15.11.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 306/1

(1)

În conformitate cu articolul 30 alineatul (2) al patrulea paragraf din Regulamentul (UE) nr. 223/2014, în cazul în care o sumă plătită în mod necuvenit unui beneficiar nu poate fi recuperată din cauza greșelii sau neglijenței unui stat membru, acesta este responsabil de rambursarea sumei în cauză către bugetul Uniunii.

(2)

Documentul privind sumele nerecuperabile (2) prezentat de autoritatea de certificare Comisiei în cadrul conturilor anuale, în conformitate cu articolul 49 alineatul (1) litera (b) și cu articolul 48 litera (a) din Regulamentul (UE) nr. 223/2014, pentru fiecare an începând din 2016 și până în 2025 inclusiv, stabilește sumele nerecuperabile defalcate pe tipuri de cheltuieli. Acest document ar trebui să includă, de asemenea, informații explicite cu privire la sumele care nu ar trebui, potrivit statului membru în cauză, să fie rambursate către bugetul Uniunii, în special prin demonstrarea măsurilor administrative și juridice luate de statul membru respectiv pentru a urmări în mod eficace recuperarea sumelor nerecuperabile. Totuși, întrucât acest document se referă la sumele incluse anterior în conturile certificate prezentate Comisiei, el ar trebui să fie prezentat pentru prima dată în 2017.

(3)

În conformitate cu articolul 33 litera (b) și cu articolul 49 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 223/2014, deducerile efectuate înainte de prezentarea conturilor certificate nu pot fi considerate recuperări dacă ele se referă la cheltuielile incluse în ultima cerere de plată intermediară referitoare la un anumit exercițiu contabil pentru care sunt elaborate conturile. Prin urmare, ar trebui clarificat faptul că informațiile privind sumele nerecuperabile prezentate în temeiul prezentului regulament delegat ar trebui să se refere numai la sumele deja incluse în conturile certificate prezentate anterior Comisiei.

(4)

Pentru a permite Comisiei să decidă dacă sumele nerecuperabile ar trebui rambursate către bugetul Uniunii, statul membru ar trebui să transmită informațiile necesare, la nivelul fiecărei operațiuni și al fiecărui beneficiar, înainte de termenul stabilit pentru prezentarea conturilor la articolul 59 alineatul (5) din Regulamentul (UE, Euratom) nr. 966/2012 al Parlamentului European și al Consiliului (3). În conformitate cu această dispoziție, ar trebui să fie posibilă, de asemenea, prelungirea termenului pentru documentul privind sumele nerecuperabile.

(5)

Este necesar să se stabilească criterii care să permită Comisiei să evalueze dacă un stat membru a comis o greșeală sau o neglijență în cadrul măsurilor administrative și juridice de recuperare. Prezența unuia sau a mai multora dintre aceste criterii nu ar trebui să însemne în mod automat că statul membru a comis într-adevăr o greșeală sau o neglijență.

(6)

Din motive de securitate juridică, Comisia ar trebui să își încheie evaluarea până la un anumit termen, iar statele membre ar trebui să reacționeze la evaluarea Comisiei până la un alt termen stabilit în acest sens. Din aceleași motive, Comisia ar trebui să fie în măsură să își încheie evaluarea chiar și în cazul în care statul membru nu furnizează informații suplimentare. Totuși, în cazuri care preced un faliment sau în cazurile de suspiciuni de fraudă, astfel cum se prevede la articolul 30 alineatul (2) al treilea paragraf din Regulamentul (UE) nr. 223/2014, termenele respective nu ar trebui să se aplice.

(7)

În conformitate cu a doua teză de la articolul 30 alineatul (2) al patrulea paragraf din Regulamentul (UE) nr. 223/2014, un stat membru poate decide să nu recupereze de la beneficiar o sumă plătită în mod necuvenit, la nivelul unei operațiuni din exercițiul contabil în cauză, dacă suma respectivă nu depășește 250 EUR în contribuție din Fondul de ajutor european destinat celor mai defavorizate persoane (denumit în continuare „Fondul”). În acest caz, suma respectivă nu trebuie să fie rambursată către bugetul Uniunii. Nu se vor solicita informații cu privire la aceste sume de minimis,

(a)

statul membru nu a prezentat nicio descriere a măsurilor administrative și juridice pe care le-a adoptat (și nici nu a indicat data adoptării lor) în scopul recuperării sumei în cauză [sau al reducerii sau anulării nivelului de sprijin, sau al retragerii documentului care stabilește condițiile acordării sprijinului menționat la articolul 32 alineatul (3) litera (c) din Regulamentul (UE) nr. 223/2014, în cazul în care o astfel de retragere face obiectul unei proceduri separate];

(b)

statul membru nu a furnizat o copie a primului ordin de recuperare sau a unor eventuale ordine de recuperare ulterioare [și nici a documentului de reducere sau de anulare a nivelului de sprijin, sau de retragere a documentului care stabilește condițiile acordării sprijinului menționat în articolul 32 alineatul (3) litera (c) din Regulamentul (UE) nr. 223/2014, în cazul în care o astfel de retragere face obiectul unei proceduri separate];

(c)

statul membru nu a comunicat data ultimei plăți a contribuției publice către beneficiarul operațiunii în cauză și nici nu a furnizat o copie a dovezii acestei plăți;

(d)

după constatarea neregulii, statul membru a efectuat una sau mai multe plăți necuvenite către beneficiar, referitoare la partea operațiunii afectată de neregulă;

(e)

statul membru nu a trimis documentul de reducere a nivelului de sprijin sau de retragere a documentului care stabilește condițiile acordării sprijinului menționat la articolul 32 alineatul (3) litera (c) din Regulamentul (UE) nr. 223/2014, în cazul în care o astfel de retragere face obiectul unei proceduri separate, și nici nu a luat o decizie echivalentă în termen de 12 luni de la data constatării neregulii;

(f)

statul membru nu a inițiat procedura de recuperare în termen de 12 luni de la data reducerii sau a anulării definitive a sprijinului (în urma unei proceduri administrative sau judiciare sau cu acordul beneficiarului);

(g)

statul membru nu a epuizat toate posibilitățile de recuperare oferite de cadrul instituțional și juridic național;

(h)

statul membru nu a furnizat documentele referitoare la procedurile de insolvență și de faliment, după caz;

(i)

statul membru nu a răspuns cererii de informații suplimentare a Comisiei, în conformitate cu articolul 3.

(a)

să solicite în scris statului membru să prezinte informații suplimentare privind măsurile administrative și juridice luate pentru a recupera orice contribuție din partea Uniunii plătită în mod necuvenit beneficiarilor; sau

(b)

să solicite în scris statului membru să își continue procedura de recuperare.

15.11.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 306/9

(1)

Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 543/2011 prevede, ca urmare a rezultatelor negocierilor comerciale multilaterale din cadrul Rundei Uruguay, criteriile pentru stabilirea de către Comisie a valorilor forfetare de import din țări terțe pentru produsele și perioadele menționate în partea A din anexa XVI la regulamentul respectiv.

(2)

Valoarea forfetară de import se calculează în fiecare zi lucrătoare, în conformitate cu articolul 136 alineatul (1) din Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 543/2011, ținând seama de datele zilnice variabile. Prin urmare, prezentul regulament trebuie să intre în vigoare la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene,

15.11.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 306/11

(1)

În temeiul Deciziei 2008/737/CE a Consiliului (2), Italia a fost autorizată, cu titlu de măsură de derogare, să scutească de la plata taxei pe valoare adăugată (TVA), până la 31 decembrie 2010, persoanele impozabile a căror cifră de afaceri anuală nu depășește 30 000 EUR (denumită în continuare „măsura de derogare”). Aplicarea măsurii de derogare a fost prelungită ulterior până la 31 decembrie 2013 prin Decizia de punere în aplicare 2010/688/UE a Consiliului (3) și apoi până la 31 decembrie 2016 prin Decizia de punere în aplicare 2013/678/UE a Consiliului (4), care, în plus, a ridicat pragul maxim autorizat al cifrei de afaceri anuale la 65 000 EUR.

(2)

Prin scrisoarea înregistrată de Comisie la 5 aprilie 2016, Italia a solicitat autorizarea de a prelungi măsura de derogare.

(3)

În conformitate cu articolul 395 alineatul (2) al doilea paragraf din Directiva 2006/112/CE, prin scrisoarea din 21 iunie 2016, Comisia a informat celelalte state membre cu privire la cererea depusă de Italia. Prin scrisoarea din 22 iunie 2016, Comisia a comunicat Italiei faptul că deține toate informațiile necesare pentru a analiza cererea.

(4)

În temeiul articolului 285 din Directiva 2006/112/CE, statele membre care nu au folosit articolul 14 din A doua Directivă 67/228/CEE a Consiliului (5) pot acorda scutiri persoanelor impozabile a căror cifră de afaceri anuală nu depășește 5 000 EUR. Măsura de derogare constituie o derogare de la articolul 285, în aplicarea acesteia în cazul Italiei, numai în măsura în care pragul cifrei de afaceri anuale prevăzut de regim depășește 5 000 EUR.

(5)

Derogarea solicitată este în concordanță cu obiectivele prezentate în Comunicarea Comisiei „Gândiți mai întâi la scară mică” – Un „Small Business Act” pentru Europa, din 25 iunie 2008.

(6)

Întrucât măsura de derogare a avut ca efect reducerea obligațiilor în materie de TVA pentru întreprinderile mai mici, care nu au optat pentru regimul normal de aplicare a TVA în conformitate cu articolul 290 din Directiva 2006/112/CE, Italia ar trebui să fie autorizată să aplice în continuare măsura de derogare pentru o nouă perioadă limitată. Persoanele impozabile ar trebui să poată opta în continuare pentru regimul normal de TVA.

(7)

Măsura de derogare ar trebui să fie limitată în timp pentru a se putea evalua dacă aceasta este adecvată și eficace. În plus, articolele 281-294 din Directiva 2006/112/CE privind regimul special pentru întreprinderile mici fac obiectul unei revizuiri. Derogarea solicitată ar trebui, prin urmare, să fie limitată în timp și însoțită de o clauză privind încetarea de drept a efectelor juridice.

