20.1.2017   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 16/1

(1)

În conformitate cu articolul 50 alineatul (2) litera (a) din Regulamentul (UE) nr. 1151/2012, cererea de înregistrare a denumirii „Miel Villuercas-Ibores”, depusă de Spania, a fost publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene  (2).

(2)

Deoarece Comisiei nu i s-a comunicat nicio declarație de opoziție în conformitate cu articolul 51 din Regulamentul (UE) nr. 1151/2012, denumirea „Miel Villuercas-Ibores” ar trebui, prin urmare, înregistrată,

20.1.2017   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 16/3

(1)

Ca urmare a unei anchete antidumping („ancheta inițială”), Consiliul, prin Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 965/2010 al Consiliului (2), a instituit o taxă antidumping definitivă la importurile de gluconat de sodiu având numărul CUS (Customs Union and Statistics) 0023277-9 și numărul de înregistrare CAS (Chemical Abstracts Service) 527-07-1, încadrat în prezent la codul NC ex 2918 16 00 (cod TARIC 2918160010) („gluconat de sodiu”) și originar din Republica Populară Chineză („RPC” sau „țara în cauză”).

(2)

Măsurile inițiale au luat forma unei taxe ad valorem stabilită la 53,2 %, cu excepția Shandong Kaison Biochemical Co., Ltd (5,6 %) și Qingdao Kehai Biochemistry Co., Ltd (27,1 %).

(3)

În urma publicării unui aviz de expirare iminentă (3) a măsurilor existente, Comisia a primit, la 1 iulie 2015, o cerere de deschidere a unei reexaminări efectuate în perspectiva expirării măsurilor, în temeiul articolului 11 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1225/2009 al Consiliului (4).

(4)

Cererea a fost depusă de către cei doi producători din Uniune, Jungbunzlauer SA și Roquette Italia S.p.A. (denumiți în continuare „solicitanții”).

(5)

Cererea s-a bazat pe motivul că expirarea măsurilor ar avea ca rezultat probabil o continuare a dumpingului și o continuare sau reapariție a prejudiciului pentru industria din Uniune.

(6)

La 27 octombrie 2015, Comisia Europeană („Comisia”) a deschis o anchetă antidumping privind importurile în Uniune de gluconat de sodiu originar din RPC, în temeiul articolului 11 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1225/2009 privind protecția împotriva importurilor care fac obiectul unui dumping din țările care nu sunt membre ale Comunității Europene. Aceasta a publicat un aviz de deschidere („avizul de deschidere”) în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene  (5).

(7)

Comisia a indicat în avizul de deschidere că intenționa să utilizeze Statele Unite ale Americii (denumite în continuare „SUA”) ca țară terță care are economie de piață („piața analogă”), la fel ca în ancheta inițială, în sensul articolului 2 alineatul (7) litera (a) din regulamentul de bază. Comisia a invitat părțile să prezinte observații privind caracterul adecvat al acestei alegeri. Niciuna dintre părți nu a prezentat vreo observație.

(8)

Comisia a solicitat informații referitoare la producătorii de gluconat de sodiu din alte țări analoge potențiale și a contactat Canada, India, Japonia, Pakistan, Serbia, Africa de Sud, Coreea de Sud, Elveția și SUA invitând toți producătorii cunoscuți de gluconat de sodiu din țările respective să furnizeze informațiile necesare. O societate din Canada a răspuns precizând că nu era producător, ci comerciant de gluconat de sodiu. Un singur producător american a prezentat un răspuns la chestionar și a acceptat o vizită de verificare.

(9)

În avizul de deschidere, Comisia a invitat părțile interesate să o contacteze pentru a participa la anchetă. În plus, Comisia a informat în mod specific producătorii din Uniune cunoscuți, autoritățile chineze, importatorii și utilizatorii cunoscuți în legătură cu deschiderea anchetei și i-a invitat să participe.

(10)

Părților interesate li s-a acordat ocazia de a își face cunoscute opiniile în scris și de a solicita o audiere în termenul stabilit în avizul de deschidere. Au fost audiate toate părțile interesate care au solicitat acest lucru și care au demonstrat că există motive speciale pentru a fi audiate. De asemenea, părților interesate li s-a acordat ocazia de a își prezenta observațiile cu privire la deschiderea anchetei și de a solicita o audiere în fața Comisiei și/sau a consilierului-auditor pentru proceduri comerciale.

(11)

În avizul său de deschidere, Comisia a declarat că ar putea eșantiona părțile interesate, în conformitate cu articolul 17 din regulamentul de bază.

(12)

Pentru a decide dacă eșantionarea este necesară și, în caz afirmativ, pentru a selecta un eșantion, Comisia a solicitat tuturor producătorilor-exportatori cunoscuți din RPC să furnizeze informațiile specificate în avizul de deschidere. În plus, Comisia a solicitat Misiunii Republicii Populare Chineze pe lângă Uniunea Europeană să identifice și/sau să contacteze alți eventuali producători-exportatori care ar putea fi interesați să participe la anchetă.

(13)

Doar un singur producător-exportator din țara în cauză a furnizat informațiile solicitate și a acceptat să fie inclus în eșantion. Prin urmare, eșantionarea nu a fost necesară.

(14)

Pentru a decide dacă este necesară eșantionarea și, în caz afirmativ, pentru a selecta un eșantion, Comisia a solicitat unui număr de patru importatori neafiliați să furnizeze informațiile specificate în avizul de deschidere.

(15)

Doi importatori neafiliați au furnizat informațiile solicitate și au acceptat să fie incluși în eșantion. Având în vedere numărul lor mic, Comisia a decis că nu este necesară constituirea eșantionului.

(16)

Comisia a trimis chestionare către doi producători din Uniune, doi importatori neafiliați, opt utilizatori cunoscuți, 10 angrosiști, producătorul-exportator chinez care și-a manifestat interesul în timpul exercițiului de eșantionare și un producător din SUA, care a fost considerată ca piața analogă.

(17)

S-au primit răspunsuri la chestionar de la doi producători din Uniune, doi importatori neafiliați, un utilizator, cinci angrosiști, producătorul-exportator chinez și producătorul de pe piața analogă.

(18)

Comisia a căutat și a verificat toate informațiile pe care le-a considerat necesare pentru a determina probabilitatea continuării sau reapariției dumpingului și a prejudiciului și interesul Uniunii. Au fost efectuate vizite de verificare, în conformitate cu articolul 16 din regulamentul de bază, la sediile următoarelor societăți:

(19)

Ancheta privind probabilitatea continuării sau reapariției dumpingului și a prejudiciului a vizat perioada cuprinsă între 1 octombrie 2014 și 30 septembrie 2015 („perioada anchetei de reexaminare” sau „PAR”). Examinarea tendințelor relevante pentru evaluarea probabilității continuării sau reapariției prejudiciului a vizat perioada cuprinsă între 1 ianuarie 2012 și sfârșitul perioadei anchetei de reexaminare („perioada examinată”).

(20)

Produsul care face obiectul prezentei reexaminări este gluconatul de sodiu în stare uscată având numărul CUS (Customs Union and Statistics) 0023277-9 și numărul de înregistrare CAS (Chemical Abstracts Service) 527-07-1, originar din RPC (denumit în continuare „produsul care face obiectul reexaminării” sau „gluconatul de sodiu”) și încadrat în prezent la codul NC ex 2918 16 00 (cod TARIC 2918160010).

(21)

Gluconatul de sodiu în stare uscată se utilizează în principal în industria construcțiilor ca întârzietor de priză și plastifiant al betonului și în alte sectoare, cum ar fi tratamentul de suprafață al metalelor (îndepărtarea ruginii, a oxizilor și a grăsimilor), precum și la curățarea sticlelor și a echipamentului industrial. Produsul poate fi utilizat, de asemenea, în industria alimentară și farmaceutică.

(22)

Produsul în cauză cuprinde mai multe tipuri, definite în chestionar ca numere de control al produsului („NCP”). Fiecare NCP ia în considerare puritatea, dimensiunea particulelor și ambalajul, astfel cum s-a stabilit în ancheta inițială.

(23)

Ancheta a arătat că gluconatul de sodiu în stare uscată produs și vândut de industria din Uniune în cadrul Uniunii, gluconatul de sodiu în stare uscată produs și vândut pe piața internă din SUA, care a reprezentat țara analogă, astfel cum s-a explicat în considerentele 60-62, precum și gluconatul de sodiu în stare uscată produs și vândut pe piața internă din China și gluconatul de sodiu în stare uscată produs în China și vândut în Uniune prezintă, în fond, aceleași caracteristici fizice și tehnice de bază și sunt destinate acelorași utilizări.

(24)

Prin urmare, concluzia Comisiei a fost că aceste produse sunt similare în sensul articolului 1 alineatul (4) din regulamentul de bază.

(25)

În conformitate cu articolul 11 alineatul (2) din regulamentul de bază, s-a examinat dacă este probabil ca expirarea măsurilor existente să determine continuarea sau reapariția dumpingului.

(26)

Astfel cum se menționează mai sus în considerentul 13, un singur producător-exportator chinez a cooperat în cadrul prezentei anchete. Societatea respectivă a realizat totalitatea exporturilor de gluconat de sodiu din RPC în Uniune în cursul PAR. Prin urmare, Comisia a considerat că dispune de informații suficiente pentru evaluarea prețului de export și a marjei de dumping în cursul PAR (secțiunea 3.2).

(27)

Cu toate acestea, respectivul producător-exportator a reprezentat doar între 2 % și 7 % din capacitatea totală de producție și numai între 5 % și 10 % din producția totală de gluconat de sodiu din RPC. În plus, exporturile sale către țări terțe au variat doar între 23 % și 28 % din totalul exporturilor din RPC către țări terțe în cursul PAR (ponderea exactă a singurului producător-exportator chinez care a cooperat în capacitatea totală de producție din China, producția totală și totalul exporturilor nu poate fi dezvăluită din motive de confidențialitate). Prin urmare și având în vedere că niciunul dintre ceilalți producători chinezi de gluconat de sodiu din RPC nu a cooperat, Comisia a considerat că nu dispune de informații suficiente pentru examinarea probabilității continuării sau reapariției dumpingului, ceea ce a impus recurgerea la informațiile disponibile, în conformitate cu articolul 18 din regulamentul de bază, pentru a evalua evoluția importurilor în cazul abrogării măsurilor (secțiunea 3.3).

(28)

Autoritățile chineze au fost informate în mod corespunzător că, din cauza slabei cooperări a producătorilor-exportatori chinezi, Comisia poate aplica articolul 18 din regulamentul de bază. Nu s-a primit nicio observație cu privire la acest aspect.

(29)

Prin urmare, constatările din secțiunea 3.3 au fost stabilite pe baza datelor disponibile. În acest scop, au fost utilizate informațiile furnizate de către producătorul-exportator care a cooperat, cererea de reexaminare în perspectiva expirării măsurilor, informațiile furnizate de către solicitanți, statisticile Eurostat, datele colectate de către statele membre în conformitate cu articolul 14 alineatul (6) din regulamentul de bază [„baza de date constituită în temeiul articolului 14 alineatul (6)”] și informațiile disponibile în mod public pe internet (6). În ceea ce privește baza de date statistice a Chinei privind exporturile, structura de codificare pentru gluconatul de sodiu cuprindea alte produse care nu fac obiectul prezentei anchete, prin urmare, volumul de gluconat de sodiu nu a putut fi identificat în mod separat în baza de date. Prin urmare, această sursă de informații nu a putut fi utilizată.

(30)

În cadrul anchetei inițiale, s-a acordat TEP singurului producător-exportator chinez care a cooperat în cadrul prezentei anchete (Shandong Kaison Biochemicals sau „SKB”). Prin urmare, determinarea valorii normale pentru acest producător-exportator s-a bazat pe datele proprii cu privire la producție și vânzări.

(31)

Comisia a examinat mai întâi dacă volumul total al vânzărilor pe piața internă pentru producătorul-exportator care a cooperat a fost reprezentativ, în conformitate cu articolul 2 alineatul (2) din regulamentul de bază. Vânzările pe piața internă sunt reprezentative dacă volumul total al vânzărilor pe piața internă a produsului similar către clienți independenți de pe piața internă a producătorului-exportator a reprezentat cel puțin 5 % din volumul total al vânzărilor la export ale produsului în cauză către Uniune în cursul PAR. Prin urmare, volumul total de vânzări al producătorului-exportator care a cooperat al produsului similar pe piața internă a fost reprezentativ.

(32)

Comisia a identificat ulterior tipurile de produse vândute pe piața internă identice sau comparabile cu tipurile de produse vândute la export către Uniune.

(33)

Comisia a examinat în continuare dacă vânzările pe piața internă de către producătorul-exportator care a cooperat pe piața internă pentru fiecare tip de produs, astfel cum se menționează în considerentul 22, identic sau comparabil cu un anumit tip de produs vândut la export către Uniune, au fost reprezentative, în conformitate cu articolul 2 alineatul (2) din regulamentul de bază. Vânzările interne ale unui tip de produs sunt reprezentative în cazul în care volumul total al vânzărilor pe piața internă de acel tip de produs către clienți independenți în cursul PAR reprezintă cel puțin 5 % din volumul total al vânzărilor la export către Uniune. Comisia a stabilit că pentru un tip de produs nu au existat vânzări pe piața internă datorită diferenței de ambalare, în timp ce pentru celelalte tipuri de produse vânzările pe piața internă au fost reprezentative.

(34)

Ulterior, Comisia a definit proporția de vânzări profitabile către clienți independenți de pe piața internă pentru fiecare tip de produs în cursul PAR, pentru a decide dacă să utilizeze vânzările interne reale pentru calcularea valorii normale, în conformitate cu articolul 2 alineatul (4) din regulamentul de bază.

(35)

Valoarea normală se bazează pe prețul intern real pentru fiecare tip de produs, indiferent dacă aceste vânzări sunt sau nu profitabile, în cazul în care:

(36)

În cazul de față, valoarea normală este media ponderată a prețurilor tuturor vânzărilor interne ale acestui tip de produs în cursul PAR.

(37)

Valoarea normală este prețul intern real pentru fiecare tip de produs numai pentru vânzările interne profitabile ale tipurilor de produse în cursul PAR, în cazul în care:

(38)

Analiza vânzărilor pe piața internă a arătat că între 18 % și 23 % din totalul vânzărilor pe piața internă au fost profitabile și că prețul de vânzare mediu ponderat a fost mai mare decât costul de producție. În consecință, valoarea normală a fost calculată ca medie ponderată exclusiv a vânzărilor profitabile.

(39)

Pentru un tip de produs fără vânzări interne în cadrul operațiunilor comerciale normale, Comisia a calculat valoarea normală în conformitate cu articolul 2 alineatele (3) și (6) din regulamentul de bază.

(40)

Valoarea normală a fost calculată prin adăugarea la costul mediu de producție al produsului similar al producătorului-exportator care a cooperat în cursul PAR a următoarelor elemente:

(41)

Singurul producător-exportator care a cooperat a exportat în Uniune direct către clienți independenți. Prin urmare, prețul de export a fost prețul efectiv plătit sau de plătit pentru produsul în cauză atunci când acesta a fost vândut la export către Uniune, în conformitate cu articolul 2 alineatul (8) din regulamentul de bază.

(42)

Comisia a comparat valoarea normală și prețul de export la nivel franco fabrică.

(43)

În cazul în care acest lucru este justificat de necesitatea de a asigura o comparație echitabilă, Comisia a ajustat valoarea normală și/sau prețul de export la diferențele care afectează prețurile și comparabilitatea prețurilor, în conformitate cu articolul 2 alineatul (10) din regulamentul de bază. Au fost efectuate ajustări pentru manipularea, încărcarea și cheltuielile auxiliare în țara în cauză, costurile de transport (piața internă și transport maritim), costurile de asigurare, costurile de ambalare, costurile de credit și TVA nerambursabil.

