare substanțială a început după cel puțin un an de la data:

(i)	intrării în vigoare a convenției pentru partea în cauză sau

(ii)	intrării în vigoare pentru partea în cauză a unei modificări la anexa D, în cazul în care sursa face obiectul dispozițiilor prezentei convenții doar în temeiul modificării respective;

(d)	„modificare substanțială” înseamnă modificarea unei surse relevante, care conduce la o creștere semnificativă a emisiilor, excluzând orice schimbare a emisiilor generate de recuperarea produselor secundare. Părții îi revine responsabilitatea de a decide dacă o modificare este sau nu substanțială;

(e)	„sursă existentă” înseamnă orice sursă relevantă care nu este o sursă nouă;

(f)	„valoare limită de emisie” înseamnă o limită privind concentrația, masa sau rata de emisie de mercur sau de compuși ai mercurului, exprimată adesea ca „mercur total”, emisă de o sursă punctuală.

(3) O parte care deține surse relevante ia măsuri pentru a controla emisiile și poate întocmi un plan național care stabilește măsurile care trebuie luate pentru a controla emisiile și propriile ținte, obiective și rezultate preconizate. Orice plan se transmite Conferinței părților în termen de patru ani de la data intrării în vigoare a convenției pentru partea în cauză. În cazul în care o parte dezvoltă un plan de punere în aplicare în conformitate cu articolul 20, partea poate include în acesta planul elaborat în temeiul prezentului alineat.

(4) Pentru sursele proprii noi, fiecare parte solicită utilizarea celor mai bune tehnici disponibile și a celor mai bune practici ecologice pentru a controla și, atunci când este fezabil, pentru a reduce emisiile, de îndată ce este posibil, dar nu mai târziu de cinci ani de la data intrării în vigoare a convenției pentru partea în cauză. O parte poate să utilizeze valori limită de emisie care sunt compatibile cu aplicarea celor mai bune tehnici disponibile.

(5) Pentru sursele sale existente, fiecare parte include în orice plan național și pune în aplicare una sau mai multe dintre următoarele măsuri, ținând cont de circumstanțele sale naționale, de fezabilitatea economică și tehnică și de accesibilitatea financiară a măsurilor, de îndată ce este posibil, dar în termen de cel mult zece ani de la data intrării în vigoare a convenției pentru ea:

(a)	un obiectiv cuantificat pentru controlul și, în cazul în care este posibil, pentru reducerea emisiilor din surse relevante;

(b)	valori limită de emisie pentru controlul și, în cazul în care este posibil, pentru reducerea emisiilor din surse relevante;

(c)	utilizarea celor mai bune tehnici disponibile și a celor mai bune practici ecologice pentru a controla emisiile provenite din surse relevante;

(d)	o strategie de control al poluanților multipli care ar aduce beneficii comune pentru controlul emisiilor de mercur;

(e)	măsuri alternative de reducere a emisiilor provenite din surse relevante.

(6) Părțile pot să aplice aceleași măsuri pentru toate sursele existente relevante sau pot să adopte măsuri diferite în ceea ce privește diversele categorii de surse. Obiectivul este ca măsurile luate de una dintre părți să atingă un nivel rezonabil de progres în ceea ce privește reducerea emisiilor în timp.

(7) Fiecare parte stabilește, în cel mai scurt timp posibil și în termen de cel mult cinci ani de la data intrării în vigoare a convenției în ceea ce o privește, și menține ulterior un inventar al emisiilor din surse relevante.

(8) Conferința părților, la prima sa reuniune, adoptă orientări privind:

(a)	cele mai bune tehnici disponibile și cele mai bune practici ecologice, ținând cont de orice diferență dintre sursele noi și cele existente și de necesitatea de a reduce la minimum efectele dintre diversele medii; precum și

(b)	sprijinul pentru părți în punerea în aplicare a măsurilor stabilite la alineatul (5), în special în ceea ce privește stabilirea obiectivelor și determinarea valorilor limită de emisie.

(9) Conferința părților, de îndată ce este posibil, adoptă orientări privind:

(a)	criteriile pe care părțile le pot dezvolta în conformitate cu alineatul (2) litera (b);

(b)	metodologia pentru întocmirea inventarelor de emisii.

(10) Conferința părților examinează și actualizează, după caz, orientările elaborate în conformitate cu alineatele (8) și (9). Părțile țin cont de orientările respective în punerea în aplicare a dispozițiilor relevante ale prezentului articol.

(11) Fiecare parte include informații privind punerea în aplicare a prezentului articol în rapoartele prezentate în conformitate cu articolul 21, în special informații cu privire la măsurile pe care le-a luat în conformitate cu alineatele (4)- (7), precum și cu privire la eficacitatea măsurilor.

Articolul 9

Evacuări

(1) Prezentul articol se referă la controlul și, în cazul în care este posibil, la reducerea evacuărilor de mercur și de compuși ai mercurului, adeseori exprimate ca „mercur total”, în sol și în apă din sursele punctuale relevante, care nu sunt abordate în alte dispoziții ale prezentei convenții.

(2) În sensul prezentului articol:

(a)	„evacuări” înseamnă evacuările de mercur sau de compuși ai mercurului în sol sau în apă;

(b)	„sursă relevantă” înseamnă orice sursă punctuală antropică importantă de evacuare, astfel cum a fost identificată de către o parte, care nu este abordată în alte dispoziții ale prezentei convenții;

(c)	„sursă nouă” înseamnă orice sursă relevantă, a cărei construcție sau modificare substanțială a început după cel puțin un an de la data intrării în vigoare a prezentei convenții pentru partea în cauză;

(d)

„modificare substanțială” înseamnă modificarea unei surse relevante, care conduce la o creștere semnificativă a evacuărilor, cu excepția schimbărilor în ceea ce privește evacuările, care rezultă din orice recuperare a produselor secundare. Părții îi revine responsabilitatea de a decide dacă o modificare este sau nu substanțială;

(e)	„sursă existentă” înseamnă orice sursă relevantă care nu este o sursă nouă;

(f)	„valoare limită de evacuare” înseamnă o limită privind concentrația sau masa de mercur sau de compuși ai mercurului, exprimată adesea ca „mercur total”, eliberată dintr-o sursă punctuală.

(3) Fiecare parte identifică, în termen de cel mult trei ani de la data intrării în vigoare a convenției pentru ea și, ulterior, cu regularitate, categoriile de surse punctuale relevante.

(4) O parte care dispune de surse relevante ia măsuri pentru controlarea evacuărilor și poate pregăti un plan național care stabilește măsurile care trebuie luate pentru a controla evacuările și propriile ținte, obiective și rezultate preconizate. Orice plan se transmite Conferinței părților în termen de patru ani de la data intrării în vigoare a convenției pentru partea în cauză. În cazul în care o parte dezvoltă un plan de punere în aplicare în conformitate cu articolul 20, partea poate include în acesta planul elaborat în temeiul prezentului alineat.

(5) Măsurile includ unul sau mai multe dintre următoarele elemente, după caz:

(a)	valorile limită de evacuare pentru a controla și, dacă este posibil, pentru a reduce evacuările din surse relevante;

(b)	utilizarea celor mai bune tehnici disponibile și a celor mai bune practici ecologice pentru a controla evacuările din surse relevante;

(c)	o strategie de control al poluanților multipli care ar aduce beneficii comune pentru controlul evacuărilor de mercur;

(d)	măsuri alternative pentru a reduce evacuările provenite din surse relevante.

(6) Fiecare parte stabilește, în cel mai scurt timp posibil și în termen de cel mult cinci ani de la data intrării în vigoare a convenției pentru ea, și menține ulterior un inventar al evacuărilor din surse relevante.

(7) Conferința părților, de îndată ce este posibil, adoptă orientări privind:

(a)	cele mai bune tehnici disponibile și cele mai bune practici ecologice, ținând cont de orice diferență dintre sursele noi și cele existente și de necesitatea de a reduce la minimum efectele dintre diversele medii;

(b)	metodologia pentru întocmirea inventarelor de evacuări.

(8) Fiecare parte include informații privind punerea în aplicare a prezentului articol în rapoartele prezentate în conformitate cu articolul 21, în special informații cu privire la măsurile pe care le-a luat în conformitate cu alineatele (3)- (6), precum și cu privire la eficacitatea măsurilor.

Articolul 10

Depozitarea intermediară ecologică rațională a mercurului, exclusiv deșeurile de mercur

(1) Prezentul articol se aplică depozitării intermediare a mercurului și a compușilor mercurului, astfel cum sunt definiți la articolul 3, care nu se încadrează în definiția deșeurilor de mercur prevăzută la articolul 11.

(2) Fiecare parte ia măsuri pentru a se asigura că depozitarea intermediară a mercurului și a compușilor mercurului destinați a fi utilizați, în baza unei autorizări, de către o parte în temeiul prezentei convenții se desfășoară în mod ecologic rațional ținând seama, după caz, de toate orientările și în conformitate cu toate cerințele adoptate în temeiul alineatului (3).

(3) Conferința părților adoptă orientări privind depozitarea intermediară ecologică rațională a mercurului și a compușilor mercurului, ținând cont de toate orientările relevante, elaborate în temeiul Convenției de la Basel privind controlul transportului peste frontiere al deșeurilor periculoase și al eliminării acestora, precum și de alte orientări în domeniu. În temeiul articolului 27, Conferința părților poate adopta, într-o anexă suplimentară la prezenta convenție, cerințe cu privire la depozitarea intermediară.

(4) Părțile cooperează, după caz, atât între ele, cât și cu organizațiile interguvernamentale relevante și cu alte entități, cu scopul de a îmbunătăți consolidarea capacităților pentru depozitarea intermediară ecologică rațională a mercurului și a compușilor mercurului.

Articolul 11

Deșeuri de mercur

(1) Definițiile relevante din Convenția de la Basel privind controlul transportului peste frontiere al deșeurilor periculoase și al eliminării acestora se aplică deșeurilor care fac obiectul prezentei convenții pentru părțile la Convenția de la Basel. Părțile la prezenta convenție care nu sunt părți la Convenția de la Basel utilizează respectivele definiții ca orientări aplicate deșeurilor care fac obiectul prezentei convenții.

(2) În sensul prezentei convenții, deșeuri de mercur înseamnă substanțe sau obiecte:

(a)	care constau din mercur sau din compuși ai mercurului;

(b)	care conțin mercur sau compuși ai mercurului; sau

(c)	contaminate cu mercur sau compuși ai mercurului,

într-o cantitate care depășește pragurile relevante stabilite de Conferința părților, în colaborare cu organismele relevante ale Convenției de la Basel în mod armonizat, care sunt eliminate sau sunt destinate să fie eliminate sau trebuie să fie eliminate în conformitate cu dispozițiile legislației naționale sau ale prezentei convenții. Definiția exclude pământul extras, deșeurile de steril și reziduurile din minerit, cu excepția celor provenite din extracția primară a mercurului, numai dacă acestea nu conțin mercur sau compuși ai mercurului peste pragurile stabilite de Conferința părților.

(3) Fiecare parte ia măsuri adecvate astfel încât deșeurile de mercur:

(a)

să fie gestionate în mod ecologic rațional, ținând cont de orientările elaborate în temeiul Convenției de la Basel și în conformitate cu cerințele pe care Conferința părților le adoptă într-o anexă suplimentară în conformitate cu articolul 27. În elaborarea cerințelor, Conferința părților ia în considerare regulamentele și programele de gestionare a deșeurilor ale părților;

(b)	să fie doar recuperate, reciclate, regenerate sau direct reutilizate în vederea unei utilizări autorizate pentru o parte în temeiul prezentei convenții sau în vederea unei eliminări ecologice raționale în conformitate cu alineatul (3) litera (a);

(c)

în cazul părților la Convenția de la Basel, să nu fie transportate dincolo de granițele internaționale, cu excepția cazului în care transportul are loc în scopul unei eliminării ecologice raționale, în conformitate cu prezentul articol și cu dispozițiile convenției. În cazul în care Convenția de la Basel nu se aplică transporturilor dincolo de granițele internaționale, o parte permite astfel de transporturi numai după luarea în considerare a normelor, standardelor și orientărilor internaționale relevante.

(4) Conferința părților urmărește să coopereze îndeaproape cu organismele relevante ale Convenției de la Basel în ceea ce privește revizuirea și actualizarea, după caz, a orientărilor menționate la alineatul (3) litera (a).

(5) Părțile sunt încurajate să coopereze între ele și cu organizațiile interguvernamentale relevante și cu alte entități, după caz, pentru a dezvolta și a menține capacitățile mondiale, regionale și naționale de gestionare a deșeurilor de mercur într-un mod ecologic rațional.

Articolul 12

Situri contaminate:

(1) Fiecare parte depune eforturi pentru a concepe strategii adecvate pentru identificarea și evaluarea siturilor contaminate cu mercur sau cu compuși ai mercurului.

(2) Orice acțiuni de reducere a riscurilor prezentate de astfel de situri se efectuează într-un mod ecologic rațional care include, după caz, o evaluare a riscurilor pentru sănătatea umană și pentru mediu cauzate de mercur sau de compuși ai mercurului conținuți de situri.

(3) Conferința părților adoptă orientări privind gestionarea siturilor contaminate, care ar putea include metode și abordări în ceea ce privește:

(a)	identificarea și caracterizarea sitului;

(b)	implicarea publicului;

(c)	evaluări ale riscurilor pentru sănătatea umană și pentru mediu;

(d)	opțiuni de gestionare a riscurilor prezentate de siturile contaminate;

(e)	evaluarea beneficiilor și a costurilor; precum și

(f)	validarea rezultatelor.

(4) Părțile sunt încurajate să coopereze în ceea ce privește dezvoltarea strategiilor și punerea în aplicare a activităților de identificare, evaluare, stabilire a priorităților, gestionare și, după caz, depoluare a siturilor contaminate.

Articolul 13

Resurse și mecanisme financiare

(1) Fiecare parte se angajează să furnizeze, în limitele propriilor capacități, resurse pentru activitățile naționale care sunt destinate să pună în aplicare prezenta convenție, în conformitate cu propriile politici, priorități, planuri și programe naționale. Aceste resurse pot include fonduri interne prin intermediul politicilor relevante, al strategiilor de dezvoltare și al bugetelor naționale, finanțare bilaterală și multilaterală, precum și implicarea sectorului privat.

(2) Eficacitatea globală a punerii în aplicare a prezentei convenții de către părțile care sunt țări în curs de dezvoltare va fi legată de punerea în aplicare eficace a prezentului articol.

(3) Sursele multilaterale, regionale și bilaterale în domeniul asistenței tehnice și financiare, precum și al consolidării capacităților și transferului de tehnologie sunt încurajate, urgent, să își consolideze și să își intensifice activitățile privind mercurul care sprijină părțile care sunt țări în curs de dezvoltare, în punerea în aplicare a prezentei convenții în ceea ce privește resursele financiare, asistența tehnică și transferul de tehnologii.

(4) Părțile, în cadrul acțiunilor lor legate de finanțare, țin seama pe deplin de nevoile specifice și de circumstanțele speciale ale părților care sunt state insulare mici în curs de dezvoltare și țări cel mai puțin dezvoltate.

(5) Se instituie un mecanism pentru furnizarea de resurse financiare adecvate, previzibile și în timp util. Mecanismul are rolul de a sprijini părțile care sunt țări în curs de dezvoltare și părțile cu economii în tranziție în îndeplinirea obligațiilor care le revin în temeiul prezentei convenții.

(6) Mecanismul include:

(a)	Fondul fiduciar al Fondului global pentru mediu; și

(b)	un program internațional specific de sprijin pentru consolidarea capacităților și asistență tehnică.

(7) Fondul fiduciar al Fondului global pentru mediu furnizează resurse financiare noi, previzibile, adecvate și în timp util pentru a acoperi costurile de sprijinire a punerii în aplicare a prezentei convenții, astfel cum a fost convenit de către Conferința părților. În scopul prezentei convenții, Fondul fiduciar al Fondului global pentru mediu este gestionat sub îndrumarea Conferinței părților și răspunde în fața acesteia. Conferința părților oferă orientări cu privire la strategiile globale, politicile, prioritățile programului și eligibilitatea pentru accesul la resursele financiare și pentru utilizarea lor. De asemenea, Conferința părților oferă orientări privind o listă orientativă a categoriilor de activități care ar putea beneficia de sprijin din partea Fondului fiduciar al Fondului global pentru mediu. Fondul fiduciar al Fondului global pentru mediu furnizează resurse pentru acoperirea costurilor suplimentare convenite ale beneficiilor globale de mediu și totalitatea costurilor convenite ale unor activități de susținere.

(8) În furnizarea de resurse pentru o activitate, Fondul fiduciar al Fondului global pentru mediu ar trebui să țină cont de reducerea potențială a cantității de mercur într-o activitate propusă în raport cu costurile sale.

(9) În sensul prezentei convenții, programul menționat la alineatul (6) litera (b) se va derula sub îndrumarea Conferinței părților, iar instituția responsabilă răspunde în fața acesteia. Conferința părților, la prima sa reuniune, decide cu privire la instituția-gazdă a programului, care este o entitate existentă, și oferă îndrumări acesteia, inclusiv privind durata programului. Toate părțile și alte părți interesate relevante sunt invitate să aloce resurse financiare programului, din proprie inițiativă.

(10) Conferința părților și entitățile care constituie mecanismul convin, în cadrul primei reuniuni a Conferinței părților, demersurile necesare pentru punerea în aplicare a alineatelor de mai sus.

(11) Conferința părților examinează, cel mai târziu în cadrul celei de a treia reuniuni și ulterior cu regularitate, nivelul de finanțare, orientările oferite de Conferința părților acelor entități cărora le-a fost încredințată operaționalizarea mecanismului instituit în temeiul prezentului articol și eficacitatea lor, precum și capacitatea acestora de a face față nevoilor în schimbare ale părților care sunt țări în curs de dezvoltare și ale părților cu economii în tranziție. Pe baza examinării, Conferința părților ia măsuri adecvate pentru îmbunătățirea eficacității mecanismului.

(12) Toate părțile, în limitele capacităților, sunt invitate să contribuie la mecanism. Mecanismul încurajează furnizarea de resurse provenite din alte surse, inclusiv din sectorul privat, și urmărește să mobilizeze astfel de resurse în vederea desfășurării activităților pe care le sprijină.

Articolul 14

Dezvoltarea capacităților, asistență tehnică și transfer de tehnologie

(1) Părțile cooperează pentru a oferi, în limitele capacităților proprii, o consolidare promptă și corespunzătoare a capacităților, precum și asistență tehnică pentru părțile care sunt țări în curs de dezvoltare, în special părțile care sunt țări cel mai puțin dezvoltate sau țări insulare mici în curs de dezvoltare, precum și părți cu economii în tranziție, pentru a le sprijini în îndeplinirea obligațiilor care le revin în temeiul prezentei convenții.

(2) Consolidarea capacităților și asistența tehnică în conformitate cu alineatul (1) și cu articolul 13 pot fi furnizate prin intermediul mecanismelor regionale, subregionale și naționale, inclusiv al centrelor regionale și subregionale existente, prin alte mijloace multilaterale și bilaterale și prin intermediul parteneriatelor, inclusiv al parteneriatelor care implică sectorul privat. Se recomandă cooperarea și coordonarea cu alte acorduri multilaterale de mediu în domeniul substanțelor chimice și al deșeurilor, pentru a spori eficacitatea asistenței tehnice și punerea sa în aplicare.

(3) Părțile care sunt țări dezvoltate și celelalte părți, promovează și facilitează, în limitele capacităților lor și cu sprijinul sectorului privat și al altor părți interesate relevante, după caz, dezvoltarea, transferul și difuzarea, precum și accesul la tehnologiile alternative actualizate ecologic raționale în țările în curs de dezvoltare care sunt părți, în special țările cel mai puțin dezvoltate, statele insulare mici în curs de dezvoltare și părțile cu o economie în tranziție, pentru a-și consolida capacitatea de punere în aplicare cu eficacitate a prezentei convenții.

(4) Conferința părților, în cadrul celei de a doua reuniuni și ulterior cu regularitate, luând în considerare observațiile și rapoartele părților, inclusiv cele prevăzute la articolul 21, precum și informațiile furnizate de către alte părți interesate:

(a)	examinează informațiile privind inițiativele existente și progresele realizate în ceea ce privește tehnologiile alternative;

(b)	evaluează necesitățile părților, în special ale părților care sunt țări în curs de dezvoltare, în ceea ce privește tehnologiile alternative; precum și

(c)	identifică dificultățile pe care le întâmpină părțile, în special părțile care sunt țări în curs de dezvoltare, în ceea ce privește transferul de tehnologie.

(5) Conferința părților formulează recomandări cu privire la modul în care consolidarea capacităților, asistența tehnică și transferul de tehnologie ar putea fi îmbunătățite în continuare în temeiul prezentului articol.

Articolul 15

Comitetul pentru punerea în aplicare și controlul conformității

(1) Se instituie un mecanism, inclusiv un comitet, ca organism subsidiar al Conferinței părților, pentru a promova punerea în aplicare și revizuirea conformității cu toate dispozițiile prezentei convenții. Mecanismul, inclusiv comitetul, are rol de facilitare și acordă o atenție deosebită circumstanțelor și capacităților naționale respective ale părților.

(2) Comisia promovează punerea în aplicare și revizuiește conformitatea cu toate dispozițiile prezentei convenții. Comitetul examinează problemele individuale și sistemice privind punerea în aplicare și conformitatea și prezintă recomandări, după caz, Conferinței părților.

(3) Comitetul este alcătuit din 15 membri, desemnați de către părți și aleși de Conferința părților, luând în considerare reprezentarea geografică echitabilă, bazată pe cele cinci regiuni ale Organizației Națiunilor Unite; primele state membre sunt alese în cadrul primei reuniuni a Conferinței părților și, ulterior, în conformitate cu regulamentul de procedură aprobat de Conferința părților în conformitate cu alineatul (5); membrii comitetului au competențe într-un domeniu relevant pentru prezenta convenție și reflectă un echilibru corespunzător în ceea ce privește expertiza.

(4) Comitetul poate examina problemele pe baza:

(a)	contribuțiilor scrise ale oricărei părți cu privire la conformitatea proprie;

(b)	rapoartelor naționale, în conformitate cu articolul 21; precum și

(c)	a cererilor formulate de Conferința părților.

(5) Comitetul elaborează propriul regulament de procedură, care este supus spre aprobare celei de a doua reuniuni a Conferinței părților; Conferința părților poate adopta un nou mandat pentru comitet.

(6) Comitetul depune toate eforturile necesare pentru a-și adopta recomandările prin consens. În cazul în care toate eforturile în vederea realizării consensului au fost epuizate și nu se ajunge la un consens, recomandările se adoptă în ultimă instanță cu o majoritate de trei pătrimi din voturile membrilor prezenți și care votează, pe baza unui cvorum de două treimi din membri.

Articolul 16

Aspecte sanitare

(1) Părțile sunt încurajate:

(a)

să promoveze dezvoltarea și punerea în aplicare a unor strategii și programe de identificare și de protejare a populațiilor expuse riscului, în special a populațiilor vulnerabile, care pot include adoptarea unor orientări privind sănătatea fundamentate științific referitoare la expunerea la mercur și la compuși ai mercurului, stabilirea de obiective pentru reducerea expunerii la mercur, după caz, și educarea publicului, cu participarea sectorului de sănătate publică și a altor sectoare implicate;

(b)	să promoveze dezvoltarea și punerea în aplicare a unor programe educaționale și preventive fundamentate științific cu privire la expunerea profesională la mercur și la compuși ai mercurului;

(c)	să promoveze servicii medicale adecvate pentru prevenire, tratament și acordarea de asistență populațiilor afectate de expunere la mercur sau la compuși ai mercurului; precum și

(d)	să instituie și să consolideze, după caz, capacitățile instituționale și profesionale din domeniul sănătății pentru prevenirea, diagnosticarea, tratamentul și monitorizarea riscurilor pentru sănătate legate de expunerea la mercur și la compuși ai mercurului.

(2) Conferința părților, luând în considerare aspectele sau activitățile legate de sănătate, ar trebui:

(a)	să consulte și să colaboreze cu Organizația Mondială a Sănătății, Organizația Internațională a Muncii și alte organizații interguvernamentale relevante, după caz; precum și

(b)	să promoveze cooperarea și schimbul de informații cu Organizația Mondială a Sănătății, Organizația Internațională a Muncii și cu alte organizații interguvernamentale relevante, după caz.

Articolul 17

Schimbul de informații

(1) Fiecare parte facilitează schimbul de:

(a)	informații științifice, tehnice, economice și juridice referitoare la mercur și la compuși ai mercurului, inclusiv informații toxicologice, ecotoxicologice și de securitate;

(b)	informații cu privire la reducerea sau eliminarea producției, a utilizării, a comerțului, a emisiilor și a evacuărilor de mercur și de compuși ai mercurului;

(c)

informații cu privire la alternative viabile din punct de vedere tehnic și economic la:

(i)	produsele cu adaos de mercur;

(ii)	procesele de fabricație în care se utilizează mercur sau compuși ai mercurului; precum și

(iii)

activitățile și procesele în urma cărora se emit sau se evacuează mercur sau compuși ai mercurului,

inclusiv informații privind riscurile pentru sănătate și pentru mediu, precum și costurile și beneficiile economice și sociale ale soluțiilor alternative; precum și

(d)	informații epidemiologice privind efectele asupra sănătății asociate expunerii la mercur și la compuși ai mercurului, în strânsă colaborare cu Organizația Mondială a Sănătății și cu alte organizații relevante, după caz.

(2) Părțile pot face schimb de informațiile menționate la alineatul (1) prin intermediul secretariatului, în mod direct sau în cooperare cu alte organizații relevante, inclusiv cu secretariatele convențiilor privind substanțele chimice și deșeurile, după caz.

(3) Secretariatul facilitează cooperarea în cadrul schimbului de informații menționat la prezentul articol, precum și cu organizațiile internaționale din domeniu, inclusiv cu secretariatele acordurilor multilaterale privind mediul și ale altor inițiative internaționale. În plus față de informațiile furnizate de părți, schimbul de informații include informații provenind de la organizații interguvernamentale și neguvernamentale cu experiență în domeniul mercurului, precum și de la instituțiile naționale și internaționale cu astfel de competențe.

(4) Fiecare parte desemnează un corespondent național pentru schimbul de informații în cadrul prezentei convenții, inclusiv în ceea ce privește consimțământul părților importatoare, în conformitate cu articolul 3.

(5) În sensul prezentei convenții, informațiile privind sănătatea și siguranța persoanelor și a mediului nu sunt considerate confidențiale. Părțile care fac schimb de alte informații în conformitate cu prezenta convenție păstrează caracterul confidențial al informației, astfel cum au convenit reciproc.

Articolul 18

Informarea, sensibilizarea și educarea publicului

(1) Fiecare parte, în limita capacităților sale, promovează și facilitează:

(a)

furnizarea către public a informațiilor disponibile cu privire la:

(i)	efectele asupra sănătății și asupra mediului ale mercurului și ale compușilor mercurului;

(ii)	alternative la mercur și la compușii mercurului;

(iii)

temele identificate la articolul 17 alineatul (1);

(iv)	rezultatele propriilor activități de cercetare, dezvoltare și monitorizare în conformitate cu articolul 19; precum și

(v)	activități în vederea îndeplinirii obligațiilor care îi revin în temeiul prezentei convenții;

(b)	educarea, formarea și sensibilizarea publicului privind efectele expunerii la mercur și la compuși ai mercurului asupra sănătății umane și asupra mediului, în colaborare cu organizațiile interguvernamentale și neguvernamentale relevante, precum și cu populațiile vulnerabile, după caz.

(2) Fiecare parte utilizează mecanismele existente sau ia în considerare dezvoltarea de mecanisme, cum ar fi registrele emisiilor și transferului de poluanți, dacă este cazul, pentru colectarea și difuzarea de informații cu privire la estimările sale anuale privind cantitățile de mercur și de compuși ai mercurului care sunt emise, evacuate sau eliminate ca urmare a activităților umane.

Articolul 19

Cercetare, dezvoltare și monitorizare

(1) Părțile se angajează să coopereze pentru a dezvolta și a îmbunătăți, ținând cont de circumstanțele și de capacitățile proprii:

(a)	stocurile de utilizare, consumul și emisiile antropice în atmosferă și evacuările în sol și în apă de mercur și de compuși ai mercurului;

(b)

modelarea și monitorizarea reprezentativă din punct de vedere geografic a nivelurilor de mercur și de compuși ai mercurului în rândul populațiilor vulnerabile și în mediul înconjurător, inclusiv în mediile biotice, cum ar fi peștii, mamiferele marine, broaștele țestoase marine și păsările, precum și colaborarea în ceea ce privește colectarea și schimbul de probe relevante și adecvate;

(c)	evaluările impactului mercurului și al compușilor mercurului asupra sănătății umane și asupra mediului, pe lângă impactul social, economic și cultural, în special în ceea ce privește populațiile vulnerabile;

(d)	metodologiile armonizate pentru activitățile întreprinse în conformitate cu literele (a), (b) și (c);

(e)

informațiile cu privire la ciclul de mediu, propagarea (inclusiv propagarea pe distanțe lungi și depunerile), transformarea și evoluția mercurului și a compușilor mercurului într-o serie de ecosisteme, ținând cont în mod corespunzător de distincția dintre emisiile antropice și naturale și evacuările de mercur, precum și de remobilizarea mercurului din depunerile vechi;

(f)	informații cu privire la comerțul și schimburile comerciale de mercur și compuși ai mercurului și de produse cu adaos de mercur; precum și

(g)

informații și cercetări cu privire la disponibilitatea din punct de vedere tehnic și economic a produselor și a proceselor fără mercur, precum și cu privire la cele mai bune tehnici disponibile și cele mai bune practici ecologice pentru a reduce și a monitoriza emisiile și evacuările de mercur și de compuși ai mercurului.

(2) Părțile ar trebui, după caz, să se bazeze pe rețelele de monitorizare și programele de cercetare existente în desfășurarea activităților identificate la alineatul (1).

Articolul 20

Planuri de punere în aplicare

(1) Fiecare parte poate, în urma unei evaluări inițiale, să dezvolte și să execute un plan de punere în aplicare, ținând cont de circumstanțele naționale, pentru îndeplinirea obligațiilor prevăzute în prezenta convenție. Orice astfel de plan ar trebui transmis secretariatului imediat ce a fost elaborat.

(2) Fiecare parte poate să revizuiască și să actualizeze planul de punere în aplicare, ținând cont de circumstanțele naționale și de îndrumările din partea Conferinței părților, precum și de alte orientări relevante.

(3) Părțile ar trebui, în desfășurarea activităților prevăzute la alineatele (1) și (2), să consulte părțile interesate la nivel național pentru a facilita elaborarea, punerea în aplicare, revizuirea și actualizarea planurilor de punere în aplicare.

(4) Părțile pot asigura, de asemenea, coordonarea pe baza planurilor regionale pentru a facilita punerea în aplicare a prezentei convenții.

Articolul 21

Raportarea

(1) Fiecare parte prezintă Conferinței părților, prin intermediul secretariatului, un raport cu privire la măsurile pe care le-a întreprins pentru a pune în aplicare dispozițiile prezentei convenții și la eficacitatea măsurilor respective, precum și cu privire la eventualele provocări în ceea ce privește îndeplinirea obiectivelor convenției.

(2) Fiecare parte include în rapoartele sale informațiile prevăzute la articolele 3, 5, 7, 8 și 9 din prezenta convenție.

(3) Conferința părților, la prima sa reuniune, ia decizii cu privire la calendarul și formatul rapoartelor, care trebuie respectate de către părți, ținând cont de necesitatea coordonării raportării cu alte convenții relevante privind substanțele chimice și deșeurile.

Articolul 22

Evaluarea eficacității

(1) Conferința părților evaluează eficacitatea prezentei convenții, cu începere de la cel mult șase ani de la data intrării în vigoare a convenției și ulterior periodic, la intervale care urmează să fie stabilite de aceasta.

(2) Pentru a facilita evaluarea, Conferința părților, la prima sa reuniune, inițiază instituirea unor acorduri pentru a obține date comparabile de monitorizare privind prezența și circulația mercurului și a compușilor mercurului în mediu, precum și tendințele nivelurilor de mercur și de compuși ai mercurului observate la mediile biotice și la populațiile vulnerabile.

(3) Evaluarea se realizează pe baza informațiilor științifice, de mediu, tehnice, financiare și economice disponibile, inclusiv:

(a)	rapoarte și alte informații de monitorizare furnizate Conferinței părților în conformitate cu alineatul (2);

(b)	rapoarte prezentate în conformitate cu articolul 21;

(c)	informații și recomandări furnizate în conformitate cu articolul 15; precum și

(d)	rapoarte și alte informații relevante privind punerea în aplicare a asistenței financiare, a transferului de tehnologie și a mecanismelor de consolidare a capacităților instituite în temeiul prezentei convenții.

Articolul 23

Conferința părților

(1) Se instituie prin prezenta Conferința părților.

(2) Prima reuniune a Conferinței părților se convoacă de către directorul executiv al Programului Organizației Națiunilor Unite pentru Mediu în termen de cel mult un an de la data intrării în vigoare a prezentei convenții. Ulterior, reuniunile ordinare ale Conferinței părților se organizează la intervale periodice, care urmează a fi stabilite de către aceasta.

(3) Reuniunile extraordinare ale Conferinței părților se convoacă ori de câte ori conferința consideră necesar sau la cererea scrisă a oricărei părți, cu condiția ca, în termen de șase luni de la data comunicării cererii către părți de către secretariat, să fie susținute de cel puțin o treime din părți.

(4) Conferința părților hotărăște și adoptă prin consens, la prima sa reuniune, regulamentul de procedură și regulamentul financiar propriu și pentru organismele sale subsidiare, precum și dispozițiile financiare care reglementează funcționarea secretariatului.

(5) Conferința părților urmărește și evaluează în permanență punerea în aplicare a prezentei convenții. Aceasta îndeplinește responsabilitățile care i-au fost atribuite prin prezenta convenție și, în acest scop, procedează după cum urmează:

(a)	înființează organismele subsidiare pe care le consideră necesare pentru punerea în aplicare a prezentei convenții;

(b)	colaborează, dacă este cazul, cu organizațiile internaționale competente, precum și cu organisme interguvernamentale și neguvernamentale;

(c)	revizuiește în mod regulat toate informațiile puse la dispoziția sa și a secretariatului în temeiul articolului 21;

(d)	ia în considerare orice recomandări care i-au fost transmise de către Comitetul pentru punerea în aplicare și controlul conformității;

(e)	ia în considerare și întreprinde orice acțiuni suplimentare care ar putea fi necesare pentru îndeplinirea obiectivelor prezentei convenții; precum și

(f)	revizuiește anexele A și B în conformitate cu articolul 4 și cu articolul 5.

(6) Organizația Națiunilor Unite, agențiile sale specializate și Agenția Internațională pentru Energie Atomică, precum și orice stat care nu este parte la prezenta convenție pot fi reprezentate la reuniunile Conferinței părților ca observatori. Orice organism sau agenție, națională sau internațională, guvernamentală sau neguvernamentală, care este calificată în aspectele reglementate de prezenta convenție și care a informat secretariatul în legătură cu dorința sa de a fi reprezentată la o reuniune a Conferinței părților ca observator poate fi admisă, în afara cazului în care cel puțin o treime dintre părțile prezente se opun. Admiterea și participarea observatorilor se desfășoară în conformitate cu regulamentul de procedură adoptat de Conferința părților.

Articolul 24

Secretariatul

(1) Se instituie prin prezenta un secretariat.

(2) Responsabilitățile secretariatului sunt următoarele:

(a)	organizează reuniunile Conferinței părților și ale organismelor sale subsidiare și asigură serviciile pentru acestea, după cum este necesar;

(b)	facilitează asistența acordată părților, în special părților care sunt țări în curs de dezvoltare și părților cu economii în tranziție, la cerere, pentru punerea în aplicare a prezentei convenții;

(c)	asigură coordonarea, după caz, cu secretariatele organismelor internaționale relevante, în special ale altor convenții privind substanțele chimice și deșeurile;

(d)	asistă părțile în schimbul de informații referitoare la punerea în aplicare a prezentei convenții;

(e)	elaborează și pune la dispoziția părților rapoarte periodice bazate pe informațiile primite în conformitate cu articolele 15 și 21 și alte informații disponibile;

(f)	adoptă, sub îndrumarea Conferinței părților, dispoziții administrative și contractuale necesare pentru a-și îndeplini cu eficacitate a; precum și

(g)	îndeplinește alte sarcini ale secretariatului specificate în prezenta convenție, precum și alte responsabilități care îi sunt încredințate de Conferința părților.

(3) Responsabilitățile secretariatului convenției se îndeplinesc de către directorul executiv al Programului Organizației Națiunilor Unite pentru Mediu, cu excepția cazurilor în care Conferința părților decide, cu o majoritate de trei pătrimi din părțile prezente și care votează, să încredințeze responsabilitățile secretariatului uneia sau mai multor organizații internaționale.

(4) Conferința părților, prin consultare cu organismele internaționale competente, poate să prevadă o cooperare și o coordonare îmbunătățite între secretariat și secretariatele altor convenții privind substanțele chimice și deșeurile. Conferința părților, prin consultare cu organismele internaționale competente, poate furniza orientări suplimentare în această privință.

Articolul 25

Soluționarea litigiilor

(1) Părțile fac tot posibilul să soluționeze orice litigiu dintre ele cu privire la interpretarea sau aplicarea prezentei convenții, prin negociere sau prin alte mijloace amiabile, la propria lor alegere.

