23.12.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 352/1

(1)

Directiva 2012/34/UE a Parlamentului European și a Consiliului (4) instituie un spațiu feroviar unic european, cu norme comune privind guvernanța întreprinderilor feroviare și a administratorilor de infrastructură, finanțarea și tarifarea infrastructurii, condițiile de acces la infrastructura și la serviciile feroviare și supravegherea reglementară a pieței feroviare. Finalizarea spațiului feroviar unic european ar trebui realizată prin extinderea principiului accesului liber la piețele feroviare naționale și prin reformarea guvernanței administratorilor de infrastructură, cu obiectivul de a garanta egalitatea de acces la infrastructură.

(2)

Creșterea transportului feroviar de călători nu a ținut pasul cu evoluția altor moduri de transport. Finalizarea spațiului feroviar unic european ar trebui să contribuie la continuarea dezvoltării transportului feroviar ca o alternativă credibilă la alte moduri de transport. În acest context, este esențial ca legislația de instituire a spațiului feroviar unic european să fie aplicată într-o manieră eficace în termenele prevăzute.

(3)

Piețele de servicii de transport feroviar de marfă și de transport internațional feroviar de călători din Uniune au fost deschise concurenței din 2007 și respectiv 2010, în conformitate cu Directiva 2004/51/CE a Parlamentului European și a Consiliului (5) și cu Directiva 2007/58/CE a Parlamentului European și a Consiliului (6). În plus, unele state membre au deschis concurenței și piețele lor de servicii de transport intern de călători, prin introducerea unor drepturi de acces liber, prin atribuirea competitivă a contractelor de servicii publice, sau prin ambele. Această deschidere a pieței ar trebui să aibă un impact pozitiv asupra funcționării spațiului feroviar unic european, având ca rezultat servicii de mai bună calitate pentru utilizatori.

(4)

Anumite derogări de la domeniul de aplicare al Directivei 2012/34/UE ar trebui să le permită statelor membre să țină seama de particularitățile structurii și organizării sistemelor feroviare de pe teritoriul lor, asigurând, totodată, integritatea spațiului feroviar unic european.

(5)

Operarea infrastructurii feroviare pe o rețea include sistemele de control-comandă și semnalizare. Atât timp cât linia respectivă este încă în exploatare, administratorul de infrastructură ar trebui, în primul rând, să se asigure că infrastructura este adecvată pentru utilizarea stabilită.

(6)

Pentru a stabili dacă o întreprindere ar trebui să fie considerată integrată vertical, ar trebui să se aplice noțiunea de control în sensul Regulamentului (CE) nr. 139/2004 al Consiliului (7). În cazul în care un administrator de infrastructură și o întreprindere feroviară sunt pe deplin independente una față de cealaltă, însă amândouă sunt controlate în mod direct de către stat fără vreo entitate intermediară, acestea ar trebui să fie considerate ca fiind separate. Un minister care exercită controlul atât asupra unei întreprinderi feroviare, cât și a unui administrator de infrastructură, nu ar trebui să fie considerat o entitate intermediară.

(7)

Prezenta directivă introduce noi cerințe menite să asigure independența administratorului de infrastructură. Statele membre ar trebui să aibă libertatea de a alege între diferite modele organizaționale, de la separarea structurală totală la integrarea verticală, sub rezerva unor garanții corespunzătoare, care să asigure imparțialitatea administratorului de infrastructură în ceea ce privește funcțiile esențiale, gestionarea traficului și planificarea întreținerii. Statele membre ar trebui să se asigure că, în limitele de tarifare și de alocare în vigoare, administratorul de infrastructură se bucură de independență organizațională și decizională în ceea ce privește funcțiile sale esențiale.

(8)

Ar trebui să se aplice garanții în cadrul întreprinderilor integrate vertical, pentru a se asigura că nicio altă entitate juridică din cadrul întreprinderilor respective nu exercită o influență decisivă asupra numirilor și destituirilor persoanelor responsabile cu luarea deciziilor în ceea ce privește funcțiile esențiale. În acest context, statele membre ar trebui să asigure existența unor proceduri privind reclamațiile.

(9)

Statele membre ar trebui să instituie un cadru național privind evaluarea conflictelor de interese. În acest cadru, organismul de reglementare ar trebui să ia în considerare orice interese de natură personală, financiară, economică sau profesională care ar putea influența în mod necorespunzător imparțialitatea administratorului de infrastructură. În cazul în care un administrator de infrastructură și o întreprindere feroviară sunt independente una de cealaltă, faptul că acestea sunt controlate direct de aceeași autoritate a unui stat membru nu ar trebui să fie considerat ca dând naștere unui conflict de interese în înțelesul prezentei directive.

(10)

Adoptarea deciziilor de către administratorii de infrastructură în ceea ce privește alocarea traseelor și în ceea ce privește tarifarea infrastructurii reprezintă funcții esențiale pentru a garanta un acces echitabil și nediscriminatoriu la infrastructura feroviară. Ar trebui să existe garanții stricte pentru a se evita orice abuz de influență asupra deciziilor luate de administratorul de infrastructură referitoare la astfel de funcții. Respectivele garanții ar trebui să fie adaptate pentru a ține seama de structurile diferite de guvernanță ale entităților feroviare.

(11)

Ar trebui să fie adoptate, de asemenea, măsuri corespunzătoare pentru a se asigura faptul că funcțiile de gestionare a traficului și de planificare a întreținerii sunt exercitate în mod imparțial, astfel încât să se evite orice denaturare a concurenței. În acest cadru, administratorii de infrastructură ar trebui să se asigure că întreprinderile feroviare au acces la informațiile relevante. În acest context, în cazul în care întreprinderilor feroviare li s-a acordat un acces suplimentar la procesul de gestionare a traficului de către administratorii de infrastructură, accesul respectiv ar trebui acordat în condiții egale tuturor întreprinderilor feroviare în cauză.

(12)

În cazul în care funcțiile esențiale sunt îndeplinite de un organism independent de tarifare și/sau de alocare, imparțialitatea administratorului de infrastructură în ceea ce privește funcțiile de gestionare a traficului și de întreținere ar trebui să fie garantată, fără a fi necesar transferul acestor funcții către o entitate independentă.

(13)

Organismele de reglementare ar trebui să aibă competența de a monitoriza gestionarea traficului, planificarea lucrărilor de reînnoire, precum și a celor de întreținere programate și neprogramate, astfel încât să se asigure că acestea nu generează discriminare.

(14)

Statele membre ar trebui, ca regulă generală, să se asigure că administratorul de infrastructură este responsabil cu operarea, întreținerea și reînnoirea unei rețele și că îi este încredințată dezvoltarea infrastructurii feroviare pe această rețea. În cazul în care respectivele funcții sunt externalizate către entități diferite, administratorul de infrastructură ar trebui totuși să păstreze competența de supraveghere și să dețină responsabilitatea ultimă pentru exercitarea funcțiilor respective.

(15)

Administratorii de infrastructură care fac parte dintr-o întreprindere integrată vertical pot să externalizeze anumite funcții, altele decât funcțiile esențiale din cadrul întreprinderii respective sub rezerva îndeplinirii condițiilor prevăzute în prezenta directivă, dacă aceasta nu dă naștere la niciun conflict de interese și dacă este garantată confidențialitatea informațiilor sensibile din punct de vedere comercial. Funcțiile esențiale nu ar trebui să fie externalizate către nicio altă entitate a întreprinderii integrate vertical, cu excepția cazului în care o astfel de entitate exercită exclusiv funcții esențiale.

(16)

După caz, în special din motive de eficiență, inclusiv în cazul parteneriatelor public-privat, funcțiile de administrare a infrastructurii pot fi partajate între administratori de infrastructură diferiți. Fiecare dintre administratorii de infrastructură ar trebui să fie pe deplin responsabil pentru funcțiile pe care le exercită.

(17)

Transferurile financiare dintre administratorul de infrastructură și întreprinderile feroviare, precum și, în cazul întreprinderilor integrate vertical, între administratorul de infrastructură și orice altă entitate juridică a întreprinderii integrate ar trebui împiedicate, în cazul în care acestea ar putea conduce la o denaturare a concurenței de pe piață, în special ca urmare a subvențiilor încrucișate.

(18)

Administratorii de infrastructură pot utiliza veniturile din activitățile de administrare a rețelei de infrastructură, care implică utilizarea de fonduri publice, pentru a-și finanța propria afacere sau pentru a plăti dividende investitorilor lor, ca randament al investițiilor acestora în infrastructura feroviară. Printre acești investitori se pot număra statul și orice acționar privat, dar nu și întreprinderile care fac parte dintr-o întreprindere integrată vertical și care exercită controlul atât asupra unei întreprinderi feroviare cât și asupra respectivului administrator de infrastructură. Dividendele provenite din activități care nu implică utilizarea de fonduri publice sau venituri din tarifele de utilizare a infrastructurii feroviare pot fi folosite, de asemenea, de întreprinderile care fac parte dintr-o întreprindere integrată vertical și care exercită controlul atât asupra unei întreprinderi feroviare, cât și asupra respectivului administrator de infrastructură.

(19)

Principiile de tarifare nu ar trebui să împiedice posibilitatea ca veniturile provenite din tarifele de utilizare a infrastructurii să tranziteze conturile statului.

(20)

În cazul în care în cadrul unei întreprinderi integrate vertical administratorul de infrastructură nu dispune de personalitate juridică distinctă, iar funcțiile esențiale sunt externalizate prin atribuirea lor către un organism independent de tarifare și/sau de alocare, dispozițiile relevante privind transparența financiară și independența administratorului de infrastructură ar trebui să se aplice mutatis mutandis la nivelul anumitor divizii din cadrul întreprinderii.

(21)

În scopul realizării unei gestiuni eficiente a rețelelor și a unei utilizări eficiente a infrastructurii, ar trebui asigurată o mai bună coordonare între administratorii de infrastructură și întreprinderile feroviare prin utilizarea unor mecanisme de coordonate adecvate.

(22)

În vederea facilitării prestării de servicii de transport feroviar eficiente și eficace în cadrul Uniunii, ar trebui să fie instituită o rețea europeană a administratorilor de infrastructură, pornind de la platformele existente. În scopul participării la această rețea, statele membre ar trebui să aibă libertatea de a alege organismul sau organismele care ar trebui să fie considerate administratorii lor principali de infrastructură.

(23)

Având în vedere caracterul eterogen al rețelelor din punctul de vedere al dimensiunii și densității acestora și varietatea structurilor organizaționale ale autorităților naționale, locale și regionale și experiențele fiecăreia în parte în ceea ce privește procesul de deschidere a pieței, statele membre ar trebui să dispună de suficientă flexibilitate pentru a-și organiza rețelele feroviare astfel încât să se poată pune în practică servicii prin acces direct și servicii oferite în urma încheierii unor contracte de servicii publice și pentru a garanta servicii de înaltă calitate și ușor accesibile pentru toți călătorii.

(24)

Faptul de a acorda întreprinderilor feroviare din Uniune dreptul de acces la infrastructura feroviară în toate statele membre pentru a opera servicii de transport intern de călători ar putea avea implicații pentru organizarea și finanțarea serviciilor de transport feroviar de călători prestate în cadrul unui contract de servicii publice. Este necesar ca statele membre să aibă opțiunea, bazându-se pe o decizie a organismului de reglementare relevant, de a limita drepturile de acces, dacă acestea ar compromite echilibrul economic al contractelor de servicii publice.

(25)

Dreptul întreprinderilor feroviare de a li se permite accesul la infrastructură nu aduce atingere posibilității autorității competente de a acorda drepturi exclusive în conformitate cu articolul 3 din Regulamentul (CE) nr. 1370/2012 al Parlamentului European și al Consiliului (8) sau de a atribui un contract de servicii publice în mod direct, în condițiile stabilite la articolul 5 din respectivul regulament. Existența unui astfel de contract de servicii publice nu ar trebui să permită unui stat membru să limiteze dreptul de acces al altor întreprinderi feroviare la infrastructura feroviară în cauză pentru furnizarea serviciilor de transport feroviar de călători, cu excepția cazului în care astfel de servicii ar compromite echilibrul economic al contractului de achiziții publice de servicii.

(26)

Organismele de reglementare ar trebui să evalueze, pe baza unei analize economice obiective, dacă echilibrul economic al contractelor de servicii publice existente ar urma să fie compromis, în urma unei solicitări înaintate de părțile interesate.

(27)

Procesul de evaluare ar trebui să țină cont de necesitatea de a oferi tuturor actorilor din cadrul pieței o certitudine juridică suficientă pentru dezvoltarea activităților lor. Procedura ar trebui să fie cât mai simplă, eficientă și transparentă cu putință, precum și coerentă cu procesul de alocare a capacității de infrastructură.

(28)

Statele membre pot asocia anumite condiții dreptului de acces la infrastructură, pentru a permite punerea în aplicare a unui grafic de circulație integrat pentru serviciile de transport feroviar intern de călători, cu condiția să fie asigurat un acces nediscriminatoriu.

(29)

Dezvoltarea infrastructurii feroviare și îmbunătățirea calității serviciilor de transport feroviar de călători reprezintă priorități esențiale în promovarea unui sistem durabil de transport și de mobilitate în Europa. În special, dezvoltarea unei rețele feroviare de mare viteză are potențialul de a crea legături mai bune și mai rapide între centrele economice și culturale ale Europei. Serviciile feroviare de mare viteză conectează oamenii și piețele într-un mod rapid, fiabil, ecologic și eficient din punctul de vedere al costurilor și încurajează orientarea călătorilor către transportul feroviar. Prin urmare, este deosebit de important să se încurajeze atât investițiile publice, cât și cele private în infrastructura feroviară de mare viteză, să se creeze condiții favorabile pentru un randament pozitiv al investițiilor și să se maximizeze beneficiile economice și sociale care decurg din aceste investiții. Ar trebui să se mențină posibilitatea ca statele membre să opteze pentru diferite modalități de a promova investițiile în infrastructură feroviară de mare viteză și utilizarea liniilor de mare viteză.

(30)

În vederea dezvoltării pieței pentru serviciile de transport de călători de mare viteză și în vederea promovării unei utilizări optime a infrastructurii existente, precum și pentru a încuraja competitivitatea serviciilor de transport de călători de mare viteză în beneficiul călătorilor, accesul liber în ceea ce privește serviciile de transport de călători de mare viteză ar trebui să fie limitat numai în condiții specifice și în urma unei analize economice obiective efectuate de organismul de reglementare.

