15.6.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 157/1

(1)

Întreprinderile și instituțiile de cercetare necomerciale investesc în achiziționarea, dezvoltarea și aplicarea de know-how și informații, care reprezintă moneda de schimb a economiei cunoașterii și oferă un avantaj competitiv. Investiția realizată în generarea și aplicarea capitalului intelectual este un factor determinant în ceea ce privește competitivitatea și performanța legată de inovare pe piață și, prin urmare, rentabilitatea investițiilor, care constituie principala motivație pentru desfășurarea de activități de cercetare și dezvoltare în cadrul întreprinderilor. Întreprinderile recurg la diferite mijloace pentru a-și însuși rezultatele propriilor activități legate de inovare atunci când principiul deschiderii nu permite valorificarea deplină a investițiilor lor în cercetare și inovare. Unul dintre aceste mijloace constă în utilizarea drepturilor de proprietate intelectuală, cum ar fi brevetele, drepturile asupra desenelor și a modelelor sau drepturile de autor. Un alt mijloc de protecție a rezultatelor inovării constă în protejarea accesului și în valorificarea cunoștințelor care au o anumită valoare pentru o entitate și care nu sunt cunoscute pe scară largă. Know-how-ul și informațiile de afaceri valoroase nedivulgate care sunt destinate să rămână confidențiale sunt numite secrete comerciale.

(2)

Întreprinderile, indiferent de dimensiunile acestora, consideră că secretele comerciale sunt la fel de importante ca și brevetele și alte forme ale drepturilor de proprietate intelectuală. Acestea utilizează confidențialitatea ca pe un instrument de gestionare a competitivității și a inovării în afaceri și în cercetare, și în legătură cu o gamă diversificată de informații care depășesc cadrul cunoștințelor tehnologice și înglobează date comerciale, cum ar fi informații privind clienții și furnizorii, planuri de afaceri și studii și strategii de piață. Întreprinderile mici și mijlocii (IMM) acordă o și mai mare importanță secretelor comerciale și se bazează pe acestea într-o măsură mai mare. Prin protejarea unei game atât de largi de know-how și de informații de afaceri, fie ca o completare, fie ca o alternativă la drepturile de proprietate intelectuală, secretele comerciale permit creatorilor și inovatorilor să obțină profit din propriile creații și inovații, devenind astfel deosebit de importante pentru competitivitatea întreprinderilor, pentru cercetare și dezvoltare și pentru performanța legată de inovare.

(3)

Inovarea deschisă este un catalizator pentru noi idei care să satisfacă cerințele consumatorilor și să ofere răspunsuri la provocările societale și să permită apariția pe piață a ideilor respective. O astfel de inovare reprezintă un mijloc important de stimulare a creării de noi cunoștințe și sprijină apariția unor modele de afaceri noi și inovatoare, bazate pe utilizarea cunoștințelor create în comun. Cercetarea colaborativă, inclusiv cooperarea transfrontalieră, este deosebit de importantă pentru a spori nivelul de cercetare și dezvoltare în întreprinderile de pe piața internă. Diseminarea cunoștințelor și a informațiilor ar trebui considerată drept element esențial pentru asigurarea unor oportunități dinamice, pozitive și echitabile de dezvoltare a întreprinderilor, în special a IMM-urilor. Pe o piață internă în care barierele în calea unei colaborări transfrontaliere sunt reduse la minimum și în care cooperarea nu este denaturată, creația intelectuală și inovarea ar trebui să încurajeze investițiile în procese, produse și servicii inovatoare. Un astfel de mediu favorabil creației intelectuale și inovării, în care nu este restricționată mobilitatea forței de muncă, este, de asemenea, important pentru creșterea nivelului de ocupare a forței de muncă și pentru îmbunătățirea competitivității economiei Uniunii. Secretele comerciale au un rol important în protejarea schimbului de cunoștințe între întreprinderi, incluzând în special IMM-uri, și instituțiile de cercetare, atât în cadrul pieței interne, cât și în afara acesteia, în contextul cercetării și dezvoltării și al inovării. Secretele comerciale reprezintă una dintre formele de protecție a creației intelectuale și a know-how-ului inovator cel mai des utilizate de întreprinderi, dar sunt, în același timp, cel mai puțin protejate de cadrul legislativ al Uniunii împotriva dobândirii, utilizării sau divulgării ilegale de către alte părți.

(4)

Întreprinderile inovatoare sunt din ce în ce mai expuse la practici necinstite care vizează însușirea abuzivă a secretelor comerciale, cum ar fi furtul, reproducerea neautorizată, spionajul economic sau încălcarea cerințelor de confidențialitate, atât în cadrul Uniunii, cât și în afara acesteia. Evoluțiile recente, cum ar fi globalizarea, recurgerea în mod frecvent la externalizare, lanțurile de aprovizionare mai mari și utilizarea sporită a tehnologiei informației și comunicațiilor, contribuie la creșterea riscului de apariție a unor astfel de practici. Dobândirea, utilizarea sau divulgarea ilegală a unui secret comercial compromite posibilitatea deținătorilor legitimi ai secretului comercial, în calitate de precursor, de a obține beneficii în urma eforturilor sale legate de inovare. În lipsa unor mijloace juridice eficace și comparabile de protejare a secretelor comerciale în întreaga Uniune, stimulentele pentru angajarea în activități transfrontaliere legate de inovare pe piața internă sunt compromise, iar secretele comerciale nu își pot valorifica potențialul de vectori ai creșterii și ai creării de locuri de muncă. Astfel, inovarea și creativitatea sunt descurajate, iar investițiile scad, ceea ce afectează buna funcționare a pieței interne și îi subminează potențialul de stimulare a creșterii.

(5)

Eforturile internaționale depuse în cadrul Organizației Mondiale a Comerțului pentru a soluționa această problemă au condus la încheierea Acordului privind aspectele legate de comerț ale drepturilor de proprietate intelectuală (Acordul TRIPS). Acordul TRIPS conține, printre altele, dispoziții privind protecția secretelor comerciale împotriva dobândirii, utilizării sau divulgării ilegale de către terți, care constituie standarde internaționale comune. Toate statele membre, precum și Uniunea Europeană, au obligații în temeiul acestui acord, care a fost aprobat prin Decizia 94/800/CE a Consiliului (3).

(6)

În ciuda Acordului TRIPS, există diferențe importante între legislațiile statelor membre în ceea ce privește protejarea secretelor comerciale împotriva dobândirii, utilizării sau divulgării ilegale de către alte persoane. De exemplu, nu toate statele membre au adoptat definiții naționale ale secretului comercial sau ale dobândirii, utilizării sau divulgării ilegale a unui secret comercial, astfel încât cunoașterea cu privire la domeniul de aplicare a protecției nu este ușor accesibilă și domeniul de aplicare respectiv diferă de la un stat membru la altul. În plus, nu există o coerență în ceea ce privește căile de atac de drept civil disponibile în cazul dobândirii, utilizării sau divulgării ilegale de secrete comerciale, întrucât nu toate statele membre pot impune somații de încetare a activității împotriva terților care nu sunt concurenți ai deținătorului legitim al secretului comercial. De asemenea, există diferențe între statele membre în ceea ce privește tratamentul unui terț care a obținut secretul comercial cu bună-credință, dar află ulterior, în momentul utilizării, că respectiva dobândire se bazează pe o dobândire ilegală anterioară a secretului respectiv de către o altă parte.

