23.12.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 354/1

(1)

Regulamentul (UE) nr. 1380/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (3) impune ca activitățile de pescuit să asigure condiții de mediu sustenabile pe termen lung și să fie gestionate de o manieră consecventă cu obiectivele de a realiza beneficii economice, sociale și de ocupare a forței de muncă și de a contribui la disponibilitatea aprovizionării cu alimente. Politica comună în domeniul pescuitului (PCP) ar trebui să aplice atât abordarea precaută, cât și abordarea ecosistemică a gestionării pescuitului, pentru a garanta că efectele negative ale activităților de pescuit asupra ecosistemului marin sunt reduse la minimum și pentru a urmări asigurarea faptului că activitățile de pescuit evită degradarea mediului marin. În acest context, articolul 2 alineatul (2) și articolele 7, 20 și 22 din regulamentul respectiv sunt, de asemenea, deosebit de relevante.

(2)

Uniunea se angajează să pună în aplicare rezoluțiile adoptate de Adunarea Generală a Organizației Națiunilor Unite, în special Rezoluțiile 61/105 și 64/72, care solicită statelor și organizațiilor regionale de gestionare a pescuitului să asigure protejarea ecosistemelor marine de adâncime vulnerabile de impactul uneltelor de pescuit de fund, precum și exploatarea durabilă a stocurilor de pești de adâncime.

(3)

Comisia a examinat Regulamentul (CE) nr. 2347/2002 al Consiliului (4) și a constatat, în special, că dimensiunea flotei în cauză este prea mare, că există o lipsă de orientare privind controlul în porturile desemnate și privind programele de eșantionare și că raportarea de către statele membre a nivelului efortului de pescuit este de o calitate mult prea variabilă. De asemenea, în evaluarea sa, Comisia a concluzionat că plafonul capacității, aplicabil din 2002, constând în capacitatea cumulată a tuturor navelor care au capturat peste 10 tone din orice combinație de specii de adâncime în oricare dintre anii 1998-2000, nu are efecte pozitive semnificative. Regimul privind plafonul capacității ar trebui, prin urmare, să fie actualizat ca parte a măsurilor de remediere a deficiențelor identificate în regulamentul respectiv.

(4)

În scopul de a menține reducerile necesare ale capacității de pescuit în pescuitul de adâncime și pentru a obține informații mai cuprinzătoare cu privire la activitățile de pescuit de adâncime, precum și la impactul acestora asupra mediului marin, ar trebui ca pescuitul speciilor de adâncime să facă obiectul unei autorizații de pescuit. Fiecare cerere de autorizație de pescuit ar trebui să fie însoțită de o descriere detaliată a zonei de pescuit avute în vedere, inclusiv subzonele, diviziunile și subdiviziunile Consiliul Internațional pentru Explorarea Apelor Maritime (ICES) și ale Comitetului pentru pescuit în zona central-estică a Atlanticului (CECAF), precum și tipul de unelte, intervalul de adâncime preconizat, frecvența și durata preconizată a activității de pescuit și denumirile speciilor de adâncime în cauză.

Sistemul de autorizații de pescuit ar trebui să contribuie, de asemenea, la limitarea capacității navelor eligibile de a pescui specii de adâncime. Pentru ca măsurile de gestionare să se concentreze asupra părții flotei care este cea mai relevantă pentru pescuitul de adâncime, autorizațiile de pescuit ar trebui emise în funcție de legătura respectivă cu pescuitul direcționat sau cu pescuitul cu capturi accidentale. Cu toate acestea, aplicarea obligației de debarcare instituite în Regulamentul (UE) nr. 1380/2013 nu ar trebui să împiedice navele care capturează o cantitate mică de specii de adâncime și care nu fac în prezent obiectul unui permis de pescuit de mare largă să își continue activitățile tradiționale de pescuit.

(5)

Titularii unei autorizații de pescuit care permite capturarea unor specii de adâncime ar trebui să coopereze în cadrul activităților de cercetare științifică pentru a îmbunătăți evaluarea stocurilor de specii de adâncime și a cercetării în domeniul ecosistemelor de adâncime.

(6)

Pentru a consolida în continuare protecția mediului marin, este oportun să se permită activități de pescuit direcționat doar în acele zone în care activitățile de pescuit de adâncime au avut loc în perioada de referință 2009-2011. Totuși, în scopul pescuitului experimental, ar trebui să fie posibil ca navele care vizează specii de adâncime să pescuiască dincolo de zona de pescuit existentă în condițiile în care, potrivit unei evaluări a impactului efectuate în conformitate cu orientările Organizației pentru Alimentație și Agricultură (FAO), extinderea zonei de pescuit nu prezintă un risc semnificativ de impact negativ asupra ecosistemelor marine vulnerabile (EMV).

(7)

Pescuitul de adâncime cu traule de fund prezintă un risc mai mare pentru EMV în comparație cu celelalte unelte utilizate și raportează cele mai mari procentaje de capturi neintenționate de specii de adâncime. Pentru a reduce la minimum efectele negative ale acestor activități de pescuit de adâncime asupra ecosistemului marin, pescuitul cu traule de fund ar trebui să fie limitat la ape peste o anumită adâncime, iar pescuitul cu unelte de fund ar trebui să facă obiectul unor cerințe specifice pentru protecția EMV. Utilizarea uneltelor de fund ar trebui, de asemenea, să facă obiectul unei evaluări după 13 ianuarie 2021. În plus, Regulamentul (CE) nr. 1288/2009 al Consiliului (5) restricționează în prezent utilizarea setcilor de fund în pescuitul de adâncime.

(8)

Pentru a atenua eventualele efecte negative ale utilizării de traule de fund, este oportun să se permită pescuitul cu traule de fund numai la o adâncime de 800 de metri sau mai mare. Această limită se bazează pe actualele măsuri voluntare promovate de sector care se aplică în apele Uniunii și ține seama de caracteristicile specifice ale pescuitului de adâncime în apele Uniunii.

(9)

Pentru a reduce la minimum impactul activităților de pescuit care au loc în apele de adâncime asupra EMV, este oportun să se prevadă un set de măsuri care să vizeze reducerea interacțiunilor cu EMV. În special, atunci când are loc o interacțiune cu EMV, ar trebui să se aplice o regulă a deplasării și o obligație de raportare. De asemenea, în cazul în care pescuitul cu unelte de fund este interzis, ar trebui instituită o listă a zonelor în care există sau este posibil să existe EMV.

(10)

Dat fiind că informațiile biologice pot fi cel mai bine colectate prin intermediul standardelor armonizate de colectare a datelor, este oportun să se integreze colectarea datelor privind métierurile de adâncime în cadrul general pentru colectarea datelor științifice, asigurându-se în același timp furnizarea informațiilor suplimentare necesare pentru înțelegerea dinamicii pescuitului. Finanțarea pentru colectarea datelor în temeiul prezentului regulament este disponibilă conform condițiilor și principiilor privind cadrul pentru colectarea datelor prevăzute de Regulamentul (CE) nr. 199/2008 al Consiliului (6).

(11)

Regulamentul (CE) nr. 1224/2009 al Consiliului (7) stabilește cerințe mai stricte privind controlul și punerea în aplicare care se aplică în circumstanțe specifice. Pescuitul speciilor de adâncime, care sunt vulnerabile la pescuit prin natura lor, ar trebui, prin urmare, să facă obiectul unor niveluri de control mai ridicate. De asemenea, este oportun să se prevadă cazuri specifice de încălcare a normelor PCP care ar trebui să conducă la o retragere a autorizației de pescuit.

(12)

Convenția privind viitoarea cooperare multilaterală pentru pescuit în Atlanticul de Nord-Est a fost aprobată prin Decizia 81/608/CEE a Consiliului (8) și a intrat în vigoare la 17 martie 1982. Respectiva convenție prevede un cadru adecvat pentru cooperarea multilaterală în domeniul conservării și gestionării raționale a resurselor piscicole în apele internaționale din Atlanticul de Nord-Est. Măsurile de gestionare adoptate în cadrul Comisiei pentru pescuit în Atlanticul de Nord-Est (NEAFC) cuprind un sistem specific de măsuri pentru protecția EMV din zona de reglementare a NEAFC. Cu toate acestea, pentru a asigura continuitatea actualului modus operandi al navelor de pescuit ale Uniunii în apele NEAFC, normele aplicabile în prezent prevăzute în Regulamentului (CE) nr. 2347/2002 privind permisul de pescuit de mare largă, porturile desemnate și comunicarea informațiilor de către statele membre ar trebui să se aplice în continuare activităților de pescuit de adâncime în zona de reglementare a NEAFC. În plus, pentru a continua îmbunătățirea cunoștințelor științifice cu privire la aceste stocuri și întrucât măsurile NEAFC aplicabile nu includ prezența observatorilor, este oportun să se aplice aceeași prezență a observatorilor în toate zonele din Marea Nordului și CECAF în care are loc pescuitul speciilor de adâncime.

(13)

Competența de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene ar trebui delegată Comisiei în ceea ce privește modificarea listei indicatorilor de EMV prevăzute în anexa III în scopul adaptării listei respective la cele mai recente avize științifice. Este deosebit de important ca, în cursul lucrărilor sale pregătitoare, Comisia să organizeze consultări adecvate, inclusiv la nivel de experți, și ca respectivele consultări să se desfășoare în conformitate cu principiile prevăzute în Acordul interinstituțional din 13 aprilie 2016 privind o mai bună legiferare (9). În special, pentru a asigura participarea egală la pregătirea actelor delegate, Parlamentul European și Consiliul primesc toate documentele în același timp cu experții din statele membre, iar experții acestor instituții au acces în mod sistematic la reuniunile grupurilor de experți ale Comisiei însărcinate cu pregătirea actelor delegate.

(14)

În vederea asigurării unor condiții uniforme pentru punerea în aplicare a prezentului regulament în ceea ce privește stabilirea zonelor de pescuit existente și stabilirea și adaptarea listei zonelor în care se știe că există sau este posibil să existe EMV, ar trebui conferite competențe de executare Comisiei. Competențele respective ar trebui exercitate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului (10).

(15)

În vederea asigurării unor condiții uniforme pentru punerea în aplicare a prezentului regulament în ceea ce privește aprobarea pescuitului de adâncime experimental și în ceea ce privește ajustarea stabilirii zonei de pescuit de adâncime existente pentru a include locațiile activităților de pescuit desfășurate în temeiul unei autorizații de pescuit eliberate în conformitate cu prezentul regulament, ar trebui conferite competențe de executare Comisiei. Competențele respective ar trebui exercitate fără aplicarea Regulamentului (UE) nr. 182/2011.

(16)

Prin urmare, este necesar să se instituie noi norme care să reglementeze pescuitul stocurilor de specii de adâncime din apele Uniunii din Atlanticul de Nord-Est și din apele internaționale în sfera de competență a CECAF,

(a)

îmbunătățirea cunoștințelor științifice privind speciile de adâncime și habitatele acestora;

(b)

prevenirea efectelor adverse semnificative asupra EMV în cadrul pescuitului de adâncime și asigurarea conservării pe termen lung a stocurilor de pești de adâncime;

(c)

asigurarea conformității măsurilor Uniunii în scopul gestionării sustenabile a stocurilor de pești de adâncime cu rezoluțiile adoptate de Adunarea Generală a Organizației Națiunilor Unite, în special cu Rezoluțiile 61/105 și 64/72.

(a)

de către navele de pescuit ale Uniunii și navele de pescuit ale țărilor terțe în apele Uniunii din Marea Nordului, apele din nord-vest și apele din sud-vest ale Uniunii, precum și în apele Uniunii din zona ICES IIa;

(b)

de către navele de pescuit ale Uniunii în apele internaționale din zonele CECAF 34.1.1, 34.1.2 și 34.2.

(a)

„zonele ICES” înseamnă zonele definite în Regulamentul (CE) nr. 218/2009 al Parlamentului European și al Consiliului (12);

(b)

„zonele CECAF” înseamnă zonele definite în Regulamentul (CE) nr. 216/2009 al Parlamentului European și al Consiliului (13);

(c)

„zonă de reglementare a NEAFC” înseamnă apele care intră sub incidența Convenției privind viitoarea cooperare multilaterală pentru pescuit în Atlanticul de Nord-Est, care se situează dincolo de apele aflate, în ceea ce privește pescuitul, sub jurisdicția părților contractante ale respectivei Convenții;

(d)

„cele mai vulnerabile specii” înseamnă speciile de adâncime care sunt menționate în a treia coloană intitulată „Cele mai vulnerabile (x)” din tabelul din anexa I;

(e)

„métier” înseamnă activități de pescuit care vizează anumite specii cu ajutorul unor unelte specifice într-o zonă specifică;

(f)

„métier de adâncime” înseamnă un métier care vizează specii de adâncime în conformitate cu indicațiile stabilite la articolul 5 alineatul (2);

(g)

„centru de monitorizare a pescuitului” înseamnă un centru operațional înființat de un stat membru de pavilion și dotat cu echipamente și programe informatice care permit recepționarea și prelucrarea automată a datelor și transmiterea electronică a acestora;

(h)

„interacțiuni” înseamnă capturi ale unor cantități de specii indicatoare de EMV care depășesc pragurile stabilite în anexa IV;

(i)

„capturi neintenționate” înseamnă capturi accidentale de organisme marine care, în conformitate cu articolul 15 din Regulamentul (UE) nr. 1380/2013, trebuie debarcate și scăzute din cotele alocate fie din cauză că sunt inferioare dimensiunii minime de referință pentru conservare, fie din cauză că depășesc cantitățile permise de normele privind componența capturilor sau privind capturile accidentale;

(j)

„indicatori de EMV” înseamnă cei incluși în anexa III;

(k)

„zonele de pescuit de adâncime existente” înseamnă partea din zona menționată la articolul 2 alineatul (1) litera (a) în care au apărut istoric activitățile de pescuit de adâncime și care este stabilită în conformitate cu articolul 7.

(a)

care au capturat cel puțin 10 tone de specii de adâncime în oricare din cei trei ani calendaristici 2009-2011, luându-se în considerare anul cu cifra cea mai ridicată; și

(b)

care sunt înmatriculate în oricare din regiunile ultraperiferice, în înțelesul articolului 349 din TFUE, ale statului membru respectiv și atunci când capturile de specii de adâncime ale fiecărei astfel de nave în oricare dintre cei trei ani calendaristici 2009-2011 au constituit cel puțin 10 % din capturile lor anuale totale, luându-se în considerare anul cu cifra cea mai ridicată.

(a)

zona pentru pescuitul experimental;

(b)

numărul maxim de nave și capacitatea maximă;

(c)

durata acestor activități de pescuit, care nu poate depăși un an și care poate fi reînnoită o singură dată;

(d)

procentul maxim din captura totală admisibilă de specii de adâncime care pot fi capturate în cadrul pescuitului experimental; și

(e)

măsuri de atenuare care trebuie respectate în vederea protejării EMV.

(a)

trag o nouă linie în jurnalul de bord pe suport de hârtie după fiecare traulare; sau

(b)

dacă utilizează un sistem electronic de înregistrare și raportare, înregistrează o intrare separată după fiecare traulare.

(a)

nerespectarea condițiilor stabilite în autorizația de pescuit referitoare la limitele privind utilizarea de unelte, la zonele de operare permise sau la limitele de capturi privind specia pentru care este permis pescuitul; sau

(b)

nerespectarea cerinței de a lua la bord un observator științific sau de a permite eșantionarea în scopuri științifice a capturilor conform articolului 16 din prezentul regulament.

