28.12.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 357/1

(1)

În noiembrie 2009, mai multe informații detaliate transmise de către cetățeni au atras atenția Comisiei asupra unui posibil regim fiscal preferențial privind impozitul pe profit în favoarea a patru cluburi sportive din Spania, respectiv Athletic Club Bilbao, Club Atlético Osasuna (Navarra), FC Barcelona și Real Madrid CF, în raport cu alte societăți sportive cu răspundere limitată. Spania a fost invitată să prezinte observații în datele de 15 februarie, 12 aprilie și 28 septembrie 2010. Observațiile sale au fost primite la 23 martie și 15 decembrie 2010.

(2)

Prin scrisoarea din data de 18 decembrie 2013, Comisia a informat Spania că a decis să inițieze procedura prevăzută la articolul 108 alineatul (2) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE) cu privire la ajutorul în cauză („decizia de inițiere”). Spania a prezentat observații privind această decizie prin scrisoarea din 17 februarie 2014. La 17 decembrie 2015, Spania a transmis informații suplimentare.

(3)

Decizia Comisiei de inițiere a procedurii (decizia de inițiere) a fost publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene  (2). Comisia a invitat părțile interesate să își prezinte observațiile cu privire la ajutor/măsură.

(4)

Comisia a primit observații de la părțile interesate. Observațiile primite au fost înaintate Spaniei, căreia i s-a acordat ocazia de a reacționa; observațiile acesteia au fost primite prin scrisoarea din data de 21 noiembrie 2014.

(5)

Articolul 19 alineatul (1) din „ley del deporte” din 1990 (3) (Legea 10/1990) a obligat toate cluburile sportive profesioniste din Spania (clubes deportivos) să se transforme în societăți sportive cu răspundere limitată (sociedades anónimas deportivas). Justificarea măsurii a fost că multe cluburi fuseseră gestionate în mod deficient deoarece nici membrii, nici administratorii lor nu purtau nicio răspundere financiară pentru pierderile economice. Scopul a fost acela de a stabili, odată cu noua societate sportivă cu răspundere limitată, un model de responsabilitate economică și juridică pentru cluburile care desfășoară activități profesionale, în scopul de a spori șansele acestora la o bună gestionare.

(6)

„A șaptea dispoziție adițională” (denumită în continuare „DA 7a”) din Legea 10/1990 scutește de la această conversie obligatorie cluburile de fotbal care au înregistrat un sold pozitiv în ultimii 4-5 ani. În conformitate cu preambulul legii, scutirea se bazează pe faptul că aceste cluburi au demonstrat „o bună gestiune corporativă” și nu ar avea nevoie de această conversie. Ele își pot menține structura juridică actuală specifică unui club, cu excepția cazului în care adunările lor generale convin altfel (4).

(7)

S-a dovedit că singurele cluburi care au îndeplinit această condiție au fost Athletic Club Bilbao, Club Atlético Osasuna (Navarra), FC Barcelona și Real Madrid CF. Legea nu menționează în mod explicit numele acestor patru cluburi care au beneficiat în cele din urmă de această scutire. Acestea nu s-au transformat în societăți sportive cu răspundere limitată, deși ar fi avut dreptul să o facă.

(8)

Tratamentul fiscal aplicat cluburilor sportive deviază de la regimul fiscal aplicat societăților cu răspundere limitată, care se supun regimului general al impozitării profitului societăților comerciale. Cluburile sportive sunt entități non-profit (Entidades sin ánimo de lucro) care, ca atare, se califică pentru o scutire parțială de la plata impozitului pe profit, conform articolului 9 alineatul (3) litera (a) din Legea spaniolă privind impozitarea societăților comerciale (Ley del Impuesto sobre Sociedades). Ca urmare a acestei scutiri parțiale, în baza articolului 28 alineatul (2) din Legea privind impozitarea societăților comerciale, cluburile scutite, în calitate de entități non-profit, plătesc impozit pe profit pentru veniturile lor comerciale la o cotă redusă de 25 % în loc de cota generală de 30 % (care a fost de 35 % până în 2006 și de 32,5 % în 2007).

(9)

Legea sportului din Spania nu prevede o perioadă de timp pentru o eventuală reevaluare a acestui tratament specific. Astfel, doar cele patru echipe calificate inițial au posibilitatea de a beneficia de un statut fiscal favorabil de „club sportiv”, indiferent de modul în care evoluează stabilitatea financiară a celorlalte echipe. Nicio echipă viabilă din punct de vedere comercial nu se poate reconverti la statutul de club.

(10)

Cele patru cluburi desfășoară activități profesionale lucrative. De exemplu, în sezonul 2013/2014, Real Madrid CF a obținut venituri de 549 milioane EUR, iar FC Barcelona de 484 de milioane EUR (5). Veniturile au fost obținute din vânzarea drepturilor de difuzare, din sponsorizări, din comercializare (vânzarea de articole specifice clubului, cum ar fi tricouri) și din acordarea de licențe, precum și din așa-numitele încasări „din ziua meciului” (vânzări de bilete și alte câștiguri generate pe stadion). Timp de mai mulți ani, cele două cluburi au realizat cele mai mari venituri dintre cluburile europene de Premiere League. Athletic Club Bilbao joacă în mod constant în prima ligă spaniolă și participă în mod regulat la competiții internaționale, cum ar fi Liga Campionilor. De asemenea, Club Atlético Osasuna a jucat în prima ligă până în sezonul 2012/2013, când a fost retrogradată în divizia secundă (Segunda Division) a Ligii Naționale Profesioniste de Fotbal, și a participat ocazional la competiții europene ale cluburilor profesioniste.

(11)

În decizia de inițiere, Comisia a descris faptul că cel puțin Real Madrid CF și FC Barcelona au avut profituri impozabile în anii de după 2000. De asemenea, rapoartele anuale ale clubului Real Madrid CF, de exemplu, arată câștiguri înainte de deducerea impozitului de: 25 milioane EUR pentru sezonul 2008/2009, 31 milioane EUR pentru 2009/2010, 47 milioane EUR pentru 2010/2011, 32 milioane EUR în 2011/2012 și 47 milioane EUR în 2012/2013. Aceste cifre sugerează venituri impozabile considerabile în ultimii ani, cel puțin pentru Real Madrid CF, unde o cotă de impozitare diferită de 25 %, în loc de 30 %, poate genera un avantaj economic față de competitorii săi.

(12)

În decizia de inițiere, Comisia a stabilit că cele patru cluburi de fotbal în cauză se califică drept organizații non-profit. Aceasta nu exclude calificarea acestora drept întreprinderi în conformitate cu articolul 107 alineatul (1) din tratat. Activitățile sportive profesioniste care beneficiază de sprijin sunt de natură comercială (6). Aceste activități generatoare de venituri sunt de natură economică și sunt desfășurate într-o concurență acerbă cu alte mari cluburi europene de fotbal profesionist. Sursele de venit sunt corelate cu succesul echipelor la competițiile sportive. La rândul său, acest succes depinde foarte mult de volumul fondurilor aflate la dispoziția cluburilor pentru a atrage sau pentru a păstra cei mai buni jucători și antrenori.

(13)

Diferențierea fiscală poate favoriza în mod selectiv cele patru cluburi. Prin urmare, Comisia a concluzionat în mod preliminar în decizia de inițiere că cele patru cluburi sportive în cauză se bucură de un avantaj sub forma unei cote de impozitare preferențiale care nu se justifică prin natura sistemului fiscal. Diferențierea fiscală dintre acestea și alte cluburi este un efect cauzat de Legea 10/1990, care a evidențiat un număr limitat de beneficiari. În plus, Comisia a constatat că acest avantaj derivă din resursele de stat, întrucât statul renunță la eventualele venituri fiscale, și a concluzionat că ajutorul acordat cluburilor de fotbal profesionist are efect asupra concurenței și a schimburilor comerciale dintre statele membre.

