ISSN 1977-0782

Jurnalul Oficial

al Uniunii Europene

L 344

European flag  

Ediţia în limba română

Legislaţie

Anul 59
17 decembrie 2016


Cuprins

 

I   Acte legislative

Pagina

 

 

DIRECTIVE

 

*

Directiva (UE) 2016/2284 a Parlamentului European și a Consiliului din 14 decembrie 2016 privind reducerea emisiilor naționale de anumiți poluanți atmosferici, de modificare a Directivei 2003/35/CE și de abrogare a Directivei 2001/81/CE ( 1 )

1

 

 

II   Acte fără caracter legislativ

 

 

REGULAMENTE

 

*

Regulamentul (UE) 2016/2285 al Consiliului din 12 decembrie 2016 de stabilire, pentru 2017 și 2018, a posibilităților de pescuit pentru navele Uniunii în ceea ce privește anumite stocuri de pești de adâncime și de modificare a Regulamentului (UE) 2016/72 al Consiliului

32

 

*

Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2016/2286 al Comisiei din 15 decembrie 2016 de stabilire a unor norme detaliate cu privire la aplicarea politicii utilizării rezonabile, precum și la metodologia de evaluare a sustenabilității eliminării suprataxelor pentru serviciile de roaming cu amănuntul și la cererea care trebuie prezentată de furnizorul de servicii de roaming în scopul evaluării respective ( 1 )

46

 

*

Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2016/2287 al Comisiei din 16 decembrie 2016 de modificare a Regulamentului (CE) nr. 431/2008 privind deschiderea și modul de gestionare a unui contingent tarifar de import pentru carnea de vită congelată și a Regulamentului de punere în aplicare (UE) nr. 593/2013 privind deschiderea și modul de gestionare a contingentelor tarifare pentru carnea de vită și mânzat de calitate superioară, proaspătă, refrigerată sau congelată și pentru carnea de bivol congelată

63

 

*

Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2016/2288 al Comisiei din 16 decembrie 2016 de aprobare a piperonil butoxidului ca substanță activă existentă destinată utilizării în produsele biocide din tipul de produs 18 ( 1 )

65

 

*

Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2016/2289 al Comisiei din 16 decembrie 2016 de aprobare a epsilon-momfluorotrinului ca substanță activă destinată utilizării în produsele biocide din tipul de produs 18 ( 1 )

68

 

*

Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2016/2290 al Comisiei din 16 decembrie 2016 de aprobare a acidului peracetic ca substanță activă existentă destinată utilizării în produsele biocide aparținând tipurilor de produse 11 și 12 ( 1 )

71

 

*

Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2016/2291 al Comisiei din 16 decembrie 2016 de aprobare a acidului lactic L(+) ca substanță activă destinată utilizării în produsele biocide din tipul de produs 1 ( 1 )

74

 

*

Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2016/2292 al Comisiei din 16 decembrie 2016 de stabilirea a mediei ponderate a tarifelor maxime de terminare a apelurilor mobile din întreaga Uniune și de abrogare a Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2015/2352 ( 1 )

77

 

*

Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2016/2293 al Comisiei din 16 decembrie 2016 de modificare a anexei I la Regulamentul (CEE) nr. 2658/87 al Consiliului privind Nomenclatura tarifară și statistică și Tariful vamal comun

79

 

 

Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2016/2294 al Comisiei din 16 decembrie 2016 de stabilire a valorilor forfetare de import pentru fixarea prețului de intrare pentru anumite fructe și legume

81

 

 

DECIZII

 

*

Decizia de punere în aplicare (UE) 2016/2295 a Comisiei din 16 decembrie 2016 de modificare a Deciziilor 2000/518/CE, 2002/2/CE, 2003/490/CE, 2003/821/CE, 2004/411/CE, 2008/393/CE, 2010/146/UE, 2010/625/UE și 2011/61/UE și a Deciziilor de punere în aplicare 2012/484/UE și 2013/65/UE referitoare la protejarea adecvată a datelor cu caracter personal de către anumite țări, în temeiul articolului 25 alineatul (6) din Directiva 95/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului [notificată cu numărul C(2016) 8353]  ( 1 )

83

 

*

Decizia de punere în aplicare (UE) 2016/2296 a Comisiei din 16 decembrie 2016 de creare a grupului independent de experți desemnat ca organism de evaluare a performanțelor cerului unic european

92

 

*

Decizia de punere în aplicare (UE) 2016/2297 a Comisiei din 16 decembrie 2016 de modificare a Deciziilor 2001/497/CE și 2010/87/UE privind clauzele contractuale standard pentru transferul de date cu caracter personal către țările terțe și către persoanele împuternicite de către operator stabilite în țări terțe, în temeiul Directivei 95/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului [notificată cu numărul C(2016) 8471]  ( 1 )

100

 

 

ORIENTĂRI

 

*

Orientarea (UE) 2016/2298 a Băncii Centrale Europene din 2 noiembrie 2016 de modificare a Orientării (UE) 2015/510 privind punerea în aplicare a cadrului de politică monetară a Eurosistemului (BCE/2016/31)

102

 

*

Orientarea (UE) 2016/2299 a Băncii Centrale Europene din 2 noiembrie 2016 de modificare a Orientării (UE) 2016/65 privind marjele de ajustare a valorii aplicate pentru punerea în aplicare a cadrului politicii monetare a Eurosistemului (BCE/2016/32)

117

 

*

Orientarea (UE) 2016/2300 a Băncii Centrale Europene din 2 noiembrie 2016 de modificare a Orientării BCE/2014/31 privind măsuri suplimentare temporare legate de operațiunile de refinanțare din Eurosistem și eligibilitatea colateralului (BCE/2016/33)

123

 


 

(1)   Text cu relevanță pentru SEE

RO

Actele ale căror titluri sunt tipărite cu caractere drepte sunt acte de gestionare curentă adoptate în cadrul politicii agricole şi care au, în general, o perioadă de valabilitate limitată.

Titlurile celorlalte acte sunt tipărite cu caractere aldine şi sunt precedate de un asterisc.


I Acte legislative

DIRECTIVE

17.12.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 344/1


DIRECTIVA (UE) 2016/2284 A PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI A CONSILIULUI

din 14 decembrie 2016

privind reducerea emisiilor naționale de anumiți poluanți atmosferici, de modificare a Directivei 2003/35/CE și de abrogare a Directivei 2001/81/CE

(Text cu relevanță pentru SEE)

PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 192 alineatul (1),

având în vedere propunerea Comisiei Europene,

după transmiterea proiectului de act legislativ către parlamentele naționale,

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European (1),

având în vedere avizul Comitetului Regiunilor (2),

hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară (3),

întrucât:

(1)

În ultimii 20 de ani, s-au înregistrat progrese semnificative în cadrul Uniunii în domeniul emisiilor atmosferice antropice și al calității aerului în special prin intermediul unei politici dedicate a Uniunii, inclusiv prin comunicarea Comisiei din 21 septembrie 2005 intitulată „Strategia tematică privind poluarea atmosferică” (denumită în continuare „STPA”). Directiva 2001/81/CE a Parlamentului European și a Consiliului (4) a avut o contribuție esențială la acest progres prin stabilirea, începând din 2010, a unor plafoane ale emisiilor totale anuale ale statelor membre pentru dioxid de sulf (SO2), oxizi de azot (NOx), compuși organici volatili nemetanici (COVnm) și amoniac (NH3). Ca urmare, în perioada 1990-2010, în Uniune emisiile de dioxid de sulf s-au redus cu 82 %, emisiile de oxizi de azot cu 47 %, emisiile de compuși organici volatili nemetanici cu 56 % și emisiile de amoniac cu 28 %. Cu toate acestea, astfel cum se indică în Comunicarea Comisiei din 18 decembrie 2013 intitulată „Aer curat pentru Europa” (denumită în continuare „STPA revizuită”), încă mai există un impact negativ și riscuri semnificative asupra sănătății umane și a mediului.

(2)

Cel de al șaptelea program de acțiune pentru mediu (5) confirmă obiectivul pe termen lung al politicii Uniunii în domeniul calității aerului, și anume acela de a atinge niveluri de calitate a aerului care nu determină un impact negativ și riscuri semnificative asupra sănătății umane și asupra mediului și solicită, în acest sens, respectarea deplină a legislației actuale a Uniunii privind calitatea aerului și a obiectivelor și acțiunilor strategice pentru perioada de după 2020, depunerea de eforturi sporite în zonele în care populația și ecosistemele sunt expuse la niveluri ridicate de poluanți atmosferici și consolidarea sinergiilor dintre legislația privind calitatea aerului și obiectivele politicii Uniunii stabilite în special cu privire la schimbările climatice și la biodiversitate.

(3)

STPA revizuită stabilește noi obiective strategice pentru perioada până în anul 2030, în vederea înregistrării de progrese în direcția atingerii obiectivului pe termen lung al Uniunii în domeniul calității aerului.

(4)

Statele membre și Uniunea sunt în curs de a ratifica Convenția de la Minamata din 2013 privind mercurul încheiată sub auspiciile Programului Organizației Națiunilor Unite pentru Mediu, care urmărește protejarea sănătății umane și a mediului prin reducerea emisiilor de mercur din sursele existente și din cele noi, în vederea intrării în vigoare a acesteia în 2017. Emisiile de acest poluant raportate ar trebui examinate în mod constant de către Comisie.

(5)

Statele membre și Uniunea sunt părți la Convenția Comisiei Economice pentru Europa a Națiunilor Unite (CEE-ONU) asupra poluării atmosferice transfrontaliere pe distanțe lungi din 1979 (denumită în continuare „Convenția LRTAP”) și la unele dintre protocoalele aferente, inclusiv la Protocolul referitor la reducerea acidifierii, a eutrofizării și a nivelului de ozon troposferic din 1999, care a fost revizuit în 2012 (denumit în continuare „Protocolul de la Gothenburg revizuit”).

(6)

În ceea ce privește anul 2020 și anii următori, Protocolul de la Gothenburg revizuit stabilește, pentru fiecare parte, noi angajamente de reducere a emisiilor de dioxid de sulf, oxizi de azot, compuși organici volatili nemetanici, amoniac și particule fine în suspensie, considerând anul 2005 drept an de referință, promovează reducerea emisiilor de negru de fum și solicită colectarea și păstrarea informațiilor privind efectele adverse ale concentrațiilor și depunerilor de poluanți atmosferici asupra sănătății umane și asupra mediului, precum și participarea la programe orientate pe efecte în temeiul Convenției LRTAP.

(7)

Prin urmare, sistemul de plafoane naționale de emisie stabilit de Directiva 2001/81/CE ar trebui revizuit pentru a se alinia la angajamentele internaționale ale Uniunii și ale statelor membre. În acest scop, angajamentele naționale de reducere a emisiilor pentru orice an din 2020 până în 2029 din prezenta directivă sunt identice cu cele stabilite în Protocolul de la Gothenburg revizuit.

(8)

Statele membre ar trebui să pună în aplicare prezenta directivă astfel încât aceasta să contribuie în mod eficient la îndeplinirea obiectivului pe termen lung al Uniunii cu privire la calitatea aerului, astfel cum este susținut de orientările Organizației Mondiale a Sănătății, precum și a obiectivelor Uniunii în materie de biodiversitate și de protecție a ecosistemelor, prin reducerea nivelurilor și a depunerii de poluanți atmosferici cu efect de acidifiere și de eutrofizare și a nivelului de ozon sub cantitățile și nivelurile critice, astfel cum prevede Convenția LRTAP.

(9)

De asemenea, prezenta directivă ar trebui să contribuie la îndeplinirea, într-un mod eficient din punctul de vedere al costurilor, a obiectivelor privind calitatea aerului stabilite în legislația Uniunii și la atenuarea efectelor schimbărilor climatice, precum și la îmbunătățirea calității aerului la nivel mondial și la sinergii mai bune cu politicile Uniunii în materie de climă și energie, evitându-se în același timp dublarea legislației existente a Uniunii.

(10)

De asemenea, directiva contribuie la reducerea costurilor aferente sănătății generate de poluarea atmosferică în Uniune, prin ameliorarea stării de bine a cetățenilor Uniunii, precum și la favorizarea tranziției către economia verde.

(11)

Prezenta directivă ar trebui să contribuie la reducerea progresivă a poluării atmosferice, pornind de la reducerile obținute în urma legislației Uniunii de control al poluării atmosferice la sursă, care abordează emisiile de substanțe specifice.

(12)

Legislația Uniunii de control al poluării atmosferice la sursă ar trebui să ducă efectiv la obținerea reducerilor planificate de emisii. Identificarea și abordarea într-o etapă timpurie a legislației ineficiente a Uniunii de control al poluării atmosferice la sursă sunt esențiale pentru atingerea unor obiective mai ample de calitate a aerului, fapt demonstrat de discrepanța dintre emisiile de oxizi de azot obținute în condiții reale și emisiile obținute în condiții de testare provenite de la automobilele cu motor diesel EURO 6.

(13)

Statele membre ar trebui să respecte angajamentele de reducere a emisiilor prevăzute în prezenta directivă începând cu 2020 până în 2029 și după 2030. Pentru a asigura progrese vizibile în ceea ce privește angajamentele pentru 2030, statele membre ar trebui să identifice niveluri indicative de emisii pentru 2025, ceea ce ar fi tehnic fezabil și nu ar atrage costuri disproporționate, și ar trebui să încerce să respecte aceste niveluri. În situația în care emisiile pentru 2025 nu pot fi limitate în conformitate cu traiectoria de reducere stabilită, statele membre ar trebui să explice, în rapoartele ulterioare pe care le elaborează în temeiul prezentei directive, motivele pentru această abatere, cât și măsurile care ar readuce statele membre la respectiva traiectorie.

(14)

Angajamentele naționale de reducere a emisiilor prevăzute în prezenta directivă pentru 2030 se bazează pe o estimare a potențialului de reducere al fiecărui stat membru cuprins în Raportul STPA nr. 16 din ianuarie 2015 (denumit în continuare „STPA 16”), pe examinarea tehnică a diferențelor între estimările naționale și cele ale STPA 16, precum și pe obiectivul politic de reducere a impactului general asupra sănătății în 2030 (față de 2005) cât mai aproape posibil de cel din propunerea Comisiei pentru prezenta directivă. Pentru a îmbunătăți transparența, Comisia ar trebui să publice ipotezele de bază utilizate în STPA 16.

(15)

Respectarea angajamentelor naționale de reducere a emisiilor ar trebui evaluată prin raportare la stadiul metodologic concret din momentul în care s-a stabilit angajamentul.

(16)

Cerințele de raportare și angajamentele privind reducerea emisiilor ar trebui să se bazeze pe consumul de energie la nivel național și combustibili vânduți. Totuși, unele state membre pot, în temeiul Convenției LRTAP, să utilizeze totalul emisiilor naționale calculate în baza combustibililor folosiți în sectorul transportului rutier ca bază pentru această respectare. Respectiva opțiune ar trebui menținută în prezenta directivă pentru a asigura coerența între dreptul internațional și cel al Uniunii.

(17)

Pentru a aborda unele din incertitudinile inerente pentru stabilirea angajamentelor naționale de reducere a emisiilor, Protocolul de la Gothenburg revizuit include mecanisme de flexibilitate care ar trebui să fie încorporate în prezenta directivă. În special, Protocolul de la Gothenburg revizuit stabilește un mecanism pentru a ajusta inventarele naționale de emisii și pentru a face o medie a emisiilor anuale naționale pentru o perioadă maximă de trei ani, în cazul în care sunt îndeplinite anumite condiții. În plus, ar trebui să se prevadă mecanisme de flexibilitate în prezenta directivă, în cazul în care aceasta impune un angajament de reducere, care depășește reducerea eficientă din punctul de vedere al costurilor identificată în STPA 16 și, de asemenea, pentru a asista statele membre în caz de evenimente excepționale și neprevăzute legate de producția sau de furnizarea de energie, cu condiția îndeplinirii unor condiții specifice. Utilizarea acestor mecanisme de flexibilitate ar trebui să fie monitorizată de către Comisie, ținând seama totodată de orientările elaborate în temeiul Convenției LRTAP. Pentru a evalua cererile de corecție, angajamentele de reducere a emisiilor pentru perioada începând cu 2020 până în 2029 ar trebui considerate ca fiind stabilite la 4 mai 2012, data la care Protocolul de la Gothenburg a fost revizuit.

(18)

Fiecare stat membru ar trebui să elaboreze, să adopte și să pună în aplicare un program național de control al poluării atmosferice, în scopul respectării angajamentelor sale de reducere a emisiilor și de a contribui în mod eficient la realizarea obiectivelor privind calitatea aerului. În acest sens, statele membre ar trebui să țină seama de necesitatea de a reduce emisiile, în special oxizii de azot și particulele fine în suspensie, în zonele și aglomerările afectate de concentrații excesive de poluanți atmosferici și/sau în zonele și aglomerările care contribuie în mod semnificativ la poluarea aerului din alte zone și aglomerări, inclusiv din țările învecinate. În acest scop, programele naționale de control al poluării atmosferice ar trebui să contribuie la punerea cu succes în aplicare a unor planuri privind calitatea aerului întocmite în temeiul articolului 23 din Directiva 2008/50/CE a Parlamentului European și a Consiliului (6).

(19)

În vederea reducerii emisiilor din surse antropice, programele naționale de control al poluării atmosferice ar trebui să ia în considerare măsuri aplicabile tuturor sectoarelor relevante, inclusiv agricultura, energia, industria, transportul rutier, transportul pe căi navigabile interioare, încălzirea locuințelor și utilizarea motoarelor cu ardere internă pentru echipamentele mobile fără destinație rutieră și a solvenților. Cu toate acestea, statele membre ar trebui să aibă dreptul de a decide cu privire la măsurile care trebuie adoptate pentru a respecta angajamentele de reducere a emisiilor prevăzute în prezenta directivă.

(20)

În elaborarea programelor naționale de control al poluării atmosferice, statele membre ar trebui să ia în considerare bunele practici de abordare, printre altele, a celor mai nocivi poluanți care intră în domeniul de aplicare al prezentei directive în ceea ce privește grupurile sensibile ale populației umane.

(21)

Agricultura aduce o contribuție importantă la emisiile atmosferice de amoniac și particule fine în suspensie. Pentru a reduce aceste emisii, programele naționale de control al poluării atmosferice ar trebui să includă măsurile aplicabile sectorului agricol. Astfel de măsuri ar trebui să fie eficiente din punctul de vedere al costurilor și bazate pe informații și date specifice, luând în considerare progresele științifice și măsurile anterioare întreprinse de statele membre. Politica agricolă comună oferă statelor membre posibilitatea de a contribui la calitatea aerului prin măsuri specifice. Evaluări viitoare vor oferi o înțelegere mai bună a efectelor respectivelor măsuri.

(22)

Îmbunătățirile în materie de calitate a aerului ar trebui realizate prin măsuri proporționale. Atunci când adoptă măsuri care urmează să fie incluse în programele naționale de control al poluării atmosferice care sunt aplicabile sectorului agricol, statele membre ar trebui să asigure faptul că impactul acestora asupra fermelor mici este luat în considerare pe deplin, astfel încât să se limiteze, cât mai mult posibil, orice costuri suplimentare.

(23)

În cazul în care anumite măsuri luate în cadrul programelor naționale de control al poluării atmosferice în scopul prevenirii emisiilor în sectorul agricol sunt eligibile pentru sprijin financiar, în special măsurile luate de ferme, care necesită modificări semnificative ale practicilor sau investiții semnificative, Comisia ar trebui să faciliteze accesul la această finanțare sau la alte finanțări disponibile din partea Uniunii.

(24)

Pentru a reduce emisiile, statele membre ar trebui să aibă în vedere sprijinirea reorientării investițiilor către tehnologii curate și eficiente. Inovarea poate contribui la ameliorarea durabilității și la rezolvarea problemelor la sursă prin îmbunătățirea răspunsurilor sectoriale la provocările privind calitatea aerului.

(25)

Programele naționale de control al poluării atmosferice, inclusiv analiza care stă la baza identificării de politici și de măsuri, ar trebui să fie actualizate în mod regulat.

(26)

În vederea elaborării unor programe naționale de control al poluării atmosferice bine documentate, precum și a eventualelor actualizări semnificative ale acestora, statele membre ar trebui să supună respectivele programe și actualizări consultării cu publicul și autoritățile competente de la toate nivelurile și în faza când toate opțiunile privind politicile și măsurile sunt încă deschise. Statele membre ar trebui să inițieze consultări transfrontaliere în cazul în care punerea în aplicare a programului lor ar putea afecta calitatea aerului din alt stat membru sau țară terță, în conformitate cu cerințele stabilite în dreptul Uniunii și în cel internațional, inclusiv în Convenția CEE-ONU privind evaluarea impactului asupra mediului în context transfrontalier (denumită în continuare „Convenția Espoo”) din 1991și Protocolul privind evaluarea strategică de mediu din 2003.

(27)

Unul dintre scopurile prezentei directive este protecția sănătății umane. După cum a subliniat în numeroase rânduri Curtea de Justiție, excluderea în principiu a posibilității ca persoanele vizate să invoce o obligație impusă de o directivă ar fi incompatibilă cu efectul obligatoriu pe care articolul 288 al treilea paragraf din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE) îl atribuie unei directive. Acest raționament se aplică în special în cazul unei directive ale cărei obiective sunt controlul și reducerea poluării atmosferice și care este destinată, așadar, protecției sănătății umane.

(28)

Statele membre ar trebui să pregătească și să raporteze inventare și prognoze naționale de emisii și să transmită un raport al acestora, precum și rapoarte informative de inventariere pentru toți poluanții atmosferici care fac obiectul prezentei directive, măsură care ar trebui să permită respectarea obligațiilor de raportare pe care le are Uniunea în temeiul Convenției LRTAP și al protocoalelor la aceasta.

(29)

Pentru a menține coerența globală la nivelul Uniunii în ansamblul său, statele membre ar trebui să garanteze că raportarea către Comisie a inventarelor și a prognozelor naționale de emisii, precum și a rapoartelor informative de inventariere este pe deplin coerentă cu raportarea acestora în temeiul Convenției LRTAP.

(30)

Pentru evaluarea eficienței angajamentelor naționale de reducere a emisiilor prevăzute în prezenta directivă, statele membre ar trebui, de asemenea, să monitorizeze impactul poluării aerului asupra ecosistemelor terestre și acvatice și să raporteze acest impact. Pentru a asigura o abordare eficientă din punctul de vedere al costurilor, statele membre ar trebui să poată folosi indicatorii opționali de monitorizare prevăzuți în prezenta directivă și să se coordoneze cu celelalte programe de monitorizare instituite în temeiul unor directive conexe și, după caz, cu Convenția LRTAP.

(31)

Ar trebui instituit un Forum european pentru aer curat, care să reunească toate părțile interesate, inclusiv autoritățile competente ale statelor membre de la toate nivelurile relevante, pentru a face schimb de experiență și de bune practici, în special pentru a contribui la elaborarea de orientări și a facilita punerea în aplicare coordonată a legislației și politicilor Uniunii referitoare la îmbunătățirea calității aerului.

(32)

În conformitate cu Directiva 2003/4/CE a Parlamentului European și a Consiliului (7), statele membre ar trebui să asigure diseminarea activă și sistematică a informațiilor prin mijloace electronice.

(33)

Este necesar să se modifice Directiva 2003/35/CE a Parlamentului European și a Consiliului (8) în vederea asigurării coerenței respectivei directive cu Convenția CEE-ONU de la Aarhus privind accesul la informație, participarea publicului la luarea deciziei și accesul la justiție în probleme de mediu din 1998 (denumită în continuare „Convenția de la Aarhus”).

(34)

Pentru a ține cont de evoluțiile tehnice și internaționale, competența de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din TFUE ar trebui delegată Comisiei în ceea ce privește modificarea anexei I, precum și a părții 2 din anexa III și a anexei IV, pentru a le adapta evoluțiilor din cadrul Convenției LRTAP și în ceea ce privește modificarea anexei V pentru a o adapta progresului tehnic și științific și evoluțiilor în cadrul Convenției LRTAP. Este deosebit de important ca, în timpul lucrărilor pregătitoare, Comisia să organizeze consultări adecvate, inclusiv la nivel de experți, și ca respectivele consultări să se desfășoare în conformitate cu principiile stabilite în Acordul interinstituțional din 13 aprilie 2016 privind o mai bună legiferare (9). În special, pentru a asigura participarea egală la pregătirea actelor delegate, Parlamentul European și Consiliul primesc toate documentele în același timp cu experții din statele membre, iar experții acestor instituții au acces sistematic la reuniunile grupurilor de experți ale Comisiei însărcinate cu pregătirea actelor delegate.

(35)

Pentru a se asigura condiții uniforme pentru punerea în aplicare a mecanismelor de flexibilitate și a programelor naționale de control al poluării atmosferice în temeiul prezentei directive, ar trebui conferite competențe de executare Comisiei. Respectivele competențe ar trebui să fie exercitate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului (10).

(36)

Statele membre ar trebui să stabilească norme privind sancțiunile aplicabile în cazul încălcării dispozițiilor naționale adoptate în temeiul prezentei directive și să se asigure că acestea sunt puse în aplicare. Sancțiunile respective ar trebui să fie eficiente, proporționale și cu efect de descurajare.

(37)

Având în vedere natura și amploarea modificărilor care ar trebui aduse Directivei 2001/81/CE, aceasta ar trebui să fie înlocuită pentru a se spori gradul de certitudine juridică, claritatea, transparența și simplificarea legislativă. Pentru a se asigura continuitatea îmbunătățirii calității aerului, statele membre ar trebui să respecte plafoanele naționale de emisie prevăzute de Directiva 2001/81/CE până când noile angajamente naționale de reducere a emisiilor prevăzute în prezenta directivă vor deveni aplicabile în 2020.

(38)

Întrucât obiectivul prezentei directive, și anume de a asigura un nivel ridicat de protecție a sănătății umane și a mediului, nu poate fi realizat în mod satisfăcător de către statele membre, dar, având în vedere caracterul transfrontalier al poluării atmosferice, poate fi realizat mai bine la nivelul Uniunii, aceasta poate adopta măsuri în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este enunțat la articolul respectiv, prezenta directivă nu depășește ceea ce este necesar pentru atingerea acestui obiectiv.

(39)

În conformitate cu Declarația politică comună din 28 septembrie 2011 a statelor membre și a Comisiei privind documentele explicative (11), statele membre s-au angajat ca, în cazurile justificate, să însoțească notificarea măsurilor de transpunere cu unul sau mai multe documente care să explice relația dintre componentele unei directive și părțile corespunzătoare din instrumentele naționale de transpunere. În ceea ce privește prezenta directivă, legiuitorul consideră că transmiterea unor astfel de documente este justificată,

ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:

Articolul 1

Obiective și obiect

(1)   Pentru a avansa în direcția atingerii nivelurilor de calitate a aerului care nu dau naștere unui impact negativ semnificativ asupra sănătății umane și mediului și unor riscuri aduse acestora, prezenta directivă stabilește angajamente de reducere a emisiilor pentru emisiile atmosferice antropice de dioxid de sulf (SO2), oxizi de azot (NOx), compuși organici volatili nemetanici (COVnm), amoniac (NH3) și particule fine în suspensie (PM2,5) ale statelor membre și instituie obligația elaborării, adoptării și punerii în aplicare a unor programe naționale de control al poluării atmosferice precum și a monitorizării și raportării emisiilor și a impactului poluanților respectivi și al altor poluanți menționați în anexa I.

(2)   De asemenea, prezenta directivă contribuie la realizarea următoarelor obiective:

(a)

obiectivele privind calitatea aerului prevăzute în legislația Uniunii și progrese către realizarea obiectivului pe termen lung al Uniunii de a atinge niveluri de calitate a aerului în conformitate cu orientările privind calitatea aerului publicate de Organizația Mondială a Sănătății;

(b)

obiectivele Uniunii în materie de biodiversitate și ecosisteme, în conformitate cu al șaptelea program de acțiune pentru mediu;

(c)

sinergii mai bune între politica Uniunii privind calitatea aerului și alte politici relevante ale Uniunii, în special politicile privind schimbările climatice și energia.

Articolul 2

Domeniul de aplicare

(1)   Prezenta directivă se aplică emisiilor de poluanți menționați în anexa I, din toate sursele de pe teritoriul statelor membre, din zonele economice exclusive ale acestora și din zonele de control al poluării.

(2)   Prezenta directivă nu se aplică emisiilor din Insulele Canare, din departamentele franceze de peste mări, din Insulele Madeira și din Insulele Azore.

Articolul 3

Definiții

În sensul prezentei directive, se aplică următoarele definiții:

1.

„emisie” înseamnă eliberarea în atmosferă a unei substanțe dintr-o sursă punctuală sau difuză;

2.

„emisii antropice” înseamnă emisii atmosferice de poluanți asociați cu activitățile umane;

3.

„precursori ai ozonului” înseamnă oxizi de azot, compuși organici volatili nemetanici, metan și monoxid de carbon;

4.

„obiective privind calitatea aerului” înseamnă obligațiile pentru calitatea aerului privind valorile-limită, valorile-țintă și concentrația de expunere prevăzute de Directiva 2008/50/CE și de Directiva 2004/107/CE a Parlamentului European și a Consiliului (12);

5.

„dioxid de sulf” sau „SO2” înseamnă toți compușii sulfului exprimați ca dioxid de sulf, inclusiv trioxid de sulf (SO3), acid sulfuric (H2SO4) și compuși cu conținut de sulf redus precum hidrogenul sulfurat (H2S), mercaptanii și sulfură de dimetil;

6.

„oxizi de azot” sau „NOx” înseamnă monoxidul de azot și dioxidul de azot, exprimați ca dioxid de azot;

7.

„compuși organici volatili nemetanici” sau „COVnm” înseamnă toți compușii organici, alții decât metanul, care pot produce oxidanți fotochimici printr-o reacție cu oxizii de azot, în prezența luminii solare;

8.

„particule fine în suspensie” sau „PM2,5” înseamnă particule cu un diametru aerodinamic egal sau mai mic de 2,5 micrometri (μm);

9.

„negru de fum” înseamnă particule în suspensie carbonoase care absorb lumina;

10.

„angajament național de reducere a emisiilor” înseamnă obligația statelor membre de a reduce emisiile unei substanțe; acesta precizează reducerea minimă a emisiilor ce trebuie atinsă în anul calendaristic țintă exprimată ca procent din totalul emisiilor eliberate în anul de referință (2005);

11.

„ciclu de aterizare și decolare” înseamnă un ciclu care include rularea la sol la plecare și la sosire, decolarea, ascensiunea, apropierea, aterizarea și toate celelalte activități de aviație care se desfășoară la o altitudine sub 3 000 de picioare;

12.

„trafic maritim internațional” înseamnă navigația pe mare și în ape de coastă cu nave înregistrate sub orice pavilion, cu excepția navelor de pescuit, care pleacă de pe teritoriul unei țări și sosesc pe teritoriul unei alte țări;

13.

„zonă de control al poluării” înseamnă o zonă maritimă de cel mult 200 de mile marine de la linia de bază de la care se măsoară întinderea apelor teritoriale, stabilită de un stat membru pentru prevenirea, reducerea și controlul poluării provenite de la nave, în conformitate cu normele și standardele internaționale aplicabile;

14.

„legislația Uniunii de control al poluării atmosferice la sursă” înseamnă legislația Uniunii care are drept obiectiv reducerea emisiilor de poluanți atmosferici care intră sub incidența prezentei directive prin luarea de măsuri de atenuare la sursă.

Articolul 4

Angajamentele naționale de reducere a emisiilor

(1)   Ca regulă minimă, statele membre își limitează emisiile antropice anuale de dioxid de sulf, oxizi de azot, compuși organici volatili nemetanici, amoniac și particule fine în suspensie, în conformitate cu angajamentele naționale de reducere a emisiilor care se aplică începând cu 2020 până în 2029 și după 2030, astfel cum se prevede în anexa II.

(2)   Fără a aduce atingere alineatului (1), statele membre iau măsurile necesare pentru a-și limita până în 2025 emisiile antropice de dioxid de sulf, oxizi de azot, compuși organici volatili nemetanici, amoniac și particule fine în suspensie. Nivelurile indicative ale acestor emisii se stabilesc prin intermediul unei traiectorii de reducere liniare între nivelurile de emisii definite de angajamentele de reducere a emisiilor pentru 2020 și nivelurile de emisii definite de angajamentele de reducere a emisiilor pentru 2030.

Statele membre pot urma o traiectorie non-liniară privind reducerea emisiilor dacă acest lucru este mai eficient din punct de vedere economic sau tehnic și cu condiția ca, începând din 2025, această traiectorie să devină treptat convergentă cu traiectoria de reducere liniară și să nu afecteze niciun angajament de reducere a emisiilor pentru 2030. Statele membre stabilesc traiectoria de reducere non-liniară și motivele pentru a urma această traiectorie în programele naționale de control al poluării atmosferice care urmează a fi transmise Comisiei în conformitate cu articolul 10 alineatul (1).

În situația în care emisiile pentru 2025 nu pot fi limitate în conformitate cu traiectoria de reducere stabilită, statele membre explică, în rapoartele informative de inventariere ulterioare care urmează a fi transmise Comisiei în conformitate cu articolul 10 alineatul (2), atât motivele pentru această abatere, cât și măsurile care ar readuce statele membre la respectiva traiectorie.

(3)   În vederea respectării alineatelor (1) și (2), următoarele emisii nu sunt luate în considerare:

(a)

emisiile de la aeronave rezultate în afara ciclului de aterizare și decolare;

(b)

emisiile provenite de la traficul maritim național înspre și dinspre teritoriile menționate la articolul 2 alineatul (2);

(c)

emisii din traficul maritim internațional;

(d)

emisiile de oxizi de azot și compuși organici volatili nemetanici din activitățile prevăzute în categoriile 3B (gestionarea gunoiului de grajd) și 3D (solurile agricole) din Nomenclatorul pentru raportare (NFR) (2014) prevăzut de Convenția LRTAP.

Articolul 5

Mecanisme de flexibilitate

(1)   Statele membre pot stabili, în conformitate cu partea 4 din anexa IV, inventarele naționale de emisii anuale ajustate pentru dioxid de sulf, oxizi de azot, compuși organici volatili nemetanici, amoniac și particule fine în suspensie, în cazul în care nerespectarea angajamentelor naționale de reducere a emisiilor ar rezulta din aplicarea unor metode îmbunătățite de inventariere a emisiilor, actualizate în conformitate cu cunoștințele științifice.

În scopul de a stabili dacă condițiile relevante prevăzute în partea 4 din anexa IV sunt respectate, angajamentele de reducere a emisiilor pentru perioada 2020-2029 sunt considerate ca fiind stabilite la 4 mai 2012.

Începând din 2025, se aplică următoarele condiții suplimentare ajustărilor în cazul în care există factori de emisie semnificativ diferiți sau metodologii folosite pentru determinarea emisiilor provenite de la categorii de surse specifice față de cei preconizați în urma punerii în aplicare a unei norme sau a unui standard în temeiul legislației Uniunii de control al poluării atmosferice la sursă, în temeiul anexei IV partea 4 punctul 1 litera (d) punctele (ii) și (iii):

(a)

după ce ia în considerare concluziile programelor naționale de control și de aplicare a legii, prin care se monitorizează eficiența legislației Uniunii de control al poluării atmosferice la sursă, statul membru în cauză demonstrează că diferențele semnificative privind factorii de emisie nu rezultă din punerea în aplicare sau asigurarea respectării legislației respective la nivel național;

(b)

statul membru în cauză a informat Comisia cu privire la diferența semnificativă privind factorii de emisie, care, în temeiul articolului 11 alineatul (2) analizează necesitatea unor acțiuni suplimentare.

(2)   În cazul în care, într-un anumit an, din cauza unei ierni deosebit de reci sau a unei veri deosebit de secetoase, un stat membru nu își poate respecta angajamentele de reducere a emisiilor, acesta își poate respecta angajamentele respective prin calcularea mediei emisiilor sale anuale naționale pentru anul în cauză, pentru anul anterior anului respectiv și pentru anul următor, cu condiția ca această medie să nu depășească nivelul anual al emisiilor la nivel național determinat de angajamentul de reducere al statului membru.

(3)   În cazul în care, într-un anumit an, un stat membru pentru care unul sau mai multe angajamente de reducere prevăzute în anexa II sunt stabilite la un nivel mai strict decât reducerea eficientă din punctul de vedere al costurilor identificată în STPA 16, nu poate respecta angajamentul relevant de reducere a emisiilor după ce a pus în aplicare toate măsurile eficiente din punctul de vedere al costurilor, se consideră că respectă angajamentul de reducere a emisiilor relevant pe o perioadă de maximum cinci ani, cu condiția ca pentru fiecare din acei ani să se compenseze nerespectarea respectivă printr-o reducere echivalentă a emisiilor altui poluant menționat în anexa II.

(4)   Se consideră că un stat membru își respectă obligațiile de la articolul 4 pentru o perioadă de maximum trei ani în situația în care nerespectarea angajamentelor sale de reducere a emisiilor pentru poluanții relevanți rezultă dintr-o întrerupere bruscă și excepțională sau din pierderea capacității în sistemul de furnizare sau producție a energiei și/sau căldurii care nu ar fi putut fi prevăzută în mod rezonabil și dacă se îndeplinesc următoarele condiții:

(a)

statul membru în cauză a demonstrat că a depus toate eforturile rezonabile în vederea asigurării respectării, inclusiv aplicarea de noi măsuri și politici, și va continua să le depună pentru ca perioada de nerespectare să fie cât mai scurtă posibil; și

(b)

statul membru în cauză a demonstrat că aplicarea unor măsuri și politici suplimentare față de cele menționate la litera (a) ar genera costuri disproporționate, ar periclita în mod substanțial securitatea energetică națională sau ar prezenta un risc considerabil de sărăcie energetică pentru o parte semnificativă a populației.

(5)   Statele membre care intenționează să aplice alineatul (1), (2), (3) sau (4) informează Comisia cu privire la acest lucru până la data de 15 februarie a anului de raportare în cauză. Informarea respectivă include poluanții și sectoarele vizate și, în cazul în care sunt disponibile, amploarea impactului asupra inventarelor naționale de emisii.

(6)   Comisia, cu sprijinul Agenției Europene de Mediu, analizează și evaluează dacă utilizarea oricăruia dintre mecanismele de flexibilitate pentru un anumit an îndeplinește condițiile relevante prevăzute la alineatul (1) din prezentul articol și în partea 4 din anexa IV sau la alineatul (2), (3) sau (4) din prezentul articol, după caz.

În cazul în care consideră că utilizarea unui anumit mecanism de flexibilitate nu este în conformitate cu condițiile relevante prevăzute la alineatul (1) din prezentul articol și în partea 4 din anexa IV, sau la alineatul (2), (3) sau (4) din prezentul articol, Comisia adoptă o decizie în termen de nouă luni de la data primirii raportului relevant menționat la articolul 8 alineatul (4), prin care informează statul membru în cauză că utilizarea respectivului mecanism de flexibilitate nu poate fi acceptată și enunță motivele pentru respectivul refuz. În cazul în care Comisia nu ridică obiecții în termen de nouă luni de la data primirii raportului relevant menționat la articolul 8 alineatul (4), statul membru în cauză consideră că utilizarea respectivului mecanism de flexibilitate este valabilă și acceptată pentru anul respectiv.

(7)   Comisia poate adopta acte de punere în aplicare în care să precizeze normele detaliate pentru utilizarea mecanismelor de flexibilitate menționate la alineatele (1), (2), (3) și (4) din prezentul articol. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 17.

(8)   Atunci când își exercită competențele în conformitate cu alineatele (6) și (7), Comisia ia în considerare documentele de orientare relevante elaborate în temeiul Convenției LRTAP.

Articolul 6

Programele naționale de control al poluării atmosferice

(1)   Statele membre elaborează, adoptă și pun în aplicare un program național de control al poluării atmosferice în conformitate cu partea 1 din anexa III, în vederea limitării emisiilor lor antropice anuale în conformitate cu articolul 4 și pentru a contribui la realizarea obiectivelor prezentei directive în conformitate cu articolul 1 alineatul (1).

(2)   În momentul elaborării, adoptării și punerii în aplicare a programului menționat la alineatul (1), statele membre:

(a)

evaluează în ce măsură este probabil ca sursele naționale de emisie să aibă un impact asupra calității aerului de pe teritoriul lor și din statele membre învecinate, utilizând, după caz, date și metodologii elaborate de Programul european de monitorizare și evaluare (EMEP) în conformitate cu Protocolul Convenției LRTAP cu privirea la finanțarea pe termen lung a Programului comun de monitorizare continuă și evaluare a transportului poluanților atmosferici pe distanțe lungi în Europa;

(b)

țin seama de necesitatea de a reduce emisiile de poluanți atmosferici pentru îndeplinirea obiectivelor de calitate a aerului pe teritoriul lor și, după caz, în statele membre învecinate;

(c)

acordă prioritate măsurilor de reducere a emisiilor de negru de fum, atunci când adoptă măsuri pentru a-și duce la îndeplinire angajamentele naționale de reducere a emisiilor de particule fine în suspensie;

(d)

asigură coerența cu alte planuri și programe relevante stabilite în conformitate cu cerințele prevăzute de legislația națională sau a Uniunii.

