18.12.2015   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 332/1

(1)

Problemele generate de evaziunea fiscală la nivel transfrontalier, de planificarea fiscală agresivă și de concurența fiscală dăunătoare s-au agravat considerabil, devenind un subiect de preocupare major în Uniune și la nivel mondial. Erodarea bazei impozabile reduce considerabil veniturile fiscale naționale, ceea ce împiedică statele membre să aplice politici fiscale favorabile creșterii. Emiterea deciziilor fiscale anticipate, care facilitează aplicarea consecventă și transparentă a legislației, este o practică comună inclusiv în Uniune. Oferind certitudine mediului de afaceri, clarificarea legislației fiscale în beneficiul contribuabililor poate încuraja investițiile și conformarea cu legislația și, prin urmare, poate contribui la obiectivul dezvoltării în continuare a pieței unice a Uniunii pe baza principiilor și a libertăților care stau la baza tratatelor. Totuși, deciziile privind structurile create în funcție de sistemul de impozitare au condus, în anumite cazuri, la un nivel scăzut de impozitare a unor venituri artificial de ridicate în țara care emite, modifică sau reînnoiește decizia fiscală anticipată și au cauzat reducerea artificială a veniturilor impozitate în orice alte țări implicate. Creșterea transparenței este așadar necesară de urgență. Pentru a atinge acest scop, instrumentele și mecanismele instituite de Directiva 2011/16/UE a Consiliului (4) ar trebui consolidate.

(2)

În concluziile sale din 18 decembrie 2014, Consiliul European a subliniat nevoia urgentă de intensificare a eforturilor de combatere a evaziunii fiscale și a planificării fiscale agresive, atât la nivel mondial, cât și la nivelul Uniunii. Subliniind importanța transparenței, Consiliul European a salutat intenția Comisiei de a prezenta o propunere privind schimbul automat de informații referitoare la deciziile fiscale în Uniune.

(3)

Directiva 2011/16/UE prevede obligativitatea schimbului spontan de informații între statele membre în cinci cazuri specifice și în anumite termene. În cazurile în care autoritatea competentă a unui stat membru are dovezi pe baza cărora presupune că pot exista pierderi fiscale într-un alt stat membru, schimbul spontan de informații se aplică deja deciziilor fiscale pe care un stat membru le emite, le modifică sau le reînnoiește la adresa unui anumit contribuabil în ceea ce privește interpretarea sau aplicarea dispozițiilor fiscale în viitor și care au o dimensiune transfrontalieră.

(4)

Cu toate acestea, eficiența schimbului spontan de informații privind deciziile fiscale anticipate cu aplicare transfrontalieră și acordurile prealabile privind prețul de transfer este împiedicată de o serie de dificultăți practice importante, cum ar fi marja de apreciere de care dispune statul membru emitent pentru a decide care alte state membre ar trebui informate. Prin urmare, informațiile schimbate ar trebui, după caz, să fie accesibile tuturor celorlalte state membre.

(5)

Domeniul de aplicare al schimbului automat de informații privind deciziile fiscale anticipate cu aplicare transfrontalieră și acordurile prealabile privind prețul de transfer emise, modificate sau reînnoite la adresa unei anumite persoane sau a unui anumit grup de persoane, pe care această persoană sau acest grup de persoane are (au) dreptul să se bazeze, ar trebui să vizeze orice formă materială (indiferent de caracterul lor obligatoriu sau neobligatoriu și de modul în care sunt emise).

(6)

Din rațiuni de securitate juridică, Directiva 2011/16/UE ar trebui să fie modificată prin includerea unei definiții adecvate a deciziei fiscale anticipate cu aplicare transfrontalieră și a acordului prealabil privind prețul de transfer. Domeniul de aplicare al acestor definiții ar trebui să fie suficient de larg pentru a cuprinde o gamă largă de situații, inclusiv, dar fără a se limita la următoarele tipuri de decizii fiscale anticipate cu aplicare transfrontalieră și de acorduri prealabile privind prețul de transfer:

(7)

Contribuabilii au dreptul să se bazeze pe decizii fiscale anticipate cu aplicare transfrontalieră sau pe acorduri prealabile privind prețul de transfer, de exemplu în timpul proceselor de impozitare sau al auditurilor fiscale, cu condiția ca elementele de fapt pe care se bazează deciziile fiscale anticipate cu aplicare transfrontaliere sau acordurile prealabile privind prețul de transfer să fi fost prezentate cu acuratețe și ca respectivii contribuabili să respecte dispozițiile deciziilor fiscale anticipate cu aplicare transfrontalieră sau ale acordurilor prealabile privind prețul de transfer.

(8)

Statele membre vor face schimb de informații, indiferent dacă contribuabilul respectă sau nu respectă dispozițiile deciziei fiscale anticipate cu aplicare transfrontalieră sau ale acordurilor prealabile privind prețul de transfer.

(9)

Furnizarea de informații nu ar trebui să conducă la divulgarea unui secret comercial, industrial sau profesional sau a unui procedeu comercial ori la o divulgare de informații care ar contraveni politicii publice.

(10)

Pentru a profita de beneficiile oferite de schimbul automat obligatoriu de informații privind deciziile fiscale anticipate cu aplicare transfrontalieră și acordurile prealabile privind prețul de transfer, informațiile ar trebui comunicate în cel mai scurt timp după emitere, modificare sau reînnoire și, prin urmare, ar trebui stabilite intervale regulate de comunicare a informațiilor. Din aceleași motive este, de asemenea, necesar să se prevadă schimbul automat obligatoriu de decizii fiscale anticipate cu aplicare transfrontalieră și de acorduri prealabile privind prețul de transfer care au fost emise, modificate sau reînnoite într-o perioadă care a debutat cu cinci ani înaintea datei aplicării prezentei directive și care sunt încă valabile la 1 ianuarie 2014. Cu toate acestea, anumite persoane sau grupuri de persoane cu o cifră de afaceri netă anuală la nivel de grup de sub 40 000 000 EUR ar putea fi excluse, în anumite condiții, de la un astfel de schimb automat obligatoriu.

(11)

Din motive de securitate juridică este oportun ca, în conformitate cu un set de condiții foarte stricte, să se excludă de la schimbul automat obligatoriu acordurile prealabile privind prețul de transfer bilaterale sau multilaterale cu țări terțe în conformitate cu cadrul tratatelor internaționale încheiate cu țările respective, în cazul în care dispozițiile respectivelor tratate nu permit divulgarea către o țară terță parte a informațiilor primite în temeiul respectivului tratat. Totuși, în astfel de cazuri ar trebui, în schimb, ca informațiile identificate la articolul 8a alineatul (6) referitoare la cererile care conduc la emiterea unor astfel de acorduri prealabile privind prețul de transfer bilaterale sau multilaterale să facă obiectul unui schimb de informații. Prin urmare, în astfel de cazuri, informațiile care urmează să fie comunicate ar trebui să includă o mențiune a faptului că sunt furnizate pe baza unei asemenea cereri.

(12)

Schimbul automat obligatoriu de informații privind deciziile fiscale anticipate cu aplicare transfrontalieră și acordurile prealabile privind prețul de transfer ar trebui să includă, în fiecare caz, comunicarea unui set definit de informații de bază care să fie accesibile tuturor statelor membre. Comisia ar trebui să fie împuternicită să adopte măsurile practice necesare pentru a standardiza comunicarea unor astfel de informații în conformitate cu procedura prevăzută în Directiva 2011/16/UE (care implică Comitetul privind cooperarea administrativă în domeniul impozitării) pentru stabilirea unui formular-tip care să fie utilizat pentru schimbul de informații. Această procedură ar trebui utilizată și la adoptarea unor noi măsuri practice în vederea punerii în aplicare a schimbului de informații, cum ar fi precizarea cerințelor lingvistice care ar fi aplicabile schimbului de informații utilizând formularul-tip respectiv.