(14)

Concluzia preliminară a Comisiei formulată în decizia de inițiere a fost că sprijinul financiar acordat de stat, prin care se oferă un avantaj în favoarea cluburilor sportive profesioniste Athletic Club Bilbao, Club Atlético Osasuna (Navarra), FC Barcelona și Real Madrid CF, ar putea, după toate probabilitățile, să denatureze concurența și să afecteze schimburile comerciale. Prin urmare, acesta constituie ajutor de stat în sensul articolului 107 alineatul (1) din tratat.

(15)

Comisia a exprimat îndoieli cu privire la compatibilitatea ajutorului cu piața internă. De asemenea, aceasta a constatat că nu există orientări referitoare la criteriile de compatibilitate, care să pară a fi aplicabile în cazul de față. Prin urmare, compatibilitatea ar trebui evaluată direct în temeiul articolului 107 alineatul (3) litera (c) din tratat, potrivit căruia ajutoarele pot fi considerate compatibile cu piața internă în cazul în care facilitează, în interesul comun, dezvoltarea anumitor activități economice sau a anumitor zone economice.

(16)

Comisia a pus la îndoială faptul că ar exista un obiectiv de interes comun care să justifice un sprijin operațional selectiv în favoarea unor actori foarte puternici într-un sector economic foarte competitiv. Prin urmare, Comisia a considerat în decizia de inițiere că, prin intermediul regimului introdus prin Legea 10/1990, Spania acordă un ajutor individual pentru funcționare, printr-o cotă de impozitare preferențială, celor patru cluburi sportive Athletic Club Bilbao, Club Atlético Osasuna (Navarra), FC Barcelona și Real Madrid CF, ajutor care nu poate fi justificat în temeiul articolului 107 alineatul (3) litera (c) din tratat. Comisia a invitat Spania și părțile interesate să prezinte observații.

(17)

În urma publicării deciziei de inițiere, Comisia a primit observații din partea cluburilor Real Madrid CF, FC Barcelona, Athletic Club Bilbao, Liga Nacional de Fútbol Profesional, de la un cetățean și de la organizații care doresc ca identitatea să le fie tratată drept confidențială.

(18)

Liga Nacional de Fútbol Profesional face referire la statutul special al sportului în temeiul articolului 165 din tratat. Aceasta susține faptul că Legea 10/1990 urmărea doar introducerea unui sistem voluntar de responsabilitate socială pentru cluburi. Liga precizează că, prin urmare, reforma nu a avut un obiectiv fiscal. Consecințele fiscale ar fi un efect indirect al celorlalte obiective urmărite.

(19)

Athletic Club Bilbao invocă autonomia fiscală a Territorio Histórico de Bizkaia din Țara Bascilor în ceea ce privește impozitarea profitului societăților comerciale, fapt recunoscut de Tribunal (7). Cadrul de referință teritorială necesar pentru a stabili dacă Athletic Club Bilbao se bucură de un avantaj selectiv ar trebui, prin urmare, să fie Territorio Histórico de Bizkaia. Deși legislația din domeniul sportului are aplicabilitate la nivel național, aceasta nu conține norme fiscale. În conformitate cu Tratatul privind Uniunea Europeană, Uniunea ar fi totuși obligată să respecte structurile autonome regionale și locale ale statelor membre. În Territorio Histórico de Bizkaia nu există societăți sportive cu răspundere limitată. Prin urmare, potrivit clubului, nu se poate vorbi de un tratament selectiv al entităților sportive în respectiva regiune. Athletic Club Bilbao ar trebui privit pur și simplu ca o entitate supusă regimului general privind impozitul pe profit aplicabil în Territorio Histórico de Bizkaia pentru toate entitățile non-profit.

(20)

Liga Nacional de Fútbol Profesional, Real Madrid CF, FC Barcelona și Athletic Club Bilbao consideră că diferențierea în ceea ce privește aplicarea impozitului pe profit este justificată prin natura impozitului; prin urmare, aceasta nu ar atrage după sine un avantaj selectiv. Cluburile sportive ar fi impozitate în același mod și ar fi supuse acelorași reguli ca și celelalte entități non-profit. Regimul general aplicabil entităților non-profit nu ar putea fi considerat o excepție de la regimul fiscal aplicabil societăților. Ar fi un regim general distinct, de sine stătător, aplicabil tuturor entităților non-profit din Spania, indiferent de sector, dimensiune și regiune. Regimul juridic diferit ar limita activitatea pe piață a asociațiilor non-profit și ar reduce capacitatea acestora de a genera același profituri ca în cazul societăților cu scop lucrativ. Motivul esențial al societăților cu scop lucrativ pentru obținerea de profituri ar fi generarea de fonduri distribuibile, astfel încât să fie în măsură să ofere un randament adecvat al investițiilor pentru propriii acționari.

(21)

Real Madrid CF invocă hotărârea Curții de Justiție în cauza Kennemer Golf  (8), care precizează la punctele 26, 31 și 35 că o organizație non-profit nu trebuie să aibă drept scop realizarea de profit pentru propriii membri.

(22)

Real Madrid CF și Athletic Club Bilbao susțin că, deși urmărirea sistematică a realizării de profit nu ar împiedica încadrarea unei entități în categoria organizațiilor non-profit, acest profit trebuie utilizat pentru furnizarea serviciilor sale. Acestea pun accentul asupra faptului că profitul unui club sportiv nu trebuie să fie distribuit membrilor săi. În consecință, cluburile sportive și societățile sportive cu răspundere limitată nu ar fi într-o situație de fapt și de drept comparabilă. În orice caz, o eventuală diferență în materie de impozitare ar fi justificată prin natura sau structura generală a sistemului fiscal spaniol.

(23)

Potrivit clubului Real Madrid CF, prin urmare, obiectivul de a realiza profit nu ar fi suficient ca bază de referință comună. Această bază de referință ar trebui să fie, în schimb, reprezentată de obiectivul de a realiza un profit care să poată fi distribuit, ceea ce nu este posibil pentru cluburi. Real Madrid constată că cluburile împărtășesc aceleași caracteristici cu cooperativele și face trimitere la argumentele prezentate în hotărârea Paint Graphos a Curții de Justiție (9).

(24)

Real Madrid CF, FC Barcelona și Liga Nacional de Fútbol Profesional subliniază că regimul de răspundere impus organului de conducere al cluburilor sportive este mult mai strict decât pentru societățile sportive cu răspundere limitată. Consiliul de administrație trebuie să ofere o garanție bancară care să acopere 15 % din cheltuielile clubului înscrise în buget, cu scopul de a garanta orice pierderi generate pe durata mandatului său. În plus, membrii consiliului de conducere vor răspunde în mod strict și nelimitat cu bunurile lor personale prezente și viitoare, pentru orice pierderi generate care depășesc această sumă garantată. Mai mult, cluburile sportive se supun unui control și unei supravegheri stricte a conduitei lor comerciale, îndeosebi în ceea ce privește contractarea de împrumuturi acordate de o autoritate publică, în speță Consiliul superior spaniol al sportului („Consejo Superior de Deportes”).

(25)

Athletic Club Bilbao și Liga Nacional de Fútbol Profesional susțin că, în ceea ce privește accesul pe piața de capital, cluburile nu dispun de aceleași mijloace ca și societățile cu răspundere limitată. În special, acestea nu își pot majora capitalul prin emiterea de noi acțiuni. În plus, nu ar exista nicio consolidare fiscală între un club și societățile pe care acesta le controlează, în condițiile în care se aplică cote de impozitare diferite. În consecință, profiturile și pierderile dintre club și aceste societăți nu pot fi compensate, spre deosebire de posibilitatea societăților cu răspundere limitată de a-și consolida fiscal filialele pe care le controlează. FC Barcelona observă că, prin urmare, cluburile se află într-o poziție vădit dezavantajată comparativ cu restul Europei, unde investitorii pot injecta sume importante de bani în cluburile sportive.