(44)

Comisia a comparat valoarea normală medie ponderată a fiecărui tip de produs similar cu prețul de export mediu ponderat al tipului corespunzător de produs în cauză, în conformitate cu articolul 2 alineatele (11) și (12) din regulamentul de bază.

(45)

Pe această bază, marja de dumping medie ponderată stabilită, exprimată ca procent din prețul CIF la frontiera Uniunii, înainte de vămuire, a fost de 2,6 % în cursul PAR. Nivelul acestei marje de dumping ar trebui analizat în corelație cu faptul că, în cursul PAR, exporturile din RPC către piața Uniunii au fost efectuate doar de către singurul producător-exportator chinez căruia i s-a acordat TEP în cadrul anchetei inițiale, astfel cum se explică în considerentele 26-30.

(46)

Ca urmare a constatării dumpingului în cursul PAR, Comisia a analizat dacă există probabilitatea de continuare a dumpingului în cazul în care s-ar permite expirarea măsurilor. Au fost analizate următoarele elemente: capacitatea de producție și capacitatea neutilizată în RPC, evoluția cererii în RPC, exporturile din RPC către alte țări terțe, marja de dumping a exporturilor chineze în alte țări terțe, precum și atractivitatea pieței Uniunii.

(47)

Astfel cum s-a menționat în considerentele 27-29, un singur producător-exportator din RPC a cooperat. Prin urmare, constatările din secțiunile de mai jos au fost stabilite pe baza datelor disponibile, în conformitate cu articolul 18 din regulamentul de bază. În această privință, Comisia a utilizat informațiile furnizate de către producătorul-exportator care a cooperat, cererea de reexaminare în perspectiva expirării măsurilor, informațiile furnizate de către solicitanți, statisticile Eurostat, datele colectate de către statele membre în conformitate cu articolul 14 alineatul (6) din regulamentul de bază [denumită în continuare „baza de date constituită în temeiul articolului 14 alineatul (6)”] și informațiile disponibile în mod public pe internet, astfel cum se explică în considerentul 29.

(48)

Se reamintește faptul că, în cursul perioadei examinate a anchetei inițiale, volumul importurilor a crescut cu 77 %, ceea ce corespunde în termeni absoluți unei creșteri de 1 774 de tone (de la 2 291 de tone în 2005 la 4 095 de tone în cursul perioadei de anchetă a anchetei inițiale). Cota de piață corespunzătoare a Chinei a crescut de la 12,8 % la un nivel de 24,9 % la sfârșitul perioadei de anchetă a anchetei inițiale, înainte de instituirea măsurilor.

(49)

Capacitatea de producție a singurului exportator chinez care a cooperat a fost de trei ori mai mare decât consumul din Uniune în cursul PAR. Rata de utilizare a capacității a fost cuprinsă între 75 % și 80 %. Prin urmare, capacitatea neutilizată doar a acestei societăți reprezintă mai mult de jumătate din consumul Uniunii.

(50)

În plus, pe baza informațiilor prezentate în cerere și verificate prin comparație cu informațiile de interes public disponibile menționate în considerentul 29, gluconatul de sodiu este fabricat de 40 de producători din RPC, cu o capacitate totală de producție cuprinsă între 1 000 000 și 1 200 000 de tone în 2014, ceea ce a reprezentat o creștere cu circa 50 % față de 2010. În 2014, producătorii din China au utilizat doar aproximativ jumătate din capacitate, întrucât au produs numai în jur de 550 000 de tone.

(51)

În conformitate cu cererea de reexaminare în perspectiva expirării măsurilor, cererea Chinei pe piața internă a fost estimată între 400 000-500 000 de tone în 2014, ceea ce lasă o capacitate de aproximativ 600 000-700 000 de tone disponibile pentru export. Consumul din Uniune a fost între 16 000-22 000 de tone în cursul PAR, ceea ce înseamnă că capacitatea neutilizată în RPC este de aproximativ 30 de ori mai mare decât consumul de gluconat de sodiu din Uniune.

(52)

Cererea de gluconat de sodiu din RPC este determinată în mare măsură de industria construcțiilor. Industria construcțiilor îl utilizează ca aditiv pentru beton produs din gluconat de sodiu. Nu este exclus faptul că, în cadrul perspectivei creșterii industriei construcțiilor în RPC, consumul de gluconat de sodiu pe piața internă chineză ar putea crește. Cu toate acestea, capacitatea neutilizată din RPC depășește în mod semnificativ consumul din Uniune, prin urmare, inclusiv în perspectiva unui consum intern în creștere în RPC, este probabil ca respectiva capacitate neutilizată să rămână în continuare semnificativă, cu un mare potențial pentru export către piața Uniunii.

(53)

Din motivele expuse în considerentul 29, baza de date chineză nu a putut fi utilizată pentru a analiza exporturile de gluconat de sodiu din China către alte țări terțe.

(54)

Pe baza informațiilor prezentate în cerere, ajustate după caz și verificate prin comparație cu informațiile de interes public disponibile, astfel cum se descrie în considerentul 29, s-a stabilit că volumul exporturilor din China către alte țări terțe a crescut în ansamblu cu aproximativ 45 % între 2012 și 2014, ajungând la aproximativ 116 000 de tone în 2014.

(55)

Nu sunt disponibile informații publice privind prețurile medii de export din China către alte piețe din țări terțe. Prețurile către alte țări terțe ale singurului producător chinez care a cooperat au indicat o tendință descrescătoare între 2012 și 2014 de la 600-660 EUR/tonă în 2012 la 500-550 EUR/tonă în 2014. În cursul PAR, prețurile de export ale singurului producător chinez care a cooperat au crescut față de 2014, depășind ușor 600 EUR/tonă. Aceste prețuri sunt conforme cu prețurile de export din China către alte țări terțe prezentate de solicitanți, cu excepția PAR pentru care solicitanții au susținut că prețurile din China către alte țări terțe au continuat să scadă până la un nivel cuprins între 539 și 583 EUR/tonă.

(56)

Din motivele explicate în considerentul 27, pentru analiza probabilității continuării dumpingului în cazul în care s-ar permite expirarea măsurilor, au fost utilizate datele disponibile, în conformitate cu articolul 18 din regulamentul de bază.

(57)

Deși nu au fost disponibile informații publice privind prețurile de export chineze către alte piețe din țări terțe, solicitanții au furnizat informații care au indicat că prețurile medii ale tuturor celorlalți producători-exportatori din China către alte țări terțe au fost în conformitate cu prețul mediu de export al singurului producător-exportator din China către alte țări terțe, astfel cum s-a descris în considerentul 55.

(58)

Pentru a evalua practicile de dumping ale producătorilor-exportatori chinezi către alte țări terțe, Comisia a efectuat două calcule ale marjei de dumping, unul utilizând prețul mediu de export al producătorilor-exportatori chinezi către alte țări terțe prezentat de solicitanți și un altul utilizând tranzacțiile de export detaliate prezentate de SKB (singurul producător-exportator chinez care a cooperat) în răspunsul său la chestionarul antidumping pentru cele mai mari cinci piețe de export, ca referință pentru exporturile celorlalți producători-exportatori chinezi.

(59)

În această privință, se reamintește faptul că, în cursul anchetei inițiale, producătorul-exportator care a cooperat a fost singura societate căreia i s-a acordat tratamentul aplicat societăților care funcționează în condițiile unei economii de piață („TEP”). Rezultă de aici că, pentru ceilalți producători-exportatori chinezi, valoarea normală ar trebui să fie calculată în conformitate cu articolul 2 alineatul (7) litera (a) din regulamentul de bază, și anume pe baza prețului sau a valorii construite într-o țară terță cu economie de piață („țara analogă”). În acest scop, a trebuit să fie selectată o țară analogă.

(60)

Astfel cum s-a menționat în considerentul 8, numai producătorul din SUA a cooperat la anchetă, trimițând un răspuns complet la chestionar și acceptând o vizită de verificare.

(61)

Comisia a constatat că SUA îndeplineau criteriile pentru a fi considerată țară analogă, întrucât cantitățile vândute pe această piață au fost suficient de mari și a existat o concurență semnificativă pe piață între producția internă și importurile din alte țări, și anume RPC, Italia și Franța. În plus, SUA nu aveau instituită o taxă antidumping pentru produsul în cauză. În plus, SUA nu avea instituită o taxă antidumping pentru produsul în cauză.

(62)

Având în vedere cele de mai sus, s-a concluzionat că SUA constituie o țară analogă adecvată, în conformitate cu articolul 2 alineatul (7) litera (a) din regulamentul de bază și, pentru determinarea valorii normale pentru producătorii-exportatori cărora nu li s-a acordat TEP în cadrul anchetei inițiale, au fost utilizate informațiile primite de la singurul producător din țara analogă care a cooperat.

(63)

În ceea ce privește primul calcul al dumpingului menționat în considerentul 58, Comisia a comparat valoarea normală medie ponderată a singurului producător din țara analogă care a cooperat cu prețul mediu de export al producătorilor-exportatori chinezi prezentat de solicitanți la nivelul franco fabrică, în conformitate cu articolul 2 alineatele (11) și (12) din regulamentul de bază. În cazul în care acest lucru este justificat de necesitatea de a asigura o comparație echitabilă, Comisia a ajustat valoarea normală și/sau prețul de export la diferențele care afectează prețurile și comparabilitatea prețurilor, în conformitate cu articolul 2 alineatul (10) din regulamentul de bază. Au fost efectuate ajustări pentru costurile de transport, manipulare și costurile auxiliare, costurile de ambalare, TVA nerambursabil, estimate pe baza răspunsului la chestionar al producătorului-exportator din RPC care a cooperat.

(64)

Pe această bază, s-a constatat că exporturile chineze către alte țări terțe fac obiectul unui dumping la un nivel mai mare de 70 %.

(65)

În ceea ce privește celălalt calcul al dumpingului menționat în considerentul 58, care, din motivele prezentate în considerentul 57, utilizează tranzacțiile de export detaliate prezentate de SKB în răspunsul său la chestionarul antidumping pentru cele mai mari cinci piețe de export ca un punct de referință pentru exporturile celorlalți producători-exportatori chinezi, valoarea normală a fost calculată astfel cum se explică în considerentele 59-63.

(66)

Prețul de export a fost prețul efectiv plătit sau de plătit pentru produsul în cauză vândut la export către cele mai mari cinci țări terțe, în conformitate cu articolul 2 alineatul (8) din regulamentul de bază.

(67)

Comisia a comparat valoarea normală medie ponderată a fiecărui tip de produs similar cu prețul de export mediu ponderat către cele mai mari cinci alte țări terțe de tipul corespunzător al produsului în cauză la un nivel franco fabrică, în conformitate cu articolul 2 alineatele (11) și (12) din regulamentul de bază. În cazul în care acest lucru este justificat de necesitatea de a asigura o comparație echitabilă, Comisia a ajustat valoarea normală și/sau prețul de export la diferențele care afectează prețurile și comparabilitatea prețurilor, în conformitate cu articolul 2 alineatul (10) din regulamentul de bază.

(68)

Au fost efectuate ajustări pentru manipulare, încărcare și cheltuielile auxiliare în țara în cauză, costurile de transport (piața internă și transport maritim), costurile de asigurare, costurile de ambalare, costurile de credit și TVA nerambursabilă.

(69)

Pe această bază, s-a constatat că exporturile din China către alte țări terțe fac obiectul unui dumping la un nivel de aproximativ 50 %.

(70)

În plus, din motive de exhaustivitate și comparare, s-a calculat, de asemenea, o marjă de dumping pentru exporturile SKB către alte piețe din țări terțe, folosind propriile date. Astfel, a fost stabilită o marjă de dumping de aproximativ 8,3 %.

(71)

Diferența dintre marjele de dumping din considerentele 64 și 69 și cele din considerentele 45 și 70 se explică prin faptul că primele se bazează pe date valorice normale de pe piața analogă, astfel cum se explică în considerentul 59, iar cele din urmă sunt stabilite pentru singurul producător-exportator chinez care a cooperat pe baza valorii normale determinate pe baza datelor proprii de producție și de vânzare, întrucât i s-a acordat TEP în cadrul anchetei inițiale, astfel cum se precizează în considerentele 30-40. În plus, marja de dumping calculată pentru singurul producător-exportator chinez în cursul PAR în considerentul 45 se referă la exporturile către piața Uniunii, unde prețurile mai mari au prevalat, în timp ce toate celelalte marje de dumping calculate se referă la exporturile către alte piețe din țări terțe.

(72)

Practicile de dumping chineze stabilite în alte țări terțe reprezintă un indiciu puternic al comportamentului probabil în materie de prețuri al producătorilor-exportatori chinezi în Uniune în cazul în care se permite expirarea măsurilor.

(73)

Pentru a evalua atractivitatea pieței Uniunii și probabilitatea ca exporturile din RPC să fie direcționate către piața Uniunii în cazul în care se permite expirarea măsurilor, au fost analizate exporturile din China către alte piețe din țări terțe în ceea ce privește volumele și prețurile, precum și prețurile de pe piața internă chineză, în comparație cu prețurile medii de pe piața Uniunii.

(74)

Volumul exporturilor din China către alte țări terțe a crescut în ansamblu cu aproximativ 45 % între 2012 și 2014, atingând valoarea de 116 000 de tone în 2014.

(75)

În ceea ce privește prețurile de pe piața internă, astfel cum se explică în considerentele 27 și 29 de mai sus, în absența oricăror alte informații, au fost utilizate ca punct de referință prețurile interne ale singurului producător-exportator chinez care a cooperat. Comparația arată că prețurile medii de pe piața Uniunii au fost cu 43-55 % mai mari decât prețurile medii de pe piața internă din RPC în 2014 și cu 27-35 % mai mari decât prețurile medii de pe piața internă din RPC în cursul PAR.

(76)

În ceea ce privește prețurile de export din China către alte țări terțe, pe baza datelor prezentate de solicitanți, s-a dovedit că acestea corespund prețurilor de export către alte țări terțe ale singurului producător-exportator chinez, astfel cum se explică în considerentul 55. Prețurile medii de pe piața Uniunii s-au dovedit a fi, în medie, cu 25-45 % mai mari decât prețurile de export din China către alte piețe din țări terțe în 2014 și cu 20-40 % mai mari decât prețurile de export din China către alte piețe din țări terțe în cursul PAR. În ceea ce privește nivelurile prețurilor către alte țări terțe ale singurului exportator chinez care a cooperat în cursul PAR, acestea au fost cu 20-30 % mai mici decât prețurile industriei din Uniune.

(77)

Aceste niveluri semnificativ mai ridicate ale prețurilor fac piața Uniunii atractivă pentru exportatorii chinezi în cazul în care măsurile antidumping ar fi abrogate.

(78)

De asemenea, interesul producătorilor-exportatori chinezi de a exporta către piața Uniunii este confirmat de prezența constantă a SKB pe piața Uniunii. În pofida măsurilor în vigoare, această societate aproape și-a dublat volumul exporturilor către Uniune și și-a mărit cota de piață cu aproximativ 50 % între perioada de anchetă a anchetei inițiale și PAR actuală.

(79)

Având în vedere capacitatea neutilizată semnificativă estimată în RPC, care ar putea fi utilizată pentru exporturile către Uniune la prețuri de dumping, ținând seama de atractivitatea pieței Uniunii și de comportamentul în materie de prețuri al exportatorilor chinezi pe piețele altor țări terțe, Comisia a concluzionat că există o mare probabilitate ca abrogarea măsurilor antidumping să aibă drept rezultat o creștere a volumelor semnificative de importuri care fac obiectul unui dumping de gluconat de sodiu din RPC către Uniune.

(80)

Producătorii din Uniune care au cooperat, Jungbunzlauer SA și Roquette Italia S.p.A., au reprezentat 100 % din producția Uniunii.

(81)

Prin urmare, se consideră că aceștia constituie „industria din Uniune”, în sensul articolului 4 alineatul (1) din regulamentul de bază.