(13)

La elaborarea unui astfel de formular-tip pentru schimbul automat obligatoriu de informații este oportun să se țină seama de activitatea desfășurată de Forumul privind practicile fiscale dăunătoare al OCDE, în cadrul căruia se află în curs de elaborare un astfel de formular-tip pentru schimbul de informații, în contextul planului de acțiune privind erodarea bazei impozabile și transferul profiturilor. Este de asemenea oportun să se lucreze îndeaproape cu OCDE, în mod coordonat, și nu doar în domeniul elaborării unui astfel de formular-tip pentru schimbul automat obligatoriu de informații. Obiectivul final ar trebui să îl constituie condițiile de concurență echitabile la nivel mondial, în care Uniunea ar trebui să își asume un rol de lider, promovând necesitatea ca domeniul de aplicare al informațiilor privind deciziile fiscale anticipate cu aplicare transfrontalieră și acordurile prealabile privind prețul de transfer care urmează să facă obiectul schimbului automat să fie unul larg.

(14)

Statele membre ar trebui să facă schimb de informații de bază, iar un set limitat de informații de bază ar trebui comunicate, de asemenea și Comisiei. Acest lucru ar trebui să permită Comisiei să monitorizeze și să evalueze în orice moment aplicarea efectivă a schimbului automat obligatoriu de informații privind deciziile fiscale anticipate cu aplicare transfrontalieră și acordurile prealabile privind prețul de transfer. Totuși, informațiile primite de Comisie nu ar trebui să fie utilizate în niciun alt scop. În plus, această comunicare nu ar scuti statele membre de obligațiile lor de a notifica toate ajutoarele de stat Comisiei.

(15)

Feedbackul oferit de statul membru care primește informațiile statului membru care le transmite este un element necesar al funcționării unui sistem eficient de schimb automat de informații. Prin urmare, este oportun să subliniem că autoritățile competente ale statelor membre ar trebui să transmită, o dată pe an, feedback cu privire la schimbul automat de informații celorlalte state membre în cauză. În practică, acest feedback obligatoriu ar trebui să se efectueze pe baza unor acorduri convenite bilateral.

(16)

Atunci când este necesar, în urma etapei schimbului automat obligatoriu de informații în temeiul prezentei directive, un stat membru ar trebui să fie în măsură să se bazeze pe articolul 5 din Directiva 2011/16/UE în ceea ce privește schimbul de informații la cerere pentru a obține informații suplimentare, inclusiv textul integral al deciziilor fiscale anticipate cu aplicare transfrontalieră sau al acordurilor prealabile privind prețul de transfer, de la statul membru care a emis astfel de decizii sau acorduri.

(17)

Este oportun să se reamintească faptul că articolul 21 alineatul (4) din Directiva 2011/16/UE reglementează cerințele lingvistice și în materie de traducere aplicabile cererilor de cooperare, inclusiv cererilor de notificare, precum și documentelor anexate. Respectiva normă ar trebui să fie aplicabilă și în cazurile în care statele membre solicită informații suplimentare, în urma etapei de schimb automat obligatoriu de informații de bază privind deciziile fiscale anticipate cu aplicare transfrontalieră și acordurile prealabile privind prețul de transfer.

(18)

Statele membre ar trebui să ia toate măsurile rezonabile necesare pentru a elimina orice obstacol care ar putea împiedica schimbul automat obligatoriu eficace și cât mai larg posibil de informații privind deciziile fiscale anticipate cu aplicare transfrontalieră și acordurile prealabile privind prețul de transfer.

(19)

Pentru a spori eficiența utilizării resurselor, a facilita schimbul de informații și a evita necesitatea ca fiecare stat membru să efectueze modificări similare la sistemul său de stocare a informațiilor, ar trebui să se prevadă instituirea unui registru central, accesibil tuturor statelor membre și Comisiei, în care statele membre ar urma să încarce și să stocheze informațiile, în loc să transmită respectivele informații prin e-mail securizat. Modalitățile practice necesare pentru crearea unui astfel de registru ar trebui adoptate de Comisie în conformitate cu procedura menționată la articolul 26 alineatul (2) din Directiva 2011/16/UE.

(20)

Având în vedere natura și amploarea modificărilor introduse prin Directiva 2014/107/UE a Consiliului (5) și prin prezenta directivă, termenul pentru prezentarea informațiilor, a statisticilor și a rapoartelor prevăzute de Directiva 2011/16/UE ar trebui prelungit. Această prelungire ar trebui să asigure faptul că informațiile care trebuie furnizate pot reflecta experiența rezultată din modificările respective. Prelungirea ar trebui să se aplice atât statisticilor și altor informații care trebuie prezentate de către statele membre înainte de 1 ianuarie 2018, cât și raportului și, dacă este cazul, propunerii care urmează să fie prezentate de Comisie până la 1 ianuarie 2019.

(21)

Dispozițiile existente privind confidențialitatea ar trebui modificate pentru a reflecta extinderea schimbului automat obligatoriu de informații la deciziile fiscale anticipate cu aplicare transfrontalieră și la acordurile prealabile privind prețul de transfer.

(22)

Prezenta directivă respectă drepturile fundamentale și principiile recunoscute în special de Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene. În mod concret, prezenta directivă urmărește să asigure respectarea deplină a dreptului la protecția datelor cu caracter personal și a libertății de a desfășura o activitate comercială.

(23)

Deoarece obiectivul prezentei directive, și anume instituirea unei cooperări administrative eficiente între statele membre în condiții compatibile cu buna funcționare a pieței interne, nu poate fi realizat în mod satisfăcător de către statele membre, dar, din motive de uniformitate și eficacitate, poate fi realizat mai bine la nivelul Uniunii, aceasta poate adopta măsuri în conformitate cu principiul subsidiarității astfel cum este definit la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este definit la articolul menționat, prezenta directivă nu depășește ceea ce este necesar pentru realizarea acestui obiectiv.

(24)

Directiva 2011/16/UE ar trebui, prin urmare, modificată în consecință,

1.

Articolul 3 se modifică după cum urmează:

2.

Din articolul 8 se elimină alineatele (4) și (5).

3.

Se introduc următoarele articole:

„Articolul 8a

Domeniul de aplicare și condițiile schimbului automat obligatoriu de informații privind deciziile fiscale anticipate cu aplicare transfrontalieră și acordurile prealabile privind prețul de transfer

(1)   Autoritatea competentă a unui stat membru în care s-a emis, s-a modificat sau s-a reînnoit o decizie fiscală anticipată cu aplicare transfrontalieră sau un acord prealabil privind prețul de transfer după data de 31 decembrie 2016 comunică, prin schimb automat, informații cu privire la acest lucru autorităților competente din toate celelalte state membre, precum și Comisiei Europene, cu limitarea cazurilor prevăzute la alineatul (8) din prezentul articol, în conformitate cu măsurile practice aplicabile adoptate în temeiul articolului 21.

(2)   În conformitate cu măsurile practice aplicabile adoptate în temeiul articolului 21, autoritatea competentă a unui stat membru comunică informații și autorităților competente din toate celelalte state membre, precum și Comisiei, cu limitarea cazurilor prevăzute la prezentul articol alineatul (8), referitoare la deciziile fiscale anticipate cu aplicare transfrontalieră și la acordurile prealabile privind prețul de transfer emise, modificate sau reînnoite într-un termen care începe cu cinci ani înaintea datei de 1 ianuarie 2017.