(8)

Conform informațiilor furnizate de Italia, măsura de derogare va avea un efect neglijabil asupra valorii totale a veniturilor fiscale colectate în etapa consumului final.

(9)

Măsura de derogare nu are niciun impact asupra resurselor proprii ale Uniunii provenind din TVA.

(10)

Decizia de punere în aplicare 2013/678/UE ar trebui modificată în consecință,

15.11.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 306/13

(1)

În conformitate cu articolul 29 din Codul frontierelor Schengen, Consiliul a adoptat, la data de 12 mai 2016, o decizie de punere în aplicare de formulare a unei recomandări cu privire la controlul temporar la frontierele interne în circumstanțe excepționale care periclitează funcționarea generală a spațiului Schengen.

(2)

Consiliul a recomandat unui număr de cinci state care fac parte din spațiul Schengen (Austria, Germania, Danemarca, Suedia și Norvegia) să mențină controale temporare proporționale la frontieră pentru o perioadă maximă de șase luni de la data adoptării deciziei de punere în aplicare, pentru a aborda amenințarea gravă la adresa ordinii publice sau a securității interne reprezentată în aceste state de combinația dintre anumite deficiențe în ceea ce privește controlul la frontierele externe în Grecia și fluxurile secundare de migranți în situație neregulamentară care au ajuns în UE prin Grecia și care intenționează să se deplaseze spre alte state Schengen.

(3)

La 28 septembrie 2016, Comisia a emis raportul său privind punerea în aplicare a deciziei de punere în aplicare. Potrivit concluziilor Comisiei, controalele efectuate la frontierele interne de către Austria, Germania, Danemarca, Suedia și Norvegia au fost proporționale și conforme cu recomandarea Consiliului. Comisia a concluzionat, de asemenea, că, pe baza informațiilor disponibile și a rapoartelor primite de la statele în cauză, aceasta nu a considerat că era necesar să propună modificări la decizia de punere în aplicare la data prezentării raportului.

(4)

La 18 și 21 octombrie 2016, statele Schengen în cauză au raportat pentru a doua oară Comisiei date referitoare la punerea în aplicare a recomandării Consiliului. Informațiile furnizate urmează o tendință similară cu datele furnizate pentru primul raport (reducerea numărului de persoane cărora li se refuză intrarea, precum și a numărului de cereri de azil primite), indicând, prin urmare, o stabilizare treptată a situației.

(5)

Cu toate acestea, în ciuda unei scăderi drastice a numărului de sosiri de migranți în situație neregulamentară și de solicitanți de azil în Uniunea Europeană, continuă să existe un număr important de migranți în situație neregulamentară în Grecia și în statele membre cele mai afectate de fluxurile secundare de migranți în situație neregulamentară care provin din Grecia. Pe baza tendințelor observate în trecut, este justificat să se aștepte ca aceste persoane să dorească să se deplaseze în mod neregulamentar către alte state membre în momentul suprimării controalelor la frontieră, care le îngreunează deplasarea secundară.

(6)

Numărul cumulat de cereri de azil primite de la începutul crizei migrației și de cereri care continuă să sosească a exercitat o mare presiune asupra administrațiilor și a serviciilor naționale în toate statele membre ale UE și, în special, în statele Schengen vizate de decizia de punere în aplicare.

(7)

Controalele la frontierele interne nu pot fi considerate independent de alți factori importanți. În comunicarea sa intitulată „Înapoi la Schengen – o foaie de parcurs” (2), Comisia a identificat diferitele politici care urmează să fie instituite pentru revenirea la un spațiu Schengen pe deplin operațional.

(8)

Foaia de parcurs a inclus, în special, adoptarea și punerea în aplicare a Regulamentului privind Poliția de frontieră și garda de coastă la nivel european. Regulamentul (UE) 2016/1624 al Parlamentului European și al Consiliului (3) privind Poliția de frontieră și garda de coastă la nivel european a intrat în vigoare la 6 octombrie 2016, într-un interval de nouă luni de la prezentarea propunerii Comisiei, demonstrând astfel angajamentul tuturor factorilor implicați. Se preconizează că rezervele pentru reacție rapidă, care presupun atât resurse umane, cât și echipamente tehnice, precum și cele pentru returnare rapidă vor fi instituite și vor deveni operaționale până la 7 decembrie 2016 și, respectiv, până la 7 ianuarie 2017.

(9)

Un alt element identificat în foaia de parcurs intitulată „Înapoi la Schengen” este punerea în aplicare cu succes a Declarației UE-Turcia. Chiar dacă, astfel cum se menționează în cel de al treilea raport privind progresele înregistrate (4), punerea în aplicare a declarației continuă să dea rezultate, este important să se asigure în continuare că declarația funcționează pe o bază durabilă. În plus, există în continuare o nevoie permanentă referitoare la cooperarea convenită în Declarația emisă cu ocazia reuniunii liderilor rutei Balcanilor de Vest.

(10)

Rezultă din cele de mai sus că, în pofida progreselor constante și semnificative realizate în domeniile identificate de foaia de parcurs „Înapoi la Schengen” și a stabilizării treptate a situației, aceste acțiuni necesită încă timp pentru a fi puse pe deplin în aplicare și pentru ca rezultatele corespunzătoare să fie confirmate.

(11)

Așadar, continuă să existe circumstanțe excepționale care constituie o amenințare gravă la adresa ordinii publice și a securității interne și care periclitează funcționarea generală a spațiului Schengen.

(12)

Având în vedere situația actuală precară din Grecia și presiunea rămasă în statele membre cele mai afectate de fluxurile secundare de migranți în situație neregulamentară provenind din Grecia, pare, prin urmare, justificat să se acorde o prelungire proporțională a controalelor temporare la frontierele interne efectuate de către statele Schengen care recurg în prezent la astfel de controale în ultimă instanță, ca răspuns la o amenințare gravă la adresa ordinii lor publice sau a securității lor interne, și anume Austria, Germania, Danemarca, Suedia și țara asociată Norvegia, în conformitate cu articolul 29 din Codul frontierelor Schengen.

(13)

Pe baza indicatorilor factuali disponibili în această etapă, prelungirea respectivă nu ar trebui să depășească trei luni de la data adoptării prezentei decizii de punere în aplicare.

(14)

Statele membre care decid să efectueze în continuare controale la frontierele interne ca urmare a prezentei decizii de punere în aplicare ar trebui să informeze în mod corespunzător celelalte state membre, Parlamentul European și Comisia.

(15)

Înainte de a opta pentru efectuarea unor astfel de controale, statele membre în cauză ar trebui să examineze dacă nu ar putea fi utilizate măsuri alternative, altele decât controalele la frontieră, pentru a remedia cu eficacitate amenințarea identificată. Ar trebui ca, în notificările lor, statele membre în cauză să comunice rezultatul acestei reflecții și motivele pentru care optează pentru controale la frontieră.

(16)

După cum se afirmă în concluziile Consiliului European din 20 octombrie 2016 referitoare la migrație, procesul de „revenire la Schengen” presupune ajustarea controalelor temporare la frontierele interne pentru a reflecta nevoile actuale. Controalele prevăzute de prezenta decizie de punere în aplicare ar trebui efectuate numai în măsura în care sunt necesare, iar intensitatea acestora ar trebui să se limiteze la minimul absolut necesar. De exemplu, atunci când, în cursul unei perioade date, există un flux nesemnificativ, controalele la anumite secțiuni ale frontierei pot să nici nu fie necesare. Pentru a stingheri cât mai puțin cu putință trecerea frontierelor interne relevante de către publicul larg, pot să aibă loc numai controale specifice, bazate pe analiza riscurilor și pe informațiile primite. În plus, necesitatea acestor controale la secțiunile relevante ale frontierelor ar trebui să fie examinată și reevaluată în mod regulat, în cooperare cu toate statele membre vizate de obiectivul de reducere progresivă a acestor controale.

(17)

La sfârșitul fiecărei luni de punere în aplicare a prezentei decizii de punere în aplicare, ar trebui să i se transmită Comisiei un raport complet privind rezultatele controalelor efectuate, împreună cu o evaluare a necesității continue a acestora, atunci când este cazul. Acest raport ar trebui să cuprindă numărul total de persoane verificate, numărul total de refuzuri ale intrării aplicate în urma verificărilor, numărul total al deciziilor de returnare emise în urma verificărilor și numărul total de cereri de azil primite la frontierele interne la care au loc verificările.

(18)

Consiliul ia act de faptul că Comisia a anunțat că va monitoriza îndeaproape aplicarea prezentei decizii de punere în aplicare,

1.

Austriei, Germaniei, Danemarcei, Suediei și Norvegiei să prelungească aplicarea controalelor temporare proporționale la frontieră pentru o perioadă maximă de trei luni, cu începere de la data adoptării prezentei decizii de punere în aplicare, la următoarele frontiere interne:

2.

Înainte de prelungirea unor astfel de controale, statele membre în cauză ar trebui să facă schimb de opinii cu statul membru/statele membre relevante(e) în vederea garantării faptului că controalele la frontierele interne sunt efectuate numai în locurile în care acest lucru este considerat necesar și proporțional. În plus, statele membre în cauză ar trebui să se asigure că controalele la frontierele interne sunt efectuate numai în ultimă instanță, atunci când măsuri alternative nu pot obține același efect, și numai la acele părți ale frontierelor interne în care se consideră că sunt necesare și proporționale, în conformitate cu Codul frontierelor Schengen. Statele membre în cauză ar trebui să informeze în mod corespunzător celelalte state membre, Parlamentul European și Comisia.

3.

Controalele la frontiere ar trebui să aibă în continuare un obiectiv clar, să fie bazate pe analize ale riscurilor și pe informații primite și să fie limitate în ceea ce privește domeniul de aplicare, frecvența, locul și momentul în care sunt efectuate la ceea ce este strict necesar pentru a răspunde amenințării grave și pentru a proteja ordinea publică și securitatea internă. Statul membru care efectuează controale la frontierele interne în temeiul prezentei decizii de punere în aplicare ar trebui să reexamineze, săptămânal, necesitatea, frecvența, locul și momentul efectuării controalelor, să adapteze intensitatea acestora la nivelul amenințării abordate, să le elimine treptat atunci când este cazul și să prezinte Comisiei, în fiecare lună, un raport în acest sens.

