ISSN 1977-0782

Jurnalul Oficial

al Uniunii Europene

L 65

European flag  

Ediţia în limba română

Legislaţie

Anul 59
11 martie 2016


Cuprins

 

I   Acte legislative

Pagina

 

 

DIRECTIVE

 

*

Directiva (UE) 2016/343 a Parlamentului European și a Consiliului din 9 martie 2016 privind consolidarea anumitor aspecte ale prezumției de nevinovăție și a dreptului de a fi prezent la proces în cadrul procedurilor penale

1

 

 

DECIZII

 

*

Decizia (UE) 2016/344 a Parlamentului European și a Consiliului din 9 martie 2016 privind instituirea unei platforme europene pentru intensificarea cooperării în materie de combatere a muncii nedeclarate ( 1 )

12

 

 

II   Acte fără caracter legislativ

 

 

ACORDURI INTERNAŢIONALE

 

*

Informare privind intrarea în vigoare a Acordului dintre Uniunea Europeană și Confederația Elvețiană privind participarea acesteia la Biroul European de Sprijin pentru Azil

21

 

*

Acord între Uniunea Europeană și Confederația Elvețiană privind participarea acesteia la Biroul European de Sprijin pentru Azil

22

 

 

REGULAMENTE

 

*

Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2016/345 al Comisiei din 10 martie 2016 de stabilire a frecvenței de raportare a mesajelor privind starea containerului, a formatului datelor și a metodei de transmitere

38

 

*

Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2016/346 al Comisiei din 10 martie 2016 de stabilire a elementelor care trebuie incluse în Sistemul de informații al vămilor

40

 

*

Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2016/347 al Comisiei din 10 martie 2016 de stabilire a standardelor tehnice de punere în aplicare cu privire la formatul exact al listelor persoanelor care au acces la informații privilegiate și pentru actualizarea listelor persoanelor care au acces la informații privilegiate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 596/2014 al Parlamentului European și al Consiliului ( 1 )

49

 

*

Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2016/348 al Comisiei din 10 martie 2016 de modificare a Regulamentului de punere în aplicare (UE) nr. 98/2012 în ceea ce privește conținutul minim al preparatului 6-fitază (EC 3.1.3.26) produs de Komagataella pastoris (DSM 23036) ca aditiv furajer pentru hrana porcilor pentru îngrășat (titularul autorizației: Huvepharma EOOD) ( 1 )

56

 

 

Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2016/349 al Comisiei din 10 martie 2016 de stabilire a valorilor forfetare de import pentru fixarea prețului de intrare pentru anumite fructe și legume

59

 

 

DECIZII

 

*

Decizia (UE) 2016/350 a Consiliului din 25 februarie 2016 privind încheierea Acordului dintre Uniunea Europeană și Confederația Elvețiană privind participarea acesteia la Biroul European de Sprijin pentru Azil

61

 

*

Decizia (UE) 2016/351 a Consiliului din 4 martie 2016 de stabilire a poziției care urmează să fie adoptată în numele Uniunii Europene în cadrul Consiliului General al Organizației Mondiale a Comerțului cu privire la cererea Iordaniei de derogare de la normele OMC referitoare la perioada de tranziție pentru eliminarea programului său de subvenții la export

63

 

*

Decizia (UE) 2016/352 a Consiliului din 4 martie 2016 de stabilire a poziției care urmează să fie adoptată în numele Uniunii Europene în cadrul comitetelor corespunzătoare ale Comisiei Economice pentru Europa a Organizației Națiunilor Unite în ceea ce privește propunerile de amendamente la Regulamentele ONU nr. 10, 34, 41, 46, 48, 50, 51, 53, 55, 60, 73, 83, 94, 107, 110, 113, 118, 125, 128, 130 și 131 și propunerea pentru un nou regulament privind omologarea vehiculelor silențioase de transport rutier (QRTV)

64

 


 

(1)   Text cu relevanță pentru SEE

RO

Actele ale căror titluri sunt tipărite cu caractere drepte sunt acte de gestionare curentă adoptate în cadrul politicii agricole şi care au, în general, o perioadă de valabilitate limitată.

Titlurile celorlalte acte sunt tipărite cu caractere aldine şi sunt precedate de un asterisc.


I Acte legislative

DIRECTIVE

11.3.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 65/1


DIRECTIVA (UE) 2016/343 A PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI A CONSILIULUI

din 9 martie 2016

privind consolidarea anumitor aspecte ale prezumției de nevinovăție și a dreptului de a fi prezent la proces în cadrul procedurilor penale

PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 82 alineatul (2) litera (b),

având în vedere propunerea Comisiei Europene,

după transmiterea proiectului de act legislativ către parlamentele naționale,

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European (1),

după consultarea Comitetului Regiunilor,

hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară (2),

întrucât:

(1)

Prezumția de nevinovăție și dreptul la un proces echitabil sunt consacrate în articolele 47 și 48 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene (denumită în continuare „carta”), articolul 6 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (CEDO), articolul 14 din Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice (PIDCP) și articolul 11 din Declarația Universală a Drepturilor Omului.

(2)

Uniunea și-a stabilit obiectivul de a menține și de a dezvolta un spațiu de libertate, securitate și justiție. În conformitate cu concluziile președinției Consiliului European de la Tampere din 15 și 16 octombrie 1999, în special punctul 33, consolidarea recunoașterii reciproce a hotărârilor judecătorești și a altor decizii judiciare și apropierea necesară a legislației ar facilita cooperarea între autoritățile competente și protecția judiciară a drepturilor individuale. Din acest motiv, principiul recunoașterii reciproce ar trebui să devină piatra de temelie a cooperării judiciare în materie civilă și penală în cadrul Uniunii.

(3)

Conform Tratatului privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), cooperarea judiciară în materie penală în cadrul Uniunii se întemeiază pe principiul recunoașterii reciproce a hotărârilor judecătorești și a altor decizii judiciare.

(4)

Transpunerea în practică a acestui principiu se bazează pe premisa că fiecare stat membru are încredere în sistemele de justiție penală ale celorlalte state membre. Întinderea principiului recunoașterii reciproce depinde de o serie de parametri, care includ mecanisme de protecție a drepturilor persoanelor suspectate și acuzate și standarde comune minimale, necesare pentru a se facilita aplicarea acestui principiu.

(5)

Cu toate că statele membre sunt parte la CEDO și la PIDCP, experiența a arătat că această apartenență nu oferă întotdeauna, prin ea însăși, un grad suficient de încredere în sistemele de justiție penală ale altor state membre.

(6)

La 30 noiembrie 2009, Consiliul a adoptat o rezoluție privind o foaie de parcurs pentru consolidarea drepturilor procedurale ale persoanelor suspectate sau acuzate în cadrul procedurilor penale (3) (denumită în continuare „foaia de parcurs”). Pe baza unei abordări etapizate, foaia de parcurs prevede adoptarea unor măsuri privind dreptul la traducere și interpretare (măsura A), dreptul la informare cu privire la drepturi și informare privind capetele de acuzare (măsura B), dreptul la consultanță juridică și asistență juridică (măsura C), dreptul la comunicare cu rudele, angajatorii și autoritățile consulare (măsura D) și măsuri speciale de protecție pentru persoanele suspectate sau acuzate care sunt vulnerabile (măsura E).

(7)

La 11 decembrie 2009, Consiliul European a salutat foaia de parcurs și a inclus-o în Programul de la Stockholm – O Europă deschisă și sigură în serviciul cetățenilor și pentru protecția acestora (4) (punctul 2.4). Consiliul European a subliniat caracterul neexhaustiv al foii de parcurs, invitând Comisia să analizeze și alte elemente ale drepturilor procedurale minime ale persoanelor suspectate și acuzate și să evalueze necesitatea de a aborda și alte probleme, cum ar fi prezumția de nevinovăție, în vederea promovării unei mai bune cooperări în acest domeniu.

(8)

Până în prezent, pe baza foii de parcurs au fost adoptate trei măsuri privind drepturile procedurale în cadrul procedurilor penale, și anume Directivele 2010/64/UE (5), 2012/13/UE (6) și 2013/48/UE (7) ale Parlamentului European și ale Consiliului.

(9)

Scopul prezentei directive este acela de a consolida dreptul la un proces echitabil în cadrul procedurilor penale prin stabilirea unor norme minime comune privind anumite aspecte ale prezumției de nevinovăție și ale dreptului de a fi prezent la proces.

(10)

Prin stabilirea unor norme minime comune privind protecția drepturilor procedurale ale persoanelor suspectate și acuzate, prezenta directivă are ca obiectiv consolidarea încrederii statelor membre în sistemele de justiție penală ale celorlalte state membre, pentru a facilita astfel recunoașterea reciprocă a hotărârilor în materie penală. Astfel de norme minime comune ar putea, de asemenea, să înlăture obstacolele din calea liberei circulații a cetățenilor pe teritoriul statelor membre.

(11)

Prezenta directivă ar trebui să se aplice numai procedurilor penale astfel cum sunt interpretate de Curtea de Justiție a Uniunii Europene (Curtea de Justiție), fără a aduce atingere jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului. Prezenta directivă nu ar trebui să se aplice procedurilor civile sau administrative, inclusiv atunci când procedurile administrative pot conduce la sancțiuni, cum ar fi procedurile legate de concurență, comerț, servicii financiare, trafic rutier, fiscalitate sau taxe suplimentare, și nici anchetelor efectuate de către autoritățile administrative în legătură cu aceste proceduri.

(12)

Prezenta directivă ar trebui să se aplice persoanelor fizice care sunt suspectate sau acuzate în cadrul procedurilor penale. Aceasta ar trebui să se aplice din momentul în care o persoană este suspectată sau acuzată de comiterea unei infracțiuni sau a unei presupuse infracțiuni și, prin urmare, chiar înainte ca persoana respectivă să fie informată de către autoritățile competente ale unui stat membru, prin notificare oficială sau în alt mod, cu privire la faptul că este suspectată sau acuzată. Prezenta directivă ar trebui să se aplice în toate fazele procedurilor penale, până când hotărârea prin care se stabilește vinovăția sau nevinovăția persoanei suspectate sau acuzate de săvârșirea infracțiunii rămâne definitivă. Acțiunile în justiție și căile de atac care pot fi introduse numai după ce hotărârea în cauză rămâne definitivă, inclusiv acțiunile în fața Curții Europene a Drepturilor Omului, nu ar trebui să intre în domeniul de aplicare al prezentei directive.

(13)

Prezenta directivă recunoaște nevoile și nivelurile diferite de protecție aferente anumitor aspecte ale prezumției de nevinovăție în ceea ce privește persoanele fizice și juridice. Protecția persoanelor fizice este reflectată în jurisprudența consacrată a Curții Europene a Drepturilor Omului. Cu toate acestea, Curtea de Justiție a recunoscut că drepturile care decurg din prezumția de nevinovăție nu se aplică în același mod pentru persoanele juridice ca pentru cele fizice.

(14)

În stadiul actual de evoluție a dreptului național și a jurisprudenței la nivel național și la nivelul Uniunii, legiferarea la nivelul Uniunii a prezumției de nevinovăție în ceea ce privește persoanele juridice este prematură. Din acest motiv, prezenta directivă nu ar trebui să se aplice persoanelor juridice. Acest fapt nu ar trebui să aducă atingere aplicării prezumției de nevinovăție persoanelor juridice, astfel cum este consacrată în special în CEDO și interpretată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului și de Curtea de Justiție.

(15)

Prezumția de nevinovăție în privința persoanelor juridice ar trebui să fie asigurată de garanțiile legislative existente și de jurisprudență, a căror evoluție viitoare urmează să determine necesitatea unei acțiuni la nivelul Uniunii.

(16)

Prezumția de nevinovăție ar fi încălcată în cazul în care declarații publice ale autorităților publice sau decizii judiciare, altele decât cele privind stabilirea vinovăției, se referă la o persoană suspectată sau acuzată ca fiind vinovată, atât timp cât vinovăția persoanei respective nu a fost dovedită conform legii. Aceste declarații și decizii judiciare nu ar trebui să reflecte opinia că persoana respectivă este vinovată. Acest fapt nu ar trebui să aducă atingere actelor de urmărire penală care urmăresc să probeze vinovăția persoanei suspectate sau acuzate, cum ar fi rechizitoriul, și nici deciziilor judiciare în urma cărora produce efecte o hotărâre suspendată, cu condiția respectării dreptului la apărare. De asemenea, acest fapt nu ar trebui să aducă atingere hotărârilor preliminare de natură procedurală, luate de autoritățile judiciare sau de alte autorități competente, care se întemeiază pe suspiciuni sau pe elemente de probă incriminatoare, cum ar fi deciziile de arest preventiv, cu condiția ca aceste hotărâri să nu se refere la persoana suspectată sau acuzată ca fiind vinovată. Înaintea luării unei hotărâri preliminare de natură procedurală, autoritatea competentă ar putea fi nevoită să verifice dacă există suficiente elemente de probă incriminatoare împotriva persoanei suspectate sau acuzate care să justifice hotărârea respectivă, iar hotărârea poate conține referiri la aceste elemente.

(17)

Noțiunea de „declarații publice ale autorităților publice” ar trebui înțeleasă ca fiind orice declarații care se referă la o infracțiune și care emană fie de la o autoritate implicată în procedurile penale legate de infracțiunea respectivă, cum ar fi autoritățile judiciare, poliția și alte autorități de aplicare a legii, fie de la o altă autoritate publică, cum ar fi miniștrii și alți funcționari publici, fără a se aduce atingere dreptului intern în materia imunității.

(18)

Obligația de a nu se referi la persoanele suspectate sau acuzate ca fiind vinovate nu ar trebui să împiedice autoritățile publice să publice informații privind procedurile penale în cazul în care acest lucru este strict necesar din motive legate de ancheta penală, cum ar fi în cazul în care materialele video sunt făcute publice și publicului i se solicită să ajute la identificarea autorului presupus infracțiunii, sau în interes public, precum în cazul în care, din motive de siguranță, sunt furnizate informații locuitorilor dintr-o anumită zonă cu privire la o presupusă infracțiune împotriva mediului, sau atunci când organele de urmărire penală sau o altă autoritate competentă furnizează informații obiective cu privire la stadiul procedurilor penale în scopul de a preveni tulburarea ordinii publice. Justificarea prin aceste motive ar trebui limitată la situațiile în care este rezonabilă și pertinentă, ținând seama de toate interesele implicate. În orice caz, modul și contextul în care informațiile sunt difuzate nu ar trebui să creeze impresia că persoana este vinovată înainte de a se fi dovedit vinovăția acesteia conform legii.

(19)

Statele membre ar trebui să ia măsurile adecvate pentru ca autoritățile publice, atunci când comunică informații mass-mediei, să nu se refere la persoanele suspectate sau acuzate ca fiind vinovate atât timp cât nu s-a dovedit conform legii că sunt vinovate. În acest scop, statele membre ar trebui să informeze autoritățile publice cu privire la importanța respectării prezumției de nevinovăție atunci când furnizează sau dezvăluie informații către mass-media. Aceasta nu ar trebui să aducă atingere dreptului intern care protejează libertatea presei și a altor mijloace de comunicare în masă.

(20)

Autoritățile competente ar trebui să se abțină de la prezentarea persoanelor suspectate sau acuzate ca fiind vinovate, în instanță sau în public, prin utilizarea unor măsuri de constrângere fizică, cum ar fi cătușele pentru mâini sau pentru picioare, boxele de sticlă sau cuștile, cu excepția situațiilor în care aceste măsuri sunt necesare din motive specifice cauzei, fie legate de securitate, inclusiv împiedicarea persoanelor suspectate sau acuzate de a se răni sau de a-i răni pe alții ori de a distruge bunuri de orice tip, fie legate de împiedicarea persoanelor suspectate sau acuzate de a se sustrage urmăririi sau de a avea contact cu persoane terțe, cum ar fi martorii sau victimele. Posibilitatea de a aplica măsuri de constrângere fizică nu înseamnă că autoritățile competente trebuie să ia vreo decizie formală cu privire la utilizarea acestui tip de măsuri.

(21)

Atunci când este fezabil, autoritățile competente ar trebui, de asemenea, să se abțină de la a prezenta persoanele suspectate sau acuzate, în instanță sau în public, purtând uniforme penitenciare, pentru a evita să dea impresia că sunt vinovate.

(22)

Pentru stabilirea vinovăției persoanelor suspectate sau acuzate, sarcina probei revine organelor de urmărire penală, iar orice îndoială ar trebui interpretată în favoarea persoanei suspectate sau acuzate. Prezumția de nevinovăție ar fi încălcată atunci când sarcina probei este inversată de la organele de urmărire penală la apărare, fără a se aduce însă atingere competențelor ex officio ale instanței de stabilire a faptelor, independenței autorităților judiciare atunci când evaluează vinovăția persoanei suspectate sau acuzate și utilizării prezumțiilor de fapt și de drept privind răspunderea penală a persoanei suspectate sau acuzate. Aceste prezumții ar trebui să se încadreze în limite rezonabile, ținând seama de importanța mizei și menținând dreptul la apărare, iar mijloacele folosite ar trebui să fie rezonabil proporționale cu scopul legitim urmărit. Prezumțiile ar trebui să fie relative și, în orice caz, acestea ar trebui să fie utilizate numai cu condiția ca dreptul la apărare să fie respectat.

(23)

În diverse state membre, nu numai organele de urmărire penală, ci și judecătorii și instanțele competente au responsabilitatea de a căuta atât probe incriminatoare, cât și dezincriminatoare. Statele membre care nu au un sistem cu caracter contradictoriu ar trebui să-și poată menține sistemul actual, cu condiția ca acesta să respecte prezenta directivă și alte dispoziții relevante din dreptul Uniunii și cel internațional.

(24)

Dreptul de a păstra tăcerea reprezintă un aspect important al prezumției de nevinovăție și ar trebui să funcționeze ca măsură de protecție împotriva autoincriminării.

(25)

Dreptul de a nu se autoincrimina reprezintă, de asemenea, un aspect important al prezumției de nevinovăție. Atunci când li se solicită să dea o declarație sau să răspundă la întrebări, persoanele suspectate și acuzate nu ar trebui să fie constrânse să furnizeze probe sau documente sau să comunice informații care ar putea să conducă la autoincriminare.

(26)

Dreptul de a păstra tăcerea și dreptul de a nu se autoincrimina ar trebui să se aplice aspectelor legate de infracțiunea pentru care este suspectată sau acuzată o persoană, și nu aspectelor ce țin, de exemplu, de identificarea persoanelor suspectate sau acuzate.

(27)

Dreptul de a păstra tăcerea și dreptul de a nu se autoincrimina presupune că autoritățile competente nu ar trebui să oblige persoanele suspectate sau acuzate să furnizeze informații împotriva voinței lor. Pentru a se stabili dacă a fost încălcat dreptul de a nu se autoincrimina sau dreptul de a păstra tăcerea, ar trebui să se țină seama de interpretarea Curții Europene a Drepturilor Omului privind dreptul la un proces echitabil în temeiul CEDO.

(28)

Exercitarea dreptului de a păstra tăcerea sau a dreptului de a nu se autoincrimina nu ar trebui să fie utilizată împotriva persoanelor suspectate sau acuzate și nu ar trebui să fie considerată, prin ea însăși, ca dovadă că persoana respectivă a comis infracțiunea în cauză. Aceasta nu ar trebui să aducă atingere normelor naționale privind aprecierea probelor de către instanțe sau judecători, cu condiția respectării dreptului la apărare.

(29)

Exercitarea dreptului de a nu se autoincrimina nu ar trebui să împiedice strângerea, de către autoritățile competente, a probelor care pot fi obținute în mod legal de la persoana suspectată sau acuzată prin utilizarea unor măsuri de constrângere legală și care au o existență independentă de voința persoanei suspectate sau acuzate, cum ar fi materialele obținute în baza unui mandat, materialele în legătură cu care există o obligație legală de reținere și de prezentare la cerere sau probele de respirație, de sânge, de urină și de țesut în vederea efectuării testului ADN.

(30)

Dreptul de a păstra tăcerea și dreptul de a nu se autoincrimina nu ar trebui să împiedice statele membre să decidă, în cazul infracțiunilor minore, precum încălcările minore ale normelor rutiere, ca desfășurarea procedurilor sau anumite faze ale acesteia să poată avea loc în scris sau fără anchetarea persoanei suspectate sau acuzate de către autoritățile competente în legătură cu încălcarea în cauză, cu condiția ca acest lucru să fie în conformitate cu dreptul la un proces echitabil.

(31)

Statele membre ar trebui să ia în considerare luarea unor măsuri pentru a se asigura că, atunci când persoanelor suspectate sau acuzate li se furnizează informații cu privire la drepturile lor, în temeiul articolului 3 din Directiva 2012/13/UE, li se furnizează și informații privind dreptul de a nu se autoincrimina, în forma în care se aplică în dreptul intern în conformitate cu prezenta directivă.

(32)

Statele membre ar trebui să ia în considerare luarea unor măsuri pentru a se asigura că, atunci când persoanelor suspectate sau acuzate li se furnizează o notă privind drepturile în temeiul articolului 4 din Directiva 2012/13/UE, această notă conține și informații privind dreptul de a nu se autoincrimina, în forma în care se aplică în dreptul intern în conformitate cu prezenta directivă.

(33)

Dreptul la un proces echitabil este unul dintre principiile de bază ale unei societăți democratice. Dreptul persoanelor suspectate și acuzate de a fi prezente la proces se întemeiază pe dreptul menționat și ar trebui să fie asigurat în întreaga Uniune.

(34)

În cazul în care, din motive independente de voința lor, persoanele suspectate sau acuzate nu sunt în măsură să asiste la proces, acestea ar trebui să aibă posibilitatea de a solicita o nouă înfățișare pentru proces, în limita termenului prevăzut de dreptul intern.

(35)

Dreptul persoanelor suspectate și acuzate de a fi prezente la proces nu este absolut. În anumite condiții, persoanele suspectate și acuzate ar trebui să aibă posibilitatea de a renunța la acest drept, în mod expres sau tacit, dar neechivoc.

(36)

În anumite circumstanțe, ar trebui să fie posibilă pronunțarea unei hotărâri cu privire la vinovăția sau nevinovăția persoanei suspectate sau acuzate chiar dacă persoana în cauză nu este prezentă la proces. Acest lucru poate fi valabil atunci când persoana suspectată sau acuzată a fost informată în timp util cu privire la proces și la consecințele neprezentării, însă, cu toate acestea, nu se prezintă. Informarea persoanei suspectate sau acuzate cu privire la proces ar trebui înțeleasă în sensul citării acesteia în persoană sau a informării oficiale a acesteia în alt mod asupra datei și locului în care urmează să se desfășoare procesul, astfel încât să fie în măsură să aibă cunoștință despre proces. Informarea persoanei suspectate sau acuzate cu privire la consecințele neprezentării ar trebui înțeleasă în special în sensul că aceasta a fost informată că ar putea fi pronunțată o hotărâre în cazul în care nu se prezintă la proces.