(82)

Întrucât industria din Uniune este constituită numai din doi producători, toate cifrele referitoare la datele sensibile specifice ale societății trebuiau să fie indexate sau prezentate sub forma unui interval din motive de confidențialitate.

(83)

Comisia a stabilit consumul la nivelul Uniunii pe baza volumului total al vânzărilor industriei din Uniune pe piața Uniunii obținut după verificarea răspunsurilor la chestionar ale celor doi producători din Uniune, pe baza volumului total al importurilor, conform datelor puse la dispoziție de Eurostat, precum și din datele verificate ale producătorului-exportator chinez care a cooperat.

(84)

Consumul la nivelul Uniunii a evoluat după cum urmează:

Tabelul 1

Consumul Uniunii

(85)

Consumul la nivelul Uniunii a crescut în mod continuu și global cu 22 % în cursul perioadei examinate.

(86)

Comisia a stabilit volumul importurilor pe baza Eurostat și a răspunsului verificat la chestionar al producătorului-exportator chinez care a cooperat și care a reprezentat 100 % din totalul importurilor din China în cursul PAR.

(87)

Importurile în Uniune din țara în cauză au evoluat după cum urmează:

Tabelul 2

Volumul și cota de piață a importurilor

(88)

De-a lungul perioadei examinate, volumul importurilor din China a crescut, în ansamblu, cu 9 %. Acesta a crescut mai întâi între 2012 și 2014 cu 22 % și a scăzut în cursul PAR cu 13 %. Cu toate acestea, din moment ce importurile din China au urmat doar parțial creșterea consumului din Uniune, evoluția cotei de piață chineză a urmat o tendință diferită. Astfel, aceasta a rămas stabilă între 2012 și 2013, a crescut ușor în 2014 (și anume, cu 3 %) și a scăzut din 2014 până în PAR cu 14 %. Per total, cota de piață chineză a scăzut cu 11 % în cursul perioadei examinate. Cu toate acestea, astfel cum se indică în considerentul 78, singurul producător-exportator chinez care a cooperat a reușit să își dubleze volumul de export către Uniune și să își crească cota de piață cu 50 %, în comparație cu perioada de anchetă a anchetei inițiale și la prețuri de dumping.

(89)

Comisia a stabilit tendința prețurilor importurilor din RPC, pe baza Eurostat.

(90)

Prețul mediu al importurilor în Uniune din țara în cauză a evoluat după cum urmează:

Tabelul 3

Prețuri de import (EUR/tone)

(91)

În ansamblu, prețurile medii ale importurilor au scăzut cu 2 % în cursul perioadei luate în considerare. Prețurile de import au scăzut cu 11 % între 2012 și 2013, au rămas la același nivel în 2014 și au crescut cu 9 % în cursul PAR.

(92)

Comisia a determinat subcotarea prețurilor producătorului-exportator care a cooperat în cursul PAR comparând:

(93)

Compararea prețurilor a fost realizată per tip de produs pentru tranzacții la același nivel de comercializare, ajustate în mod adecvat acolo unde a fost necesar, și după deducerea rabaturilor și a reducerilor. Rezultatul comparației a fost exprimat ca procentaj din prețul mediu ponderat practicat de industria din Uniune înregistrată în cursul PAR. Acesta a arătat că pentru producătorul-exportator care a cooperat nu a existat nicio subcotare în cursul PAR, inclusiv atunci când taxele antidumping nu sunt luate în considerare. Cu toate acestea, deși producătorul-exportator care a cooperat a acoperit 100 % din importurile din China în cursul PAR, acesta a reprezentat doar între 2 % și 7 % din capacitatea totală de producție a Chinei.

(94)

Importurile în Uniune din țări terțe, altele decât țara în cauză, au evoluat după cum urmează:

Tabelul 4

Cota de piață deținută de alte țări terțe

(95)

Cota de piață a importurilor din țări terțe a reprezentat cel mult 2 % în cursul perioadei examinate și mai puțin de 1 % în cursul PAR.

(96)

În conformitate cu articolul 3 alineatul (5) din regulamentul de bază, examinarea impactului importurilor care fac obiectul unui dumping asupra industriei din Uniune a inclus o evaluare a tuturor indicatorilor economici care au influențat situația industriei din Uniune pe parcursul perioadei examinate. Comisia a evaluat acești indicatori pe baza răspunsurilor verificate la chestionar ale producătorilor din Uniune.

(97)

Totalul producției, al capacității de producție și al utilizării capacității din Uniune a evoluat în cursul perioadei examinate după cum urmează:

Tabelul 5

Producția, capacitatea de producție și gradul de utilizare a capacității

(98)

Volumul producției a scăzut cu 10 % între 2012 și 2013, apoi a crescut ușor între 2014 și PAR. În ansamblu, volumul producției a scăzut cu 6 % pe parcursul perioadei examinate. Această scădere a producției este explicată printr-o scădere cuprinsă între 30 % și 40 % a volumului exporturilor pe parcursul perioadei examinate, care a fost compensată doar parțial de creșterea vânzărilor interne raportate în tabelul 6.

(99)

Capacitatea de producție a rămas neschimbată pe parcursul întregii perioade examinate.

(100)

Volumul vânzărilor și cota de piață a industriei din Uniune au evoluat pe parcursul perioadei examinate după cum urmează:

Tabelul 6

Volumul vânzărilor și cota de piață

(101)

Industria din Uniune a reușit să urmeze creșterea consumului din Uniune prin creșterea volumului său de vânzări, în mod continuu și în general, cu 23 % în cursul perioadei examinate.

(102)

Având în vedere că volumul vânzărilor a urmat îndeaproape tendința observată a consumului din Uniune, cota de piață a industriei din Uniune a rămas neschimbată în perioada 2012-2014 și a înregistrat doar o creștere ușoară cu 1 % în cursul PAR.

(103)

Utilizarea captivă, care a fost practic constantă pe tot parcursul perioadei examinate, astfel cum se arată în tabelul de mai jos, nu a afectat tendința observată în ceea ce privește producția și utilizarea capacității.

Tabelul 7

Utilizare captivă

(104)

Volumul vânzărilor pe piața internă a industriei din Uniune a urmărit îndeaproape evoluția consumului intern și a crescut cu 23 % în cursul perioadei examinate. Ca o consecință, industria din Uniune a menținut un nivel stabil al cotei de piață pe parcursul perioadei examinate.

(105)

Ocuparea forței de muncă și productivitatea au evoluat în cursul perioadei examinate după cum urmează:

Tabelul 8

Ocuparea forței de muncă și productivitatea

(106)

Numărul de angajați din industria din Uniune a rămas aproape neschimbat pe parcursul întregii perioade examinate. Ca urmare a scăderii producției și a ocupării forței de muncă stabile, productivitatea a scăzut pe parcursul perioadei examinate.

(107)

Ancheta a arătat că, din cauza gradului ridicat de automatizare, nu ar fi posibil ca industria din Uniune să reducă numărul de angajați proporțional cu scăderea producției.

(108)

Ancheta a stabilit, astfel cum se arată în considerentul 45, că importurile de gluconat de sodiu din RPC au continuat să intre pe piața Uniunii la prețuri de dumping.

(109)

Industria din Uniune a fost în măsură să beneficieze de măsurile antidumping în vigoare și a început să se redreseze în urma practicilor de dumping anterioare. Într-adevăr, volumul vânzărilor a crescut cu 23 %, iar cota sa de piață cu 1 % în cursul perioadei examinate. Cu toate acestea, recuperarea în urma practicilor de dumping anterioare nu poate fi considerată ca fiind consolidată, în special, având în vedere evoluția rentabilității descrise în considerentul 123, care a rămas negativă în 2012 și 2013 și a devenit pozitivă numai în cursul PAR.

(110)

Prețurile de vânzare unitare medii ponderate ale producătorilor din Uniune către clienți independenți din Uniune au evoluat după cum urmează în cursul perioadei examinate:

Tabelul 9

Prețurile de vânzare în Uniune și costul unitar de producție

(111)

Prețurile de vânzare medii ale industriei din Uniune au scăzut cu 5 % în perioada examinată. Prețurile au scăzut continuu între 2012 și 2014 și au înregistrat doar o creștere ușoară în cursul PAR.

(112)

Costul de producție al industriei din Uniune a evoluat pe parcursul perioadei examinate după cum urmează:

Tabelul 10

Costul unitar de producție

(113)

În cursul perioadei examinate, costul de producție a scăzut cu 20 %. Acest lucru s-a datorat în parte scăderii prețului materiilor prime, astfel cum este descris mai detaliat în considerentul 114 de mai jos, și în parte economiilor de costuri, ceea ce a condus la o scădere a diferitelor componente ale costului total al producției, în special cheltuielile de întreținere au scăzut drastic în cursul perioadei examinate.

(114)

În funcție de gradul de integrare a procesului de fabricație, producătorii din Uniune utilizează ca principale materii prime sirop de glucoză din porumb sau pe bază de porumb. Întrucât aceste materii prime reprezintă o componentă importantă a costului de producție, scăderea prețului acestora a reprezentat între 25 % și 35 % din scăderea costurilor de producție în cursul perioadei examinate. Prin urmare, orice creștere a prețului siropului de glucoză din porumb sau pe bază de porumb ar putea inversa instantaneu situația îmbunătățită a industriei din Uniune care rezultă din scăderea costului de producție.

(115)

Scăderea costurilor de producție a condus doar la o ușoară scădere cu 5 % a prețurilor medii de vânzare unitare în cursul perioadei examinate, datorită faptului că industria din Uniune se află încă într-un proces de redresare în urma pierderilor pe care le-a suportat în perioadele precedente, ca urmare a practicilor de dumping anterioare.

(116)

Costurile medii ale forței de muncă ale producătorilor din Uniune au evoluat pe parcursul perioadei examinate după cum urmează:

Tabelul 11

Costurile medii ale forței de muncă per angajat

(117)

Costurile medii ale forței de muncă au crescut cu 7 % în timpul perioadei examinate. În orice caz, întrucât forța de muncă reprezintă doar o mică parte din costul de producție, aceasta nu ar trebui să fie considerată un indicator semnificativ în analiza situației economice a industriei din Uniune.

(118)

Nivelurile stocurilor producătorilor din Uniune au evoluat în perioada examinată după cum urmează:

Tabelul 12

Stocurile

(119)

Nivelul stocurilor a scăzut cu 54 % pe parcursul perioadei examinate.

(120)

Stocurile de pe parcursul PAR s-au dovedit a fi la un nivel normal.

(121)

Rentabilitatea, fluxul de lichidități, investițiile și randamentul investițiilor industriei din Uniune au evoluat pe parcursul perioadei examinate după cum urmează:

Tabelul 13

Rentabilitatea, fluxul de lichidități, investițiile și randamentul investițiilor

(122)

Comisia a determinat rentabilitatea producătorilor din Uniune prin exprimarea profitului net înainte de impozitare realizat din vânzarea produsului similar către clienți independenți din Uniune ca procentaj din cifra de afaceri generată de aceste vânzări.

(123)

Industria din Uniune a funcționat în pierdere în timpul primilor doi ani ai perioadei examinate și doar aproape de pragul de rentabilitate în 2014. Abia în cursul PAR, rentabilitatea a ajuns în cele din urmă la un nivel apropiat, dar încă sub profitul-țintă, utilizat în cadrul anchetei inițiale. Trebuie subliniat faptul că această îmbunătățire cu întârziere a rezultat dintr-o scădere a costurilor de producție, care s-a datorat în mare parte evoluției favorabile a prețurilor pentru porumb și sirop de glucoză pe bază de porumb, astfel cum se explică în considerentul 114. Prin urmare, orice creștere a prețului acestor materii prime, care fac obiectul unor fluctuații de preț în funcție de climă și de culturi, ar putea inversa instantaneu rentabilitatea recent obținută.

(124)

Fluxul de lichidități, care reprezintă capacitatea producătorilor din Uniune de a-și autofinanța activitățile, a fost negativ în primii doi ani și a devenit pozitiv decât în a doua jumătate a perioadei examinate.

(125)

Cu toate acestea, îmbunătățirea fluxului de lichidități s-a realizat parțial în detrimentul investițiilor, care au scăzut cu 65 % în cursul perioadei examinate și au fost aproape neglijabile în comparație cu valoarea brută a capitalului fix utilizat pentru fabricarea produsului în cauză. Îmbunătățirea fluxului de lichidități a fost, de asemenea, un rezultat al îmbunătățirii rentabilității, care, astfel cum se explică în considerentul 123, s-a datorat în mare parte evoluției favorabile a prețului pentru porumb și sirop de glucoză pe bază de porumb. Prin urmare, orice creștere a prețului acestor materii prime, care fac obiectul unor fluctuații de preț în funcție de climă și de culturi, ar putea inversa instantaneu îmbunătățirea situației fluxurilor de numerar.

(126)

De asemenea, trebuie remarcat faptul că nivelurile scăzute ale cheltuielilor de investiții și de întreținere (a se vedea considerentul 113), deși îmbunătățesc temporar fluxul de lichidități și rentabilitatea, nu sunt sustenabile pe termen lung, deoarece vor conduce în cele din urmă la o degradare a instalațiilor de producție. În cele din urmă, acest lucru ar putea avea un impact asupra costurilor de producție și a eficienței procesului de producție. În orice caz, investițiile necesare și cheltuielile de întreținere pot fi doar amânate pentru mai târziu, cu un impact negativ amânat asupra fluxului de lichidități și asupra rentabilității.

(127)

Randamentul investițiilor este profitul exprimat în procente din valoarea contabilă netă a investițiilor. Acesta a fost negativ în primii doi ani ai perioadei examinate și a devenit pozitiv doar în cursul PAR. Întrucât randamentul investițiilor și rentabilitatea sunt indicatori de prejudiciu foarte strâns corelați, îmbunătățirea randamentului investițiilor a fost un rezultat direct al îmbunătățirii rentabilității. Prin urmare, îmbunătățirea randamentului investițiilor s-a datorat, de asemenea, în mare parte, evoluției favorabile a prețului pentru porumb și sirop de glucoză pe bază de porumb descrise în considerentul 123. Prin urmare, orice creștere a prețului acestor materii prime, care fac obiectul unor fluctuații de preț în funcție de climă și de culturi, ar putea inversa instantaneu îmbunătățirea recentă a rentabilității investiției.

(128)

Industria din Uniune și-a menținut injectarea de capital nou în activitatea legată de gluconatul de sodiu la minimul necesar prin scăderea investițiilor sale la cantități aproape neglijabile, astfel cum se explică în considerentele 125 și 126. Prin urmare, nu s-a putut analiza capacitatea de a mobiliza capital.

(129)

Volumul vânzărilor și cota de piață au înregistrat o evoluție pozitivă în cursul perioadei examinate, având în vedere că industria din Uniune a reușit să urmeze creșterea consumului. Totuși, acest lucru nu a împiedicat scăderea producției și a utilizării capacității în cursul perioadei examinate.

(130)

Indicatorii de prejudiciu referitori la performanța financiară a industriei din Uniune (rentabilitatea, fluxul de lichidități și randamentul investițiilor) au fost negativi sau, în cel mai bun caz, aproape de zero, în timpul primilor trei ani ai perioadei examinate și au prezentat niveluri pozitive numai în cursul PAR, cu excepția fluxului de numerar, care a devenit pozitiv deja din 2014.

(131)

Evoluția pozitivă a rentabilității, a fluxului de numerar și a randamentului investițiilor nu poate fi totuși considerată ca fiind stabilă, întrucât s-a materializat abia spre sfârșitul perioadei examinate (fluxul de lichidități) și în timpul PAR (rentabilitatea și randamentul investițiilor). În plus, nivelul pozitiv al tuturor celor trei indicatori în PAR s-a datorat în mare parte scăderii costului principalelor materii prime (porumb și sirop de glucoză pe bază de porumb), care fac obiectul unor fluctuații astfel cum se explică în considerentele 123, 125 și 127, precum și economiilor de investiții de capital și de cheltuieli de întreținere care nu sunt sustenabile pe termen lung (a se vedea considerentul 126). Mai mult, nivelul de rentabilitate atins în cursul PAR a rămas mai scăzut decât profitul-țintă identificat în cadrul anchetei inițiale.