(7)

Normele naționale diferă, de asemenea, în ceea ce privește posibilitatea deținătorilor legitimi ai secretului comercial de a solicita distrugerea mărfurilor produse de terții care utilizează secretele comerciale în mod ilegal sau returnarea ori distrugerea oricăror documente, fișiere sau materiale care conțin sau încorporează secretul comercial dobândit sau utilizat în mod ilegal. În plus, normele naționale aplicabile calculării daunelor-interese nu țin întotdeauna cont de natura necorporală a secretelor comerciale, ceea ce face ca pierderea de profit suportată efectiv sau îmbogățirea fără justă cauză a contravenientului să fie dificil de demonstrat atunci când nu se poate stabili valoarea de piață a informațiilor în cauză. Numai câteva state membre permit aplicarea unor norme abstracte pentru calcularea daunelor-interese pe baza unor redevențe sau drepturi care ar fi fost datorate în mod rezonabil dacă ar fi existat o licență pentru utilizarea secretului comercial. În plus, normele naționale nu prevăd o protecție adecvată a confidențialității unui secret comercial în cazul în care deținătorul secretului comercial depune o reclamație privind presupusa dobândire, utilizare sau divulgare ilegală a secretului comercial de către un terț, ceea ce reduce atractivitatea măsurilor și a acțiunilor reparatorii existente și slăbește gradul de protecție oferit.

(8)

Diferențele în ceea ce privește protecția juridică a secretelor comerciale oferită de statele membre implică faptul că secretele comerciale nu se bucură de un nivel echivalent de protecție în întreaga Uniune, ceea ce duce la fragmentarea pieței interne în acest domeniu și reduce efectul disuasiv general al normelor relevante. Piața internă este afectată prin faptul că astfel de diferențe reduc stimulentele întreprinderilor de a desfășura activități economice transfrontaliere legate de inovare, inclusiv cooperarea în materie de cercetare sau cooperarea în materie de producție cu partenerii, externalizarea sau investițiile în alte state membre, care depind de utilizarea informațiilor care beneficiază de protecție în calitate de secrete comerciale. Cercetarea și dezvoltarea în rețele transfrontaliere, precum și activitățile legate de inovare, inclusiv producția și comerțul transfrontalier care decurg din acestea, devin mai puțin atractive și mai dificile în cadrul Uniunii, ceea ce produce ineficiențe legate de inovare la nivelul Uniunii.

(9)

În plus, există un risc crescut pentru activitățile comerciale din statele membre cu niveluri comparativ mai scăzute de protecție, datorită faptului că secretele comerciale pot fi mai ușor furate sau obținute ilegal prin alte metode. Acest lucru duce la o alocare ineficientă, în cadrul pieței interne, a capitalurilor destinate inovării cu potențial de stimulare a creșterii din cauza cheltuielilor mai mari cu măsurile de protecție necesare pentru a compensa protecția juridică insuficientă din unele state membre. Aceasta favorizează, de asemenea, activitatea concurenților neloiali care, în urma dobândirii ilegale de secrete comerciale, ar putea să pună în circulație pe piața internă mărfuri rezultate în urma dobândirii ilegale. Diferențele dintre regimurile legislative facilitează, de asemenea, importul de mărfuri din țări terțe în Uniune prin punctele de intrare cu protecție mai scăzută, atunci când conceperea, producția sau comercializarea mărfurilor respective se bazează pe secrete comerciale furate sau obținute ilegal prin alte metode. În ansamblu, aceste diferențe împiedică buna funcționare a pieței interne.

(10)

Este oportun să se prevadă norme la nivelul Uniunii pentru a apropia actele cu putere de lege și actele administrative ale statelor membre, astfel încât să se asigure un nivel suficient și comparabil al reparațiilor în fața instanțelor civile pe piața internă în cazul dobândirii, utilizării sau divulgării ilegale a unui secret comercial. Respectivele norme ar trebui să nu aducă atingere posibilității ca statele membre să prevadă o protecție mai cuprinzătoare împotriva dobândirii, utilizării sau divulgării ilegale a secretelor comerciale, cu condiția respectării garanțiilor prevăzute în mod explicit de prezenta directivă pentru protejarea intereselor altor părți.

(11)

Prezenta directivă nu ar trebui să aducă atingere aplicării normelor Uniunii sau normelor naționale care impun divulgarea informațiilor, inclusiv a secretelor comerciale, către public sau către autoritățile publice. Aceasta nu ar trebui să influențeze nici aplicarea normelor care permit autorităților publice să obțină informații în exercițiul atribuțiilor lor sau normelor care permit sau impun orice divulgare subsecventă din partea acestor autorități a unor informații relevante pentru public. Astfel de norme includ, în special, normele privind divulgarea de către instituțiile și organismele Uniunii sau de către autoritățile publice naționale a informațiilor de natură comercială pe care le dețin în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1049/2001 al Parlamentului European și al Consiliului (4), al Regulamentului (CE) nr. 1367/2006 al Parlamentului European și al Consiliului (5) și al Directivei 2003/4/CE a Parlamentului European și a Consiliului (6), sau al altor norme privind accesul public la documente ori privind obligațiile de transparență ale autorităților publice naționale.

(12)

Prezenta directivă nu ar trebui să aducă atingere dreptului partenerilor sociali de a încheia acorduri colective, în cazul în care se prevede acest lucru în dreptul muncii, în ceea ce privește orice obligație de a nu divulga un secret comercial sau de a limita utilizarea acestuia și consecințele încălcării unei astfel de obligații de către partea căreia i se aplică. Acest lucru ar trebui condiționat de faptul că orice astfel de acord colectiv nu limitează excepțiile prevăzute în prezenta directivă atunci când urmează să se respingă o cerere de aplicare a măsurilor, procedurilor sau acțiunilor reparatorii prevăzute în prezenta directivă pentru o presupusă dobândire, utilizare sau divulgare a unui secret comercial.

(13)

Prezenta directivă nu ar trebui înțeleasă ca limitând libertatea de stabilire, libera circulație a lucrătorilor sau mobilitatea lucrătorilor, astfel cum este prevăzut în dreptul Uniunii. De asemenea, prezenta directivă nu este menită să afecteze posibilitatea de a încheia acorduri neconcurențiale între angajatori și angajați, în conformitate cu legea aplicabilă.

(14)

Este important să se stabilească o definiție omogenă a secretului comercial, fără a restrânge domeniul de aplicare a protecției împotriva însușirilor abuzive. O astfel de definiție ar trebui, prin urmare, să fie elaborată astfel încât să includă know-how-ul, informațiile de afaceri și informațiile tehnologice atunci când există atât un interes legitim pentru păstrarea confidențialității, cât și o așteptare legitimă de protejare a acestei confidențialități. În plus, astfel de know-how sau de informații ar trebui să aibă valoare comercială, fie ea reală sau potențială. Ar trebui să se considere că astfel de know-how sau de informații au valoare comercială în special, de exemplu, în cazul în care dobândirea, utilizarea sau divulgarea lor ilegală poate dăuna intereselor persoanei care deține în mod legal controlul asupra lor, în sensul că îi subminează acesteia din urmă potențialul științific și tehnic, interesele economice sau financiare, pozițiile strategice sau capacitatea de a fi competitivă. Definiția secretului comercial exclude informațiile neînsemnate, precum și experiența și competențele dobândite de către angajați în cursul normal al activității lor și mai exclude de asemenea informațiile care sunt cunoscute în general sau sunt accesibile în mod imediat persoanelor din cercurile care au de a face, în mod normal, cu tipul de informații în cauză.

(15)

De asemenea, este important să se identifice circumstanțele în care este justificată acordarea de protecție juridică secretelor comerciale. Din acest motiv, este necesar să se determine comportamentul și practicile care trebuie considerate ca acte de dobândire, utilizare sau divulgare ilegală a unui secret comercial.

(16)

În scopul inovării și pentru a stimula concurența, dispozițiile prezentei directive nu ar trebui să creeze niciun drept exclusiv asupra know-how-ului sau a informațiilor protejate ca secrete comerciale. Astfel, ar trebui să rămână posibilă descoperirea independentă a aceluiași know-how sau a acelorași informații. Ingineria inversă a unui produs dobândit în mod legal ar trebui să fie considerată un mijloc legal de a obține informații, cu excepția cazului în care s-a convenit altfel prin intermediul unui contract. Cu toate acestea, libertatea de a încheia astfel de contracte poate fi limitată prin lege.