(26)

În ceea ce privește posibilul avantaj care rezultă din diferitele cote de impozitare, clubul Real Madrid CF susține că stabilirea unei cote de impozitare mai mici pe veniturile din exploatare pentru cluburi, ca entități non-profit, nu poate constitui în sine o măsură selectivă mai favorabilă echivalentă unui ajutor de stat. Diferențele substanțiale dintre regimurile fiscale de impozitare a profitului aplicate cluburilor și societăților cu răspundere limitată ar fi nefavorabile cluburilor și ar contrabalansa efectele ratei de impozitare ușor mai scăzute aplicate acestora. Real Madrid CF invocă faptul că o deducere pentru reinvestirea profitului sau a câștigurilor de capital excepționale obținute din transferuri de capitaluri proprii este mai mare în cazul societăților sportive cu răspundere limitată (12 %) decât pentru cluburile sportive (7 %). În funcție de circumstanțe, această deducere poate fi uneori foarte semnificativă.

(27)

Real Madrid CF a furnizat un raport fiscal privind clubul, în ceea ce privește impozitul pe profit aferent perioadei cuprinse între iulie 2000 și 30 iunie 2013, elaborat de consilierii săi fiscali. Respectivul raport demonstrează că pentru Real Madrid CF, în perioada investigată, regimul său fiscal ca entitate non-profit a fost cu mult mai dezavantajos decât o ipotetică aplicare contrafactuală a regimului general aplicat societăților.

(28)

Real Madrid CF transmite […] (*1).

(29)

Athletic Club Bilbao subliniază […].

(30)

Real Madrid CF, FC Barcelona și Athletic Club Bilbao susțin că presupusul ajutor, dacă a existat, ar trebui să fie considerat ajutor existent. Cota de impozitare specială pentru organizațiile non-profit a fost introdusă înainte de aderarea Spaniei la Uniunea Europeană, la 1 ianuarie 1986, și nu s-a schimbat în mod substanțial de atunci. Legea 61/1978 din 27 decembrie privind Impozitul pe profit („Ley 61/1978, de 27 de diciembre, del Impuesto sobre sociedades”) a avut în vedere o scutire parțială și o cotă de impozitare mai mică pentru veniturile obținute din operațiunile economice efectuate de asociațiile non-profit, cum ar fi cluburile de fotbal.

(31)

FC Barcelona remarcă faptul că Legea 10/1990 nu ar crea, în sine, o măsură nouă de ajutor de stat. Dimpotrivă, ar exclude majoritatea cluburilor din sistemul preferențial. Astfel, se poate argumenta că nu a introdus acest avantaj pentru cele patru cluburi, ci a redus numărul de beneficiari. Acest lucru nu ar reprezenta un ajutor nou, ci o modificare succesivă menită să genereze o denaturare mai mică a concurenței, în comparație cu situația anterioară. Athletic Club Bilbao susține că Legea 10/1990 nu a schimbat deloc situația clubului, care a continuat pur și simplu să fie supus regimului impozitului pe profit aplicabil organizațiilor non-profit.

(32)

Observațiile Spaniei le includ pe cele formulate de guvernul Provinciei Bizkaia (Diputación Foral de Bizkaia) din Țara Bascilor și de Comunitatea Navarra (Comunidad Foral de Navarra).

(33)

Spania confirmă faptul că Legea 10/1990 impune cluburilor care participă la competiții profesionale să se transforme în societăți sportive cu răspundere limitată. Aceasta subliniază faptul că normele fiscale privind impozitarea organizațiilor non-profit nu vizează doar cluburile de fotbal, ci toate entitățile non-profit. Pentru toate aceste entități, legislația prevede că acestea trebuie să plătească un impozit pe profit de 25 % pentru profiturile pe care le realizează în cadrul activităților cu caracter comercial desfășurate. Prin urmare, veniturile obținute din sportul profesionist sunt supuse impozitării. Tratamentul aplicat cluburilor sportive ar fi, astfel, o măsură generală, aplicabilă tuturor entităților non-profit.

(34)

La 9 februarie 2015, Spania a informat Comisia cu privire la o modificare a normelor în materie de impozit pe profit prin legea 27/2014 din 27 noiembrie 2014 privind impozitarea societăților (del Impuesto sobre Sociedades) (10), prin care cota generală a impozitului pe profit de 30 % va fi redusă la 28 % în 2015 și la 25 % începând cu 2016. Acest lucru înseamnă că societățile sportive cu răspundere limitată se vor supune, începând din 2016, unei cote de impozitare a societăților de 25 %. Din 2016, potrivit observațiilor Spaniei, nu va mai exista o impozitare diferită între cluburi și societățile sportive cu răspundere limitată.

(35)

Spania subliniază faptul că diferențierea fiscală nu generează un avantaj, deoarece, de fapt, cluburile nu plătesc mai puține impozite. Societățile care depind de o entitate non-profit și care sunt supuse unui regim fiscal diferit (de exemplu, deoarece sunt societăți cu răspundere limitată) nu pot beneficia de regimul fiscal aplicabil clubului deținător. Societățile cu răspundere limitată pot consolida totuși profiturile diferitelor societăți ale grupului. Spania ilustrează prin date, referitoare la cota efectivă a impozitului pe profit plătit de entitățile supuse impozitului pe profit în anii 2008-2011, că avantajul nu este atât de important precum o sugerează diferența de 5 puncte procentuale a cotei de impozitare (11):

(36)

Spania și, în special, guvernul Provinciei Bizkaia și Comunitatea Navarra invocă punctul 25 din Comunicarea privind aplicarea normelor privind ajutorul de stat în cazul măsurilor referitoare la impozitarea directă a activităților economice (12), conform căruia un tratament diferit poate fi justificat prin natura și structura generală a sistemului fiscal. Cota de impozitare mai mică ar fi justificată, întrucât cluburile beneficiare ar fi organizații non-profit, care nu realizează niciun profit. Mai mult, aceasta ar fi justificată, deoarece cluburile, spre deosebire de societățile cu răspundere limitată în raport cu propriii acționari, nu au drept scop distribuirea profitului către membrii clubului.

(37)

Pentru a susține acest argument, Spania face referire la Hotărârea Curții de Justiție privind cooperativele italiene (13). La punctul 61 din această hotărâre, care se referă la impozitarea cooperativelor, Curtea arată că, în lumina caracteristicilor speciale specifice societăților cooperative, trebuie precizat faptul că societățile cooperative de producție și de lucrări nu pot, în principiu, să fie considerate ca fiind într-o situație de fapt și de drept comparabilă cu cea a societăților comerciale – cu condiția, totuși, ca acestea să acționeze în interesul economic al membrilor lor și ca relațiile lor cu membrii să nu fie pur comerciale, ci personale și individuale, membrii fiind implicați în mod activ în derularea activității și având dreptul la o distribuire echitabilă a rezultatelor activității economice.

(38)

Guvernul Provinciei Bizkaia indică faptul că există o diferență între investitorii care speră să obțină un profit din investițiile efectuate într-o societate și membrii unui club, care nu au acest drept. Comisia ar comite o eroare dacă ar considera impozitarea profiturilor corporațiilor ca fiind scopul general al impozitării profitului. Potrivit guvernului Provinciei Bizkaia, obiectivul general al impozitării nu ar fi doar impozitarea profiturilor unei entități juridice, ci și o analiză a situației dacă profiturile sunt redistribuite între acționari și dacă acționarii sunt impozitați, la rândul lor, pe cota lor din profit.