(31)

Pentru a permite călătorilor să aibă acces la datele necesare pentru planificarea călătoriilor și rezervarea biletelor în interiorul Uniunii, ar trebui să fie promovate sistemele comune de informații și de emitere a biletelor directe care au fost elaborate de piață. Având în vedere importanța promovării unor sisteme de transport public fără sincope, întreprinderile feroviare ar trebui să fie încurajate să lucreze la elaborarea unor astfel de sisteme care să permită opțiuni de mobilitate multimodale, transfrontaliere, de la punctul de plecare până la destinație.

(32)

Sistemele de emitere a biletelor directe ar trebui să fie interoperabile și nediscriminatorii. Întreprinderile feroviare ar trebui să contribuie la elaborarea unor astfel de sisteme punând la dispoziție, în mod nediscriminatoriu și într-un format interoperabil, toate datele relevante necesare pentru planificarea călătoriilor și rezervarea biletelor. Statele membre ar trebui să se asigure că aceste sisteme nu fac discriminări între întreprinderile feroviare și că acestea respectă necesitatea de a asigura confidențialitatea informațiilor comerciale, protecția datelor cu caracter personal și respectarea normelor în materie de concurență. Comisia ar trebui să monitorizeze elaborarea unor astfel de sisteme și să prezinte un raport în acest sens, iar dacă este cazul ar trebui să prezinte propuneri legislative.

(33)

Statele membre ar trebui să se asigure că furnizarea de servicii de transport feroviar reflectă cerințele legate de garantarea unei protecții sociale adecvate, asigurând totodată evoluția lină spre realizarea spațiului feroviar unic european. În acest context, obligațiile care decurg în conformitate cu dreptul intern din contractele colective cu caracter obligatoriu sau din acordurile încheiate între partenerii sociali și din standardele sociale relevante ar trebui respectate. Aceste obligații nu ar trebui să aducă atingere legislației Uniunii în domeniul dreptului social și al dreptului muncii. Comisia ar trebui să sprijine în mod activ activitatea desfășurată în cadrul dialogului social sectorial în domeniul feroviar.

(34)

În cadrul revizuirii în curs a Directivei 2007/59/CE a Parlamentului European și a Consiliului (9), Comisia ar trebui să evalueze necesitatea unor noi acte legislative privind certificarea personalului de bord feroviar.

(35)

Statele membre ar trebui să aibă libertatea de a decide cu privire la strategiile de finanțare adecvate pentru accelerarea implementării Sistemului european de control al trenurilor (ETCS) și în special în ceea ce privește oportunitatea diferențierii tarifelor de acces la calea ferată.

(36)

Administratorii de infrastructură ar trebui să coopereze în privința incidentelor sau accidentelor care au un impact asupra traficului transfrontalier pentru a disemina orice informație relevantă de natură să restabilească rapid traficul normal.

(37)

În vederea atingerii obiectivelor spațiului feroviar unic european, organismele de reglementare ar trebui să coopereze pentru a asigura accesul nediscriminatoriu la infrastructura feroviară.

(38)

În special, este esențial ca organismele de reglementare să coopereze în ceea ce privește chestiunile legate de serviciile feroviare internaționale sau de infrastructura feroviară binațională care necesită decizii din partea a două sau mai multe organisme de reglementare, cu scopul de a-și coordona procesul decizional, pentru a evita insecuritatea juridică și pentru a asigura eficiența serviciilor feroviare internaționale.

(39)

În cadrul procesului de deschidere spre concurență a piețelor feroviare naționale prin acordarea de acces la rețele oricărei întreprinderi feroviare, statele membre ar trebui să dispună de o perioadă de tranziție suficientă pentru a-și putea adapta dreptul intern și structurile organizaționale. În consecință, statele membre ar trebui să aibă posibilitatea de a menține normele naționale existente privind accesul pe piață până la sfârșitul perioadei de tranziție.

(40)

În conformitate cu Declarația politică comună din 28 septembrie 2011 a statelor membre și a Comisiei privind documentele explicative (10), statele membre s-au angajat să însoțească, în cazurile justificate, notificarea măsurilor de transpunere cu unul sau mai multe documente care să explice relația dintre componentele unei directive și părțile corespunzătoare din instrumentele naționale de transpunere. În ceea ce privește prezenta directivă, legiuitorul consideră că transmiterea unor astfel de documente este justificată,

1.

Articolul 2 se modifică după cum urmează:

2.

Articolul 3 se modifică după cum urmează:

3.

La articolul 6, alineatul (2) se înlocuiește cu următorul text:

„(2)   În sensul prezentului articol, statele membre care aplică articolul 7a alineatul (3) solicită ca întreprinderea să fie organizată în divizii distincte care să nu aibă personalitate juridică distinctă în cadrul aceleiași întreprinderi.”

4.

Articolul 7 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 7

Independența administratorului de infrastructură

(1)   Statele membre se asigură că administratorul de infrastructură este responsabil cu operarea, întreținerea și reînnoirea unei rețele și că îi este încredințată dezvoltarea infrastructurii feroviare pe respectiva rețea, în conformitate cu dreptul intern.

Statele membre se asigură că nicio altă entitate juridică din cadrul întreprinderii integrate vertical nu exercită o influență decisivă asupra deciziilor luate de administratorul de infrastructură în ceea ce privește funcțiile esențiale.

Statele membre se asigură că membrii consiliului de supraveghere și ai consiliului de administrație al administratorului de infrastructură și administratorii aflați direct în subordinea lor acționează în mod nediscriminatoriu și că imparțialitatea lor nu este afectată de niciun conflict de interese.

(2)   Statele membre se asigură că administratorul de infrastructură este organizat sub forma unei entități distincte din punct de vedere juridic de orice întreprindere feroviară, iar în cadrul întreprinderilor integrate vertical, de orice alte entități juridice din interiorul întreprinderii.

(3)   Statele membre se asigură că aceleași persoane nu pot fi angajate sau numite simultan:

(4)   În cadrul întreprinderilor integrate vertical, membrii consiliului de administrație al administratorului de infrastructură, precum și persoanele responsabile de luarea deciziilor privind funcțiile esențiale nu primesc nicio remunerație bazată pe performanță din partea niciunei alte entități juridice din cadrul întreprinderii integrate vertical și nu primesc nicio primă legată în principal de performanța financiară a unor anumite întreprinderi feroviare. Cu toate acestea, le pot fi oferite stimulente legate de performanța globală a sistemului feroviar.

(5)   În cazul în care sistemele de informații sunt comune mai multor entități din cadrul unei întreprinderi integrate vertical, accesul la informațiile sensibile referitoare la funcțiile esențiale este limitat la personalul autorizat al administratorului de infrastructură. Informațiile sensibile nu sunt comunicare altor entități din cadrul unei întreprinderi integrate vertical.

(6)   Dispozițiile de la alineatul (1) din prezentul articol se aplică fără a aduce atingere drepturilor decizionale ale statelor membre în ceea ce privește dezvoltarea și finanțarea infrastructurii feroviare și competențelor statelor membre în ceea ce privește finanțarea și tarifarea infrastructurii, precum și alocarea capacităților, astfel cum sunt definite la articolul 4 alineatul (2), precum și la articolele 8, 29 și 39.”

5.

Se introduc următoarele articole:

„Articolul 7a

Independența funcțiilor esențiale

(1)   Statele membre se asigură că, în ceea ce privește funcțiile esențiale, administratorul de infrastructură beneficiază de independență organizațională și decizională în limitele prevăzute la articolul 4 alineatul (2), precum și la articolele 29 și 39.

(2)   Pentru aplicarea alineatului (1), statele membre se asigură, în special, că:

(3)   Statele membre pot decide că tarifarea infrastructurii și alocarea traselor sunt realizate de un organism de tarifare și/sau un organism de alocare care sunt independente de orice întreprindere feroviară în ceea ce privește forma lor juridică, organizarea și procesul decizional. În acest caz, statele membre pot decide să nu aplice dispozițiile de la articolul 7 alineatul (2) și articolul 7 alineatul (3) literele (c) și (d).

Articolul 7 alineatul (3) litera (a) și articolul 7 alineatul (4) se aplică mutatis mutandis șefilor de divizii însărcinate cu administrarea infrastructurii și furnizarea de servicii de transport feroviar.

(4)   Acele dispoziții ale prezentei directive care se referă la funcțiile esențiale ale unui administrator de infrastructură se aplică organismului de tarifare și/sau organismului de alocare independente.

Articolul 7b

Imparțialitatea administratorului de infrastructură în ceea ce privește gestionarea traficului și planificarea întreținerii

(1)   Statele membre se asigură că funcțiile de gestionare a traficului și de planificare a întreținerii sunt exercitate în mod transparent și nediscriminatoriu și că persoanele responsabile cu luarea deciziilor privind respectivele funcții nu sunt afectate de niciun conflict de interese.

(2)   În ceea ce privește gestionarea traficului, statele membre se asigură că întreprinderile feroviare au acces deplin și în timp util la informațiile relevante în caz de perturbări care le afectează. În cazul în care administratorul de infrastructură acordă acces suplimentar la procesul de gestionare a traficului, acesta este acordat întreprinderilor feroviare vizate într-un mod transparent și nediscriminatoriu.

(3)   În ceea ce privește planificarea pe termen lung a lucrărilor majore de întreținere și/sau reînnoire a infrastructurii feroviare, administratorul de infrastructură consultă solicitanții și ține seama în cea mai mare măsură posibilă de preocupările exprimate.

Programarea lucrărilor de întreținere se efectuează de către administratorul de infrastructură în mod nediscriminatoriu.

Articolul 7c

Externalizarea și partajarea funcțiilor administratorului de infrastructură

(1)   Cu condiția ca acest fapt să nu dea naștere la niciun conflict de interese și să fie garantată confidențialitatea informațiilor sensibile din punct de vedere comercial, administratorul de infrastructură poate:

Administratorul de infrastructură își păstrează competența de supraveghere și deține responsabilitatea ultimă pentru exercitarea funcțiilor descrise la articolul 3 alineatul (2). Orice entitate care îndeplinește funcțiile esențiale respectă articolele 7, 7a, 7b și 7d.

(2)   Prin derogare de la articolul 7 alineatul (1), funcțiile privind gestionarea infrastructurii pot fi îndeplinite de administratorii de infrastructură, inclusiv de părți la acordurile de parteneriat public-privat, cu condiția ca toate aceste entități să îndeplinească cerințele prevăzute la articolul 7 alineatele (2)-(6), precum și la articolele 7a, 7b și 7d și să își asume responsabilitatea deplină pentru exercitarea funcțiilor în cauză.

(3)   În cazul în care funcțiile esențiale nu sunt atribuite unui furnizor de energie, acesta este scutit de normele aplicabile administratorilor de infrastructură, sub rezerva asigurării respectării dispozițiilor relevante privind dezvoltarea rețelei, în special ale articolului 8.

(4)   Sub rezerva supravegherii de către organismul de reglementare sau orice alt organism competent independent stabilit de statele membre, administratorul de infrastructură poate încheia acorduri de cooperare cu una sau mai multe întreprinderi feroviare în mod nediscriminatoriu și în scopul obținerii unor avantaje pentru clienți, precum reducerea costurilor sau îmbunătățirea performanței pe partea de rețea care face obiectul acordului.

Organismul respectiv monitorizează executarea unor astfel de acorduri și poate, în cazuri justificate, să recomande denunțarea acestora.

Articolul 7d

Transparența financiară

(1)   Concomitent cu respectarea procedurilor naționale aplicabile în fiecare stat membru, veniturile din activitățile de administrare a rețelei de infrastructură, inclusiv fondurile publice, pot fi utilizate de administratorul de infrastructură numai pentru a-și finanța propria afacere, inclusiv pentru rambursarea împrumuturilor sale. Administratorul de infrastructură poate, de asemenea, să utilizeze aceste venituri pentru a plăti dividende proprietarilor întreprinderii, printre care se pot număra acționarii privați, dar nu și întreprinderile care fac parte dintr-o întreprindere integrată vertical și care exercită controlul atât asupra unei întreprinderi feroviare cât și asupra respectivului administrator de infrastructură.

(2)   Administratorii de infrastructură nu acordă împrumuturi întreprinderilor feroviare, nici direct, nici indirect.

(3)   Întreprinderile feroviare nu acordă împrumuturi administratorilor de infrastructură, nici direct, nici indirect.

(4)   Împrumuturile între entitățile juridice ale unei întreprinderi integrate vertical sunt acordate, plătite și rambursate la prețurile și în condițiile pieței, reflectând profilul de risc individual al entității în cauză.

(5)   Împrumuturile între entitățile juridice ale unei întreprinderi integrate vertical, care au fost acordate înainte de 24 decembrie 2016 continuă până la data scadenței acestora, cu condiția să fi fost contractate la prețurile pieței și să fie în mod efectiv plătite și rambursate.

(6)   Orice servicii furnizate de alte entități juridice ale unei întreprinderi integrate vertical administratorului de infrastructură se furnizează pe bază de contracte și sunt achitate fie la prețurile pieței, fie la prețuri care reflectă costul producției plus o marjă rezonabilă de profit.

(7)   Datoriile atribuite administratorului de infrastructură sunt separate în mod clar de datoriile atribuite altor entități juridice din cadrul întreprinderii integrate vertical. Aceste datorii sunt rambursate separat. Acest lucru nu împiedică efectuarea plății finale a datoriei prin intermediul întreprinderii care face parte dintr-o întreprindere integrată vertical și care exercită controlul atât asupra unei întreprinderi feroviare, cât și asupra unui administrator de infrastructură, sau prin intermediul unei alte entități din cadrul întreprinderii.

(8)   Contabilitatea administratorului de infrastructură și a celorlalte entități juridice din cadrul întreprinderii integrate vertical este ținută într-un mod care garantează respectarea prezentului articol și care permite existența contabilității separate și a unor circuite financiare transparente în cadrul întreprinderii.

(9)   În cadrul întreprinderilor integrate vertical, administratorul de infrastructură ține evidențe detaliate ale oricăror raporturi comerciale și financiare cu alte entități juridice din cadrul întreprinderii respective.

(10)   Atunci când funcțiile esențiale sunt îndeplinite de un organism independent de tarifare și/sau un organism de alocare în conformitate cu articolul 7a alineatul (3), iar statele membre nu aplică articolul 7 alineatul (2), dispozițiile prezentului articol se aplică mutatis mutandis. Trimiterile în cadrul prezentului articol la administratorul de infrastructură, la întreprinderea feroviară și la alte entități juridice dintr-o întreprindere integrată vertical se interpretează ca trimiteri la respectivele divizii ale întreprinderii. Conformitatea cu cerințele prevăzute la prezentul articol este demonstrată în conturile separate ale respectivelor divizii ale întreprinderii.