(17)

În prezent, în anumite sectoare industriale, în care creatorii și inovatorii nu pot beneficia de drepturi exclusive și în care inovarea se bazează în mod tradițional pe secrete comerciale, produselor le poate fi ușor aplicată ingineria inversă odată aflate pe piață. În astfel de cazuri, creatorii și inovatorii respectivi pot fi victimele unor practici cum ar fi copierea parazitară sau imitațiile servile, care profită de reputația și de munca lor de inovare. Unele legislații naționale privind concurența neloială tratează aceste practici. Deși prezenta directivă nu își propune să reformeze sau să armonizeze legislațiile privind concurența neloială în general, ar fi oportun ca Comisia să examineze cu atenție necesitatea unei acțiuni a Uniunii în acest domeniu.

(18)

În plus, dobândirea, utilizarea sau divulgarea unor secrete comerciale, ori de câte ori este impusă sau permisă prin lege, ar trebui să fie considerată legală în scopul prezentei directive. Acest lucru se referă în special la dobândirea și la divulgarea de secrete comerciale în contextul exercitării drepturilor reprezentanților lucrătorilor la informare, consultare și participare în conformitate cu dreptul Uniunii și cu dreptul și practicile naționale, precum și apărarea colectivă a intereselor lucrătorilor și angajatorilor, inclusiv cogestiunea, precum și dobândirea sau divulgarea unui secret comercial în contextul auditurilor statutare efectuate în conformitate cu legislația națională sau a Uniunii. Totuși, o astfel de apreciere ca legală a dobândirii unui secret comercial nu ar trebui să aducă atingere vreunei obligații de confidențialitate în ceea ce privește secretul comercial și niciunei limitări a utilizării sale pe care dreptul Uniunii sau dreptul național ar impune-o destinatarului informațiilor. În special, prezenta directivă nu ar trebui să exonereze autoritățile publice de obligațiile de confidențialitate care le revin în privința informațiilor transmise de către deținătorii secretelor comerciale, indiferent dacă obligațiile sunt stabilite de dreptul Uniunii sau de dreptul național. Astfel de obligații de confidențialitate includ, între altele, obligații cu privire la informațiile transmise autorităților contractante în cadrul procedurilor de achiziții, obligații enunțate, de exemplu, în Directiva 2014/23/UE a Parlamentului European și a Consiliului (7), Directiva 2014/24/UE a Parlamentului European și a Consiliului (8) sau Directiva 2014/25/UE a Parlamentului European și a Consiliului (9).

(19)

Deși prezenta directivă prevede măsuri și acțiuni reparatorii care pot consta în împiedicarea divulgării de informații pentru a proteja confidențialitatea secretelor comerciale, este esențial ca exercitarea libertății de exprimare și de informare, care cuprinde libertatea și pluralismul mass-mediei, astfel cum sunt consacrate la articolul 11 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene (denumită în continuare „carta”), să nu fie restricționată, în special în privința jurnalismului de investigație și a protecției surselor jurnalistice.

(20)

Măsurile, procedurile și acțiunile reparatorii prevăzute de prezenta directivă nu ar trebui să restricționeze activitățile de denunțare. Prin urmare, protecția secretelor comerciale nu ar trebui să se extindă la cazurile în care divulgarea unui secret comercial servește interesului public, în măsura în care scoate la iveală o abatere direct relevantă, o faptă reprobabilă sau o activitate ilegală. Nu ar trebui să se considere că aceasta împiedică autoritățile judiciare competente să permită o excepție de la aplicarea măsurilor, a procedurilor și a acțiunilor reparatorii în cazul în care pârâtul a avut toate motivele să fi fost convins, cu bună credință, că comportamentul său respecta criteriile corespunzătoare stabilite în prezenta directivă.

(21)

În conformitate cu principiul proporționalității, măsurile, procedurile și acțiunile reparatorii destinate să protejeze secretele comerciale ar trebui să fie adaptate pentru a îndeplini obiectivul bunei funcționări a pieței interne pentru cercetare și inovare, în special prin descurajarea dobândirii, a utilizării și a divulgării ilegale a unui secret comercial. O astfel de adaptare a măsurilor, procedurilor și a acțiunilor reparatorii ar trebui să nu pună în pericol sau să submineze drepturile și libertățile fundamentale sau interesul public, cum ar fi siguranța publică, protecția consumatorilor, sănătatea publică sau protecția mediului, și să nu afecteze negativ mobilitatea lucrătorilor. În acest sens, măsurile, procedurile și acțiunile reparatorii reglementate prin prezenta directivă urmăresc să garanteze că autoritățile judiciare competente țin seama de factori precum valoarea unui secret comercial, gravitatea comportamentului care duce la dobândirea, utilizarea sau divulgarea ilegală de secrete comerciale și impactul unui astfel de comportament. De asemenea, ar trebui garantat faptul că autoritățile judiciare competente au libertatea de a evalua interesele părților aflate în proceduri juridice, precum și interesele părților terțe, inclusiv, dacă este cazul, ale consumatorilor.

(22)

Buna funcționare a pieței interne ar fi subminată dacă măsurile, procedurile și acțiunile reparatorii prevăzute ar fi utilizate pentru urmărirea unor scopuri nelegitime, incompatibile cu obiectivele prezentei directive. Prin urmare, este important ca autoritățile judiciare să fie împuternicite să adopte măsuri adecvate cu privire la reclamanților care acționează abuziv sau cu rea-credință și depun reclamații vădit neîntemeiate în scopul, de exemplu, de a întârzia sau de a restricționa în mod neloial accesul pârâtului pe piață ori de a-l intimida sau hărțui pe acesta în alt mod.

(23)

În interesul securității juridice și având în vedere că se așteaptă ca deținătorii legitimi ai secretelor comerciale să își exercite obligația de diligență în ceea ce privește păstrarea confidențialității asupra propriilor secrete comerciale valoroase și monitorizarea utilizării acestora, este oportun ca reclamațiile pe fond sau posibilitatea de a iniția acțiuni pentru protejarea secretelor comerciale să fie restrânse la o perioadă limitată. Dreptul intern ar trebui, de asemenea, să specifice în mod clar și lipsit de ambiguitate când începe să curgă respectivul termen și în ce condiții poate acesta să fie întrerupt sau suspendat.

(24)

Posibilitatea de a pierde confidențialitatea unui secret comercial pe parcursul procedurilor juridice îi descurajează adesea pe deținătorii legitimi ai secretelor comerciale să inițieze proceduri juridice pentru a-și apăra secretele comerciale, punând astfel în pericol eficacitatea măsurilor, a procedurilor și a acțiunilor reparatorii prevăzute. Din acest motiv, este necesar să se stabilească, sub rezerva unor garanții corespunzătoare care să asigure dreptul la o cale de atac eficientă și la un proces echitabil, cerințele specifice care vizează protejarea confidențialității secretului comercial pe parcursul procedurilor juridice intentate pentru apărarea acestuia. Această protecție ar trebui să se aplice și după încheierea procedurilor juridice și atât timp cât informațiile care constituie secretul comercial nu țin de domeniul public.