(2) Atunci când ratifică, acceptă, aprobă sau aderă la prezenta convenție sau, ulterior, în orice alt moment, o parte care nu este o organizație regională de integrare economică poate declara într-un instrument scris prezentat depozitarului că, în ceea ce privește orice litigiu referitor la interpretarea sau aplicarea prezentei convenții, recunoaște unul sau ambele dintre următoarele mijloace de soluționare a litigiului ca fiind obligatorii în raport cu orice parte care acceptă aceeași obligație:

(a)	arbitrajul, în conformitate cu procedura prevăzută în partea I din anexa E;

(b)	aducerea litigiului în fața Curții Internaționale de Justiție.

(3) O parte care este o organizație regională de integrare economică poate face o declarație cu efect similar în legătură cu arbitrajul, în conformitate cu alineatul (2).

(4) O declarație făcută în conformitate cu alineatul (2) sau cu alineatul (3) rămâne în vigoare până la expirarea acesteia în conformitate cu proprii săi termeni sau până la expirarea unui termen de trei luni după ce notificarea scrisă a revocării declarației a fost depusă la depozitar.

(5) Expirarea unei declarații, a unei notificări de revocare sau a unei declarații noi nu afectează în niciun fel procedurile pendinte în fața unui tribunal de arbitraj sau a Curții Internaționale de Justiție, cu excepția cazului în care părțile în litigiu convin altfel.

(6) În cazul în care părțile aflate în litigiu nu au acceptat aceleași mijloace de soluționare a litigiului în temeiul alineatului (2) sau (3) și dacă nu au reușit să soluționeze litigiul prin mijloacele menționate la alineatul (1) în termen de douăsprezece luni de la notificarea comunicată de una dintre părți altei părți cu privire la existența unui litigiu între ele, litigiul este adus în fața unei comisii de conciliere, la cererea oricăreia dintre părțile în litigiu. Procedura prevăzută în partea II din anexa E se aplică în cazul concilierii realizate în temeiul prezentului articol.

Articolul 26

Modificări ale convenției

(1) Oricare dintre părți poate propune modificări ale convenției.

(2) Modificările prezentei convenții se adoptă în cadrul unei reuniuni a Conferinței părților. Textul oricărei propuneri de modificare se comunică părților de către secretariat cu cel puțin șase luni înainte de reuniunea la care modificarea urmează a fi prezentată pentru adoptare. Secretariatul comunică, de asemenea, propunerea de modificare semnatarilor convenției și, cu titlu informativ, depozitarului.

(3) Părțile depun toate eforturile pentru a ajunge la un acord prin consens cu privire la orice propunere de modificare a prezentei convenții. În cazul în care au fost epuizate toate eforturile în vederea unui consens fără a se ajunge însă la nici un acord, modificarea se adoptă în ultimă instanță printr-un vot cu o majoritate de trei pătrimi din părțile prezente și care își exprimă votul la reuniune.

(4) O modificare adoptată se comunică de către depozitar tuturor părților în scopul ratificării, acceptării sau aprobării.

(5) Ratificarea, acceptarea sau aprobarea unei modificări se notifică în scris depozitarului. O modificare adoptată în conformitate cu alineatul (3) intră în vigoare pentru părțile care au consimțit să își asume obligații în temeiul acesteia, în a nouăzecea zi de la data depunerii instrumentelor de ratificare, acceptare sau aprobare de către cel puțin trei pătrimi din părțile participante la convenție la data la care a fost adoptată modificarea. Ulterior, modificarea intră în vigoare pentru orice altă parte în a nouăzecea zi de la data la care partea în cauză depune propriul instrument de ratificare, acceptare sau aprobare a modificării.

Articolul 27

Adoptarea și modificarea anexelor

(1) Anexele la prezenta convenție constituie parte integrantă din aceasta și, dacă nu se prevede în mod explicit altfel, orice trimitere la prezenta convenție constituie în același timp o trimitere la oricare dintre anexele la aceasta.

(2) Orice anexe suplimentare adoptate după intrarea în vigoare a prezentei convenții se limitează la chestiuni procedurale, științifice, tehnice sau administrative.

(3) Propunerea, adoptarea și intrarea în vigoare a unor anexe suplimentare la prezenta convenție se supun următoarei proceduri:

(a)	anexele suplimentare sunt propuse și adoptate în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 26 alineatele (1)-(3);

(b)

orice parte care nu poate să accepte o anexă suplimentară notifică acest lucru depozitarului, în scris, în termen de un an de la data comunicării de către depozitar a adoptării anexei respective. Depozitarul notifică fără întârziere tuturor Părților primirea unei astfel de notificări. O parte poate, în orice moment, să notifice în scris depozitarului că își retrage o notificare anterioară de neacceptare cu privire la o anexă suplimentară, iar din acel moment anexa intră în vigoare pentru partea respectivă, sub rezerva dispozițiilor de la litera (c); precum și

(c)	la expirarea termenului de un an de la data comunicării de către depozitar a adoptării unei anexe suplimentare, anexa respectivă intră în vigoare pentru toate părțile care nu au transmis o notificare de neacceptare în conformitate cu dispozițiile de la litera (b).

(4) Propunerea, adoptarea și intrarea în vigoare a modificărilor aduse anexelor la prezenta convenție fac obiectul acelorași proceduri ca propunerea, adoptarea și intrarea în vigoare a anexelor suplimentare la prezenta convenție, cu excepția cazului în care o modificare adusă unei anexe nu intră în vigoare pentru oricare dintre părți care a făcut o declarație privind modificarea anexelor în conformitate cu articolul 30 alineatul (5), caz în care o astfel de modificare intră în vigoare pentru partea respectivă în a nouăzecea zi de la data la care a depus la depozitar propriul instrument de ratificare, acceptare, aprobare sau aderare a modificării respective.

(5) În cazul în care o anexă adițională sau o modificare la o anexă este legată de o modificare a prezentei convenții, anexa adițională sau modificarea respectivă nu intră în vigoare decât la data la care intră în vigoare modificarea convenției.

Articolul 28

Drept de vot

(1) Fiecare parte la prezenta convenție dispune de un vot, sub rezerva dispozițiilor alineatului (2).

(2) Organizațiile regionale de integrare economică dispun, pentru a-și exercita dreptul de vot asupra unor chestiuni aflate în sfera lor de competență, de un număr de voturi egal cu numărul statelor membre ale organizației respective care sunt parte la prezenta convenție. O astfel de organizație nu își exercită dreptul de vot dacă unul dintre statele sale membre își exercită dreptul de vot și invers.

Articolul 29

Semnare

Prezenta convenție se deschide pentru semnare la Kumamoto, Japonia, de către toate statele și organizațiile regionale de integrare economică, la 10 și 11 octombrie 2013 și, ulterior, la sediul Organizației Națiunilor Unite din New York, până la 9 octombrie 2014.

Articolul 30

Ratificare, acceptare, aprobare sau aderare

(1) Prezenta convenție se supune ratificării, acceptării sau aprobării de către state și de către organizațiile regionale de integrare economică. Aceasta este deschisă aderării statelor și organizațiilor regionale de integrare economică începând cu ziua care urmează datei la care convenția este închisă pentru semnare. Instrumentele de ratificare, acceptare, aprobare sau aderare se depun la depozitar.

(2) Orice organizație regională de integrare economică care devine parte la prezenta convenție fără ca vreunul dintre statele sale membre să fie parte se supune tuturor obligațiilor prevăzute în prezenta convenție. În cazul unor organizații din care unul sau mai multe state membre sunt părți la prezenta convenție, organizația și statele sale membre convin asupra responsabilităților pe care le au fiecare în îndeplinirea obligațiilor care le revin în temeiul convenției. În astfel de cazuri, organizația și statele sale membre nu își pot exercita concomitent drepturile care le revin în baza convenției.

(3) În instrumentele de ratificare, acceptare, aprobare sau aderare, organizațiile regionale de integrare economică specifică sfera lor de competență cu privire la chestiunile care fac obiectul prezentei convenții. Orice astfel de organizație informează, de asemenea, depozitarul, care la rândul său informează părțile, cu privire la orice modificare a sferei sale de competență.

(4) Se încurajează fiecare stat sau organizație regională de integrare economică să transmită secretariatului, la momentul ratificării, acceptării, aprobării sau aderării la convenție, informații privind măsurile de punere în aplicare a convenției.

(5) În instrumentul său de ratificare, acceptare, aprobare sau aderare, orice parte poate declara că, în ceea ce o privește, orice modificare a unei anexe intră în vigoare numai după depunerea instrumentului propriu de ratificare, acceptare, aprobare sau aderare cu privire la modificarea respectivă.

Articolul 31

Intrarea în vigoare

(1) Prezenta convenție intră în vigoare în a nouăzecea zi de la data depunerii celui de al cincizecilea instrument de ratificare, acceptare, aprobare sau aderare.

(2) Pentru fiecare stat sau organizație regională de integrare economică ce ratifică, acceptă sau aprobă prezenta convenție sau aderă la aceasta după depunerea celui de al cincizecilea instrument de ratificare, acceptare, aprobare sau aderare, convenția intră în vigoare în a nouăzecea zi de la data depunerii de către respectivul stat sau respectiva organizație regională de integrare economică a instrumentului propriu de ratificare, acceptare, aprobare sau aderare.

(3) În sensul alineatelor (1) și (2), orice instrument depus de o organizație regională de integrare economică nu este considerat ca suplimentar față de cele depuse de statele membre ale organizației respective.

Articolul 32

Rezerve

Nu poate fi formulată nicio rezervă la prezenta convenție.

Articolul 33

Retragere

(1) La expirarea termenului de trei ani de la data la care prezenta convenție a intrat în vigoare pentru una din părți, aceasta poate în orice moment să se retragă din convenție printr-o notificare scrisă transmisă depozitarului.

(2) Orice retragere intră în vigoare la expirarea termenului de un an de la data primirii de către depozitar a notificării cu privire la retragere sau la orice altă dată ulterioară care este specificată în notificarea retragerii.

Articolul 34

Depozitar

Secretarul General al Organizației Națiunilor Unite este depozitarul prezentei convenții.

Articolul 35

Texte autentice

Originalul prezentei convenții, ale cărei versiuni în limbile arabă, chineză, engleză, franceză, rusă și spaniolă sunt în egală măsură autentice, se depune la depozitar.

DREPT CARE, subsemnații, pe deplin autorizați în acest sens, au semnat prezenta convenție.

Întocmită la Kumamoto, în Japonia, în a zecea zi a lunii octombrie a anului două mii treisprezece.

ANEXA A

PRODUSE CU ADAOS DE MERCUR

Următoarele produse sunt excluse din prezenta anexă:

(a)	produse esențiale pentru utilizări militare și de protecție civilă;

(b)	produse pentru cercetare, calibrarea instrumentelor, destinate a fi utilizate ca standard de referință;

(c)	în cazul în care nu sunt disponibile alternative fără mercur pentru înlocuire, comutatoare, relee și lămpi fluorescente cu catod rece și lămpi fluorescente cu electrod extern (CCFL și EEFL) pentru afișaje electronice și dispozitive de măsurare;

(d)	produse utilizate în practicile tradiționale sau religioase; precum și

(e)	vaccinuri care conțin thiomersal drept conservant.

Partea I: Produse care fac obiectul articolului 4 alineatul (1)

Produse cu adaos de mercur

Data după care fabricarea, importul sau exportul produsului nu sunt permise (data încetării)

Baterii, cu excepția bateriilor tip pastilă cu oxid de argint-zinc cu un conținut de mercur < 2 % și a bateriilor de tip pastilă zinc-aer cu un conținut de mercur < 2 %

2020

Comutatoare și relee, cu excepția punților de foarte înaltă precizie pentru măsurarea capacitanței și a pierderilor, precum și a comutatoarelor și a releelor de înaltă frecvență radio utilizate în instrumente de monitorizare și control, cu un conținut maxim de mercur de 20 mg pe punte, comutator sau releu

2020

Lămpi fluorescente compacte (CFL) destinate iluminatului general, de ≤ 30 W cu un conținut de mercur de peste 5 mg pe lampă

2020

Lămpi fluorescente lineare (LFL) destinate iluminatului general:

(a)	lămpi tribandfosfor < 60 de W cu un conținut de mercur de peste 5 mg pe lampă;

(b)	lămpi cu fosfat halogenat ≤ 40 W cu un conținut de mercur de peste 10 mg pe lampă

2020

Lămpi cu vapori de mercur de înaltă presiune (HPMV) destinate iluminatului general

2020

Mercurul din lămpile fluorescente cu catod rece și din lămpile fluorescente cu electrod extern (CCFL și EEFL) pentru afișaje electronice:

(a)	scurte (≤ 500 mm) cu conținut de mercur de peste 3,5 mg pe lampă

(b)	de lungime medie (> 500 mm și ≤ 1 500 mm) cu conținut de mercur de peste 5 mg pe lampă

(c)	de lungime mare (> 1 500 mm) cu conținut de mercur de peste 13 mg pe lampă

2020

Produse cosmetice (cu conținut de mercur de peste 1 ppm), inclusiv săpunuri și creme pentru albirea pielii, cu excepția cosmeticelor destinate zonei ochilor, în care mercurul este utilizat drept conservant și pentru care nu sunt disponibili înlocuitori eficienți și siguri ai conservanților (1)

2020

Pesticide, biocide și antiseptice topice

2020

Următoarele dispozitive de măsură, altele decât cele electronice, cu excepția dispozitivelor de măsură instalate într-un echipament de mari dimensiuni, altele decât cele electronice, sau a celor utilizate pentru măsurarea de mare precizie, unde nu există alternative fără mercur:

(a)	barometre;

(b)	higrometre;

(c)	manometre;

(d)	termometre;

(e)	sfigmomanometre.

2020

Partea II: Produse care fac obiectul articolului 4 alineatul (3)

Produse cu adaos de mercur

Dispoziții

Amalgamul dentar

Măsurile care trebuie luate de către o parte pentru a reduce treptat utilizarea amalgamului dentar iau în considerare circumstanțele interne ale părții și orientările internaționale relevante și includ două sau mai multe măsuri din următoarea listă:

(i)	stabilirea unor obiective naționale care vizează prevenirea cariilor dentare și promovarea sănătății, reducând astfel nevoia de restaurare dentară;

(ii)	stabilirea unor obiective naționale cu scopul de a se reduce la minimum utilizarea amalgamului dentar;

(iii)

promovarea utilizării unor alternative fără mercur rentabile și eficace din punct de vedere clinic pentru restaurarea dentară;

(iv)	promovarea cercetării și dezvoltării unor materialelor de calitate, fără mercur, pentru restaurarea dentară;

(v)	încurajarea organizațiilor profesionale reprezentative și a școlilor stomatologice de a educa și de a forma personal și studenți privind utilizarea alternativelor fără mercur de restaurare dentară, precum și privind promovarea celor mai bune practici de gestionare;

(vi)	descurajarea polițelor de asigurare și a programelor care favorizează utilizarea amalgamului dentar în detrimentul restaurării dentare fără mercur;

(vii)

încurajarea polițelor de asigurare și a programelor care favorizează utilizarea unor alternative de calitate la amalgamul dentar destinat restaurării dentare;

(viii)

restricționarea utilizării amalgamului dentar la forma sa încapsulată;

(ix)	promovarea utilizării celor mai bune practici de mediu în cabinetele stomatologice pentru a reduce evacuările de mercur și de compuși ai mercurului în apă și sol.

(1) Nu se intenționează includerea produselor cosmetice, a săpunurilor sau a cremelor cu oligoelemente contaminante de mercur.

ANEXA B

PROCESE DE FABRICAȚIE ÎN CARE SE UTILIZEAZĂ MERCUR SAU COMPUȘI AI MERCURULUI

Partea I: Procese care fac obiectul articolului 5 alineatul (2)

Procesele de fabricație care utilizează mercur sau compuși ai mercurului	Data încetării
Producția de cloralcali	2025
Producerea de acetaldehidă în care se utilizează mercur sau compuși ai mercurului drept catalizator	2018

Partea a II-a: Procese care fac obiectul articolului 5 alineatul (3)

Procese în care se utilizează mercur

Dispoziții

Producția de clorură de vinil monomer

Măsurile care urmează să fie adoptate de către părți includ, dar nu se limitează la:

(i)	reducerea utilizării mercurului pe unitate de producție cu 50 la sută până în anul 2020 față de utilizarea din 2010;

(ii)	promovarea măsurilor de reducere a dependenței de mercur din mineritul primar;

(iii)

măsuri pentru a reduce emisiile și evacuările de mercur în mediu;

(iv)	sprijinirea cercetării și dezvoltării în domeniul catalizatorilor și al proceselor fără mercur;

(v)	interzicerea utilizării mercurului în termen de cinci ani după ce Conferința părților a stabilit fezabilitatea din punct de vedere tehnic și economic a catalizatorilor fără mercur bazați pe procesele existente;

(vi)	raportarea către Conferința părților cu privire la eforturile de a dezvolta și/sau de a identifica alternative și de a elimina treptat utilizarea mercurului în conformitate cu articolul 21.

Metilat sau etilat de sodiu sau de potasiu

Măsurile care urmează să fie adoptate de către părți includ, dar nu se limitează la:

(i)	măsuri de reducere a utilizării mercurului care vizează eliminarea treptată a utilizării, cât mai repede posibil și în termen de 10 ani de la intrarea în vigoare a convenției;

(ii)	reducerea emisiilor și a evacuărilor pe unitate de producție cu 50 la sută până în anul 2020 față de anul 2010;

(iii)

interzicerea utilizării mercurului proaspăt provenit din mineritul primar;

(iv)	sprijinirea cercetării și a dezvoltării în ceea ce privește procesele fără mercur;

(v)	interzicerea utilizării mercurului timp de cinci ani după ce Conferința părților a stabilit că procesele fără mercur au devenit fezabile din punct de vedere tehnic și economic;

(vi)	raportarea către Conferința părților cu privire la eforturile de a dezvolta și/sau de a identifica alternative și de a elimina treptat utilizarea mercurului în conformitate cu articolul 21.

Producția de poliuretan care utilizează catalizatori cu conținut de mercur

Măsurile care urmează să fie adoptate de către părți includ, dar nu se limitează la:

(i)	măsuri de reducere a utilizării mercurului care vizează eliminarea treptată a utilizării, cât mai repede posibil, în termen de 10 ani de la intrarea în vigoare a convenției;

(ii)	măsuri de reducere a dependenței de mercur în mineritul primar;

(iii)

măsuri pentru a reduce emisiile și evacuările de mercur în mediu;

(iv)	încurajarea cercetării și dezvoltării în domeniul catalizatorilor și al proceselor fără mercur; v.

(v)	raportarea către Conferința părților cu privire la eforturile de a dezvolta și/sau de a identifica alternative și de a elimina treptat utilizarea mercurului în conformitate cu articolul 21.

Articolul 5 alineatul (6) nu se aplică acestui proces de fabricație.

ANEXA C

MINERIT AURIFER ARTIZANAL ȘI LA SCARĂ REDUSĂ

Planuri naționale de acțiune

Fiecare parte care face obiectul dispozițiilor articolului 7 alineatul (3) include în planul național de acțiune:

(a)	obiectivele naționale și țintele privind reducerea;

(b)

acțiunile în vederea eliminării:

(i)	amalgamării integrale a minereurilor;

(ii)	arderii deschise a amalgamului sau a amalgamului prelucrat;

(iii)

arderii amalgamului în zonele rezidențiale; precum și

(iv)	lixivierii cu cianuri a sedimentelor, a minereului sau a reziduurilor la care s-a adăugat mercur fără a se îndepărta mai întâi mercurul;

(c)	măsurile de facilitare a oficializării sau a reglementării sectorului mineritului aurifer artizanal și la scară redusă;

(d)	estimări de bază ale cantităților de mercur utilizate și practicile utilizate în mineritul și prelucrarea auriferă artizanală și la scară redusă pe teritoriul său;

(e)	strategiile de promovare a reducerii emisiilor de mercur, a evacuărilor de mercur și a expunerii la mercur în mineritul și prelucrarea auriferă artizanală și la scară redusă, inclusiv a metodelor fără mercur;

(f)	strategiile de gestionare a comercializării și de prevenire a deturnării de mercur și de compuși ai mercurului din surse interne și externe, care vor fi utilizați în mineritul și prelucrarea auriferă artizanală și la scară redusă;

(g)	strategiile pentru implicarea părților interesate în punerea în aplicare și în dezvoltarea continuă a planului național de acțiune;

(h)

o strategie în materie de sănătate publică în ceea ce privește expunerea la mercur a minerilor din minele de aur artizanale și la scară redusă și a comunităților acestora. O astfel de strategie ar trebui să includă, printre altele, culegerea de date în domeniul medical, formarea lucrătorilor din domeniul sănătății și creșterea nivelului de sensibilizare prin intermediul infrastructurii sanitare;

(i)	strategiile pentru prevenirea expunerii populațiilor vulnerabile, în special a copiilor și a femeilor aflate la vârsta la care pot avea copii, mai ales a femeilor însărcinate, la mercurul utilizat în mineritul aurifer artizanal și la scară redusă;

(j)	strategiile pentru furnizarea de informații minerilor din minele aurifere artizanale și la scară redusă, precum și comunităților afectate și

(k)	un calendar de punere în aplicare a planului național de acțiune.

Fiecare parte poate include în planul său național de acțiune strategii suplimentare pentru îndeplinirea obiectivelor acestuia, inclusiv utilizarea sau introducerea de standarde pentru mineritul aurifer artizanal și la scară redusă fără mercur și mecanisme de piață sau instrumente de marketing.

ANEXA D

LISTA SURSELOR PUNCTUALE ALE EMISIILOR DE MERCUR ȘI DE COMPUȘI AI MERCURULUI ÎN ATMOSFERĂ

Categoria de surse punctuale:

Centrale electrice pe bază de cărbune;

Cazane industriale pe bază de cărbune;

Procese de topire și de prăjire utilizate în producția de metale neferoase (1);

Instalații de incinerare a deșeurilor;

Instalații de producere a clincherului de ciment.

(1) În sensul prezentei anexe, „metale neferoase” se referă la plumb, zinc, cupru și aur industrial.

ANEXA E

PROCEDURI DE ARBITRAJ ȘI DE CONCILIERE

Partea I: Procedura de arbitraj

În sensul articolului 25 alineatul (2) litera (a) din prezenta convenție, procedura de arbitraj este următoarea:

Articolul 1

(1) O parte poate iniția recurgerea la arbitraj în conformitate cu articolul 25 din prezenta convenție printr-o notificare scrisă adresată celeilalte sau celorlalte părți aflate în litigiu. Notificarea este însoțită de o declarație cu privire la cauza cererii, împreună cu orice documente justificative. Notificarea expune obiectul arbitrajului și indică, în special, articolele prezentei convenții a căror interpretare sau aplicare este pusă în discuție.

(2) Reclamantul notifică secretariatul cu privire la faptul că înaintează litigiul spre soluționare tribunalului de arbitraj în temeiul articolului 25 din prezenta convenție. Notificarea este însoțită de notificarea în scris a reclamantului, declarația cu privire la cauza cererii și documentele justificative menționate la alineatul (1) de mai sus. Secretariatul transmite informațiile astfel primite tuturor părților.

Articolul 2

(1) În cazul în care un litigiu este supus unui arbitraj în conformitate cu articolul 1 de mai sus, se constituie un tribunal de arbitraj. Tribunalul de arbitraj este alcătuit din trei membri.

(2) Fiecare parte în litigiu numește un arbitru, iar cei doi arbitri astfel numiți desemnează de comun acord un al treilea arbitru, care este președintele tribunalului. În cazul litigiilor între mai mult de două părți, părțile care au același interes numesc, de comun acord, un arbitru. Președintele tribunalului nu poate fi resortisant al niciuneia dintre părțile în litigiu, nu poate avea reședința obișnuită pe teritoriul niciuneia dintre părți, nu poate fi angajat de niciuna dintre părți și nu a fost implicat în cazul respectiv în nicio altă capacitate.

(3) Orice loc vacant se ocupă în conformitate cu procedura prevăzută pentru numirea inițială.

Articolul 3

(1) În cazul în care una dintre părțile în litigiu nu numește un arbitru în termen de două luni de la data la care respondentul primește notificarea de arbitraj, cealaltă parte poate informa Secretarul General al Organizației Națiunilor Unite, care procedează la desemnarea acestuia într-un nou termen de două luni.

(2) În cazul în care președintele tribunalului de arbitraj nu a fost desemnat în termen de două luni de la data numirii celui de al doilea arbitru, Secretarul General al Organizației Națiunilor Unite recurge, la cererea uneia dintre părți, la desemnarea președintelui într-un nou termen de două luni.

Articolul 4

Tribunalul de arbitraj adoptă deciziile în conformitate cu dispozițiile prezentei convenții și cu dreptul internațional.

Articolul 5

Cu excepția cazurilor în care părțile în litigiu convin altfel, tribunalul de arbitraj își stabilește regulamentul de procedură.

Articolul 6

La cererea uneia dintre părțile în litigiu, tribunalul de arbitraj recomandă măsuri de protecție esențiale, cu titlu provizoriu.

Articolul 7

Părțile în litigiu facilitează activitatea tribunalului de arbitraj și, în special, făcând uz de toate mijloacele aflate la dispoziția lor:

(a)	furnizează acestuia toate documentele, informațiile și instrumentele relevante; precum și

(b)	permite tribunalului, după caz, să solicite înfățișarea unor martori sau experți și să le înregistreze depozițiile.

Articolul 8

Părțile în litigiu și arbitrii sunt obligați să păstreze confidențialitatea cu privire la orice informații sau documente pe care le primesc în mod confidențial în timpul procedurilor tribunalului de arbitraj.

Articolul 9

Cu excepția cazurilor în care tribunalul de arbitraj decide altfel, datorită unor condiții speciale ale cazului, cheltuielile de judecată sunt suportate de către părțile în litigiu, în mod egal. Tribunalul păstrează o evidență a tuturor cheltuielilor și furnizează părților o situație finală a acestora.

Articolul 10

O parte care are un interes de natură juridică în obiectul litigiului și care poate fi afectată de decizia luată poate interveni în cursul procedurii cu acordul tribunalului de arbitraj.

Articolul 11

Tribunalul de arbitraj poate primi și soluționa cereri reconvenționale care au legătură directă cu obiectul litigiului.

Articolul 12

Hotărârile tribunalului de arbitraj privind atât procedura, cât și fondul cazului se adoptă cu votul majorității membrilor săi.

Articolul 13

(1) În cazul în care una dintre părțile în litigiu nu se prezintă în fața tribunalului de arbitraj sau nu reușește să își apere cauza, cealaltă parte poate cere instanței să continue procedura și să pronunțe hotărârea. Absența unei părți sau lipsa apărării acesteia nu constituie un obstacol în calea procedurii.

(2) Înaintea pronunțării hotărârii sale definitive, tribunalul de arbitraj trebuie să se convingă că acțiunea este bine întemeiată în fapt și în drept.

Articolul 14

Tribunalul de arbitraj pronunță hotărârea definitivă în termen de cinci luni de la data constituirii sale, cu excepția cazului în care acesta consideră necesar să prelungească termenul cu o perioadă care nu trebuie să depășească alte cinci luni.

Articolul 15

Hotărârea finală a tribunalului de arbitraj se limitează la obiectul litigiului și precizează motivele pe care este fondată. Hotărârea finală conține numele membrilor care au participat la deliberări și data pronunțării. Orice membru al tribunalului poate să anexeze o opinie separată sau diferită la hotărârea definitivă.

Articolul 16

Hotărârea definitivă este obligatorie pentru părțile în litigiu. Interpretarea prezentei convenții dată de hotărârea finală este, de asemenea, obligatorie pentru o parte care intervine în temeiul articolului 10 de mai sus, în măsura în care vizează chestiuni cu privire la care partea respectivă a intervenit. Hotărârea definitivă nu poate face obiectul unei căi de atac, cu excepția cazului în care părțile au convenit, în prealabil, asupra unei proceduri de atac.

Articolul 17

Orice litigiu care poate apărea între părțile obligate prin hotărârea definitivă în conformitate cu articolul 16 menționat anterior, în ceea ce privește interpretarea sau modalitatea de punere în aplicare a hotărârii definitive, poate face obiectul unei acțiuni înaintate de oricare dintre acestea tribunalului de arbitraj care a pronunțat-o.

Partea II: Procedura de conciliere

În sensul articolului 25 alineatul (6) din prezenta convenție, procedura de conciliere este următoarea:

Articolul 1

Solicitarea, de către o parte în litigiu, de înființare a unei comisii de conciliere în temeiul articolului 25 alineatul (6) din prezenta convenție se adresează în scris secretariatului, transmițându-se o copie celeilalte sau celorlalte părți în litigiu. Secretariatul informează imediat toate părțile în mod corespunzător.

Articolul 2

(1) Cu excepția cazului în care părțile în litigiu convin altfel, comisia de conciliere, este alcătuită din trei membri, câte un membru numit de fiecare parte implicată, și președintele ales de comun acord de către membrii astfel desemnați.

(2) În cazul litigiilor între mai mult de două părți, părțile care au același interes numesc, de comun acord, un membru în comisie.

Articolul 3

În cazul în care numirea de către părțile în litigiu nu are loc în termen de două luni de la data primirii de către secretariat a solicitării scrise menționate la articolul 1 de mai sus, Secretarul General al Organizației Națiunilor Unite, la cererea oricărei părți, face numirea într-un nou termen de două luni.

Articolul 4

În cazul în care președintele comisiei de conciliere nu a fost ales în termen de două luni de la data desemnării celui de al doilea membru al comisiei, Secretarul General al Organizației Națiunilor Unite, la cererea oricărei părți în litigiu, numește președintele într-un nou termen de două luni.

Articolul 5

Comisia de conciliere sprijină părțile în litigiu în mod independent și imparțial în încercarea lor de a ajunge la o soluționare pe cale amiabilă.

Articolul 6

(1) Comisia de conciliere poate pune în aplicare procedurile de conciliere în modul pe care îl consideră adecvat, ținând cont pe deplin de circumstanțele cazului și de opiniile exprimate de părțile în litigiu, inclusiv de orice cerere pentru o soluție rapidă. Comisia de conciliere poate adopta propriile reguli de procedură, dacă este necesar, cu excepția cazului în care părțile convin altfel.

(2) În orice moment în cursul procedurii, comisia de conciliere poate să facă propuneri sau recomandări pentru soluționarea litigiului.

Articolul 7

Părțile în litigiu cooperează cu comisia de conciliere. În special, părțile depun eforturi pentru a da curs cererilor formulate de comisie, și anume ca acestea să prezinte materiale scrise și elemente de probă și să participe la reuniuni. Părțile și membrii comisiei de conciliere au obligația de a păstra confidențialitatea oricăror informații sau documente pe care le primesc cu titlu confidențial în timpul procedurii comisiei.

Articolul 8

Comisia de conciliere ia hotărâri cu majoritatea voturilor membrilor săi.

Articolul 9

Cu excepția cazului în care litigiul a fost deja soluționat, comisia de conciliere prezintă un raport cu recomandările sale pentru soluționarea litigiului în termen de cel mult douăsprezece luni de la data constituirii depline, pe care părțile în litigiu le iau în considerare cu bună credință.

Articolul 10

Orice dezacord cu privire la competența comisiei de conciliere de a dezbate un caz care i-a fost sesizat se soluționează de către comisie.

Articolul 11

Costurile comisiei de conciliere se suportă de către părțile în litigiu în mod egal, cu excepția cazului în care se convine altfel. Comisia păstrează o evidență a tuturor cheltuielilor și furnizează părților o situație finală a acestora.

ANEXĂ

DECLARAȚIA DE COMPETENȚĂ A UNIUNII EUROPENE ÎN CONFORMITATE CU ARTICOLUL 30 ALINEATUL (3) DIN CONVENȚIA DE LA MINAMATA PRIVIND MERCURUL

În prezent, următoarele state sunt membre ale Uniunii Europene: Regatul Belgiei, Republica Bulgaria, Republica Cehă, Regatul Danemarcei, Republica Federală Germania, Republica Estonia, Irlanda, Republica Elenă, Regatul Spaniei, Republica Franceză, Republica Croația, Republica Italiană, Republica Cipru, Republica Letonia, Republica Lituania, Marele Ducat al Luxemburgului, Ungaria, Republica Malta, Regatul Țărilor de Jos, Republica Austria, Republica Polonă, Republica Portugheză, România, Republica Slovenia, Republica Slovacă, Republica Finlanda, Regatul Suediei și Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord.

Articolul 30 alineatul (3) din Convenția de la Minamata prevede: „(3) În instrumentele de ratificare, acceptare, aprobare sau aderare, organizațiile regionale de integrare economică specifică sfera lor de competență cu privire la chestiunile care fac obiectul prezentei convenții. Orice astfel de organizație informează, de asemenea, depozitarul, care la rândul său informează părțile, cu privire la orice modificare a sferei sale de competență.”

Uniunea Europeană declară că, în conformitate cu Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special cu articolul 192 alineatul (1), are competența de a încheia acorduri internaționale și de a pune în aplicare obligațiile care decurg din acestea, contribuind la îndeplinirea următoarelor obiective:

—	conservarea, protecția și îmbunătățirea calității mediului;

—	protejarea sănătății umane;

—	folosirea prudentă și rațională a resurselor naturale;

—	promovarea pe plan internațional a unor măsuri destinate să contracareze problemele de mediu la scară regională sau mondială, inclusiv schimbările climatice.

Următoarea listă de instrumente juridice ale Uniunii ilustrează măsura în care Uniunea și-a exercitat competența internă, în conformitate cu Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în ceea ce privește aspectele reglementate de Convenția de la Minamata. Uniunea este competentă pentru îndeplinirea acelor obligații din Convenția de la Minamata privind mercurul în privința cărora dispozițiile instrumentelor juridice ale Uniunii, în special ale celor enumerate mai jos, stabilesc norme comune și în măsura în care domeniul de aplicare al acestor norme comune este afectat sau modificat de dispozițiile Convenției de la Minamata sau ale unui act adoptat pentru punerea acestora în aplicare.

—	Regulamentul (UE) 2017/852 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 mai 2017 privind mercurul și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1102/2008 (1),

—	Directiva 2011/65/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 8 iunie 2011 privind restricțiile de utilizare a anumitor substanțe periculoase în echipamentele electrice și electronice (JO L 174, 1.7.2011, p. 88),

—	Directiva 2006/66/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 6 septembrie 2006 privind bateriile și acumulatorii și deșeurile de baterii și acumulatori și de abrogare a Directivei 91/157/CEE (JO L 266, 26.9.2006, p. 1),

—	Directiva 2000/53/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 18 septembrie 2000 privind vehiculele scoase din uz (JO L 269, 21.10.2000, p. 34),

—	Regulamentul (CE) nr. 1223/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 30 noiembrie 2009 privind produsele cosmetice (JO L 342, 22.12.2009, p. 59),

—

Regulamentul (CE) nr. 1907/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 18 decembrie 2006 privind înregistrarea, evaluarea, autorizarea și restricționarea substanțelor chimice (REACH), de înființare a Agenției Europene pentru Produse Chimice, de modificare a Directivei 1999/45/CE și de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 793/93 al Consiliului și a Regulamentului (CE) nr. 1488/94 al Comisiei, precum și a Directivei 76/769/CEE a Consiliului și a Directivelor 91/155/CEE, 93/67/CEE, 93/105/CE și 2000/21/CE ale Comisiei (JO L 396, 30.12.2006, p. 1),

—	Regulamentul (UE) nr. 528/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 22 mai 2012 privind punerea la dispoziție pe piață și utilizarea produselor biocide (JO L 167, 27.6.2012, p. 1),

—	Regulamentul (CE) nr. 1107/2009 din 21 octombrie 2009 privind introducerea pe piață a produselor fitosanitare și de abrogare a Directivelor 79/117/CEE și 91/414/CEE ale Consiliului (JO L 309, 24.11.2009, p. 1),

—	Directiva 93/42/CEE a Consiliului din 14 iunie 1993 privind dispozitivele medicale (JO L 169, 12.7.1993, p. 1),

—	Directiva 2010/75/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 24 noiembrie 2010 privind emisiile industriale (prevenirea și controlul integrat al poluării) (JO L 334, 17.12.2010, p. 17),

—	Directiva 2012/18/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 4 iulie 2012 privind controlul pericolelor de accidente majore care implică substanțe periculoase, de modificare și ulterior de abrogare a Directivei 96/82/CE a Consiliului (JO L 197, 24.7.2012, p. 1),

—	Regulamentul (CE) nr. 166/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 18 ianuarie 2006 de instituire a unui registru european al emisiilor și transferului de poluanți și de modificare a Directivelor 91/689/CEE și 96/61/CE ale Consiliului (JO L 33, 4.2.2006, p. 1),

—	Directiva 2004/107/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 15 decembrie 2004 privind arsenicul, cadmiul, mercurul, nichelul și hidrocarburile aromatice policiclice în aerul înconjurător (JO L 23, 26.1.2005, p. 3),

—	Directiva 2000/60/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 octombrie 2000 de stabilire a unui cadru de politică comunitară în domeniul apei (JO L 327, 22.12.2000, p. 1),

—	Directiva 2008/98/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 19 noiembrie 2008 privind deșeurile și de abrogare a anumitor directive (JO L 312, 22.11.2008, p. 3),

—	Directiva 1999/31/CE a Consiliului din 26 aprilie 1999 privind depozitele de deșeuri (JO L 182, 16.7.1999, p. 1),

—	Regulamentul (CE) nr. 1013/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 14 iunie 2006 privind transferurile de deșeuri (JO L 190, 12.7.2006, p. 1).

Exercitarea competențelor pe care statele membre ale Uniunii Europene le-au transferat Uniunii Europene în conformitate cu tratatele face, prin natura sa, obiectul unei dezvoltări continue. Prin urmare, Uniunea își rezervă dreptul de a adapta prezenta declarație.