Articolul 7e

Mecanisme de coordonare

Statele membre se asigură că sunt instituite mecanisme de coordonare adecvate care să asigure coordonarea între administratorii principali de infrastructură și toate întreprinderile feroviare interesate, precum și toți candidații cunoscuți și interesați menționați la articolul 8 alineatul (3). Dacă este cazul, reprezentanții utilizatorilor serviciilor de transport feroviar de marfă și de călători și autoritățile naționale, locale sau regionale sunt invitați să participe. Organismul de reglementare în cauză poate participa în calitate de observator. Coordonarea se referă, printre altele, la:

Administratorul de infrastructură întocmește și publică orientări privind coordonarea, în consultare cu părțile interesate. Coordonarea are loc cel puțin o dată pe an, iar administratorul de infrastructură publică pe site-ul său o prezentare generală a activităților desfășurate în temeiul prezentului articol.

Coordonarea în temeiul prezentului articol nu aduce atingere dreptului solicitanților de a introduce o cale de atac la organismul de reglementare și nici competențelor organismului de reglementare, astfel cum sunt prevăzute la articolul 56.

Articolul 7f

Rețeaua Europeană a Administratorilor de Infrastructură

(1)   În scopul de a facilita furnizarea de servicii feroviare eficiente și eficace în cadrul Uniunii, statele membre se asigură că administratorii lor principali de infrastructură participă și cooperează în cadrul unei rețele, care se întrunește periodic pentru a:

În sensul literei (d), rețeaua identifică principii și practici comune pentru monitorizarea și analiza comparativă a rezultatelor în mod consecvent.

Coordonarea în temeiul prezentului alineat nu aduce atingere dreptului solicitanților de a introduce o cale de atac la organismul de reglementare și nici competențelor organismului de reglementare, astfel cum sunt prevăzute la articolul 56.

(2)   Comisia este membru al rețelei. Aceasta sprijină activitatea rețelei și facilitează coordonarea.”

6.

Articolul 10 se modifică după cum urmează:

7.

Articolul 11 se modifică după cum urmează:

8.

Se introduc următoarele articole:

„Articolul 11a

Serviciile de transport de călători de mare viteză

(1)   În vederea dezvoltării pieței pentru serviciile de transport de călători de mare viteză și în vederea promovării unei utilizări optime a infrastructurii existente, precum și pentru a încuraja competitivitatea serviciilor de transport de călători de mare viteză în beneficiul călătorilor, fără a se aduce atingere articolului 11 alineatul (5), exercitarea dreptului de acces prevăzut la articolul 10 în ceea ce privește serviciile de transport de călători de mare viteză poate fi supusă doar cerințelor stabilite de organismul de reglementare în conformitate cu prezentul articol.

(2)   În cazul în care organismul de reglementare stabilește, în urma analizei prevăzute la articolul 11 alineatele (2), (3) și (4), că serviciul de transport de călători de mare viteză preconizat între un anumit punct de plecare și o anumită destinație compromite echilibrul economic al unui contract de servicii publice care acoperă aceeași rută sau o rută alternativă, organismul de reglementare indică modificările posibile ale serviciului care ar garanta îndeplinirea condițiilor de acordare a dreptului de acces prevăzute la articolul 10 alineatul (2). Astfel de modificări pot include o modificare a serviciului preconizat.”;

„Articolul 13a

Sisteme comune de informații și de emitere a biletelor directe

(1)   Fără a aduce atingere Regulamentului (CE) nr. 1371/2007 al Parlamentului European și al Consiliului (*2) și Directivei 2010/40/UE a Parlamentului European și a Consiliului (*3), statele membre pot solicita întreprinderilor feroviare care operează servicii de transport intern de călători să participe la un sistem comun de informații și de emitere integrată a biletelor pentru furnizarea biletelor, a biletelor directe și a rezervărilor, sau să confere autorităților relevante competența de a institui un astfel de sistem. Dacă este instituit un astfel de sistem, statele membre se asigură că el nu provoacă denaturări ale pieței și nu discriminează între întreprinderile feroviare, precum și că este administrat de o entitate juridică publică sau privată sau de o asociație a tuturor întreprinderilor feroviare care operează servicii de transport de călători.

(2)   Comisia monitorizează evoluțiile pieței feroviare în ceea ce privește introducerea și utilizarea unor sisteme comune de informații și de emitere a biletelor directe și evaluează necesitatea de a lua măsuri la nivelul Uniunii, ținând seama de inițiativele legate de piață. Comisia examinează în special accesul nediscriminatoriu al călătorilor din transportul feroviar la datele necesare pentru planificarea călătoriilor și rezervarea biletelor. Până la 31 decembrie 2022, Comisia prezintă Parlamentului European și Consiliului un raport privind disponibilitatea unor astfel de sisteme comune de informații și de emitere a biletelor directe, care trebuie să fie însoțit, dacă este cazul, de propuneri legislative.

(3)   Statele membre solicită întreprinderilor feroviare care operează servicii de transport de călători să instituie planuri de urgență și asigură coordonarea corespunzătoare a acestor planuri de urgență pentru a oferi călătorilor asistență, în sensul articolului 18 din Regulamentul (CE) nr. 1371/2007, în cazul unei perturbări majore a serviciilor.

(*2)  Regulamentul (CE) nr. 1371/2007 al Parlamentului European și al Consiliului din 23 octombrie 2007 privind drepturile și obligațiile călătorilor din transportul feroviar (JO L 315, 3.12.2007, p. 14)."

(*3)  Directiva 2010/40/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 7 iulie 2010 privind cadrul pentru implementarea sistemelor de transport inteligente în domeniul transportului rutier și pentru interfețele cu alte moduri de transport (JO L 207, 6.8.2010, p. 1).”"

9.

La articolul 19, se adaugă următoarea literă:

10.

La articolul 32, alineatul (4) se înlocuiește cu următorul text:

„(4)   Tarifele de utilizare a infrastructurii în cazul coridoarelor feroviare menționate în Regulamentul (UE) 2016/919 al Comisiei (*4) pot fi diferențiate pentru a stimula echiparea trenurilor cu ETCS care respectă versiunea adoptată prin Decizia 2008/386/CE a Comisiei (*5) și cu versiunile succesive. Această diferențiere nu trebuie să aibă ca rezultat o creștere globală a veniturilor administratorului de infrastructură.

Statele membre pot decide ca această diferențiere a tarifelor de utilizare a infrastructurii să nu se aplice liniilor de cale ferată menționate în Regulamentul (UE) 2016/919, pe care pot circula doar trenuri dotate cu ETCS.

Statele membre pot decide să extindă această diferențiere la liniile ferate care nu sunt menționate în Regulamentul (UE) 2016/919.

(*4)  Regulamentul (UE) 2016/919 al Comisiei din 27 mai 2016 privind specificația tehnică de interoperabilitate referitoare la subsistemele de control-comandă și semnalizare ale sistemului feroviar în Uniunea Europeană (JO L 158, 15.6.2016, p. 1)."

(*5)  Decizia 2008/386/CE a Comisiei din 23 aprilie 2008 de modificare a anexei A la Decizia 2006/679/CE privind specificația tehnică de interoperabilitate referitoare la subsistemul de control-comandă și semnalizare al sistemului feroviar transeuropean convențional și a anexei A la Decizia 2006/860/CE privind specificația tehnică de interoperabilitate referitoare la subsistemul de control-comandă și semnalizare al sistemului feroviar transeuropean de mare viteză (JO L 136, 24.5.2008, p. 11).”"

11.

La articolul 38, alineatul (4) se înlocuiește cu următorul text:

„(4)   Dacă un solicitant intenționează să solicite capacitate de infrastructură pentru a opera un serviciu de transport de călători într-un stat membru în care dreptul de acces la infrastructura feroviară este limitat în conformitate cu articolul 11, acesta informează administratorii de infrastructură și organismele de reglementare în cauză cu cel puțin 18 luni înainte de intrarea în vigoare a graficului de circulație la care se referă cererea de capacitate. Pentru a permite organismelor de reglementare în cauză să evalueze impactul economic potențial asupra contractelor de servicii publice existente, organismele de reglementare se asigură că orice autoritate competentă care a atribuit un serviciu de transport de călători pe ruta respectivă, definit într-un contract de servicii publice, orice altă autoritate competentă interesată cu dreptul de a limita accesul în temeiul articolului 11 și orice întreprindere feroviară care execută contractul de servicii publice pe ruta serviciului de transport de călători respectiv sunt informate fără întârzieri nejustificate și cel târziu în termen de 10 zile.”

12.

La articolul 53 alineatul (3), se adaugă următorul paragraf:

„Organismul de reglementare poate solicita administratorului de infrastructură să îi pună la dispoziție aceste informații, în cazul în care consideră necesar acest lucru.”

13.

La articolul 54, alineatul (1) se înlocuiește cu următorul text:

„(1)   În cazul perturbării circulației trenurilor provocată de o problemă de natură tehnică sau de un accident, administratorul de infrastructură ia toate măsurile necesare pentru restabilirea situației normale. Pentru aceasta elaborează un plan de intervenție în care enumeră diferitele organisme care trebuie informate în cazul accidentelor grave sau în cazul perturbării semnificative a circulației trenurilor. În cazul unei perturbări care ar putea afecta traficul transfrontalier, administratorul de infrastructură comunică toate informațiile relevante altor administratori de infrastructură a căror rețea și al căror trafic pot fi afectate de această perturbare. Administratorii de infrastructură în cauză colaborează pentru a restabili traficul transfrontalier normal.”

14.

Articolul 56 se modifică după cum urmează:

15.

Articolul 57 se modifică după cum urmează:

16.

La articolul 63, alineatul (1) se înlocuiește cu următorul text:

„(1)   Până la 31 decembrie 2024, Comisia evaluează impactul prezentei directive asupra sectorului feroviar și transmite Parlamentului European, Consiliului, Comitetului Economic și Social European și Comitetului Regiunilor un raport privind aplicarea directivei.

În special, raportul evaluează dezvoltarea serviciilor feroviare de mare viteză și verifică dacă există practici discriminatorii în ceea ce privește accesul la liniile de mare viteză. Comisia analizează necesitatea prezentării unor propuneri legislative.

Până la aceeași dată, Comisia analizează dacă persistă practici discriminatorii sau alte tipuri de denaturare a concurenței în raport cu administratorii de infrastructură care fac parte dintr-o întreprindere integrată vertical. Dacă este oportun, Comisia prezintă propuneri legislative.”

23.12.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 352/18

(1)

Relațiile dintre Uniunea Europeană (denumită în continuare „Uniunea”) și Regatul Hașemit al Iordaniei (denumit în continuare „Iordania”) se dezvoltă în cadrul politicii europene de vecinătate (PEV). Iordania a semnat un acord de asociere (2) cu Uniunea la 24 noiembrie 1997, care a intrat în vigoare la 1 mai 2002. În temeiul respectivului acord, Uniunea și Iordania au instituit treptat o zonă de liber schimb pe parcursul unei perioade de tranziție de 12 ani. În plus, în 2007 a intrat în vigoare un acord privind liberalizarea în continuare a schimburilor comerciale cu produse agricole (3). În 2010, cele două părți au convenit asupra unui statut de parteneriat avansat, care implică extinderea perimetrului cooperării. La 1 iulie 2011, a intrat în vigoare un protocol privind mecanismele de soluționare a litigiilor pentru comerțul dintre UE și Iordania, care fusese parafat în decembrie 2009. Dialogul politic bilateral și cooperarea economică au fost dezvoltate și prin intermediul acordului de asociere și al Cadrului unic de sprijin adoptat pentru perioada 2014-2017.

(2)

Începând cu anul 2011, Iordania a lansat o serie de reforme politice în vederea consolidării democrației parlamentare și a statului de drept. Au fost instituite o curte constituțională și o comisie electorală independentă, iar parlamentul iordanian a adoptat o serie de legi importante, inclusiv legea electorală și legea partidelor politice, precum și legi privind descentralizarea și municipalitățile.

(3)

Economia Iordaniei este afectată semnificativ de tulburările regionale, în special din țările vecine Irak și Siria. Într-un context mondial defavorabil, instabilitatea regională a avut un puternic impact negativ asupra veniturilor externe și a exercitat o presiune asupra finanțelor publice. Turismul și investițiile străine directe au fost afectate, rutele comerciale au fost blocate, iar fluxul de gaze naturale din Egipt a fost întrerupt. În plus, economia Iordaniei a fost, de asemenea, afectată de un flux masiv de refugiați sirieni, care a sporit presiunea asupra poziției sale bugetare, a serviciilor publice și a infrastructurii.

(4)

De la izbucnirea conflictelor din Siria în 2011, Uniunea și-a exprimat angajamentul ferm de a sprijini Iordania în eforturile de a face față consecințelor economice și sociale ale crizei din Siria, în special ale prezenței unui număr mare de refugiați sirieni pe teritoriul său. Uniunea și-a majorat sprijinul financiar acordat Iordaniei, consolidând cooperarea în numeroase domenii, printre care societatea civilă, sistemul electoral, securitatea, dezvoltarea regională și reformele sociale și economice. În plus, Uniunea a oferit Iordaniei posibilitatea de a încheia un acord privind o zonă de liber schimb aprofundată și cuprinzătoare.

(5)

În acest context economic și financiar dificil, autoritățile iordaniene și Fondul Monetar Internațional (FMI) au convenit, în august 2012, un prim program de ajustare economică, care a fost sprijinit de un acord stand-by pe trei ani în valoare de 2 000 milioane USD. Acest program s-a încheiat cu succes în august 2015. În cadrul programului, Iordania a făcut progrese considerabile în domeniul consolidării bugetare, la care a contribuit și scăderea prețurilor petrolului, și a implementat o serie de reforme structurale.

(6)

În decembrie 2012, Iordania a solicitat asistență macrofinanciară suplimentară din partea Uniunii. Ca răspuns la această solicitare, în decembrie 2013 a fost adoptată o decizie de acordare de asistență macrofinanciară în valoare de 180 de milioane EUR sub formă de împrumuturi (AMF-I) (4). Memorandumul de înțelegere care definește condițiile de politică aferente AMF-I a intrat în vigoare la 18 martie 2014. După implementarea măsurilor de politică convenite, prima tranșă a AMF-I a fost plătită la 10 februarie 2015, iar a doua tranșă la 15 octombrie 2015.