În vederea respectării angajamentelor naționale relevante de reducere a emisiilor, statele membre includ în programele lor naționale de control al poluării atmosferice măsurile de reducere a emisiilor stabilite ca fiind obligatorii în partea 2 din anexa III și pot include în programele respective măsurile de reducere a emisiilor stabilite ca fiind opționale în partea 2 din anexa III sau măsuri cu efect de atenuare echivalent.

(3)   Statele membre își actualizează programul național de control al poluării atmosferice cel puțin o dată la patru ani.

(4)   Fără a aduce atingere alineatului (3), politicile și măsurile de reducere a emisiilor incluse în programul național de control al poluării atmosferice se actualizează în termen de 18 luni de la transmiterea ultimului inventar național de emisii sau a prognozelor naționale de emisii dacă, în conformitate cu datele transmise, obligațiile prevăzute la articolul 4 nu sunt respectate sau dacă există risc de nerespectare.

(5)   În conformitate cu Directiva 2003/35/CE, statele membre consultă publicul și autoritățile competente care, prin natura responsabilităților lor specifice în materie de mediu pe care le au în domeniul poluării atmosferice, al calității aerului și al gestionării acesteia la toate nivelurile, ar putea fi interesate de punerea în aplicare a programelor naționale de control al poluării atmosferice, cu privire la proiectele lor de programe de control al poluării atmosferice și la orice actualizare semnificativă efectuată înainte de finalizarea programelor respective.

(6)   Dacă este cazul, se efectuează consultări transfrontaliere.

(7)   Dacă este cazul, Comisia facilitează elaborarea și punerea în aplicare a programelor naționale de control al poluării atmosferice, prin intermediul unui schimb de bune practici.

(8)   Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 16 în vederea modificării prezentei directive în ceea ce privește adaptarea părții 2 din anexa III la evoluțiile din cadrul Convenției LRTAP, inclusiv la progresul tehnic.

(9)   Comisia poate stabili orientări privind elaborarea și punerea în aplicare a programelor naționale de control al poluării atmosferice.

(10)   De asemenea, Comisia precizează, prin acte de punere în aplicare, formatul programelor naționale de control al poluării atmosferice. Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 17.

Articolul 7

Sprijin financiar

Comisia urmărește facilitarea accesului la fondurile existente ale Uniunii, în conformitate cu dispozițiile legale care reglementează aceste fonduri, pentru a sprijini măsurile care urmează să fie luate în vederea respectării obiectivelor prezentei directive.

Respectivele fonduri ale Uniunii includ finanțarea disponibilă, în prezent și în viitor în cadrul, inter alia:

(a)

Programului-cadru pentru cercetare și inovare;

(b)

fondurilor structurale și de investiții europene, inclusiv finanțarea relevantă în cadrul politicii agricole comune;

(c)

instrumentelor de finanțare pentru mediu și politici climatice, cum ar fi Programul LIFE.

Comisia evaluează posibilitatea creării unui ghișeu unic unde orice parte interesată să poată verifica cu ușurință disponibilitatea fondurilor Uniunii și procedurile aferente legate de acces la finanțare, pentru proiectele care abordează probleme legate de poluarea atmosferică.

Articolul 8

Inventarele și prognozele naționale de emisii și rapoartele informative de inventariere

(1)   Statele membre pregătesc și actualizează anual inventarele naționale de emisii pentru poluanții prevăzuți în tabelul A din anexa I, în conformitate cu cerințele stabilite în această anexă.

Statele membre pot pregăti și actualiza anual inventarele naționale de emisii pentru poluanții prevăzuți în tabelul B din anexa I, în conformitate cu cerințele stabilite în această anexă.

(2)   Statele membre pregătesc și actualizează, din patru în patru ani, inventarele naționale de emisii dezagregate spațial și inventarele privind sursele punctuale de mari dimensiuni, precum și, din doi în doi ani, prognozele naționale de emisii pentru poluanții prevăzuți în tabelul C din anexa I, în conformitate cu cerințele stabilite în această anexă.

(3)   Statele membre elaborează un raport informativ de inventariere care însoțește inventarele și prognozele naționale de emisii menționate la alineatele (1) și (2), în conformitate cu cerințele stabilite în tabelul D din anexa I.

(4)   Statele membre care optează pentru un mecanism de flexibilitate în temeiul articolului 5 includ în raportul informativ de inventariere, aferent anului țintă, informațiile care demonstrează că utilizarea mecanismului respectiv îndeplinește condițiile relevante prevăzute la articolul 5 alineatul (1) și în partea 4 din anexa IV sau la articolul 5 alineatul (2), (3) sau (4), după caz.

(5)   Statele membre pregătesc și actualizează inventarele naționale de emisii (inclusiv, dacă este cazul, inventarele naționale de emisii ajustate) prognozele naționale de emisii, inventarele naționale de emisii dezagregate spațial,inventarele privind sursele punctuale de mari dimensiuni, precum și rapoartele informative de inventariere însoțitoare în conformitate cu anexa IV.

(6)   Comisia, cu sprijinul Agenției Europene de Mediu, pregătește și actualizează anual, pe baza informațiilor menționate la alineatele (1), (2) și (3) din prezentul articol, inventare de emisii la nivelul Uniunii și un raport informativ de inventariere, precum și, la fiecare doi ani, prognoze de emisii la nivelul Uniunii, și la fiecare patru ani, inventarele naționale de emisii dezagregate spațial și inventarele privind sursele punctuale de mari dimensiuni la nivelul Uniunii pentru toți poluanții menționați în anexa I.

(7)   Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 16, în vederea modificării prezentei directive în ceea ce privește adaptarea anexei I și a anexei IV la evoluțiile din cadrul Convenției LRTAP, inclusiv la progresul tehnic și științific.

Articolul 9

Monitorizarea impactului poluării atmosferice

(1)   Statele membre asigură monitorizarea impactului negativ al poluării atmosferice asupra ecosistemelor pe baza unei rețele de puncte de monitorizare care este reprezentativă pentru tipurile lor de habitate de apă dulce, naturale și seminaturale, precum și de ecosisteme forestiere, adoptând o abordare eficientă din punctul de vedere al costurilor și bazată pe risc.

În acest scop, statele membre își coordonează acțiunile cu alte programe de monitorizare instituite în temeiul legislației Uniunii, inclusiv Directiva 2008/50/CE, Directiva 2000/60/CE a Parlamentului European și a Consiliului (13) și Directiva 92/43/CEE a Consiliului (14) și, după caz, Convenția LRTAP, precum și, acolo unde este necesar, utilizează date colectate în cadrul acestor programe.

Pentru respectarea cerințelor de la prezentul articol, statele membre pot utiliza indicatorii de monitorizare opționali enumerați în anexa V.

(2)   La colectarea și raportarea informațiilor enumerate în anexa V se pot utiliza metodologiile prevăzute în Convenția LRTAP și manualele acesteia pentru programele internaționale de cooperare.

(3)   Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 16 în vederea modificării prezentei directive în ceea ce privește adaptarea anexei V la progresul tehnic și științific și la evoluțiile din cadrul Convenției LRTAP.

Articolul 10

Raportarea de către statele membre

(1)   Statele membre transmit Comisiei primele lor programe naționale de control al poluării atmosferice până la 1 aprilie 2019.

În cazul în care un program național de control al poluării atmosferice este actualizat în conformitate cu articolul 6 alineatul (4), statul membru în cauză transmite Comisiei programul actualizat în termen de două luni.

Comisia examinează programele naționale de control al poluării atmosferice și actualizările acestora, luând în considerare cerințele prevăzute la articolul 4 alineatul (2) și la articolul 6.

(2)   Statele membre transmit Comisiei și Agenției Europene de Mediu, în conformitate cu datele de raportare stabilite în anexa I, inventarele naționale de emisii, prognozele naționale de emisii, inventarele naționale de emisii dezagregate spațial, inventarele privind sursele punctuale de mari dimensiuni și rapoartele informative de inventariere menționate la articolul 8 alineatele (1), (2) și (3) și, după caz, articolul 8 alineatul (4).

Această raportare este în concordanță cu raportarea către Secretariatul Convenției LRTAP.

(3)   Comisia, sprijinită de Agenția Europeană de Mediu și în consultare cu statele membre în cauză, examinează datele din inventarele naționale de emisii în primul an de raportare și, ulterior, în mod periodic. Această revizuire include următoarele:

(a)

controale pentru a verifica transparența, corectitudinea, coerența, comparabilitatea și caracterul integral al informațiilor prezentate;

(b)

controale pentru a identifica situațiile în care datele de inventar nu sunt pregătite în conformitate cu cerințele prevăzute de dreptul internațional, în special cu dispozițiile Convenției LRTAP;

(c)

după caz, calcularea corecțiilor tehnice necesare rezultate, în consultare cu statul membru în cauză.

În situația în care statul membru în cauză și Comisia nu pot să ajungă la un acord cu privire la necesitatea sau la conținutul corecțiilor tehnice în temeiul literei (c), Comisia adoptă o decizie care stabilește corecțiile tehnice care urmează a fi aplicate de statul membru în cauză.

(4)   Statele membre transmit Comisiei și Agenției Europene de Mediu următoarele informații menționate la articolul 9:

(a)

până la 1 iulie 2018 și ulterior din patru în patru ani, amplasarea punctelor de monitorizare și indicatorii asociați utilizați pentru monitorizarea impactului poluării atmosferice; și

(b)

până la 1 iulie 2019 și ulterior din patru în patru ani, datele de monitorizare menționate la articolul 9.

Articolul 11

Rapoartele din partea Comisiei

(1)   Până la 1 aprilie 2020 și ulterior din patru în patru ani, Comisia raportează Parlamentului European și Consiliului cu privire la progresele înregistrate în punerea în aplicare a prezentei directive, incluzând o evaluare a contribuției sale la realizarea obiectivelor prevăzute la articolul 1, inclusiv:

(a)

progrese către:

(i)

nivelurile indicative de emisie și angajamentele de reducere a emisiilor menționate la articolul 4 și, dacă este cazul, motivele oricărei nerealizări;

(ii)

nivelurile de calitate a aerului înconjurător în conformitate cu orientările privind calitatea aerului publicate de Organizația Mondială a Sănătății;

(iii)

obiectivele Uniunii în materie de biodiversitate și ecosisteme, în conformitate cu al șaptelea program de acțiune pentru mediu;

(b)

identificarea de noi măsuri necesare la nivelul Uniunii și al statelor membre pentru a atinge obiectivele menționate la litera (a);

(c)

utilizarea fondurilor Uniunii în sprijinul măsurilor luate în vederea respectării obiectivelor prezentei directive;

(d)

rezultatele examinării de către Comisie a programelor naționale de control al poluării atmosferice și a actualizărilor acestora în temeiul articolului 10 alineatul (1) al treilea paragraf;

(e)

o evaluare a efectelor asupra sănătății și mediului și a efectelor socioeconomice ale prezentei directive.

(2)   În cazul în care raportul indică faptul că nerealizarea obiectivelor privind nivelurile indicative de emisie și angajamentele de reducere a emisiilor menționate la articolul 4 ar putea fi rezultatul lipsei de eficacitate a legislației Uniunii de control al poluării atmosferice la sursă, inclusiv a punerii în aplicare a acesteia la nivelul statelor membre, Comisia analizează, după caz, necesitatea unor acțiuni suplimentare, luând în considerare și efectele sectoriale ale punerii în aplicare. Dacă este cazul, Comisia prezintă propuneri legislative, inclusiv legislație nouă privind controlul poluării atmosferice la sursă, în vederea asigurării respectării angajamentelor prevăzute în prezenta directivă.

Articolul 12

Forumul european pentru aer curat

Comisia instituie un Forum european pentru aer curat pentru a contribui la elaborarea de orientări și a facilita punerea în aplicare coordonată a legislației și politicilor Uniunii legate de îmbunătățirea calității aerului, forum care aduce laolaltă la intervale regulate toate părțile interesate, inclusiv autoritățile competente ale statelor membre de la toate nivelurile relevante, Comisia, industria, societatea civilă și comunitatea științifică. Forumul european pentru aer curat face schimb de experiență și de bune practici, inclusiv în ceea ce privește reducerile de emisii generate de încălzirea locuințelor și de transportul rutier, care pot oferi informații și sprijin programelor naționale de control al poluării atmosferice și punerii lor în aplicare.

Articolul 13

Revizuire

(1)   Pe baza rapoartelor menționate la articolul 11 alineatul (1), Comisia revizuiește prezenta directivă până cel târziu la 31 decembrie 2025 pentru a garanta înregistrarea de progrese în vederea atingerii obiectivelor menționate la articolul 1 alineatul (2), luând în considerare în special progresele științifice și tehnice și punerea în aplicare a politicilor Uniunii în domeniul climei și al energiei.

Dacă este cazul, Comisia prezintă propuneri legislative pentru asumarea de angajamente de reducere a emisiilor pentru perioada de după 2030.

(2)   În ceea ce privește amoniacul, în evaluarea sa, Comisia analizează în special:

(a)

cele mai recente dovezi științifice;

(b)

actualizările documentului orientativ al CEE-ONU pentru prevenirea și reducerea emisiilor de amoniac provenind din surse agricole din 2014 (denumit în continuare „documentul orientativ privind amoniacul”) (15) și ale Codului-cadru al CEE-ONU privind bunele practici agricole pentru reducerea și atenuarea emisiilor de amoniac (16), astfel cum a fost revizuit în 2014;

(c)

actualizările celor mai bune tehnici disponibile, astfel cum sunt definite la articolul 3 punctul 10 din Directiva 2010/75/UE a Parlamentului European și a Consiliului (17);

(d)

măsurile de agromediu din cadrul politicii agricole comune.

(3)   Pe baza emisiilor de mercur raportate la nivel național, Comisia evaluează impactul acestora asupra realizării obiectivelor prevăzute la articolul 1 alineatul (2) și ia în considerare măsuri pentru reducerea respectivelor emisii și, dacă este cazul, prezintă o propunere legislativă.

Articolul 14

Accesul la informații

(1)   În conformitate cu Directiva 2003/4/CE, statele membre asigură diseminarea sistematică și activă către public a următoarelor informații, prin publicarea acestora pe un site web accesibil publicului:

(a)

programele naționale de control al poluării atmosferice și eventualele actualizări ale acestora;

(b)

inventarele naționale de emisii (inclusiv, după caz, inventarele naționale de emisii ajustate), prognozele naționale de emisii, rapoartele informative de inventariere și rapoartele și informațiile suplimentare transmise Comisiei în conformitate cu articolul 10.

(2)   În conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1367/2006 al Parlamentului European și al Consiliului (18), Comisia asigură diseminarea activă și sistematică a informațiilor către public prin publicarea pe un site web accesibil publicului a inventarelor și prognozelor de emisii la nivelul Uniunii, precum și a rapoartelor informative de inventariere.

(3)   Comisia publică pe site-ul său web:

(a)

ipotezele luate în considerare pentru fiecare stat membru pentru definirea potențialului național al acestuia de reducere a emisiilor, utilizate pentru a pregăti raportul STPA 16;

(b)

lista actelor legislative relevante ale Uniunii de control al poluării atmosferice la sursă;și

(c)

rezultatele examinării menționate la articolul 10 alineatul (1) al treilea paragraf.

Articolul 15

Cooperarea cu țările terțe și coordonarea în cadrul organizațiilor internaționale

Fără a aduce atingere articolului 218 din TFUE, Uniunea și statele membre, după caz, continuă cooperarea bilaterală și multilaterală cu țările terțe și coordonarea în cadrul organizațiilor internaționale relevante precum Programul Organizației Națiunilor Unite pentru Mediu (UNEP), CEE-ONU, Organizația Națiunilor Unite pentru Alimentație și Agricultură (FAO), Organizația Maritimă Internațională (OMI) și Organizația Aviației Civile Internaționale (OACI), inclusiv prin schimb de informații, în materie de cercetare și dezvoltare în domeniul tehnic și științific, cu scopul de a îmbunătăți baza pentru facilitarea reducerii de emisii.

Articolul 16

Exercitarea delegării de competențe

(1)   Competența de a adopta acte delegate este conferită Comisei în condițiile prevăzute în prezentul articol.

(2)   Competența de a adopta acte delegate menționată la articolul 6 alineatul (8), la articolul 8 alineatul (7) și la articolul 9 alineatul (3) se conferă Comisiei pentru o perioadă de cinci ani de la data de 31 decembrie 2016. Comisia prezintă un raport privind delegarea de competențe cel târziu cu nouă luni înainte de încheierea perioadei de cinci ani. Delegarea de competențe se prelungește tacit cu perioade de timp identice, cu excepția cazului în care Parlamentul European sau Consiliul se opune prelungirii respective cel târziu cu trei luni înainte de încheierea fiecărei perioade.

(3)   Delegarea de competențe menționată la articolul 6 alineatul (8), articolul 8 alineatul (7) și articolul 9 alineatul (3) poate fi revocată în orice moment de Parlamentul European sau de Consiliu. O decizie de revocare pune capăt delegării de competențe specificate în respectiva decizie. Decizia produce efecte din ziua următoare datei publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene sau la o dată ulterioară menționată în decizie. Decizia nu aduce atingere actelor delegate care sunt deja în vigoare.

(4)   Înainte de a adopta un act delegat, Comisia consultă experții desemnați de fiecare stat membru în conformitate cu principiile prevăzute în Acordul interinstituțional din 13 aprilie 2016 privind o mai bună legiferare (19).

(5)   De îndată ce adoptă un act delegat, Comisia îl notifică simultan Parlamentului European și Consiliului.

(6)   Un act delegat adoptat în temeiul articolului 6 alineatul (8), al articolului 8 alineatul (7) și al articolului 9 alineatul (3) intră în vigoare numai în cazul în care nici Parlamentul, nici Consiliul nu a formulat nicio obiecție în termen de două luni de notificarea actului către Parlamentul European și către Consiliu sau în cazul în care, înainte de expirarea termenului respectiv, Parlamentul European și Consiliul au informat Comisia că nu vor formula obiecții. Termenul respectiv se prelungește cu două luni la inițiativa Parlamentului European sau a Consiliului.

Articolul 17

Procedura comitetului

(1)   Comisia este asistată de Comitetul pentru calitatea aerului înconjurător, instituit prin articolul 29 din Directiva 2008/50/CE. Comitetul respectiv este un comitet în înțelesul Regulamentului (UE) nr. 182/2011.

(2)   În cazul în care se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolul 5 din Regulamentul (UE) nr. 182/2011.

În cazul în care comitetul nu emite niciun aviz, Comisia nu adoptă proiectul de act de punere în aplicare și se aplică articolul 5 alineatul (4) al treilea paragraf din Regulamentul (UE) nr. 182/2011.

Articolul 18

Sancțiuni

Statele membre adoptă regimul sancțiunilor care se aplică în cazul nerespectării dispozițiilor naționale adoptate în temeiul prezentei directive și iau toate măsurile necesare pentru a asigura aplicarea acestora. Aceste sancțiuni trebuie să fie eficace, proporționale și cu efect de descurajare.

Articolul 19

Modificare adusă Directivei 2003/35/CE

În anexa I la Directiva 2003/35/CE, se adaugă următoarea literă:

„(g)

articolul 6 alineatul (1) din Directiva (UE) 2016/2284 a Parlamentului European și a Consiliului din 14 decembrie 2016 privind reducerea emisiilor naționale de anumiți poluanți atmosferici, de modificare a Directivei 2003/35/CE și de abrogare a Directivei 2001/81/CE (*1).

Articolul 20

Transpunere

(1)   Statele membre asigură intrarea în vigoare a actelor cu putere de lege și a actelor administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive până la 1 iulie 2018.

Prin derogare de la primul paragraf, statele membre asigură intrarea în vigoare a actelor cu putere de lege și a actelor administrative necesare pentru a se conforma cu articolul 10 alineatul (2) până la 15 februarie 2017.

Statele membre informează de îndată Comisia cu privire la aceasta.

Atunci când statele membre adoptă aceste dispoziții, ele conțin o trimitere la prezenta directivă sau sunt însoțite de o asemenea trimitere la data publicării lor oficiale. Statele membre stabilesc modalitatea de efectuare a acestei trimiteri.

(2)   Comisiei îi sunt comunicate de către statele membre textele principalelor dispoziții de drept intern pe care le adoptă în domeniul reglementat de prezenta directivă.

Articolul 21

Abrogare și dispoziții tranzitorii

(1)   Directiva 2001/81/CE se abrogă începând cu 1 iulie 2018.

Prin derogare de la primul paragraf:

(a)

articolele 1 și 4 și anexa I din Directiva 2001/81/CE continuă să se aplice până la 31 decembrie 2019;

(b)

articolele 7 și 8 și anexa III din Directiva 2001/81/CE se abrogă la 31 decembrie 2016.

Trimiterile la directiva abrogată se interpretează ca trimiteri la prezenta directivă și se citesc în conformitate cu tabelul de corespondență din anexa VI.

(2)   Până la 31 decembrie 2019, statele membre pot aplica articolul 5 alineatul (1) din prezenta directivă în ceea ce privește plafoanele prevăzute la articolul 4 din Directiva 2001/81/CE și în anexa I la aceasta.

Articolul 22

Intrarea în vigoare

Prezenta directivă intră în vigoare la 31 decembrie 2016.

Articolul 23

Destinatari

Prezenta directivă se adresează statelor membre.

Adoptată la Strasbourg, 14 decembrie 2016.

Pentru Parlamentul European

Președintele

M. SCHULZ

Pentru Consiliu

Președintele

I. KORČOK


(1)  JO C 451, 16.12.2014, p. 134.

(2)  JO C 415, 20.11.2014, p. 23.

(3)  Poziția Parlamentului European din 23 noiembrie 2016 (nepublicată încă în Jurnalul Oficial) și decizia Consiliului din 8 decembrie 2016.

(4)  Directiva 2001/81/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 octombrie 2001 privind plafoanele naționale de emisie pentru anumiți poluanți atmosferici (JO L 309, 27.11.2001, p. 22).

(5)  Decizia nr. 1386/2013/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 20 noiembrie 2013 privind un Program general al Uniunii de acțiune pentru mediu până în 2020 „O viață bună, în limitele planetei noastre” (JO L 354, 28.12.2013, p. 171).

(6)  Directiva 2008/50/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 21 mai 2008 privind calitatea aerului înconjurător și un aer mai curat pentru Europa (JO L 152, 11.6.2008, p. 1).

(7)  Directiva 2003/4/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 28 ianuarie 2003 privind accesul publicului la informațiile despre mediu și de abrogare a Directivei 90/313/CEE a Consiliului (JO L 41, 14.2.2003, p. 26).

(8)  Directiva 2003/35/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 mai 2003 de instituire a participării publicului la elaborarea anumitor planuri și programe privind mediul și de modificare a directivelor 85/337/CEE și 96/61/CE ale Consiliului în ceea ce privește participarea publicului și accesul la justiție (JO L 156, 25.6.2003, p. 17).

(9)  JO L 123, 12.5.2016, p. 1.

(10)  Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 februarie 2011 de stabilire a normelor și principiilor generale privind mecanismele de control de către statele membre al exercitării competențelor de executare de către Comisie (JO L 55, 28.2.2011, p. 13).

(11)  JO C 369, 17.12.2011, p. 14.

(12)  Directiva 2004/107/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 15 decembrie 2004 privind arsenicul, cadmiul, mercurul, nichelul și hidrocarburile aromatice policiclice în aerul înconjurător (JO L 23, 26.1.2005, p. 3).

(13)  Directiva 2000/60/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 octombrie 2000 de stabilire a unui cadru de politică comunitară în domeniul apei (JO L 327, 22.12.2000, p. 1).

(14)  Directiva 92/43/CEE din 21 mai 1992 privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică (JO L 206, 22.7.1992, p. 7).

(15)  Decizia 2012/11, ECE/EB/AIR/113/Add. 1.

(16)  Decizia ECE/EB.AIR/127, punctul 36e.

(17)  Directiva 2010/75/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 24 noiembrie 2010 privind emisiile industriale (prevenirea și controlul integrat al poluării) (JO L 334, 17.12.2010, p. 17).

(18)  Regulamentul (CE) nr. 1367/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 6 septembrie 2006 privind aplicarea, pentru instituțiile și organismele comunitare, a dispozițiilor Convenției de la Aarhus privind accesul la informație, participarea publicului la luarea deciziilor și accesul la justiție în domeniul mediului (JO L 264, 25.9.2006, p. 13).

(19)  JO L 123, 12.5.2016, p. 1.


ANEXA I

MONITORIZAREA ȘI RAPORTAREA EMISIILOR ATMOSFERICE

Tabel A

Cerințele de raportare anuală a emisiilor, astfel cum se menționează la articolul 8 alineatul (1) primul paragraf

Element

Poluanți

Serii cronologice

Data de raportare

Totalul emisiilor naționale pe categorii de surse (1)NFR (2)

SO2, NOX, COVnm, NH3, CO

metale grele (Cd, Hg, Pb) (3)

POP (4) [totalul HAP (5), benzo(a)piren, benzo(b)fluoranten, benzo(k)fluoranten, indeno(1,2,3-cd)piren, dioxine/furani, PCB (6), HCB (7)]

Anual, din 1990 până în anul de raportare minus 2 (X – 2)

15 februarie (9)

Totalul emisiilor naționale pe categorii de surse NFR (2)

PM2,5, PM10  (8), precum și, dacă este disponibil, negru de fum

Anual, din 2000 până în anul de raportare minus 2 (X – 2)

15 februarie (9)


Tabel B

Cerințele de raportare anuală a emisiilor, astfel cum se menționează la articolul 8 alineatul (1) al doilea paragraf

Element

Poluanți

Serii cronologice

Data de raportare

Totalul emisiilor naționale pe categorii de surse NFR (10)

metale grele (As, Cr, Cu, Ni, Se și Zn și compușii acestora) (11)

TPS (12)

Anual, din 1990 (2000 pentru TPS) până în anul de raportare minus 2 (X – 2)

15 februarie


Tabel C

Cerințele de raportare privind emisiile și prognozele, astfel cum se menționează la articolul 8 alineatul (2)

Element

Poluanți

Serii cronologice/ani-țintă

Data de raportare

Datele naționale privind emisiile pe categorii de surse, sub formă de matrice (GNFR)

SO2, NOX, COVnm, CO, NH3, PM10, PM2,5

metale grele (Cd, Hg, Pb)

POP (HAP total, HCB, PCB, dioxine/furani)

negru de fum (dacă există)

Din patru în patru ani pentru anul de raportare minus 2 (X – 2)

începând cu 2017

1 mai (13)

Sursele punctuale de mari dimensiuni, pe categorii de surse (GNFR)

SO2, NOX, COVnm, CO, NH3, PM10, PM2,5

metale grele (Cd, Hg, Pb)

POP (HAP total, HCB, PCB, dioxine/furani)

negru de fum (dacă există)

Din patru în patru ani pentru anul de raportare minus 2 (X – 2)

începând cu 2017

1 mai (13)

Emisiile prognozate, pe categorii NFR agregate

SO2, NOX, NH3, COVnm, PM2,5, precum și, dacă este disponibil, negru de fum

Din doi în doi ani, acoperind anii de prognoză 2020, 2025, 2030 și, dacă sunt disponibili, 2040 și 2050

începând cu 2017

15 martie


Tabel D

Raportarea anuală a cerințelor privind raportul informativ de inventariere, astfel cum se menționează la articolul 8 alineatul (3)

Element

Poluanți

Serii cronologice/ani-țintă

Data de raportare

Raportul informativ de inventariere

SO2, NOX, COVnm, NH3, CO, PM2,5, PM10

metale grele (Cd, Hg, Pb) și negru de fum

POP [HAP total, benzo(a)piren, benzo(b)fluoranten, benzo(k)fluoranten, indeno(1,2,3-cd)piren, dioxine/furani, PCB, HCB]

Dacă sunt disponibile, metale grele (As, Cr, Cu, Ni, Se și Zn și compușii acestora) și TPS

Toți anii

(astfel cum se indică în tabelele A-B-C)

15 martie


(1)  Emisiile naturale se raportează în conformitate cu metodologiile prevăzute în Convenția LRTAP și cu Ghidul EMEP/AEM privind inventarul emisiilor de poluanți atmosferici. Acestea nu se includ în totalurile naționale, ci se raportează separat.

(2)  Nomenclatorul pentru raportare (NFR) furnizat de Convenția LRTAP (Convenția asupra poluării atmosferice transfrontaliere pe distanțe lungi).

(3)  Cd (cadmiu), Hg (mercur), Pb (plumb).

(4)  POP (poluanți organici persistenți).

(5)  HAP (hidrocarburi aromatice policiclice).

(6)  PCB (bifenili policlorurați).

(7)  HCB (hexaclorbenzen).

(8)  „PM10” înseamnă particule cu un diametru aerodinamic mai mic sau egal cu 10 micrometri (μm).

(9)  Retransmiterile de date în urma unor erori se efectuează în termen de cel mult patru săptămâni și includ o explicație clară a modificărilor operate.

(10)  Emisiile naturale se raportează în conformitate cu metodologiile prevăzute în Convenția LRTAP și cu Ghidul EMEP/AEM privind inventarul emisiilor de poluanți atmosferici. Acestea nu se includ în totalurile naționale, ci se raportează separat.

(11)  As (arsenic), Cr (crom), Cu (cupru), Ni (nichel), Se (seleniu), Zn (zinc).

(12)  TPS (totalul particulelor în suspensie).

(13)  Retransmiterile de date în urma unor erori se efectuează în termen de patru săptămâni și includ o explicație clară a modificărilor operate.


ANEXA II

ANGAJAMENTELE NAȚIONALE DE REDUCERE A EMISIILOR

Tabelul A

Angajamentele de reducere a emisiilor de dioxid de sulf (SO2), de oxizi de azot (NOX) și de compuși organici volatili nemetanici (COVnm). Angajamentele de reducere a emisiilor au anul 2005 drept an de referință și, pentru transportul rutier, se aplică emisiilor calculate pe baza combustibililor vânduți (*1).


Statul membru

Reducerea emisiilor de SO2 comparativ cu anul 2005

Reducerea emisiilor de NOX comparativ cu anul 2005

Reducerea emisiilor de COVnm comparativ cu anul 2005

Pentru orice an din 2020 până în 2029

 

Pentru orice an după 2030

Pentru orice an din 2020 până în 2029

 

Pentru orice an după 2030

Pentru orice an din 2020 până în 2029

 

Pentru orice an după 2030

Belgia

43 %

 

66 %

41 %

 

59 %

21 %

 

35 %

Bulgaria

78 %

 

88 %

41 %

 

58 %

21 %

 

42 %

Republica Cehă

45 %

 

66 %

35 %

 

64 %

18 %

 

50 %

Danemarca

35 %

 

59 %

56 %

 

68 %

35 %

 

37 %

Germania

21 %

 

58 %

39 %

 

65 %

13 %

 

28 %

Estonia

32 %

 

68 %

18 %

 

30 %

10 %

 

28 %

Grecia

74 %

 

88 %

31 %

 

55 %

54 %

 

62 %

Spania

67 %

 

88 %

41 %

 

62 %

22 %

 

39 %

Franța

55 %

 

77 %

50 %

 

69 %

43 %

 

52 %

Croația

55 %

 

83 %

31 %

 

57 %

34 %

 

48 %

Irlanda

65 %

 

85 %

49 %

 

69 %

25 %

 

32 %

Italia

35 %

 

71 %

40 %

 

65 %

35 %

 

46 %

Cipru

83 %

 

93 %

44 %

 

55 %

45 %

 

50 %

Letonia

8 %

 

46 %

32 %

 

34 %

27 %

 

38 %

Lituania

55 %

 

60 %

48 %

 

51 %

32 %

 

47 %

Luxemburg

34 %

 

50 %

43 %

 

83 %

29 %

 

42 %

Ungaria

46 %

 

73 %

34 %

 

66 %

30 %

 

58 %

Malta

77 %

 

95 %

42 %

 

79 %

23 %

 

27 %

Țările de Jos

28 %

 

53 %

45 %

 

61 %

8 %

 

15 %

Austria

26 %

 

41 %

37 %

 

69 %

21 %

 

36 %

Polonia

59 %

 

70 %

30 %

 

39 %

25 %

 

26 %

Portugalia

63 %

 

83 %

36 %

 

63 %

18 %

 

38 %

România

77 %

 

88 %

45 %

 

60 %

25 %

 

45 %

Slovenia

63 %

 

92 %

39 %

 

65 %

23 %

 

53 %

Slovacia

57 %

 

82 %

36 %

 

50 %

18 %

 

32 %

Finlanda

30 %

 

34 %

35 %

 

47 %

35 %

 

48 %

Suedia

22 %

 

22 %

36 %

 

66 %

25 %

 

36 %

Regatul Unit

59 %

 

88 %

55 %

 

73 %

32 %

 

39 %

UE 28

59 %

 

79 %

42 %

 

63 %

28 %

 

40 %


Tabelul B

Angajamentele de reducere a emisiilor de amoniac (NH3) și de particule fine în suspensie (PM2,5). Angajamentele de reducere a emisiilor au anul 2005 drept an de referință și, pentru transportul rutier, se aplică emisiilor calculate pe baza combustibililor vânduți (*2).


Statul membru

Reducerea emisiilor de NH3 comparativ cu anul 2005

Reducerea emisiilor de PM2,5 comparativ cu anul 2005

Pentru orice an din 2020 până în 2029

 

Pentru orice an după 2030

Pentru orice an din 2020 până în 2029

 

Pentru orice an după 2030

Belgia

2 %

 

13 %

20 %

 

39 %

Bulgaria

3 %

 

12 %

20 %

 

41 %

Republica Cehă

7 %

 

22 %

17 %

 

60 %

Danemarca

24 %

 

24 %

33 %

 

55 %

Germania

5 %

 

29 %

26 %

 

43 %

Estonia

1 %

 

1 %

15 %

 

41 %

Grecia

7 %

 

10 %

35 %

 

50 %

Spania

3 %

 

16 %

15 %

 

50 %

Franța

4 %

 

13 %

27 %

 

57 %

Croația

1 %

 

25 %

18 %

 

55 %

Irlanda

1 %

 

5 %

18 %

 

41 %

Italia

5 %

 

16 %

10 %

 

40 %

Cipru

10 %

 

20 %

46 %

 

70 %

Letonia

1 %

 

1 %

16 %

 

43 %

Lituania

10 %

 

10 %

20 %

 

36 %

Luxemburg

1 %

 

22 %

15 %

 

40 %

Ungaria

10 %

 

32 %

13 %

 

55 %

Malta

4 %

 

24 %

25 %

 

50 %

Țările de Jos

13 %

 

21 %

37 %

 

45 %

Austria

1 %

 

12 %

20 %

 

46 %

Polonia

1 %

 

17 %

16 %

 

58 %

Portugalia

7 %

 

15 %

15 %

 

53 %

România

13 %

 

25 %

28 %

 

58 %

Slovenia

1 %

 

15 %

25 %

 

60 %

Slovacia

15 %

 

30 %

36 %

 

49 %

Finlanda

20 %

 

20 %

30 %

 

34 %

Suedia

15 %

 

17 %

19 %

 

19 %

Regatul Unit

8 %

 

16 %

30 %

 

46 %

UE 28

6 %

 

19 %

22 %

 

49 %


(*1)  Statele membre care au posibilitatea de a alege să folosească totalul național al emisiilor calculat pe baza combustibililor folosiți ca bază pentru respectarea Convenției LRTAP pot păstra această opțiune în vederea asigurării coerenței între dreptul internațional și dreptul Uniunii.

(*2)  Statele membre care au posibilitatea de a alege să folosească totalul național al emisiilor calculat pe baza combustibililor folosiți ca bază pentru respectarea Convenției LRTAP pot păstra această opțiune în vederea asigurării coerenței între dreptul internațional și dreptul Uniunii.


ANEXA III

CONȚINUTUL PROGRAMELOR NAȚIONALE DE CONTROL AL POLUĂRII ATMOSFERICE MENȚIONATE LA ARTICOLELE 6 ȘI 10

PARTEA 1

Conținutul minim al programelor naționale de control al poluării atmosferice

1.

Programele naționale inițiale de control al poluării atmosferice, menționate la articolele 6 și 10, acoperă cel puțin următorul conținut:

(a)

cadrul politicii naționale privind calitatea aerului și poluarea, în contextul căruia s-a elaborat programul, inclusiv:

(i)

prioritățile de politică și relația acestora cu prioritățile stabilite în alte domenii de politică relevante, inclusiv schimbările climatice și, după caz, agricultura, industria și transporturile;

(ii)

responsabilitățile atribuite autorităților naționale, regionale și locale;

(iii)

progresele înregistrate de politicile și măsurile actuale în ceea ce privește reducerea emisiilor și îmbunătățirea calității aerului, precum și gradul de respectare a obligațiilor naționale și ale Uniunii;

(iv)

evoluția ulterioară preconizată, presupunând că nu se aduce nicio modificare politicilor și măsurilor deja adoptate;

(b)

opțiunile de politică avute în vedere pentru respectarea angajamentelor de reducere a emisiilor pentru perioada 2020-2029 și după 2030, precum și nivelurile intermediare de emisii stabilite pentru 2025 și pentru contribuția la îmbunătățirea în continuare a calității aerului, precum și analiza acestora, inclusiv metoda de analiză; dacă sunt disponibile, efectele individuale sau combinate ale politicilor și măsurilor privind reducerea emisiilor, calitatea aerului și mediul, precum și incertitudinile aferente;

(c)

măsurile și politicile selectate pentru adoptare, inclusiv un calendar de adoptare, de punere în aplicare și de revizuire, precum și autoritățile competente responsabile;

(d)

după caz, o explicație a motivelor pentru care nivelurile indicative de emisii pentru 2025 nu pot fi atinse fără măsuri care generează costuri disproporționale;

(e)

după caz, o consemnare a utilizării mecanismelor de flexibilitate prevăzute la articolul 5 și a oricăror consecințe asupra mediului generate de respectiva utilizare;

(f)

o evaluare a modului în care politicile și măsurile selectate asigură coerența cu planurile și programele stabilite în alte domenii de politică relevante.

2.

Actualizările programului național de control al poluării atmosferice menționat la articolele 6 și 10 includ cel puțin:

(a)

o evaluare a progreselor înregistrate în ceea ce privește punerea în aplicare a programului, reducerea emisiilor și reducerea concentrațiilor;

(b)

orice modificare semnificativă în ceea ce privește contextul politic, evaluările, programul sau calendarul de punere în aplicare a acestora.

PARTEA 2

Măsuri de reducere a emisiilor menționate la articolul 6 alineatul (2) al doilea paragraf

Statele membre iau în considerare documentul orientativ privind amoniacul și fac uz de cele mai bune tehnici disponibile în conformitate cu Directiva 2010/75/UE.

A.   Măsuri pentru controlul emisiilor de amoniac

1.

Luând în considerare Codul-cadru de bune practici agricole pentru reducerea emisiilor de amoniac adoptat în 2014 de CEE-ONU, statele membre stabilesc un cod național consultativ de bune practici agricole pentru controlul emisiilor de amoniac, care cuprinde cel puțin următoarele elemente:

(a)

gestionarea azotului, luând în considerare întregul ciclu al azotului;

(b)

strategiile de hrănire a șeptelului;

(c)

tehnicile de împrăștiere a gunoiului de grajd, cu emisii reduse;

(d)

sistemele de depozitare a gunoiului de grajd, cu emisii reduse;

(e)

sistemele de adăpostire a animalelor, cu emisii reduse;

(f)

posibilitățile de limitare a emisiilor de amoniac provenite din utilizarea îngrășămintelor minerale.

2.

Statele membre pot stabili un buget național pentru azot destinat monitorizării modificărilor intervenite în pierderile totale de azot reactiv din agricultură, inclusiv amoniac, oxid de azot, amoniu, nitrați și nitriți, pe baza principiilor stabilite în documentul orientativ al CEE-ONU privind bugetele pentru azot (1).

3.

Statele membre interzic utilizarea de îngrășăminte pe bază de carbonat de amoniu și pot reduce emisiile de amoniac provenite din îngrășămintele anorganice, prin următoarele metode:

(a)

înlocuirea îngrășămintelor pe bază de uree cu îngrășăminte pe bază de nitrat de amoniu;

(b)

în cazul în care se aplică în continuare îngrășăminte pe bază de uree, utilizarea unor metode despre care s-a demonstrat că reduc emisiile de amoniac cu cel puțin 30 % în comparație cu utilizarea metodei de referință, astfel cum este specificată în documentul orientativ privind amoniacul;

(c)

promovarea înlocuirii îngrășămintelor anorganice cu îngrășăminte organice și, în cazul în care se aplică în continuare îngrășăminte anorganice, împrăștierea acestora în conformitate cu necesitățile previzibile ale culturii sau pășunii în cauză în ceea ce privește azotul și fosforul, luându-se în considerare și conținutul de nutrienți existent în sol și nutrienții proveniți din alte tipuri de îngrășăminte.

4.