(39)

De asemenea, Spania invocă posibilitățile mai restrânse de acces la piețele de capital ale cooperativelor, deoarece acestea nu pot emite acțiuni tranzacționabile. Spania susține că, în mod similar, cluburile nu dispun de mijloacele deținute de societățile cu răspundere limitată pentru a avea acces la piața de capital. Infuziile de capital ale acționarilor nu ar fi posibile pentru a finanța o îmbunătățire a poziției concurențiale a cluburilor, de exemplu prin achiziționarea de jucători de fotbal scumpi. În plus, acumularea de datorii se supune unor limite (de exemplu, este necesară o aprobare din partea Consejo Superior de Deportes). Spania invocă, de asemenea, regulile privind răspunderea financiară personală a membrilor consiliilor de administrație ale cluburilor sportive pentru rezultatele negative generate de club, care sunt mai stricte decât cele aplicabile administratorilor de societăți cu răspundere limitată.

(40)

În ultimul rând, Spania amintește faptul că, în conformitate cu articolul 30 din Real Decreto 177/1981 sobre clubs y federaciones Deportivas  (14), venitul pe care un club îl realizează prin vânzarea terenurilor sau a infrastructurii sale sportive trebuie reinvestit în construirea sau îmbunătățirea bunurilor de aceeași natură.

(41)

La fel ca Real Madrid CF și Athletic Club Bilbao, Spania susține că, dacă ar exista un ajutor, acesta trebuie să fie considerat existent. Legea 10/1990 a fost precedată de legea 13/1980 General de la Cultura Física y del Deporte. Conform acestei legi, în momentul aderării Spaniei în 1986, toate cluburile de fotbal erau entități non-profit. Din 1982, aceste cluburi s-au supus, la fel ca orice altă entitate non-profit, unei fiscalități reduse de 15 % pe profiturile lor comerciale. Prin urmare, orice ajutor ar fi un ajutor existent în conformitate cu articolul 1 litera (b) punctul (i) din Regulamentul (UE) 2015/1589 al Consiliului (15) (Regulamentul de procedură), care include toate schemele de ajutor și ajutoarele individuale puse în aplicare anterior și care se aplică și ulterior intrării în vigoare a tratatului în statul membru respectiv. Legea 10/1990 doar confirmă statutul cluburilor, inclusiv consecințele sale fiscale, deși limitat la anumite cluburi care îndeplinesc anumite condiții. Avantajul fiscal pentru aceste cluburi a fost, prin urmare, stabilit înainte de aderarea Spaniei în 1986.

(42)

Spania și, în special, Comunitatea Navarra și guvernul Provinciei Bizkaia invocă autonomia acestor regiuni în materie fiscală. Această autonomie include nivelul cotei impozitului pe profit. Cota generală a impozitului pe profit este de 30 % în Comunitatea Navarra și de 28 % în Territorio Histórico de Bizkaia. Cota pentru profitul comercial al entităților fără scop lucrativ este de 25 % și respectiv 21 %.

(43)

Din cauza autonomiei fiscale consacrate de Constituția spaniolă, o măsură fiscală generală adoptată de Comunitatea Navarra și de guvernul provinciei Bizkaia nu ar fi selectivă în plan teritorial. În ambele teritorii nu ar exista nici măcar o singură societate sportivă cu răspundere limitată. Prin urmare, nu ar exista nicio altă entitate sportivă care să poată pretinde că a fost tratată în mod inechitabil. Comisia a comis o eroare prin faptul că nu a identificat acoperirea geografică a sistemului de referință. Prin urmare, atunci când Comisia examinează dacă un anumit tratament fiscal este discriminatoriu, sistemul de referință relevant pentru regimurile fiscale ale regiunilor, care sunt independente în această privință, este regimul regional respectiv.

(44)

Comunitatea Navarra informează că […].

(45)

De asemenea, guvernul Provinciei Bizkaia informează, în concordanță cu evaluările fiscale efectuate de Administrația fiscală, că Athletic Club Bilbao […].

(46)

Potrivit jurisprudenței constante, pentru ca o măsură să fie calificată drept ajutor în sensul articolului 107 alineatul (1) din TFUE, trebuie să fie îndeplinite toate condițiile prevăzute în respectiva dispoziție (16). Astfel, este general recunoscut faptul că, pentru ca o măsură să fie calificată drept ajutor de stat în sensul acestei dispoziții, trebuie, mai întâi, să fie vorba despre o intervenție din partea Statului sau prin intermediul resurselor de stat; în al doilea rând, această intervenție trebuie să poată afecta schimburile comerciale dintre statele membre; în al treilea rând, măsura trebuie să confere un avantaj selectiv în favoarea unei întreprinderi și, în al patrulea rând, trebuie să denatureze sau să amenințe să denatureze concurența (17).

(47)

Printr-o cotă de impozitare mai mică, schema de ajutor introdusă prin Legea 10/1990 permite ca patru cluburi să beneficieze de un avantaj care provine din resurse de stat, deoarece statul renunță la eventualele venituri fiscale. Acest avantaj provine dintr-o reducere a sarcinilor economice, cum ar fi sarcinile fiscale incluse în mod normal în bugetul unei întreprinderi (18). Această cotă de impozitare mai mică reprezintă resurse de stat la care Statul a renunțat. iar măsura este imputabilă Statului deoarece rezultă din aplicarea Legii 10/1990.

(48)

Articolul 107 alineatul (1) din tratat impune a se stabili dacă o măsură de stat transferă un avantaj selectiv întreprinderilor, în comparație cu alte întreprinderi care se află într-o situație de drept și de fapt comparabilă din perspectiva obiectivului urmărit prin măsura în cauză.

(49)

În primul rând, unei întreprinderi trebuie să i se confere un avantaj. Cluburile de fotbal se califică drept întreprinderi în conformitate cu articolul 107 alineatul (1) din tratat, în cazul în care desfășoară o activitate economică, indiferent de statutul acestora în temeiul legislației naționale. Curtea de Justiție a definit, în mod sistematic, întreprinderile ca fiind entități care desfășoară o activitate economică, indiferent de statutul lor juridic și de modul de finanțare a acestora (19). Aplicarea ca atare a normelor în materie de ajutoare de stat nu este condiționată de existența unui scop lucrativ al entității instituite. Conform jurisprudenței Curții de Justiție și a Tribunalului, și entitățile non-profit pot oferi bunuri și servicii pe o piață; prin urmare, acestea se pot califica drept întreprinderi (20). În consecință, cluburile sportive profesioniste se califică drept întreprinderi comerciale și fac obiectul dreptului Uniunii Europene în domeniul concurenței, în măsura în care acestea exercită o activitate economică (21). Cluburile de fotbal profesionist înregistrează profituri generate de veniturile din vânzarea biletelor, activități de marketing, drepturi de difuzare, comercializare, sponsorizare etc. și concurează între ele și cu alte entități de fotbal profesionist (care au statut de societăți sportive cu răspundere limitată. În consecință, cele patru cluburi care fac obiectul prezentei anchete constituie întreprinderi în sensul articolului 107 alineatul (1) din tratat.

(50)

Referitor la un posibil avantaj selectiv sub formă de venit fiscal neîncasat, Curtea de Justiție a elaborat un set de criterii pentru aplicarea articolului 107 alineatul (1) din Tratat (22).

(51)

După cum a stabilit Comisia în decizia de inițiere, impozitarea diferențiată ar fi selectivă prima facie dacă ar constitui o abatere de la sistemul de impozitare general sau de referință în privința anumitor întreprinderi. Este necesar să se evalueze dacă măsura constă într-o derogare aplicabilă anumitor întreprinderi în comparație cu alte întreprinderi care se află într-o situație de drept și de fapt comparabilă având în vedere obiectivul regimului fiscal. Dacă așa stau lucrurile, se poate concluziona că avantajul conferit de măsură este selectiv prima facie. Cu toate acestea, o astfel de măsură poate fi totuși justificată de logica și de natura sistemului fiscal.