15.11.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 306/16

(1)

La 4 februarie 2008, Consiliul a adoptat Acțiunea comună 2008/124/PESC (1).

(2)

La 14 iunie 2016, Consiliul a adoptat Decizia (PESC) 2016/947 (2) prin care a fost modificată Acțiunea comună 2008/124/PESC, prelungindu-se mandatul misiunii EULEX KOSOVO până la 14 iunie 2018 și prevăzându-se o nouă valoare de referință financiară aferentă punerii în aplicare a mandatului misiunii în Kosovo până la 14 decembrie 2016 și sprijinirii procedurilor judiciare strămutate într-un stat membru până la 14 iunie 2017.

(3)

Ar trebui să se stabilească o nouă valoare de referință pentru punerea în aplicare a mandatului EULEX KOSOVO până la 14 iunie 2017.

(4)

Nicio dispoziție a prezentei decizii nu ar trebui înțeleasă ca aducând atingere independenței și autonomiei judecătorilor și procurorilor.

(5)

Având în vedere caracterul special al activităților EULEX KOSOVO de sprijinire a procedurilor judiciare strămutate într-un stat membru, este oportun ca prezenta decizie să identifice valoarea preconizată să acopere sprijinul pentru procedurile judiciare strămutate într-un stat membru și să asigure execuția acelei părți din buget prin intermediul unui grant.

(6)

Normele privind participarea la procedurile de achiziții ale misiunii și regulile de origine care se aplică bunurilor care pot fi achiziționate de misiune ar trebui aliniate la dispozițiile privind alte misiuni civile din cadrul PSAC.

(7)

Acțiunea comună 2008/124/PESC ar trebui modificată în mod corespunzător.

(8)

EULEX KOSOVO se va derula în contextul unei situații care s-ar putea deteriora și ar putea împiedica realizarea obiectivelor acțiunii externe a Uniunii prevăzute la articolul 21 din tratat,

1.

articolul 16 se modifică după cum urmează:

2.

la articolul 18, alineatul (1) se înlocuiește cu următorul text:

„(1)   ÎR este autorizat să comunice Organizației Națiunilor Unite, NATO/KFOR și altor părți terțe asociate la prezenta acțiune comună și Frontex informații și documente clasificate ale UE întocmite în scopurile EULEX KOSOVO, până la nivelul de clasificare corespunzător pentru fiecare dintre acestea, în conformitate cu Decizia 2013/488/UE. În scopul facilitării acestui proces, se încheie acorduri de natură tehnică la nivel local.”

15.11.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 306/19

(1)

În 2011, Comisia a fost informată de un cetățean și prin știrile publicate în presă că Țările de Jos au pus în aplicare o măsură de ajutor pentru clubul profesionist de fotbal FC Den Bosch din 's-Hertogenbosch. În 2010 și 2011, Comisia a fost, de asemenea, informată de cetățeni cu privire la măsurile în favoarea altor cluburi de fotbal profesionist din Țările de Jos, și anume Willem II din Tilburg, MVV din Maastricht, PSV din Eindhoven și NEC din Nijmegen. La cererea Comisiei, Țările de Jos au transmis, prin scrisoarea din 1 septembrie 2011, informații despre măsurile referitoare la FC Den Bosch.

(2)

Prin scrisoarea din 6 martie 2013, Comisia a informat Țările de Jos că a decis să inițieze, în ceea ce privește măsurile de ajutor în favoarea cluburilor Willem II, NEC, MVV, PSV și FC Den Bosch, procedura prevăzută la articolul 108 alineatul (2) din tratat.

(3)

Decizia Comisiei de a iniția procedura (denumită în continuare „decizia de inițiere a procedurii”) a fost publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene  (2). Comisia a invitat părțile interesate să prezinte observații cu privire la măsurile în cauză.

(4)

Țările de Jos au prezentat observații în cadrul procedurii privind măsurile în favoarea clubului FC Den Bosch prin scrisorile din 31 mai 2013 și 7 noiembrie 2013, precum și la reuniunea care a avut loc la 13 octombrie 2014. Comisia nu a primit de la părțile interesate observații privind măsurile în favoarea FC Den Bosch.

(5)

În urma deciziei de inițiere a procedurii și în acord cu Țările de Jos, anchetele pentru diferitele cluburi s-au desfășurat separat. Ancheta privind FC Den Bosch a fost înregistrată cu numărul de caz SA.41614.

(6)

Federația națională de fotbal Koninklijke Nederlandse Voetbal Bond (denumită în continuare „KNVB”) este organizația „umbrelă” pentru competițiile de fotbal profesionist și fotbal pentru amatori. Fotbalul profesionist din Țările de Jos este organizat într-un sistem pe două niveluri. În sezonul 2014-2015, din cele 38 de cluburi existente, 18 jucau în liga I (eredivisie) și 20 în liga II (eerste divisie).

(7)

FC Den Bosch joacă în liga II din sezonul 2004-2005, când a jucat pentru ultima dată în liga I olandeză. Clubul nu a jucat niciodată într-un turneu european. În conformitate cu informațiile prezentate de Țările de Jos, FC Den Bosch poate fi considerat o întreprindere mică; în sezonul 2011-2012, acesta avea 31 de angajați. Cifra sa de afaceri și totalul bilanțului au rămas în jur de 3 milioane EUR în ambii ani. Prin urmare, acesta este o întreprindere mică (3). Stadionul pe care îl utilizează FC Den Bosch este deținut de municipalitatea orașului 's-Hertogenbosch (denumită în continuare „municipalitatea”), care primește o chirie pentru utilizarea stadionului de către club.

(8)

În 2010, municipalitatea a luat cunoștință de faptul că FC Den Bosch s-a confruntat cu dificultăți financiare grave, care amenințau menținerea licenței sale de club profesionist și chiar existența clubului. La 30 iunie 2010, FC Den Bosch avea un capital propriu negativ de 4,6 milioane EUR; un an mai târziu, capitalul propriu negativ se ridica la 5,4 milioane EUR. Astfel cum a constatat o societate de audit independentă, clubul a înregistrat, de asemenea, pierderi tot mai mari (0,168 milioane EUR în iunie 2009, 0,612 milioane EUR în iunie 2010 și 0,744 milioane EUR în iunie 2011), o cifră de afaceri în scădere (de la 3,736 milioane EUR la 2,771 milioane EUR între 2009 și 2011) și un grad ridicat de îndatorare. Unul dintre creditorii clubului era municipalitatea, care deținea o creanță subordonată în valoare de 1,65 milioane EUR.

(9)

În toamna anului 2010, o serie de suporteri, societăți și sponsori au lansat o inițiativă pentru a evita falimentul FC Den Bosch. Inițiativa a avut ca rezultat un plan de restructurare pentru a îmbunătăți situația financiară a FC Den Bosch și a îl transforma într-un club de fotbal profesionist viabil, cu o structură juridică nouă, care urmează să fie deținut de suporterii săi. În iunie 2011, municipalitatea și alți creditori ai clubului au convenit asupra unei inițiative comune de a converti împrumuturile în acțiuni ale clubului. Ca parte a restructurării, FC Den Bosch, care avea statutul juridic al unei asociații (Vereniging), a fost transformat la 30 iunie 2011 în societatea cu răspundere limitată (naamloze vennootschap) FC Den Bosch N.V.

(10)

S-a convenit transformarea creanței municipalității într-o participație de 60 % la capitalul social al noii societăți cu răspundere limitată FC Den Bosch N.V. Restul de 40 % din acțiunile clubului reveneau celorlalți creditori importanți ai clubului, care au convertit datoriile în capital, dar cu un raport datorie-acțiuni mai scăzut decât cel al municipalității. Creditorii mai mici au renunțat la părți din creanțele lor. În urma acestui acord între creditori, municipalitatea a transferat creanța sa convertită în acțiuni, care rezultă din împrumutul său de 1,65 milioane EUR, fundației Stichting Met Heel Mijn Hart pentru 1 EUR. Fundația a fost creată de cluburi de suporteri și de suporteri individuali ai FC Den Bosch și nu desfășoară nicio activitate comercială.

(11)

În plus, municipalitatea a acceptat să plătească o sumă de 1,4 milioane EUR pentru ca FC Den Bosch să părăsească centrul de antrenament (4), care se afla pe un teren deținut de municipalitate.

(12)

În decizia de inițiere a procedurii, în ceea ce privește măsurile în favoarea FC Den Bosch, Comisia a ajuns la concluzia preliminară că municipalitatea a oferit un avantaj selectiv clubului FC Den Bosch prin utilizarea resurselor de stat și, prin urmare, a acordat clubului de fotbal un ajutor de stat.

(13)

În ceea ce privește decizia de a vinde creanța în valoare de 1,65 milioane EUR pentru 1 EUR organizației de suporteri, Comisia a constatat că Țările de Jos nu ar putea susține că municipalitatea a acționat în modul în care ar fi acționat un creditor privat aflat într-o situație similară. Comisia a remarcat că alți creditori importanți și-au convertit creanțele în participații la noua structură juridică, în timp ce municipalitatea și-a vândut creanțele pentru o sumă simbolică. În ceea ce privește achiziționarea centrului de antrenament și de tineret în schimbul sumei de 1,4 milioane EUR, Comisia observă că acest preț a fost considerat de un expert extern ca fiind valoarea de înlocuire pentru centrul respectiv. Comisia se îndoiește că valoarea de înlocuire a unei clădiri este același lucru cu prețul de piață al acesteia.

(14)

De asemenea, Comisia a considerat că măsurile de ajutor pentru cluburile profesioniste de fotbal sunt susceptibile să denatureze concurența și să afecteze schimburile comerciale dintre statele membre în sensul articolului 107 alineatul (1) din tratat.