(a)

utilizarea tuturor tipurilor de unelte de pescuit care vizează specii de adâncime, cu un accent deosebit pe impactul asupra celor mai vulnerabile specii și a EMV;

(b)

navele care au trecut la utilizarea unor unelte cu impact redus asupra fundului mării și progresele înregistrate în ceea ce privește prevenirea, reducerea la minimum și, pe cât posibil, eliminarea capturilor neintenționate;

(c)

gama și domeniul operațiunilor desfășurate de navele care practică fiecare métier de adâncime;

(d)

exhaustivitatea și fiabilitatea datelor pe care statele membre le furnizează organismelor științifice în scopul evaluării stocurilor sau Comisiei în cazul solicitărilor de date specifice;

(e)

stocurile de specii de adâncime pentru care avizul științific s-a îmbunătățit;

(f)

eficacitatea măsurilor de însoțire în ceea ce privește eliminarea practicii de aruncare înapoi în mare a capturilor și reducerea capturilor din cele mai vulnerabile specii;

(g)

calitatea evaluărilor impactului efectuate în temeiul articolului 8;

(h)

numărul navelor și al porturilor Uniunii care sunt direct afectate de punerea în aplicare a prezentului regulament;

(i)

eficacitatea măsurilor stabilite pentru a asigura sustenabilitatea pe termen lung a stocurilor de pești de adâncime și pentru a preveni capturarea accidentală a speciilor nevizate, în special a celor mai vulnerabile specii;

(j)

măsura în care EMV au fost protejate în mod eficace ca efect al restricționării activităților de pescuit autorizate la zonele de pescuit de adâncime existente, al regulii deplasării și/sau al altor măsuri;

(k)

aplicarea limitării adâncimii la 800 de metri.

23.12.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 354/20

(1)

Regulamentul (CEE) nr. 1192/69 al Consiliului (4) permite statelor membre să acorde, unui număr de 40 de întreprinderi feroviare enumerate, compensații pentru plata unor obligații pe care întreprinderile care operează alte moduri de transport nu trebuie să le îndeplinească. Aplicarea corectă a normelor privind standardizarea are drept rezultat faptul că statele membre sunt scutite de obligațiile de notificare a ajutoarelor de stat.

(2)

Au fost adoptate o serie de acte juridice ale Uniunii care au deschis către concurență piețele transportului feroviar de marfă și transportului feroviar internațional de călători, printre care Directiva 2012/34/UE a Parlamentului European și a Consiliului (5) stabilind anumite principii fundamentale care includ administrarea întreprinderilor feroviare în conformitate cu principiile care se aplică societăților comerciale; separarea entităților responsabile pentru alocarea capacităților și tarifarea infrastructurii feroviare de entitățile care operează servicii feroviare și separarea conturilor; accesul, în condiții echitabile și nediscriminatorii, al oricărei întreprinderi feroviare autorizate în conformitate cu criteriile Uniunii la infrastructura feroviară; și că administratorii infrastructurilor pot beneficia de finanțare din partea statului.

(3)

Regulamentul (CEE) nr. 1192/69 este incoerent și incompatibil cu măsurile legislative în vigoare. În special, în contextul unei piețe liberalizate în cadrul căreia întreprinderile feroviare se află în concurență directă cu întreprinderile feroviare enumerate, diferențierile între cele două grupuri de întreprinderi nu mai sunt justificate.

(4)

Pentru a înlătura incoerențele existente în ordinea juridică a Uniunii și pentru a contribui la simplificare prin eliminarea unui act juridic care a devenit caduc, ar trebui prin urmare ca Regulamentul (CEE) nr. 1192/69 să fie abrogat.

(5)

Statele membre pot plăti compensații pentru costurile instalațiilor de trecere la nivel, în baza articolului 8 din Directiva 2012/34/UE. Cu toate acestea, statele membre ar putea avea nevoie de timp pentru modificarea legislației naționale și a actelor administrative astfel încât să se țină seama de abrogarea Regulamentului (CEE) nr. 1192/69. În consecință, această abrogare nu ar trebui să aibă efect imediat în cazurile care intră sub incidența anexei IV la Regulamentul (CEE) nr. 1192/69,

23.12.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 354/22

(1)

Transportul feroviar are potențialul de a crește și de a-și mări ponderea modală și de a juca un rol major într-un sistem de transport și de mobilitate durabil, generând noi oportunități de investiții și locuri de muncă. Cu toate acestea, creșterea serviciilor de transport feroviar de călători nu a ținut pasul cu evoluția altor moduri de transport.

(2)

Piața serviciilor internaționale de transport feroviar de călători din Uniune a fost deschisă concurenței din 2010. De asemenea, unele state membre au deschis concurenței serviciile lor de transport intern de călători, prin introducerea unor drepturi de acces liber, a unor proceduri de atribuire a contractelor de servicii publice sau a ambelor. Deschiderea pieței pentru serviciile de transport feroviar intern de călători ar trebui să aibă un impact pozitiv asupra funcționării spațiului feroviar unic european, având ca rezultat servicii de mai bună calitate pentru utilizatori.

(3)

În Cartea sa albă din 28 martie 2011 privind transporturile, Comisia și-a anunțat intenția de a finaliza piața internă a serviciilor feroviare, eliminând obstacolele tehnice, administrative și juridice care împiedică intrarea pe piața feroviară.

(4)

Finalizarea spațiului feroviar unic european ar trebui să contribuie la dezvoltarea în continuare a transportului feroviar ca o alternativă credibilă la alte moduri de transport, în ceea ce privește, printre altele, prețurile și calitatea.

(5)

Un obiectiv specific al prezentului regulament îl reprezintă creșterea calității, transparenței, eficacității și performanței serviciilor publice de transport feroviar de călători.

(6)

Serviciile de la nivel transfrontalier, prestate în cadrul contractelor de servicii publice, inclusiv serviciile de transport public care acoperă nevoile de transport locale și regionale, ar trebui să fie aprobate de autoritățile competente ale statelor membre pe teritoriul cărora sunt prestate serviciile.

(7)

Autoritățile competente ar trebui să definească specificații privind obligațiile de serviciu public în transportul public de călători. Specificațiile respective ar trebui să fie în concordanță cu obiectivele de politică, astfel cum se menționează în documentele de politică de transport public din statele membre.

(8)

Specificațiile privind obligațiile de serviciu public în transportul public de călători ar trebui, dacă este posibil, să genereze efecte de rețea pozitive, printre altele în ceea ce privește îmbunătățirea calității serviciilor, coeziunea socială și teritorială sau eficiența globală a sistemului de transport public.

(9)

Obligațiile de serviciu public ar trebui să fie în concordanță cu politica de transport public. Totuși, aceasta nu conferă autorităților competente dreptul de a primi o finanțare de o anumită valoare.

(10)

Atunci când se pregătesc documentele de politică de transport public, părțile interesate ar trebui să fie consultate în conformitate cu dreptul intern. Aceste părți interesate pot include operatorii de transport, administratorii de infrastructură, organizațiile angajaților și reprezentanții utilizatorilor serviciilor de transport public.

(11)

În cazul contractelor de servicii publice care nu sunt atribuite pe baza unei proceduri competitive de atribuire, îndeplinirea obligațiilor de serviciu public de către operatorii de servicii publice ar trebui să fie compensată în mod corespunzător, pentru a asigura viabilitatea financiară pe termen lung a serviciilor publice de transport de călători în conformitate cu cerințele stabilite în politica de transport public. În special, o astfel de compensare ar trebui să promoveze menținerea sau dezvoltarea unei gestiuni eficace de către operatorul de servicii publice și prestarea de servicii de transport de călători la standarde suficient de înalte.

(12)

În cadrul instituirii spațiului feroviar unic european, statele membre ar trebui să asigure un nivel adecvat de protecție socială pentru personalul operatorilor de servicii publice.

(13)

În vederea unei integrări adecvate a cerințelor din domeniul social și al muncii în procedurile de atribuire a contractelor de servicii publice pentru servicii publice de transport de călători, operatorii de servicii publice ar trebui, în cadrul executării de servicii publice, să respecte obligațiile din domeniul dreptului social și al muncii care se aplică în statul membru în care este atribuit respectivul contract de servicii publice și care derivă din acte cu putere de lege, norme administrative și hotărâri, atât la nivel național, cât și la nivelul Uniunii, precum și din contractele colective aplicabile, cu condiția ca aceste norme naționale, precum și aplicarea lor să fie conforme cu dreptul Uniunii.

(14)

În cazul în care statele membre impun transferul personalului angajat de fostul operator către noul operator de servicii publice selectat, acest personal ar trebui să beneficieze de drepturile pe care aceștia le-ar fi deținut dacă ar fi avut loc un transfer în sensul Directivei 2001/23/CE a Consiliului (4). Statele membre ar trebui să fie libere să adopte astfel de dispoziții.

(15)

Autoritățile competente ar trebui să pună la dispoziția tuturor părților interesate informațiile relevante pentru pregătirea unor oferte în cadrul unei proceduri competitive de atribuire a contractelor, asigurând totodată protecția legitimă a informațiilor comerciale confidențiale.

(16)

Obligația unei autorități competente de a oferi tuturor părților interesate informații esențiale pentru pregătirea unei oferte în cadrul unei proceduri competitive de atribuire nu ar trebui să includă crearea unor informații suplimentare în cazurile în care aceste informații nu există.

(17)

Pentru a ține seama de diversitatea organizării teritoriale și politice a statelor membre, un contract de servicii publice poate fi atribuit de o autoritate competentă alcătuită dintr-un grup de autorități publice. În astfel de situații, rolul fiecărei autorități publice în procesul de atribuire a contractului de servicii publice ar trebui să fie stabilit prin intermediul unor norme clare.

(18)

Având în vedere diversitatea structurilor administrative din statele membre, în cazul contractelor privind prestarea de servicii publice de transport feroviar de călători atribuite în mod direct de un grup de autorități locale competente, stabilirea autorităților locale care sunt competente în ceea ce privește „aglomerațiile urbane” și „zonele rurale” rămâne la latitudinea statelor membre.

(19)

Contractele de servicii publice pentru servicii publice de transport feroviar de călători ar trebui să fie atribuite pe baza unei proceduri competitive de atribuire, cu excepția cazurilor prevăzute în prezentul regulament.

(20)

Procedurile privind procedurile competitive de atribuire a contractelor de servicii publice ar trebui să fie deschise tuturor operatorilor, să fie echitabile și să respecte principiile transparenței și nediscriminării.

(21)

În situațiile excepționale în care contractele de servicii publice privind serviciile publice de transport feroviar de călători sunt atribuite pe baza unei proceduri competitive de atribuire, noi contracte pot fi atribuite în mod direct, pe durată limitată, pentru a garanta prestarea serviciilor în modul cel mai eficient din punctul de vedere al costurilor. Astfel de contracte nu ar trebui să fie reînnoite pentru a acoperi aceleași obligații de serviciu public sau obligații similare.

(22)

În cazul în care în urma publicării intenției de a se organiza o procedură competitivă de atribuire a contractelor își manifestă interesul un singur operator, autoritățile competente pot începe negocierile cu operatorul respectiv pentru a atribui contractul fără publicarea ulterioară a unei proceduri de licitație deschisă.

(23)

Pragurile de minimis pentru contractele de servicii publice atribuite în mod direct ar trebui să fie adaptate pentru a reflecta volume și costuri unitare mai mari în serviciile publice de transport feroviar de călători, comparativ cu alte moduri de transport care intră sub incidența Regulamentului (CE) nr. 1370/2007 al Parlamentului European și al Consiliului (5). Majorarea pragurilor ar trebui să se aplice și serviciilor publice de transport de călători în cadrul cărora transportul feroviar reprezintă peste 50 % din valoarea serviciilor în cauză.

(24)

Instituirea spațiului feroviar unic european necesită norme comune privind atribuirea contractelor de servicii publice în acest sector, luând în considerare circumstanțele specifice fiecărui stat membru.

(25)

În cazul în care sunt îndeplinite anumite condiții referitoare la natura și structura pieței feroviare sau a rețelei de cale ferată, autoritățile competente ar trebui să aibă dreptul de a atribui în mod direct contracte de servicii publice pentru transportul feroviar de călători, în cazul în care un astfel de contract ar avea ca rezultat o îmbunătățire a calității serviciilor sau a eficienței din punctul de vedere al costurilor, ori a ambelor.

(26)

Autoritățile competente pot lua măsuri de stimulare a competiției între întreprinderile feroviare prin limitarea numărului de contracte pe care le atribuie unei singure întreprinderi feroviare.

(27)

Statele membre ar trebui să se asigure că sistemele lor juridice acordă posibilitatea ca deciziile autorității competente de atribuire în mod direct a contractelor de servicii publice pentru serviciile publice de transport feroviar de călători să fie evaluate de către un organism independent printr-o abordare bazată pe performanțe. Acest lucru ar putea fi realizat în cadrul unui control jurisdicțional.

(28)

La pregătirea procedurilor competitive de atribuire a contractelor, autoritățile competente ar trebui să evalueze dacă sunt necesare măsuri pentru a asigura accesul efectiv și nediscriminatoriu la material rulant adecvat. Autoritățile competente ar trebui să pună raportul de evaluare la dispoziția publicului.

(29)

Este necesar ca anumite caracteristici esențiale ale procedurilor competitive viitoare de atribuire a contractelor de servicii publice să fie pe deplin transparente, pentru a permite ca piața să ofere un răspuns mai bine organizat.

(30)

Prin urmare, Regulamentul (CE) nr. 1370/2007 ar trebui modificat în consecință,

1.

La articolul 1 alineatul (2), se adaugă următorul paragraf:

„Cu acordul autorităților competente ale statelor membre pe teritoriul cărora sunt prestate serviciile, obligațiile de serviciu public pot privi și serviciile publice de transport la nivel transfrontalier, inclusiv cele care acoperă nevoile de transport locale și regionale.”

2.

La articolul 2, se introduce următoarea literă:

3.

Se introduce următorul articol:

„Articolul 2a

Specificarea obligațiilor de serviciu public

(1)   Autoritatea competentă stabilește specificații privind obligațiile de serviciu public în prestarea de servicii publice de transport de călători, precum și domeniul de aplicare al acestor obligații de serviciu public. Aceasta include posibilitatea de a grupa servicii rentabile cu servicii nerentabile.

Atunci când stabilește specificațiile respective și domeniul lor de aplicare, autoritatea competentă respectă în mod corespunzător principiul proporționalității, în conformitate cu dreptul Uniunii.

Specificațiile sunt în concordanță cu obiectivele de politică, astfel cum se menționează în documentele de politică de transport public din statele membre.

Conținutul și formatul documentelor de politică de transport public și procedurile de consultare a părților interesate sunt stabilite în conformitate cu dreptul intern.

(2)   Specificațiile privind obligațiile de serviciu public și compensarea aferentă a efectului financiar net al obligațiilor de serviciu public trebuie:

4.

Articolul 4 se modifică după cum urmează:

5.

Articolul 5 se modifică după cum urmează:

6.

Se introduce următorul articol:

„Articolul 5a

Materialul rulant feroviar

(1)   În vederea lansării unei proceduri competitive de atribuire a contractelor, autoritățile competente evaluează dacă sunt necesare măsuri pentru a asigura accesul efectiv și nediscriminatoriu la material rulant adecvat. Această evaluare ține cont de prezența unor societăți de închiriere a materialului rulant sau a altor actori de pe piață care oferă închirierea materialului rulant, pe piața relevantă. Raportul de evaluare se pune la dispoziția publicului.

(2)   Autoritățile competente pot decide, în conformitate cu dreptul intern și în conformitate cu normele privind ajutoarele de stat, să ia măsurile adecvate pentru a asigura accesul efectiv și nediscriminatoriu la material rulant adecvat. Aceste măsuri pot include:

(3)   Dacă materialul rulant este pus la dispoziția unui nou operator de transport public, autoritatea competentă include în caietul de sarcini orice informații disponibile privind costul întreținerii materialului rulant și condițiile fizice ale acestuia.”

7.