Statele membre pot reduce emisiile de amoniac provenite din gunoiul de grajd, prin următoarele metode:

(a)

reducerea emisiilor generate de aplicarea gunoiului de grajd lichid și solid pe terenuri arabile și pășuni, utilizând metode care reduc emisiile cu cel puțin 30 % în comparație cu metoda de referință descrisă în documentul orientativ privind amoniacul și în următoarele condiții:

(i)

doar împrăștierea gunoiului de grajd lichid și solid în conformitate cu necesitățile previzibile ale culturii sau pășunii în cauză în ceea ce privește azotul și fosforul, luându-se în considerare și conținutul de nutrienți existent în sol și nutrienții proveniți din alte tipuri de îngrășăminte;

(ii)

neîmprăștierea gunoiului de grajd solid și lichid atunci când terenul în cauză este saturat cu apă, inundat, înghețat sau acoperit cu zăpadă;

(iii)

aplicarea gunoiului de grajd lichid pe pășuni se face cu un distribuitor cu bandă, un distribuitor cu papuc tractat sau prin injectare la suprafață ori în adâncime;

(iv)

încorporarea gunoiului de grajd solid și lichid împrăștiat pe teren arabil în sol în patru ore de la împrăștiere;

(b)

reducerea emisiilor rezultate din depozitarea gunoiului de grajd în afara adăposturilor pentru animale, prin următoarele metode:

(i)

pentru depozitele de gunoi de grajd lichid construite după 1 ianuarie 2022, se utilizează sisteme sau tehnici de depozitare cu nivel scăzut de emisii, despre care s-a demonstrat că reduc emisiile de amoniac cu cel puțin 60 % în comparație cu metoda de referință descrisă în documentul orientativ privind amoniacul, iar pentru depozitele existente cu cel puțin 40 %;

(ii)

acoperirea depozitelor de gunoi de grajd solid;

(iii)

asigurarea faptului că fermele dispun de o capacitate suficientă de depozitare a gunoiului de grajd, pentru a împrăștia gunoiul de grajd numai în perioadele adecvate pentru creșterea culturilor;

(c)

reducerea emisiilor generate de adăposturile pentru animale, prin utilizarea unor sisteme despre care s-a demonstrat că reduc emisiile de amoniac cu cel puțin 20 % în comparație cu metoda de referință descrisă în documentul orientativ privind amoniacul;

(d)

reducerea emisiilor rezultate din gunoiul de grajd, prin utilizarea unor strategii de hrănire cu conținut redus de proteine, despre care s-a demonstrat că reduc emisiile de amoniac cu cel puțin 10 % în comparație cu metoda de referință descrisă în documentul orientativ privind amoniacul.

B.   Măsuri de reducere a emisiilor pentru controlul emisiilor de particule fine în suspensie și de negru de fum

1.

Fără a se aduce atingere anexei II cu privire la ecocondiționalitate la Regulamentul (UE) nr. 1306/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (2), statele membre pot interzice arderea în câmp deschis a reziduurilor și a deșeurilor de recolte agricole și a reziduurilor forestiere.

Statele membre monitorizează și asigură punerea în aplicare a oricărei interdicții puse în aplicare în conformitate cu primul paragraf. Orice derogare de la această interdicție se limitează la programele preventive de evitare a incendiilor de vegetație necontrolate, de control al organismelor dăunătoare sau de protejare a biodiversității.

2.

Statele membre pot stabili un cod național consultativ de bune practici agricole pentru gestionarea adecvată a reziduurilor din recolte, pe baza următoarelor metode:

(a)

îmbunătățirea structurii solului prin încorporarea reziduurilor din recolte;

(b)

îmbunătățirea tehnicilor de încorporare a reziduurilor din recolte;

(c)

utilizarea alternativă a reziduurilor din recolte;

(d)

îmbunătățirea stării nutrienților și a structurii solului prin încorporarea gunoiului de grajd în conformitate cu cerințele pentru o creștere optimă a plantelor, evitându-se astfel incinerarea gunoiului de grajd (gunoi de fermă, așternut de paie).

C.   Prevenirea efectelor asupra micilor exploatații agricole

La adoptarea măsurilor prezentate în secțiunile A și B, statele membre se asigură că efectele asupra micilor exploatații agricole și a microîntreprinderilor agricole sunt pe deplin luate în considerare.

Statele membre ar putea, de exemplu, să scutească micile exploatații agricole și microîntreprinderile de măsurile respective, în cazul în care este posibil și oportun, având în vedere angajamentele de reducere aplicabile.


(1)  Decizia 2012/10, ECE/EB.AIR/113/Add 1.

(2)  Regulamentul (UE) nr. 1306/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 privind finanțarea, gestionarea și monitorizarea politicii agricole comune și de abrogare a Regulamentelor (CEE) nr. 352/78, (CE) nr. 165/94, (CE) nr. 2799/98, (CE) nr. 814/2000, (CE) nr. 1290/2005 și (CE) nr. 485/2008 ale Consiliului (JO L 347, 20.12.2013, p. 549).


ANEXA IV

METODOLOGIILE PENTRU PREGĂTIREA ȘI ACTUALIZAREA INVENTARELOR ȘI A PROGNOZELOR NAȚIONALE DE EMISII, A RAPOARTELOR INFORMATIVE DE INVENTARIERE ȘI A INVENTARELOR NAȚIONALE DE EMISII AJUSTATE MENȚIONATE LA ARTICOLELE 5 ȘI 8

Pentru poluanții menționați în anexa I, statele membre pregătesc inventare naționale de emisii, inventare naționale de emisii ajustate acolo unde este relevant, prognoze naționale de emisii, inventare naționale de emisii dezagregate spațial, inventare privind sursele punctuale de mari dimensiuni și rapoarte informative de inventariere, utilizând metodologiile adoptate de părțile la Convenția LRTAP (Orientările de raportare EMEP), și trebuie să utilizeze Ghidul EMEP/AEM privind inventarul emisiilor de poluanți atmosferici (Ghidul EMEP/AEM) menționat în metodologiile respective. În plus, în conformitate cu aceleași orientări, statele membre pregătesc informații suplimentare, în special date privind activitatea, necesare pentru evaluarea inventarelor naționale de emisii și a prognozelor.

Recurgerea la Orientările de raportare EMEP nu aduce atingere modalităților suplimentare specificate în prezenta anexă și cerințelor privind nomenclatura pentru raportare, seriile cronologice și datele de raportare prevăzute în anexa I.

PARTEA 1

Inventarele naționale anuale de emisii

1.

Inventarele naționale de emisii sunt transparente, coerente, comparabile, complete și exacte.

2.

Emisiile din principalele categorii identificate se calculează în conformitate cu metodologiile definite în Ghidul EMEP/AEM și cu scopul de a utiliza o metodologie (detaliată) de nivelul 2 sau mai înalt.

Statele membre pot utiliza alte metodologii compatibile, bazate pe date științifice, pentru stabilirea inventarelor naționale de emisii, în cazul în care metodologiile respective produc estimări mai exacte decât metodologiile implicite prevăzute în Ghidul EMEP/AEM.

3.

Pentru emisiile provenite din transporturi, statele membre calculează și raportează emisiile în concordanță cu bilanțurile energetice naționale raportate către Eurostat.

4.

Emisiile provenite din transporturile rutiere se calculează și se raportează pe baza combustibililor vânduți (1) în statul membru în cauză. În plus, statele membre pot raporta emisiile generate de transporturile rutiere și pe baza combustibililor folosiți sau a kilometrilor parcurși în statul membru respectiv.

5.

Statele membre raportează emisiile naționale anuale exprimate în unitatea aplicabilă specificată în modelul de raportare NFR al Convenției LRTAP.

PARTEA 2

Prognozele naționale de emisii

1.

Prognozele naționale de emisii sunt transparente, coerente, comparabile, complete și exacte, iar informațiile raportate includ cel puțin următoarele:

(a)

identificarea clară a politicilor și a măsurilor adoptate și planificate incluse în estimările respective;

(b)

după caz, rezultatele analizei de sensibilitate efectuate pentru estimări;

(c)

descrierea metodologiilor, a modelelor, a ipotezelor de bază și a parametrilor principali de intrare și de ieșire.

2.

Prognozele de emisii sunt realizate și agregate pentru sectoarele-sursă în cauză. Statele membre furnizează o prognoză „cu măsuri” (măsuri adoptate) și, în cazul în care este relevant, o prognoză „cu măsuri suplimentare” (măsuri planificate) pentru fiecare poluant, în conformitate cu orientările stabilite în Ghidul EMEP/AEM.

3.

Prognozele naționale de emisii sunt în concordanță cu inventarul național anual de emisii pentru anul x-3 și cu prognozele raportate în temeiul Regulamentului (UE) nr. 525/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (2).

PARTEA 3

Raportul informativ de inventariere

Rapoartele informative de inventariere sunt pregătite în conformitate cu Orientările de raportare EMEP și se elaborează utilizând formatul pentru rapoartele de inventariere inclus în acestea. Raportul de inventariere include cel puțin următoarele informații:

(a)

descrierile, referințele și sursele de informații cu privire la metodologiile specifice, ipotezele, factorii de emisie și datele de activitate, precum și motivele pentru care au fost selectate;

(b)

o descriere a principalelor categorii naționale de surse de emisii;

(c)

informații privind incertitudinile, asigurarea calității și verificarea;

(d)

o descriere a procedurilor instituționale pentru pregătirea inventarului;

(e)

recalculări și îmbunătățiri planificate;

(f)

în cazul în care este relevant, informații privind utilizarea mecanismelor de flexibilitate prevăzute la articolul 5 alineatele (1), (2), (3) și (4);

(g)

în cazul în care este relevant, informații privind motivele pentru abaterea de la traiectoria de reducere stabilită în conformitate cu articolul 4 alineatul (2), cât și măsurile pentru a readuce la respectiva traiectorie;

(h)

un rezumat.

PARTEA 4

Ajustarea inventarelor naționale de emisii

1.

Un stat membru care propune o ajustare a inventarului său național de emisii, în conformitate cu articolul 5 alineatul (1), include în propunerea sa către Comisie cel puțin următoarele documente justificative:

(a)

dovada faptului că respectivele angajamente naționale de reducere a emisiilor sunt depășite;

(b)

dovezi privind măsura în care ajustarea inventarului de emisii reduce depășirea și contribuie la respectarea angajamentelor naționale de reducere a emisiilor în cauză;

(c)

o estimare referitoare la posibilitatea și la momentul îndeplinirii respectivelor angajamente naționale de reducere a emisiilor pe baza prognozelor naționale de emisii fără ajustare;

(d)

dovezi că ajustarea este în concordanță cu una sau mai multe dintre următoarele trei circumstanțe. Se poate face trimitere, după caz, la ajustări anterioare relevante:

(i)

în cazul unor noi categorii de surse de emisii:

dovada faptului că noua categorie de surse de emisii este recunoscută în literatura de specialitate și/sau în Ghidul EMEP/AEM;

dovada faptului că această categorie de surse nu a fost inclusă în inventarul național de emisii istoric relevant la data când s-a stabilit angajamentul de reducere a emisiilor;

dovada faptului că emisiile provenite de la o nouă categorie de surse pot împiedica un stat membru să își îndeplinească angajamentele de reducere a emisiilor, susținută de o descriere detaliată a metodologiei, a datelor și a factorilor de emisie utilizați pentru a ajunge la această concluzie;

(ii)

în cazul unor factori de emisie semnificativ diferiți care sunt utilizați la determinarea emisiilor provenite de la categorii de surse specifice:

o descriere a factorilor de emisie inițiali, inclusiv o descriere detaliată a datelor științifice pe baza cărora s-a obținut factorul de emisie;

dovada faptului că factorii de emisie inițiali au fost utilizați la determinarea reducerilor de emisii la momentul stabilirii acestora;

o descriere a factorilor de emisie actualizați, inclusiv informații detaliate privind datele științifice pe baza cărora s-a obținut factorul de emisie;

o comparație a estimărilor de emisii efectuate folosind factorii de emisie inițiali și actualizați, care să demonstreze că modificarea factorilor de emisie poate împiedica un stat membru să își îndeplinească angajamentele de reducere;

motivele pentru a decide dacă modificările factorilor de emisie sunt semnificative;

(iii)

în cazul unor metodologii semnificativ diferite care sunt utilizate la determinarea emisiilor provenite de la categorii de surse specifice:

o descriere a metodologiei inițiale folosite, inclusiv informații detaliate privind datele științifice pe baza cărora s-a obținut factorul de emisie;

dovada faptului că metodologia inițială a fost utilizată la determinarea reducerilor de emisii la momentul stabilirii acestora;

o descriere a metodologiei actualizate folosite, inclusiv o descriere detaliată a datelor științifice sau a referințelor care au stat la baza obținerii sale;

o comparație a estimărilor de emisii efectuate folosind metodologiile inițiale și actualizate, care să demonstreze că modificarea metodologiei poate împiedica un stat membru să își îndeplinească angajamentele de reducere;

motivele pentru a decide dacă modificarea metodologiei este semnificativă.

2.

Statele membre pot prezenta aceleași informații justificative pentru procedurile de ajustare bazate pe condiții prealabile similare, cu condiția ca fiecare stat membru să prezinte informațiile necesare specifice fiecărei țări în parte, astfel cum sunt prevăzute la punctul 1.

3.

Statele membre recalculează emisiile ajustate, pentru a asigura, în măsura în care este posibil, coerența seriilor cronologice pentru fiecare an de la aplicarea ajustării (ajustărilor).


(1)  Statele membre care au posibilitatea de a alege să folosească totalul național al emisiilor calculat pe baza combustibililor folosiți ca bază pentru conformitatea cu Convenția LRTAP pot păstra această opțiune în vederea asigurării coerenței între dreptul internațional și dreptul Uniunii.

(2)  Regulamentul (UE) nr. 525/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 21 mai 2013 privind un mecanism de monitorizare și de raportare a emisiilor de gaze cu efect de seră, precum și de raportare, la nivel național și al Uniunii, a altor informații relevante pentru schimbările climatice și de abrogare a Deciziei nr. 280/2004/CE (JO L 165, 18.6.2013, p. 13).


ANEXA V

INDICATORI OPȚIONALI PENTRU MONITORIZAREA IMPACTULUI POLUĂRII ATMOSFERICE MENȚIONAȚI LA ARTICOLUL 9

(a)

Pentru ecosistemele de apă dulce: determinarea proporțiilor daunelor biologice, inclusiv la nivelul receptorilor sensibili (microfite, macrofite și diatomee) și pierderea stocurilor de pește sau a nevertebratelor:

 

indicatorul principal: capacitatea de neutralizare a acizilor (ANC) și indicatorii secundari: aciditatea (pH), sulfații dizolvați (SO4), nitrații (NO3) și carbonul organic dizolvat:

 

frecvența prelevării de eșantioane: între o dată pe an (pentru lacuri, în timpul schimbului de apă din toamnă) și o dată pe lună (pentru izvoare).

(b)

Pentru ecosistemele terestre: evaluarea acidității solului, pierderea nutrienților din sol, starea și echilibrul azotului, precum și pierderea biodiversității:

(i)

indicatorul principal aciditatea solului: fracțiunile schimbabile de cationi bazici (saturația în baze) și aluminiul schimbabil din soluri:

 

frecvența prelevării de eșantioane: o dată la zece ani;

 

indicatorii secundari: pH, sulfații, nitrații, cationii bazici, concentrațiile de aluminiu din soluțiile de sol:

 

frecvența prelevării de eșantioane: în fiecare an (în cazul în care prezintă relevanță);

(ii)

indicatorul principal: levigarea nitraților din sol (NO3,levigare):

frecvența prelevării de eșantioane: în fiecare an;

(iii)

indicatorul principal: raportul carbon-azot (C/N) și indicatorul secundar: cantitatea totală de azot din sol (Ntot):

frecvența prelevării de eșantioane: o dată la zece ani;

(iv)

indicatorul principal: balanța de nutrienți din frunziș (N/P, N/K, N/Mg):

frecvența prelevării de eșantioane: o dată la patru ani.

(c)

Pentru ecosistemele terestre: evaluarea daunelor produse de ozon asupra creșterii vegetației și asupra biodiversității:

(i)

indicatorul principal: creșterea vegetației și daunele asupra frunzișului și indicatorul secundar: fluxul de carbon (Cflux):

frecvența prelevării de eșantioane: în fiecare an;

(ii)

indicatorul principal: depășirea nivelurilor critice bazate pe flux:

frecvența prelevării de eșantioane: în fiecare an în timpul perioadei de vegetație.


ANEXA VI

TABEL DE CORESPONDENȚĂ

Directiva 2001/81/CE

Prezenta directivă

Articolul 1

Articolul 1

Articolul 2 primul paragraf și al doilea paragraf literele (c), (d) și (e)

Articolul 2

Articolul 3 litera (e)

Articolul 3 punctul (1)

Articolul 3 punctele (2), (3), (4), (5), (8), (9), (12) și (13)

Articolul 3 litera (i)

Articolul 3 punctul (6)

Articolul 3 litera (k)

Articolul 3 punctul (7)

Articolul 3 litera (h)

Articolul 3 punctul (10)

Articolul 3 litera (g)

Articolul 3 punctul (11)

Articolul 4

Articolul 4 alineatele (1) și (2)

Articolul 2 al doilea paragraf literele (a) și (b)

Articolul 4 alineatul (3)

Articolul 5

Articolul 6 alineatul (1)

Articolul 6 alineatul (1)

Articolul 6 alineatul (2)

Articolul 6 alineatul (2) și alineatele (5)-(10)

Articolul 6 alineatul (3)

Articolul 6 alineatele (3) și (4)

Articolul 7

Articolul 7 alineatul (1)

Articolul 8 alineatul (1) primul paragraf

Articolul 8 alineatul (1) al doilea paragraf și alineatele (2)-(4)

Articolul 7 alineatul (2)

Articolul 8 alineatul (5)

Articolul 7 alineatul (3)

Articolul 8 alineatul (6)

Articolul 7 alineatul (4)

Articolul 8 alineatul (7)

Articolul 9

Articolul 8 alineatul (2)

Articolul 10 alineatul (1)

Articolul 8 alineatul (1)

Articolul 10 alineatul (2)

Articolul 10 alineatele (3) și (4)

Articolul 9

Articolul 11

Articolul 12

Articolul 10

Articolul 13

Articolul 6 alineatul (4)

Articolul 14 alineatul (1)

Articolul 7 alineatul (3) și articolul 8 alineatul (3)

Articolul 14 alineatele (2) și (3)

Articolul 11

Articolul 15

Articolul 13 alineatul (3)

Articolul 16

Articolul 13 alineatele (1) și (2)

Articolul 17

Articolul 14

Articolul 18

Articolul 19

Articolul 15

Articolul 20

Articolul 21

Articolul 16

Articolul 22

Articolul 17

Articolul 23

Articolul 8 alineatul (1) și anexa III

Anexa I

Anexa I

Anexa II

Anexele III, V și VI

Anexa III

Anexa IV


Declarația Comisiei privind monitorizarea emisiilor de metan

Comisia consideră că dispune de argumente bine întemeiate, din punctul de vedere al calității aerului, pentru a monitoriza evoluția emisiilor de metan din statele membre în scopul reducerii concentrațiilor de ozon în UE și al promovării diminuării emisiilor de metan la nivel internațional.

Comisia confirmă că, pe baza rapoartelor naționale privind emisiile de metan, intenționează să evalueze în continuare impactul emisiilor de metan asupra îndeplinirii obiectivelor stabilite la articolul 1 alineatul (2) din Directiva privind plafoanele naționale de emisie (PNE) și va avea în vedere măsuri de reducere a acestor emisii, prezentând, dacă este cazul, o propunere legislativă în acest scop. În evaluarea pe care o va efectua, Comisia va lua în considerare atât o serie de studii în curs în acest domeniu, prevăzute a fi finalizate în 2017, cât și evoluțiile internaționale recente în domeniu.


II Acte fără caracter legislativ

REGULAMENTE

17.12.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 344/32


REGULAMENTUL (UE) 2016/2285 AL CONSILIULUI

din 12 decembrie 2016

de stabilire, pentru 2017 și 2018, a posibilităților de pescuit pentru navele Uniunii în ceea ce privește anumite stocuri de pești de adâncime și de modificare a Regulamentului (UE) 2016/72 al Consiliului

CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 43 alineatul (3),

având în vedere propunerea Comisiei Europene,

întrucât:

(1)

Articolul 43 alineatul (3) din tratat prevede adoptarea de către Consiliu, la propunerea Comisiei, a măsurilor privind stabilirea și alocarea posibilităților de pescuit.

(2)

Regulamentul (UE) nr. 1380/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (1) prevede adoptarea unor măsuri de conservare, ținând seama de avizele științifice, tehnice și economice disponibile, inclusiv, după caz, de rapoartele elaborate de Comitetul științific, tehnic și economic pentru pescuit (CSTEP).

(3)

Consiliului îi revine obligația de a adopta măsuri privind stabilirea și alocarea posibilităților de pescuit, inclusiv anumite condiții legate funcțional de acestea, după caz. Posibilitățile de pescuit ar trebui să fie astfel distribuite între statele membre încât să se asigure fiecărui stat membru o anumită stabilitate a activităților de pescuit pentru fiecare stoc sau zonă de pescuit și să se țină cont, în mod adecvat, de obiectivele politicii comune în domeniul pescuitului stabilite în Regulamentul (UE) nr. 1380/2013.

(4)

Posibilitățile de pescuit pentru speciile de adâncime definite la articolul 2 litera (a) din Regulamentul (CE) nr. 2347/2002 al Consiliului (2) se stabilesc la fiecare doi ani.

(5)

Capturile totale admisibile (TAC) ar trebui stabilite pe baza avizelor științifice disponibile, ținând seama de aspectele biologice și socioeconomice și asigurând totodată un tratament echitabil al sectoarelor de pescuit, precum și pe baza opiniilor exprimate în cadrul consultărilor cu părțile interesate, în special consiliile consultative vizate.

(6)

Posibilitățile de pescuit ar trebui să fie în conformitate cu acordurile și principiile internaționale, cum ar fi Acordul din 1995 al Organizației Națiunilor Unite cu privire la conservarea și gestionarea stocurilor transzonale și a stocurilor de pești cu migrare extinsă (3) și principiile detaliate de gestionare prevăzute de Orientările internaționale din 2008 pentru gestionarea pescuitului de adâncime în marea liberă formulate de Organizația Națiunilor Unite pentru Alimentație și Agricultură, în care se prevede, de exemplu, că o autoritate de reglementare ar trebui să fie mai precaută atunci când informațiile sunt incerte, nefiabile sau inadecvate. Absența informațiilor științifice adecvate nu ar trebui invocată ca motiv pentru amânarea sau neadoptarea măsurilor de conservare și gestionare.

(7)

Cele mai recente avize științifice emise de Consiliul Internațional pentru Explorarea Apelor Maritime (ICES) și de CSTEP indică faptul că majoritatea stocurilor de adâncime continuă să fie exploatate în mod nesustenabil și că, pentru a le asigura sustenabilitatea, posibilitățile de pescuit pentru stocurile respective ar trebui să fie în continuare reduse, până când evoluția lor va prezenta o tendință pozitivă.

(8)

Având în vedere avizul ICES, este oportun ca TAC pentru pagelul argintiu în apele de nord-vest să fie transformată într-o TAC numai de capturi accidentale.

(9)

În zonele Comitetului pentru pescuit în zona central-estică a Atlanticului (CECAF) și ale Comisiei Generale pentru Pescuit în Marea Mediterană (CGPM) relevante, care se învecinează cu subzona ICES IX, se realizează capturi importante de pagel argintiu. Având în vedere că datele ICES sunt incomplete pentru aceste zone limitrofe, domeniul de aplicare al TAC ar trebui să rămână limitat la subzona ICES IX. Cu toate acestea, în vederea pregătirii viitoarelor decizii de gestionare, ar trebui să se prevadă dispoziții pentru raportarea datelor pentru aceste zone adiacente.

(10)

ICES recomandă să nu se mai realizeze capturi de pion portocaliu până în 2020. În trecut, au fost stabilite TAC-uri pentru pionul portocaliu (aceste TAC-uri au fost stabilite la nivelul zero din 2010). Este necesar să se interzică pescuitul, reținerea la bord, transbordarea sau debarcarea speciei menționate, deoarece stocul este epuizat și nu se reface. ICES arată că nu a existat pescuit direcționat de pion portocaliu realizat de Uniune în Atlanticul de Nord-Est din 2010.

(11)

Conform avizului emis de ICES, observații la bord limitate indică faptul că procentul de grenadier a fost mai mic de 1 % din capturile raportate de grenadier de piatră. Pe baza acestor considerente, ICES consideră că nu ar trebui să existe pescuit direcționat de grenadier și că capturile accidentale ar trebui să fie calculate în raport cu TAC pentru grenadierul de piatră, în vederea minimizării posibilelor declarații eronate cu privire la specii. ICES a indicat că există diferențe considerabile, de peste un ordin de mărime (de zece ori mai mare), între proporțiile relative de grenadier de piatră și de grenadier raportate în debarcările oficiale și capturile observate și anchetele științifice din zonele în care pescuitul de grenadier se desfășoară în prezent. Există foarte puține date disponibile privind această specie, iar unele dintre datele de debarcare raportate sunt considerate de către ICES a fi declarații eronate cu privire la specii. În consecință, nu este posibil să se instituie un istoric precis al capturilor de grenadier. Prin urmare, orice capturi accidentale de grenadier ar trebui limitate la 1 % din cota de grenadier a fiecărui stat membru și scăzute din cota respectivă, în conformitate cu avizele științifice.

(12)

ICES recomandă stabilirea la zero a capturilor direcționate de rechini de adâncime. Totuși, ICES indică, de asemenea, că limitele de captură restrictive aplicabile în prezent duc la prezentarea de declarații eronate cu privire la capturile accidentale inevitabile de rechini de adâncime. În special pescuitul de adâncime artizanal direcționat de sabie neagră cu paragate conduce la capturi accidentale inevitabile de rechini de adâncime, care sunt în prezent aruncați morți înapoi în mare. Având în vedere aceste elemente de fapt și în vederea colectării de informații științifice privind rechinii de adâncime, ar trebui să fie introdusă, cu titlu experimental, o cotă restrictivă de capturi accidentale pentru 2017 și 2018, prin permiterea unor debarcări limitate de capturi accidentale inevitabile de rechini de adâncime în pescuitul de adâncime artizanal direcționat de sabie neagră cu paragate. Paragatele sunt recunoscute ca unelte de pescuit selective, atunci când sunt utilizate în pescuitul artizanal. Statele membre în cauză ar trebui să elaboreze măsuri regionale de gestionare pentru pescuitul de sabie neagră și să stabilească măsuri specifice privind colectarea datelor în ceea ce privește rechinii de adâncime pentru a asigura monitorizarea atentă a stocurilor. Stabilirea unor cote ale Uniunii de capturi accidentale de rechini de adâncime în apele Uniunii și în apele internaționale din subzonele ICES V, VI, VII, VIII și IX, în apele Uniunii și în apele internaționale din subzona ICES X și în apele Uniunii din zonele CECAF 34.1.1, 34.1.2 și 34.2 se aplică fără a aduce atingere principiului stabilității relative în ceea ce privește prezența rechinilor de adâncime în respectivele zone.

(13)

În conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 847/96 al Consiliului (4), ar trebui identificate stocurile care fac obiectul diferitor măsuri menționate în actul respectiv. În cazul stocurilor pentru care nu este disponibilă nicio evaluare științifică a posibilităților de pescuit pentru anul în care trebuie stabilite TAC-urile, ar trebui să se aplice TAC-uri de precauție; în celelalte situații, ar trebui să se aplice TAC-uri analitice. Având în vedere avizele ICES și CSTEP pentru stocurile de adâncime, respectivele stocuri, pentru care nu există evaluări științifice ale posibilităților de pescuit relevante, ar trebui să facă obiectul unor TAC-uri de precauție.

(14)

În conformitate cu articolul 3 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 847/96, la 15 septembrie 2016, Portugalia a prezentat Comisiei o cerere de creștere a TAC pentru 2016 pentru hamsie în subzonele ICES IX și X, precum și în apele Uniunii din zona CECAF 34.1.1, la 15 000 tone. În avizul său din 21 octombrie 2016, ICES a confirmat starea excepțional de bună a stocului de hamsie respectiv și faptul că capturile de 15 000 de tone din 2016 pot fi considerate sustenabile. Prin urmare, Regulamentul (UE) 2016/72 al Consiliului (5) ar trebui modificat în consecință.

(15)

Posibilitățile de pescuit pentru hamsie în subzonele ICES IX și X și în apele Uniunii din zona CECAF 34.1.1, prevăzute în Regulamentul (UE) nr. 2016/72, se aplică de la 1 ianuarie 2016. Dispozițiile de modificare prevăzute în prezentul regulament ar trebui să se aplice începând cu aceeași dată. Această aplicare retroactivă nu aduce atingere principiului securității juridice și principiului protecției încrederii legitime, deoarece posibilitățile de pescuit vizate sunt mai mari decât posibilitățile stabilite prin Regulamentul (UE) 2016/72.

(16)

Pentru a se evita întreruperea activităților de pescuit și pentru a se asigura pescarilor din Uniune mijloace de existență, prezentul regulament ar trebui să se aplice de la 1 ianuarie 2017. Din motive de urgență, prezentul regulament ar trebui să intre în vigoare imediat după publicare,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

Obiectul

Prezentul regulament stabilește, pentru 2017 și 2018, posibilitățile anuale de pescuit pentru navele Uniunii, în ceea ce privește stocurile de pește din anumite specii de adâncime, în apele Uniunii și în anumite ape din afara Uniunii supuse unor limitări ale capturilor.

Articolul 2

Definiții

(1)   În înțelesul prezentului regulament, se aplică următoarele definiții:

(a)

„navă de pescuit a Uniunii” înseamnă o navă de pescuit care arborează pavilionul unui stat membru și care este înregistrată în Uniune;

(b)

„apele Uniunii” înseamnă apele aflate sub suveranitatea sau jurisdicția statelor membre, cu excepția apelor adiacente teritoriilor enumerate în anexa II la tratat;

(c)

„captură totală admisibilă” (TAC) înseamnă cantitatea anuală din fiecare stoc de pește care poate fi pescuită și debarcată;

(d)

„cotă” înseamnă o proporție din TAC alocată Uniunii sau unui stat membru;

(e)

„ape internaționale” înseamnă ape care se găsesc în afara suveranității sau jurisdicției vreunui stat.

(2)   În înțelesul prezentului regulament, se aplică următoarele definiții ale zonelor:

(a)

zonele ICES (International Council for the Exploration of the Sea – Consiliul Internațional pentru Explorarea Apelor Maritime) sunt ariile geografice specificate în anexa III la Regulamentul (CE) nr. 218/2009 al Parlamentului European și al Consiliului (6);

(b)

zonele CECAF (Committee for Eastern Central Atlantic Fisheries – Comitetul pentru pescuit în zona central-estică a Atlanticului) sunt ariile geografice precizate în anexa II la Regulamentul (CE) nr. 216/2009 al Parlamentului European și al Consiliului (7).

Articolul 3

TAC și alocări

TAC-urile pentru speciile de adâncime capturate de navele Uniunii în apele Uniunii sau în anumite ape din afara Uniunii, alocarea acestor TAC-uri statelor membre și, după caz, condițiile legate de acestea din punct de vedere funcțional sunt stabilite în anexă.

Articolul 4

Dispoziții speciale privind alocarea posibilităților de pescuit

(1)   Alocarea posibilităților de pescuit către statele membre, stabilită în prezentul regulament, nu aduce atingere:

(a)

schimburilor efectuate în temeiul articolului 16 alineatul (8) din Regulamentul (UE) nr. 1380/2013;

(b)

deducerilor și realocărilor efectuate în temeiul articolului 37 din Regulamentul (CE) nr. 1224/2009 al Consiliului (8);

(c)

realocărilor efectuate în temeiul articolului 10 alineatul (4) din Regulamentul (CE) nr. 1006/2008 al Consiliului (9);

(d)

debarcărilor suplimentare autorizate în temeiul articolului 3 din Regulamentul (CE) nr. 847/96;

(e)

cantităților reținute în conformitate cu articolul 4 din Regulamentul (CE) nr. 847/96;

(f)

deducerilor efectuate în temeiul articolelor 105 și 107 din Regulamentul (CE) nr. 1224/2009.

(2)   Cu excepția unor prevederi contrare cuprinse în anexa la prezentul regulament, articolul 3 din Regulamentul (CE) nr. 847/96 se aplică stocurilor care fac obiectul unor TAC-uri de precauție, în timp ce articolul 3 alineatele (2) și (3) și articolul 4 din regulamentul respectiv se aplică stocurilor care fac obiectul unor TAC-uri analitice.

Articolul 5

Condiții pentru debarcarea capturilor și a capturilor accidentale

Peștii din stocurile pentru care sunt stabilite TAC-uri sunt reținuți la bord sau debarcați numai în cazul în care capturile au fost efectuate de nave de pescuit aflate sub pavilionul unui stat membru care dispune de o cotă și care nu și-a epuizat cota respectivă.

Articolul 6

Interdicții

Se interzice navelor de pescuit din Uniune să pescuiască pion portocaliu (Hoplostethus atlanticus) în apele Uniunii și în apele internaționale din subzonele ICES I, II, III, IV, V, VI, VII, VIII, IX, X, XII și XIV și să rețină la bord, să transbordeze sau să debarce pion portocaliu capturat în zona respectivă.

Articolul 7

Transmiterea datelor

Atunci când, în conformitate cu articolele 33 și 34 din Regulamentul (CE) nr. 1224/2009, statele membre transmit Comisiei date privind debarcările de stocuri capturate, acestea utilizează codurile stocurilor prevăzute în anexa la prezentul regulament.

Articolul 8

Modificare la Regulamentul (UE) 2016/72

În anexa IA la Regulamentul (UE) 2016/72, rubrica din tabel referitoare la hamsie în subzonele ICES IX și X și în apele Uniunii din zona CECAF 34.1.1 (ANE/9/3411) se înlocuiește cu următorul text:

Specia:

Hamsie

Engraulis encrasicolus

Zona:

IX și X; apele Uniunii din zona CECAF 34.1.1

(ANE/9/3411)

Spania

7 174

 

 

Portugalia

7 826

 

 

Uniune

15 000

 

 

TAC

15 000

 

TAC de precauție

Articolul 9

Intrarea în vigoare

Prezentul regulament intră în vigoare în ziua următoare datei publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Se aplică de la 1 ianuarie 2017. Cu toate acestea, articolul 8 se aplică de la 1 ianuarie 2016.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Bruxelles, 12 decembrie 2016.

Pentru Consiliu

Președintele

G. MATEČNÁ


(1)  Regulamentul (UE) nr. 1380/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 decembrie 2013 privind politica comună în domeniul pescuitului, de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 1954/2003 și (CE) nr. 1224/2009 ale Consiliului și de abrogare a Regulamentelor (CE) nr. 2371/2002 și (CE) nr. 639/2004 ale Consiliului și a Deciziei 2004/585/CE a Consiliului (JO L 354, 28.12.2013, p. 22).

(2)  Regulamentul (CE) nr. 2347/2002 al Consiliului din 16 decembrie 2002 de stabilire a cerințelor specifice de acces și a condițiilor asociate care se aplică pescuitului rezervelor de specii de adâncime (JO L 351, 28.12.2002, p. 6).

(3)  Acordul privind punerea în aplicare a dispozițiilor Convenției Organizației Națiunilor Unite privind dreptul mării din 10 decembrie 1982 în ceea ce privește conservarea și gestionarea populațiilor transzonale de pești și a stocurilor de pești mari migratori (JO L 189, 3.7.1998, p. 16).

(4)  Regulamentul (CE) nr. 847/96 al Consiliului din 6 mai 1996 privind introducerea unor condiții suplimentare pentru gestionarea interanuală a totalurilor admise de captură (TAC) și a cotelor de pescuit (JO L 115, 9.5.1996, p. 3).

(5)  Regulamentul (UE) 2016/72 al Consiliului din 22 ianuarie 2016 de stabilire, pentru anul 2016, a posibilităților de pescuit pentru anumite stocuri de pește și grupuri de stocuri de pește, aplicabile în apele Uniunii și, pentru navele de pescuit din Uniune, în anumite ape din afara Uniunii și de modificare a Regulamentului (UE) 2015/104 (JO L 22, 28.1.2016, p. 1).

(6)  Regulamentul (CE) nr. 218/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 martie 2009 privind comunicarea datelor statistice referitoare la capturile nominale de către statele membre care practică pescuitul în Atlanticul de Nord-Est (JO L 87, 31.3.2009, p. 70).

(7)  Regulamentul (CE) nr. 216/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 martie 2009 privind transmiterea statisticilor cu privire la capturile nominale de către statele membre care pescuiesc în alte zone decât Atlanticul de Nord (JO L 87, 31.3.2009, p. 1).

(8)  Regulamentul (CE) nr. 1224/2009 al Consiliului din 20 noiembrie 2009 de stabilire a unui sistem de control al Uniunii pentru asigurarea respectării normelor politicii comune în domeniul pescuitului, de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 847/96, (CE) nr. 2371/2002, (CE) nr. 811/2004, (CE) nr. 768/2005, (CE) nr. 2115/2005, (CE) nr. 2166/2005, (CE) nr. 388/2006, (CE) nr. 509/2007, (CE) nr. 676/2007, (CE) nr. 1098/2007, (CE) nr. 1300/2008, (CE) nr. 1342/2008 și de abrogare a Regulamentelor (CEE) nr. 2847/93, (CE) nr. 1627/94 și (CE) nr. 1966/2006 (JO L 343, 22.12.2009, p. 1).

(9)  Regulamentul (CE) nr. 1006/2008 al Consiliului din 29 septembrie 2008 privind autorizațiile pentru activitățile de pescuit ale navelor de pescuit comunitare în afara apelor comunitare și accesul navelor țărilor terțe în apele comunitare, de modificare a Regulamentelor (CEE) nr. 2847/93 și (CE) nr. 1627/94 și de modificare a Regulamentului (CE) nr. 3317/94 (JO L 286, 29.10.2008, p. 33).


ANEXĂ

Trimiterile la zonele de pescuit sunt trimiteri la zonele ICES, dacă nu se specifică altfel.

PARTEA 1

Definiția speciilor și a grupurilor de specii

1.

În lista care figurează în partea 2 a prezentei anexe, stocurile de pești sunt enumerate în ordinea alfabetică a denumirilor latine ale speciilor. Cu toate acestea, rechinii de adâncime sunt menționați la începutul listei. În înțelesul prezentului regulament, tabelul comparativ de mai jos stabilește corespondența dintre denumirile comune și denumirile în limba latină:

Denumirea comună

Codul Alpha-3

Denumirea științifică

Sabie neagră

BSF

Aphanopus carbo

Beryx

ALF

Beryx spp.

Grenadier de piatră

RNG

Coryphaenoides rupestris

Grenadier

RHG

Macrourus berglax

Pagel argintiu

SBR

Pagellus bogaraveo

Specie de merlucius (Ling american)

GFB

Phycis blennoides

2.

În înțelesul prezentului regulament, termenul „rechini de adâncime” se referă la speciile enumerate în lista de mai jos:

Denumirea comună

Codul Alpha-3

Denumirea științifică

Rechin pisică de adâncime

API

Apristurus spp.

Rechin șopârlă

HXC

Chlamydoselachus anguineus

Sagri

CWO

Centrophorus spp.