(7)

De la începutul crizei siriene, Uniunea a alocat aproximativ 1 130 de milioane EUR pentru Iordania. Această sumă include, pe lângă cele 180 de milioane EUR din prima operațiune de asistență macrofinanciară, 500 de milioane EUR în cadrul programului normal de cooperare bilaterală pentru Iordania finanțat prin Instrumentul european de vecinătate, aproximativ 250 de milioane EUR din bugetul pentru ajutor umanitar și mai mult de 30 de milioane EUR din Instrumentul care contribuie la stabilitate și pace. De asemenea, Banca Europeană de Investiții a pus la dispoziție împrumuturi în valoare de 264 de milioane EUR, începând cu anul 2011.

(8)

Intensificarea crizei siriene în 2015 a afectat grav Iordania prin efectele sale asupra comerțului, a turismului și a încrederii investitorilor. Iordania a fost, de asemenea, afectată de o scădere a sprijinului financiar din partea Consiliului de Cooperare al Golfului, din cauza scăderii prețurilor petrolului. În consecință, creșterea economică a încetinit din nou, șomajul a crescut și au apărut noi nevoi bugetare și de finanțare externă.

(9)

În acest context plin de provocări, Uniunea și-a reafirmat angajamentul de a ajuta Iordania să facă față problemelor sale economice și sociale și de a implementa reformele necesare. Mai precis, acest angajament a fost exprimat în cadrul conferinței „Sprijin pentru Siria și pentru regiune”, care a avut loc la Londra la 4 februarie 2016, ocazie cu care Uniunea s-a angajat să acorde sprijin financiar în valoare de 2 390 de milioane EUR în perioada 2016-2017 pentru țările cele mai afectate de criza refugiaților, inclusiv Iordania. Sprijinul politic și economic din partea Uniunii pentru procesul de reformă al Iordaniei este compatibil cu politica adoptată de Uniune în relațiile cu țările din sudul Mediteranei, așa cum este definită în cadrul politicii europene de vecinătate.

(10)

Ca urmare a deteriorării situației financiare și economice a Iordaniei, FMI și Iordania au început totodată discuțiile privind un nou acord, care ar putea lua forma unui mecanism de finanțare extinsă („program FMI”) și ar urma să se deruleze pe parcursul unei perioade de trei ani, începând din al doilea semestru al anului 2016. Noul program FMI ar avea ca scop atenuarea dificultăților pe termen scurt legate de balanța de plăți a Iordaniei, încurajând, în același timp, implementarea unor măsuri ferme de ajustare.

(11)

În martie 2016, pe fondul înrăutățirii situației și a perspectivelor economice, Iordania a solicitat asistență macrofinanciară suplimentară din partea Uniunii.

(12)

Având în vedere că Iordania este o țară care face obiectul PEV, ea ar trebui să fie considerată eligibilă pentru a beneficia de asistență macrofinanciară din partea Uniunii.

(13)

Asistența macrofinanciară din partea Uniunii ar trebui să fie un instrument financiar excepțional de sprijin necondiționat și fără o alocare specială pentru balanța de plăți, care vizează satisfacerea necesităților imediate de finanțare externă ale beneficiarului și ar trebui să stea la baza punerii în aplicare a unui program de politică care să conțină măsuri ferme imediate de ajustare și de reformă structurală, menite să îmbunătățească poziția pe termen scurt a balanței de plăți.

(14)

Având în vedere că în Iordania există încă un deficit rezidual semnificativ de finanțare externă pentru balanța de plăți, în plus față de resursele furnizate de FMI și de alte instituții multilaterale, se consideră că asistența macrofinanciară pe care Uniunea ar urma să o furnizeze Iordaniei este un răspuns adecvat, în actualele circumstanțe excepționale, la solicitarea Iordaniei de sprijin pentru stabilizarea economică, alături de programul FMI. Asistența macrofinanciară din partea Uniunii ar sprijini stabilizarea economică și agenda reformelor structurale din Iordania, completând resursele puse la dispoziție în cadrul acordului financiar cu FMI.

(15)

Asistența macrofinanciară din partea Uniunii ar trebui să aibă drept scop sprijinirea restabilirii unei situații de finanțare externă durabile pentru Iordania, sprijinind astfel dezvoltarea sa economică și socială.

(16)

Stabilirea valorii asistenței macrofinanciare din partea Uniunii se bazează pe o evaluare cantitativă completă a nevoilor de finanțare externă reziduale ale Iordaniei și ține cont de capacitatea acesteia de autofinanțare prin resurse proprii, în special de rezervele internaționale pe care le are dispoziție. Asistența macrofinanciară din partea Uniunii ar trebui să completeze programele și resursele furnizate de FMI și de Banca Mondială. Stabilirea valorii asistenței ia în considerare, de asemenea, contribuțiile financiare preconizate din partea donatorilor multilaterali și necesitatea de a asigura o repartizare echitabilă a sarcinii între Uniune și alți donatori, precum și aplicarea anterioară a celorlalte instrumente de finanțare externă ale Uniunii în Iordania și valoarea adăugată a implicării Uniunii în general.

(17)

Comisia ar trebui să garanteze faptul că asistența macrofinanciară din partea Uniunii este conformă, din punct de vedere juridic și al conținutului, cu principiile esențiale și cu obiectivele diferitelor domenii de acțiune externă și cu măsurile adoptate în cadrul acestor domenii precum și cu celelalte politici pertinente ale Uniunii.

(18)

Asistența macrofinanciară din partea Uniunii ar trebui să sprijine politica externă a Uniunii față de Iordania. Serviciile Comisiei și Serviciul European de Acțiune Externă ar trebui să lucreze în strânsă colaborare pe parcursul operațiunii de asistență macrofinanciară pentru a coordona și a asigura coerența acțiunilor de politică externă ale Uniunii.

(19)

Asistența macrofinanciară din partea Uniunii ar trebui să susțină angajamentul Iordaniei față de valorile pe care le are în comun cu Uniunea, printre care democrația, statul de drept, buna guvernare, respectarea drepturilor omului, dezvoltarea durabilă și reducerea sărăciei, precum și angajamentul său față de alte principii privind schimburile comerciale deschise, echitabile și reglementate.

(20)

O condiție prealabilă pentru acordarea asistenței macrofinanciare din partea Uniunii ar trebui să fie ca Iordania să respecte mecanismele democratice reale, printre care un sistem parlamentar pluripartit și statul de drept, și să garanteze respectarea drepturilor omului. În plus, obiectivele specifice ale asistenței macrofinanciare din partea Uniunii ar trebui să consolideze eficiența, transparența și responsabilitatea sistemelor de gestionare a finanțelor publice din Iordania și să promoveze reformele structurale având ca scop sprijinirea creșterii durabile și favorabile incluziunii, crearea de locuri de muncă și consolidarea bugetară. Atât îndeplinirea condițiilor prealabile, cât și realizarea obiectivelor respective ar trebui monitorizate periodic de către Comisie și Serviciul European de Acțiune Externă.

(21)

Pentru a se asigura că interesele financiare ale Uniunii în legătură cu asistența macrofinanciară din partea Uniunii sunt protejate în mod eficient, Iordania ar trebui să adopte măsuri corespunzătoare privind prevenirea și combaterea fraudei, a corupției și a oricăror alte nereguli legate de această asistență. În plus, ar trebui să se adopte dispoziții care să prevadă efectuarea de verificări de către Comisie și de audituri de către Curtea de Conturi.

(22)

Punerea la dispoziție a asistenței macrofinanciare din partea Uniunii nu aduce atingere competențelor Parlamentului European și ale Consiliului, în calitate de autoritate bugetară.

(23)

Sumele provizioanelor necesare pentru asistența macrofinanciară ar trebui să fie în concordanță cu creditele bugetare prevăzute în cadrul financiar multianual.

(24)

Asistența macrofinanciară din partea Uniunii ar trebui gestionată de către Comisie. Pentru a garanta că Parlamentul European și Consiliul pot să urmărească punerea în aplicare a prezentei decizii, Comisia ar trebui să le informeze periodic cu privire la evoluțiile legate de asistență și să le furnizeze documentele relevante.

(25)

Pentru a asigura condiții uniforme de punere în aplicare a prezentei decizii, Comisiei ar trebui să i se confere competențe de executare. Aceste competențe ar trebui să fie exercitate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului (5).

(26)

Asistența macrofinanciară din partea Uniunii ar trebui să facă obiectul unor condiții de politică economică, ce urmează a fi consemnate într-un memorandum de înțelegere. Pentru a se asigura condiții de punere în aplicare uniforme și din motive de eficiență, Comisia ar trebui să fie abilitată să negocieze astfel de condiții cu autoritățile iordaniene, sub supravegherea comitetului reprezentanților statelor membre, în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 182/2011. În conformitate cu regulamentul respectiv, procedura de consultare ar trebui să se aplice, ca regulă generală, tuturor cazurilor care nu sunt prevăzute în regulamentul respectiv. Având în vedere impactul potențial important al asistenței de peste 90 de milioane EUR, este adecvat să se utilizeze procedura de examinare pentru operațiunile care depășesc acest prag. Luând în considerare cuantumul asistenței macrofinanciare din partea Uniunii acordate Iordaniei, pentru adoptarea memorandumului de înțelegere și pentru orice reducere, suspendare sau anulare a asistenței ar trebui să se aplice procedura de examinare,

(a)

condiția prealabilă prevăzută la articolul 2;

(b)

o implementare continuă și satisfăcătoare a unui program de politică ce conține măsuri ferme de ajustare și de reformă structurală, sprijinite de un mecanism de creditare al FMI fără caracter prudențial; și

(c)

implementarea satisfăcătoare a condițiilor financiare și de politică economică convenite în memorandumul de înțelegere.

(a)

asigură faptul că Iordania verifică periodic dacă finanțarea acordată din bugetul Uniunii a fost utilizată în mod corect, adoptă măsurile corespunzătoare de prevenire a neregulilor și a fraudei și, atunci când este necesar, deschide acțiuni în justiție pentru recuperarea oricăror fonduri furnizate în temeiul prezentei decizii care au fost deturnate;

(b)

asigură protecția intereselor financiare ale Uniunii, prevăzând îndeosebi măsuri specifice pentru prevenirea și combaterea fraudei, a corupției și a oricăror alte nereguli care afectează asistența macrofinanciară din partea Uniunii, în conformitate cu Regulamentul (CE, Euratom) nr. 2988/95 al Consiliului (10), cu Regulamentul (Euratom, CE) nr. 2185/96 al Consiliului (11) și cu Regulamentul (UE, Euratom) nr. 883/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (12);

(c)

autorizează în mod expres Comisia, inclusiv Oficiul European de Luptă Antifraudă sau reprezentanții acestora, să efectueze verificări, inclusiv verificări și inspecții la fața locului;

(d)

autorizează în mod expres Comisia și Curtea de Conturi să efectueze audituri atât în timpul, cât și după perioada de disponibilitate a asistenței macrofinanciare din partea Uniunii, inclusiv audituri ale documentelor și audituri la fața locului, cum ar fi evaluările operaționale; și

(e)

asigură faptul că Uniunea are dreptul la rambursarea anticipată a împrumutului atunci când s-a stabilit că, în ceea ce privește gestionarea asistenței macrofinanciare din partea Uniunii, Iordania s-a angajat într-un act de fraudă sau corupție sau într-o altă activitate ilegală care prejudiciază interesele financiare ale Uniunii.

(a)

examinează progresele înregistrate în punerea în aplicare a asistenței macrofinanciare din partea Uniunii;

(b)

evaluează situația și perspectivele economice ale Iordaniei, precum și progresele înregistrate în punerea în aplicare a măsurilor de politică menționate la articolul 3 alineatul (1);

(c)

indică legătura dintre condițiile de politică economică prevăzute în memorandumul de înțelegere, performanțele economice și bugetare ale Iordaniei la acea dată și deciziile Comisiei de a pune la dispoziție tranșele asistenței macrofinanciare din partea Uniunii.

23.12.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 352/26

(1)

Articolul 43 alineatul (3) din tratat dispune că Consiliul, la propunerea Comisiei, adoptă măsurile privind stabilirea și repartizarea posibilităților de pescuit.

(2)

În Regulamentul (UE) nr. 1380/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (1) se prevede că este necesară adoptarea de măsuri de conservare ținându-se seama de recomandările științifice, tehnice și economice disponibile, inclusiv, după caz, de rapoartele elaborate de Comitetul științific, tehnic și economic pentru pescuit (CSTEP).

(3)

Consiliului îi revine sarcina de a adopta măsuri privind stabilirea și repartizarea posibilităților de pescuit pe zone sau pe grupuri de zone de pescuit din Marea Neagră, inclusiv, după caz, anumite condiții legate funcțional de acestea. În conformitate cu articolul 16 alineatele (1) și (4) din Regulamentul (UE) nr. 1380/2013, posibilitățile de pescuit trebuie alocate între statele membre într-un mod care să asigure fiecărui stat membru o stabilitate relativă a activităților de pescuit pentru fiecare stoc sau tip de pescuit și în conformitate cu obiectivele politicii comune în domeniul pescuitului prevăzute la articolul 2 alineatul (2) din regulamentul respectiv.

(4)

Posibilitățile de pescuit ar trebui stabilite pe baza avizelor științifice disponibile, luându-se în considerare aspectele biologice și socio-economice și asigurându-se totodată un tratament echitabil pentru toate sectoarele de pescuit, precum și pe baza opiniilor exprimate cu ocazia consultării părților interesate.

(5)

Pentru pescuitul de șprot, obligația de debarcare menționată la articolul 15 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 1380/2013 se aplică de la 1 ianuarie 2015. Articolul 16 alineatul (2) din regulamentul respectiv prevede că, atunci când se introduce o obligație de debarcare pentru un stoc de pește, posibilitățile de pescuit se stabilesc ținând cont de trecerea de la stabilirea posibilităților de pescuit pentru a reflecta debarcările la stabilirea posibilităților de pescuit pentru a reflecta capturile.

(6)

Utilizarea posibilităților de pescuit prevăzute în prezentul regulament face obiectul Regulamentului (CE) nr. 1224/2009 al Consiliului (2) și în special al articolelor 33 și 34 din respectivul regulament referitoare la înregistrarea capturilor și la transmiterea datelor privind epuizarea posibilităților de pescuit. Prin urmare, este necesar să se precizeze codurile care urmează să fie folosite de statele membre atunci când transmit Comisiei datele privind debarcările de stocuri care fac obiectul prezentului regulament.