(1) JO L 137, 24.5.2017, p. 1.

2.6.2017

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 142/40

REGULAMENTUL DE PUNERE ÎN APLICARE (UE) 2017/940 AL COMISIEI

din 1 iunie 2017

privind autorizarea acidului formic ca aditiv pentru hrana tuturor speciilor de animale

(Text cu relevanță pentru SEE)

COMISIA EUROPEANĂ,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1831/2003 al Parlamentului European și al Consiliului din 22 septembrie 2003 privind aditivii din hrana animalelor (1), în special articolul 9 alineatul (2),

întrucât:

(1)	Regulamentul (CE) nr. 1831/2003 prevede autorizarea aditivilor destinați utilizării în hrana animalelor și stabilește motivele și procedurile de acordare a unei astfel de autorizații.

(2)	În conformitate cu articolul 7 din Regulamentul (CE) nr. 1831/2003, a fost depusă o cerere de autorizare pentru acidul formic. Cererea în cauză a fost însoțită de informațiile și documentele necesare în temeiul articolului 7 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 1831/2003.

(3)	Cererea respectivă vizează autorizarea acidului formic ca aditiv pentru hrana tuturor speciilor de animale, urmând a fi clasificat în categoria „aditivi tehnologici”.

(4)

În avizul său din 30 aprilie 2015 (2), Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentară (denumită în continuare „autoritatea”) a concluzionat că, în condițiile de utilizare propuse, preparatul de acid formic nu are efecte adverse asupra sănătății animalelor, a sănătății umane sau asupra mediului. Autoritatea a concluzionat, de asemenea, că preparatul este eficient pentru inhibarea sau reducerea numărului de agenți patogeni bacterieni din materiile prime furajere și din furajele combinate. Autoritatea nu consideră că sunt necesare cerințe specifice de monitorizare ulterioară introducerii pe piață. În plus, autoritatea a verificat raportul privind metodele de analiză a aditivului destinat hranei animalelor din hrana pentru animale, transmis de laboratorul de referință înființat în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1831/2003.

(5)	Evaluarea preparatului de acid formic arată că sunt îndeplinite condițiile de autorizare prevăzute la articolul 5 din Regulamentul (CE) nr. 1831/2003. În consecință, utilizarea preparatului respectiv ar trebui autorizată, astfel cum se specifică în anexa la prezentul regulament.

(6)	Măsurile prevăzute în prezentul regulament sunt conforme cu avizul Comitetului permanent pentru plante, animale, produse alimentare și hrană pentru animale,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

Autorizare

Preparatul specificat în anexă, aparținând categoriei „aditivi tehnologici” și grupului funcțional „amelioratori ai condițiilor de igienă”, este autorizat ca aditiv pentru hrana animalelor, în condițiile stabilite în anexa respectivă.

Articolul 2

Intrare în vigoare

Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Bruxelles, 1 iunie 2017.

Pentru Comisie

Președintele

Jean-Claude JUNCKER

(1) JO L 268, 18.10.2003, p. 29.

(2) EFSA Journal 2015; 13(5):4113.

ANEXĂ

Numărul de identificare al aditivului

Aditivul

Formula chimică, descrierea, metoda de analiză

Specia sau categoria de animale

Vârsta maximă

Conținutul minim

Conținutul maxim

Alte dispoziții

Sfârșitul perioadei de autorizare

mg de acid formic/kg de furaj complet cu un conținut de umiditate de 12 %

Aditivi tehnologici: amelioratori ai condițiilor de igienă

1k236

Acid formic

Compoziția aditivului

Acid formic (≥ 84,5 %)

Stare lichidă

Caracterizarea substanței active

Acid formic ≥ 84,5 %

H2CO2

Nr. CAS: 64-18-6

Metoda de analiză (1)

Pentru determinarea acidului formic: metoda cromatografiei ionice cu detector cu conductivitate electrică (IC-ECD)

Toate speciile de animale

—

10 000

1.	În instrucțiunile de utilizare a aditivului și a preamestecului, se precizează condițiile de depozitare.

2.	Amestecul diferitelor surse de acid formic nu trebuie să depășească conținutul maxim admis în furajele complete.

Pentru utilizatorii aditivului și ai preamestecurilor, operatorii din sectorul hranei pentru animale stabilesc proceduri operaționale și măsuri organizatorice pentru a contracara riscurile potențiale care rezultă din utilizarea acestora. În cazul în care riscurile respective nu pot fi eliminate sau reduse la minimum prin astfel de proceduri și de măsuri, aditivul și preamestecurile se utilizează cu echipamente de protecție individuală, inclusiv cu echipamente de protecție respiratorie, ochelari și mănuși de protecție.

21.6.2027

(1) Detaliile metodelor de analiză pot fi consultate la următoarea adresă a laboratorului de referință: https://ec.europa.eu/jrc/en/eurl/feed-additives/evaluation-reports

2.6.2017

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 142/43

REGULAMENTUL DE PUNERE ÎN APLICARE (UE) 2017/941 AL COMISIEI

din 1 iunie 2017

de retragere a acceptării angajamentului pentru doi producători-exportatori în temeiul Deciziei de punere în aplicare 2013/707/UE de confirmare a acceptării unui angajament oferit în legătură cu procedurile antidumping și antisubvenție privind importurile de module fotovoltaice pe bază de siliciu cristalin și componentele lor cheie (și anume celule) originare sau expediate din Republica Populară Chineză pentru perioada de aplicare a măsurilor definitive

COMISIA EUROPEANĂ,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (denumit în continuare „tratatul”),

având în vedere Regulamentul (UE) 2016/1036 al Parlamentului European și al Consiliului din 8 iunie 2016 privind protecția împotriva importurilor care fac obiectul unui dumping din partea țărilor care nu sunt membre ale Uniunii Europene (1) (denumit în continuare „regulamentul antidumping de bază”), în special articolul 8,

având în vedere Regulamentul (UE) 2016/1037 al Parlamentului European și al Consiliului din 8 iunie 2016 privind protecția împotriva importurilor care fac obiectul unor subvenții din partea țărilor care nu sunt membre ale Uniunii Europene (2) (denumit în continuare „regulamentul antisubvenție de bază”), în special articolul 13,

informând statele membre,

întrucât:

A. ANGAJAMENTUL ȘI ALTE MĂSURI EXISTENTE

(1)

Prin Regulamentul (UE) nr. 513/2013 (3), Comisia Europeană (denumită în continuare „Comisia”) a instituit o taxă antidumping provizorie la importurile în Uniunea Europeană (denumită în continuare „Uniunea”) de module fotovoltaice pe bază de siliciu cristalin (denumite în continuare „module”) și de componente cheie ale acestora (și anume celule și plachete) originare sau expediate din Republica Populară Chineză (denumită în continuare „RPC”).

(2)

Un grup de producători-exportatori a mandatat Camera de Comerț a Chinei pentru Importul și Exportul de Mașini și Produse Electronice (denumită în continuare „CCCME”) să prezinte Comisiei un angajament de preț în numele lor, ceea ce CCCME a făcut. Din termenii respectivului angajament de preț reiese în mod clar că acesta constituie un pachet de angajamente de preț individuale pentru fiecare producător-exportator, care este, din motive practice de administrare, coordonat de CCCME.

(3)

Prin Decizia 2013/423/UE (4), Comisia a acceptat respectivul angajament de preț în ceea ce privește taxa antidumping provizorie. Prin Regulamentul (UE) nr. 748/2013 (5), Comisia a modificat Regulamentul (UE) nr. 513/2013 pentru a introduce modificările tehnice necesare ca urmare a acceptării angajamentului în ceea ce privește taxa antidumping provizorie.

(4)

Prin Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 1238/2013 (6), Consiliul a instituit o taxă antidumping definitivă la importurile în Uniune de module și de celule originare sau expediate din RPC (denumite în continuare „produsele în cauză”). Prin Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 1239/2013 (7), Consiliul a instituit, de asemenea, o taxă compensatorie definitivă la importurile produselor în cauză în Uniune.

(5)

În urma notificării unei versiuni modificate a angajamentului de preț de către un grup de producători-exportatori (denumiți în continuare „producătorii-exportatori”) împreună cu CCCME, Comisia a confirmat, prin Decizia de punere în aplicare 2013/707/UE (8), acceptarea angajamentului de preț astfel cum a fost modificat (denumit în continuare „angajamentul”) pentru perioada de aplicare a măsurilor definitive. Anexa la decizia menționată prezintă lista producătorilor-exportatori pentru care a fost acceptat angajamentul, printre care:

(a)	BYD (Shangluo) Industrial Co. Ltd, împreună cu societățile sale afiliate din RPC și din Uniune, încadrate împreună la codul adițional TARIC: B871 („BYD”);

(b)	Yingli Energy (China) Co. Ltd, împreună cu societățile sale afiliate din RPC și din Uniune, încadrate împreună la codul adițional TARIC: B797 („Yingli”).

(6)

Prin Decizia de punere în aplicare 2014/657/UE (9), Comisia a acceptat o propunere din partea producătorilor-exportatori, formulată împreună cu CCCME, pentru clarificări referitoare la punerea în aplicare a angajamentului în ceea ce privește produsele în cauză care fac obiectul angajamentului, și anume module și celule originare sau expediate din RPC, încadrate în prezent la codurile NC ex 8541 40 90 (codurile TARIC 8541409021, 8541409029, 8541409031 și 8541409039), fabricate de către producătorii-exportatori (denumite în continuare „produsul vizat”). Taxele antidumping și taxele compensatorii menționate în considerentul (4) de mai sus, împreună cu angajamentul, sunt denumite în continuare „măsurile”.

(7)	Prin Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2015/866 (10), Comisia a retras acceptarea angajamentului pentru trei producători-exportatori.

(8)	Prin Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2015/1403 (11), Comisia a retras acceptarea angajamentului pentru un alt producător-exportator.

(9)	Prin Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2015/2018 (12), Comisia a retras acceptarea angajamentului pentru doi producători-exportatori.

(10)	Comisia a deschis o anchetă de reexaminare în perspectiva expirării măsurilor antidumping printr-un aviz de deschidere publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (13) la 5 decembrie 2015.

(11)	Comisia a deschis o anchetă de reexaminare în perspectiva expirării măsurilor compensatorii printr-un aviz de deschidere publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (14) la 5 decembrie 2015.

(12)	De asemenea, Comisia a deschis o reexaminare intermediară parțială a măsurilor antidumping și a măsurilor compensatorii printr-un aviz de deschidere publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (15) la 5 decembrie 2015.

(13)	Prin Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2016/115 (16), Comisia a retras acceptarea angajamentului pentru un alt producător-exportator.

(14)

Prin Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2016/185 (17), Comisia a extins taxa antidumping definitivă instituită prin Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 1238/2013 asupra importurilor de produse în cauză originare sau expediate din Republica Populară Chineză la importurile de produse în cauză expediate din Malaysia și Taiwan, indiferent dacă au fost sau nu declarate ca fiind originare din Malaysia sau din Taiwan.

(15)

Prin Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2016/184 (18), Comisia a extins taxa compensatorie definitivă instituită prin Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 1239/2013 asupra importurilor de produse în cauză originare sau expediate din Republica Populară Chineză la importurile de produse în cauză expediate din Malaysia și Taiwan, indiferent dacă au fost sau nu declarate ca fiind originare din Malaysia sau din Taiwan.

(16)	Prin Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2016/1045 (19), Comisia a retras acceptarea angajamentului pentru un alt producător-exportator.

(17)	Prin Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2016/1382 (20), Comisia a retras acceptarea angajamentului pentru alți cinci producători-exportatori.

(18)	Prin Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2016/1402 (21), Comisia a retras acceptarea angajamentului pentru alți trei producători-exportatori.

(19)	Prin Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2016/1998 (22), Comisia a retras acceptarea angajamentului pentru alți cinci producători-exportatori.

(20)	Prin Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2016/2146 (23), Comisia a retras acceptarea angajamentului pentru alți doi producători-exportatori.

(21)	Ca urmare a expirării și a reexaminărilor intermediare menționate la considerentele (10)-(12), Comisia a menținut măsurile în vigoare prin Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2017/366 (24) și Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2017/367 (25).

(22)	De asemenea, Comisia a deschis o reexaminare intermediară parțială sub formă de măsuri printr-un aviz de deschidere publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (26) la 3 martie 2017.

(23)	Prin Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2017/454 (27), Comisia a retras acceptarea angajamentului pentru patru producători-exportatori.

(24)	Prin Decizia de punere în aplicare (UE) 2017/615 (28), Comisia a acceptat o propunere din partea unui grup de producători-exportatori, împreună cu CCCME, referitoare la punerea în aplicare a angajamentului.

B. TERMENII ANGAJAMENTULUI ȘI RETRAGEREA VOLUNTARĂ DE CĂTRE YINGLI ȘI BYD

(25)	Conform angajamentului, orice producător-exportator își poate retrage angajamentul în mod voluntar în orice moment în cursul aplicării acestuia.

(26)	BYD a informat Comisia în martie 2017 că dorește să își retragă angajamentul.

(27)	Yingli a informat Comisia în aprilie 2017 că dorește să își retragă angajamentul.

C. RETRAGEREA ACCEPTĂRII ANGAJAMENTULUI ȘI IMPUNEREA UNOR TAXE DEFINITIVE

(28)

Prin urmare, în conformitate cu articolul 8 alineatul (9) din regulamentul antidumping de bază și cu articolul 13 alineatul (9) din regulamentul antisubvenție de bază și, de asemenea, în conformitate cu termenii angajamentului, Comisia a concluzionat că acceptarea angajamentului în cazul societăților BYD și Yingli trebuie să fie retrasă.

(29)

În consecință, în conformitate cu articolul 8 alineatul (9) din regulamentul antidumping de bază și cu articolul 13 alineatul (9) din regulamentul antisubvenție de bază, taxa antidumping definitivă instituită prin articolul 1 din Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2017/367 și taxa compensatorie definitivă instituită prin articolul 1 din Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2017/366 se aplică în mod automat importurilor originare sau expediate din RPC ale produsului în cauză fabricat de BYD (cod adițional TARIC: B871) și de Yingli (cod adițional TARIC: B797) începând cu data intrării în vigoare a prezentului regulament.

(30)

Comisia reamintește, de asemenea, că, în cazul în care autoritățile vamale din statele membre au indicii că prețul prezentat pe o factură conformă cu angajamentul nu corespunde prețului efectiv plătit, ele ar trebui să investigheze dacă a fost încălcată cerința de a include toate rabaturile în facturile conforme cu angajamentul sau dacă nu a fost respectat prețul minim la import (PMI). În cazul în care autoritățile vamale din statele membre ajung la concluzia că a avut loc o astfel de încălcare sau că PMI nu a fost respectat, acestea trebuie să colecteze taxele în consecință. Pentru a facilita, în temeiul articolului 4 alineatul (3) din tratat, activitatea autorităților vamale din statele membre, în astfel de situații Comisia ar trebui să transmită textul confidențial al angajamentului și alte informații conexe doar în scopul procedurilor naționale.

(31)

În cele din urmă, Comisia constată că acceptarea retragerii voluntare nu aduce atingere competenței conferite Comisiei prin articolul 3 alineatul (2) litera (b) din Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 1238/2013, articolul 2 alineatul (2) litera (b) din Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2017/367, articolul 2 alineatul (2) litera (b) din Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 1239/2013 și articolul 2 alineatul (2) litera (b) din Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2017/366 de a anula facturi conforme cu angajamentul care au fost emise înainte de acceptarea retragerii voluntare, în cazurile în care Comisia are cunoștință de fapte care justifică o astfel de anulare.

(32)	În scop informativ, tabelul din anexa la prezentul regulament enumeră producătorii-exportatori pentru care nu este afectată acceptarea angajamentului prin Decizia de punere în aplicare 2013/707/UE,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

Se retrage acceptarea angajamentului pentru societățile următoare:

Numele societății

Codul adițional TARIC

Shanghai BYD Co. Ltd

BYD (Shangluo) Industrial Co. Ltd

B871

Yingli Energy (China) Co. Ltd

Baoding Tianwei Yingli New Energy Resources Co. Ltd

Hainan Yingli New Energy Resources Co. Ltd

Hengshui Yingli New Energy Resources Co. Ltd

Tianjin Yingli New Energy Resources Co. Ltd

Lixian Yingli New Energy Resources Co. Ltd

Baoding Jiasheng Photovoltaic Technology Co. Ltd

Beijing Tianneng Yingli New Energy Resources Co. Ltd

Yingli Energy (Beijing) Co. Ltd

B797

Articolul 2

(1) În cazul în care autoritățile vamale dispun de elemente care dovedesc faptul că prețul indicat pe o factură conformă cu angajamentul, în temeiul articolului 3 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 1238/2013, al articolului 2 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2017/367, al articolului 2 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 1239/2013 și al articolului 2 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2017/366, emisă de una dintre societățile al cărei angajament a fost acceptat inițial prin Decizia de punere în aplicare 2013/707/UE, nu corespunde prețului plătit și că, prin urmare, este posibil ca societățile respective să fi încălcat angajamentul, autoritățile vamale pot, în cazul în care este necesar în scopul desfășurării procedurilor naționale, să solicite Comisiei o copie a angajamentului și alte informații pentru a verifica prețul minim de import („PMI”) aplicabil la data la care a fost emisă factura conformă cu angajamentul.

(2) Dacă această verificare arată că prețul plătit este inferior PMI, se colectează taxele datorate în consecință, în temeiul articolului 8 alineatul (9) din Regulamentul (UE) 2016/1036 și al articolului 13 alineatul (9) din Regulamentul (UE) 2016/1037.

Dacă această verificare arată că în factura comercială nu au fost incluse reducerile și rabaturile, se colectează taxele datorate în consecință, în temeiul articolului 3 alineatul (2) litera (a) din Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 1238/2013, al articolului 2 alineatul (2) litera (a) din Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2017/367, al articolului 2 alineatul (2) litera (a) din Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 1239/2013 și al articolului 2 alineatul (2) litera (a) din Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2017/366.

(3) Informațiile în conformitate cu alineatul (1) pot fi utilizate numai în scopul impunerii taxelor datorate în temeiul articolului 3 alineatul (2) litera (a) din Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 1238/2013, al articolului 2 alineatul (2) litera (a) din Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2017/367, al articolului 2 alineatul (2) litera (a) din Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 1239/2013 și al articolului 2 alineatul (2) litera (a) din Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2017/366. În acest context, autoritățile vamale din statele membre pot furniza aceste informații debitorului taxelor respective numai în scopul protejării drepturilor sale la apărare. Aceste informații nu pot fi, în niciun caz, comunicate unor părți terțe.

Articolul 3

Prezentul regulament intră în vigoare în ziua următoare datei publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Bruxelles, 1 iunie 2017.

Pentru Comisie

Președintele

Jean-Claude JUNCKER

(1) JO L 176, 30.6.2016, p. 21.

(2) JO L 176, 30.6.2016, p. 55.

(3) JO L 152, 5.6.2013, p. 5.

(4) JO L 209, 3.8.2013, p. 26.

(5) JO L 209, 3.8.2013, p. 1.

(6) JO L 325, 5.12.2013, p. 1.

(7) JO L 325, 5.12.2013, p. 66.

(8) JO L 325, 5.12.2013, p. 214.

(9) JO L 270, 11.9.2014, p. 6.

(10) JO L 139, 5.6.2015, p. 30.

(11) JO L 218, 19.8.2015, p. 1.

(12) JO L 295, 12.11.2015, p. 23.

(13) JO C 405, 5.12.2015, p. 8.

(14) JO C 405, 5.12.2015, p. 20.

(15) JO C 405, 5.12.2015, p. 33.

(16) JO L 23, 29.1.2016, p. 47.

(17) JO L 37, 12.2.2016, p. 76.

(18) JO L 37, 12.2.2016, p. 56.

(19) JO L 170, 29.6.2016, p. 5.

(20) JO L 222, 17.8.2016, p. 10.

(21) JO L 228, 23.8.2016, p. 16.

(22) JO L 308, 16.11.2016, p. 8.

(23) JO L 333, 8.12.2016, p. 4.

(24) JO L 56, 3.3.2017, p. 1.

(25) JO L 56, 3.3.2017, p. 131.

(26) JO C 67, 3.3.2017, p. 16.

(27) JO L 71, 16.3.2017, p. 5.

(28) JO L 86, 31.3.2017, p. 14.

ANEXĂ

Lista societăților

Denumirea societății	Codul adițional TARIC
Jiangsu Aide Solar Energy Technology Co. Ltd	B798
Alternative Energy (AE) Solar Co. Ltd	B799
Anhui Chaoqun Power Co. Ltd	B800
Anji DaSol Solar Energy Science & Technology Co. Ltd	B802
Anhui Schutten Solar Energy Co. Ltd Quanjiao Jingkun Trade Co. Ltd	B801
Anhui Titan PV Co. Ltd	B803
Xi'an SunOasis (Prime) Company Limited TBEA SOLAR CO. LTD XINJIANG SANG'O SOLAR EQUIPMENT	B804
Changzhou NESL Solartech Co. Ltd	B806
Changzhou Shangyou Lianyi Electronic Co. Ltd	B807
CHINALAND SOLAR ENERGY CO. LTD	B808
ChangZhou EGing Photovoltaic Technology Co. Ltd	B811
CIXI CITY RIXING ELECTRONICS CO. LTD ANHUI RINENG ZHONGTIAN SEMICONDUCTOR DEVELOPMENT CO. LTD HUOSHAN KEBO ENERGY & TECHNOLOGY CO. LTD	B812
CSG PVtech Co. Ltd	B814
China Sunergy (Nanjing) Co. Ltd CEEG Nanjing Renewable Energy Co. Ltd CEEG (Shanghai) Solar Science Technology Co. Ltd China Sunergy (Yangzhou) Co. Ltd China Sunergy (Shanghai) Co. Ltd	B809
Dongfang Electric (Yixing) MAGI Solar Power Technology Co. Ltd	B816
EOPLLY New Energy Technology Co. Ltd SHANGHAI EBEST SOLAR ENERGY TECHNOLOGY CO. LTD JIANGSU EOPLLY IMPORT & EXPORT CO. LTD	B817
Zheijiang Era Solar Co. Ltd	B818
GD Solar Co. Ltd	B820
Greenway Solar-Tech (Shanghai) Co. Ltd Greenway Solar-Tech (Huaian) Co. Ltd	B821
Guodian Jintech Solar Energy Co. Ltd	B822
Hangzhou Bluesun New Material Co. Ltd	B824
Hanwha SolarOne (Qidong) Co. Ltd	B826
Hengdian Group DMEGC Magnetics Co. Ltd	B827
HENGJI PV-TECH ENERGY CO. LTD	B828
Himin Clean Energy Holdings Co. Ltd	B829
Jiangsu Green Power PV Co. Ltd	B831
Jiangsu Hosun Solar Power Co. Ltd	B832
Jiangsu Jiasheng Photovoltaic Technology Co. Ltd	B833
Jiangsu Runda PV Co. Ltd	B834
Jiangsu Sainty Photovoltaic Systems Co. Ltd Jiangsu Sainty Machinery Imp. And Exp. Corp. Ltd	B835
Jiangsu Shunfeng Photovoltaic Technology Co. Ltd Changzhou Shunfeng Photovoltaic Materials Co. Ltd Jiangsu Shunfeng Photovoltaic Electronic Power Co. Ltd	B837
Jiangsu Sinski PV Co. Ltd	B838
Jiangsu Sunlink PV Technology Co. Ltd	B839
Jiangsu Zhongchao Solar Technology Co. Ltd	B840
Jiangxi Risun Solar Energy Co. Ltd	B841
Jiangxi LDK Solar Hi-Tech Co. Ltd LDK Solar Hi-Tech (Nanchang) Co. Ltd LDK Solar Hi-Tech (Suzhou) Co. Ltd	B793
Jiangyin Shine Science and Technology Co. Ltd	B843
Jinzhou Yangguang Energy Co. Ltd Jinzhou Huachang Photovoltaic Technology Co. Ltd Jinzhou Jinmao Photovoltaic Technology Co. Ltd Jinzhou Rixin Silicon Materials Co. Ltd Jinzhou Youhua Silicon Materials Co. Ltd	B795
Juli New Energy Co. Ltd	B846
Jumao Photonic (Xiamen) Co. Ltd	B847
King-PV Technology Co. Ltd	B848
Kinve Solar Power Co. Ltd (Maanshan)	B849
Lightway Green New Energy Co. Ltd Lightway Green New Energy(Zhuozhou) Co. Ltd	B851
Nanjing Daqo New Energy Co. Ltd	B853
NICE SUN PV CO. LTD LEVO SOLAR TECHNOLOGY CO. LTD	B854
Ningbo Jinshi Solar Electrical Science & Technology Co. Ltd	B857
Ningbo Komaes Solar Technology Co. Ltd	B858
Ningbo South New Energy Technology Co. Ltd	B861
Ningbo Sunbe Electric Ind Co. Ltd	B862
Ningbo Ulica Solar Science & Technology Co. Ltd	B863
Perfectenergy (Shanghai) Co. Ltd	B864
Perlight Solar Co. Ltd	B865
SHANGHAI ALEX SOLAR ENERGY SCIENCE & TECHNOLOGY CO. LTD SHANGHAI ALEX NEW ENERGY CO. LTD	B870
Shanghai Chaori Solar Energy Science & Technology Co. Ltd	B872
Propsolar (Zhejiang) New Energy Technology Co. Ltd Shanghai Propsolar New Energy Co. Ltd	B873
SHANGHAI SHANGHONG ENERGY TECHNOLOGY CO. LTD	B874
SHANGHAI SOLAR ENERGY S&T CO. LTD Shanghai Shenzhou New Energy Development Co. Ltd Lianyungang Shenzhou New Energy Co. Ltd	B875
Shanghai ST Solar Co. Ltd Jiangsu ST Solar Co. Ltd	B876
Shenzhen Sacred Industry Co. Ltd	B878
Shenzhen Topray Solar Co. Ltd Shanxi Topray Solar Co. Ltd Leshan Topray Cell Co. Ltd	B880
Sopray Energy Co. Ltd Shanghai Sopray New Energy Co. Ltd	B881
SUN EARTH SOLAR POWER CO. LTD NINGBO SUN EARTH SOLAR POWER CO. LTD Ningbo Sun Earth Solar Energy Co. Ltd	B882
SUZHOU SHENGLONG PV-TECH CO. LTD	B883
TDG Holding Co. Ltd	B884
Tianwei New Energy Holdings Co. Ltd Tianwei New Energy (Chengdu) PV Module Co. Ltd Tianwei New Energy (Yangzhou) Co. Ltd	B885
Wenzhou Jingri Electrical and Mechanical Co. Ltd	B886
Shanghai Topsolar Green Energy Co. Ltd	B877
Shenzhen Sungold Solar Co. Ltd	B879
Wuhu Zhongfu PV Co. Ltd	B889
Wuxi Saijing Solar Co. Ltd	B890
Wuxi Shangpin Solar Energy Science and Technology Co. Ltd	B891
Wuxi Solar Innova PV Co. Ltd	B892
Wuxi Taichang Electronic Co. Ltd China Machinery Engineering Wuxi Co. Ltd Wuxi Taichen Machinery & Equipment Co. Ltd	B893
Xi'an Huanghe Photovoltaic Technology Co. Ltd State-run Huanghe Machine-Building Factory Import and Export Corporation Shanghai Huanghe Fengjia Photovoltaic Technology Co. Ltd	B896
Yuhuan BLD Solar Technology Co. Ltd Zhejiang BLD Solar Technology Co. Ltd	B899
Yuhuan Sinosola Science & Technology Co. Ltd	B900
Zhangjiagang City SEG PV Co. Ltd	B902
Zhejiang Fengsheng Electrical Co. Ltd	B903
Zhejiang Global Photovoltaic Technology Co. Ltd	B904
Zhejiang Heda Solar Technology Co. Ltd	B905
Zhejiang Jiutai New Energy Co. Ltd Zhejiang Topoint Photovoltaic Co. Ltd	B906
Zhejiang Kingdom Solar Energy Technic Co. Ltd	B907
Zhejiang Koly Energy Co. Ltd	B908
Zhejiang Mega Solar Energy Co. Ltd Zhejiang Fortune Photovoltaic Co. Ltd	B910
Zhejiang Shuqimeng Photovoltaic Technology Co. Ltd	B911
Zhejiang Shinew Photoelectronic Technology Co. Ltd	B912
Zhejiang Sunflower Light Energy Science & Technology Limited Liability Company Zhejiang Yauchong Light Energy Science & Technology Co. Ltd	B914
Zhejiang Sunrupu New Energy Co. Ltd	B915
Zhejiang Tianming Solar Technology Co. Ltd	B916
Zhejiang Trunsun Solar Co. Ltd Zhejiang Beyondsun PV Co. Ltd	B917
Zhejiang Wanxiang Solar Co. Ltd WANXIANG IMPORT & EXPORT CO. LTD	B918
ZHEJIANG YUANZHONG SOLAR CO. LTD	B920

2.6.2017

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 142/53

REGULAMENTUL DE PUNERE ÎN APLICARE (UE) 2017/942 AL COMISIEI

din 1 iunie 2017

de instituire a unei taxe antidumping definitive la importurile de carbură de tungsten, carbură de tungsten topită și carbură de tungsten amestecată simplu cu pudră metalică originare din Republica Populară Chineză în urma unei reexaminări efectuate în perspectiva expirării măsurilor în temeiul articolului 11 alineatul (2) din Regulamentul (UE) 2016/1036 al Parlamentului European și al Consiliului

COMISIA EUROPEANĂ,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

întrucât:

1. PROCEDURA

1.1. Măsurile în vigoare

(1)

Prin Regulamentul (CE) nr. 2737/90 (2), Consiliul a instituit o taxă antidumping definitivă de 33 % la importurile de carbură de tungsten și carbură de tungsten topită originare din Republica Populară Chineză (denumită în continuare „RPC”, „China” sau „țara în cauză”) (denumită în continuare „ancheta inițială”). Prin Decizia 90/480/CEE (3), Comisia a acceptat angajamentele asumate de doi mari exportatori cu privire la produsul care face obiectul măsurilor.

(2)

Ca urmare a retragerii angajamentelor de către cei doi exportatori chinezi în cauză, Consiliul, prin Regulamentul (CE) nr. 610/95 al Consiliului (4), a modificat Regulamentul (CEE) nr. 2737/90 și a instituit o taxă definitivă de 33 % la importurile de carbură de tungsten și carbură de tungsten topită.

(3)	Prin Regulamentul (CE) nr. 771/98 al Consiliului (5), în urma unei reexaminări efectuate în perspectiva expirării măsurilor, aceste măsuri au fost extinse pe o perioadă de încă cinci ani.

(4)	Prin Regulamentul (CE) nr. 2268/2004 (6), ca urmare a unei reexaminări efectuate în perspectiva expirării măsurilor, Consiliul a instituit o taxă antidumping de 33 % la importurile de carbură de tungsten și carbură de tungsten topită originare din RPC.

(5)	Prin Regulamentul (CE) nr. 1275/2005 al Consiliului (7), Consiliul a modificat definiția produsului pentru a include și carbura de tungsten amestecată simplu cu pudră metalică.

(6)

În urma unei reexaminări în temeiul articolului 11 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1225/2009 al Consiliului (8), Consiliul a prelungit măsurile pentru o nouă perioadă de cinci ani prin Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 287/2011 al Consiliului (9) („reexaminarea anterioară efectuată în perspectiva expirării măsurilor”).

1.2. Cererea de reexaminare în perspectiva expirării măsurilor

(7)

În urma publicării unui aviz de expirare iminentă a măsurilor existente (10), Comisia a primit, la 7 decembrie 2015, o cerere de deschidere a unei reexaminări efectuate în perspectiva expirării măsurilor, în temeiul articolului 11 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1225/2009 (denumită în continuare „cererea de reexaminare”).

(8)

Cererea a fost depusă în numele a șase producători din Uniune (denumiți în continuare „solicitantul”), reprezentând mai mult de 25 % din producția totală a Uniunii de carbură de tungsten, carbură de tungsten topită și carbură de tungsten amestecată simplu cu pudră metalică (denumite în continuare „carbură de tungsten”).

(9)	Cererea s-a bazat pe faptul că există o probabilitate ca expirarea măsurilor să fie urmată de continuarea dumpingului și de reapariția prejudiciului pentru industria din Uniune.

1.3. Deschiderea procedurii

(10)

Stabilind, după consultarea comitetului instituit prin articolul 15 alineatul (1) din regulamentul de bază, că există suficiente elemente de probă pentru deschiderea unei reexaminări în perspectiva expirării măsurilor, la 23 martie 2016, Comisia a anunțat, printr-un aviz publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (11) (denumit în continuare „avizul de deschidere”), deschiderea unei reexaminări a măsurilor care urmează să expire în temeiul articolului 11 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1225/2009.

(11)

Mai mulți utilizatori au afirmat că au solicitat Comisiei înainte de deschiderea prezentei anchete de reexaminare în perspectiva expirării măsurilor ca, în cazul în care se deschide o anchetă de reexaminare în perspectiva expirării măsurilor, ar trebui ca o reexaminare intermediară, în temeiul articolului 11 alineatul (3) din regulamentul de bază, să fie deschisă în paralel. Această afirmație a fost reiterată și după comunicarea constatărilor.

(12)

Spre deosebire de ceea ce s-a susținut, o asemenea cerere nu a fost prezentată Comisiei. Părțile în cauză pur și simplu au întrebat Comisia dacă constatarea anterioară a dumpingului și a prejudiciului sunt încă valabile astăzi. Aceste întrebări nu au fost însoțite de o cerere de deschidere a unei reexaminări intermediare, iar aceste părți nu au furnizat niciun element de probă care să indice o modificare durabilă a circumstanțelor. Numai o cerere susținută cu probe suficiente, care să arate o astfel modificare a circumstanțelor durabile, poate fi considerată ca fiind o cerere valabilă.

1.4. Părțile interesate

(13)

În avizul de deschidere, Comisia a invitat părțile interesate să o contacteze pentru a participa la anchetă. În plus, Comisia a informat în mod specific producătorii din Uniune cunoscuți, autoritățile chineze, importatorii și utilizatorii cunoscuți în legătură cu deschiderea anchetei și i-a invitat să participe.

(14)

Părților interesate li s-a acordat ocazia de a-și face cunoscute opiniile în scris și de a solicita o audiere în termenul stabilit în avizul de deschidere. Au fost audiate toate părțile interesate care au solicitat acest lucru și care au demonstrat că există motive speciale pentru a fi audiate. De asemenea, părților interesate li s-a acordat ocazia de a își prezenta observațiile cu privire la deschiderea anchetei și de a solicita o audiere în fața Comisiei și/sau a consilierului-auditor pentru proceduri comerciale.

(15)	În cursul anchetei au avut loc patru audieri: două cu mai mulți utilizatori, una cu producătorii din Uniune și una în prezența consilierului-auditor pentru proceduri comerciale pentru un importator/utilizator.

(a) Eșantionarea

(16)	În avizul de deschidere, Comisia a afirmat că ar putea include părțile interesate în eșantion, în conformitate cu articolul 17 din regulamentul de bază.

Eșantionarea producătorilor-exportatori din RPC

(17)	Având în vedere numărul aparent mare de producători-exportatori din RPC, eșantionarea a fost prevăzută în avizul de deschidere.

(18)

Pentru a decide dacă eșantionarea este necesară și, în caz afirmativ, pentru a selecta un eșantion, Comisia a solicitat tuturor producătorilor-exportatori cunoscuți din RPC să furnizeze informațiile specificate în avizul de deschidere. În plus, Comisia a solicitat Misiunii Republicii Populare Chineze pe lângă Uniunea Europeană să identifice și/sau să contacteze alți eventuali producători-exportatori care ar putea fi interesați să participe la anchetă.

(19)	Au fost primite informații necesare pentru eșantionare din partea a opt producători-exportatori/grupuri de producători-exportatori stabiliți în RPC.

(20)

În conformitate cu articolul 17 alineatul (1) din regulamentul de bază, Comisia a selectat inițial un eșantion format din trei producători-exportatori/grupuri de producători-exportatori, pe baza celui mai mare volum reprezentativ de exporturi către Uniune care putea fi examinat în mod rezonabil în perioada de timp disponibilă. În conformitate cu articolul 17 alineatul (2) din regulamentul de bază, au fost consultați cu privire la selectarea eșantionului toți producătorii-exportatori/grupurile de producători-exportatori cunoscuți în cauză, precum și autoritățile din țara în cauză. Nu s-au primit observații.

(21)

S-au trimis chestionare celor trei producători-exportatori/grupuri de producători-exportatori incluși/incluse în eșantion, dar niciunul dintre aceștia nu a furnizat Comisiei informațiile solicitate. Prin urmare, în vederea colectării informațiilor necesare pentru determinarea probabilității continuării sau reapariției dumpingului și a prejudiciului, serviciile Comisiei au considerat că este necesar să solicite cooperarea celorlalți producători-exportatori/grupuri de producători-exportatori care au prezentat informațiile referitoare la eșantionare. Au fost consultați cu privire la selectarea noului eșantion toți producătorii-exportatori/toate grupurile de producători-exportatori cunoscuți în cauză, precum și autoritățile din RPC. Nu s-au primit observații. Prin urmare, au fost trimise chestionare celorlalți producători-exportatori/celorlalte grupuri de producători-exportatori. Cu toate acestea, niciunul dintre producătorii-exportatori/grupurile de producători-exportatori chinezi nu a furnizat Comisiei informațiile solicitate.