În cazul în care deciziile fiscale anticipate cu aplicare transfrontalieră și acordurile prealabile privind prețul de transfer sunt emise, modificate sau reînnoite între 1 ianuarie 2012 și 31 decembrie 2013, o astfel de comunicare are loc cu condiția ca acestea să fi fost încă valabile la 1 ianuarie 2014.

În cazul în care deciziile fiscale anticipate cu aplicare transfrontalieră și acordurile prealabile privind prețul de transfer sunt emise, modificate sau reînnoite între 1 ianuarie 2014 și 31 decembrie 2016, o astfel de comunicare are loc indiferent dacă acestea sunt încă valabile.

Statele membre pot exclude din comunicarea menționată la prezentul alineat informații privind deciziile fiscale anticipate cu aplicare transfrontalieră și acordurile prealabile privind prețul de transfer emise, modificate sau reînnoite înainte de 1 aprilie 2016 la adresa unei anumite persoane sau a unui anumit grup de persoane, cu excepția celor care desfășoară în principal activități financiare sau de investiții, cu o cifră de afaceri anuală netă la nivelul întregului grup, conform definiției de la articolul 2 punctul 5 din Directiva 2013/34/UE a Parlamentului European și a Consiliului (6), de mai puțin de 40 000 000 EUR (sau echivalentul acestei sume în orice altă monedă), pe parcursul exercițiului financiar care precedă datei emiterii, modificării sau reînnoirii respectivelor decizii fiscale anticipate cu aplicare transfrontalieră și acorduri prealabile privind prețul de transfer.

(3)   Acordurile prealabile privind prețul de transfer bilaterale sau multilaterale cu țări terțe se exclud din domeniul de aplicare al schimbului automat de informații în temeiul prezentului articol în cazul în care acordul internațional privind impozitarea în temeiul căruia a fost negociat acordul prealabil privind prețul de transfer nu permite divulgarea sa către terți. Aceste acorduri prealabile privind prețul de transfer bilaterale sau multilaterale vor fi schimbate în temeiul articolului 9 în cazul în care acordul în temeiul căruia a fost negociat acordul prealabil privind prețul de transfer permite divulgarea acestora, iar autoritatea competentă a țării terțe acordă permisiunea ca informațiile să fie divulgate.

Totuși, atunci când acordurile prealabile privind prețul de transfer bilaterale sau multilaterale ar fi excluse de la schimbul automat de informații în temeiul primei teze de la primul paragraf din prezentul alineat, informațiile identificate la alineatul (6) din prezentul articol, menționate în cererea care conduce la emiterea unui astfel de acord prealabil privind prețul de transfer bilateral sau multilateral, fac în schimb obiectul unui schimb în temeiul prezentul articol alineatele (1) și (2).

(4)   Alineatele (1) și (2) nu se aplică în cazul în care o decizie fiscală anticipată cu aplicare transfrontalieră implică și se referă exclusiv la afacerile fiscale ale uneia sau mai multor persoane fizice.

(5)   Schimbul de informații se desfășoară după cum urmează:

(6)   Informațiile care urmează să fie comunicate de către un stat membru în conformitate cu prezentul articol alineatele (1) și (2) cuprind următoarele:

(7)   Pentru a facilita schimbul de informații menționate la prezentul articol alineatul (6), Comisia adoptă măsurile practice necesare pentru punerea în aplicare a prezentului articol, inclusiv măsuri de standardizare a comunicării setului de informații prevăzut la alineatul (6) din prezentul articol, în cadrul procedurii de stabilire a formularului-tip prevăzut la articolul 20 alineatul (5).

(8)   Informațiile definite la prezentul articol alineatul (6) literele (a), (b), (h) și (k) nu se comunică Comisiei.

(9)   Autoritatea competentă a statului membru vizat, identificată în temeiul alineatului (6) litera (j), confirmă, dacă este posibil prin mijloace electronice, primirea acestor informații autorității competente care le-a furnizat, fără întârziere și, în orice caz, în cel mult șapte zile lucrătoare de la primire. Această măsură se aplică până când registrul menționat la articolul 21 alineatul (5) devine funcțional.

(10)   Statele membre pot, în conformitate cu articolul 5 și ținând seama de articolul 21 alineatul (4), să solicite informații suplimentare, inclusiv textul integral al unei decizii fiscale anticipate cu aplicare transfrontalieră sau al unui acord prealabil privind prețul de transfer.

Articolul 8b

Statistici privind schimburile automate

(1)   Înainte de 1 ianuarie 2018, statele membre pun la dispoziția Comisiei în fiecare an statistici cu privire la volumul schimburilor automate prevăzute la articolele 8 și 8a și, în măsura posibilului, informații cu privire la costurile și beneficiile administrative și de altă natură relevante legate de schimburile care au avut loc și orice potențiale modificări, atât pentru administrațiile fiscale, cât și pentru terți.

(2)   Înainte de 1 ianuarie 2019, Comisia înaintează un raport care furnizează o privire de ansamblu și o evaluare a statisticilor și a informațiilor primite în temeiul alineatului (1) al prezentului articol, referitor la aspecte precum costurile și beneficiile administrative și de altă natură relevante ale schimbului automat de informații, precum și la aspecte practice legate de acesta. Dacă este oportun, Comisia prezintă Consiliului o propunere privind categoriile și condițiile prevăzute la articolul 8 alineatul (1), inclusiv condiția ca informațiile referitoare la rezidenții din alte state membre să fie disponibile, sau elementele menționate la articolul 8 alineatul (3a), ori ambele.

Atunci când examinează o propunere înaintată de Comisie, Consiliul evaluează consolidarea suplimentară a eficienței și a funcționării schimbului automat de informații și creșterea standardului aferent, pentru a se prevedea că:

(6)  Directiva 2013/34/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 iunie 2013 privind situațiile financiare anuale, situațiile financiare consolidate și rapoartele conexe ale anumitor tipuri de întreprinderi, de modificare a Directivei 2006/43/CE a Parlamentului European și a Consiliului și de abrogare a Directivelor 78/660/CEE și 83/349/CEE ale Consiliului (JO L 182, 29.6.2013, p. 19).”"

4.

La articolul 20 se adaugă următorul alineat:

„(5)   Comisia adoptă un formular-tip, inclusiv regimul lingvistic, în conformitate cu procedura menționată la articolul 26 alineatul (2) înainte de 1 ianuarie 2017. Schimbul automat de informații privind deciziile fiscale anticipate cu aplicare transfrontalieră și acordurile prealabile privind prețul de transfer în temeiul articolului 8a se efectuează utilizând formularul-tip. Acest formular-tip nu depășește componentele destinate schimbului de informații enumerate la articolul 8a alineatul (6) și alte domenii conexe legate de aceste componente necesare pentru atingerea obiectivelor de la articolul 8a.

Regimul lingvistic menționat la primul paragraf nu împiedică statele membre să comunice informațiile menționate la articolul 8a în oricare limbă oficială și de lucru a Uniunii. Cu toate acestea, regimul lingvistic respectiv poate prevedea ca elementele esențiale ale unor astfel de informații să fie trimise, de asemenea, într-o altă limbă oficială și de lucru a Uniunii.”

5.

Articolul 21 se modifică după cum urmează:

6.

Articolul 23 se modifică după cum urmează:

7.

Se introduce următorul articol:

„Articolul 23a

Confidențialitatea informațiilor

(1)   În conformitate cu dispozițiile aplicabile autorităților din Uniune, Comisia păstrează confidențialitatea informațiilor care îi sunt comunicate în temeiul prezentei directive, informații care nu pot fi utilizate în alte scopuri în afară de cele necesare pentru a stabili dacă și în ce măsură statele membre se conformează prezentei directive.