(132)

Având în vedere cele de mai sus, Comisia a concluzionat că, în cursul PAR, industria din Uniune a început să se redreseze în urma practicilor de dumping anterioare și că aceasta nu a suferit un prejudiciu important în cursul PAR, în sensul articolului 3 alineatul (5) din regulamentul de bază. Cu toate acestea, ancheta a demonstrat, de asemenea, că performanța financiară a industriei din Uniune a fost insuficientă pentru a garanta viabilitatea pe termen lung.

(133)

Pentru a evalua probabilitatea reapariției prejudiciului, s-au luat în considerare mai mulți factori, și anume capacitatea de producție și capacitatea neutilizată din RPC, volumul exporturilor producătorilor-exportatori din China către alte piețe terțe, prețurile exporturilor chineze către alte piețe terțe, precum și prețurile pe piața internă din China, atractivitatea pieței Uniunii și constatările anchetei inițiale.

(134)

Capacitatea neutilizată din China a fost între 600 000 și 700 000 de tone în cursul PAR, astfel cum s-a stabilit în considerentul 51, reprezentând în jur de 30 de ori consumul din Uniune, care a fost între 16 000 și 22 000 de tone. Astfel cum se indică în considerentul 52, chiar dacă o parte din această capacitate neutilizată urma să fie utilizată pentru o potențială creștere a cererii în RPC sau în alte țări terțe, o capacitate neutilizată foarte mare ar rămâne în continuare disponibilă pentru exporturile către Uniune.

(135)

Astfel cum s-a descris în considerentul 54, volumele semnificative de exporturi exportate din China către alte țări terțe au crescut. Exporturile către alte țări terțe au crescut cu 45 % din 2012 și 2014 și au ajuns în jurul valorii de 116 000 de tone în 2014. Doar această cantitate reprezintă mai mult de șase ori consumul din Uniune în aceeași perioadă.

(136)

În cursul PAR, s-a constatat că prețul mediu al exporturilor chineze către alte țări terțe este cu 20-40 % mai mic decât prețul mediu al industriei din Uniune, astfel cum este stabilit în considerentul 76. În funcție de metodologia utilizată, astfel cum s-a stabilit în considerentele 64 și 69, marjele de dumping către alte țări terțe ale producătorilor-exportatori chinezi au fost de peste 70 % sau cel puțin în jur de 50 %. Atunci când se analizează datele singurului producător-exportator care a cooperat, marja de dumping prezentată în considerentul 70 a fost de 8,3 %.

(137)

Astfel cum s-a stabilit în considerentele 75 și 76, s-a constatat că prețul mediu de pe piața Uniunii a fost cu 27-35 % mai mare decât prețul mediu pe piața internă din RPC și cu 20-40 % mai mare decât prețul mediu al exporturilor din China către alte piețe din țări terțe în cursul PAR. În ceea ce privește nivelurile prețurilor către alte țări terțe ale singurului exportator chinez care a cooperat în cursul PAR, acestea au fost cu 20-30 % mai mici decât prețurile industriei din Uniune.

(138)

Pe baza acestui fapt, se poate concluziona că piața Uniunii este foarte atractivă în ceea ce privește prețurile, în comparație atât cu piața internă a Chinei, cât și cu piețele țărilor terțe. Atractivitatea pieței Uniunii este confirmată de prezența tot mai mare a SKB, care și-a dublat volumul de exporturi și și-a crescut cota de piață cu 50 %, astfel cum s-a stabilit în considerentul 78.

(139)

Prin urmare, în cazul în care măsurile ar fi abrogate, este probabil ca producătorii-exportatori chinezi să reia sau să înceapă să exporte către Uniune în cantități semnificative, la prețuri de dumping, de natură să determine o subcotare semnificativă a prețurilor industriei din Uniune (între 20 % și 40 %, în funcție de comportamentul în materie de prețuri observat pentru producătorii-exportatori din alte țări terțe care nu au cooperat). Într-adevăr, este posibil ca acest comportament în materie de prețuri să fie identic sau similar celui observat în alte țări terțe, întrucât acest lucru ar permite producătorilor-exportatori chinezi să (re)câștige cotă de piață pe piața Uniunii. În special, gluconatul de sodiu este un produs de bază pentru care prețul este de departe cel mai important și decisiv factor.

(140)

Pentru a evalua impactul probabil asupra situației industriei din Uniune al volumelor crescute pe piața Uniunii de importuri la prețuri scăzute din China în cazul în care măsurile ar fi abrogate, s-a evaluat, de asemenea, evoluția pe parcursul perioadei examinate a anchetei inițiale. S-a observat că, în cursul perioadei de anchetă a anchetei inițiale, importurile din China au determinat o subcotare cu 13 % până la 29 % a prețurilor de vânzare ale industriei din Uniune. Volumul importurilor din China au crescut cu 77 % în cursul perioadei examinate a anchetei inițiale, ceea ce, în termeni absoluți corespunde unei creșteri de 1 774 de tone (de la 2 291 de tone în 2005 la 4 095 de tone în cursul perioadei de anchetă a anchetei inițiale). Această creștere a fost considerată substanțială și a determinat, în special, o scădere cu 80 % a rentabilității industriei din Uniune, precum și o scădere cu 20 % a volumului de vânzări. Pe această bază, ancheta inițială a concluzionat că industria din Uniune a suferit un prejudiciu important.

(141)

În scenariul probabil conform căruia, în cazul în care măsurile ar fi abrogate, pe piața Uniunii vor intra volume semnificative de importuri din China la prețuri mici de dumping, este probabil că Uniunea va reacționa într-un mod similar celui observat în cadrul anchetei inițiale și că, prin urmare, impactul creșterii volumului de importuri din China, la prețuri semnificativ mai mici decât prețurile practicate de industria din Uniune, va avea efecte similare ca în ancheta inițială. În special, având în vedere piața foarte sensibilă la factorul preț a acestui produs și nivelurile considerabil mai mici ale prețurilor pe alte piețe din țări terțe, este probabil ca Uniunea să fie forțată să scadă volumul de vânzări și volumul de producție și să reducă prețurile, cu un impact negativ asupra rentabilității. De fapt, sensibilitatea la factorul preț a acestui produs ar exacerba impactul oricărei presiuni a prețurilor exercitate pe piața Uniunii. În consecință, îmbunătățirea situației industriei din Uniune care s-a materializat doar în cursul PAR ar dispărea și situația financiară a industriei din Uniune probabil s-ar deteriora grav.

(142)

Un alt indiciu al impactului potențial al creșterii importurilor din China la prețuri scăzute asupra industriei din Uniune în cazul în care măsurile ar fi abrogate ar fi situația cu care se confruntă industria din Uniune în ceea ce privește exporturile sale către alte țări terțe. În aceste țări, în care nu sunt instituite măsuri antidumping și în care s-a constatat că importurile din China fac obiectul unui dumping, volumul exporturilor industriei din Uniune a scăzut cu 30 % până la 40 %.

(143)

Pe baza celor de mai sus, Comisia a concluzionat că există o mare probabilitate de reapariție a prejudiciului în cazul în care măsurile ar fi abrogate.

(144)

În conformitate cu articolul 21 din regulamentul de bază, Comisia a examinat dacă instituirea de măsuri antidumping asupra importurilor de gluconat de sodiu originar din RPC ca urmare a constatărilor din cadrul prezentei reexaminări în perspectiva expirării măsurilor nu ar fi în interesul Uniunii în ansamblu. Determinarea interesului Uniunii s-a bazat pe evaluarea tuturor intereselor implicate, inclusiv a celor ale industriei, importatorilor, utilizatorilor și angrosiștilor din Uniune. Toate părțile interesate au avut posibilitatea de a-și exprima punctele de vedere în temeiul articolului 21 alineatul (2) din regulamentul de bază.

(145)

Situația economică a industriei din Uniune s-a îmbunătățit după instituirea măsurilor antidumping în 2010.

(146)

Ancheta a demonstrat, cu toate acestea, că industria din Uniune este încă vulnerabilă, astfel cum se explică în considerentele 131 și 132.

(147)

În consecință, în cazul în care măsurile ar fi abrogate, prejudiciul este posibil să reapară, întrucât industria din Uniune va pierde clienți și va apărea o presiune pentru scăderea prețurilor din cauza producătorilor-exportatori chinezi care sunt de așteptat să crească volumul importurilor la prețuri scăzute de dumping. O situație similară a fost observată în alte țări terțe, astfel cum s-a descris în considerentul 142.

(148)

Cu toate acestea, menținerea măsurilor va permite industriei din Uniune să își continue redresarea în urma practicilor de dumping anterioare și să își consolideze situația.

(149)

La deschiderea reexaminării, au fost contactați patru importatori neafiliați cunoscuți. Doi au răspuns la chestionar. Aceștia au reprezentat între 30 % și 50 % din importurile din China în cursul PAR și nu au fost în favoarea măsurilor.

(150)

S-a constatat că ponderea gluconatului de sodiu în cifra lor de afaceri reprezenta mai puțin de 5 %. În plus, activitatea ambilor importatori a fost profitabilă atât per total, cât și în ceea ce privește activitatea referitoare la gluconatul de sodiu.

(151)

Pe această bază, Comisia a considerat că eventualul impact al continuării măsurilor asupra importatorilor va fi limitat.

(152)

S-au trimis chestionare unui număr de opt utilizatori cunoscuți. A răspuns un singur utilizator, care nu a fost în favoarea măsurilor.

(153)

În cursul PAR, utilizatorul care a cooperat nu a importat din RPC, întrucât el a achiziționat gluconat de sodiu exclusiv de la unul dintre producătorii din Uniune. Pentru acest utilizator, gluconatul de sodiu reprezintă mai puțin de 5 % din costul de producție al produselor finite care încorporează gluconat de sodiu. În plus, activitatea sa care implica gluconat de sodiu reprezenta mai puțin de 20 % din cifra de afaceri totală în cursul PAR. De asemenea, per total, activitatea acestui utilizator s-a dovedit a fi rentabilă. Pe baza impactului limitat pe care orice fluctuație a prețului gluconatului de sodiu îl poate avea asupra costului de producție, este de așteptat ca eventualul impact al continuării măsurilor asupra acestui utilizator să fie limitat.

(154)

Având în vedere concluziile privind utilizatorul care a cooperat și nivelul scăzut de cooperare din partea utilizatorilor, Comisia a concluzionat că eventualul impact al continuării măsurilor asupra utilizatorilor va fi limitat.

(155)

Cinci angrosiști au participat prin furnizarea de răspunsuri la chestionar. Trei au fost în favoarea măsurilor, în timp ce ceilalți doi nu au exprimat nicio poziție. Toți cei cinci angrosiști au achiziționat gluconat de sodiu de la un producător din Uniune și nu au importat produsul în cauză din China. Activitatea care implică gluconat de sodiu a reprezentat o parte neglijabilă din cifra de afaceri totală pentru toate societățile respective pe parcursul perioadei examinate.

(156)

Pe această bază, Comisia a ajuns la concluzia că eventualul impact al continuării măsurilor asupra angrosiștilor ar fi probabil neglijabil.

(157)

Pe baza celor de mai sus, Comisia a concluzionat că nu există motive întemeiate pentru care menținerea măsurilor cu privire la importurile de gluconat de sodiu originar din RPC să nu fie în interesul Uniunii.

(158)

Toate părțile interesate au fost informate cu privire la faptele și la considerentele esențiale pe baza cărora s-a intenționat să se mențină măsurile antidumping în vigoare. Părților li s-a acordat, de asemenea, o perioadă în care să poată prezenta observații în urma acestei informări. Nicio parte nu a prezentat informații în urma comunicării constatărilor.

(159)

Având în vedere considerațiile de mai sus, se consideră că, în conformitate cu articolul 11 alineatul (2) din regulamentul de bază, ar trebui menținute măsurile antidumping aplicabile importurilor de gluconat de sodiu originar din RPC, instituite prin Regulamentul (UE) nr. 377/2010 al Comisiei (7).

(160)

Pentru a reduce la minimum riscurile de eludare din cauza diferenței mari dintre nivelurile taxelor, se consideră, în cazul de față, că sunt necesare măsuri speciale pentru a asigura aplicarea adecvată a taxelor antidumping.

(161)

Societățile care fac obiectul taxelor antidumping individuale trebuie să prezinte o factură comercială valabilă autorităților vamale ale statelor membre. Factura trebuie să respecte cerințele prevăzute la articolul 1 alineatul (3) din prezentul regulament. Importurile care nu sunt însoțite de factura respectivă trebuie să facă obiectul taxei antidumping aplicabile „tuturor celorlalte societăți”.

(162)

În cazul în care volumul exporturilor societăților care beneficiază de niveluri individuale ale taxei mai scăzute cresc semnificativ după instituirea măsurilor în cauză, s-ar putea considera că o astfel de creștere constituie ea însăși o modificare în configurația schimburilor comerciale, modificare datorată instituirii măsurilor în sensul articolului 13 alineatul (1) din regulamentul de bază. În astfel de circumstanțe și numai în cazul în care sunt îndeplinite condițiile, poate fi inițiată o anchetă anticircumvenție. În cadrul anchetei, se poate analiza, printre altele, necesitatea de a elimina nivelurile individuale ale taxei și de a institui, în consecință, o taxă la nivel național.

(163)

Prezentul regulament este în conformitate cu avizul Comitetului instituit în temeiul articolului 15 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2016/1036,

20.1.2017   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 16/24

(1)

Regulamentul (CE) nr. 616/2007 al Comisiei (2) a deschis contingente tarifare anuale pentru importul de produse din sectorul cărnii de pasăre originare din Brazilia, Thailanda și din alte țări terțe.

(2)

Cantitățile care fac obiectul cererilor de licențe de import depuse în perioada 1-7 ianuarie 2017 pentru subperioada 1 aprilie-30 iunie 2017 sunt, pentru anumite contingente, mai mari decât cantitățile disponibile. Este necesar, prin urmare, să se stabilească în ce măsură se pot elibera licențele de import, stabilindu-se coeficientul de alocare care urmează să fie aplicat cantităților solicitate, calculat în conformitate cu articolul 7 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1301/2006 al Comisiei (3).

(3)

Cantitățile care fac obiectul cererilor de drepturi de import depuse în perioada 1-7 ianuarie 2017 pentru subperioada 1 aprilie-30 iunie 2017 sunt, pentru anumite contingente, mai mari decât cantitățile disponibile. Prin urmare, este oportun să se stabilească în ce măsură pot fi acordate drepturi de import, prin stabilirea coeficientului de alocare ce urmează să fie aplicat cantităților solicitate, calculat în conformitate cu articolul 6 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 1301/2006 al Comisiei, coroborat cu articolul 7 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1301/2006.

(4)

Pentru a se garanta eficacitatea măsurii, este necesar ca prezentul regulament să intre în vigoare la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene,

20.1.2017   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 16/27

(1)

Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2016/2080 al Comisiei (3) a deschis vânzările de lapte praf degresat prin procedură de licitație.

(2)

Având în vedere ofertele primite pentru a treia invitație parțială de participare la licitație, este necesar să nu se stabilească un preț minim de vânzare.