(25)

Astfel de cerințe ar trebui să includă,cel puțin posibilitatea de a restrânge cercul persoanelor autorizate să aibă acces la probe sau ședințe de judecată, ținând cont de faptul că toate acele persoane ar trebui să facă obiectul cerințelor de confidențialitate stabilite de prezenta directivă, precum și de a publica doar elementele neconfidențiale ale hotărârilor judecătorești. În acest context, ținând cont de faptul că evaluarea naturii informației care face obiectul litigiului reprezintă unul din scopurile principale ale procedurilor juridice, este deosebit de importat să se asigure atât protecția efectivă a confidențialității secretelor comerciale, cât și respectarea dreptului părților din cadrul procedurii respective la o cale de atac efectivă și la un proces echitabil. Cercul restrâns de persoane ar trebui așadar să fie compus din cel puțin o persoană fizică reprezentând fiecare dintre părți, precum și din avocații părților și, după caz, din alți reprezentanți care, în conformitate cu dreptul național, să aibă calificările adecvate pentru a apăra, a reprezenta sau a servi interesele unei părți în cadrul procedurilor juridice care fac obiectul prezentei directive, toți având acces deplin la respectivele probe sau ședințe de judecată. În cazul în care una dintre părți este persoană juridică, respectiva parte ar trebui să poată propune o persoană fizică sau persoane fizice care să facă parte din respectivul cerc de persoane, astfel încât să se asigure reprezentarea adecvată a persoanei juridice respective, sub rezerva controlului judiciar adecvat care să împiedice subminarea obiectivului restricționării accesului la probe și la ședințele de judecată. Nu ar trebui să se înțeleagă că aceste garanții impun părților să fie reprezentate de un avocat sau de un alt reprezentant pe parcursul procedurilor juridice în cazul în care o astfel de reprezentare nu este prevăzută în dreptul intern. De asemenea, nu ar trebui să se înțeleagă că aceste garanții restricționează competența instanțelor de a decide, în conformitate cu normele aplicabile și cu practica statului membru în cauză, dacă și în ce măsură funcționarii relevanți ai instanțelor ar trebui să aibă de asemenea acces deplin la probe și la ședințele de judecată în scopul exercitării îndatoririlor lor.

(26)

Dobândirea, utilizarea sau divulgarea ilegală a unui secret comercial de către un terț ar putea avea efecte devastatoare asupra deținătorului legitim al secretului comercial, întrucât, de îndată ce secretul a fost făcut public, este imposibil pentru deținătorul respectiv să revină la situația de dinainte de pierderea secretului comercial. Prin urmare, este esențial să se prevadă măsuri provizorii rapide, eficace și accesibile pentru încetarea imediată a dobândirii, utilizării sau divulgării ilegale a unui secret comercial, inclusiv în cazul în care acesta este utilizat pentru furnizarea de servicii. Este esențial ca o astfel de măsură să fie disponibilă fără a trebui să se aștepte o decizie pe fondul cauzei dar cu respectarea dreptului la apărare și a principiului proporționalității și în funcție de caracteristicile cauzei. În anumite cazuri, ar trebui să fie posibil ca presupusului contravenient să i se poată permite, sub rezerva constituirii uneia sau mai multor garanții, să continue să utilizeze secretul comercial, în special în cazul în care riscul ca acesta să intre în domeniul public este unul scăzut. Ar trebui să fie, de asemenea, posibil să fie solicitate garanții la un nivel suficient pentru a acoperi costurile și prejudiciile cauzate pârâtului de introducerea unei reclamații neîntemeiate, în special atunci când orice întârziere ar putea cauza prejudicii ireparabile deținătorului legitim al secretului comercial.

(27)

Din aceleași motive este, de asemenea, important să se prevadă măsuri definitive care să împiedice utilizarea sau divulgarea ilegală a unui secret comercial, inclusiv în cazul în care acesta este utilizat pentru furnizarea de servicii. Pentru ca astfel de măsuri să fie eficace și proporționale, durata acestora, atunci când circumstanțele impun o limitare în timp, ar trebui să fie suficientă pentru a elimina orice avantaj comercial pe care terțul l-ar fi putut obține în urma dobândirii, utilizării sau divulgării ilegale a secretului comercial. În orice caz, nicio măsură de acest tip nu ar trebui să aibă caracter executoriu în cazul în care informațiile vizate inițial de secretul comercial țin de domeniul public din motive care nu pot fi imputate pârâtului.

(28)

Este posibil ca un secret comercial să poată fi utilizat ilegal pentru conceperea, producția sau comercializarea unor mărfuri sau a unor componente ale acestora care ar putea fi puse în circulație pe piața internă, ceea ce ar afecta interesele comerciale ale deținătorului secretului comercial și funcționarea pieței interne. În astfel de cazuri și atunci când secretul comercial în cauză are un impact considerabil asupra calității, valorii sau prețului mărfurilor rezultate din utilizarea ilegală sau asupra reducerii costurilor, proceselor de producție sau de comercializare a acestora, facilitându-le sau accelerându-le, este important ca autoritățile judiciare să aibă competența necesară pentru a dispune măsuri eficace și adecvate cu scopul de a se asigura că mărfurile respective nu sunt introduse pe piață sau sunt retrase de pe piață. Având în vedere caracterul mondial al comerțului, este necesar, de asemenea, ca astfel de măsuri să includă interdicția de a importa produsele respective în Uniune sau de a le stoca în scopul distribuirii sau introducerii lor pe piață. Având în vedere principiul proporționalității, măsurile corective nu ar trebui să implice neapărat distrugerea mărfurilor în cazul în care există alte opțiuni viabile, cum ar fi eliminarea caracteristicilor ilicite ale mărfurilor sau scoaterea mărfurilor în afara pieței, de exemplu, prin intermediul unei donații în favoarea organizațiilor caritabile.

(29)

O persoană poate să fi dobândit inițial un secret comercial cu bună-credință și să fi aflat abia ulterior, chiar și prin primirea unei notificări de la deținătorul inițial al secretului comercial, că secretul comercial în cauză provine din surse care îl utilizează sau divulgă în mod ilegal. În aceste situații, pentru a evita ca măsurile corective sau ordonanțele de încetare prevăzute să cauzeze prejudicii disproporționate persoanei respective, statele membre ar trebui să prevadă, atunci când este cazul, posibilitatea acordării, ca măsură alternativă, a unei despăgubiri bănești părții prejudiciate. O astfel de despăgubire nu ar trebui totuși să depășească valoarea redevențelor sau a drepturilor care ar fi fost datorate dacă respectiva persoană ar fi obținut autorizația de a utiliza secretul comercial în cauză, pentru perioada de timp în care deținătorul inițial al secretului comercial ar fi putut împiedica utilizarea secretului comercial. Cu toate acestea, în cazul în care utilizarea ilegală a secretului comercial ar constitui o încălcare a dispozițiilor legale, alta decât cea prevăzută în prezenta directivă, sau ar putea să dăuneze consumatorilor, o astfel de utilizare ilegală nu ar trebui să fie permisă.

(30)

Pentru a evita ca o persoană care dobândește, utilizează sau divulgă în mod ilegal un secret comercial, cu bună-știință sau având motive rezonabile pentru a acționa cu bună-știință, să obțină beneficii în urma unui astfel de comportament și pentru a garanta că deținătorul prejudiciat al secretului comercial este plasat, în măsura posibilităților, în poziția în care s-ar fi aflat dacă respectivul comportament nu ar fi avut loc, este necesar să se prevadă o compensație adecvată pentru prejudiciul suferit în urma comportamentului ilegal respectiv. Cuantumul daunelor-interese acordate deținătorului prejudiciat al secretului comercial ar trebui să țină seama de toți factorii corespunzători, cum ar fi pierderea de profit suportată de deținătorul secretului comercial sau profitul necuvenit realizat de contravenient și, dacă este cazul, de orice prejudiciu moral cauzat deținătorului secretului comercial. Ca alternativă, de exemplu, atunci când, având în vedere natura necorporală a secretelor comerciale, este dificil să se determine valoarea prejudiciului suferit în realitate, cuantumul daunelor-interese ar putea fi calculat pe baza unor elemente precum redevențele sau drepturile care ar fi fost datorate în cazul în care contravenientul ar fi solicitat o autorizație pentru a utiliza secretul comercial în cauză. Scopul respectivei metode alternative nu este de a introduce o obligație de a prevedea daune-interese punitive, ci de a permite despăgubirea pe criterii obiective, ținând în același timp seama de costurile suportate de deținătorul secretului comercial, cum ar fi cheltuielile de identificare și de cercetare. Prezenta directivă nu ar trebui să împiedice statele membre să stabilească, în cadrul dreptului lor intern, că răspunderea angajaților în ceea ce privește daunele-interese este limitată la cazurile în care au acționat fără intenție.