(2)   Informațiile comunicate Comisiei de un stat membru în temeiul articolului 23, precum și orice raport sau document elaborat de Comisie pe baza acestor informații pot fi transmise altor state membre. Astfel de informații transmise intră sub incidența secretului de serviciu și beneficiază de protecția acordată informațiilor asemănătoare conform legislației interne a statului membru care le-a primit.

Rapoartele și documentele întocmite de Comisie, menționate în primul paragraf, pot fi utilizate de statele membre doar în scopuri analitice, nu se publică și nici nu se pun la dispoziția unei alte persoane sau a unui alt organism fără acordul expres al Comisiei.”

8.

La articolul 25 se introduce următorul alineat:

„(1a)   Regulamentul (CE) nr. 45/2001 se aplică în cazul oricărei prelucrări de date cu caracter personal în temeiul prezentei directive de către instituțiile și organismele Uniunii. Cu toate acestea, în scopul aplicării corecte a prezentei directive, domeniul de aplicare al obligațiilor și drepturilor prevăzute la articolul 11, articolul 12 alineatul (1) și articolele 13-17 din Regulamentul (CE) nr. 45/2001 este limitat în măsura în care acest lucru este necesar pentru protejarea intereselor menționate la articolul 20 alineatul (1) litera (b) din regulamentul respectiv.”

18.12.2015   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 332/11

(1)

Regulamentul (UE) nr. 509/2014 al Parlamentului European și al Consiliului (1) a transferat mențiunea referitoare la Republica Palau din anexa I în anexa II la Regulamentul (CE) nr. 539/2001 al Consiliului (2).

(2)

Respectiva mențiune referitoare la Republica Palau este însoțită de o notă de subsol care precizează că exceptarea de la obligativitatea vizelor se aplică de la data intrării în vigoare a unui acord privind exceptarea de la obligativitatea vizelor, care urmează să fie încheiat cu Uniunea Europeană.

(3)

La 9 octombrie 2014, Consiliul a adoptat o decizie prin care a autorizat Comisia să înceapă negocieri cu Republica Palau în vederea încheierii unui acord între Uniunea Europeană și Republica Palau privind exonerarea de obligația de a deține viză de scurtă ședere (denumit în continuare „acordul”).

(4)

Negocierile privind acordul au început la 17 decembrie 2014 și și au fost finalizate cu succes prin parafarea acestuia la 27 mai 2015 de către Republica Palau și la 10 iunie 2015 de către Uniune, prin intermediul unui schimb de scrisori.

(5)

Acordul ar trebui să fie semnat, iar declarațiile atașate la acord ar trebui să fie aprobate, în numele Uniunii. Acordul ar trebui să se aplice cu titlu provizoriu din ziua următoare datei semnării sale, până la finalizarea procedurilor necesare pentru încheierea sa oficială.

(6)

Prezenta decizie constituie o dezvoltare a dispozițiilor acquis-ului Schengen la care Regatul Unit nu participă, în conformitate cu Decizia 2000/365/CE a Consiliului (3); prin urmare, Regatul Unit nu participă la adoptarea prezentei decizii, nu îi revin obligații în temeiul acesteia și aceasta nu i se aplică.

(7)

Prezenta decizie constituie o dezvoltare a dispozițiilor acquis-ului Schengen la care Irlanda nu participă, în conformitate cu Decizia 2002/192/CE a Consiliului (4); prin urmare, Irlanda nu participă la adoptarea prezentei decizii, nu îi revin obligații în temeiul acesteia și aceasta nu i se aplică,

18.12.2015   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 332/13

(a)

„stat membru” înseamnă orice stat membru al Uniunii, cu excepția Regatului Unit și a Irlandei;

(b)

„cetățean al Uniunii” înseamnă un resortisant al unui stat membru, astfel cum este definit la litera (a);

(c)

„cetățean din Palau” înseamnă orice persoană care deține cetățenia Republicii Palau;

(d)

„spațiul Schengen” înseamnă spațiul lipsit de frontiere interne care cuprinde teritoriile statelor membre, astfel cum sunt definite la litera (a), care aplică în întregime acquis-ul Schengen.

(a)

monitorizarea punerii în aplicare a prezentului acord;

(b)

propunerea de modificări sau completări la prezentul acord;

(c)

soluționarea diferendelor legate de interpretarea sau aplicarea dispozițiilor prezentului acord.

18.12.2015   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 332/19

(1)

Directiva 2011/16/UE a înlocuit Directiva 77/799/CEE a Consiliului (2). S-a realizat o serie de adaptări importante ale normelor privind cooperarea administrativă în domeniul fiscal, în special în ceea ce privește schimbul de informații între statele membre, cu scopul de a îmbunătăți eficiența și eficacitatea schimbului transfrontalier de informații.

(2)

Directiva 2014/107/UE a Consiliului (3) a modificat Directiva 2011/16/UE pentru a introduce schimbul automat obligatoriu de informații referitoare la conturile financiare și setul aferent de norme privind raportarea și obligația de diligență.

(3)

Pentru a se asigura funcționarea noului cadru juridic, Directiva 2011/16/UE prevede adoptarea, prin intermediul actelor de punere în aplicare, a anumitor norme referitoare la formularele-tip și formatele electronice și la modalitățile practice privind schimbul de informații între statele membre. Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 1156/2012 al Comisiei (4) prevede norme detaliate în ceea ce privește formularele-tip și formatele electronice care trebuie utilizate în legătură cu Directiva 2011/16/UE.

(4)

Având în vedere modificările care urmează să fie efectuate în vederea punerii în aplicare a Directivei 2011/16/UE și pentru a ameliora lizibilitatea actului de punere în aplicare, este oportun să se abroge Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 1156/2012 și să se stabilească noi norme consolidate.

(5)

Pentru a facilita schimbul de informații, Directiva 2011/16/UE prevede ca schimbul respectiv de informații în temeiul acestei directive să aibă loc utilizând formulare-tip, exceptând schimbul automat obligatoriu de informații.

(6)

Formularele-tip utilizate trebuie să conțină o serie de câmpuri care să fie suficient de diversificate, astfel încât statele membre să poată trata cu ușurință toate cazurile relevante, utilizând câmpurile adecvate pentru fiecare caz.

(7)

În scopul schimbului automat obligatoriu de informații, Directiva 2011/16/UE prevede obligația Comisiei de a adopta atât modalitățile practice, cât și formatul electronic. Pentru a asigura caracterul adecvat și utilizabil al informațiilor care fac obiectul schimbului și eficiența schimbului în sine, ar trebui să se stabilească norme detaliate în această privință.

(8)

Dispoziția potrivit căreia schimbul automat obligatoriu de informații cu privire la cele cinci categorii de venituri și de capital prevăzute la articolul 8 alineatul (1) din Directiva 2011/16/UE este condiționată de disponibilitatea informațiilor justifică faptul că formatul electronic corespunzător nu este precizat dincolo de nivelul structurii generale și de clasele de elemente care alcătuiesc formatul electronic, în timp ce elementele detaliate care fac obiectul schimbului în cadrul fiecăreia dintre aceste clase rămân condiționate de disponibilitatea lor în fiecare stat membru.

(9)

Ținând seama de faptul că informațiile care fac obiectul schimbului în temeiul articolului 8 alineatul (3a) din Directiva 2011/16/UE trebuie să fie colectate de către Instituțiile Financiare Raportoare în conformitate cu normele aplicabile privind raportarea și obligația de diligență prevăzute în anexele I și II la Directiva 2011/16/UE și că, în consecință, schimbul nu este supus condiției disponibilității informațiilor, formatul electronic care trebuie utilizat ar trebui, în schimb, să fie extins pentru a cuprinde cel mai scăzut nivel de detaliu și pentru a include fiecare element, împreună cu atributele sale relevante, după caz.