(52)

Prin urmare, în decizia de inițiere, Comisia a instituit un sistem comun de impozitare de referință pentru cluburile sportive profesioniste. Confirmând avizul său preliminar, Comisia consideră că regula generală este că, începând din 1990, astfel de întreprinderi sunt impozitate ca societăți cu răspundere limitată, conform legislației privind impozitarea societăților comerciale. Cu toate acestea, cluburile cu anumite caracteristici legate de performanța lor economică din anii anteriori pot continua să fie impozitate ca organizații non-profit. De facto, aceste condiții au fost îndeplinite de cele patru cluburi de fotbal profesionist. În decizia de inițiere, Comisia a stabilit, de asemenea, că aceste patru cluburi se află într-o situație de drept și de fapt comparabilă cu cea a altor societăți sportive profesioniste din perspectiva obiectivului regimului fiscal, adică generarea de venituri de stat pe baza profiturilor societății. Pentru ambele situații, baza de impozitare este valoarea profitului net obținut de o întreprindere la sfârșitul exercițiului fiscal. Comisia își confirmă poziția preliminară.

(53)

Prin derogare de la cotele de impozitare normale aplicabile entităților active în domeniul sportului profesionist, veniturile impozabile ale anumitor cluburi de fotbal profesionist sunt impozitate la o cotă mai mică în baza unui regim fiscal diferit de cel aplicabil altor entități de acest tip. Fostele cluburi sunt tratate în mod diferit, întrucât beneficiază de o cotă de impozitare redusă la care cluburile constituite ca societăți cu răspundere limitată și, prin urmare, supuse sistemului general al impozitului pe profit, nu au dreptul. În consecință, DA 7a din Legea 10/1990 instituie un avantaj selectiv prima facie în favoarea anumitor cluburi de fotbal profesionist.

(54)

Avantajul este, de asemenea, selectiv de facto întrucât Legea 10/1990 a individualizat un număr limitat de beneficiari. Aceasta a introdus o distincție de durată bazată pe performanțele economice ale cluburilor realizate în 1990, care rezervă de facto celor patru cluburi posibilitatea de a rămâne în afara sistemului general de impozitare a profitului societăților și sub cota de impozitare mai mică aplicabilă organizațiilor non-profit. Dacă Spania a considerat că entitatea juridică a clubului nu era adecvată pentru competițiile profesioniste, ar fi fost logic ca sistemul să se schimbe pentru toate cluburile.

(55)

În ceea ce privește motivele pentru care cluburile de fotbal profesionist și societățile sportive cu răspundere limitată nu se află în aceeași situație de fapt și de drept, invocată de Spania, Comisia constată că diferențele în termeni de performanță economică nu pot justifica un tratament diferit în ceea ce privește forma de organizare obligatorie sau lipsa de opțiuni în această privință. Pierderile nu sunt un element intrinsec anumitor forme de organizare. Prin urmare, performanțele economice nu reprezintă un criteriu obiectiv care să justifice baze de impozitare diferite sau să impună anumite forme de constituire pe o perioadă nedeterminată.

(56)

Diferențierea nu poate fi justificată nici prin mecanisme mai stricte de control intern, la care fac referire cluburile Real Madrid CF și FC Barcelona. Aceste controale interne nu sunt relevante pentru nivelul de impozitare al acestor cluburi și nu plasează entitățile în două grupuri necomparabile din punct de vedere fiscal. Mai mult, o astfel de justificare este în contradicție cu logica tratamentului fiscal diferit, după cum se va explica mai jos (considerentul 57).

(57)

Acest tratament diferit poate fi justificat, totuși, prin natura și structura generală a sistemului fiscal (23). După cum a menționat Comisia în decizia de inițiere, este la latitudinea statului membru care a introdus o astfel de diferențiere a tarifelor în favoarea anumitor întreprinderi active în fotbalul profesionist să demonstreze că aceasta este justificată de fapt prin natura și regimul general ale sistemului în cauză (24).

(58)

După cum s-a subliniat deja mai sus, diferențele în materie de performanțe economice nu pot justifica un tratament diferit în ceea ce privește forma obligatorie de organizare care are ca rezultat o impozitare diferită. Performanța economică nu reprezintă un criteriu obiectiv inerent logicii sistemului fiscal.

(59)

Mai mult, diferențierea nu poate fi justificată prin mecanisme de control intern mai stricte, la care fac referire cluburile Real Madrid CF și FC Barcelona, după cum s-a explicat în considerentul 55. Aceste controale interne nu sunt relevante pentru nivelul de impozitare aplicat acestor cluburi. În plus, o astfel de justificare este în contradicție cu logica tratamentului fiscal diferit. Justificarea diferențierii introduse prin Legea 10/1990 a constat în faptul că multe cluburi fuseseră gestionate în mod deficitar deoarece nici membrii, nici administratorii lor nu purtau nicio răspundere financiară pentru pierderile economice. Noua societate sportivă cu răspundere limitată ar trebui să fie un model de răspundere economică și juridică pentru cluburile care desfășoară activități profesionale, pentru a le crește șansele la o bună gestionare. Cu toate acestea, normele așa-zis mai stricte aplicabile cluburilor par să înlăture însăși baza acestei justificări. Dacă ar fi fost necesar ca anumite cluburi să fie supuse unor controale mai stricte, transformarea obligatorie într-o societate cu răspundere limitată nu ar fi necesară pentru a urmări scopul acestei legi.

(60)

Spania și diferite părți interesate susțin că abaterea de la cota de impozitare generală este justificată și, prin urmare, nu conferă un avantaj, invocând hotărârea Paint Graphos pronunțată de Curtea de Justiție cu privire la impozitarea cooperativelor (25). În această hotărâre, Curtea a indicat că, având în vedere particularitățile societăților cooperative care trebuie să se conformeze anumitor principii de funcționare, aceste întreprinderi nu pot fi considerate ca fiind într-o situație de fapt și de drept comparabilă cu cea a societăților comerciale, cu condiția ca acestea să acționeze în interesul economic al propriilor lor membri, membrii fiind implicați în mod activ în desfășurarea activității și având dreptul la o distribuire echitabilă a rezultatelor performanței economice (26).

(61)

Spania și părțile interesate susțin că, în conformitate cu respectiva hotărâre, cluburile nu trebuie să distribuie profiturile în rândul acționarilor este o particularitate relevantă care justifică o abatere de la cota generală de impozitare.

(62)

În mod similar, guvernul Provinciei Bizkaia consideră că, de vreme ce există o diferență între investitorii care speră să obțină un profit din participarea în cadrul unei societăți comerciale și membrii unui club, care nu au acest drept, impozitarea redusă a cluburilor se justifică. Obiectivul general al impozitării nu ar viza doar impozitarea profiturilor unei entități juridice, ci și analiza redistribuirii profiturilor între acționari și impozitarea lor ținând seama și de nivelul acestora.

(63)

Totuși, aceste argumente nu pot susține o impozitare mai scăzută a anumitor cluburi de fotbal profesionist în comparație cu alte entități sportive profesioniste. Comisia remarcă faptul că astfel de argumente sunt mai degrabă menite să avanseze premisa potrivit căreia cluburile de fotbal nu se află într-o situație materială sau juridică comparabilă cu nicio altă societate cu răspundere limitată, decât să explice că derogarea privind tratamentului fiscal al anumitor entități sportive profesioniste este justificată. În orice caz, cu toate că sunt entități non-profit, cele patru cluburi urmăresc în mod activ să realizeze profit pentru ele însele. Prin hotărârea Paint Graphos, Curtea a considerat că societățile cooperative nu pot fi considerate ca fiind într-o situație de fapt și de drept comparabilă cu cea a societăților comerciale, deoarece acționează în interesul economic al propriilor lor membri, care au, în special, dreptul la o distribuire echitabilă a rezultatelor performanței economice. De asemenea, Curtea face trimitere la punctul 25 din Comunicarea Comisiei privind impozitarea directă a activităților economice, care exprimă opinia Comisiei potrivit căreia, prin natura sau regimul general al sistemului fiscal național, se poate justifica faptul că, în cazul în care impozitul este colectat la nivelul membrilor individuali, cooperativele care le distribuie membrilor întregul lor profit nu sunt impozitate la nivel de cooperativă (27).