(3)

Măsurile prevăzute în prezentul regulament sunt conforme cu avizul Comitetului pentru organizarea comună a piețelor agricole,

20.1.2017   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 16/28

(1)

În 2010, Comisia a fost informată de către un cetățean că Țările de Jos au pus în aplicare o măsură de ajutor pentru clubul de fotbal profesionist Willem II din Tilburg. Această plângere a fost înregistrată cu numărul SA.31122. În 2010 și în 2011, Comisia a primit, de asemenea, plângeri cu privire la măsuri puse în aplicare în favoarea altor cluburi de fotbal profesionist din Țările de Jos, și anume MVV din Maastricht, FC Den Bosch din 's-Hertogenbosch, PSV din Eindhoven și NEC din Nijmegen. Prin scrisoarea din 2 septembrie 2011, Țările de Jos au transmis Comisiei informații suplimentare privind măsura referitoare la Willem II.

(2)

Prin scrisoarea din 6 martie 2013, Comisia a informat Țările de Jos că a decis să inițieze procedura prevăzută la articolul 108 alineatul (2) din tratat în ceea ce privește măsurile de ajutor în favoarea Willem II, NEC, MVV, PSV și FC Den Bosch.

(3)

Decizia Comisiei de a iniția procedura (denumită în continuare „decizia de inițiere a procedurii”) a fost publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene  (2). Comisia a invitat părțile interesate să își prezinte observațiile cu privire la măsurile în cauză.

(4)

Țările de Jos au prezentat observații în cadrul procedurii privind măsura în favoarea Willem II prin scrisorile din 31 mai 2013 și 12 noiembrie 2013. De asemenea, Țările de Jos au răspuns la o solicitare de informații suplimentare prin scrisoarea din 11 februarie 2014.

(5)

Comisia a primit observații din partea municipalității din Tilburg (denumită în continuare „municipalitatea”) în calitate de parte interesată în ceea ce privește măsura destinată Willem II. Comisia a transmis aceste observații Țărilor de Jos, cărora li s-a oferit posibilitatea de a reacționa; observațiile acestora au fost prezentate prin scrisoarea din 12 noiembrie 2013 și în cadrul unei reuniuni care a avut loc la 20 martie 2014.

(6)

În urma deciziei de inițiere a procedurii și în acord cu Țările de Jos, anchetele referitoare la diferitele cluburi au fost derulate separat. Ancheta privind clubul Willem II a fost înregistrată cu numărul de caz SA.40168.

(7)

Federația națională de fotbal, Koninklijke Nederlandse Voetbal Bond (denumită în continuare „KNVB”), reprezintă organizația-umbrelă pentru competițiile de fotbal profesionist și amator. În Țările de Jos, fotbalul profesionist este organizat în sistem dualist. În sezonul 2014/2015 au participat 38 de cluburi, dintre care 18 au jucat în liga superioară (eredivisie) și 20 în liga inferioară (eerste Divisie).

(8)

Willem II a fost înființat în 1898 și a funcționat ca un club de fotbal profesionist încă de la introducerea fotbalului profesionist în Țările de Jos în 1954. Willem II își joacă meciurile de acasă pe stadionul Koning Willem II (denumit în continuare „stadionul”) din Tilburg. În sezonul 2010/2011, Willem II a retrogradat din liga superioară în liga inferioară. Clubul a fost promovat din nou în 2012, dar a retrogradat în 2013. În 2014, acesta a fost promovat încă o dată în liga superioară. Sezonul 2005/2006 a fost cel mai recent sezon în care Willem II a jucat într-un turneu european (Cupa UEFA).

(9)

Forma juridică actuală a Willem II este Willem II Tilburg B.V. Entitatea Willem II Tilburg B.V. (denumită în continuare „Willem II”) este beneficiarul măsurii. Aceasta este deținută de fundația Stichting Beheer Betaald Voetbalorganisatie Willem II Tilburg. Există o asociație separată (Vereniging) Willem II. Willem II este o întreprindere mijlocie, care în 2012 avea 53 de angajați. Aceasta a avut o cifră de afaceri anuală de 11,4 milioane EUR în exercițiul financiar 2008/2009 și o cifră de afaceri de 9,9 milioane EUR în exercițiul financiar 2009/2010.

(10)

În 2004, municipalitatea și Willem II au încheiat un contract prin care municipalitatea a devenit proprietar cu drepturi depline (3) asupra stadionului, iar Willem II a încheiat un contract de închiriere pentru utilizarea stadionului. În contractul de închiriere s-a specificat faptul că municipalitatea închiria stadionul către Willem II, pentru care acesta din urmă trebuia să plătească o chirie anuală de 1 001 731 EUR, plus TVA și costurile variabile. Chiria s-a bazat pe costurile de investiții, o perioadă de amortizare de 30 ani și o rată a dobânzii de 5,5 % utilizată de către municipalitate la momentul încheierii contractului. Condițiile din contractul de închiriere pe 30 de ani au fost concepute pentru a asigura o exploatare a stadionului neutră din punct de vedere bugetar pentru municipalitate. Comisia a precizat, la punctul 51 din decizia de inițiere a procedurii, că termenii conveniți la momentul respectiv garantau plata, de către Willem II, a unei chirii care să acopere toate costurile, evitând astfel acordarea unui ajutor de exploatare pentru clubul de fotbal. Chiria s-a situat în limitele chiriei plătite de alte părți, deși a fost peste medie. În anii 2004-2008, Willem II a putut plăti chiria.

(11)

În sezonul 2009/2010, Willem II s-a confruntat cu dificultăți financiare, iar, în mai 2010, a anunțat că se află în pragul falimentului. Municipalitatea, care suspendase anterior plata chiriei pentru 2009, a decis, la 31 mai 2010, să reducă valoarea chiriei și alte costuri datorate, cu efect retroactiv până în 2004. Efectul acestei decizii a fost scăderea cu 0,4 milioane EUR a sumei anuale datorate de clubul de fotbal pentru o perioadă de șase ani, ceea ce a dus la o plată – în două tranșe – în valoare de 2,4 milioane EUR către Willem II, sumă din care s-a dedus chiria restantă pentru 2009. Un nou contract de închiriere, care a înlocuit contractul de închiriere din 2004, a fost încheiat la 31 octombrie 2011.

(12)

Decizia municipalității din 31 mai 2010 s-a bazat pe condiția ca Willem II să își îndeplinească obligațiile specificate într-un plan de restructurare menit să îi restabilească viabilitatea pe termen lung. Condițiile din respectivul plan includeau obligații de raportare financiară trimestrială, un buget echilibrat pentru următorul sezon fotbalistic, găsirea unei modalități de a curăța bilanțul clubului, necesitatea respectării normelor asociației naționale de fotbal pentru salariile jucătorilor, introducerea unei noi structuri de management și de supraveghere. Ulterior, municipalitatea a considerat satisfăcătoare măsurile luate de Willem II pentru îndeplinirea acestor condiții și, prin urmare, a acordat a doua tranșă din cele 2,4 milioane EUR.

(13)

Țările de Jos nu au notificat Comisiei, în conformitate cu articolul 108 alineatul (3) din tratat, intenția lor de a acorda Willem II suma de 2,4 milioane EUR. Comisia nu a fost informată nici cu privire la decizia luată în 2009 de a suspenda plata aferentă chiriei anuale pentru sezonul 2009/2010.

(14)

Țările de Jos au pus sub semnul întrebării impactul posibilului ajutor asupra pieței interne pentru cluburile de fotbal care nu participă la competiții la nivel european. Cu toate acestea, cluburile de fotbal profesionist sunt considerate întreprinderi și sunt supuse controlului ajutoarelor de stat. Fotbalul ia forma unei activități remunerate și oferă servicii contra cost; această activitate a dezvoltat un înalt nivel de profesionalism și, prin urmare, și-a sporit impactul economic (4).

(15)

Pe lângă participarea la competiții fotbalistice, cluburile de fotbal profesionist desfășoară activități economice pe mai multe piețe care au o dimensiune internațională, de exemplu, transferurile de jucători profesioniști, publicitatea, sponsorizarea, comercializarea sau acoperirea mediatică. Ajutorul acordat unui club de fotbal profesionist îi consolidează poziția pe fiecare dintre aceste piețe, majoritatea acestora acoperind mai multe state membre. Prin urmare, în cazul în care sunt utilizate resurse de stat pentru a oferi un avantaj selectiv unui club de fotbal profesionist, indiferent de liga în care acesta joacă, există probabilitatea ca un astfel de ajutor să aibă potențialul de a denatura concurența și de a afecta schimburile comerciale dintre statele membre în sensul articolului 107 alineatul (1) din tratat (5).

(16)

În decizia de inițiere a procedurii, Comisia a ajuns la concluzia preliminară că municipalitatea a oferit un avantaj selectiv clubului Willem II utilizând resurse de stat și, prin urmare, a furnizat ajutor clubului de fotbal. De asemenea, Comisia a considerat că măsurile de ajutor pentru cluburile de fotbal profesionist sunt susceptibile să denatureze concurența și să afecteze schimburile comerciale dintre statele membre în sensul articolului 107 alineatul (1) din tratat.

(17)

În decizia de inițiere a procedurii, Comisia a observat că Willem II se confrunta cu dificultăți financiare la momentul acordării ajutorului. Pentru evaluarea compatibilității ajutorului cu Liniile directoare privind ajutorul de stat pentru salvarea și restructurarea întreprinderilor aflate în dificultate (6) (denumite în continuare „liniile directoare”), Comisia a solicitat informații cu privire la respectarea tuturor cerințelor prevăzute de liniile directoare.

(18)

În special, Comisia nu a putut verifica dacă au fost respectate condițiile prevăzute la punctele 34-37 din liniile directoare cu privire la natura și punerea în practică a unui plan de restructurare. De asemenea, Comisia nu a putut verifica dacă au fost adoptate măsuri compensatorii adecvate în sensul punctelor 38-42. În plus, trebuie să se demonstreze că ajutorul a fost limitat la minimumul necesar, că beneficiarul însuși a plătit o contribuție adecvată la restructurarea sa și că principiul „prima și ultima dată” va fi respectat.

(19)

Țările de Jos nu au fost de acord că măsura de restructurare a contractului de închiriere a stadionului constituie un ajutor de stat. În opinia Țărilor de Jos, municipalitatea, în calitate de proprietar al stadionului a aplicat condițiile de piață și a acționat în conformitate cu principiul investitorului în economia de piață și cu principiul creditorului în economia de piață, suspendând chiria pentru principalul utilizator al stadionului în 2009 și reducând valoarea chiriei și alte condiții contractuale cu efect retroactiv în 2010. În cazul falimentului Willem II, clubul și-ar fi pierdut licența pentru fotbalul profesionist. Municipalitatea ar fi fost blocată cu un stadion de fotbal care putea fi utilizat numai pentru alte activități la costuri de investiții substanțiale. Țările de Jos au susținut că valoarea redusă a chiriei se situa în intervalul chiriilor plătite în alte părți pentru alte stadioane și, prin urmare, era în conformitate cu condițiile de piață.

(20)

În mod alternativ, în opinia Țărilor de Jos, chiar și în cazul în care măsura ar constitui ajutor de stat, aceasta ar fi compatibilă cu piața internă. Aceste argumente s-au bazat, în primul rând, pe o scrisoare trimisă de Comisie Țărilor de Jos la 11 iulie 2002 referitoare la infrastructura sportivă. În această scrisoare, Comisia a descris anumite condiții în care ar considera că finanțarea infrastructurii sportive nu constituie ajutor de stat. În al doilea rând, argumentele se bazează pe liniile directoare și pe articolul 107 alineatul (3) litera (c) din tratat.

(21)

În ceea ce privește restructurarea clubului Willem II, Țările de Jos au descris situația financiară a acestuia. În exercițiul financiar 2008/2009 (7), Willem II a înregistrat o pierdere de 3,9 milioane EUR la o cifră de afaceri de 11,4 milioane EUR, iar capitalul propriu [eigen vermogen] a scăzut de la 4,1 milioane EUR la 0,2 milioane EUR. În exercițiul financiar 2009/2010 (8), Willem II a înregistrat o pierdere de 4,4 milioane EUR la o cifră de afaceri de 9,9 milioane EUR. În pofida acordării a 2,4 milioane EUR de către municipalitate, capitalul propriu al clubului a continuat să scadă de la 0,2 milioane EUR la -2,1 milioane EUR.

(22)

Fiecare club neerlandez de fotbal profesionist are nevoie de o licență din partea KNVB, pe care o primește numai dacă respectă mai multe obligații. Una dintre obligațiile care îi revin în cadrul sistemului se referă la soliditatea financiară a clubului. În fiecare sezon, cluburile au obligația să prezinte rapoarte financiare până la 1 noiembrie, 1 martie și 15 iunie, care indică, printre altele, situația financiară actuală, precum și bugetul pentru sezonul următor. Pe baza acestor rapoarte, cluburile sunt împărțite în trei categorii (1: nivel insuficient, 2: nivel suficient, 3: nivel adecvat). Cluburile din categoria 1 pot fi obligate să prezinte un plan de îmbunătățire pentru a ajunge în categoria 2 sau 3. În cazul în care clubul nu respectă planul, KNVB poate aplica sancțiuni, inclusiv un avertisment oficial, reducerea punctelor obținute în competiții și – ca sancțiune de ultimă instanță – retragerea licenței. Un club de fotbal profesionist din Țările de Jos care este declarat în faliment își pierde licența. În cazul în care este fondat un club succesor, acesta nu va fi admis în mod direct în ligile de fotbal profesionist, ci va trebui să înceapă în a doua ligă superioară de fotbal amator. Cu dificultățile pe care le întâmpina, Willem II risca să își piardă licența care îi permitea să participe la competiții profesioniste. În anul 2010, clubul a fost încadrat în categoria 1.

(23)

Țările de Jos au informat că, având în vedere aceste dificultăți, decizia municipalității de a acorda Willem II 2,4 milioane EUR depindea de o serie de condiții prevăzute în planul de restructurare elaborat de Willem II (9). Planul a fost conceput astfel încât să conducă la o poziție financiară solidă pentru o perioadă de 3 ani. Obiectivul planului a fost, de asemenea, îndeplinirea cerințelor KNVB, astfel încât clubul să obțină încadrarea în categoria 2 (nivel suficient) până la sfârșitul exercițiului financiar 2012/2013. Deja în decembrie 2011, KNVB i-a atribuit statutul de categoria 2.

(24)

Planul de restructurare presupunea o nouă conducere și reduceri la nivelul personalului și al grupului de jucători. Acesta prevedea ca numărul jucătorilor cu contract să fie redus. Urmau să fie luate măsuri precum transferarea mai multor jucători, prelungirea contractelor existente pentru salarii mai mici, încheierea de contracte noi fără plăți de transfer sau închirierea de jucători de la alte cluburi. Obiectivul planului era reducerea costurilor cu personalul și cu jucătorii de la 77 % la mai puțin de 55 %.

(25)

Nouă entități private au acceptat să acorde Willem II un împrumut în valoare de 2,25 milioane EUR în 2009, când au apărut dificultățile financiare. În 2010, acestea au putut fi convinse să prelungească durata împrumuturilor, să nu își revendice creanțele decât după ce Willem II revenea la un nivel suficient de lichiditate și să accepte dobânzi mai scăzute cu privire la aceste creanțe; șase dintre aceste entități au mers mai departe și au renunțat la 10 % din valoarea creanțelor lor. Obiectivul planului de restructurare era acela de a permite Willem II să realizeze, în termen de trei ani, un profit moderat din exploatare. Planul s-a dovedit a fi realist. Willem II a realizat un profit de aproximativ 0,3 milioane EUR în 2010/2011 și în 2011/2012 și profituri mai reduse în 2012/2013; clubul și-a îmbunătățit capitalul propriu, care a ajuns la – 1,4 milioane EUR la 30 iunie 2012 și la -1,3 milioane EUR la 30 iunie 2013 și care a devenit pozitiv în exercițiul financiar 2013/2014.