(15)

În ceea ce privește compatibilitatea unui eventual ajutor acordat clubului FC Den Bosch, Comisia a constatat în decizia de inițiere a procedurii că acest club de fotbal se confrunta cu dificultăți financiare la momentul acordării ajutorului. În scopul de a evalua compatibilitatea ajutorului cu Liniile directoare privind ajutorul de stat pentru salvarea și restructurarea întreprinderilor aflate în dificultate (5) (denumite în continuare „liniile directoare”), Comisia a solicitat informații cu privire la respectarea tuturor cerințelor prevăzute în acestea.

(16)

În special, Comisia nu a fost în măsură să verifice dacă au fost respectate condițiile de la punctele 34-37 din liniile directoare în ceea ce privește natura și punerea în practică a unui plan de restructurare. În plus, trebuia să se demonstreze că ajutorul a fost limitat la minimul necesar, că beneficiarul a plătit o contribuție adecvată la restructurarea sa și că s-a respectat principiul „prima și ultima dată”.

(17)

Regatul Țărilor de Jos nu este de acord cu concluziile preliminare ale Comisiei, potrivit cărora măsurile referitoare la FC Den Bosch constituie ajutor de stat. În opinia Țărilor de Jos, municipalitatea, având o creanță subordonată asupra unei întreprinderi aflate în pragul falimentului, a acționat în conformitate cu principiul creditorului într-o economie de piață, renunțând la creanța sa în 2011.

(18)

Potrivit celor afirmate de Țările de Jos, în caz de faliment al clubului FC Den Bosch, municipalitatea nu ar fi recuperat, cel mai probabil, nimic din creanța sa subordonată. În scrisoarea sa din 7 noiembrie 2013, Regatul Țărilor de Jos a invocat, de asemenea, decizia Comisiei privind societatea belgiană Sonaca (6), în care aceasta a concluzionat că respectiva conversie a împrumuturilor publice în acțiuni nu constituia un ajutor de stat. Dacă clubul FC Den Bosch nu ar fi fost capabil să își remedieze situația financiară în iunie 2011, acesta și-ar fi pierdut licența de club profesionist, în conformitate cu normele KNVB. În ceea ce privește achiziția centrului de antrenament, Țările de Jos susțin că aceasta a avut loc la valoarea stabilită prin expertiză externă, care a inclus și costul de înlocuire pentru FC Den Bosch. Țările de Jos afirmă că au acționat în conformitate cu Comunicarea Comisiei privind vânzările de terenuri (7) (denumită în continuare „comunicarea privind vânzările de terenuri”).

(19)

Pe de altă parte, în opinia Țărilor de Jos, chiar dacă s-ar considera că măsurile au oferit un avantaj selectiv clubului FC Den Bosch, acestea nu denaturează concurența și nici nu afectează schimburile comerciale dintre statele membre. Țările de Jos subliniază că FC Den Bosch ocupă o poziție slabă în fotbalul profesionist național și, prin urmare, este foarte puțin probabil să participe la competiții de nivel european. De asemenea, Țările de Jos consideră că, în speță, Comisia nu a demonstrat că ajutorul pentru FC Den Bosch ar denatura concurența sau ar afecta schimburile comerciale pe oricare dintre piețele menționate în decizia de inițiere a procedurii.

(20)

Ca argument subsidiar, Țările de Jos afirmă că, dacă măsurile ar fi considerate ajutor de stat, acestea ar fi compatibile cu liniile directoare și, prin urmare, cu piața internă.

(21)

FC Den Bosch se confrunta cu o situație financiară dificilă în 2010. În 2011, clubul a avut un capital propriu negativ de 5,97 milioane EUR și datorii de 7 milioane EUR, la o cifră de afaceri de aproximativ 3 milioane EUR. Creditorii și datoriile clubului sunt indicate în tabelul 1.

Tabelul 1

Creditorii și datoriile clubului FC Den Bosch

(22)

KNVB a indicat că FC Den Bosch și-ar pierde licența de fotbal profesionist în cazul în care capitalul propriu ar fi în continuare negativ la 30 iunie 2011. Acest lucru ar însemna retrogradarea clubului la statutul de club amator.

(23)

Prin urmare, FC Den Bosch și KNVB au elaborat în iunie 2011 un plan de restructurare. Conform planului, clubul a fost transformat în societate cu răspundere limitată (NV). Creanțele (negarantate) ale diferiților creditori mai mari au fost transformate în acțiuni ale clubului, astfel cum se arată în tabelul 2.

Tabelul 2

Ratele de conversie a creanțelor în acțiuni

(24)

Restul de 0,1 % din acțiuni au fost distribuite membrilor principali ai clubului de fotbal. Tabelul arată că municipalitatea a negociat preluarea a 54 % din acțiunile clubului pentru o cotă de 38 % din datoriile clubului.

(25)

În plus, un împrumut comercial de 100 000 EUR a fost susținut printr-o garanție de la o terță parte; alte părți private au furnizat capital nou în valoare de 300 000 EUR. Un împrumut pe termen scurt de 250 000 EUR a fost transformat într-un împrumut pe termen lung. Datoriile către societatea BIM care administrează stadionul, constând în chiria pentru stadion, sunt garantate printr-un drept al BIM de a confisca veniturile din drepturile de transmisie TV.

(26)

Municipalitatea a considerat împrumutul său de 1,65 milioane EUR ca fiind nerecuperabil. În bugetul municipalității din 2010, împrumutul a fost marcat deja ca fiind nerecuperabil, întrucât FC Den Bosch nu a mai efectuat plăți în contul acestuia. În iunie 2011, municipalitatea a solicitat societății de audit Ernst & Young, care analizase deja situația financiară a clubului FC Den Bosch în februarie și martie 2011, să evalueze posibilitatea de recuperare a împrumutului acordat clubului FC Den Bosch. Aceasta a constatat că, pentru următorii ani, nu se poate aștepta în mod rezonabil o rambursare a împrumutului sau plata dobânzilor, chiar în cazul în care clubul este restructurat ca urmare a anulării datoriilor pe termen lung de către creditorii săi mai mari. Această constatare este logică, dacă se ține seama și de faptul că FC Den Bosch nu dispune de bunuri imobiliare sau de echipamente care ar putea fi vândute sau lichidate pentru rambursarea datoriilor.

(27)

Municipalitatea a decis, în contextul acordului dintre creditori, să transfere dreptul său asupra a 54 % din acțiuni fundației „Met Heel Mijn Hart” pentru suma de 1 EUR. În acest mod, fundația a devenit acționar al clubului – în locul municipalității care nu și-a exprimat interesul de a se implica în gestionarea clubului – la fel ca ceilalți creditori importanți, astfel cum a convenit cu aceștia și cu municipalitatea în acordul de restructurare. Pe baza acestor acțiuni, fundația va vinde certificate de acționar pentru 100 EUR.

(28)

În comparație cu ceilalți creditori, municipalitatea avea interesul specific, major, de a evita lichidarea clubului sau retrogradarea acestuia la statului de club amator pentru a nu pierde, cel puțin pentru o perioadă de timp, principalul utilizator al stadionului și plătitor de chirie. În această privință, era în interesul economic al municipalității ca FC Den Bosch să joace în continuare fotbal profesionist.

(29)

În ceea ce privește terenul de sub centrul de antrenament, cu o suprafață de 36 000 m2, informațiile transmise de Țările de Jos indică faptul că terenul era deja deținut de municipalitate. Acesta era dat în folosință clubului FC Den Bosch, care a construit centrul sportiv cu clădiri și terenuri de sport pe cheltuiala sa în anul 2000 și le-a modificat în 2006 și 2007. Nu exista o emfiteoză (erfpacht) (8) între municipalitate și FC Den Bosch. Municipalitatea putea construi pe această proprietate case și apartamente. Prin urmare, aceasta avea în orice caz un interes ca FC Den Bosch să părăsească incinta și a profitat de ocazia oferită de nevoile de lichidități ale clubului. Astfel, municipalitatea intenționa să despăgubească clubul pentru părăsirea spațiului, la fel ca în cazul unei exproprieri necontestate a clădirilor, și a solicitat o evaluare a clădirilor și a instalațiilor de pe teren în baza legislației din Țările de Jos privind exproprierile într-un astfel de caz.

(30)

Prețul de achiziție a fost determinat printr-o evaluare a centrului sportiv de către un expert independent recunoscut în domeniul impozitării terenurilor. Evaluarea s-a bazat pe valoarea de înlocuire ajustată, care este descrisă drept suma necesară pentru a obține obiecte de aceeași valoare în ceea ce privește tipul, calitatea, starea și vechimea. Prin urmare, suma nu reprezintă doar valoarea centrului sportiv la dimensiunile specificate. Aceasta este ajustată în funcție de starea tehnică și de vechimea acestuia. O astfel de evaluare este impusă de articolul 40b alineatul (3) din Legea exproprierii din Țările de Jos (Onteigeningswet) în caz de expropriere amiabilă, situație care se aplică, în opinia Regatului Țărilor de Jos, în speță. Prin urmare, Țările de Jos consideră că, în acest caz, Comisia nu a procedat corect considerând că raportul de evaluare se referea doar la valoarea de înlocuire ca bază pentru evaluare. În practica evaluării din Țările de Jos, obiectele neconvenționale precum bisericile, monumentele sau centrele sportive sunt evaluate la valoarea de înlocuire ajustată, descrisă ca prețul pe care un cumpărător independent ar fi dispus să îl plătească pentru o expropriere sau delocare a proprietarului efectiv.

(31)

În ceea ce privește observația Comisiei potrivit căreia valoarea determinată de evaluare a fost mai mare decât valoarea contabilă din conturile FC Den Bosch, Țările de Jos afirmă că valoarea contabilă a unui teren sau clădiri, de regulă, nu reflectă valoarea de piață reală. Aceasta este determinată de diverși alți factori decât valoarea bunului într-o tranzacție comercială, cum ar fi prețul istoric de achiziție sau deprecierea.

(32)

Clubul și-a continuat activitățile de antrenament în alte locații, pe stadionul de fotbal și într-un alt centru de antrenament de fotbal din oraș care dispunea încă de capacități neutilizate. Țările de Jos susțin că prețul pentru centrul de antrenament a fost stabilit fără a se ține seama de posibilele nevoi de finanțare ale clubului FC Den Bosch. O parte din suma primită pentru părăsirea centrului de antrenament a fost utilizată de către club pentru adaptarea spațiilor de antrenament alternative. De asemenea, venitul a fost utilizat pentru a plăti chiria restantă pentru stadion către BIM.