Eșantionarea producătorilor din Uniune

(22)

În avizul de deschidere, Comisia a afirmat că a selectat în mod provizoriu un eșantion de producători din Uniune. Conform cererii de reexaminare, există nouă producători de carbură de tungsten în Uniune, iar șase dintre aceștia produc pentru piața liberă și trei produc în principal pentru utilizarea captivă. Toți cei șase producători/grupuri de producători din Uniune care produc pentru piața liberă s-au făcut cunoscuți în cadrul exercițiului în curs, aceștia reprezentând 65 % din producția totală a Uniunii. Comisia a decis să includă în eșantion toți cei șase producători. Comisia a invitat părțile interesate să prezinte observații cu privire la eșantionul provizoriu. Întrucât nu s-au primit observații înainte de expirarea termenului-limită, eșantionul provizoriu a fost confirmat. Eșantionul a fost considerat reprezentativ pentru industria din Uniune.

(23)	Deși cei trei producători care produc în principal pentru piața captivă nu au cooperat, ei nu s-au opus anchetei.

Eșantionarea importatorilor/utilizatorilor

(24)	Pentru a decide dacă eșantionarea este necesară și, în caz afirmativ, pentru a selecta un eșantion, Comisia a contactat zece producători-exportatori cunoscuți și le-a solicitat să furnizeze informațiile specificate în avizul de deschidere.

(25)	Șapte societăți s-au prezentat în termenele prevăzute și tuturor acestora li s-au trimis chestionare. Toate aceste societăți erau utilizatori.

(b) Răspunsurile la chestionar

(26)

Comisia a trimis chestionare celor șase producători din Uniune incluși în eșantion, unui număr de șapte utilizatori cunoscuți, unui număr de opt producători-exportatori/grupuri de producători-exportatori din RPC și unui număr de 20 de producători cunoscuți din țări potențial analoage (Canada, Japonia și Statele Unite ale Americii).

(27)

S-au primit răspunsuri la chestionare de la șase producători din Uniune, de la opt utilizatori (doi dintre ei afiliați), de la un potențial producător dintr-o țară analoagă – Statele Unite ale Americii și de la un potențial producător dintr-o țară analoagă – Japonia. Niciunul dintre producătorii-exportatori chinezi/grupurile de producători-exportatori nu a răspuns la chestionar.

(28)	O asociație germană de metale neferoase și-a manifestat sprijinul față de menținerea măsurilor.

(29)

Comisia a căutat și a verificat toate informațiile pe care le-a considerat necesare pentru a determina probabilitatea continuării sau reapariției dumpingului și a prejudiciului și interesul Uniunii. Vizitele de verificare efectuate în temeiul articolului 16 din regulamentul de bază s-au desfășurat la sediile următoarelor societăți:

Producători din Uniune

—	Eurotungstène Poudres SA, Grenoble, Franța

—	Global Tungsten & Powders spol. s r.o, Brutál, Republica Cehă

—	H. C. Starck GmbH & Co. KG, Goslar, Germania

—	Tikomet Oy, Jyväskylä, Finlanda

—	Treibacher Industrie AG, Treibach-Althofen, Austria

—	Wolfram Bergbau und Hütten-GmbH Nfg.KG., St Peter, Austria

Utilizatorii

—	Atlas Copco Secoroc AB, Fagersta, Suedia

—	Betek GmbH & Co. KG, Aichhalden, Germania

—	Gühring KG, Albstadt, Germania

—	Konrad Friedrichs GmbH & Co. KG, Kulmbach, Germania

—	Technogenia SAS, Sait-Jorioz, Franța

Producător din țara analoagă

—	Global Tungsten & Powders Corp., Towanda, Statele Unite ale Americii.

1.5. Perioada de anchetă și perioada examinată

(30)

Ancheta privind probabilitatea continuării sau reapariției dumpingului și a prejudiciului a vizat perioada cuprinsă între 1 ianuarie 2015 și 31 decembrie 2015 („perioada anchetei de reexaminare” sau „PAR”). Examinarea tendințelor relevante pentru evaluarea probabilității continuării sau reapariției prejudiciului a vizat perioada cuprinsă între 1 ianuarie 2012 și sfârșitul perioadei anchetei de reexaminare („perioada examinată”).

2. PRODUSUL CARE FACE OBIECTUL REEXAMINĂRII ȘI PRODUSUL SIMILAR

2.1. Produsul care face obiectul reexaminării

(31)

Produsul care face obiectul prezentei reexaminări este carbura de tungsten, carbura de tungsten topită și carbura de tungsten amestecată simplu cu pudră metalică (denumite în continuare „produsul care face obiectul reexaminării”), încadrat în prezent la codurile NC 2849 90 30 și ex 3824 30 00 (cod TARIC 3824300010).

(32)

Carbura de tungsten, carbura de tungsten topită și carbura de tungsten amestecată simplu cu pudră metalică sunt compuși de carbon și tungsten obținuți prin tratament termic. Aceste produse sunt produse intermediare utilizate ca materii prime în fabricarea de componente de metale dure, cum ar fi sculele de așchiere cu carbură metalică și piesele cu rezistență mare la uzură, învelitorile antiabrazive, garniturile de foraj și abataj, precum și sculele de etirare și forjare a metalelor.

(33)

În cursul perioadei examinate, produsul care face obiectul reexaminării a fost fabricat în Uniune din materii prime „virgine” (minereu, concentrat, paratungstat de amoniu – APT și oxid) în cadrul unui proces denumit „producție virgină” și din deșeuri, în cadrul unui proces denumit „producție prin reciclare”. Deșeurile de metal dur sunt generate în procesul de producție al societăților de prelucrare a metalelor dure, în procesul de producție al sculelor și la nivelul utilizatorilor finali ai produselor din metale dure. În industria de tungsten, deșeurile pot fi reciclate prin reciclare chimică sau prin procesul de regenerare a zincului.

(34)

Carbura de tungsten virgină și carbura de tungsten reciclată chimic au aceleași caracteristici fizice și chimice și sunt destinate aceleiași utilizări. În plus, în procesul de producție, nu se face o distincție între carbura de tungsten fabricată din materii prime virgine și cea fabricată din deșeuri.

(35)	Procesul de regenerare a zincului generează carbură de tungsten amestecată cu pulberi metalice, cum ar fi cobaltul. Acest proces de fabricație este un proces de reciclare fizică-mecanică și calitatea inputului (deșeurile utilizate) condiționează calitatea carburii de tungsten.

(36)

Mai multe părți interesate au susținut că pulberile rezultate din recuperarea zincului ar trebui să nu facă obiectul prezentei anchete, având în vedere costurile diferite de producție, nivelurile diferite de cerere, clienții diferiți și aplicațiile diferite, în comparație cu cele ale carburii de tungsten obținute din materii prime virgine.

(37)

Pulberile rezultate din recuperarea zincului corespund descrierii carburii de tungsten amestecate cu pulberi metalice, unul dintre cele trei tipuri de produse care fac obiectul prezentei anchete. Ancheta actuală a relevat faptul că pulberea rezultată din recuperarea zincului are o puritate chimică mai mică și o distribuție granulometrică mai mare decât carbura de tungsten fabricată din materii prime virgine sau din deșeuri de tungsten prin procesul de reciclare chimică. Calitatea pulberii obținute depinde de calitatea deșeurilor utilizate. Deși pulberile rezultate din recuperarea zincului nu pot fi folosite în toate aplicațiile în care poate fi utilizată carbura de tungsten, ele sunt folosite pentru a produce anumite scule din metale dure, la fel ca și carbura de tungsten. Prin urmare, s-a concluzionat că acest tip de carbură de tungsten are caracteristici fizice și chimice similare, precum și aplicații similare cu cele ale carburii de tungsten fabricate din materii prime virgine sau din deșeuri, prin intermediul procesului de reciclare chimică. În plus, celelalte elemente menționate în considerentul 36, precum costul de producție și cererea, nu sunt, ca atare, relevante pentru definirea produsului care face obiectul reexaminării. În ceea ce privește pretinșii clienți diferiți pentru pulberi rezultate din recuperarea zincului, ancheta a arătat că trei dintre părțile interesate care făceau această afirmație erau de fapt consumatori de acest tip de produs și de carbură de tungsten. Prin urmare, afirmația a fost respinsă.

(38)

Mai multe părți interesate au susținut că ancheta actuală nu ar trebui să acopere carbura de tungsten fabricată din deșeuri. S-a afirmat că produsul care face obiectul reexaminării importat din RPC este aproape în exclusivitate fabricat din materii prime virgine, în timp ce industria din Uniune produce carbură de tungsten și din materiale reciclate. Aceste părți au susținut că costul de producție al carburii de tungsten variază în funcție de materia primă utilizată și că activitățile de colectare, transport și prelucrare a deșeurilor au ca rezultat o structură diferită a costurilor.

(39)

Costul de producție în funcție de inputul utilizat (materii prime virgine sau deșeuri) nu este, în sine, relevant pentru definiția produsului, ci mai degrabă caracteristicile tehnice, fizice și chimice, precum și aplicațiile de bază ale produsului. În plus, astfel cum s-a confirmat în cursul evaluării procesului de producție al industriei din Uniune, nu există o separare între carbura de tungsten fabricată din materii prime virgine și carbura de tungsten obținută din deșeuri. Anumiți producători din Uniune utilizează numai materii prime virgine în procesul lor de producție, în timp ce alții utilizează și deșeuri. După cum s-a menționat în considerentul 34, carbura de tungsten produsă din materii prime virgine și cea produsă din deșeuri au aceleași caracteristici fizice și chimice și sunt destinate aceleiași utilizări. În orice caz, astfel cum s-a menționat în considerentul 21, niciunul dintre producătorii-exportatori chinezi nu a răspuns la chestionar. Prin urmare, Comisia nu a fost în măsură să evalueze procesul lor de fabricație și tipurile de produs exportate în Uniune. Prin urmare, afirmația potrivit căreia prezenta anchetă nu ar trebui să acopere carbura de tungsten fabricată din deșeuri a fost respinsă.

(40)

Un utilizator a afirmat că ancheta ar trebui să țină seama de diferitele calități comerciale ale carburii de tungsten, deoarece diferitele clase de carbură de tungsten (cum ar fi cea ultrafină, cea standard și cea carburizată la temperatură înaltă) influențează prețurile și comparabilitatea acestora. În plus, s-a afirmat că producătorii-exportatori chinezi sunt specializați în producerea de tipuri de clasă standard, în timp ce industria din Uniune produce toate tipurile de clasă.

(41)

Această afirmație nu a fost susținută cu probe și nu a putut fi confirmată nici în cursul anchetei. Utilizatorul în cauză nu a furnizat niciun element de probă care să indice o diferență semnificativă de preț între diferitele tipuri/calități. De asemenea, această afirmație nu a putut fi confirmată de informațiile colectate în cursul anchetei. În plus, astfel cum s-a menționat în considerentul 21, niciunul dintre producătorii-exportatori chinezi nu a răspuns la chestionar. Prin urmare, Comisia nu a fost în măsură să evalueze, printre altele, natura produselor fabricate, structura costurilor și a prețurilor lor de vânzare. Prin urmare, afirmația a fost respinsă.

2.2. Produsul similar

(42)

Ancheta a concluzionat că produsul care face obiectul reexaminării, fabricat și vândut de producătorii-exportatori către Uniune, prezintă aceleași caracteristici fizice și chimice și utilizări ca și produsul fabricat de către producătorii din Uniune și vândut pe piața Uniunii sau cel fabricat și vândut în țara analoagă.

(43)	Prin urmare, Comisia a concluzionat că aceste produse sunt produse similare în sensul articolului 1 alineatul (4) din regulamentul de bază.

3. PROBABILITATEA UNEI CONTINUĂRI SAU REAPARIȚII A DUMPINGULUI

3.1. Marjă de dumping

Țară analoagă

(44)

În cadrul anchetei inițiale, tratamentul de societate care funcționează în condițiile unei economii de piață nu a fost acordat niciunuia dintre producătorii-exportatori chinezi. Conform articolului 2 alineatul (7) litera (a) din regulamentul de bază, valoarea normală pentru toți producătorii-exportatori va fi stabilită pe baza prețului sau a valorii calculate într-o țară terță cu economie de piață. În acest scop, a trebuit să se selecteze o țară terță cu economie de piață („țara analoagă”).

(45)

Statele Unite ale Americii (denumite în continuare „SUA”) au fost selectate ca țară analoagă și în reexaminările precedente efectuate în perspectiva expirării. În avizul de deschidere al prezentei reexaminări, Comisia a propus să se utilizeze din nou SUA ca țară analoagă și a invitat părțile interesate să prezinte observații.

(46)

Comisia a solicitat cooperarea în alte țări potențial analoage, a contactat producători cunoscuți de carbură de tungsten din Japonia și Canada și i-a invitat să furnizeze informațiile necesare. Comisia a contactat autoritățile din Israel, Japonia, SUA, Canada, Republica Coreea, India și Federația Rusă și le-a cerut să furnizeze informații privind producția de carbură de tungsten în țările lor respective. Comisia a primit deja informații din Canada, Japonia și SUA privind aproximativ 20 de producători cunoscuți ai produsului similar din aceste țări, iar aceștia au fost contactați și invitați să răspundă la un chestionar. Doi producători din SUA și un producător din Japonia s-au manifestat și au furnizat informațiile solicitate.

(47)	Ambele piețe, SUA și Japonia, erau similare în ceea ce privește numărul de producători interni, absența măsurilor antidumping în vigoare și cantitățile semnificative de importuri din China. Acest lucru a indicat că ambele piețe sunt piețe competitive.

(48)	Cu toate acestea, în timp ce producătorul japonez a vândut doar cantități neglijabile de produs similar pe piața sa internă, producătorul din SUA a vândut cantități semnificative pe piața internă, pe durata PAR.

(49)

Cu toate că mai multe părți au constatat că producătorul din SUA era afiliat industriei din Uniune, acest fapt în sine nu constituie un impediment pentru alegerea SUA ca țară analoagă. Într-adevăr, niciuna dintre părți nu a furnizat elemente de probă care să ateste că, în acest caz, această relație a avut un impact asupra prețurilor interne din SUA și că, în consecință, SUA nu ar fi o țară analoagă adecvată.

(50)

Mai multe părți interesate au susținut, de asemenea, că nu s-a ținut seama de metodele de producție utilizate în SUA, în special dacă carbură de tungsten a fost produsă din materii prime virgine sau din deșeuri (astfel cum s-a explicat în considerentul 33). Aceste părți au susținut că a existat un impact al acestor metode de producție diferite cu privire la cerere și la prețurile de pe piața SUA, care ar trebui să fie luat în considerare. În plus, ele au susținut că prețurile din SUA au fost la un nivel deosebit de ridicat, având în vedere că producătorii din SUA au avut contracte cu armata SUA la prețuri ridicate.

(51)

După cum s-a menționat deja în considerentul 34, carbura de tungsten fabricată din materii prime virgine și cea fabricată din deșeuri au aceleași caracteristici fizice și chimice și sunt destinate aceleiași utilizări. În consecință, nici în SUA nu exista o separare între carbura de tungsten fabricată din materii prime virgine și carbura de tungsten produsă din deșeuri, în procesul de producție. În plus, ancheta a arătat că procesul de producție nu a avut niciun impact asupra cererii și a prețurilor.

(52)	În plus, deși carbura de tungsten este utilizată într-adevăr pentru aplicații militare, pe baza informațiilor colectate în timpul anchetei, nu existau probe care să demonstreze că orice cooperare cu guvernul ar fi avut un impact și asupra prețurilor interne la producătorul de pe piața analoagă.

(53)	În cele din urmă, aceste părți interesate nu au propus nicio țară analoagă alternativă.

(54)	Argumentele prin care se contestă caracterul adecvat al alegerii SUA ca piață analoagă, au fost, prin urmare, respinse.

(55)

Pe baza celor de mai sus, luând în considerare cantitățile vândute pe piețele interne ale producătorilor din țările potențial analoage, la momentul selecției, având în vedere faptul că SUA a fost, de asemenea, utilizată ca țară analoagă în ancheta inițială, precum și faptul că Comisia nu a primit nicio observație de la părțile interesate, care au avut posibilitatea de a pune în discuție caracterul adecvat al alegerii SUA ca țară analoagă, SUA a fost considerată o țară analoagă adecvată.

(56)	Părțile interesate au fost informate de această alegere. Nu s-au primit observații.

Valoarea normală

(57)

În conformitate cu articolul 2 alineatul (2) din regulamentul de bază, Comisia a examinat mai întâi dacă volumul total al vânzărilor de produs similar ale producătorului din țara analoagă pe piața internă a fost reprezentativ în perioada anchetei de reexaminare. Aceste vânzări erau considerate reprezentative dacă volumul total al vânzărilor către clienți independenți reprezenta cel puțin 5 % din volumul total al vânzărilor la export chineze ale produsului care face obiectul reexaminării către Uniune în perioada anchetei de reexaminare, astfel cum se stabilește în recitalul 111 de mai jos. Pe această bază, s-a constatat că vânzările de produs similar ale producătorului din țara analoagă pe piața internă au fost reprezentative.

(58)

Ulterior, Comisia a examinat, pentru producătorul din țara analoagă, dacă vânzările de produs similar pe piața internă au fost profitabile în perioada anchetei de reexaminare și, prin urmare, ar putea fi considerate ca fiind realizate în cadrul operațiunilor comerciale normale în temeiul articolului 2 alineatul (4) din regulamentul de bază.

(59)	Volumul vânzărilor profitabile pentru produsul similar reprezenta mai puțin de 80 % din volumul total al vânzărilor produsului similar, prin urmare valoarea normală s-a bazat pe prețul intern efectiv, calculat ca medie ponderată doar a vânzărilor profitabile.

Prețul de export

(60)

Astfel cum s-a menționat mai sus în considerentul 21, din cauza lipsei de cooperare din partea producătorilor-exportatori chinezi, prețul de export a fost stabilit pe baza datelor disponibile, în conformitate cu articolul 18 din regulamentul de bază, și anume pe baza informațiilor furnizate de Eurostat, revizuite cu datele primite de la utilizatori care au importat carbură de tungsten din China.

(61)

Exporturile din China au fost efectuate atât în regim de perfecționare activă (12) („IPP”) cât și în cadrul regimului normal. Astfel cum se arată în considerentul 111, deoarece exporturile efectuate în cadrul regimului normal au reprezentat doar 0,1 % din cota de piață a Uniunii în cursul PAR, ele au fost considerate neglijabile, iar calculele au fost efectuate cu privire la prețul de export numai în cadrul IPP.

Comparație

(62)

Comisia a comparat valoarea normală și prețul de export stabilite astfel la nivel franco fabrică. În cazurile justificate de necesitatea unei comparații echitabile, prețul de export și valoarea normală au fost ajustate pentru a ține seama de diferențele care afectează prețurile și comparabilitatea prețurilor, în conformitate cu articolul 2 alineatul (10) din regulamentul de bază. S-au efectuat ajustări pentru a ține seama de cheltuielile de transport (intern și maritim) și de taxa de export de 5 % (abrogată în mai 2015), bazate pe datele disponibile, în conformitate cu articolul 18 din regulamentul de bază, adică pe informațiile din cererea de reexaminare în perspectiva expirării măsurilor.

(63)

Mai multe părți interesate au susținut că producătorii chinezi dispun de un avantaj comparativ în ceea ce privește prețurile materiei prime, și anume APT și, prin urmare, de costuri de producție mai reduse. Această afirmație a fost reiterată și după comunicarea constatărilor. Acestea au susținut, de asemenea, că producătorii-exportatori chinezi au un sistem de producție mai eficient și economii de scară. Aceste elemente ar trebui luate în considerare la calcularea marjei de dumping.

(64)

După cum s-a menționat în considerentul 21 de mai sus, niciunul dintre producătorii-exportatori/grupurile de producători-exportatori chinezi nu a furnizat Comisiei răspunsuri la chestionar. În plus, niciuna dintre aceste părți interesate nu a furnizat probe în sprijinul afirmației lor. Prin urmare, nu s-a putut evalua niciun presupus avantaj comparativ față de producătorul din țara analoagă în procesul de producție al producătorilor chinezi. Prin urmare, argumentul a fost respins.

(65)	După comunicarea concluziilor, mai mulți utilizatori au afirmat că diferențele de calitate pentru utilizări, costurile de producție și vânzările trebuie să fie luate în considerare la calcularea marjelor de dumping și de prejudiciu.

(66)

În această privință, astfel cum s-a explicat mai sus în considerentele 34 și 37, cele trei tipuri de produs au caracteristici fizice și chimice similare și aplicații similare. În plus, astfel cum s-a menționat în considerentul 21, niciunul dintre producătorii-exportatori chinezi nu a răspuns la chestionar. Prin urmare, Comisia nu a fost în măsură să evalueze, printre altele, natura produselor fabricate, diferențele de calitate și de utilizare finală, de structură a costurilor și ale prețurilor lor de vânzare. Prin urmare, afirmația a fost respinsă.

(67)	În plus, mai mulți utilizatori au afirmat după comunicarea concluziilor că, prin nefolosirea numerelor de control al produsului în cadrul prezentei anchete, Comisia s-a îndepărtat de practica sa obișnuită.

(68)	Ancheta inițială a stabilit că nu era necesar să se utilizeze diferite numere de control ale produsului pentru a face distincție între tipurile de produse pentru calcularea, printre altele, a marjelor de dumping.

(69)

Prezenta anchetă a confirmat că nu a avut loc nicio schimbare în ceea ce privește împrejurările de fapt care ar fi justificat o abatere de la metodologia inițială. În plus, din cauza lipsei de cooperare din partea producătorilor-exportatori chinezi, astfel cum se explică în considerentul 21, nu a fost posibilă comparația pe tip de produs între produsul fabricat și vândut pe piața analoagă și produsul exportat din China în Uniune. Prin urmare, afirmația a fost respinsă.

Marjă de dumping

(70)	Comisia a comparat valoarea normală medie ponderată cu prețul de export mediu ponderat stabilit mai sus, în conformitate cu articolul 2 alineatele (11) și (12) din regulamentul de bază.

(71)	Pe această bază, s-a stabilit că valoarea medie ponderată a marjei de dumping, exprimată ca procent din prețul CIF (cost, asigurare și navlu) la frontiera Uniunii, înainte de vămuire, a fost de peste 40 %.

(72)	Mai multe părți interesate au susținut că, dată fiind trecerea producătorilor-exportatori chinezi la fabricarea produselor din aval, era foarte puțin probabil ca producătorii-exportatori chinezi să vândă la prețuri de dumping.

(73)

Ar trebui remarcat faptul că marja de dumping stabilită în considerentul 71 de mai sus a fost în conformitate cu metodologia definită la articolul 2 din regulamentul de bază. Niciunul dintre producătorii-exportatori chinezi nu a cooperat și nu a furnizat informații relevante pentru calcularea marjelor de dumping. Părțile în cauză nu au furnizat nicio dovadă în sprijinul afirmației lor. Afirmația a fost respinsă.

(74)

Mai multe părți interesate au afirmat că datele solicitate din partea producătorilor exportatori chinezi și a producătorului din țara analoagă au fost incomplete și nu au permis o comparație adecvată în funcție de tipul de produs. Ei au susținut că datele ar fi trebuit să fie colectate în funcție de tipul de produs.

(75)

Această afirmație nu a fost susținută cu probe. Ancheta a stabilit, ca și în anchetele anterioare privind același produs, că diferențele între tipuri/calități ale carburii de tungsten nu au avut un impact semnificativ asupra costurilor și prețurilor. De asemenea, părțile interesate în cauză nu au furnizat niciun element de probă care să indice o astfel de diferență semnificativă de preț între diferitele tipuri/calități. În plus, astfel cum s-a menționat în considerentul 21, niciunul dintre producătorii-exportatori chinezi nu a trimis un răspuns la chestionar și, prin urmare, Comisia nu a fost în măsură să stabilească tipul de produse fabricate de producătorii-exportatori chinezi și impactul asupra costurilor și prețurilor. Afirmația a fost respinsă.

3.2. Evoluția importurilor în eventualitatea abrogării măsurilor

(76)

Pentru a stabili probabilitatea reapariției dumpingului în eventualitatea abrogării măsurilor, au fost analizate următoarele elemente: (i) producția, capacitatea de producție și capacitatea neutilizată din China, (ii) constituirea de stocuri de materii prime și taxa de export pentru concentratul de tungsten și (iii) exporturile chineze și atractivitatea pieței Uniunii, (iv) evoluția consumului în China și pe celelalte piețe principale de export ale sale.

3.2.1. Producția, capacitatea de producție și capacitatea neutilizată din RPC

(77)

În lipsa cooperării din partea producătorilor-exportatori chinezi, producția, capacitatea de producție și capacitatea neutilizată din China au fost stabilite pe baza datelor disponibile, în conformitate cu articolul 18 din regulamentul de bază și pe baza următoarelor surse: (i) informațiile colectate în timpul eșantionării producătorilor-exportatori, (ii) informațiile furnizate în cererea de reexaminare (pe baza studiilor de piață ale solicitantului) și (iii) informațiile disponibile în mod public, și anume Metal Bulletin, specializat în materie de informații privind piețele mondiale ale oțelului, deșeurilor feroase și neferoase.

(78)

În cursul PAR, producția de carbură de tungsten în China a fost estimată la aproximativ 30 000 de tone, capacitatea de producție la 42 000-50 000 de tone și capacitatea neutilizată, prin urmare, la 12 000-20 000 de tone. Capacitatea neutilizată estimată a reprezentat, prin urmare, între 94 % și 156 % din consumul din Uniune (astfel cum s-a stabilit în considerentul 107) în cursul PAR.

3.2.2. Constituirea de stocuri de materii prime și taxa de export pentru concentratul de tungsten

(79)

Pe baza informațiilor disponibile public (13), Comisia a constatat că, în cursul și după PAR, China deținea un stoc de materii prime (APT și concentrat de tungsten), din care puteau fi produse peste 25 000 de tone de carbură de tungsten și, prin urmare, putea să creeze un volum substanțial disponibil în termen scurt. Ancheta nu a evidențiat niciun indiciu al unei creșteri a cererii la nivel mondial pentru producția de carbură de tungsten din aceste materii prime.

(80)	În plus, RPC deține controlul asupra a 60 % din rezervele mondiale de minereu de tungsten și, în același timp, percepe o taxă la export de 20 % pentru concentratul de tungsten (14).

3.2.3. Exporturile chineze și atractivitatea pieței Uniunii

(81)

Volumele exportate de China și atractivitatea pieței din Uniune au fost stabilite pe baza datelor disponibile, în conformitate cu articolul 18 din regulamentul de bază, pe baza următoarelor surse: (i) baza de date statistice a Chinei privind exporturile, (ii) informațiile furnizate de Eurostat, revizuite cu datele primite de la utilizatori care au importat carbură de tungsten din China, astfel cum sunt descrise în considerentul 106, (iii) informațiile colectate în timpul eșantionării producătorilor-exportatori, (iv) informații privind prețurile de pe piața la vedere din China colectate în cursul anchetei și (v) o ofertă de preț din China către Japonia, colectată în cursul anchetei.

(82)	Principalii producători-exportatori chinezi cunoscuți au exportat aproximativ 20 % din producția lor de produs care face obiectul reexaminării, iar proporția exporturilor către Uniune și către alte țări terțe (Japonia, Republica Coreea, SUA etc.) a fost de aproximativ 1: 3.

(83)	În plus, exporturile chineze ale produsului care face obiectul reexaminării către alte țări terțe au crescut cu 10 % în cursul perioadei examinate.

(84)

În pofida măsurilor antidumping în vigoare, China a continuat să fie cel mai mare exportator de carbură de tungsten către Uniune. Într-adevăr, în PAR, importurile de produse care fac obiectul reexaminării provenind din China au fost de peste cinci ori mai mari decât în 2012 (sau 406 %), ceea ce reprezintă o creștere de 6,9 puncte procentuale în ceea ce privește cota de piață a Uniunii (astfel cum s-a stabilit în considerentul 109, de la 2,0 % în 2012 la 8,9 % în cursul PAR). Aceasta arată interesul manifestat în continuare de China față de piața Uniunii. Uniunea Europeană este a doua cea mai mare piață de export de carbură de tungsten a Chinei, după Japonia.

(85)	Pentru a evalua atractivitatea pieței din Uniune din punct de vedere a prețului, prețurile de export din China către Uniune au fost comparate cu prețurile interne din China și cu prețurile de export din China către alte țări terțe.

(86)	În medie, prețurile interne chineze corespunzătoare PAR au fost cu până la 19 % mai mici decât prețurile exporturilor chineze către Uniune.

(87)	În medie, prețurile exporturilor chineze către țări terțe în PAR au fost cu până la 25 % mai mici decât prețurile exporturilor chineze către Uniune.

(88)

Faptul că, în cursul PAR, prețurile de export chineze ale produsului care face obiectul reexaminării pe piața Uniunii au fost mai mari decât prețurile de pe piața internă din China și decât prețurile de export către alte piețe din țări terțe este un indiciu puternic conform căruia piața Uniunii este atractivă pentru producătorii-exportatori chinezi.

(89)

În plus, este de remarcat faptul că, în ciuda absenței unor taxe antidumping în alte țări terțe, Uniunea este în continuare cea de a doua cea mai mare piață de export a carburii de tungsten pentru China, după Japonia, astfel cum se menționează în considerentul 84 de mai sus. În plus, în prezentarea informațiilor după comunicarea concluziilor, mai mulți utilizatori au convenit că produsele chinezești vor fi întotdeauna solicitate pe piața Uniunii.

(90)

Mai multe părți interesate au afirmat că nivelul de atractivitate al pieței Uniunii pentru producătorii chinezi este destul de scăzut. Aceste părți au susținut că acest lucru este confirmat de faptul că, în ultimii zece ani, producătorii exportatori chinezi nu au apelat la metode de eludare sau de absorbție, că producătorii-exportatori chinezi nu și-au sporit în mod semnificativ exporturile sau cota de piață pe piața Uniunii și nici nu și-au redus prețurile de export către Uniune.

(91)

Deși practicile de eludare sau de absorbție reprezintă indicatori valabili ai interesului anumitor producători-exportatori pentru o piață specifică în ciuda măsurilor în vigoare, acestea în sine nu sunt indispensabile pentru stabilirea gradului de atractivitate a pieței respective pentru importurile din țări terțe. Celelalte afirmații formulate de aceste părți nu au putut fi confirmate de constatările prezentei anchete, care, astfel cum s-a explicat în considerentele 109 și 114 de mai jos, au stabilit o creștere a cotei de piață a producătorilor-exportatori chinezi și o reducere a prețurilor lor de export către Uniune în cursul perioadei examinate. Prin urmare, argumentul a fost respins.

(92)	Mai multe părți interesate au susținut că nu există taxe antidumping pentru carbura de tungsten pe orice alte piețe și, prin urmare, în cazul în care măsurile ar expira, este improbabil ca o parte a acestei capacități neutilizate să fie folosită pentru a spori exporturile către Uniune.

(93)

În primul rând, producătorii-exportatori chinezi ar putea exporta deja către aceste alte țări terțe fără taxe antidumping. În al doilea rând, astfel cum se menționează mai jos în considerentul 107, consumul de pe piața Uniunii a crescut cu 15 % în cursul perioadei examinate. În al treilea rând, astfel cum se explică mai jos în considerentele 111-112, majoritatea importurilor din RPC sunt efectuate în baza IPP (fără taxe), care a crescut cu 477 % în cursul perioadei examinate. Prin urmare, dacă taxele antidumping ar fi abrogate, este probabil ca exporturile chineze către UE să sporească. Argumentul a fost respins.

3.2.4. Evoluția consumului în China și pe celelalte piețe principale de export ale sale

(94)

În ceea ce privește evoluția probabilă a consumului intern în China, ancheta nu a scos la iveală niciun element care ar putea indica o creștere semnificativă a cererii interne în China în viitorul apropiat. În urma creșterii exporturilor chineze de carbură de tungsten către Uniune (406 %) și către alte țări terțe (10 %) (astfel cum s-a explicat mai sus în considerentele 83 și 84), Comisia a ajuns la concluzia că cererea internă din China nu ar putea absorbi capacitatea neutilizată disponibilă.

(95)

În ceea ce privește evoluția probabilă a consumului în alte principale piețe de export (Japonia, Republica Coreea și SUA), ancheta nu relevat niciun element care ar putea indica orice creștere semnificativă a cererii interne de pe aceste piețe. Creșterea volumului exporturilor din China către țările respective a fost de 8 % în cursul perioadei examinate, cu toate acestea, volumele exporturilor chineze către SUA au scăzut cu 35 % în cursul aceleiași perioade. Ținând seama de faptul că China este principalul producător de tungsten din lume (după cum se explică în continuare în considerentul 192) și chiar dacă producția internă și datele privind importurile din aceste țări nu sunt cunoscute, Comisia a concluzionat că aceste piețe nu pot absorbi o proporție semnificativă din capacitatea neutilizată disponibilă în China.

3.2.5. Concluzii

(96)

În concluzie, marja de dumping stabilită în cursul PAR, capacitatea semnificativă neutilizată disponibilă în China, precum și atractivitatea stabilită a pieței Uniunii, indică faptul că abrogarea măsurilor ar conduce, probabil, la o continuare a dumpingului și că exporturile care fac obiectul unui dumping ar intra pe piața Uniunii în cantități semnificative. Prin urmare, se consideră că există o probabilitate de reapariție a dumpingului în cazul în care s-ar permite expirarea actualelor măsuri antidumping.

4. PROBABILITATEA UNEI CONTINUĂRI SAU REAPARIȚII A PREJUDICIULUI

4.1. Definiția industriei din Uniune și a producției Uniunii

(97)

Pe teritoriul Uniunii, produsul similar este fabricat de nouă societăți sau grupuri de societăți, dintre care șase societăți produc și vând pe piața liberă, iar cele trei societăți rămase sunt producătoare de carbură de tungsten în principal ca input pentru produse din aval („utilizare captivă”). Se consideră că acestea constituie „industria din Uniune”, în sensul articolului 4 alineatul (1) din regulamentul de bază.

(98)

Unul dintre utilizatori a subliniat faptul că unul dintre producătorii din Uniune utilizează un alt cod NC (8101 10 00) care nu este vizat de prezenta anchetă în curs, atunci când își vinde produsele în Uniune. Prin urmare, utilizatorul a afirmat că acest producător din Uniune nu ar trebui să fie considerat ca făcând parte din industria Uniunii, conform definiției acesteia de la considerentul 97.

(99)

Codurile NC folosite atunci când se vând produse în Uniune sunt lipsite de relevanță pentru definiția produsului care face obiectul reexaminării și pentru definirea industriei din Uniune. Ceea ce contează este dacă produsul fabricat de producătorii din Uniune se încadrează în definiția produsului care face obiectul reexaminării, astfel cum se arată în considerentul 31. Ancheta a arătat că produsul fabricat de producătorul respectiv din Uniune intră într-adevăr sub incidența acestei definiții. Prin urmare, acest producător din Uniune este considerat ca făcând parte din industria Uniunii, conform definiției acesteia de la considerentul 97.

4.2. Consumul din Uniune

(100)

După cum s-a menționat în considerentul 97, unii dintre producătorii din Uniune fabrică produsul care face obiectul examinării în principal pentru utilizarea captivă, ca materie primă pentru fabricarea de diferite produse din aval și, prin urmare, consumul de pe piața captivă și de pe piața liberă au fost analizate separat.

(101)

Distincția dintre piața captivă și piața liberă este relevantă pentru analiza prejudiciului, deoarece produsele destinate utilizării captive nu sunt expuse concurenței directe dintre importuri, iar prețurile de transfer sunt stabilite în cadrul grupurilor în funcție de diferite politici tarifare și, prin urmare, nu sunt fiabile. În schimb, producția destinată pieței libere se află în concurență directă cu importurile produsului care face obiectul reexaminării, iar prețurile sunt prețurile pieței libere.

(102)

Pe baza datelor obținute de la producătorii cooperanți din Uniune și de la solicitant pentru întreaga activitate a industriei Uniunii (captivă și liberă), Comisia a constatat că aproximativ 31 % din producția totală din Uniune a fost destinată utilizării captive.

(103)

În plus, pe piața liberă, industria din Uniune produce în cadrul contractelor normale (industria UE deține materiile prime) și în cadrul contractelor în regim de subcontractare (clientul pentru carbura de tungsten este proprietarul materiei prime și plătește o taxă producătorilor din Uniune pentru transformarea materiei prime în carbură de tungsten). Contractele în regim de subcontractare sunt utilizate pentru activitățile de reciclare, deoarece clienții livrează deșeurile industriei din Uniune pentru prelucrare. În cursul perioadei anchetei de reexaminare, 23 % din volumul total al producției a fost fabricat în cadrul unui contract în regim de subcontractare, din care aproximativ 89 % a fost destinat pieței Uniunii. Rezultă de aici că producția normală pentru piața liberă reprezintă aproximativ 46 % din producția totală.

4.2.1. Consumul captiv

(104)

Comisia a stabilit consumul captiv din Uniune pe baza utilizării captive și a vânzărilor captive de pe piața din Uniune ale tuturor producătorilor cunoscuți din Uniune. Pe această bază, consumul captiv la nivelul Uniunii a evoluat astfel:

Tabelul 1

Consumul captiv

	2012	2013	2014	PAR
Consumul captiv (tone)	2 249	2 461	2 599	2 653
Indice (2012 = 100)	100	109	116	118
Sursa: Răspunsurile la chestionar, informațiile furnizate de către solicitant și Eurostat.

(105)

În cursul perioadei examinate, consumul captiv din Uniune a crescut cu 18 %, atingând 2 653 de tone în perioada anchetei de reexaminare.

4.2.2. Consumul de pe piața liberă

(106)

Comisia a stabilit consumul pe piața liberă a Uniunii pornind de la: (a) volumul de vânzări libere al tuturor producătorilor cunoscuți din Uniune și (b) volumul total al importurilor în Uniune, astfel cum au fost raportate de Eurostat. În ceea ce privește RPC, volumele importurilor raportate de Eurostat au fost revizuite, ținând seama de răspunsurile la chestionar verificate ale utilizatorilor cooperanți, deoarece aceștia au raportat volume de import mai ridicate comparativ cu volumele raportate de Eurostat.