(64)

După cum afirmă Spania, entitățile non-profit, spre deosebire de cooperative, se caracterizează prin absența obiectivului de a distribui profiturile membrilor sau entităților din care sunt constituite. Cluburile nu au dreptul să distribuie profituri. Cluburile trebuie să utilizeze veniturile pentru obiectivele clubului, ceea ce înseamnă că le pot folosi pe deplin în loc să distribuie o parte propriilor lor membri.

(65)

De asemenea, faptul că cluburile sunt obligate să reinvestească veniturile pe care le realizează din vânzarea propriilor lor infrastructuri sportive sau terenuri în construcția sau îmbunătățirea unor infrastructuri de aceeași natură nu slăbește poziția lor concurențială și nici nu justifică un tratament fiscal diferit, mai favorabil, în raport cu alte entități care își desfășoară activitatea în sportul profesionist. Dimpotrivă, le încurajează să își îmbunătățească infrastructurile.

(66)

Referitor la posibilitățile mai restrânse ale cluburilor de a avea de acces la piața de capital, imposibilitatea de a vinde acțiuni pe piața de capital, de exemplu, nu împiedică respectivele patru cluburi să exploreze alte mijloace de acces la lichidități. Unui club sportiv profesionist îi rămân diverse posibilități, cum ar fi împrumuturi sau activități de comercializare, unde accesul este comparabil cu cel al altor companii. Presupusa existență a unor posibilități de acces limitate la piețele de capital nu justifică, în sine, un tratament diferit al profiturilor impozabile pentru anumite cluburi de fotbal. Teoria potrivit căreia acest lucru ar reduce riscurile sau ar crește ori scădea șansele de profit nu este nici măcar dovedită. Dacă dezavantajele cluburilor în acest sens sunt atât de evidente precum susțin acestea, ele au întotdeauna posibilitatea de a-și schimba forma juridică.

(67)

În ceea ce privește alte considerații avansate de autoritățile spaniole și de părțile interesate, referitoare la argumentul Spaniei potrivit căruia nu există niciun avantaj dacă se compară contribuția fiscală efectivă a entităților non-profit, cifrele furnizate și reproduse în considerentul 35 de mai sus arată că, aproape în toți anii, impozitarea efectivă a cluburilor de fotbal profesionist impozitate ca organizații non-profit a fost mai mică decât cea a entităților comparabile supuse regimului fiscal general. În măsura în care se consideră că o entitate non-profit nu poate consolida profiturile diferitelor societăți pe care le deține, acest lucru nu schimbă faptul că activitatea principală beneficiază de o cotă de impozitare mai mică.

(68)

În plus, Real Madrid CF se referă la sistemul de credite fiscale pentru reinvestiții. În conformitate cu articolul 42 din Legea privind impozitul pe venit, revizuită, o deducere pentru reinvestirea profitului sau a câștigurilor de capital excepționale obținute din transferuri de capital este mai mare pentru societățile sportive cu răspundere limitată, care se supun unei cote integrale de impozitare a societăților (12 %), decât cea aplicată cluburilor sportive, care sunt supuse unei cote de impozitare a societăților de 25 %, (7 %). Potrivit clubului respectiv, într-o anumită perioadă, pentru Real Madrid CF regimul fiscal ca entitate non-profit a fost mai dezavantajos decât regimul general contrafactual pentru societățile cu răspundere limitată. Dar, chiar dacă această situație ar fi confirmată, acest lucru nu ar demonstra că sistemul standard de credite fiscale pentru reinvestiții pentru cluburi este, în principiu și pe termen lung, mai avantajos. În plus, creditul fiscal se acordă numai în anumite condiții, care nu se aplică în mod continuu.

(69)

În ultimul rând, Spania invocă posibile dezavantaje de natură să afecteze cluburile în virtutea regulilor UEFA privind fairplay-ul financiar. Acestea sunt, însă, reguli interne stabilite de către o organizație de fotbal, care au drept scop asigurarea unei gestiuni financiare rezonabile din partea entităților sportive și evitarea unor pierderi continue. Ele nu pot justifica o impozitare diferită a profiturilor de către stat. Într-adevăr, această justificare depășește logica și natura sistemului fiscal de referință și, prin urmare, nu exclude existența selectivității.

(70)

Prin urmare, impozitarea efectivă de care au beneficiat cele patru cluburi sportive tinde să fie mai mică în comparație cu impozitarea normală a societăților cu răspundere limitată active în domeniul sportului profesionist, după cum o ilustrează cifrele furnizate de Spania și reproduse în considerentul 35, chiar dacă se iau în considerare, după cum invocă Real Madrid, diferitele posibilități ca societățile cu răspundere limitată și entitățile non-profit să deducă reinvestirea profitului sau a câștigurilor de capital excepționale obținute din transferuri de capital într-un anumit an în care au avut loc aceste reinvestiții sau transferuri. De aceea, rezervarea pentru cele patru cluburi a unui tratament fiscal specific unei activități economice fără scop lucrativ, inclusiv o cotă de impozitare mai mică decât cea aplicată altor cluburi sportive profesioniste, nu se înscrie în logica niciunui sistem fiscal și are drept efect un avantaj fiscal în favoarea anumitor cluburi (28). Observațiile Spaniei și ale părților interesate nu au furnizat elemente de drept sau de fapt care să afecteze concluziile preliminare ale Comisiei formulate în decizia de inițiere cu privire la prezența unui avantaj.

(71)

În consecință, scutirile fiscale care decurg dintr-un obiectiv independent de sistemul de impozitare din care acestea fac parte nu pot eluda cerințele prevăzute la articolul 107 alineatul (1) din tratat (29). Măsura de stat este selectivă deoarece este în beneficiul a patru întreprinderi specifice, care sunt plasate într-o situație diferită față de toate celelalte cluburi sportive profesioniste care fac obiectul impozitării societăților cu răspundere limitată.

(72)

Avantajul pentru un club care joacă într-o primă ligă națională poate avea, în plus, un efect asupra concurenței și a schimburilor comerciale dintre statele membre. Toate cluburile care fac obiectul impozitării organizațiilor non-profit se află, într-o anumită etapă, în prima ligă națională. Cluburile care activează în prima și a doua ligă concurează pentru prezența în competițiile europene și sunt prezente pe piața de comercializare și a drepturilor de difuzare TV. Drepturile de difuzare, comercializarea și sponsorizările sunt surse de venituri pentru care cluburile naționale din prima ligă concurează cu alte cluburi din țară și din afara țării lor de origine. Cu cât cluburile au la dispoziție mai multe fonduri pentru a atrage jucători de top sau pentru a-i păstra, cu atât pot avea mai mult succes în competițiile sportive, care garantează mai multe venituri din activitățile menționate. Mai mult, structura de proprietate a cluburilor este internațională.