(37)

De asemenea, ar trebui să fie posibilă desfășurarea unui proces care poate duce la o hotărâre privind vinovăția sau nevinovăția în absența persoanei suspectate sau acuzate dacă aceasta a fost informată cu privire la proces și a mandatat un avocat care a fost desemnat de către persoana respectivă sau de către stat pentru a o reprezenta la proces și care reprezintă persoana suspectată sau acuzată.

(38)

Atunci când se analizează în ce măsură modalitatea de furnizare a informațiilor este suficientă pentru a asigura înștiințarea persoanei cu privire la proces, o atenție specială ar trebui acordată, dacă este cazul, diligențelor depuse de autoritățile publice pentru a informa persoana interesată și diligențelor depuse de persoana respectivă pentru a primi informațiile care îi sunt adresate.

(39)

Atunci când statele membre prevăd posibilitatea desfășurării proceselor în absența persoanei suspectate sau acuzate, dar condițiile necesare pentru luarea unei hotărâri în lipsa acesteia nu au putut fi întrunite într-un caz concret, din cauză că persoana suspectată sau acuzată nu a putut fi localizată în pofida faptului că au fost depuse eforturi rezonabile în acest sens, de exemplu pentru că persoana respectivă a fugit sau se sustrage, ar trebui să existe totuși posibilitatea luării unei hotărâri în absența sa și a punerii în executare a hotărârii respective. În acest caz, statele membre ar trebui să asigure că, atunci când persoanele suspectate sau acuzate sunt informate cu privire la hotărâre și, în special, atunci când sunt reținute, ele ar trebui informate și cu privire la posibilitatea de a contesta hotărârea și la dreptul la un nou proces sau la o altă cale de atac. Aceste informații ar trebui transmise în scris. Informațiile pot fi transmise și verbal, cu condiția ca faptul că informațiile au fost transmise să fie înregistrat în conformitate cu procedura de înregistrare prevăzută de dreptul intern.

(40)

Autorităților competente din statele membre ar trebui să li se permită să excludă temporar de la proces o persoană suspectată sau acuzată, atunci când aceasta servește la buna desfășurare a procedurilor penale. Acesta ar putea fi cazul, de exemplu, atunci când o persoană suspectată sau acuzată tulbură ședința și trebuie să fie escortată afară din sala de judecată din ordinul judecătorului sau atunci când prezența persoanei suspectate sau acuzate împiedică audierea adecvată a unui martor.

(41)

Dreptul de a fi prezent la proces poate fi exercitat numai în cazul în care se desfășoară una sau mai multe ședințe. Aceasta înseamnă că dreptul de a fi prezent la proces nu se poate aplica în cazul în care normele naționale de procedură nu prevăd ținerea unei ședințe. Aceste norme naționale ar trebui să respecte carta și CEDO, astfel cum au fost interpretate de Curtea de Justiție și de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în special în ceea ce privește dreptul la un proces echitabil. Acest lucru este valabil, de exemplu, dacă procedurile se desfășoară simplificat, în urma, exclusiv sau parțial, a unei proceduri scrise sau a unei proceduri în care nu este prevăzută nicio ședință.

(42)

Statele membre ar trebui să garanteze că, la punerea în aplicare a prezentei directive, în special în ceea ce privește dreptul de a fi prezent la proces și dreptul la un nou proces, sunt luate în considerare nevoile specifice ale persoanelor vulnerabile. În conformitate cu Recomandarea Comisiei din 27 noiembrie 2013 privind garanțiile procedurale pentru persoanele vulnerabile suspectate sau acuzate în cadrul procedurilor penale (8), persoane suspectate sau acuzate vulnerabile ar trebui să fie considerate toate persoanele suspectate sau acuzate care nu sunt capabile să înțeleagă sau să participe efectiv la procesul penal din cauza vârstei, a stării lor mintale sau fizice sau oricăror dizabilități.

(43)

Copiii sunt vulnerabili și ar trebui să beneficieze de un nivel de protecție specific. În consecință, în privința câtorva dintre drepturile prevăzute în prezenta directivă ar trebui instituite unele garanții procedurale specifice.

(44)

Principiul eficacității dreptului Uniunii impune instituirea de către statele membre a unor măsuri reparatorii adecvate și eficiente în eventualitatea încălcării unui drept conferit persoanelor prin dreptul Uniunii. O cale de atac eficientă, care este disponibilă în cazul încălcării oricăror drepturi prevăzute în prezenta directivă, ar trebui să aibă ca efect, în măsura în care este posibil, plasarea persoanelor suspectate sau acuzate în aceeași situație în care s-ar fi aflat dacă încălcarea nu s-ar fi produs, în vederea protejării dreptului la un proces echitabil și a dreptului la apărare.

(45)

Atunci când apreciază declarațiile persoanelor suspectate sau acuzate sau probe obținute cu încălcarea dreptului acestora de a păstra tăcerea sau de a nu se autoincrimina, instanțele și judecătorii ar trebui să respecte dreptul la apărare și caracterul echitabil al procedurilor. Într-un astfel de context, ar trebui să fie avută în vedere jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, conform căreia admiterea declarațiilor obținute în urma torturii sau a altor rele tratamente, cu încălcarea articolului 3 din CEDO, ca probe pentru stabilirea faptelor relevante în cadrul procedurii penale, ar conferi întregii proceduri un caracter inechitabil. În conformitate cu Convenția ONU împotriva torturii și altor pedepse ori tratamente cu cruzime, inumane sau degradante, în cadrul procedurilor judiciare nu ar trebui să fie invocată nicio declarație despre care se stabilește că a fost făcută în urma torturii, cu excepția cazului în care este îndreptată împotriva unei persoane învinuite de tortură, ca probă că declarația a fost făcută.

(46)

Pentru a monitoriza și a evalua eficacitatea prezentei directive, statele membre ar trebui să transmită Comisiei date disponibile referitoare la exercitarea drepturilor prevăzute în prezenta directivă. Astfel de date ar putea fi și înregistrările efectuate de către autoritățile de aplicare a legii și de cele judiciare cu privire la căile de atac la care s-a recurs în caz de încălcare a oricăruia dintre aspectele legate de prezumția de nevinovăție reglementate prin prezenta directivă sau de dreptul de a fi prezent la proces.

(47)

Prezenta directivă susține drepturile și principiile fundamentale recunoscute de cartă și de CEDO, inclusiv interzicerea torturii și a tratamentului inuman sau degradant, dreptul la libertate și securitate, respectarea vieții private și de familie, dreptul la integritatea persoanei, drepturile copilului, integrarea persoanelor cu dizabilități, dreptul la o cale de atac eficientă și la un proces echitabil, prezumția de nevinovăție și dreptul la apărare. Ar trebui acordată atenție îndeosebi articolului 6 din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE), potrivit căruia Uniunea recunoaște drepturile, libertățile și principiile prevăzute în cartă și conform căruia drepturile fundamentale, astfel cum sunt garantate de CEDO și astfel cum rezultă din tradițiile constituționale comune statelor membre, constituie principii generale ale dreptului Uniunii.

(48)

Întrucât prezenta directivă instituie norme minime, statele membre ar trebui să poată extinde drepturile prevăzute în aceasta pentru a asigura un nivel de protecție mai ridicat. Nivelul de protecție stabilit de statele membre ar trebui să nu fie niciodată inferior standardelor prevăzute de cartă sau de CEDO, astfel cum sunt interpretate de Curtea de Justiție și de Curtea Europeană a Drepturilor Omului.

(49)

Deoarece obiectivele prezentei directive, și anume stabilirea unor norme minime comune privind anumite aspecte ale prezumției de nevinovăție și ale dreptului de a fi prezent la proces în cadrul procedurilor penale, nu pot fi realizate în mod satisfăcător de către statele membre, dar, având în vedere amploarea și efectele acțiunii, pot fi realizate mai bine la nivelul Uniunii, aceasta poate adopta măsuri, în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel cum este definit la articolul 5 din TUE. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este definit la articolul menționat, prezenta directivă nu depășește ceea ce este necesar pentru realizarea obiectivelor menționate.

(50)

În conformitate cu articolele 1 și 2 din Protocolul nr. 21 privind poziția Regatului Unit și a Irlandei cu privire la spațiul de libertate, securitate și justiție, anexat la TUE și la TFUE, și fără a aduce atingere articolului 4 din protocolul respectiv, aceste state membre nu participă la adoptarea prezentei directive, nu au obligații în temeiul acesteia și aceasta nu li se aplică.

(51)

În conformitate cu articolele 1 și 2 ale Protocolului nr. 22 privind poziția Danemarcei, anexat la TUE și la TFUE, Danemarca nu participă la adoptarea prezentei directive, nu are obligații în temeiul acesteia și aceasta nu i se aplică,

ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:

CAPITOLUL 1

OBIECT ȘI DOMENIU DE APLICARE

Articolul 1

Obiect

Prezenta directivă prevede norme minime comune cu privire la:

(a)

anumite aspecte ale prezumției de nevinovăție în cadrul procedurilor penale;

(b)

dreptul de a fi prezent la proces în cadrul procedurilor penale.

Articolul 2

Domeniu de aplicare

Prezenta directivă se aplică persoanelor fizice care sunt suspectate sau acuzate în cadrul procedurilor penale. Prezenta directivă se aplică în toate fazele procedurilor penale, din momentul în care o persoană este suspectată sau acuzată de comiterea unei infracțiuni sau a unei presupuse infracțiuni până când hotărârea prin care se stabilește că persoana respectivă a comis infracțiunea în cauză rămâne definitivă.

CAPITOLUL 2

PREZUMȚIA DE NEVINOVĂȚIE

Articolul 3

Prezumția de nevinovăție

Statele membre se asigură că persoanele suspectate și acuzate beneficiază de prezumția de nevinovăție până la dovedirea vinovăției conform legii.

Articolul 4

Referirile publice la vinovăție

(1)   Statele membre iau măsurile necesare pentru a garanta că, atâta vreme cât vinovăția unei persoane suspectate sau acuzate nu a fost dovedită conform legii, declarațiile publice făcute de autoritățile publice și deciziile judiciare, altele decât cele referitoare la vinovăție, nu se referă la persoana respectivă ca fiind vinovată. Prin aceasta nu se aduce atingere actelor de urmărire penală care au drept scop dovedirea vinovăției persoanei suspectate sau acuzate și nici deciziilor preliminare cu caracter procedural care sunt luate de autoritățile judiciare sau de alte autorități competente și care se bazează pe suspiciuni sau probe incriminatoare.

(2)   Statele membre se asigură că sunt disponibile măsuri corespunzătoare în cazul unei încălcări a obligației prevăzute la alineatul (1) din prezentul articol de a nu se referi la persoane suspectate sau acuzate ca și cum ar fi vinovate, în conformitate cu prezenta directivă și, în special, cu articolul 10.

(3)   Obligația prevăzută la alineatul (1) de a nu se referi la persoane suspectate sau acuzate ca și cum ar fi vinovate nu împiedică autoritățile publice să difuzeze informații în mod public privind procedurile penale atunci când acest lucru este strict necesar din motive legate de ancheta penală sau în interes public.

Articolul 5

Prezentarea persoanelor suspectate și acuzate

(1)   Statele membre iau măsuri adecvate pentru a garanta că persoanele suspectate și acuzate nu sunt prezentate ca și cum ar fi vinovate, în fața instanței sau în mod public, prin utilizarea unor măsuri de constrângere fizică.

(2)   Alineatul (1) nu împiedică statele membre să aplice măsuri de constrângere fizică impuse de circumstanțele specifice cauzei, legate de securitate sau menite să împiedice persoanele suspectate sau acuzate să se sustragă sau să ia contact cu terțe persoane.

Articolul 6

Sarcina probei

(1)   Statele membre se asigură că sarcina probei în ceea ce privește stabilirea vinovăției persoanelor suspectate și acuzate revine organelor de urmărire penală. Prin aceasta nu se aduce atingere niciunei obligații a judecătorului sau a instanței competente de a căuta atât probe incriminatoare, cât și dezincriminatoare, și nici dreptului apărării de a prezenta probe în conformitate cu dreptul intern aplicabil.

(2)   Statele membre se asigură că orice dubiu cu privire la vinovăție este în favoarea persoanei suspectate sau acuzate, inclusiv atunci când instanța evaluează posibilitatea achitării persoanei respective.

Articolul 7

Dreptul de a păstra tăcerea și dreptul de a nu se autoincrimina

(1)   Statele membre se asigură că persoanele suspectate și acuzate au dreptul de a păstra tăcerea în legătură cu infracțiunea de săvârșirea căreia sunt suspectate sau acuzate.

(2)   Statele membre se asigură că persoanele suspectate și acuzate au dreptul de a nu se autoincrimina.

(3)   Exercitarea dreptului de a nu se autoincrimina nu împiedică autoritățile competente să strângă probe care pot fi obținute în mod legal prin utilizarea unor măsuri de constrângere prevăzute de lege și care au o existență independentă de voința persoanelor suspectate sau acuzate.

(4)   Statele membre pot permite autorităților sale judiciare ca, la pronunțarea hotărârilor, să țină seama de atitudinea cooperantă a persoanelor suspectate și acuzate.

(5)   Exercitarea de către persoanele suspectate și acuzate a dreptului de a păstra tăcerea și a dreptului de a nu se autoincrimina nu se utilizează împotriva acestora și nu se consideră a fi o dovadă a săvârșirii infracțiunii respective de către acestea.

(6)   Prezentul articol nu împiedică statele membre să decidă ca, în cazul infracțiunilor minore, procesul sau unele faze ale acestuia să se poată desfășura în scris sau fără interogarea persoanei suspectate sau acuzate de către autoritățile competente în legătură cu infracțiunea în cauză, cu condiția ca acest lucru să respecte dreptul la un proces echitabil.

CAPITOLUL 3

DREPTUL DE A FI PREZENT LA PROCES

Articolul 8

Dreptul de a fi prezent la proces

(1)   Statele membre se asigură că persoanele suspectate și acuzate au dreptul de a fi prezente la propriul proces.

(2)   Statele membre pot să prevadă că un proces care poate duce la o hotărâre privind vinovăția sau nevinovăția persoanei suspectate sau acuzate poate avea loc în absența persoanei în cauză, cu condiția ca:

(a)

persoana suspectată sau acuzată să fi fost informată în timp util cu privire la proces și la consecințele neprezentării; sau

(b)

persoana suspectată sau acuzată care a fost informată cu privire la proces să fie reprezentată de un avocat mandatat, care a fost numit fie de către persoana suspectată sau acuzată, fie de către stat.

(3)   O hotărâre luată în conformitate cu alineatul (2) poate fi pusă în executare împotriva persoanei suspectate sau acuzate în cauză.

(4)   Atunci când statele membre prevăd posibilitatea desfășurării proceselor în lipsa persoanelor suspectate sau acuzate, dar condițiile prevăzute la alineatul (2) din prezentul articol nu pot fi îndeplinite din cauză că suspectul sau inculpatul nu poate fi localizat, în pofida eforturilor rezonabile depuse în acest scop, statele membre pot să prevadă că o hotărâre poate fi totuși luată și pusă în executare. În acest caz, statele membre se asigură că, atunci când persoanele suspectate sau acuzate sunt informate cu privire la hotărâre și, în special, atunci când sunt prinse, ele sunt informate și despre posibilitatea de a contesta hotărârea și despre dreptul la un nou proces sau la o altă cale de atac, în conformitate cu articolul 9.

(5)   Prezentul articol nu aduce atingere normelor naționale conform cărora judecătorul sau instanța competentă poate să excludă temporar o persoană suspectată sau acuzată de la proces, atunci când acest lucru este necesar pentru a asigura buna desfășurare a procedurilor penale, cu condiția ca dreptul la apărare să fie respectat.

(6)   Prezentul articol nu aduce atingere normelor naționale care prevăd desfășurarea în scris a procedurilor sau a anumitor faze ale acestora, cu condiția respectării dreptului la un proces echitabil.

Articolul 9

Dreptul la un nou proces

Statele membre se asigură că, atunci când persoanele suspectate sau acuzate nu au fost prezente la procesul lor și condițiile prevăzute la articolul 8 alineatul (2) nu au fost îndeplinite, persoanele în cauză au dreptul la un nou proces sau la o altă cale de atac care permite reexaminarea pe fond a cauzei, inclusiv examinarea unor probe noi, și care ar putea duce la anularea hotărârii inițiale. În acest sens, statele membre se asigură că persoanele în cauză suspectate și acuzate au dreptul de a fi prezente, de a participa efectiv, în conformitate cu procedurile prevăzute de dreptul intern, și de a-și exercita dreptul la apărare.

CAPITOLUL 4

DISPOZIȚII GENERALE ȘI FINALE

Articolul 10

Căi de atac

(1)   Statele membre se asigură că persoanele suspectate și acuzate dispun de o cale de atac eficientă în cazul în care drepturile lor prevăzute în prezenta directivă sunt încălcate.

(2)   Fără a aduce atingere normelor și sistemelor naționale privind admisibilitatea probelor, statele membre se asigură că, atunci când se apreciază declarațiile făcute de persoane suspectate sau acuzate sau probele obținute cu încălcarea dreptului acestora de a păstra tăcerea sau de a nu se autoincrimina, dreptul la apărare și caracterul echitabil al procedurilor sunt respectate.

Articolul 11

Colectarea datelor

Până la 1 aprilie 2020 și, ulterior, la fiecare trei ani, statele membre transmit Comisiei datele disponibile privind modul în care au fost exercitate drepturile prevăzute în prezenta directivă.

Articolul 12

Raportul

Până la 1 aprilie 2021, Comisia prezintă Parlamentului European și Consiliului un raport privind punerea în aplicare a prezentei directive.

Articolul 13

Menținerea nivelului de protecție

Nicio dispoziție din prezenta directivă nu se interpretează ca reprezentând o derogare sau o limitare a vreunui drept sau garanție procedurală asigurate potrivit cartei, CEDO sau altor dispoziții relevante din dreptul internațional sau din dreptul oricărui stat membru care prevede un nivel mai ridicat de protecție.

Articolul 14

Transpunere

(1)   Statele membre asigură intrarea în vigoare a actelor cu putere de lege și a actelor administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive până la 1 aprilie 2018. Statele membre informează imediat Comisia cu privire la acestea.

Atunci când statele membre adoptă aceste dispoziții, ele cuprind o trimitere la prezenta directivă sau sunt însoțite de o astfel de trimitere la data publicării lor oficiale. Statele membre stabilesc modalitatea de efectuare a acestei trimiteri.

(2)   Statele membre transmit Comisiei textul principalelor dispoziții de drept intern pe care le adoptă în domeniul reglementat de prezenta directivă.

Articolul 15

Intrarea în vigoare

Prezenta directivă intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Articolul 16

Destinatari

Prezenta directivă se adresează statelor membre în conformitate cu tratatele.

Adoptată la Strasbourg, 9 martie 2016.

Pentru Parlamentul European

Președintele

M. SCHULZ

Pentru Consiliu

Președintele

J.A. HENNIS-PLASSCHAERT


(1)  JO C 226, 16.7.2014, p. 63.

(2)  Poziția Parlamentului European din 20 ianuarie 2016 (nepublicată încă în Jurnalul Oficial) și Decizia Consiliului din 12 februarie 2016.

(3)  JO C 295, 4.12.2009, p. 1.

(4)  JO C 115, 4.5.2010, p. 1.

(5)  Directiva 2010/64/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 20 octombrie 2010 privind dreptul la interpretare și traducere în cadrul procedurilor penale (JO L 280, 26.10.2010, p. 1).

(6)  Directiva 2012/13/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 22 mai 2012 privind dreptul la informare în cadrul procedurilor penale (JO L 142, 1.6.2012, p. 1).

(7)  Directiva 2013/48/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 22 octombrie 2013 privind dreptul de a avea acces la un avocat în cadrul procedurilor penale și al procedurilor privind mandatul european de arestare, precum și dreptul ca o persoană terță să fie informată în urma privării de libertate și dreptul de a comunica cu persoane terțe și cu autorități consulare în timpul privării de libertate (JO L 294, 6.11.2013, p. 1).

(8)  JO C 378, 24.12.2013, p. 8.


DECIZII

11.3.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 65/12


DECIZIA (UE) 2016/344 A PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI A CONSILIULUI

din 9 martie 2016

privind instituirea unei platforme europene pentru intensificarea cooperării în materie de combatere a muncii nedeclarate

(Text cu relevanță pentru SEE)

PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 153 alineatul (2) litera (a),

având în vedere propunerea Comisiei Europene,

după transmiterea proiectului de act legislativ către parlamentele naționale,

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European (1),

având în vedere avizul Comitetului Regiunilor (2),

hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară (3),

întrucât:

(1)

În comunicarea sa din 18 aprilie 2012, intitulată „Către o redresare generatoare de locuri de muncă”, Comisia a subliniat necesitatea unei mai bune cooperări între statele membre și a anunțat lansarea de consultări cu privire la instituirea unei platforme la nivelul Uniunii între inspectoratele de muncă și alte autorități responsabile cu aplicarea legii, pentru a combate munca nedeclarată, vizând îmbunătățirea cooperării, schimbul de bune practici și identificarea unor principii comune pentru inspecții.

(2)

În conformitate cu articolul 148 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), prin Decizia (UE) 2015/1848 (4), Consiliul a adoptat orientări pentru politicile de ocupare a forței de muncă ale statelor membre. Aceste orientări servesc statelor membre la definirea programelor lor naționale de reformă și la punerea în aplicare a reformelor. Orientările privind ocuparea forței de muncă constituie baza pentru recomandările specifice fiecărei țări pe care Consiliul le adresează statelor membre în temeiul articolului menționat. În ultimii ani, aceste recomandări specifice fiecărei țări au inclus recomandări privind combaterea muncii nedeclarate.