(26)

Municipalitatea a prezentat observații în cadrul procedurii, care au fost în mare parte identice cu observațiile prezentate de Țările de Jos. Municipalitatea a furnizat, de asemenea, informații specifice referitoare la situația financiară a Willem II în 2009 și a prezentat un studiu realizat în noiembrie 2013 de Deloitte Financiar Advisory Services referitor la costul diverselor opțiuni aflate la dispoziția municipalității în 2010, în scopul susținerii opiniei sale potrivit căreia măsurile decise în 2009 și 2010 au fost raționale.

(27)

În conformitate cu articolul 107 alineatul (1) din tratat, ajutoarele de stat sunt ajutoarele acordate de statele membre sau prin intermediul resurselor de stat, sub orice formă, care denaturează sau amenință să denatureze concurența prin acordarea unui avantaj economic anumitor întreprinderi sau producerii anumitor bunuri, în măsura în care acestea afectează schimburile comerciale dintre statele membre. Condițiile prevăzute la articolul 107 alineatul (1) din tratat sunt cumulative; prin urmare, pentru ca o măsură să fie calificată drept ajutor de stat, trebuie să fie îndeplinite toate condițiile.

(28)

Pe baza deciziei de inițiere a procedurii, Comisia evaluează, în ceea ce privește existența unui ajutor de stat, decizia municipalității din 2009 de a suspenda plata chiriei pentru utilizarea stadionului de către Willem II și decizia municipalității adoptată în mai 2010 de a reduce, cu efect retroactiv, valoarea chiriei și alte costuri aferente utilizării stadionului. Comisia constată că ambele acțiuni sunt strâns legate în privința succesiunii lor în timp, a finalității lor și a situației Willem II la momentul respectiv și, prin urmare, ar trebui să fie examinate împreună.

(29)

Ambele măsuri au fost decise de municipalitate și au consecințe financiare directe asupra bugetului său; prin urmare, acestea implică utilizarea resurselor de stat. Transferul resurselor de stat poate lua multe forme, cum ar fi subvențiile directe, împrumuturile, garanțiile, investițiile directe în capitalul întreprinderilor și prestațiile în natură. Renunțarea la venituri care altfel ar fi fost plătite statului constituie, de asemenea, un transfer de resurse de stat.

(30)

Măsurile trebuie să ofere Willem II un avantaj economic de care clubul nu s-ar fi bucurat în condiții normale de piață. Țările de Jos și municipalitatea susțin că aceasta din urmă a acționat în conformitate cu principiul investitorului în economia de piață și cu principiul creditorului în economia de piață și, prin urmare, nu a oferit niciun avantaj Willem II. Comisia nu este de acord cu această opinie din motivele prezentate în continuare.

(31)

Ori de câte ori situația financiară a unei întreprinderi este îmbunătățită ca urmare a intervenției statului, se poate presupune că este prezent un avantaj. Pentru a evalua acest aspect, situația financiară a întreprinderii în urma punerii în aplicare a măsurii ar trebui comparată cu situația financiară a acesteia în cazul în care măsura nu ar fi fost pusă în aplicare. Fără această intervenție, clubul ar fi avut în continuare dificultăți financiare, cu riscul de a da faliment și de a fi retrogradat într-o ligă inferioară. Este cert că situația financiară a Willem II s-a îmbunătățit în mod semnificativ prin măsurile care fac obiectul anchetei.

(32)

Măsurile nu ar constitui un avantaj necuvenit în cazul în care municipalitatea ar putea demonstra că a acționat în conformitate cu principiul investitorului în economia de piață și cu principiul creditorului în economia de piață. Comisia ia act de faptul că, în 2004, municipalitatea a achiziționat drepturile depline de proprietate asupra stadionului. Pentru această achiziție, municipalitatea a plătit valoarea economică a stadionului, care fusese stabilită pe baza unei expertize externe. Municipalitatea a încheiat contractul de închiriere din 2004 cu Willem II cunoscând pe deplin faptul că stadionul nu reprezenta o arenă multifuncțională, ci un stadion de fotbal care era utilizat de Willem II în calitate de utilizator captiv și care oferea numai posibilități limitate de utilizare pentru alte activități decât fotbalul. Prin urmare, municipalitatea știa că exploatarea stadionului depindea de capacitatea Willem II de a plăti în continuare chiria și alte costuri menționate în contract. Un investitor în economia de piață fie nu și-ar fi asumat acest risc deloc, fie și l-ar fi asumat în schimbul unei marje de profit corespunzătoare și al asigurării împotriva oricărei posibilități de insolvență a utilizatorului captiv.

(33)

În 2010, când a informat Consiliul municipal că Willem II se afla în pragul falimentului, municipalitatea a constatat, de asemenea, că exploatarea stadionului începând din 2004 a avut un impact neutru asupra bugetului său. Deși contractul de închiriere din 2004 nu a generat un profit rezonabil, modificarea din 2010 cu efect retroactiv a condițiilor de închiriere a avut loc cunoscându-se faptul că aceasta permite ca exploatarea să implice pierderi încă din 2004. Această situație exclude faptul că decizia din 2010 de a reduce valoarea chiriei ar fi în conformitate cu principiul investitorului în economia de piață. Niciun actor comercial nu ar accepta o modificare retroactivă a chiriilor care nu are nicio perspectivă de a asigura randamentul investiției.

(34)

Totuși, Țările de Jos și municipalitatea susțin, de asemenea, că decizia municipalității, care a redus datoria acumulată de club, a respectat principiul creditorului în economia de piață. În acest context, acestea fac referire la faptul că mai mulți creditori importanți au renunțat la o parte din creanțele lor asupra Willem II. Acestea se referă, de asemenea, la partea din decizia de inițiere a procedurii în care Comisia a concluzionat că măsurile adoptate de municipalitatea din Arnhem în favoarea clubului de fotbal Vitesse nu constituie ajutor de stat.

(35)

În acest sens, Comisia constată, în primul rând, că deciziile adoptate în 2009 de a suspenda plata chiriei și, respectiv, în 2010 de a reduce, cu efect retroactiv, valoarea chiriei și alte obligații de plată pentru utilizarea stadionului nu au fost luate simultan cu măsurile corespunzătoare adoptate de alți creditori. În plus, în 2010, municipalitatea a acordat Willem II suma de 2,4 milioane EUR, reprezentând mai mult decât dublul valorii chiriei pe un an pe care Willem II trebuia să o plătească. Municipalitatea a solicitat, într-adevăr, ca Willem II să negocieze cu alți creditori pentru a-și curăța bilanțul, însă nu a impus condiții pentru aceste negocieri, care să corespundă condițiilor propriei intervenții. De asemenea, argumentul potrivit căruia, odată cu intrarea în faliment, clubul de fotbal profesionist și-ar pierde licența și municipalitatea ar fi blocată cu un stadion de fotbal care ar putea fi utilizat pentru alte activități numai la un cost al investițiilor substanțial nu este convingător. În cazul falimentului, un club succesor ar fi putut fi fondat în calitate de utilizator al stadionului. Desigur, acesta nu ar fi admis în mod direct în ligile de fotbal profesionist, ci ar trebui să înceapă în a doua ligă superioară de fotbal amator. Dar ar beneficia de perspectiva utilizării stadionului și a revenirii în viitorul previzibil în liga profesionistă, contribuind astfel la veniturile stadionului obținute din închiriere.

(36)

Țările de Jos au făcut, de asemenea, referire la scrisoarea Comisiei din 11 iulie 2002, în care aceasta a descris anumite condiții în care ar considera că finanțarea infrastructurii sportive nu constituie ajutor de stat. Aceste condiții ar include caracterul multifuncțional al arenei, un acces nediscriminatoriu la aceasta, precum și caracterul adecvat al taxelor de utilizator.

(37)

Totuși, în prezentul caz, aceste observații nu pot conduce la concluzia că Willem II nu a obținut un avantaj necuvenit. Deja s-ar putea pune în discuție dacă argumentele prezentate în scrisoarea din 11 iulie 2002 sunt încă relevante, având în vedere jurisprudența Curții de Justiție care a considerat că investițiile publice în infrastructura pusă la dispoziția publicului utilizează ajutoare de stat (10). În speță, este totuși hotărâtor faptul că municipalitatea și Willem II au încheiat în 2004 un contract prin care au convenit asupra unei chirii anuale de 1 001 731 EUR. În cazul în care plata acestei chirii convenite este, în primul rând, suspendată în acord cu municipalitatea și în cazul în care valoarea chiriei este ulterior în mod retroactiv redusă, municipalitatea conferă Willem II un avantaj financiar de care, în mod normal, acesta nu s-ar fi bucurat și pe care, în orice caz, un operator privat nu i l-ar fi acordat în condiții normale.

(38)

Din aceste motive, Comisia nu este convinsă că municipalitatea a acționat ca un operator în economia de piață, fie el investitor sau creditor ori ambele. Prin urmare, Comisia concluzionează că municipalitatea a oferit sprijin financiar pentru a evita falimentul Willem II, sprijin pe care un actor privat de pe piață nu l-ar fi acordat și care constituie, în consecință, un avantaj.

(39)

Țările de Jos au pus sub semnul întrebării impactul posibilului ajutor asupra pieței interne pentru cluburile de fotbal care nu participă la competiții la nivel european. În această privință, astfel cum s-a menționat în considerentul 14, Comisia reamintește că cluburile de fotbal profesionist sunt considerate întreprinderi și sunt supuse controlului ajutoarelor de stat. Fotbalul ia forma unei activități remunerate și oferă servicii contra cost; această activitate a dezvoltat un înalt nivel de profesionalism și, prin urmare, și-a sporit impactul economic.

(40)

În plus, Willem II este un potențial participant la turneele de fotbal europene și, în trecut, chiar a participat la un turneu european. Fiind un club de fotbal profesionist, acesta desfășoară activități economice pe mai multe piețe, cum ar fi transferurile de jucători profesioniști, publicitatea, sponsorizarea, comercializarea sau acoperirea mediatică, pe lângă participarea la competiții de fotbal de nivel internațional. Ajutorul acordat unui club de fotbal profesionist îi consolidează poziția pe fiecare dintre aceste piețe, majoritatea acestora acoperind mai multe state membre. Prin urmare, astfel cum s-a precizat în considerentul 15, în cazul în care sunt utilizate resurse de stat pentru a oferi un avantaj selectiv unui club de fotbal profesionist, indiferent de liga în care acesta joacă, există probabilitatea ca un astfel de ajutor să denatureze concurența și să afecteze schimburile comerciale dintre statele membre în sensul articolului 107 alineatul (1) din tratat.

(41)

Comisia trebuie să evalueze dacă măsura de ajutor în favoarea Willem II poate fi considerată compatibilă cu piața internă. Niciuna dintre derogările menționate la articolul 107 alineatul (2) din tratat nu se aplică măsurii de ajutor în cauză. În ceea ce privește derogările prevăzute la articolul 107 alineatul (3) din tratat, Comisia constată că niciuna dintre regiunile neerlandeze nu intră sub incidența excepției prevăzute la articolul 107 alineatul (3) litera (a) din tratat. Măsura de ajutor în cauză nu promovează un proiect important de interes european comun și nici nu servește la remedierea unei perturbări grave a economiei neerlandeze în sensul articolului 107 alineatul (3) litera (b) din tratat. De asemenea, nu se poate afirma că măsura de ajutor promovează cultura sau conservarea patrimoniului în sensul articolului 107 alineatul (3) litera (d) din tratat.

(42)

În ceea ce privește derogarea prevăzută la articolul 107 alineatul (3) litera (c) din tratat în favoarea ajutoarelor destinate să faciliteze dezvoltarea anumitor activități economice, un astfel de ajutor poate fi compatibil în cazul în care nu modifică în mod nefavorabil condițiile schimburilor comerciale într-o măsură care contravine interesului comun.

(43)

Pentru evaluarea măsurilor de ajutor în temeiul articolului 107 alineatul (3) litera (c) din tratat, Comisia a emis o serie de regulamente, cadre, orientări și comunicări privind formele de ajutor și scopurile sectoriale sau orizontale pentru care ajutorul este acordat. Având în vedere că Willem II s-a confruntat cu dificultăți financiare la momentul adoptării măsurilor și că ajutorul a fost acordat de municipalitate pentru a elimina aceste dificultăți, este adecvat să se evalueze dacă criteriile stabilite în liniile directoare (11) se aplică și sunt îndeplinite.

(44)

În iulie 2014, Comisia a publicat noi Orientări privind ajutoarele de stat pentru salvarea și restructurarea întreprinderilor nefinanciare aflate în dificultate (12). Acestea nu sunt însă aplicabile acestui ajutor nenotificat acordat în 2009 și 2010. În conformitate cu punctul 137 din noile orientări, ele s-ar aplica în cazul oricărui ajutor pentru salvare sau de restructurare acordat fără aprobare prealabilă numai dacă ajutorul este acordat integral sau parțial după publicarea acestora în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene. În conformitate cu punctul 138 din noile orientări, în toate celelalte cazuri, Comisia va efectua analiza pe baza orientărilor care se aplicau la data acordării ajutorului, și, prin urmare, în speță, pe baza celor aplicabile înainte de 2014.

(45)

În conformitate cu punctul 10 litera (a) din liniile directoare, o societate cu răspundere limitată trebuie considerată ca fiind în dificultate atunci când mai mult de jumătate din capitalul social a dispărut, peste un sfert din acest capital fiind pierdut în ultimele 12 luni. În exercițiul financiar 2008/2009 (13), Willem II a înregistrat o pierdere de 3,9 milioane EUR la o cifră de afaceri de 11,4 milioane EUR, iar capitalul propriu [eigen vermogen] a scăzut de la 4,1 milioane EUR la 0,2 milioane EUR. În exercițiul financiar 2009/2010 (14), Willem II a înregistrat o pierdere de 4,4 milioane EUR la o cifră de afaceri de 9,9 milioane EUR. În pofida acordării a 2,4 milioane EUR de către municipalitate, capitalul propriu a continuat să scadă de la 0,2 milioane EUR la -2,1 milioane EUR. Prin urmare, Willem II a fost în mod evident o întreprindere aflată în dificultate. Această situație nu este contestată de Țările de Jos. Prin urmare, compatibilitatea ajutorului de stat acordat Willem II va fi evaluată în conformitate cu liniile directoare.

(46)

În secțiunea 3.2 din liniile directoare se prevede că acordarea ajutorului trebuie să fie condiționată de punerea în aplicare a unui plan de restructurare (a se vedea punctele 34-37 din liniile directoare), care trebuie să restabilească viabilitatea pe termen lung a întreprinderii într-o perioadă rezonabilă. În această privință, Comisia observă că decizia municipalității de a acorda Willem II suma de 2,4 milioane EUR a fost supusă mai multor condiții, astfel cum s-a menționat în considerentul 12. Aceste condiții au reprezentat elementul central al planului de restructurare elaborat de Willem II (15).

(47)

Planul a fost conceput astfel încât să conducă la o poziție financiară solidă pentru o perioadă de 3 ani, vizând, de asemenea, îndeplinirea cerințelor KNVB pentru ca Willem II să păstreze în continuare licența pentru competiții profesioniste și să fie încadrat în categoria 2 până la sfârșitul exercițiului financiar 2012/2013.

(48)

Planul de restructurare presupunea o nouă conducere și reduceri substanțiale la nivelul personalului și al grupului de jucători. Mai mulți jucători au fost transferați, contractele existente au fost prelungite pentru salarii mai mici, noi contracte au fost încheiate fără plăți de transfer. Această situație a condus la reducerea cu 30 % a costurilor cu personalul și cu jucătorii în decurs de doi ani după adoptarea planului. Pe lângă cele 2,4 milioane EUR din partea municipalității, Willem II a putut asigura contribuția continuă în valoare de 2,25 milioane EUR din partea sectorului privat.