(10)

În conformitate cu Directiva 2011/16/UE, informațiile ar trebui să fie furnizate, în măsura în care este posibil, prin mijloace electronice, utilizându-se rețeaua comună de comunicații (Common Communication Network – „CCN”). În cazurile necesare, ar trebui precizate modalitățile practice de comunicare. Ar trebui să se aplice norme detaliate comunicării rapoartelor, declarațiilor și altor documente care nu constau în informațiile propriu-zise care fac obiectul schimbului, ci care sunt aferente acestor informații. În cazul comunicării din afara rețelei CCN și fără a aduce atingere altor modalități convenite în mod bilateral, ar trebui să se aplice norme detaliate comunicării și identificării informațiilor care fac obiectul schimbului.

(11)

Actele cu putere de lege și actele administrative ale statelor membre necesare alinierii la dispozițiile articolului 8 alineatul (3a) din Directiva 2011/16/UE privind schimbul automat obligatoriu de informații referitoare la conturile financiare trebuie să se aplice de la 1 ianuarie 2016. Prin urmare, prezentul regulament ar trebui să se aplice de la aceeași dată.

(12)

Măsurile prevăzute în prezentul regulament sunt conforme cu avizul Comitetului pentru cooperare administrativă în domeniul fiscal,

18.12.2015   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 332/46

(1)

Regulamentele (CE) nr. 2305/2003 (3), (CE) nr. 969/2006 (4) și (CE) nr. 1067/2008 ale Comisiei (5) și Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2015/2081 al Comisiei (6) prevăd dispoziții specifice pentru depunerea cererilor și eliberarea licențelor de import pentru orz în cadrul contingentului 09.4126, pentru porumb în cadrul contingentului 09.4131, pentru grâu comun de o altă calitate decât cea superioară în cadrul contingentelor 09.4123, 09.4124, 09.4125 și 09.4133 și pentru anumite cereale originare din Ucraina în cadrul contingentelor 09.4306, 09.4307 și 09.4308.

(2)

Regulamentul (CE) nr. 1964/2006 al Comisiei (7) și Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 480/2012 al Comisiei (8) prevăd dispoziții specifice pentru depunerea cererilor și eliberarea licențelor de import pentru orez originar din Bangladesh în cadrul contingentului 09.4517 și pentru brizuri de orez în cadrul contingentului 09.4079.

(3)

Regulamentul (CE) nr. 1918/2006 al Comisiei (9) prevede dispoziții specifice pentru depunerea cererilor și eliberarea licențelor de import pentru uleiul de măsline originar din Tunisia în cadrul contingentului disponibil.

(4)

Având în vedere sărbătorile legale din anul 2016, în anumite perioade trebuie să se prevadă derogări de la Regulamentele (CE) nr. 2305/2003, (CE) nr. 969/2006, (CE) nr. 1067/2008, de la Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2015/2081, de la Regulamentul (CE) nr. 1964/2006, de la Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 480/2012 și de la Regulamentul (CE) nr. 1918/2006 în ceea ce privește datele de depunere a cererilor de licențe de import și de eliberare a licențelor de import, pentru a permite respectarea volumelor contingentelor în cauză.

(5)

Articolul 7d alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 951/2006 al Comisiei (10) prevede că licențele de export pentru zahăr și izoglucoză peste cotă se eliberează începând cu ziua de vineri care urmează săptămânii în care s-au depus cererile de licențe, cu condiția ca nicio măsură specială să nu fi fost luată între timp de către Comisie.

(6)

Având în vedere sărbătorile legale din anul 2016 și consecințele acestora asupra publicării Jurnalului Oficial al Uniunii Europene, intervalul de timp între depunerea cererilor și data eliberării licențelor se dovedește a fi prea scurt pentru a garanta o bună gestionare a pieței. Prin urmare, este necesar ca acest interval de timp să fie prelungit.

(7)

Măsurile prevăzute în prezentul regulament sunt conforme cu avizul Comitetului pentru organizarea comună a piețelor agricole,

18.12.2015   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 332/50

(1)

Regulamentul (CE) nr. 1484/95 al Comisiei (3) a stabilit normele de aplicare a sistemului de taxe la import suplimentare și a fixat prețurile reprezentative în sectorul cărnii de pasăre și în cel al ouălor și pentru ovalbumină.

(2)

Din controlul regulat al datelor pe baza cărora se stabilesc prețurile reprezentative pentru produsele din sectorul cărnii de pasăre și din cel al ouălor și pentru ovalbumină rezultă că este necesară modificarea prețurilor reprezentative pentru importurile de anumite produse, ținând seama de variațiile prețurilor în funcție de origine.

(3)

Este necesar ca Regulamentul (CE) nr. 1484/95 să fie modificat în consecință.

(4)

Deoarece este necesar să se asigure aplicarea măsurii respective cât mai rapid posibil după ce devin disponibile datele actualizate, ar trebui ca prezentul regulament să intre în vigoare la data publicării sale,

18.12.2015   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 332/52

(1)

Regulamentul (CE) nr. 1059/2003 constituie cadrul juridic al nomenclatorului regional pentru a permite colectarea, elaborarea și diseminarea statisticilor regionale armonizate în Uniune.

(2)

Conform articolului 5 alineatul (5) din Regulamentul (CE) nr. 1059/2003, atunci când se aduce o modificare nomenclatorului NUTS, Comisiei îi sunt comunicate de către statul membru în cauză seriile de timp pentru noua împărțire regională, care înlocuiesc datele transmise deja. Lista seriilor de timp și durata acestora se specifică de către Comisie, ținând seama de fezabilitatea transmiterii acestora. Aceste serii trebuie furnizate într-o perioadă de doi ani de la modificarea nomenclatorului NUTS.

(3)

Clasificarea NUTS a fost modificată prin Regulamentul (UE) nr. 1319/2013 al Comisiei (2) cu efect de la 1 ianuarie 2015 și prin Regulamentul (UE) nr. 868/2014 al Comisiei (3) cu efect de la 1 ianuarie 2016.

(4)

Măsurile prevăzute în prezentul regulament sunt în conformitate cu avizul Comitetului pentru sistemul statistic european,

18.12.2015   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 332/54

(1)

Regulamentul (CE) nr. 1831/2003 prevede autorizarea aditivilor destinați hranei animalelor, precum și motivele și procedurile de acordare a unei astfel de autorizații.

(2)

În conformitate cu articolul 7 din Regulamentul (CE) nr. 1831/2003, a fost depusă o cerere de autorizare a unui preparat de alfa-galactozidază (EC 3.2.1.22) produsă de Saccharomyces cerevisiae (CBS 615.94) și de endo-1,4-beta-glucanază (EC 3.2.1.4) produsă de Aspergillus niger (CBS 120604). Cererea a fost însoțită de informațiile și de documentele necesare în temeiul articolului 7 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 1831/2003.

(3)

Cererea se referă la autorizarea unui preparat de alfa-galactozidază (EC 3.2.1.22) produsă de Saccharomyces cerevisiae (CBS 615.94) și de endo-1,4-beta-glucanază (EC 3.2.1.4) produsă de Aspergillus niger (CBS 120604) ca aditiv pentru hrana găinilor ouătoare și a speciilor minore de păsări de curte pentru ouat, care urmează să fie clasificat în categoria „aditivi zootehnici”.