(3)

Articolul 151 din TFUE stabilește ca obiective în domeniul politicii sociale promovarea ocupării forței de muncă și îmbunătățirea condițiilor de trai și de muncă. În vederea realizării acestor obiective, Uniunea poate susține și completa activitățile statelor membre în domeniile sănătății și securității la locul de muncă, condițiilor de muncă, integrării persoanelor excluse de pe piața forței de muncă și combaterii excluziunii sociale. În conformitate cu articolul 153 alineatul (2) litera (a) din TFUE, Uniunea poate adopta măsuri menite să încurajeze cooperarea dintre statele membre, excluzând orice armonizare a actelor cu putere de lege și a normelor administrative ale statelor membre.

(4)

Parlamentul European, în rezoluția sa din 14 ianuarie 2014 referitoare la inspecțiile eficace la locul de muncă ca strategii de îmbunătățire a condițiilor de muncă în Europa, a salutat inițiativa Comisiei de a crea o platformă europeană și a solicitat intensificarea cooperării la nivelul Uniunii pentru a combate munca nedeclarată, care, astfel cum se arată în rezoluție, afectează în mod negativ economia Uniunii, creând situații de concurență neloială, punând în pericol sustenabilitatea financiară a modelelor sociale ale Uniunii și având drept consecință o lipsă tot mai acută a protecției sociale și a locurilor de muncă pentru lucrători.

(5)

Munca nedeclarată a fost definită în comunicarea Comisiei din 24 octombrie 2007 intitulată „Accelerarea luptei împotriva muncii nedeclarate” drept „orice activitate remunerată, care este legală în ceea ce privește natura ei, dar nu este declarată autorităților publice, luând în calcul diferențele sistemelor de reglementare din statele membre”. Respectiva definiție a exclus toate activitățile ilegale.

(6)

Munca nedeclarată are, adesea, o dimensiune transfrontalieră. Natura muncii nedeclarate poate să difere de la o țară la alta, în funcție de contextul economic, administrativ și social. Legislația națională în ceea ce privește munca nedeclarată și definițiile utilizate la nivel național sunt diferite. Prin urmare, măsurile care vizează combaterea muncii nedeclarate ar trebui adaptate pentru a ține seama de aceste diferențe.

(7)

Estimările arată că munca nedeclarată constituie o parte semnificativă a economiei Uniunii. Deoarece munca nedeclarată este definită diferit de către legislațiile naționale ale statelor membre, este dificil să se obțină date precise privind amploarea acestui fenomen.

(8)

Utilizarea abuzivă a statutului de independent, astfel cum este definit de către legislația națională, la nivel național sau în situații transfrontaliere, este o formă de muncă declarată în mod fals care este adesea asociată cu munca nedeclarată. Activitatea independentă falsă apare atunci când o persoană este declarată ca independentă, deși aceasta îndeplinește în același timp condițiile caracteristice unui raport de angajare, pentru a evita anumite obligații legale sau fiscale. Platforma instituită prin prezenta decizie („platforma”) ar trebui să abordeze problematica muncii nedeclarate, sub diferitele sale forme, precum și munca declarată în mod fals, asociată acesteia, inclusiv activitatea independentă falsă.

(9)

Munca nedeclarată are implicații grave pentru lucrătorii în cauză, aceștia fiind nevoiți să accepte condiții de muncă precare și, uneori, periculoase, salarii mult mai mici, încălcări grave ale drepturilor lucrătorilor și o protecție mult mai redusă în temeiul legislației muncii și al protecției sociale, ceea ce îi privează astfel pe lucrătorii respectivi de prestații sociale adecvate, de drepturi la pensie și de acces la asistență medicală, precum și de posibilități de dezvoltare a aptitudinilor și de învățare pe tot parcursul vieții.

(10)

În condițiile în care efectele negative ale muncii nedeclarate asupra societății și a economiei îmbracă forme diferite, platforma are ca scop îmbunătățirea condițiilor de muncă și promovarea integrării pe piața forței de muncă și a incluziunii sociale. Munca nedeclarată are implicații bugetare grave prin venituri fiscale și asigurări sociale reduse, subminând astfel sustenabilitatea financiară a sistemelor de protecție socială. Aceasta are un impact negativ asupra ocupării forței de muncă și a productivității și denaturează condițiile de concurență echitabilă.

(11)

Munca nedeclarată are un impact diferit asupra diferitelor grupuri sociale, printre care se numără femeile, migranții și lucrătorii casnici. Unii dintre lucrătorii nedeclarați se află într-o poziție deosebit de vulnerabilă.

(12)

În toate statele membre s-a introdus o gamă largă de abordări și măsuri politice pentru a abordarea muncii nedeclarate. De asemenea, statele membre au încheiat acorduri bilaterale și au realizat proiecte multilaterale privind anumite aspecte ale muncii nedeclarate. Modalitățile de abordare a problemei complexe pe care o constituie munca nedeclarată trebuie în continuare să fie îmbunătățite, o abordare cuprinzătoare fiind necesară în acest scop. Platforma nu ar trebui să împiedice aplicarea acordurilor sau a înțelegerilor bilaterale sau multilaterale privind cooperarea administrativă.

(13)

Participarea la activitățile platformei nu aduce atingere competențelor și/sau obligațiilor statelor membre în ceea ce privește combaterea muncii nedeclarate, nici responsabilităților care le revin acestora la nivel național sau internațional, printre altele, în temeiul convențiilor aplicabile și relevante ale Organizației Internaționale a Muncii (OIM), cum ar fi Convenția nr. 81 privind inspecția muncii în industrie și comerț.

(14)

Cooperarea dintre statele membre la nivelul Uniunii rămâne departe de a fi cuprinzătoare în ceea ce privește atât statele membre implicate, cât și aspectele reglementate. Nu există un mecanism formal de cooperare transfrontalieră între autoritățile relevante ale statelor membre pentru a aborda în mod exhaustiv aspectele legate de munca nedeclarată.

(15)

Încurajarea cooperării între statele membre la nivelul Uniunii este necesară pentru a sprijini statele membre să combată munca nedeclarată în mod mai eficient și mai eficace. În acest context, platforma ar trebui să vizeze facilitarea și sprijinirea schimbului de bune practici și de informații și să ofere un cadru la nivelul Uniunii menit să dezvolte înțelegerea comună, expertiza și analiza cu privire la munca nedeclarată. Definițiile și conceptele stabilite în comun cu privire la munca nedeclarată ar trebui să reflecte evoluțiile de pe piața forței de muncă. Platforma ar trebui, de asemenea, să încurajeze cooperarea între diferitele autorități responsabile cu aplicarea legii ale statelor membre, care participă la astfel de acțiuni cu caracter transfrontalier pe bază de voluntariat.

(16)

Prezenta decizie are drept obiectiv să încurajeze cooperarea dintre statele membre la nivelul Uniunii. Situația muncii nedeclarate diferă foarte mult de la un stat membru la altul și, prin urmare, nevoile autorităților relevante și ale altor actori ai statelor membre în materie de cooperare diferă la rândul lor. Statele membre își păstrează competența de a decide care este gradul lor de participare la activitățile aprobate în cadrul reuniunii plenare a platformei.

(17)

La nivelul Uniunii ar trebui să se încurajeze o cooperare strânsă și eficace între statele membre, astfel încât acestea să își poată sprijini reciproc și completa activitățile legate de combaterea muncii nedeclarate. Măsurile adoptate la nivel național depind de contextul specific existent în fiecare stat membru individual, iar activitățile desfășurate în cadrul platformei nu se pot substitui unei evaluări naționale a măsurilor corespunzătoare care urmează a fi adoptate.

(18)

Statele membre și autoritățile lor relevante își păstrează competența în ceea ce privește identificarea, analiza și soluționarea problemelor practice legate de asigurarea respectării legislației relevante a Uniunii privind condițiile de muncă și protecția socială la locul de muncă și în ceea ce privește stabilirea măsurilor care trebuie adoptate la nivel național pentru a transpune în practică rezultatele activităților desfășurate în cadrul platformei.

(19)

Platforma ar trebui să facă uz de toate sursele pertinente de informații, în special studii, acorduri bilaterale încheiate între statele membre și proiecte de cooperare multilaterală, și să creeze sinergii între instrumentele și structurile existente la nivelul Uniunii pentru a maximiza efectul disuasiv sau preventiv al măsurilor respective. Acțiunile desfășurate în cadrul platformei ar putea lua forma unui cadru pentru instruiri comune, evaluări inter pares, a instituirii unor instrumente precum băncile de cunoștințe interactive, ținând seama de studiile existente privind fezabilitatea, printre altele de activitatea Fundației Europene pentru Îmbunătățirea Condițiilor de Viață și de Muncă (Eurofound) și, având în vedere importanța protecției datelor, a unor soluții pentru schimbul de date. Campaniile europene sau strategiile comune ar putea crește gradul de conștientizare privind munca nedeclarată, bazându-se în acest scop pe politici și strategii care există deja într-o măsură mai mică sau mai mare în statele membre, menite să sensibilizeze opinia publică în legătură cu munca nedeclarată. Platforma ar trebui să includă și actori neguvernamentali, ca surse importante de informații.

(20)

Platforma ar trebui să contribuie la consolidarea cooperării între statele membre, inclusiv prin facilitarea adoptării unor abordări inovatoare în ceea ce privește cooperarea și asigurarea respectării normelor la nivel transfrontalier, precum și prin evaluarea experiențelor dobândite de statele membre în urma unei astfel de cooperări. Realizarea în timp util a schimburilor de informații este esențială pentru a reduce amploarea fenomenului muncii nedeclarate.

(21)

În cazul în care un membru al platformei consideră că prezentarea unor cazuri specifice este oportună în vederea facilitării schimbului de informații și de bune practici în cadrul platformei, respectivele cazuri ar trebui anonimizate în mod corespunzător. Platforma poate desfășura o activitate eficace numai cu condiția ca persoanele care fac cunoscute cazuri de muncă nedeclarată să fie protejate împotriva unui tratament nefavorabil. Prin urmare, platforma ar trebui să joace rolul unui forum pentru schimbul de bune practici în acest domeniu.

(22)

Schimbul de informații și de bune practici realizat în cadrul platformei ar trebui să îi permită acesteia să aibă o contribuție utilă la eventuale inițiative adoptate la nivelul Uniunii în vederea combaterii muncii nedeclarate, inclusiv la inițiative ale Comisiei. În contextul Semestrului european, activitățile desfășurate în cadrul platformei ar putea avea o contribuție utilă în cadrul dezbaterilor referitoare la măsurile propuse pentru a aborda problema muncii nedeclarate.

(23)

O serie de autorități naționale diferite sunt responsabile cu aplicarea legii în domeniul muncii nedeclarate, cum ar fi inspectoratele de muncă, alte autorități care au atribuții în domeniul sănătății și în cel al siguranței la locul de muncă, inspectoratele de securitate socială și autoritățile fiscale. În anumite cazuri pot fi de asemenea implicate autoritățile de migrație și serviciile de ocupare a forței de muncă, autoritățile vamale și autoritățile responsabile pentru punerea în aplicare a politicii comune în domeniul transporturilor, poliția, procuratura și partenerii sociali.

(24)

Pentru a aborda munca nedeclarată în mod cuprinzător și cu succes, este necesar ca în statele membre să fie pusă în aplicare o combinație de politici. Acest demers ar trebui facilitat prin încurajarea unei cooperări structurate între autoritățile relevante și alți actori. Platforma ar trebui să includă toate autoritățile naționale relevante, în special autoritățile responsabile cu aplicarea legii, care conduc și/sau sunt active în combaterea muncii nedeclarate. Statele membre își păstrează competența de a decide ce autorități le reprezintă în contextul diferitelor activități ale platformei. Cooperarea dintre autoritățile naționale din statele membre ar trebui să se conformeze dreptului aplicabil al Uniunii și legislațiilor statelor membre.

(25)

Pentru a-și atinge obiectivele, platforma ar trebui să fie sprijinită de un reprezentant la nivel înalt în fiecare stat membru, care ar trebui să își coordoneze activitatea și să ia legătura cu autoritățile statelor membre și, dacă este cazul, cu alți actori, inclusiv cu partenerii sociali, care se ocupă de aspectele multiple ale muncii nedeclarate.

(26)

Platforma ar trebui să implice partenerii sociali de la nivelul Uniunii atât la nivel intersectorial, cât și în sectoarele care sunt cel mai grav afectate de munca nedeclarată sau au o importanță deosebită în cadrul eforturilor de combatere a acesteia și ar trebui să coopereze cu organizații internaționale relevante, precum OIM, Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică și agențiile Uniunii, în special Eurofound și Agenția Europeană pentru Securitate și Sănătate în Muncă (EU-OSHA). Implicarea Eurofound și a EU-OSHA în activitatea platformei în calitate de observatori nu ar trebui să aibă drept efect extinderea mandatelor actuale ale acestora.

(27)

Platforma ar trebui să adopte reguli de procedură, programe de activitate și rapoarte periodice.

(28)

Platforma ar trebui să poată înființa grupuri de lucru pentru a examina aspecte specifice și ar trebui să se poată baza pe expertiza unor profesioniști cu competențe specifice.

(29)

Platforma ar trebui să coopereze cu grupurile de experți și comitetele relevante la nivelul Uniunii a căror activitate are legături cu munca nedeclarată.

(30)

Platforma și activitățile acesteia ar trebui să fie finanțate prin axa PROGRESS a Programului Uniunii Europene pentru ocuparea forței de muncă și inovare socială (EaSI) în cadrul creditelor stabilite de Parlamentul European și de Consiliu. Comisia ar trebui să se asigure că platforma utilizează resursele financiare care îi sunt atribuite într-un mod transparent și eficient.

(31)

Având în vedere importanța principiilor privind transparența și accesul la documente, prevăzute de articolul 15 din TFUE, platforma ar trebui să își desfășoare activitatea în mod transparent, în conformitate cu principiile sus-menționate.

(32)

Comisia ar trebui să ia măsurile administrative necesare pentru a configura platforma.

(33)

Platforma ar trebui să respecte pe deplin drepturile fundamentale, precum și principiile consacrate în Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.

(34)

Regulamentul (CE) nr. 45/2001 al Parlamentului European și al Consiliului (5) și Directiva 95/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului (6), precum și măsurile naționale relevante de punere în aplicare se aplică prelucrării datelor cu caracter personal efectuate în conformitate cu dispozițiile prezentei decizii.

(35)

Autoritatea Europeană pentru Protecția Datelor a fost consultată în conformitate cu articolul 28 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 45/2001,

ADOPTĂ PREZENTA DECIZIE:

CAPITOLUL I

DISPOZIȚII GENERALE

Articolul 1

Instituirea platformei

Prin prezenta decizie se instituie o platformă la nivelul Uniunii pentru intensificarea cooperării între statele membre în materie de combatere a muncii nedeclarate („platforma”).

În scopul prezentei decizii, „combaterea muncii nedeclarate” înseamnă prevenirea, descurajarea și combaterea muncii nedeclarate, precum și promovarea demersurilor care au drept obiectiv declararea muncii în prezent nedeclarate.

Articolul 2

Componența platformei

(1)   Platforma este compusă din:

(a)

câte un reprezentant la nivel înalt desemnat de către fiecare dintre statele membre, care reprezintă respectivul stat membru;

(b)

un reprezentant al Comisiei;

(c)

cel mult patru reprezentanți ai partenerilor sociali intersectoriali la nivelul Uniunii, desemnați de către partenerii sociali respectivi și reprezentând în mod egal angajatorii și lucrătorii.

(2)   Pot participa la reuniunile platformei în calitate de observatori și contribuțiile lor sunt luate în considerare în mod adecvat, în conformitate cu regulamentul de procedură al acesteia, următorii:

(a)

cel mult 14 reprezentanți ai partenerilor sociali din sectoarele cu o incidență ridicată a muncii nedeclarate, desemnați de către partenerii sociali respectivi și care reprezintă în mod egal angajatorii și lucrătorii;

(b)

un reprezentant al Eurofound;

(c)

un reprezentant al EU-OSHA;

(d)

un reprezentant al OIM;

(e)

câte un reprezentant pentru fiecare stat terț din Spațiul Economic European.

Pot fi invitați să participe la reuniunile platformei și alți observatori decât cei menționați la primul paragraf, urmând a se ține cont în mod corespunzător de contribuțiile acestora în conformitate cu regulamentul de procedură, în funcție de tematica ce urmează să fie discutată.

Articolul 3

Măsuri naționale

Prezenta decizie nu aduce atingere competenței statelor membre de a decide cu privire la măsurile care trebuie adoptate la nivel național pentru a combate munca nedeclarată.

Articolul 4

Obiective

Misiunea definitorie a platformei este aceea de a furniza contribuții cu valoare adăugată la nivelul Uniunii pentru a aborda problema complexă a muncii nedeclarate, respectând pe deplin competențele și procedurile aplicabile la nivel național.

Platforma contribuie la acțiuni mai eficiente la nivelul Uniunii și la nivel național, care vizează îmbunătățirea condițiilor de muncă, promovarea integrării pe piața forței de muncă și a incluziunii sociale, inclusiv la o mai bună aplicare a legislației în domeniile respective, precum și la reducerea muncii nedeclarate și la apariția de locuri de muncă formale, evitându-se astfel deteriorarea calității muncii și a standardelor referitoare la sănătatea și siguranța la locul de muncă, prin:

(a)

consolidarea cooperării între autoritățile relevante ale statelor membre și alți actori implicați pentru a combate, în mod mai eficient și mai eficace, munca nedeclarată sub diferitele sale forme, precum și munca declarată în mod fals, asociată acesteia, inclusiv activitatea independentă falsă;

(b)

îmbunătățirea capacității diferitelor autorități relevante și a diferiților actori din statele membre pentru a aborda aspectele transfrontaliere ale muncii nedeclarate, contribuind în acest mod la crearea unor condiții de concurență echitabile;

(c)

sensibilizarea opiniei publice cu privire la chestiunile legate de munca nedeclarată și la necesitatea adoptării urgente a unor măsuri adecvate, precum și încurajarea statelor membre pentru a-și intensifica eforturile în abordarea muncii nedeclarate.

CAPITOLUL II

MISIUNE ȘI ACTIVITĂȚI

Articolul 5

Misiune

Pentru a atinge obiectivele enumerate la articolul 4, platforma instituită la nivelul Uniunii încurajează cooperarea dintre statele membre prin:

(a)

schimbul de bune practici și de informații;

(b)

dezvoltarea expertizei și analiză;

(c)

încurajarea și facilitarea abordărilor inovatoare pentru a asigura desfășurarea în mod eficace și eficient a cooperării și a evaluării experiențelor la nivel transfrontalier;

(d)

contribuții la o înțelegere transsectorială a aspectelor legate de munca nedeclarată.

Articolul 6

Activități

(1)   Pentru executarea misiunii sale, platforma desfășoară, în special, următoarele activități:

(a)

sporește cunoștințele privind munca nedeclarată, inclusiv cu privire la cauzele acestui fenomen și la diferențele regionale, prin intermediul unor definiții și concepte comune, al unor instrumente de măsurare bazate pe date concrete și prin promovarea de analize comparative, precum și prin instrumente metodologice relevante pentru colectarea datelor, bazate pe activitatea altor organisme, inclusiv Comitetul pentru ocuparea forței de muncă (EMCO) și Comitetul pentru protecție socială (CPS);

(b)

dezvoltă cunoștințele și înțelegerea reciprocă cu privire la diferitele sisteme și practici de combatere a muncii nedeclarate, inclusiv cu privire la aspectele transfrontaliere ale acestora;

(c)

dezvoltă analiza eficacității diferitelor măsuri de politică în combaterea muncii nedeclarate, inclusiv măsuri de prevenire și sancțiuni;

(d)

stabilește instrumente pentru un schimb eficient de informații și de experiență, de exemplu, o bancă de cunoștințe privind diferite practici și măsuri, inclusiv acorduri bilaterale sau multilaterale aplicate în statele membre pentru a combate munca nedeclarată;

(e)

dezvoltă diferite instrumente, spre exemplu orientări privind punerea în aplicare a normelor, manuale de bune practici și principii comune privind inspecțiile pentru combaterea muncii nedeclarate, și evaluează experiențele legate de utilizarea acestor instrumente;

(f)

facilitează și sprijină diferite forme de cooperare între statele membre prin creșterea capacității lor de a aborda aspectele transfrontaliere ale muncii nedeclarate prin promovarea și facilitarea abordărilor inovatoare, cum ar fi schimbul de personal, prin utilizarea bazelor de date, în conformitate cu legislația națională aplicabilă privind protecția datelor, precum și prin activități comune și evaluarea experiențelor legate de o astfel de cooperare desfășurată între statele membre participante;

(g)

examinează fezabilitatea introducerii unui sistem care să permită schimbul rapid de informații și îmbunătățește schimbul de date în conformitate cu normele de protecție a datelor ale Uniunii, inclusiv explorarea posibilităților de utilizare a Sistemului de informare al pieței interne (IMI) instituit prin Regulamentul (UE) nr. 1024/2012 al Parlamentului European și al Consiliului (7) și a Sistemului de schimb electronic de informații în materie de securitate socială (EESSI);

(h)

asigură schimbul de experiență între autoritățile naționale în legătură cu punerea în aplicare a dreptului relevant al Uniunii care servește obiectivului de combatere a muncii nedeclarate;

(i)

dezvoltă și, dacă este cazul, îmbunătățește capacitatea de instruire pentru autoritățile relevante și dezvoltă un cadru de formare comun;

(j)

organizează evaluări inter pares pentru a urmări progresul în ceea ce privește combaterea muncii nedeclarate înregistrat de statele membre care au ales să participe la evaluările respective;

(k)

asigură schimbul de experiență și dezvoltarea de bune practici în contextul cooperării dintre autoritățile relevante ale statelor membre și, dacă este cazul, țările terțe pentru a garanta faptul că prin cooperarea respectivă pot fi abordate mai eficient problemele legate de munca nedeclarată cu care se confruntă țările în cauză;

(l)

sporește gradul de conștientizare a problemei muncii nedeclarate prin desfășurarea de activități comune, cum ar fi campanii europene și coordonarea unor strategii regionale sau la nivelul Uniunii, inclusiv abordări sectoriale;

(m)

asigură schimbul de experiență în ceea ce privește acțiunile de consiliere și de informare a lucrătorilor afectați de practicile care presupun utilizarea muncii nedeclarate.

(2)   În desfășurarea activităților menționate la alineatul (1), platforma face uz de toate sursele relevante de informații, inclusiv studii și proiecte de cooperare multilaterală, și ia în considerare instrumentele și structurile relevante ale Uniunii, precum și experiența acordurilor bilaterale relevante.

CAPITOLUL III

FUNCȚIONAREA PLATFORMEI

Articolul 7

Reprezentantul la nivel înalt

(1)   Fiecare stat membru desemnează un reprezentant la nivel înalt în calitate de membru cu drept de vot al platformei.