(7)

În conformitate cu articolul 2 din Regulamentul (CE) nr. 847/96 al Consiliului (3), trebuie identificate stocurile care fac obiectul diferitelor măsuri prevăzute de acesta.

(8)

Posibilitățile de pescuit ar trebui utilizate în deplină conformitate cu dreptul aplicabil al Uniunii.

(9)

Pentru a evita întreruperea activităților de pescuit și pentru a asigura pescarilor din Uniune mijloace de existență, este important ca respectivele activități de pescuit în Marea Neagră să fie deschise la 1 ianuarie 2017. Din motive de urgență, prezentul regulament ar trebui să intre în vigoare imediat după publicarea sa,

(a)

Calcan (Psetta maxima);

(b)

Șprot (Sprattus sprattus)

(a)

„CGPM” înseamnă Comisia Generală pentru Pescuit în Marea Mediterană;

(b)

„Marea Neagră” înseamnă subzona geografică 29, astfel cum este definită în anexa I la Regulamentul (UE) nr. 1343/2011 al Parlamentului European și al Consiliului (4);

(c)

„navă de pescuit” înseamnă orice navă echipată pentru exploatarea comercială a resurselor biologice marine;

(d)

„navă de pescuit a Uniunii” înseamnă o navă de pescuit care arborează pavilionul unui stat membru și care este înmatriculată în Uniune;

(e)

„stoc” înseamnă o resursă biologică marină existentă într-o anumită zonă de gestionare;

(f)

„cotă autonomă a Uniunii” înseamnă o limită a capturilor alocate în mod autonom navelor de pescuit ale Uniunii în lipsa unui acord asupra unei capturi totale admisibile (TAC);

(g)

„evaluări analitice” înseamnă evaluări cantitative ale tendințelor unui anumit stoc, bazate pe date privind biologia și exploatarea stocului, și despre care s-a stabilit în urma unei analize științifice că pot servi, din punct de vedere calitativ, drept bază pentru avize științifice privind opțiunile viitoare în materie de capturi.

(a)

schimburilor efectuate în temeiul articolului 16 alineatul (8) din Regulamentul (UE) nr. 1380/2013;

(b)

deducerilor și realocărilor efectuate în temeiul articolului 37 din Regulamentul (CE) nr. 1224/2009;

(c)

deducerilor efectuate în temeiul articolelor 105 și 107 din Regulamentul (CE) nr. 1224/2009.

23.12.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 352/31

(1)

La 12 iulie 2016, Consiliul a adoptat Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2016/1127 (2) privind punerea în aplicare a articolului 2 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 2580/2001, stabilind o listă actualizată a persoanelor, grupurilor și entităților cărora li se aplică Regulamentul (CE) nr. 2580/2001.

(2)

Consiliul a stabilit că încă trei persoane au fost implicate în acte de terorism în înțelesul articolului 1 alineatele (2) și (3) din Poziția comună 2001/931/PESC a Consiliului (3), că a fost luată o decizie cu privire la acestea de către o autoritate competentă în înțelesul articolului 1 alineatul (4) din respectiva poziție comună și că persoanele în cauză ar trebui să facă obiectul măsurilor restrictive specifice prevăzute în Regulamentul (CE) nr. 2580/2001.

(3)

Lista persoanelor, grupurilor și entităților cărora li se aplică Regulamentul (CE) nr. 2580/2001 ar trebui modificată în consecință,

23.12.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 352/33

(1)

Regulamentul (UE) nr. 1380/2013 are ca obiectiv eliminarea treptată a practicii aruncării capturilor înapoi în mare din toate activitățile de pescuit ale Uniunii, prin introducerea unei obligații de debarcare pentru capturile de specii care fac obiectul unor limite de captură.

(2)

Articolul 15 alineatul (6) din Regulamentul (UE) nr. 1380/2013 abilitează Comisia să adopte planuri privind aruncarea capturilor înapoi în mare prin intermediul unor acte delegate pentru o perioadă de maximum trei ani, pe baza recomandărilor comune elaborate de statele membre în urma consultării consiliilor consultative relevante.

(3)

Prin Regulamentul delegat (UE) 2015/2439 (2), Comisia a stabilit un plan privind aruncarea capturilor înapoi în mare pentru anumite activități de pescuit de specii demersale în apele de sud-vest pentru perioada 2016-2018, în urma unei recomandări comune prezentate de statele membre în 2015.

(4)

Belgia, Spania, Franța, Țările de Jos și Portugalia au un interes direct în ceea ce privește gestionarea pescuitului în apele de sud-vest. La 31 mai 2016, statele membre respective au prezentat Comisiei o recomandare comună, după consultarea Consiliului consultativ pentru apele de sud-vest. Organismele științifice relevante au oferit contribuții științifice, care au fost analizate de Comitetul științific, tehnic și economic pentru pescuit (CSTEP). Măsurile incluse în recomandarea comună sunt conforme cu articolul 18 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 1380/2013 și pot fi incluse în prezentul regulament.

(5)

În ceea ce privește apele de sud-vest, potrivit articolului 15 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul (UE) nr. 1380/2013, obligația de debarcare se aplică, cel târziu de la 1 ianuarie 2016, speciilor care definesc activitățile de pescuit.

(6)

Regulamentul delegat (UE) 2015/2439 prevede dispoziții pentru introducerea obligației de debarcare pentru anumite activități de pescuit de specii demersale în apele de sud-vest pentru perioada 2016-2018.

(7)

În conformitate cu noua recomandare comună prezentată de statele membre în 2016, planul pentru 2017 privind aruncarea capturilor înapoi în mare ar trebui să acopere pescuitul de limbă-de-mare comună, de merluciu, de pește-pescar și de langustină (numai în interiorul zonelor de distribuție a stocurilor cunoscute ca „unități funcționale”) în diviziunile ICES VIIIa, b, d, e, pescuitul de langustină din diviziunile ICES VIIIc și IXa (numai în interiorul unităților funcționale), pescuitul de limbă-de-mare comună și de cambulă de Baltica în diviziunea ICES IXa, pescuitul de merluciu în diviziunile ICES VIIIc și IXa și pescuitul de pește-pescar în diviziunile ICES VIIIa, b, c, d, e și IXa.

(8)

Recomandarea comună a propus aplicarea unei excepții de la obligația de debarcare în cazul langustinei capturate cu traule în subzonele ICES VIII și IX, deoarece dovezile științifice disponibile indică posibile rate de supraviețuire ridicate, ținând cont de caracteristicile uneltelor de pescuit care vizează această specie, de practicile de pescuit și de ecosistem. În evaluarea sa, CSTEP a ajuns la concluzia că cele mai recente experimente arată rate de supraviețuire care se situează în intervalul ratei de supraviețuire observat în activitatea anterioară. Se preconizează efectuarea unor studii suplimentare care ar trebui să furnizeze mai multe informații privind ratele de supraviețuire probabile în cadrul acestei activități de pescuit. Prin urmare, această excepție ar trebui să fie inclusă în prezentul regulament pentru anul 2017, însoțită de o dispoziție prin care să se solicite statelor membre în cauză să prezinte Comisiei date suplimentare obținute din testele aflate în curs, care să permită CSTEP să evalueze integral justificarea respectivei excepții.

(9)

Recomandarea comună include trei excepții de minimis de la obligația de debarcare pentru anumite activități de pescuit și în anumite limite. CSTEP a analizat dovezile furnizate de statele membre. CSTEP concluzionează că recomandarea comună a inclus argumente bine întemeiate legate de dificultatea creșterii selectivității, combinată cu costurile disproporționate pe care le-ar implica manipularea capturilor nedorite. În lumina celor de mai sus este necesar să se stabilească excepții de minimis în conformitate cu nivelul procentual propus în recomandarea comună și la niveluri care să nu le depășească pe cele permise în temeiul articolului 15 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 1380/2013.

(10)

Excepția de minimis pentru limba-de-mare comună – de până la maximum 5 % din totalul capturilor anuale din această specie efectuate de nave care vizează această specie utilizând beam-traule și traule de fund în diviziunile ICES VIIIa și VIIIb – se bazează pe faptul că este foarte dificil de realizat o creștere viabilă a selectivității. CSTEP a concluzionat că informațiile justificative sunt suficiente pentru a justifica această excepție. Prin urmare, această excepție ar trebui să fie inclusă în prezentul regulament.

(11)

Excepția de minimis pentru limba-de-mare comună – de până la maximum 3 % din totalul capturilor anuale din această specie efectuate de nave care vizează această specie utilizând setci cu sirec și setci fără sirec în diviziunile ICES VIIIa și VIIIb – se bazează pe faptul că este foarte dificil de realizat o creștere viabilă a selectivității. CSTEP a concluzionat că informațiile justificative sunt suficiente pentru a justifica excepția solicitată. Prin urmare, această excepție ar trebui să fie inclusă în prezentul regulament.

(12)

Excepția de minimis pentru merluciu – de până la maximum 7 % în 2017 și 6 % în 2018 din totalul capturilor anuale din această specie efectuate de nave care vizează această specie utilizând traule în subzonele ICES VIII și IX – se bazează pe faptul că este foarte dificil de realizat o creștere viabilă a selectivității. CSTEP a concluzionat că informațiile suplimentare privind selectivitatea nu conțineau dovezi suplimentare care să demonstreze că, pentru tehnicile de pescuit vizate, selectivitatea este foarte dificil de realizat. Prin urmare, trebuie depuse eforturi suplimentare pentru a oferi o mai bună justificare a acestei excepții. Această excepție ar trebui să fie, prin urmare, inclusă în prezentul regulament pentru 2017, adică numai pentru un an, și numai cu condiția ca statele membre să furnizeze informații mai solide în sprijinul acestei excepții, care ar urma să fie apoi evaluate de către CSTEP.

(13)

În consecință, Regulamentul delegat (UE) 2015/2439 ar trebui să fie abrogat și înlocuit printr-un nou regulament.

(14)

Întrucât măsurile prevăzute de prezentul regulament au un impact direct asupra activităților economice legate de sezonul de pescuit și asupra planificării sezonului de pescuit al navelor din Uniune, prezentul regulament ar trebui să intre în vigoare imediat după publicarea sa. El ar trebuie să se aplice de la 1 ianuarie 2017,

(a)

în ceea ce privește merluciul (Merluccius merluccius), până la maximum 7 % în 2017 și până la 6 % în 2018 din totalul capturilor anuale din această specie efectuate de nave utilizând traule și seine (coduri ale uneltelor: OTT, OTB, PTB, OT, PT, TBN, TBS, TX, SSC, SPR, TB, SDN, SX și SV), care vizează specia respectivă în subzonele ICES VIII și IX;

(b)

în ceea ce privește limba-de-mare comună (Solea solea), până la maximum 5 % din totalul capturilor anuale din această specie efectuate de nave utilizând beam-traule (cod al uneltelor: TBB) și traule de fund (coduri ale uneltelor: OTB, OTT, PTB, TBN, TBS, TBB, OT, PT și TX), care vizează specia respectivă în diviziunile ICES VIIIa și VIIIb;

(c)

în ceea ce privește limba-de-mare comună (Solea solea), până la maximum 3 % din totalul capturilor anuale din această specie efectuate de nave utilizând setci cu sirec și setci fără sirec (coduri ale uneltelor: GNS, GN, GND, GNC, GTN, GTR și GEN), care vizează specia respectivă în diviziunile ICES VIIIa și VIIIb.

23.12.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 352/39

(1)

Regulamentul (UE) nr. 1380/2013 are ca obiectiv eliminarea treptată a practicii aruncării capturilor înapoi în mare din toate activitățile de pescuit ale Uniunii, prin introducerea unei obligații de debarcare pentru capturile de specii care fac obiectul unor limite de captură.

(2)

Articolul 15 alineatul (6) din Regulamentul (UE) nr. 1380/2013 abilitează Comisia să adopte planuri privind aruncarea capturilor înapoi în mare prin intermediul unor acte delegate pentru o perioadă de maximum trei ani, pe baza recomandărilor comune elaborate de statele membre în urma consultării consiliilor consultative relevante.

(3)

Prin Regulamentul delegat (UE) 2015/2438 (2), Comisia a stabilit un plan privind aruncarea capturilor înapoi în mare pentru anumite activități de pescuit de specii demersale în apele de nord-vest pentru perioada 2016-2018, în urma unei recomandări comune prezentate de statele membre în 2015.

(4)

Belgia, Irlanda, Spania, Franța, Țările de Jos și Regatul Unit au un interes direct în ceea ce privește gestionarea pescuitului în apele de nord-vest. La 3 iunie 2016, statele membre respective au prezentat Comisiei o nouă recomandare comună, după consultarea Consiliului consultativ pentru apele de nord-vest. Organismele științifice relevante au oferit contribuții științifice, care au fost analizate de Comitetul științific, tehnic și economic pentru pescuit (CSTEP). Măsurile incluse în recomandarea comună sunt conforme cu articolul 18 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 1380/2013 și pot fi incluse în prezentul regulament.

(5)

În ceea ce privește apele de nord-vest, potrivit articolului 15 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul (UE) nr. 1380/2013, obligația de debarcare se aplică, începând cel târziu cu 1 ianuarie 2016, speciilor care definesc activitățile de pescuit ce fac obiectul limitelor de captură. Recomandarea comună a stabilit flotele care ar urma să facă obiectul obligației de debarcare în cazul pescuitului mixt de cod, eglefin, merlan și cod saithe, al pescuitului de langustină, al pescuitului mixt de limbă-de-mare comună și de cambulă de Baltica, al pescuitului de merluciu și de polac.

(6)

Regulamentul delegat (UE) 2015/2438 prevede dispoziții pentru introducerea obligației de debarcare pentru anumite activități de pescuit de specii demersale în apele de nord-vest pentru perioada 2016-2018.

(7)

În conformitate cu noua recomandare comună prezentată de statele membre în 2016, planul privind aruncarea capturilor înapoi în mare ar trebui să acopere, începând cu 2017, noi specii care definesc pescuitul extrem de mixt de cod, eglefin, merlan și cod saithe, pescuitul de langustină, pescuitul mixt de limbă-de-mare comună și de cambulă de Baltica, precum și pescuitul de merluciu și de polac. Capturile accidentale ar trebui să fie și ele reglementate în cadrul anumitor activități de pescuit.