La articolul 6, alineatul (1) se înlocuiește cu următorul text:

„(1)   Orice compensație legată de o normă generală sau de un contract de servicii publice respectă articolul 4, indiferent de modul în care a fost atribuit contractul. Orice compensație, indiferent de natura ei, legată de un contract de servicii publice care nu a fost atribuit în conformitate cu articolul 5 alineatul (1), (3) sau (3b) sau legată de o normă generală respectă, de asemenea, dispozițiile enunțate în anexă.”

8.

Articolul 7 se modifică după cum urmează:

9.

Articolul 8 se modifică după cum urmează:

23.12.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 354/32

(1)

În scopul facilitării fluxurilor comerciale, articolul 136 din Regulamentul (UE) nr. 952/2013 al Parlamentului European și a Consiliului (2) exclude aplicarea anumitor dispoziții din regulamentul respectiv mărfurilor care au părăsit temporar teritoriul vamal al Uniunii în timp ce circulau între două porturi sau aeroporturi din Uniune fără a se opri în afara teritoriului vamal al Uniunii. Aceste dispoziții reglementează obligația de a depune o declarație sumară de intrare, obligația de a notifica sosirea unei nave maritime sau a unei aeronave, obligația de a transporta mărfurile în anumite locuri și de a le prezenta la vamă în punctul în care sunt descărcate sau transbordate, precum și depozitarea temporară.

(2)

Ca o consecință a respectivei excluderi, nu există niciun temei juridic prin care să se impună prezentarea mărfurilor care sunt descărcate sau transbordate la punctul în care mărfurile reintră pe teritoriul vamal al Uniunii după ce îl părăsiseră temporar. Fără o astfel de prezentare, poate fi mult mai greu pentru autoritățile vamale să asigure supravegherea mărfurilor în cauză și există atât riscul ca taxele la import și alte taxe să nu fie percepute corect, cât și riscul ca unele măsuri fără caracter fiscal, precum controalele veterinare și fitosanitare, să nu fie aplicate corespunzător.

(3)

Articolul 136 din Regulamentul (UE) nr. 952/2013 ar trebui, așadar, modificat, în scopul de a ține seama de diferitele situații ale mărfurilor unionale și neunionale.

(4)

Pentru a asigura supravegherea vamală eficace a mărfurilor neunionale, dispozițiile care reglementează obligația de a transporta mărfurile în anumite locuri, de a le prezenta în vamă atunci când sunt descărcate sau transbordate și de a aștepta autorizația înainte de descărcare sau transbordare, precum și dispozițiile care reglementează depozitarea temporară ar trebui să se aplice în continuare mărfurilor neunionale. Articolul 136 din Regulamentul (UE) nr. 952/2013 ar trebui, prin urmare, să fie modificat pentru a prevedea că doar normele care reglementează obligația de a depune declarația sumară de intrare și obligația de a notifica sosirea unei nave maritime sau a unei aeronave sunt excluse în ceea ce privește mărfurile neunionale.

(5)

În scopul de a asigura supravegherea eficace a mărfurilor unionale, articolul 136 din Regulamentul (UE) nr. 952/2013 ar trebui să facă distincție între situația mărfurilor unionale al căror statut trebuie dovedit în temeiul articolului 153 alineatul (2) din respectivul regulament și mărfurile unionale care și-au păstrat statutul în temeiul articolului 155 alineatul (2) din respectivul regulament.

(6)

În ceea ce privește mărfurile unionale al căror statut trebuie dovedit în temeiul articolului 153 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 952/2013, ar trebui exclusă doar aplicarea normelor care reglementează obligația de a depune o declarație sumară de intrare și obligația de a notifica sosirea unei nave maritime sau a unei aeronave, făcând astfel posibilă supravegherea vamală adecvată.

(7)

Normele stabilite la articolul 139 din Regulamentul (UE) nr. 952/2013, care reglementează obligația de a prezenta mărfurile în vamă atunci când sunt descărcate sau transbordate și obligația în temeiul articolului 140 din respectivul regulament de a aștepta autorizația înainte de descărcarea sau transbordarea mărfurilor, nu ar trebui să se aplice nici mărfurilor unionale care și-au păstrat statutul în temeiul articolului 155 alineatul (2) din respectivul regulamentul, având în vedere faptul că, deși mărfurile au părăsit temporar teritoriul vamal al Uniunii, statutul lor nu s-a modificat și acesta nu trebuie dovedit.

(8)

Ar trebui eliminate trimiterile din articolul 136 din Regulamentul (UE) nr. 952/2013 la articolul 135 alineatul (1) și la articolul 137 din regulamentul respectiv, pentru ca persoana care introduce mărfuri pe teritoriul vamal al Uniunii să fie obligată să le transporte la locul desemnat de autoritățile vamale, astfel încât acestea să aibă posibilitatea de a verifica, dacă este necesar, dacă mărfurile sunt unionale sau neunionale.

(9)

Ar trebui eliminată trimiterea din articolul 136 din Regulamentul (UE) nr. 952/2013 la articolul 141 din regulamentul respectiv, astfel încât să fie clar că articolul 141 alineatul (1) din regulamentul respectiv, care exclude aplicarea anumitor dispoziții mărfurilor care circulă sub regimul de tranzit, se aplică și atunci când mărfurile reintră pe teritoriul vamal al Uniunii după ce îl părăsiseră temporar pe o rută directă, pe cale maritimă sau aeriană.

(10)

Ar trebui, de asemenea, eliminată trimiterea din articolul 136 din Regulamentul (UE) nr. 952/2013 la articolele 144-149 din regulamentul respectiv, cu privire la depozitarea temporară. În timp ce normele prevăzute în respectivele articole nu se aplică mărfurilor unionale, acestea ar trebui să se aplice mărfurilor neunionale. Prin urmare, articolul 136 din Regulamentul (UE) nr. 952/2013 ar trebui modificat în consecință.

(11)

Prezentul regulament ar trebui să intre în vigoare cât mai curând posibil în scopul de a se asigura o supraveghere eficace a mărfurilor, fără întârzieri suplimentare,

23.12.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 354/35

(1)

Regulamentul (UE) nr. 1286/2014 al Parlamentului European și al Consiliului (2) a introdus o serie de măsuri menite să sporească protecția investitorilor și să restabilească încrederea consumatorilor în sectorul serviciilor financiare prin creșterea transparenței pe piața investițiilor individuale. Acesta impune creatorilor de produse de investiții individuale structurate și bazate pe asigurări să elaboreze un document cu informații esențiale (DIE).

(2)

Regulamentul (UE) nr. 1286/2014 împuternicește Autoritatea europeană de supraveghere (Autoritatea bancară europeană), instituită prin Regulamentul (UE) nr. 1093/2010 al Parlamentului European și al Consiliului (3), Autoritatea europeană de supraveghere (Autoritatea europeană pentru asigurări și pensii ocupaționale), instituită prin Regulamentul (UE) nr. 1094/2010 al Parlamentului European și al Consiliului (4) și Autoritatea europeană de supraveghere (Autoritatea europeană pentru valori mobiliare și piețe) instituită prin Regulamentul (UE) nr. 1095/2010 al Parlamentului European și al Consiliului (5) să elaboreze standarde tehnice de reglementare prin care se precizează elementele DIE.

(3)

La 30 iunie 2016, Comisia a adoptat un regulament delegat de completare a Regulamentului (UE) nr. 1286/2014 (6) (denumit în continuare „regulamentul delegat”) care precizează prezentarea și conținutul DIE și formatul său standardizat, metodologia care stă la baza prezentării riscului și a randamentului și a calculării costurilor, condițiile și frecvența minimă de revizuire a informațiilor conținute de DIE și condițiile pentru îndeplinirea cerinței de punere a DIE la dispoziția investitorilor individuali.

(4)

La 14 septembrie 2016, Parlamentul European a ridicat obiecții la regulamentul delegat adoptat de Comisie la 30 iunie 2016 și a solicitat, împreună cu o mare majoritate a statelor membre, amânarea datei de aplicare a Regulamentului (UE) nr. 1286/2014.

(5)

O amânare de douăsprezece luni va acorda părților implicate mai mult timp pentru a adera la noile cerințe. Având în vedere circumstanțele excepționale, este oportun și justificat ca Regulamentul (UE) nr. 1286/2014 să fie modificat în consecință.

(6)

Având în vedere perioada foarte scurtă rămasă până la aplicarea dispozițiilor prevăzute în Regulamentul (UE) nr. 1286/2014, prezentul regulament ar trebui să intre în vigoare fără întârziere.

(7)

Prin urmare, este de asemenea justificat să se aplice în acest caz excepția pentru situațiile de urgență prevăzută la articolul 4 din Protocolul (nr. 1) privind rolul parlamentelor naționale în Uniunea Europeană, anexat la Tratatul privind Uniunea Europeană, la Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene și la Tratatul de instituire a Comunității Europene a Energiei Atomice,

23.12.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 354/37

(1)

Directiva 2003/41/CE a Parlamentului European și a Consiliului (3) a fost modificată de mai multe ori în mod substanțial (4). Întrucât urmează să se efectueze modificări suplimentare, respectiva directivă ar trebui reformată, din motive de claritate.

(2)

Pe piața internă, instituțiile pentru furnizarea de pensii ocupaționale (IORP) ar trebui să poată să funcționeze în alte state membre și să asigure un nivel ridicat de protecție și de siguranță membrilor și beneficiarilor schemelor de pensii ocupaționale.

(3)

Prezenta directivă își propune o armonizare minimă și, prin urmare, aceasta nu ar trebui să împiedice menținerea sau introducerea de către statele membre a unor dispoziții suplimentare în vederea protejării membrilor și a beneficiarilor schemelor de pensii ocupaționale, cu condiția ca aceste dispoziții să fie consecvente cu obligațiile care revin statelor membre în temeiul dreptului Uniunii. Prezenta directivă nu vizează aspecte de legislație socială, a muncii, fiscală sau de drept al contractelor la nivel național și nici caracterul adecvat al dispozițiilor referitoare la pensii din statele membre.

(4)

Pentru a facilita într-o mai mare măsură mobilitatea lucrătorilor între statele membre, prezenta directivă urmărește să asigure o bună guvernanță corporativă, informarea membrilor schemelor de pensii, precum și transparența și siguranța pensiilor ocupaționale.

(5)

Modul în care IORP sunt organizate și reglementate diferă semnificativ de la un stat membru la altul. Schemele de pensii ocupaționale sunt administrate atât de IORP, cât și de întreprinderi de asigurare de viață. Prin urmare, nu ar fi corespunzătoare o abordare generală în ceea ce privește IORP. Comisia și Autoritatea europeană de supraveghere (Autoritatea Europeană de Asigurări și Pensii Ocupaționale) (EIOPA), instituită prin Regulamentul (UE) nr. 1094/2010 al Parlamentului European și al Consiliului (5), ar trebui să aibă în vedere diferitele tradiții ale statelor membre în ceea ce privește activitățile lor și să nu aducă atingere legislației sociale și legislației muncii din statele membre în stabilirea modului de organizare al IORP.

(6)

Directiva 2003/41/CE a reprezentat prima măsură legislativă în direcția instituirii unei piețe interne pentru furnizarea de pensii ocupaționale organizate la nivelul Uniunii. O piață internă veritabilă pentru furnizarea de pensii ocupaționale rămâne esențială pentru creșterea economică și crearea de locuri de muncă în Uniune și pentru abordarea provocărilor legate de îmbătrânirea populației. Directiva respectivă, care datează din 2003, nu a fost substanțial modificată pentru a se introduce un sistem de guvernanță modern bazat pe riscuri care să se aplice și IORP. Pentru dezvoltarea unor pensii ocupaționale sigure și stabile în toate statele membre prezintă în continuare importanță reglementarea și supravegherea adecvate la nivelul Uniunii și la nivel național.

(7)

Ca principiu general, IORP ar trebui să țină seama, atunci când este cazul, de obiectivul asigurării echilibrului dintre generații în cadrul schemelor de pensii ocupaționale, vizând o dispersie echitabilă a riscurilor și o repartizare echitabilă a beneficiilor între generații în furnizarea de pensii ocupaționale.

(8)

Sunt necesare măsuri adecvate pentru îmbunătățirea în continuare a sistemelor private complementare pentru pensii, cum ar fi schemele de pensii ocupaționale. Acest lucru este important, deoarece sistemele de securitate socială sunt supuse unor presiuni crescânde, ceea ce înseamnă că se bazează din ce în ce mai mult pe pensiile ocupaționale pentru a se completa celelalte surse de pensie. IORP le revine un rol important în finanțarea pe termen lung a economiei Uniunii și în asigurarea unor pensii sigure. IORP reprezintă o parte vitală a economiei Uniunii, deținând active în valoare de 2,5 trilioane EUR în numele a aproximativ 75 de milioane de membri și beneficiari. Pensiile ocupaționale ar trebui îmbunătățite, fără însă a se pune sub semnul întrebării importanța majoră a sistemelor de pensii din sistemul asigurărilor sociale în ceea ce privește o protecție socială sigură, durabilă și eficientă, care să garanteze un standard de viață decent la bătrânețe și care, prin urmare, ar trebui să se afle în centrul obiectivului de consolidare a modelelor sociale europene.

(9)

Având în vedere evoluțiile demografice din Uniune și situația bugetelor naționale, pensiile ocupaționale constituie un supliment valoros la pensiile din sistemele asigurărilor sociale. Un sistem de pensii rezistent la șocuri conține o gamă largă de produse, o diversitate de instituții, precum și practici de supraveghere eficace și eficiente.

(10)

Statele membre ar trebui să protejeze lucrătorii împotriva sărăciei la bătrânețe și să promoveze schemele de pensii suplimentare legate de contractele de muncă drept o asigurare suplimentară pe lângă pensiile din sectorul public.

(11)

Prezenta directivă respectă drepturile fundamentale și principiile recunoscute de Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, în special dreptul la protecția datelor cu caracter personal, libertatea de a desfășura o activitate comercială, dreptul de proprietate, dreptul de negociere și de acțiune colectivă și dreptul la un nivel ridicat de protecție a consumatorilor, deoarece garantează în special un nivel mai ridicat al transparenței finanțării pensiilor și al planificării în cunoștință de cauză de către persoane a finanțelor și pensiilor și facilitează activitatea transfrontalieră a IORP și transferul transfrontalier al schemelor de pensii. Prezenta directivă trebuie să fie pusă în aplicare în conformitate cu respectivele drepturi și principii.

(12)

În special, facilitarea activităților transfrontaliere ale IORP și a transferului transfrontalier al schemelor de pensii prin clarificarea procedurilor aplicabile și eliminarea obstacolelor inutile ar putea avea un impact pozitiv asupra întreprinderilor vizate și a angajaților lor, indiferent de statul membru în care lucrează, prin centralizarea gestiunii serviciilor de pensii.

(13)

Activitatea transfrontalieră a IORP nu ar trebui să afecteze legislația socială și legislația muncii de la nivel național aplicabile schemelor de pensii ocupaționale în statul membru gazdă, care se aplică raporturilor dintre întreprinderea care furnizează schema de pensii (întreprinderea plătitoare) și membri și beneficiari. Activitatea transfrontalieră și transferul transfrontalier al schemelor de pensii sunt distincte și ar trebui să fie reglementate de dispoziții diferite. În cazul în care un transfer transfrontalier al unei scheme de pensii duce la o activitate transfrontalieră, ar trebui să se aplice dispozițiile ce vizează activitățile transfrontaliere.

(14)

În cazul în care întreprinderea plătitoare și IORP se află în același stat membru, simplul fapt că membrii sau beneficiarii unei scheme de pensii își au reședința în alt stat membru nu constituie în sine o activitate transfrontalieră.

(15)

Statele membre ar trebui să ia în considerare necesitatea de a proteja drepturile de pensie ale lucrătorilor trimiși temporar să lucreze în alt stat membru.