(31)

Ca un efect suplimentar de descurajare a viitoarelor încălcări și pentru a contribui la sensibilizarea publicului în sens larg, este util să se facă publice hotărârile, inclusiv, dacă este cazul, printr-o publicitate de mare amploare, a hotărârilor pronunțate în cazurile de dobândire, utilizare și divulgare ilegală a secretelor comerciale, cu condiția ca publicitatea să nu ducă la divulgarea secretului comercial și să nu aducă atingere în mod disproporționat vieții private și reputației unei persoane fizice.

(32)

Eficacitatea măsurilor, procedurilor și a acțiunilor reparatorii la care pot recurge deținătorii de secrete comerciale ar putea avea de suferit în cazul în care nu sunt respectate hotărârile relevante adoptate de autoritățile judiciare competente. Din acest motiv, este necesar să se asigure că autoritățile respective au competențele adecvate pentru a impune sancțiuni.

(33)

Pentru a facilita aplicarea uniformă a măsurilor, procedurilor și acțiunilor reglementate prin prezenta directivă, ar trebui să se prevadă mecanisme de cooperare și schimburi de informații între statele membre, pe de o parte, și între acestea și Comisie, pe de altă parte, în special prin crearea unei rețele de corespondenți desemnați de statele membre. În plus, pentru a evalua dacă măsurile își îndeplinesc obiectivul vizat, Comisia, asistată, dacă este cazul, de Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală, ar trebui să examineze aplicarea prezentei directive și eficacitatea măsurilor luate la nivel național.

(34)

Prezenta directivă respectă drepturile fundamentale și principiile recunoscute, în special, de cartă, mai ales dreptul la respectarea vieții private și de familie, dreptul la protecția datelor cu caracter personal, libertatea de exprimare și de informare, libertatea de alegere a ocupației și dreptul la muncă, libertatea de a desfășura o activitate comercială, dreptul la proprietate, dreptul la o bună administrare și, în special, accesul la dosare, respectând totodată secretul de afaceri, dreptul la o cale de atac efectivă și la un proces echitabil și dreptul la apărare.

(35)

Este important să se respecte drepturile la viață privată și de familie și la protecția datelor cu caracter personal ale oricărei persoane ale cărei date cu caracter personal pot fi prelucrate de către deținătorul secretului comercial atunci când ia măsuri de protecție a unui secret comercial sau ale oricărei persoane care este implicată în proceduri juridice privind dobândirea, utilizarea sau divulgarea ilegală de secrete comerciale în temeiul prezentei directive și ale cărei date cu caracter personal sunt prelucrate. Directiva 95/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului (10) se aplică prelucrării datelor cu caracter personal efectuate în statele membre în contextul prezentei directive și sub supravegherea autorităților competente din statele membre, în special a autorităților publice independente desemnate de statele membre. Astfel, prezenta directivă nu ar trebui să aducă atingere drepturilor și obligațiilor prevăzute în Directiva 95/46/CE, în special în ceea ce privește drepturile persoanei vizate de a avea acces la datele sale cu caracter personal care sunt prelucrate și de a obține rectificarea, ștergerea sau blocarea datelor care sunt incomplete sau inexacte și, dacă este cazul, obligația de a prelucra datele sensibile în conformitate cu articolul 8 alineatul (5) din Directiva 95/46/CE.

(36)

Având în vedere că obiectivul prezentei directive, și anume asigurarea bunei funcționări a pieței interne prin stabilirea unui nivel suficient și comparabil al reparațiilor pe întreaga piață internă în cazul dobândirii, utilizării sau divulgării ilegale a unui secret comercial, nu poate fi realizat în mod suficient de statele membre și, prin urmare, având în vedere amploarea și efectele sale, poate fi realizat mai bine la nivelul Uniunii, Uniunea poate să adopte măsuri în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel cum este enunțat la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este enunțat la respectivul articol, prezenta directivă nu depășește ceea ce este necesar pentru atingerea acestui obiectiv.

(37)

Obiectivul prezentei directive nu este stabilirea de norme armonizate în ceea ce privește cooperarea judiciară, competența judiciară, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie civilă și comercială și nici tratarea legislației aplicabile. Alte instrumente ale UE reglementează astfel de aspecte în termeni generali și ar trebui, în principiu, să rămână în egală măsură aplicabile în domeniul reglementat de prezenta directivă.

(38)

Prezenta directivă nu ar trebui să aducă atingere aplicării normelor din legislația privind concurența, în special articolelor 101 și 102 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE). Măsurile, procedurile și acțiunile reparatorii prevăzute prin prezenta directivă nu ar trebui să fie utilizate pentru a restrângere ilegitim concurența, într-un mod care să contravină TFUE.

(39)

Prezenta directivă nu ar trebui să aducă atingere aplicării oricărei alte legislații pertinente din alte domenii, cum ar fi drepturile de proprietate intelectuală și dreptul contractelor. Cu toate acestea, în cazul în care domeniul de aplicare al Directivei 2004/48/CE a Parlamentului European și a Consiliului (11) și domeniul de aplicare al prezentei directive se suprapun, prezenta directivă are prioritate în calitate de lex specialis,

(40)

Autoritatea Europeană pentru Protecția Datelor a fost consultată în conformitate cu articolul 28 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 45/2001 al Parlamentului European și al Consiliului (12) și a emis un aviz la 12 martie 2014,

(a)

exercitării dreptului la libertatea de exprimare și de informare, astfel cum este prevăzut în cartă, inclusiv respectarea libertății și pluralismului mijloacelor de informare în masă;

(b)

aplicării normelor naționale sau ale Uniunii care le impun deținătorilor de secrete comerciale să divulge informații, inclusiv secrete comerciale, din rațiuni de interes public, publicului ori autorităților administrative sau judiciare în vederea exercitării atribuțiilor autorităților respective;

(c)

aplicării normelor naționale sau ale Uniunii care impun sau permit instituțiilor și organelor Uniunii sau autorităților publice naționale să divulge informațiile furnizate de societăți pe care respectivele instituții, organe sau autorități le dețin în temeiul obligațiilor și prerogativelor stabilite de dreptul intern sau al Uniunii și în conformitate cu acestea;

(d)

autonomiei partenerilor sociali și dreptului acestora de a încheia acorduri colective, în conformitate cu dreptul Uniunii și legislațiile și practicile naționale.

(a)

limitarea utilizării de către angajați a informațiilor care nu constituie secret comercial, astfel cum este definit la articolul 2 punctul 1;

(b)

limitarea utilizării de angajați a experienței și a competențelor dobândite în mod onest ca urmare a desfășurării normale a activității lor profesionale;

(c)

impunerea oricărei restricții suplimentare angajaților în cadrul contractelor lor de muncă, altele decât restricțiile impuse în conformitate cu dreptul Uniunii sau cel intern.

1.

„secret comercial” înseamnă informațiile care îndeplinesc toate cerințele următoare:

2.

„deținătorul secretului comercial” înseamnă orice persoană fizică sau juridică care deține controlul legal asupra unui secret comercial;

3.

„contravenient” înseamnă orice persoană fizică sau juridică care a dobândit, a utilizat sau a divulgat în mod ilegal un secret comercial;

4.

„mărfuri care contravin normelor” înseamnă mărfurile a căror concepere, caracteristici, funcționare, proces de producție sau comercializare beneficiază în mod semnificativ de secrete comerciale dobândite, utilizate sau divulgate în mod ilegal.

(a)

descoperirea sau crearea independentă;

(b)

analiza, studierea, dezasamblarea sau testarea unui produs sau a unui obiect care a fost făcut public sau care se află în mod legal în posesia celui care a dobândit informațiile și căruia nu i se aplică nicio obligație valabilă din punct de vedere legal de a limita dobândirea secretului comercial;

(c)

exercitarea dreptului lucrătorilor sau al reprezentanților lucrătorilor la informare și la consultare în conformitate cu dreptul Uniunii și legislațiile și practicile naționale;

(d)

orice altă practică care, în condițiile date, este conformă cu practicile comerciale loiale.