Rechin portughez

CYO

Centroscymnus coelolepis

Rechin negru

CYP

Centroscymnus crepidater

Câine de mare negru

CFB

Centroscyllium fabricii

Câine de mare abisal

DCA

Deania calcea

Rechin focă

SCK

Dalatias licha

Marele rechin lanternă

ETR

Etmopterus princeps

Sagri negru

ETX

Etmopterus spinax

Galeus murinus

GAM

Galeus murinus

Hexanchus griseus

SBL

Hexanchus griseus

Oxynotus paradoxus

OXN

Oxynotus paradoxus

Scymnodon ringens

SYR

Scymnodon ringens

Rechinul de Groenlanda

GSK

Somniosus microcephalus

PARTEA 2

Posibilități de pescuit anuale (în tone de greutate în viu)

Specia:

Rechini de adâncime

Zona:

apele Uniunii și apele internaționale din zonele V, VI, VII, VIII și IX

(DWS/56789-)

Anul

2017

2018

 

 

Uniune

10 (1)

10 (1)

 

 

TAC

10 (1)

10 (1)

 

TAC de precauție

Articolul 3 din Regulamentul (CE) nr. 847/96 nu se aplică


Specia:

Rechini de adâncime

Zona:

apele Uniunii și apele internaționale din zona X

(DWS/10-)

Anul

2017

2018

 

 

Portugalia

10 (2)

10 (2)

 

 

Uniune

10 (2)

10 (2)

 

 

TAC

10 (2)

10 (2)

 

TAC de precauție

Articolul 3 din Regulamentul (CE) nr. 847/96 nu se aplică


Specia:

Rechini de adâncime, Deania histricosa și Deania profondorum

Zona:

apele internaționale din zona XII

(DWS/12INT-)

Anul

2017

2018

 

 

Irlanda

0

0

 

 

Spania

0

0

 

 

Franța

0

0

 

 

Regatul Unit

0

0

 

 

Uniune

0

0

 

 

TAC

0

0

 

TAC de precauție

Articolul 3 din Regulamentul (CE) nr. 847/96 nu se aplică


Specia:

Rechini de adâncime

Zona:

apele Uniunii din zonele CECAF 34.1.1, 34.1.2 și 34.2

(DWS/F3412C)

Anul

2017

2018

 

 

Uniune

10 (3)

10 (3)

 

 

TAC

10 (3)

10 (3)

 

TAC de precauție

Articolul 3 din Regulamentul (CE) nr. 847/96 nu se aplică


Specia:

Sabie neagră

Aphanopus carbo

Zona:

apele Uniunii și apele internaționale din zonele I, II, III și IV

(BSF/1234-)

Anul

2017

2018

 

 

Germania

3

3

 

 

Franța

3

3

 

 

Regatul Unit

3

3

 

 

Uniune

9

9

 

 

TAC

9

9

 

TAC de precauție


Specia:

Sabie neagră

Aphanopus carbo

Zona:

apele Uniunii și apele internaționale din zonele V, VI, VII și XII

(BSF/56712-)

Anul

2017

2018

 

 

Germania

34

30

 

 

Estonia

17

15

 

 

Irlanda

84

74

 

 

Spania

168

148

 

 

Franța

2 362

2 078

 

 

Letonia

110

97

 

 

Lituania

1

1

 

 

Polonia

1

1

 

 

Regatul Unit

168

148

 

 

Altele

9 (4)

8 (4)

 

 

Uniune

2 954

2 600

 

 

TAC

2 954

2 600

 

TAC analitice


Specia:

Sabie neagră

Aphanopus carbo

Zona:

apele Uniunii și apele internaționale din zonele VIII, IX și X

(BSF/8910-)

Anul

2017

2018

 

 

Spania

10

9

 

 

Franța

26

23

 

 

Portugalia

3 294

2 965

 

 

Uniune

3 330

2 997

 

 

TAC

3 330

2 997

 

TAC analitice


Specia:

Sabie neagră

Aphanopus carbo

Zona:

apele Uniunii și apele internaționale din zona CECAF 34.1.2

(BSF/C3412-)

Anul

2017

2018

 

 

Portugalia

2 488

2 189

 

 

Uniune

2 488

2 189

 

 

TAC

2 488

2 189

 

TAC de precauție


Specia:

Beryx

Beryx spp.

Zona:

apele Uniunii și apele internaționale din zonele III, IV, V, VI, VII, VIII, IX, X, XII și XIV

(ALF/3X14-)

Anul

2017

2018

 

 

Irlanda

9

9

 

 

Spania

63

63

 

 

Franța

17

17

 

 

Portugalia

182

182

 

 

Regatul Unit

9

9

 

 

Uniune

280

280

 

 

TAC

280

280

 

TAC analitice


Specia:

Grenadier de piatră

Coryphaenoides rupestris

Zona:

apele Uniunii și apele internaționale din zonele I, II și IV

(RNG/124-)

Anul

2017

2018

 

 

Danemarca

1 (5)

1 (5)

 

 

Germania

1 (5)

1 (5)

 

 

Franța

7 (5)

7 (5)

 

 

Regatul Unit

1 (5)

1 (5)

 

 

Uniune

10 (5)

10 (5)

 

 

TAC

10 (5)

10 (5)

 

TAC de precauție


Specia:

Grenadier de piatră

Coryphaenoides rupestris

Zona:

apele Uniunii și apele internaționale din zona III

(RNG/03-)

Anul

2017

2018

 

 

Danemarca

263 (6)  (7)

211 (6)  (7)

 

 

Germania

1 (6)  (7)

1 (6)  (7)

 

 

Suedia

14 (6)  (7)

11 (6)  (7)

 

 

Uniune

278 (6)  (7)

223 (6)  (7)

 

 

TAC

278 (6)  (7)

223 (6)  (7)

 

TAC de precauție


Specia:

Grenadier de piatră

Coryphaenoides rupestris

Zona:

apele Uniunii și apele internaționale din zonele Vb, VI și VII

(RNG/5B67-)

Anul

2017

2018

 

 

Germania

6 (8)  (9)

6 (8)  (9)

 

 

Estonia

45 (8)  (9)

46 (8)  (9)

 

 

Irlanda

198 (8)  (9)

203 (8)  (9)

 

 

Spania

49 (8)  (9)

50 (8)  (9)

 

 

Franța

2 513  (8)  (9)

2 569  (8)  (9)

 

 

Lituania

58 (8)  (9)

59 (8)  (9)

 

 

Polonia

29 (8)  (9)

30 (8)  (9)

 

 

Regatul Unit

148 (8)  (9)

151 (8)  (9)

 

 

Altele

6 (8)  (9)  (10)

6 (8)  (9)  (10)

 

 

Uniune

3 052  (8)  (9)

3 120  (8)  (9)

 

 

TAC

3 052  (8)  (9)

3 120  (8)  (9)

 

TAC analitice


Specia:

Grenadier de piatră

Coryphaenoides rupestris

Zona:

apele Uniunii și apele internaționale din zonele VIII, IX, X, XII și XIV

(RNG/8X14-)

Anul

2017

2018

 

 

Germania

17 (11)  (12)

14 (11)  (12)

 

 

Irlanda

4 (11)  (12)

3 (11)  (12)

 

 

Spania

1 883  (11)  (12)

1 508  (11)  (12)

 

 

Franța

87 (11)  (12)

69 (11)  (12)

 

 

Letonia

30 (11)  (12)

24 (11)  (12)

 

 

Lituania

4 (11)  (12)

3 (11)  (12)

 

 

Polonia

590 (11)  (12)

472 (11)  (12)

 

 

Regatul Unit

8 (11)  (12)

6 (11)  (12)

 

 

Uniune

2 623  (11)  (12)

2 099  (11)  (12)

 

 

TAC

2 623  (11)  (12)

2 099  (11)  (12)

 

TAC analitice


Specia:

Pagel argintiu

Pagellus bogaraveo

Zona:

apele Uniunii și apele internaționale din zonele VI, VII și VIII

(SBR/678-)

Anul

2017

2018

 

 

Irlanda

4 (13)

4 (13)

 

 

Spania

116 (13)

104 (13)

 

 

Franța

6 (13)

5 (13)

 

 

Regatul Unit

14 (13)

13 (13)

 

 

Altele

4 (13)

4 (13)

 

 

Uniune

144 (13)

130 (13)

 

 

TAC

144 (13)

130 (13)

 

TAC analitice


Specia:

Pagel argintiu

Pagellus bogaraveo

Zona:

apele Uniunii și apele internaționale din zona IX (14)

(SBR/09-)

Anul

2017

2018

 

 

Spania

137 (15)

130 (15)

 

 

Portugalia

37 (15)

35 (15)

 

 

Uniune

174 (15)

165 (15)

 

 

TAC

174 (15)

165 (15)

 

TAC analitice


Specia:

Pagel argintiu

Pagellus bogaraveo

Zona:

apele Uniunii și apele internaționale din zona X

(SBR/10-)

Anul

2017

2018

 

 

Spania

5

5

 

 

Portugalia

507

507

 

 

Regatul Unit

5

5

 

 

Uniune

517

517

 

 

TAC

517

517

 

TAC analitice


Specia:

Specie de merlucius (Ling american)

Phycis blennoides

Zona:

apele Uniunii și apele internaționale din zonele I, II, III și IV

(GFB/1234-)

Anul

2017

2018

 

 

Germania

9

8

 

 

Franța

9

8

 

 

Regatul Unit

15

13

 

 

Uniune

33

29

 

 

TAC

33

29

 

TAC analitice


Specia:

Specie de merlucius (Ling american)

Phycis blennoides

Zona:

apele Uniunii și apele internaționale din zonele V, VI și VII

(GFB/567-)

Anul

2017

2018

 

 

Germania

11 (16)

10 (16)

 

 

Irlanda

278 (16)

247 (16)

 

 

Spania

628 (16)

559 (16)

 

 

Franța

380 (16)

338 (16)

 

 

Regatul Unit

869 (16)

774 (16)

 

 

Uniune

2 166  (16)

1 928  (16)

 

 

TAC

2 166  (16)

1 928  (16)

 

TAC analitice


Specia:

Specie de merlucius (Ling american)

Phycis blennoides

Zona:

apele Uniunii și apele internaționale din zonele VIII și IX

(GFB/89-)

Anul

2017

2018

 

 

Spania

258 (17)

230 (17)

 

 

Franța

16 (17)

14 (17)

 

 

Portugalia

11 (17)

10 (17)

 

 

Uniune

285 (17)

254 (17)

 

 

TAC

285 (17)

254 (17)

 

TAC analitice


Specia:

Specie de merlucius (Ling american)

Phycis blennoides

Zona:

apele Uniunii și apele internaționale din zonele X și XII

(GFB/1012-)

Anul

2017

2018

 

 

Franța

9

8

 

 

Portugalia

40

36

 

 

Regatul Unit

9

8

 

 

Uniune

58

52

 

 

TAC

58

52

 

TAC analitice

(1)  Exclusiv pentru capturi accidentale în pescuitul cu paragate de sabie neagră. Pescuitul direcționat nu este autorizat.

(2)  Exclusiv pentru capturi accidentale în pescuitul cu paragate de sabie neagră. Pescuitul direcționat nu este autorizat.

(3)  Exclusiv pentru capturi accidentale în pescuitul cu paragate de sabie neagră. Pescuitul direcționat nu este autorizat.

(4)  Exclusiv pentru capturi accidentale. Pescuitul direcționat nu este autorizat în cadrul acestei cote.

(5)  Nu este permis pescuitul direcționat de grenadier. Capturile accidentale de grenadier (RHG/124-) se deduc din această cotă. Acestea nu pot depăși 1 % din cotă.

(6)  În zona ICES IIIa nu se va desfășura nicio activitate de pescuit direcționat de grenadier de piatră.

(7)  Nu este permis pescuitul direcționat de grenadier. Capturile accidentale de grenadier (RHG/03-) se deduc din această cotă. Acestea nu pot depăși 1 % din cotă.

(8)  În apele Uniunii și în apele internaționale din zonele VIII, IX, X, XII și XIV se poate pescui maximum 10 % din fiecare cotă (RNG/*8X14- pentru grenadierul de piatră; RHG/8X14- pentru capturi accidentale de grenadier).

(9)  Nu este permis pescuitul direcționat de grenadier. Capturile accidentale de grenadier (RHG/5B67-) se deduc din această cotă. Acestea nu pot depăși 1 % din cotă.

(10)  Exclusiv pentru capturi accidentale. Pescuitul direcționat nu este autorizat.

(11)  În apele Uniunii și în apele internaționale din zonele Vb, VI și VII se poate pescui maximum 10 % din fiecare cotă (RNG/*5B67- pentru grenadierul de piatră; RHG/*5B67- pentru capturi accidentale de grenadier).

(12)  Nu este permis pescuitul direcționat de grenadier. Capturile accidentale de grenadier (RHG/8X14-) se deduc din această cotă. Acestea nu pot depăși 1 % din cotă.

(13)  Exclusiv pentru capturi accidentale. Pescuitul direcționat nu este autorizat în cadrul acestei cote.

(14)  Cu toate acestea, se raportează capturile în zona CGPM 37.1.1 (SBR/F3711). Cu toate acestea, se raportează capturile în zona CECAF 34.1.11 (SBR/F34111).

(15)  În apele Uniunii și în apele internaționale din zonele VI, VII și VIII (SBR/*678-) se poate pescui maximum 8 % din această cotă.

(16)  În apele Uniunii și în apele internaționale din zonele VIII și IX (GFB/*89-) se poate pescui maximum 8 % din această cotă.

(17)  În apele Uniunii și în apele internaționale din zonele V, VI și VII (GFB/*567-) se poate pescui maximum 8 % din această cotă.


17.12.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 344/46


REGULAMENTUL DE PUNERE ÎN APLICARE (UE) 2016/2286 AL COMISIEI

din 15 decembrie 2016

de stabilire a unor norme detaliate cu privire la aplicarea politicii utilizării rezonabile, precum și la metodologia de evaluare a sustenabilității eliminării suprataxelor pentru serviciile de roaming cu amănuntul și la cererea care trebuie prezentată de furnizorul de servicii de roaming în scopul evaluării respective

(Text cu relevanță pentru SEE)

COMISIA EUROPEANĂ,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

având în vedere Regulamentul (UE) nr. 531/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 13 iunie 2012 privind roamingul în rețelele publice de comunicații mobile în interiorul Uniunii (1), în special articolul 6d alineatul (1),

după consultarea Organismului Autorităților Europene de Reglementare în Domeniul Comunicațiilor Electronice (OAREC),

întrucât:

(1)

În temeiul Regulamentului (UE) nr. 531/2012, furnizorii de servicii de roaming nu ar trebui să perceapă nicio suprataxă la prețul cu amănuntul de pe piața națională de la clienții serviciilor de roaming din orice stat membru, pentru niciun apel în roaming reglementat efectuat sau primit, pentru niciun mesaj SMS în roaming reglementat trimis și pentru niciun serviciu de date în roaming reglementat utilizat, inclusiv MMS-uri, sub rezerva „politicii utilizării rezonabile”. Această dispoziție se aplică de la 15 iunie 2017, cu condiția ca actul legislativ care urmează să fie adoptat în urma propunerii privind piața cu ridicata pentru servicii de roaming menționată la articolul 19 alineatul (2) din respectivul regulament să fi devenit aplicabil până la acea dată.

(2)

Regulamentul (UE) nr. 531/2012 prevede că, în circumstanțe specifice și excepționale, un furnizor de servicii de roaming poate solicita autorității sale naționale de reglementare o autorizație în vederea aplicării unei suprataxe clienților săi de servicii de roaming. Orice astfel de cerere de autorizație trebuie să fie însoțită de toate informațiile necesare pentru a demonstra că, în lipsa unor suprataxe pentru serviciile de roaming cu amănuntul, furnizorul nu este în măsură să își recupereze costurile de furnizare a serviciilor de roaming cu amănuntul reglementate, sustenabilitatea modelului său național de tarifare fiind astfel subminată.

(3)

Pentru a asigura o aplicare consecventă în întreaga Uniune a politicii care urmărește să prevină utilizarea abuzivă sau anormală a serviciilor de roaming („politica utilizării rezonabile”) și a autorizațiilor de a aplica o suprataxă, este necesar să se stabilească norme detaliate privind aplicarea unei astfel de politici a utilizării rezonabile, privind metodologia de evaluare a sustenabilității eliminării suprataxelor pentru serviciile de roaming cu amănuntul și privind cererea care urmează să fie transmisă de furnizorul de servicii de roaming în scopul evaluării respective.

(4)

În conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 531/2012, obiectivul politicii utilizării rezonabile este acela de a preveni situația în care clienții serviciilor de roaming ar utiliza în mod abuziv sau anormal serviciile de roaming cu amănuntul reglementate la tarifele aplicabile la nivel național, de pildă utilizând aceste servicii în alte scopuri decât pentru călătorii periodice, cum ar fi în mod permanent. Măsurile de punere în aplicare ar trebui să asigure faptul că posibilitatea de a aplica o politică a utilizării rezonabile în materie de roaming pentru a atinge acest obiectiv nu este exploatată în alte scopuri de către furnizorii de servicii de roaming, în detrimentul clienților serviciilor de roaming care utilizează orice formă de călătorie periodică.

(5)

Odată cu eliminarea suprataxelor pentru serviciile de roaming cu amănuntul în Uniune, se aplică aceleași condiții tarifare pentru utilizarea serviciilor de telefonie mobilă atât în străinătate în interiorul Uniunii, cât și acasă (adică în țara în care clientul a contractat serviciile de telefonie mobilă). Regulamentul (UE) nr. 531/2012 vizează eliminarea diferențelor dintre prețurile naționale și cele aplicate serviciilor de roaming atunci când clienții călătoresc periodic în interiorul Uniunii, având drept scop existența unor prețuri de roaming stabilite la tarifele de pe piața națională. Aceste norme nu sunt însă menite să permită roamingul permanent oriunde în Uniune, adică să îi permită unui client dintr-un stat membru în care tarifele naționale la telefonia mobilă sunt mai mari să cumpere servicii de la operatorii stabiliți în state membre în care tarifele naționale la telefonia mobilă sunt mai mici, dar în care clientul nu își are reședința obișnuită și cu care nu are nici alte legături stabile care să presupună prezența sa frecventă și substanțială în acel stat membru, clientul respectiv intenționând să utilizeze servicii de roaming permanent în primul stat membru.

(6)

Utilizarea în mod permanent la tariful aplicabil la nivel național a serviciilor de roaming cu amănuntul reglementate în alte scopuri decât pentru călătorii periodice ar risca să denatureze concurența, să creeze o presiune ascendentă asupra prețurilor de pe piețele naționale și să pună în pericol stimulentele pentru investiții atât pe piețele de origine, cât și pe cele vizitate. Pe piața vizitată, operatorii rețelelor vizitate ar fi nevoiți să concureze în mod direct cu furnizorii naționali de servicii din alte state membre, în care prețurile, costurile, condițiile de reglementare și cele concurențiale pot fi foarte diferite, în condițiile în care tarifele de roaming cu ridicata au fost stabilite la un nivel aproape de costuri exclusiv pentru a facilita roamingul periodic. Pentru operatorul din țara de origine, utilizarea permanentă a tarifelor naționale în roaming poate conduce la refuzul sau la restricționarea serviciilor de roaming cu ridicata de către operatorii rețelelor vizitate sau la furnizarea de către operatorul din țara de origine a unor volume restrânse pe piața națională ori la aplicarea unor prețuri mai ridicate pe piața națională, ceea ce ar avea consecințe asupra capacității operatorului din țara de origine de a le oferi servicii clienților săi obișnuiți de pe piața națională și în țară, și în străinătate.

(7)

Este necesar să se stabilească norme de punere în aplicare pe baza unor principii clare și general aplicabile, care să reflecte tipurile numeroase și variate de călătorii periodice efectuate de către clienții serviciului de roaming, pentru a se asigura că politica utilizării rezonabile nu împiedică astfel de clienți să se bucure pe deplin de prețuri de roaming stabilite la tarifele naționale. Pentru ca un furnizor de servicii de roaming să poată aplica politica utilizării rezonabile, se consideră că un client călătorește periodic în străinătate în interiorul Uniunii atunci când respectivul client își are reședința obișnuită în statul membru al furnizorului de servicii de roaming sau are legături stabile cu statul membru respectiv, legături care presupun prezența sa frecventă și substanțială pe teritoriul acestui stat, și utilizează servicii de roaming cu amănuntul reglementate în orice alt stat membru.

(8)

Regulamentul (UE) nr. 531/2012 prevede că politica utilizării rezonabile trebuie să permită clienților furnizorului de servicii de roaming să utilizeze volume de servicii de roaming cu amănuntul reglementate la prețul cu amănuntul aplicabil la nivel național care să fie aliniate cu planul tarifar corespunzător de la nivel național.

(9)

Prezentul regulament nu ar trebui să aducă atingere posibilității furnizorilor de servicii de roaming de a le oferi clienților un alt tarif de roaming și posibilității clienților de a alege în mod deliberat un alt tarif de roaming, în conformitate cu articolul 6e alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 531/2012, care ar putea include condiții contractuale de utilizare care nu intră sub incidența politicii utilizării rezonabile stabilite în conformitate cu prezentul regulament.

(10)

Pentru a se asigura că serviciile de roaming cu amănuntul nu sunt supuse utilizării abuzive sau anormale, fără legătură cu călătoriile periodice în afara statului membru de reședință al clientului sau a statului membru cu care clientul are legături stabile care presupun prezența sa frecventă și substanțială pe teritoriul acestui stat, este posibil ca furnizorii de servicii de roaming să aibă nevoie să determine reședința obișnuită a clienților serviciilor lor de roaming sau existența unor astfel de legături stabile. Având în vedere tipurile de dovezi care sunt uzuale în fiecare stat membru și nivelul estimat al riscului utilizării abuzive sau anormale, furnizorul de servicii de roaming ar trebui să aibă posibilitatea de a preciza ce dovezi rezonabile privind locul de reședință trebuie furnizate, sub supravegherea autorității naționale de reglementare în ceea ce privește proporționalitatea sarcinii totale privind documentația și oportunitatea acesteia în contextul național. În ceea ce privește utilizatorii individuali, astfel de dovezi ar putea include o declarație din partea clientului, prezentarea unui document valabil care să confirme statul membru în care clientul își are reședința, specificarea adresei poștale sau a adresei de facturare a clientului pentru alte servicii prestate în statul membru al furnizorului de servicii de roaming, o declarație eliberată de o instituție de învățământ superior privind înscrierea la cursuri la zi, o dovadă a înregistrării pe listele electorale locale sau o dovadă a plății de impozite locale. În cazul clienților persoane juridice, respectivele dovezi pot cuprinde documentația privind locul de constituire sau de înregistrare al întreprinderii, locul desfășurării efective a activității economice principale a acesteia sau locul principal în care angajații identificați ca utilizând o anumită cartelă SIM își îndeplinesc atribuțiile. Legăturile stabile cu un stat membru, care presupun prezența frecventă și substanțială a clientului pe teritoriul acestui stat, pot rezulta dintr-o relație de muncă durabilă și cu normă întreagă, inclusiv în cazul lucrătorilor frontalieri, dintr-o relație contractuală durabilă care implică un grad similar de prezență fizică a unei persoane care desfășoară o activitate independentă, din participarea la programe de studii recurente la zi sau din alte situații, cum sunt cele ale lucrătorilor detașați sau ale pensionarilor, ori de câte ori acestea presupun un nivel asemănător de prezență teritorială.

(11)

După încheierea unui anumit contract, furnizorii de servicii de roaming nu ar trebui să impună prezentarea de dovezi privind reședința obișnuită sau alte legături stabile care să presupună prezența frecventă și substanțială a clientului în acel stat membru decât în circumstanțele în care datele care trebuie colectate în vederea facturării par să ofere indicații cu privire la utilizarea abuzivă sau anormală, fără legătură cu călătoriile periodice. Dovezile solicitate ar trebui să cuprindă doar elementele strict necesare și proporționale pentru a confirma legătura clientului cu statul membru al furnizorului de servicii de roaming. Dacă astfel de motive nu există, nicio cerință privind furnizarea de documente nu ar trebui să fie impusă clienților pentru a asigura respectarea condițiilor unei politici a utilizării rezonabile. Mai specific, nu ar trebui să existe nicio cerință de a depune astfel de documente în mod repetat, în absența unei evaluări bazate pe riscuri privind probabilitatea utilizării abuzive sau anormale.

(12)

Pentru a permite clienților să utilizeze volume de servicii de roaming cu amănuntul reglementate la prețul cu amănuntul aplicabil pe plan național care să fie aliniate cu planul tarifar de la nivel național corespunzător, furnizorul de servicii de roaming ar trebui să impună, ca regulă generală, aceeași limită a volumului de servicii de telefonie mobilă aflate la dispoziția clientului serviciului de roaming ca și cea aplicabilă la nivel național, în cazul în care respectivul client călătorește periodic în interiorul Uniunii. Limita națională respectivă ar trebui să țină seama de politica utilizării rezonabile aplicabilă în ceea ce privește utilizarea planului tarifar la nivel național.

(13)

În cazul anumitor planuri tarifare naționale, descrise în continuare ca pachete cu date cvasi-nelimitate, consumul de date poate fi nelimitat sau furnizorul poate pune la dispoziție volume de date la un preț unitar implicit la nivel național care să fie mai mic decât tariful maxim de roaming cu ridicata reglementat menționat la articolul 12 din Regulamentul (UE) nr. 531/2012. În absența unor garanții excepționale privind volumul specifice unor astfel de pachete cu date cvasi-nelimitate, aceste planuri tarifare prezintă un risc mai mare decât alte planuri tarifare de a face obiectul revânzării organizate către persoane care nu își au reședința obișnuită și nici nu au legături stabile care presupun prezența lor frecventă și semnificativă în statul membru al furnizorului de servicii de roaming. În plus, o astfel de utilizare anormală sau abuzivă a pachetelor cu date cvasi-nelimitate în roaming ar putea duce la dispariția acestor planuri tarifare pe piețele naționale sau la restricții ale roamingului în cadrul unor astfel de planuri, în detrimentul utilizatorilor naționali, ceea ce ar fi contrar obiectivului Regulamentului (UE) nr. 531/2012. Acest risc este cu mult mai puțin pronunțat în ceea ce privește apelurile vocale și mesajele SMS, întrucât astfel de servicii fac obiectul unor constrângeri fizice sau temporale mai mari și tiparele reale de utilizare au fost stabile sau au scăzut în ultimii ani. Acest fapt nu aduce atingere dreptului operatorilor de a lua măsuri ca reacție la tipare de utilizare a serviciilor de voce sau SMS în roaming extrem de atipice care decurg din activități frauduloase. Deși este necesar să se prevadă garanții suplimentare împotriva unor astfel de riscuri sporite de utilizare abuzivă, în cadrul pachetelor cu date cvasi-nelimitate, a serviciilor de date în roaming cu amănuntul reglementate la prețul cu amănuntul aplicabil pe plan național, clienții naționali care călătoresc periodic în Uniune ar trebui să fie totuși în măsură să consume volume din aceste servicii cu amănuntul până la un plafon care să fie echivalent cu de două ori volumele care pot fi achiziționate la tariful maxim cu ridicata pentru serviciile de date în roaming contra unei sume egale cu prețul total cu amănuntul de pe piața națională, fără TVA, al componentei de servicii mobile a planului tarifar național pentru întreaga perioadă de facturare avută în vedere. Acesta reprezintă un volum care este aliniat cu planul tarifar național, deoarece se adaptează la prețul național cu amănuntul din planul tarifar în cauză și, prin urmare, poate fi aplicat în cazul unor pachete cu date cvasi-nelimitate, inclusiv în cazul furnizării la pachet cu alte servicii mobile cu amănuntul. Aplicarea unui factor care multiplică cu doi volumul reflectă faptul că operatorii negociază adesea prețuri de date în roaming cu ridicata aflate sub plafoanele aplicabile și că clienții nu consumă adesea toate datele puse la dispoziție în planul lor tarifar. În această privință, transparența pentru clienți va fi asigurată prin respectarea dispozițiilor Regulamentului (UE) nr. 531/2012 conform cărora furnizorul de servicii de roaming trebuie să trimită o notificare clientului atunci când volumul de utilizare rezonabilă aplicabil utilizării de servicii de date în roaming reglementate a fost epuizat, menționând suprataxa care va fi aplicată volumului suplimentar de servicii de date în roaming reglementate consumat de client.

(14)

Pentru a contracara riscul ca serviciile de telefonie preplătite, care nu presupun un angajament pe termen lung, să fie utilizate exclusiv în scopuri de roaming permanent, furnizorul de servicii de roaming ar trebui să aibă dreptul, în loc să impună furnizarea de dovezi privind reședința sau legăturile stabile care presupun prezența frecventă și substanțială a clientului pe teritoriul statului membru al furnizorului respectiv de servicii de roaming, de a limita utilizarea serviciilor de date în roaming cu amănuntul – reglementate la prețul cu amănuntul aplicabil pe plan național pentru servicii de telefonie preplătite – la volumele care pot fi achiziționate, la tariful maxim cu ridicata pentru serviciile de date în roaming, contra valorii monetare – fără TVA – rămase din suma preplătită în momentul consumului serviciilor de roaming.

(15)

Furnizorul de servicii de roaming ar trebui să poată lua măsuri pentru a detecta și a preveni utilizarea abuzivă sau anormală, în alte scopuri decât pentru călătorii periodice, a serviciilor de roaming cu amănuntul reglementate furnizate la prețurile de pe piața națională. În același timp, clienții serviciilor de roaming ar trebui să fie protejați de orice măsură care poate aduce atingere în orice mod capacității lor de a utiliza servicii de roaming cu amănuntul reglementate la prețurile de pe piața națională atunci când călătoresc în mod periodic în străinătate în Uniune. Măsurile de detectare și prevenire a utilizării abuzive sau anormale a serviciilor de roaming cu amănuntul reglementate la prețurile de pe piața națională ar trebui să fie simple și transparente și să reducă la minimum atât sarcina administrativă pentru clienții serviciilor de roaming, cât și avertizările excesive și inutile. Întrucât cerința privind reședința sau legăturile stabile presupune prezența frecventă și substanțială a clientului în țara furnizorului de servicii de roaming, indicatorii care sprijină probabilitatea unei utilizări abuzive sau anormale ar trebui să se bazeze pe indicatori obiectivi legați de caracteristicile traficului din care să reiasă lipsa unei prezențe predominante la nivel național a clientului în țara furnizorului de servicii de roaming sau a unei utilizări predominante la nivel național a serviciilor naționale de telefonie mobilă. Prin natura lor, astfel de indicatori obiectivi trebuie să fie stabiliți pentru o anumită perioadă de timp. Această perioadă ar trebui să fie suficient de lungă, de cel puțin patru luni, încât să permită clienților să utilizeze servicii de roaming cu amănuntul la prețurile de pe piața națională atunci când recurg la orice forme previzibile de călătorii periodice în Uniune. Indicatorii privind prezența în țara furnizorului de roaming nu ar trebui să fie afectați de roamingul involuntar în regiunile de frontieră. În acest sens, situația utilizatorilor care consumă involuntar servicii de roaming și cea a lucrătorilor frontalieri ar trebui tratată considerându-se că o conectare la rețeaua furnizorului de roaming în orice moment din cursul unei zile indică, în scopul aplicării indicatorilor obiectivi, o zi de prezență la nivel național. În conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 531/2012, furnizorii de servicii de roaming ar trebui, de asemenea, să ofere informații adecvate pentru a le permite clienților lor să ia măsuri active pentru prevenirea situațiilor de roaming involuntar. Prezența și consumul în afara Uniunii nu ar trebui să afecteze capacitatea clientului de roaming de a beneficia, în Uniune, de prețuri de roaming la tarifele de pe piața națională, dat fiind că acești factori nu pot fi considerați drept indicatori ai riscului ca clientul să utilizeze servicii de roaming la prețul cu amănuntul aplicabil la nivel național în statul membru al furnizorului de servicii în alte scopuri decât pentru călătoriile periodice. În acest sens, o astfel de prezență și un astfel de consum ar trebui tratate ca și cum s-ar desfășura la nivel național, în scopul aplicării indicatorilor obiectivi. Furnizorul de servicii de roaming poate să se bazeze și pe alte dovezi clare privind utilizarea abuzivă sau anormală a serviciilor de roaming cu amănuntul reglementate la prețurile de pe piața națională, cum ar fi situațiile în care serviciile de telefonie contractate sunt rareori utilizate în statul membru al furnizorului de servicii de roaming, dar sunt utilizate mai ales în roaming sau situațiile în care același client utilizează succesiv cartele diferite în roaming.

(16)

În conformitate cu dispozițiile Regulamentului (UE) nr. 531/2012 privind protecția transparenței în utilizarea serviciilor de roaming și în concordanță cu normele privind contractele din sectorul comunicațiilor electronice, clauzele contractuale care prevăd o politică a utilizării rezonabile ar trebui să fie comunicate în mod clar clienților înainte de a deveni aplicabile. Politicile utilizării rezonabile aplicate de un furnizor de servicii de roaming în conformitate cu prezentul regulament ar trebui comunicate de către furnizorul de servicii de roaming autorității naționale de reglementare.

(17)

Prelucrarea datelor privind traficul și localizarea face obiectul dispozițiilor Directivei 2002/58/CE a Parlamentului European și a Consiliului (2). Mai precis, articolul 6 permite furnizorului de servicii de roaming să prelucreze datele privind traficul necesare în vederea facturării serviciilor oferite clientului sau plății conexiunii. Aplicarea de măsuri de către furnizorul de servicii de roaming în vederea detectării și prevenirii utilizării abuzive sau anormale a serviciilor de roaming cu amănuntul reglementate la prețurile de pe piața națională nu ar trebui să ducă la stocarea și prelucrarea automată a datelor cu caracter personal ale clienților, inclusiv a datelor privind traficul și localizarea, care nu au legătură cu scopul detectării și prevenirii utilizării abuzive sau anormale sau care sunt disproporționate în raport cu acest scop.

(18)

Mai precis, furnizorul de servicii de roaming ar trebui să aibă capacitatea de a detecta și a preveni situația în care, încălcând condițiile contractuale la nivel de servicii cu ridicata sau cu amănuntul, părți terțe exploatează traficul de roaming stabilit la tarifele de pe piața națională pentru arbitrajul prețurilor, cu scopul de a obține un avantaj economic prin vânzările către clienți care nu își au reședința obișnuită în statul membru al furnizorului de servicii de roaming și nici nu au alte legături stabile cu acest stat. În cazul în care constată existența unei astfel de activități abuzive sistematice, cu dovezi obiective și întemeiate, operatorul ar trebui să transmită autorității naționale de reglementare elementele care dovedesc abuzul sistematic și măsurile luate pentru a garanta conformitatea cu toate condițiile din contractul de bază cel târziu în momentul luării măsurilor respective.

(19)

În situații specifice, în cazul în care operatorul dispune de dovezi întemeiate privind tendințele de utilizare ale unui anumit client de roaming care indică probabilitatea unei utilizări abuzive sau anormale a serviciilor de roaming cu amănuntul reglementate la nivelul tarifelor naționale pentru alte scopuri decât călătoriile periodice, în pofida existenței unor documente justificative privind reședința sau alte legături stabile furnizate de respectivul client, operatorul ar trebui să avertizeze clientul cu privire la riscul aplicării unor suprataxe pentru serviciile de roaming. Criteriile obiective care ar servi drept indicatori ce pot dovedi probabilitatea existenței unei utilizări abuzive sau anormale ar trebui să fie specificați în prealabil și în detaliu în contract.

(20)

Posibilitatea furnizorului de servicii de roaming de a aplica suprataxe nu aduce atingere niciunei măsuri proporționale care ar putea fi luată în conformitate cu legislația națională și cu respectarea legislației Uniunii în cazul în care clientul a furnizat în mod activ informații inexacte pentru a asigura conformitatea cu toate condițiile din contractul de bază.

(21)

Furnizorii de servicii de roaming care aplică o politică a utilizării rezonabile ar trebui să instituie proceduri transparente, simple și eficiente de soluționare a plângerilor clienților referitoare la aplicarea respectivei politici. În temeiul articolului 17 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 531/2012, clienții serviciilor de roaming ar trebui să aibă în orice situație acces la entitatea competentă de soluționare a litigiilor pe cale extrajudiciară, care trebuie să ofere o soluție echitabilă și rapidă în cazul litigiilor nerezolvate dintre consumatori și furnizorii de servicii de roaming care decurg din aplicarea politicii utilizării rezonabile în conformitate cu articolul 34 din Directiva 2002/22/CE a Parlamentului European și a Consiliului (3), astfel cum a fost modificată prin Directiva 2009/136/CE a Parlamentului European și a Consiliului (4).

(22)

În conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 531/2012, autoritățile naționale de reglementare trebuie să monitorizeze și să supravegheze cu strictețe aplicarea politicii utilizării rezonabile pentru a garanta că politica utilizării rezonabile aplicată de furnizorii naționali nu afectează disponibilitatea roamingului la tarifele de pe piața națională pentru client. În cazul în care constată apariția unei încălcări a obligațiilor prevăzute în regulamentul privind serviciile de roaming, autoritatea națională de reglementare dispune de competența de a solicita încetarea imediată a încălcării respective.

(23)

Prezentul regulament nu ar trebui să aducă atingere drepturilor și obligațiilor existente în temeiul dreptului Uniunii sau a celor existente în temeiul unei legislații interne conforme cu dreptul Uniunii. Printre aceste drepturi și obligații se numără în special dreptul utilizatorilor finali de a beneficia de rețelele și de serviciile de comunicații electronice mobile în orice stat membru, indiferent de cetățenia sau de locul de reședință al acestora în Uniune, orice normă națională ce impune dovada identității sau prezentarea unor alte documente justificative pentru a obține o cartelă SIM sau a utiliza în alt fel astfel de rețele sau servicii, orice măsură națională privind continuitatea serviciului sau a creditului preplătit cu un anumit număr sau o anumită cartelă SIM și dreptul furnizorilor de servicii de comunicații electronice de a aplica măsuri adecvate, în conformitate cu legislația națională, în vederea combaterii fraudelor.

(24)

Dat fiind că tendințele de utilizare a roamingului variază pe durata unui an, cererea de autorizare privind aplicarea unei suprataxe pentru serviciile de roaming depusă de un furnizor de servicii de roaming în temeiul articolului 6c alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 531/2012 pentru a asigura sustenabilitatea modelului său național de tarifare ar trebui să fie evaluată pe baza unor date privind traficul care să includă cel puțin 12 luni. Pentru a calcula volumul traficului de-a lungul anului, furnizorul de servicii de roaming ar trebui să aibă dreptul de a utiliza previziunile privind traficul. Aceste previziuni ar trebui să se bazeze pe date reale, cum ar fi datele reale privind utilizarea serviciilor de roaming, extrapolări ale utilizării reale la nivel național pentru a obține utilizarea în roaming și extrapolări ale utilizării reale a serviciilor de roaming de către o subgrupă semnificativă de clienți de roaming care utilizează planuri tarifare cu servicii de roaming la tarifele de pe piața națională pentru a obține utilizarea de către toți clienții serviciilor de roaming aflați sub incidența aplicării normelor privind serviciile de roaming la tarifele de pe piața națională, în conformitate cu articolul 6a din Regulamentul (UE) nr. 531/2012. Atunci când examinează cererile de derogare în vederea menținerii sustenabilității depuse de diferiți solicitanți, autoritățile naționale de reglementare ar trebui să se asigure că ipotezele utilizate de fiecare dintre aceștia pentru a obține volumele preconizate sunt consecvente și că respectivii solicitanți au ținut seama de diferențele relevante de la nivelul poziționării comerciale și al clientelei.

(25)

Orice date privind costurile și veniturile care sprijină cererea de autorizare privind aplicarea unei suprataxe pentru serviciile de roaming depusă de un furnizor de servicii de roaming în temeiul articolului 6c alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 531/2012 pentru a asigura sustenabilitatea modelului său național de tarifare ar trebui să se bazeze pe conturi financiare, care pot fi ajustate în funcție de previziunile privind volumul traficului. Abaterile de la previziunile privind costurile bazate pe conturile financiare ar trebui să fie permise doar dacă sunt sprijinite de dovada unor angajamente financiare care erau deja asumate la momentul depunerii cererii.

(26)

Ar trebui să se prevadă o metodologie armonizată de determinare a costurilor și veniturilor legate de furnizarea de servicii de roaming cu amănuntul reglementate, cu scopul de a garanta consecvența evaluării cererilor de autorizare privind aplicarea unei suprataxe depuse de un furnizor de servicii de roaming în temeiul articolului 6c alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 531/2012 pentru a asigura sustenabilitatea modelului său național de tarifare.

(27)

Furnizarea de servicii de roaming cu amănuntul reglementate implică două categorii de costuri: costul aferent achiziționării accesului cu ridicata la servicii de roaming de la rețelele vizitate, pentru traficul dezechilibrat, și celelalte costuri specifice roamingului. În conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 531/2012, costurile aferente achiziționării accesului cu ridicata, pentru traficul dezechilibrat, la servicii de roaming de la rețelele vizitate sunt influențate de tarifele de roaming cu ridicata efective aplicate la volumul cu care traficul de roaming de ieșire al furnizorului de servicii de roaming depășește traficul de roaming de intrare al acestuia. În cazul unui furnizor de servicii de roaming (cum ar fi operatorii mobili virtuali) care cumpără, pe piața națională, acces cu ridicata de la alt furnizor de roaming, costul accesului cu ridicata poate fi mai mare pentru cel dintâi decât pentru cel din urmă, în cazul în care cel din urmă percepe de la cel dintâi un tarif de acces în roaming cu ridicata mai ridicat decât cel pe care îl plătește operatorilor rețelelor vizitate pentru el însuși și/sau pentru furnizarea de servicii conexe. Astfel de costuri mai ridicate ale accesului în roaming cu ridicata pot crește probabilitatea ca furnizorii de roaming care cumpără accesul cu ridicata la nivel național să solicite autorizația de a aplica o suprataxă de roaming, iar autoritățile naționale de reglementare ar trebui să acorde atenția cuvenită acestui aspect atunci când analizează astfel de solicitări.

(28)

Celelalte costuri specifice roamingului legate de furnizarea de servicii de roaming cu amănuntul reglementate sunt comune furnizării de servicii de roaming în interiorul Uniunii și în țări din afara UE, iar unele sunt, de asemenea, comune furnizării de servicii de roaming cu ridicata și cu amănuntul. La formularea unei cereri de autorizare privind aplicarea unei suprataxe pentru serviciile de roaming depuse de un furnizor de servicii de roaming în temeiul articolului 6c alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 531/2012 pentru a asigura sustenabilitatea modelului său național de tarifare, aceste costuri comune ar trebui alocate furnizării serviciilor de roaming cu amănuntul în Uniune, iar în cazul costurilor care sunt comune furnizării de servicii de roaming atât cu ridicata, cât și cu amănuntul, ele ar trebui alocate în conformitate cu raportul general dintre veniturile aferente serviciilor de roaming de ieșire și cele aferente serviciilor de roaming de intrare.