(16)

Deși Directiva 2003/41/CE a intrat în vigoare, activitățile transfrontaliere au fost limitate din cauza diferențelor existente între legislațiile de la nivel național din domeniile social și al muncii. De asemenea, există încă bariere prudențiale importante care fac ca administrarea la nivel transfrontalier a schemelor de pensii să fie mai costisitoare pentru IORP. În plus, se impune ridicarea nivelului minim actual de protecție pentru membri și beneficiari. Acest lucru este cu atât mai important cu cât riscurile aferente longevității și riscurile de piață revin din ce în ce mai mult membrilor și beneficiarilor și nu IORP sau întreprinderii plătitoare. De asemenea, și nivelul minim actual al informațiilor puse la dispoziția membrilor și beneficiarilor trebuie să crească.

(17)

Regulile prudențiale prevăzute în prezenta directivă au rolul atât de a garanta un nivel înalt de securitate pentru toți viitorii pensionari prin impunerea unor reguli riguroase de supraveghere, cât și de a facilita administrarea corectă, prudentă și eficientă a schemelor de pensii ocupaționale.

(18)

IORP ar trebui să fie complet separate de orice întreprindere plătitoare și să funcționeze pe bază de finanțare cu scopul de a plăti drepturi de pensie. IORP care funcționează numai în scopul menționat ar trebui să aibă libertatea de a presta servicii și libertatea de a investi, singura condiție fiind respectarea cerințelor prudențiale coordonate, indiferent dacă astfel de IORP sunt considerate a fi sau nu entități juridice.

(19)

În conformitate cu principiul subsidiarității, statele membre ar trebui să păstreze responsabilitatea integrală pentru organizarea sistemelor lor de pensii, precum și puterea de decizie asupra rolului fiecăruia dintre cei trei piloni ai sistemului de pensii din fiecare stat membru. În contextul celui de-al doilea pilon, acestea ar trebui, de asemenea, să păstreze responsabilitatea integrală pentru rolul și funcțiile diferitelor instituții care furnizează pensii ocupaționale, cum ar fi fondurile de pensii sectoriale, fondurile de pensii ale întreprinderilor, precum și întreprinderile de asigurare de viață. Prin prezenta directivă nu se intenționează repunerea în discuție a acestei prerogative a statelor membre, ci se vizează mai curând încurajarea statelor membre să creeze scheme de pensii ocupaționale adecvate, sigure și sustenabile și să faciliteze activitățile transfrontaliere.

(20)

Având în vedere necesitatea de a îmbunătăți și mai mult pensiile ocupaționale, Comisia ar trebui să creeze o valoare adăugată semnificativă la nivelul Uniunii luând măsuri suplimentare de susținere a cooperării dintre statele membre și partenerii sociali în ceea ce privește îmbunătățirea schemelor de pensii din pilonul al doilea și prin înființarea unui grup de experți la nivel înalt care să stimuleze în statele membre economiile de pensii din pilonul al doilea, inclusiv prin promovarea schimburilor de bune practici dintre statele membre, în special în privința activităților transfrontaliere.

(21)

Reglementările naționale privind participarea persoanelor care desfășoară o activitate independentă la IORP diferă. În unele state membre, IORP pot funcționa pe bază de acorduri cu asociații profesionale ale căror membri exercită o activitate independentă sau direct cu persoane care exercită o activitate independentă sau cu salariați. În unele state membre, o persoană care exercită o activitate independentă poate, de asemenea, să devină membru al unei IORP, în condițiile în care acea persoană acționează ca angajator sau oferă servicii profesionale unei întreprinderi. În unele state membre, persoanele care exercită o activitate independentă nu pot să se afilieze unei IORP dacă nu îndeplinesc anumite condiții, inclusiv acelea impuse de legislația socială și de legislația muncii.

(22)

Instituțiile care administrează sistemele de securitate socială și care sunt deja coordonate la nivelul Uniunii ar trebui excluse din domeniul de aplicare a prezentei directive. Cu toate acestea, este necesar să se ia în considerare specificitatea IORP care, într-un stat membru, administrează atât sisteme de securitate socială, cât și scheme de pensii ocupaționale.

(23)

Instituțiile care funcționează în baza principiului finanțării participative de capital în cadrul sistemelor obligatorii de asigurări sociale nu sunt vizate de prezenta directivă.

(24)

Instituțiile financiare care beneficiază deja de un cadru legislativ la nivelul Uniunii ar trebui, în general, să fie excluse din domeniul de aplicare a prezentei directive. Cu toate acestea, în măsura în care, în anumite cazuri, astfel de instituții pot să ofere și servicii de pensii ocupaționale, este important să se asigure că prezenta directivă nu determină denaturări ale concurenței. Asemenea denaturări pot fi evitate prin aplicarea cerințelor prudențiale din prezenta directivă serviciilor de pensii ocupaționale prestate de întreprinderile de asigurare de viață, menționate la articolul 2 alineatul (3) litera (a) punctele (i)-(iii) și la articolul 2 alineatul (3) litera (b) punctele (ii)-(iv) din Directiva 2009/138/CE a Parlamentului European și a Consiliului (6). Comisia ar trebui, de asemenea, să monitorizeze cu atenție situația pe piața pensiilor ocupaționale și să evalueze posibilitatea de a extinde aplicarea facultativă a prezentei directive la alte instituții financiare reglementate.

(25)

Din moment ce IORP urmăresc asigurarea securității financiare după pensionare, plata drepturilor la pensie oferite de acestea ar trebui, în general, să îmbrace forma unei rente viagere, a unei rente temporare, a unei plăți forfetare sau a unei combinații a acestor tipuri de plăți.

(26)

Este important să se asigure faptul că persoanele în vârstă și persoanele cu handicap nu sunt expuse riscului sărăciei și se pot bucura de un standard de viață decent. Prevederea corespunzătoare a riscurilor biometrice în cadrul sistemelor de pensii ocupaționale este un aspect important al luptei împotriva sărăciei și insecurității persoanelor în vârstă. Atunci când înființează o schemă de pensii, angajatorii și lucrătorii sau reprezentanții acestora ar trebui să ia în considerare posibilitatea de a include, în această schemă de pensii, dispoziții pentru acoperirea riscului de longevitate și a riscului de invaliditate profesională, precum și dispoziții pentru plata unei pensii persoanei supraviețuitoare aflate în întreținere.

(27)

Oferind statelor membre posibilitatea de a exclude, din domeniul de aplicare a legislației naționale de punere în aplicare, IORP care administrează scheme de pensii care împreună au în total mai puțin de o sută de membri, se poate facilita supravegherea în statele membre respective, fără a afecta buna funcționare a pieței interne în acest domeniu. Însă aceasta nu ar trebui să pericliteze dreptul unei astfel de IORP de a desemna manageri de investiții stabiliți și autorizați corespunzător în alt stat membru pentru administrarea portofoliului lor de investiții și custozi sau depozitari stabiliți în alt stat membru și autorizați în mod corespunzător pentru păstrarea în custodie a activelor lor. În orice caz, statele membre ar trebui să aplice anumite dispoziții privind normele pentru investiții și sistemul de guvernanță aplicabile instituțiilor de tip IORP care administrează scheme de pensii ce au în total mai mult de 15 membri.

(28)

Instituții cum ar fi „Unterstützungskassen” din Germania, ai căror membri nu au dreptul legal la prestații de o anumită valoare și unde interesele lor sunt protejate printr-o asigurare legală obligatorie în caz de insolvabilitate, ar trebui să fie excluse din domeniul de aplicare al prezentei directive.

(29)

Pentru a proteja membrii și beneficiarii, IORP ar trebui să își limiteze activitățile la acelea la care se face referire în prezenta directivă, precum și la cele care decurg din acestea.

(30)

În cazul falimentului unei întreprinderi plătitoare, membrii sunt expuși riscului de a își pierde atât locul de muncă, cât și drepturile de pensie dobândite. Acest lucru determină necesitatea asigurării unei separații clare între întreprinderea plătitoare și IORP și a instituirii unor norme prudențiale minime pentru a proteja membrii. Atunci când sunt stabilite astfel de standarde, ar trebui să fie luat în considerare accesul IORP la sisteme de protecție a pensiilor sau la mecanisme similare care să protejeze drepturile individuale dobândite de membri și beneficiari împotriva riscului de neplată asociat întreprinderii plătitoare.

(31)

Operarea și supravegherea IORP diferă considerabil de la un stat membru la altul. În unele state membre, supravegherea poate fi exercitată nu numai asupra IORP înseși, dar și asupra entităților sau societăților autorizate să gestioneze astfel de IORP. Statele membre ar trebui să aibă posibilitatea să ia în calcul această particularitate atâta timp cât se întrunesc efectiv cerințele prevăzute în prezenta directivă. Statele membre ar trebui, de asemenea, să fie în măsură să permită întreprinderilor de asigurări și altor entități financiare să gestioneze IORP.

(32)

IORP sunt instituții de pensii cu scop social, care oferă servicii financiare. Întrucât sunt responsabile de plata pensiilor ocupaționale, acestea ar trebui să îndeplinească anumite norme prudențiale minime privind activitățile lor și condițiile de operare, ținând seama de normele și tradițiile naționale. Cu toate acestea, aceste instituții nu ar trebui tratate ca puri prestatori de servicii financiare. Funcția lor socială și legătura tripartită dintre angajat, angajator și IORP ar trebui să fie recunoscută și susținută în mod corespunzător ca principiu director al prezentei directive.

(33)

În cazul în care, conform legislației naționale, IORP administrează fonduri de pensii care nu au personalitate juridică și care constituie scheme de pensii ale unor membri individuali, ale căror active sunt separate de activele IORP, statele membre ar trebui să poată considera fiecare fond de pensii drept o schemă de pensii unică în sensul prezentei directive.

(34)

Existența unui număr mare de IORP în anumite state membre impune necesitatea găsirii unei soluții pragmatice în ceea ce privește autorizarea prealabilă a IORP. Cu toate acestea, dacă o IORP dorește să administreze o schemă în alt stat membru, ar trebui impusă o autorizare prealabilă din partea autorității competente din statul membru de origine.

(35)

Fără a se aduce atingere dispozițiilor din legislația socială și din legislația muncii de la nivel național privind organizarea sistemelor de pensii, inclusiv afilierea obligatorie și dispozițiile rezultând din contractele colective de muncă, IORP ar trebui să aibă posibilitatea, după primirea autorizației din partea autorității competente a statului membru de origine al IORP, de a își furniza serviciile în alte state membre. Ar trebui să li se permită IORP să încaseze contribuții de la întreprinderi cu sediul în orice stat membru și să gestioneze scheme de pensii cu membri din mai multe state membre. Aceasta, în cele din urmă, ar putea duce la economii semnificative de scară pentru astfel de IORP, ar îmbunătăți competitivitatea sectorului la nivelul Uniunii și ar facilita mobilitatea forței de muncă.

(36)

Exercitarea dreptului unei IORP stabilite într-un stat membru de a administra o schemă de pensii ocupaționale contractată în alt stat membru ar trebui să respecte în totalitate dispozițiile în vigoare ale legislației sociale și ale legislației muncii din statul membru gazdă în ceea ce privește aspectele relevante pentru schemele de pensii ocupaționale, ca de exemplu stabilirea și plata pensiilor și condițiile pentru transferabilitatea drepturilor la pensie. În scopul asigurării securității juridice a activităților transfrontaliere ale IORP, ar trebui clarificat domeniul de aplicare al normelor prudențiale.

(37)

IORP ar trebui să poată transfera schemele de pensii la nivel transfrontalier, către alte IORP din interiorul Uniunii, pentru a facilita organizarea furnizării de pensii ocupaționale la nivelul întregii Uniuni. Transferurile ar trebui să fie autorizate de către autoritatea competentă din statul membru de origine al IORP care primește schema de pensii, după ce autoritatea competentă respectivă a primit acordul autorității competente din statul membru de origine al IORP de la care se efectuează transferul schemei de pensii. Transferul și condițiile în care acesta se realizează ar trebui să facă obiectul acordului prealabil al majorității membrilor și beneficiarilor vizați sau, dacă este cazul, al majorității reprezentanților acestora, cum ar fi administratorii unui sistem fiduciare.

(38)

În cazul unui transfer parțial al unei scheme de pensii, ar trebui să fie asigurată atât viabilitatea părții transferate, cât și a părții rămase din schema de pensii, iar după transfer ar trebui protejate în mod adecvat drepturile tuturor membrilor și beneficiarilor, impunând atât IORP de la care se efectuează transferul, cât și celei către care acesta se efectuează obligația de a deține active suficiente și adecvate pentru acoperirea provizioanelor tehnice aferente părții transferate și părții rămase din schema de pensii.

(39)

Pentru a facilita coordonarea practicilor de supraveghere, EIOPA este abilitată să solicite autorităților competente informații în temeiul competențelor ce i-au fost atribuite prin Regulamentul (UE) nr. 1094/2010. Mai mult, în cazul unui transfer transfrontalier parțial sau integral al unei scheme de pensii, EIOPA ar trebui să poată interveni ca mediator în situația în care autoritățile competente vizate nu pot ajunge la un acord.

(40)

Un calcul prudent al provizioanelor tehnice reprezintă o condiție esențială pentru a garanta onorarea obligațiilor de plată a pensiilor atât pe termen scurt, cât și pe termen lung. Provizioanele tehnice ar trebui să fie calculate pe baza metodelor actuariale recunoscute și certificate de către un actuar sau un alt specialist în acest domeniu. Ratele maxime ale dobânzii ar trebui alese prudent, în conformitate cu normele naționale relevante. Volumul minim de provizioane tehnice ar trebui să fie suficient pentru ca pensiile care se plătesc deja beneficiarilor să poată fi plătite în continuare și să reflecte în același timp angajamentele care rezultă din drepturile la pensie dobândite de membri. Funcția actuarială ar trebui realizată de către persoane care dețin cunoștințe de matematici actuariale și financiare, proporționale cu volumul, natura, amploarea și complexitatea riscurilor inerente activității desfășurate de IORP, și care pot face dovada unei experiențe relevante în raport cu calificările profesionale sau alte standarde aplicabile.

(41)

Riscurile acoperite de IORP variază semnificativ de la un stat membru la altul. Statele membre de origine ar trebui așadar să aibă posibilitatea de a reglementa calculul provizioanelor tehnice prin norme suplimentare și mai detaliate decât cele prevăzute de prezenta directivă.

(42)

Ar trebui prevăzută obligația de a deține active suficiente și corespunzătoare pentru a acoperi provizioanele tehnice, pentru a proteja interesele membrilor și beneficiarilor schemei de pensii în cazul în care întreprinderea plătitoare devine insolvabilă.

(43)

Pentru a promova condiții de concurență echitabile între IORP interne și cele transfrontaliere, statele membre ar trebui să țină seama de cerințele de finanțare aplicabile atât IORP interne, cât și celor transfrontaliere.

(44)

În multe cazuri, întreprinderea plătitoare și nu IORP însăși poate fi cea care fie își asumă riscurile biometrice, fie garantează anumite prestații sau randamentul investițiilor. Cu toate acestea, în unele cazuri, IORP este cea care oferă o asemenea acoperire sau garanții, iar obligațiile întreprinderilor plătitoare se limitează la plata contribuțiilor necesare. În aceste cazuri, IORP în cauză ar trebui să dețină fonduri proprii bazate pe valoarea provizioanelor tehnice și a capitalului de risc.