(4)

Utilizarea preparatului de alfa-galactozidază (EC 3.2.1.22) produsă de Saccharomyces cerevisiae (CBS 615.94) și de endo-1,4-beta-glucanază (EC 3.2.1.4) produsă de Aspergillus niger (CBS 120604) a fost autorizată timp de zece ani pentru puii pentru îngrășare prin Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 237/2012 al Comisiei (2) și pentru puicuțele pentru ouat și speciile minore de păsări de curte pentru îngrășat prin Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 1365/2013 al Comisiei (3).

(5)

Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentară (denumită în continuare „autoritatea”) a concluzionat în avizul său din 28 aprilie 2015 (4) că, în condițiile de utilizare propuse, preparatul de alfa-galactozidază (EC 3.2.1.22) produsă de Saccharomyces cerevisiae (CBS 615.94) și de endo-1,4-beta-glucanază (EC 3.2.1.4) produsă de Aspergillus niger (CBS 120604) nu are un efect advers asupra sănătății animale, a sănătății oamenilor sau asupra mediului și are potențialul de a îmbunătăți greutatea ouălor la găinile ouătoare. Întrucât modul de acțiune poate fi considerat identic, această concluzie poate fi extrapolată la speciile minore de păsări de curte pentru ouat. Autoritatea nu consideră că sunt necesare cerințe specifice pentru monitorizarea ulterioară introducerii pe piață. În plus, autoritatea a verificat raportul privind metoda de analiză a aditivului destinat hranei pentru animale prezentat de laboratorul de referință înființat în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1831/2003.

(6)

Evaluarea preparatului de alfa-galactozidază (EC 3.2.1.22) produsă de Saccharomyces cerevisiae (CBS 615.94) și de endo-1,4-beta-glucanază (EC 3.2.1.4) produsă de Aspergillus niger (CBS 120604) arată că sunt îndeplinite condițiile de autorizare prevăzute la articolul 5 din Regulamentul (CE) nr. 1831/2003. În consecință, utilizarea acestui preparat ar trebui să fie autorizată conform anexei la prezentul regulament.

(7)

Măsurile prevăzute în prezentul regulament sunt conforme cu avizul Comitetului permanent pentru plante, animale, produse alimentare și hrană pentru animale,

18.12.2015   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 332/57

(1)

Regulamentul (CE) nr. 669/2009 al Comisiei (2) stabilește norme privind controalele oficiale consolidate care trebuie efectuate asupra importurilor de hrană pentru animale și de produse alimentare de origine neanimală incluse în lista din anexa I (denumită în continuare „lista”) la punctele de intrare pe teritoriile menționate în anexa I la Regulamentul (CE) nr. 882/2004.

(2)

Articolul 2 din Regulamentul (CE) nr. 669/2009 prevede că lista trebuie să fie revizuită periodic, cel puțin trimestrial, luând în considerare cel puțin sursele de informare menționate la articolul respectiv.

(3)

Apariția și relevanța unor incidente alimentare recente, notificate prin Sistemul de alertă rapidă pentru alimente și furaje, constatările auditurilor efectuate în țări terțe de către Oficiul Alimentar și Veterinar, precum și rapoartele trimestriale privind transporturile de hrană pentru animale și de produse alimentare de origine neanimală transmise Comisiei de către statele membre în conformitate cu articolul 15 din Regulamentul (CE) nr. 669/2009 indică faptul că lista ar trebui modificată.

(4)

În special, lista ar trebui modificată prin eliminarea rubricilor referitoare la produsele pentru care informațiile disponibile indică un grad în general satisfăcător de conformitate cu cerințele de siguranță relevante din legislația Uniunii și pentru care intensificarea controalelor oficiale nu mai este, în consecință, justificată. Prin urmare, rubrica din listă referitoare la strugurii de masă din Peru ar trebui să fie eliminată.

(5)

Pentru a se asigura consecvența și claritatea, este adecvat să se înlocuiască anexa I la Regulamentul (CE) nr. 669/2009 cu textul din anexa la prezentul regulament.

(6)

Prin urmare, Regulamentul (CE) nr. 669/2009 ar trebui modificat în consecință.

(7)

Măsurile prevăzute în prezentul regulament sunt conforme cu avizul Comitetului permanent pentru plante, animale, produse alimentare și hrană pentru animale,

18.12.2015   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 332/63

(1)

În urma unei anchete antidumping (denumită în continuare „ancheta inițială”), Consiliul a instituit, prin Regulamentul (CE) nr. 925/2009 (2), o taxă antidumping definitivă la importurile de anumite folii din aluminiu originare din Armenia, Brazilia și Republica Populară Chineză (denumită în continuare „RPC” sau „China”).

(2)

Măsurile au luat forma unei taxe ad valorem stabilită la 13,4 % asupra importurilor din Armenia, la 17,6 % pentru importurile din Brazilia și la 30 % pentru importurile din RPC, cu excepția Alcoa (Shanghai) Aluminium Products Co., Ltd (6,4 %), Alcoa (Bohai) Aluminium Industries Co., Ltd (6,4 %), Shandong Loften Aluminium Foil Co., Ltd (20,3 %) și Zhenjiang Dingsheng Aluminium Co., Ltd (24,2 %).

(3)

Un angajament oferit de un producător-exportator brazilian a fost acceptat de Comisie prin Decizia 2009/736/CE a Comisiei (3).

(4)

În urma publicării unui aviz de expirare iminentă (4) a măsurilor antidumping în vigoare, Comisia a primit o cerere de deschidere a unei reexaminări efectuate în perspectiva expirării măsurilor împotriva Braziliei și RPC, în temeiul articolului 11 alineatul (2) din regulamentul de bază.

(5)

Cererea a fost depusă de către AFM Aluminiumfolie Merseburg GmbH, Alcomet AD, Eurofoil Luxembourg SA, Hydro Aluminium Rolled Products GmbH, Impol d.o.o. și Symetal S.A. (denumiți în continuare „solicitanții”) în numele unor producători care reprezintă peste 25 % din producția totală a Uniunii de anumite folii din aluminiu.

(6)

Cererea s-a bazat pe faptul că expirarea măsurilor ar conduce, probabil, la continuarea sau la reapariția dumpingului și a prejudiciului pentru industria din Uniune.

(7)

Solicitanții nu au cerut deschiderea unei anchete de reexaminare în perspectiva expirării măsurilor antidumping împotriva importurilor originare din Armenia. Prin urmare, aceste măsuri au expirat la 7 octombrie 2014 (5).

(8)

Stabilind, în urma consultării comitetului consultativ, existența unor elemente de probă suficiente pentru deschiderea unei reexaminări efectuate în perspectiva expirării măsurilor, Comisia a anunțat la 4 octombrie 2014, printr-un aviz publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene  (6) (denumit în continuare „avizul de deschidere”), deschiderea unei reexaminări efectuate în perspectiva expirării măsurilor în temeiul articolului 11 alineatul (2) din regulamentul de bază.

(9)

În paralel, la 8 octombrie 2014, Comisia a anunțat deschiderea unei anchete antidumping în temeiul articolului 5 din regulamentul de bază cu privire la importurile în Uniune de anumite folii din aluminiu originare din Rusia (7) (denumită în continuare „ancheta paralelă”).

(10)

În cadrul anchetei respective, în iulie 2015, Comisia a instituit, prin Regulamentul (UE) 2015/1081 (8), o taxă antidumping provizorie asupra importurilor de anumite folii de aluminiu originare din Rusia. Măsurile provizorii au fost instituite pentru o perioadă de șase luni.

(11)

La 17 decembrie 2015, Comisia a instituit prin Regulamentul (UE) 2015/2385 (9), o taxă antidumping definitivă la importurile de anumite folii de aluminiu originare din Rusia.