(29)

Costurile aferente furnizării de servicii de roaming cu amănuntul reglementate ar putea, de asemenea, să fie calculate ca incluzând o proporție din costurile reunite și din cele comune suportate pentru furnizarea de servicii cu amănuntul de telefonie mobilă în general, cu condiția ca calculul să reflecte proporția utilizată pentru alocarea – pentru aceste servicii – a veniturilor obținute din furnizarea tuturor celorlalte servicii cu amănuntul de telefonie mobilă.

(30)

Pentru a calcula veniturile provenite din furnizarea de servicii de roaming cu amănuntul reglementate, cererea de autorizare privind aplicarea unei suprataxe depusă de un furnizor de servicii de roaming în temeiul articolului 6c alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 531/2012 pentru a asigura sustenabilitatea modelului său național de tarifare ar trebui să țină seama pe deplin de toate veniturile cu amănuntul facturate direct pentru serviciile cu amănuntul de telefonie mobilă furnizate într-un stat membru vizitat, cum ar fi veniturile pentru traficul care depășește volumele stabilite prin politica utilizării rezonabile sau cele provenind din alte servicii de roaming reglementate, precum și de orice alt tarif sau alt tip de plată per unitate aferentă utilizării de servicii cu amănuntul de telefonie mobilă într-un stat membru vizitat.

(31)

Dat fiind că serviciile de roaming cu amănuntul reglementate sunt furnizate în conformitate cu condițiile naționale aplicabile, ar trebui să se considere că acestea generează o parte din veniturile rezultate din tarifele fixe periodice pentru furnizarea de servicii cu amănuntul de telefonie mobilă naționale. Prin urmare, acestea ar trebui avute în vedere atunci când se evaluează cererea de autorizare privind aplicarea unei suprataxe pentru serviciile de roaming depusă de un furnizor de servicii de roaming în temeiul articolului 6c alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 531/2012 pentru a asigura sustenabilitatea modelului său național de tarifare, în conformitate cu metodologia stabilită în prezentul regulament. În acest scop, veniturile provenite din fiecare serviciu cu amănuntul de telefonie mobilă ar trebui alocate pe baza unei formule care să reflecte proporția diferitelor servicii de telefonie mobilă, ponderate în funcție de raportul dintre tarifele de roaming cu ridicata medii unitare.

(32)

Pentru a se considera că subminează sustenabilitatea modelului național de tarifare a operatorului, orice marjă netă aferentă serviciilor de roaming cu amănuntul care rezultă din scăderea costurilor de furnizare a serviciilor de roaming cu amănuntul reglementate din veniturile corespunzătoare ar trebui să fie negativă și să reprezinte cel puțin o sumă care să genereze riscul unei influențe considerabile asupra evoluției prețurilor de pe piața națională. Mai precis, pentru a putea considera că marja netă negativă a serviciilor de roaming cu amănuntul dă naștere la un astfel de risc, această marjă ar trebui să reprezinte cel puțin o proporție importantă din câștigurile totale înainte de dobânzi, taxe, depreciere și amortizare – provenite din furnizarea altor servicii de telefonie mobilă.

(33)

Chiar și în cazul în care marja netă a serviciilor de roaming cu amănuntul reprezintă o proporție importantă din marja totală aferentă furnizării altor servicii de telefonie mobilă, circumstanțe specifice – cum ar fi nivelul concurenței de pe piața națională sau caracteristicile specifice ale solicitantului – ar fi suficiente pentru a exclude riscul unei influențe considerabile asupra evoluției prețurilor de pe piața națională.

(34)

În cererea de autorizare privind aplicarea unei suprataxe pentru serviciile de roaming depusă de un furnizor de servicii de roaming în temeiul articolului 6c alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 531/2012 pentru a asigura sustenabilitatea modelului său național de tarifare, furnizorul de servicii de roaming ar trebui să estimeze pierderile generate de furnizarea de servicii de roaming la tarifele de pe piața națională și dispozițiile corespunzătoare pentru aplicarea suprataxei necesare pentru a recupera aceste pierderi ținând cont de tarifele cu ridicata maxime aplicabile.

(35)

Ar trebui să fie posibil ca autoritățile naționale de reglementare să acorde autorizația de a aplica o suprataxă serviciilor de roaming în prima zi a aplicării eliminării suprataxelor de roaming cu amănuntul în Uniune în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 531/2012. În acest scop, schimburile dintre furnizorul de servicii de roaming care are în vedere o astfel de cerere și autoritatea națională de reglementare, precum și furnizarea de informații și documente relevante în acest sens, pot fi avute în vedere înainte de această dată.

(36)

În conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 531/2012, autorizația de a aplica o suprataxă serviciilor de roaming ar trebui să fie acordată de către o autoritate națională de reglementare pentru o perioadă de 12 luni. Pentru a reînnoi autorizația respectivă, furnizorul de servicii de roaming ar trebui să actualizeze informațiile și să le transmită autorității naționale de reglementare o dată la 12 luni, în conformitate cu articolul 6c alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 531/2012.

(37)

Având în vedere obligațiile autorităților naționale de reglementare de a supraveghea cu strictețe aplicarea politicii utilizării rezonabile și măsurile privind sustenabilitatea eliminării suprataxelor pentru serviciile de roaming cu amănuntul, precum și de a prezenta Comisiei rapoarte anuale privind aplicarea dispozițiilor relevante, prezentul regulament ar trebui să precizeze informațiile minime pe care aceste autorități ar trebui să le culeagă și să le transmită Comisiei pentru a îi permite acesteia să monitorizeze aplicarea regulamentului.

(38)

În temeiul Regulamentului (UE) nr. 531/2012, Comisia trebuie să revizuiască periodic prezentul act de punere în aplicare pentru a ține seama de evoluția pieței.

(39)

Comitetul pentru comunicații nu a emis un aviz.

(40)

Prezentul regulament respectă drepturile fundamentale și principiile recunoscute de Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene. În consecință, prezentul regulament ar trebui interpretat și aplicat în conformitate cu aceste drepturi și principii, în special dreptul la respectarea vieții private și de familie, dreptul la protecția datelor cu caracter personal, libertatea de expresie și libertatea de a desfășura o activitate comercială. Orice prelucrare a datelor cu caracter personal efectuată în temeiul prezentului regulament ar trebui să se realizeze cu respectarea drepturilor fundamentale, inclusiv a dreptului la respectarea vieții private și de familie și a dreptului la protecția datelor cu caracter personal, în conformitate cu articolele 7 și 8 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, și trebuie să respecte Directiva 95/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului (5), Directiva 2002/58/CE, astfel cum a fost modificată de Directivele 2006/24/CE (6) și 2009/136/CE ale Parlamentului European și ale Consiliului și Regulamentul (UE) 2016/679 al Parlamentului European și al Consiliului (7). Mai precis, furnizorii de servicii trebuie să se asigure că orice prelucrare a datelor cu caracter personal în temeiul prezentului regulament este necesară și proporțională având în vedere obiectivul relevant,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

SECȚIUNEA I

DISPOZIȚII GENERALE

Articolul 1

Obiect și domeniu de aplicare

(1)   Prezentul regulament stabilește norme detaliate pentru a asigura punerea în aplicare consecventă a politicii utilizării rezonabile pe care furnizorii de servicii de roaming o pot aplica în legătură cu consumul de servicii de roaming cu amănuntul reglementate furnizate la prețul cu amănuntul aplicabil la nivel național, în conformitate cu articolul 6b din Regulamentul (UE) nr. 531/2012.

(2)   Regulamentul stabilește, de asemenea, norme detaliate privind:

(a)

cererile de autorizare privind aplicarea unei suprataxe pentru serviciile de roaming depuse de furnizorii de servicii de roaming în temeiul articolului 6c alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 531/2012 pentru a asigura sustenabilitatea modelului lor național de tarifare;

(b)

metodologia care trebuie aplicată de către autoritățile naționale de reglementare pentru a evalua dacă furnizorul de servicii de roaming a demonstrat că nu este în măsură să își recupereze costurile aferente furnizării de servicii de roaming reglementate, ceea ce subminează sustenabilitatea modelului său național de tarifare.

Articolul 2

Definiții

(1)   În sensul prezentului regulament, se aplică definițiile prevăzute în Regulamentul (UE) nr. 531/2012.

(2)   Se aplică, de asemenea, următoarele definiții:

(a)

„legături stabile” cu un stat membru înseamnă prezența clientului pe teritoriul acestui stat membru care rezultă dintr-o relație de muncă durabilă și cu normă întreagă, inclusiv în cazul lucrătorilor frontalieri, dintr-o relație contractuală durabilă care implică un grad similar de prezență fizică a unei persoane care desfășoară o activitate independentă, din participarea la programe de studii recurente la zi sau din alte situații, cum sunt cele ale lucrătorilor detașați sau ale pensionarilor, ori de câte ori acestea presupun un nivel asemănător de prezență teritorială;

(b)

„servicii cu amănuntul de telefonie mobilă” înseamnă servicii publice de telefonie mobilă furnizate utilizatorilor finali, inclusiv servicii de voce, SMSuri și servicii de date;

(c)

„pachete cu date cvasi-nelimitate” înseamnă un plan tarifar privind furnizarea unuia sau mai multor servicii cu amănuntul de telefonie mobilă care nu limitează volumul de servicii mobile de date cu amănuntul incluse în schimbul plății unui tarif fix periodic sau pentru care prețul unitar național al serviciilor de date mobile cu amănuntul – obținut prin împărțirea prețului total cu amănuntul fără TVA de pe piața națională pentru servicii mobile care corespunde întregii perioade de facturare la volumul total de servicii mobile de date cu amănuntul disponibile pe piața națională – este inferior tarifului maxim de roaming cu ridicata reglementat menționat la articolul 12 din Regulamentul (UE) nr. 531/2012;

(d)

„plan tarifar preplătit” înseamnă un plan tarifar în care serviciile cu amănuntul de telefonie mobilă sunt furnizate prin deducerea creditului pus la dispoziția furnizorului de către client printr-o plată per unitate înaintea utilizării și din care clientul se poate retrage fără penalități la epuizarea sau expirarea creditului;

(e)

„stat membru vizitat” înseamnă un alt stat membru decât statul membru al furnizorului național al clientului serviciilor de roaming;

(f)

„marjă aferentă serviciilor de telefonie mobilă” înseamnă câștigurile înainte de dobânzi, taxe, depreciere și amortizare, din vânzarea altor servicii de telefonie mobilă decât serviciile de roaming cu amănuntul prestate pe teritoriul Uniunii, fiind astfel excluse costurile și veniturile aferente serviciilor de roaming cu amănuntul;

(g)

„grup” înseamnă o întreprindere-mamă și toate filialele sale care fac obiectul controlului întreprinderii-mamă în sensul Regulamentului (CE) nr. 139/2004 al Consiliului (8).

SECȚIUNEA II

POLITICA UTILIZĂRII REZONABILE

Articolul 3

Principiul de bază

(1)   Un furnizor de servicii de roaming oferă servicii de roaming cu amănuntul reglementate la prețul practicat pe piața națională clienților săi de roaming care își au reședința obișnuită în statul membru al respectivului furnizor de servicii de roaming sau au legături stabile care presupun prezența lor frecventă și semnificativă pe teritoriul acelui stat, atunci când aceștia călătoresc periodic în interiorul Uniunii.

(2)   Politica utilizării rezonabile aplicată de un furnizor de servicii de roaming cu scopul de a preveni utilizarea abuzivă sau anormală a serviciilor de roaming cu amănuntul reglementate face obiectul condițiilor prevăzute la articolele 4 și 5 și asigură accesul tuturor clienților la servicii de roaming cu amănuntul reglementate la prețul practicat pe piața națională pe parcursul respectivelor călătorii periodice în Uniune în aceleași condiții ca și când astfel de servicii ar fi consumate pe piața națională.

Articolul 4

Utilizarea rezonabilă

(1)   În scopul oricărei politici a utilizării rezonabile, furnizorul de servicii de roaming le poate solicita clienților săi de servicii de roaming să furnizeze dovada reședinței obișnuite în statul membru al furnizorului de servicii de roaming sau a altor legături stabile cu statul membru respectiv care presupun prezența frecventă și substanțială a clientului pe teritoriul acestui stat.

(2)   Fără a aduce atingere oricărei limite privind volumul aplicabile la nivel național, în cazul unui pachet cu date cvasi-nelimitate, clientul serviciului de roaming trebuie să poată consuma, atunci când călătorește periodic în cadrul Uniunii, un volum de servicii de date în roaming cu amănuntul la prețul național cu amănuntul care să fie cel puțin echivalent cu volumul obținut prin împărțirea prețului total național cu amănuntul, fără TVA, al respectivului pachet cu date cvasi-nelimitate pentru întreaga perioadă de facturare la tariful maxim de roaming cu ridicata reglementat menționat la articolul 12 din Regulamentul (UE) nr. 531/2012.

Dacă serviciile mobile cu amănuntul sunt vândute grupat cu alte servicii sau cu terminale, prețul global cu amănuntul de pe piața națională al unui pachet cu date se stabilește, în sensul articolului 2 alineatul (2) litera (c) și al prezentului alineat, luând în considerare prețul aplicat vânzării separate a componentei de servicii mobile cu amănuntul a pachetului, fără TVA, dacă este disponibilă, sau prețul aplicat vânzării separate a unor servicii cu aceleași caracteristici.

(3)   În cazul planurilor tarifare preplătite, ca alternativă la cerința privind politica utilizării rezonabile de la alineatul (1), furnizorul de servicii de roaming poate să limiteze consumul de servicii de date în roaming cu amănuntul pe teritoriul Uniunii furnizate la prețul național cu amănuntul la volume echivalente cu cel puțin volumul obținut prin împărțirea sumei totale, fără TVA, a creditului rămas, care este disponibil și a fost deja plătit de client furnizorului, în momentul începerii activității de roaming, la tariful maxim de roaming cu ridicata reglementat menționat la articolul 12 din Regulamentul (UE) nr. 531/2012.

(4)   În contextul prelucrării datelor privind traficul în conformitate cu articolul 6 din Directiva 2002/58/CE, pentru a preveni utilizarea abuzivă sau anormală a serviciilor de roaming cu amănuntul reglementate furnizate la prețul cu amănuntul aplicabil la nivel național, furnizorul de servicii de roaming poate aplica mecanisme echitabile, rezonabile și proporționale de control, bazate pe indicatori obiectivi privind riscul unei utilizări abuzive sau anormale, care nu servește scopului călătoriilor periodice în interiorul Uniunii.

Indicatorii obiectivi pot include măsuri prin care să se stabilească dacă clienții au un consum la nivel național mai mare decât consumul de roaming sau o prezență mai mare la nivel național decât în alte state membre ale Uniunii.

Pentru a asigura faptul că clienții serviciului de roaming care călătoresc periodic nu sunt supuși unor avertizări inutile sau excesive declanșate în temeiul articolului 5 alineatul (4), furnizorii de servicii de roaming care aplică astfel de măsuri pentru a stabili existența unui risc privind utilizarea abuzivă sau anormală a serviciilor de roaming trebuie să monitorizeze acești indicatori ai prezenței și ai consumului în mod cumulat și pentru o perioadă de cel puțin patru luni.

Furnizorul de servicii de roaming precizează în contractele cu clienții serviciului de roaming la care serviciu sau servicii cu amănuntul de telefonie mobilă se referă indicatorul privind consumul și durata minimă a perioadei de monitorizare.

Atât consumul la nivel național predominant, cât și prezența la nivel național predominantă a clientului serviciilor de roaming în timpul perioadei de monitorizare stabilite se consideră ca fiind o dovadă a utilizării neabuzive și normale a serviciilor de roaming cu amănuntul reglementate.

În sensul celui de al doilea, al celui de al treilea și al celui de al cincilea paragraf, orice zi în care un client al serviciilor de roaming s-a conectat la rețeaua națională va fi considerată o zi de prezență a respectivului client pe piața națională.

Printre ceilalți indicatori obiectivi ai riscului unei utilizări abuzive sau anormale a serviciilor de roaming cu amănuntul reglementate furnizate la prețul cu amănuntul aplicabil la nivel național se pot număra doar:

(a)

o perioadă lungă de inactivitate a unei cartele SIM, asociată unei utilizări preponderente sau chiar exclusive în roaming;

(b)

cumpărarea și utilizarea succesivă în roaming a mai multor cartele SIM de către același client.

(5)   În cazul în care furnizorul de servicii de roaming constată, cu dovezi obiective și întemeiate, că un anumit număr de cartele SIM au făcut obiectul revânzării organizate unor persoane care nu își au reședința efectivă în statul membru al furnizorului de servicii de roaming cu amănuntul și nici nu au legături stabile care presupun prezența lor frecventă și semnificativă pe teritoriul acelui stat, pentru a permite utilizarea de servicii de roaming cu amănuntul reglementate furnizate la prețul cu amănuntul aplicabil la nivel național în alte scopuri decât pentru călătoriile periodice, furnizorul de servicii de roaming poate să ia imediat măsuri proporționale pentru a asigura respectarea tuturor condițiilor din contractul de bază.

(6)   Atunci când acționează în conformitate cu prezenta secțiune, furnizorul de servicii de roaming respectă dispozițiile Directivelor 2002/58/CE și 95/46/CE și măsurile naționale de punere în aplicare a acestora, precum și dispozițiile Regulamentului (UE) 2016/679.

(7)   Prezentul regulament nu se aplică niciunei politici a utilizării rezonabile definite în termenii contractuali ai tarifelor alternative de roaming prevăzute în conformitate cu articolul 6e alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 531/2012.

Articolul 5

Transparența și supravegherea politicilor utilizării rezonabile

(1)   Atunci când un furnizor de servicii de roaming aplică o politică a utilizării rezonabile, acesta include în contractele cu clienții serviciului de roaming toate clauzele și condițiile aferente acestei politici, inclusiv orice mecanism de control aplicat în conformitate cu articolul 4 alineatul (4). Ca parte a politicii utilizării rezonabile, furnizorul de servicii de roaming instituie proceduri transparente, simple și eficiente de soluționare a plângerilor clienților referitoare la aplicarea politicii utilizării rezonabile. Acest fapt nu aduce atingere drepturilor clientului serviciilor de roaming, prevăzute la articolul 17 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 531/2012, de a beneficia, în conformitate cu articolul 34 din Directiva 2002/22/CE, de procedurile transparente, simple, echitabile și prompte de soluționare a litigiilor pe cale extrajudiciară instituite în statul membru al furnizorului de servicii de roaming. Astfel de mecanisme privind plângerile și astfel de proceduri de soluționare a litigiilor trebuie să le permită clienților de servicii de roaming să furnizeze dovezi care să ateste că nu utilizează servicii de roaming reglementate cu amănuntul în alte scopuri decât pentru călătorii periodice, ca răspuns la o avertizare efectuată în conformitate cu alineatul (3) primul paragraf.

(2)   Politicile utilizării rezonabile aplicate în conformitate cu prezentul regulament se comunică de către furnizorul de servicii de roaming autorității naționale de reglementare.

(3)   În cazul în care există dovezi obiective și întemeiate, bazate pe indicatorii obiectivi menționați la articolul 4 alineatul (4), care indică riscul unei utilizări abuzive sau anormale de către un anumit client, pe teritoriul Uniunii, a serviciilor de roaming cu amănuntul reglementate la prețul național cu amănuntul, furnizorul de servicii de roaming avertizează clientul cu privire la comportamentul detectat care indică existența unui astfel de risc înainte de a aplica o suprataxă în temeiul articolului 6e din Regulamentul (UE) nr. 531/2012.

În cazurile în care un astfel de risc rezultă din nerespectarea atât a criteriului privind consumul la nivel național predominant, cât și a celui privind prezența la nivel național predominantă în perioada de monitorizare stabilită menționată la articolul 4 alineatul (4) al cincilea paragraf, trebuie să fie luate în considerare indicații suplimentare privind riscul care decurg din prezența globală sau consumul global al clientului de roaming în afara teritoriului național, în vederea soluționării oricărei plângeri ulterioare astfel cum se prevede la alineatul (1) sau în cadrul procedurii de soluționare a litigiilor prevăzute la articolul 17 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 531/2012, cu privire la aplicabilitatea unei suprataxe.

Prezentul alineat se aplică chiar dacă clientul serviciului de roaming a furnizat, în temeiul articolului 4 alineatul (1), documentele justificative privind reședința sau alte legături stabile care presupun prezența frecventă și substanțială a clientului în statul membru al furnizorului de servicii de roaming.

(4)   În momentul avertizării clientului serviciilor de roaming în temeiul alineatului (3), furnizorul de servicii de roaming îl informează pe acesta că, în absența unei modificări a comportamentului de utilizare al clientului într-un termen care nu poate fi mai scurt de două săptămâni, este posibilă aplicarea unei suprataxe în temeiul articolului 6e din Regulamentul (UE) nr. 531/2012 pentru orice utilizare ulterioară a serviciilor de roaming cu amănuntul reglementate cu cartela SIM în cauză după data respectivei avertizări.

(5)   Furnizorul de servicii de roaming încetează să aplice suprataxa de îndată ce comportamentul de utilizator al clientului nu mai indică riscul unei utilizări abuzive sau anormale a serviciilor de roaming cu amănuntul reglementate, pe baza indicatorilor obiectivi menționați la articolul 4 alineatul (4).

(6)   În cazul în care un furnizor de servicii de roaming constată efectuarea de revânzări organizate de cartele SIM către persoane care nu își au reședința obișnuită în statul membru al furnizorului de servicii de roaming cu amănuntul și nici nu au legături stabile care presupun prezența lor frecventă și semnificativă în acel stat, spre a fi utilizate pentru servicii de roaming cu amănuntul reglementate, în alt scop decât cel al călătoriilor periodice în afara acelui stat membru în conformitate cu articolul 4 alineatul (3), operatorul notifică autorității naționale de reglementare dovezile care indică abuzul sistematic în cauză și măsurile luate pentru a asigura respectarea tuturor condițiilor din contractul de bază, cel târziu în momentul luării măsurii.

SECȚIUNEA III

CEREREA DE AUTORIZARE ȘI METODOLOGIA EVALUĂRII SUSTENABILITĂȚII ELIMINĂRII SUPRATAXELOR DE ROAMING CU AMĂNUNTUL

Articolul 6

Datele furnizate în sprijinul cererii de autorizare privind aplicarea unei suprataxe pentru serviciile de roaming depuse de un furnizor de servicii de roaming în temeiul articolului 6c alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 531/2012 pentru a asigura sustenabilitatea modelului său național de tarifare

(1)   Cererea de autorizare privind aplicarea unei suprataxe pentru serviciile de roaming depusă de un furnizor de servicii de roaming în temeiul articolului 6c alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 531/2012 pentru a asigura sustenabilitatea modelului său național de tarifare („cererea”) se evaluează pe baza datelor privind volumele totale de servicii de roaming cu amănuntul reglementate furnizate de furnizorul de servicii de roaming solicitant și preconizate pe o perioadă de 12 luni care începe cel mai devreme la 15 iunie 2017. La depunerea primei cereri, aceste previziuni privind volumele se estimează prin utilizarea uneia sau a mai multora dintre următoarele opțiuni:

(a)

volumele efective ale serviciilor de roaming cu amănuntul reglementate furnizate de solicitant la prețul de roaming cu amănuntul reglementat aplicabil înainte de 15 iunie 2017;

(b)

volumele preconizate ale serviciilor de roaming cu amănuntul reglementate după data de 15 iunie 2017, volumele preconizate ale serviciilor de roaming cu amănuntul reglementate pe parcursul perioadei în cauză fiind estimate pe baza consumului real cu amănuntul de servicii de telefonie mobilă de pe piața națională și a timpului petrecut în străinătate în Uniune de către clienții serviciilor de roaming ai solicitantului;

(c)

volumele preconizate ale serviciilor de roaming cu amănuntul reglementate după data de 15 iunie 2017, volumele serviciilor de roaming cu amănuntul reglementate fiind estimate pe baza variației proporționale a unor volume de servicii de roaming cu amănuntul reglementate înregistrate în planurile tarifare ale solicitantului care reprezintă o parte importantă a clientelei pe baza căreia solicitantul a stabilit prețurile serviciilor de roaming cu amănuntul reglementate, la nivel național, pentru o perioadă de cel puțin 30 de zile, în conformitate cu metodologia stabilită în anexa I.

În cazul actualizărilor cererii prezentate în temeiul articolului 6c alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 531/2012, volumele totale preconizate ale serviciilor de roaming reglementate se actualizează pe baza tendinței medii efective privind obiceiurile de utilizare a serviciilor de telefonie mobilă naționale, înmulțită cu numărul constatat al clienților serviciului de roaming și cu timpul petrecut în statele membre vizitate în ultimele 12 luni.

(2)   Orice date privind costurile și veniturile solicitantului se bazează pe conturile financiare, care trebuie puse la dispoziția autorității naționale de reglementare, și pot fi ajustate în funcție de estimările volumului efectuate în conformitate cu alineatul (1). În cazul în care costurile constituie previziuni, abaterile de la cifrele rezultate din conturile financiare din trecut se iau în considerare numai dacă sunt susținute de dovada angajamentelor financiare pentru perioada care face obiectul previziunilor.

(3)   Solicitantul furnizează toate datele necesare utilizate pentru a determina marja aferentă serviciilor de telefonie mobilă și costurile și veniturile totale, reale și preconizate, aferente furnizării de servicii de roaming reglementate în perioada relevantă.

Articolul 7

Determinarea costurilor specifice roamingului pentru furnizarea de servicii de roaming cu amănuntul reglementate

(1)   Pentru a evalua dacă solicitantul nu este în măsură să își recupereze costurile, ceea ce ar antrena subminarea sustenabilității modelului său național de tarifare, se iau în considerare numai următoarele costuri specifice roamingului, cu condiția să fie susținute cu probe în cererea de autorizare privind aplicarea unei suprataxe pentru serviciile de roaming:

(a)

costurile de achiziționare a accesului cu ridicata la servicii de roaming;

(b)

costurile cu amănuntul specifice roamingului.

(2)   În ceea ce privește costurile suportate pentru achiziționarea serviciilor de roaming cu ridicata reglementate, se ia în considerare numai cuantumul cu care se preconizează că plățile totale ale solicitantului către contrapărțile care furnizează astfel de servicii în Uniune vor depăși sumele totale datorate acestuia pentru furnizarea acelorași servicii către alți furnizori de servicii de roaming din Uniune. În ceea ce privește sumele datorate furnizorului de servicii de roaming pentru furnizarea de servicii de roaming cu ridicata reglementate, furnizorul de servicii de roaming trebuie să estimeze volume ale acestor servicii de roaming cu ridicata care să fie consecvente cu ipoteza care stă la baza volumelor sale preconizate prevăzute la articolul 6 alineatul (1).

(3)   În ceea ce privește costurile cu amănuntul specifice roamingului, se iau în considerare numai următoarele costuri, cu condiția să fie sprijinite de probe în cerere:

(a)

costurile de exploatare și gestionare a activităților de roaming, inclusiv toate sistemele și programele informatice de business intelligence (colectarea de date economice) utilizate în mod specific pentru exploatarea și gestionarea activităților de roaming;

(b)

costurile legate de compensarea datelor și de plăți, inclusiv costurile de compensare a datelor și costurile de compensare financiară;

(c)

costurile aferente negocierii și încheierii contractelor, inclusiv tarifele externe și utilizarea de resurse interne;

(d)

costurile suportate pentru a respecta cerințele privind furnizarea serviciilor de roaming cu amănuntul reglementate prevăzute la articolele 14 și 15 din Regulamentul (UE) nr. 531/2012, ținând seama de politica utilizării rezonabile aplicabilă care a fost adoptată de către furnizorul de servicii de roaming.

(4)   Costurile menționate la alineatul (3) literele (a), (b) și (c) nu se iau în considerare decât proporțional cu raportul dintre volumul total al traficului serviciilor de roaming cu amănuntul reglementate ale solicitantului, pe de o parte, și traficul total cu amănuntul de ieșire și cel cu ridicata de intrare al serviciilor de roaming ale acestuia, pe de altă parte, în conformitate cu metodologia prevăzută în anexa II punctele 1 și 2, și proporțional cu raportul dintre valoarea totală a traficului serviciilor sale de roaming cu amănuntul din interiorul Uniunii, pe de o parte, și traficul total al serviciilor sale de roaming cu amănuntul din interiorul și din afara Uniunii, pe de altă parte, în conformitate cu metodologia prevăzută în anexa II punctele 1 și 3.

(5)   Costurile menționate la alineatul (3) litera (d) se iau în considerare numai proporțional cu raportul dintre volumul total al traficului serviciilor de roaming cu amănuntul ale solicitantului din interiorul Uniunii, pe de o parte, și traficul total al serviciilor sale de roaming cu amănuntul din interiorul și din afara Uniunii, pe de altă parte, în conformitate cu metodologia prevăzută în anexa II punctele 1 și 3.

Articolul 8

Alocarea costurilor reunite și a celor comune suportate pentru furnizarea de servicii de roaming cu amănuntul reglementate

(1)   În plus față de costurile stabilite în temeiul articolului 7, în cererea de autorizare privind aplicarea unei suprataxe pentru serviciile de roaming pot fi incluse o parte din costurile reunite și din costurile comune suportate pentru furnizarea de servicii cu amănuntul de telefonie mobilă în general. Se iau în considerare numai următoarele costuri, în cazul în care sunt sprijinite de probe în cerere:

(a)

costurile aferente facturării și perceperii tarifului, inclusiv toate costurile legate de prelucrarea, calculul, emiterea și notificarea facturii efective a clientului;

(b)

costurile de vânzare și de distribuție, inclusiv costurile punctelor de desfacere și ale altor canale de distribuție pentru vânzarea cu amănuntul a serviciilor de telefonie mobilă;

(c)

costurile aferente relațiilor cu clienții, inclusiv costurile aferente tuturor serviciilor de asistență pentru clienți aflate la dispoziția utilizatorului final;

(d)

costurile aferente gestionării creanțelor neperformante, inclusiv costurile suportate pentru anularea datoriilor clienților care nu pot fi răscumpărate și pentru recuperarea creanțelor neperformante;

(e)

cheltuielile de marketing, inclusiv toate cheltuielile pentru publicitatea serviciilor de telefonie mobilă.

(2)   În cazul în care sunt însoțite de probe în cerere, costurile menționate la alineatul (1) se iau în considerare numai proporțional cu raportul dintre traficul total al serviciilor de roaming cu amănuntul din interiorul Uniunii ale solicitantului, pe de o parte, și traficul total cu amănuntul al tuturor serviciilor cu amănuntul de telefonie mobilă, pe de altă parte, obținut ca media ponderată a respectivului raport per serviciu de telefonie mobilă, ponderile reflectând prețurile medii de roaming cu ridicata corespunzătoare plătite de solicitant în conformitate cu metodologia prevăzută în anexa II punctele 1 și 4.

Articolul 9

Determinarea veniturilor obținute din furnizarea de servicii de roaming cu amănuntul reglementate

(1)   Pentru a evalua dacă solicitantul nu este în măsură să își recupereze costurile, ceea ce ar antrena subminarea sustenabilității modelului său național de tarifare, se iau în considerare și se includ în cererea de autorizare privind aplicarea unei suprataxe pentru serviciile de roaming numai următoarele venituri:

(a)

venituri generate în mod direct de traficul serviciilor cu amănuntul de telefonie mobilă furnizate într-un stat membru vizitat;

(b)

o proporție din veniturile totale obținute din vânzarea de servicii cu amănuntul de telefonie mobilă bazate pe tarife fixe periodice.

(2)   Veniturile menționate la alineatul (1) litera (a) includ:

(a)

orice prețuri cu amănuntul percepute în temeiul articolului 6e din Regulamentul (UE) nr. 531/2012 pentru traficul care depășește cel prevăzut de politica utilizării rezonabile aplicată de furnizorul de servicii de roaming;

(b)

orice venituri obținute din alte servicii de roaming reglementate în temeiul articolului 6e alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 531/2012;

(c)

orice prețuri cu amănuntul percepute la nivel național pentru fiecare unitate în parte sau în plus față de tarifele fixe periodice pentru furnizarea de servicii cu amănuntul de telefonie mobilă și generate de utilizarea de servicii cu amănuntul de telefonie mobilă într-un stat membru vizitat.

(3)   În scopul stabilirii veniturilor menționate la alineatul (1) litera (b), în cazul vânzării grupate de servicii cu amănuntul de telefonie mobilă cu alte servicii sau terminale, trebuie luate în considerare doar veniturile legate de vânzarea de servicii cu amănuntul de telefonie mobilă. Aceste venituri se determină prin referire la prețul aplicat vânzării separate a fiecărei componente a pachetului, dacă acesta este disponibil, sau vânzării separate de servicii similare cu aceleași caracteristici.

(4)   Pentru a determina proporția de venituri totale obținute din vânzarea de servicii cu amănuntul de telefonie mobilă aferente furnizării de servicii de roaming cu amănuntul reglementate, se aplică metodologia prevăzută în anexa II punctele 1 și 5.

Articolul 10

Evaluarea cererilor de autorizare privind aplicarea unei suprataxe pentru serviciile de roaming depuse de un furnizor de servicii de roaming în temeiul articolului 6c alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 531/2012 pentru a asigura sustenabilitatea modelului său național de tarifare

(1)   Atunci când se evaluează o cerere de autorizare privind aplicarea unei suprataxe pentru serviciile de roaming depusă de un furnizor de servicii de roaming în conformitate cu articolul 6c alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 531/2012 pentru a asigura sustenabilitatea modelului său național de tarifare, autoritatea națională de reglementare poate concluziona că solicitantul nu este în măsură să își recupereze costurile de furnizare a serviciilor de roaming cu amănuntul reglementate, sustenabilitatea modelului său național de tarifare fiind astfel subminată, numai în cazul în care marja netă negativă aferentă serviciilor de roaming cu amănuntul furnizate de solicitant reprezintă cel puțin 3 % din marja aferentă serviciilor de telefonie mobilă furnizate de acesta.

Marja netă aferentă serviciilor de roaming cu amănuntul este suma rămasă după scăderea costurilor de furnizare a serviciilor de roaming cu amănuntul reglementate din veniturile obținute din furnizarea acestor servicii, astfel cum sunt calculate în conformitate cu prezentul regulament. Pentru a determina această marjă, autoritatea națională de reglementare examinează datele furnizate în cerere, în vederea asigurării respectării metodologiei de calcul al costurilor și al veniturilor prevăzute la articolele 7, 8 și 9.

(2)   În cazul în care valoarea absolută a marjei nete aferente serviciilor de roaming cu amănuntul reprezintă 3 % sau mai mult din marja aferentă serviciilor de telefonie mobilă, autoritatea națională de reglementare trebuie totuși să refuze aplicarea suprataxei în cazul în care poate stabili că, datorită unor circumstanțe specifice, este puțin probabil ca sustenabilitatea modelului național de tarifare să fie subminată. Astfel de circumstanțe includ situațiile în care:

(a)

solicitantul face parte dintr-un grup și există dovezi privind stabilirea prețurilor de transfer la nivel intern în favoarea altor filiale ale grupului din cadrul Uniunii, în special având în vedere eventualele dezechilibre semnificative dintre tarifele de roaming cu ridicata aplicate în cadrul grupului;

(b)

gradul de concurență de pe piețele naționale indică existența capacității de a absorbi marjele reduse;

(c)

aplicarea unei politici a utilizării rezonabile mai restrictive, dar conformă în continuare cu articolele 3 și 4, ar reduce marja netă aferentă serviciilor de roaming cu amănuntul la o proporție mai mică de 3 %.

(3)   În situația excepțională în care un operator are o marjă negativă aferentă serviciilor de telefonie mobilă și o marjă netă negativă aferentă serviciilor de roaming cu amănuntul, autoritatea națională de reglementare autorizează aplicarea unei suprataxe pentru serviciile de roaming reglementate.

(4)   În cazul în care autorizează suprataxa privind serviciile de roaming reglementate, decizia finală a autorității naționale de reglementare indică valoarea marjei negative calculate aferente serviciilor de roaming cu amănuntul care ar putea fi recuperată prin aplicarea unei suprataxe cu amănuntul serviciilor de roaming furnizate în cadrul Uniunii. Suprataxa trebuie să fie consecventă cu ipotezele privind traficul de roaming care stau la baza evaluării cererii și se stabilește în conformitate cu principiile stabilite la articolul 8 din Directiva 2002/21/CE a Parlamentului European și a Consiliului (9).

SECȚIUNEA IV

DISPOZIȚII FINALE

Articolul 11

Monitorizarea politicii utilizării rezonabile și a cererilor de autorizare privind aplicarea unei suprataxe pentru serviciile de roaming depuse de un furnizor de servicii de roaming în temeiul articolului 6c alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 531/2012 pentru a asigura sustenabilitatea modelului său național de tarifare

În scopul de a monitoriza aplicarea consecventă a articolelor 6b și 6c din Regulamentul (UE) nr. 531/2012 și a prezentului regulament și în vederea informării Comisiei în fiecare an cu privire la cereri, în temeiul articolului 6d alineatul (5) din Regulamentul (UE) nr. 531/2012, autoritățile naționale de reglementare colectează periodic informații cu privire la:

(a)

orice măsură pe care o iau pentru a supraveghea aplicarea articolului 6b din Regulamentul (UE) nr. 531/2012 și a normelor detaliate prevăzute în prezentul regulament;

(b)

numărul de cereri privind aplicarea unei suprataxe pentru serviciile de roaming care au fost depuse, autorizate și reînnoite în cursul anului în temeiul articolului 6c alineatele (2) și (4) din Regulamentul (UE) nr. 531/2012;

(c)

valoarea marjelor nete negative aferente serviciilor de roaming cu amănuntul recunoscute în deciziile lor de a autoriza suprataxe pentru serviciile de roaming și modalitățile de aplicare a suprataxei declarate în cererile de autorizare privind aplicarea unei suprataxe pentru serviciile de roaming depuse de furnizorii de servicii de roaming în temeiul articolului 6c alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 531/2012 pentru a asigura sustenabilitatea modelului lor național de tarifare.

Articolul 12

Revizuirea

Fără a aduce atingere posibilității de a efectua o revizuire la o dată anterioară celei menționate mai jos, care să țină cont de primele experiențe în ceea ce privește punerea în aplicare și de eventualele modificări semnificative ale factorilor menționați la articolul 6d alineatul (2) din Regulamentul nr. 531/2012, Comisia revizuiește prezentului act de punere în aplicare cel mai târziu în luna iunie 2019, după consultarea OAREC.

Articolul 13

Intrarea în vigoare

Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Bruxelles, 15 decembrie 2016.

Pentru Comisie

Președintele

Jean-Claude JUNCKER


(1)  JO L 172, 30.6.2012, p. 10.

(2)  Directiva 2002/58/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 12 iulie 2002 privind prelucrarea datelor personale și protejarea confidențialității în sectorul comunicațiilor publice (Directiva asupra confidențialității și comunicațiilor electronice) (JO L 201, 31.7.2002, p. 37).

(3)  Directiva 2002/22/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 7 martie 2002 privind serviciul universal și drepturile utilizatorilor cu privire la rețelele și serviciile electronice de comunicații (directiva privind serviciul universal) (JO L 108, 24.4.2002, p. 51).

(4)  Directiva 2009/136/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 25 noiembrie 2009 de modificare a Directivei 2002/22/CE privind serviciul universal și drepturile utilizatorilor cu privire la rețelele și serviciile de comunicații electronice, a Directivei 2002/58/CE privind prelucrarea datelor personale și protejarea confidențialității în sectorul comunicațiilor publice și a Regulamentului (CE) nr. 2006/2004 privind cooperarea dintre autoritățile naționale însărcinate să asigure aplicarea legislației în materie de protecție a consumatorului (JO L 337, 18.12.2009, p. 11).

(5)  Directiva 95/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 24 octombrie 1995 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și libera circulație a acestor date (JO L 281, 23.11.1995, p. 31).

(6)  Directiva 2006/24/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 15 martie 2006 privind păstrarea datelor generate sau prelucrate în legătură cu furnizarea serviciilor de comunicații electronice accesibile publicului sau de rețele de comunicații publice și de modificare a Directivei 2002/58/CE (JO L 105, 13.4.2006, p. 54).

(7)  Regulamentul (UE) 2016/679 al Parlamentului European și al Consiliului din 27 aprilie 2016 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date și de abrogare a Directivei 95/46/CE (Regulamentul general privind protecția datelor) (JO L 119, 4.5.2016, p. 1).

(8)  Regulamentul (CE) nr. 139/2004 al Consiliului din 20 ianuarie 2004 privind controlul concentrărilor economice între întreprinderi [Regulamentul (CE) privind concentrările economice] (JO L 24, 29.1.2004, p. 1).

(9)  Directiva 2002/21/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 7 martie 2002 privind un cadru de reglementare comun pentru rețelele și serviciile de comunicații electronice (Directivă-cadru) (JO L 108, 24.4.2002, p. 33).