(45)

IORP sunt investitori pe termen foarte lung. Răscumpărarea activelor acestor IORP nu poate fi, în general, făcută pentru alt scop decât plata pensiilor. Mai mult, pentru a proteja în mod adecvat drepturile membrilor și beneficiarilor, IORP ar trebui să fie în măsură să opteze pentru o alocare a activelor care să corespundă naturii și duratei exacte a angajamentelor lor. Prin urmare, este nevoie de o supraveghere eficientă și de o abordare a regulilor de investire care să confere IORP suficientă flexibilitate pentru a decide asupra celei mai sigure și eficiente politici de investiții și care să le oblige să acționeze prudent. De aceea, respectarea principiului prudenței necesită o politică de investiții adaptată la structura membrilor fiecărei IORP în parte.

(46)

Prin stabilirea principiului prudenței ca principiu de bază pentru investirea capitalului și a face posibil ca IORP să opereze la nivel transfrontalier se încurajează redirecționarea economiilor către sectorul furnizării de pensii ocupaționale, prin aceasta contribuindu-se la progresul economic și social.

(47)

Metodele și practicile de supraveghere variază de la un stat membru la altul. De aceea, statelor membre ar trebui să li se acorde o anumită libertate privind regulile de investire precise pe care doresc să le impună IORP aflate pe teritoriul lor. Respectivele norme nu ar trebui însă să restricționeze libera circulație a capitalului fără ca acest lucru să fie justificat de motive prudențiale.

(48)

Prezenta directivă ar trebui să le asigure IORP un nivel adecvat de libertate a investițiilor. Ca investitori pe termen foarte lung expuși unui risc de lichiditate scăzut, IORP sunt în măsură să investească în active nelichide cum ar fi acțiunile și în alte instrumente care au un profil economic pe termen lung și care nu sunt tranzacționate pe piețe reglementate, în sisteme multilaterale de tranzacționare (MTF) sau în sisteme reglementate de tranzacționare (OTF), în limite prudente. Acestea pot, de asemenea, să beneficieze de avantajele diversificării internaționale. Prin urmare, investițiile în acțiuni, în valute, altele decât cele ale angajamentelor, și în alte instrumente care au un profil economic pe termen lung și care nu sunt tranzacționate pe piețe reglementate, ca atare MTF sau în OTF nu ar trebui restricționate decât din motive prudențiale, în conformitate cu principiul prudenței, pentru a proteja interesele membrilor și ale beneficiarilor.

(49)

Conceptul de instrumente cu profil economic pe termen lung are un înțeles larg. Astfel de instrumente sunt titluri de valoare netransferabile și, prin urmare, nu au acces la lichiditatea piețelor secundare. Acestea necesită adesea angajamente cu durată fixă care le restricționează perspectivele de comercializare și ar trebui înțelese ca incluzând participațiile, titluri de creanță și instrumente de împrumut acordate întreprinderilor necotate. Întreprinderile necotate includ proiecte de infrastructură, societăți necotate care vizează creșterea, active imobiliare sau alte active care ar putea fi adecvate pentru obiectivele investițiilor pe termen lung. Proiectele de infrastructură care vizează scăderea emisiilor de dioxid de carbon și creșterea rezilienței la schimbările climatice sunt adesea active necotate și se bazează pe credite pe termen lung pentru finanțarea proiectului.

(50)

Pentru a se reduce costurile aferente activităților transfrontaliere, ar trebui să li se permită IORP să investească în alte state membre, în conformitate cu normele din statul lor membru de origine. Prin urmare, statelor membre gazdă nu ar trebui să li se permită să impună cerințe suplimentare privind investirea pentru IORP situate în alte state membre.

(51)

Persoanele fizice trebuie să aibă o imagine clară a drepturilor lor la pensie dobândite în sistemele de pensii obligatorii și în sistemele de pensii ocupaționale, mai ales atunci când drepturile respective sunt dobândite în mai multe state membre. Aceasta se poate realiza prin crearea unor servicii de evidență a pensiilor la nivelul Uniunii, similare celor deja instituite în unele state membre în urma Cărții albe a Comisiei din 16 februarie 2012, intitulată „O agendă pentru pensii adecvate, sigure și viabile”, care promovează dezvoltarea unor astfel de servicii.

(52)

Anumite riscuri nu pot fi reduse prin intermediul cerințelor cantitative reflectate în provizioanele tehnice și în cerințele de finanțare, dar pot fi abordate în mod corespunzător doar prin intermediul cerințelor de guvernanță. Prin urmare, asigurarea unui sistem de guvernanță eficace este esențială pentru gestionarea corespunzătoare a riscurilor și pentru protecția membrilor și a beneficiarilor. Astfel de sisteme ar trebui să fie proporționale cu volumul, natura, amploarea și complexitatea activităților IORP.

(53)

Politicile de remunerare care încurajează asumarea de riscuri excesive pot submina gestionarea corectă și eficientă a riscurilor de către IORP. Principiile și cerințele de comunicare a informațiilor în materie de politici de remunerare care se aplică altor instituții financiare din Uniune ar trebui să se aplice și IORP, ținând însă cont de structura specifică de guvernanță a acestora în comparație cu alte instituții financiare și de necesitatea de a lua în considerare volumul, natura, amploarea și complexitatea activităților IORP.

(54)

O funcție-cheie o reprezintă capacitatea de a îndeplini anumite sarcini de guvernanță. IORP ar trebui să dispună de o capacitate suficientă pentru a îndeplini funcția de gestionare a riscurilor, funcția de audit intern și, atunci când este cazul, funcția actuarială. În absența unei dispoziții contrare în prezenta directive, identificarea unei anumite funcții-cheie nu ar trebui să împiedice IORP să hotărască în mod independent cum va organiza această funcție-cheie în practică. Aceasta nu ar trebui să ducă la apariția unor cerințe care să împovăreze în mod nejustificat IORP, deoarece ar trebui să se țină seama de volumul, natura, amploarea și complexitatea activităților acesteia.

(55)

Persoanele care gestionează efectiv IORP ar trebui să satisfacă, în comun, criteriile de competență și onorabilitate, iar persoanele care îndeplinesc funcții-cheie ar trebui să aibă cunoștințe și o experiență adecvate și, după caz, calificări profesionale adecvate. Cu toate acestea, numai titularii funcțiilor-cheie ar trebui să fie supuși cerințelor de notificare către autoritatea competentă.

(56)

Cu excepția funcției de audit intern, ar trebui să fie posibil ca o singură persoană sau o singură unitate organizațională să dețină mai multe funcții-cheie. Cu toate acestea, persoana sau unitatea organizațională care îndeplinește funcția-cheie ar trebui să fie diferită de cea care deține o funcție-cheie similară în întreprinderea plătitoare. Statele membre ar trebui să poată permite IORP să îndeplinească funcții-cheie prin intermediul aceleiași persoane sau al aceleiași unități organizaționale la care recurge întreprinderea plătitoare, cu condiția ca IORP să explice cum previne sau gestionează eventualele conflicte de interese ce pot apărea în raport cu întreprinderea plătitoare.

(57)

Este esențial ca IORP să își îmbunătățească procedura de gestionare a riscurilor, ținând seama totodată de necesitatea dispersiei echitabile a riscurilor și a repartizării echitabile a beneficiilor între generații în ceea ce privește furnizarea de pensii ocupaționale, astfel încât potențialele vulnerabilități legate de sustenabilitatea schemei de pensii să poată fi înțelese în mod corespunzător și discutate cu autoritățile competente relevante. IORP ar trebui, în cadrul sistemului intern de gestionare a riscurilor, să realizeze o evaluare a riscurilor pentru activitățile legate de pensii pe care le desfășoară. Respectiva evaluare a riscului ar trebui, de asemenea, să fie pusă la dispoziția autorităților competente și ar trebui să conțină, dacă este cazul, printre alte elemente, o estimare a riscurilor legate de schimbările climatice, utilizarea resurselor, mediu, a riscurilor sociale și a riscurilor legate de deprecierea activelor din cauza modificării reglementărilor („active devalorizate”).

(58)

Factorii de mediu, sociali și de guvernanță, astfel cum sunt menționați în principiile pentru investiții responsabile susținute de Organizația Națiunilor Unite sunt importanți pentru politica de investiții și sistemele de gestionare a riscurilor ale IORP. Statele membre ar trebui să oblige IORP să facă cunoscute în mod explicit situațiile în care acești factori sunt luați în considerare în cadrul deciziilor investiționale și cum sunt aceștia integrați în sistemul de gestionare a riscurilor. Informațiile prezentate de IORP în conformitate cu prezenta directivă ar trebui să conțină explicații privind relevanța și importanța factorilor de mediu, sociali și de guvernanță pentru investițiile aferente unei scheme și privind modul în care acești factori sunt luați în considerare. Această cerință poate fi îndeplinită de o IORP declarând în cuprinsul acestor informații că factorii de mediu, sociali și de guvernanță nu sunt luați în considerare în politica sa de investiții sau costurile aferente unui sistem de monitorizare sunt disproporționate în raport cu volumul, natura, amploarea și complexitatea activităților sale.

(59)

Fiecare stat membru ar trebui să oblige fiecare IORP stabilită pe teritoriul său să întocmească conturi anuale și rapoarte anuale care să ia în considerare fiecare schemă de pensii administrată de respectiva IORP și, dacă este cazul, conturi anuale și rapoarte anuale pentru fiecare schemă de pensii. Conturile anuale și rapoartele anuale care prezintă o imagine corectă și fidelă, aprobată corespunzător de o persoană autorizată, a activelor și a pasivelor, precum și a situației financiare a IORP, luând în considerare fiecare schemă de pensii administrată de o IORP, sunt o sursă esențială de informații pentru membrii și beneficiarii unei scheme și pentru autoritățile competente. Acestea permit în special autorităților competente să controleze soliditatea financiară a unei IORP și să evalueze dacă aceasta este în măsură să își îndeplinească toate obligațiile contractuale. Conturile anuale și rapoartele anuale ar trebui date publicității, pe un site de internet dacă este posibil sau prin alte mijloace, cum ar fi transmiterea de copii la cerere.

(60)

Politica de investiții a unei IORP reprezintă un factor decisiv atât pentru securitatea, cât și pentru sustenabilitatea economică pe termen lung a schemelor de pensii ocupaționale. De aceea, IORP ar trebui să întocmească și, cel puțin o dată la trei ani, să își revizuiască declarația privind principiile investiționale. Declarația privind principiile investiționale ar trebui să fie pusă la dispoziția autorităților competente și, de asemenea, să fie comunicată, la cerere, membrilor și beneficiarilor fiecărei scheme de pensii.

(61)

Ar trebui să li se permită IORP să încredințeze orice activitate, inclusiv funcțiile-cheie, în întregime sau în parte, unor prestatori de servicii care desfășoară activități în numele lor. IORP ar trebui să rămână deplin răspunzătoare de executarea tuturor obligațiilor care le revin în temeiul prezentei directive atunci când externalizează funcții-cheie sau orice alte activități. Atunci când externalizează orice activitate, IORP ar trebui să încheie un acord scris cu prestatorul de servicii. În sensul prezentei directive, acest lucru nu include acordurile care vizează servicii de tip operațional, cum ar fi cele privind personalul de securitate sau de întreținere.

(62)

Statele membre ar trebui să poată cere numirea unui depozitar în vederea păstrării în condiții de siguranță a activelor IORP.

(63)

Ținând seama de natura schemei de pensii instituite și de sarcina administrativă aferentă, IORP ar trebui să pună la dispoziția membrilor potențiali, a membrilor și a beneficiarilor informații clare și adecvate, pentru a-i sprijini în demersul de luare a deciziilor cu privire la pensionare și pentru a asigura un nivel ridicat de transparență de-a lungul diferitelor etape din cadrul schemei, printre care etapa dinaintea aderării, cea a aderării (inclusiv dinaintea pensionării) și cea de după pensionare. Mai precis, ar trebui oferite informații privind drepturile la pensie dobândite, nivelurile prognozate ale plăților drepturilor la pensie, riscurile și garanțiile, precum și cu privire la costuri. În cazul în care nivelul prognozat al pensiilor se bazează pe scenarii economice, informațiile respective ar trebui să includă și un scenariu nefavorabil, care ar trebui să fie de natură extremă, dar totodată realist. În cazul în care membrii suportă un risc investițional, este esențial să se furnizeze și informații suplimentare privind profilul investițional, orice opțiuni disponibile și performanțele anterioare. Informațiile ar trebui să fie adaptate nevoilor utilizatorului și să respecte Convenția Organizației Națiunilor Unite privind drepturile persoanelor cu handicap, în special în ceea ce privește accesibilitatea și accesul la informații, aspecte prevăzute la articolul 3 și, respectiv, la articolul 21 din convenție. Statele membre au posibilitatea de a stabili mai exact de către cine pot fi furnizate informațiile care trebuie transmise membrilor potențiali, membrilor și beneficiarilor, inclusiv prin intermediul unor servicii de evidență a pensiilor.

(64)

Având în vedere caracterul specific al schemelor care asigură un anumit nivel al prestațiilor, astfel de prestații nu sunt afectate de rezultatele anterioare sau de structura costurilor, cu excepția unor circumstanțe extreme. Prin urmare, informațiile respective ar trebui furnizate numai în raport cu schemele în care membrii suportă riscurile investiționale sau pot lua decizii privind investițiile.

(65)

Înainte de a adera la o schemă și pentru a face o alegere în cunoștință de cauză, membrii potențiali ar trebui să dispună de toate informațiile necesare. În cazul în care nu au mai multe opțiuni și sunt înscriși în mod automat într-o schemă de pensii, membrii potențiali ar trebui să primească din partea IORP informațiile-cheie relevante privind calitatea lor de membru în timp scurt după înscriere.

(66)

Pentru membri, IORP ar trebui să elaboreze o declarație de pensie care să conțină informații-cheie generice și cu caracter personal referitoare la schema de pensii. Declarația de pensie ar trebui să fie clară și inteligibilă și ar trebui să conțină informații relevante și adecvate, pentru a facilita înțelegerea drepturilor de pensie în ceea ce privește evoluția în timp a acestora și relația dintre diferitele scheme de pensii și pentru a încuraja mobilitatea lucrătorilor.

(67)

IORP ar trebui să informeze membrii cu privire la opțiunile privind plata pensiilor cu suficient timp înainte ca aceștia să se pensioneze. În cazul în care pensiile nu se achită ca anuități pe viață, membrii care se apropie de pensionare ar trebui să primească informații despre produsele disponibile sub forma cărora se plătesc pensiile, în vederea facilitării planificării financiare pentru pensionare.

(68)

În timpul etapei în care pensiile sunt plătite, beneficiarii ar trebui să continue să primească informații despre plățile la care au dreptul și opțiunile de plată corespunzătoare acestora. Acest lucru este deosebit de important atunci când beneficiarii suportă o parte importantă a riscului investițional în faza plății pensiilor. Beneficiarii ar trebui să fie informați și cu privire la orice reducere a prestațiilor la care au dreptul, după ce s-a luat o decizie care poate determina reducerea, înainte însă ca reducerea să devină efectivă. În conformitate cu bunele practici, li se recomandă IORP să consulte beneficiarii înainte de luarea unei astfel de decizii.

(69)

În exercitarea prerogativelor sale, autoritatea competentă ar trebui să aibă drept obiective principale protejarea drepturilor membrilor și ale beneficiarilor și stabilitatea și soliditatea IORP.

(70)

Domeniul de aplicare al supravegherii prudențiale diferă de la un stat membru la altul. Acest lucru poate crea probleme atunci când o IORP trebuie să respecte în același timp reglementările prudențiale ale statului membru de origine și legislația din domeniul protecției sociale și al muncii din statul membru gazdă. Clarificarea domeniilor care sunt considerate ca fiind parte a supravegherii prudențiale în sensul prezentei directive reduce insecuritatea juridică și costurile de tranzacție aferente acesteia.