(8)

Conform recomandării comune, ar trebui să se aplice o excepție de la obligația de debarcare pentru langustina capturată cu vârșe, capcane și coșuri în diviziunea ICES VI și în subzona ICES VII, în cazul căreia dovezile științifice demonstrează o rată ridicată de supraviețuire, ținând cont de caracteristicile uneltelor, de practicile de pescuit și de ecosistem. CSTEP a concluzionat că excepția era justificată. Prin urmare, această excepție ar trebui să fie în continuare inclusă în prezentul regulament.

(9)

Recomandarea comună a propus aplicarea unei excepții de la obligația de debarcare în cazul capturilor de limbă-de-mare sub dimensiunea minimă de referință pentru conservare, capturate cu traule cu panouri având dimensiunea ochiului de plasă de 80-99 mm, în diviziunea ICES VIId, la o distanță de până la șase mile marine de coastă și în afara zonelor de pepiniere identificate, în cadrul unor operațiuni de pescuit care îndeplinesc anumite condiții specifice. Dovezile științifice demonstrează rate de supraviețuire ridicate, ținând cont de caracteristicile uneltelor de pescuit și ale ecosistemului. CSTEP a remarcat faptul că supraviețuirea depinde de o serie de factori și a recomandat atât prudență în extinderea rezultatelor testelor la alte activități de pescuit, cât și efectuarea de teste suplimentare în sprijinul acestei solicitări. Prin urmare, această excepție ar trebui să fie inclusă în prezentul regulament pentru 2017, cu condiția ca flota care invocă această excepție să opereze în condiții comparabile cu cele ale testului și ca statele membre în cauză să efectueze teste suplimentare. Rezultatele acestor teste suplimentare ar trebui să fie evaluate de CSTEP în 2017.

(10)

Recomandarea comună include șapte excepții de minimis de la obligația de debarcare, pentru anumite activități de pescuit și până la anumite limite. Dovezile furnizate de statele membre au fost analizate de CSTEP, care a concluzionat că, în general, recomandarea comună conținea argumente bine întemeiate din care rezulta că ar fi dificil de realizat o îmbunătățire suplimentară a selectivității și/sau că costurile de manipulare a capturilor nedorite ar fi disproporționate, argumente sprijinite, în unele cazuri, de o evaluare calitativă a costurilor. În lumina celor de mai sus și în absența unor informații științifice contrare, este oportună includerea acestor excepții de minimis în prezentul regulament, în conformitate cu nivelul procentual propus în recomandarea comună și la niveluri care să nu le depășească pe cele permise în temeiul articolului 15 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 1380/2013.

(11)

Excepția de minimis pentru limba-de-mare comună – de până la maximum 3 % în perioada 2017-2018 din totalul capturilor anuale din această specie efectuate de nave care utilizează setci cu și fără sirec pentru a captura limbă-de-mare comună în diviziunile ICES VIId, VIIe, VIIf și VIIg – se bazează pe faptul că este foarte dificil de realizat o creștere a selectivității. CSTEP a concluzionat că această excepție este bine definită și că, prin urmare, ea ar trebui să fie inclusă în prezentul regulament.

(12)

Excepția de minimis pentru merlan – de până la maximum 7 % în 2017 și de până la maximum 6 % în 2018 din totalul capturilor anuale din această specie efectuate de nave obligate să debarce merlan, care utilizează traule de fund și seine având dimensiunea ochiului de plasă mai mică de 100 mm și traule pelagice pentru a captura merlan în diviziunile ICES VIId și VIIe – se bazează pe faptul că este foarte dificil de realizat o creștere a selectivității.

(13)

Excepția de minimis pentru merlan – de până la maximum 7 % în 2017 și de până la maximum 6 % în 2018 din totalul capturilor anuale din această specie efectuate de nave obligate să debarce merlan, care utilizează traule de fund și seine având dimensiunea ochiului de plasă de cel puțin 100 mm pentru a captura merlan în diviziunile ICES VIIb-VIIj – se bazează pe faptul că este foarte dificil de realizat o creștere a selectivității.

(14)

Excepția de minimis pentru merlan – de până la maximum 7 % în 2017 și de până la maximum 6 % în 2018 din totalul capturilor anuale din această specie efectuate de nave obligate să debarce merlan, care utilizează traule de fund și seine având dimensiunea ochiului de plasă mai mică de 100 mm pentru a captura merlan în subzona ICES VII (excluzând subzonele VIIa, VIId și VIIe) – se bazează pe faptul că este foarte dificil de realizat o creștere a selectivității.

(15)

În ceea ce privește cele trei excepții de minimis pentru merlan, Regulamentul delegat (UE) 2015/2438 a impus statelor membre în cauză să prezinte Comisiei informații științifice suplimentare în sprijinul excepției. CSTEP a observat că, deși nu au fost încă prezentate informații complete, informațiile suplimentare abordează unele dintre preocupările CSTEP. CSTEP a subliniat necesitatea unei abordări mai coerente a acestui stoc. Pe baza dovezilor științifice examinate de CSTEP și ținând seama de faptul că dovezile suplimentare în sprijinul excepției au devenit mai concludente, această excepție poate fi menținută și ar trebui să fie inclusă în prezentul regulament.

(16)

Excepția de minimis pentru langustină – de până la maximum 7 % în 2017 și de până la maximum 6 % în 2018 din totalul capturilor anuale din această specie efectuate de navele obligate să debarce langustină în subzona ICES VII – se bazează pe faptul că este foarte dificil de realizat o creștere a selectivității. CSTEP a concluzionat că excepția este justificată. Prin urmare, această excepție ar trebui să fie inclusă în prezentul regulament.

(17)

Excepția de minimis pentru langustină – de până la maximum 7 % în 2017 și de până la maximum 6 % în 2018 din totalul capturilor anuale din această specie efectuate de navele obligate să debarce langustină în subzona ICES VI – se bazează pe faptul că este foarte dificil de realizat o creștere a selectivității și pe faptul că există informații cantitative justificative potrivit cărora costurile legate de manipularea capturilor nedorite ar fi disproporționate. CSTEP a concluzionat că excepția este justificată. Prin urmare, această excepție ar trebui să fie inclusă în prezentul regulament.

(18)

Excepția de minimis pentru limba-de-mare comună – de până la maximum 3 % în 2017 și în 2018, din totalul capturilor anuale din această specie efectuate de nave care utilizează unelte de tip beam-traul cu selectivitate sporită având dimensiunea ochiului de plasă de 80-119 mm, în diviziunile ICES VIId, VIIe, VIIf, VIIg și VIIh – se bazează pe faptul că este foarte dificil de realizat o creștere a selectivității. CSTEP a remarcat faptul că excepția are rolul de a compensa utilizarea unor unelte mai selective și că excepția de minimis solicitată are rolul de a acoperi aruncările reziduale de capturi înapoi în mare. Prin urmare, această excepție ar trebui să fie inclusă în prezentul regulament.

(19)

În consecință, Regulamentul delegat (UE) 2015/2438 ar trebui să fie abrogat și înlocuit printr-un nou regulament.

(20)

Întrucât măsurile prevăzute de prezentul regulament au un impact direct asupra activităților economice legate de sezonul de pescuit și asupra planificării sezonului de pescuit al navelor din Uniune, prezentul regulament ar trebui să intre în vigoare imediat după publicarea sa. El ar trebuie să se aplice de la 1 ianuarie 2017,

(a)

langustinei (Nephrops norvegicus) capturate cu vârșe, capcane sau coșuri (coduri ale uneltelor (3) FPO și FIX) în subzonele ICES VI și VII;

(b)

în 2017, capturilor de limbă-de-mare comună (Solea solea) sub dimensiunea minimă de referință pentru conservare, capturate cu traule cu panouri (OTT, OTB, TBS, TBN, TB, PTB, OT, PT, TX) având dimensiunea ochiului de plasă al sacului de 80-99 mm, în diviziunea ICES VIId, la o distanță de până la șase mile marine de coastă și în afara zonelor de pepiniere identificate, în cadrul unor operațiuni de pescuit care îndeplinesc următoarele condiții: nave cu o lungime maximă de 10 metri, cu puterea motorului de maximum 180 kW, atunci când pescuiesc în ape cu o adâncime de maximum 15 metri și cu durate de tractare limitate, care nu depășesc o oră și 30 de minute. Aceste capturi de limbă-de-mare comună trebuie să fie eliberate imediat.

(a)

pentru merlan (Merlangius merlangus), până la maximum 7 % în 2017 și până la maximum 6 % în 2018 din totalul capturilor anuale din această specie efectuate de nave obligate să debarce merlan, care utilizează traule de fund și seine având dimensiunea ochiului de plasă mai mică de 100 mm (OTB, SSC, OTT, PTB, SDN, SPR, TBN, TBS, TB, SX, SV OT, PT și TX), precum și traule pelagice (OTM și PTM), pentru pescuitul de merlan în diviziunile ICES VIId și VIIe;

(b)

pentru merlan (Merlangius merlangus), până la maximum 7 % în 2017 și până la maximum 6 % în 2018 din totalul capturilor anuale din această specie efectuate de nave obligate să debarce merlan, care utilizează traule de fund și seine având dimensiunea ochiului de plasă de minimum 100 mm (OTB, SSC, OTT, PTB, SDN, SPR, TBN, TBS, TB, SX, SV OT, PT și TX), precum și traule pelagice (OTM și PTM), pentru pescuitul de merlan în diviziunile ICES VIIb-VIIj;

(c)

pentru merlan (Merlangius merlangus), până la maximum 7 % în 2017 și până la maximum 6 % în 2018 din totalul capturilor anuale din această specie efectuate de nave obligate să debarce merlan, care utilizează traule de fund și seine având dimensiunea ochiului de plasă mai mică de 100 mm (OTB, SSC, OTT, PTB, SDN, SPR, TBN, TBS, TB, SX, SV OT, PT și TX), precum și traule pelagice (OTM și PTM), pentru pescuitul de merlan în subzona ICES VII, cu excepția diviziunilor VIIa, VIId și VIIe;

(d)

pentru langustină (Nephrops norvegicus), până la maximum 7 % în 2017 și până la maximum 6 % în 2018 din totalul capturilor anuale din această specie efectuate de nave obligate să debarce langustină în subzona ICES VII;

(e)

pentru langustină (Nephrops norvegicus), până la maximum 7 % în 2017 și până la maximum 6 % în 2018 din totalul capturilor anuale din această specie efectuate de nave obligate să debarce langustină în subzona ICES VI;

(f)

pentru limba-de-mare comună (Solea solea), până la maximum 3 % în 2017 și în 2018 din totalul capturilor anuale din această specie efectuate de nave care utilizează setci cu și fără sirec pentru a captura limbă-de-mare comună în diviziunile ICES VIId, VIIe, VIIf și VIIg;

(g)

pentru limba-de-mare comună (Solea solea), până la maximum 3 % în 2017 și în 2018 din totalul capturilor anuale din această specie efectuate de nave care utilizează unelte de tip beam-traul cu selectivitate sporită având dimensiunea ochiului de plasă de 80-119 mm, cum ar fi prelungiri de mari dimensiuni ale plasei, în diviziunile ICES VIId, VIIe, VIIf, VIIg și VIIh.

23.12.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 352/48

(1)

Regulamentul (UE) nr. 1380/2013 are ca obiectiv eliminarea treptată a practicii aruncării capturilor înapoi în mare în cadrul tuturor activităților de pescuit ale Uniunii prin introducerea unei obligații de debarcare pentru capturile de specii care fac obiectul unor limite de captură.

(2)

Articolul 15 alineatul (6) din Regulamentul (UE) nr. 1380/2013 abilitează Comisia să adopte planuri privind aruncarea capturilor înapoi în mare prin intermediul unor acte delegate pentru o perioadă de maximum trei ani, pe baza recomandărilor comune elaborate de statele membre în urma consultării consiliilor consultative relevante. Planurile privind aruncarea capturilor înapoi în mare pot include, de asemenea, măsuri tehnice privind pescuitul.

(3)

Italia, singurul stat care are un interes direct de gestionare în ceea ce privește pescuitul de moluște bivalve Venus spp. în apele teritoriale italiene, a transmis Comisiei o recomandare în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 18 din Regulamentul (UE) nr. 1380/2013. Această recomandare a fost transmisă sub forma unui plan național de gestionare privind aruncarea înapoi în mare a stocului de Venus spp., după consultarea Consiliului consultativ pentru Marea Mediterană (MEDAC). După transmiterea recomandării respective, Comitetul științific, tehnic și economic pentru pescuit (CSTEP) a examinat contribuțiile științifice prezentate de Italia. Măsurile incluse în recomandarea comună sunt conforme cu dispozițiile articolului 18 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 1380/2013.

(4)

Articolul 15a din Regulamentul (CE) nr. 1967/2006 abilitează Comisia să stabilească, în scopul adoptării planurilor privind aruncarea capturilor înapoi în mare și în ceea ce privește speciile care fac obiectul obligației de debarcare, o dimensiune minimă de referință pentru conservare, în vederea asigurării protecției puietului de organisme marine. Dimensiunile minime de referință pentru conservare se pot abate, dacă este cazul, de la dimensiunile stabilite în anexa III la regulamentul respectiv.

(5)

În conformitate cu concluziile CSTEP privind planul național de gestionare pentru aruncarea înapoi în mare a stocului de Venus spp., această specie face parte dintre speciile cu o rată de supraviețuire ridicată, ceea ce justifică o cerere de derogare de la obligația de debarcare pentru partea de captură aruncată înapoi în mare. O reducere a dimensiunii minime de referință pentru conservare de la 25 mm la 22 mm nu este incompatibilă cu lungimea la maturitate, prin urmare nu ar trebui să aibă un impact semnificativ asupra protecției puietului. Se preconizează că această măsură va avea ca rezultat doar o reducere nesemnificativă a potențialului de reproducere al stocului, ceea ce se consideră că nu va avea niciun impact important asupra stocului. În fine, s-a concluzionat că programul științific de monitorizare propus este în măsură să furnizeze suficiente date pentru a evalua efectele planului privind aruncarea capturilor înapoi în mare.

(6)

Pentru a asigura un control adecvat al implementării obligației de debarcare, statul membru ar trebui să stabilească o listă a navelor care fac obiectul prezentului regulament.