(107)

Pe această bază, consumul de pe piața liberă din Uniune a evoluat astfel:

Tabelul 2

Consumul pe piața liberă

	2012	2013	2014	PAR
Consumul de pe piața liberă (tone)	11 151	11 778	13 815	12 814
Indice (2012 = 100)	100	106	124	115
Sursa: Răspunsuri la chestionar și Eurostat.

(108)

Consumul la nivelul Uniunii pe piața liberă a crescut cu 24 % între 2012 și 2014, iar apoi a scăzut cu 7 % în PAR, în comparație cu 2014, ajungând la 12 814 tone. În ansamblu, consumul pe piața liberă a crescut cu 15 % în perioada examinată.

4.3. Importurile din țara în cauză

4.3.1. Volumul și cota de piață a importurilor din țara în cauză

(109)

Comisia a stabilit volumul importurilor pe baza datelor Eurostat revizuite, ținând seama de răspunsurile verificate la chestionar ale utilizatorilor cooperanți, deoarece aceștia au comunicat în total volume de import mai mari în comparație cu volumele de import raportate de Eurostat, astfel cum s-a menționat, de asemenea, în considerentul 106. Importurile în Uniune din țara în cauză au evoluat după cum urmează:

Tabelul 3

Volumul și cota de piață a importurilor

	2012	2013	2014	PAR
Importurile din RPC (tone)	225	303	905	1 140
Indice (2012 = 100)	100	135	402	506
Cota de piață chineză (%)	2,0	2,6	6,6	8,9
Indice (2012 = 100)	100	127	325	441
Sursa: Eurostat și răspunsurile la chestionar.

(110)

Importurile din RPC au crescut în mod semnificativ în cursul perioadei examinate. În perioada anchetei de reexaminare, 1 140 de tone au fost importate din RPC, de cinci ori mai mult decât volumul importurilor din RPC la începutul perioadei examinate (225 de tone). Creșterea volumului importurilor a depășit creșterea consumului și, prin urmare, cota de piață a Chinei a crescut cu 6,9 puncte procentuale în cursul perioadei examinate, de la 2,0 % în 2012 la 8,9 % în cursul perioadei anchetei de reexaminare.

4.3.1.1. Regimuri de import

(111)

Volumul din RPC a fost importat prin regim normal și IPP, după cum se arată mai jos:

Tabelul 4

Volumul importurilor și cota de piață per regim de import

	2012	2013	2014	PAR
Regimul normal al importurilor
Importurile din RPC (tone)	29	8	10	10
Indice (2012 = 100)	100	27	34	33
Cota de piață chineză (%)	0,3	0,1	0,1	0,1
Indice (2012 = 100)	100	25	28	29
Regim de perfecționare activă
Importurile din RPC (tone)	196	295	895	1 131
Indice (2012 = 100)	100	151	457	577
Cota de piață chineză (%)	1,8	2,5	6,5	8,8
Indice (2012 = 100)	100	143	369	502
Sursa: Eurostat și răspunsurile la chestionar.

(112)

Aproape toate importurile din RPC sunt efectuate în baza IPP și au crescut de aproape cinci ori ca volum în cursul perioadei examinate. Importurile în cadrul regimului normal, au fost neglijabile în cursul perioadei examinate (sub cota de piață de 0,1 %) și chiar au înregistrat o tendință descrescătoare.

4.3.2. Prețurile importurilor din țara în cauză și subcotarea prețurilor

(113)

Comisia a stabilit evoluția prețurilor importurilor din China pe baza datelor Eurostat, luând, de asemenea, în considerare răspunsurile verificate la chestionar ale utilizatorilor cooperanți. Deoarece volumele importurilor din RPC în cadrul regimului de import normal au fost neglijabile, acestea nu au fost luate în considerare în determinarea prețului mediu de import și în calculul subcotării prețurilor.

(114)

Prețul mediu al importurilor în Uniune din RPC a evoluat după cum urmează:

Tabelul 5

Prețuri de import (EUR/tone) pentru regimul de perfecționare activă

	2012	2013	2014	PAR
Prețurile importurilor din RPC (în EUR/tone)	39 418	35 465	34 414	33 327
Indice (2012 = 100)	100	90	87	85
Sursa: Eurostat și răspunsurile la chestionar.

(115)

Prețul mediu al produsului importat în baza IPP, în ansamblu, a scăzut cu 15 % în cursul perioadei examinate. Scăderea prețurilor a urmat scăderii prețului materiilor prime.

(116)

Pe baza informațiilor furnizate de utilizatorii care au cooperat și a regimurilor de import utilizate pentru toate importurile din RPC, toate importurile din RPC ale produsului care face obiectul reexaminării se realizează în cadrul contractelor normale. Prin urmare, precum și în scopul asigurării unei comparații echitabile, în calculul subcotării prețurilor, nu au fost luate în considerare vânzările industriei din Uniune în cadrul contractelor în regim de subcontractare. În plus, astfel cum se menționează în considerentul 113, importurile în cadrul regimului normal au fost neglijabile în cursul perioadei examinate și au fost, prin urmare, respinse. În consecință, calculul subcotării a fost efectuat numai pe baza prețurilor de import IPP.

(117)

Comisia a determinat subcotarea prețurilor pe parcursul perioadei anchetei de reexaminare comparând:

—	prețurile de vânzare medii ponderate pentru carbura de tungsten vândută de producătorii din Uniune, percepute de la clienții neafiliați de pe piața din Uniune în cadrul unor contracte normale, ajustate la un nivel franco fabrică; și

—	prețurile medii ponderate corespunzătoare importurilor raportate de Eurostat, luând în considerare și răspunsurile la chestionar verificate ale utilizatorilor cooperanți, cu ajustări adecvate pentru costurile ulterioare importului.

(118)

Rezultatul comparației a fost exprimat ca procentaj din prețul mediu ponderat practicat de industria din Uniune înregistrat în cursul PAR și a fost în medie de 13,2 %. Acest calcul ia în considerare faptul că pulberile rezultate din recuperarea zincului nu au fost importate din RPC în cursul perioadei anchetei de reexaminare și au fost, prin urmare, excluse.

4.4. Importurile din alte țări terțe

(119)

Volumul importurilor în Uniune din țări terțe, altele decât țara în cauză, sunt detaliate în tabelul de mai jos. Cantitatea și evoluția prețurilor se bazează pe datele furnizate de Eurostat și trebuie să acopere toate regimurile de import (regimul normal, regimul de perfecționare activă și pasivă). Cea mai mare parte a volumului de importuri din țări terțe este realizat în cadrul regimului normal.

Tabelul 6

Importurile din alte țări terțe

	2012	2013	2014	PAR
Importuri (tone)	1 896	1 402	1 724	1 359
Indice (2012 = 100)	100	74	91	72
Cota de piață (%)	17,0	11,9	12,5	10,6
Cota de piață a SUA (%)	4,2	2,8	4,7	4,8
Preț mediu (EUR/tonă)	54 525	52 342	40 543	39 878
Indice (2012 = 100)	100	96	74	73
Cota de piață a Coreei de Sud (%)	1,4	2,3	2,0	2,4
Preț mediu (EUR/tonă)	49 249	38 022	39 256	41 316
Indice (2012 = 100)	100	77	80	84
Cota de piață a Vietnamului (%)	1,3	1,0	1,1	0,9
Preț mediu (EUR/tonă)	44 633	35 110	36 869	37 352
Indice (2012 = 100)	100	79	83	84
Sursa: Eurostat.

(120)

Totalul importurilor din țări terțe a scăzut cu 28 % în perioada examinată. Aceste importuri nu au urmat tendința generală a pieței determinată de consumul în creștere astfel cum se descrie î considerentul 108. Volumul importurilor a crescut numai în anul 2014 cu 23 % în comparație cu 2013, dar apoi a scăzut cu 21 % în perioada anchetei de reexaminare, în comparație cu 2014. Prin urmare, în perioada examinată, cota de piață a acestor importuri a scăzut de la 17,0 % la 10,6 %.

(121)

Importurile din SUA și Coreea de Sud nu au urmat această tendință generală și au crescut ușor în cursul perioadei examinate; cu toate acestea, au atins un nivel mai scăzut în perioada anchetei de reexaminare în comparație cu importurile din China. În plus, prețurile medii de import din SUA și Coreea de Sud au scăzut în cursul perioadei examinate, deși au rămas în mod constant superioare prețurilor de vânzare medii ale exporturilor chineze importate în baza IPP.

4.5. Situația economică a industriei din Uniune

4.5.1. Observații generale

(122)

În conformitate cu articolul 3 alineatul (5) din regulamentul de bază, examinarea impactului importurilor care fac obiectul unui dumping asupra industriei din Uniune include o evaluare a tuturor indicatorilor economici care au influențat situația industriei Uniunii pe parcursul perioadei examinate.

(123)

După cum se afirmă în considerentul 97, industria Uniunii este formată din nouă societăți sau grupuri de societăți, dintre care șase societăți produc și vând pe piața liberă, iar celelalte trei societăți produc în principal pentru utilizare captivă. Trei dintre producătorii din Uniune care își desfășoară activitatea pe piața liberă și cei trei producători care își desfășoară activitatea pe piața captivă sunt integrați în aval. În plus, după cum s-a menționat în considerentul 22 de mai sus, Comisia a decis să investigheze toți cei șase producători din Uniune care își desfășoară activitatea pe piața liberă, pentru determinarea eventualului prejudiciu suferit de industria din Uniune.

(124)

Pentru determinarea prejudiciului, Comisia a făcut o distincție între indicatorii de prejudiciu macroeconomici și cei microeconomici. Comisia a evaluat indicatorii macroeconomici privind întreaga industrie din Uniune pe baza informațiilor furnizate de solicitant. Comisia a evaluat indicatorii microeconomici referitori doar la societățile incluse în eșantion pe baza datelor verificate din răspunsurile la chestionar oferite de producătorii din Uniune incluși în eșantion. Ambele seturi de date au fost considerate reprezentative pentru situația economică a industriei Uniunii.

(125)

Indicatorii macroeconomici sunt: producția, capacitatea de producție, utilizarea capacității, volumul vânzărilor, cota de piață, creșterea economică, ocuparea forței de muncă, productivitatea și amploarea marjei de dumping.

(126)

Indicatorii microeconomici sunt: prețurile unitare medii, costul mediu unitar, costurile cu forța de muncă, stocurile, rentabilitatea, fluxul de lichidități, investițiile, randamentul investițiilor și capacitatea de a mobiliza capitaluri.

(127)

Pentru unii indicatori macroeconomici privind industria din Uniune, Comisia a analizat separat datele legate de piața liberă și cele legate de piața captivă și a efectuat o analiză comparativă. Factorii respectivi sunt: vânzări și cote de piață Cu toate acestea, alți indicatori economici au putut fi examinați în mod judicios doar prin referire la întreaga activitate, inclusiv utilizarea captivă a industriei din Uniune, întrucât aceștia depind de întreaga activitate, indiferent dacă producția este captivă sau vândută pe piața liberă. Factorii respectivi sunt: producția, capacitatea, gradul de utilizare a capacității, fluxul de numerar, investițiile, randamentul investițiilor, gradul de ocupare a forței de muncă, productivitatea și costurile forței de muncă. În ceea ce privește acești factori, este necesară o analiză a întregii industrii din Uniune pentru a oferi o imagine completă privind prejudiciul cauzat industriei din Uniune, întrucât datele în cauză nu pot fi separate astfel încât să se diferențieze între vânzările captive și vânzările libere.

(128)

Pentru anumiți indicatori microeconomici (prețurile unitare medii, costul mediu unitar și rentabilitatea), analiza a făcut o distincție între contractele normale și cele în regim de subcontractare. Acest lucru s-a datorat faptului că acordurile în regim de subcontractare nu includ costul materiilor prime și prețurile sunt, de fapt, comisioane de conversie.

(129)

Mai multe părți interesate au afirmat că activitatea în regim de subcontractare nu ar trebui să fie acoperită de anchetă, deoarece, clientul fiind proprietarul materiilor prime, identitatea producătorului real este discutabilă. În plus, s-a afirmat că fabricarea în regim de subcontractare are un cost mai mic decât fabricarea pentru producția normală, caz în care industria din Uniune rămâne proprietarul materiilor prime (deoarece costul materiilor prime nu este inclus în contractele în regim de subcontractare), iar cele două modele de afaceri nu ar trebui combinate în analiza prejudiciului.

(130)

Ancheta a arătat că, în procesul de fabricație al producătorilor din Uniune, nu este posibil să se separe carbura de tungsten produsă în cadrul contractelor normale de carbura de tungsten produsă în cadrul contractelor în regim de subcontractare. Clienții nu vor ști dacă carbura de tungsten primită este obținută din deșeuri sau din materii prime virgine. Numai procesul de regenerare a zincului se realizează pe loturi și, în acest caz, clientul primește carbură de tungsten produsă din propriile deșeuri. Cu toate acestea, volumele produse prin proces de regenerare a zincului în cadrul contractelor în regim de subcontractare au fost foarte scăzute (mai puțin de 3 %) în comparație cu producția totală a industriei din Uniune în cursul perioadei examinate. Prin urmare, cantitățile produse în cadrul acestui proces de fabricație în regim de subcontractare nu denaturează evaluarea generală a producției din Uniune. În plus, cota de producție în regim de subcontractare din producția totală a Uniunii diferă de la un an la altul, în funcție de disponibilitatea materiilor prime de pe piață.

(131)

În ceea ce privește diferența dintre costul de producție pentru subcontractare și costul de producție pentru producția normală, acesta nu este un motiv pentru a exclude activitatea de subcontractare din analiza prejudiciului. În orice caz, această diferență se reflectă în analiză. Prin urmare, afirmația conform căreia regimul de subcontractare nu ar trebui să fie acoperit de anchetă este respinsă.

4.5.2. Indicatorii macroeconomici

4.5.2.1. Producția, capacitatea de producție și utilizarea capacității

(132)

Totalul producției, al capacității de producție și al utilizării capacității din Uniune a evoluat în cursul perioadei examinate după cum urmează:

Tabelul 7

Producția, capacitatea de producție și gradul de utilizare a capacității

	2012	2013	2014	PAR
Producția (tone)	12 667	13 903	15 068	14 668
Indice (2012 = 100)	100	110	119	116
Capacitate de producție (tone)	19 225	20 100	21 245	21 565
Indice (2012 = 100)	100	105	111	112
Gradul de utilizare a capacității (%)	66	69	71	68
Indice (2012 = 100)	100	105	108	103
Sursa: Răspunsurile la chestionar și informațiile furnizate de către solicitant.

(133)

Datele din tabelul de mai sus includ atât producția în regim normal, cât și producția în regim de subcontractare, pentru produse neprelucrate și produse reciclate.

(134)

Volumul total al producției a crescut cu 16 % între 2012 și 2014, iar apoi a scăzut ușor cu 3 % între 2014 și perioada anchetei de reexaminare, ajungând la 14 668 tone. În ansamblu, volumul producției a crescut cu 16 % pe parcursul perioadei examinate.

(135)

Capacitatea de producție a crescut, de asemenea, cu 12 % în cursul perioadei examinate, ajungând la 21 565 tone în perioada anchetei de reexaminare. Mai mulți producători din Uniune intenționează, de asemenea, să continue să își mărească capacitatea de producție în următorii 3-4 ani.

(136)

În plus, rata de utilizare a capacității a crescut cu 8 % între 2012 și 2014 și, ulterior, a scăzut ușor în perioada anchetei de reexaminare, în comparație cu 2012. În general, rata de utilizare a capacității a crescut cu 3 % în cursul perioadei examinate, până la 68 % în perioada anchetei de reexaminare.

4.5.2.2. Volumul vânzărilor și cota de piață

(137)

În perioada examinată, volumul vânzărilor și cota de piață de pe piața liberă ale industriei din Uniune au evoluat după cum urmează:

Tabelul 8

Volumul vânzărilor pe piața liberă și cota de piață

	2012	2013	2014	PAR
Volumul vânzărilor pe piața liberă din Uniune (tone)	9 030	10 073	11 186	10 314
Indice (2012 = 100)	100	112	124	114
Cota de piață (%)	81,0	85,5	81,0	80,5
Indice (2012 = 100)	100	106	100	99
Sursa: Răspunsurile la chestionar, informațiile furnizate de către solicitant și Eurostat.

(138)

Între 2012 și 2014, volumul vânzărilor pe piața liberă a crescut cu 24 %, iar apoi a scăzut cu 8 % între 2014 și perioada anchetei de reexaminare. În general, volumul vânzărilor a crescut, de asemenea, cu 14 % în cursul perioadei examinate, ajungând la 10 314 tone în perioada anchetei de reexaminare. Această evoluție a urmat creșterea consumului din Uniune în aceeași perioadă.

(139)

Cota de piață a industriei din Uniune pe piața liberă a crescut cu 4,5 puncte procentuale între 2012 și 2013 și a scăzut ulterior cu 5 puncte procentuale până la sfârșitul perioadei anchetei de reexaminare, ajungând la 80,5 %. În ansamblu, cota de piață a industriei din Uniune pe piața liberă a scăzut ușor cu 0,5 puncte procentuale în cursul perioadei examinate.

(140)

În ceea ce privește piața captivă, volumul și cota de piață au evoluat în perioada examinată după cum urmează:

Tabelul 9

Volumul captiv și cota de piață

	2012	2013	2014	PAR
Consumul captiv (tone)	2 249	2 461	2 599	2 653
Indice (2012 = 100)	100	109	116	118
Cota de piață (din totalul piețelor captive și libere) (%)	17	17	16	17
Indice (2012 = 100)	100	103	94	102
Sursa: Răspunsurile la chestionar, informațiile furnizate de către solicitant și Eurostat.

(141)

Volumul vânzărilor industriei din Uniune pe piața captivă (compusă din utilizarea captivă și vânzările captive practicate de industria din Uniune) a crescut cu 18 % în cursul perioadei examinate, cu puțin peste creșterea consumului de pe piața captivă și cea liberă. Prin urmare, cota pieței captive a industriei din Uniune exprimată ca procent din consumul total (de pe piața captivă și cea liberă) a rămas aproape neschimbată pe parcursul perioadei examinate (17 %).

4.5.2.3. Creșterea economică

(142)

Volumul vânzărilor pe piața liberă ale industriei din Uniune a urmărit îndeaproape evoluția consumului în Uniune și a crescut cu 14 % pe parcursul perioadei examinate. În consecință, industria din Uniune și-a menținut o cotă de piață relativ stabilă pe parcursul perioadei examinate, cu excepția anului 2013, când a crescut cu 4,5 puncte procentuale în comparație cu 2012.

4.5.2.4. Ocuparea forței de muncă și productivitatea

(143)

Ocuparea forței de muncă și productivitatea au evoluat în cursul perioadei examinate după cum urmează:

Tabelul 10

Ocuparea forței de muncă și productivitatea

	2012	2013	2014	PAR
Număr de angajați	681	687	700	704
Indice (2012 = 100)	100	101	103	103
Productivitatea (tone/angajat)	19	20	22	21
Indice (2012 = 100)	100	109	116	112
Sursa: Răspunsurile la chestionar și informațiile furnizate de către solicitant.

(144)

Numărul de angajați din industria din Uniune a crescut ușor în cursul perioadei examinate, cu 3 %, până la 704 angajați în perioada anchetei de reexaminare. Ca urmare a unei creșteri a producției, productivitatea a crescut cu 12 % pe parcursul perioadei examinate.

4.5.2.5. Amploarea marjei de dumping și redresarea în urma practicilor de dumping anterioare

(145)

Ancheta a stabilit, astfel cum se arată în considerentul 71, că importurile de produs care face obiectul reexaminării din RPC au continuat să intre pe piața Uniunii la prețuri de dumping semnificativ.

(146)

Industria din Uniune s-a redresat în mare măsură în urma efectelor practicilor de dumping anterioare, iar măsurile antidumping în vigoare s-au dovedit a fi eficace. În consecință, industria din Uniune și-a sporit volumul vânzărilor cu 14 %. Cota sa de piață a scăzut ușor cu 0,5 puncte procentuale pe piața liberă în cursul perioadei examinate.

4.5.3. Indicatorii microeconomici

4.5.3.1. Prețurile și factorii care le influențează

(147)

Prețurile de vânzare unitare medii ponderate ale producătorilor din Uniune către clienți neafiliați din Uniune pe piața liberă în cadrul contractelor normale au evoluat după cum urmează în cursul perioadei examinate:

Tabelul 11

Prețul unitar de vânzare mediu ponderat

	2012	2013	2014	PAR
Prețul de vânzare unitar mediu ponderat în Uniune (EUR/tonă)	47 296	41 686	41 118	36 160
Indice (2012 = 100)	100	88	87	76
Sursa: Răspunsurile la chestionar.

(148)

Prețurile de vânzare unitare medii ponderate ale industriei din Uniune au scăzut cu 24 % în perioada examinată. Scăderea prețurilor a urmat scăderii prețului materiilor prime.

(149)

Taxa de conversie unitară medie ponderată a producătorilor din Uniune către clienți neafiliați din Uniune pe piața liberă în cadrul contractelor în regim de subcontractare a evoluat după cum urmează în cursul perioadei examinate:

Tabelul 12

Taxa de conversie unitară medie ponderată

	2012	2013	2014	PAR
Taxa de conversie unitară medie ponderată în Uniune (EUR/tonă)	12 792	13 497	13 669	13 452
Indice (2012 = 100)	100	106	107	105
Sursa: Răspunsurile la chestionar.

(150)

Taxa de conversie unitară medie ponderată a industriei din Uniune a scăzut cu 5 % în perioada examinată.

(151)

În ceea ce privește costul de producție și costul de conversie pentru industria din Uniune, Comisia a trebuit să furnizeze aceste date sub formă de indecși deoarece acestea constituie informații comerciale confidențiale.

(152)

Costul de producție unitar mediu ponderat al industriei din Uniune pentru contractele normale a evoluat pe parcursul perioadei examinate după cum urmează:

Tabelul 13

Costul de producție unitar mediu ponderat pentru contractele normale

	2012	2013	2014	PAR
Indice (2012 = 100)	100	82	85	78
Sursa: Răspunsurile la chestionar.

(153)

În cursul perioadei examinate, costul de producție unitar mediu ponderat pentru producția normală a scăzut cu 22 %. Costul de producție a urmat scăderii prețului materiilor prime.

(154)

Costul de conversie unitar mediu ponderat al industriei din Uniune pentru contractele în regim de subcontractare a evoluat pe parcursul perioadei examinate după cum urmează:

Tabelul 14

Costurile de conversie unitare medii ponderate pentru contractele în regim de subcontractare

	2012	2013	2014	PAR
Indice (2012 = 100)	100	105	97	99
Sursa: Răspunsurile la chestionar.

(155)

În cursul perioadei examinate, taxa de conversie unitară medie ponderată pentru contractele în regim de subcontractare a scăzut cu 1 %.

4.5.3.2. Costurile cu forța de muncă

(156)

Costurile medii cu forța de muncă ale producătorilor din Uniune au evoluat pe parcursul perioadei examinate după cum urmează:

Tabelul 15

Costurile medii cu forța de muncă per angajat

	2012	2013	2014	PAR
Costurile medii cu forța de muncă per angajat	65 626	70 243	73 736	71 898
Indice (2012 = 100)	100	107	112	110
Sursa: Răspunsurile la chestionar.

(157)

Costurile medii cu forța de muncă au crescut cu 12 % între 2012 și 2014 și, ulterior, au scăzut cu 2 % în perioada anchetei de reexaminare, în comparație cu 2014. În ansamblu, costurile medii cu forța de muncă au crescut cu 10 % în cursul perioadei examinate.

4.5.3.3. Stocurile

(158)

Nivelurile stocurilor producătorilor din Uniune au evoluat în perioada examinată după cum urmează:

Tabelul 16

Stocurile

	2012	2013	2014	PAR
Stocuri finale (tone)	1 201	1 095	923	1 069
Indice (2012 = 100)	100	91	77	89
Stocurile finale ca procent din producție (%)	9	9	7	8
Indice (2012 = 100)	100	91	77	89
Sursa: Răspunsurile la chestionar.

(159)

Nivelul stocurilor a scăzut cu 11 % pe parcursul perioadei examinate. Stocurile au reprezentat 8 % din volumul de producție în perioada anchetei de reexaminare și s-au aflat la un nivel normal.

4.5.3.4. Rentabilitatea, fluxul de numerar, investițiile, randamentul investițiilor și capacitatea de a atrage capital

(160)

Rentabilitatea, fluxul de lichidități, investițiile și randamentul investițiilor industriei din Uniune au evoluat pe parcursul perioadei examinate după cum urmează:

Tabelul 17

Rentabilitatea, fluxul de lichidități, investițiile și randamentul investițiilor

	2012	2013	2014	PAR
Rentabilitatea vânzărilor totale în Uniune către clienți neafiliați – în regim normal și de subcontractare (% din cifra de afaceri din vânzări)	11,9	16,8	13,6	11,6
Indice (2012 = 100)	100	140	114	97
Fluxul de lichidități (EUR)	63 654 025	57 060 905	54 583 859	40 680 386
Indice (2012 = 100)	100	90	86	64
Investiții (EUR)	19 902 447	21 890 061	25 810 548	15 752 867
Indice (2012 = 100)	100	110	130	79
Randamentul investițiilor (%)	37,1	46,0	35,9	20,1
Indice (2012 = 100)	100	124	97	54
Sursa: Răspunsurile la chestionar.

(161)

Comisia a determinat rentabilitatea producătorilor din Uniune prin exprimarea profitului net înainte de impozitare realizat din vânzarea produsului similar către clienți independenți din Uniune ca procentaj din cifra de afaceri generată de aceste vânzări pentru activitatea totală a industriei din Uniune (producție normală și în regim de subcontractare). Rentabilitatea activității normale, care a reprezentat 77 % din producția totală în cursul PAR, a fost mai mică decât rentabilitatea activității în regim de subcontractare. În plus, trebuie remarcat faptul că rentabilitatea activității normale a fost mai scăzută decât ținta de profit de 10 %.

(162)

Industria din Uniune a înregistrat profituri în cursul perioadei examinate, având o rată de rentabilitate fluctuantă. Prin urmare, rentabilitatea a crescut în 2013 față de 2012 cu 4,8 puncte procentuale, ajungând la 16,8 %, iar apoi a scăzut în perioada anchetei de reexaminare cu 5,1 puncte procentuale, ajungând la 11,6 %. În general, rentabilitatea scăzut cu 0,3 puncte procentuale în cursul perioadei examinate.

(163)

Fluxul de numerar, care reprezintă capacitatea producătorilor din Uniune de a-și autofinanța activitățile, a rămas pozitiv pe parcursul perioadei examinate. Cu toate acestea, el a scăzut semnificativ, cu 36 %, pe parcursul perioadei examinate.

(164)

Investițiile au crescut cu 30 % între 2012 și 2014 și, ulterior, au scăzut cu 39 % până la sfârșitul perioadei anchetei de reexaminare, în comparație cu 2014. În ansamblu, investițiile au scăzut cu 21 % în cursul perioadei examinate. În cursul perioadei examinate, investițiile industriei din Uniune au depășit 80 de milioane EUR. Au fost realizate investiții pentru a obține o mai bună utilizare a materiilor prime și pentru a obține astfel o scădere a costurilor de producție, cum ar fi îmbunătățirea operațiunilor de sortare, îmbunătățiri în ceea ce privește instalația de reciclare pentru activitatea de aspirare și îmbunătățirea activității de strivire. În plus, industria din Uniune a făcut investiții pentru a se conforma normelor de mediu aplicabile în Uniune. Au fost realizate, de asemenea, investiții pentru îmbunătățirea eficienței prin înlocuirea tehnologiilor vechi cu unele mai eficiente din punct de vedere al consumului de energie. În plus, au fost efectuate mai multe investiții pentru înlocuirea mai multor furnale, pentru a fi mai flexibile în amestecarea deșeurilor dure cu cele moi și pentru a procesa o gamă mai largă de deșeuri.

(165)

Randamentul investițiilor este profitul exprimat în procente din valoarea contabilă netă a investițiilor. Acesta a fost pozitiv în perioada examinată. El a crescut cu 24 % în 2013, comparativ cu 2012, iar apoi a scăzut până la sfârșitul perioadei anchetei de reexaminare cu 25,9 puncte procentuale. În total, randamentul investițiilor a scăzut cu 17 puncte procentuale în timpul perioadei examinate.

4.5.4. Concluzie privind prejudiciul

(166)

Datorită taxelor antidumping în vigoare, industria din Uniune a continuat să se redreseze după efectele practicilor anterioare de dumping prejudiciabil.

(167)

Volumul vânzărilor și cota de piață au înregistrat o evoluție pozitivă în cursul perioadei examinate, având în vedere că industria din Uniune a reușit să urmeze tendința de creștere a consumului. De asemenea, producția și gradul de utilizare a capacității au crescut, în cursul perioadei examinate.

(168)

Indicatorii de prejudiciu din sfera performanței financiare a industriei din Uniune (rentabilitatea, fluxul de lichidități și randamentul investițiilor) erau pozitivi pe parcursul perioadei examinate. Cu toate acestea, fluxul de lichidități a avut o tendință descrescătoare.

(169)

Având în vedere cele de mai sus, Comisia a concluzionat că industria din Uniune s-a redresat după practicile de dumping anterioare și că aceasta nu a suferit un prejudiciu important în cursul perioadei examinate, în sensul articolului 3 alineatul (5) din regulamentul de bază.

4.6. Probabilitatea reapariției prejudiciului

4.6.1. Observații preliminare

(170)

Ancheta a arătat că, în perioada anchetei de reexaminare, importurile din China au fost efectuate la prețuri de dumping și că există probabilitatea ca dumpingul să continue dacă se lasă să expire măsurile.

(171)

Având în vedere că industria din Uniune nu a suferit un prejudiciu important, s-a examinat dacă există probabilitatea reapariției prejudiciului, în cazul în care s-ar lăsa să expire măsurile împotriva RPC, în conformitate cu articolul 11 alineatul (2) din regulamentul de bază.

(172)

Pentru a stabili probabilitatea reapariției prejudiciului, au fost analizate următoarele elemente: (i) capacitățile neutilizate și stocurile de materii prime din RPC (ii) nivelul posibil al prețurilor importurilor din China pe piața Uniunii pentru produsul care face obiectul reexaminării și (iii) impactul acestora asupra industriei Uniunii

4.6.2. Capacități neutilizate și stocurile de materii prime din RPC

(173)

Astfel cum se explică în considerentul 78, RPC dispune de o capacitate neutilizată semnificativă pentru producția de carbură de tungsten, care poate fi estimată la o valoare cuprinsă între 12 000 și 20 000 de tone, ceea ce reprezintă între 94 % și 156 % din consumul din Uniune în cursul perioadei anchetei de reexaminare.

(174)

În plus, după cum s-a menționat în considerentul 79, RPC dispune de stocuri de materii prime de carbură de tungsten și concentrate de tungsten (și anume APT), din care s-ar putea produce într-o perioadă scurtă de timp peste 25 000 de tone de carbură de tungsten.

(175)

În absența unor măsuri antidumping, capacitatea neutilizată asociată cu stocul de materii prime ar putea să fie folosită pentru a produce volumele destinate exportului către Uniune, deoarece este o piață atractivă pentru producătorii-exportatori chinezi, astfel cum se descrie în considerentele 85 și următoarele. De asemenea, nu există niciun indiciu că ar fi existat o creștere a cererii de carbură de tungsten pe piețele altor țări terțe, în timp ce consumul din Uniune a arătat o tendință de creștere și, astfel cum s-a menționat și în considerentul 84, piața Uniunii a fost cea mai mare piață de export a RPC după Japonia în cursul perioadei anchetei de reexaminare. Importurile din RPC sunt, prin urmare, susceptibile să pătrundă din nou pe piața Uniunii în cantități semnificative.

(176)

După comunicarea concluziilor, mai mulți utilizatori au afirmat că producătorii chinezi vor prefera mai degrabă să aprovizioneze producătorii din aval din China decât să exporte materii prime pe piața Uniunii. Cu toate acestea, având în vedere că această afirmație nu a fost susținută de elemente de probă, a fost, prin urmare, respinsă.

4.6.3. Posibile niveluri ale prețurilor importurilor din China pe piața Uniunii

(177)

Ca o indicație a nivelului de preț la care este probabil ca importurile de carbură de tungsten din China să fie realizate în cazul în care măsurile ar fi abrogate, au fost luate în considerare prețurile de import din China către Uniune în cursul perioadei anchetei de reexaminare. În cadrul regimului IPP, acestea au subcotat prețurile industriei din Uniune cu până la aproximativ 13,2 % în medie. În plus, atunci când se iau în considerare prețuri posibile în cadrul regimului de import normal, în absența taxelor antidumping și taxelor vamale, și subcotarea ar fi semnificativă, ridicându-se la 8,6 % în medie.

(178)

În plus, au fost analizate nivelurile prețurilor importurilor din China către alte țări terțe și prețurile practicate pe piața internă chineză. În ambele cazuri, prețurile chineze s-au dovedit a fi mai mici decât prețurile practicate de industria din Uniune cu până la 33 % față de alte țări terțe și cu până la 28 % față de prețurile interne chineze.

4.6.4. Impactul asupra industriei din Uniune

(179)

Capacitatea de rezervă semnificativă și stocarea de materii prime în RPC explicate în considerentele 173 și 174, alături de diferența de preț descrisă în considerentele 85-87 și 177, vor stimula producătorii-exportatori chinezi să exporte volume semnificative de produse la prețuri scăzute la niveluri de dumping într-o perioadă scurtă de timp pe piața din Uniune în absența măsurilor antidumping.

(180)

Aceste volume mari de carbură de tungsten ieftină vor exercita o presiune semnificativă asupra prețurilor industriei din Uniune, care va trebui să scadă prețurile pentru a putea continua să vândă în Uniune. Cu toate acestea, în același timp, industria din Uniune va pierde volume, deoarece nu va fi în măsură să reducă prețurile la același nivel scăzut ca și prețurile de export din China. Se reamintește faptul că, astfel cum s-a menționat în considerentul 80, producătorii-exportatori din China au acces la materii prime mai ieftine decât industria din Uniune, deoarece RPC controlează 60 % din rezervele de minereu de tungsten din lume și, în același timp, percepe o taxă de export de 20 % pentru concentratul de tungsten, ceea ce face ca prețul acestei materii prime să crească pentru părțile din afara RPC.

(181)

În cazul în care prețurile de import din RPC în baza IPP plus taxele vamale sunt considerate ca un posibil punct de referință pentru prețurile de vânzare ulterioare ale industriei din Uniune după abrogarea măsurilor, industria din Uniune nu va mai înregistra profit, ci se va afla într-o situație care nu este sustenabilă. Acest scenariu este, de fapt, unul conservator, deoarece producătorii-exportatori chinezi ar putea să vândă pe piața Uniunii la prețuri chiar mai mici decât această valoare de referință, ținând cont de nivelurile prețurilor practicate de China în alte țări terțe. Ei ar avea un stimulent pentru a proceda în acest sens în încercarea de a-și reduce stocurile de materii prime, astfel cum se explică în considerentul 79. În acest caz, industria din Uniune va trebui să continue să își reducă prețurile de vânzare, ceea ce va duce la o activitate normală care ar putea deveni o activitate comercială în pierdere într-o perioadă scurtă de timp (1-2 ani). În plus, ar trebui remarcat faptul că produsul care face obiectul reexaminării este caracterizat de un nivel ridicat de volatilitate în marja de profit. Astfel cum se prezintă în tabelul 17, rentabilitatea industriei din Uniune a scăzut cu 5,2 puncte procentuale în numai doi ani (între 2013 și perioada anchetei de reexaminare).

(182)

În plus, industria din Uniune va fi nevoită să își reducă, de asemenea, volumul producției, întrucât nu va putea să se alinieze prețurilor scăzute din China fără să înregistreze pierderi. Pierderea în volum are un efect direct și asupra activității în regim de subcontractare. Într-adevăr, industria tungstenului este o industrie cu utilizare intensivă a capitalului, care trebuie să mențină un anumit volum de producție pentru a menține costurile fixe la un nivel rezonabil. Creșterea costurilor fixe, ca urmare a scăderii producției, va duce la creșterea nu numai a costului de producție al activității normale, ci și a costurilor de conversie și, prin urmare, ar afecta în mod negativ și rentabilitatea contractelor în regim de subcontractare.

(183)

De exemplu, în cazul unei scăderi a volumului producției de 25 % (3 700 de tone sau 23 % din capacitatea neutilizată), costurile de conversie vor crește cu 82 %, iar activitatea în regim de subcontractare ar trece de la profit la pierderi de peste 30 %. Acest lucru a fost, de asemenea, observat în cursul anchetei anterioare, când o scădere a volumului de producție de aproximativ 50 % (6 400 de tone), a dus la o scădere a rentabilității de la 7,6 % la -19,5 % într-un singur an.

(184)

Activitățile în regim de subcontractare sunt viabile din punct de vedere economic numai pentru clienții industriei din Uniune (utilizatori), atât timp cât taxele de conversie (cost de conversie + marjă), la care se adaugă costul deșeurilor (pentru utilizator) sunt mai mici decât prețul importurilor de carbură de tungsten din RPC. Atunci când se atinge această limită, utilizatorii nu vor avea o motivație de a se angaja în contracte în regim de subcontractare cu industria din Uniune, ci vor furniza carbură de tungsten din RPC. Posibilitatea de a renegocia comisioanele de conversie cu industria din Uniune nu pare a fi o opțiune, deoarece costurile de conversie ale industriei din Uniune vor crește, după cum s-a explicat mai sus.