(a)

accesul neautorizat, însușirea sau copierea oricăror documente, obiecte, materiale, substanțe sau fișiere electronice care se află în mod legal sub controlul deținătorului secretului comercial și care conțin secretul comercial sau din care poate fi dedus secretul comercial;

(b)

orice alt comportament care, în circumstanțele date, contravine practicilor comerciale loiale.

(a)

a dobândit secretul comercial în mod ilegal;

(b)

încalcă un acord de confidențialitate sau orice altă obligație de a nu divulga secretul comercial;

(c)

încalcă o obligație contractuală sau de altă natură care limitează utilizarea secretului comercial.

(a)

pentru exercitarea dreptului la libertatea de exprimare și de informare, astfel cum este prevăzut în cartă, inclusiv respectarea libertății și pluralismului mijloacelor de informare în masă;

(b)

pentru dezvăluirea unei abateri, a unei fapte reprobabile sau a unei activități ilegale, cu condiția ca pârâtul să fi acționat în scopul protejării interesului public general;

(c)

divulgarea de către lucrători reprezentanților acestora ca parte a exercitării legitime de către reprezentanții respectivi a funcțiilor lor în conformitate cu dreptul Uniunii sau cu dreptul intern, cu condiția ca divulgarea să fi fost necesară pentru această exercitare legitimă;

(d)

în scopul protejării unui interes legitim recunoscut în dreptul Uniunii sau în cel intern.

(a)

sunt corecte și echitabile;

(b)

nu presupun o complexitate sau costuri inutile, termene nerezonabile sau întârzieri nejustificate; și

(c)

sunt eficace și au un efect disuasiv.

(a)

este proporțional;

(b)

evită crearea de obstacole în calea comerțului legitim pe piața internă; și

(c)

prevede garanții împotriva utilizării lor abuzive.

(a)

atunci când se constată, printr-o decizie finală, că presupusul secret comercial nu îndeplinește cerințele stabilite la articolul 2 punctul 1; sau

(b)

atunci când informațiile în cauză devin, în timp, general cunoscute sau ușor accesibile persoanelor din cercurile care se ocupă în mod normal de acest tip de informații.

(a)

de a restricționa, integral sau parțial, la un număr limitat de persoane, accesul la orice document care conține secrete comerciale sau presupuse secrete comerciale și care a fost prezentat de părți sau de terți;

(b)

de a restricționa la un număr limitat de persoane accesul la ședințele de judecată, atunci când pot fi divulgate secrete comerciale sau presupuse secrete comerciale, precum și la înregistrările sau transcrierile aferente ședințelor de judecată respective;

(c)

de a pune la dispoziția oricărei alte persoane decât cele care fac parte din numărul limitat de persoane menționat la literele (a) și (b) o versiune neconfidențială a oricărei hotărâri judecătorești, din care au fost eliminate sau ocultate pasajele conținând secrete comerciale.

(a)

încetarea sau, după caz, interzicerea, cu titlu provizoriu, a utilizării sau a divulgării secretului comercial;

(b)

interdicția de a produce, oferi, introduce pe piață sau utiliza mărfuri care contravin normelor ori de a importa, exporta sau depozita astfel de mărfuri în scopurile menționate;

(c)

confiscarea sau predarea mărfurilor suspectate de a încălca normele, inclusiv a mărfurilor importate, astfel încât să se împiedice intrarea sau circulația acestora pe piață.

(a)

secretul comercial există;

(b)

reclamantul este deținătorul secretului comercial; și

(c)

secretul comercial este dobândit, utilizat sau divulgat în mod ilegal sau că o dobândire, utilizare sau divulgare ilegală a secretului comercial este iminentă.

(a)

valoarea și alte trăsături specifice ale secretului comercial;

(b)

măsurile luate în vederea protejării secretului comercial;

(c)

comportamentul pârâtului în dobândirea, utilizarea sau divulgarea secretului comercial;

(d)

impactul utilizării sau divulgării ilegale a secretului comercial;

(e)

interesele legitime ale părților și impactul pe care aprobarea sau respingerea măsurilor l-ar putea avea asupra părților;

(f)

interesele legitime ale terților;

(g)

interesul public; și

(h)

protejarea drepturilor fundamentale.

(a)

reclamantul nu a demarat proceduri juridice care să conducă la o decizie pe fond în fața autorității judiciare competente, într-un termen rezonabil care este stabilit de către autoritatea judiciară ce dispune măsurile atunci când legislația statului membru permite acest lucru sau, dacă nu se stabilește un astfel de termen, într-un termen care nu depășește 20 de zile lucrătoare sau 31 de zile calendaristice, luându-se în considerare termenul mai lung; sau

(b)

informațiile în cauză nu mai îndeplinesc cerințele prevăzute la articolul 2 punctul 1, din motive care nu pot fi imputate pârâtului.

(a)

încetarea sau, după caz, interzicerea utilizării sau divulgării secretului comercial;

(b)

interdicția de a fabrica, a oferi, a introduce pe piață sau a utiliza mărfuri care contravin normelor ori de a importa, exporta sau depozita astfel de mărfuri în aceste scopuri;

(c)

adoptarea măsurilor corective corespunzătoare cu privire la mărfurile care contravin normelor;

(d)

distrugerea parțială sau totală a oricărui document, obiect, material, substanță sau fișier electronic care conține sau încorporează secretul comercial sau, după caz, predarea integrală sau parțială către reclamant a respectivelor documente, obiecte, materiale, substanțe sau fișiere electronice.

(a)

retragerea mărfurilor care contravin normelor;

(b)

eliminarea caracteristicilor ilicite ale mărfurilor care contravin normelor;

(c)

distrugerea mărfurilor care contravin normelor sau, după caz, retragerea lor de pe piață, cu condiția ca retragerea să nu aducă atingere protecției secretului comercial în cauză.

(a)

valoarea sau alte trăsături specifice ale secretului comercial;

(b)

măsurile luate în vederea protejării secretului comercial;

(c)

comportamentul contravenientului în dobândirea, utilizarea sau divulgarea secretului comercial;

(d)

impactul utilizării sau divulgării ilegale a secretului comercial;

(e)

interesele legitime ale părților și impactul pe care aprobarea sau respingerea măsurilor l-ar putea avea asupra părților;

(f)

interesele legitime ale terților;

(g)

interesul public; și

(h)

protejarea drepturilor fundamentale.

(a)

persoana respectivă, în momentul utilizării sau divulgării, nu avea cunoștință și nu ar fi avut motive, în circumstanțele date, să ia cunoștință de faptul că secretul comercial a fost obținut de la o altă persoană care a utilizat sau a divulgat secretul comercial în mod ilegal;

(b)

executarea măsurilor în cauză ar produce prejudicii disproporționate persoanei în cauză; și

(c)

despăgubirea bănească a părții prejudiciate pare satisfăcătoare în mod rezonabil.

15.6.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 157/19

(1)

În conformitate cu Decizia 2006/700/CE a Consiliului (2), Acordul de cooperare privind sistemul global de navigație prin satelit de uz civil (GNSS) între Comunitatea Europeană și statele membre, pe de o parte, și Republica Coreea, pe de altă parte (3) (denumit în continuare „acordul”), a fost semnat la 9 septembrie 2006, sub rezerva încheierii sale la o dată ulterioară.

(2)

Acordul urmărește să încurajeze, să faciliteze și să intensifice cooperarea între părți în domeniul navigației prin satelit de uz civil.

(3)

Poziția Uniunii în cadrul Comitetului instituit în conformitate cu articolul 14 din acord (denumit în continuare „comitetul”) urmează să fie adoptată de Consiliu, pe baza unei propuneri din partea Comisiei, în măsura în care comitetului i se solicită adoptarea unor acte care produc efecte juridice sau a unor decizii de suspendare a aplicării acordului.