(49)

Comisia constată că planul de restructurare are în vedere cauzele dificultăților financiare ale Willem II, în special costurile cu jucătorii sub formă de salarii și plăți de transfer. Willem II are în vedere economii legate de activitatea sa principală. Planul de restructurare nu se bazează pe factori externi, pe care Willem II îi poate viza, dar nu îi poate controla în totalitate, precum găsirea de noi sponsori și o creștere a numărului de spectatori. Deși poziția financiară și, în special, capitalul propriu negativ al Willem II rămân motive de preocupare, se prevede îmbunătățirea continuă a situației financiare a clubului, precum și continuarea activității acestuia ca un club de fotbal profesionist. Rezultatele arată că planul a fost, într-adevăr, realist. KNVB a încadrat clubul în categoria 2 încă din decembrie 2011. Willem II a reușit să obțină un profit din exploatare în valoare de 0,3 milioane EUR în sezonul 2010/2011 și, din nou, în 2011/2012, îmbunătățind astfel capitalul propriu, care a ajuns la -1,4 milioane EUR la 30 iunie 2012.

(50)

Punctele 38-42 din liniile directoare prevăd că măsurile compensatorii trebuie luate de către beneficiar pentru a reduce la minimum efectele de denaturare ale ajutorului și efectele negative ale acestuia asupra condițiilor comerciale. În ceea ce privește decizia de inițiere a procedurii, Comisia a remarcat natura specifică a fotbalului profesionist în această privință și sugerează o serie de măsuri care ar putea, pentru fotbalul profesionist, să fie interpretate ca măsuri compensatorii în sensul liniilor directoare, precum limitarea numărului de jucători înregistrați, în limitele permise de Asociația națională, acceptarea unui plafon pentru salarii sub standardele obișnuite din domeniu, o interdicție privind plata costurilor de transfer al jucătorilor noi pentru o anumită perioadă sau sporirea activităților în beneficiul societății. Prin acceptarea unui plafon privind numărul de jucători sau salariile acestora, un club ar accepta, de asemenea, un dezavantaj concurențial în comparație cu alte cluburi care nu se confruntă cu aceste limitări. O interdicție privind comisioanele de transfer limitează opțiunile privind jucătorii noi competitivi.

(51)

Comisia ia act de faptul că Willem II a redus, într-adevăr, în conformitate cu planul, numărului de angajați și de jucători. Numărul de angajați a scăzut de la 79 în sezonul 2009/2010 la 61 în 2010/2011 și la 53 în 2011/2012. Numărul de jucători înregistrați a scăzut de la 31 la 27. Cheltuielile salariale (16) au fost aduse la nivelul de 48 % din cifra de afaceri, cu mult sub nivelul standard de 70 % practicat de UEFA numai pentru jucători. Nu se efectuează plăți de transfer pentru jucătorii noi pe parcursul perioadei de restructurare. Aceste măsuri au slăbit echipa clubului și, prin urmare, au contribuit la retrogradarea Willem II în liga secundară la sfârșitul sezonului 2010/2011 și din nou în 2012/2013. Comisia remarcă, de asemenea, cheltuieli mai mari ale clubului în beneficiul public prin formarea de jucători amatori. Comisia concluzionează că măsurile compensatorii prevăzute în liniile directoare au fost luate, ceea ce a avut drept efect slăbirea poziției competitive a Willem II în fotbalul profesionist.

(52)

Comisia remarcă totodată faptul că planul de restructurare este, în mare măsură, finanțat de entități private externe, în plus față de economiile realizate pe plan intern. Nouă entități private au acceptat să acorde Willem II un împrumut în valoare de 2,25 milioane EUR în 2009, când au apărut dificultățile financiare. În 2010, acestea au fost convinse să nu solicite clubului să înapoieze aceste sume și să fie de acord să își revendice creanțele numai după ce Willem II va fi în măsură să le ramburseze. Acestea au acceptat, de asemenea, o rată a dobânzii mai mică, de 3 %. Șase dintre entități au fost convinse să renunțe, în total, la 10 % din creanțele lor. Se îndeplinește astfel cerința de la punctul 44 din liniile directoare, potrivit căreia, pentru o întreprindere mijlocie precum Willem II, cel puțin 40 % din costul de restructurare ar trebui acoperit din contribuția proprie a beneficiarului, inclusiv din finanțare externă care demonstrează încredere în viabilitatea beneficiarului.

(53)

Cuantumul ajutorului era necesar. Conform planului de restructurare, acesta ar trebui să conducă la un rezultat pozitiv moderat în sezoanele 2010/2011 și 2011/2012 și să sporească ușor capitalul propriu. Acest lucru nu ar fi permis Willem II să cumpere jucători noi sau să îi atragă cu salarii mai mari.

(54)

Punctul 49 din liniile directoare prevede că statul membru prezintă, prin intermediul rapoartelor regulate și detaliate, informații cu privire la punerea în aplicare adecvată a planului de restructurare. Punctul 51 stabilește condiții mai puțin stricte pentru întreprinderile mici și mijlocii, potrivit cărora transmiterea anuală a unei copii din bilanț și din contul de venituri și pierderi este considerată, în mod normal, suficientă. Țările de Jos s-au angajat să prezinte aceste rapoarte.

(55)

În conformitate cu punctele 72-77 din liniile directoare, Țările de Jos au precizat că Willem II nu a beneficiat de ajutor de salvare sau de restructurare în perioada de zece ani care precedă acordarea ajutorului în cauză. De asemenea, Țările de Jos s-au angajat să nu acorde niciun nou ajutor de salvare sau de restructurare pentru Willem II pentru o perioadă de zece ani.

(56)

Comisia constată că Țările de Jos au acordat în mod ilegal ajutor Willem II, cu încălcarea articolului 108 alineatul (3) din tratat. Cu toate acestea, ajutorul de stat în valoare de 2,4 milioane EUR, care a fost acordat Willem II în 2009 și în 2010, îndeplinește condițiile pentru acordarea ajutorului de restructurare prevăzute de liniile directoare și poate fi considerat compatibil cu piața internă în conformitate cu articolul 107 alineatul (3) litera (c) din tratat,

20.1.2017   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 16/37

(1)

Directiva 92/65/CEE prevede că pisicile, câinii și dihorii domestici pot fi importați în Uniune doar dacă provin din teritorii sau din țări terțe autorizate și sunt însoțiți de un certificat de sănătate care corespunde unei mostre elaborate în conformitate cu procedura prevăzută în directiva respectivă. În partea 1 din anexa la Decizia de punere în aplicare 2013/519/UE al Comisiei (2) este stabilit modelul de certificat de sănătate animală.

(2)

În modelul de certificat de sănătate animală se face trimitere la testarea cu succes necesară pentru răspunsul imun la vaccinarea antirabică care ar trebui efectuată pe probe de sânge prelevate de la câini, pisici și dihori domestici care provin sau sunt planificați să tranziteze printr-un teritoriu sau printr-o țară terță care figurează în lista din anexa I la Decizia 2004/211/CE a Comisiei (3) sau în partea 1 din anexa II la Regulamentul (UE) nr. 206/2010 al Comisiei (4).

(3)

În urma falsificării repetate a rapoartelor de laborator privind rezultatele testului de titrare a anticorpilor antirabici, este necesar să se ceară funcționarilor responsabili cu certificarea din teritorii sau țări terțe să nu certifice rezultatele satisfăcătoare la acest test, cu excepția cazului în care autenticitatea raportului de laborator a fost verificată. O notă orientativă în acest sens ar trebui inclusă în modelul de certificat de sănătate animală.

(4)

În plus, rubrica referitoare la data aplicării sau a lecturii tatuajului sau al transponderului câinilor, pisicilor sau dihorilor domestici din partea I a modelului de certificat de sănătate animală a fost interpretată greșit de către funcționarii responsabili cu certificarea din țările terțe și, prin urmare, a generat probleme la controalele veterinare la frontierele externe ale Uniunii. Pentru a evita orice neînțelegere, această rubrică ar trebui eliminată din partea I a modelului de certificat de sănătate animală care descrie animalele și introdusă în partea II a certificatului respectiv, care se referă la certificarea animalelor. O notă de orientare specifică privind verificarea marcajului trebuie, de asemenea, să fie inclusă în partea II.

(5)

Prin urmare, anexa la Decizia de punere în aplicare 2013/519/UE ar trebui modificată în consecință.

(6)

Pentru a evita perturbarea importurilor în Uniune a loturilor de câini, pisici și dihori domestici, utilizarea certificatelor emise în conformitate cu normele Uniunii aplicabile înainte de data intrării în vigoare a prezentei decizii ar trebui să fie autorizată pentru o perioadă de tranziție, în anumite condiții.

(7)

Măsurile prevăzute în prezenta decizie sunt conforme cu avizul Comitetului permanent pentru plante, animale, produse alimentare și hrană pentru animale,

20.1.2017   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 16/44

(1)

Directiva 2009/156/CE stabilește condițiile de sănătate animală pentru importul în Uniune de ecvidee vii. Aceasta prevede că importurile de ecvidee în Uniune sunt autorizate numai din țările terțe care îndeplinesc anumite cerințe de sănătate animală.

(2)

Decizia 93/195/CEE a Comisiei (3) prevede modele de certificate de sănătate pentru reintroducerea cailor înregistrați în Uniune după exportul temporar pentru a participa la curse, competiții și evenimente culturale. Modelul de certificat de sănătate prevăzut în anexa II la decizia menționată prevede, printre altele, că un cal înregistrat, exportat temporar pentru o perioadă de maximum 30 de zile, trebuie, de la ieșirea de pe teritoriul Uniunii, să se fi aflat numai în țara terță din care reintroducerea sa pe teritoriul Uniunii este certificată sau într-o țară terță care face parte din aceeași grupă sanitară, după cum se menționează în anexa I la respectiva decizie.

(3)

Evenimentele ecvestre din cadrul LG Global Champions Tour vor avea loc sub auspiciile Fédération Equestre Internationale la Miami, Statele Unite și în zona metropolitană a orașului Ciudad de Mexico, Mexic, în perioada 30 martie-30 aprilie 2017.

(4)

Având în vedere că evenimentele din cadrul LG Global Champions Tour din Statele Unite și din zona metropolitană a orașului Ciudad de Mexico vor fi supuse unui nivel ridicat de supraveghere veterinară oficială, este posibil să se stabilească condiții specifice de sănătate animală și de certificare veterinară pentru reintroducerea în Uniune a acestor cai care au fost exportați temporar pentru o perioadă de maximum 30 de zile în vederea participării la evenimentele ecvestre respective.

(5)

Decizia 93/195/CEE ar trebui modificată pentru a autoriza reintroducerea în Uniune, între 30 martie și 30 aprilie 2017, a cailor înregistrați pentru curse, competiții și evenimente culturale după exportul temporar în scopul participării la LG Global Champions Tour la Miami și la Ciudad de Mexico și pentru a oferi un model de certificat de sănătate care să acopere astfel de cai înregistrați.

(6)

Prin urmare, Decizia 93/195/CEE ar trebui modificată în consecință.

(7)

Decizia 2004/211/CE a Comisiei (4) stabilește o listă a țărilor terțe sau a părților acestora, în cazul în care se aplică regionalizarea, din care statele membre autorizează importurile de ecvidee și de material seminal, de ovule și de embrioni din specia ecvină și precizează celelalte condiții care se aplică acestor importuri. Lista respectivă figurează în anexa I la Decizia 2004/211/CE.

(8)

În vederea găzduirii unui eveniment ecvestru din cadrul LG Global Champions Tour în cursul unei perioade de 30 de zile în 2014, 2015, 2016, desfășurat sub auspiciile Fédération Equestre Internationale (FEI), autoritățile competente din China au solicitat recunoașterea unei părți din zona metropolitană Shanghai ca fiind indemnă de boli ale ecvideelor.

(9)

Ținând seama de informațiile și garanțiile oferite de autoritățile chineze și pentru a permite reintroducerea în Uniune a cailor înregistrați, după exportul temporar într-o anumită parte a Chinei, în conformitate cu cerințele Deciziei 93/195/CEE, Comisia a adoptat Deciziile de punere în aplicare 2014/127/UE (5), (UE) 2015/557 (6) și (UE) 2016/361 (7), în temeiul cărora regiunea CN-2 a fost aprobată temporar.

(10)

Autoritățile competente din China au solicitat ca regiunea CN-2 să fie recunoscută ca fiind o zonă indemnă de boli ale ecvideelor în scopul LG Global Champions Tour 2017, desfășurat sub auspiciile Fédération Equestre Internationale (FEI). Având în vedere că acest eveniment va avea loc în aceleași condiții de sănătate animală și de carantină ca cele care erau aplicabile în 2014, 2015 și 2016, este necesar să se adapteze data care figurează în coloana 15 a tabelului din anexa I la Decizia 2004/211/CE pentru regiunea CN-2, astfel încât să se prevadă o aprobare temporară doar a zonei respective.

(11)

Având în vedere că zona metropolitană a orașului Ciudad de Mexico este o regiune aflată la o altitudine mare, cu un risc redus de transmisiune prin vectori a stomatitei veziculoase sau a anumitor subtipuri de encefalomielită ecvină venezueleană și este o regiune în care encefalomielita ecvină venezueleană nu a fost raportată de peste doi ani, ar trebui să se autorizeze reintroducerea în Uniune a cailor înregistrați pentru curse, competiții și evenimente culturale, după exportul temporar pentru o perioadă de mai puțin de 30 de zile în zona metropolitană a orașului Ciudad de Mexico de la 30 martie 2017 până la 30 aprilie 2017. Este necesar să se modifice rubrica referitoare la Mexic din lista care figurează în anexa I la Decizia 2004/211/CE.

(12)

Prin urmare, Decizia 2004/211/CE ar trebui modificată în consecință.

(13)

Măsurile prevăzute în prezenta decizie sunt conforme cu avizul Comitetului permanent pentru plante, animale, produse alimentare și hrană pentru animale,

1.

La articolul 1, ultima liniuță se înlocuiește cu următorul text:

2.

Anexa X se înlocuiește cu textul prevăzut în anexa I la prezenta decizie.

20.1.2017   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 16/51

(1)

Decizia (UE) 2015/774 a Băncii Centrale Europene (BCE/2015/10) (1) a instituit un program de achiziționare de active de către sectorul public de pe piețele secundare (secondary markets public sector asset purchase programme) (denumit în continuare „PSPP”), care a extins programele existente ale Eurosistemului de achiziționare de active pentru a include valorile mobiliare din sectorul public. PSPP face parte, împreună cu al treilea program de achiziționare de obligațiuni garantate (third covered bond purchase programme), cu programul de achiziționare de titluri garantate cu active (asset-backed securities purchase programme) și cu programul de achiziționare de obligațiuni emise de sectorul corporativ (corporate sector purchase programme), din programul extins de achiziționare de active (asset purchase programme – APP). APP este menit să contribuie la transmiterea politicii monetare, să faciliteze furnizarea de credite către economia zonei euro, să relaxeze condițiile de creditare ale gospodăriilor și ale firmelor și să contribuie la revenirea ratelor inflației la niveluri mai mici, dar apropiate, de 2 % pe termen mediu, în conformitate cu obiectivul principal al Băncii Centrale Europene (BCE) de menținere a stabilității prețurilor.

(2)

Achiziționarea de active în cadrul APP este o măsură proporțională de atenuare a riscurilor la adresa perspectivei evoluției prețurilor, deoarece va relaxa în continuare condițiile monetare și financiare, inclusiv cele relevante pentru condițiile de creditare ale societăților nefinanciare și ale gospodăriilor din zona euro, sprijinind astfel consumul agregat și cheltuielile de investiții din zona euro și contribuind în final la o revenire pe termen mediu a ratelor inflației la niveluri mai mici, dar apropiate, de 2 %. APP respectă pe deplin obligațiile băncilor centrale din Eurosistem prevăzute de tratate, inclusiv interdicția de finanțare monetară, și nu afectează funcționarea Eurosistemului, în conformitate cu principiul unei economii de piață deschise în care concurența este liberă.