Fiecare stat membru se asigură că reprezentantul său la nivel înalt este mandatat în mod corespunzător pentru a desfășura activități în cadrul platformei. Fiecare stat membru desemnează, de asemenea, un membru supleant, care îl poate înlocui pe reprezentantul la nivel înalt dacă este necesar, dispunând în aceste situații de drept de vot.

(2)   La desemnarea reprezentanților lor la nivel înalt și a membrilor supleanți, fiecare stat membru ar trebui să aibă în vedere toate autoritățile publice relevante, în special autoritățile responsabile cu aplicarea legii și alți actori implicați în conformitate cu legislația și/sau practicile naționale. De asemenea, acestea pot să implice, în conformitate cu legislația și/sau practicile naționale, partenerii sociali sau alți actori relevanți.

(3)   Fiecare reprezentant la nivel înalt desemnat în conformitate cu prezentul articol participă la reuniunile plenare ale platformei și, dacă este cazul, la alte activități și grupuri de lucru ale platformei.

Fiecare reprezentant la nivel înalt furnizează Comisiei lista și datele de contact ale autorităților relevante și, după caz, ale partenerilor sociali și ale altor actori relevanți, care sunt implicați în combaterea muncii nedeclarate.

Fiecare reprezentant la nivel înalt asigură legătura cu toate autoritățile relevante și, dacă este cazul, cu partenerii sociali și cu alți actori relevanți în ceea ce privește activitățile platformei și coordonează participarea acestora la reuniunile și/sau contribuția la activitățile platformei sau a grupurilor sale de lucru.

Articolul 8

Activitate

(1)   Platforma este prezidată de reprezentantul Comisiei. Președintele este asistat de doi copreședinți, aleși din rândul reprezentanților la nivel înalt.

Președintele și cei doi copreședinți formează Biroul.

Biroul pregătește și organizează activitatea platformei în colaborare cu un serviciu de secretariat, care îndeplinește funcția de secretariat al platformei, inclusiv al Biroului și al grupurilor de lucru. Secretariatul este pus la dispoziție de către Comisie.

(2)   Platforma se întrunește cel puțin de două ori pe an.

(3)   Pentru executarea misiunii sale, platforma adoptă decizii în legătură cu următoarele aspecte:

(a)

regulamentul său de procedură;

(b)

programe de activitate bienale care prevăd, printre altele, prioritățile acesteia și o descriere concretă a activităților menționate la articolul 6;

(c)

rapoarte ale platformei la fiecare doi ani;

(d)

constituirea de grupuri de lucru pentru a examina aspectele menționate în programele de activitate, inclusiv modalitățile practice de desfășurare a activității respectivelor grupuri de lucru, care sunt dizolvate de îndată ce mandatele acestora sunt îndeplinite.

Platforma adoptă deciziile menționate în prezentul alineat cu majoritate simplă. Reprezentantul Comisiei și fiecare reprezentant la nivel înalt dispun, fiecare, de un vot.

(4)   Dacă este cazul, Biroul poate să invite experți care dețin competențe specifice în legătură cu un subiect în discuție să participe la deliberările platformei sau ale grupului de lucru.

(5)   Platforma este asistată de secretariatul menționat la alineatul (1). Secretariatul pregătește reuniunile platformei, redactează proiectele programelor de activitate ale platformei și proiectele de rapoarte, asigurând monitorizarea reuniunilor platformei și a rezultatelor acestora.

(6)   Comisia informează periodic Parlamentul European și Consiliul cu privire la activitățile platformei, inclusiv cu privire la reuniunile comune cu grupurile de experți și cu comitetele relevante. Comisia prezintă programele de activitate și rapoartele elaborate Parlamentului European, Consiliului, Comitetului Economic și Social European și Comitetului Regiunilor.

Articolul 9

Cooperare

(1)   Platforma cooperează în mod eficace, evitând dublarea eforturilor, cu alte grupuri de experți și comitete relevante la nivelul Uniunii a căror activitate are legătură cu munca nedeclarată, în special, Comitetul inspectorilor de muncă principali (SLIC), Comitetul de experți privind detașarea lucrătorilor, Comisia administrativă pentru coordonarea sistemelor de securitate socială, rețeaua serviciilor publice de ocupare a forței de muncă (SPFOM), Comitetul pentru ocuparea forței de muncă (EMCO), Comitetul pentru protecție socială (CPS) și Grupul de lucru privind cooperarea administrativă în domeniul impozitării directe. Platforma le adresează reprezentanților acestor grupuri și comitete invitații pentru a participa la activitățile sale în calitate de observatori, dacă este cazul. Pentru asigurarea unei activități mai eficiente și a unui impact mai puternic, se pot organiza și reuniuni comune.

(2)   Platforma stabilește o cooperare adecvată cu Eurofound și cu EU-OSHA.

Articolul 10

Rambursarea cheltuielilor

Comisia rambursează cheltuielile de călătorie și, dacă este cazul, diurna pentru membrii, supleanții acestora, observatorii și experții invitați în legătură cu activitățile platformei.

Membrii, supleanții acestora, observatorii și experții invitați nu sunt remunerați pentru serviciile pe care le prestează.

Articolul 11

Sprijin financiar

Resursele globale pentru punerea în aplicare a prezentei decizii sunt prevăzute în cadrul EaSI. Comisia gestionează resursele financiare furnizate de către EaSI pentru finanțarea platformei într-un mod transparent și eficient.

CAPITOLUL IV

DISPOZIȚII FINALE

Articolul 12

Revizuire

Până la 13 martie 2020, Comisia, după consultarea platformei, prezintă Parlamentului European, Consiliului, Comitetului Economic și Social European și Comitetului Regiunilor un raport privind punerea în aplicare și privind valoarea adăugată a acestei decizii și propune, dacă este cazul, modificările necesare. Raportul evaluează, în special, măsura în care platforma a contribuit la realizarea obiectivelor prevăzute la articolul 4, și-a realizat misiunea definită la articolul 5, a realizat activitățile menționate la articolul 6 și a abordat prioritățile stabilite în programele sale de activitate. Comisia prezintă, dacă este cazul, propuneri privind funcționarea platformei.

Articolul 13

Destinatari

Prezenta decizie se adresează statelor membre.

Articolul 14

Intrare în vigoare

Prezenta decizie intră în vigoare în ziua următoare datei publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Adoptată la Strasbourg, 9 martie 2016.

Pentru Parlamentul European

Președintele

M. SCHULZ

Pentru Consiliu

Președintele

J.A. HENNIS-PLASSCHAERT


(1)  JO C 458, 19.12.2014, p. 43.

(2)  JO C 415, 20.11.2014, p. 37.

(3)  Poziția Parlamentului European din 2 februarie 2016 (nepublicată încă în Jurnalul Oficial) și Decizia Consiliului din 24 februarie 2016.

(4)  Decizia (UE) 2015/1848 a Consiliului din 5 octombrie 2015 privind orientările pentru politicile de ocupare a forței de muncă ale statelor membre pentru 2015 (JO L 268, 15.10.2015, p. 28).

(5)  Regulamentul (CE) nr. 45/2001 al Parlamentului European și al Consiliului din 18 decembrie 2000 privind protecția persoanelor fizice cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal de către instituțiile și organele comunitare și privind libera circulație a acestor date (JO L 8, 12.1.2001, p. 1).

(6)  Directiva 95/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 24 octombrie 1995 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și libera circulație a acestor date (JO L 281, 23.11.1995, p. 31).

(7)  Regulamentul (UE) nr. 1024/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 octombrie 2012 privind cooperarea administrativă prin intermediul Sistemului de informare al pieței interne și de abrogare a Deciziei 2008/49/CE a Comisiei („Regulamentul IMI”) (JO L 316, 14.11.2012, p. 1).


II Acte fără caracter legislativ

ACORDURI INTERNAŢIONALE

11.3.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 65/21


Informare privind intrarea în vigoare a Acordului dintre Uniunea Europeană și Confederația Elvețiană privind participarea acesteia la Biroul European de Sprijin pentru Azil

Acordul dintre Uniunea Europeană și Confederația Elvețiană privind participarea acesteia la Biroul European de Sprijin pentru Azil a intrat în vigoare la 1 martie 2016, procedura prevăzută la articolul 13 alineatul (2) din acord fiind încheiată la 26 februarie 2016.


11.3.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 65/22


ACORD

între Uniunea Europeană și Confederația Elvețiană privind participarea acesteia la Biroul European de Sprijin pentru Azil

UNIUNEA EUROPEANĂ, denumită în continuare „UE”,

pe de o parte, și

CONFEDERAȚIA ELVEȚIANĂ, denumită în continuare „Elveția”,

pe de altă parte,

având în vedere articolul 49 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 439/2010 al Parlamentului European și al Consiliului din 19 mai 2010 privind înființarea unui Birou European de Sprijin pentru Azil (1), denumit în continuare „regulamentul”,

întrucât:

(1)

Regulamentul prevede că, pentru a-și duce la îndeplinire misiunea, Biroul European de Sprijin pentru Azil, denumit în continuare „Biroul de sprijin”, ar trebui să fie deschis participării țărilor care au încheiat cu UE acorduri în temeiul cărora acestea au adoptat și aplică dreptul UE în domeniul reglementat de prezentul regulament, în special Islandei, Liechtensteinului, Norvegiei și Elveției, denumite în continuare „țări asociate”.

(2)

Elveția a încheiat cu UE acorduri în temeiul cărora a adoptat și aplică dreptul UE în domeniul reglementat de prezentul regulament, în special Acordul dintre Comunitatea Europeană și Confederația Elvețiană referitor la criteriile și mecanismele de determinare a statului responsabil de examinarea unei cereri de azil introduse într-un stat membru sau în Elveția (2),

AU CONVENIT CU PRIVIRE LA URMĂTOARELE DISPOZIȚII:

Articolul 1

Gradul de participare

Elveția participă PE deplin la activitățile Biroului de sprijin și beneficiază de acțiuni de sprijin din partea Biroului de sprijin, astfel cum se prevede în regulament și în conformitate cu dispozițiile prevăzute de prezentul acord.

Articolul 2

Consiliul de administrație

Elveția este reprezentată în Consiliul de administrație al Biroului de sprijin în calitate de observator, fără drept de vot.

Articolul 3

Contribuția financiară

(1)   Elveția contribuie la veniturile Biroului de sprijin cu o sumă anuală calculată în funcție de produsul său intern brut (PIB), ca procent din PIB-ul tuturor statelor participante, după formula prevăzută în anexa I.

(2)   Contribuția financiară menționată la alineatul (1) se instituie începând cu ziua următoare datei intrării în vigoare a prezentului acord. Prima contribuție financiară se reduce proporțional cu perioada cuprinsă între data intrării în vigoare a prezentului acord și sfârșitul anului respectiv.

Articolul 4

Protecția datelor

(1)   Elveția aplică normele sale naționale privind protecția persoanelor fizice cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal și libera circulație a acestor date (3).

(2)   În sensul prezentului acord, Regulamentul (CE) nr. 45/2001 al Parlamentului European și al Consiliului din 18 decembrie 2000 privind protecția persoanelor fizice cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal de către instituțiile și organele comunitare și privind libera circulație a acestor date (4) se aplică în cazul prelucrării datelor cu caracter personal de către Biroul de sprijin.

(3)   Elveția respectă normele privind confidențialitatea documentelor deținute de Biroul de sprijin, astfel cum prevede Regulamentul de procedură al Consiliului de administrație.

Articolul 5

Statut juridic

Biroul de sprijin are personalitate juridică în temeiul legislației Elveției și beneficiază, în Elveția, de cea mai extinsă capacitate juridică acordată persoanelor juridice în temeiul legislației Elveției. Mai special, acesta poate să achiziționeze sau să înstrăineze bunuri mobile sau imobile și poate avea capacitate procesuală.

Articolul 6

Răspundere

Răspunderea Biroului de sprijin este reglementată prin articolul 45 alineatele (1), (3) și (5) din regulament.

Articolul 7

Curtea de Justiție a Uniunii Europene

Elveția recunoaște competența Curții de Justiție a Uniunii Europene în privința Biroului de sprijin, conform dispozițiilor articolului 45 alineatele (2) și (4) din regulament.

Articolul 8

Personalul Biroului de sprijin

(1)   În conformitate cu articolul 38 alineatul (1) și articolul 49 alineatul (1) din regulament, Statutul funcționarilor și Regimul aplicabil celorlalți agenți ai Uniunii Europene, normele adoptate în comun de către instituțiile Uniunii Europene în aplicarea Statutului funcționarilor și a Regimului aplicabil celorlalți agenți precum și normele de aplicare adoptate de Biroul de sprijin în conformitate cu articolul 38 alineatul (2) din regulament se aplică resortisanților Elveției recrutați în cadrul Biroului de sprijin.

(2)   Prin derogare de la articolul 12 alineatul (2) litera (a) și de la articolul 82 alineatul (3) litera (a) din Regimul aplicabil celorlalți agenți ai Uniunii Europene, resortisanții Elveției care beneficiază de drepturi cetățenești depline pot fi angajați prin contract de către directorul executiv al Biroului de sprijin în conformitate cu normele existente pentru selecția și angajarea de personal adoptate de Biroul de sprijin.

(3)   Articolul 38 alineatul (4) din regulament se aplică, mutatis mutandis, resortisanților Elveției.

(4)   Cu toate acestea, în postul de director executiv al Biroului de sprijin nu pot fi numiți resortisanți ai Elveției.

Articolul 9

Privilegii și imunități

(1)   Elveția aplică Biroului de sprijin și personalului acestuia Protocolul privind privilegiile și imunitățile Uniunii Europene, prevăzut în anexa II la prezentul acord, precum și toate normele adoptate de Biroul de sprijin în temeiul prezentului protocol cu privire la aspectele referitoare la personal.

(2)   Procedura de aplicare a Protocolului privind privilegiile și imunitățile Uniunii Europene este prevăzută în apendicele la anexa II.

Articolul 10

Combaterea fraudei

Dispozițiile privind articolul 44 din regulament referitoare la controlul financiar exercitat de către UE în Elveția în ceea ce privește participanții la activitățile Biroului de sprijin sunt prevăzute în anexa III.

Articolul 11

Comitetul

(1)   Un comitet, compus din reprezentanți ai Comisiei Europene și ai Elveției, supraveghează buna aplicare a prezentului acord și asigură un proces continuu de informare și de schimb de opinii în acest sens. Din motive practice, comitetul se întrunește odată cu comisiile corespondente create cu alte țări asociate care participă în temeiul articolului 49 alineatul (1) din regulament. Acesta se întrunește fie la cererea Elveției, fie la cererea Comisiei Europene. Consiliul de administrație al Biroului de sprijin trebuie să fie informat cu privire la lucrările acestui comitet.

(2)   Informațiile despre legislația UE preconizată, care fie afectează direct sau modifică regulamentul, fie se așteaptă să aibă implicații asupra contribuției financiare prevăzute la articolul 3 din prezentul acord, se comunică celeilalte părți, iar un schimb de opinii cu privire la acestea are loc în cadrul comitetului.

Articolul 12

Anexe

Anexele la prezentul acord fac parte integrantă din prezentul acord.

Articolul 13

Intrarea în vigoare

(1)   Părțile contractante aprobă prezentul acord în conformitate cu propriile proceduri interne și se notifică reciproc cu privire la încheierea respectivelor proceduri.

(2)   Prezentul acord intră în vigoare în prima zi a primei luni următoare datei ultimei notificări menționate la alineatul (1).

Articolul 14

Încetare și valabilitate

(1)   Prezentul acord se încheie pe o durată nedeterminată.

(2)   În urma unor consultări în cadrul Comitetului, fiecare parte contractantă poate denunța prezentul acord prin notificarea celeilalte părți contractante. Prezentul acord încetează să se aplice la șase luni de la această notificare.

(3)   Valabilitatea prezentului acord încetează în cazul denunțării Acordului dintre Comunitatea Europeană și Confederația Elvețiană referitor la criteriile și mecanismele de determinare a statului responsabil de examinarea unei cereri de azil introduse într-un stat membru sau în Elveția (5).

(4)   Prezentul acord este întocmit în dublu exemplar, în limbile bulgară, cehă, croată, daneză, engleză, estoniană, finlandeză, franceză, germană, greacă, maghiară, italiană, letonă, lituaniană, malteză, neerlandeză, polonă, portugheză, română, slovacă, slovenă, spaniolă și suedeză, toate textele fiind în egală măsură autentice.

Съставено в Брюксел на десети юни две хиляди и четиринадесета година.

Hecho en Bruselas, el diez de junio de dos mil catorce.

V Bruselu dne desátého června dva tisíce čtrnáct.

Udfærdiget i Bruxelles den tiende juni to tusind og fjorten.

Geschehen zu Brüssel am zehnten Juni zweitausendvierzehn.

Kahe tuhande neljateistkümnenda aasta juunikuu kümnendal päeval Brüsselis.

Έγινε στις Βρυξέλλες, στις δέκα Ιουνίου δύο χιλιάδες δεκατέσσερα.

Done at Brussels on the tenth day of June in the year two thousand and fourteen.

Fait à Bruxelles, le dix juin deux mille quatorze.

Sastavljeno u Bruxellesu desetog lipnja dvije tisuće četrnaeste.

Fatto a Bruxelles, addì dieci giugno duemilaquattordici.

Briselē, divi tūkstoši četrpadsmitā gada desmitajā jūnijā.

Priimta du tūkstančiai keturioliktų metų birželio dešimtą dieną Briuselyje.

Kelt Brüsszelben, a kétezer-tizennegyedik év június havának tizedik napján.

Magħmul fi Brussell, fl-għaxar jum ta’ Ġunju tas-sena elfejn u erbatax.

Gedaan te Brussel, de tiende juni tweeduizend veertien.

Sporządzono w Brukseli dnia dziesiątego czerwca roku dwa tysiące czternastego.

Feito em Bruxelas, em dez de junho de dois mil e catorze.

Întocmit la Bruxelles la zece iunie două mii paisprezece.

V Bruseli desiateho júna dvetisícštrnásť.

V Bruslju, dne desetega junija leta dva tisoč štirinajst.

Tehty Brysselissä kymmenentenä päivänä kesäkuuta vuonna kaksituhattaneljätoista.

Som skedde i Bryssel den tionde juni tjugohundrafjorton.

За Европейския съюз

Рог la Unión Europea

Za Evropskou unii

For Den Europæiske Union

Für die Europäische Union

Euroopa Liidu nimel

Για την Ευρωπαϊκή Ένωση

For the European Union

Pour l'Union européenne

Za Europsku uniju

Per l'Unione europea

Eiropas Savienības vārdā –

Europos Sąjungos vardu

Az Európai Unió részéről

Għall-Unjoni Ewropea

Voor de Europese Unie

W imieniu Unii Europejskiej

Pela União Europeia

Pentru Uniunea Europeană

Za Európsku úniu

Za Evropsko unijo

Euroopan unionin puolesta

För Europeiska unionen

Image

За Конфедерация Швейцария

Por la Confederación Suiza

Za Švýcarskou konfederaci

For Det Schweiziske Forbund

Für die Schweizerische Eidgenossenschaft

Šveitsi Konföderatsiooni nimel

Για την Ελβετική Συνομοσπονδία

For the Swiss Confederation

Pour la Confédération suisse

Za Švicarsku Konfederaciju

Per la Confederazione Svizzera

Šveices Konfederācijas vārdā –

Šveicarijos Konfederacijos vardu

A Svájci Államszövetség részéről

Għall-Konfederazzjoni Svizzera

Voor de Zwitserse Bondsstaat

W imieniu Konfederacji Szwajcarskiej

Pela Confederação Suíça

Pentru Confederația Elvețiană

Za Švajčiarsku konfederáciu

Za Švicarsko konfederacijo

Sveitsin valaliiton puolesta

För Schweiziska edsförbundet

Image


(1)  JO UE L 132, 29.5.2010, p. 11.

(2)  JO UE L 53, 27.2.2008, p. 5.

(3)  Decizia Comisiei din 26 iulie 2000 în temeiul Directivei 95/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului privind protecția adecvată a datelor cu caracter personal în Elveția (JO CE L 215, 25.8.2000, p. 1).

(4)  JO CE L 8, 12.1.2001, p. 1.

(5)  JO UE L 53, 27.2.2008, p. 5.


ANEXA I

FORMULA PENTRU CALCULAREA CONTRIBUȚIEI

1.

Contribuția financiară a Elveției la veniturile Biroului de sprijin prevăzută la articolul 33 alineatul (3) litera (d) din regulament se calculează astfel:

Valoarea finală cea mai recentă a produsului intern brut (PIB) al Elveției disponibil la data de 31 martie a fiecărui an se împarte la suma PIB-urilor tuturor statelor participante la Biroul de sprijin disponibile pentru anul respectiv. Procentul obținut se aplică părții de venituri autorizate ale Biroului de sprijin, prevăzute la articolul 33 alineatul (3) litera (a) din regulament, în anul în cauză pentru a obține suma corespunzătoare contribuției financiare a Elveției.

2.

Contribuția financiară se plătește în euro.

3.

Elveția își achită contribuția financiară în termen de cel mult 45 de zile de la data la care primește nota de debit. Pentru orice întârziere la plata contribuției, Elveția trebuie să plătească dobânzi penalizatoare pentru suma restantă începând cu data scadenței. Rata dobânzii reprezintă rata aplicată de Banca Centrală Europeană principalelor sale operațiuni de refinanțare, publicată în seria C a Jurnalului Oficial al Uniunii Europene, în vigoare în prima zi a lunii în care cade data scadenței, majorată cu 3,5 puncte procentuale.

4.

Contribuția financiară a Elveției se adaptează în conformitate cu prezenta anexă în cazul în care contribuția financiară din partea UE, înscrisă în bugetul general al Uniunii Europene, astfel cum este definită la articolul 33 alineatul (3) litera (a) din regulament, crește în temeiul articolelor 26, 27 sau 41 din Regulamentul (UE, Euratom) nr. 966/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 octombrie 2012 privind normele financiare aplicabile bugetului general al Uniunii și de abrogare a Regulamentului (CE, Euratom) nr. 1605/2002 al Consiliului (1). În acest caz, diferența trebuie plătită în termen de 45 de zile de la data la care primește nota de debit.

5.