(33)

Pe de altă parte, în opinia Țărilor de Jos, chiar dacă măsura ar constitui ajutor de stat, aceasta ar fi compatibilă cu piața internă. În ceea ce privește restructurarea clubului FC Den Bosch, Regatul Țărilor de Jos a descris situația financiară a clubului, astfel cum este prezentată în considerentul 8.

(34)

Orice club de fotbal profesionist din Țările de Jos trebuie să obțină o licență din partea KNVB, pe care o primește numai în cazul în care respectă diferite obligații. Una dintre obligațiile care îi revin în cadrul acestui sistem se referă la situația financiară a clubului. Dacă aceasta nu este suficient de bună, KNVB poate retrage licența. În cazul în care se constituie un club succesor, acesta nu ar fi admis în mod direct în ligile de fotbal profesionist, ci ar trebui să înceapă în a doua ligă de amatori. Data fiind dificultățile sale, FC Den Bosch risca să-și piardă licența de participare la competiții profesioniste.

(35)

Regatul Țărilor de Jos a precizat că, având în vedere aceste dificultăți, decizia municipalității de a renunța la un împrumut și de a compensa FC Den Bosch pentru eliberarea centrului de antrenament utilizat de acesta a fost supusă anumitor condiții prevăzute în planul de restructurare convenit între municipalitate, ceilalți creditori și club.

(36)

Planul de restructurare presupunea o nouă structură juridică pentru FC Den Bosch – acesta a fost transformat dintr-un club într-o societate cu răspundere limitată [naamloze vennootschap (NV)] – reduceri ale personalului, precum și la nivelul grupului de jucători. Planul prevedea reducerea numărului de jucători sub contract la minimul de 16 jucători impus de KNVB. FC Den Bosch nu putea să cumpere jucători de pe piața de transferuri, ci doar să contracteze jucători care pot fi transferați liber. Această situație a condus la o reducere cu 17 % a costurilor cu personalul și jucătorii.

(37)

Astfel cum se menționează în considerentul 22, creditorii clubului FC Den Bosch au renunțat la datorii în valoare totală de 5,337 milioane EUR în schimbul unor acțiuni. În plus, municipalitatea a compensat clubul cu o sumă de 1,4 milioane EUR pentru părăsirea centrului de antrenament utilizat până la acel moment. Prin aceste măsuri, capitalul propriu negativ al clubului a fost transformat în capital propriu moderat pozitiv, în valoare de 0,63 milioane EUR, ceea ce a permis transformarea clubului într-o societate cu răspundere limitată.

(38)

Planul urmărea să conducă la o situație financiară stabilă într-o perioadă de trei ani. Acesta prevedea reducerea pierderilor în exercițiile financiare 2011-2012 și 2012-2013 și un mic profit în valoare de 0,1 milioane EUR pentru exercițiul financiar 2013-2014. Această situație nu lăsa loc posibilității ca FC Den Bosch să obțină jucători prin transfer. De fapt, FC Den Bosch a putut realiza în exercițiul financiar 2011-2012 un profit moderat de 0,103 milioane EUR, datorită, printre altele, și unor contracte de sponsorizare mai bune decât se prevăzuse inițial.

(39)

În conformitate cu articolul 107 alineatul (1) din tratat, ajutorul de stat este ajutorul acordat de un stat membru sau prin intermediul resurselor de stat, sub orice formă, care denaturează sau amenință să denatureze concurența prin favorizarea anumitor întreprinderi sau a producerii anumitor bunuri, în măsura în care acestea afectează schimburile comerciale dintre statele membre. Condițiile prevăzute la articolul 107 alineatul (1) din tratat sunt cumulative; prin urmare, pentru ca o măsură să fie considerată ajutor de stat, condițiile trebuie să fie îndeplinite în mod cumulativ.

(40)

Pe baza deciziei de inițiere a procedurii, Comisia va evalua decizia municipalității din 21 iunie 2011 de a renunța la o creanță subordonată în valoare de 1,65 milioane EUR asupra clubului FC Den Bosch și de a compensa FC Den Bosch cu 1,4 milioane EUR pentru părăsirea centrului de antrenament. Comisia constată că cele două acțiuni au fost prezentate împreună și s-a decis cu privire la acestea în cadrul aceleiași reuniuni a Consiliului municipal, acestea fiind strâns legate în ceea ce privește finalitatea și situația FC Den Bosch la acel moment.

(41)

În consecință, cele două măsuri ar trebui să fie evaluate împreună (9). Cu toate acestea, în speță, ar reieși în mod clar din evaluarea prezentată în continuare că ambele măsuri constituie ajutor de stat în cazul în care sunt examinate separat. Aceasta implică în mod necesar că măsurile constituie, de asemenea, ajutor de stat atunci când sunt evaluate împreună, ca o singură măsură.

(42)

Ambele măsuri au fost decise de autoritatea locală și au consecințe financiare pentru această municipalitate în valoare de 3,1 milioane EUR. Prin urmare, acestea implică utilizarea resurselor de stat și sunt imputabile statului. Transferul resurselor de stat poate lua multe forme, cum ar fi subvenții directe, împrumuturi, garanții, investiții directe în capitalul întreprinderilor și prestații în natură. Renunțarea la creanțele statului reprezintă, de asemenea, un transfer de resurse de stat.

(43)

Ori de câte ori situația financiară a unei întreprinderi este îmbunătățită ca urmare a intervenției statului, există un avantaj. Pentru a evalua acest aspect, ar trebui să se compare situația financiară a întreprinderii în urma punerii în aplicare a măsurii cu situația financiară a acesteia în cazul în care măsura nu ar fi fost pusă în aplicare. Este cert că situația financiară dificilă a clubului FC Den Bosch s-a îmbunătățit considerabil în urma măsurilor care fac obiectul investigației.

(44)

Un avantaj în sensul articolului 107 alineatul (1) din tratat este orice avantaj economic pe care o întreprindere nu l-ar fi obținut în condiții normale de piață (10), și anume în absența unei intervenții a statului care nu este ghidată de principiile comerciale.

(45)

Țările de Jos susțin că ameliorarea situației financiare a FC Den Bosch este rezultatul unor tranzacții în conformitate cu legile pieței și, prin urmare, care nu sunt necuvenite. Potrivit celor afirmate de Țările de Jos, municipalitatea a acționat în conformitate cu principiul investitorului în economia de piață (denumit în continuare „MEIP”).

(46)

Astfel cum s-a precizat mai sus, decizia de a renunța la creanța subordonată de 1,65 milioane EUR presupune convertirea acesteia în acțiuni, urmată de un transfer al dreptului respectiv asupra acțiunilor pentru suma de 1 EUR.

(47)

Prin urmare, în primul rând trebuie să se stabilească dacă un creditor privat ar fi convertit creanțele în acțiuni în același mod ca municipalitatea. În cazul unei întreprinderi care îndeplinește condițiile de faliment, un creditor privat are două opțiuni. Acesta poate proceda la lichidarea întreprinderii cu scopul de a recupera cel puțin o parte a creditului acesteia sau poate converti împrumutul în acțiuni pentru a permite întreprinderii să își continue activitatea, cu o perspectivă de a deveni din nou profitabilă, crescând astfel valoarea acțiunilor. În cazul în care creditorii privați au acționat în același mod ca municipalitatea, pentru o parte importantă din datoriile FC Den Bosch, s-ar putea considera că acest comportament al municipalității respectă principiul investitorului în economia de piață.

(48)

Respectarea principiului investitorului în economia de piață poate fi stabilită în cazul în care o tranzacție este efectuată în aceiași termeni și în aceleași condiții (și, prin urmare, cu același nivel de risc și de câștig) și în același timp de către organisme publice și operatori privați care se află într-o situație comparabilă (o tranzacție „pari passu”). Într-un astfel de caz, în mod normal, se poate deduce că tranzacția este în concordanță cu condițiile pieței (11). Este important, de asemenea, dacă intervenția operatorilor privați are sau nu o importanță economică reală și nu este doar simbolică sau marginală (12) și dacă poziția de pornire a entităților publice și a operatorilor privați implicați este comparabilă în ceea ce privește tranzacția. În plus, în cazul în care organismele publice și operatorii privați care sunt într-o situație comparabilă participă la aceeași tranzacție în același timp, dar în termeni sau condiții diferite, în mod normal acest lucru indică faptul că intervenția organismului public nu este în conformitate cu condițiile de piață.

(49)

În cazul de față, poziția de pornire a entităților publice și a operatorilor privați implicați este comparabilă în ceea ce privește tranzacția. Toți creditorii implicați în tranzacție dețineau credite negarantate și nerecuperabile. Implicarea sectorului privat a fost, de asemenea, semnificativă. Cu toate acestea, ceilalți operatori nu sunt simpli operatori de pe piață, astfel cum s-a subliniat deja; se pare că toți sunt legați într-un mod sau altul de acest club. Prin urmare, nu se poate afirma că aceștia au acționat cu scopul de a realiza profit; suporterii nu sunt, de exemplu, operatori raționali de pe piață care urmăresc să obțină profit.

(50)

De asemenea, este clar că tranzacția a avut loc în termeni sau condiții diferite. Municipalitatea a solicitat mai multe beneficii în schimbul renunțării la datorie în comparație cu ceilalți creditori. Aceasta a primit, astfel cum se indică în tabelul 2, cu o acțiune pentru 26,7 EUR, relativ mai multe acțiuni decât toți ceilalți creditori comerciali sau fără scop lucrativ. De asemenea, restructurarea datoriilor a permis clubului FC Den Bosch să plătească restanțele la chiria pentru stadion societății de exploatare a stadionului care aparține municipalității. În același timp, creditorul […] a primit acțiuni preferențiale, ceea ce îi poate acorda prioritate la primirea unor eventuale dividende ulterioare. Aceasta înseamnă că nu este exclus ca cel puțin un actor privat să fi obținut condiții mai bune decât municipalitatea. Dovezile nu permit să se concluzioneze că municipalitatea a acționat pari passu cu operatori privați din economia de piață atunci când a acceptat schimbul.