(185)

În plus, chiar dacă activitatea în regim de subcontractare este mai rentabilă decât activitatea normală, industria din Uniune nu poate lucra exclusiv în baza unor contracte în regim de subcontractare. Regimul de subcontractare este numai pentru activitățile de reciclare, iar capacitatea industriei din Uniune de a prelucra deșeurile în concentrat de tungsten este prea scăzută în comparație cu nevoile totale de concentrat de tungsten în procesul de producție. Prin urmare, industria Uniunii trebuie să completeze nevoile de concentrat de tungsten cu concentrate virgine în cadrul unor contracte normale. În plus, nu există suficiente deșeuri pe piață pentru ca industria din Uniune să își majoreze capacitatea de reciclare.

(186)

Având în vedere cele de mai sus, o scădere a prețului de vânzare cel puțin la nivelul prețurilor de import în baza IPP în cursul PAR, inclusiv taxele vamale, combinată cu o scădere a volumului de muncă, va transforma industria din Uniune într-o industrie care înregistrează pierderi.

(187)

Pe baza faptelor prezentate mai sus, Comisia a concluzionat că, în cazul în care măsurile sunt abrogate, este probabil ca prejudiciul important să reapară foarte rapid. În special, pe termen scurt (1-2 ani), este probabil ca producătorii din Uniune care nu sunt integrați în aval să fie obligați să își lichideze afacerile, deoarece vor fi expuși direct pe piața liberă la presiunea prețurilor scăzute ale importurilor care fac obiectul unui dumping din China. Două dintre aceste societăți nu sunt implicate în activitățile de reciclare și, prin urmare, nu pot să se bazeze pe marjele mai ridicate din contractele în regim de subcontractare. În plus, producătorii din Uniune integrați în aval vor continua să vândă carbură de tungsten pentru utilizatorii afiliați la prețuri mai mici, însă costurile de conversie în contractele în regim de subcontractare vor crește ca urmare a scăderii volumului de producție. Pe termen mai lung (4-5 ani), este probabil ca producătorii din Uniune integrați în aval să își înceteze activitatea, deoarece ei nu vor fi în măsură să concureze cu această presiune pe termen lung, deoarece utilizatorii lor afiliați vor opta și pentru achiziționarea de carbură de tungsten din China. Dacă acest scenariu se va materializa, rezultă că în Uniune nu va mai exista producție a acestei materii prime strategice.

5. INTERESUL UNIUNII

(188)

În conformitate cu articolul 21 din regulamentul de bază, Comisia a examinat dacă menținerea actualelor măsuri antidumping asupra importurilor de produs care face obiectul reexaminării originar din RPC pe baza constatărilor din cadrul prezentei reexaminări în perspectiva expirării măsurilor ar fi contrare interesului Uniunii în ansamblu. Determinarea interesului Uniunii s-a bazat pe evaluarea tuturor intereselor implicate, inclusiv a celor ale industriei, importatorilor, utilizatorilor și furnizorilor din Uniune. Toate părțile interesate au avut posibilitatea de a-și exprima punctele de vedere în temeiul articolului 21 alineatul (2) din regulamentul de bază.

(189)

Trebuie amintit că, în anchetele anterioare, s-a considerat că adoptarea de măsuri nu era împotriva interesului Uniunii. În plus, faptul că prezenta anchetă este o reexaminare în perspectiva expirării măsurilor prin care se analizează o situație în care măsuri antidumping sunt deja în vigoare permite evaluarea oricărui impact negativ necorespunzător asupra părților vizate de măsurile antidumping în vigoare.

(190)

Pe această bază, s-a examinat dacă, contrar concluziilor privind probabilitatea unei continuări a dumpingului și a reapariției prejudiciului, există motive imperioase pentru a se concluziona că menținerea măsurilor în acest caz particular nu este în interesul Uniunii.

5.1. Interesul industriei din Uniune

(191)

Având în vedere concluziile privind situația industriei din Uniune stabilite în considerentele 166-169 și în conformitate cu argumentele referitoare la analiza privind probabilitatea reapariției prejudiciului, după cum s-a explicat în considerentele 170-186, Comisia a concluzionat că este probabil ca industria din Uniune să sufere o deteriorare gravă a situației sale financiare în cazul în care s-ar permite expirarea taxelor antidumping. Măsurile se dovedesc a fi esențiale pentru a menține producția de carbură de tungsten din Uniune, deoarece industria din Uniune nu ar fi fost în măsură să suporte presiunea unor volume mari de importuri de carbură de tungsten care fac obiectul unui dumping din RPC, vândute în Uniune la prețuri de piață mai mici decât prețurile industriei din Uniune.

(192)

Se consideră că menținerea măsurilor ar fi avantajoasă pentru industria din Uniune care, ulterior, ar trebui să poată continua să investească în tehnologie nouă pentru instalațiile sale de producție, în special în ceea ce privește activitățile de reciclare, pentru a fi mai independentă de RPC și, prin urmare, să fie într-o situație mai bună atunci când s-ar confrunta cu penurii de materii prime virgine pe piață.

(193)

În schimb, în cazul abrogării măsurilor, acest fapt va avea probabil un efect negativ asupra industriei din Uniune. Aceasta va amenința în mod serios viabilitatea industriei din Uniune, care, prin urmare, ar putea să își întrerupă operațiunile, reducând astfel resursele de aprovizionare disponibile pe piața Uniunii și concurența. În cazul în care producătorii din Uniune ar trebui să își înceteze producția, Uniunea va fi în principal dependentă de importurile din alte țări terțe, în principal din RPC, care nu numai că este cel mai mare producător din lume, ci și deține majoritatea rezervelor de materie primă la nivel mondial.

5.2. Interesul utilizatorilor

(194)

La începutul anchetei au fost contactați zece importatori/utilizatori cunoscuți. Șapte utilizatori s-au prezentat în termenele prevăzute și tuturor acestora li s-au trimis chestionare. Ei au achiziționat carbură de tungsten din RPC, alte țări terțe (Coreea de Sud, Vietnam, Japonia, Israel și India) și din Uniune. Acești utilizatori au utilizat carbură de tungsten pentru fabricarea de carbură metalică utilizată la producerea de scule din metale dure pentru diferite industrii, cum ar fi cea petrolieră și industria minieră.

(195)

Au fost primite răspunsuri la chestionar din partea a opt utilizatori (doi dintre ei afiliați). Ei au raportat importuri din RPC mai mari decât cele înregistrate de Eurostat. Toți, cu excepția unuia, au importat produsul care face obiectul reexaminării numai în baza IPP. Utilizatorii cooperanți au reprezentat 32 % din consumul de pe piața liberă din Uniune în perioada anchetei de reexaminare. Alți cinci utilizatori s-au manifestat și au susținut măsurile în vigoare, dar nu au răspuns la chestionar. Acești utilizatori reprezentau aproximativ 8 % din totalul consumului de pe piața liberă.

(196)

Unul dintre utilizatorii care au cooperat a afirmat că are nevoie de un anumit tip de produs în procesul său de producție, care nu a fost produs de industria din Uniune în conformitate cu nivelul de calitate necesar și a solicitat să fie scutit de taxa antidumping pentru acest tip specific de produs. Cu toate acestea, tipul de produs importat de către acest utilizator se înscria în definiția produsului descrisă la considerentele 31 și 32. Nu există motive pentru a exclude anumite tipuri de produse din domeniul de aplicare al anchetei în cadrul reexaminării actuale în perspectiva expirării măsurilor. Prin urmare, afirmația a fost respinsă.

(197)

Ceilalți șapte utilizatori care au cooperat au susținut că măsurile antidumping în vigoare au avut un efect negativ semnificativ asupra rentabilității lor.

(198)

Ancheta a arătat că activitatea care include și carbura de tungsten pentru acești utilizatori reprezintă între 55 % și 100 % din cifra de afaceri totală a acestora în cursul perioadei anchetei de reexaminare. Unii dintre utilizatori făceau parte din grupuri de societăți și, de asemenea, și-au vândut produsele fabricate din carbură de tungsten în interiorul grupului lor, în timp ce altele erau entități independente. Aceste societăți au vândut scule din carbură metalică către clienți independenți de pe piața Uniunii, precum și din afara Uniunii. Pentru vânzările în afara pieței Uniunii, utilizatorii cumpărau în principal produsul care face obiectul reexaminării din RPC în baza IPP și, prin urmare, nu plăteau taxe vamale de import pentru aceste importuri.

(199)

Toți utilizatorii care au cooperat fabricau o gamă largă de produse care încorporează produsul care face obiectul reexaminării. Proporția reprezentată de costul carburii de tungsten din costurile totale de producție a variat semnificativ de la un utilizator la altul, situându-se între 6 % și 50 %, în funcție de tipul de produse finite. Unele dintre produsele fabricate de utilizatorii cooperanți includ valoare adăugată și know-how semnificative și, prin urmare, acești utilizatori sunt în măsură să aplice marje semnificative, în timp ce alte produse care au o valoare adăugată mai mică sunt mai puțin rentabile. În plus, majoritatea utilizatorilor care au cooperat s-a dovedit că au înregistrat profit pe parcursul perioadei anchetei de reexaminare, cu o rentabilitate de până la peste 15 %. De asemenea, ancheta a arătat că rentabilitatea acestor utilizatori a fost influențată, de asemenea, de alți factori decât măsurile antidumping în vigoare, cum ar fi cererea scăzută de pe piețele pe care funcționează (foraj petrolier și exploatare minieră).

(200)

Ceilalți cinci utilizatori menționați în considerentul 194 care și-au manifestat interesul pentru sprijinirea în continuare a măsurilor antidumping în vigoare sunt clienți ai industriei din Uniune. Acești utilizatori au susținut că, în timp ce o scădere a prețurilor ar fi benefică pentru utilizatorii de carbură de tungsten pe termen scurt, pe termen mediu și lung, prețurile chineze ar putea să crească din nou în absența concurenței cu industria din Uniune. În plus, ei au susținut că abrogarea măsurilor antidumping ar avea, de asemenea, un impact negativ asupra activităților de reciclare în Uniune, deoarece importurile de volume mari de carbură de tungsten la preț scăzut din China ar face ca activitatea de reciclare din Uniune să fie neprofitabilă. În cele din urmă, acești utilizatori și-au subliniat interesul de a dispune de mai multe surse de aprovizionare, inclusiv industria din Uniune.

(201)

Constatările anchetei arată că utilizatorii ar putea continua să achiziționeze carbură de tungsten provenind din mai multe surse. Aceasta a includea importurile de carbură de tungsten din RPC, în cantități semnificative, fără a plăti taxe, în baza regimului IPP. Cele mai multe au fost profitabile. Deși este rezonabil să se prevadă că anumiți utilizatori vor beneficia, cel puțin pe termen scurt, de importurile mai ieftine din RPC, măsurile nu au avut un efect negativ important asupra lor și acest lucru confirmă faptul că menținerea măsurilor antidumping în vigoare nu are un impact semnificativ asupra utilizatorilor. În plus, mai mulți utilizatori chiar au susținut continuarea măsurilor.

(202)

Mai multe părți interesate au susținut că evaluarea impactului măsurilor asupra utilizatorilor ar trebui să se realizeze pe parcursul întregii perioade, că măsurile erau în vigoare în conformitate cu cazul ferosiliciu (15), susținând că utilizatorii se confruntă cu efecte negative cumulative pe termen lung care sunt disproporționate față de beneficiile potențiale sau reale pentru producătorii din Uniune.

(203)

În această privință, trebuie să se observe că, deși au fost instituite măsuri din 1990, utilizatorii au reușit să absoarbă creșterea costurilor și să fie profitabili. În plus, în cadrul anchetei inițiale și în cadrul fiecărei reexaminări în perspectiva expirării măsurilor efectuate în legătură cu acesta, Comisia a evaluat impactul măsurilor antidumping asupra utilizatorilor. De fiecare dată, Comisia a concluzionat că nu era probabil ca menținerea măsurilor antidumping să aibă un impact semnificativ asupra utilizatorilor din Uniune. În plus, actuala evaluare a confirmat această concluzie pe baza impactului real al măsurilor. Prin urmare, afirmația a fost respinsă.

(204)

După comunicarea concluziilor, alți patru utilizatori ai produsului care face obiectul reexaminării s-au făcut cunoscuți, trei dintre aceștia fiind afiliați unuia dintre utilizatorii cooperanți care au prezentat un răspuns la chestionar. Unul dintre aceștia este, cu toate acestea, localizat în Brazilia, și, prin urmare, nu este considerat a fi o parte interesată în cadrul prezentei anchete. Aceste societăți s-au declarat împotriva menținerii măsurilor antidumping în vigoare.

(205)

În plus, după comunicarea concluziilor, mai mulți utilizatori au afirmat că capacitatea lor de a absorbi costurile măsurilor și de a rămâne în continuare profitabili a atins nivelul maxim. De asemenea, s-a afirmat că acești utilizatori au susținut și au demonstrat faptul că nu mai sunt posibile îmbunătățiri tehnologice ale produsului și că devine nefezabil să se continue suportarea de costuri suplimentare.

(206)

Astfel cum se explică în considerentul 198, utilizatorii care au cooperat fabrică o gamă largă de produse care încorporează produsul care face obiectul reexaminării, iar costul carburii de tungsten în cadrul costurilor totale de producție a variat semnificativ de la un utilizator la altul, situându-se între 6 % și 50 %, în funcție de tipul de produse finite. Deși nu se exclude faptul că rentabilitatea per produs variază, majoritatea utilizatorilor care au cooperat s-au dovedit a fi profitabili pe parcursul perioadei anchetei de reexaminare, cu o rentabilitate de până la peste 15 %. Prin urmare, afirmația a fost respinsă.

(207)

Pe această bază, Comisia a concluzionat că, în ceea ce privește impactul asupra utilizatorilor, nu există elemente care să indice că menținerea măsurilor va avea un efect negativ semnificativ asupra activității lor.

5.3. Interesul furnizorilor

(208)

Zece societăți pe piața în amonte și-au exprimat sprijinul pentru continuarea măsurilor. Patru dintre aceștia erau întreprinderi miniere și producători de concentrat de tungsten, care aprovizionau industria din Uniune.

(209)

Celelalte șase societăți erau furnizori de resurse reciclate pentru industria din Uniune. Aceștia au susținut că închiderea industriei din Uniune va avea un impact negativ semnificativ asupra activității lor, deoarece își vor pierde clienții. Ei au subliniat, de asemenea, importanța reciclării deșeurilor din Uniune, susținând că deșeurile au un conținut mai mare de tungsten decât concentratul de minereu, ceea ce face ca deșeurile de tungsten să fie o materie primă prețioasă, care poate contribui la scăderea costurilor materiilor prime pentru utilizatori.

(210)

Pe această bază, Comisia a concluzionat că este în interesul furnizorilor să se mențină măsurile antidumping în vigoare.

5.4. Tungstenul ca materie primă critică

(211)

Din anul 2011, tungstenul a fost clasificat ca materie primă critică (16) în Uniunea Europeană.

(212)

Este, prin urmare, în interesul Uniunii să se mențină producția de tungsten din Uniune, pentru a promova reciclarea în scopul de a reduce consumul de materii prime principale și pentru a reduce dependența de importuri.

5.5. Concurența în cadrul Uniunii

(213)

Mai multe părți interesate au susținut că măsurile antidumping au deteriorat nivelul de concurență în Uniune, deoarece au redus posibilitatea de alegere a furnizorilor. Ei au afirmat că toți producătorii din Uniune au niveluri similare de preț care nu erau competitive.

(214)

Pe piață există șase producători din Uniune, care utilizează diferite procese de fabricație și materii prime diferite. Astfel cum se menționează în considerentul 33, unii dintre producătorii din Uniune utilizează numai materii prime virgine și unii utilizează atât materii prime virgine, cât și resturi. Pentru procesul de producție din materii prime virgine, procesul de fabricație poate începe de la concentrat, de la APT sau de la oxidul de tungsten. Aceste elemente influențează costul de producție. Prin urmare, taxa pe care industria din Uniune o percepe clienților săi, pe lângă prețul APT, este influențată de costurile sale de producție. Cei șase producători din Uniune sunt independenți unul de altul și concurează pe piața Uniunii. În plus, ancheta a arătat că există și alte surse de aprovizionare pe piața Uniunii, cum ar fi SUA, Vietnam, Coreea de Sud și Israel. Prin urmare, afirmația a fost respinsă.

5.6. Dezavantajul competitiv al producătorilor din aval

(215)

Mai multe părți interesate au susținut că, din cauza măsurilor în vigoare, utilizatorii din Uniune sunt în dezavantaj concurențial față de concurenții lor situați în alte țări terțe, întrucât măsurile favorizează utilizatorii din afara Uniunii, în detrimentul utilizatorilor din Uniune. În plus, ei au susținut că utilizatorii din aval din țări terțe care beneficiază de o bază cu costuri mai mici, au o rentabilitate mai mare decât concurenții lor din Uniune. S-a susținut, de asemenea, că faptul că RPC a eliminat taxa la export de 5 % pentru carbura de tungsten și restricțiile privind produsele din amonte (contingentele de export pentru APT) în mai 2015 a avut un impact negativ asupra acestora. De asemenea, ei au susținut că, în cazul în care măsurile sunt extinse, pentru a evita o pierdere a clienților, utilizatorii vor trebui să își relocalizeze instalațiile de producție în afara Uniunii.

(216)

Astfel cum se menționează în considerentul 198, ancheta a arătat că majoritatea utilizatorilor care au cooperat din Uniune au înregistrat profit în perioada anchetei de reexaminare și că rentabilitatea le-a fost afectată de alți factori decât măsurile antidumping în vigoare, precum scăderea nivelului cererii pe piețele pe care funcționează (de foraj petrolier și exploatare minieră). Argumentul potrivit căruia utilizatorii din alte țări terțe generează, conform afirmațiilor, mai mult profit decât utilizatorii din Uniune este lipsit de pertinență pentru aprecierea interesului Uniunii. În plus, aceste părți nu au fost în măsură să explice modul în care faptul că RPC a eliminat taxele la export și restricțiile privind produsele din amonte a avut un efect negativ asupra utilizatorilor și, în plus, această afirmație nu este susținută de niciun element de probă. Afirmația în ceea ce privește relocalizarea unora dintre utilizatori a fost nefondată, deoarece rentabilitatea acestor utilizatori depinde de tipul de produse realizate, dar, în același timp, de alți factori, cum ar fi scăderea cererii pentru aceste produse. În orice caz, nu există dovezi care să arate că abrogarea măsurilor ar împiedica relocalizarea utilizatorilor. Prin urmare, afirmațiile din considerentul 214 au fost respinse.

5.7. Integrarea în aval

(217)

Mai multe părți interesate au susținut că majoritatea producătorilor de carbură de tungsten din Uniune sunt integrați în aval și, prin urmare, producătorii de scule se pot aproviziona cu materii prime la prețuri mai mici decât utilizatorii neintegrați, ceea ce conduce la un dezavantaj inegal în rândul utilizatorilor.

(218)

Ancheta a arătat că dintre cei șase producători de carbură de tungsten pentru piața liberă din Uniune, trei erau integrați din aval. Acești producători din Uniune au vândut produsul care face obiectul reexaminării către societăți afiliate la prețurile pieței și, prin urmare, nu au avut niciun avantaj de preț în aprovizionarea cu materii prime în comparație cu utilizatorii neintegrați. Prin urmare, afirmația a fost respinsă.

(219)

După comunicarea concluziilor, mai mulți utilizatori au afirmat că furnizorii integrați pe verticală sunt, de asemenea, concurenți ai utilizatorilor și reprezintă un obstacol în calea concurenței loiale, deoarece ei pot opri aprovizionarea utilizatorilor cu produsul care face obiectul reexaminării.

(220)

Ancheta nu a evidențiat niciun fel de indicii că industria din Uniune va opri vânzarea produsului care face obiectul reexaminării către utilizatorii neafiliați. Dimpotrivă, în cursul perioadei examinate, vânzările producătorilor integrați în aval din Uniune către utilizatorii neafiliați au crescut cu 16 %. Prin urmare, afirmația a fost respinsă.

5.8. Lipsa investițiilor și tehnologiile învechite

(221)

Mai multe părți interesate au susținut că, drept consecință a măsurilor antidumping în vigoare, industria din Uniune nu ar avea niciun stimulent pentru a investi în tehnologii noi. Aceste părți au susținut că industria din Uniune funcționează cu tehnologii vechi și depășite.

(222)

Cu toate acestea, ancheta a arătat că, astfel cum se menționează în considerentul 164, în cursul perioadei examinate, industria din Uniune a făcut investiții semnificative pentru a obține o mai bună utilizare a materiilor prime și, prin urmare, pentru a reduce costurile de producție, în vederea creșterii eficienței, pentru o mai mare flexibilitate în amestecarea deșeurilor dure cu cele moi și pentru a îmbunătăți respectarea normelor de mediu. Prin urmare, afirmația a fost respinsă.

5.9. Materii prime

(223)

Mai mulți utilizatori au afirmat că situația industriei din Uniune depinde de accesul la materiile prime, de disponibilitatea acestora și de prețuri. Măsurile antidumping nu ar trebui să compenseze orice dezavantaj în aprovizionarea cu materii prime.

(224)

Au fost instituite măsuri antidumping pe baza constatării dumpingului practicat de producătorii-exportatori chinezi, cauzând astfel un prejudiciu important industriei din Uniune. Prin urmare, afirmația potrivit căreia măsurile antidumping compensează dezavantajele în aprovizionarea cu materii prime a fost respinsă.

(225)

Noul Cod vamal al Uniunii

(226)

Mai mulți utilizatori au afirmat că articolul 169 alineatul (2) din Regulamentul delegat (UE) 2015/2446 al Comisiei (17) a introdus modificări în legislația vamală a Uniunii, potrivit căreia IPP nu va mai fi permisă pentru mărfurile supuse măsurilor antidumping sau, cel puțin, nu va mai fi viabilă din punct de vedere economic. Prin urmare, costul de producție al acesteia va crește.

(227)

Această afirmație a fost incorectă, deoarece articolul 169 alineatul (2) din Regulamentul delegat (UE) 2015/2446 nu interzice utilizarea IPP în cazul taxelor antidumping, ci se referă la utilizarea mărfurilor echivalente. Astfel, mărfurile importate în baza IPP vor fi supuse unei taxe antidumping numai în cazul în care mărfurile prelucrate sunt ulterior puse în liberă circulație în Uniune. În cazul în care mărfurile prelucrate sunt reexportate, astfel cum este cazul în prezent, ele nu vor fi supuse unor taxe antidumping. În plus, părțile interesate nu au furnizat nicio dovadă care să arate că IPP nu va mai fi viabil din punct de vedere economic. Prin urmare, argumentul a fost respins.

(228)

După prezentarea de informații, mai mulți utilizatori au afirmat că modificările Codului vamal al Uniunii vor limita utilizarea IPP din cauza unei creșteri a necesarului documentar și a riscului ridicat de nerespectare, care vor duce la creșterea costului materiilor prime cu până la 15 %.

(229)

În acest sens, trebuie remarcat faptul că modificările la Codul vamal al Uniunii sunt menite să îmbunătățească trasabilitatea mărfurilor care fac obiectul unor măsuri antidumping și care sunt importate în cadrul IPP. Prin urmare, nu este exclus ca acest lucru să conducă la o creștere a costurilor administrative ale întreprinderilor. Cu toate acestea, utilizatorii nu au furnizat niciun element de probă sau explicații privind modul în care a fost calculată creșterea de 15 %. Prin urmare, având în vedere caracterul ipotetic al acestora, afirmația a fost respinsă.

5.10. Durata măsurilor

(230)

Părțile interesate au susținut că măsurile antidumping privind produsul care face obiectul reexaminării sunt în vigoare din 1990 și, prin urmare, nu ar trebui să mai fie prelungite.

(231)

În condițiile stabilite la articolul 11 alineatul (2) din regulamentul de bază, în cazul în care continuarea sau reapariția dumpingului prejudiciabil este stabilită și măsurile nu sunt împotriva interesului Uniunii, în ansamblu, aceste măsuri trebuie să fie menținute. Au fost îndeplinite toate condițiile în cadrul prezentei anchete. De asemenea, părțile interesate nu au demonstrat niciun motiv specific din punctul de vedere al interesului general al Uniunii, care să se opună instituirii măsurilor. Prin urmare, Comisia nu are altă opțiune decât să impună măsuri antidumping. Prin urmare, acest argument este respins.

5.11. Concluzie privind interesul Uniunii

(232)

Pe baza celor de mai sus, Comisia a concluzionat că nu există motive imperioase, în ceea ce privește interesul Uniunii, care să se opună menținerii măsurilor antidumping definitive la importurile de carbură de tungsten, carbură de tungsten topită și carbură de tungsten amestecată simplu cu pudră metalică originare din RPC.

6. MĂSURILE ANTIDUMPING

6.1. Măsuri

(233)

Toate părțile interesate au fost informate cu privire la faptele și considerentele esențiale pe baza cărora s-a intenționat menținerea măsurilor antidumping în vigoare. Părților li s-a acordat, de asemenea, o perioadă în care să poată prezenta observații în urma acestei informări. Declarațiile și observațiile au fost luate în considerare în mod corespunzător, atunci când au fost întemeiate.

(234)

După cum s-a afirmat în considerentul 65, după comunicarea concluziilor, mai mulți utilizatori au afirmat că diferențele de calitate pentru utilizări, costuri de producție și vânzări trebuie să fie luate în considerare la calcularea, printre altele, a marjelor de prejudiciu.

(235)

Afirmația este neîntemeiată. Se reamintește faptul că prezenta anchetă constituie o reexaminare în perspectiva expirării măsurilor în temeiul articolului 11 alineatul (2) din regulamentul de bază, cu scopul de a evalua dacă măsurile antidumping în vigoare ar trebui menținute sau abrogate. Nicio nouă marjă de prejudiciu nu este calculată în cadrul prezentei anchete.

(236)

În plus, după comunicarea concluziilor, mai mulți utilizatori au afirmat că măsurile ar trebui să fie lăsate să expire atunci când autorizațiile de perfecționare activă vor fi eliminate treptat, adică în doi ani.

(237)

În acest sens, trebuie remarcat faptul că ancheta nu a evidențiat existența niciunei circumstanțe excepționale care ar putea justifica extinderea măsurilor pe o perioadă mai mică de cinci ani, în conformitate cu dispozițiile aplicabile din regulamentul de bază.

(238)

Din cele de mai sus rezultă că, astfel cum se prevede la articolul 11 alineatul (2) din regulamentul de bază, măsurile antidumping aplicabile importurilor de carbură de tungsten, carbură de tungsten topită și carbură de tungsten amestecată simplu cu pudră metalică originare din RPC ar trebui menținute. Se reamintește faptul că aceste măsuri constau în taxe ad valorem.

(239)

Comitetul constituit în temeiul articolului 15 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2016/1036 nu și-a exprimat opinia,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

(1) Prin prezentul regulament se instituite o taxă antidumping definitivă la importurile de carbură de tungsten, carbură de tungsten topită și carbură de tungsten amestecată simplu cu pudră metalică care intră în prezent sub incidența codurilor NC 2849 90 30 și ex 3824 30 00 (18) (cod TARIC 3824300010), originare din Republica Populară Chineză.

(2) Rata taxei care se aplică la prețul net franco frontiera Uniunii, înainte de vămuire, a produselor descrise la alineatul (1) se ridică la 33 %.

(3) Dacă nu se precizează altfel, se aplică dispozițiile relevante în vigoare referitoare la taxele vamale.

Articolul 2

Prezentul regulament intră în vigoare în ziua următoare datei publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Bruxelles, 1 iunie 2017.

Pentru Comisie

Președintele

Jean-Claude JUNCKER

(1) JO L 176, 30.6.2016, p. 21.

(2) Regulamentul (CEE) nr. 2737/90 al Consiliului din 24 septembrie 1990 de instituire a unei taxe antidumping definitive și de percepere definitivă a taxei provizorii la importurile de carbură de tungsten și carbură de tungsten topită originare din Republica Populară Chineză (JO L 264, 27.9.1990, p. 7).

(3) Decizia 90/480/CEE a Comisiei din 24 septembrie 1990 de acceptare a angajamentelor oferite de anumiți exportatori, în legătură cu procedura antidumping privind importurile de carbură de tungsten și carbură de tungsten topită originare din Republica Populară Chineză și de încheiere a anchetei în ceea ce privește exportatorii în cauză (JO L 264, 27.9.1990, p. 59).

(4) Regulamentul (CE) nr. 610/95 al Consiliului din 20 martie 1995 de modificare a Regulamentelor (CEE) nr. 2735/90, (CEE) nr. 2736/90 și (CEE) nr. 2737/90 de instituire a unei taxe antidumping definitive la importurile de minereuri și concentrate de tungsten, oxid de tungsten, acid tungstic, carbură de tungsten, și carbură de tungsten topită originare din Republica Populară Chineză și perceperea definitivă a sumelor depuse cu titlu de taxă antidumping provizorie impusă de Regulamentul (CE) nr. 2286/94 al Comisiei (JO L 64, 22.3.1995, p. 1).

(5) Regulamentul (CE) nr. 771/98 al Consiliului din 7 aprilie 1998 de instituire a unui drept antidumping definitiv la importurile de carbură de tungsten și carbură de tungsten topită originare din Republica Populară Chineză (JO L 111, 9.4.1998, p. 1).

(6) Regulamentul (CE) nr. 2268/2004 al Consiliului din 22 decembrie 2004 de instituire a unui drept antidumping definitiv la importurile de carbură de tungsten și carbură de tungsten topită originare din Republica Populară Chineză (JO L 395, 31.12.2004, p. 56).

(7) Regulamentul (CE) nr. 1275/2005 al Consiliului din 26 iulie 2005 de modificare a Regulamentului (CE) nr. 2268/2004 de instituire a unui drept antidumping definitiv la importurile de carbură de tungsten și carbură de tungsten topită originare din Republica Populară Chineză (JO L 202, 3.8.2005, p. 1).

(8) Regulamentul (CE) nr. 1225/2009 al Consiliului din 30 noiembrie 2009 privind protecția împotriva importurilor care fac obiectul unui dumping din partea țărilor care nu sunt membre ale Comunității Europene (JO L 343, 22.12.2009, p. 51). Acest regulament a fost codificat prin regulamentul de bază.

(9) Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 287/2011 al Consiliului din 21 martie 2011 de instituire a unei taxe antidumping definitive la importurile de carbură de tungsten, carbură de tungsten amestecată simplu cu pudră metalică și carbură de tungsten topită originare din Republica Populară Chineză, în urma unei reexaminări efectuate în perspectiva expirării măsurilor în conformitate cu articolul 11 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1225/2009 (JO L 78, 24.3.2011, p. 1).

(10) Anunț privind expirarea iminentă a anumitor măsuri antidumping (JO C 212, 27.6.2015, p. 8).

(11) Aviz de deschidere a unei reexaminări efectuate în perspectiva expirării măsurilor antidumping aplicabile importurilor de carbură de tungsten, carbură de tungsten topită și carbură de tungsten amestecată simplu cu pudră metalică originare din Republica Populară Chineză (JO C 108, 23.3.2016, p. 6).

(12) Carbura de tungsten, care este importată în cadrul regimului de perfecționare activă, nu este supusă plății taxelor vamale și antidumping și este utilizată în procesul de fabricație a sculelor care sunt exportate în afara UE.

(13) Metal Bulletin: (1) https://www.metalbulletin.com/Article/3646910/2017-PREVIEW-Chinese-tungsten-prices-will-continue-journey-of-recovery-as-market-reaches-consensus-on.html și (2) https://www.metalbulletin.com/Article/3596231/Chinas-SRB-tungsten-concentrate-stockpiling-boosts-domestic-export-prices.html

(14) https://minerals.usgs.gov/minerals/pubs/commodity/tungsten/mcs-2015-tungs.pdf

(15) Decizia 2001/230/CE a Comisiei din 21 februarie 2001 de încetare a procedurilor antidumping referitoare la importurile de ferosiliciu originare din Brazilia, Republica Populară Chineză, Kazahstan, Rusia, Ucraina și Venezuela (JO L 84, 23.3.2001, p. 36).

(16) COM(2011) 25 final din 2 februarie 2011 și COM(2014) 297 final din 26 mai 2014.

(17) Regulamentul delegat (UE) 2015/2446 al Comisiei din 28 iulie 2015 de completare a Regulamentului (UE) nr. 952/2013 al Parlamentului European și al Consiliului în ceea ce privește normele detaliate ale anumitor dispoziții ale Codului vamal al Uniunii (JO L 343, 29.12.2015, p. 1).

(18) Particulele sunt neregulate și nu sunt fluide, spre deosebire de particulele „pudrelor gata de comprimare”, care sunt sferice sau de formă granulară, omogene și fluide. Lipsa fluidității poate fi măsurată și determinată cu ajutorul unei pâlnii calibrate, de exemplu un debitmetru HALL în conformitate cu standardul ISO nr. 4490.

2.6.2017

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 142/84

DECIZIA DE PUNERE ÎN APLICARE (UE) 2017/943 A CONSILIULUI

din 18 mai 2017

privind schimbul automatizat de date în ceea ce privește înmatricularea vehiculelor în Malta, Cipru și Estonia și de înlocuire a Deciziilor 2014/731/UE, 2014/743/UE și 2014/744/UE

CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

având în vedere Decizia 2008/615/JAI a Consiliului din 23 iunie 2008 privind intensificarea cooperării transfrontaliere, în special în domeniul combaterii terorismului și a criminalității transfrontaliere (1), în special articolul 33,

având în vedere avizul Parlamentului European (2),

întrucât:

(1)

În conformitate cu articolul 25 alineatul (2) din Decizia 2008/615/JAI, transmiterea datelor cu caracter personal reglementată de respectiva decizie nu poate avea loc decât după ce dispozițiile generale privind protecția datelor prevăzute în capitolul 6 din respectiva decizie au fost puse în aplicare în legislația națională aplicabilă pe teritoriile statelor membre implicate în această transmitere.

(2)

Articolul 20 din Decizia 2008/616/JAI a Consiliului (3) prevede că verificarea îndeplinirii condiției menționate la considerentul 1 în ceea ce privește schimbul automatizat de date în conformitate cu capitolul 2 din Decizia 2008/615/JAI se face pe baza unui raport de evaluare bazat pe un chestionar, o vizită de evaluare și un test-pilot.

(3)	Consiliului i-au fost prezentate rapoartele de evaluare globale, care sintetizează rezultatele chestionarului, vizita de evaluare și testul-pilot referitor la datele privind înmatricularea vehiculelor în Malta, Cipru și Estonia.

(4)

Prin adoptarea Deciziei 2014/731/UE a Consiliului (4), Consiliul a concluzionat că Malta a pus în aplicare pe deplin dispozițiile generale privind protecția datelor din capitolul 6 din Decizia 2008/615/JAI și poate primi și transmite date cu caracter personal în temeiul articolului 12 din respectiva decizie începând cu 9 octombrie 2014 și a concluzionat, de asemenea, că raportul de evaluare a fost aprobat în conformitate cu articolul 25 alineatul (2) din Decizia 2008/615/JAI.

(5)

Prin adoptarea Deciziei 2014/743/UE a Consiliului (5), Consiliul a concluzionat că Cipru a pus în aplicare pe deplin dispozițiile generale privind protecția datelor din capitolul 6 din Decizia 2008/615/JAI și poate primi și transmite date cu caracter personal în temeiul articolului 12 din respectiva decizie începând cu 21 octombrie 2014 și a concluzionat, de asemenea, că raportul de evaluare a fost aprobat în conformitate cu articolul 25 alineatul (2) din Decizia 2008/615/JAI.

(6)

Prin adoptarea Deciziei 2014/744/UE a Consiliului (6), Consiliul a concluzionat că Estonia a pus în aplicare pe deplin dispozițiile generale privind protecția datelor din capitolul 6 din Decizia 2008/615/JAI și poate primi și transmite date cu caracter personal în temeiul articolului 12 din respectiva decizie începând cu 21 octombrie 2014 și a concluzionat, de asemenea, că raportul de evaluare a fost aprobat în conformitate cu articolul 25 alineatul (2) din Decizia 2008/615/JAI.

(7)

Prezenta decizie înlocuiește Deciziile 2014/731/UE, 2014/743/UE și 2014/744/UE, care au fost anulate de Curtea de Justiție a Uniunii Europene („Curtea”) prin hotărârea sa din 22 septembrie 2016 în cauzele conexate C-14/15 și C-116/15. În hotărârea respectivă, Curtea a menținut efectele Deciziilor 2014/731/UE, 2014/743/UE și 2014/744/UE până la intrarea în vigoare a unor noi acte destinate să le înlocuiască. Prin urmare, începând cu data intrării în vigoare a prezentei decizii, Deciziile 2014/731/UE, 2014/743/UE și 2014/744/UE încetează să producă efecte.

(8)

Pentru a asigura continuitatea primirii și transmiterii datelor cu caracter personal în temeiul articolului 12 din Decizia 2008/615/JAI, intrarea în vigoare a prezentei decizii nu ar trebui să aducă atingere validității schimbului automatizat de date efectuat de către statele membre în temeiul Deciziilor 2014/731/UE, 2014/743/UE și 2014/744/UE. Statele membre care au obținut date cu caracter personal în temeiul Deciziilor 2014/731/UE, 2014/743/UE și 2014/744/UE ar trebui să continue să aibă dreptul să prelucreze ulterior datele respective la nivel național sau între statele membre în scopurile prevăzute la articolul 26 din Decizia 2008/615/JAI.