(12)

Cele două anchete paralele au acoperit aceeași perioadă a anchetei de reexaminare și aceeași perioadă examinată astfel cum sunt definite în considerentul 13.

(13)

Ancheta privind probabilitatea continuării sau reapariției dumpingului și a prejudiciului a acoperit perioada 1 octombrie 2013-30 septembrie 2014 (denumită în continuare „perioada anchetei de reexaminare”). Examinarea tendințelor relevante pentru evaluarea probabilității continuării sau reapariției prejudiciului a vizat perioada cuprinsă între 1 ianuarie 2011 și sfârșitul perioadei anchetei de reexaminare (denumită în continuare „perioada examinată”).

(14)

Comisia a anunțat oficial solicitanții, ceilalți producători cunoscuți din Uniune, producătorii-exportatori din Brazilia și RPC, importatorii cunoscuți, utilizatorii și comercianții cunoscuți ca fiind interesați, precum și reprezentanții țărilor exportatoare, cu privire la deschiderea reexaminării efectuate în perspectiva expirării măsurilor.

(15)

Părților interesate li s-a oferit posibilitatea de a-și face cunoscute punctele de vedere în scris și de a solicita o audiere până la termenul stabilit în avizul de deschidere. Au fost audiate toate părțile interesate care au solicitat acest lucru și au arătat că există motive speciale pentru a fi audiate.

(16)

În avizul său de deschidere, Comisia a anunțat că ar putea eșantiona producătorii-exportatori din RPC, importatorii neafiliați și producătorii din Uniune, în conformitate cu articolul 17 din regulamentul de bază. Nu s-a prevăzut eșantionarea pentru producătorii-exportatori din Brazilia.

(17)

Dintre cei 12 producători chinezi cunoscuți, doi au transmis un răspuns la chestionarul de eșantionare. Având în vedere numărul limitat de societăți cooperante, nu a fost necesară eșantionarea.

(18)

În avizul său de deschidere, Comisia a afirmat că a ales în mod provizoriu un eșantion de producători din Uniune. În conformitate cu articolul 17 alineatul (1) din regulamentul de bază, Comisia a selectat eșantionul pe baza celui mai mare volum reprezentativ de vânzări și de producție. Eșantionul a fost alcătuit din șase producători din Uniune și societățile lor afiliate, întrucât structura internă a grupurilor nu era clară la începutul anchetei în ceea ce privește funcțiile de producție și revânzare a produsului în cauză. Producătorii din Uniune incluși în eșantion reprezentau peste 70 % din producția totală a Uniunii. Comisia a invitat părțile interesate să prezinte observații cu privire la eșantionul provizoriu. Întrucât nu s-au primit observații înainte de expirarea termenului limită, eșantionul provizoriu a fost confirmat. Eșantionul este considerat reprezentativ pentru industria din Uniune.

(19)

În martie 2015, unul dintre producătorii din Uniune eșantionați și-a vândut toată activitatea, inclusiv echipamentele, permisele de drepturi, obligațiile privind angajații și contractele sale în curs către o societate nouă. Întrucât această modificare a avut loc după perioada de anchetă, ea nu este relevantă pentru anchetă, în conformitate cu articolul 6 alineatul (1) din regulamentul de bază.

(20)

Pentru a decide dacă este necesară eșantionarea și, în caz afirmativ, pentru a selecta un eșantion, Comisia a solicitat tuturor importatorilor neafiliați să furnizeze informațiile specificate în avizul de deschidere.

(21)

Paisprezece importatori/utilizatori cunoscuți au fost contactați în etapa de deschidere a anchetei și au fost invitați să ofere detalii cu privire la activitatea lor și să completeze, după caz, formularul de eșantionare anexat la avizul de deschidere.

(22)

Cinci societăți au răspuns la formularul de eșantionare. Patru dintre aceste societăți erau „reînfășurători” mai precis utilizatori industriali care importau produsul în cauză pentru a-l prelucra înainte de revânzare, iar unul era un comerciant care nu importa, totuși, produsul în cauză în cursul perioadei examinate. Din cauza numărului limitat de societăți care au răspuns la formularul de eșantionare, nu a fost necesară eșantionarea.

(23)

Alți doi utilizatori s-au prezentat. Un chestionar destinat utilizatorilor le-a fost trimis.

(24)

Comisia a cercetat și a verificat toate informațiile pe care le-a considerat necesare pentru stabilirea dumpingului, a prejudiciului care rezultă din acesta și a interesului Uniunii.

(25)

Comisia a trimis chestionare celor șase producători din Uniune incluși în eșantion și societăților lor afiliate, către doi producători-exportatori brazilieni și doi producători-exportatori chinezi, unui comerciant și celor șase utilizatori de mai sus identificați în Uniune.

(26)

S-au primit răspunsuri la chestionar din partea tuturor producătorilor din Uniune incluși în eșantion și de la trei utilizatori.

(27)

Doi producători-exportatori chinezi și un producător brazilian au răspuns la chestionar. Un al doilea producător brazilian și-a exprimat inițial interesul de a coopera la anchetă, dar nu a răspuns la chestionar. În consecință, a fost trimisă o scrisoare către această societate prin care era informată cu privire la intenția Comisiei de a aplica articolul 18 din regulamentul de bază. Societatea a răspuns că nu va completa chestionarul, dar că opiniile sale vor fi reprezentate de Asociația Braziliană a Aluminiului (Associação Brasileira do Aluminió, „ABAL”). În plus, au fost primite observații scrise din partea ABAL.

(28)

S-au efectuat vizite de verificare, în conformitate cu articolul 16 din regulamentul de bază, la sediile următoarelor societăți:

(29)

Produsul în cauză este reprezentat de foliile din aluminiu cu grosimea de minimum 0,008 mm, dar de maximum 0,018 mm, fără suport, simplu laminate, în rulouri cu o lățime maximă de 650 mm și având fiecare o greutate de peste 10 kg („rulouri jumbo”), originare din Brazilia și RPC, care se încadrează în prezent la codul NC ex 7607 11 19 (cod TARIC 7607111910) („produsul în cauză”). Produsul în cauză este cunoscut sub denumirea de folie din aluminiu de uz casnic (aluminium household foil – „AHF”).

(30)

Folia din aluminiu de uz casnic este fabricată din aluminiu pur, care este turnat, mai întâi, în benzi groase (cu o grosime de câțiva milimetri, mai precis de până la 1 000 de ori mai groase decât produsul în cauză) și care este laminat, ulterior, în etape succesive până la obținerea grosimii dorite. După laminare, folia este recoaptă printr-un proces termic și este prezentată, în final, sub formă de bobine (rulouri).

(31)

Aceste bobine de AHF sunt reînfășurate, apoi, în rulouri mai mici de către prelucrătorii din aval (așa-numiții „reînfășurători”). Produsul obținut (și anume,„rulourile de consum”, care nu constituie produsul în cauză) este utilizat pentru ambalarea multifuncțională pe termen scurt, în special în gospodării, în serviciile de alimentație publică, precum și în întreprinderile de comerț cu produse alimentare și în florării.

(32)

Ancheta a arătat că produsul în cauză, produsul fabricat și vândut pe piața internă din Brazilia și China, produsul fabricat și vândut pe piața internă din Turcia, care a servit drept țară analogă în cadrul anchetei inițiale și produsul fabricat și vândut în Uniune de către industria din Uniune au aceleași caracteristici fizice, chimice și tehnice de bază, precum și aceleași utilizări de bază.

(33)

Prin urmare, concluzia Comisiei a fost că aceste produse sunt similare în sensul articolului 1 alineatul (4) din regulamentul de bază.