(51)

În plus, este puțin probabil că un investitor privat ar fi acceptat să își vândă creditele nerecuperabile care sunt convertite în acțiuni la un preț de 1 EUR către o fundație care intenționează să vândă certificate de acționar pentru 100 EUR per acțiune. Prin faptul că nu a păstrat acțiunile, municipalitatea a eliminat singurul motiv comercial pentru o conversie a datoriei în capital propriu, speranța sau așteptările – deși îndepărtate – ca acțiunile să dobândească valoare. Municipalitatea a oferit unui terț posibilitatea de a obține fonduri prin vânzarea de certificate de acționar în loc să facă acest lucru ea însăși sau, cel puțin, să solicite o cotă din profiturile din vânzări (13). În acest caz, statul își păstra acțiunile și se putea aștepta în mod rezonabil la un profit în viitor.

(52)

Prin urmare, renunțarea la datoriile subordonate nu poate fi comparată cu comportamentul unui operator rațional din economia de piață și a conferit un avantaj clubului FC Den Bosch pe care acesta nu l-ar fi putut obține în condițiile pieței.

(53)

În ceea ce privește centrul de antrenament, Țările de Jos afirmă că valoarea compensației de 1,4 de milioane EUR a fost calculată în conformitate cu Comunicarea privind vânzările de terenuri și cu deciziile Comisiei în ceea ce privește compensarea costului de înlocuire și, prin urmare, nu conferă niciun avantaj clubului FC Den Bosch. Conform comunicării menționate, o vânzare de terenuri și clădiri de către o autoritate publică nu constituie ajutor de stat, în primul rând, atunci când autoritățile publice acceptă oferta cea mai mare sau singura ofertă în urma unei proceduri de licitație necondiționată și, în al doilea rând, atunci când, în absența unei astfel de proceduri de ofertare, prețul de vânzare se stabilește cel puțin la valoarea stabilită printr-o evaluare efectuată de un expert independent.

(54)

Orientările furnizate de Comunicarea privind vânzările de terenuri, astfel cum se precizează în introducerea acesteia, „privesc numai vânzările de terenuri și clădiri aflate în proprietatea statului. Ele nu se referă la achiziția publică de terenuri și clădiri sau la închirierea sau concesionarea de terenuri și clădiri de către autoritățile publice. Asemenea operațiuni pot include, în egală măsură, elemente de ajutor de stat”.

(55)

În orice caz, mecanismele stabilite în Comunicarea privind vânzările de terenuri sunt doar instrumente pentru a stabili dacă statul a acționat ca un investitor în cadrul economiei de piață și, prin urmare, constituie exemple specifice pentru aplicarea testului MEIP la tranzacțiile funciare între entități publice și private (14). Prin urmare, nu este relevant dacă analiza evaluării și achiziției terenurilor este efectuată în temeiul Comunicării privind vânzările de terenuri sau fără trimitere la aceasta.

(56)

În cazul centrului sportiv pe care l-a eliberat FC Den Bosch, evaluarea terenului, realizată de către un expert independent, s-a bazat pe valoarea de înlocuire ajustată. Conform explicațiilor furnizate de Țările de Jos, aceasta este valoarea pe care statul ar trebui să o plătească în cazul relocării proprietarului, pe baza normelor juridice pentru evaluarea proprietății care face obiectul unui exercițiu de expropriere necontestat. Acest argument nu este convingător. Clădirile și instalațiile centrului, care au fost construite de FC Den Bosch, se aflau deja în proprietatea municipalității. Clubul le-a utilizat fără emfiteoză. Prin urmare, evaluarea nu ar fi trebuit să fie efectuată pe baza unui scenariu în care FC Den Bosch era proprietarul imobilelor. În plus, valoarea de înlocuire ajustată poate diferi semnificativ de valoarea de piață a activului.

(57)

De asemenea, nu pare că municipalitatea avea planuri specifice pentru terenurile respective la momentul tranzacției. Tranzacția a făcut parte, în mod evident, din măsurile de restructurare adoptate de către municipalitate și a avut ca obiectiv principal clar să furnizeze lichidități clubului FC Den Bosch. Este puțin probabil că municipalitatea ar fi efectuat această operațiune la acel moment fără acest obiectiv. De asemenea, se poate susține că, odată cu dispariția clubului de fotbal în caz de faliment, centrul sportiv ar fi fost eliberat fără nicio despăgubire.

(58)

Prin urmare, trebuie să se pună la îndoială faptul că un alt operator de pe piață ar fi putut convinge municipalitatea să acorde 1,4 milioane EUR pentru a elibera o proprietate pentru care operatorul respectiv nici măcar nu avea o emfiteoză. În orice caz, suma ar fi fost mult mai mică.

(59)

Prin urmare, măsurile conferă un avantaj selectiv în favoarea clubului FC Den Bosch în sensul articolului 107 alineatul (1) din tratat.

(60)

Țările de Jos au pus sub semnul întrebării impactul posibilului ajutor asupra pieței interne pentru cluburile care nu joacă fotbal la nivel european. Cu toate acestea, cluburile de fotbal profesionist sunt considerate drept întreprinderi și sunt supuse controlului ajutoarelor de stat. Fotbalul profesionist oferă locuri de muncă plătite și furnizează servicii contra cost; acesta a dobândit un înalt nivel de profesionalism și, prin urmare, impactul său economic este în creștere (15).

(61)

Deși FC Den Bosch nu participă la competiții de fotbal care au o dimensiune internațională, în calitate de club de fotbal profesionist, acesta desfășoară activități economice pe mai multe piețe, cum ar fi transferurile de jucători profesioniști, publicitatea, sponsorizarea, comercializarea sau acoperirea mediatică. Ajutorul acordat unui club de fotbal profesionist îi consolidează poziția pe fiecare dintre aceste piețe, dintre care majoritatea vizează mai multe state membre. Prin urmare, în cazul în care sunt utilizate resurse de stat pentru a oferi un avantaj selectiv în favoarea unui club de fotbal profesionist, indiferent de liga în care joacă acesta, există probabilitatea ca un astfel de ajutor să aibă potențialul de a denatura concurența și de a afecta schimburile comerciale dintre statele membre în sensul articolului 107 alineatul (1) din tratat (16).

(62)

Comisia trebuie să evalueze dacă măsura de ajutor în favoarea clubului FC Den Bosch poate fi considerată compatibilă cu piața internă. Niciuna dintre derogările menționate la articolul 107 alineatul (2) din tratat nu se aplică măsurii de ajutor în cauză. În ceea ce privește derogările prevăzute la articolul 107 alineatul (3) din tratat, Comisia constată că niciuna dintre regiuni olandeze nu intră sub incidența excepției prevăzute la articolul 107 alineatul (3) litera (a) din tratat. Măsura de ajutor în cauză nu promovează un proiect important de interes european comun și nici nu remediază o perturbare gravă a economiei olandeze este în sensul articolului 107 alineatul (3) litera (b) din tratat. De asemenea, nu se poate afirma că măsura de ajutor promovează cultura sau conservarea patrimoniului în sensul articolului 107 alineatul (3) litera (d) din tratat.

(63)

În ceea ce privește derogarea prevăzută la articolul 107 alineatul (3) litera (c) din tratat în favoarea ajutoarele destinate să faciliteze dezvoltarea anumitor activități economice, un astfel de ajutor poate fi compatibil în cazul în care acestea nu modifică în mod nefavorabil condițiile schimburilor comerciale într-o măsură care contravine interesului comun.

(64)

Pentru evaluarea măsurilor de ajutor în temeiul articolului 107 alineatul (3) litera (c) din tratat, Comisia a adoptat o serie de regulamente, cadre, orientări și comunicări privind formele de ajutor și scopurile orizontale sau sectoriale pentru care este acordat ajutorul. Având în vedere că FC Den Bosch s-a confruntat cu dificultăți financiare la momentul adoptării măsurilor și că ajutorul a fost acordat de municipalitate pentru a elimina aceste dificultăți, este adecvat să se evalueze dacă criteriile prevăzute în orientări (17) se aplică și sunt îndeplinite.

(65)

În iulie 2014, Comisia a publicat noi Orientări privind ajutoarele de stat pentru salvarea și restructurarea întreprinderilor nefinanciare aflate în dificultate (18). Noile orientări nu sunt însă aplicabile acestui ajutor nenotificat acordat în 2011. În conformitate cu punctul 137 din noile orientări, acesta ar fi cazul numai dacă un ajutor de salvare sau restructurare este acordat fără autorizare prealabilă în cazul în care o parte sau întreg ajutorul se acordă după publicarea orientărilor în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene. În conformitate cu punctul 138 din noile orientări, în toate celelalte cazuri, Comisia va efectua analiza pe baza orientărilor care se aplicau la data acordării ajutorului, prin urmare, în speță, orientările aplicabile înainte de 2014.

(66)

În conformitate cu punctul 11 din orientări, o întreprindere poate fi considerată ca fiind în dificultate în cazul în care prezintă simptomele obișnuite ale unei întreprinderi aflate în dificultate, cum ar fi creșterea pierderilor, scăderea cifrei de afaceri, creșterea stocurilor, supracapacitatea, reducerea fluxului de numerar, îndatorarea crescută. Astfel cum se indică în considerentul 8, FC Den Bosch prezintă mai multe dintre aceste simptome. În consecință, aceasta era o întreprindere aflată în dificultate și compatibilitatea ajutorului de stat va fi evaluată în conformitate cu orientările.

(67)

În secțiunea 3.2 din orientări, se prevede că acordarea ajutorului trebuie să fie condiționată de punerea în aplicare a unui plan de restructurare. Astfel cum s-a arătat în considerentul 7, FC Den Bosch se califică drept o întreprindere mică. În conformitate cu punctul 59 din orientări, Comisia ia act de faptul că Regatul Țărilor de Jos a comunicat un plan de restructurare care abordează condițiile enunțate la punctele 34-37 din orientări.