ANEXA I

Variații proporționale ale volumelor efective ale serviciilor de roaming reglementate furnizate la tarifele de pe piața internă, în comparație cu aceeași perioadă a anului precedent:

Formula

unde:

 

k = serviciu (1 = voce, 2 = SMS, 3 = date);

 

n este numărul de zile în care se furnizează servicii de roaming la tarifele de pe piața internă (n ≥ 30); și

 

t este anul în care s-au aplicat pentru prima dată astfel de servicii la astfel de tarife.

Acest procentaj ar trebui să fie utilizat pentru a estima variația volumelor pentru perioada preconizată de 12 luni prin înmulțirea acestuia cu volumele din anul precedent.


ANEXA II

1.

Ponderile wi ale serviciilor de telefonie mobilă cu amănuntul:

Formula

unde:

 

k = serviciu (1 = voce, 2 = SMS, 3 = date);

 

„prețul mediu de roaming cu amănuntul plătit de operator” se referă la prețul mediu unitar pentru traficul dezechilibrat plătit de operator pentru fiecare serviciu, unde unitatea pentru fiecare serviciu se calculează in eurocenți per: (i) minute pentru apeluri vocale; (ii) SMS pentru SMS-uri; și (iii) MB pentru date.

2.

Raportul dintre volumul total al traficului serviciilor de roaming cu amănuntul ale solicitantului, pe de o parte, și traficul total cu amănuntul de ieșire și cel cu ridicata de intrare al serviciilor de roaming ale acestuia, pe de altă parte:

Formula

unde:

k

=

serviciu (1 = voce, 2 = SMS, 3 = date).

3.

Raportul dintre volumul total al traficului serviciilor de roaming cu amănuntul din interiorul Uniunii ale solicitantului, pe de o parte, și traficul total al serviciilor sale de roaming cu amănuntul din interiorul și din afara Uniunii, pe de altă parte:

Formula

unde:

k

=

serviciu (1 = voce, 2 = SMS, 3 = date).

4.

Raportul dintre traficul total al serviciilor de roaming cu amănuntul din interiorul Uniunii ale solicitantului, pe de o parte, și traficul total cu amănuntul al tuturor serviciilor cu amănuntul de telefonie mobilă, pe de altă parte:

Formula

unde:

k

=

serviciu (1 = voce, 2 = SMS, 3 = date).

5.

Venituri din serviciile de roaming cu amănuntul furnizate în UE:

Formula

unde:

k

=

serviciu (1 = voce, 2 = SMS, 3 = date).


17.12.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 344/63


REGULAMENTUL DE PUNERE ÎN APLICARE (UE) 2016/2287 AL COMISIEI

din 16 decembrie 2016

de modificare a Regulamentului (CE) nr. 431/2008 privind deschiderea și modul de gestionare a unui contingent tarifar de import pentru carnea de vită congelată și a Regulamentului de punere în aplicare (UE) nr. 593/2013 privind deschiderea și modul de gestionare a contingentelor tarifare pentru carnea de vită și mânzat de calitate superioară, proaspătă, refrigerată sau congelată și pentru carnea de bivol congelată

COMISIA EUROPEANĂ,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

având în vedere Regulamentul (UE) nr. 1308/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 de instituire a unei organizări comune a piețelor produselor agricole și de abrogare a Regulamentelor (CEE) nr. 922/72, (CEE) nr. 234/79, (CE) nr. 1037/2001 și (CE) nr. 1234/2007 ale Consiliului (1), în special articolul 187 litera (a),

întrucât:

(1)

Regulamentul (CE) nr. 431/2008 al Comisiei (2) prevede deschiderea și modul de gestionare a unui contingent tarifar de import pentru carnea de animale din specia bovine, congelată, clasificată la codul NC 0202, și pentru produsele clasificate la codul NC 0206 29 91.

(2)

Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 593/2013 al Comisiei (3) prevede deschiderea și modul de gestionare a contingentelor tarifare pentru carnea de vită și mânzat de calitate superioară, proaspătă, refrigerată sau congelată și pentru carnea de bivol congelată.

(3)

Odată cu aderarea Republicii Croația, Uniunea Europeană și-a extins uniunea vamală. Prin urmare, Uniunea Europeană a fost obligată, în temeiul normelor Organizației Mondiale a Comerțului (OMC), să deschidă negocieri cu membrii OMC care au drepturi de negociere cu statul membru aderent pentru a ajunge la un acord privind o eventuală ajustare compensatorie.

(4)

Acordul sub forma unui schimb de scrisori dintre Uniunea Europeană și Republica Orientală a Uruguayului în temeiul articolului XXIV alineatul (6) și al articolului XXVIII din Acordul General pentru Tarife și Comerț (GATT) 1994, referitor la modificarea concesiilor din lista de angajamente a Republicii Croația în cadrul procesului său de aderare la Uniunea Europeană, aprobat prin Decizia (UE) 2016/1884 a Consiliului (4), prevede extinderea a două contingente tarifare existente ale Uniunii pentru carnea de vită. Contingentul existent pentru carnea dezosată de animale din specia bovine ar trebui extins cu 76 de tone, iar contingentul existent pentru carnea de vită congelată ar trebui extins cu 1 875 de tone.

(5)

Având în vedere că Acordul dintre Uniunea Europeană și Republica Orientală a Uruguayului se aplică de la 1 ianuarie 2017, este, prin urmare, adecvat ca prezentul regulament să se aplice de la data respectivă.

(6)

Pentru a asigura o gestionare corespunzătoare a contingentului tarifar prevăzut de Regulamentul (CE) nr. 431/2008, cantitatea suplimentară de carne congelată de animale din specia bovine ar trebui să fie disponibilă începând cu perioada contingentară 2017/2018.

(7)

Regulamentul (CE) nr. 431/2008 și Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 593/2013 ar trebui modificate în consecință.

(8)

Măsurile prevăzute în prezentul regulament sunt conforme cu avizul Comitetului pentru organizarea comună a piețelor agricole,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

Articolul 1 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 431/2008 se modifică după cum urmează:

1.

La primul paragraf, cuvintele „53 000 de tone” se înlocuiesc cu „54 875 de tone”.

2.

Se adaugă paragraful al doilea, cu următorul text:

„Cu toate acestea, pentru perioada de aplicare a contingentului tarifar de import 2016/2017, cantitatea totală este de 53 000 de tone.”

Articolul 2

Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 593/2013 se modifică după cum urmează:

1.

La articolul 1 alineatul (1), litera (a) se înlocuiește cu următorul text:

„(a)

66 826 de tone de carne de bovine de calitate superioară, proaspătă, refrigerată sau congelată, care intră sub incidența codurilor NC 0201 și 0202, și de produse care intră sub incidența codurilor NC 0206 10 95 și 0206 29 91.”

2.

La articolul 2 litera (c) primul paragraf, cuvintele „6 300 de tone” se înlocuiesc cu „6 376 de tone”.

Articolul 3

Prezentul regulament intră în vigoare în a treia zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Se aplică de la 1 ianuarie 2017.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Bruxelles, 16 decembrie 2016.

Pentru Comisie

Președintele

Jean-Claude JUNCKER


(1)  JO L 347, 20.12.2013, p. 671.

(2)  Regulamentul (CE) nr. 431/2008 al Comisiei din 19 mai 2008 privind deschiderea și modul de gestionare a unui contingent tarifar de import pentru carnea de animale din specia bovine, congelată, clasificată la codul NC 0202, și pentru produsele clasificate la codul NC 0206 29 91 (JO L 130, 20.5.2008, p. 3).

(3)  Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 593/2013 al Comisiei din 21 iunie 2013 privind deschiderea și modul de gestionare a contingentelor tarifare pentru carnea de vită și mânzat de calitate superioară, proaspătă, refrigerată sau congelată și pentru carnea de bivol congelată (JO L 170, 22.6.2013, p. 32).

(4)  Decizia (UE) 2016/1884 a Consiliului din 18 octombrie 2016 privind încheierea Acordului sub forma unui schimb de scrisori între Uniunea Europeană și Republica Orientală a Uruguayului în temeiul articolului XXIV alineatul (6) și al articolului XXVIII din Acordul General pentru Tarife și Comerț (GATT) 1994, referitor la modificarea concesiilor din lista de angajamente a Republicii Croația în cadrul procesului său de aderare la Uniunea Europeană (JO L 291, 26.10.2016, p. 1).


17.12.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 344/65


REGULAMENTUL DE PUNERE ÎN APLICARE (UE) 2016/2288 AL COMISIEI

din 16 decembrie 2016

de aprobare a piperonil butoxidului ca substanță activă existentă destinată utilizării în produsele biocide din tipul de produs 18

(Text cu relevanță pentru SEE)

COMISIA EUROPEANĂ,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

având în vedere Regulamentul (UE) nr. 528/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 22 mai 2012 privind punerea la dispoziție pe piață și utilizarea produselor biocide (1), în special articolul 89 alineatul (1) al treilea paragraf,

întrucât:

(1)

Regulamentul delegat (UE) nr. 1062/2014 al Comisiei (2) stabilește o listă de substanțe active existente care trebuie evaluate în vederea unei eventuale aprobări pentru utilizarea în produsele biocide. Această listă include piperonil butoxidul.

(2)

Piperonil butoxidul a fost evaluat în vederea utilizării în produse din tipul de produs 18, „Insecticide, acaricide și produse pentru combaterea altor artropode”, descris în anexa V la Regulamentul (UE) nr. 528/2012.

(3)

Grecia a fost desemnată autoritate competentă responsabilă de evaluare și, la 29 mai 2015, a transmis Comisiei raportul de evaluare însoțit de recomandările sale.

(4)

În conformitate cu articolul 7 alineatul (2) din Regulamentul delegat (UE) nr. 1062/2014, avizul Agenției Europene pentru Produse Chimice a fost formulat la 16 iunie 2016 de către Comitetul pentru produse biocide, ținând seama de concluziile autorității competente responsabile de evaluare.

(5)

Conform acestui aviz, este de așteptat ca produsele biocide din tipul de produs 18 care conțin piperonil butoxid să respecte criteriile prevăzute la articolul 19 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (UE) nr. 528/2012, dacă sunt respectate anumite specificații și condiții referitoare la utilizarea lor.

(6)

Prin urmare, este oportun să se aprobe utilizarea piperonil butoxidului în produsele biocide aparținând tipului de produs 18, sub rezerva respectării anumitor specificații și condiții.

(7)

Întrucât piperonil butoxidul îndeplinește criteriile pentru a fi identificat ca substanță foarte persistentă (vP) în conformitate cu anexa XIII la Regulamentul (CE) nr. 1907/2006 al Parlamentului European și al Consiliului (3), articolele care au fost tratate cu sau care conțin piperonil butoxid ar trebui să fie etichetate în mod corespunzător atunci când sunt introduse pe piață.

(8)

Ar trebui ca, înainte de aprobarea unei substanțe active, să se acorde o perioadă de timp rezonabilă, pentru a permite părților interesate să adopte măsurile pregătitoare necesare pentru îndeplinirea noilor cerințe.

(9)

Măsurile prevăzute în prezentul regulament sunt conforme cu avizul Comitetului permanent pentru produse biocide,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

Se aprobă piperonil butoxidul ca substanță activă destinată utilizării în produsele biocide din tipul de produs 18, sub rezerva îndeplinirii specificațiilor și condițiilor prevăzute în anexă.

Articolul 2

Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Bruxelles, 16 decembrie 2016.

Pentru Comisie

Președintele

Jean-Claude JUNCKER


(1)  JO L 167, 27.6.2012, p. 1.

(2)  Regulamentul delegat (UE) nr. 1062/2014 al Comisiei din 4 august 2014 privind programul de lucru pentru examinarea sistematică a tuturor substanțelor active existente conținute de produsele biocide, menționat în Regulamentul (UE) nr. 528/2012 al Parlamentului European și al Consiliului (JO L 294, 10.10.2014, p. 1).

(3)  Regulamentul (CE) nr. 1907/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 18 decembrie 2006 privind înregistrarea, evaluarea, autorizarea și restricționarea substanțelor chimice (REACH), de înființare a Agenției Europene pentru Produse Chimice, de modificare a Directivei 1999/45/CE și de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 793/93 al Consiliului și a Regulamentului (CE) nr. 1488/94 al Comisiei, precum și a Directivei 76/769/CEE a Consiliului și a Directivelor 91/155/CEE, 93/67/CEE, 93/105/CE și 2000/21/CE ale Comisiei (JO L 396, 30.12.2006, p. 1).


ANEXĂ

Denumirea comună

Denumirea IUPAC

Numere de identificare

Gradul minim de puritate a substanței active (1)

Data aprobării

Data de expirare a aprobării

Tip de produs

Condiții specifice

Piperonil butoxid

Denumire IUPAC:

5-{[2-(2-butoxietoxi)etoxi]metil}-6-propil-1]metil}-6-propil-1,3-benzodioxol

Nr. CE: 200-076-7

Nr. CAS: 51-03-6

94 % g/g

1 iulie 2018

30 iunie 2028

18

Autorizarea produselor biocide este supusă următoarelor condiții:

1.

În cadrul evaluării produsului se acordă o atenție deosebită expunerilor, riscurilor și eficacității legate de orice utilizare care face obiectul unei cereri de autorizare, dar care nu sunt abordate în evaluarea efectuată la nivelul Uniunii cu privire la riscurile prezentate de substanța activă.

2.

Având în vedere riscurile identificate pentru utilizările evaluate, la evaluarea produsului trebuie să se acorde o atenție deosebită:

(a)

apelor de suprafață și sedimentelor, în cazul produselor utilizate pentru nebulizare în interior;

(b)

apelor de suprafață, sedimentelor și solului, în cazul produselor utilizate pentru nebulizare în exterior.

3.

În cazul produselor care pot lăsa reziduuri în alimente sau în hrana pentru animale, se verifică necesitatea de a se stabili noi limite maxime pentru reziduuri (LMR) sau de a le modifica pe cele existente, în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 470/2009 al Parlamentului European și al Consiliului (2) sau cu Regulamentul (CE) nr. 396/2005 al Parlamentului European și al Consiliului (3), și se iau măsuri adecvate de atenuare a riscurilor pentru a se asigura că LMR-urile aplicabile nu sunt depășite.

Introducerea pe piață a articolelor tratate este supusă următoarei condiții:

persoana responsabilă cu introducerea pe piață a unui articol tratat care a fost tratat cu piperonil butoxid sau care conține piperonil butoxid se asigură că eticheta articolului tratat respectiv conține informațiile prevăzute la articolul 58 alineatul (3) al doilea paragraf din Regulamentul (UE) nr. 528/2012.


(1)  Puritatea indicată în această coloană a fost gradul minim de puritate a substanței active evaluate în conformitate cu articolul 89 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 528/2012. Substanța activă din produsul introdus pe piață poate avea o puritate egală sau diferită dacă s-a dovedit că aceasta este echivalentă din punct de vedere tehnic cu substanța activă evaluată.

(2)  Regulamentul (CE) nr. 470/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 6 mai 2009 de stabilire a procedurilor comunitare în vederea stabilirii limitelor de reziduuri ale substanțelor farmacologic active din alimentele de origine animală, de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 2377/90 al Consiliului și de modificare a Directivei 2001/82/CE a Parlamentului European și a Consiliului și a Regulamentului (CE) nr. 726/2004 al Parlamentului European și al Consiliului (JO L 152, 16.6.2009, p. 11).

(3)  Regulamentul (CE) nr. 396/2005 al Parlamentului European și al Consiliului din 23 februarie 2005 privind conținuturile maxime aplicabile reziduurilor de pesticide din sau de pe produse alimentare și hrana de origine vegetală și animală pentru animale și de modificare a Directivei 91/414/CEE (JO L 70, 16.3.2005, p. 1).


17.12.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 344/68


REGULAMENTUL DE PUNERE ÎN APLICARE (UE) 2016/2289 AL COMISIEI

din 16 decembrie 2016

de aprobare a epsilon-momfluorotrinului ca substanță activă destinată utilizării în produsele biocide din tipul de produs 18

(Text cu relevanță pentru SEE)

COMISIA EUROPEANĂ,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

având în vedere Regulamentul (UE) nr. 528/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 22 mai 2012 privind punerea la dispoziție pe piață și utilizarea produselor biocide (1), în special articolul 90 alineatul (2),

întrucât:

(1)

Regatul Unit a primit la 29 mai 2013 o solicitare, în conformitate cu articolul 11 alineatul (1) din Directiva 98/8/CE a Parlamentului European și a Consiliului (2), de a include substanța activă epsilon-momfluorotrin în anexa I la directiva respectivă în vederea utilizării în tipul de produs 18, insecticide, acaricide și produse pentru combaterea altor artropode, descris în anexa V la directivă, care corespunde tipului de produs 18 descris în anexa V la Regulamentul (UE) nr. 528/2012.

(2)

La 6 octombrie 2015, Regatul Unit a prezentat un raport de evaluare însoțit de recomandările sale, în conformitate cu articolul 90 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 528/2012.

(3)

La 16 iunie 2016, Comitetul pentru produse biocide a formulat avizul Agenției Europene pentru Produse Chimice, ținând seama de concluziile autorității competente responsabile de evaluare.

(4)

Conform acestui aviz, este de așteptat ca produsele biocide din tipul de produs 18 care conțin epsilon-momfluorotrin să respecte criteriile prevăzute la articolul 19 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (UE) nr. 528/2012, dacă sunt respectate anumite specificații și condiții referitoare la utilizarea lor.

(5)

Prin urmare, este oportun să se aprobe utilizarea epsilon-momfluorotrinului în produsele biocide din tipul de produs 18, sub rezerva respectării anumitor specificații și condiții.

(6)

Ar trebui ca, înainte de aprobarea unei substanțe active, să se acorde o perioadă de timp rezonabilă, pentru a se permite părților interesate să adopte măsurile pregătitoare necesare pentru îndeplinirea noilor cerințe.

(7)

Măsurile prevăzute în prezentul regulament sunt conforme cu avizul Comitetului permanent pentru produse biocide,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

Se aprobă epsilon-momfluorotrinul ca substanță activă destinată utilizării în produsele biocide din tipul de produs 18, sub rezerva respectării specificațiilor și condițiilor prevăzute în anexă.

Articolul 2

Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Bruxelles, 16 decembrie 2016.

Pentru Comisie

Președintele

Jean-Claude JUNCKER


(1)  JO L 167, 27.6.2012, p. 1.

(2)  Directiva 98/8/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 februarie 1998 privind comercializarea produselor biodestructive (JO L 123, 24.4.1998, p. 1).


ANEXĂ

Denumirea comună

Denumirea IUPAC

Numere de identificare

Gradul minim de puritate a substanței active (1)

Data aprobării

Data de expirare a aprobării

Tip de produs

Condiții specifice

epsilon-momfluorotrin

Denumire IUPAC:

 

Toți izomerii: 2,3,5,6-tetrafluoro-4-(metoximetil)benzil (EZ)-(1RS,3RS;1SR,3SR)-3-(2-cianoprop-1-enil)-2,2-dimetilciclopropancarboxilat

 

Izomer RTZ: 2,3,5,6-tetrafluoro-4-(metoximetil)benzil (Z)-(1R,3R)-3-(2-cianoprop-1-enil)-2,2-dimetilciclopropancarboxilat

Nr. CE: nealocat

Nr. CAS:

 

Toți izomerii: 609346-29-4

 

Izomer RTZ: 1065124-65-3

Toți izomerii: 93 % g/g

Izomer RTZ: 82,5 % g/g

1 iulie 2017

30 iunie 2027

18

Autorizarea produselor biocide este supusă următoarelor condiții:

1.

în cadrul evaluării produsului se acordă o atenție deosebită expunerilor, riscurilor și eficacității legate de orice utilizare care face obiectul unei cereri de autorizare, dar care nu sunt abordate în evaluarea efectuată la nivelul Uniunii cu privire la riscurile prezentate de substanța activă;

2.

având în vedere riscurile identificate pentru utilizările evaluate, în cadrul evaluării produsului se acordă o atenție deosebită apelor de suprafață, sedimentelor și solului, în cazul produselor utilizate: (i) în interior pentru pulverizare în aer; și (ii) în exterior pentru pulverizare pe suprafețe;

3.

în cazul produselor care pot lăsa reziduuri în alimente sau în hrana pentru animale, se verifică necesitatea de a stabili noi limite maxime pentru reziduuri (LMR) sau de a le modifica pe cele existente, în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 470/2009 al Parlamentului European și al Consiliului (2) sau cu Regulamentul (CE) nr. 396/2005 al Parlamentului European și al Consiliului (3), și se iau măsuri adecvate de atenuare a riscurilor pentru a se asigura că LMR-urile aplicabile nu sunt depășite.


(1)  Puritatea indicată în această coloană este gradul minim de puritate a substanței active evaluate în conformitate cu articolul 90 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 528/2012. Substanța activă din produsul introdus pe piață poate avea o puritate egală sau diferită dacă s-a dovedit că aceasta este echivalentă din punct de vedere tehnic cu substanța activă evaluată.

(2)  Regulamentul (CE) nr. 470/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 6 mai 2009 de stabilire a procedurilor comunitare în vederea stabilirii limitelor de reziduuri ale substanțelor farmacologic active din alimentele de origine animală, de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 2377/90 al Consiliului și de modificare a Directivei 2001/82/CE a Parlamentului European și a Consiliului și a Regulamentului (CE) nr. 726/2004 al Parlamentului European și al Consiliului (JO L 152, 16.6.2009, p. 11).

(3)  Regulamentul (CE) nr. 396/2005 al Parlamentului European și al Consiliului din 23 februarie 2005 privind conținuturile maxime aplicabile reziduurilor de pesticide din sau de pe produse alimentare și hrana de origine vegetală și animală pentru animale și de modificare a Directivei 91/414/CEE (JO L 70, 16.3.2005, p. 1).


17.12.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 344/71


REGULAMENTUL DE PUNERE ÎN APLICARE (UE) 2016/2290 AL COMISIEI

din 16 decembrie 2016

de aprobare a acidului peracetic ca substanță activă existentă destinată utilizării în produsele biocide aparținând tipurilor de produse 11 și 12

(Text cu relevanță pentru SEE)

COMISIA EUROPEANĂ,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

având în vedere Regulamentul (UE) nr. 528/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 22 mai 2012 privind punerea la dispoziție pe piață și utilizarea produselor biocide (1), în special articolul 89 alineatul (1) al treilea paragraf,

întrucât:

(1)

Regulamentul delegat (UE) nr. 1062/2014 al Comisiei (2) stabilește o listă de substanțe active existente care trebuie evaluate în vederea unei eventuale aprobări pentru utilizare în produsele biocide. Lista respectivă include acidul peracetic.

(2)

Acidul peracetic a fost evaluat pentru utilizare în produse aparținând tipului de produs 11, conservanți pentru sisteme de răcire și de procesare a lichidelor, și tipului de produs 12, slimicide, astfel cum sunt definite în anexa V la Regulamentul (UE) nr. 528/2012.

(3)

Finlanda a fost desemnată autoritate competentă responsabilă cu evaluarea și a prezentat raporturile de evaluare împreună cu recomandările sale la 3 iulie 2015.

(4)

În conformitate cu articolul 7 alineatul (2) din Regulamentul delegat (UE) nr. 1062/2014, avizele Agenției Europene pentru Produse Chimice au fost formulate la 14 iunie 2016 de către Comitetul pentru produse biocide, ținând seama de concluziile autorității competente responsabile cu evaluarea.

(5)

Conform acestor avize, este de așteptat ca produsele biocide din tipurile de produse 11 și 12 care conțin acid peracetic să respecte criteriile prevăzute la articolul 19 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (UE) nr. 528/2012 dacă sunt respectate anumite specificații și condiții referitoare la utilizarea lor.

(6)

Prin urmare, este oportun să se aprobe utilizarea acidului peracetic în produsele biocide aparținând tipurilor de produse 11 și 12, sub rezerva respectării anumitor specificații și condiții.

(7)

Acidul peracetic este o soluție apoasă care conține acid acetic și peroxid de hidrogen. Dată fiind prezența peroxidului de hidrogen, care poate fi utilizat la producerea de pecursori de explozivi, autorizațiile pentru produse biocide care conțin acid peracetic ar trebui să nu aducă atingere Regulamentului (UE) nr. 98/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (3).

(8)

Ar trebui ca, înainte de aprobarea unei substanțe active, să se acorde o perioadă de timp rezonabilă pentru a permite părților interesate să adopte măsurile pregătitoare necesare pentru îndeplinirea noilor cerințe.

(9)

Măsurile prevăzute în prezentul regulament sunt conforme cu avizul Comitetului permanent pentru produse biocide,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

Se aprobă acidul peracetic ca substanță activă destinată utilizării în produsele biocide aparținând tipurilor de produse 11 și 12, sub rezerva îndeplinirii specificațiilor și condițiilor prevăzute în anexă.

Articolul 2

Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Bruxelles, 16 decembrie 2016.

Pentru Comisie

Președintele

Jean-Claude JUNCKER


(1)  JO L 167, 27.6.2012, p. 1.

(2)  Regulamentul delegat (UE) nr. 1062/2014 al Comisiei din 4 august 2014 privind programul de lucru pentru examinarea sistematică a tuturor substanțelor active existente conținute de produsele biocide, menționat în Regulamentul (UE) nr. 528/2012 al Parlamentului European și al Consiliului (JO L 294, 10.10.2014, p. 1).

(3)  Regulamentul (UE) nr. 98/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 15 ianuarie 2013 privind comercializarea și utilizarea precursorilor de explozivi (JO L 39, 9.2.2013, p. 1).


ANEXĂ

Denumirea comună

Denumirea IUPAC

Numere de identificare

Gradul minim de puritate a substanței active (1)

Data aprobării

Data de expirare a aprobării

Tip de produs

Condiții specifice

Acid peracetic

Denumire IUPAC:

Acid peroxietanoic

Nr. CE: 201-186-8

Nr. CAS: 79-21-0

Specificația se bazează pe precursorii de peroxid de hidrogen și acid acetic, care sunt utilizați pentru producția de acid peracetic.

Acid peracetic în soluție apoasă care conține acid acetic și peroxid de hidrogen.

1 iulie 2018

30 iunie 2028

11

Autorizarea produselor biocide este supusă următoarelor condiții:

1.

În cadrul evaluării produsului se acordă o atenție deosebită expunerilor, riscurilor și eficacității legate de orice utilizare care face obiectul unei cereri de autorizare, dar care nu este abordată în evaluarea efectuată la nivelul Uniunii cu privire la riscurile prezentate de substanța activă.

2.

Dată fiind prezența peroxidului de hidrogen, autorizările pentru produsele biocide nu aduc atingere Regulamentului (UE) nr. 98/2013.

3.

Având în vedere riscurile identificate pentru utilizările evaluate, în cadrul evaluării produsului se acordă o atenție deosebită:

(a)

utilizatorilor industriali și profesionali;

(b)

apei de mare pentru produsele utilizate în sistemele de răcire cu circuit deschis;

(c)

solului și apei de suprafață pentru produsele utilizate în sisteme deschise de răcire cu recirculare de mare capacitate.

12

Autorizarea produselor biocide este supusă următoarelor condiții:

1.

În cadrul evaluării produsului se acordă o atenție deosebită expunerilor, riscurilor și eficacității legate de orice utilizare care face obiectul unei cereri de autorizare, dar care nu este abordată în evaluarea efectuată la nivelul Uniunii cu privire la riscurile prezentate de substanța activă.

2.

Dată fiind prezența peroxidului de hidrogen, autorizările pentru produsele biocide nu aduc atingere Regulamentului (UE) nr. 98/2013.

3.

Având în vedere riscurile identificate pentru utilizările evaluate, în cadrul evaluării produsului se va acorda o atenție deosebită utilizatorilor industriali și profesionali.


(1)  Puritatea indicată în această coloană a fost gradul minim de puritate a substanței active evaluate în conformitate cu articolul 89 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 528/2012. Substanța activă din produsul introdus pe piață poate avea o puritate egală sau diferită dacă s-a dovedit că aceasta este echivalentă din punct de vedere tehnic cu substanța activă evaluată.


17.12.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 344/74


REGULAMENTUL DE PUNERE ÎN APLICARE (UE) 2016/2291 AL COMISIEI

din 16 decembrie 2016

de aprobare a acidului lactic L(+) ca substanță activă destinată utilizării în produsele biocide din tipul de produs 1

(Text cu relevanță pentru SEE)

COMISIA EUROPEANĂ,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

având în vedere Regulamentul (UE) nr. 528/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 22 mai 2012 privind punerea la dispoziție pe piață și utilizarea produselor biocide (1), în special articolul 90 alineatul (2),

întrucât:

(1)

La 29 august 2013, Germania a primit o cerere, în conformitate cu articolul 11 alineatul (1) din Directiva 98/8/CE a Parlamentului European și a Consiliului (2), vizând includerea în anexa I la respectiva directivă a substanței active acid lactic (L)+ destinate utilizării în produse din tipul de produs 1, destinate igienei umane, astfel cum este definit în anexa V la directiva respectivă, care corespunde tipului de produs 1 astfel cum este descris în anexa V la Regulamentul (UE) nr. 528/2012.

(2)

La 5 februarie 2015, Germania a transmis un raport de evaluare însoțit de recomandările sale, în conformitate cu articolul 90 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 528/2012.

(3)

Avizul Agenției Europene pentru Produse Chimice a fost formulat la 10 decembrie 2015 de către Comitetul pentru produse biocide, ținând seama de concluziile autorității competente responsabile de evaluare.

(4)

Conform respectivului aviz, este de așteptat ca produsele biocide din tipul de produs 1 și care conțin acid lactic L(+) să îndeplinească criteriile prevăzute la articolul 19 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (UE) nr. 528/2012, sub rezerva respectării anumitor specificații și condiții referitoare la utilizarea lor.

(5)

Prin urmare, este adecvat să se aprobe utilizarea acidului lactic L(+) în produsele biocide din tipul de produs 1, sub rezerva respectării anumitor specificații și condiții.

(6)

Ar trebui să se permită trecerea unei perioade de timp rezonabile până la aprobarea unei substanțe active pentru a permite părților interesate să se pregătească în vederea îndeplinirii noilor cerințe.

(7)

Măsurile prevăzute în prezentul regulament sunt conforme cu avizul Comitetului permanent pentru produse biocide,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

Acidul lactic L(+) se aprobă ca substanță activă destinată utilizării în produsele biocide aparținând tipului de produs 1, sub rezerva respectării specificațiilor și a condițiilor prevăzute în anexă.

Articolul 2

Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Bruxelles, 16 decembrie 2016.

Pentru Comisie

Președintele

Jean-Claude JUNCKER


(1)  JO L 167, 27.6.2012, p. 1.

(2)  Directiva 98/8/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 februarie 1998 privind comercializarea produselor biodestructive (JO L 123, 24.4.1998, p. 1).


ANEXĂ

Denumire comună

Denumire IUPAC

Numere de identificare

Gradul minim de puritate a substanței active (1)

Data aprobării

Data de expirare a aprobării

Tipul de produs

Condiții specifice

Acid lactic L(+)

Denumire IUPAC:

acid (S)-2-hidroxipropanoic

Nr. CE: 201-196-2

Nr. CAS: 79-33-4

95,5 % g/g

1 iulie 2017

30 iunie 2027

1

Autorizarea produselor biocide este supusă următoarelor condiții:

1.

în cadrul evaluării produsului se acordă o atenție deosebită expunerilor, riscurilor și eficacității aflate în relație cu orice utilizare care face obiectul unei cereri de autorizare, dar care nu sunt abordate în evaluarea efectuată la nivelul Uniunii a substanței active;

2.

având în vedere riscurile identificate pentru utilizările evaluate, în cadrul evaluării produsului se va acorda o atenție deosebită utilizatorilor neprofesionali.


(1)  Puritatea indicată în această coloană a fost gradul minim de puritate a substanței active evaluate în conformitate cu articolul 89 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 528/2012. Substanța activă din produsul introdus pe piață poate avea o puritate egală sau diferită dacă s-a demonstrat, din punct de vedere tehnic, echivalența ei cu substanța activă evaluată.


17.12.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 344/77


REGULAMENTUL DE PUNERE ÎN APLICARE (UE) 2016/2292 AL COMISIEI

din 16 decembrie 2016

de stabilirea a mediei ponderate a tarifelor maxime de terminare a apelurilor mobile din întreaga Uniune și de abrogare a Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2015/2352

(Text cu relevanță pentru SEE)

COMISIA EUROPEANĂ,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

având în vedere Regulamentul (UE) nr. 531/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 13 iunie 2012 privind roamingul în rețelele publice de comunicații mobile în interiorul Uniunii (1), în special articolul 6e alineatul (2),

întrucât:

(1)

În conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 531/2012, furnizorii naționali nu ar trebui să perceapă nicio suprataxă la prețul cu amănuntul de pe piața națională pentru clienții serviciilor de roaming din orice stat membru, pentru niciun apel în roaming reglementat primit, în limitele permise de politica unei utilizări rezonabile. Această dispoziție se aplică de la 15 iunie 2017, cu condiția ca actul legislativ care urmează să fie adoptat în urma propunerii privind piața cu ridicata pentru servicii de roaming menționată la articolul 19 alineatul (2) din respectivul regulament să fi devenit aplicabil începând cu acea dată.

(2)

În conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 531/2012, furnizorii naționali pot aplica o suprataxă la prețul cu amănuntul de pe piața națională pentru utilizarea serviciilor de roaming cu amănuntul reglementate, pe parcursul unei perioade de tranziție care începe la 30 aprilie 2016 și se termină la data la care actul legislativ prevăzut la articolul 19 alineatul (2) din regulamentul respectiv devine aplicabil.

(3)

Regulamentul (UE) nr. 531/2012 permite furnizorilor naționali să aplice, după încheierea perioadei de tranziție, o suprataxă la prețul cu amănuntul de pe piața națională pentru utilizarea de servicii de roaming cu amănuntul reglementate care depășesc limitele stabilite în cadrul unei politici de utilizare rezonabilă.

(4)

Regulamentul (UE) nr. 531/2012 limitează orice suprataxă aplicată pentru primirea de apeluri în roaming reglementate la media ponderată a tarifelor maxime de terminare a apelurilor mobile din întreaga Uniune.

(5)

Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2015/2352 al Comisiei (2) a stabilit media ponderată a tarifelor maxime de terminare a apelurilor mobile din întreaga Uniune care trebuie aplicate de la 30 aprilie 2016 pe baza valorilor datelor în cauză de la 1 iulie 2015.

(6)

Organismul Autorităților Europene de Reglementare în Domeniul Comunicațiilor Electronice a furnizat Comisiei informații actualizate colectate de la autoritățile naționale de reglementare ale statelor membre referitoare la: (i) nivelul maxim al tarifelor de terminare a apelurilor în rețelele mobile pe care le-au aplicat, în conformitate cu articolele 7 și 16 din Directiva 2002/21/CE a Parlamentului European și a Consiliului (3) („Directiva-cadru”) și cu articolul 13 din Directiva 2002/19/CE a Parlamentului European și a Consiliului (4) („Directiva privind accesul”), pe fiecare piață națională cu ridicata pentru terminarea apelurilor de voce în rețelele individuale de telefonie mobilă; și (ii) numărul total de abonați din statele membre.

(7)

În conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 531/2012, Comisia a calculat media ponderată a tarifelor maxime de terminare a apelurilor în rețelele mobile din întreaga Uniune prin: (i) înmulțirea tarifului maxim de terminare a apelurilor mobile permis într-un anumit stat membru cu numărul total al abonaților din acel stat membru; (ii) adunarea rezultatelor obținute din această înmulțire pentru toate statele membre; și (iii) împărțirea totalului obținut la numărul total de abonați din toate statele membre, pe baza valorilor datelor de la 1 iulie 2016. Pentru țările care nu fac parte din zona euro, cursul de schimb relevant este media trimestrului 2 din 2016 obținută din baza de date a Băncii Centrale Europene.

(8)

În consecință, este necesar să se actualizeze valoarea mediei ponderate a tarifelor maxime de terminare a apelurilor în rețelele mobile din întreaga Uniune prevăzute în Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2015/2352.

(9)

Prin urmare, Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2015/2352 ar trebui abrogat.

(10)

În temeiul Regulamentului (UE) nr. 531/2012, Comisia trebuie să revizuiască anual media ponderată a tarifelor maxime de terminare a apelurilor mobile din întreaga Uniune.

(11)

Măsurile prevăzute de prezentul regulament sunt conforme cu avizul Comitetului pentru comunicații,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

Media ponderată a tarifelor maxime de terminare a apelurilor mobile în întreaga Uniune este stabilită la 0,0108 EUR pe minut.

Articolul 2

Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2015/2352 se abrogă.

Articolul 3

Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Bruxelles, 16 decembrie 2016.

Pentru Comisie

Președintele

Jean-Claude JUNCKER


(1)  JO L 172, 30.6.2012, p. 10.

(2)  Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2015/2352 al Comisiei din 16 decembrie 2015 de stabilire a mediei ponderate a tarifelor maxime de terminare a apelurilor mobile din întreaga Uniune (JO L 331, 17.12.2015, p. 7).

(3)  Directiva 2002/21/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 7 martie 2002 privind un cadru de reglementare comun pentru rețelele și serviciile de comunicații electronice (Directiva-cadru) (JO L 108, 24.4.2002, p. 33).

(4)  Directiva 2002/19/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 7 martie 2002 privind accesul la rețelele de comunicații electronice și la infrastructura asociată, precum și interconectarea acestora (Directiva privind accesul) (JO L 108, 24.4.2002, p. 7).


17.12.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 344/79


REGULAMENTUL DE PUNERE ÎN APLICARE (UE) 2016/2293 AL COMISIEI

din 16 decembrie 2016

de modificare a anexei I la Regulamentul (CEE) nr. 2658/87 al Consiliului privind Nomenclatura tarifară și statistică și Tariful vamal comun

COMISIA EUROPEANĂ,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

având în vedere Regulamentul (CEE) nr. 2658/87 al Consiliului din 23 iulie 1987 privind Nomenclatura tarifară și statistică și Tariful vamal comun (1), în special articolul 9 alineatul (1) litera (d),

întrucât:

(1)

Regulamentul (CEE) nr. 2658/87 a stabilit o nomenclatură a mărfurilor, denumită în continuare „NC”, care respectă, în același timp, atât cerințele Tarifului vamal comun, cât și cerințele statisticilor de comerț exterior ale Uniunii, precum și alte altor politici ale Uniunii referitoare la importul și exportul de mărfuri.

(2)

Prin Decizia (UE) 2016/1885 (2), Consiliul a încheiat Acordul sub forma unui schimb de scrisori între Uniunea Europeană și Republica Populară Chineză în temeiul articolului XXIV alineatul (6) și al articolului XXVIII din Acordul General pentru Tarife și Comerț (GATT) 1994 referitor la modificarea concesiilor din lista de angajamente a Republicii Croația în cadrul procesului său de aderare la Uniunea Europeană (denumit în continuare „Acordul”). Acordul prevede o reducere a taxelor vamale pentru două categorii de produse. Uniunea și China și-au notificat reciproc încheierea procedurilor lor interne în vederea intrării în vigoare a prezentului acord iar acordul va intra în vigoare la data de 1 ianuarie 2017.

(3)

Este necesar să se pună în aplicare măsurile prevăzute în Decizia (UE) 2016/1885 în Tariful vamal comun. Prin urmare, anexa I la Regulamentul (CEE) nr. 2658/87 ar trebui modificată în consecință.

(4)

Modificările la nivelul taxelor vamale ar trebui să se aplice de la data intrării în vigoare a acordului. Prin urmare, prezentul regulament trebuie să intre în vigoare de urgență.

(5)

Măsurile prevăzute de prezentul regulament sunt conforme cu avizul Comitetului Codului Vamal,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

Anexa I la Regulamentul (CEE) nr. 2658/87 se modifică în conformitate cu anexa la prezentul regulament.

Articolul 2

Prezentul regulament intră în vigoare în ziua următoare datei publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Se aplică de la 1 ianuarie 2017.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Bruxelles, 16 decembrie 2016.

Pentru Comisie

Președintele

Jean-Claude JUNCKER


(1)  JO L 256, 7.9.1987, p. 1.

(2)  Decizia (UE) 2016/1885 a Consiliului din 18 octombrie 2016 privind încheierea acordului sub forma unui schimb de scrisori între Uniunea Europeană și Republica Populară Chineză, în temeiul articolului XXIV alineatul (6) și al articolului XXVIII din Acordul General pentru Tarife și Comerț (GATT) 1994, referitor la modificarea concesiilor din lista de angajamente a Republicii Croația în cadrul procesului său de aderare la Uniunea Europeană (JO L 291, 26.10.2016, p. 7).


ANEXĂ

Partea a doua a anexei I la Regulamentul (CEE) nr. 2658/87 se modifică după cum urmează:

1.

În secțiunea XII, capitolul 64, rândul referitor la codul NC 6404 19 90 se înlocuiește cu următorul text:

„6404 19 90

– – –

Altele

16,9

pa”.

2.

În secțiunea XVI, capitolul 84, rândul referitor la codul NC 8415 10 90 se înlocuiește cu următorul text:

„8415 10 90

– –

Sisteme cu elemente separate («split-system»)

2,5

—”.