(71)

Existența unei piețe interne a IORP impune recunoașterea reciprocă a normelor prudențiale. Respectarea de către o IORP a acestor standarde ar trebui să fie supravegheată de autoritățile competente din statul membru de origine al IORP. Autorităților competente ar trebui să li se confere de către statele membre prerogativele necesare pentru a utiliza măsuri preventive sau corective în cazul în care IORP încalcă oricare dintre cerințele prezentei directive.

(72)

Pentru a asigura supravegherea eficace a activităților externalizate, inclusiv a acelora care au fost ulterior reexternalizate, este esențial ca autoritățile competente să aibă acces la toate datele relevante deținute de prestatorii de servicii cărora le-au fost externalizate activitățile, indiferent dacă aceștia din urmă sunt entități reglementate sau nereglementate, și să aibă dreptul să efectueze inspecții la fața locului. Pentru a ține seama de evoluțiile pieței și pentru a garanta respectarea continuă a condițiilor de externalizare, autoritățile competente ar trebui să dispună de competențele necesare pentru a solicita informații de la IORP și de la prestatorii de servicii cu privire la oricare dintre activitățile externalizate.

(73)

Ar trebui să existe prevederi privind schimbul de informații între autoritățile competente, alte autorități și organismele însărcinate cu consolidarea stabilității financiare și cu încetarea schemelor de pensii. Prin urmare, este necesar să se precizeze condițiile în care se poate realiza respectivul schimb de informații. De asemenea, în cazul în care informațiile nu pot fi divulgate decât cu acordul explicit al autorităților competente, acestea ar trebui să aibă posibilitatea, după caz, de a condiționa respectivul acord de respectarea unor condiții stricte.

(74)

Orice operațiune de prelucrare de date cu caracter personal efectuată în temeiul prezentei directive, de exemplu schimbul sau transmiterea de date cu caracter personal de către autoritățile competente, ar trebui să respecte Regulamentul (UE) 2016/679 al Parlamentului European și al Consiliului (7), și orice schimb sau transmitere de informații efectuate de către autoritățile europene de supraveghere în temeiul prezentei directive ar trebui să respecte Regulamentul (CE) nr. 45/2001 al Parlamentului European și al Consiliului (8).

(75)

În vederea asigurării bunei funcționări a pieței interne pentru furnizarea de pensii ocupaționale organizată la nivelul Uniunii, Comisia ar trebui, după consultarea EIOPA, să evalueze aplicarea prezentei directive și să elaboreze un raport în acest sens, pe care să-l prezinte Parlamentului European și Consiliului până la 13 ianuarie 2023.

(76)

Pentru a asigura o concurență loială între instituții, perioada de tranziție, care permite întreprinderilor de asigurare aflate sub incidența Directivei 2009/138/CE să își realizeze activitățile de furnizare de pensii ocupaționale în temeiul normelor menționate la articolul 4 din prezenta directivă, ar trebui să fie prelungită până la 31 decembrie 2022. Prin urmare, Directiva 2009/138/CE ar trebui modificată în consecință.

(77)

Dezvoltarea în continuare la nivelul Uniunii a unor modele de solvabilitate, cum ar fi bilanțul holistic (BH), nu este realistă în termeni practici și nu este eficace din perspectiva costurilor și a beneficiilor, în special dată fiind diversitatea IORP din cadrul fiecărui stat membru și dintre statele membre. Prin urmare, în ceea ce privește IORP, nu ar trebui să se instituie la nivelul Uniunii cerințe cantitative de capital, cum ar fi Solvabilitate II sau modelele de BH derivate din Solvabilitate II, deoarece acestea ar putea reduce disponibilitatea angajatorilor de a oferi scheme de pensii ocupaționale.

(78)

Deoarece obiectivul acțiunii propuse, acela de a crea un cadru legal la nivelul Uniunii care să reglementeze IORP, nu poate fi realizat pe deplin de către statele membre, ci, date fiind dimensiunea și efectele acțiunii, poate fi mai bine realizat la nivelul Uniunii, Uniunea poate adopta măsuri, în conformitate cu principiul subsidiarității prevăzut la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană. În conformitate cu principiul proporționalității prevăzut în respectivul articol, prezenta directivă nu depășește ceea ce este necesar pentru a atinge acel obiectiv.

(79)

În conformitate cu Declarația politică comună din 28 septembrie 2011 a statelor membre și a Comisiei privind documentele explicative, statele membre s-au angajat să însoțească, în cazuri justificate, notificarea măsurilor de transpunere de unul sau mai multe documente care să explice relația dintre componentele unei directive și părțile care le corespund din instrumentele naționale de transpunere. În ceea ce privește prezenta directivă, legiuitorul consideră că transmiterea unor astfel de documente este justificată.

(80)

Obligația de a transpune prezenta directivă în legislația națională ar trebui să se limiteze la dispozițiile care reprezintă o modificare de fond în raport cu directivele anterioare. Obligația de a transpune dispozițiile care rămân nemodificate decurge din directivele anterioare.

(81)

Prezenta directivă nu ar trebui să aducă atingere obligațiilor statelor membre privind termenele de transpunere în legislația națională și de aplicare a directivelor menționate în anexa I partea B,

(a)

instituțiilor care administrează sistemele de securitate socială reglementate de Regulamentele (CE) nr. 883/2004 (9) și (CE) nr. 987/2009 (10) ale Parlamentului European și ale Consiliului;

(b)

instituțiilor reglementate de Directivele 2009/65/CE (11), 2009/138/CE, 2011/61/UE (12), 2013/36/UE (13) și 2014/65/UE (14) ale Parlamentului European și ale Consiliului;

(c)

instituțiilor care funcționează în sistem redistributiv;

(d)

instituțiilor în cadrul cărora salariații din întreprinderile plătitoare nu au dreptul legal la prestații și în care întreprinderea plătitoare poate răscumpăra activele în orice moment, fără a își îndeplini neapărat obligațiile de plată a pensiilor;

(e)

întreprinderilor care constituie provizioane la bilanț în vederea asigurării plății pensiilor pentru salariații proprii.

1.

„instituție pentru furnizarea de pensii ocupaționale” sau „IORP” înseamnă o instituție, indiferent de forma sa juridică, care funcționează pe baza principiului de finanțare prin capitalizare, înființată separat de orice întreprindere sau grupare plătitoare, cu scopul de a furniza pensii în contextul unei activități ocupaționale, pe baza unui acord sau contract încheiat:

și care desfășoară activități care decurg direct din acestea;

2.

„schemă de pensii” înseamnă un contract, un acord, un act fiduciar sau reguli care prevăd ce drepturi de pensii se acordă și în ce condiții;

3.

„întreprindere plătitoare” înseamnă orice întreprindere sau alt organism, indiferent dacă include sau constă în una sau mai multe persoane juridice sau fizice, care acționează ca angajator sau persoană care exercită o activitate independentă sau oricare combinație între acestea și care oferă o schemă de pensii sau plătește contribuții la o IORP;

4.

„pensii” înseamnă prestațiile plătite la pensionare sau în perspectiva pensionării sau, atunci când sunt complementare acestor indemnizații și oferite cu titlu accesoriu, sub forma plăților în caz de deces, invaliditate sau încetarea activității ori sub formă de ajutoare bănești sau servicii în caz de boală, sărăcie sau deces. Pentru a facilita securitatea financiară după pensionare, aceste prestații pot lua forma unei rente viagere, unei rente temporare, unei sume forfetare sau forma oricărei combinații dintre acestea;

5.

„membru” înseamnă o persoană, alta decât un beneficiar sau un membru potențial, ale cărei activități profesionale, trecute sau prezente, îi dau sau îi vor da dreptul la pensie în conformitate cu prevederile unei scheme de pensii;

6.

„beneficiar” înseamnă o persoană care primește pensie;

7.

„membru potențial” înseamnă o persoană care este eligibilă să adere la o schemă de pensii;

8.

„autoritate competentă” înseamnă o autoritate națională desemnată să îndeplinească atribuțiile prevăzute în prezenta directivă;

9.

„riscuri biometrice” înseamnă riscuri legate de deces, invaliditate și longevitate;

10.

„stat membru de origine” înseamnă statul membru în care IORP a fost înregistrată sau autorizată și în care se află sediul său principal, în conformitate cu articolul 9;

11.

„stat membru gazdă” înseamnă statul membru a cărui legislație socială și legislație a muncii relevante în domeniul schemelor de pensii ocupaționale sunt aplicabile relației dintre întreprinderea plătitoare și membri sau beneficiari;

12.

„IORP de la care se efectuează transferul” înseamnă o IORP care transferă total sau parțial obligațiile unei scheme de pensii, provizioanele tehnice și alte obligații și drepturi, precum și activele aferente sau numerarul echivalent acestora, unei IORP înregistrate sau autorizate în alt stat membru;

13.

„IORP destinatară” înseamnă o IORP care primește total sau parțial pasivele unei scheme de pensii, provizioanele tehnice și alte obligații și drepturi, precum și activele aferente sau numerarul echivalent acestora, din partea unei IORP înregistrate sau autorizate în alt stat membru;

14.

„piață reglementată” înseamnă o piață reglementată, astfel cum este definită la articolul 4 alineatul (1) punctul 21 din Directiva 2014/65/UE;

15.

„sistem multilateral de tranzacționare” sau „MTF” înseamnă un sistem multilateral de tranzacționare sau MTF, astfel cum este definit la articolul 4 alineatul (1) punctul 22 din Directiva 2014/65/UE;

16.

„sistem organizat de tranzacționare” sau „OTF” înseamnă un sistem organizat de tranzacționare sau OTF, astfel cum este definit la articolul 4 alineatul (1) punctul 23 din Directiva 2014/65/UE;

17.

„suport durabil” înseamnă un instrument cu ajutorul căruia un membru sau un beneficiar poate stoca informații care îi sunt adresate personal, într-un mod care să permită ca informațiile respective să poată fi consultate ulterior pe o durată adaptată scopului acestor informații și care permite reproducerea fidelă a informațiilor stocate;

18.

„funcție-cheie”, în cadrul unui sistem de guvernanță, înseamnă capacitatea de a efectua sarcini concrete și cuprinde funcția de gestionare a riscurilor, funcția de audit intern și funcția actuarială;

19.

„activitate transfrontalieră” înseamnă administrarea unei scheme de pensii în care relația dintre instituția plătitoare, respectiv membrii și beneficiarii vizați este reglementată de legislația socială și legislația muncii relevante în domeniul schemelor de pensii ocupaționale dintr-un stat membru diferit de statul membru de origine.

(a)

IORP a pus în aplicare reglementări stabilite în mod corespunzător privind administrarea oricărei scheme de pensii;

(b)

dacă întreprinderea plătitoare garantează plata pensiilor, aceasta se angajează la o finanțare constantă;

(a)

denumirea statului sau statelor membre gazdă, care este identificat de întreprinderea plătitoare, după caz;

(b)

denumirea întreprinderii plătitoare și localizarea sediului principal al acesteia;

(c)

principalele caracteristici ale schemei de pensii care urmează să fie gestionată pentru întreprinderea plătitoare.

(a)

al majorității membrilor și al majorității beneficiarilor în cauză sau, dacă este cazul, al majorității reprezentanților acestora. Majoritatea se definește în conformitate cu legislația națională. Informațiile privind condițiile transferului sunt puse la dispoziția membrilor și a beneficiarilor în cauză și, dacă este cazul, a reprezentanților acestora, în timp util, de către IORP de la care se efectuează transferul, înainte de depunerea cererii menționate la alineatul (4); precum și

(b)

al întreprinderii plătitoare, după caz.

(a)

acordul scris între IORP de la care se efectuează transferul și IORP destinatară, precizând condițiile transferului;

(b)

o descriere a principalelor caracteristici ale schemei de pensii;

(c)

o descriere a pasivelor sau a provizioanelor tehnice care urmează să fie transferate și a altor obligații și drepturi, precum și a activelor aferente sau a numerarului echivalent acestora;

(d)

denumirile și localizarea sediilor principale ale IORP de la care se efectuează transferul și cele ale IORP destinatară, precum și statele membre în care înregistrată sau autorizată fiecare IORP;

(e)

localizarea sediului principal al întreprinderii plătitoare și denumirea întreprinderii plătitoare;

(f)

dovada acordului prealabil, în conformitate cu alineatul (3);

(g)

atunci când este cazul, denumirile statelor membre a căror legislație socială și a muncii relevantă în domeniul schemelor de pensii ocupaționale este aplicabilă schemei de pensii în cauză.

(a)

toate informațiile menționate la alineatul (5) au fost furnizate de către IORP destinatară;

(b)

structura administrativă, situația financiară a IORP destinatare și reputația, calificarea sau experiența profesională a persoanelor care gestionează IORP destinatară sunt compatibile cu transferul propus;

(c)

interesele pe termen lung ale membrilor și beneficiarilor IORP destinatare și partea transferată din schemă sunt protejate în mod adecvat pe durata transferului și ulterior acestuia;

(d)

provizioanele tehnice ale IORP destinatare sunt integral finanțate la data transferului, în cazul în care transferul are ca rezultat o activitate transfrontalieră; și

(e)

activele care urmează să fie transferate sunt suficiente și adecvate pentru a acoperi pasivele, provizioanele tehnice, precum și alte obligații și drepturi care urmează să fie transferate, în conformitate cu normele aplicabile în statul membru de origine al IORP destinatare.

(a)

în cazul unui transfer parțial al pasivelor, provizioanelor tehnice și al altor obligații și drepturi, precum și al activelor aferente sau al numerarului echivalent acestora aparținând schemei de pensii, interesele pe termen lung ale membrilor și beneficiarilor din partea rămasă a schemei de pensii sunt protejate în mod adecvat;

(b)

drepturile individuale ale membrilor și beneficiarilor sunt cel puțin aceleași în urma transferului;

(c)

activele care corespund schemei de pensii care urmează să fie transferată sunt suficiente și adecvate pentru a acoperi pasivele, provizioanele tehnice, precum și alte obligații și drepturi care urmează să fie transferate, în conformitate cu normele aplicabile în statul membru de origine al IORP de la care se efectuează transferul.

(a)

volumul minim de provizioane tehnice se calculează printr-o evaluare actuarială suficient de prudentă, luând în considerare toate angajamentele contractate de IORP în materie de prestații și contribuții în cadrul sistemelor de pensii pe care le administrează. Acesta trebuie să acopere plata în continuare atât a pensiilor cât și a prestațiilor aflate deja în plată către beneficiari și, de asemenea, să reflecte angajamentele rezultate din drepturile de pensie dobândite de membri. Prognozele economice și actuariale alese pentru evaluarea angajamentelor se aleg în mod prudent, luând în considerare, dacă este cazul, o marjă adecvată pentru variații nefavorabile;

(b)

ratele maxime ale dobânzii utilizate se aleg în mod prudent și se determină în conformitate cu reglementările relevante din legislația statului membru de origine. Respectivele rate prudente ale dobânzii se calculează luând în considerare:

(c)

tabelele biometrice folosite pentru calculul provizioanelor tehnice se bazează pe principii prudente, ținând cont de principalele caracteristici ale grupului de membri și ale schemelor de pensii, în special de evoluția preconizată a riscurilor relevante;

(d)

metodele și baza de calcul pentru provizioanele tehnice rămân în general constante de la un exercițiu financiar la altul. Cu toate acestea, discontinuitățile pot fi justificate de o schimbare în legislație, în condițiile economice sau demografice pe care se bazează provizioanele.