(9)

Articolul 33 din Decizia 2008/615/JAI conferă Consiliului competențe de executare pentru a adopta măsurile necesare pentru punerea în aplicare a deciziei respective, în special în ceea ce privește primirea și transmiterea datelor cu caracter personal reglementate de respectiva decizie. Întrucât condițiile pentru începerea exercitării acestor competențe de executare au fost întrunite și procedura în acest sens a fost respectată, ar trebui adoptată o decizie de punere în aplicare privind schimbul automatizat de date în ceea ce privește înmatricularea vehiculelor în Malta, Cipru și Estonia pentru a înlocui Deciziile 2014/731/UE, 2014/743/UE și 2014/744/UE, care au fost anulate, și a permite respectivelor state membre să continue să primească și să transmită date cu caracter personal în temeiul articolului 12 din Decizia 2008/615/JAI.

(10)	Danemarca are obligații în temeiul Deciziei 2008/615/JAI și, prin urmare, participă la adoptarea și aplicarea prezentei decizii, care pune în aplicare Decizia 2008/615/JAI.

(11)	Regatul Unit și Irlanda au obligații în temeiul Deciziei 2008/615/JAI și, prin urmare, participă la adoptarea și aplicarea prezentei decizii, care pune în aplicare Decizia 2008/615/JAI,

ADOPTĂ PREZENTA DECIZIE:

Articolul 1

În scopul căutării automatizate a datelor privind înmatricularea vehiculelor (VRD), Malta, Cipru și Estonia continuă să aibă dreptul să primească și să transmită date cu caracter personal în temeiul articolului 12 din Decizia 2008/615/JAI.

Articolul 2

(1) Deciziile 2014/731/UE, 2014/743/UE și 2014/744/UE încetează să producă efecte de la data intrării în vigoare a prezentei decizii, fără a aduce atingere validității schimbului automatizat de date efectuat în temeiul respectivelor decizii de către statele membre.

(2) Statele membre care au obținut date cu caracter personal în temeiul deciziilor menționate la alineatul (1) continuă să aibă dreptul să prelucreze ulterior datele respective la nivel național sau între statele membre în scopurile prevăzute la articolul 26 din Decizia 2008/615/JAI.

Articolul 3

Prezenta decizie intră în vigoare în ziua următoare datei publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Prezenta decizie se aplică în conformitate cu tratatele.

Adoptată la Bruxelles, 18 mai 2017.

Pentru Consiliu

Președintele

C. ABELA

(1) JO L 210, 6.8.2008, p. 1.

(2) Avizul din 5 aprilie 2017 (nepublicat încă în Jurnalul Oficial).

(3) Decizia 2008/616/JAI a Consiliului din 23 iunie 2008 privind punerea în aplicare a Deciziei 2008/615/JAI privind intensificarea cooperării transfrontaliere, în special în domeniul combaterii terorismului și a criminalității transfrontaliere (JO L 210, 6.8.2008, p. 12).

(4) Decizia 2014/731/UE a Consiliului din 9 octombrie 2014 privind lansarea schimbului automatizat de date privind înmatricularea vehiculelor (VRD) în Malta (JO L 302, 22.10.2014, p. 56).

(5) Decizia 2014/743/UE a Consiliului din 21 octombrie 2014 privind lansarea schimbului automatizat de date în ceea ce privește înmatricularea vehiculelor (VRD) în Cipru (JO L 308, 29.10.2014, p. 100).

(6) Decizia Consiliului din 21 octombrie 2014 privind lansarea schimbului automatizat de date în ceea ce privește înmatricularea vehiculelor (VRD) în Estonia (JO L 308, 29.10.2014, p. 102).

2.6.2017

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 142/87

DECIZIA DE PUNERE ÎN APLICARE (UE) 2017/944 A CONSILIULUI

din 18 mai 2017

privind schimbul automatizat de date în ceea ce privește datele dactiloscopice în Letonia și de înlocuire a Deciziei 2014/911/UE

CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

având în vedere avizul Parlamentului European (2),

întrucât:

(1)

(2)

Articolul 20 din Decizia 2008/616/JAI a Consiliului (3) prevede că verificarea îndeplinirii condiției menționate la considerentul (1) în ceea ce privește schimbul automatizat de date în conformitate cu capitolul 2 din Decizia 2008/615/JAI se face pe baza unui raport de evaluare bazat pe un chestionar, o vizită de evaluare și un test-pilot.

(3)	Consiliului i-a fost prezentat un raport de evaluare global, care sintetizează rezultatele chestionarului, ale vizitei de evaluare și ale testului-pilot referitoare la schimbul de date dactiloscopice în Letonia.

(4)

Prin adoptarea Deciziei 2014/911/UE a Consiliului (4), Consiliul a concluzionat că Letonia a pus în aplicare pe deplin dispozițiile generale privind protecția datelor din capitolul 6 din Decizia 2008/615/JAI și poate primi și transmite date cu caracter personal în temeiul articolului 9 din respectiva decizie începând cu 4 decembrie 2014 și a concluzionat, de asemenea, că raportul de evaluare a fost aprobat în conformitate cu articolul 25 alineatul (2) din Decizia 2008/615/JAI.

(5)

Prezenta decizie înlocuiește Decizia 2014/911/UE, care a fost anulată de Curtea de Justiție a Uniunii Europene („curtea”) prin hotărârea sa din 22 septembrie 2016 în cauzele conexate C-14/15 și C-116/15. În hotărârea respectivă, curtea a menținut efectele Deciziei 2014/911/UE până la intrarea în vigoare a unui nou act destinat să înlocuiască decizia respectivă. Prin urmare, începând cu data intrării în vigoare a prezentei decizii, Decizia 2014/911/UE încetează să producă efecte.

(6)

Pentru a asigura continuitatea primirii și transmiterii datelor cu caracter personal în temeiul articolului 9 din Decizia 2008/615/JAI, intrarea în vigoare a prezentei decizii nu ar trebui să aducă atingere validității schimbului automatizat de date efectuat de către statele membre în temeiul Deciziei 2014/911/UE. Statele membre care au obținut date cu caracter personal în temeiul Deciziei 2014/911/UE ar trebui să continue să aibă dreptul să prelucreze ulterior datele respective la nivel național sau între statele membre în scopurile prevăzute la articolul 26 din Decizia 2008/615/JAI.

(7)

Articolul 33 din Decizia 2008/615/JAI conferă Consiliului competențe de executare pentru a adopta măsurile necesare pentru punerea în aplicare a deciziei respective, în special în ceea ce privește primirea și transmiterea datelor cu caracter personal reglementate de respectiva decizie. Întrucât condițiile pentru începerea exercitării acestor competențe de executare au fost întrunite și procedura în acest sens a fost respectată, ar trebui adoptată o decizie de punere în aplicare privind schimbul automatizat de date în ceea ce privește înmatricularea vehiculelor în Letonia pentru a înlocui Decizia 2014/911/UE anulată și a permite statului membru respectiv să continue să primească și să transmită date cu caracter personal în temeiul articolului 9 din Decizia 2008/615/JAI.

(8)	Danemarca are obligații în temeiul Deciziei 2008/615/JAI și, prin urmare, participă la adoptarea și aplicarea prezentei decizii, care pune în aplicare Decizia 2008/615/JAI.

(9)	Regatul Unit și Irlanda au obligații în temeiul Deciziei 2008/615/JAI și, prin urmare, participă la adoptarea și aplicarea prezentei decizii, care pune în aplicare Decizia 2008/615/JAI,

ADOPTĂ PREZENTA DECIZIE:

Articolul 1

În scopul căutării automatizate a datelor dactiloscopice, Letonia continuă să aibă dreptul să primească și să transmită date cu caracter personal în temeiul articolului 9 din Decizia 2008/615/JAI.

Articolul 2

(1) Decizia 2014/911/UE încetează să producă efecte de la data intrării în vigoare a prezentei decizii, fără a aduce atingere validității schimbului automatizat de date efectuat în temeiul respectivei decizii de către statele membre.

(2) Statele membre care au obținut date cu caracter personal în temeiul Deciziei 2014/911/UE continuă să aibă dreptul să prelucreze ulterior datele respective la nivel național sau între statele membre în scopurile prevăzute la articolul 26 din Decizia 2008/615/JAI.

Articolul 3

Prezenta decizie intră în vigoare în ziua următoare datei publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Prezenta decizie se aplică în conformitate cu tratatele.

Adoptată la Bruxelles, 18 mai 2017.

Pentru Consiliu

Președintele

C. ABELA

(1) JO L 210, 6.8.2008, p. 1.

(2) Avizul din 5 aprilie 2017 (nepublicat încă în Jurnalul Oficial).

(4) Decizia 2014/911/UE a Consiliului din 4 decembrie 2014 privind lansarea schimbului automatizat de date în ceea ce privește datele dactiloscopice în Letonia (JO L 360, 17.12.2014, p. 28).

2.6.2017

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 142/89

DECIZIA DE PUNERE ÎN APLICARE (UE) 2017/945 A CONSILIULUI

din 18 mai 2017

privind schimbul automatizat de date în ceea ce privește datele ADN în Slovacia, Portugalia, Letonia, Lituania, Republica Cehă, Estonia, Ungaria, Cipru, Polonia, Suedia, Malta și Belgia și de înlocuire a Deciziilor 2010/689/UE, 2011/472/UE, 2011/715/UE, 2011/887/UE, 2012/58/UE, 2012/299/UE, 2012/445/UE, 2012/673/UE, 2013/3/UE, 2013/148/UE, 2013/152/UE și 2014/410/UE

CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

având în vedere avizul Parlamentului European (2),

întrucât:

(1)

(2)

(3)

Consiliului i-au fost prezentate rapoartele de evaluare globale, care sintetizează rezultatele chestionarului, ale vizitei de evaluare și ale testului-pilot referitoare la datele ADN în Slovacia, Portugalia, Letonia, Lituania, Republica Cehă, Estonia, Ungaria, Cipru, Polonia, Suedia, Malta și Belgia.

(4)

Prin adoptarea Deciziei 2010/689/UE a Consiliului (4), Consiliul a concluzionat că Slovacia a pus în aplicare pe deplin dispozițiile generale privind protecția datelor din capitolul 6 din Decizia 2008/615/JAI și poate primi și transmite date cu caracter personal în temeiul articolelor 3 și 4 din respectiva decizie începând cu 8 noiembrie 2010 și a concluzionat, de asemenea, că raportul de evaluare a fost aprobat în conformitate cu articolul 25 alineatul (2) din Decizia 2008/615/JAI.

(5)

Prin adoptarea Deciziei 2011/472/UE a Consiliului (5), Consiliul a concluzionat că Portugalia a pus în aplicare pe deplin dispozițiile generale privind protecția datelor din capitolul 6 din Decizia 2008/615/JAI și poate primi și transmite date cu caracter personal în temeiul articolelor 3 și 4 din respectiva decizie începând cu 19 iulie 2011 și a concluzionat, de asemenea, că raportul de evaluare a fost aprobat în conformitate cu articolul 25 alineatul (2) din Decizia 2008/615/JAI.

(6)

Prin adoptarea Deciziei 2011/715/UE a Consiliului (6), Consiliul a concluzionat că Letonia a pus în aplicare pe deplin dispozițiile generale privind protecția datelor din capitolul 6 din Decizia 2008/615/JAI și poate primi și transmite date cu caracter personal în temeiul articolelor 3 și 4 din respectiva decizie începând cu 27 octombrie 2011 și a concluzionat, de asemenea, că raportul de evaluare a fost aprobat în conformitate cu articolul 25 alineatul (2) din Decizia 2008/615/JAI.

(7)

Prin adoptarea Deciziei 2011/887/UE a Consiliului (7), Consiliul a concluzionat că Lituania a pus în aplicare pe deplin dispozițiile generale privind protecția datelor din capitolul 6 din Decizia 2008/615/JAI și poate primi și transmite date cu caracter personal în temeiul articolelor 3 și 4 din respectiva decizie începând cu 13 decembrie 2011 și a concluzionat, de asemenea, că raportul de evaluare a fost aprobat în conformitate cu articolul 25 alineatul (2) din Decizia 2008/615/JAI.

(8)

Prin adoptarea Deciziei 2012/58/UE a Consiliului (8), Consiliul a concluzionat că Republica Cehă a pus în aplicare pe deplin dispozițiile generale privind protecția datelor din capitolul 6 din Decizia 2008/615/JAI și poate primi și transmite date cu caracter personal în temeiul articolelor 3 și 4 din respectiva decizie începând cu 23 ianuarie 2012 și a concluzionat, de asemenea, că raportul de evaluare a fost aprobat în conformitate cu articolul 25 alineatul (2) din Decizia 2008/615/JAI.

(9)

Prin adoptarea Deciziei 2012/299/UE a Consiliului (9), Consiliul a concluzionat că Estonia a pus în aplicare pe deplin dispozițiile generale privind protecția datelor din capitolul 6 din Decizia 2008/615/JAI și poate primi și transmite date cu caracter personal în temeiul articolelor 3 și 4 din respectiva decizie începând cu 7 iunie 2012 și a concluzionat, de asemenea, că raportul de evaluare a fost aprobat în conformitate cu articolul 25 alineatul (2) din Decizia 2008/615/JAI.

(10)

Prin adoptarea Deciziei 2012/445/UE a Consiliului (10), Consiliul a concluzionat că Ungaria a pus în aplicare pe deplin dispozițiile generale privind protecția datelor din capitolul 6 din Decizia 2008/615/JAI și poate primi și transmite date cu caracter personal în temeiul articolelor 3 și 4 din respectiva decizie începând cu 24 iulie 2012 și a concluzionat, de asemenea, că raportul de evaluare a fost aprobat în conformitate cu articolul 25 alineatul (2) din Decizia 2008/615/JAI.

(11)

Prin adoptarea Deciziei 2012/673/UE a Consiliului (11), Consiliul a concluzionat că Cipru a pus în aplicare pe deplin dispozițiile generale privind protecția datelor din capitolul 6 din Decizia 2008/615/JAI și poate primi și transmite date cu caracter personal în temeiul articolelor 3 și 4 din respectiva decizie începând cu 25 octombrie 2012 și a concluzionat, de asemenea, că raportul de evaluare a fost aprobat în conformitate cu articolul 25 alineatul (2) din Decizia 2008/615/JAI.

(12)

Prin adoptarea Deciziei 2013/3/UE a Consiliului (12), Consiliul a concluzionat că Polonia a pus în aplicare pe deplin dispozițiile generale privind protecția datelor din capitolul 6 din Decizia 2008/615/JAI și poate primi și transmite date cu caracter personal în temeiul articolelor 3 și 4 din respectiva decizie începând cu 20 decembrie 2012 și a concluzionat, de asemenea, că raportul de evaluare a fost aprobat în conformitate cu articolul 25 alineatul (2) din Decizia 2008/615/JAI.

(13)

Prin adoptarea Deciziei 2013/148/UE a Consiliului (13), Consiliul a concluzionat că Suedia a pus în aplicare pe deplin dispozițiile generale privind protecția datelor din capitolul 6 din Decizia 2008/615/JAI și poate primi și transmite date cu caracter personal în temeiul articolelor 3 și 4 din respectiva decizie începând cu 21 martie 2013 și a concluzionat, de asemenea, că raportul de evaluare a fost aprobat în conformitate cu articolul 25 alineatul (2) din Decizia 2008/615/JAI.

(14)

Prin adoptarea Deciziei 2013/152/UE a Consiliului (14), Consiliul a concluzionat că Malta a pus în aplicare pe deplin dispozițiile generale privind protecția datelor din capitolul 6 din Decizia 2008/615/JAI și poate primi și transmite date cu caracter personal în temeiul articolelor 3 și 4 din respectiva decizie începând cu 21 martie 2013 și a concluzionat, de asemenea, că raportul de evaluare a fost aprobat în conformitate cu articolul 25 alineatul (2) din Decizia 2008/615/JAI.

(15)

Prin adoptarea Deciziei 2014/410/UE a Consiliului (15), Consiliul a concluzionat că Belgia a pus în aplicare pe deplin dispozițiile generale privind protecția datelor din capitolul 6 din Decizia 2008/615/JAI și poate primi și transmite date cu caracter personal în temeiul articolelor 3 și 4 din respectiva decizie începând cu 24 iunie 2014 și a concluzionat, de asemenea, că raportul de evaluare a fost aprobat în conformitate cu articolul 25 alineatul (2) din Decizia 2008/615/JAI.

(16)

În hotărârea sa din 22 septembrie 2016 în cauzele conexate C-14/15 și C-116/15, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a statuat că articolul 25 alineatul (2) din Decizia 2008/615/JAI stabilește în mod nelegal cerința unanimității pentru adoptarea măsurilor necesare pentru punerea în aplicare a respectivei decizii. Deciziile 2010/689/UE, 2011/472/UE, 2011/715/UE, 2011/887/UE, 2012/58/UE, 2012/299/UE, 2012/445/UE, 2012/673/UE, 2013/3/UE, 2013/148/UE, 2013/152/UE și 2014/410/UE au fost adoptate în temeiul articolului 25 alineatul (2) din Decizia 2008/615/JAI și, în consecință, sunt afectate de un viciu procedural.

(17)

Pentru a asigura securitatea juridică a primirii și transmiterii datelor cu caracter personal în temeiul Deciziei 2008/615/JAI în ceea ce privește statele membre vizate de Deciziile 2010/689/UE, 2011/472/UE, 2011/715/UE, 2011/887/UE, 2012/58/UE, 2012/299/UE, 2012/445/UE, 2012/673/UE, 2013/3/UE, 2013/148/UE, 2013/152/UE și 2014/410/UE, deciziile respective ar trebui să fie înlocuite cu prezenta decizie.

(18)

Pentru a asigura continuitatea primirii și transmiterii datelor cu caracter personal în temeiul articolelor 3 și 4 din Decizia 2008/615/JAI, Deciziile 2010/689/UE, 2011/472/UE, 2011/715/UE, 2011/887/UE, 2012/58/UE, 2012/299/UE, 2012/445/UE, 2012/673/UE, 2013/3/UE, 2013/148/UE, 2013/152/UE și 2014/410/UE încetează să producă efecte începând cu data intrării în vigoare a prezentei decizii.

(19)

Din același motiv, intrarea în vigoare a prezentei decizii nu ar trebui să aducă atingere validității schimbului automatizat de date efectuat de către statele membre în temeiul Deciziilor 2010/689/UE, 2011/472/UE, 2011/715/UE, 2011/887/UE, 2012/58/UE, 2012/299/UE, 2012/445/UE, 2012/673/UE, 2013/3/UE, 2013/148/UE, 2013/152/UE și 2014/410/UE.

(20)

În plus, statele membre care au obținut date cu caracter personal în temeiul Deciziilor 2010/689/UE, 2011/472/UE, 2011/715/UE, 2011/887/UE, 2012/58/UE, 2012/299/UE, 2012/445/UE, 2012/673/UE, 2013/3/UE, 2013/148/UE, 2013/152/UE și 2014/410/UE ar trebui să continue să aibă dreptul să prelucreze ulterior datele respective la nivel național sau între statele membre în scopurile prevăzute la articolul 26 din Decizia 2008/615/JAI.

(21)

Articolul 33 din Decizia 2008/615/JAI conferă Consiliului competențe de executare pentru a adopta măsurile necesare pentru punerea în aplicare a deciziei respective, în special în ceea ce privește primirea și transmiterea datelor cu caracter personal reglementate de respectiva decizie. Întrucât condițiile pentru începerea exercitării acestor competențe de executare au fost întrunite și procedura în acest sens a fost respectată, ar trebui adoptată o decizie de punere în aplicare privind schimbul automatizat de date în ceea ce privește datele ADN în Slovacia, Portugalia, Letonia, Lituania, Republica Cehă, Estonia, Ungaria, Cipru, Polonia, Suedia, Malta și Belgia, pentru a permite respectivelor state membre să continue să primească și să transmită date cu caracter personal în temeiul articolelor 3 și 4 din Decizia 2008/615/JAI.

(22)	Danemarca are obligații în temeiul Deciziei 2008/615/JAI și, prin urmare, participă la adoptarea și aplicarea prezentei decizii, care pune în aplicare Decizia 2008/615/JAI.

(23)	Regatul Unit și Irlanda au obligații în temeiul Deciziei 2008/615/JAI și, prin urmare, participă la adoptarea și aplicarea prezentei decizii, care pune în aplicare Decizia 2008/615/JAI,

ADOPTĂ PREZENTA DECIZIE:

Articolul 1

În scopul căutării și comparării automatizate a datelor ADN, Slovacia, Portugalia, Letonia, Lituania, Republica Cehă, Estonia, Ungaria, Cipru, Polonia, Suedia, Malta și Belgia continuă să aibă dreptul să primească și să transmită date cu caracter personal în temeiul articolelor 3 și 4 din Decizia 2008/615/JAI.

Articolul 2

(1) Deciziile 2010/689/UE, 2011/472/UE, 2011/715/UE, 2011/887/UE, 2012/58/UE, 2012/299/UE, 2012/445/UE, 2012/673/UE, 2013/3/UE, 2013/148/UE, 2013/152/UE și 2014/410/UE încetează să producă efecte de la data intrării în vigoare a prezentei decizii, fără a aduce atingere validității schimbului automatizat de date efectuat în temeiul respectivelor decizii de către statele membre.

Articolul 3

Prezenta decizie intră în vigoare în ziua următoare datei publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Prezenta decizie se aplică în conformitate cu tratatele.

Adoptată la Bruxelles, 18 mai 2017.

Pentru Consiliu

Președintele

C. ABELA

(1) JO L 210, 6.8.2008, p. 1.

(2) Avizul din 5 aprilie 2017 (nepublicat încă în Jurnalul Oficial).

(4) Decizia 2010/689/UE a Consiliului din 8 noiembrie 2010 privind lansarea schimbului automat de date în ceea ce privește datele ADN în Slovacia (JO L 294, 12.11.2010, p. 14).

(5) Decizia 2011/472/UE a Consiliului din 19 iulie 2011 privind lansarea schimbului automat de date în ceea ce privește datele ADN în Portugalia (JO L 195, 27.7.2011, p. 71).

(6) Decizia 2011/715/UE Consiliului din 27 octombrie 2011 privind lansarea schimbului automat de date în ceea ce privește datele ADN în Letonia (JO L 285, 1.11.2011, p. 24).

(7) Decizia 2011/887/UE a Consiliului din 13 decembrie 2011 privind lansarea schimbului automat de date în ceea ce privește datele ADN în Lituania (JO L 344, 28.12.2011, p. 36).

(8) Decizia 2012/58/UE a Consiliului din 23 ianuarie 2012 privind lansarea schimbului automatizat de date în ceea ce privește datele ADN în Republica Cehă (JO L 30, 2.2.2012, p. 15).

(9) Decizia 2012/299/UE a Consiliului din 7 iunie 2012 privind lansarea schimbului automatizat de date în ceea ce privește datele ADN în Estonia (JO L 151, 12.6.2012, p. 31).

(10) Decizia 2012/445/UE a Consiliului din 24 iulie 2012 privind lansarea schimbului automatizat de date în ceea ce privește datele ADN în Ungaria (JO L 202, 28.7.2012, p. 22).

(11) Decizia 2012/673/UE a Consiliului din 25 octombrie 2012 privind lansarea schimbului automatizat de date în ceea ce privește datele ADN în Cipru (JO L 302, 31.10.2012, p. 12).

(12) Decizia 2013/3/UE a Consiliului din 20 decembrie 2012 privind lansarea schimbului automatizat de date în ceea ce privește datele ADN în Polonia (JO L 3, 8.1.2013, p. 5).

(13) Decizia 2013/148/UE a Consiliului din 21 martie 2013 privind lansarea schimbului automatizat de date în ceea ce privește datele ADN în Suedia (JO L 84, 23.3.2013, p. 26).

(14) Decizia 2013/152/UE a Consiliului din 21 martie 2013 privind lansarea schimbului automatizat de date în ceea ce privește datele ADN în Malta (JO L 86, 26.3.2013, p. 20).

(15) Decizia 2014/410/UE a Consiliului din 24 iunie 2014 privind lansarea schimbului automatizat de date în ceea ce privește datele ADN în Belgia (JO L 190, 28.6.2014, p. 80).

2.6.2017

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 142/93

DECIZIA DE PUNERE ÎN APLICARE (UE) 2017/946 A CONSILIULUI

din 18 mai 2017

privind schimbul automatizat de date în ceea ce privește datele dactiloscopice în Slovacia, Bulgaria, Franța, Republica Cehă, Lituania, Țările de Jos, Ungaria, Cipru, Estonia, Malta, România și Finlanda și de înlocuire a Deciziilor 2010/682/UE, 2010/758/UE, 2011/355/UE, 2011/434/UE, 2011/888/UE, 2012/46/UE, 2012/446/UE, 2012/672/UE, 2012/710/UE, 2013/153/UE, 2013/229/UE și 2013/792/UE

CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

având în vedere avizul Parlamentului European (2),

întrucât:

(1)

(2)

(3)

Consiliului i-au fost prezentate rapoartele de evaluare globale, care sintetizează rezultatele chestionarului, ale vizitei de evaluare și ale testului-pilot referitoare la datele dactiloscopice în Slovacia, Bulgaria, Franța, Republica Cehă, Lituania, Țările de Jos, Ungaria, Cipru, Estonia, Malta, România și Finlanda.

(4)

Prin adoptarea Deciziei 2010/682/UE a Consiliului (4), Consiliul a concluzionat că Slovacia a pus în aplicare pe deplin dispozițiile generale privind protecția datelor din capitolul 6 din Decizia 2008/615/JAI și poate primi și transmite date cu caracter personal în temeiul articolului 9 din respectiva decizie începând cu 8 noiembrie 2010 și a concluzionat, de asemenea, că raportul de evaluare a fost aprobat în conformitate cu articolul 25 alineatul (2) din Decizia 2008/615/JAI.

(5)

Prin adoptarea Deciziei 2010/758/UE a Consiliului (5), Consiliul a concluzionat că Bulgaria a pus în aplicare pe deplin dispozițiile generale privind protecția datelor din capitolul 6 din Decizia 2008/615/JAI și poate primi și transmite date cu caracter personal în temeiul articolului 9 din respectiva decizie începând cu 2 decembrie 2010 și a concluzionat, de asemenea, că raportul de evaluare a fost aprobat în conformitate cu articolul 25 alineatul (2) din Decizia 2008/615/JAI.

(6)

Prin adoptarea Deciziei 2011/355/UE a Consiliului (6), Consiliul a concluzionat că Franța a pus în aplicare pe deplin dispozițiile generale privind protecția datelor din capitolul 6 din Decizia 2008/615/JAI și poate primi și transmite date cu caracter personal în temeiul articolului 9 din respectiva decizie începând cu 9 iunie 2011 și a concluzionat, de asemenea, că raportul de evaluare a fost aprobat în conformitate cu articolul 25 alineatul (2) din Decizia 2008/615/JAI.

(7)

Prin adoptarea Deciziei 2011/434/UE a Consiliului (7), Consiliul a concluzionat că Republica Cehă a pus în aplicare pe deplin dispozițiile generale privind protecția datelor din capitolul 6 din Decizia 2008/615/JAI și poate primi și transmite date cu caracter personal în temeiul articolului 9 din respectiva decizie începând cu 19 iulie 2011 și a concluzionat, de asemenea, că raportul de evaluare a fost aprobat în conformitate cu articolul 25 alineatul (2) din Decizia 2008/615/JAI.

(8)

Prin adoptarea Deciziei 2011/888/UE a Consiliului (8), Consiliul a concluzionat că Lituania a pus în aplicare pe deplin dispozițiile generale privind protecția datelor din capitolul 6 din Decizia 2008/615/JAI și poate primi și transmite date cu caracter personal în temeiul articolului 9 din respectiva decizie începând cu 13 decembrie 2011 și a concluzionat, de asemenea, că raportul de evaluare a fost aprobat în conformitate cu articolul 25 alineatul (2) din Decizia 2008/615/JAI.

(9)

Prin adoptarea Deciziei 2012/46/UE a Consiliului (9), Consiliul a concluzionat că Țările de Jos au pus în aplicare pe deplin dispozițiile generale privind protecția datelor din capitolul 6 din Decizia 2008/615/JAI și pot primi și transmite date cu caracter personal în temeiul articolului 9 din respectiva decizie începând cu 23 ianuarie 2012 și a concluzionat, de asemenea, că raportul de evaluare a fost aprobat în conformitate cu articolul 25 alineatul (2) din Decizia 2008/615/JAI.

(10)

Prin adoptarea Deciziei 2012/446/UE a Consiliului (10), Consiliul a concluzionat că Ungaria a pus în aplicare pe deplin dispozițiile generale privind protecția datelor din capitolul 6 din Decizia 2008/615/JAI și poate primi și transmite date cu caracter personal în temeiul articolului 9 din respectiva decizie începând cu 24 iulie 2012 și a concluzionat, de asemenea, că raportul de evaluare a fost aprobat în conformitate cu articolul 25 alineatul (2) din Decizia 2008/615/JAI.

(11)

Prin adoptarea Deciziei 2012/672/UE a Consiliului (11), Consiliul a concluzionat că Cipru a pus în aplicare pe deplin dispozițiile generale privind protecția datelor din capitolul 6 din Decizia 2008/615/JAI și poate primi și transmite date cu caracter personal în temeiul articolului 9 din respectiva decizie începând cu 25 octombrie 2012 și a concluzionat, de asemenea, că raportul de evaluare a fost aprobat în conformitate cu articolul 25 alineatul (2) din Decizia 2008/615/JAI.

(12)

Prin adoptarea Deciziei 2012/710/UE a Consiliului (12), Consiliul a concluzionat că Estonia a pus în aplicare pe deplin dispozițiile generale privind protecția datelor din capitolul 6 din Decizia 2008/615/JAI și poate primi și transmite date cu caracter personal în temeiul articolului 9 din respectiva decizie începând cu 13 noiembrie 2012 și a concluzionat, de asemenea, că raportul de evaluare a fost aprobat în conformitate cu articolul 25 alineatul (2) din Decizia 2008/615/JAI.

(13)

Prin adoptarea Deciziei 2013/153/UE a Consiliului (13), Consiliul a concluzionat că Malta a pus în aplicare pe deplin dispozițiile generale privind protecția datelor din capitolul 6 din Decizia 2008/615/JAI și poate primi și transmite date cu caracter personal în temeiul articolului 9 din respectiva decizie începând cu 21 martie 2013 și a concluzionat, de asemenea, că raportul de evaluare a fost aprobat în conformitate cu articolul 25 alineatul (2) din Decizia 2008/615/JAI.

(14)

Prin adoptarea Deciziei 2013/229/UE a Consiliului (14), Consiliul a concluzionat că România a pus în aplicare pe deplin dispozițiile generale privind protecția datelor din capitolul 6 din Decizia 2008/615/JAI și poate primi și transmite date cu caracter personal în temeiul articolului 9 din respectiva decizie începând cu 14 mai 2013 și a concluzionat, de asemenea, că raportul de evaluare a fost aprobat în conformitate cu articolul 25 alineatul (2) din Decizia 2008/615/JAI.

(15)

Prin adoptarea Deciziei 2013/792/UE a Consiliului (15), Consiliul a concluzionat că Finlanda a pus în aplicare pe deplin dispozițiile generale privind protecția datelor din capitolul 6 din Decizia 2008/615/JAI și poate primi și transmite date cu caracter personal în temeiul articolului 9 din respectiva decizie începând cu 16 decembrie 2013 și a concluzionat, de asemenea, că raportul de evaluare a fost aprobat în conformitate cu articolul 25 alineatul (2) din Decizia 2008/615/JAI.

(16)

În hotărârea sa din 22 septembrie 2016 în cauzele conexate C-14/15 și C-116/15, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a statuat că articolul 25 alineatul (2) din Decizia 2008/615/JAI stabilește în mod nelegal cerința unanimității pentru adoptarea măsurilor necesare pentru punerea în aplicare a respectivei decizii. Deciziile 2010/682/UE, 2010/758/UE, 2011/355/UE, 2011/434/UE, 2011/888/UE, 2012/46/UE, 2012/446/UE, 2012/672/UE, 2012/710/UE, 2013/153/UE, 2013/229/UE și 2013/792/UE ale Consiliului au fost adoptate în temeiul articolului 25 alineatul (2) din Decizia 2008/615/JAI și, în consecință, sunt afectate de un viciu procedural.

(17)

Pentru a asigura securitatea juridică a primirii și transmiterii datelor cu caracter personal în temeiul Deciziei 2008/615/JAI în ceea ce privește statele membre vizate de Deciziile 2010/682/UE, 2010/758/UE, 2011/355/UE, 2011/434/UE, 2011/888/UE, 2012/46/UE, 2012/446/UE, 2012/672/UE, 2012/710/UE, 2013/153/UE, 2013/229/UE și 2013/792/UE, deciziile respective ar trebui să fie înlocuite cu prezenta decizie.

(18)

Pentru a asigura continuitatea primirii și transmiterii datelor cu caracter personal în temeiul articolului 9 din Decizia 2008/615/JAI, Deciziile 2010/682/UE, 2010/758/UE, 2011/355/UE, 2011/434/UE, 2011/888/UE, 2012/46/UE, 2012/446/UE, 2012/672/UE, 2012/710/UE, 2013/153/UE, 2013/229/UE și 2013/792/UE încetează să producă efecte începând cu data intrării în vigoare a prezentei decizii.

(19)

Din același motiv, intrarea în vigoare a prezentei decizii nu ar trebui să aducă atingere validității schimbului automatizat de date efectuat de către statele membre în temeiul Deciziilor 2010/682/UE, 2010/758/UE, 2011/355/UE, 2011/434/UE, 2011/888/UE, 2012/46/UE, 2012/446/UE, 2012/672/UE, 2012/710/UE, 2013/153/UE, 2013/229/UE și 2013/792/UE.

(20)

În plus, statele membre care au obținut date cu caracter personal în temeiul Deciziilor 2010/682/UE, 2010/758/UE, 2011/355/UE, 2011/434/UE, 2011/888/UE, 2012/46/UE, 2012/446/UE, 2012/672/UE, 2012/710/UE, 2013/153/UE, 2013/229/UE și 2013/792/UE ar trebui să continue să aibă dreptul să prelucreze ulterior datele respective la nivel național sau între statele membre în scopurile prevăzute la articolul 26 din Decizia 2008/615/JAI.

(21)

Articolul 33 din Decizia 2008/615/JAI conferă Consiliului competențe de executare pentru a adopta măsurile necesare pentru punerea în aplicare a deciziei respective, în special în ceea ce privește primirea și transmiterea datelor cu caracter personal reglementate de respectiva decizie. Întrucât condițiile pentru începerea exercitării acestor competențe de executare au fost întrunite și procedura în acest sens a fost respectată, ar trebui adoptată o decizie de punere în aplicare privind schimbul automatizat de date în ceea ce privește datele dactiloscopice în Slovacia, Bulgaria, Franța, Republica Cehă, Lituania, Țările de Jos, Ungaria, Cipru, Estonia, Malta, România și Finlanda, pentru a permite respectivelor state membre să continue să primească și să transmită date cu caracter personal în temeiul articolului 9 din Decizia 2008/615/JAI.

(22)	Danemarca are obligații în temeiul Deciziei 2008/615/JAI și, prin urmare, participă la adoptarea și aplicarea prezentei decizii, care pune în aplicare Decizia 2008/615/JAI.

(23)	Regatul Unit și Irlanda au obligații în temeiul Deciziei 2008/615/JAI și, prin urmare, participă la adoptarea și aplicarea prezentei decizii, care pune în aplicare Decizia 2008/615/JAI,

ADOPTĂ PREZENTA DECIZIE:

Articolul 1

În scopul căutării automatizate a datelor dactiloscopice, Slovacia, Bulgaria, Franța, Republica Cehă, Lituania, Țările de Jos, Ungaria, Cipru, Estonia, Malta, România și Finlanda continuă să aibă dreptul să primească și să transmită date cu caracter personal în temeiul articolului 9 din Decizia 2008/615/JAI.

Articolul 2

(1) Deciziile 2010/682/UE, 2010/758/UE, 2011/355/UE, 2011/434/UE, 2011/888/UE, 2012/46/UE, 2012/446/UE, 2012/672/UE, 2012/710/UE, 2013/153/UE, 2013/229/UE și 2013/792/UE încetează să producă efecte de la data intrării în vigoare a prezentei decizii, fără a aduce atingere validității schimbului automatizat de date efectuat în temeiul respectivelor decizii de către statele membre.

Articolul 3

Prezenta decizie intră în vigoare în ziua următoare datei publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Prezenta decizie se aplică în conformitate cu tratatele.

Adoptată la Bruxelles, 18 mai 2017.

Pentru Consiliu

Președintele

C. ABELA

(1) JO L 210, 6.8.2008, p. 1.

(2) Avizul din 5 aprilie 2017 (nepublicat încă în Jurnalul Oficial).

(4) Decizia 2010/682/UE a Consiliului din 8 noiembrie 2010 privind lansarea schimbului automat de date în ceea ce privește datele dactiloscopice în Slovacia (JO L 293, 11.11.2010, p. 58).

(5) Decizia 2010/758/UE a Consiliului din 2 decembrie 2010 privind lansarea schimbului automat de date în ceea ce privește datele dactiloscopice în Bulgaria (JO L 322, 8.12.2010, p. 43).

(6) Decizia 2011/355/UE a Consiliului din 9 iunie 2011 privind lansarea schimbului automat de date în ceea ce privește datele dactiloscopice în Franța (JO L 161, 21.6.2011, p. 23).

(7) Decizia 2011/434/UE a Consiliului din 19 iulie 2011 privind lansarea schimbului automatizat de date în ceea ce privește datele dactiloscopice în Republica Cehă (JO L 190, 21.7.2011, p. 72).