(68)

În această privință, Comisia observă că decizia municipalității de a renunța la împrumuturile acordate clubului FC Den Bosch și de a plăti clubul pentru eliberarea centrului său sportiv vine în urma unei analize privind natura și cauzele dificultăților întâmpinate de FC Den Bosch. Subvenția era supusă mai multor condiții care urmăresc restabilirea viabilității pe termen lung a întreprinderii într-o perioadă rezonabilă de timp de trei ani și respectarea cerințelor KNVB pentru a continua licențierea clubului FC Den Bosch pentru a participa la competiții profesioniste. Planul de restructurare presupunea o nouă conducere, reduceri ale personalului și ale grupului de jucători. Acesta cuprinde abandonarea unui centru mare de antrenament. Astfel, FC Den Bosch are în vedere realizarea de economii legate de activitatea sa principală. Planul de restructurare nu se bazează pe factori externi pe care FC Den Bosch îi poate urmări, dar nu îi poate controla în totalitate, cum ar fi găsirea unor noi sponsori și o creștere a numărului de spectatori. Se prevede îmbunătățirea continuă a situației financiare a clubului, precum și continuarea activității în calitate de club de fotbal profesionist. Evoluția clubului, astfel cum este descrisă în considerentul 35, arată că planul a fost, într-adevăr, realist.

(69)

Punctele 38-42 din orientări prevăd că trebuie luate măsuri compensatorii de către beneficiar pentru a reduce la minimum efectele de denaturare ale ajutorului și efectele negative ale acestuia asupra condițiilor schimburilor comerciale. Totuși, această condiție nu se aplică în cazul întreprinderilor mici. Astfel cum este prevăzut în considerentul 7, FC Den Bosch este o întreprindere mică.

(70)

De asemenea, Comisia remarcă faptul că planul de restructurare este finanțat în mare măsură de către entități private externe în plus față de economiile realizate intern, în conformitate cu punctele 43 și 44 din orientări. Mai multe entități private au fost de acord să renunțe, de asemenea, la propriile creanțe. Contribuția globală a creditorilor și a municipalității la refinanțarea FC Den Bosch a fost de 6,737 milioane EUR (5,337 milioane EUR din datoriile scutite, plus 1,4 milioane EUR pentru centrul de antrenament, în cazul în care întreaga sumă pentru centrul de antrenament ar fi considerată drept ajutor). Procentul de 25 % de contribuție proprie impus întreprinderilor mici ar fi de maximum 1,685 milioane EUR. Alte entități decât statul au contribuit cu 3,687 milioane EUR sub forma renunțării la creanțele lor (5,337 milioane EUR minus împrumutul de 1,65 milioane EUR al municipalității), dintre care o societate comercială cu o sumă de 1,865 milioane EUR, ceea ce reprezintă mai mult decât nivelul impus de 25 %.

(71)

Valoarea ajutorului a fost necesară. Conform planului de restructurare, aceasta ar trebui să conducă la pierderi mai mici în sezoanele 2011/2012 și 2012/2013 și la un rezultat moderat pozitiv ulterior. Aceasta nu ar fi permis clubului FC Den Bosch să cumpere noi jucători sau să îi atragă cu salarii mai mari.

(72)

Punctul 49 din orientări prevede că statul membru transmite informații cu privire la punerea în aplicare adecvată a planului de restructurare, prin rapoarte regulate și detaliate. Punctul 51 stabilește condiții mai puțin stricte pentru IMM-uri, în cazul cărora se consideră suficientă, în mod normal, transmiterea anuală de copii ale bilanțului și ale conturilor de profit și pierderi. Regatul Țărilor de Jos s-a angajat să prezinte rapoartele respective.

(73)

În conformitate cu punctele 72-77 din orientări, Regatul Țărilor de Jos a precizat că FC Den Bosch nu a beneficiat de ajutor de salvare sau de ajutor de restructurare în perioada de zece ani care precede acordarea ajutorului în cauză. De asemenea, acesta s-a angajat să nu acorde niciun nou ajutor pentru salvare sau ajutor de restructurare clubului FC Den Bosch în decursul unei perioade de zece ani.

(74)

Prin urmare, Comisia concluzionează că măsurile de restructurare a datoriilor în ceea ce privește FC Den Bosch constituie ajutor de stat în sensul articolului 107 alineatul (1) din tratat. Cu toate acestea, ajutorul pentru restructurare acordat de municipalitate în favoarea clubului FC Den Bosch îndeplinește condițiile din liniile directoare și, în consecință, nu afectează condițiile schimburilor comerciale într-o măsură care contravine interesului comun. Prin urmare, ajutorul este compatibil cu articolul 107 alineatul (3) litera (c) din tratat.

(75)

Comisia constată că Țările de Jos au pus în aplicare în mod ilegal ajutorul acordat clubului FC Den Bosch, cu încălcarea articolului 108 alineatul (3) din tratat. Cu toate acestea, ajutorul de stat acordat clubului FC Den Bosch în 2011, constând din anularea unei datorii de 1,65 milioane EUR și plata unei sume de 1,4 milioane EUR în schimbul părăsirii centrului de antrenament, îndeplinește condițiile aferente ajutorului de restructurare prevăzute în orientări și poate fi considerat compatibil cu piața internă în conformitate cu articolul 107 alineatul (3) litera (c) din tratat,

15.11.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 306/30

(1)

Decizia de punere în aplicare (UE) 2015/2416 a Comisiei (2) a recunoscut anumite zone din Statele Unite ale Americii ca fiind indemne de Agrilus planipennis Fairmaire.

(2)

Din informațiile recente furnizate de Statele Unite ale Americii reiese că anumite zone de pe teritoriul lor recunoscute în momentul de față ca fiind indemne de Agrilus planipennis Fairmaire nu mai sunt, în prezent, indemne de acest organism dăunător.

(3)

În plus, Statele Unite au prezentat informații potrivit cărora comitatul Chester din Tennessee este indemn de acest organism dăunător.

(4)

Ținând seama de aceste informații, respectiva listă cu zonele recunoscute ca fiind indemne de organismul dăunător respectiv ar trebui să fie modificată.

(5)

Prin urmare, Decizia de punere în aplicare (UE) 2015/2416 ar trebui modificată în consecință.

(6)

Măsurile prevăzute în prezenta decizie sunt conforme cu avizul Comitetului permanent pentru plante, animale, produse alimentare și hrană pentru animale,

15.11.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 306/32

(1)

Sistemul instituțional de protecție (SIP) este menționat în Regulamentul (UE) nr. 575/2013 ca un acord de stabilire contractuală sau legală a responsabilităților care protejează instituțiile membre ale acestuia și le asigură lichiditatea și solvabilitatea pentru a evita falimentul, în cazul în care este necesar. Autoritățile competente, în conformitate cu condițiile stabilite la articolul 8 alineatul (4), articolul 49 alineatul (3), articolul 113 alineatul (7), articolul 422 alineatul (8) și articolul 425 alineatul (4) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 și articolul 29 alineatul (1), articolul 33 alineatul (2) litera (b) și articolul 34 alineatul (1) din Regulamentul delegat (UE) 2015/61, pot să acorde derogări de la anumite cerințe prudențiale sau să acorde anumite exceptări membrilor SIP. În plus, articolul 113 alineatul (7) litera (i) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 prevede că autoritatea competentă relevantă trebuie să aprobe și să monitorizeze la intervale regulate adecvarea sistemelor SIP pentru monitorizarea și clasificarea riscului, iar articolul 113 alineatul (7) litera (d) impune SIP să realizeze propria analiză a riscurilor.

(2)

Deciziile autorităților competente de a acorda aprobări și derogări în sensul articolului 8 alineatul (4), al articolului 49 alineatul (3), al articolului 113 alineatul (7), al articolului 422 alineatul (8) și al articolului 425 alineatul (4) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 și al articolului 33 alineatul (2) litera (b) din Regulamentul delegat (UE) 2015/61 și orice decizii care rezultă din monitorizarea SIP se adresează instituțiilor de credit individuale. Ca atare, Banca Centrală Europeană (BCE), ca autoritate competentă pentru supravegherea prudențială în cadrul Mecanismului unic de supraveghere (MUS) a instituțiilor de credit care sunt clasificate drept semnificative în conformitate cu articolul 6 alineatul (4) din Regulamentul (UE) nr. 1024/2013 și partea IV și articolul 147 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 468/2014, al Băncii Centrale Europene (BCE/2014/17) (4) este responsabilă de evaluarea cererilor prezentate de instituțiile de credit semnificative și monitorizarea SIP care le includ, în timp ce autoritățile naționale competente (ANC) sunt responsabile de evaluarea cererilor prezentate de instituțiile de credit mai puțin semnificative și monitorizarea SIP care le includ pe acestea.

(3)

Pentru a asigura tratamentul consecvent la nivelul MUS al instituțiilor de credit semnificative și mai puțin semnificative care sunt membre ale SIP și pentru a promova consecvența în deciziile adoptate de BCE și ANC, BCE a adoptat Orientarea (UE) 2016/1994 a Băncii Centrale Europene (BCE/2016/38) (5). Cu toate acestea, este necesar să se stabilească un proces coordonat pentru deciziile referitoare la membrii aceluiași SIP care constau atât în instituții semnificative, cât și în instituții mai puțin semnificative, iar BCE și ANC trebuie să aibă o abordare coordonată pentru monitorizarea acestui SIP, pentru a asigura consecvența deciziilor luate în legătură cu instituțiile de credit semnificative și mai puțin semnificative care sunt membre ale aceluiași SIP,

(a)

„echipă de analiză” înseamnă o echipă compusă din reprezentanți ai BCE și ai ANC care este autoritatea de supraveghere directă a membrilor SIP relevanți. Echipa este constituită în scopul coordonării analizei desfășurate în temeiul articolului 113 alineatul (7) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013;

(b)

„coordonatorul echipei de analiză” înseamnă un membru al personalului BCE și un membru al personalului ANC numiți în conformitate cu articolul 6 și îndeplinind sarcinile prevăzute la articolul 8;

(c)

„solicitant” înseamnă un membru SIP sau un grup de membri SIP reprezentați de o singură entitate care prezintă BCE sau ANC relevante o cerere de aprobare sau de derogare în conformitate cu dispozițiile menționate la articolul 1 alineatul (1);

(d)

„SIP hibrid” înseamnă un SIP compus din instituții de credit semnificative și mai puțin semnificative;

(e)

„autorități competente MUS” înseamnă BCE și ANC ale statelor membre participante.