(a)

IORP elaborează un plan concret și realizabil pentru a restabili volumul necesar de active în vederea acoperirii integrale a provizioanelor tehnice în timp util. Planul este pus la dispoziția membrilor sau, dacă este cazul, a reprezentanților acestora și/sau este supus aprobării autorităților competente din statul membru de origine;

(b)

la elaborarea planului se ține seama de situația specifică a IORP, în special de structura active/pasive, profilul riscului, planul de lichiditate, profilul de vârstă al membrilor care au dreptul să primească pensii, scheme în faza de demarare și scheme care trec de la o situație de nefinanțare sau finanțare parțială la o situație de finanțare integrală;

(c)

în cazul lichidării unei scheme de pensii în timpul perioadei menționate la prima teză din prezentul alineat, IORP informează autoritățile competente din statul membru de origine. IORP stabilește o procedură de transfer al activelor și pasivelor aferente schemei respective către altă IORP, către o întreprindere de asigurări sau către alt organ corespunzător. Această procedură este comunicată autorităților competente din statul membru de origine și o descriere generală a procedurii este pusă la dispoziția membrilor sau, dacă este cazul, reprezentanților acestora, în conformitate cu principiul confidențialității.

(a)

capitalul social vărsat sau, în cazul unei IORP sub forma unei întreprinderi mutuale, fondul inițial efectiv plus toate conturile membrilor întreprinderii mutuale care îndeplinesc criteriile următoare:

(b)

rezervele (legale și libere) care nu corespund obligațiilor de subscriere;

(c)

profitul sau pierderile reportate după deducerea dividendelor care trebuie plătite; și

(d)

în măsura în care legislația națională permite, rezervele de profit care apar în bilanț, în cazul în care pot fi folosite pentru a acoperi pierderile care pot apărea și dacă nu au fost puse la dispoziție pentru distribuire către membri și beneficiari.

(a)

capital din acțiuni preferențiale cumulative și capital din împrumuturi subordonate până la 50 % din marja de solvabilitate disponibilă sau marja de solvabilitate minimă, în funcție de care este mai mică, din care maximum 25 % constă în împrumuturi subordonate cu scadență fixă sau capital din acțiuni preferențiale cumulative cu termen fix, cu condiția să existe acorduri obligatorii pe baza cărora, în cazul falimentului sau lichidării IORP, capitalul din împrumuturi subordonate sau capitalul din acțiuni preferențiale urmează ca prioritate după revendicările tuturor celorlalți creditori și nu se rambursează decât după ce au fost plătite toate datoriile scadente la momentul respectiv;

(b)

titlurile de valoare fără o dată de scadență specificată și alte instrumente, inclusiv acțiunile preferențiale cumulative, altele decât cele menționate la litera (a), până la maximum 50 % din marja de solvabilitate disponibilă sau marja de solvabilitate minimă, în funcție de care este mai mică, pentru toate titlurile de valoare în cauză, și capitalul din împrumuturi subordonate menționat la litera (a), cu condiția să îndeplinească următoarele cerințe:

În sensul literei (a), capitalul din împrumuturi subordonate îndeplinește, de asemenea, următoarele condiții:

(a)

în cazul în care nu se practică procedeul Zillmer sau în care, deși se practică, aceasta este mai mică decât sarcina pentru costuri de achiziție inclusă în primă, diferența dintre un provizion matematic necalculat prin procedeul Zillmer sau parțial calculat prin procedeul Zillmer și un provizion matematic calculat prin procedeul Zillmer la o rată egală cu sarcina pentru costuri de achiziție inclusă în primă;

(b)

toate rezervele ascunse nete provenind din evaluarea activelor, în măsura în care rezervele ascunse nete în cauză nu au un caracter excepțional;

(c)

o jumătate din capitalul social sau din fondul inițial nevărsat, odată ce partea vărsată reprezintă 25 % din capitalul sau fondul social, până la 50 % din marja de solvabilitate disponibilă sau minimă, în funcție de care este mai mică.

(a)

primul rezultat:

se obține înmulțind o fracțiune de 4 % din rezervele matematice privind activitatea directă și primirile de prime brute în reasigurare, fără deducerea cedărilor în reasigurare, cu raportul, care nu poate fi mai mic de 85 %, aferent exercițiului financiar precedent, dintre valoarea totală a rezervelor matematice după deducerea cedărilor prime nete în reasigurare și valoarea totală brută a rezervelor matematice;

(b)

al doilea rezultat:

pentru polițele la care capitalul de risc nu are o valoare negativă, se obține înmulțind o fracțiune de 0,3 % din valoarea capitalului subscris de IORP cu raportul, care nu poate fi mai mic de 50 %, aferent exercițiului financiar precedent, dintre valoarea totală a capitalului de risc rămas în sarcina IORP după cedările și retrocesiunile în reasigurare și valoarea totală a capitalului de risc al cuantumului brut al reasigurării;

Pentru asigurarea temporară pentru deces cu un termen maxim de trei ani, fracțiunea respectivă este de 0,1 %. Pentru o astfel de asigurare cu un termen mai mare de trei ani și maxim de cinci ani, fracțiunea în cauză este de 0,15 %.

(a)

în măsura în care IORP are un risc de investiții, o fracțiune de 4 % din provizioanele tehnice, calculată în conformitate cu alineatul (2) litera (a);

(b)

în măsura în care IORP nu are un risc de investiții, dar valoarea destinată acoperirii cheltuielilor de administrare este stabilită pentru o perioadă mai mare de cinci ani, o fracțiune de 1 % din provizioanele tehnice, calculată în conformitate cu alineatul (2) litera (a);

(c)

în măsura în care IORP nu are un risc de investiții și valoarea destinată acoperirii cheltuielilor de administrare nu este stabilită pentru o perioadă mai mare de cinci ani, o valoare echivalentă cu 25 % din cheltuielile administrative nete corespunzătoare asigurărilor și operațiunilor în cauză din ultimul exercițiu financiar;

(d)

în măsura în care IORP acoperă un risc de deces, o fracțiune de 0,3 % din capitalul de risc calculată în conformitate cu alineatul (2) litera (b).

Valorile despăgubirilor plătite pentru activitățile directe (fără deducerea despăgubirilor suportate de către reasigurători și retrocesionari) pe durata perioadelor menționate la alineatul (1) se adună.

La această sumă se adună valoarea despăgubirilor plătite pentru primirile în reasigurare și retrocesionări pe durata acelorași perioade, precum și valoarea rezervelor pentru cererile de despăgubire neplătite constituite la finalul exercițiului financiar precedent, atât pentru activitățile directe, cât și pentru primirile în reasigurare.

Din această sumă se deduce valoarea recuperărilor încasate în cursul perioadelor prevăzute la alineatul (1).

Din suma rămasă se deduce valoarea rezervelor pentru cererile de despăgubire neplătite constituite la începutul celui de al doilea exercițiu care precede ultimul exercițiu pentru care s-au întocmit situațiile financiare, atât pentru activități directe, cât și pentru primiri în reasigurare.

O treime din suma astfel obținută se împarte în două tranșe, prima de maximum 35 000 000 EUR, iar a doua incluzând restul; fracțiunile ce corespund procentelor de 26 % din prima tranșă și, respectiv, de 23 % din a doua tranșă se adună.

Rezultatul astfel obținut se înmulțește cu raportul, pentru ultimele trei exerciții financiare, dintre valoarea despăgubirilor care rămân în sarcina IORP după deducerea sumelor recuperabile din reasigurare și valoarea brută a daunelor; raportul nu poate fi în niciun caz mai mic de 50 %.

(a)

activele se investesc în interesul superior pe termen lung al membrilor și beneficiarilor în ansamblu. În cazul unui conflict potențial de interese, IORP sau entitatea care administrează portofoliul acesteia adoptă măsuri ca investiția să se facă numai în interesul membrilor și beneficiarilor;

(b)

în cadrul principiului prudenței, statele membre permit IORP să țină seama de potențialul impact pe termen lung al deciziilor de investiții asupra factorilor de mediu, sociali și de guvernanță;

(c)

activele se investesc într-un mod care să asigure securitatea, calitatea, lichiditatea și profitabilitatea portofoliului în întregul său;

(d)

activele se investesc predominant pe piețele reglementate. Investițiile în active care nu sunt admise la tranzacționare pe piețele financiare reglementate trebuie în orice caz să fie menținute la niveluri prudente;

(e)

investițiile în instrumente derivate sunt permise în măsura în care instrumentele respective contribuie la scăderea riscurilor investiției sau facilitează administrarea eficientă a portofoliului. Acestea trebuie evaluate prudent, luând în considerare activul suport, și incluse în evaluarea activelor IORP. De asemenea, IORP evită expunerea excesivă la riscurile legate de o singură contraparte și de alte operațiuni derivate;

(f)

activele se diversifică în mod corespunzător astfel încât să se evite dependența excesivă de un anumit activ, emitent sau grup de întreprinderi și concentrări de riscuri pe ansamblul portofoliului.

Investițiile în active emise de același emitent sau de emitenți aparținând aceluiași grup nu trebuie să expună IORP unei concentrări excesive de riscuri;

(g)

investițiile în întreprinderea plătitoare nu trebuie să depășească 5 % din întregul portofoliu, iar dacă întreprinderea plătitoare aparține unui grup, investițiile în întreprinderi aparținând aceluiași grup ca și întreprinderea plătitoare nu trebuie să depășească 10 % din portofoliu.

Dacă IORP operează în contul mai multor întreprinderi, investițiile în respectivele întreprinderi plătitoare trebuie făcute prudent, luând în considerare necesitatea unei diversificări adecvate.

(a)

să investească până la 70 % din activele care acoperă provizioanele tehnice sau din întregul portofoliu pentru schemele în care membrii suportă riscurile investiționale în acțiuni, în valori mobiliare sau valori negociabile asimilate acțiunilor și în obligațiuni corporative admise la tranzacționare pe piețele reglementate sau prin MTF ori OTF și să decidă asupra ponderii relative a respectivelor valori mobiliare în cadrul portofoliul lor de investiții. Totuși, dacă se justifică din punct de vedere prudențial, statele membre pot să aplice o limită inferioară, nu mai mică de 35 %, acelor IORP care administrează scheme de pensii cu o rată a dobânzii garantată pe termen lung, care suportă riscul investiției și asigură garanția;

(b)

să investească până la 30 % din activele care acoperă provizioanele tehnice în active denominate în alte valute decât cele în care sunt exprimate pasivele lor;

(c)

să investească în instrumente care au un orizont de investiții pe termen lung și care nu sunt tranzacționate pe piețe reglementate, în MTF sau în OTF;

(d)

să investească în instrumente emise sau garantate de BEI care sunt furnizate în cadrul Fondului european pentru investiții strategice, al fondurilor europene de investiții pe termen lung, al fondurilor europene de antreprenoriat social și al fondurilor europene cu capital de risc.

(a)

cerința privind competența:

(b)

cerința privind onorabilitatea: acestea au o bună reputație și sunt integre.

(a)

politica de remunerare se stabilește, se pune în aplicare și se menține în funcție de activitățile, profilul de risc, obiectivele, interesul pe termen lung și performanța IORP în ansamblu, și sprijină administrarea corectă, prudentă și eficientă a IORP;

(b)

politica de remunerare este corelată intereselor pe termen lung ale membrilor și beneficiarilor schemelor de pensii administrate de către IORP;

(c)

politica de remunerare include măsuri menite să evite conflictele de interese;

(d)

politica de remunerare este compatibilă cu gestionarea corectă și eficientă a riscurilor și nu încurajează asumarea unor riscuri incompatibile cu profilurile de risc și normele IORP.

(e)

politica de remunerare se aplică IORP și prestatorilor de servicii menționați la articolul 31 alineatul (1), cu excepția cazului în care respectivii prestatori de servicii fac obiectul directivelor menționate la articolul 2 alineatul (2) litera (b);

(f)

IORP stabilește principiile generale ale politicii de remunerare, pe care le revizuiește și actualizează cel puțin la fiecare trei ani, și de a cărei aplicare este responsabilă;

(g)

principiile de guvernanță privind remunerațiile și supravegherea acestora trebuie să fie clare, transparente și eficace.

(a)

în cazul în care persoana sau unitatea organizațională care îndeplinește funcția-cheie a sesizat un risc substanțial ca IORP să nu respecte o cerință legală importantă și a informat organul administrativ, de conducere sau de control al IORP cu privire la acest risc și în cazul în care acest lucru ar putea avea un impact semnificativ asupra intereselor membrilor și beneficiarilor; ori

(b)

în cazul în care persoana sau unitatea organizațională care îndeplinește funcția-cheie a sesizat o încălcare efectivă importantă a actelor cu putere de lege sau a actelor administrative aplicabile IORP și activităților sale în cadrul acestei funcții-cheie și a informat organul administrativ, de conducere sau de control al IORP cu privire la aceasta.

(a)

subscrierea și calculul rezervelor;

(b)

administrarea activelor și a pasivelor;

(c)

strategia de investiții, în special instrumentele derivate, securitizările și angajamentele similare;

(d)

gestionarea riscului de lichiditate și a riscului de concentrare;

(e)

gestionarea riscului operațional;

(f)

asigurarea și alte tehnici de diminuare a riscurilor;

(g)

riscurile de mediu, sociale și de guvernanță asociate cu portofoliul de investiții și gestionarea acestora.

(a)

a coordona și monitoriza calcularea provizioanelor tehnice;

(b)

a evalua adecvarea metodologiilor și a modelelor de bază utilizate la calcularea provizioanelor tehnice și a ipotezelor formulate în acest scop;

(c)

a determina în ce măsură datele utilizate la calcularea provizioanelor tehnice sunt suficiente și ce calitate au acestea;

(d)

a compara ipotezele utilizate la calcularea provizioanelor tehnice cu experiența;

(e)

a informa organul administrativ, de conducere sau de control al IORP cu privire la fiabilitatea și adecvarea calculării provizioanelor tehnice;

(f)

a exprima o opinie privind politica globală de subscriere în cazul în care IORP are o astfel de politică;

(g)

a exprima o opinie cu privire la adecvarea mecanismelor de asigurare în cazul în care IORP dispune de astfel de mecanisme; și

(h)

a contribui la punerea în aplicare efectivă a sistemului de gestionare a riscurilor.

(a)

o descriere a modului în care evaluarea internă a riscurilor este integrată în procesul de gestionare și în procesul decizional al IORP;

(b)

o evaluare a eficacității sistemului de gestionare a riscurilor;

(c)

o descriere a modului în care IORP previne conflictele de interese cu întreprinderea plătitoare dacă IORP externalizează funcții-cheie către întreprinderea plătitoare în conformitate cu articolul 24 alineatul (3);

(d)

o evaluare a nevoilor de finanțare generale ale IORP, inclusiv o descriere a planului de redresare, dacă este cazul;

(e)

o evaluare a riscurilor existente pentru membri și beneficiari în ceea ce privește plata pensiilor lor și a eficienței oricăror măsuri corective, luând în considerare, dacă este cazul:

(f)

o evaluare calitativă a mecanismelor pentru protecția pensiilor, inclusiv, după caz, a garanțiilor, a convențiilor sau a altor tipuri de sprijin financiar din partea întreprinderii plătitoare, a asigurării sau reasigurării de către o întreprindere care face obiectul Directivei 2009/138/CE sau a acoperirii printr-o schemă de protecție a pensiilor, în favoarea IORP sau a membrilor și beneficiarilor;

(g)

o evaluare calitativă a riscurilor operaționale;

(h)

în cazul în care factorii de mediu, sociali și de guvernanță sunt luați în considerare în cadrul deciziilor investiționale, o evaluare a riscurilor noi sau emergente, inclusiv a riscurilor legate de schimbările climatice, utilizarea resurselor și mediu, a riscurilor sociale și a riscurilor legate de deprecierea activelor din cauza modificării reglementărilor.

(a)

diminuarea calității sistemului de guvernanță al IORP în cauză;

(b)

creșterea nejustificată a riscului operațional;

(c)

subminarea capacității autorităților competente de a monitoriza respectarea de către IORP a obligațiilor sale;

(d)

subminarea furnizării de servicii în mod continuu și satisfăcător către membri și beneficiari.