(3)

La 8 decembrie 2016, Consiliul guvernatorilor a decis, în conformitate cu mandatul său de a asigura stabilitatea prețurilor, că anumiți parametri ai APP ar trebui ajustați pentru a atinge obiectivele APP. Ajustările sunt în conformitate cu mandatul Consiliului guvernatorilor privind politica monetară, respectă pe deplin obligațiile băncilor centrale din Eurosistem prevăzute de tratate și reflectă în mod corespunzător preocupările privind gestionarea riscurilor.

(4)

Mai exact, termenul pentru efectuarea de achiziții în cadrul APP ar trebui extins până la sfârșitul lunii decembrie 2017 sau ulterior, dacă este necesar, și, în orice caz, până când Consiliul guvernatorilor constată o ajustare durabilă a traseului inflației care să corespundă obiectivului acestuia de a atinge pe termen mediu rate ale inflației mai mici, dar apropiate, de 2 %.

(5)

Lichiditatea furnizată pieței prin achizițiile lunare combinate efectuate în cadrul APP ar trebui să continue să se ridice la 80 de miliarde EUR până la sfârșitul lunii martie 2017. Din aprilie 2017, achizițiile lunare combinate efectuate în cadrul APP ar trebui să se desfășoare într-un ritm de 60 de miliarde EUR până la sfârșitul lunii decembrie 2017 sau ulterior, dacă este necesar, și, în orice caz, până când Consiliul guvernatorilor constată o ajustare durabilă a traseului inflației care să corespundă obiectivului acestuia privind inflația. În cazul în care, între timp, perspectiva devine mai puțin favorabilă sau în cazul în care condițiile financiare nu mai corespund înregistrării unui progres către o ajustare durabilă a traseului inflației, Consiliul guvernatorilor intenționează să extindă programul în ceea ce privește dimensiunea și/sau durata.

(6)

Pentru a asigura efectuarea în continuare și în bune condiții a achizițiilor în cadrul APP până la termenul stabilit, intervalul de scadențe al PSPP ar trebui extins prin reducerea scadenței reziduale minime pentru valorile mobiliare eligibile de la doi ani la un an. De asemenea, ar trebui permise achizițiile de valori mobiliare în cadrul APP cu un randament la scadență sub rata dobânzii pentru facilitatea de depozit a BCE, în măsura în care este necesar.

(7)

Prin urmare, Decizia (UE) 2015/774 (BCE/2015/10) ar trebui modificată în mod corespunzător,

1.

La articolul 3, alineatul (3) se înlocuiește cu următorul text:

„(3)   Pentru a fi eligibile pentru achiziții în cadrul PSPP, titlurile de natura datoriei, în sensul alineatelor (1)-(2), au o scadență reziduală minimă de 1 an și o scadență reziduală maximă de 30 de ani la data achiziționării acestora de către banca centrală din Eurosistem relevantă. Pentru a facilita buna punere în aplicare, instrumentele de natura datoriei tranzacționabile cu o scadență reziduală de 30 de ani și 364 de zile sunt eligibile în cadrul PSPP. În plus, băncile centrale naționale efectuează achiziții de înlocuire de titluri de natura datoriei tranzacționabile emise de organizații internaționale și de bănci multilaterale de dezvoltare dacă nu poate fi atins volumul preconizat de achiziții de titluri de natura datoriei tranzacționabile emise de administrații centrale, regionale sau locale și de agenții recunoscute.”

2.

La articolul 3, alineatul (5) se înlocuiește cu următorul text:

„(5)   Sunt permise achizițiile de instrumente de natura datoriei tranzacționabile nominale cu un randament la scadență negativ [sau un randament minim (yield to worst)] egal sau peste rata dobânzii pentru facilitatea de depozit. Sunt permise, în măsura în care este necesar, achizițiile de instrumente de natura datoriei tranzacționabile nominale cu un randament la scadență negativ [sau un randament minim (yield to worst)] sub rata dobânzii pentru facilitatea de depozit.”

20.1.2017   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 16/53

(1)

Decizia BCE/2014/40 (1) a instituit al treilea program de achiziționare de obligațiuni garantate (third covered bond purchase programme) (denumit în continuare „CBPP3”). CBPP3 face parte, împreună cu programul de achiziționare de titluri garantate cu active (asset-backed securities purchase programme), cu programul de achiziționare de active de către sectorul public de pe piețele secundare (secondary markets public sector asset purchase programme) și cu programul de achiziționare de obligațiuni emise de sectorul corporativ (corporate sector purchase programme), din programul extins de achiziționare de active (asset purchase programme – APP). APP este menit să contribuie la transmiterea politicii monetare, să faciliteze furnizarea de credite către economia zonei euro, să relaxeze condițiile de creditare ale gospodăriilor și ale firmelor și să contribuie la revenirea ratelor inflației la niveluri mai mici, dar apropiate, de 2 % pe termen mediu, în conformitate cu obiectivul principal al Băncii Centrale Europene (BCE) de menținere a stabilității prețurilor.

(2)

Achiziționarea de active în cadrul APP este o măsură proporțională de atenuare a riscurilor la adresa perspectivei evoluției prețurilor, deoarece va relaxa în continuare condițiile monetare și financiare, inclusiv cele relevante pentru condițiile de creditare ale societăților nefinanciare și ale gospodăriilor din zona euro, sprijinind astfel consumul agregat și cheltuielile de investiții din zona euro și contribuind în final la o revenire pe termen mediu a ratelor inflației la niveluri mai mici, dar apropiate, de 2 %. APP respectă pe deplin obligațiile băncilor centrale din Eurosistem prevăzute de tratate, inclusiv interdicția de finanțare monetară, și nu afectează funcționarea Eurosistemului, în conformitate cu principiul unei economii de piață deschise în care concurența este liberă.

(3)

La 8 decembrie 2016, Consiliul guvernatorilor a decis, în conformitate cu mandatul său de a asigura stabilitatea prețurilor, că anumiți parametri ai APP ar trebui ajustați pentru a atinge obiectivele APP. Ajustările sunt în conformitate cu mandatul Consiliului guvernatorilor privind politica monetară, respectă pe deplin obligațiile băncilor centrale din Eurosistem prevăzute de tratate și reflectă în mod corespunzător preocupările privind gestionarea riscurilor.

(4)

Mai exact, termenul pentru efectuarea de achiziții în cadrul APP ar trebui extins până la sfârșitul lunii decembrie 2017 sau ulterior, dacă este necesar, și, în orice caz, până când Consiliul guvernatorilor constată o ajustare durabilă a traseului inflației care să corespundă obiectivului acestuia de a atinge pe termen mediu rate ale inflației mai mici, dar apropiate, de 2 %.

(5)

Lichiditatea furnizată pieței prin achizițiile lunare combinate efectuate în cadrul APP ar trebui să continue să se ridice la 80 de miliarde EUR până la sfârșitul lunii martie 2017. Din aprilie 2017, achizițiile lunare combinate efectuate în cadrul APP ar trebui să se desfășoare într-un ritm de 60 de miliarde EUR până la sfârșitul lunii decembrie 2017 sau ulterior, dacă este necesar, și, în orice caz, până când Consiliul guvernatorilor constată o ajustare durabilă a traseului inflației care să corespundă obiectivului acestuia privind inflația. În cazul în care, între timp, perspectiva devine mai puțin favorabilă sau în cazul în care condițiile financiare nu mai corespund înregistrării unui progres către o ajustare durabilă a traseului inflației, Consiliul guvernatorilor intenționează să extindă programul în ceea ce privește dimensiunea și/sau durata.

(6)

Pentru a asigura efectuarea în continuare și în bune condiții a achizițiilor în cadrul APP până la termenul stabilit, ar trebui permise achizițiile de valori mobiliare în cadrul APP cu un randament la scadență sub rata dobânzii pentru facilitatea de depozit a BCE, în măsura în care este necesar.

(7)

Prin urmare, Decizia BCE/2014/40 ar trebui modificată în mod corespunzător,

20.1.2017   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 16/55

(1)

Decizia (UE) 2015/5 a Băncii Centrale Europene (BCE/2014/45) (1) a instituit un program de achiziționare de titluri garantate cu active (asset-backed securities purchase programme – ABSPP). ABSPP face parte, împreună cu al treilea program de achiziționare de obligațiuni garantate (third covered bond purchase programme), cu programul de achiziționare de active de către sectorul public de pe piețele secundare (secondary markets public sector asset purchase programme) și cu programul de achiziționare de obligațiuni emise de sectorul corporativ (corporate sector purchase programme), din programul extins de achiziționare de active (asset purchase programme – APP). APP este menit să contribuie la transmiterea politicii monetare, să faciliteze furnizarea de credite către economia zonei euro, să relaxeze condițiile de creditare ale gospodăriilor și ale firmelor și să contribuie la revenirea ratelor inflației la niveluri mai mici, dar apropiate, de 2 % pe termen mediu, în conformitate cu obiectivul principal al Băncii Centrale Europene (BCE) de menținere a stabilității prețurilor.

(2)

Achiziționarea de active în cadrul APP este o măsură proporțională de atenuare a riscurilor la adresa perspectivei evoluției prețurilor, deoarece va relaxa în continuare condițiile monetare și financiare, inclusiv cele relevante pentru condițiile de creditare ale societăților nefinanciare și ale gospodăriilor din zona euro, sprijinind astfel consumul agregat și cheltuielile de investiții din zona euro și contribuind în final la o revenire pe termen mediu a ratelor inflației la niveluri mai mici, dar apropiate, de 2 %. APP respectă pe deplin obligațiile băncilor centrale din Eurosistem prevăzute de tratate, inclusiv interdicția de finanțare monetară, și nu afectează funcționarea Eurosistemului, în conformitate cu principiul unei economii de piață deschise în care concurența este liberă.

(3)

La 8 decembrie 2016, Consiliul guvernatorilor a decis, în conformitate cu mandatul său de a asigura stabilitatea prețurilor, că anumiți parametri ai APP ar trebui ajustați pentru a atinge obiectivele APP. Ajustările sunt în conformitate cu mandatul Consiliului guvernatorilor privind politica monetară, respectă pe deplin obligațiile băncilor centrale din Eurosistem prevăzute de tratate și reflectă în mod corespunzător preocupările privind gestionarea riscurilor.

(4)

Mai exact, termenul pentru efectuarea de achiziții în cadrul APP ar trebui extins până la sfârșitul lunii decembrie 2017 sau ulterior, dacă este necesar, și, în orice caz, până când Consiliul guvernatorilor constată o ajustare durabilă a traseului inflației care să corespundă obiectivului acestuia de a atinge pe termen mediu rate ale inflației mai mici, dar apropiate, de 2 %.

(5)

Lichiditatea furnizată pieței prin achizițiile lunare combinate efectuate în cadrul APP ar trebui să continue să se ridice la 80 de miliarde EUR până la sfârșitul lunii martie 2017. Din aprilie 2017, achizițiile lunare combinate efectuate în cadrul APP ar trebui să se desfășoare într-un ritm de 60 de miliarde EUR până la sfârșitul lunii decembrie 2017 sau ulterior, dacă este necesar, și, în orice caz, până când Consiliul guvernatorilor constată o ajustare durabilă a traseului inflației care să corespundă obiectivului acestuia privind inflația. În cazul în care, între timp, perspectiva devine mai puțin favorabilă sau în cazul în care condițiile financiare nu mai corespund înregistrării unui progres către o ajustare durabilă a traseului inflației, Consiliul guvernatorilor intenționează să extindă programul în ceea ce privește dimensiunea și/sau durata.

(6)

Pentru a asigura efectuarea în continuare și în bune condiții a achizițiilor în cadrul APP până la termenul stabilit, ar trebui permise achizițiile de valori mobiliare în cadrul APP cu un randament la scadență sub rata dobânzii pentru facilitatea de depozit a BCE, în măsura în care este necesar.

(7)

Prin urmare, Decizia (UE) 2015/5 (BCE/2014/45) ar trebui modificată în mod corespunzător,

20.1.2017   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 16/57

(1)

Decizia (UE) 2016/948 a Băncii Centrale Europene (BCE/2016/16) (1) a instituit un program de achiziționare de obligațiuni emise de sectorul corporativ (corporate sector purchase programme – CSPP). CSPP face parte, împreună cu al treilea program de achiziționare de obligațiuni garantate (third covered bond purchase programme), cu programul de achiziționare de titluri garantate cu active (asset-backed securities purchase programme) și cu programul de achiziționare de active de către sectorul public de pe piețele secundare (secondary markets public sector asset purchase programme), din programul extins de achiziționare de active (asset purchase programme – APP). APP este menit să contribuie la transmiterea politicii monetare, să faciliteze furnizarea de credite către economia zonei euro, să relaxeze condițiile de creditare ale gospodăriilor și ale firmelor și să contribuie la revenirea ratelor inflației la niveluri mai mici, dar apropiate, de 2 % pe termen mediu, în conformitate cu obiectivul principal al Băncii Centrale Europene (BCE) de menținere a stabilității prețurilor.

(2)

Achiziționarea de active în cadrul APP este o măsură proporțională de atenuare a riscurilor la adresa perspectivei evoluției prețurilor, deoarece va relaxa în continuare condițiile monetare și financiare, inclusiv cele relevante pentru condițiile de creditare ale societăților nefinanciare și ale gospodăriilor din zona euro, sprijinind astfel consumul agregat și cheltuielile de investiții din zona euro și contribuind în final la o revenire pe termen mediu a ratelor inflației la niveluri mai mici, dar apropiate, de 2 %. APP respectă pe deplin obligațiile băncilor centrale din Eurosistem prevăzute de tratate, inclusiv interdicția de finanțare monetară, și nu afectează funcționarea Eurosistemului, în conformitate cu principiul unei economii de piață deschise în care concurența este liberă.

(3)

La 8 decembrie 2016, Consiliul guvernatorilor a decis, în conformitate cu mandatul său de a asigura stabilitatea prețurilor, că anumiți parametri ai APP ar trebui ajustați pentru a atinge obiectivele APP. Ajustările sunt în conformitate cu mandatul Consiliului guvernatorilor privind politica monetară, respectă pe deplin obligațiile băncilor centrale din Eurosistem prevăzute de tratate și reflectă în mod corespunzător preocupările privind gestionarea riscurilor.

(4)

Mai exact, termenul pentru efectuarea de achiziții în cadrul APP ar trebui extins până la sfârșitul lunii decembrie 2017 sau ulterior, dacă este necesar, și, în orice caz, până când Consiliul guvernatorilor constată o ajustare durabilă a traseului inflației care să corespundă obiectivului acestuia de a atinge pe termen mediu rate ale inflației mai mici, dar apropiate, de 2 %.

(5)

Lichiditatea furnizată pieței prin achizițiile lunare combinate efectuate în cadrul APP ar trebui să continue să se ridice la 80 de miliarde EUR până la sfârșitul lunii martie 2017. Din aprilie 2017, achizițiile lunare combinate efectuate în cadrul APP ar trebui să se desfășoare într-un ritm de 60 de miliarde EUR până la sfârșitul lunii decembrie 2017 sau ulterior, dacă este necesar, și, în orice caz, până când Consiliul guvernatorilor constată o ajustare durabilă a traseului inflației care să corespundă obiectivului acestuia privind inflația. În cazul în care, între timp, perspectiva devine mai puțin favorabilă sau în cazul în care condițiile financiare nu mai corespund înregistrării unui progres către o ajustare durabilă a traseului inflației, Consiliul guvernatorilor intenționează să extindă programul în ceea ce privește dimensiunea și/sau durata.

(6)

Pentru a asigura efectuarea în continuare și în bune condiții a achizițiilor în cadrul APP până la termenul stabilit, ar trebui permise achizițiile de valori mobiliare în cadrul APP cu un randament la scadență sub rata dobânzii pentru facilitatea de depozit a BCE, în măsura în care este necesar.

(7)

Prin urmare, Decizia (UE) 2016/948 (BCE/2016/16) ar trebui modificată în mod corespunzător,