(8) Decizia 2011/888/UE a Consiliului din 13 decembrie 2011 privind lansarea schimbului automat de date în ceea ce privește datele dactiloscopice în Lituania (JO L 344, 28.12.2011, p. 38).

(9) Decizia 2012/46/UE a Consiliului din 23 ianuarie 2012 privind lansarea schimbului automatizat de date în ceea ce privește datele dactiloscopice în Țările de Jos (JO L 26, 28.1.2012, p. 32).

(10) Decizia 2012/446/UE a Consiliului din 24 iulie 2012 privind lansarea schimbului automatizat de date în ceea ce privește datele dactiloscopice în Ungaria (JO L 202, 28.7.2012, p. 23).

(11) Decizia 2012/672/UE a Consiliului din 25 octombrie 2012 privind lansarea schimbului automatizat de date în ceea ce privește datele dactiloscopice în Cipru (JO L 302, 31.10.2012, p. 11).

(12) Decizia 2012/710/UE a Consiliului din 13 noiembrie 2012 privind lansarea schimbului automatizat de date în ceea ce privește datele dactiloscopice în Estonia (JO L 321, 20.11.2012, p. 61).

(13) Decizia 2013/153/UE a Consiliului din 21 martie 2013 privind lansarea schimbului automatizat de date în ceea ce privește datele dactiloscopice în Malta (JO L 86, 26.3.2013, p. 21).

(14) Decizia 2013/229/UE a Consiliului din 14 mai 2013 privind lansarea schimbului automatizat de date în ceea ce privește datele dactiloscopice în România (JO L 138, 24.5.2013, p. 11).

(15) Decizia 2013/792/UE a Consiliului din 16 decembrie 2013 privind lansarea schimbului automatizat de date în ceea ce privește datele dactiloscopice în Finlanda (JO L 349, 21.12.2013, p. 103).

2.6.2017

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 142/97

DECIZIA DE PUNERE ÎN APLICARE (UE) 2017/947 A CONSILIULUI

din 18 mai 2017

privind schimbul automatizat de date în ceea ce privește datele privind înmatricularea vehiculelor în Finlanda, Slovenia, România, Polonia, Suedia, Lituania, Bulgaria, Slovacia și Ungaria și de înlocuire a Deciziilor 2010/559/UE, 2011/387/UE, 2011/547/UE, 2012/236/UE, 2012/664/UE, 2012/713/UE, 2013/230/UE, 2013/692/UE și 2014/264/UE

CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

având în vedere avizul Parlamentului European (2),

întrucât:

(1)

(2)

(3)

Consiliului i-au fost prezentate rapoartele de evaluare globale, care sintetizează rezultatele chestionarului, ale vizitei de evaluare și ale testului-pilot referitoare la datele privind înmatricularea vehiculelor în Finlanda, Slovenia, România, Polonia, Suedia, Lituania, Bulgaria, Slovacia și Ungaria.

(4)

Prin adoptarea Deciziei 2010/559/UE a Consiliului (4), Consiliul a concluzionat că Finlanda a pus în aplicare pe deplin dispozițiile generale privind protecția datelor din capitolul 6 din Decizia 2008/615/JAI și poate primi și transmite date cu caracter personal în temeiul articolului 12 din respectiva decizie începând cu 13 septembrie 2010 și a concluzionat, de asemenea, că raportul de evaluare a fost aprobat în conformitate cu articolul 25 alineatul (2) din Decizia 2008/615/JAI.

(5)

Prin adoptarea Deciziei 2011/387/UE a Consiliului (5), Consiliul a concluzionat că Slovenia a pus în aplicare pe deplin dispozițiile generale privind protecția datelor din capitolul 6 din Decizia 2008/615/JAI și poate primi și transmite date cu caracter personal în temeiul articolului 12 din respectiva decizie începând cu 28 iunie 2011 și a concluzionat, de asemenea, că raportul de evaluare a fost aprobat în conformitate cu articolul 25 alineatul (2) din Decizia 2008/615/JAI.

(6)

Prin adoptarea Deciziei 2011/547/UE a Consiliului (6), Consiliul a concluzionat că România a pus în aplicare pe deplin dispozițiile generale privind protecția datelor din capitolul 6 din Decizia 2008/615/JAI și poate primi și transmite date cu caracter personal în temeiul articolului 12 din respectiva decizie începând cu 12 septembrie 2011 și a concluzionat, de asemenea, că raportul de evaluare a fost aprobat în conformitate cu articolul 25 alineatul (2) din Decizia 2008/615/JAI.

(7)

Prin adoptarea Deciziei 2012/236/UE a Consiliului (7), Consiliul a concluzionat că Polonia a pus în aplicare pe deplin dispozițiile generale privind protecția datelor din capitolul 6 din Decizia 2008/615/JAI și poate primi și transmite date cu caracter personal în temeiul articolului 12 din respectiva decizie începând cu 26 aprilie 2012 și a concluzionat, de asemenea, că raportul de evaluare a fost aprobat în conformitate cu articolul 25 alineatul (2) din Decizia 2008/615/JAI.

(8)

Prin adoptarea Deciziei 2012/664/UE a Consiliului (8), Consiliul a concluzionat că Suedia a pus în aplicare pe deplin dispozițiile generale privind protecția datelor din capitolul 6 din Decizia 2008/615/JAI și poate primi și transmite date cu caracter personal în temeiul articolului 12 din respectiva decizie începând cu 25 octombrie 2012 și a concluzionat, de asemenea, că raportul de evaluare a fost aprobat în conformitate cu articolul 25 alineatul (2) din Decizia 2008/615/JAI.

(9)

Prin adoptarea Deciziei 2012/713/UE a Consiliului (9), Consiliul a concluzionat că Lituania a pus în aplicare pe deplin dispozițiile generale privind protecția datelor din capitolul 6 din Decizia 2008/615/JAI și poate primi și transmite date cu caracter personal în temeiul articolului 12 din respectiva decizie începând cu 13 noiembrie 2012 și a concluzionat, de asemenea, că raportul de evaluare a fost aprobat în conformitate cu articolul 25 alineatul (2) din Decizia 2008/615/JAI.

(10)

Prin adoptarea Deciziei 2013/230/UE a Consiliului (10), Consiliul a concluzionat că Bulgaria a pus în aplicare pe deplin dispozițiile generale privind protecția datelor din capitolul 6 din Decizia 2008/615/JAI și poate primi și transmite date cu caracter personal în temeiul articolului 12 din respectiva decizie începând cu 14 mai 2013 și a concluzionat, de asemenea, că raportul de evaluare a fost aprobat în conformitate cu articolul 25 alineatul (2) din Decizia 2008/615/JAI.

(11)

Prin adoptarea Deciziei 2013/692/UE a Consiliului (11), Consiliul a concluzionat că Slovacia a pus în aplicare pe deplin dispozițiile generale privind protecția datelor din capitolul 6 din Decizia 2008/615/JAI și poate primi și transmite date cu caracter personal în temeiul articolului 12 din respectiva decizie începând cu 19 noiembrie 2013 și a concluzionat, de asemenea, că raportul de evaluare a fost aprobat în conformitate cu articolul 25 alineatul (2) din Decizia 2008/615/JAI.

(12)

Prin adoptarea Deciziei 2014/264/UE a Consiliului (12), Consiliul a concluzionat că Ungaria a pus în aplicare pe deplin dispozițiile generale privind protecția datelor din capitolul 6 din Decizia 2008/615/JAI și poate primi și transmite date cu caracter personal în temeiul articolului 12 din respectiva decizie începând cu 6 mai 2014 și a concluzionat, de asemenea, că raportul de evaluare a fost aprobat în conformitate cu articolul 25 alineatul (2) din Decizia 2008/615/JAI.

(13)

În hotărârea sa din 22 septembrie 2016 în cauzele conexate C-14/15 și C-116/15, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a statuat că articolul 25 alineatul (2) din Decizia 2008/615/JAI stabilește în mod nelegal cerința unanimității pentru adoptarea măsurilor necesare pentru punerea în aplicare a respectivei decizii. Deciziile 2010/559/UE, 2011/387/UE, 2011/547/UE, 2012/236/UE, 2012/664/UE, 2012/713/UE, 2013/230/UE, 2013/692/UE și 2014/264/UE au fost adoptate în temeiul articolului 25 alineatul (2) din Decizia 2008/615/JAI și, în consecință, sunt afectate de un viciu procedural.

(14)

Pentru a asigura securitatea juridică a primirii și transmiterii datelor cu caracter personal în temeiul Deciziei 2008/615/JAI în ceea ce privește statele membre vizate de Deciziile 2010/559/UE, 2011/387/UE, 2011/547/UE, 2012/236/UE, 2012/664/UE, 2012/713/UE, 2013/230/UE, 2013/692/UE și 2014/264/UE, deciziile respective ar trebui să fie înlocuite cu prezenta decizie.

(15)

Pentru a asigura continuitatea primirii și transmiterii datelor cu caracter personal în temeiul articolului 12 din Decizia 2008/615/JAI, Deciziile 2010/559/UE, 2011/387/UE, 2011/547/UE, 2012/236/UE, 2012/664/UE, 2012/713/UE, 2013/230/UE, 2013/692/UE și 2014/264/UE încetează să producă efecte începând cu data intrării în vigoare a prezentei decizii.

(16)

Din același motiv, intrarea în vigoare a prezentei decizii nu ar trebui să aducă atingere validității schimbului automatizat de date efectuat de către statele membre în temeiul Deciziilor 2010/559/UE, 2011/387/UE, 2011/547/UE, 2012/236/UE, 2012/664/UE, 2012/713/UE, 2013/230/UE, 2013/692/UE și 2014/264/UE.

(17)

În plus, statele membre care au obținut date cu caracter personal în temeiul Deciziilor 2010/559/UE, 2011/387/UE, 2011/547/UE, 2012/236/UE, 2012/664/UE, 2012/713/UE, 2013/230/UE, 2013/692/UE și 2014/264/UE ar trebui să continue să aibă dreptul să prelucreze ulterior datele respective la nivel național sau între statele membre în scopurile prevăzute la articolul 26 din Decizia 2008/615/JAI.

(18)

Articolul 33 din Decizia 2008/615/JAI conferă Consiliului competențe de executare pentru a adopta măsurile necesare pentru punerea în aplicare a deciziei respective, în special în ceea ce privește primirea și transmiterea datelor cu caracter personal reglementate de respectiva decizie. Întrucât condițiile pentru începerea exercitării acestor competențe de executare au fost întrunite și procedura în acest sens a fost respectată, ar trebui adoptată o decizie de punere în aplicare privind schimbul automatizat de date în ceea ce privește înmatricularea vehiculelor în Finlanda, Slovenia, România, Polonia, Suedia, Lituania, Bulgaria, Slovacia și Ungaria, pentru a permite respectivelor state membre să continue să primească și să transmită date cu caracter personal în temeiul articolului 12 din Decizia 2008/615/JAI.

(19)	Danemarca are obligații în temeiul Deciziei 2008/615/JAI și, prin urmare, participă la adoptarea și aplicarea prezentei decizii, care pune în aplicare Decizia 2008/615/JAI.

(20)	Regatul Unit și Irlanda au obligații în temeiul Deciziei 2008/615/JAI și, prin urmare, participă la adoptarea și aplicarea prezentei decizii, care pune în aplicare Decizia 2008/615/JAI,

ADOPTĂ PREZENTA DECIZIE:

Articolul 1

În scopul căutării automatizate a datelor privind înmatricularea vehiculelor (VRD), Finlanda, Slovenia, România, Polonia, Suedia, Lituania, Bulgaria, Slovacia și Ungaria continuă să aibă dreptul să primească și să transmită date cu caracter personal în temeiul articolului 12 din Decizia 2008/615/JAI.

Articolul 2

(1) Deciziile 2010/559/UE, 2011/387/UE, 2011/547/UE, 2012/236/UE, 2012/664/UE, 2012/713/UE, 2013/230/UE, 2013/692/UE și 2014/264/UE încetează să producă efecte de la data intrării în vigoare a prezentei decizii, fără a aduce atingere validității schimbului automatizat de date efectuat în temeiul respectivelor decizii de către statele membre.

Articolul 3

Prezenta decizie intră în vigoare în ziua următoare datei publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Prezenta decizie se aplică în conformitate cu tratatele.

Adoptată la Bruxelles, 18 mai 2017.

Pentru Consiliu

Președintele

C. ABELA

(1) JO L 210, 6.8.2008, p. 1.

(2) Avizul din 5 aprilie 2017 (nepublicat încă în Jurnalul Oficial).

(4) Decizia 2010/559/UE a Consiliului din 13 septembrie 2010 privind lansarea schimbului automatizat de date privind înmatricularea vehiculelor (VRD) în Finlanda (JO L 245, 17.9.2010, p. 34).

(5) Decizia 2011/387/UE a Consiliului din 28 iunie 2011 privind lansarea schimbului automatizat de date privind înmatricularea vehiculelor (VRD) în Slovenia (JO L 173, 1.7.2011, p. 9).

(6) Decizia 2011/547/UE a Consiliului din 12 septembrie 2011 privind lansarea schimbului automatizat de date privind înmatricularea vehiculelor (VRD) în România (JO L 242, 20.9.2011, p. 8).

(7) Decizia 2012/236/UE a Consiliului din 26 aprilie 2012 privind lansarea schimbului automatizat de date privind înmatricularea vehiculelor (VRD) în Polonia (JO L 118, 3.5.2012, p. 8).

(8) Decizia 2012/664/UE a Consiliului din 25 octombrie 2012 privind lansarea schimbului automatizat de date privind înmatricularea vehiculelor (VRD) în Suedia (JO L 299, 27.10.2012, p. 44).

(9) Decizia 2012/713/UE a Consiliului din 13 noiembrie 2012 privind lansarea schimbului automatizat de date în ceea ce privește înmatricularea vehiculelor (VRD) în Lituania (JO L 323, 22.11.2012, p. 17).

(10) Decizia 2013/230/UE a Consiliului din 14 mai 2013 privind lansarea schimbului automatizat de date în ceea ce privește înmatricularea vehiculelor (VRD) în Bulgaria (JO L 138, 24.5.2013, p. 12).

(11) Decizia 2013/692/UE a Consiliului din 19 noiembrie 2013 privind lansarea schimbului automatizat de date în ceea ce privește înmatricularea vehiculelor (VRD) în Slovacia (JO L 319, 29.11.2013, p. 7).

(12) Decizia 2014/264/UE a Consiliului din 6 mai 2014 privind lansarea schimbului automatizat de date în ceea ce privește înmatricularea vehiculelor (VRD) în Ungaria (JO L 137, 12.5.2014, p. 7).

2.6.2017

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 142/100

RECOMANDAREA (UE) 2017/948 A COMISIEI

din 31 mai 2017

privind utilizarea valorilor consumului de carburant și ale emisiilor de CO2 omologate de tip și măsurate în conformitate cu procedura de testare a vehiculelor ușoare armonizată la nivel mondial atunci când informațiile sunt puse la dispoziția consumatorilor în temeiul Directivei 1999/94/CE a Parlamentului European și a Consiliului

[notificată cu numărul C(2017) 3525]

COMISIA EUROPEANĂ,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

având în vedere Directiva 1999/94/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 decembrie 1999 privind disponibilitatea informațiilor cu privire la consumul de carburant și emisiile de CO2 destinate consumatorilor la comercializarea autoturismelor noi (1) și în special articolul 9 alineatul (2) litera (c),

întrucât:

(1)

O nouă procedură reglementară de testare pentru măsurarea emisiilor de CO2 și a consumului de carburant al vehiculelor ușoare, și anume procedura de testare a vehiculelor ușoare armonizată la nivel mondial (WLTP), stabilită în Regulamentul C(2017) 3521 al Comisiei (2), va înlocui noul ciclu de conducere european (NEDC), utilizat în prezent în temeiul Regulamentului (CE) nr. 692/2008 al Comisiei (3), dar care nu mai corespunde condițiilor de conducere actuale sau tehnologiilor vehiculelor. WLTP va prevedea condiții mai stricte de testare și valori mai realiste ale consumului de carburant și ale emisiilor de CO2, în beneficiul consumatorilor. Cerințele privind informarea consumatorilor ar trebui să includă modul în care se va asigura accesul la aceste informații îmbunătățite pentru a furniza comparabilitatea necesară a acestor informații.

(2)

Directiva 1999/94/CE își propune să garanteze că se pun la dispoziția consumatorilor informații privind consumul de carburanți și emisiile de CO2 ale autoturismelor noi oferite spre vânzare sau achiziționare în sistem leasing în cadrul Uniunii pentru a le permite acestora să facă o alegere în cunoștință de cauză atunci când achiziționează o mașină nouă. Directiva respectivă impune, în ceea ce privește autoturismele noi, că atât consumul oficial de carburant, cât și emisiile specifice oficiale de CO2 ale autoturismelor noi, astfel cum sunt definite la articolul 2 punctele 5 și 6 din directiva menționată, să fie puse la dispoziția consumatorilor. Valorile care trebuie utilizate sunt cele omologate de tip și măsurate de către autoritatea de omologare de tip în conformitate cu dispozițiile Regulamentului (CE) nr. 715/2007 al Parlamentului European și al Consiliului (4) și ale Regulamentului (CE) nr. 692/2008, în special anexa XII, și incluse în anexa VIII la Directiva 2007/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului (5). Aceste valori urmează să fie anexate la „Certificatul de omologare CE de tip pentru vehicule” și să fie incluse în certificatul de conformitate.

(3)

Procedura WLTP urmează să fie introdusă treptat, începând cu noile tipuri de autoturisme descrise în partea B a anexei II la Directiva 2007/46/CE, de la 1 septembrie 2017, urmate de noile autoturisme, de la 1 septembrie 2018. Vehiculele de sfârșit de serie, astfel cum sunt definite la articolul 3 punctul 22 din Directiva 2007/46/CE, care sunt omologate de tip și măsurate în conformitate cu NEDC, pot fi introduse pe piață pentru o perioadă de douăsprezece luni de la data expirării validității omologării de tip CE, și anume până la 31 august 2019. În consecință, începând cu 1 septembrie 2019, toate autoturismele noi introduse pe piața din Uniune trebuie testate în conformitate cu WLTP.

(4)

Pe parcursul introducerii treptate a WLTP, certificatul de omologare de tip CE pentru vehicule și certificatul de conformitate trebuie să menționeze valorile consumului de carburant și ale emisiilor de CO2 omologate de tip și măsurate în conformitate cu NEDC și/sau cu WLTP. Pentru autoturismele omologate de tip în conformitate cu WLTP, în certificatul de conformitate vor fi înregistrate valorile consumului de carburant și ale emisiilor de CO2 determinate atât în conformitate cu WLTP, cât și cu NEDC.

(5)

Prin urmare, pentru această perioadă de tranziție în care se introduce treptat WLTP, este important să se clarifice care valori trebuie utilizate în scopul informării consumatorilor în conformitate cu Directiva 1999/94/CE, pentru a se asigura că informațiile destinate consumatorilor rămân comparabile pentru toate autoturismele noi și pentru toate statele membre.

(6)

Este foarte probabil ca valorile consumului de carburant și valorile emisiilor de CO2 măsurate în conformitate cu WLTP să fie diferite de valorile măsurate în conformitate cu NEDC. Valorile măsurate în conformitate cu WLTP vor fi în multe cazuri mai ridicate comparativ cu valorile măsurate în conformitate cu NEDC pentru același autoturism. În plus, spre deosebire de NEDC, WLTP va prevedea valorile consumului specific de carburant și ale emisiilor de CO2 pentru fiecare vehicul individual, reflectând specificațiile vehiculului și echipamentul opțional care influențează aceste valori. Acest lucru ar trebui să poată oferi consumatorilor informații mai precise și mai realiste cu privire la fiecare autoturism nou sau, în cazul unui model de autoturism dat, cu privire la gama valorilor posibile ale consumului de carburant și ale emisiilor de CO2.

(7)

Rezultatele testelor privind valorile consumului de carburant și ale emisiilor de CO2 sunt înregistrate pentru diferite faze ale testului. Pentru vehiculele omologate de tip în conformitate cu NEDC, sunt furnizate valori pentru condițiile „urbane” și „extraurbane”, precum și valori„combinate” și „ponderate, combinate”. Pentru vehiculele omologate de tip în conformitate cu WLTP, sunt furnizate valori pentru condițiile „redus”, „mediu”, „ridicat” și „foarte ridicat”, precum și valori „combinate” și „ponderate, combinate”. Pentru a asigura comparabilitatea, cel puțin valorile „combinate” ale metodei de testare aplicabile ar trebui să fie puse la dispoziția consumatorilor.

(8)

Atunci când se pun la dispoziția consumatorilor, pe baza protocoalelor de testare nearmonizate din cadrul schemelor voluntare ale producătorilor, informații cu privire la consumul de carburant sau emisiile de CO2, altele decât etichetele, ghidurile, afișele sau documentația promoțională și materialele obligatorii în temeiul Directivei 1999/94/CE, consumatorii ar trebui să fie pe deplin conștienți că respectivele valori sunt bazate pe protocoalele de testare nearmonizate. Consumatorii ar trebui să fie informați că, pentru a compara consumul de carburant sau emisiile de CO2 ale unui autoturism nou, ar trebui utilizate valorile măsurate și omologate de tip în conformitate cu protocolul de testare UE armonizat.

(9)

Atunci când au transpus Directiva 1999/94/CE, unele state membre au ales să includă pe etichetele autovehiculelor și informații despre poluanții atmosferici, în plus față de informațiile privind consumul de carburant și emisiile specifice de CO2. Prin introducerea WLTP și a procedurii de testare referitoare la emisiile generate în condiții reale de conducere și prin formularea noilor cerințe privind declararea valorii maxime a emisiilor generate în condiții reale de conducere în certificatul de conformitate al noilor autoturisme (6), informațiile privind poluanții atmosferici vor fi disponibile de la 1 septembrie 2017 pentru toate tipurile noi de vehicule și de la 1 septembrie 2019 pentru toate vehiculele noi. În conformitate cu recomandarea Parlamentului European în urma anchetei privind măsurarea emisiilor în sectorul autovehiculelor (7), statele membre ar trebui să ia în considerare dacă este cazul să se pună la dispoziția consumatorilor astfel de informații, pentru a-i sensibiliza și a le permite să facă o alegere în cunoștință de cauză atunci când achiziționează un autoturism.

(10)

Pentru a se asigura că consumatorii înțeleg pe deplin implicațiile modificărilor aduse de WLTP, toate părțile interesate ar trebui să deruleze sau să contribuie la campanii de informare în scopul de a explica efectele noii proceduri de testare asupra valorilor consumului de carburant și ale emisiilor de CO2. Aceste campanii de informare ar trebui să implice autoritățile publice, asociațiile de consumatori, organizațiile de protecție a mediului și cele neguvernamentale, asociațiile conducătorilor auto și industria autovehiculelor.

(11)

După efectuarea de consultații cu grupul de experți pentru elaborarea și punerea în aplicare a politicii privind emisiile de CO2 generate de vehiculele rutiere, cu experți din industrie, cu asociațiile de consumatori și alte organizații neguvernamentale, precum și cu statele membre, Comisia consideră că este adecvat să ofere recomandări privind modul în care ar trebui exprimate consumul oficial de carburant și emisiile specifice oficiale de CO2 ale autoturismelor noi în scopul informării consumatorilor.

(12)	Ar trebui adoptată o recomandare care să permită consumatorilor să efectueze o alegere în cunoștință de cauză și să încurajeze o aplicare armonizată a Directivei 1999/94/CE în întreaga Uniune.

(13)	Măsurile prevăzute de prezenta recomandare sunt conforme cu avizul Comitetului instituit în conformitate cu articolul 10 din Directiva 1999/94/CE,

ADOPTĂ PREZENTA RECOMANDARE:

Statele membre ar trebui să se asigure că, în scopul comunicării de informații către consumatori privind consumul oficial de carburant și emisiile specifice oficiale de CO2, astfel cum sunt definite la articolul 2 punctele 5 și 6 din Directiva 1999/94/CE, până la 31 decembrie 2018 sunt utilizate valorile măsurate în conformitate cu NEDC înregistrate în certificatele de conformitate ale noilor autoturisme înmatriculate; după această dată, toate vehiculele noi introduse pe piața Uniunii trebuie testate și omologate de tip în conformitate cu WLTP.

2.	Începând de la 1 ianuarie 2019, statele membre ar trebui să se asigure că numai valorile consumului de carburant și ale emisiilor de CO2 măsurate în conformitate cu WLTP sunt utilizate în scopul informării consumatorilor.

Statele membre ar trebui să se asigure că, după 1 ianuarie 2019, când vehiculele de sfârșit de serie pot avea încă numai valori măsurate în conformitate cu NEDC, aceste valori sunt însoțite de o precizare că vehiculul este un vehicul de sfârșit de serie și că valorile nu sunt comparabile cu valorile bazate pe WLTP.

Statele membre ar trebui să se asigure că eticheta care este atașată pe fiecare autoturism nou sau expusă lângă fiecare autoturism nou la punctul de vânzare include informații cu privire la valorile consumului oficial de carburant și ale emisiilor specifice oficiale de CO2 ale vehiculului la care se referă.

Statele membre ar trebui să se asigure că ghidul privind economia de carburant și emisiile de CO2, precum și afișul sau dispozitivul de afișare care trebuie expuse la punctul de vânzare includ informații cu privire la valorile consumului oficial de carburant și ale emisiilor specifice oficiale de CO2 ale vehiculului la care se referă. În cazul în care sunt regrupate mai multe variante și/sau versiuni în cadrul aceluiași model, valorile care ar trebui furnizate ar trebui să fie acelea ale vehiculului individual cu cele mai ridicate valori din cadrul acelui grup.

Statele membre ar trebui să se asigure că materialele promoționale ce conțin trimiteri la un anumit model, versiune sau variantă de autovehicul nou includ informații cu privire la valorile consumului oficial de carburant și ale emisiilor specifice oficiale de CO2 ale vehiculului la care se referă. În cazul în care sunt specificate mai multe modele, statele membre ar trebui să se asigure că informațiile includ valorile consumului oficial de carburant și ale emisiilor specifice oficiale de CO2 ale tuturor vehiculelor la care se referă sau intervalul dintre valorile cele mai slabe și cele mai bune ale tuturor vehiculelor la care se referă. Pentru vehiculele omologate de tip în conformitate cu WLTP, cele mai slabe și cele mai bune valori ar trebui să reflecte valorile noilor autoturisme disponibile pe piață, astfel cum sunt înregistrate în certificatul de conformitate.

Statele membre ar trebui să se asigure că materialele promoționale distribuite prin mijloace electronice care permit consumatorilor să configureze un anumit vehicul, cum ar fi configuratoarele de mașini online, demonstrează în mod clar consumatorilor modul în care echipamentele specifice și echipamentele opționale diferite influențează valorile consumului de carburant și ale emisiilor de CO2 omologate de tip și măsurate în conformitate cu WLTP.

În cazul în care statele membre permit ca valorile consumului de carburant și ale emisiilor de CO2 să fie furnizate ca informații suplimentare înainte de 1 ianuarie 2019 pentru a le oferi consumatorilor, cât mai curând posibil, accesul la valori ale emisiilor de CO2 și ale consumului de carburant care să fie mai reprezentative pentru condițiile reale de conducere, acestea ar trebui să se asigure că informațiile suplimentare sunt prezentate în mod clar și sunt separate de etichetele, ghidurile, afișele sau documentația promoțională și materialele obligatorii în temeiul Directivei 1999/94/CE și că acestea conțin următoarele informații:

„Începând cu 1 septembrie 2017, anumite vehicule noi vor fi omologate de tip folosind procedura de testare a vehiculelor ușoare armonizată la nivel mondial (WLTP), care este o procedură de testare nouă și mai realistă pentru măsurarea consumului de carburant și a emisiilor de CO2. Începând cu 1 septembrie 2018, WLTP va înlocui integral noul ciclu de conducere european (NEDC), care este actuala procedură de testare. Datorită condițiilor de testare mai realiste, consumul de carburant și emisiile de CO2 măsurate în cadrul WLTP sunt în multe cazuri mai ridicate comparativ cu cele măsurate în cadrul NEDC.”

Statele membre ar trebui să se asigure că consumatorii, înainte de a lua o decizie cu privire la achiziționarea unei mașini, sunt informați despre modificările valorilor consumului de carburant și ale emisiilor de CO2 care rezultă din introducerea WLTP și despre implicațiile pe care aceste modificări le pot avea la momentul înmatriculării.

10.	Statele membre ar trebui să se asigure că valorile consumului oficial de carburant și ale emisiilor specifice oficiale de CO2 includ cel puțin valorile „combinate” măsurate în conformitate cu procedura de testare relevantă.

11.

În cazul în care informațiile cu privire la consumul de carburant și emisiile de CO2 măsurate pe baza protocoalelor de testare nearmonizate din cadrul schemelor voluntare ale producătorilor sunt furnizate consumatorilor separat de etichetele, ghidurile, afișele sau documentația promoțională și materialele obligatorii în temeiul Directivei 1999/94/CE, statele membre ar trebui să se asigure că respectivele informații includ următoarele elemente:

„Valorile consumului de carburant și ale emisiilor de CO2 se bazează pe protocoale de testare nearmonizate. Acestea sunt furnizate exclusiv cu titlu informativ. Pentru a compara valorile consumului de carburant și ale emisiilor de CO2 ale autoturismelor noi, pe baza protocoalelor UE de testare armonizate, ar trebui utilizate valorile oficiale ale consumului de carburant sau ale emisiilor de CO2 [a se insera un hyperlink către locul în care valorile sunt disponibile].”

12.

Statele membre ar trebui să ia în considerare posibilitatea de a include, de asemenea, informații cu privire la valoarea maximă a poluanților atmosferici generați în condiții reale de conducere declarați pe certificatul de conformitate al fiecărui vehicul, pe eticheta care este atașată pe fiecare autoturism nou sau expusă lângă fiecare autoturism nou la punctul de vânzare.

13.

Statele membre ar trebui să se asigure că sunt lansate campanii adecvate de informare pentru a explica consumatorilor introducerea WLTP și implicațiile sale în ceea ce privește valorile consumului de carburant și ale emisiilor de CO2, în special creșterea acestor valori în comparație cu valorile obținute în cadrul NEDC, precum și semnificația valorilor rezultate din diferitele faze de testare.

14.	Prezenta recomandare se adresează statelor membre.

Adoptată la Bruxelles, 31 mai 2017.

Pentru Comisie

Miguel ARIAS CAÑETE

Membru al Comisiei

(1) JO L 12, 18.1.2000, p. 16.

(2) Regulamentul C(2017) 3521 al Comisiei din 1 iunie 2017 de completare a Regulamentului (CE) nr. 715/2007 al Parlamentului European și al Consiliului privind omologarea de tip a autovehiculelor în ceea ce privește emisiile provenind de la vehiculele ușoare pentru pasageri și de la vehiculele ușoare comerciale (Euro 5 și Euro 6) și privind accesul la informațiile referitoare la repararea și întreținerea vehiculelor, de modificare a Directivei 2007/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului, a Regulamentului (CE) nr. 692/2008 al Comisiei și a Regulamentului (UE) nr. 1230/2012 al Comisiei și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 692/2008 (nepublicat încă în Jurnalul Oficial).

(3) Regulamentul (CE) nr. 692/2008 al Comisiei din 18 iulie 2008 de punere în aplicare și modificare a Regulamentului (CE) nr. 715/2007 al Parlamentului European și al Consiliului privind omologarea de tip a autovehiculelor în ceea ce privește emisiile provenind de la vehiculele ușoare pentru pasageri și de la vehiculele ușoare comerciale (Euro 5 și Euro 6) și privind accesul la informațiile referitoare la repararea și întreținerea vehiculelor (JO L 199, 28.7.2008, p. 1).

(4) Regulamentul (CE) nr. 715/2007 al Parlamentului European și al Consiliului din 20 iunie 2007 privind omologarea de tip a autovehiculelor în ceea ce privește emisiile provenind de la vehiculele ușoare pentru pasageri și de la vehiculele ușoare comerciale (Euro 5 și Euro 6) și privind accesul la informațiile referitoare la repararea și întreținerea vehiculelor (JO L 171, 29.6.2007, p. 1).

(5) Directiva 2007/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 5 septembrie 2007 de stabilire a unui cadru pentru omologarea autovehiculelor și remorcilor acestora, precum și a sistemelor, componentelor și unităților tehnice separate destinate vehiculelor respective (Directivă-cadru) (JO L 263, 9.10.2007, p. 1).

(6) Regulamentul (UE) 2016/646 al Comisiei din 20 aprilie 2016 de modificare a Regulamentului (CE) nr. 692/2008 în ceea ce privește emisiile provenind de la vehiculele ușoare pentru pasageri și de la vehiculele ușoare comerciale (Euro 6) (JO L 109, 26.4.2016, p. 1).

(7) P8_TA(2017)0100.

		ISSN 1977-0782
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene		L 142

Ediţia în limba română	Legislaţie	Anul 60 2 iunie 2017

Cuprins		II Acte fără caracter legislativ	Pagina
		ACORDURI INTERNAŢIONALE
	*	Informare privind intrarea în vigoare a Acordului dintre Uniunea Europeană și Republica Seychelles privind accesul navelor de pescuit care arborează pavilionul Seychelles la apele și la resursele biologice marine aparținând Mayotte, care se află sub jurisdicția Uniunii Europene	1
	*	Decizia (UE) 2017/938 a Consiliului din 23 septembrie 2013 privind semnarea, în numele Uniunii Europene, a Convenției de la Minamata privind mercurul	2
	*	Decizia (UE) 2017/939 a Consiliului din 11 mai 2017 privind încheierea, în numele Uniunii Europene, a Convenției de la Minamata privind mercurul	4
		REGULAMENTE
	*	Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2017/940 al Comisiei din 1 iunie 2017 privind autorizarea acidului formic ca aditiv pentru hrana tuturor speciilor de animale ( 1 )	40
	*	Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2017/941 al Comisiei din 1 iunie 2017 de retragere a acceptării angajamentului pentru doi producători-exportatori în temeiul Deciziei de punere în aplicare 2013/707/UE de confirmare a acceptării unui angajament oferit în legătură cu procedurile antidumping și antisubvenție privind importurile de module fotovoltaice pe bază de siliciu cristalin și componentele lor cheie (și anume celule) originare sau expediate din Republica Populară Chineză pentru perioada de aplicare a măsurilor definitive	43
	*	Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2017/942 al Comisiei din 1 iunie 2017 de instituire a unei taxe antidumping definitive la importurile de carbură de tungsten, carbură de tungsten topită și carbură de tungsten amestecată simplu cu pudră metalică originare din Republica Populară Chineză în urma unei reexaminări efectuate în perspectiva expirării măsurilor în temeiul articolului 11 alineatul (2) din Regulamentul (UE) 2016/1036 al Parlamentului European și al Consiliului	53
		DECIZII
	*	Decizia de punere în aplicare (UE) 2017/943 a Consiliului din 18 mai 2017 privind schimbul automatizat de date în ceea ce privește înmatricularea vehiculelor în Malta, Cipru și Estonia și de înlocuire a Deciziilor 2014/731/UE, 2014/743/UE și 2014/744/UE	84
	*	Decizia de punere în aplicare (UE) 2017/944 a Consiliului din 18 mai 2017 privind schimbul automatizat de date în ceea ce privește datele dactiloscopice în Letonia și de înlocuire a Deciziei 2014/911/UE	87
	*	Decizia de punere în aplicare (UE) 2017/945 a Consiliului din 18 mai 2017 privind schimbul automatizat de date în ceea ce privește datele ADN în Slovacia, Portugalia, Letonia, Lituania, Republica Cehă, Estonia, Ungaria, Cipru, Polonia, Suedia, Malta și Belgia și de înlocuire a Deciziilor 2010/689/UE, 2011/472/UE, 2011/715/UE, 2011/887/UE, 2012/58/UE, 2012/299/UE, 2012/445/UE, 2012/673/UE, 2013/3/UE, 2013/148/UE, 2013/152/UE și 2014/410/UE	89
	*	Decizia de punere în aplicare (UE) 2017/946 a Consiliului din 18 mai 2017 privind schimbul automatizat de date în ceea ce privește datele dactiloscopice în Slovacia, Bulgaria, Franța, Republica Cehă, Lituania, Țările de Jos, Ungaria, Cipru, Estonia, Malta, România și Finlanda și de înlocuire a Deciziilor 2010/682/UE, 2010/758/UE, 2011/355/UE, 2011/434/UE, 2011/888/UE, 2012/46/UE, 2012/446/UE, 2012/672/UE, 2012/710/UE, 2013/153/UE, 2013/229/UE și 2013/792/UE	93
	*	Decizia de punere în aplicare (UE) 2017/947 a Consiliului din 18 mai 2017 privind schimbul automatizat de date în ceea ce privește datele privind înmatricularea vehiculelor în Finlanda, Slovenia, România, Polonia, Suedia, Lituania, Bulgaria, Slovacia și Ungaria și de înlocuire a Deciziilor 2010/559/UE, 2011/387/UE, 2011/547/UE, 2012/236/UE, 2012/664/UE, 2012/713/UE, 2013/230/UE, 2013/692/UE și 2014/264/UE	97
		RECOMANDĂRI
	*	Recomandarea (UE) 2017/948 a Comisiei din 31 mai 2017 privind utilizarea valorilor consumului de carburant și ale emisiilor de CO2 omologate de tip și măsurate în conformitate cu procedura de testare a vehiculelor ușoare armonizată la nivel mondial atunci când informațiile sunt puse la dispoziția consumatorilor în temeiul Directivei 1999/94/CE a Parlamentului European și a Consiliului [notificată cu numărul C(2017) 3525]	100