(73)

Prin urmare, sprijinul financiar de stat care oferă un avantaj anumitor cluburi de fotbal profesionist sub forma unui impozit mai mic decât cel aplicat operatorilor concurenți este de natură să afecteze schimburile comerciale din interiorul UE și să denatureze concurența, deoarece poziția lor financiară va fi consolidată în comparație cu concurenții lor de pe piața de fotbal profesionist ca urmare a acestui ajutor (30). În consecință, acesta constituie ajutor de stat în sensul articolului 107 alineatul (1) din tratat. Acest ajutor a fost acordat celor patru cluburi în fiecare an, de la intrarea în vigoare a Legii 10/1990 în octombrie 1990 până în 2015. Nu este relevant faptul că este posibil ca acest efect să nu fi fost obiectivul principal al Legii 10/1990 (31).

(74)

Athletic Club Bilbao este constituit în Territorio Histórico de Bizkaia, iar Club Atlético Osasuna în Navarra. Comisia nu pune la îndoială autonomia fiscală a guvernului Provinciei Bizkaia și a Comunității Navarra, inclusiv prerogativele acestora. Nu le pune la îndoială autoritatea de a stabili cota impozitului pe profit aplicabilă pe teritoriul lor. Comisia este conștientă de această autonomie, chiar și în contextul aplicării normelor privind ajutoarele de stat și al aprecierii selectivității unei măsuri. Cu toate acestea, ceea ce Comisia examinează în prezenta decizie se referă la efectele pe care diferitele forme juridice le pot avea în cadrul regimului fiscal aplicabil fiecăreia și dacă acest tratament, în configurația sa specifică, este selectiv, acordând atenția cuvenită diferențelor în materie de cote de impozitare din unele teritorii.

(75)

Totuși, Legea 10/1990 se aplică pe întreg teritoriul Spaniei, putând astfel crea efectele unui tratament diferențiat și în anumite regiuni, care au stabilit o cotă diferită de impozit pe profit, câtă vreme această cotă este diferită pentru anumite cluburi de fotbal profesionist (organizații non-profit), care se află într-o situație comparabilă cu alte cluburi care nu primesc acest tratament (societăți sportive cu răspundere limitată). De fapt, după cum s-a descris în considerentul 42 de mai sus, cele două regiuni aplică o cotă diferită de impozit pe profit, deși similară în sistemul fiscal spaniol. Faptul că, printr-o coincidență, doar o singură entitate poate beneficia de Legea 10/1990 pe teritoriul său respectiv, nu este un factor determinant (32). Cu toate acestea, problema în cauză nu este că Athletic Club Bilbao și Club Atlético Osasuna ar putea beneficia în continuare de statutul de entități non-profit, ci că acestea se bucură de o cotă de impozitare mai mică decât cea aplicabilă în general altor întreprinderi aflate într-o situație comparabilă.

(76)

În ceea ce privește propunerea făcută de către Spania și părțile interesate, potrivit căreia ajutorul sub forma unui impozit pe profit mai mic pentru cluburile sportive ar exista efectiv, este evident că diferențierea fiscală generală între societățile cu răspundere limitată și entitățile non-profit datează de dinainte de aderarea Spaniei. După cum s-a subliniat de altfel, această diferențiere a creat un avantaj organizațiilor non-profit din toate sectoarele, indiferent de dimensiunea întreprinderii sau de locația acesteia. De asemenea, Spania a explicat că, la aderarea sa în 1986, toate cluburile de fotbal erau entități non-profit. Prin urmare, Comisia nu ar fi îndreptățită să trateze măsura în cauză drept ajutor nou.

(77)

În conformitate cu articolul 1 litera (b) punctul (i) din Regulamentul de procedură, ajutor existent înseamnă orice ajutor care a existat înainte de intrarea în vigoare a TFUE și care se aplică și ulterior intrării în vigoare a TFUE în statele membre respective. În conformitate cu articolul 1 litera (c) din Regulamentul de procedură, noțiunea de ajutor nou nu se referă doar la măsurile de ajutor nou în totalitatea sa, ci include și modificările ajutoarelor existente. În sensul articolului 1 litera (c) din Regulamentul de procedură, articolul 4 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 794/2004 al Comisiei (33) descrie ca fiind o modificare semnificativă a unui ajutor existent orice schimbare a acestuia, alta decât modificările de natură pur formală sau administrativă care nu pot afecta evaluarea compatibilității măsurii de ajutor cu piața internă. Acest lucru înseamnă că o modificare a unui ajutor existent care ar putea afecta evaluarea inițială a Comisiei cu privire la compatibilitatea schemei trebuie considerată ajutor nou.

(78)

Articolul 4 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 794/2004 menționează ca exemplu de modificări care impun procedura de notificare adoptarea unor criterii mai stricte de aplicare a unei scheme de ajutoare. Acesta include și reducerea numărului de beneficiari eligibili ai ajutorului (în acest caz, un număr foarte semnificativ). Prin urmare, indiferent de analiza normelor de preaderare, Legea 10/1990 a introdus un nou regim, care limitează tratamentul fiscal aplicabil entităților non-profit la anumite cluburi de fotbal, întrucât obligă celelalte cluburi sportive profesioniste să treacă la regimul general aplicabil al impozitării societăților.

(79)

Prin măsura contestată, patru întreprinderi au fost plasate într-o poziție mai avantajoasă decât poziția întreprinderilor care, potrivit legii, se supun cotelor de impozitare generale. Această măsură creează astfel o diferențiere în interiorul sectorului în care își desfășoară activitatea cluburile, afectând echilibrul competitiv în cadrul sectorului respectiv. Aceasta face ca cele patru cluburi privilegiate să fie relativ mai puternice, slăbind în același timp situația concurențială a competitorilor lor. Legea 10/1990 excludea, în general, sportul profesionist de la posibilitatea de a opera ca entitate non-profit, dar permitea entităților individuale active în domeniul fotbalului profesionist să rămână în mediul juridic mai avantajos. Această modificare a introdus o diferențiere în materie de impozitare în cadrul unui singur sector. ceea ce constituie o discriminare între întreprinderile din respectivul sector, discriminare care nu este de natură pur formală sau administrativă și care poate afecta evaluarea compatibilității măsurii de ajutor cu piața internă (după cum se arată în secțiunea următoare).

(80)

Nu în ultimul rând, Comisia constată că expirarea termenului de prescripție prevăzut la articolul 17 din Regulamentul de procedură nu are ca efect transformarea acestui ajutor nou în ajutor existent (34).

(81)

Prin urmare, modificarea introdusă prin legea din 1990, care reducea cercul potențialilor beneficiari și crea o nouă situație concurențială pe piață, trebuie considerată ajutor nou.

(82)

Ajutorul de stat este considerat compatibil cu piața internă dacă se încadrează în oricare dintre categoriile enumerate la articolul 107 alineatul (2) din TFUE (35) și poate fi considerat compatibil cu piața internă în cazul în care Comisia constată că se încadrează în oricare dintre categoriile enumerate la articolul 107 alineatul (3) din TFUE (36). Cu toate acestea, statul membru care acordă ajutorul este cel căruia îi revine sarcina de a dovedi că ajutorul de stat acordat de acesta este compatibil cu piața internă, în conformitate cu articolul 107 alineatul (2) sau 107 alineatul (3) din TFUE (37).

(83)

Nici Spania, nici beneficiarii nu au afirmat că vreuna dintre excepțiile prevăzute la articolul 107 alineatul (2) și articolul 107 alineatul (3) din TFUE se aplică în cazul de față.

(84)

Comisia remarcă în această privință că, întrucât ajutorul sub formă de impozite mai mici generează o reducere a taxelor, care ar trebui în mod normal să fie suportate de cluburi în cursul propriilor operațiuni comerciale, ajutorul ar trebui să fie considerat drept ajutor de funcționare. Ca regulă generală, un astfel de ajutor nu poate fi, în mod normal, considerat compatibil cu piața internă în temeiul articolului 107 alineatul (3) litera (c) din tratat, prin faptul că nu facilitează dezvoltarea anumitor activități sau a anumitor zone economice, și nici stimulentele fiscale în cauză nu sunt limitate în timp, degresive sau proporționale cu măsurile necesare pentru remedierea unei anumite deficiențe economice din zonele respective.