(a)

să se asigure că instrumentele financiare sunt păstrate și protejate în mod corespunzător;

(b)

să țină evidențe care să permită IORP să identifice toate activele în orice moment și fără întârziere;

(c)

să ia măsurile necesare pentru a evita conflictele de interese în ceea ce privește păstrarea în condiții de siguranță a activelor;

(d)

să informeze autoritățile competente, la cerere, cu privire la modul în care sunt păstrate activele.

(a)

pune în aplicare instrucțiunile IORP, cu excepția cazului în care acestea contravin legislației naționale sau normelor IORP;

(b)

garantează faptul că în tranzacțiile care implică activele unei IORP legate de o schemă de pensii, orice contravaloare este achitată IORP în termenele uzuale;

(c)

garantează faptul că veniturile provenite din active sunt utilizate în conformitate cu normele IORP.

(a)

membrilor potențiali cel puțin informațiile prevăzute la articolul 41;

(b)

membrilor, cel puțin informațiile prevăzute la articolele 37-40, 42 și 44; precum și

(c)

beneficiarilor, cel puțin informațiile prevăzute la articolele 37, 43 și 44.

(a)

să fie actualizate în mod regulat;

(b)

să fie scrise în mod clar, într-un limbaj clar, concis și comprehensibil, evitându-se utilizarea jargonului și a termenilor tehnici atunci când se pot utiliza cuvinte din limbajul curent;

(c)

să nu inducă în eroare și să se asigure coerența la nivelul vocabularului și al conținutului;

(d)

să fie prezentate în așa fel încât să fie ușor de citit;

(e)

să fie disponibile într-o limbă oficială a statului membru al cărui legislație socială și legislație a muncii relevantă pentru domeniul schemelor de pensii ocupaționale este aplicabilă schemei de pensii respective; și

(f)

să fie puse la dispoziția membrilor potențiali, a membrilor și a beneficiarilor în mod gratuit, prin mijloace electronice, inclusiv pe un suport durabil sau pe un site internet, sau pe hârtie.

(a)

denumirea IORP, statul membru în care IORP este autorizată sau înregistrată și denumirea autorității competente naționale;

(b)

drepturile și obligațiile părților implicate în schema de pensii;

(c)

informații cu privire la profilul investițional;

(d)

natura riscurilor financiare suportate de membri și beneficiari;

(e)

condițiile privind garanțiile complete sau parțiale aplicate în schema de pensii sau unui nivel anume de beneficii, dacă este cazul, sau, în cazul în care nu se oferă nicio garanție în cadrul schemei de pensii, o declarație în acest sens;

(f)

mecanismele de protecție a drepturilor dobândite sau mecanismele privind reducerea beneficiilor, dacă este cazul;

(g)

situațiile în care membrii suportă un risc investițional sau pot lua decizii investiționale în funcție de rezultatele anterioare ale investițiilor aferente schemei de pensii pe o perioadă minimă de cinci ani, sau pe toată durata de operare a schemei, în cazul în care aceasta este mai mică de cinci ani;

(h)

structura costurilor suportate de membri și beneficiari, pentru acele scheme care nu asigură un anumit nivel de beneficii;

(i)

opțiunile de care dispun membrii și beneficiarii pentru a încasa beneficiile;

(j)

informații suplimentare privind aranjamentele de transfer al drepturilor de pensie, în cazul în care membrii dispun de astfel de drepturi de transfer.

(a)

datele personale ale membrului, inclusiv o indicație clară a vârstei legale de pensionare aplicabile, a vârstei de pensionare prevăzute în schema de pensie sau estimată de IORP sau vârsta de pensionare stabilită de membru, după caz;

(b)

denumirea IORP, adresa sa și indicarea schemei de pensii a membrului;

(c)

dacă este cazul, informații cu privire la garanțiile complete sau parțiale oferite de schema de pensii și, eventual, unde pot fi găsite informații suplimentare;

(d)

informații referitoare la proiecțiile privind pensia, ținând seama de vârsta de pensionare menționată la litera (a), precum și o declarație de declinare a responsabilității cu privire la faptul că proiecțiile pot diferi de valoarea finală a beneficiilor primite. Dacă proiecțiile de pensie au la bază proiecții economice, respectivele informații oferă o variantă optimă, precum și o variantă pesimistă, ținându-se cont de natura specifică a schemei de pensii;

(e)

informații referitoare la drepturile dobândite sau la capitalul acumulat, ținându-se seama de natura specifică a schemei de pensii;

(f)

informații cu privire la contribuțiile plătite de angajatorul plătitor și de membru în fondul de pensii, cel puțin pentru ultimele 12 luni, ținându-se seama de natura specifică a schemei de pensii;

(g)

o defalcare a costurilor deduse de IORP cel puțin pentru ultimele 12 luni;

(h)

informații cu privire la nivelul de finanțare a schemei de pensii în ansamblu.

(a)

informații practice suplimentare cu privire la opțiunile de care dispun membrii în cadrul schemei de pensii;

(b)

informațiile menționate la articolele 29 și 30;

(c)

după caz, informații referitoare la ipotezele utilizate pentru sumele exprimate în anuități, în special în ceea ce privește rata anuității, tipul de furnizor și durata anuității;

(d)

informații privind nivelul prestațiilor în cazul încetării contractului de muncă.

(a)

opțiunile relevante de care dispun, inclusiv opțiunile de investiții;

(b)

caracteristicile relevante ale schemei de pensii, inclusiv tipurile de beneficii;

(c)

informații privind modul și măsura în care factorii de mediu, climatici, sociali și cei legați de guvernanța corporativă sunt luați în considerare în cadrul abordării investițiilor; și

(d)

unde pot fi obținute mai multe informații.

(a)

opțiunile relevante de care dispun, inclusiv opțiunile de investiții;

(b)

caracteristicile relevante ale schemei de pensii, inclusiv tipurile de beneficii;

(c)

informații privind modul și măsura în care factorii de mediu, climatici, sociali și cei legați de guvernanța corporatistă sunt luați în considerare în cadrul abordării investițiilor; și

(d)

unde pot fi obținute mai multe informații.

(a)

conturile anuale și rapoartele anuale prevăzute la articolul 29 sau, dacă o IORP este responsabilă pentru mai multe scheme, conturile și rapoartele legate de schema de pensii a respectivului membru sau beneficiar;

(b)

declarația privind principiile politicii de investiții, prevăzută la articolul 30;

(c)

orice alte informații referitoare la ipotezele utilizate pentru generarea proiecțiilor prevăzute la articolul 39 alineatul (1) litera (d).

(a)

condițiile de funcționare;

(b)

provizioanele tehnice;

(c)

finanțarea provizioanelor tehnice;

(d)

fondurile proprii de reglementare;

(e)

marja de solvabilitate disponibilă;

(f)

marja de solvabilitate minimă;

(g)

regulile de investire;

(h)

administrarea investițiilor;

(i)

sistemul de guvernanță; și

(j)

informațiile care trebuie furnizate membrilor și beneficiarilor.

(a)

IORP nu a constituit provizioane tehnice suficiente privind întreaga activitate sau nu are suficiente active pentru a acoperi provizioanele tehnice;

(b)

IORP nu deține fondurile proprii de reglementare.

(a)

IORP nu reușește să protejeze în mod adecvat interesele membrilor și beneficiarilor schemei;

(b)

IORP nu mai îndeplinește condițiile de funcționare;

(c)

IORP își încalcă grav obligațiile care îi revin în temeiul reglementărilor care i se aplică;

(d)

în cazul activității transfrontaliere, IORP nu respectă cerințele legislației sociale și cele ale legislației muncii aplicabile schemelor de pensii ocupaționale din statul membru gazdă.

(a)

o evaluare a cerințelor calitative referitoare la sistemul de guvernanță;

(b)

o evaluare a riscurilor cu care se confruntă IORP;

(c)

o evaluare a capacității IORP de a evalua și a gestiona aceste riscuri.

(a)

a solicita IORP, membrilor consiliilor administrative, de conducere și de supraveghere ale acestora sau persoanelor care conduc efectiv IORP sau ocupă funcții-cheie să furnizeze în orice moment informații privind toate aspectele activității sau să le pună la dispoziție toate documentele;

(b)

a controla relațiile între IORP și alte companii sau între IORP, când acestea externalizează funcții-cheie sau orice alte activități acestor companii sau IORP, precum și orice reexternalizare ulterioară, care influențează situația financiară a IORP sau care sunt relevante pentru o supraveghere eficace;

(c)

a obține următoarele documente: autoevaluarea riscurilor, declarația privind principiile politicii de investiții, conturile anuale și rapoartele anuale, precum și toate documentele necesare supravegherii;

(d)

a stabili ce documente sunt necesare în scopul supravegherii, inclusiv:

(e)

a efectua inspecții la fața locului în incintele IORP și, dacă este cazul, cu privire la activitățile externalizate și la toate activitățile reexternalizate ulterior, pentru a verifica dacă activitățile se derulează în conformitate cu normele de control;

(f)

a solicita informații din partea IORP în orice moment cu privire la activitățile externalizate și la toate activitățile reexternalizate ulterior.

(a)

textele actelor cu putere de lege și ale actelor administrative, precum și recomandările generale din domeniul schemelor de pensii ocupaționale și informații referitoare la opțiunea statului membru de a aplica sau nu prezenta directivă în conformitate cu articolele 4 și 5;

(b)

informații privind procesul de supraveghere prudențială stabilit la articolul 49;

(c)

date statistice agregate cu privire la aspecte-cheie ale aplicării cadrului prudențial;

(d)

obiectivul principal al supravegherii prudențiale și informații cu privire la funcțiile și activitățile principale ale autorităților competente;

(e)

normele cu privire la sancțiunile administrative și măsurile aplicabile în cazurile de încălcare a dispozițiilor legislației naționale adoptate în temeiul prezentei directive.

(a)

pentru a verifica dacă IORP îndeplinesc condițiile pentru exercitarea unor activități legate de furnizarea de pensii ocupaționale înainte de începerea propriu-zisă a activităților lor;

(b)

pentru a facilita monitorizarea activităților IORP, inclusiv monitorizarea provizioanelor tehnice, a solvabilității, a sistemului de guvernanță, precum și a informațiilor puse la dispoziția membrilor și a beneficiarilor;

(c)

pentru a impune măsuri corective, inclusiv sancțiuni administrative;

(d)

pentru a publica, dacă legislația națională o permite, indicatori-cheie de performanță pentru fiecare IORP în parte, pentru a sprijini membrii și beneficiarii în luarea de decizii financiare privind pensia lor;

(e)

în cadrul contestațiilor formulate împotriva deciziilor autorităților competente luate în conformitate cu dispozițiile de transpunere a prezentei directive;

(f)

în cadrul acțiunilor în justiție introduse în ceea ce privește dispozițiile de transpunere a prezentei directive.

(a)

schimbul de informații între autoritățile competente din același stat membru, în exercitarea funcțiilor lor de supraveghere;

(b)

schimbul de informații între autoritățile competente din state membre diferite, în exercitarea funcțiilor lor de supraveghere;

(c)

schimbul de informații, în exercitarea funcțiilor lor de supraveghere, între autoritățile competente și una dintre următoarele entități situate în același stat membru:

(d)

punerea la dispoziția organismelor care gestionează lichidarea unei scheme de pensii a informațiilor necesare pentru îndeplinirea sarcinilor lor.

(a)

autoritățile responsabile de supravegherea organismelor implicate în lichidarea unei scheme de pensii și în alte proceduri similare;

(b)

autoritățile responsabile de supravegherea persoanelor însărcinate cu realizarea auditului statutar al conturilor IORP, ale întreprinderilor de asigurare și ale altor instituții financiare;

(c)

actuarii independenți ai IORP care asigură controlul respectivelor IORP și organismele responsabile de supravegherea actuarilor în cauză.

(a)

bănci centrale și alte organisme cu o funcție similară, în calitatea lor de autorități monetare;

(b)

alte autorități publice responsabile cu supravegherea sistemelor de plată, dacă este cazul;

(c)

Comitetul european pentru risc sistemic, EIOPA, Autoritatea europeană de supraveghere (Autoritatea bancară europeană) instituită prin Regulamentul (UE) nr. 1093/2010 al Parlamentului European și al Consiliului (16), și Autoritatea europeană de supraveghere (Autoritatea europeană pentru valori mobiliare și piețe) instituită prin Regulamentul (UE) nr. 1095/2010 al Parlamentului European și al Consiliului (17).

(a)

entitățile au competența, în temeiul legislației naționale, de a cerceta sau a examina acțiunile autorităților responsabile de supravegherea IORP sau de elaborarea legislației privind această supraveghere;

(b)

informațiile sunt strict necesare pentru exercitarea competenței menționate la litera (a);

(c)

persoanelor care au acces la informații le revin obligațiile privind păstrarea secretului profesional prevăzute de legislația națională care să fie cel puțin echivalente cu cele prevăzute în prezenta directivă;

(d)

în cazul în care informațiile provin de la alt stat membru, acestea sunt comunicate cu acordul explicit al autorităților competente din statul membru de proveniență și doar în scopurile pentru care respectivele autorități și-au dat acordul.

(a)

schimbul, transmiterea sau comunicarea de informații se realizează în scopul îndeplinirii funcției de supraveghere sau de control;

(b)

informațiile primite fac obiectul obligației privind păstrarea secretului profesional prevăzute la articolul 52;

(c)

în cazul în care informațiile provin din alt stat membru, acestea nu sunt divulgate fără acordul expres al autorității competente din statul de proveniență și, dacă este cazul, sunt comunicate exclusiv în scopurile pentru care respectiva autoritate și-a dat acordul.

(a)

informațiile trebuie să fie folosite în scopul procedurilor de depistare și de cercetare și examinare menționate la articolul 57 alineatul (2) litera (a);

(b)

informațiile primite trebuie să intre sub incidența obligației de păstrare a secretului profesional prevăzute la articolul 52;

(c)

în cazul în care informațiile provin din alt stat membru, acestea nu sunt divulgate fără acordul expres al autorității competente din statul de proveniență și, dacă este cazul, sunt comunicate exclusiv în scopurile pentru care respectiva autoritate și-a dat acordul.

(a)

dacă prezenta directivă este adecvată din punct de vedere prudențial și din punctul de vedere al guvernanței;

(b)

activitățile transfrontaliere;

(c)

experiența dobândită în aplicarea prezentei directive și impactul său asupra stabilității IORP;

(d)

declarația de pensie.

1.

La articolul 13, punctul 7 se înlocuiește cu următorul text:

(*1)  Directiva (UE) 2016/2341 a Parlamentului European și a Consiliului din 14 decembrie 2016 privind activitățile și supravegherea instituțiilor pentru furnizarea de pensii ocupaționale (IORP) (JO L 354, 23.12.2016, p. 37).”"

2.

La articolul 308b, alineatul (15) se înlocuiește cu următorul text:

„(15)   În cazul în care, la data intrării în vigoare a prezentei directive, statele membre de origine au pus în aplicare dispozițiile menționate la articolul 4 din Directiva (UE) 2016/2341, respectivele state membre de origine pot continua să aplice actele cu putere de lege și actele administrative pe care le-au adoptat în vederea respectării articolelor 1-19, 27-30, 32-35 și 37-67 din Directiva 2002/83/CE, în versiunea aflată în vigoare la 31 decembrie 2015, pentru o perioadă de tranziție care expiră la 31 decembrie 2022.

În cazul în care un stat membru de origine continuă să aplice aceste acte cu putere de lege și acte administrative, întreprinderile de asigurare din respectivul stat membru de origine își calculează cerința de capital de solvabilitate ca sumă a elementelor următoare:

Până la 31 decembrie 2017, Comisia prezintă un raport Parlamentului European și Consiliului care este menit să determine dacă perioada menționată la primul paragraf ar trebui prelungită, ținând cont de evoluțiile dreptului Uniunii sau ale dreptului intern care decurg din prezenta directivă.”