În cazul în care creditele de plată ale Biroului de sprijin primite de la UE în conformitate cu articolul 33 alineatul (3) litera (a) din regulament referitoare la anul N nu sunt cheltuite până în data de 31 decembrie a anului N sau în cazul în care bugetul Biroului de sprijin pentru anul N a fost redus în temeiul articolelor 26, 27 sau 41 din Regulamentul (UE, Euratom) nr. 966/2012, partea din creditele de plată necheltuite sau reduse corespunzătoare procentajului aferent contribuției Elveției se transferă la bugetul din anul N + 1 al Biroului de sprijin. Contribuția Elveției la bugetul Biroului de sprijin a anului N + 1 se va reduce în mod corespunzător.


(1)  JO UE L 298, 26.10.2012, p. 1.


ANEXA II

PROTOCOLUL (NR. 7)

PRIVIND PRIVILEGIILE ȘI IMUNITĂȚILE UNIUNII EUROPENE

ÎNALTELE PĂRȚI CONTRACTANTE,

ÎNTRUCÂT, în conformitate cu dispozițiile articolului 343 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene și cu articolul 191 din Tratatul de instituire a Comunității Europene a Energiei Atomice (CEEA), Uniunea Europeană și CEEA beneficiază pe teritoriul statelor membre de privilegiile și imunitățile necesare pentru îndeplinirea misiunii lor,

AU CONVENIT cu privire la următoarele dispoziții, care se anexează la Tratatul privind Uniunea Europeană, la Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene și la Tratatul de instituire a Comunității Europene a Energiei Atomice:

CAPITOLUL I

Patrimoniu, bunuri fixe, active și operațiuni ale Uniunii Europene

Articolul 1

Spațiile și clădirile Uniunii sunt inviolabile. Acestea sunt exceptate de la percheziție, rechiziție, confiscare sau expropriere. Patrimoniul și activele Uniunii nu pot face obiectul nici unei măsuri administrative sau judiciare de constrângere fără autorizație din partea Curții de Justiție.

Articolul 2

Arhivele Uniunii sunt inviolabile.

Articolul 3

Uniunea, activele acestora, veniturile și alte bunuri sunt scutite de orice impozit direct.

Guvernele statelor membre iau, ori de câte ori este posibil, măsuri corespunzătoare în vederea anulării sau rambursării sumei reprezentând impozitele indirecte și taxele pe vânzări care intră în prețul bunurilor fixe și mobile atunci când Uniunea, pentru uz oficial, face achiziții importante al căror preț cuprinde impuneri și taxe de această natură. Totuși, aplicarea acestor măsuri nu trebuie să aibă drept efect distorsionarea concurenței în cadrul Uniunii.

Nu se acordă nici o scutire cu privire la impozitele, taxele și impunerile care nu constituie decât simpla remunerare a serviciilor de utilitate publică.

Articolul 4

Uniunea este scutită de orice taxe vamale, interdicții și restricții la importul și exportul articolelor destinate uzului lor oficial; articolele astfel importate nu vor fi cedate cu titlu oneros sau gratuit pe teritoriul țării în care sunt introduse, decât în condiții permise de guvernul acelei țări.

Uniunea este de asemenea scutită de orice taxe vamale, interdicții și restricții la importul și exportul publicațiilor sale.

CAPITOLUL II

Comunicarea și permisele de liberă trecere

Articolul 5

(ex-articolul 6

Pentru comunicările oficiale și transmiterea tuturor documentelor aferente, instituțiile Uniunii beneficiază, pe teritoriul fiecărui stat membru, de regimul acordat de către statul respectiv misiunilor diplomatice.

Corespondența oficială, precum și celelalte informații oficiale ale instituțiilor Uniunii nu pot fi cenzurate.

Articolul 6

(ex-articolul 7

Președinții instituțiilor Uniunii pot emite pentru membrii și agenții acestor instituții permise de liberă trecere a căror formă este stabilită de către Consiliu, hotărând cu majoritate simplă, și care sunt recunoscute ca documente de călătorie valabile de către autoritățile statelor membre. Aceste permise de liberă trecere se eliberează funcționarilor și altor agenți, în condițiile prevăzute de statutul funcționarilor Uniunii și de regimul aplicabil celorlalți agenți.

Comisia poate încheia acorduri în vederea recunoașterii acestor permise de liberă trecere ca documente de călătorie valabile pe teritoriul statelor terțe.

CAPITOLUL III

Membrii Parlamentului European

Articolul 7

(ex-articolul 8

Nu se impun nici un fel de restricții administrative sau de altă natură în privința liberei circulații a membrilor Parlamentului European spre locul de desfășurare a reuniunii Parlamentului European sau la întoarcere.

Membrii Parlamentului European beneficiază în privința formalităților vamale și a controlului valutar:

(a)

din partea propriului guvern, de aceleași facilități precum cele recunoscute înalților funcționari aflați în străinătate în misiune oficială temporară;

(b)

din partea guvernelor celorlalte state membre, de aceleași facilități precum cele recunoscute reprezentanților guvernelor străine în misiune oficială temporară.

Articolul 8

(ex-articolul 9

Membrii Parlamentului European nu pot fi cercetați, reținuți sau urmăriți datorită opiniilor sau voturilor exprimate în cadrul exercitării funcțiilor lor.

Articolul 9

(ex-articolul 10

Pe durata sesiunilor Parlamentului European, membrii acesteia beneficiază:

(a)

pe teritoriul național, de imunitățile recunoscute membrilor Parlamentului propriei țări;

(b)

pe teritoriul oricărui alt stat membru, de exceptare privind orice măsură de detenție sau urmărire penală.

Imunitatea este valabilă inclusiv pe perioada deplasării la locul reuniunii Parlamentului European, cât și la întoarcere.

Imunitatea nu poate fi invocată în caz de flagrant delict și nici nu poate constitui o piedică pentru Parlamentul European de a ridica imunitatea unuia dintre membri.

CAPITOLUL IV

Reprezentanții statelor membre care participă la lucrările instituțiilor Uniunii Europene

Articolul 10

(ex-articolul 11

Reprezentanții statelor membre care participă la lucrările instituțiilor Uniunii, consilierii acestora și experții tehnici beneficiază, pe perioada exercitării funcțiilor lor, a călătoriei spre locul de desfășurare a reuniunii și retur, de privilegiile, imunitățile sau facilitățile obișnuite.

Prezentul articol se aplică de asemenea membrilor organelor consultative ale Uniunii.

CAPITOLUL V

Funcționarii și agenții Uniunii Europene

Articolul 11

(ex-articolul 12

Pe teritoriul fiecăruia dintre statele membre și indiferent de cetățenia lor, funcționarii și agenții Uniunii:

(a)

beneficiază de imunitate de jurisdicție pentru actele îndeplinite de aceștia, inclusiv afirmațiile scrise sau verbale în calitatea lor oficială, sub rezerva aplicării dispozițiilor din tratatele care reglementează, pe de o parte, răspunderea funcționarilor și agenților față de Uniune și, pe de altă parte, competența Curții de Justiție a Uniunii Europene de a decide asupra litigiilor dintre Uniune și funcționarii, respectiv alți agenți ai Uniunii; aceștia beneficiază de imunitate și după încetarea funcțiilor lor;

(b)

nu sunt supuși, nici ei și nici soții/soțiile sau membrii de familie aflați în întreținerea lor, dispozițiilor privind limitarea imigrației și formalităților de înregistrare pentru străini;

(c)

beneficiază, cu privire la reglementările monetare sau de schimb valutar, de facilitățile recunoscute în mod obișnuit funcționarilor organizațiilor internaționale;

(d)

beneficiază de dreptul de a importa, fără taxe vamale, mobilierul și bunurile personale cu ocazia numirii în funcție în țara respectivă și de dreptul de a-și reexporta, fără taxe vamale, mobilierul și bunurile personale la încheierea misiunii în țara de destinație, sub rezerva ca guvernul țării de destinație să considere aceste condiții, fie într-un caz, fie în celălalt, ca fiind necesare;

(e)

beneficiază de dreptul de a importa, fără taxe vamale, automobilele personale, achiziționate din țara unde au avut ultima reședință sau din țara lor de origine în condițiile pieței interne din țara de destinație și de a le reexporta, fără taxe vamale, sub rezerva potrivit căreia, guvernul țării de destinație consideră aceste condiții, fie într-un caz fie în celălalt, ca fiind necesare.

Articolul 12

(ex-articolul 13

În condițiile și respectând procedura stabilită de Parlamentul European și de Consiliu, hotărând prin regulamente, în conformitate cu procedura legislativă ordinară și după consultarea instituțiilor în cauză, toate indemnizațiile, salariile și retribuțiile plătite de Uniune funcționarilor și altor agenți ai acesteia sunt impozitate de aceasta.

Sunt scutite de impozite naționale indemnizațiile, salariile și retribuțiile plătite de Uniune propriilor funcționari și agenți.

Articolul 13

(ex-articolul 14

În vederea aplicării impozitelor pe venituri, pe avere și pe moștenire, precum și a convențiilor de evitare a dublei impuneri încheiate între statele membre ale Uniunii, funcționarii și alți agenți ai Uniunii care, din motive exclusiv legate de exercitarea funcțiilor lor în serviciul Uniunii, își stabilesc reședința pe teritoriul unui stat membru, altul decât statul în care au domiciliul fiscal la data intrării în serviciul Uniunii, sunt considerați atât în statul de reședință, cât și în cel de domiciliu fiscal ca și cum și-ar fi păstrat domiciliul în acest din urmă stat, dacă acesta din urmă este membru al Uniunii. Această dispoziție se aplică de asemenea soțului/soției, în măsura în care acesta/aceasta nu desfășoară activități profesionale proprii, precum și copiilor aflați în întreținerea și în grija persoanelor prevăzute de prezentul articol.

Bunurile mobile aparținând persoanelor prevăzute la paragraful anterior și care se află pe teritoriul statului de ședere sunt scutite de impozit pe succesiuni în acest stat; pentru stabilirea acestui impozit, bunurile mobile se consideră ca aflându-se în statul de domiciliu fiscal, sub rezerva drepturilor statelor terțe și a aplicării eventuale a dispozițiilor și convențiilor internaționale referitoare la dubla impunere.

Domiciliile dobândite numai în scopul exercitării de funcții în serviciul altor organizații internaționale nu sunt avute în vedere în aplicarea dispozițiilor prezentului articol.

Articolul 14

(ex-articolul 15

Parlamentul European și Consiliul, hotărând prin regulamente, în conformitate cu procedura legislativă ordinară și după consultarea instituțiilor în cauză, stabilesc regimul prestațiilor sociale aplicabile funcționarilor și altor agenți ai Uniunii.

Articolul 15

(ex-articolul 16

Parlamentul European și Consiliul, hotărând prin regulamente, în conformitate cu procedura legislativă ordinară și după consultarea celorlalte instituții interesate, stabilesc categoriile de funcționari și alți agenți ai Uniunii cărora li se aplică, total sau parțial, dispozițiile articolului 11, articolului 12 paragraful al doilea și articolului 13.

Numele, pozițiile și adresele funcționarilor care fac parte din aceste categorii sunt comunicate periodic guvernelor statelor membre.

CAPITOLUL VI

Privilegiile și imunitățile misiunilor statelor terțe acreditate pe lângă Uniunea Europeană

Articolul 16

(ex-articolul 17

Statul membru pe teritoriul căruia se află sediul Uniunii acordă misiunilor statelor terțe acreditate pe lângă Uniune imunitățile diplomatice obișnuite.

CAPITOLUL VII

Dispoziții generale

Articolul 17

(ex-articolul 18

Privilegiile, imunitățile și facilitățile sunt acordate funcționarilor și altor agenți ai Uniunii exclusiv în interesul acesteia din urmă.

Fiecare instituție a Uniunii are libertatea de a ridica imunitatea acordată unui funcționar sau agent în toate cazurile în care apreciază că, ridicarea acestei imunității nu contravine intereselor Uniunii.

Articolul 18

(ex-articolul 19

În aplicarea prezentului protocol, instituțiile Uniunii acționează de comun acord cu autoritățile responsabile ale statelor membre interesate.

Articolul 19

(ex-articolul 20

Articolele 11-14 și articolul 17 se aplică președintelui Consiliului European.

Acestea se aplică, de asemenea, membrilor comisiei.

Articolul 20

(ex-articolul 21

Articolele 11-14 și articolul 17 se aplică judecătorilor, avocaților generali, grefierului și raportorilor adjuncți ai Curții de Justiție a Uniunii Europene, fără să aducă atingere dispozițiilor articolului 3 din Protocolul privind Statutul Curții de Justiție a Uniunii Europene referitoare la imunitatea de jurisdicție a judecătorilor și avocaților generali.

Articolul 21

(ex-articolul 22

Prezentul protocol se aplică și Băncii Europene de Investiții, membrilor organelor acesteia, personalului ei și reprezentanților statelor membre, care participă la lucrările acesteia, fără a aduce atingere dispozițiilor protocolului privind statutul acesteia.

Totodată, Banca Europeană de Investiții va fi scutită de orice impunere fiscală și de altă natură cu ocazia majorărilor capitalului său, precum și de diversele formalități pe care le comportă aceste operațiuni în statul în care își are sediul. De asemenea, eventuala ei dizolvare și lichidare nu vor atrage după sine nici un fel de impunere. În afară de aceasta, în măsura în care se desfășoară în condiții statutare, activitatea Băncii și a organelor acesteia nu va fi supusă impozitelor pe cifra de afaceri.

Articolul 22

(ex-articolul 23

Prezentul protocol se aplică de asemenea Băncii Centrale Europene, membrilor organelor sale și personalului său, fără a aduce atingere dispozițiilor din Protocolul privind Statutul Sistemului European al Băncilor Centrale și al Băncii Centrale Europene.

În plus, Banca Centrală Europeană va fi exonerată de orice impozitare fiscală și cvasifiscală cu ocazia măririlor de capital, precum și a diferitelor formalități pe care aceste operațiuni le pot presupune în statul în care se află sediul. Întrucât activitatea Băncii și a organelor sale se desfășoară în condițiile prevăzute în Statutul Sistemului European al Băncilor Centrale și al Băncii Centrale Europene, nu se vor aplica impozite pe cifra de afaceri.

Apendice la ANEXA II

PROCEDURA DE APLICARE, ÎN ELVEȚIA, A PROTOCOLULUI PRIVIND PRIVILEGIILE ȘI IMUNITĂȚILE UNIUNII EUROPENE

1.   Extinderea aplicării la Elveția

Orice trimitere din Protocolul privind privilegiile și imunitățile Comunităților Europene („protocolul”) la statele membre trebuie înțeleasă ca incluzând și Elveția, cu excepția cazurilor în care dispozițiile care urmează dispun altfel.

2.   Scutirea Biroului de sprijin de impozitarea indirectă (inclusiv TVA)

Bunurile și serviciile exportate din Elveția nu fac obiectul taxei elvețiene pe valoarea adăugată (TVA). În cazul bunurilor și serviciilor furnizate Biroului de sprijin în Elveția pentru uzul său oficial, scutirea de TVA se efectuează, în conformitate cu articolul 3 paragraful al doilea din protocol, prin rambursare. Se acordă scutirea de TVA în cazul în care prețul efectiv de cumpărare al bunurilor și serviciilor menționate în factură sau în documentul echivalent se ridică la cel puțin 100 de franci elvețieni (inclusiv taxele).

Rambursarea TVA se acordă pe baza depunerii formularelor elvețiene prevăzute în acest sens la Administrația Federală Elvețiană a Contribuțiilor, divizia principală TVA. Solicitările de rambursare se procesează, de regulă, în termen de trei luni de la data depunerii acestora, însoțite de documentele justificative necesare.

3.   Procedura de aplicare a dispozițiilor privind personalul Biroului de sprijin

În ceea ce privește articolul 12 paragraful al doilea din protocol, Elveția scutește, în conformitate cu principiile sale de drept intern, funcționarii și ceilalți agenți ai Biroului de sprijin, în sensul articolului 2 din Regulamentul (Euratom, CECO, CEE) nr. 549/69 al Consiliului din 25 martie 1969 de stabilire a categoriilor de funcționari și agenți ai Comunităților Europene cărora li se aplică dispozițiile articolului 12, ale articolului 13 al doilea paragraf și ale articolului 14 din Protocolul privind privilegiile și imunitățile Comunităților (1), de impozitele federale, cantonale și comunale pe salariile, indemnizațiile și retribuțiile plătite de UE și supuse unui impozit intern în beneficiul acesteia.

La aplicarea articolului 13 din protocol, Elveția nu este considerată stat membru în sensul punctului 1 de mai sus.

Funcționarii și ceilalți agenți ai Biroului de sprijin, precum și membrii familiei lor care sunt afiliați la sistemul de asigurări sociale aplicabil funcționarilor și celorlalți agenți ai UE nu sunt obligați să devină membri ai sistemului elvețian de asigurări sociale.

Curtea de Justiție a Uniunii Europene are competență exclusivă pentru toate problemele privind relațiile dintre Biroul de sprijin sau Comisia Europeană și personalul său în ceea ce privește aplicarea Statutului funcționarilor Comunităților Europene și a Regimului aplicabil celorlalți agenți ai Comunităților Europene și a altor dispoziții din legislația UE privind condițiile de muncă.


(1)  JO CE L 74, 27.3.1969, p. 1, modificat ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 371/2009 al Consiliului (JO UE L 121, 15.5.2009, p. 1).


ANEXA III

CONTROLUL FINANCIAR PRIVIND PARTICIPANȚII ELVEȚIENI LA ACTIVITĂȚILE BIROULUI DE SPRIJIN

Articolul 1

Comunicare directă

Biroul de sprijin și Comisia Europeană comunică direct cu toate persoanele sau entitățile stabilite în Elveția care participă la activitățile Biroului de sprijin în calitate de contractanți, participanți la programele biroului de sprijin, persoane plătite din bugetul Biroului de sprijin sau al UE ori subcontractanți. Aceste persoane pot transmite direct Comisiei Europene și Biroului de sprijin toate informațiile și documentația relevantă pe care trebuie să o transmită pe baza instrumentelor menționate în prezentul acord și pe baza contractelor sau a convențiilor încheiate, precum și pe baza oricăror decizii luate în temeiul acestora.

Articolul 2

Audituri

1.   În conformitate cu Regulamentul (UE, Euratom) nr. 966/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 octombrie 2012 privind normele financiare aplicabile bugetului general al Uniunii și de abrogare a Regulamentului (CE, Euratom) Nr. 1605/2002 al Consiliului (1), cu Regulamentul (CE, Euratom) nr. 2343/2002 al Comisiei din 23 decembrie 2002 privind regulamentul financiar-cadru pentru organismele menționate la articolul 185 al Regulamentului (CE, Euratom) nr. 1605/2002 al Consiliului privind regulamentul financiar aplicabil bugetului general al Comunităților Europene (2) și cu alte instrumente menționate în prezentul acord, contractele sau acordurile încheiate și deciziile luate împreună cu beneficiarii stabiliți în Elveția pot prevedea realizarea de audituri științifice, financiare, tehnologice sau de altă natură care să poată fi efectuate în orice moment la sediul beneficiarilor și al subcontractanților acestora de către funcționarii Biroului de sprijin sau ai Comisiei Europene sau de către alte persoane mandatate de către Biroul de sprijin și de Comisia Europeană.

2.   Funcționarii Biroului de sprijin și ai Comisiei Europene și alte persoane mandatate de Biroul de sprijin și de Comisia Europeană au acces corespunzător la locațiile, lucrările și documentele, precum și la toate informațiile necesare pentru efectuarea acestor audituri, inclusiv la cele în format electronic. Acest drept de acces figurează explicit în contractele sau acordurile încheiate în vederea implementării instrumentelor menționate în prezentul acord.

3.   Curtea Europeană de Conturi beneficiază de aceleași drepturi ca și Comisia Europeană.

4.   Auditurile pot avea loc până la cinci ani după expirarea prezentului acord sau în condițiile prevăzute de contractele sau acordurile încheiate și de deciziile luate.

5.   Oficiul Federal Elvețian de Audit este informat în prealabil cu privire la auditurile efectuate pe teritoriul elvețian. Această informație nu reprezintă o condiție legală pentru efectuarea acestor audituri.

Articolul 3

Controale la fața locului

1.   În temeiul prezentului acord, Comisia Europeană (OLAF) este autorizată să efectueze controale și inspecții la fața locului pe teritoriul elvețian, în conformitate cu termenii și condițiile prevăzute de Regulamentul (Euratom, CE) nr. 2185/96 al Consiliului din 11 noiembrie 1996 privind controalele și inspecțiile la fața locului efectuate de Comisie în scopul protejării intereselor financiare ale Comunităților Europene împotriva fraudei și a altor abateri (3).

2.   Controalele și inspecțiile la fața locului sunt pregătite și întreprinse de către Comisia Europeană în strânsă cooperare cu Biroul Federal Elvețian de Audit sau cu alte autorități elvețiene competente numite de către Biroul Federal Elvețian de Audit, care sunt notificate în timp util cu privire la obiectul, scopul și temeiul juridic al controalelor și inspecțiilor, pentru a putea furniza ajutorul solicitat. În acest scop, funcționarii autorităților elvețiene competente pot participa la controalele și inspecțiile la fața locului.

3.   În cazul în care autoritățile elvețiene interesate doresc acest lucru, controalele și inspecțiile la fața locului se pot efectua de către Comisia Europeană împreună cu acestea.

4.   În cazul în care participanții la programe se împotrivesc unui control sau unei inspecții la fața locului, autoritățile elvețiene, acționând în conformitate cu reglementările naționale, acordă inspectorilor Comisiei asistența necesară pentru îndeplinirea misiunii acestora de control sau inspecție la fața locului.

5.   Comisia Europeană comunică Oficiului Federal Elvețian de Audit, în cel mai scurt timp posibil, orice fapt sau suspiciune privind o neregulă de care a luat cunoștință în cursul efectuării controlului sau inspecției la fața locului. În orice caz, Comisia Europeană trebuie să informeze autoritatea susmenționată cu privire la rezultatul acestor controale și inspecții.

Articolul 4

Informare și consultare

1.   În scopul implementării corecte a prezentei anexe, autoritățile competente din Elveția și UE fac un schimb periodic de informații și, la cererea uneia dintre părțile contractante, inițiază consultări.

2.   Autoritățile elvețiene competente informează fără întârziere Biroul de sprijin și Comisia Europeană privind o neregulă de care a luat cunoștință în încheierea și implementarea contractelor sau acordurilor încheiate în aplicarea instrumentelor la care se referă prezentul acord.