(85)

Promovarea sportului poate constitui un obiectiv de interes comun în sensul articolului 107 alineatul (3) litera (c) din tratat. Articolul 165 alineatul (1) din tratat menționează că Uniunea contribuie la promovarea obiectivelor sportului. Cu toate acestea, în conformitate cu alineatul (2) din respectivul articol, acțiunea Uniunii urmărește să dezvolte dimensiunea europeană a sportului, prin promovarea spiritului de echitate și de deschidere în competițiile sportive.

(86)

Spania și părțile interesate nu au prezentat argumente care ar putea să susțină compatibilitatea ajutorului în temeiul articolului 107 alineatul (3) litera (c) din Tratat în sensul descris de articolul 165 din Tratat. Este evident faptul că sprijinul general acordat sportului nu este un obiectiv al măsurii în cauză, în măsura în care măsura vizează doar sprijinirea a patru cluburi sportive profesioniste.

(87)

Prin urmare, Comisia nu poate să identifice un obiectiv de interes comun care să justifice sprijinul selectiv acordat anumitor actori puternici într-un sector economic foarte competitiv și să compenseze potențialul de denaturare a concurenței pe piața internă. În consecință, ajutorul de stat este incompatibil cu piața internă.

(88)

În conformitate cu Tratatul și cu jurisprudența constantă a Curții de Justiție, Comisia are competența de a decide dacă statul membru în cauză trebuie să anuleze sau să modifice ajutorul atunci când constată că acesta este incompatibil cu piața internă (38). De asemenea, Curtea a statuat în mod constant că obligația impusă unui stat membru de a elimina ajutorul considerat de Comisie ca fiind incompatibil cu piața internă are drept scop restabilirea situației existente anterior (39). În acest context, Curtea a stabilit faptul că acest obiectiv este atins odată cu rambursarea de către beneficiar a sumelor acordate sub formă de ajutor ilegal, pierzând astfel avantajul de care beneficiase față de concurenții săi de pe piață, și cu restabilirea situației anterioare acordării ajutorului (40).

(89)

În conformitate cu jurisprudența, articolul 16 alineatul (1) din Regulamentul de procedură prevede că „atunci când adoptă decizii negative în cazuri de ajutor ilegal, Comisia decide ca statul membru în cauză să ia toate măsurile necesare pentru recuperarea ajutorului de la beneficiar […].”

(90)

Astfel, având în vedere faptul că schema nu a fost notificată Comisiei și că, în temeiul schemei, patru cluburi de fotbal profesionist au beneficiat de un ajutor individual cu încălcarea articolului 108 din tratat care, prin urmare, trebuie considerat ajutor ilegal și incompatibil, acesta trebuie să fie recuperat pentru a se restabili situația care exista pe piață înainte de acordarea sa. Recuperarea ar trebui să acopere intervalul de timp de la data la care beneficiarul a obținut avantajul, adică atunci când ajutorul a fost pus la dispoziția beneficiarului, și până la recuperarea efectivă, iar sumele care urmează a fi recuperate ar trebui să fie purtătoare de dobândă până la recuperarea lor efectivă. Data la care ajutorul a fost pus la dispoziția beneficiarilor este data la care aceștia au achitat impozitul pe profit la o cotă preferențială.

(91)

Conform articolului 17 alineatul (1) din Regulamentul de procedură prerogativele Comisiei în ceea ce privește recuperarea ajutorului sunt supuse unui termen de prescripție de zece ani. Conform articolului 17 alineatul (2) din același regulament, termenul de prescripție începe să curgă din ziua în care ajutorul ilegal este acordat beneficiarului. Orice măsură adoptată de către Comisie sau, la solicitarea acesteia, de către un stat membru, cu privire la ajutorul ilegal întrerupe termenul de prescripție. În consecință, factorul decisiv în determinarea punctului de plecare al termenului de prescripție prevăzut la articolul 17 este, de fapt, momentul acordării ajutorului. Această dispoziție se referă la acordarea de ajutor unui beneficiar, nu la data la care a fost adoptată o schemă de ajutoare.

(92)

În cazul unei scheme care presupune avantaje acordate periodic, intervalul de timp dintre data de adoptare a unui act care constituie baza legală a ajutorului și data la care întreprinderile în cauză vor primi efectiv ajutorul, poate fi considerabil. Într-un astfel de caz, în scopul calculării termenului de prescripție, ajutorul trebuie considerat a nu fi fost acordat beneficiarului mai devreme de data la care a fost primit efectiv de către beneficiar. Prin urmare, termenul de prescripție începe să curgă, în fiecare an, la data la care se datorează impozitul pe profit, deși actul care constituie temeiul juridic al ajutorului a fost adoptat în 1990 (41).

(93)

Obligația Spaniei de a recupera ajutorul va acoperi, prin urmare, cei zece ani de când Comisia a solicitat pentru prima dată Spaniei informații cu privire la măsura de ajutor. Aceasta se întâmpla la 15 februarie 2010. În consecință, recuperarea diferenței de impozit începe cu anul fiscal 2000.

(94)

Cuantumul ajutorului acordat celor patru cluburi de fotbal constă în diferența dintre valoarea impozitului pe profit pe care cluburile l-au plătit efectiv și valoarea impozitului pe profit care ar fi fost datorat dacă acestea ar fi fost supuse normelor privind impozitul pe profit aplicat societăților cu răspundere limitată într-un anumit an.

(95)

Cu toate acestea, avantajul efectiv trebuie stabilit ținând seama de particularitățile regimului de impozitare a entităților non-profit, care ar putea conduce, în situații conjuncturale și în anumiți ani, la o fiscalitate corporativă efectivă mai mare decât în scenariul contrafactual de impozitare a unei societăți sportive cu răspundere limitată. Comisia ia act de argumentele prezentate de Real Madrid CF […]. Cu toate acestea, Comisia reamintește că valoarea exactă a ajutorului care urmează a fi recuperat va fi evaluată de la caz la caz în cadrul procedurii de recuperare, care va fi efectuată de către autoritățile spaniole, în strânsă cooperare cu Comisia.

(96)

În această privință, Comisia observă că, în conformitate cu jurisprudența referitoare la Unicredito, ajutorul care face obiectul recuperării nu ar trebui să ia în considerare elemente ipotetice precum alegerile, deseori multiple, care ar fi putut fi făcute de beneficiari, deoarece este posibil ca alegerile făcute efectiv în privința ajutorului să fie ireversibile (42).

(97)

Comisia constată că, prin Legea 10/1990, Spania a introdus în mod ilegal un ajutor sub forma unui privilegiu fiscal aplicat societăților în favoarea cluburilor Athletic Club Bilbao, Club Atlético Osasuna, FC Barcelona și Real Madrid CF, cu încălcarea articolului 108 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene.

(98)

Ajutorul respectiv nu este compatibil cu piața internă. În consecință, Spania va trebui să înceteze acest tratament selectiv al celor patru cluburi și să recupereze de la acestea diferența dintre impozitul pe profit pe care l-au plătit efectiv și impozitul pe profit la care ar fi fost supuse dacă ar fi avut forma juridică a unei societăți sportive cu răspundere limitată, începând cu anul fiscal 2000,

(a)

valoarea totală a ajutorului primit de fiecare beneficiar menționat la articolul 1;

(b)

valoarea totală (suma principală și dobânzile de recuperare) care urmează a fi recuperată de la fiecare beneficiar;

(c)

o descriere detaliată a măsurilor care au fost deja adoptate și a celor preconizate în vederea conformării cu prezenta decizie;

(d)

documente care să demonstreze că beneficiarii au fost somați să ramburseze ajutorul.