17.12.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 344/81


REGULAMENTUL DE PUNERE ÎN APLICARE (UE) 2016/2294 AL COMISIEI

din 16 decembrie 2016

de stabilire a valorilor forfetare de import pentru fixarea prețului de intrare pentru anumite fructe și legume

COMISIA EUROPEANĂ,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

având în vedere Regulamentul (UE) nr. 1308/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 de instituire a unei organizări comune a piețelor produselor agricole și de abrogare a Regulamentelor (CEE) nr. 922/72, (CEE) nr. 234/79, (CE) nr. 1037/2001 și (CE) nr. 1234/2007 ale Consiliului (1),

având în vedere Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 543/2011 al Comisiei din 7 iunie 2011 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1234/2007 al Consiliului în ceea ce privește sectorul fructelor și legumelor și sectorul fructelor și legumelor prelucrate (2), în special articolul 136 alineatul (1),

întrucât:

(1)

Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 543/2011 prevede, ca urmare a rezultatelor negocierilor comerciale multilaterale din cadrul Rundei Uruguay, criteriile pentru stabilirea de către Comisie a valorilor forfetare de import din țări terțe pentru produsele și perioadele menționate în partea A din anexa XVI la regulamentul respectiv.

(2)

Valoarea forfetară de import se calculează în fiecare zi lucrătoare, în conformitate cu articolul 136 alineatul (1) din Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 543/2011, ținând seama de datele zilnice variabile. Prin urmare, prezentul regulament trebuie să intre în vigoare la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

Valorile forfetare de import prevăzute la articolul 136 din Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 543/2011 sunt stabilite în anexa la prezentul regulament.

Articolul 2

Prezentul regulament intră în vigoare la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Bruxelles, 16 decembrie 2016.

Pentru Comisie,

pentru președinte

Jerzy PLEWA

Director general

Direcția Generală Agricultură și Dezvoltare Rurală


(1)  JO L 347, 20.12.2013, p. 671.

(2)  JO L 157, 15.6.2011, p. 1.


ANEXĂ

Valorile forfetare de import pentru fixarea prețului de intrare pentru anumite fructe și legume

(EUR/100 kg)

Codul NC

Codul țării terțe (1)

Valoarea forfetară de import

0702 00 00

MA

99,7

SN

241,4

TN

269,5

TR

111,3

ZZ

180,5

0707 00 05

MA

79,2

TR

154,2

ZZ

116,7

0709 93 10

MA

150,3

TR

167,9

ZZ

159,1

0805 10 20

IL

126,4

TR

73,7

ZZ

100,1

0805 20 10

MA

70,4

ZZ

70,4

0805 20 30 , 0805 20 50 , 0805 20 70 , 0805 20 90

IL

113,5

JM

125,0

MA

74,5

TR

76,2

ZZ

97,3

0805 50 10

AR

76,7

TR

88,5

ZZ

82,6

0808 10 80

US

132,4

ZZ

132,4

0808 30 90

CN

94,8

ZZ

94,8


(1)  Nomenclatura țărilor stabilită prin Regulamentul (UE) nr. 1106/2012 al Comisiei din 27 noiembrie 2012 de punere în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 471/2009 al Parlamentului European și al Consiliului privind statisticile comunitare privind comerțul exterior cu țările terțe, în ceea ce privește actualizarea nomenclatorului țărilor și teritoriilor (JO L 328, 28.11.2012, p. 7). Codul „ZZ” desemnează „alte origini”.


DECIZII

17.12.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 344/83


DECIZIA DE PUNERE ÎN APLICARE (UE) 2016/2295 A COMISIEI

din 16 decembrie 2016

de modificare a Deciziilor 2000/518/CE, 2002/2/CE, 2003/490/CE, 2003/821/CE, 2004/411/CE, 2008/393/CE, 2010/146/UE, 2010/625/UE și 2011/61/UE și a Deciziilor de punere în aplicare 2012/484/UE și 2013/65/UE referitoare la protejarea adecvată a datelor cu caracter personal de către anumite țări, în temeiul articolului 25 alineatul (6) din Directiva 95/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului

[notificată cu numărul C(2016) 8353]

(Text cu relevanță pentru SEE)

COMISIA EUROPEANĂ,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

având în vedere Directiva 95/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 24 octombrie 1995 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și libera circulație a acestor date (1), în special articolul 25 alineatul (6),

după consultarea Autorității Europene pentru Protecția Datelor,

întrucât:

(1)

În hotărârea sa din 6 octombrie 2015 în cauza C-362/14 Maximillian Schrems/Data Protection Commissioner (comisarul pentru protecția datelor)  (2), Curtea de Justiție a Uniunii Europene a constatat că, prin adoptarea articolului 3 din Decizia 2000/520/CE (3), Comisia și-a depășit competențele care îi sunt conferite la articolul 25 alineatul (6) din Directiva 95/46/CE, interpretat în lumina Cartei drepturilor fundamentale a Uniunii, și a declarat nevalid articolul 3 din decizia respectivă.

(2)

În pofida constatării Comisiei referitoare la caracterul adecvat al protecției, articolul 3 alineatul (1) primul paragraf din Decizia 2000/520/CE prevedea condiții restrictive în care autoritățile naționale de supraveghere puteau hotărî să suspende fluxurile de date către o societate americană autocertificată.

(3)

În hotărârea sa în cauza Schrems, Curtea de Justiție a clarificat faptul că supravegherea transferului datelor cu caracter personal către o țară terță care a făcut obiectul unei decizii a Comisiei privind caracterul adecvat al protecției datelor rămâne în continuare de competența autorităților naționale de supraveghere, iar Comisia nu are competența de a restrânge competențele autorităților respective, astfel cum sunt prevăzute la articolul 28 din Directiva 95/46/CE. În temeiul articolului respectiv, autoritățile în cauză dețin în special competențe de investigare, cum ar fi competența de a colecta toate informațiile necesare pentru îndeplinirea atribuțiilor lor de supraveghere, competențe efective de intervenție, cum ar fi cea de a aplica o interdicție temporară sau definitivă cu privire la prelucrarea datelor, și competența de a acționa în justiție (4).

(4)

Curtea de Justiție a amintit în hotărârea Schrems faptul că, în conformitate cu articolul 25 alineatul (6) al doilea paragraf din Directiva 95/46/CE, statele membre și organele acestora trebuie să ia măsurile necesare pentru a se conforma actelor instituțiilor Uniunii, întrucât acestea din urmă beneficiază, în principiu, de o prezumție de legalitate și produc, așadar, efecte juridice atât timp cât nu au fost revocate, anulate în cadrul unei acțiuni în anulare sau declarate nevalide în urma unei trimiteri preliminare sau a unei excepții de nelegalitate.

(5)

Prin urmare, o decizie a Comisiei privind caracterul adecvat, adoptată în temeiul articolului 25 alineatul (6) din Directiva 95/46/CE, este obligatorie pentru toate organele statelor membre cărora le este adresată, inclusiv pentru autoritățile independente de supraveghere ale statelor respective, în măsura în care are drept efect autorizarea transferurilor de date cu caracter personal de către statul membru respectiv către țara terță care face obiectul deciziei respective (5). Așadar, autoritățile naționale de supraveghere nu pot adopta măsuri contrare unei decizii a Comisiei privind caracterul adecvat, de exemplu acte prin care decizia respectivă este declarată nevalidă sau care sunt menite să stabilească cu efect obligatoriu că țara terță care face obiectul deciziei respective nu asigură un nivel adecvat de protecție. Astfel cum se preciza în hotărârea Schrems, acest lucru nu împiedică o autoritate națională de supraveghere să examineze plângerea unei persoane referitoare la nivelul de protecție a datelor cu caracter personal garantat într-o țară terță care face obiectului unei decizii a Comisiei privind caracterul adecvat și, în cazul în care consideră întemeiată respectiva plângere, să introducă o acțiune în fața instanțelor naționale pentru ca acestea, în cazul în care au și ele îndoieli cu privire la valabilitatea deciziei Comisiei, să poate introduce o trimitere preliminară pentru a examina valabilitatea deciziei respective (6).

(6)

Deciziile 2000/518/CE (7), 2002/2/CE (8), 2003/490/CE (9), 2003/821/CE (10), 2004/411/CE (11), 2008/393/CE (12), 2010/146/UE (13), 2010/625/UE (14) și 2011/61/UE (15) ale Comisiei și Deciziile de punere în aplicare 2012/484/UE (16) și 2013/65/UE (17) ale Comisiei, care sunt decizii privind caracterul adecvat, prevăd o limitare a competențelor autorităților naționale de supraveghere comparabilă cu cea prevăzută la articolul 3 alineatul (1) primul paragraf din Decizia 2000/520/CE, articol declarat nevalid de Curtea de Justiție.

(7)

În lumina hotărârii Schrems și în temeiul articolului 266 din tratat, ar trebui, prin urmare, să se înlocuiască dispozițiile din aceste decizii care limitează competențele autorităților naționale de supraveghere.

(8)

În hotărârea pronunțată în cauza Schrems, Curtea de Justiție a clarificat, de asemenea, faptul că, întrucât nivelul de protecție asigurat de o țară terță poate suferi modificări, este responsabilitatea Comisiei, după ce a adoptat o decizie în temeiul articolului 25 alineatul (6) din Directiva 95/46/CE, să verifice la intervale regulate dacă este în continuare justificată din punct de vedere factual și juridic (18) constatarea sa referitoare la caracterul adecvat al nivelului de protecție asigurat de țara terță în cauză. În lumina celor statuate în hotărârea respectivă cu privire la accesul autorităților publice la datele cu caracter personal, normele și practicile care reglementează accesul la date ar trebui și ele să facă obiectul monitorizării.

(9)

Prin urmare, pentru țările în cazul cărora a adoptat o decizie privind caracterul adecvat, Comisia va monitoriza în permanență evoluțiile legislative și de ordin practic care ar putea afecta aplicarea deciziilor în cauză, inclusiv evoluțiile în ceea ce privește accesul autorităților publice la datele cu caracter personal.

(10)

Pentru a facilita monitorizarea eficace a funcționării deciziilor în vigoare privind caracterul adecvat, Comisia ar trebui să fie informată de către statele membre în legătură cu acțiunile relevante întreprinse de către autoritățile lor de supraveghere.

(11)

Grupul de lucru pentru protecția persoanelor fizice cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal, înființat în temeiul articolului 29 din Directiva 95/46/CE, a emis un aviz, de care s-a ținut seama la elaborarea prezentei decizii.

(12)

Măsurile prevăzute în prezenta decizie sunt conforme cu avizul comitetului instituit în temeiul articolului 31 alineatul (1) din Directiva 95/46/CE.

(13)

Deciziile 2000/518/CE, 2002/2/CE, 2003/490/CE, 2003/821/CE, 2004/411/CE, 2008/393/CE, 2010/146/UE, 2010/625/UE și 2011/61/UE ale Comisiei și Deciziile de punere în aplicare 2012/484/UE și 2013/65/UE ale Comisiei ar trebui, prin urmare, să fie modificate în consecință,

ADOPTĂ PREZENTA DECIZIE:

Articolul 1

Decizia 2000/518/CE se modifică după cum urmează:

1.

Articolul 3 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 3

Ori de câte ori autoritățile competente din statele membre își exercită competențele prevăzute la articolul 28 alineatul (3) din Directiva 95/46/CE, antrenând suspendarea sau interdicția definitivă a fluxurilor de date către Elveția în vederea asigurării protecției persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor lor cu caracter personal, statul membru în cauză informează fără întârziere Comisia, care va transmite mai departe informațiile respective celorlalte state membre.”

2.

Se introduce următorul articol 3a:

„Articolul 3a

(1)   Comisia monitorizează în permanență evoluțiile cadrului legislativ din Elveția care ar putea afecta punerea în aplicare a prezentei decizii, inclusiv evoluțiile legate de accesul autorităților publice la datele cu caracter personal, pentru a putea aprecia dacă Elveția continuă să asigure un nivel adecvat de protecție a datelor cu caracter personal.

(2)   Statele membre și Comisia se informează reciproc cu privire la cazurile în care măsurile luate de organismele responsabile cu asigurarea respectării standardelor de protecție în Elveția nu își ating scopul.

(3)   Statele membre și Comisia se informează reciproc cu privire la orice indicații că ar exista, din partea autorităților publice din Elveția responsabile cu securitatea națională, asigurarea respectării legii sau alte interese publice, ingerințe în ceea ce privește dreptul persoanelor fizice la protecția datelor lor cu caracter personal care depășesc ceea ce este strict necesar sau că nu ar exista o protecție juridică eficace împotriva unor astfel de ingerințe.

(4)   În cazul în care din dovezile colectate reiese că nu mai este asigurat un nivel adecvat de protecție, inclusiv în situațiile menționate la prezentul articol alineatele (2) și (3), Comisia informează autoritatea competentă din Elveția și, în cazul în care este necesar, prezintă un proiect de măsuri în conformitate cu procedura menționată la articolul 31 alineatul (2) din Directiva 95/46/CE, în vederea abrogării sau a suspendării prezentei decizii ori a limitării sferei sale de aplicare.”

Articolul 2

Decizia 2002/2/CE se modifică după cum urmează:

1.

Articolul 3 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 3

Ori de câte ori autoritățile competente din statele membre își exercită competențele prevăzute la articolul 28 alineatul (3) din Directiva 95/46/CE, antrenând suspendarea sau interdicția definitivă a fluxurilor de date către un destinatar din Canada ale cărui activități intră sub incidența Legii canadiene referitoare la protecția informațiilor cu caracter personal și documentele electronice în vederea asigurării protecției persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor lor cu caracter personal, statul membru în cauză informează fără întârziere Comisia, care va transmite mai departe informațiile respective celorlalte state membre.”

2.

Se introduce următorul articol 3a:

„Articolul 3a

(1)   Comisia monitorizează în permanență evoluțiile cadrului legislativ din Canada care ar putea afecta punerea în aplicare a prezentei decizii, inclusiv evoluțiile legate de accesul autorităților publice la datele cu caracter personal, pentru a putea aprecia dacă în Canada continuă să se asigure un nivel adecvat de protecție a datelor cu caracter personal.

(2)   Statele membre și Comisia se informează reciproc cu privire la cazurile în care măsurile luate de organismele responsabile cu asigurarea respectării standardelor de protecție în Canada nu își ating scopul.

(3)   Statele membre și Comisia se informează reciproc cu privire la orice indicații că ar exista, din partea autorităților publice din Canada responsabile cu securitatea națională, asigurarea respectării legii sau alte interese publice, ingerințe în ceea ce privește dreptul persoanelor fizice la protecția datelor lor cu caracter personal care depășesc ceea ce este strict necesar sau că nu ar exista o protecție juridică eficace împotriva unor astfel de ingerințe.

(4)   În cazul în care din dovezile colectate reiese că nu mai este asigurat un nivel adecvat de protecție, inclusiv în situațiile menționate la prezentul articol alineatele (2) și (3), Comisia informează autoritatea competentă din Canada și, în cazul în care este necesar, prezintă un proiect de măsuri în conformitate cu procedura menționată la articolul 31 alineatul (2) din Directiva 95/46/CE în vederea abrogării sau a suspendării prezentei decizii ori a limitării sferei sale de aplicare.”

Articolul 3

Decizia 2003/490/CE se modifică după cum urmează:

1.

Articolul 3 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 3

Ori de câte ori autoritățile competente din statele membre își exercită competențele prevăzute la articolul 28 alineatul (3) din Directiva 95/46/CE, antrenând suspendarea sau interdicția definitivă a fluxurilor de date către Argentina, în vederea asigurării protecției persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor lor cu caracter personal, statul membru în cauză informează fără întârziere Comisia, care va transmite mai departe informațiile respective celorlalte state membre.”

2.

Se introduce următorul articol 3a:

„Articolul 3a

(1)   Comisia monitorizează în permanență evoluțiile cadrului legislativ din Argentina care ar putea afecta punerea în aplicare a prezentei decizii, inclusiv evoluțiile legate de accesul autorităților publice la datele cu caracter personal, pentru a putea aprecia dacă Argentina continuă să asigure un nivel adecvat de protecție a datelor cu caracter personal.

(2)   Statele membre și Comisia se informează reciproc cu privire la cazurile în care măsurile luate de organismele responsabile cu asigurarea respectării standardelor de protecție în Argentina nu își ating scopul.

(3)   Statele membre și Comisia se informează reciproc cu privire la orice indicații că ar exista, din partea autorităților publice din Argentina responsabile cu securitatea națională, asigurarea respectării legii sau alte interese publice, ingerințe în ceea ce privește dreptul persoanelor fizice la protecția datelor lor cu caracter personal care depășesc ceea ce este strict necesar sau că nu ar exista o protecție juridică eficace împotriva unor astfel de ingerințe.

(4)   În cazul în care din dovezile colectate reiese că nu mai este asigurat un nivel adecvat de protecție, inclusiv în situațiile menționate la prezentul articol alineatele (2) și (3), Comisia informează autoritatea competentă din Argentina și, în cazul în care este necesar, prezintă un proiect de măsuri, în conformitate cu procedura menționată la articolul 31 alineatul (2) din Directiva 95/46/CE, în vederea abrogării sau a suspendării prezentei decizii ori a limitării sferei sale de aplicare.”

Articolul 4

În Decizia 2003/821/CE, articolele 3 și 4 se înlocuiesc cu următorul text:

„Articolul 3

Ori de câte ori autoritățile competente din statele membre își exercită competențele prevăzute la articolul 28 alineatul (3) din Directiva 95/46/CE, antrenând suspendarea sau interdicția definitivă a fluxurilor de date către Domeniul Guernsey în vederea asigurării protecției persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor lor cu caracter personal, statul membru în cauză informează fără întârziere Comisia, care va transmite mai departe informațiile respective celorlalte state membre.

Articolul 4

(1)   Comisia monitorizează în permanență evoluțiile cadrului legislativ din Guernsey care ar putea afecta punerea în aplicare a prezentei decizii, inclusiv evoluțiile legate de accesul autorităților publice la datele cu caracter personal, pentru a putea aprecia dacă Guernsey continuă să asigure un nivel adecvat de protecție a datelor cu caracter personal.

(2)   Statele membre și Comisia se informează reciproc cu privire la cazurile în care măsurile luate de organismele responsabile cu asigurarea respectării standardelor de protecție în Guernsey nu își ating scopul.

(3)   Statele membre și Comisia se informează reciproc cu privire la orice indicații că ar exista, din partea autorităților publice din Guernsey responsabile cu securitatea națională, asigurarea respectării legii sau alte interese publice, ingerințe în ceea ce privește dreptul persoanelor fizice la protecția datelor lor cu caracter personal care depășesc ceea ce este strict necesar sau că nu ar exista o protecție juridică eficace împotriva unor astfel de ingerințe.

(4)   În cazul în care din dovezile colectate reiese că nu mai este asigurat un nivel adecvat de protecție, inclusiv în situațiile menționate la prezentul articol alineatele (2) și (3), Comisia informează autoritatea competentă din Guernsey și, în cazul în care este necesar, prezintă un proiect de măsuri, în conformitate cu procedura menționată la articolul 31 alineatul (2) din Directiva 95/46/CE, în vederea abrogării sau a suspendării prezentei decizii ori a limitării sferei sale de aplicare.”

Articolul 5

În Decizia 2004/411/CE, articolele 3 și 4 se înlocuiesc cu următorul text:

„Articolul 3

Ori de câte ori autoritățile competente din statele membre își exercită competențele prevăzute la articolul 28 alineatul (3) din Directiva 95/46/CE, antrenând suspendarea sau interdicția definitivă a fluxurilor de date către Insula Man în vederea asigurării protecției persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor lor cu caracter personal, statul membru în cauză informează fără întârziere Comisia, care va transmite mai departe informațiile respective celorlalte state membre.

Articolul 4

(1)   Comisia monitorizează în permanență evoluțiile cadrului legislativ din Insula Man care ar putea afecta punerea în aplicare a prezentei decizii, inclusiv evoluțiile legate de accesul autorităților publice la datele cu caracter personal, pentru a putea aprecia dacă Insula Man continuă să asigure un nivel adecvat de protecție a datelor cu caracter personal.

(2)   Statele membre și Comisia se informează reciproc cu privire la cazurile în care măsurile luate de organismele responsabile cu asigurarea respectării standardelor de protecție în Insula Man nu își ating scopul.

(3)   Statele membre și Comisia se informează reciproc cu privire la orice indicații că ar exista, din partea autorităților publice din Insula Man responsabile cu securitatea națională, asigurarea respectării legii sau alte interese publice, ingerințe în ceea ce privește dreptul persoanelor fizice la protecția datelor lor cu caracter personal care depășesc ceea ce este strict necesar sau că nu ar exista o protecție juridică eficace împotriva unor astfel de ingerințe.

(4)   În cazul în care din dovezile colectate reiese că nu mai este asigurat un nivel adecvat de protecție, inclusiv în situațiile menționate la prezentul articol alineatele (2) și (3), Comisia informează autoritatea competentă din Insula Man și, în cazul în care este necesar, prezintă un proiect de măsuri, în conformitate cu procedura menționată la articolul 31 alineatul (2) din Directiva 95/46/CE, în vederea abrogării sau a suspendării prezentei decizii ori a limitării sferei sale de aplicare.”

Articolul 6

În Decizia 2008/393/CE, articolele 3 și 4 se înlocuiesc cu următorul text:

„Articolul 3

Ori de câte ori autoritățile competente din statele membre își exercită competențele prevăzute la articolul 28 alineatul (3) din Directiva 95/46/CE, antrenând suspendarea sau interdicția definitivă a fluxurilor de date către Jersey în vederea asigurării protecției persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor lor cu caracter personal, statul membru în cauză informează fără întârziere Comisia, care va transmite mai departe informațiile respective celorlalte state membre.

Articolul 4

(1)   Comisia monitorizează în permanență evoluțiile cadrului legislativ din Jersey care ar putea afecta punerea în aplicare a prezentei decizii, inclusiv evoluțiile legate de accesul autorităților publice la datele cu caracter personal, pentru a putea aprecia dacă Jersey continuă să asigure un nivel adecvat de protecție a datelor cu caracter personal.

(2)   Statele membre și Comisia se informează reciproc cu privire la cazurile în care măsurile luate de organismele responsabile cu asigurarea respectării standardelor de protecție în Jersey nu își ating scopul.

(3)   Statele membre și Comisia se informează reciproc cu privire la orice indicații că ar exista, din partea autorităților publice din Jersey responsabile cu securitatea națională, asigurarea respectării legii sau alte interese publice, ingerințe în ceea ce privește dreptul persoanelor fizice la protecția datelor lor cu caracter personal care depășesc ceea ce este strict necesar sau că nu ar exista o protecție juridică eficace împotriva unor astfel de ingerințe.

(4)   În cazul în care din dovezile colectate reiese că nu mai este asigurat un nivel adecvat de protecție, inclusiv în situațiile menționate la prezentul articol alineatele (2) și (3), Comisia informează autoritatea competentă din Jersey și, în cazul în care este necesar, prezintă un proiect de măsuri, în conformitate cu procedura menționată la articolul 31 alineatul (2) din Directiva 95/46/CE, în vederea abrogării sau a suspendării prezentei decizii ori a limitării sferei sale de aplicare.”

Articolul 7

În Decizia 2010/146/UE, articolele 3 și 4 se înlocuiesc cu următorul text:

„Articolul 3

Ori de câte ori autoritățile competente din statele membre își exercită competențele prevăzute la articolul 28 alineatul (3) din Directiva 95/46/CE, antrenând suspendarea sau interdicția definitivă a fluxurilor de date către un destinatar din Insulele Feroe ale cărui activități intră sub incidența Legii feroeze privind prelucrarea datelor cu caracter personal în vederea asigurării protecției persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor lor cu caracter personal, statul membru în cauză informează fără întârziere Comisia, care va transmite mai departe informațiile respective celorlalte state membre.

Articolul 4

(1)   Comisia monitorizează în permanență evoluțiile cadrului legislativ din Insulele Feroe care ar putea afecta punerea în aplicare a prezentei decizii, inclusiv evoluțiile legate de accesul autorităților publice la datele cu caracter personal, pentru a putea aprecia dacă Insulele Feroe continuă să asigure un nivel adecvat de protecție a datelor cu caracter personal.

(2)   Statele membre și Comisia se informează reciproc cu privire la cazurile în care măsurile luate de organismele responsabile cu asigurarea respectării standardelor de protecție în Insulele Feroe nu își ating scopul.

(3)   Statele membre și Comisia se informează reciproc cu privire la orice indicații că ar exista, din partea autorităților publice din Insulele Feroe responsabile cu securitatea națională, asigurarea respectării legii sau alte interese publice, ingerințe în ceea ce privește dreptul persoanelor fizice la protecția datelor lor cu caracter personal care depășesc ceea ce este strict necesar sau că nu ar exista o protecție juridică eficace împotriva unor astfel de ingerințe.

(4)   În cazul în care din dovezile colectate reiese că nu mai este asigurat un nivel adecvat de protecție, inclusiv în situațiile menționate la prezentul articol alineatele (2) și (3), Comisia informează autoritatea competentă din Insulele Feroe și, în cazul în care este necesar, prezintă un proiect de măsuri, în conformitate cu procedura menționată la articolul 31 alineatul (2) din Directiva 95/46/CE, în vederea abrogării sau a suspendării prezentei decizii ori a limitării sferei sale de aplicare.”

Articolul 8

În Decizia 2010/625/UE, articolele 3 și 4 se înlocuiesc cu următorul text:

„Articolul 3

Ori de câte ori autoritățile competente din statele membre își exercită competențele prevăzute la articolul 28 alineatul (3) din Directiva 95/46/CE, antrenând suspendarea sau interdicția definitivă a fluxurilor de date către Andorra în vederea asigurării protecției persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor lor cu caracter personal, statul membru în cauză informează fără întârziere Comisia, care va transmite mai departe informațiile respective celorlalte state membre.

Articolul 4

(1)   Comisia monitorizează în permanență evoluțiile cadrului legislativ din Andorra care ar putea afecta punerea în aplicare a prezentei decizii, inclusiv evoluțiile legate de accesul autorităților publice la datele cu caracter personal, pentru a putea aprecia dacă Andorra continuă să asigure un nivel adecvat de protecție a datelor cu caracter personal.

(2)   Statele membre și Comisia se informează reciproc cu privire la cazurile în care măsurile luate de organismele responsabile cu asigurarea respectării standardelor de protecție în Andorra nu își ating scopul.

(3)   Statele membre și Comisia se informează reciproc cu privire la orice indicații că ar exista, din partea autorităților publice din Andorra responsabile cu securitatea națională, asigurarea respectării legii sau alte interese publice, ingerințe în ceea ce privește dreptul persoanelor fizice la protecția datelor lor cu caracter personal care depășesc ceea ce este strict necesar sau că nu ar exista o protecție juridică eficace împotriva unor astfel de ingerințe.

(4)   În cazul în care din dovezile colectate reiese că nu mai este asigurat un nivel adecvat de protecție, inclusiv în situațiile menționate la prezentul articol alineatele (2) și (3), Comisia informează autoritatea competentă din Andorra și, în cazul în care este necesar, prezintă un proiect de măsuri, în conformitate cu procedura menționată la articolul 31 alineatul (2) din Directiva 95/46/CE, în vederea abrogării sau a suspendării prezentei decizii ori a limitării sferei sale de aplicare.”

Articolul 9

În Decizia 2011/61/UE, articolele 3 și 4 se înlocuiesc cu următorul text:

„Articolul 3

Ori de câte ori autoritățile competente din statele membre își exercită competențele prevăzute la articolul 28 alineatul (3) din Directiva 95/46/CE, antrenând suspendarea sau interdicția definitivă a fluxurilor de date către Statul Israel în vederea asigurării protecției persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor lor cu caracter personal, statul membru în cauză informează fără întârziere Comisia, care va transmite mai departe informațiile respective celorlalte state membre.

Articolul 4

(1)   Comisia monitorizează în permanență evoluțiile cadrului legislativ din Israel care ar putea afecta punerea în aplicare a prezentei decizii, inclusiv evoluțiile legate de accesul autorităților publice la datele cu caracter personal, pentru a putea aprecia dacă Statul Israel continuă să asigure un nivel adecvat de protecție a datelor cu caracter personal.

(2)   Statele membre și Comisia se informează reciproc cu privire la cazurile în care măsurile luate de organismele responsabile cu asigurarea respectării standardelor de protecție în Statul Israel nu își ating scopul.

(3)   Statele membre și Comisia se informează reciproc cu privire la orice indicații că ar exista, din partea autorităților publice israeliene responsabile cu securitatea națională, asigurarea respectării legii sau alte interese publice, ingerințe în ceea ce privește dreptul persoanelor fizice la protecția datelor lor cu caracter personal care depășesc ceea ce este strict necesar sau că nu ar exista o protecție juridică eficace împotriva unor astfel de ingerințe.

(4)   În cazul în care din dovezile colectate reiese că nu mai este asigurat un nivel adecvat de protecție, inclusiv în situațiile menționate la prezentul articol alineatele (2) și (3), Comisia informează autoritatea israeliană competentă și, în cazul în care este necesar, prezintă un proiect de măsuri, în conformitate cu procedura menționată la articolul 31 alineatul (2) din Directiva 95/46/CE, în vederea abrogării sau a suspendării prezentei decizii ori a limitării sferei sale de aplicare.”

Articolul 10

În Decizia de punere în aplicare 2012/484/UE, articolele 2 și 3 se înlocuiesc cu următorul text:

„Articolul 2

Ori de câte ori autoritățile competente din statele membre își exercită competențele prevăzute la articolul 28 alineatul (3) din Directiva 95/46/CE, antrenând suspendarea sau interdicția definitivă a fluxurilor de date către Republica Orientală a Uruguayului în vederea asigurării protecției persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor lor cu caracter personal, statul membru în cauză informează fără întârziere Comisia, care va transmite mai departe informațiile respective celorlalte state membre.

Articolul 3

(1)   Comisia monitorizează în permanență evoluțiile cadrului legislativ din Republica Orientală a Uruguayului care ar putea afecta punerea în aplicare a prezentei decizii, inclusiv evoluțiile legate de accesul autorităților publice la datele cu caracter personal, pentru a putea aprecia dacă Republica Orientală a Uruguayului continuă să asigure un nivel adecvat de protecție a datelor cu caracter personal.

(2)   Statele membre și Comisia se informează reciproc cu privire la cazurile în care măsurile luate de organismele responsabile cu asigurarea respectării standardelor de protecție în Republica Orientală a Uruguayului nu își ating scopul.

(3)   Statele membre și Comisia se informează reciproc cu privire la orice indicații că ar exista, din partea autorităților publice din Republica Orientală a Uruguayului responsabile cu securitatea națională, asigurarea respectării legii sau alte interese publice, ingerințe în ceea ce privește dreptul persoanelor fizice la protecția datelor lor cu caracter personal care depășesc ceea ce este strict necesar sau că nu ar exista o protecție juridică eficace împotriva unor astfel de ingerințe.

(4)   În cazul în care din dovezile colectate reiese că nu mai este asigurat un nivel adecvat de protecție, inclusiv în situațiile menționate la prezentul articol alineatele (2) și (3), Comisia informează autoritatea competentă din Republica Orientală a Uruguayului și, în cazul în care este necesar, prezintă un proiect de măsuri, în conformitate cu procedura menționată la articolul 31 alineatul (2) din Directiva 95/46/CE, în vederea abrogării sau a suspendării prezentei decizii ori a limitării sferei sale de aplicare.”

Articolul 11

În Decizia de punere în aplicare 2013/65/UE, articolele 2 și 3 se înlocuiesc cu următorul text:

„Articolul 2

Ori de câte ori autoritățile competente din statele membre își exercită competențele prevăzute la articolul 28 alineatul (3) din Directiva 95/46/CE, antrenând suspendarea sau interdicția definitivă a fluxurilor de date către Noua Zeelandă în vederea asigurării protecției persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor lor cu caracter personal, statul membru în cauză informează fără întârziere Comisia, care va transmite mai departe informațiile respective celorlalte state membre.

Articolul 3

(1)   Comisia monitorizează în permanență evoluțiile cadrului legislativ din Noua Zeelandă care ar putea afecta punerea în aplicare a prezentei decizii, inclusiv evoluțiile legate de accesul autorităților publice la datele cu caracter personal, pentru a putea aprecia dacă Noua Zeelandă continuă să asigure un nivel adecvat de protecție a datelor cu caracter personal.

(2)   Statele membre și Comisia se informează reciproc cu privire la cazurile în care măsurile luate de organismele responsabile cu asigurarea respectării standardelor de protecție în Noua Zeelandă nu își ating scopul.

(3)   Statele membre și Comisia se informează reciproc cu privire la orice indicații că ar exista, din partea autorităților publice din Noua Zeelandă responsabile cu securitatea națională, asigurarea respectării legii sau alte interese publice, ingerințe în ceea ce privește dreptul persoanelor fizice la protecția datelor lor cu caracter personal care depășesc ceea ce este strict necesar sau că nu ar exista o protecție juridică eficace împotriva unor astfel de ingerințe.

(4)   În cazul în care din dovezile colectate reiese că nu mai este asigurat un nivel adecvat de protecție, inclusiv în situațiile menționate la prezentul articol alineatele (2) și (3), Comisia informează autoritatea competentă din Noua Zeelandă și, în cazul în care este necesar, prezintă un proiect de măsuri, în conformitate cu procedura menționată la articolul 31 alineatul (2) din Directiva 95/46/CE, în vederea abrogării sau a suspendării prezentei decizii ori a limitării sferei sale de aplicare.”

Articolul 12

Prezenta decizie se adresează statelor membre.

Adoptată la Bruxelles, 16 decembrie 2016.

Pentru Comisie

Věra JOUROVÁ

Membru al Comisiei


(1)  JO L 281, 23.11.1995, p. 31.

(2)  ECLI:EU:C:2015:650.

(3)  Decizia 2000/520/CE a Comisiei din 26 iulie 2000 în temeiul Directivei 95/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului privind caracterul adecvat al protecției oferite de principiile „sferei de siguranță” privind protecția vieții private și întrebările de bază aferente, publicate de Departamentul Comerțului al S.U.A. (JO L 215, 25.8.2000, p. 7).

(4)  Schrems, punctele 40 și urm., 101-103.

(5)  Schrems, punctele 51, 52 și 62.

(6)  Schrems, punctele 52, 62 și 65.

(7)  Decizia 2000/518/CE a Comisiei din 26 iulie 2000 în temeiul Directivei 95/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului privind protecția adecvată a datelor cu caracter personal în Elveția (JO L 215, 25.8.2000, p. 1).

(8)  Decizia 2002/2/CE a Comisiei din 20 decembrie 2001 în temeiul Directivei 95/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului privind caracterul adecvat al protecției datelor cu caracter personal asigurat prin legea canadiană referitoare la protecția informațiilor cu caracter personal și documentele electronice (Personal Information Protection and Electronic Documents Act) (JO L 2, 4.1.2002, p. 13).

(9)  Decizia 2003/490/CE a Comisiei din 30 iunie 2003 în temeiul Directivei 95/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului de constatare a nivelului adecvat de protecție a datelor cu caracter personal în Argentina (JO L 168, 5.7.2003, p. 19).

(10)  Decizia 2003/821/CE a Comisiei din 21 noiembrie 2003 privind nivelul adecvat de protecție a datelor cu caracter personal în Guernsey (JO L 308, 25.11.2003, p. 27).

(11)  Decizia 2004/411/CE a Comisiei din 28 aprilie 2004 de constatare a nivelului adecvat de protecție a datelor cu caracter personal pe Insula Man (JO L 151, 30.4.2004, p. 48).

(12)  Decizia 2008/393/CE a Comisiei din 8 mai 2008 în temeiul Directivei 95/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului privind nivelul de protecție adecvat a datelor cu caracter personal în Jersey (JO L 138, 28.5.2008, p. 21).

(13)  Decizia 2010/146/UE a Comisiei din 5 martie 2010 în temeiul Directivei 95/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului privind nivelul de protecție adecvat asigurat de Legea feroeză privind prelucrarea datelor cu caracter personal (JO L 58, 9.3.2010, p. 17).

(14)  Decizia 2010/625/UE a Comisiei din 19 octombrie 2010 în temeiul Directivei 95/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului privind nivelul adecvat de protecție a datelor cu caracter personal în Andorra (JO L 277, 21.10.2010, p. 27).

(15)  Decizia 2011/61/UE a Comisiei din 31 ianuarie 2011 în temeiul Directivei 95/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului privind nivelul de protecție adecvat asigurat de Statul Israel privind prelucrarea automată a datelor cu caracter personal (JO L 27, 1.2.2011, p. 39).

(16)  Decizia de punere în aplicare 2012/484/UE a Comisiei din 21 august 2012 în temeiul Directivei 95/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului privind nivelul de protecție adecvat asigurat de Republica Orientală a Uruguayului privind prelucrarea automată a datelor cu caracter personal (JO L 227, 23.8.2012, p. 11).

(17)  Decizia de punere în aplicare 2013/65/UE a Comisiei din 19 decembrie 2012 în temeiul Directivei 95/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului privind nivelul adecvat de protecție a datelor cu caracter personal asigurat de Noua Zeelandă (JO L 28, 30.1.2013, p. 12).

(18)  Schrems, punctul 76. O astfel de verificare este necesară, de altfel, atunci când Comisia obține orice informații care dau naștere unor îndoieli justificate în această privință.


17.12.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 344/92


DECIZIA DE PUNERE ÎN APLICARE (UE) 2016/2296 A COMISIEI

din 16 decembrie 2016

de creare a grupului independent de experți desemnat ca organism de evaluare a performanțelor cerului unic european

COMISIA EUROPEANĂ,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

având în vedere Regulamentul (CE) nr. 549/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 10 martie 2004 de stabilire a cadrului pentru crearea cerului unic european (regulament-cadru) (1), în special articolul 11 alineatul (2),

întrucât:

(1)

Activitatea organismului de evaluare a performanțelor cerului unic european are o contribuție pozitivă la îmbunătățirea rețelei europene de management al traficului aerian (ATM), în special prin faptul că furnizează Comisiei recomandări imparțiale, bazate pe date concrete, cu privire la performanța serviciilor de navigație aeriană la nivelul Uniunii și la nivel local, precum și a funcțiilor de rețea. Asistența furnizată de organismul de evaluare a performanțelor este indispensabilă pentru a ajuta la îndeplinirea obiectivelor de realizare a cerului unic european, principalii factori motori fiind sistemul de performanță instituit în conformitate cu Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 390/2013 al Comisiei (2), inclusiv evoluțiile ulterioare necesare în lumina experienței acumulate pe parcursul aplicării sale până în prezent, și schema de tarifare strâns legată de acesta, instituită în conformitate cu Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 391/2013 (3), precum și pentru a ajuta la îndeplinirea obiectivelor strategiei în domeniul aviației a Comisiei, în general (4).

(2)

Desemnarea actualului organism de evaluare a performanțelor se va încheia la 31 decembrie 2016, în conformitate cu Decizia de punere în aplicare 2014/672/UE a Comisiei (5). Comisia ar trebui să desemneze un nou organism de evaluare a performanțelor care să asiste în continuare Comisia și autoritățile naționale de supraveghere după această dată. Desemnarea respectivă ar trebui să se facă pentru perioada care începe la 1 ianuarie 2017 și se încheie la 31 decembrie 2024, pentru ca perioada să fie suficient de lungă, asigurând astfel continuitatea și stabilitatea și, de asemenea, constituind un mandat fix care este consecvent cu perioadele de referință, conform articolului 3 alineatul (1) din Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 390/2013.

(3)

Având în vedere că această perioadă se desfășoară de la cea de a doua la cea de a treia perioadă de referință, orice reînnoire a componenței organismului de evaluare a performanțelor trebuie să se facă în așa fel încât să asigure o tranziție lină și continuitatea experienței și a cunoștințelor disponibile.

(4)

Pentru a consolida imparțialitatea organismului de evaluare a performanțelor, ar trebui creat un grup independent de experți care să furnizeze asistență pentru implementarea sistemului de performanță, iar grupul de experți respectiv ar trebui desemnat ca organismul de evaluare a performanțelor.

(5)

Articolul 11 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 549/2004 precizează la modul general care este rolul organismului de evaluare a performanțelor în contextul sistemului de performanță. Articolul 3 din Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 390/2013 prevede mai multe detalii referitoare la sarcinile și la activitățile acestuia, lista nefiind exhaustivă. Articolul 6 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 598/2014 al Parlamentului European și al Consiliului (6) îi atribuie, de asemenea, anumite sarcini. În scopul clarității și al exhaustivității, potrivit dispozițiilor respective, toate sarcinile organismului de evaluare a performanțelor ar trebui acum menționate. Organismul de evaluare a performanțelor ar trebui să asiste Comisia prin furnizarea de consultanță, de expertiză și de alte servicii. În acest scop, el ar trebui să se coordoneze cu autoritățile naționale de supraveghere. De asemenea, ar trebui să asiste autoritățile naționale de supraveghere, la cererea acestora.

(6)

Pentru a asigura funcționarea eficientă și eficace a organismului de evaluare a performanțelor, acesta ar trebui să fie sprijinit de un secretariat asigurat de Comisie.