(7)

Întrucât măsurile prevăzute în prezentul regulament au un impact direct asupra activităților economice legate de pescuit și asupra planificării sezonului de pescuit al navelor Uniunii, prezentul regulament ar trebui să intre în vigoare în a treia zi de la publicarea sa în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene. În conformitate cu articolul 15 alineatul (6) din Regulamentul (UE) nr. 1380/2013, prezentul regulament ar trebui să se aplice pentru o perioadă maximă de trei ani,

23.12.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 352/50

(1)

Regulamentul (UE) nr. 1380/2013 are ca obiectiv eliminarea treptată a practicii aruncării capturilor înapoi în mare în cadrul tuturor activităților de pescuit ale Uniunii prin introducerea unei obligații de debarcare pentru capturile de specii care fac obiectul unor limite de captură.

(2)

Articolul 15 alineatul (6) din Regulamentul (UE) nr. 1380/2013 împuternicește Comisia să adopte planuri privind aruncarea capturilor înapoi în mare prin intermediul unui act delegat pentru o perioadă de maximum trei ani pe baza recomandărilor comune elaborate de statele membre în urma consultării consiliilor consultative relevante.

(3)

Regulamentul delegat (UE) nr. 1394/2014 al Comisiei (2) stabilește un plan privind aruncarea capturilor înapoi în mare pentru anumite activități de pescuit pelagic în apele de sud-vest, în vederea facilitării punerii în aplicare a obligației de debarcare prin intermediul anumitor mecanisme de flexibilitate.

(4)

Potrivit articolului 15 alineatul (5) litera (e) din Regulamentul (UE) nr. 1380/2013, planurile privind aruncarea capturilor înapoi în mare pot conține stabilirea unor dimensiuni minime de referință pentru conservare.

(5)

Belgia, Spania, Franța, Țările de Jos și Portugalia au un interes direct în ceea ce privește gestionarea pescuitului în apele de sud-vest. În urma consultării cu Consiliul consultativ pentru apele de sud-vest și cu Consiliul consultativ pentru stocurile pelagice, respectivele state membre au înaintat Comisiei, la 30 mai 2016, o recomandare comună prin care propun ca, prin derogare de la anexa XII la Regulamentul (CE) nr. 850/98 al Consiliului (3), dimensiunea minimă de referință pentru conservare pentru stavridul negru (Trachurus spp.) în diviziunea ICES VIIIc și subzona IX să fie fixată la 12 cm pentru 5 % din cotele respective ale Spaniei și Portugaliei. În plus, recomandarea comună propunea ca, în această limită de 5 % din cota de stavrid negru, în cadrul pescuitului artizanal cu sistem de prindere cu năvodul care utilizează plase de încurcare cu ajutorul cărora se trage captura pe plajă (xávega) din diviziunea ICES IXa, o proporție de 1 % din cota Portugaliei să poată fi pescuită cu dimensiunea mai mică de 12 cm.

(6)

Organismele științifice relevante au pus la dispoziție contribuții științifice, care au fost analizate de Comitetul științific, tehnic și economic pentru pescuit (CSTEP). CSTEP a concluzionat că scăderea dimensiunii minime de referință pentru conservare, astfel cum se propune în recomandarea comună, este asociată unui risc redus de modificare a modelului de exploatare de mult înrădăcinat în cadrul activității de pescuit în cauză. Respectivul model de exploatare, combinat cu rate de exploatare moderate, nu pare a fi în detrimentul dinamicii stocurilor relevante. În același timp, CSTEP a subliniat că controlul capturilor cu diferite limite pentru dimensiune poate constitui o provocare și, dacă nu sunt controlate în mod corespunzător, ar putea conduce la creșterea mortalității. În plus, este important ca procentajul limită stabilit pentru dimensiunile mai mici să fie respectat. Prin urmare, este important ca statele membre în cauză să pună în aplicare măsurile de control corespunzătoare în ceea ce privește activitățile de pescuit respective.

(7)

Măsurile incluse în recomandarea comună respectă articolul 18 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 1380/2013 și, prin urmare, pot fi incluse în planul privind aruncarea capturilor înapoi în mare pentru anumite activități de pescuit pelagic în apele de sud-vest.

(8)

Regulamentul delegat (UE) nr. 1394/2014 ar trebui, prin urmare, modificat în consecință.

(9)

Întrucât măsurile prevăzute de prezentul regulament au impact direct asupra activităților economice legate de sezonul de pescuit sau asupra planificării sezonului de pescuit al navelor din Uniune, prezentul regulament ar trebui să intre în vigoare imediat după publicarea sa. Regulamentul ar trebui să se aplice de la 1 ianuarie 2017,

23.12.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 352/52

(1)

Regulamentul (CE) nr. 1484/95 al Comisiei (3) a stabilit normele de aplicare a sistemului de taxe la import suplimentare și a fixat prețurile reprezentative în sectorul cărnii de pasăre și în cel al ouălor, precum și pentru ovalbumină.

(2)

Din controlul regulat al datelor pe baza cărora se stabilesc prețurile reprezentative pentru produsele din sectorul cărnii de pasăre și din cel al ouălor, precum și pentru ovalbumină, rezultă că este necesară modificarea prețurilor reprezentative pentru importurile de anumite produse, ținând cont de variațiile prețurilor în funcție de origine.

(3)

Prin urmare, Regulamentul (CE) nr. 1484/95 ar trebui modificat în consecință.

(4)

Deoarece este necesar să se asigure aplicarea măsurii respective cât mai rapid posibil după ce devin disponibile datele actualizate, prezentul regulament ar trebui să intre în vigoare la data publicării sale,

23.12.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 352/55

(1)

Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 543/2011 prevede, ca urmare a rezultatelor negocierilor comerciale multilaterale din cadrul Rundei Uruguay, criteriile pentru stabilirea de către Comisie a valorilor forfetare de import din țări terțe pentru produsele și perioadele menționate în partea A din anexa XVI la regulamentul respectiv.

(2)

Valoarea forfetară de import se calculează în fiecare zi lucrătoare, în conformitate cu articolul 136 alineatul (1) din Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 543/2011, ținând seama de datele zilnice variabile. Prin urmare, prezentul regulament trebuie să intre în vigoare la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene,

23.12.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 352/57

(1)

În temeiul Deciziei 2010/452/PESC, Comitetul politic și de securitate (COPS) este autorizat, în conformitate cu articolul 38 al treilea paragraf din tratat, să adopte deciziile relevante privind controlul politic și conducerea strategică a Misiunii de monitorizare a Uniunii Europene în Georgia (EUMM Georgia), inclusiv decizia de numire a unui șef al misiunii.

(2)

La 19 decembrie 2014, COPS a adoptat Decizia EUMM Georgia/1/2014 (2), prin care domnul Kęstutis JANKAUSKAS a fost numit șef al Misiunii EUMM Georgia, de la 15 decembrie 2014 până la 14 decembrie 2015.

(3)

La 13 noiembrie 2015, COPS a adoptat Decizia (PESC) 2015/2200 (EUMM GEORGIA/1/2015) (3) de prelungire a mandatului domnului Kęstutis JANKAUS în calitate de șef al misiunii EUMM Georgia de la 15 decembrie 2015 până la 14 decembrie 2016.

(4)

La 12 decembrie 2016, Consiliul a adoptat Decizia (PESC) 2016/2238 (4) de prelungire a mandatului EUMM Georgia pentru perioada 15 decembrie 2016-14 decembrie 2018.

(5)

Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate a propus prelungirea mandatului domnului Kęstutis JANKAUSKAS în calitate de șef al Misiunii EUMM Georgia, pentru perioada 15 decembrie 2016-14 decembrie 2017,

23.12.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 352/59

(1)

În temeiul Deciziei 2014/219/PESC, Comitetul politic și de securitate (COPS) este autorizat, în conformitate cu articolul 38 din tratat, să adopte deciziile relevante în scopul exercitării controlului politic și a conducerii strategice a misiunii EUCAP Sahel Mali, inclusiv decizia de numire a unui șef al misiunii.

(2)

La 26 mai 2014, COPS a adoptat Decizia EUCAP Sahel Mali/1/2014 (3), numindu-l pe domnul Albrecht CONZE în calitate de șef al misiunii EUCAP Sahel Mali pentru perioada 26 mai 2014-14 ianuarie 2015.

(3)

Mandatul domnului Albrecht CONZE în calitate de șef al misiunii EUCAP Sahel Mali a fost prelungit de mai multe ori, ultima dată prin Decizia (PESC) 2016/938 a COPS (4) care a prelungit mandatul său ca șef al misiunii EUCAP Sahel Mali până la 14 ianuarie 2017.

(4)

Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate a propus prelungirea mandatului domnului Albrecht CONZE în calitate de șef al misiunii EUCAP Sahel Mali de la 15 ianuarie 2017 până la 14 iulie 2017,

23.12.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 352/60

(1)

La 18 iulie 2005, Consiliul a adoptat Acțiunea comună 2005/575/PESC de instituire a Colegiului European de Securitate și Apărare („CESA”) (1). Acțiunea comună respectivă a fost înlocuită de Acțiunea comună 2008/550/PESC (2). La rândul său, respectiva acțiune comună a fost abrogată prin Decizia 2013/189/PESC al Consiliului (3).

(2)

În noiembrie 2008, Consiliul a adoptat Programul de schimb al tinerilor ofițeri europeni, inspirat de programul Erasmus (4), și a convenit ca un grup de lucru de punere în aplicare să se reunească în cadrul Consiliului academic executiv al CESA.

(3)

La 15 iulie 2016, Comitetul director al CESA a convenit asupra recomandărilor privind viitoarele perspective ale CESA.

(4)

Activitățile de formare și educație din cadrul CESA se desfășoară în domeniul PSAC/PESC, inclusiv în sectoarele care privesc stabilizarea conflictelor, soluționarea conflictelor și condițiile necesare pentru o dezvoltare durabilă.

(5)

Deși personalul CESA ar trebui să constea în principal din personal detașat, este posibil să fie necesară ocuparea postului de asistent administrativ și financiar cu un agent contractual.

(6)

În temeiul Deciziei 2010/427/UE a Consiliului (5), SEAE ar trebui să ofere CESA sprijinul pe care anterior îl acorda Secretariatul General al Consiliului,

(a)

să consolideze în continuare cultura europeană în materie de securitate și apărare comună în cadrul Uniunii și să promoveze principiile prevăzute la articolul 21 alineatul (1) din Tratatul privind Uniunea Europeană („Tratatul UE”) în afara Uniunii;

(b)

să promoveze o mai bună înțelegere a PSAC ca parte esențială a PESC;

(c)

să pună la dispoziția forurilor Uniunii personal calificat capabil să lucreze eficient în toate domeniile din cadrul PSAC și PESC;

(d)

să pună la dispoziția administrațiilor publice ale statelor membre personal calificat care să cunoască politicile, instituțiile și procedurile Uniunii în domeniul PSAC și PESC;

(e)

să pună la dispoziția misiunilor și operațiilor PSAC personal cu o înțelegere comună a principiilor de funcționare ale misiunilor și operațiilor PSAC și cu simț al unei identități europene comune;

(f)

să ofere formare și educație care să răspundă nevoilor de formare și educaționale ale misiunilor și operațiilor PSAC;

(g)

să sprijine parteneriatele Uniunii în domeniul PSAC și PESC, în special parteneriatele cu țările participante la misiunile PSAC;

(h)

să sprijine gestionarea civilă a crizelor, inclusiv în domeniile prevenirii conflictelor, și să stabilească sau să mențină condițiile necesare pentru o dezvoltare durabilă;

(i)

să promoveze inițiativa europeană privind schimburile de tineri ofițeri;

(j)

să contribuie la promovarea relațiilor și a contactelor profesionale între participanții la activități de formare și educație.

(a)

cursuri de bază și de nivel avansat de promovare a înțelegerii generice a PSAC și PESC;

(b)

cursuri de dezvoltare a aptitudinilor de conducere;

(c)

cursuri de sprijinire în mod direct a misiunilor și operațiilor PSAC, inclusiv activități de formare și educație anterioare desfășurării misiunii sau operației și în timpul desfășurării acesteia;

(d)

cursuri de sprijinire a parteneriatelor UE și a țărilor participante la misiunile și operațiile PSAC;

(e)

module de sprijinire a activităților de formare și educație civile și militare în domeniul PSAC și PESC;

(f)

cursuri, seminare, programe și conferințe PSAC și PESC pentru public specializat sau axate pe anumite aspecte;

(g)

module comune desfășurate în cadrul Inițiativei europene privind schimburile de tineri ofițeri, inspirată de programul Erasmus.

(a)

sprijinirea relațiilor care se stabilesc între institutele menționate la articolul 5 alineatul (1) incluse în rețeaua menționată la alineatul respectiv („rețeaua”);

(b)

derularea și dezvoltarea în continuare a unui sistem de e-learning care să vină în sprijinul activităților de formare și educație în domeniul PSAC și PESC sau, în cazuri excepționale, care să fie utilizat sub forma unor activități de formare și educație autonome;

(c)

conceperea și furnizarea materialului de formare și educațional în domeniul PSAC și PSEC, valorificând, de asemenea, materialul relevant deja existent;

(d)

sprijinirea unei asociații de absolvenți din rândul foștilor participanți la activitățile de formare;

(e)

sprijinirea programelor de schimb în domeniul PSAC și PESC între institutele de formare și educaționale din statele membre;

(f)

asumarea rolului de administrator de departament al modulului Schoolmaster al proiectului Goalkeeper și furnizarea de contribuții la programul anual al Uniunii de formare în domeniul PSAC prin intermediul acestui modul;

(g)

furnizarea de sprijin pentru gestionarea formării și educației în domeniile prevenirii conflictelor, gestionării civile a crizelor, stabilirii sau menținerii condițiilor necesare pentru o dezvoltare durabilă și inițiativelor din domeniul reformei sectorului de securitate, precum și în domeniile promovării securității cibernetice și al sensibilizării privind amenințările hibride;

(h)

organizarea și desfășurarea unei conferințe anuale a rețelei, care să reunească experți în materie de formare și educație în domeniul PSAC, civili și militari, din cadrul institutelor de formare și educaționale și al ministerelor din statele membre, precum și, după caz, actori externi relevanți din domeniul formării și educației; și

(i)

menținerea de relații cu actori relevanți din domeniul libertății, securității și justiției, din domeniul dezvoltării și cooperării, precum și cu organizații internaționale relevante.