(4)

În plus, sub aspectele care nu produc efecte juridice și care urmează să fie abordate de comitet, Comisia ar trebui să coordoneze poziția Uniunii cu statele membre.

(5)

Acordul ar trebui aprobat în numele Uniunii Europene,

15.6.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 157/21

(1)

Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 543/2011 prevede, ca urmare a rezultatelor negocierilor comerciale multilaterale din cadrul Rundei Uruguay, criteriile pentru stabilirea de către Comisie a valorilor forfetare de import din țări terțe pentru produsele și perioadele menționate în partea A din anexa XVI la regulamentul respectiv.

(2)

Valoarea forfetară de import se calculează în fiecare zi lucrătoare, în conformitate cu articolul 136 alineatul (1) din Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 543/2011, ținând seama de datele zilnice variabile. Prin urmare, prezentul regulament trebuie să intre în vigoare la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene,

15.6.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 157/23

(1)

În conformitate cu articolul 78 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), în cazul în care unul sau mai multe state membre se află într-o situație de urgență caracterizată de un aflux brusc de resortisanți ai unor țări terțe, Consiliul, la propunerea Comisiei și după consultarea Parlamentului European, poate adopta măsuri provizorii, în beneficiul statului sau al statelor membre în cauză.

(2)

În conformitate cu articolul 80 din TFUE, politicile Uniunii în domeniul controalelor la frontieră, al azilului și al imigrației, precum și punerea lor în aplicare sunt guvernate de principiul solidarității și al împărțirii echitabile a răspunderii între statele membre, iar actele Uniunii adoptate în acest domeniu cuprind măsuri adecvate pentru aplicarea acestui principiu.

(3)

În baza articolului 78 alineatul (3) din TFUE, Consiliul a adoptat două decizii de instituire a unor măsuri provizorii în domeniul protecției internaționale în beneficiul Italiei și al Greciei. În conformitate cu Decizia (UE) 2015/1523 a Consiliului (2), 40 000 de solicitanți de protecție internațională urmează să fie transferați din Italia și din Grecia către alte state membre. În temeiul Deciziei (UE) 2015/1601 a Consiliului (3), 120 000 de solicitanți de protecție internațională urmează să fie transferați din Italia și din Grecia către celelalte state membre.

(4)

În conformitate cu articolul 9 din Decizia (UE) 2015/1523 și cu articolul 9 din Decizia (UE) 2015/1601, în cazul în care un stat membru se confruntă cu o situație de urgență caracterizată de un aflux brusc de resortisanți ai unor țări terțe, Consiliul, pe baza unei propuneri a Comisiei și după consultarea Parlamentului European, poate adopta măsuri provizorii în beneficiul statului membru în cauză, în temeiul articolului 78 alineatul (3) din TFUE. Aceste măsuri pot include, după caz, suspendarea participării statului membru respectiv la transfer, astfel cum este prevăzut în respectivele decizii, precum și posibile măsuri compensatorii pentru Italia și Grecia.

(5)

Suedia se confruntă cu o situație de urgență caracterizată de un aflux brusc de resortisanți ai unor țări terțe pe teritoriul său cauzat de o schimbare bruscă a fluxurilor de migrație. La 8 decembrie 2015, Suedia a solicitat în mod oficial suspendarea obligațiilor sale în temeiul Deciziilor (UE) 2015/1523 și (UE) 2015/1601.

(6)

Creșterea considerabilă a cazurilor de trecere neregulamentară a frontierei în Uniune și a deplasărilor secundare în întreaga Uniune a condus la o creștere importantă a numărului de solicitări de protecție internațională în Suedia, mai ales din partea unor persoane care au intrat pe teritoriul Uniunii prin Italia și Grecia.

(7)

Cifrele Eurostat confirmă o creștere importantă în Suedia a numărului de solicitanți de protecție internațională. Numărul de solicitanți de protecție internațională a crescut cu peste 60 %, de la 68 245 de solicitanți în perioada 1 ianuarie-31 octombrie 2014, la 112 040 de solicitanți în perioada 1 ianuarie-31 octombrie 2015.

(8)

Numărul lunar al solicitanților de protecție internațională a ajuns recent la un nivel chiar mai ridicat: numărul solicitanților s-a dublat între lunile august (11 735) și septembrie (24 261), atingând 39 055 în octombrie 2015 (o creștere de 61 % față de septembrie).

(9)

Suedia a înregistrat în 2015 de departe cel mai mare număr de solicitanți de protecție internațională pe cap de locuitor din Uniune, și anume 11 503 de solicitanți la un milion de locuitori).

(10)

De asemenea, Suedia se confruntă cu o situație dificilă ca urmare a creșterii semnificative recente a numărului de minori neînsoțiți, unul din patru solicitanți pretinzând a fi un minor neînsoțit.

(11)

Situația actuală a pus o presiune semnificativă asupra sistemului de azil și de migrație suedez, cu grave consecințe de ordin practic pe teren în ceea ce privește condițiile de primire și capacitatea sistemului de azil și de migrație de a soluționa aceste cereri. Pentru a contribui la atenuarea presiunii semnificative cu care se confruntă Suedia, obligațiile sale ca stat membru în materie de transfer în temeiul Deciziilor (UE) 2015/1523 și (UE) 2015/1601 ar trebui suspendate pentru un an.

(12)

Suspendarea obligațiilor Suediei ar trebui să fie completată, după caz, de măsuri de sprijin operaționale coordonate de Biroul European de Sprijin pentru Azil (EASO) și de alte agenții relevante.

(13)

Suedia ar trebui să prezinte Consiliului și Comisiei o foaie de parcurs în care sunt stabilite măsurile pe care le va lua pentru a asigura eficacitatea sistemului său de azil și de migrație și pentru a-și relua obligațiile care îi revin în temeiul Deciziilor (UE) 2015/1523 și (UE) 2015/1601 atunci când va înceta suspendarea obligațiilor sale.

(14)

Deoarece obiectivele prezentei decizii nu pot fi realizate în mod satisfăcător de către statele membre dar, având în vedere amploarea și efectele acțiunii, pot fi realizate mai bine la nivelul Uniunii, aceasta poate adopta măsuri, în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel cum este definit la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE). În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este definit la articolul menționat, prezenta decizie nu depășește ceea ce este necesar pentru realizarea obiectivelor menționate.

(15)

Prezenta decizie respectă drepturile fundamentale și principiile recunoscute de Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.

(16)

În conformitate cu articolele 1 și 2 din Protocolul nr. 21 privind poziția Regatului Unit și a Irlandei cu privire la spațiul de libertate, securitate și justiție, anexat la TUE și la TFUE, și fără a aduce atingere articolului 4 din protocolul respectiv, respectivele state membre nu participă la adoptarea prezentei decizii, nu au obligații în temeiul acesteia și nu fac obiectul aplicării sale.

(17)

În conformitate cu articolele 1 și 2 din Protocolul nr. 22 privind poziția Danemarcei, anexat la Tratatul UE și la TFUE, Danemarca nu participă la adoptarea prezentei decizii, nu are obligații în temeiul acesteia și nu face obiectul aplicării sale.

(18)

Având în vedere caracterul urgent al situației, prezenta decizie ar trebui să intre în vigoare în ziua următoare datei publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene,

15.6.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 157/26

(1)

La 4 februarie 2008, Consiliul a adoptat Acțiunea comună 2008/124/PESC (1).

(2)

La 12 iunie 2014, Consiliul a adoptat Decizia 2014/349/PESC (2), prin care Acțiunea comună 2008/124/PESC a fost modificată și prelungită până la 14 iunie 2016.

(3)

La 11 iunie 2015, Consiliul a adoptat Decizia 2015/901/PESC (3) de modificare a Acțiunii comune 2008/124/PESC, prin care s-a stabilit o valoare de referință financiară pentru perioada cuprinsă între 15 iunie 2015 și 14 iunie 2016.