Articolul 5

Confidențialitate

Informațiile transmise sau obținute în temeiul prezentei anexe, indiferent de forma lor, fac obiectul secretului profesional și beneficiază de protecția acordată acestui tip de informații de către dreptul elvețian și de către dispozițiile corespunzătoare aplicabile instituțiilor UE. Aceste informații nu pot fi comunicate altor persoane în afara celor ale căror funcții, în cadrul instituțiilor UE, statelor membre sau Elveției, impun cunoașterea acestor informații și nici nu pot fi utilizate în alte scopuri decât cele care asigură o protecție eficace a intereselor financiare ale părților contractante.

Articolul 6

Măsuri și sancțiuni administrative

Fără a aduce atingere aplicării dreptului penal elvețian, Biroul de sprijin și Comisia Europeană pot impune măsuri și sancțiuni administrative, în conformitate cu Regulamentul (UE, Euratom) nr. 966/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 octombrie 2012 privind normele financiare aplicabile bugetului general al Uniunii și de abrogare a Regulamentului (CE, Euratom) nr. 1605/2002 al Consiliului (4), cu Regulamentul delegat (UE) nr. 1268/2012 al Comisiei din 29 octombrie 2012 privind normele de aplicare a Regulamentului (UE, Euratom) nr. 966/2012 al Parlamentului European și al Consiliului privind normele financiare aplicabile bugetului general al Uniunii (5) și cu Regulamentul (CE, Euratom) nr. 2988/95 din 18 decembrie 1995 privind protecția intereselor financiare ale Comunităților Europene (6).

Articolul 7

Recuperare și execuție

Deciziile luate de Biroul de sprijin sau de Comisia Europeană în domeniul de aplicare al prezentului acord care impun o obligație pecuniară pentru alte persoane decât statele sunt executorii în Elveția. Ordinul de executare se emite, fără alt control decât verificarea autenticității actului, de către autoritatea desemnată de Guvernul elvețian care notifică Biroul de sprijin sau Comisia Europeană cu privire la aceasta. Executarea se efectuează în conformitate cu normele de procedură elvețiene. Legalitatea titlului executoriu este supusă controlului Curții de Justiție a Uniunii Europene.

Hotărârile Curții de Justiție a Uniunii Europene pronunțate în temeiul unei clauze de arbitraj au forță executorie în aceleași condiții.


(1)  JO UE L 298, 26.10.2012, p. 1.

(2)  JO CE L 357, 31.12.2002, p. 72, modificat ultima dată prin Regulamentul (CE, Euratom) nr. 652/2008 al Comisiei (JO UE L 181, 10.7.2008, p. 23).

(3)  JO CE L 292, 15.11.1996, p. 2.

(4)  JO UE L 298, 26.10.2012, p. 1.

(5)  JO UE L 362, 31.12.2012, p. 1.

(6)  JO CE L 312, 23.12.1995, p. 1.


REGULAMENTE

11.3.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 65/38


REGULAMENTUL DE PUNERE ÎN APLICARE (UE) 2016/345 AL COMISIEI

din 10 martie 2016

de stabilire a frecvenței de raportare a mesajelor privind starea containerului, a formatului datelor și a metodei de transmitere

COMISIA EUROPEANĂ,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

având în vedere Regulamentul (CE) nr. 515/97 al Consiliului din 13 martie 1997 privind asistența reciprocă între autoritățile administrative ale statelor membre și cooperarea dintre acestea și Comisie în vederea asigurării aplicării corespunzătoare a legislației din domeniile vamal și agricol (1), în special articolul 18c,

întrucât:

(1)

Regulamentul (CE) nr. 515/97 prevede că transportatorii trebuie să transmită date privind circulația containerelor, cu privire la cazurile enumerate la articolul 18a alineatul (6) din regulamentul menționat mai sus, către repertoriul de mesaje privind starea containerului gestionat de Comisie, dar numai în măsura în care transportatorul care efectuează raportarea cunoaște aceste date, iar datele referitoare la cazurile enumerate în regulament au fost generate, colectate sau păstrate în registrele electronice ale transportatorului.

(2)

Pentru a asigura o analiză în timp util a datelor privind circulația containerelor, un transfer fără probleme al acestor date de la transportatorii maritimi către repertoriul de mesaje privind starea containerului și pentru a garanta un nivel de diversitate controlabil în ceea ce privește modalitățile posibile de codificare a datelor, ar trebui să fie precizate frecvența de raportare a mesajelor privind starea containerului, formatul și metoda de transmitere a mesajelor privind starea containerului.

(3)

Din cauza volumului și a schimbărilor regulate ale traficului containerelor, detectarea eficace a fraudelor depinde, în mare măsură, de identificarea la timp a deplasărilor suspecte de containere. Pentru a garanta că datele primite sunt utilizate efectiv, prin limitarea riscului ca transporturile suspecte să fie mutate în locații nedeterminate înainte ca detectarea transporturilor suspecte să poată fi efectuată efectiv, transportatorii ar trebui să fie obligați să transmită mesaje privind starea containerului în repertoriul de mesaje privind starea containerului nu mai târziu de 24 de ore după ce mesajul privind starea containerului este generat, colectat sau păstrat în registrele electronice ale transportatorului.

(4)

Pentru a reduce sarcina financiară suportată de acest sector și pentru a facilita transmiterea mesajelor privind starea containerului, transportatorii ar trebui să fie obligați să utilizeze unul dintre principalele standarde ale ASC ANSI X12 sau ale ONU/EDIFACT. ANSI ASC X12 este un protocol pentru schimbul electronic de date (EDI) al Institutului Național pentru Standardizare din SUA (American National Standards Institute – ANSI), iar ONU/EDIFACT este standardul EDI dezvoltat de Organizația Națiunilor Unite (ONU). Utilizarea acestui standard ar trebui să reducă costurile de punere în aplicare pentru transportatori, întrucât se consideră că aceste standarde sunt universal utilizate de sectorul maritim în vederea schimbului electronic de date.

(5)

Pentru a asigura transmiterea datelor și pentru a garanta un nivel adecvat de confidențialitate și de integritate a datelor transmise, mesajele privind starea containerului ar trebui transmise utilizându-se protocolul Secure Shell File Transfer (SFTP), elaborat de Internet Engineering Task Force (IETF). Această metodă de transmitere garantează nivelul necesar de securitate și este considerată acceptabilă de către sector în ceea ce privește fezabilitatea punerii în aplicare. Pentru a reduce costurile legate de punerea în aplicare, transportatorilor ar trebui să li se permită să utilizeze și alte metode de transmitere, cu condiția ca acestea să garanteze același nivel de securitate a datelor ca cel al SFTP.

(6)

Pentru a reduce sarcina financiară legată de transferul de mesaje privind starea containerului, transportatorilor ar trebui să li se permită să transfere toate mesajele privind starea containerului generate, colectate sau păstrate în registrele electronice ale acestora fără selectarea unor mesaje individuale privind starea containerului. În aceste cazuri, Comisiei și autorităților competente din statele membre ar trebui să li se permită să acceseze și să utilizeze datele respective în conformitate cu dispozițiile Regulamentului (CE) nr. 515/97.

(7)

Măsurile prevăzute de prezentul regulament sunt conforme cu avizul comitetului instituit prin Regulamentul (CE) nr. 515/97,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

Frecvența raportării mesajelor privind starea containerului

Transportatorii transmit mesajele complete privind starea containerului generate, colectate sau păstrate în registrele electronice ale transportatorului către repertoriul de mesaje privind starea containerului nu mai târziu de 24 de ore după introducerea mesajului privind starea containerului în registrele electronice ale transportatorului.

Transmiterea, în temeiul articolului 18a alineatul (5) din Regulamentul (CE) nr. 515/97, a mesajelor anterioare privind starea containerului se efectuează în termen de 24 de ore de la generarea sau colectarea în registrele electronice ale transportatorului a primului mesaj privind starea containerului prin care se stabilește că containerul urmează să fie introdus pe teritoriul vamal al Uniunii.

Articolul 2

Formatul datelor din mesajele privind starea containerului

Transportatorii raportează mesajele privind starea containerului în conformitate cu standardele ANSI ASC X12 sau UN/EDIFACT.

Articolul 3

Metoda de transmitere a mesajelor privind starea containerului

(1)   Transportatorii transmit mesajele privind starea containerului utilizând protocolul Secure Shell File Transfer (SFTP).

Transportatorii sunt autorizați să transmită mesaje privind starea containerului utilizând alte metode, cu condiția ca acestea să garanteze un nivel de securitate comparabil cu cel al SFTP.

(2)   Mesajele privind starea containerului pot fi transmise prin:

(a)

raportare selectivă de mesaje individuale privind starea containerului, astfel cum se prevede la articolul 18a alineatul (6) din Regulamentul (CE) nr. 515/97; sau

(b)

transferul tuturor mesajelor privind starea containerului generate, colectate sau păstrate în registrele electronice ale transportatorului, fără selectarea unor mesaje individuale privind starea containerului.

În cazul în care un transportator transmite mesaje privind starea containerului în conformitate cu litera (b), transportatorul acceptă ca statele membre și Comisia să aibă acces la aceste date și să le utilizeze în conformitate cu condițiile stabilite în Regulamentul (CE) nr. 515/97.

Articolul 4

Intrarea în vigoare

Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Se aplică de la 1 septembrie 2016.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Bruxelles, 10 martie 2016.

Pentru Comisie

Președintele

Jean-Claude JUNCKER


(1)  JO L 82, 22.3.1997, p. 1.


11.3.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 65/40


REGULAMENTUL DE PUNERE ÎN APLICARE (UE) 2016/346 AL COMISIEI

din 10 martie 2016

de stabilire a elementelor care trebuie incluse în Sistemul de informații al vămilor

COMISIA EUROPEANĂ,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

având în vedere Regulamentul (CE) nr. 515/97 al Consiliului din 13 martie 1997 privind asistența reciprocă între autoritățile administrative ale statelor membre și cooperarea dintre acestea și Comisie în vederea asigurării aplicării corespunzătoare a legislației din domeniile vamal și agricol (1), în special articolul 25 alineatul (1),

întrucât:

(1)

Obiectivul Sistemului de informații al vămilor (SIV) este de a asista autoritățile competente în prevenirea, cercetarea și urmărirea operațiunilor care reprezintă o încălcare a legislației vamale sau agricole. În vederea atingerii acestui obiectiv, autoritățile competente ale statelor membre introduc în SIV informații cu privire la evenimente relevante, cum ar fi sechestrarea sau reținerea mărfurilor. Pentru ca SIV să continue să răspundă nevoilor autorităților competente, este necesar să se actualizeze lista elementelor care trebuie incluse în SIV.

(2)

Fiecare eveniment raportat în SIV include o serie de elemente de bază care sunt necesare pentru o interpretare corespunzătoare a cazului. Pentru a permite autorităților competente să identifice cu ușurință în SIV cazuri sau evenimente specifice, ar trebui să fie posibilă căutarea în SIV a referințelor cazurilor și, prin urmare, este necesar ca referința unui caz să fie inclusă ca element în SIV.

(3)

O activitate frauduloasă presupune în mod normal participarea activă a uneia sau a mai multor persoane. Identificarea corectă și lipsită de ambiguități a persoanelor implicate în activități care sunt potențial frauduloase este extrem de importantă pentru cercetarea cu succes a evenimentelor. Prin urmare, datele privind întreprinderile și persoanele implicate în activități frauduloase sau potențial frauduloase ar trebui să fie raportate în SIV.

(4)

Datorită faptului că modul de operare în cazul fraudei comerciale, precum și metoda de ascundere depind de mijloacele de transport, este important să se includă în SIV, ca element obligatoriu, detalii specifice privind mijloacele de transport.

(5)

Modelele de transport care nu se justifică din punct de vedere economic sunt considerate a fi indicatori relevanți ai anumitor tipuri de fraude, cum ar fi, de exemplu, falsul în declarația de origine. Prin urmare, este important să se cunoască detaliile rutelor care sunt utilizate pentru transportul mărfurilor întrucât acestea pot fi importante în identificarea activităților frauduloase. Prin urmare, informațiile privind etapele rutelor sunt considerate a fi esențiale pentru o cercetare corespunzătoare a fraudelor vamale și ar trebui să fie incluse ca unul dintre elementele SIV.

(6)

Taxele vamale și alte taxe variază în funcție de caracteristicile specifice ale mărfii. Prin urmare, pentru a asigura urmărirea corespunzătoare a cazurilor sau a evenimentelor raportate în SIV, ar trebui să fie introduse în acest sistem specificații referitoare la mărfurile implicate în cazul respectiv.

(7)

Analiza sechestrării, confiscării sau reținerii efective a mărfurilor constituie un element de sprijin în elaborarea unor măsuri preventive împotriva fraudelor viitoare de același tip din domeniul vamal. Prin urmare, se consideră important să se includă în SIV informații relevante referitoare la sechestrare, reținere sau confiscare.

(8)

Orice acțiune întreprinsă de autoritățile relevante ar trebui să fie justificabilă și, deci, ar trebui să se bazeze pe indicatori de risc corespunzători. Prin urmare, este necesar să se includă ca element în SIV informațiile de evaluare a riscului.

(9)

În funcție de cazul în discuție, documentația relevantă care trebuie anexată atunci când cazul respectiv este introdus în SIV poate varia în mod semnificativ. Documentația poate include, fără a se limita însă la acestea, documente comerciale obținute de către autoritățile competente.

(10)

Măsurile prevăzute de prezentul regulament sunt conforme cu avizul comitetului instituit prin Regulamentul (CE) nr. 515/97,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

Elemente

Elementele care trebuie incluse în baza de date a SIV la categoriile menționate la articolul 24 din Regulamentul (CE) nr. 515/97 sunt următoarele:

(a)

elementele comune tuturor categoriilor menționate la articolul 24 din Regulamentul (CE) nr. 515/97:

referința cazului;

informațiile de bază referitoare la caz;

atașarea de documente relevante;

(b)

elementele suplimentare pentru categoria menționată la articolul 24 litera (a) din Regulamentul (CE) nr. 515/97:

datele specifice privind mărfurile;

documente;

informațiile referitoare la sechestrare, reținere sau confiscare;

acțiuni;

indicatorii de risc;

o secțiune rezervată comentariilor;

(c)

elementele suplimentare pentru categoria menționată la articolul 24 litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 515/97:

datele specifice privind mijloacele de transport;

documente;

etapele itinerarului;

acțiuni;

indicatorii de risc;

o secțiune rezervată comentariilor;

(d)

elementele suplimentare pentru categoria menționată la articolul 24 litera (c) din Regulamentul (CE) nr. 515/97:

datele referitoare la întreprinderile implicate;

documente;

acțiuni;

indicatorii de risc;

o secțiune rezervată comentariilor;

(e)

elementele suplimentare pentru categoria menționată la articolul 24 litera (d) din Regulamentul (CE) nr. 515/97:

datele privind persoanele implicate;

documente;

acțiuni;

indicatorii de risc;

o secțiune rezervată comentariilor;

(f)

elementele suplimentare pentru categoria menționată la articolul 24 litera (e) din Regulamentul (CE) nr. 515/97:

datele specifice privind tendințele de fraudă;

indicatorii de risc;

(g)

elementele suplimentare pentru categoria menționată la articolul 24 litera (f) din Regulamentul (CE) nr. 515/97:

datele specifice privind competențele disponibile;

(h)

elementele suplimentare pentru categoria menționată la articolul 24 litera (g) din Regulamentul (CE) nr. 515/97:

informațiile referitoare la sechestrare, reținere sau confiscare;

acțiuni;

indicatorii de risc;

(i)

elementele suplimentare pentru categoria menționată la articolul 24 litera (h) din Regulamentul (CE) nr. 515/97:

informațiile referitoare la sechestrare, reținere sau confiscare;

acțiuni;

indicatorii de risc.

Detalii suplimentare cu privire la elementele de mai sus sunt furnizate în anexă.

Articolul 2

Abrogare

Articolul 2 din Regulamentul (CE) nr. 696/98 al Comisiei (2) se elimină.

Articolul 3

Intrarea în vigoare

Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Se aplică de la 1 septembrie 2016.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Bruxelles, 10 martie 2016.

Pentru Comisie

Președintele

Jean-Claude JUNCKER


(1)  JO L 82, 22.3.1997, p. 1.

(2)  Regulamentul (CE) nr. 696/98 al Comisiei din 27 martie 1998 de punere în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 515/97 al Consiliului privind asistența reciprocă între autoritățile administrative ale statelor membre și cooperarea dintre acestea și Comisie în vederea asigurării aplicării corespunzătoare a legislației din domeniile vamal și agricol (JO L 96, 28.3.1998, p. 22).


ANEXĂ

(a)

REFERINȚA CAZULUI

Numărul de identificare a cazului

Referința documentului

Numărul de referință la nivel național

Rezumatul

Serviciul

Persoana de contact

Data

(b)

INFORMAȚII DE BAZĂ REFERITOARE LA CAZ

Tipul fraudei

Tipul raportului

Mijloacele de transport

Calitatea informațiilor

(c)

DOCUMENTE

Tipul

Numărul

Plata transportului de marfă

Data emiterii

Locul emiterii

(d)

DATE PRIVIND PERSOANELE IMPLICATE

Implicarea

Prenumele

Numele de familie

Numele dinaintea căsătoriei

Pseudonimul

Sexul

Semne fizice particulare permanente

Locul nașterii

Data nașterii

Cetățenia

Adresa

Strada

Numărul

Căsuța poștală

Codul poștal

Orașul

Țara

Telefon fix/telefon mobil

Fax/e-mail

Documentele de identitate

Tipul documentului

Numărul documentului

Data emiterii

Locul emiterii

Țara

Bagajul

Categoria

Tipul

Marca

Numărul etichetei

Manipulare

Biletele

Data achiziționării

Modalitatea de plată

Emise în (țara)

Emise de

Data de începere a călătoriei

Durata șederii (zile)

Numerarul

Declarat

Utilizarea avută în vedere

Proveniența

Moneda

Tipul de numerar

Suma

Suma convertită (EUR)

Avertisment

(e)

DATE REFERITOARE LA ÎNTREPRINDERILE IMPLICATE

Implicarea

Denumirea

Denumirea comercială

Tipul de înregistrare

Numărul de înregistrare (1)

Adresa

Strada

Numărul

Căsuța poștală

Codul poștal

Orașul

Țara

Telefon fix/telefon mobil

Fax/e-mail

(f)

DATE SPECIFICE PRIVIND MIJLOACELE DE TRANSPORT

6.1.

CONTAINER

Tipul

Numărul

Statutul

Numărul de pe sigiliu

Dimensiunea

(g)

6.2.

TRANSPORT RUTIER

Tipul

Tipul de înregistrare

Cetățenia

Marca

Plăcuța de înmatriculare

Culoarea

Denumirile sau însemnele imprimate

Numărul de pe sigiliu

(h)

6.3.

NAVĂ DE MICI DIMENSIUNI

Tipul

Denumirea

Pavilionul

Portul de înregistrare

Lungimea

Unitatea de lungime

Tonaj brut CIT

Culoarea

Tipul de înmatriculare a navei

Numărul de înmatriculare a navei

(i)

6.4.

NAVĂ COMERCIALĂ

Tipul

Denumirea

Pavilionul

Tipul de înmatriculare a navei

Numărul de înmatriculare a navei

(j)

6.5.

TRANSPORT FEROVIAR

Tipul

Numărul trenului

Compania

Cetățenia

Numărul vagonului

Numărul de pe sigiliu

(k)

6.6.

TRANSPORT AERIAN

Tipul

Numărul zborului

Tipul transportului

Compania aeriană

Numărul de înmatriculare

Transportatorul

Plăcuța de înmatriculare

Numărul de referință al expedierii (MRN)

Manipulare

Numărul de pe sigiliu

6.7.

TRANSPORT PRIN CURIER – POȘTĂ

Tipul

Numărul zborului

Transportatorul

Plăcuța de înmatriculare

MRN

(l)

ITINERAR

Etapa

Data

Țara

Locul

Localizarea

Latitudinea

Longitudinea

Mijloacele de transport

(m)

DATE SPECIFICE PRIVIND MĂRFURILE

Statutul mărfii

Tipul mărfii

Descrierea

Categoria

Codul SA/NC/Taric (6, 8, 10 cifre)

Regimul vamal

Suma totală facturată

Moneda

Suma convertită (EUR)

Marca

Producătorul

Cantitatea

Unitatea

Greutatea brută

Volumul

Greutatea netă

Etichete/avertismente (aplicate)

Avertisment

8.1.

CÂMPURI SUPLIMENTARE PENTRU TUTUN

Tipul de produs

8.2.

CÂMPURI SUPLIMENTARE PENTRU PRECURSORII DROGURILOR

Tipul de drog

Cantitatea

Unitatea

Logourile

8.3.

CÂMPURI SUPLIMENTARE PENTRU NUMERAR

Utilizarea avută în vedere

Proveniența

Suma

Tipul de numerar

Cantitatea

(n)

INFORMAȚII REFERITOARE LA SECHESTRARE, REȚINERE SAU CONFISCARE

Statutul

Data

Țara

Tipul locației

Locul sechestrării

Latitudinea

Longitudinea

Modus Operandi

Tipul de ascundere

Detalii privind ascunderea

Serviciul

(o)

ACȚIUNI

Acțiune solicitată

Motivul acțiunii

Modus Operandi suspectat

Tipul de ascundere suspectat

Acțiune luată

Data

(p)

INDICATORI DE RISC

(q)

SECȚIUNE REZERVATĂ COMENTARIILOR

Comentarii

(r)

DOCUMENTE RELEVANTE ANEXATE

Referința

(s)

ELEMENTE SPECIFICE PRIVIND TENDINȚELE DE FRAUDĂ

(t)

ELEMENTE SPECIFICE PRIVIND COMPETENȚELE DISPONIBILE


(1)  Acest punct nu se completează dacă este posibilă identificarea unei persoane fizice.


11.3.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 65/49


REGULAMENTUL DE PUNERE ÎN APLICARE (UE) 2016/347 AL COMISIEI

din 10 martie 2016

de stabilire a standardelor tehnice de punere în aplicare cu privire la formatul exact al listelor persoanelor care au acces la informații privilegiate și pentru actualizarea listelor persoanelor care au acces la informații privilegiate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 596/2014 al Parlamentului European și al Consiliului

(Text cu relevanță pentru SEE)

COMISIA EUROPEANĂ,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

având în vedere Regulamentul (UE) nr. 596/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 aprilie 2014 privind abuzul de piață (Regulamentul privind abuzul de piață) și de abrogare a Directivei 2003/6/CE a Parlamentului European și a Consiliului și a Directivelor 2003/124/CE, 2003/125/CE și 2004/72/CE ale Comisiei (1), în special articolul 18 alineatul (9),

întrucât:

(1)

În temeiul articolului 18 din Regulamentul (UE) nr. 596/2014, emitenții, participanții la piața certificatelor de emisii, platformele de licitație, adjudecătorii și entitatea de supraveghere a licitațiilor sau orice alte persoane care acționează în numele sau în contul acestora trebuie să întocmească și să actualizeze într-un format anume listele persoanelor care au acces la informații privilegiate.