15.11.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 306/37

(1)

Sistemul instituțional de protecție (SIP) este menționat la articolul 113 alineatul (7) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 ca un acord de stabilire contractuală sau legală a responsabilităților, care protejează instituțiile membre ale acestuia și le asigură lichiditatea și solvabilitatea pentru a evita falimentul, în cazul în care este necesar. Potrivit acestei dispoziții, autoritățile competente, sub rezerva anumitor condiții stabilite în Regulamentul (UE) nr. 575/2013, pot să acorde derogări de la anumite cerințe prudențiale sau să acorde anumite exceptări membrilor SIP.

(2)

Banca Centrală Europeană (BCE), ca autoritate competentă pentru supravegherea prudențială în cadrul Mecanismului unic de supraveghere (MUS) a instituțiilor de credit care sunt clasificate ca semnificative, este responsabilă pentru evaluarea cererilor prezentate de aceste instituții.

(3)

Condițiile pentru evaluarea SIP în scopuri prudențiale sunt prevăzute la articolul 113 alineatul (7) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013. Acest regulament acordă o anumită marjă de manevră autorităților competente în ceea ce privește elaborarea evaluării în materie de supraveghere care este necesară pentru a stabili îndeplinirea condițiilor. Pentru a asigura consecvența, eficacitatea și transparența, BCE a adăugat un capitol nou la „Ghidul BCE privind opțiunile și marjele de apreciere prevăzute în dreptul Uniunii” cu privire la abordarea referitoare la recunoașterea sistemelor instituționale de protecție (SIP) în scopuri prudențiale (3), care precizează modul în care BCE va evalua conformitatea SIP și a membrilor acestora cu condițiile menționate mai sus.

(4)

BCE este responsabilă de funcționarea eficace și coerentă a MUS și, ca parte a sarcinilor sale de monitorizare, trebuie să asigure consecvența rezultatelor activităților de supraveghere. În acest context, BCE adoptă orientări adresate autorităților naționale competente (ANC), în conformitate cu care trebuie îndeplinite sarcinile de supraveghere și trebuie adoptate decizii în materie de supraveghere în legătură cu instituțiile mai puțin semnificative.

(5)

Întrucât SIP pot include atât instituții semnificative, cât și instituții mai puțin semnificative, este important să se asigure tratamentul consecvent al membrilor acestora la nivelul MUS, pentru a promova consecvența deciziilor adoptate de BCE și ANC. Pentru SIP cu membri care includ atât instituții de credit semnificative, cât și instituții de credit mai puțin semnificative, este foarte important ca atât BCE, care este responsabilă cu supravegherea prudențială a instituțiilor semnificative, cât și ANC, care sunt responsabile cu supravegherea instituțiilor mai puțin semnificative, să utilizeze aceleași specificații pentru evaluarea eligibilității. Utilizarea acelorași specificații de către ANC este justificată și la evaluarea SIP care constau exclusiv în instituții mai puțin semnificative, întrucât componența SIP, precum și clasificarea membrilor acestora ca semnificativi sau mai puțin semnificativi, se poate modifica în timp,

(a)

contrapartea este o instituție, o instituție financiară sau o întreprindere prestatoare de servicii auxiliare care face obiectul unor cerințe prudențiale adecvate;

(b)

contrapartea care solicită aprobarea are sediul în același stat membru.

(a)

acționariatul sau structura juridică a membrilor ar putea afecta transferabilitatea fondurilor proprii sau rambursarea datoriilor;

(b)

procesul decizional oficial privind transferul de fonduri proprii între membri asigură transferuri prompte;

(c)

statutele membrilor, orice acord al acționarilor sau orice alte acorduri cunoscute cuprind dispoziții care ar putea împiedica transferul de fonduri proprii sau rambursarea datoriilor de către contraparte;

(d)

au existat dificultăți de management sau probleme de guvernanță corporativă grave legate de membri, care ar putea avea un impact negativ asupra transferului prompt de fonduri proprii sau asupra rambursării rapide a datoriilor;

(e)

orice terți (6) pot exercita controlul sau pot împiedica transferul prompt de fonduri proprii sau rambursarea rapidă a datoriilor;

(f)

există indicii din trecut privind fluxurile de fonduri între membri care demonstrează capacitatea de a transfera fonduri prompt sau de a rambursa rapid datorii.

(a)

acordurile includ o gamă largă de măsuri, procese și mecanisme, constituind cadrul în baza căruia funcționează SIP. Acest cadru ar trebui să includă o serie de acțiuni posibile, de la cele mai puțin intruzive la măsuri mai substanțiale, proporționale cu nivelul de risc al instituției beneficiare și cu gravitatea constrângerilor financiare ale acesteia, inclusiv sprijin sub formă de capital și lichiditate. Sprijinul poate fi condiționat, de exemplu, de punerea în aplicare de către instituție a anumitor măsuri de redresare și restructurare;

(b)

structura de guvernanță a SIP și procesul de luare a deciziilor privind măsurile de sprijin permit oferirea sprijinului în timp util;

(c)

există un angajament clar privind acordarea de sprijin atunci când, în ciuda monitorizării anterioare a riscurilor și a măsurilor de intervenție timpurie, un membru este insolvabil sau nelichid sau este probabil să devină insolvabil sau nelichid, precum și privind respectarea de către membrii acestuia a cerințelor de reglementare relevante privind fondurile proprii și lichiditatea;

(d)

SIP desfășoară testări la stres la intervale regulate pentru a cuantifica măsurile potențiale de sprijin sub formă de capital și lichiditate;

(e)

capacitatea SIP de absorbție a riscurilor (constând în fonduri vărsate, contribuții potențiale ex-post și angajamente comparabile) este suficientă pentru a acoperi măsurile potențiale de sprijin luate cu privire la membrii acestuia;

(f)

a fost creat un fond ex ante pentru a asigura că SIP are la dispoziție fonduri pentru măsurile de sprijin și:

(a)

membrii SIP sunt obligați să furnizeze principalului organ de conducere al SIP date actualizate privind situațiile de risc ale acestora la intervale regulate, inclusiv informații privind fondurile proprii ale acestora și cerințele de fonduri proprii;

(b)

sunt instituite fluxuri de date și sisteme informatice corespunzătoare;

(c)

principalul organ de conducere al SIP stabilește standarde și metodologii uniforme pentru cadrul de gestionare a riscurilor care urmează a fi aplicat de membri;

(d)

în scopul monitorizării și clasificării riscului de către SIP, există o definiție comună a riscurilor, sunt monitorizate aceleași categorii de riscuri pentru toți membrii și se utilizează același nivel de încredere și orizont de timp pentru cuantificarea riscurilor;

(e)

sistemele SIP pentru monitorizarea și clasificarea riscurilor clasifică membrii în conformitate cu situația de risc a acestora, respectiv SIP definește categorii diferite în care sunt alocați membrii pentru a permite o intervenție timpurie;

(f)

SIP poate influența situația de risc a membrilor acestuia prin emiterea de instrucțiuni, recomandări etc. către aceștia, de exemplu, pentru a limita anumite activități sau pentru a impune reducerea anumitor riscuri.

(a)

SIP evaluează la intervale regulate riscurile și vulnerabilitățile sectorului din care fac parte membrii acestuia;

(b)

rezultatele analizei riscurilor sunt rezumate într-un raport sau alt document și sunt distribuite organelor decizionale relevante ale SIP și/sau ale membrilor, la scurt timp după finalizarea acestora;

(c)

membrii sunt informați cu privire la clasificarea de risc a acestora de către SIP, în conformitate cu articolul 113 alineatul (7) litera (c).

(a)

raportul consolidat sau agregat este auditat de un auditor extern independent pe baza cadrului contabil relevant sau, dacă este cazul, pe baza metodei de agregare relevante;

(b)

auditorul extern trebuie să furnizeze o opinie de audit;

(c)

toți membrii SIP și orice filiale, orice structuri intermediare, precum societățile holding și entitatea care administrează SIP în sine (dacă este o entitate juridică), sunt incluse în domeniul de aplicare al consolidării/agregării;

(d)

în cazurile în care SIP elaborează un raport care cuprinde un bilanț agregat și un cont agregat de profit și pierdere, metoda de agregare poate asigura eliminarea tuturor expunerilor intragrup.

(a)

auditorul extern care este responsabil pentru auditul raportului financiar consolidat sau agregat poate confirma eliminarea acestor practici;

(b)

anumite tranzacții ale membrilor au condus la constituirea inadecvată de fonduri proprii la nivel individual, subconsolidat sau consolidat.

(a)

măsura în care SIP are suficienți membri (dintre instituțiile care sunt potențial eligibile a fi membre) pentru a acoperi orice măsuri de sprijin pe care poate fi obligat să le pună în aplicare;

(b)

modelele de afaceri ale membrilor, strategiile de afaceri, dimensiunile, clienții, acoperirea regională, produsele, structurile de finanțare, categoriile de risc semnificativ, cooperarea în materie de vânzări și acordurile de servicii cu alți membri SIP etc.;

(c)

măsura în care diversele profiluri de activitate ale membrilor permit monitorizarea și clasificarea situațiilor de risc ale acestora utilizând sistemele uniformizate de care SIP dispune în conformitate cu articolul 113 alineatul (7) litera (c) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013;

(d)

faptul că sectoarele SIP se bazează deseori pe colaborare, ceea ce înseamnă că instituțiile centrale și alte instituții specializate din rețeaua SIP oferă produse și servicii altor membri SIP. La evaluarea omogenității profilurilor de activitate, ANC ar trebui să ia în considerare măsura în care activitățile economice ale membrilor sunt legate de rețea (produse și servicii furnizate băncilor locale, servicii prestate unor clienți comuni, activități pe piața de capital etc.).