(4)

Acțiunea comună 2008/124/PESC ar trebui să fie modificată pentru a prelungi mandatul EULEX Kosovo până la 14 iunie 2018 și pentru a stabili o nouă valoare de referință financiară destinată să acopere perioada cuprinsă între 15 iunie 2016 și 14 iunie 2017.

(5)

Nicio dispoziție a prezentei decizii nu ar trebui înțeleasă ca aducând atingere independenței și autonomiei judecătorilor și procurorilor.

(6)

Având în vedere caracterul special al activităților EULEX Kosovo de sprijinire a procedurilor judiciare strămutate într-un stat membru, este oportun ca prezenta decizie să identifice valoarea preconizată să acopere sprijinul pentru procedurile judiciare strămutate într-un stat membru și să asigure execuția acelei părți din buget prin intermediul unui grant.

(7)

EULEX Kosovo se va derula în contextul unei situații care s-ar putea deteriora și ar putea împiedica realizarea obiectivelor de acțiune externă a Uniunii prevăzute la articolul 21 din tratat.

(8)

Prin urmare, Acțiunea comună 2008/124/PESC ar trebui să fie modificată în mod corespunzător,

1.

Articolul 16 se modifică după cum urmează:

2.

La articolul 20, al doilea paragraf se înlocuiește cu următorul text:

„Prezenta acțiune comună expiră la 14 iunie 2018. Consiliul, la propunerea Înaltului Reprezentant și luând în considerare surse complementare de finanțare, precum și contribuții din partea altor parteneri, adoptă deciziile necesare pentru a se asigura că mandatul EULEX Kosovo de sprijinire a procedurilor judiciare strămutate menționate la articolul 3a și mijloacele financiare necesare aferente rămân în vigoare până la încheierea procedurilor judiciare respective.”

15.6.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 157/28

(1)

Banca Centrală Europeană (BCE), împreună cu băncile centrale naționale ale statelor membre a căror monedă este euro, poate interveni pe piețele financiare prin operațiuni simple de cumpărare și vânzare de instrumente tranzacționabile.

(2)

Decizia BCE/2014/40 (1), care a instituit al treilea program de achiziționare de obligațiuni garantate, a fost adoptată la 15 octombrie 2014. Decizia (UE) 2015/5 a Băncii Centrale Europene (2), care a instituit un program de achiziționare de titluri garantate cu active, a fost adoptată la 19 noiembrie 2014. Decizia (UE) 2015/774 a Băncii Centrale Europene (BCE/2015/10) (3), care a instituit un program de achiziționare de active de către sectorul public de pe piețele secundare (secondary markets public sector asset purchase programme) (denumit în continuare „PSPP”), a fost adoptată la 4 martie 2015 și a extins programele de achiziționare de active existente. Alături de operațiunile țintite de refinanțare pe termen mai lung prevăzute de Decizia BCE/2014/34 a Băncii Centrale Europene (4) și de Decizia (UE) 2016/810 a Băncii Centrale Europene (BCE/2016/10) (5), aceste programe de achiziționare de active sunt menite să contribuie la transmiterea politicii monetare, să faciliteze furnizarea de credite către economia zonei euro, să relaxeze condițiile de acordare de împrumuturi către gospodării și întreprinderi și să contribuie la întoarcerea pe termen mediu a ratelor inflației la niveluri mai mici, dar apropiate, de 2 %, în conformitate cu obiectivul principal al BCE de menținere a stabilității prețurilor.

(3)

La 10 martie 2016 Consiliul guvernatorilor a decis să extindă în continuare programele de achiziționare de active menționate mai sus și să inițieze un program de achiziționare de obligațiuni emise de sectorul corporativ (corporate sector purchase programme) (CSPP), ca parte a politicii monetare unice și în scopul îndeplinirii obiectivului de asigurare a stabilității prețurilor. Această decizie a fost luată în vederea consolidării transmiterii achizițiilor de active ale Eurosistemului în condițiile de finanțare din economia reală, precum și în vederea asigurării, alături de alte măsuri nestandardizate de politică monetară în vigoare, a ajustării suplimentare a politicii monetare și a contribuirii la întoarcerea pe termen mediu a ratelor inflației la niveluri mai mici, dar apropiate, de 2 %.

(4)

CSPP va face parte dintr-un program de achiziționare de active (asset purchase programme) (APP) în cadrul căruia se intenționează ca achizițiile să se desfășoare până la sfârșitul lui martie 2017, sau chiar mai mult, dacă este necesar, și în orice caz până când Consiliul guvernatorilor constată o ajustare durabilă a traseului inflației care să corespundă obiectivului acestuia de a atinge pe termen mediu rate ale inflației mai mici, dar apropiate, de 2 %.

(5)

CSPP ar trebui să conțină o serie de garanții pentru a se asigura că achizițiile preconizate vor fi proporționale cu obiectivele sale. Aceste garanții ar trebui de asemenea să asigure că riscurile financiare aferente sunt luate în considerare în mod corespunzător în planificarea CSPP și ar trebui să reflecte perspectivele de gestionare a riscurilor. În plus, ar trebui ca instrumentele de natura datoriei tranzacționabile eligibile emise de întreprinderile publice să facă obiectul unor limite consecvente cu cele aplicate achizițiilor din cadrul PSPP.

(6)

CSPP ar trebui să respecte pe deplin obligațiile băncilor centrale din Eurosistem prevăzute de tratat, inclusiv interdicția de finanțare monetară în legătură cu achiziționarea de instrumente de natura datoriei tranzacționabile eligibile emise de întreprinderi publice.

(7)

CSPP ar trebui să respecte principiul unei economii de piață deschise în care concurența este liberă, acordând totodată atenția corespunzătoare formării prețurilor pieței și funcționării piețelor.

(8)

În conformitate cu celelalte componente ale APP, plățile principalului instrumentelor de natura datoriei tranzacționabile eligibile achiziționate în cadrul CSPP ar trebui să fie reinvestite pe măsură ce instrumentele de natura datoriei-suport ajung la scadență, atât timp cât acest lucru este necesar, contribuind astfel la condiții favorabile de lichiditate și la o poziție adecvată de politică monetară.

(9)

Achiziționarea simplă de instrumente de natura datoriei tranzacționabile eligibile de către Eurosistem în cadrul CSPP ar trebui pusă în aplicare în mod descentralizat, în conformitate cu prezenta decizie, și ar trebui coordonată de către BCE, salvgardând astfel unicitatea politicii monetare a Eurosistemului,

1.

emitentul instrumentului de natura datoriei tranzacționabil:

2.

instrumentul de natura datoriei tranzacționabil are o scadență reziduală minimă de 6 luni și o scadență reziduală maximă de 30 de ani și 364 de zile la data achiziționării acestuia de către banca centrală relevantă din Eurosistem;

3.

prin derogare de la articolul 59 alineatul (5) din Orientarea (UE) 2015/510 (BCE/2014/60), doar informațiile privind evaluarea creditului care sunt furnizate de o instituție de evaluare a creditelor externă acceptată în mecanismul de evaluare a creditului din Eurosistem vor fi luate în considerare pentru evaluarea îndeplinirii cerințelor de calitate a creditului de către instrumentul de natura datoriei tranzacționabil;

4.

instrumentul de natura datoriei tranzacționabil este exprimat în euro;

5.

sunt permisibile achizițiile de instrumente de natura datoriei tranzacționabile nominale cu un randament la scadență negativ [sau un randament minim (yield to worst)] peste rata dobânzii pentru facilitatea de depozit.

(a)

entități care îndeplinesc criteriile de eligibilitate pentru a participa la operațiunile de politică monetară ale Eurosistemului în conformitate cu articolul 55 din Orientarea (UE) 2015/510 (BCE/2014/60); și

(b)

orice alte contrapărți care sunt utilizate de băncile centrale din Eurosistem pentru investirea portofoliilor de investiții exprimate în euro ale acestora.