(a)

Agenția UE pentru Formare în Materie de Aplicare a Legii („CEPOL”);

(b)

Agenția Europeană pentru Poliția de Frontieră și Garda de Coastă („Frontex”);

(c)

Agenția Europeană de Apărare („AEA”);

(d)

Centrul Satelitar al Uniunii Europene („SatCen al UE”); și cu

(e)

Oficiul European de Poliție („Europol”).

(a)

a își îndeplini atribuțiile și pentru a-și realiza obiectivele;

(b)

a semna contracte și acorduri administrative necesare pentru funcționarea sa, inclusiv pentru a efectua detașări de personal, pentru a recruta agenți contractuali și pentru a achiziționa echipament, în special echipament de formare;

(c)

pentru a deține conturi bancare; și

(d)

a se constitui parte în cadrul unor proceduri judiciare.

(a)

Comitetul director, care răspunde de coordonarea și conducerea generală a activităților de formare și educație ale CESA;

(b)

Consiliul academic executiv („Consiliul academic”), care răspunde de asigurarea calității și a coerenței activităților de formare și educație ale CESA;

(c)

președintele CESA („președintele”), unic reprezentant legal al CESA, care răspunde de gestiunea financiară și administrativă a CESA și care consiliază Comitetul director și Consiliul academic în organizarea și gestionarea activităților CESA;

(d)

Secretariatul CESA („secretariatul”), care sprijină președintele în îndeplinirea atribuțiilor sale, în special furnizând asistență Consiliului academic pentru ca acesta să poată asigura calitatea și coerența globală a activităților de formare și educație ale CESA.

(a)

să aprobe și să examineze periodic activitățile de formare și educație ale CESA care reflectă cerințele de formare și educație convenite de CESA;

(b)

să aprobe programa anuală de studiu a CESA;

(c)

să selecteze, stabilind totodată o ordine a priorităților, activitățile de formare și educație care urmează a fi desfășurate în cadrul CESA, ținând seama de resursele aflate la dispoziția CESA și de cerințele identificate în materie de formare și educație;

(d)

să selecteze statul membru (statele membre) care să găzduiască activitățile de formare și educație ale CESA și institutele care să le organizeze;

(e)

să decidă cu privire la participarea țărilor terțe la anumite activități de formare și educație ale CESA, în cadrul politic general stabilit de Comitetul politic și de securitate;

(f)

să adopte programa de curs pentru toate activitățile de formare și educație ale CESA;

(g)

să ia act de rapoartele de evaluare a cursurilor;

(h)

să ia act de raportul general anual privind activitățile de formare și educație ale CESA și să adopte recomandările cuprinse în acesta, în vederea transmiterii lor către organismele relevante ale Consiliului;

(i)

să ofere o orientare generală pentru lucrările Consiliului academic;

(j)

să numească președinții Consiliului academic executiv și ai diferitelor configurații ale acestuia;

(k)

să adopte deciziile necesare pentru funcționarea CESA în măsura în care acestea nu sunt atribuite altor organisme;

(l)

să aprobe bugetul anual și orice buget rectificativ, acționând pe baza propunerilor președintelui;

(m)

să aprobe situația financiară anuală și să acorde descărcarea de gestiune președintelui;

(n)

să aprobe normele suplimentare aplicabile cheltuielilor gestionate de CESA;

(o)

să aprobe orice acord de finanțare și acord de natură tehnică cu Comisia, SEAE, o agenție a Uniunii sau un stat membru cu privire la finanțarea sau execuția cheltuielilor CESA;

(p)

să contribuie la procesul de selecție a președintelui, astfel cum este prevăzut la articolul 11 alineatul (3).

(a)

să ofere consiliere academică și recomandări Comitetului director;

(b)

să pună în aplicare, prin intermediul rețelei, programa anuală de studiu convenită;

(c)

să supravegheze sistemul de e-learning;

(d)

să elaboreze programa de curs pentru toate activitățile de formare și educație ale CESA;

(e)

să asigure coordonarea generală a tuturor institutelor în ceea ce privește activitățile de formare și educație ale CESA;

(f)

să analizeze nivelul activităților de formare și educație derulate în cursul anului universitar anterior;

(g)

să prezinte Comitetului director propuneri de activități de formare și educație pentru anul universitar următor;

(h)

să asigure o evaluare sistematică a tuturor activităților de formare și educație ale CESA și să aprobe rapoartele de evaluare a cursurilor;

(i)

să contribuie la proiectul de raport general anual cu privire la activitățile CESA;

(j)

să sprijine punerea în aplicare a Inițiativei europene privind schimburile de tineri ofițeri, inspirată de programul Erasmus.

(a)

răspunde de activitățile CESA;

(b)

este unicul reprezentant legal al CESA;

(c)

răspunde de gestiunea financiară și administrativă a CESA;

(d)

consiliază Comitetul director și Consiliul academic și sprijină activitatea acestora; și

(e)

este reprezentantul CESA pentru activitățile de formare și educație din cadrul și din afara rețelei.

(a)

să ia toate măsurile necesare, inclusiv adoptarea măsurilor administrative interne și publicarea comunicărilor, în vederea asigurării funcționării eficace a activităților CESA;

(b)

să elaboreze proiectul preliminar al raportului anual al CESA și proiectul preliminar al programului de lucru care urmează să fie înaintate Comitetului director, pe baza propunerilor prezentate de Consiliul academic;

(c)

să coordoneze punerea în aplicare a programului de lucru al CESA;

(d)

să mențină contacte cu autoritățile competente din statele membre;

(e)

să mențină contacte cu actorii externi relevanți în materie de formare și educație în domeniul PESC și PSAC;

(f)

să încheie, acolo unde este necesar, acorduri de natură tehnică privind activitățile de formare și educație ale CESA cu autoritățile competente și cu actorii relevanți în materie de formare și educație în domeniul PESC și PSAC;

(g)

să îndeplinească orice altă atribuție care îi este repartizată de către Comitetul director.

(a)

întocmește și prezintă Comitetului director orice proiect de buget;

(b)

adoptă bugetele după aprobarea acestora de către Comitetul director;

(c)

este ordonatorul de credite pentru bugetul CESA;

(d)

deschide unul sau mai multe conturi bancare în numele CESA;

(e)

negociază, prezintă Comitetului director și încheie orice acord de finanțare și/sau acord de natură tehnică cu Comisia, cu SEAE sau cu un stat membru cu privire la finanțarea și/sau execuția cheltuielilor CESA;

(f)

selectează personalul secretariatului, asistat de un grup de selecție;

(g)

negociază și semnează în numele CESA orice schimb de scrisori pentru detașarea la CESA de personal din cadrul secretariatului;

(h)

negociază și semnează în numele CESA orice contract de muncă pentru personalul plătit din bugetul CESA;

(i)

în general, reprezintă CESA în cazul tuturor actelor juridice cu implicații financiare;

(j)

prezintă Comitetului director conturile anuale ale CESA.

(a)

personal detașat la CESA de către instituțiile Uniunii, SEAE și agențiile Uniunii;

(b)

experți naționali detașați la CESA de către statele membre;

(c)

agenți contractuali, în cazul în care niciun expert național nu a fost identificat pentru funcția de asistent administrativ și financiar și în urma aprobării din partea Comitetului director.

23.12.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 352/74

(1)

La 12 decembrie 2003, Consiliul European a adoptat Strategia Uniunii Europene împotriva proliferării armelor de distrugere în masă („strategia”), care cuprinde la capitolul III o listă de măsuri care trebuie luate atât în Uniune, cât și în țări terțe pentru combaterea acestei proliferări.

(2)

Uniunea acționează în prezent în mod activ pentru punerea în aplicare a strategiei și dă curs măsurilor enumerate în capitolul III din respectiva strategie, în special prin furnizarea de resurse financiare destinate sprijinirii unor proiecte specifice desfășurate de instituții multilaterale, precum Agenția Internațională pentru Energie Atomică (AIEA).

(3)

La 17 noiembrie 2003, Consiliul a adoptat Poziția comună 2003/805/PESC (1) privind universalizarea și consolidarea acordurilor multilaterale în domeniul neproliferării armelor de distrugere în masă și a vectorilor acestora. Poziția comună menționată solicită, între altele, promovarea încheierii de acorduri de garanții generalizate și de protocoale adiționale ale AIEA și angajează Uniunea să acționeze pentru ca acordurile de garanții generalizate și protocolurile adiționale să devină standardul sistemului de verificare al AIEA.

(4)

La 17 mai 2004, Consiliul a adoptat Acțiunea comună 2004/495/PESC (2) privind sprijinirea activităților AIEA desfășurate în cadrul programului său de siguranță nucleară și în cadrul punerii în aplicare a strategiei.

(5)

La 18 iulie 2005, Consiliul a adoptat Acțiunea comună 2005/574/PESC (3) privind sprijinirea activităților AIEA în domeniile siguranței și verificării nucleare și în cadrul punerii în aplicare a strategiei.

(6)

La 12 iunie 2006, Consiliul a adoptat Acțiunea comună 2006/418/PESC (4) privind sprijinirea activităților AIEA în domeniile siguranței și verificării nucleare și în cadrul punerii în aplicare a strategiei.

(7)

La 14 aprilie 2008, Consiliul a adoptat Acțiunea comună 2008/314/PESC (5) privind sprijinirea activităților AIEA în domeniile siguranței și verificării nucleare și în cadrul punerii în aplicare a strategiei.

(8)

La 27 septembrie 2010, Consiliul a adoptat Decizia 2010/585/PESC (6) privind sprijinirea activităților AIEA în domeniile siguranței și verificării nucleare și în cadrul punerii în aplicare a strategiei.

(9)

La 21 octombrie 2013, Consiliul a adoptat Decizia 2013/517/PESC (7) privind sprijinul acordat de Uniune pentru activitățile Agenției Internaționale pentru Energie Atomică în domeniile siguranței și verificării nucleare și în cadrul punerii în aplicare a strategiei.

(10)

La 8 mai 2016, a intrat în vigoare amendamentul la Convenția privind protecția fizică a materialelor nucleare (ACPPNM). Uniunea și statele sale membre au promovat amendamentul prin acțiuni diplomatice și prin finanțarea activităților AIEA în această privință. Ca urmare a intrării sale în vigoare, va fi nevoie de eforturi susținute pentru a asigura punerea în aplicare la nivel național și universalizarea ACPPNM.

(11)

AIEA urmărește aceleași obiective, menționate la considerentele (3)-(10), prin punerea în aplicare a planului său de siguranță nucleară, care este finanțat integral prin contribuții voluntare la Fondul pentru siguranță nucleară al AIEA.

(12)

Uniunea este hotărâtă să consolideze siguranța nucleară în întreaga lume și este pregătită să ofere în continuare asistență țărilor terțe în această privință. Uniunea salută acțiunile recente de consolidare a programului de siguranță nucleară al AIEA, precum și Conferința internațională privind siguranța nucleară organizată sub deviza„Angajamente și acțiuni”, găzduită de către AIEA în perioada 5-9 decembrie 2016. Uniunea urmărește să mențină durabilitatea și eficacitatea punerii în aplicare a Acțiunilor comune 2004/495/PESC, 2005/574/PESC, 2006/418/PESC, 2008/314/PESC și a Deciziei 2010/585/PESC în sprijinul planurilor de siguranță nucleară ale AIEA („acțiunile comune și deciziile anterioare”) și se angajează să furnizeze în continuare sprijin în vederea adoptării planului de siguranță nucleară al AIEA pentru perioada 2018-2021. O strânsă coordonare cu Inițiativa privind centrele de excelență în domeniul chimic, biologic, radioactiv și nuclear (CBRN) ale UE, precum și cu alte inițiative și programe va fi întreprinsă pentru evitarea suprapunerilor, pentru maximizarea raportului cost-eficacitate și pentru reducerea continuă a riscurilor.

(13)

Implementarea la nivel tehnic a prezentei decizii ar trebui încredințată AIEA, care, pe baza experienței sale de lungă durată și larg recunoscute în domeniul siguranței nucleare, ar putea să consolideze în mod semnificativ capacitățile relevante din țările vizate. Proiectele sprijinite de Uniune pot fi finanțate numai prin contribuții voluntare la Fondul pentru siguranță nucleară al AIEA. Aceste contribuții care urmează a fi furnizate de Uniune vor fi esențiale în crearea premiselor pentru ca AIEA să joace un rol major în domeniul siguranței nucleare prin sprijinirea eforturilor țărilor de a-și îndeplini responsabilitățile în materie de siguranță nucleară.

(14)

Responsabilitatea pentru siguranța nucleară a unui stat îi revine în întregime statului respectiv,

(a)

realizarea de progrese în direcția universalizării instrumentelor internaționale în materie de neproliferare și de siguranță nucleară;

(b)

sprijinirea statelor în vederea dezvoltării unui capital tehnic, științific și uman autohton, necesar pentru o siguranță nucleară durabilă și eficace;

(c)

consolidarea capacităților de a preveni, a detecta, a răspunde și a proteja persoanele, bunurile, mediul și societatea împotriva actelor infracționale sau neautorizate săvârșite cu intenție care implică materiale nucleare sau alte materiale radioactive care nu fac obiectul controlului de reglementare;

(d)

consolidarea detectării traficului ilicit cu materiale nucleare și alte materiale radioactive, precum și a metodelor de combatere a acestuia;

(e)

contribuția la securitatea informatică în domeniul nuclear;

(f)

consolidarea securității surselor radioactive, transportarea acestora în locuri de depozitare sigure și securizate în țările care au nevoie de sprijin, inclusiv repatrierea către țara de origine sau furnizor;

(g)

consolidarea protecției fizice a materialelor nucleare și a altor materiale radioactive.

(a)

asigurarea durabilității și eficacității sprijinului furnizat prin acțiunile comune și deciziile anterioare;

(b)

consolidarea infrastructurii interne a statelor pentru sprijinirea siguranței nucleare;

(c)

consolidarea cadrului legislativ și de reglementare al statelor;

(d)

consolidarea sistemelor și măsurilor de siguranță nucleară pentru materialele nucleare și pentru alte materiale radioactive;

(e)

consolidarea infrastructurii și a capacităților instituționale ale statelor de a gestiona materialele nucleare și radioactive care nu fac obiectul controlului de reglementare;

(f)

consolidarea capacității de reacție și a rezilienței statelor la criminalitatea informatică și atenuarea impactului acesteia asupra siguranței nucleare;

(g)

consolidarea capacităților de educare și formare în domeniul securității nucleare;

(h)

asigurarea unui sprijin specializat și constant pentru punerea în aplicare și pentru universalizarea amendamentului la Convenția privind protecția fizică a materialelor nucleare.