(2)

Stabilirea formatului exact, inclusiv utilizarea de modele standard, ar trebui să faciliteze aplicarea uniformă a cerinței de întocmire și de actualizare a listelor persoanelor care au acces la informații privilegiate prevăzute în Regulamentul (UE) nr. 596/2014. Ar trebui, de asemenea, să asigure faptul că autorităților competente li se transmit informațiile necesare pentru a-și îndeplini sarcina de a proteja integritatea piețelor financiare și de a investiga eventualele abuzuri de piață.

(3)

Întrucât în cadrul unei entități pot exista mai multe informații privilegiate în același timp, în listele persoanelor care au acces la informații privilegiate ar trebui să se identifice cu precizie informațiile privilegiate la care au avut acces persoanele care lucrează pentru emitenți, pentru participanți la piața certificatelor de emisii, pentru platforme de licitație, pentru adjudecători și pentru entitatea de supraveghere a licitațiilor (indiferent dacă acestea se referă, printre altele, la un acord, la un proiect, la un eveniment corporatist sau financiar, la publicarea situațiilor financiare sau a unui avertisment privind profiturile). În acest scop, lista persoanelor care au acces la informații privilegiate ar trebui împărțită în secțiuni, fiecărei informații privilegiate fiindu-i dedicată o secțiune separată. În fiecare secțiune ar trebui enumerate toate persoanele care au acces la o anumită informație privilegiată.

(4)

Pentru a evita înregistrările multiple ale acelorași persoane în secțiuni diferite ale listelor persoanelor care au acces la informații privilegiate, emitenții, participanții la piața certificatelor de emisii, platformele de licitație, adjudecătorii și entitatea de supraveghere a licitațiilor sau persoanele care acționează în numele sau în contul lor pot decide să întocmească și să actualizeze o secțiune suplimentară a listei persoanelor care au acces la informații privilegiate, denumită „secțiunea privind persoanele care au acces permanent la informații privilegiate”, care este diferită de celelalte secțiuni din lista persoanelor care au acces la informații privilegiate prin faptul că nu este creată atunci când există o anumită informație privilegiată. Dacă se creează o astfel de secțiune privind persoanele care au acces permanent la informații privilegiate, aceasta ar trebui să includă numai acele persoane care, datorită naturii funcției lor sau a postului pe care îl ocupă, au acces tot timpul la toate informațiile privilegiate din cadrul emitentului, participantului la piața certificatelor de emisii, platformei de licitație, adjudecătorului sau entității de supraveghere a licitațiilor.

(5)

Lista persoanelor care au acces la informații privilegiate ar trebui, în principiu, să conțină date cu caracter personal care facilitează identificarea acestor persoane. Astfel de informații ar trebui să includă data nașterii, adresa personală și, dacă este cazul, numărul național de identificare al persoanelor respective.

(6)

Lista persoanelor care au acces la informații privilegiate ar trebui să conțină, de asemenea, date care pot fi de folos autorităților competente în cadrul desfășurării investigațiilor pentru a analiza rapid comportamentul în materie de tranzacționare al persoanelor care au acces la informații privilegiate, pentru a stabili legături între persoanele care au acces la informații privilegiate și persoanele implicate în activități de tranzacționare suspecte și pentru a identifica contactele dintre acestea în momentele critice. În acest sens, indicarea numerelor de telefon este esențială, întrucât acestea îi permit autorității competente să acționeze rapid și să solicite înregistrări ale traficului de date, dacă este necesar. În plus, astfel de date ar trebui furnizate încă de la început, pentru a nu se compromite integritatea investigației prin faptul că autoritatea competentă ar fi nevoită să solicite în cursul investigației informații suplimentare emitentului, participantului la piața certificatelor de emisii, platformei de licitație, adjudecătorului, entității de supraveghere a licitațiilor sau persoanei care are acces la informații privilegiate.

(7)

Pentru a se asigura faptul că lista persoanelor care au acces la informații privilegiate poate fi pusă la dispoziția autorității competente cât mai repede posibil de la solicitarea acesteia și pentru a nu pune în pericol o investigație prin necesitatea de a cere informații persoanelor de pe lista persoanelor care au acces la informații privilegiate, lista persoanelor care au acces la informații privilegiate ar trebui întocmită în format electronic și actualizată în permanență, fără întârziere, atunci când apare oricare dintre circumstanțele în care trebuie actualizată lista persoanelor care au acces la informații privilegiate specificate în Regulamentul (UE) nr. 596/2014.

(8)

Utilizarea unor formate electronice anume pentru transmiterea listelor persoanelor care au acces la informații privilegiate, astfel cum sunt stabilite de către autoritățile competente, ar trebui, de asemenea, să reducă sarcina administrativă pentru autoritățile competente, emitenți, participanții la piața certificatelor de emisii, platformele de licitație, adjudecători sau pentru entitatea de supraveghere a licitațiilor și pentru persoanele care acționează în numele sau în contul acestora. Formatele electronice ar trebui să permită păstrarea confidențialității cu privire la informațiile din lista persoanelor care au acces la informații privilegiate, precum și respectarea normelor prevăzute în legislația Uniunii privind prelucrarea datelor cu caracter personal și transferul acestor date.

(9)

Întrucât emitenții de pe o piață de creștere pentru IMM-uri sunt exceptați de la întocmirea și actualizarea listelor persoanelor care au acces la informații privilegiate și, prin urmare, pot redacta și păstra informațiile respective în alt format decât în format electronic, astfel cum se prevede în prezentul regulament pentru ceilalți emitenți, este necesar să nu li se impună emitenților de pe o piață de creștere pentru IMM-uri cerința de a utiliza un format electronic pentru transmiterea către autoritatea competentă a listelor persoanelor care au acces la informații privilegiate. De asemenea, este oportun să nu se impună obligația transmiterii anumitor date cu caracter personal atunci când aceste date nu sunt disponibile emitenților respectivi în momentul solicitării listei persoanelor care au acces la informații privilegiate. Listele persoanelor care au acces la informații privilegiate ar trebui, în orice caz, să fie transmise în așa fel încât să se asigure caracterul complet, confidențialitatea și integritatea informațiilor.

(10)

Prezentul regulament se bazează pe proiectele de standarde tehnice de punere în aplicare transmise Comisiei de către Autoritatea Europeană pentru Valori Mobiliare și Piețe.

(11)

Autoritatea Europeană pentru Valori Mobiliare și Piețe a efectuat consultări publice deschise cu privire la proiectele de standarde tehnice de punere în aplicare pe care se bazează prezentul regulament, a analizat costurile și beneficiile potențiale aferente și a solicitat avizul Grupului părților interesate din domeniul valorilor mobiliare și piețelor, instituit în conformitate cu articolul 37 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010 al Parlamentului European și al Consiliului (2).

(12)

Pentru a asigura buna funcționare a piețelor financiare, este necesar ca prezentul regulament să intre în vigoare în regim de urgență și ca dispozițiile prezentului regulament să se aplice de la aceeași dată precum cele ale Regulamentului (UE) nr. 596/2014,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

Definiții

În sensul prezentului regulament, se aplică următoarea definiție:

 

„Mijloace electronice” înseamnă echipamente electronice de procesare (inclusiv compresie digitală), stocare și transmitere a datelor prin cablu, unde radio, tehnologie optică sau prin orice alt mijloc electromagnetic.

Articolul 2

Formatul pentru întocmirea și actualizarea listei persoanelor care au acces la informații privilegiate

(1)   Emitenții, participanții la piața certificatelor de emisii, platformele de licitație, adjudecătorii și entitatea de supraveghere a licitațiilor sau orice persoană care acționează în numele sau în contul acestora se asigură că lista persoanelor care au acces la informații privilegiate este împărțită în secțiuni separate, fiecare fiind dedicată unei anumite informații privilegiate. Se adaugă noi secțiuni în lista persoanelor care au acces la informații privilegiate atunci când se identifică noi informații privilegiate, astfel cum sunt definite la articolul 7 din Regulamentul (UE) nr. 596/2014.

Fiecare secțiune din lista persoanelor care au acces la informații privilegiate include doar informațiile privind persoanele care au acces la informația privilegiată la care se referă secțiunea respectivă.

(2)   Persoanele menționate la alineatul (1) pot introduce o secțiune suplimentară în lista lor cu persoanele care au acces la informații privilegiate, în care specifică datele privind persoanele care au acces tot timpul la toate informațiile privilegiate („persoane care au acces permanent la informații privilegiate”).

Datele privind persoanele care au acces permanent la informații privilegiate incluse în secțiunea suplimentară menționată la primul paragraf nu sunt incluse în celelalte secțiuni din lista persoanelor care au acces la informații privilegiate menționată la alineatul (1).

(3)   Persoanele menționate la alineatul (1) întocmesc și actualizează în format electronic lista persoanelor care au acces la informații privilegiate în conformitate cu modelul 1 din anexa I.

Atunci când lista persoanelor care au acces la informații privilegiate conține secțiunea suplimentară menționată la alineatul (2), persoanele menționate la alineatul (1) întocmesc și actualizează în format electronic această secțiune în conformitate cu modelul 2 din anexa I.

(4)   Formatele electronice menționate la alineatul (3) asigură în permanență:

(a)

confidențialitatea informațiilor incluse, prin asigurarea faptului că accesul la lista persoanelor care au acces la informații privilegiate este limitat la persoanele identificate în mod clar din cadrul emitentului, al participantului la piața certificatelor de emisii, al platformei de licitație, al adjudecătorului și al entității de supraveghere a licitațiilor sau la orice persoană care acționează în numele sau în contul acestora care are nevoie de acces datorită naturii funcției lor sau a postului pe care îl ocupă;

(b)

acuratețea informațiilor din lista persoanelor care au acces la informații privilegiate;

(c)

accesul la versiunile anterioare ale listei persoanelor care au acces la informații privilegiate și posibilitatea de a consulta versiunile respective.

(5)   Lista persoanelor care au acces la informații privilegiate menționată la alineatul (3) se transmite prin mijloacele electronice specificate de autoritatea competentă. Autoritățile competente publică pe site-ul lor internet mijloacele electronice care trebuie utilizate. Mijloacele electronice respective asigură menținerea caracterului complet, a integrității și a confidențialității informațiilor în cursul transmiterii.

Articolul 3

Emitenții de pe piața de creștere pentru IMM-uri

În sensul articolului 18 alineatul (6) litera (b) din Regulamentul (UE) nr. 596/2014, un emitent ale cărui instrumente financiare sunt admise la tranzacționare pe o piață de creștere pentru IMM-uri îi furnizează autorității competente, la cerere, o listă a persoanelor care au acces la informații privilegiate care respectă modelul din anexa II, într-un format care asigură menținerea caracterului complet, a integrității și a confidențialității informațiilor în cursul transmiterii.

Articolul 4

Intrarea în vigoare

Prezentul regulament intră în vigoare în ziua următoare datei publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Se aplică de la 3 iulie 2016.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Bruxelles, 10 martie 2016.

Pentru Comisie

Președintele

Jean-Claude JUNCKER


(1)  JO L 173, 12.6.2014, p. 1.

(2)  Regulamentul (UE) nr. 1095/2010 al Parlamentului European și al Consiliului din 24 noiembrie 2010 de instituire a Autorității europene de supraveghere (Autoritatea europeană pentru valori mobiliare și piețe), de modificare a Deciziei nr. 716/2009/CE și de abrogare a Deciziei 2009/77/CE a Comisiei (JO L 331, 15.12.2010, p. 84).


ANEXA I

MODELUL 1

Lista persoanelor care au acces la informații privilegiate: secțiunea privind [denumirea informației privilegiate aferente unui anumit acord sau eveniment]

Data și ora (creării acestei secțiuni din lista persoanelor care au acces la informații privilegiate, și anume data și ora la care a fost identificată această informație privilegiată): [ aaaa-ll-zz; hh:mm UTC (ora universală coordonată) ]

Data și ora (la care s-a efectuat ultima actualizare): [ aaaa-ll-zz, hh:mm UTC (ora universală coordonată) ]

Data transmiterii către autoritatea competentă: [ aaaa-ll-zz ]

Prenumele persoanei care are acces la informații privilegiate

Numele persoanei care are acces la informații privilegiate

Numele la naștere al persoanei care are acces la informații privilegiate (dacă este diferit de numele actual)

Numărul (numerele) de telefon de la locul de muncă (numărul direct de la locul de muncă și numerele de telefon mobil de la locul de muncă)

Numele și adresa societății

Funcția și motivul pentru care este o persoană care are acces la informații privilegiate

Accesul a fost obținut la (data și ora la care persoana respectivă a primit acces la informații privilegiate)

Accesul a încetat la (data și ora de la care persoana respectivă nu a mai avut acces la informațiile privilegiate)

Data nașterii

Numărul național de identificare (dacă există un astfel de număr)

Numerele de telefon personale (numerele de telefon de acasă și numerele de telefon mobil personale)

Adresa completă de acasă: numele străzii; numărul străzii; orașul; codul poștal; țara)

[Text]

[Text]

[Text]

[Cifre (fără spațiu)]

[Adresa emitentului/participantului la piața certificatelor de emisii/platformei de licitație/adjudecătorului/entității de supraveghere a licitațiilor sau a unei părți terțe a persoanei care are acces la informații privilegiate]

[Text care descrie rolul, funcția și motivul înscrierii pe listă]

[aaaa-ll-zz, hh:mm UTC]

[aaaa-ll-zz, hh:mm UTC]

[aaaa-ll-zz]

[Număr și/sau text]

[Cifre (fără spațiu)]

[Text: adresa de acasă detaliată a persoanei care are acces la informații privilegiate

Numele și numărul străzii

Orașul

Codul poștal

Țara]

MODELUL 2

Secțiunea privind persoanele care au acces permanent la informații privilegiate

Data și ora (creării secțiunii privind persoanele care au acces permanent la informații privilegiate) [ aaaa-ll-zz, hh:mm UTC (ora universală coordonată) ]

Data și ora (la care s-a efectuat ultima actualizare): [ aaaa-ll-zz, hh:mm UTC (ora universală coordonată) ]

Data transmiterii către autoritatea competentă: [ aaaa-ll-zz ]

Prenumele persoanei care are acces la informații privilegiate

Numele persoanei care are acces la informații privilegiate

Numele la naștere al persoanei care are acces la informații privilegiate (dacă este diferit de numele actual)

Numărul (numerele) de telefon de la locul de muncă (numărul direct de la locul de muncă și numerele de telefon mobil de la locul de muncă)

Numele și adresa societății

Funcția și motivul pentru care este o persoană care are acces la informații privilegiate

Inclusă la

(data și ora la care persoana respectivă a fost inclusă în secțiunea privind persoanele care au acces permanent la informații privilegiate)

Data nașterii

Numărul național de identificare (dacă există un astfel de număr)

Numerele de telefon personale (numerele de telefon de acasă și numerele de telefon mobil personale)

Adresa completă de acasă

(numele străzii; numărul străzii; orașul; codul poștal; țara)

[Text]

[Text]

[Text]

[Cifre (fără spațiu)]

[Adresa emitentului/participantului la piața certificatelor de emisii/platformei de licitație/adjudecătorului/entității de supraveghere a licitațiilor sau a unei părți terțe a persoanei care are acces la informații privilegiate]

[Text care descrie rolul, funcția și motivul înscrierii pe această listă]

[aaaa-ll-zz, hh:mm UTC]

[aaaa-ll-zz]

[Număr și/sau text]

[Cifre (fără spațiu)]

[Text: adresa de acasă detaliată a persoanei care are acces la informații privilegiate

Numele și numărul străzii

Orașul

Codul poștal

Țara]


ANEXA II

Modelul listei persoanelor care au acces la informații privilegiate care trebuie transmisă de către emitenții instrumentelor financiare admise la tranzacționare pe piețele de creștere pentru IMM-uri

Data și ora (creării): [ aaaa-ll-zz, hh:mm UTC (ora universală coordonată) ]

Data transmiterii către autoritatea competentă: [ aaaa-ll-zz ]

Prenumele persoanei care are acces la informații privilegiate

Numele persoanei care are acces la informații privilegiate

Numele la naștere al persoanei care are acces la informații privilegiate (dacă este diferit de numele actual)

Numărul (numerele) de telefon de la locul de muncă (numărul direct de la locul de muncă și numerele de telefon mobil de la locul de muncă)

Numele și adresa societății

Funcția și motivul pentru care este o persoană care are acces la informații privilegiate

Accesul a fost obținut la (data și ora la care persoana respectivă a primit acces la informații privilegiate)

Accesul a încetat la (data și ora de la care persoana respectivă nu a mai avut acces la informațiile privilegiate)

Numărul național de identificare (dacă există un astfel de număr)

În caz contrar, se precizează data nașterii.

Adresa completă de acasă (numele străzii; numărul străzii; orașul; codul poștal; țara)

(În cazul în care sunt disponibile la momentul primirii cererii din partea autorității competente)

Numerele de telefon personale (numerele de telefon de acasă și numerele de telefon mobil personale)

(În cazul în care sunt disponibile la momentul primirii cererii din partea autorității competente)

[Text]

[Text]

[Text]

[Numere (fără spațiu)]

[Adresa emitentului sau a părții terțe persoanei care are acces la informații privilegiate]

[Text care descrie rolul, funcția și motivul înscrierii pe această listă]

[aaaa-ll-zz, hh:mm UTC]

[aaaa-ll-zz, hh:mm UTC]

[Număr și/sau text sau aaaa-ll-zz pentru precizarea datei nașterii]

[Text: adresa de acasă detaliată a persoanei care are acces la informații privilegiate

Numele și numărul străzii

Orașul

Codul poștal

Țara]

[Numere (fără spațiu)]


11.3.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 65/56


REGULAMENTUL DE PUNERE ÎN APLICARE (UE) 2016/348 AL COMISIEI

din 10 martie 2016

de modificare a Regulamentului de punere în aplicare (UE) nr. 98/2012 în ceea ce privește conținutul minim al preparatului 6-fitază (EC 3.1.3.26) produs de Komagataella pastoris (DSM 23036) ca aditiv furajer pentru hrana porcilor pentru îngrășat (titularul autorizației: Huvepharma EOOD)

(Text cu relevanță pentru SEE)

COMISIA EUROPEANĂ,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1831/2003 al Parlamentului European și al Consiliului din 22 septembrie 2003 privind aditivii din hrana animalelor (1), în special articolul 13 alineatul (2),

întrucât:

(1)

Regulamentul (CE) nr. 1831/2003 prevede obligativitatea autorizării aditivilor utilizați în hrana animalelor, precum și motivele și procedurile de acordare și de modificare a unei astfel de autorizații.

(2)

Utilizarea preparatului 6-fitază (EC 3.1.3.26) produs de Komagataella pastoris (DSM 23036), cunoscut anterior sub denumirea de Pichia pastoris, a fost autorizată până la 28 februarie 2022 pentru hrana puilor de găină și a curcanilor pentru îngrășat, a puicuțelor crescute pentru ouat, a curcanilor crescuți pentru reproducere, a găinilor ouătoare, a altor specii aviare pentru îngrășat și pentru ouat, a purceilor înțărcați, a porcilor pentru îngrășat și a scroafelor prin Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 98/2012 al Comisiei (2), în urma unei cereri în acest sens, trimisă în conformitate cu articolul 7 din Regulamentul (CE) nr. 1831/2003.

(3)

În conformitate cu articolul 13 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 1831/2003, titularul autorizației a propus modificarea termenilor autorizației aferente preparatului respectiv utilizat ca aditiv furajer pentru hrana porcilor pentru îngrășat prin reducerea conținutului minim recomandat al acestuia de la 250 OTU/kg la 125 OTU/kg. Cererea a fost însoțită de datele justificative relevante. Comisia a înaintat cererea respectivă Autorității Europene pentru Siguranța Alimentară (denumită în continuare „autoritatea”).

(4)

Autoritatea a concluzionat, în avizul său din 9 iulie 2015 (3), că, în temeiul noilor condiții de utilizare propuse, preparatul 6-fitază (EC 3.1.3.26) produs de Komagataella pastoris (DSM 23036) poate fi eficace în cazul utilizării, în hrana porcilor pentru îngrășat, a dozei minime recomandate solicitate de 125 OTU/kg de furaj complet. Autoritatea nu consideră că sunt necesare cerințe specifice privind un plan de monitorizare ulterioară introducerii pe piață. În plus, autoritatea a verificat raportul referitor la metodele de analiză a aditivului furajer utilizat în hrana pentru animale, prezentat de laboratorul de referință înființat în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1831/2003.

(5)

Evaluarea preparatului 6-fitază (EC 3.1.3.26) produs de Komagataella pastoris (DSM 23036) arată că sunt îndeplinite condițiile de autorizare prevăzute la articolul 5 din Regulamentul (CE) nr. 1831/2003.

(6)

Prin urmare, Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 98/2012 ar trebui modificat în consecință.

(7)

Măsurile prevăzute în prezentul regulament sunt conforme cu avizul Comitetului permanent pentru plante, animale, produse alimentare și hrană pentru animale,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

Anexa la Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 98/2012 se înlocuiește cu textul prevăzut în anexa la prezentul regulament.

Articolul 2

Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Bruxelles, 10 martie 2016.

Pentru Comisie

Președintele

Jean-Claude JUNCKER


(1)  JO L 268, 18.10.2003, p. 29.

(2)  Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 98/2012 al Comisiei din 7 februarie 2012 privind autorizarea preparatului 6-fitază (EC 3.1.3.26) produs de Pichia pastoris (DSM 23036) ca aditiv furajer pentru hrana puilor de găină și a curcanilor pentru îngrășat, a puicuțelor crescute pentru ouat, a curcanilor crescuți pentru reproducere, a găinilor ouătoare, a altor specii aviare pentru îngrășat și pentru ouat, a purceilor înțărcați, a porcilor pentru îngrășat și a scroafelor (titularul autorizației: Huvepharma AD) (JO L 35, 8.2.2012, p. 6).

(3)  EFSA Journal 2015; 13(7):4200.