(7)

Membrii organismului de evaluare a performanțelor ar trebui să fie specialiști cu înaltă calificare, cu competențe adecvate în domeniile-cheie de performanță. Membrii, cu excepția președintelui, ar trebui să fie selecționați în urma unei cereri de candidaturi și a unei proceduri de selecție, respectând principiul obiectivității, al egalității de șanse și al transparenței și prevăzând modalități de detectare a conflictelor de interese reale sau potențiale, și ar trebui să fie numiți cu titlu personal. Având în vedere sarcinile și responsabilitățile care îi revin, președintele ar trebui să fie numit de Comisie în conformitate cu procedurile sale administrative interne, respectând principiile menționate și prevăzând modalitățile de detectare a conflictelor de interese.

(8)

Având în vedere calificările și expertiza lor și cerințele privind imparțialitatea și absența conflictelor de interese, faptul că sunt numiți cu titlu personal, precum și importanța activității lor, acești membri, cu excepția președintelui, ar trebui să primească o remunerație pe lângă rambursarea cheltuielilor, care ar trebui să fie proporțională cu sarcinile ce le sunt atribuite. Președintele ar trebui să fie remunerat și rambursat în conformitate cu procedurile administrative interne ale Comisiei.

(9)

Prin urmare, este de asemenea adecvat ca activitățile organismului de evaluare a performanțelor, precum și costurile aferente sprijinului administrativ și tehnic pentru acest organism să fie finanțate de la bugetul Uniunii.

(10)

Activitatea organismului de evaluare a performanțelor necesită accesul la datele referitoare la performanță menționate în Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 390/2013, disponibile în cadrul Eurocontrol. Prin urmare, Comisia ar trebui să stabilească acorduri adecvate cu Eurocontrol pentru a asigura acest acces, inclusiv colectarea, validarea, analiza prealabilă și furnizarea acestor date. Aceste măsuri trebuie să recunoască dimensiunea paneuropeană a evaluării performanțelor, în conformitate cu Decizia (UE) 2015/2394 a Consiliului (7).

(11)

Pentru a asigura buna funcționare a organismului de evaluare a performanțelor, ar trebui stabilite norme corespunzătoare privind regulamentul său de procedură și rapoartele organismului către Comisie. De asemenea, ar trebui stabilite norme privind divulgarea de informații.

(12)

Datele cu caracter personal ar trebui prelucrate în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 45/2001 al Parlamentului European și al Consiliului (8).

(13)

Prezenta decizie ar trebui să nu se mai aplice după încheierea perioadei de desemnare a organismului de evaluare a performanțelor stabilită în prezenta decizie.

(14)

Măsurile prevăzute în prezenta decizie sunt conforme cu avizul Comitetului pentru cerul unic, instituit prin articolul 5 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 549/2004,

ADOPTĂ PREZENTA DECIZIE:

Articolul 1

Desemnarea organismului de evaluare a performanțelor

(1)   Se înființează grupul independent de experți în domeniul performanțelor serviciilor de navigație aeriană și ale funcțiilor de rețea în cadrul cerului unic european, pentru perioada 1 ianuarie 2017-31 decembrie 2024.

(2)   Grupul de experți menționat la alineatul (1) este desemnat ca organism de evaluare a performanțelor cerului unic european pentru perioada 1 ianuarie 2017-31 decembrie 2024.

Articolul 2

Sarcini

Sarcinile organismului de evaluare a performanțelor sunt:

(a)

să asiste Comisia la implementarea sistemului de performanță, în special în ceea ce privește activitățile enumerate la articolul 3 alineatul (3) și alineatul (6) litera (a) din Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 390/2013;

(b)

să furnizeze informații sau rapoarte ad-hoc cu privire la aspecte legate de performanță, la cererea Comisiei, în conformitate cu articolul 3 alineatul (4) din Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 390/2013;

(c)

să asiste Comisia, la cererea acesteia, la definirea modalităților de accesare a datelor referitoare la performanță menționate la articolele 21 și 22 din Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 390/2013;

(d)

să asiste autoritățile naționale de supraveghere, la cererea acestora, la implementarea sistemului de performanță, prin furnizarea unei opinii independente cu privire la aspectele legate de performanță și determinarea unor intervale de valori orientative pentru stabilirea obiectivelor, în conformitate cu articolul 3 alineatul (6) literele (b) și (c) din Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 390/2013;

(e)

să asiste autoritățile competente, la cererea acestora, la evaluarea situației zgomotului din aeroporturile pentru care acestea sunt responsabile, în conformitate cu articolul 6 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 598/2014.

Articolul 3

Rol consultativ

(1)   Comisia poate consulta organismul de evaluare a performanțelor cu privire la orice chestiune legată de performanțele serviciilor de navigație aeriană și ale funcțiilor de rețea în cadrul cerului unic european.

(2)   Organismul de evaluare a performanțelor poate prezenta Comisiei, din proprie inițiativă, rapoarte și recomandări pentru îmbunătățirea sistemului de performanță, în conformitate cu articolul 3 alineatul (5) din Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 390/2013.

Articolul 4

Componența și numirea membrilor și a președintelui

(1)   Organismul de evaluare a performanțelor este compus din nouă membri, inclusiv președintele său.

(2)   Membrii, cu excepția președintelui, sunt persoane fizice numite cu titlu personal în urma selectării lor pe baza unei cereri de candidaturi.

(3)   Membrii, cu excepția președintelui, sunt numiți de către directorul general al Direcției Generale Mobilitate și Transporturi a Comisiei, în numele Comisiei, din rândul specialiștilor cu competențe adecvate care au răspuns la cererea de candidaturi, și după consultarea statelor membre cu privire la numirile avute în vedere. Criteriile de selecție și de eligibilitate cuprind criteriile stabilite în anexă.

(4)   În conformitate cu acordurile administrative ale Comisiei și în urma consultării statelor membre, directorul general al Direcției Generale Mobilitate și Transporturi a Comisiei desemnează, în numele Comisiei, un specialist cu competențe adecvate în funcția de președinte al organismului de evaluare a performanțelor. Președintele acționează ca reprezentant al organismului de evaluare a performanțelor și prezidează reuniunile acestuia.

(5)   Mandatul președintelui și al celorlalți membri este acordat pe o perioadă de doi ani și poate fi reînnoit de două ori. Nu se înlocuiesc mai mult de două treimi dintre membri în același timp.

(6)   Un membru care nu mai este în măsură să contribuie în mod eficace la deliberările organismului de evaluare a performanțelor, care demisionează sau care nu îndeplinește condițiile stabilite la articolele 5 și 6 poate fi înlocuit, în conformitate cu alineatele (2), (3) și (4), după caz, pentru durata rămasă a mandatului respectivului membru.

(7)   Directorul general al Direcției Generale Mobilitate și Transporturi poate stabili, în numele Comisiei, o listă de rezervă cu candidați potriviți care poate fi utilizată pentru a numi înlocuitori ai membrilor, cu excepția președintelui. Se solicită consimțământul candidaților înainte de a le include numele pe lista de rezervă.

(8)   Numele persoanelor desemnate ca membri ai organismului de evaluare a performanțelor se publică în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

(9)   Datele cu caracter personal sunt colectate, prelucrate și publicate în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 45/2001.

Articolul 5

Principii aplicabile membrilor

(1)   Atunci când își îndeplinesc sarcinile care decurg din prezenta decizie, organismul de evaluare a performanțelor și membrii săi sunt imparțiali și acționează independent de orice influență externă și în interesul public. Membrii semnează o declarație în acest sens, prin care se angajează să își exercite funcțiile în cadrul organismului de evaluare a performanțelor în acest scop.

(2)   Membrii nu își deleagă responsabilitățile niciunei alte persoane.

(3)   Persoanele care candidează pentru a fi numite membri ai organismului comunică orice circumstanțe care ar putea da naștere unui conflict de interese, prin depunerea unei declarații de interese, astfel cum este prevăzută în cererea de candidaturi menționată la articolul 4 alineatul (2). De asemenea, persoana care urmează să fie numită președinte comunică orice astfel de circumstanțe cu suficient timp înainte de numirea sa. În declarația respectivă, toate aceste persoane comunică cel puțin toate interesele profesionale și financiare relevante și orice situație în care interesele lor ar putea compromite sau ar putea fi percepute, în mod rezonabil, ca afectând capacitatea lor de a acționa imparțial și în interesul public în calitate de membru al organismului de evaluare a performanțelor.

(4)   Pentru a aprecia dacă ar putea exista vreun conflict de interese, se iau în considerare o serie de factori, între care natura, tipul și importanța interesului persoanei în cauză, precum și gradul în care s-ar putea aștepta, în mod rezonabil, ca interesul să influențeze consilierea furnizată de persoana respectivă și procesul decizional general din cadrul organismului de evaluare a performanțelor. Un interes este considerat a fi nesemnificativ sau minim în cazul în care este puțin probabil să afecteze sau să fie perceput, în mod rezonabil, ca afectând capacitatea persoanei respective de a acționa imparțial și în interesul public atunci când oferă consiliere Comisiei.

(5)   Comisia pune la dispoziția publicului, prin intermediul unui site web dedicat, declarațiile de interese ale membrilor numiți. Se iau măsuri tehnice pentru a se indica motoarelor de căutare că declarațiile de interese nu trebuie să apară în rezultatele căutărilor.

(6)   Membrii sunt supuși obligației de păstrare a secretului profesional și normelor de securitate ale Comisiei pentru protecția informațiilor clasificate ale Uniunii, stabilite în Deciziile (UE, Euratom) 2015/443 (9) și (UE, Euratom) 2015/444 (10) ale Comisiei.

(7)   Membrii semnează o declarație de confidențialitate la începutul fiecărui mandat.

Articolul 6

Metodă de lucru

(1)   Sub rezerva aprobării prealabile, în numele Comisiei, de către directorul general al Direcției Generale Mobilitate și Transporturi a Comisiei, în special în ceea ce privește finanțarea organismului de evaluare a performanțelor, organismul de evaluare a performanțelor adoptă următoarele documente:

(a)

programul său anual de lucru și raportul său anual;

(b)

regulamentul său de procedură;

(c)

modalitățile cooperării sale cu autoritățile naționale de supraveghere;

(d)

acordurile de lucru cu furnizorii de servicii de navigație aeriană, cu operatorii aeroportuari, cu coordonatorii de aeroporturi și cu transportatorii aerieni menționați la articolul 3 alineatul (8) din Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 390/2013;

(e)

un plan de gestionare a datelor.

(2)   Organismul de evaluare a performanțelor își adoptă propriile rapoarte și recomandări, precum și documentele menționate la alineatul (1), prin vot cu majoritate simplă.

(3)   În scopul examinării aspectelor specifice relevante pentru activitatea sa, organismul de evaluare a performanțelor poate crea subgrupuri din rândul membrilor săi, pe baza unor termeni de referință definiți de organismul de evaluare a performanțelor și de comun acord cu directorul general al Direcției Generale Mobilitate și Transporturi a Comisiei, în numele Comisiei. Subgrupurile se desființează de îndată ce și-au îndeplinit mandatul.

(4)   Organismul de evaluare a performanțelor, precum și subgrupurile sale se reunesc la sediul Comisiei. Cu toate acestea, în cazuri excepționale reuniunile pot avea loc în altă parte.

(5)   Participarea membrilor organismului de evaluare a performanțelor la reuniunile organismului de evaluare a performanțelor, precum și ale subgrupurilor acestuia este obligatorie. În caz de absență, justificările se trimit președintelui și secretariatului.

(6)   Organismul de evaluare a performanțelor se asigură, cu sprijinul secretariatului, că metodologia sa reflectă cele mai recente standarde științifice.

Articolul 7

Sprijin administrativ și tehnic

(1)   Comisia furnizează sprijinul administrativ și tehnic necesar pentru funcționarea organismului de evaluare a performanțelor și a subgrupurilor acestuia, inclusiv secretariatul organismului de evaluare a performanțelor și al subgrupurilor acestuia, pentru a asigura funcționarea eficientă și eficace a organismului. Secretariatul convoacă și sprijină reuniunile plenare ale organismului de evaluare a performanțelor și convoacă reuniunile subgrupurilor.

Sprijinul administrativ și tehnic este furnizat în mod rentabil, asigurând independența funcțională și tehnică a organismului de evaluare a performanțelor în îndeplinirea sarcinilor sale.

(2)   În cazurile în care Eurocontrol este identificat ca furnizorul de date corespunzător, Comisia stabilește acorduri adecvate cu Eurocontrol pentru colectarea, validarea, analiza prealabilă și furnizarea acestor date și pentru asigurarea accesului continuu al organismului de evaluare a performanțelor la datele referitoare la performanță menționate la articolul 21 din Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 390/2013 și disponibile în cadrul Eurocontrol.

Articolul 8

Raportare și transparență

(1)   În îndeplinirea sarcinilor care îi revin conform articolului 2, organismul de evaluare a performanțelor emite rapoarte și recomandări adresate Comisiei.

(2)   Înainte de a-și emite rapoartele, organismul de evaluare a performanțelor oferă autorităților naționale de supraveghere posibilitatea de a verifica datele concrete referitoare la evaluarea și la monitorizarea planurilor de performanță.

(3)   Comisia publică toate rapoartele și recomandările organismului de evaluare a performanțelor prin intermediul unui site web dedicat.

(4)   Această publicare nu are loc atunci când dezvăluirea raportului sau a recomandării ori a unei părți a acestuia/acesteia ar submina protecția vreunui interes public sau privat, conform definiției de la articolul 4 din Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 al Parlamentului European și al Consiliului (11).

(5)   Organismul de evaluare a performanțelor adoptă un raport anual privind activitatea sa, inclusiv cu privire la cooperarea sa cu Agenția Europeană de Siguranță a Aviației și la acordurile de lucru cu furnizorii de servicii de navigație aeriană, cu operatorii aeroportuari, cu coordonatorii de aeroporturi și cu transportatorii aerieni, menționați la articolul 3 alineatele (7) și (8) din Regulamentul (UE) nr. 390/2013, respectiv, precum și la acordul cu Eurocontrol privind accesul la datele referitoare la performanță menționat la articolul 7 alineatul (2).

(6)   Comisia monitorizează funcționarea organismului de evaluare a performanțelor și informează periodic statele membre cu privire la progresele înregistrate în activitatea acestuia.

Articolul 9

Indemnizații, cheltuieli și remunerații

(1)   Membrii organismului de evaluare a performanțelor, cu excepția președintelui, au dreptul la o indemnizație specială de maximum 600 EUR, sub forma unui cost unitar zilnic pentru fiecare zi de lucru întreagă. Indemnizația totală se calculează și se rotunjește în sus la valoarea corespunzătoare celei mai apropiate jumătăți de zi de lucru. Plata se efectuează în euro.

(2)   Cheltuielile de deplasare și de ședere suportate de membrii organismului, cu excepția președintelui, se rambursează de către Comisie în conformitate cu Decizia C(2007) 5858 a Comisiei (12). Cheltuielile respective sunt rambursate în limitele creditelor disponibile alocate în cadrul procedurii anuale de alocare a resurselor.

(3)   Președintele organismului de evaluare a performanțelor este remunerat, iar cheltuielile sale de deplasare și de ședere sunt rambursate de către Comisie în conformitate cu acordurile administrative ale acesteia.

Articolul 10

Finanțare

Costurile activităților pentru îndeplinirea sarcinilor menționate la articolul 2, inclusiv costurile corespunzătoare indemnizațiilor și rambursărilor acordate membrilor organismului de evaluare a performanței menționate la articolul 9, precum și costurile sprijinului administrativ și tehnic menționat la articolul 7 sunt finanțate de la bugetul Uniunii. Costurile care corespund indemnizațiilor și rambursărilor menționate la articolul 9 alineatele (1) și (2) sunt finanțate în conformitate cu articolul 204 din Regulamentul (UE, Euratom) nr. 966/2012 al Parlamentului European și al Consiliului (13) și cu articolul 287 din Regulamentul delegat (UE) nr. 1268/2012 al Comisiei (14).

Articolul 11

Abrogare

Decizia de punere în aplicare 2014/672/UE a Comisiei se abrogă.

Articolul 12

Intrare în vigoare și aplicare

Prezenta decizie intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Se aplică de la 1 ianuarie 2017 până la 31 decembrie 2024.

Adoptată la Bruxelles, 16 decembrie 2016.

Pentru Comisie

Președintele

Jean-Claude JUNCKER


(1)  JO L 96, 31.3.2004, p. 1.

(2)  Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 390/2013 al Comisiei din 3 mai 2013 de instituire a unui sistem de performanță pentru serviciile de navigație aeriană și pentru funcțiile de rețea (JO L 128, 9.5.2013, p. 1).

(3)  Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 391/2013 al Comisiei din 3 mai 2013 de stabilire a unei scheme comune de tarifare pentru serviciile de navigație aeriană (JO L 128, 9.5.2013, p. 31).

(4)  Comunicare a Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor: O strategie în domeniul aviației pentru Europa COM(2015) 598 final.

(5)  Decizia de punere în aplicare 2014/672/UE a Comisiei din 24 septembrie 2014 privind prelungirea desemnării organismului de evaluare a performanțelor cerului unic european (JO L 281, 25.9.2014, p. 5).

(6)  Regulamentul (UE) nr. 598/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 aprilie 2014 de stabilire a normelor și a procedurilor cu privire la introducerea restricțiilor de operare referitoare la zgomot pe aeroporturile din Uniune în cadrul unei abordări echilibrate și de abrogare a Directivei 2002/30/CE (JO L 173, 12.6.2014, p. 65).

(7)  Decizia (UE) 2015/2394 a Consiliului din 8 decembrie 2015 privind poziția care urmează să fie luată de statele membre în numele Uniunii în ceea ce privește deciziile care urmează să fie adoptate de Comisia permanentă a Eurocontrol privind rolurile și sarcinile Eurocontrol și serviciile centralizate (JO L 332, 18.12.2015, p. 136).

(8)  Regulamentul (CE) nr. 45/2001 al Parlamentului European și al Consiliului din 18 decembrie 2000 privind protecția persoanelor fizice cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal de către instituțiile și organele comunitare și privind libera circulație a acestor date (JO L 8, 12.1.2001, p. 1).

(9)  Decizia (UE, Euratom) 2015/443 a Comisiei din 13 martie 2015 privind securitatea în cadrul Comisiei (JO L 72, 17.3.2015, p. 41).

(10)  Decizia (UE, Euratom) 2015/444 a Comisiei din 13 martie 2015 privind normele de securitate pentru protecția informațiilor UE clasificate (JO L 72, 17.3.2015, p. 53).

(11)  Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 al Parlamentului European și al Consiliului din 30 mai 2001 privind accesul public la documentele Parlamentului European, ale Consiliului și ale Comisiei (JO L 145, 31.5.2001, p. 43).

(12)  Decizia C(2007) 5858 a Comisiei – Reglementare privind rambursarea cheltuielilor suportate de persoane din afara Comisiei convocate să participe la reuniuni în calitate de experți.

(13)  Regulamentul (UE, Euratom) nr. 966/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 octombrie 2012 privind normele financiare aplicabile bugetului general al Uniunii și de abrogare a Regulamentului (CE, Euratom) nr. 1605/2002 al Consiliului (JO L 298, 26.10.2012, p. 1).

(14)  Regulamentul delegat (UE) nr. 1268/2012 al Comisiei din 29 octombrie 2012 privind normele de aplicare a Regulamentului (UE, Euratom) nr. 966/2012 al Parlamentului European și al Consiliului privind normele financiare aplicabile bugetului general al Uniunii (JO L 362, 31.12.2012, p. 1).


ANEXĂ

Criterii de selecție și de eligibilitate pentru membrii organismului de evaluare a performanțelor

Criteriile de selecție și de eligibilitate pentru membrii organismului de evaluare a performanțelor cuprind următoarele:

(a)

expertiză dovedită și relevantă, competențe și experiență profesională de înalt nivel ale solicitantului, în domenii relevante pentru domeniile-cheie de performanță;

(b)

o reprezentare echilibrată a competențelor și a expertizei pentru toate domeniile-cheie de performanță, precum și în ceea ce privește genul și proveniența geografică;

(c)

o reprezentare echilibrată a cunoștințelor în domenii legate de următoarele (dar fără a se limita la acestea):

politica și legislația aplicabilă ale UE în domeniul aviației;

administrarea liniilor aeriene și/sau a aeroporturilor;

cerințe pentru misiunile militare și managementul operațiunilor militare;

aspecte economice în domeniul aviației, gestionarea implementării SESAR și mecanisme de finanțare la nivelul Uniunii;

analize comparative, tehnici de analiză cost-beneficii și planificare financiară;

interdependențe între costuri și celelalte domenii de performanță, precum și între cerințele de ordin civil și militar;

identificarea riscurilor în materie de siguranță și măsurarea performanței în materie de siguranță;

schema de comercializare a certificatelor de emisii (ETS) și măsurarea performanței de mediu (abordând, printre altele, impactul aviației asupra mediului, eficiența combustibililor, emisiile de CO2 și de zgomot);

impactul datorat interacțiunilor cu spațiul aerian învecinat zonei SES, inclusiv punctele periculoase și managementul fluxului de trafic;

(d)

capacitatea de a analiza și de a evalua relațiile de interdependență și interacțiunile dintre domeniile de performanță și de a defini obiective de performanță viitoare pe baza ameliorărilor operaționale și tehnologice planificate;

(e)

competențe lingvistice adecvate, care să-i permită solicitantului să participe pe deplin și în mod eficace la activitățile organismului de evaluare a performanțelor;

(f)

independență și absența conflictelor de interese.


17.12.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 344/100


DECIZIA DE PUNERE ÎN APLICARE (UE) 2016/2297 A COMISIEI

din 16 decembrie 2016

de modificare a Deciziilor 2001/497/CE și 2010/87/UE privind clauzele contractuale standard pentru transferul de date cu caracter personal către țările terțe și către persoanele împuternicite de către operator stabilite în țări terțe, în temeiul Directivei 95/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului

[notificată cu numărul C(2016) 8471]

(Text cu relevanță pentru SEE)

COMISIA EUROPEANĂ,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

având în vedere Directiva 95/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 24 octombrie 1995 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și libera circulație a acestor date (1), în special articolul 26 alineatul (4),

după consultarea Autorității Europene pentru Protecția Datelor,

întrucât:

(1)

În hotărârea sa din 6 octombrie 2015 în cauza C-362/14 Maximillian Schrems/Data Protection Commissioner (comisarul pentru protecția datelor)  (2), Curtea de Justiție a Uniunii Europene a constatat că, prin adoptarea articolului 3 din Decizia 2000/520/CE (3), Comisia și-a depășit competențele care îi sunt conferite la articolul 25 alineatul (6) din Directiva 95/46/CE, interpretat în lumina Cartei drepturilor fundamentale a Uniunii, și a declarat nevalid articolul 3 din decizia respectivă.

(2)

În pofida constatării Comisiei referitoare la caracterul adecvat al protecției, articolul 3 alineatul (1) primul paragraf din Decizia 2000/520/CE prevedea condiții restrictive în care autoritățile naționale de supraveghere puteau hotărî să suspende fluxurile de date către o societate americană autocertificată.

(3)

În hotărârea sa în cauza Schrems, Curtea de Justiție a clarificat faptul că supravegherea transferului datelor cu caracter personal către o țară terță care a făcut obiectul unei decizii a Comisiei privind caracterul adecvat al protecției datelor rămâne în continuare de competența autorităților naționale de supraveghere, iar Comisia nu are competența de a restrânge competențele autorităților respective, astfel cum sunt prevăzute la articolul 28 din Directiva 95/46/CE. În temeiul articolului respectiv, autoritățile în cauză dețin în special competențe de investigare, cum ar fi competența de a colecta toate informațiile necesare pentru îndeplinirea atribuțiilor lor de supraveghere, competențe efective de intervenție, cum ar fi cea de a aplica o interdicție temporară sau definitivă cu privire la prelucrarea datelor, și competența de a acționa în justiție (4).

(4)

În aceeași hotărâre, Curtea de Justiție consideră că, în conformitate cu articolul 25 alineatul (6) al doilea paragraf din Directiva 95/46/CE, statele membre și organele acestora trebuie să ia măsurile necesare pentru a se conforma actelor instituțiilor Uniunii, întrucât acestea din urmă beneficiază, în principiu, de o prezumție de legalitate și produc, așadar, efecte juridice atât timp cât nu au fost revocate, anulate în cadrul unei acțiuni în anulare sau declarate nevalide în urma unei trimiteri preliminare sau a unei excepții de nelegalitate.

(5)

Prin urmare, mutatis mutandis, o decizie a Comisiei privind caracterul adecvat, adoptată în temeiul articolului 26 alineatul (4) din Directiva 95/46/CE, este obligatorie pentru toate organele statelor membre cărora le este adresată, inclusiv pentru autoritățile independente de supraveghere ale statelor respective, în măsura în care are drept efect recunoașterea faptului că transferurile care au loc în baza clauzelor contractuale standard prevăzute în decizia respectivă oferă garanții suficiente, astfel cum se prevede la articolul 26 alineatul (2) din directiva menționată anterior. Acest lucru nu împiedică o autoritate națională de supraveghere să își exercite competența de supraveghere a fluxurilor de date, inclusiv competența de a suspenda sau de a interzice un transfer de date cu caracter personal în cazul în care constată că transferul în cauză are loc cu încălcarea legislației UE sau a legislației naționale în materie de protecție a datelor, de exemplu atunci când importatorul de date nu respectă clauzele contractuale standard.

(6)

Deciziile 2001/497/CE (5) și 2010/87/UE ale Comisiei (6) prevăd o limitare a competențelor autorităților naționale de supraveghere comparabilă cu cea prevăzută la articolul 3 alineatul (1) primul paragraf din Decizia 2000/520/CE, articol declarat nevalid de Curtea de Justiție.

(7)

În lumina hotărârii Schrems și în temeiul articolului 266 din tratat, ar trebui, prin urmare, să se înlocuiască dispozițiile din aceste decizii care limitează competențele autorităților naționale de supraveghere.

(8)

Pentru a facilita monitorizarea eficace a funcționării deciziilor privind clauzele contractual standard care sunt în prezent în vigoare, Comisia ar trebui să fie informată de către statele membre în legătură cu acțiunile relevante întreprinse de către autoritățile naționale de supraveghere.

(9)

Grupul de lucru pentru protecția persoanelor fizice cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal, înființat în temeiul articolului 29 din Directiva 95/46/CE, a emis un aviz, de care s-a ținut seama la elaborarea prezentei decizii.

(10)

Măsurile prevăzute în prezenta decizie sunt conforme cu avizul comitetului instituit în temeiul articolului 31 alineatul (1) din Directiva 95/46/CE.

(11)

Prin urmare, Deciziile 2001/497/CE și 2010/87/UE ar trebui modificate în consecință,

ADOPTĂ PREZENTA DECIZIE:

Articolul 1

Articolul 4 din Decizia 2001/497/CE se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 4

Ori de câte ori autoritățile competente din statele membre își exercită competențele prevăzute la articolul 28 alineatul (3) din Directiva 95/46/CE, antrenând suspendarea sau interdicția definitivă a fluxurilor de date către țări terțe în vederea asigurării protecției persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor lor cu caracter personal, statul membru în cauză informează fără întârziere Comisia, care va transmite mai departe informațiile respective celorlalte state membre.”

Articolul 2

Articolul 4 din Decizia 2010/87/UE se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 4

Ori de câte ori autoritățile competente din statele membre își exercită competențele prevăzute la articolul 28 alineatul (3) din Directiva 95/46/CE, antrenând suspendarea sau interdicția definitivă a fluxurilor de date către țări terțe în vederea asigurării protecției persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor lor cu caracter personal, statul membru în cauză informează fără întârziere Comisia, care va transmite mai departe informațiile respective celorlalte state membre.”

Articolul 3

Prezenta decizie se adresează statelor membre.

Adoptată la Bruxelles, 16 decembrie 2016.

Pentru Comisie

Věra JOUROVÁ

Membru al Comisiei


(1)  JO L 281, 23.11.1995, p. 31.

(2)  ECLI:EU:C:2015:650.

(3)  Decizia 2000/520/CE a Comisiei din 26 iulie 2000 în temeiul Directivei 95/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului privind caracterul adecvat al protecției oferite de principiile „sferei de siguranță” privind protecția vieții private și întrebările de bază aferente, publicate de Departamentul Comerțului al S.U.A. (JO L 215, 25.8.2000, p. 7).

(4)  Schrems, punctele 40 și urm., 101-103.

(5)  Decizia 2001/497/CE a Comisiei din 15 iunie 2001 privind clauzele contractuale standard pentru transferul de date cu caracter personal către țările terțe în temeiul Directivei 95/46/CE (JO L 181, 4.7.2001, p. 19).

(6)  Decizia 2010/87/UE a Comisiei din 5 februarie 2010 privind clauzele contractuale tip pentru transferul de date cu caracter personal către persoanele împuternicite de către operator stabilite în țări terțe în temeiul Directivei 95/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului (JO L 39, 12.2.2010, p. 5).


ORIENTĂRI

17.12.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 344/102


ORIENTAREA (UE) 2016/2298 A BĂNCII CENTRALE EUROPENE

din 2 noiembrie 2016

de modificare a Orientării (UE) 2015/510 privind punerea în aplicare a cadrului de politică monetară a Eurosistemului (BCE/2016/31)

CONSILIUL GUVERNATORILOR BĂNCII CENTRALE EUROPENE,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 127 alineatul (2) prima liniuță,

având în vedere Statutul Sistemului European al Băncilor Centrale și al Băncii Centrale Europene, în special articolul 3.1 prima liniuță, articolele 9.2, 12.1, 14.3, 18.2 și articolul 20 primul paragraf,

întrucât:

(1)

Realizarea unei politici monetare unice implică definirea mijloacelor, instrumentelor și procedurilor utilizate de Eurosistem, alcătuit din Banca Centrală Europeană (BCE) și băncile centrale naționale ale statelor membre a căror monedă este euro (denumite în continuare „BCN”), pentru punerea în aplicare a acestei politici în mod uniform în statele membre a căror monedă este euro.

(2)

În scopul operațiunilor de politică monetară, Eurosistemul poate desfășura licitații la rată fixă sau la rată variabilă. Orientarea (UE) 2015/510 a Băncii Centrale Europene (BCE/2014/60) (1) ar trebui modificată pentru a incorpora anumite detalii tehnice și editoriale necesare legate de etapele operaționale ale procedurilor de licitație.

(3)

Eurosistemul consideră necesară modificarea criteriilor de eligibilitate și adaptarea măsurilor de control al riscurilor aplicabile instrumentelor de natura datoriei negarantate cu colateral, cu rang superior, emise de instituții de credit sau firme de investiții ori de entitățile strâns legate de acestea, în cadrul acestuia privind colateralul, pentru a ține seama de punerea în aplicare a Directivei 2014/59/UE a Parlamentului European și a Consiliului (2) în statele membre.

(4)

Eurosistemul a elaborat un cadru unic pentru activele eligibile drept colateral, astfel încât toate operațiunile de creditare ale Eurosistemului sunt efectuate în mod armonizat prin intermediul punerii în aplicare a Orientării (UE) 2015/510 (BCE/2014/60) în toate statele membre a căror monedă este euro. Consiliul guvernatorilor consideră necesară introducerea anumitor modificări la cadrul Eurosistemului privind colateralul pentru a permite includerea structurilor de cupoane cu fluxuri potențiale de numerar negative pentru activele tranzacționabile.

(5)

Eurosistemul impune furnizarea de date cuprinzătoare și standardizate la nivel de credit privind portofoliul de active generatoare de fluxuri de numerar care garantează titlurile garantate cu active. Datele la nivel de credit trebuie prezentate de părțile relevante unui registru de date la nivel de credit desemnat de către Eurosistem. Cerințele Eurosistemului pentru desemnarea registrelor de date la nivel de credit, precum și procesul efectiv de desemnare, trebuie clarificate mai bine în interesul transparenței.

(6)

În scopul protejării adecvării colateralului din Eurosistem, ar trebui modificate criteriile de eligibilitate pentru creanțele private, în special criteriul privind restricțiile referitoare la executare. BCN ar trebui să ia măsuri specifice pentru a exclude sau atenua semnificativ riscul de compensare atunci când acceptă creanțe private drept colateral. Creanțele private inițiate înainte de 1 ianuarie 2018 care nu au făcut obiectul acestor măsuri pot fi mobilizate drept colateral până la 31 decembrie 2019, cu condiția îndeplinirii tuturor celorlalte criterii de eligibilitate.

(7)

Pentru a proteja Eurosistemul împotriva riscului de pierderi financiare în cazul neîndeplinirii obligațiilor de către o contraparte, activele eligibile mobilizate drept colateral pentru operațiunile de creditare ale Eurosistemului ar trebui supuse măsurilor de control al riscurilor prevăzute în partea a patra titlul VI din Orientarea (UE) 2015/510 (BCE/2014/60). Ca rezultat al examinării periodice a cadrului Eurosistemului de control al riscurilor, Consiliul guvernatorilor consideră că ar trebui efectuate mai multe ajustări.

(8)

Activele eligibile trebuie să îndeplinească cerințele Eurosistemului privind calitatea creditului specificate în mecanismul de evaluare a creditului din Eurosistem (Eurosystem credit assessment framework – ECAF), care stabilește procedurile, regulile și tehnicile necesare pentru a asigura menținerea cerinței Eurosistemului privind standardele înalte de creditare pentru activele eligibile. În urma unei examinări a normelor ECAF, ar trebui efectuate modificări specifice, în special în legătură cu criteriile generale de acceptare pentru instituțiile externe de evaluare a creditului (external credit assessment institutions – ECAI) și cerințele operaționale suplimentare pentru ECAI în ceea ce privește obligațiunile garantate.

(9)

Trebuie efectuate mai multe modificări tehnice minore în interesul clarității, de exemplu, în ceea ce privește terminologia referitoare la obligațiunile garantate.

(10)

Prin urmare, Orientarea (UE) 2015/510 (BCE/2014/60) ar trebui modificată în mod corespunzător,

ADOPTĂ PREZENTA ORIENTARE:

Articolul 1

Modificări

Orientarea (UE) 2015/510 (BCE/2014/60) se modifică după cum urmează:

1.

Articolul 2 se modifică după cum urmează:

(a)

punctul 12 se înlocuiește cu următorul text:

„12.

«obligațiune garantată» (covered bond) înseamnă un instrument de natura datoriei cu dublu recurs: (a) direct sau indirect către o instituție de credit; și (b) către un portofoliu de acoperire de active-garanție dinamic, și pentru care nu există o segmentare în tranșe a riscului;”;

(b)

se introduce următorul punct 46a:

„46a.

«firmă de investiții» (investment firm) înseamnă o firmă de investiții în sensul articolului 4 alineatul (1) punctul 2 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013;”;

(c)

punctul 48 se înlocuiește cu următorul text:

„48.

«obligațiune garantată de tip jumbo» (jumbo covered bond) înseamnă o obligațiune garantată cu un volum la emisiune de cel puțin 1 miliard EUR, pentru care cel puțin trei formatori de piață furnizează cotații regulate de vânzare și cumpărare;”;

(d)

punctul 71 se înlocuiește cu următorul text:

„71.

«alte obligațiuni garantate» (other covered bonds) înseamnă obligațiuni garantate structurate sau multi cédulas;”;

(e)

punctul 74 se înlocuiește cu următorul text:

„74.

«rating de credit public» (public credit rating) înseamnă un rating de credit care este: (a) emis sau avizat de o agenție de rating de credit înregistrată în Uniune și acceptată ca instituție externă de evaluare a creditului de Eurosistem; și (b) publicat sau distribuit pe bază de abonament;”;

(f)

punctul 88 se înlocuiește cu următorul text:

„88.

«obligațiune garantată structurată» (structured covered bond) înseamnă o obligațiune garantată, cu excepția multi cédulas, care nu este emisă în conformitate cu cerințele prevăzute la articolul 52 alineatul (4) din Directiva 2009/65/CE a Parlamentului European și a Consiliului (*1);

(*1)  Directiva 2009/65/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 iulie 2009 de coordonare a actelor cu putere de lege și a actelor administrative privind organismele de plasament colectiv în valori mobiliare (OPCVM) (JO L 302, 17.11.2009, p. 32).”;"

(g)

punctul 94 se înlocuiește cu următorul text:

„94.

«obligațiune garantată conformă cu Directiva privind OPCVM» (UCITS compliant covered bond) înseamnă o obligațiune garantată care este emisă în conformitate cu cerințele prevăzute la articolul 52 alineatul (4) din Directiva 2009/65/CE;”.

2.

Articolul 25 se modifică după cum urmează:

(a)

la alineatul (1), tabelul 4 se înlocuiește cu următorul text:

„Tabelul 4

Etape operaționale în cadrul procedurilor de licitație

Etapa 1

Anunțarea licitației

(a)

Anunț public al BCE

(b)

Anunț public al BCN și anunț direct către contrapărțile individuale (dacă se consideră necesar)

Etapa 2

Pregătirea și prezentarea ofertelor de către contrapărți

Etapa 3

Prelucrarea ofertelor de către Eurosistem

Etapa 4

Alocarea și anunțarea rezultatelor licitației

(a)

decizia BCE de alocare a licitației

(b)

anunțul public al BCE privind rezultatele alocării

Etapa 5

Certificarea rezultatelor individuale ale alocării

Etapa 6

Decontarea tranzacțiilor”;

(b)

la alineatul (2), tabelele 5 și 6 se înlocuiesc cu următorul text:

„Tabelul 5

Cronologia orientativă a etapelor operaționale în cadrul licitațiilor standard (orele sunt menționate conform CET)  (3)

Image Textul imaginii

Tabelul 6

Cronologia orientativă a etapelor operaționale în cadrul licitațiilor rapide (orele sunt menționate conform CET)

Image Textul imaginii

(3)  Ora Europei Centrale (CET) ia în considerare trecerea la ora de vară a Europei Centrale."

3.

La articolul 30, alineatele (1) și (2) se înlocuiesc cu următorul text:

„(1)   Licitațiile standard sunt anunțate de BCE în mod public în prealabil. În plus, BCN pot anunța licitații standard în mod public și direct către contrapărți, dacă se consideră necesar.

(2)   Licitațiile rapide pot fi anunțate de BCE în mod public în prealabil. În licitațiile rapide care sunt anunțate în mod public în prealabil, BCN poate contacta în mod direct contrapărțile selectate, dacă se consideră necesar. În cazul licitațiilor rapide care nu se anunță public în prealabil, contrapărțile selectate sunt contactate în mod direct de BCN.”

4.

La articolul 43, alineatul (1) se înlocuiește cu următorul text:

„(1)   BCE anunță în mod public decizia sa de alocare a licitației având în vedere rezultatele licitației. În plus, BCN pot anunța decizia BCE de alocare a licitației în mod public și direct către contrapărți, dacă se consideră necesar.”

5.

La articolul 55a, alineatul (3) se înlocuiește cu următorul text:

„(3)   În cazul sucursalelor, informațiile raportate în temeiul alineatului (1) se referă la instituția de care aparține sucursala.”

6.

La articolul 61, alineatul (1) se înlocuiește cu următorul text:

„(1)   BCE publică o listă actualizată a activelor tranzacționabile eligibile pe website-ul acesteia, în conformitate cu metodologiile indicate pe website-ul respectiv, și o actualizează în fiecare zi în care TARGET2 este operațional. Activele tranzacționabile incluse pe lista activelor tranzacționabile eligibile devin eligibile pentru utilizare în operațiunile de creditare ale Eurosistemului de la publicarea acestora în listă. Ca excepție de la această regulă, în cazul specific al instrumentelor de natura datoriei pe termen scurt cu decontare cu data valutei din aceeași zi, Eurosistemul poate recunoaște eligibilitatea de la data emiterii. Activele evaluate în conformitate cu articolul 87 alineatul (3) nu se publică în această listă de active tranzacționabile eligibile.”

7.

La articolul 63, alineatul (1) se înlocuiește cu următorul text:

„(1)   Pentru a fi eligibile, instrumentele de natura datoriei au una din următoarele structuri de cupoane până la răscumpărarea finală:

(a)

cupon fix, zero sau multi-step, cu calendar și valori predefinite ale cupoanelor; sau

(b)

cupon variabil, care are următoarea structură: rata cuponului = (rata de referință × l) ± x, cu f ≤ rata cuponului ≤ c, unde:

(i)

rata de referință este numai una din următoarele la un anumit moment:

o rată a pieței monetare din zona euro (de exemplu, EURIBOR, LIBOR sau indici similari);

o rată de swap cu scadență constantă (de exemplu, CMS, EIISDA, EUSA);

randamentul unei obligațiuni de stat din zona euro sau al unui index de astfel de obligațiuni cu scadență de un an sau mai mică;

un indice al inflației din zona euro;

(ii)

f (limită inferioară), c (limită superioară), l (efect de levier/reducere a efectului de levier) și x (marjă) sunt, dacă sunt prezente, numere care sunt predefinite la emisiune sau care se pot schimba în timp numai în conformitate cu un traseu predefinit la emisiune, unde l este mai mare ca zero pe întreaga durată de viață a activului. Pentru cupoanele variabile cu un indice al inflației ca rată de referință, l este egal cu unu.”