ANEXĂ

Număr de identificare al aditivului

Denumirea titularului autorizației

Aditivul

Compoziția, formula chimică, descrierea, metoda de analiză

Speciile sau categoriile de animale

Vârsta maximă

Conținutul minim

Conținutul maxim

Alte dispoziții

Sfârșitul perioadei de autorizare

Unități de activitate/kg de furaj complet cu un conținut de umiditate de 12 %

Categoria aditivi zootehnici. Grup funcțional: promotori de digestibilitate

4a16

Huvepharma EOOD

6-fitază

(EC 3.1.3.26)

Compoziția aditivului

Preparat de 6-fitază (EC 3.1.3.26) produs de Komagataella pastoris (DSM 23036) cu o activitate minimă de:

 

4 000 OTU (1)/g în formă solidă

 

8 000 OTU/g în formă lichidă

Caracterizarea substanței active

6-fitază (EC 3.1.3.26) produsă de Komagataella pastoris (DSM 23036)

Metoda analitică  (2)

Metoda colorimetrică bazată pe cuantificarea fosfatului anorganic eliberat de enzimă din fitatul de sodiu

Pui de găină pentru îngrășat, puicuțe crescute pentru ouat, găini ouătoare, alte specii aviare decât curcanii pentru îngrășat și curcanii crescuți pentru reproducere, porci pentru îngrășat, scroafe

125 OTU

1.

A se menționa temperatura de depozitare, durata de conservare și stabilitatea la granulare în instrucțiunile de utilizare a aditivului și a preamestecului.

2.

Doza maximă recomandată pentru toate speciile autorizate: 500 OTU/kg de furaj complet.

3.

A se utiliza în furajele conținând mai mult de 0,23 % fosfor fitinic.

4.

Pentru siguranță: în timpul manipulării, trebuie utilizate: mască de protecție respiratorie, ochelari de protecție și mănuși.

28 februarie 2022

Curcani pentru îngrășare și curcani crescuți pentru reproducție, purcei (înțărcați)

250 OTU


(1)  1 OTU reprezintă cantitatea de enzimă care catalizează eliberarea unui micromol de fosfat anorganic pe minut din 5,1 mM de fitat de sodiu în soluție-tampon de citrat cu un pH de 5,5 la 37 °C, măsurat prin culoarea complexă a molibdatului de fosfor albastru la 820 nm.

(2)  Detaliile privind metodele analitice sunt disponibile la următoarea adresă a laboratorului de referință comunitar: http://irmm.jrc.ec.europa.eu/EURLs/EURL_feed_additives/Pages/index.aspx.


11.3.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 65/59


REGULAMENTUL DE PUNERE ÎN APLICARE (UE) 2016/349 AL COMISIEI

din 10 martie 2016

de stabilire a valorilor forfetare de import pentru fixarea prețului de intrare pentru anumite fructe și legume

COMISIA EUROPEANĂ,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

având în vedere Regulamentul (UE) nr. 1308/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 de instituire a unei organizări comune a piețelor produselor agricole și de abrogare a Regulamentelor (CEE) nr. 922/72, (CEE) nr. 234/79, (CE) nr. 1037/2001 și (CE) nr. 1234/2007 ale Consiliului (1),

având în vedere Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 543/2011 al Comisiei din 7 iunie 2011 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1234/2007 al Consiliului în ceea ce privește sectorul fructelor și legumelor și sectorul fructelor și legumelor prelucrate (2), în special articolul 136 alineatul (1),

întrucât:

(1)

Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 543/2011 prevede, ca urmare a rezultatelor negocierilor comerciale multilaterale din cadrul Rundei Uruguay, criteriile pentru stabilirea de către Comisie a valorilor forfetare de import din țări terțe pentru produsele și perioadele menționate în partea A din anexa XVI la regulamentul respectiv.

(2)

Valoarea forfetară de import se calculează în fiecare zi lucrătoare, în conformitate cu articolul 136 alineatul (1) din Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 543/2011, ținând seama de datele zilnice variabile. Prin urmare, prezentul regulament trebuie să intre în vigoare la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

Valorile forfetare de import prevăzute la articolul 136 din Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 543/2011 sunt stabilite în anexa la prezentul regulament.

Articolul 2

Prezentul regulament intră în vigoare la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Bruxelles, 10 martie 2016.

Pentru Comisie,

pentru președinte

Jerzy PLEWA

Director general pentru agricultură și dezvoltare rurală


(1)  JO L 347, 20.12.2013, p. 671.

(2)  JO L 157, 15.6.2011, p. 1.


ANEXĂ

Valorile forfetare de import pentru fixarea prețului de intrare pentru anumite fructe și legume

(EUR/100 kg)

Codul NC

Codul țării terțe (1)

Valoarea forfetară de import

0702 00 00

IL

236,2

MA

99,3

SN

176,8

TN

112,1

TR

100,4

ZZ

145,0

0707 00 05

MA

84,5

TR

153,1

ZZ

118,8

0709 93 10

MA

66,0

TR

158,8

ZZ

112,4

0805 10 20

EG

45,8

IL

68,5

MA

56,0

TN

64,1

TR

64,4

ZZ

59,8

0805 50 10

MA

119,5

TR

90,9

ZZ

105,2

0808 10 80

CL

93,0

CN

66,5

US

185,1

ZZ

114,9

0808 30 90

AR

110,9

CL

129,6

CN

103,0

TR

153,6

ZA

110,7

ZZ

121,6


(1)  Nomenclatura țărilor stabilită prin Regulamentul (UE) nr. 1106/2012 al Comisiei din 27 noiembrie 2012 de punere în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 471/2009 al Parlamentului European și al Consiliului privind statisticile comunitare privind comerțul exterior cu țările terțe, în ceea ce privește actualizarea nomenclatorului țărilor și teritoriilor (JO L 328, 28.11.2012, p. 7). Codul „ZZ” desemnează „alte origini”.


DECIZII

11.3.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 65/61


DECIZIA (UE) 2016/350 A CONSILIULUI

din 25 februarie 2016

privind încheierea Acordului dintre Uniunea Europeană și Confederația Elvețiană privind participarea acesteia la Biroul European de Sprijin pentru Azil

CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 74 și articolul 78 alineatele (1) și (2), coroborate cu articolul 218 alineatul (6) litera (a),

având în vedere propunerea Comisiei Europene,

având în vedere aprobarea Parlamentului European,

întrucât:

(1)

În conformitate cu Decizia 2014/185/UE a Consiliului (1), Acordul dintre Uniunea Europeană și Confederația Elvețiană privind participarea acesteia la Biroul European de Sprijin pentru Azil (denumit în continuare „acordul”) a fost semnat la 11 februarie 2014, sub rezerva încheierii sale.

(2)

Acordul ar trebui să fie aprobat.

(3)

În conformitate cu considerentul 21 din Regulamentul (UE) nr. 439/2010 al Parlamentului European și al Consiliului (2), Regatul Unit și Irlanda participă la regulamentul menționat și le revin obligații în temeiul acestuia. Prin urmare, acestea ar trebui să se conformeze articolului 49 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 439/2010 și să participe la prezenta decizie. Regatul Unit și Irlanda participă, așadar, la prezenta decizie.

(4)

În conformitate cu considerentul 22 din Regulamentul (UE) nr. 439/2010, Danemarca nu participă la adoptarea regulamentului menționat și nu îi revin obligații în temeiul acestuia. Danemarca nu participă, așadar, la prezenta decizie,

ADOPTĂ PREZENTA DECIZIE:

Articolul 1

Prin prezenta decizie se aprobă, în numele Uniunii, Acordul dintre Uniunea Europeană și Confederația Elvețiană privind participarea acesteia la Biroul European de Sprijin pentru Azil.

Textul acordului este atașat la prezenta decizie.

Articolul 2

Președintele Consiliului efectuează, în numele Uniunii, notificarea prevăzută la articolul 13 alineatul (1) din acord (3).

Articolul 3

Prezenta decizie intră în vigoare la data adoptării.

Adoptată la Bruxelles, 25 februarie 2016.

Pentru Consiliu

Președintele

K.H.D.M. DIJKHOFF


(1)  Decizia 2014/185/UE a Consiliului din 11 februarie 2014 privind semnarea, în numele Uniunii, a Acordului dintre Uniunea Europeană și Confederația Elvețiană privind participarea acesteia la Biroul European de Sprijin pentru Azil (JO L 102, 5.4.2014, p. 1).

(2)  Regulamentul (UE) nr. 439/2010 al Parlamentului European și al Consiliului din 19 mai 2010 privind înființarea unui Birou European de Sprijin pentru Azil (JO L 132, 29.5.2010, p. 11).

(3)  Data intrării în vigoare a acordului va fi publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene de către Secretariatul General al Consiliului.


11.3.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 65/63


DECIZIA (UE) 2016/351 A CONSILIULUI

din 4 martie 2016

de stabilire a poziției care urmează să fie adoptată în numele Uniunii Europene în cadrul Consiliului General al Organizației Mondiale a Comerțului cu privire la cererea Iordaniei de derogare de la normele OMC referitoare la perioada de tranziție pentru eliminarea programului său de subvenții la export

CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 207 alineatul (4) primul paragraf, coroborat cu articolul 218 alineatul (9),

având în vedere propunerea Comisiei Europene,

întrucât:

(1)

Articolul IX alineatele (3) și (4) din Acordul de la Marrakesh privind constituirea Organizației Mondiale a Comerțului (denumit în continuare „acordul OMC”) stabilește procedurile de acordare a derogărilor privind acordurile comerciale multilaterale în anexele 1A, 1B sau 1C la Acordul OMC și în anexele lor.

(2)

La data de 27 iulie 2007, Iordaniei i s-a acordat o prelungire a perioadei de tranziție prevăzută de Acordul privind subvențiile și măsurile compensatorii („acordul SMC”), în vederea eliminării programului său de subvenții la export care constă din scutirea totală sau parțială de la plata impozitului pe venit pentru profiturile generate de anumite exporturi. Respectiva prelungire a continuat până la 31 decembrie 2013 cu o perioadă de eliminare treptată care urma să se încheie la 31 decembrie 2015, în conformitate cu procedurile pentru continuarea prelungirilor, prevăzute de articolul 27.4 din acordul SMC, ale perioadei de tranziție în temeiul articolului 27.2 litera (b) din respectivul acord pentru anumite țări în curs de dezvoltare.

(3)

În conformitate cu articolul IX alineatul (3) din acordul OMC, Iordania a prezentat o cerere de derogare de la obligația de eliminare treptată prevăzută la articolul 27.4 din acordul SMC până la 31 decembrie 2018 în ceea ce privește programul său de subvenții la export.

(4)

Acordarea derogării nu ar trebui să afecteze în mod negativ economia sau interesele comerciale ale Uniunii și ar sprijini Iordania în eforturile acesteia de a aborda provocările economice cu care se confruntă ca urmare a situației politice dificile și instabile din regiune.

(5)

Prin urmare, este adecvat să se stabilească poziția care urmează să fie adoptată în numele Uniunii în cadrul Consiliului General al OMC în vederea sprijinirii cererii de derogare depuse de Iordania,

ADOPTĂ PREZENTA DECIZIE:

Articolul 1

Poziția care urmează să fie adoptată în numele Uniunii Europene în cadrul Consiliului General al Organizației Mondiale a Comerțului este de a sprijini cererea de derogare prezentată de Iordania în ceea ce privește prelungirea perioadei de tranziție pentru eliminarea programului iordanian de subvenții la export până la 31 decembrie 2018, în conformitate cu cererea de derogare.

Această poziție este exprimată de către Comisie.

Articolul 2

Prezenta decizie intră în vigoare la data adoptării.

Adoptată la Bruxelles, 4 martie 2016.

Pentru Consiliu

Președintele

S.A.M. DIJKSMA


11.3.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 65/64


DECIZIA (UE) 2016/352 A CONSILIULUI

din 4 martie 2016

de stabilire a poziției care urmează să fie adoptată în numele Uniunii Europene în cadrul comitetelor corespunzătoare ale Comisiei Economice pentru Europa a Organizației Națiunilor Unite în ceea ce privește propunerile de amendamente la Regulamentele ONU nr. 10, 34, 41, 46, 48, 50, 51, 53, 55, 60, 73, 83, 94, 107, 110, 113, 118, 125, 128, 130 și 131 și propunerea pentru un nou regulament privind omologarea vehiculelor silențioase de transport rutier (QRTV)

CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 114, coroborat cu articolul 218 alineatul (9),

având în vedere propunerea Comisiei Europene,

întrucât:

(1)

În conformitate cu Decizia 97/836/CE a Consiliului (1), Uniunea a aderat la Acordul Comisiei Economice pentru Europa a Organizației Națiunilor Unite (CEE-ONU) privind adoptarea specificațiilor tehnice uniforme pentru vehicule cu roți, echipamente și componente care pot fi montate și/sau folosite la vehicule cu roți și condițiile pentru recunoașterea reciprocă a omologărilor acordate pe baza acestor specificații (denumit în continuare „Acordul revizuit din 1958”).

(2)

În conformitate cu Decizia 2000/125/CE a Consiliului (2), Uniunea a aderat la Acordul privind stabilirea de norme tehnice mondiale aplicabile vehiculelor cu roți, echipamentelor și componentelor care pot fi montate și/sau utilizate la vehiculele cu roți (denumit în continuare „Acordul paralel”).

(3)

Directiva 2007/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului (3) a înlocuit sistemele de omologare ale statelor membre cu o procedură de omologare a Uniunii și a stabilit un cadru armonizat cuprinzând dispozițiile administrative și cerințele tehnice generale pentru toate vehiculele, sistemele, componentele și unitățile tehnice separate noi. Directiva menționată a încorporat regulamentele ONU în sistemul de omologare UE de tip, fie ca cerințe pentru omologarea de tip, fie ca alternative la legislația Uniunii. De la adoptarea directivei respective, regulamentele ONU au fost incluse din ce în ce mai des în legislația Uniunii în cadrul omologării UE de tip.

(4)

Având în vedere experiența dobândită și progresul tehnic, în prezent este necesară adaptarea cerințelor privind anumite elemente sau caracteristici care fac obiectul Regulamentelor ONU nr. 10, 34, 41, 46, 48, 50, 51, 53, 55, 60, 73, 83, 94, 107, 110, 113, 118, 125, 128, 130 și 131 pentru a se ține cont de progresele tehnice.

(5)

Pentru a stabili dispoziții uniforme privind omologarea vehiculelor silențioase de transport rutier (QRTV) în ceea ce privește audibilitatea lor redusă ar trebui să se adopte un nou regulament ONU privind QRTV.

(6)

Prin urmare, este necesară stabilirea poziției care urmează să fie adoptată în numele Uniunii în cadrul Comitetului administrativ al Acordului revizuit din 1958 și al Comitetului executiv al Acordului paralel în ceea ce privește adoptarea actelor ONU menționate,

ADOPTĂ PREZENTA DECIZIE:

Articolul 1

Poziția care urmează să fie adoptată în numele Uniunii în cadrul Comitetului administrativ al Acordului revizuit din 1958 și în cadrul Comitetului executiv al Acordului paralel în perioada 7-11 martie 2016 este aceea de a vota în favoarea propunerilor enumerate în anexa la prezenta decizie.

Articolul 2

Prezenta decizie intră în vigoare la data adoptării.

Adoptată la Bruxelles, 4 martie 2016.

Pentru Consiliu

Președintele

S.A.M. DIJKSMA


(1)  Decizia 97/836/CE a Consiliului din 27 noiembrie 1997 în vederea aderării Comunității Europene la Acordul Comisiei Economice pentru Europa a Organizației Națiunilor Unite privind adoptarea specificațiilor tehnice uniforme pentru vehicule cu roți, echipamente și componente care pot fi montate și/sau folosite la vehicule cu roți și condițiile pentru recunoașterea reciprocă a omologărilor acordate pe baza acestor specificații („Acordul revizuit din 1958”) (JO L 346, 17.12.1997, p. 78).

(2)  Decizia 2000/125/CE a Consiliului din 31 ianuarie 2000 referitoare la încheierea Acordului privind stabilirea de norme tehnice mondiale aplicabile vehiculelor cu roți, echipamentelor și componentelor care pot fi montate și/sau utilizate la vehiculele cu roți („Acordul paralel”) (JO L 35, 10.2.2000, p. 12).

(3)  Directiva 2007/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 5 septembrie 2007 de stabilire a unui cadru pentru omologarea autovehiculelor și remorcilor acestora, precum și a sistemelor, componentelor și unităților tehnice separate destinate vehiculelor respective (Directivă-cadru) (JO L 263, 9.10.2007, p. 1).


ANEXĂ

Regulamentul nr.

Punctul de pe ordinea de zi

Titlul punctului de pe ordinea de zi

Doc. de referință

10

4.9.1.

Propunerea de completare 1 la seria 05 de amendamente la Regulamentul nr. 10 (Compatibilitatea electromagnetică)

ECE/TRANS/WP.29/2016/16

10

4.9.2.

Propunerea de completare 3 la seria 04 de amendamente la Regulamentul nr. 10 (Compatibilitatea electromagnetică)

ECE/TRANS/WP.29/2016/17

34

4.8.1.

Propunerea de completare 1 la seria 03 de amendamente la Regulamentul nr. 34 (Prevenirea riscului de incendiu)

ECE/TRANS/WP.29/2016/8

41

4.6.1.

Propunere de completare 4 la seria 04 de amendamente la Regulamentul nr. 41 (Emisii sonore ale motocicletelor)

ECE/TRANS/WP.29/2016/3

46

4.8.2.

Propunerea de completare 3 la seria 04 de amendamente la Regulamentul nr. 46 (Dispozitive de vizibilitate indirectă)

ECE/TRANS/WP.29/2016/9

48

4.9.3.

Propunerea de completare 7 la seria 06 de amendamente la Regulamentul nr. 48 (Instalarea dispozitivelor de iluminat și de semnalizare luminoasă)

ECE/TRANS/WP.29/2016/18

48

4.9.4.

Propunerea de completare 9 la seria 05 de amendamente la Regulamentul nr. 48 (Instalarea dispozitivelor de iluminat și de semnalizare luminoasă)

ECE/TRANS/WP.29/2016/19

48

4.9.5.

Propunerea de completare 16 la seria 04 de amendamente la Regulamentul nr. 48 (Instalarea dispozitivelor de iluminat și de semnalizare luminoasă)

ECE/TRANS/WP.29/2016/20

50

4.9.6.

Propunerea de completare 18 la seria inițială de amendamente la Regulamentul nr. 50 (Lămpi de poziție, de stop și indicatoare de direcție pentru motorete și motociclete)

ECE/TRANS/WP.29/2016/21

51

4.6.2.

Propunerea de completare 1 la seria 03 de amendamente la Regulamentul nr. 51 (Emisii sonore ale vehiculelor din categoriile M și N)

ECE/TRANS/WP.29/2016/4

53

4.9.7.

Propunerea de completare 18 la seria 01 de amendamente la Regulamentul nr. 53 (Instalarea dispozitivelor de iluminat și de semnalizare luminoasă pentru vehiculele de tip L3)

ECE/TRANS/WP.29/2016/22

53

4.9.8.

Propunerea unei noi serii 02 de amendamente la Regulamentul nr. 53 (Instalarea dispozitivelor de iluminat și de semnalizare luminoasă pentru vehiculele de tip L3)

ECE/TRANS/WP.29/2016/23

55

4.7.1.

Propunerea de completare 5 la seria 01 de amendamente la Regulamentul nr. 55 (Cuplaje mecanice)

ECE/TRANS/WP.29/2016/5

60

4.15.1.

Propunerea de completare 5 la Regulamentul nr. 60 (comenzile acționate de conducătorul vehiculului (motorete și motociclete)

ECE/TRANS/WP.29/2016/27

73

4.12.1.

Propunerea de rectificare 1 (numai pentru limba franceză) la seria 01 de amendamente la Regulamentul nr. 73 (Dispozitive de protecție laterală)

ECE/TRANS/WP.29/2016/31

83

4.15.2.

Propunerea de completare 2 la seria 07 de amendamente la Regulamentul nr. 83 (Emisii ale vehiculelor de tip M1 și N1)

ECE/TRANS/WP.29/2016/28

94

4.11.1

Propunerea de rectificare 3 (numai pentru limba rusă) la seria 01 de amendamente la Regulamentul nr. 94 (Protecție în caz de coliziune frontală)

ECE/TRANS/WP.29/2016/32

107

4.8.3.

Propunerea de completare 5 la seria 05 de amendamente la Regulamentul nr. 107 (Construcția generală a autobuzelor și autocarelor)

ECE/TRANS/WP.29/2016/10

107

4.8.4.

Propunerea de completare 5 la seria 06 de amendamente la Regulamentul nr. 107 (Construcția generală a autobuzelor și autocarelor)

ECE/TRANS/WP.29/2016/11

107

4.8.5.

Propunerea pentru seria 07 de amendamente la Regulamentul nr. 107 (Construcția generală a autobuzelor și autocarelor)

ECE/TRANS/WP.29/2016/12

110

4.8.6.

Propunerea pentru seria 02 de amendamente la Regulamentul nr. 110 (Vehicule cu GNC și GNL)

ECE/TRANS/WP.29/2016/13

113

4.9.9.

Propunerea de completare 6 la seria 01 de amendamente la Regulamentul nr. 113 (Faruri care emit o lumină de întâlnire simetrică)

ECE/TRANS/WP.29/2016/24

118

4.8.7.

Propunerea de completare 2 la seria 02 de amendamente la Regulamentul nr. 118 (Comportarea la foc a materialelor)

ECE/TRANS/WP.29/2016/14

125

4.8.8.

Propunerea de completare 1 la seria 01 de amendamente la Regulamentul nr. 125 (Câmp de vizibilitate spre înainte al conducătorilor auto)

ECE/TRANS/WP.29/2016/15

128

4.9.10.

Propunerea de completare 5 la seria inițială de amendamente la Regulamentul nr. 128 [Surse de lumină cu diode electroluminiscente (LED)]

ECE/TRANS/WP.29/2016/25

130

4.7.2.

Propunerea de completare 1 la Regulamentul nr. 130 (Sisteme de avertizare la trecerea involuntară peste liniile de separare a benzilor de circulație (LDWS)]

ECE/TRANS/WP.29/2016/6

131

4.7.3.

Propunerea de completare 2 la seria 01 de amendamente la Regulamentul nr. 131 [Sisteme avansate de frânare de urgență (AEBS)]

ECE/TRANS/WP.29/2016/7

 

4.13.1.

Propunere pentru un nou regulament privind omologarea vehiculelor silențioase de transport rutier (QRTV)

ECE/TRANS/WP.29/2016/26