(34)

În conformitate cu articolul 11 alineatul (2) din regulamentul de bază, Comisia a examinat dacă expirarea măsurilor existente ar putea duce la o continuare sau o reapariție a dumpingului din partea Braziliei și a RPC.

(35)

Un singur producător din Brazilia a cooperat la anchetă. Înainte de instituirea măsurilor inițiale, producătorul a reprezentat 100 % din totalul exporturilor de AHF din Brazilia către Uniune.

(36)

Nu au existat exporturi de AHF din Brazilia către Uniune în cursul perioadei anchetei de reexaminare. Prin urmare, nu există probabilitatea continuării dumpingului din partea Braziliei. Evaluarea s-a limitat astfel la probabilitatea de reapariție a dumpingului, fiind analizate în acest sens prețurile de export către alte țări terțe.

(37)

Comisia a verificat dacă ar exista probabilitatea de reapariție a dumpingului în cazul în care măsurile ar expira. În acest sens, au fost analizate următoarele elemente: capacitatea de producție și capacitatea neutilizată din Brazilia, absența dumpingului din Brazilia către alte piețe, precum și atractivitatea pieței Uniunii.

(38)

S-a constatat că gradul de utilizare a capacității de producție a producătorului cooperant din Brazilia a fost mai mare de 90 %, iar capacitatea disponibilă neutilizată a fost de 3 000 de tone pe an. Aceasta echivalează cu 6 % din producția industriei din Uniune și cu 3 % din consumul Uniunii. Prin urmare, s-a concluzionat că există o capacitate importantă de rezervă care ar putea fi direcționată către piața Uniunii în cazul în care s-ar permite expirarea măsurilor împotriva Braziliei.

(39)

Ceilalți doi producători brazilieni cunoscuți nu au cooperat la anchetă și, prin urmare, capacitățile de producție neutilizate ale acestora nu au putut fi verificate. Un studiu prezentat de către solicitanți a estimat că capacitatea combinată pentru folii de aluminiu a celorlalți doi producători ar fi 58 000 de tone pentru toate tipurile de folie de aluminiu combinate, fiind echivalentă cu capacitatea totală a producătorului cooperant brazilian. Prin urmare, s-a concluzionat că acești doi producători ar avea o capacitate importantă de rezervă care ar putea fi direcționată către piața Uniunii în cazul în care s-ar permite expirarea măsurilor împotriva Braziliei: nu exportau către Uniune, nici în cursul perioadei anchetei de reexaminare, nici înainte de instituirea măsurilor inițiale.

(40)

Exporturile producătorului cooperant brazilian în cursul perioadei anchetei de reexaminare au fost efectuate către un singur client din SUA. Aceste exporturi au reprezentat 68 % din totalul exporturilor braziliene de AHF către SUA în 2013, făcând din producătorul cooperant cel mai mare exportator brazilian de folii de aluminiu. Aceste exporturi au reprezentat 33 % din totalul exporturilor braziliene de AHF în anul 2013. Nu s-a constatat niciun dumping în cazul acestor exporturi atunci când prețul de export a fost comparat cu valoarea normală în Brazilia. Absența dumpingului a fost stabilită utilizând metodologia descrisă mai jos.

(41)

În conformitate cu articolul 2 alineatul (2) din regulamentul de bază, Comisia a examinat mai întâi dacă volumul total al vânzărilor interne ale produsului similar către clienți independenți efectuate de producătorul cooperant din Brazilia a fost reprezentativ în comparație cu volumul total al exporturilor către Uniune, și anume dacă volumul total al vânzărilor interne respective reprezenta cel puțin 5 % din volumul total al vânzărilor la export ale produsului în cauză către Uniune. Pe această bază, s-a constatat că vânzările interne din Brazilia au fost reprezentative.

(42)

Apoi, Comisia a analizat dacă vânzările interne ale produsului similar ar putea fi considerate ca fiind efectuate în cursul normal al unor operațiuni comerciale, conform articolului 2 alineatul (4) din regulamentul de bază. Examinarea s-a realizat prin stabilirea proporției de vânzări interne către clienți independenți de pe piața internă care au fost profitabile pe parcursul perioadei anchetei de reexaminare. S-a constatat că vânzările interne au fost efectuate în cadrul unor operațiuni comerciale normale.

(43)

Astfel, valoarea normală a fost stabilită pe baza prețului intern real, calculat ca medie ponderată a prețurilor de vânzare profitabile efectuate pe piața internă în cursul perioadei anchetei de reexaminare.

(44)

Prin urmare, prețul de export a fost stabilit în conformitate cu articolul 2 alineatul (8) din regulamentul de bază, și anume pe baza prețurilor de export achitate efectiv sau care urmează să fie achitate către primul client independent.

(45)

Valoarea normală și prețul de export al producătorului-exportator cooperant au fost comparate pe o bază franco fabrică. Pentru a asigura o comparație echitabilă între valoarea normală și prețul de export, s-au operat ajustări pentru a ține seama, în conformitate cu articolul 2 alineatul (10) din regulamentul de bază, de diferențele care influențează prețurile și comparabilitatea acestora.

(46)

Pe această bază, s-au făcut ajustări pentru a ține seama de diferențele de transport, diferențele în ceea ce privește caracteristicile fizice, costurile de transport, de navlu și de asigurare, la costurile de încărcare și la costurile auxiliare, costurile de ambalare, costurile de credit, reduceri și comisioane în cazul în care s-a demonstrat că afectează comparabilitatea prețurilor.

(47)

Pe această bază, Comisia a concluzionat că nu au existat practici de dumping constatate la exporturile către SUA.

(48)

Prin urmare, Comisia consideră că este improbabil ca, dacă măsurile actuale ar fi abrogate, producătorii-exportatori din Brazilia să vândă produsul în cauză către piața Uniunii la prețuri de dumping.

(49)

Prețurile de pe piața internă braziliană sunt atractive, astfel cum este demonstrat de faptul că marea majoritate a producției este vândută pe piața internă. Aceste vânzări pe piața internă sunt rentabile. Nivelurile prețurilor din Brazilia sunt similare cu prețurile practicate pe piața Uniunii.

(50)

În consecință, dacă măsurile expiră, nu este de așteptat ca exporturile braziliene să crească în mod semnificativ prin subcotare față de prețurile Uniunii.

(51)

Două părți interesate, ABAL și CBA au afirmat că nu există nicio probabilitate de reapariție a dumpingului din partea Braziliei, din următoarele motive:

(52)

În ceea ce privește prima afirmație, absența exporturilor braziliene către Uniune a fost confirmată de anchetă. Cu toate acestea, Comisia consideră că absența exporturilor ar fi putut fi cauzată de măsurile antidumping în vigoare. Absența exporturilor nu este, așadar, în sine, o probă suficientă pentru a concluziona că nu există riscul reapariției dumpingului.

(53)

În ceea ce privește a doua afirmație, statutul de importator net de aluminiu primar al Braziliei, începând cu 2014, a fost confirmat de anchetă. Creșterea cererii interne în Brazilia a fost, de asemenea, confirmată: în perioada 2009-2013, consumul intern de produse din aluminiu a crescut cu 48 %, iar consumul de folii de aluminiu a crescut cu 24 %. Cu toate acestea, părțile interesate nu au furnizat dovezi conform cărora acest fapt nu ar înlătura riscul de reapariție a dumpingului. Cu toate acestea, o cerere internă crescută în Brazilia a fost considerată drept un factor care crește atractivitatea pieței interne atunci când se analizează atractivitatea pieței din Uniune, după cum s-a explicat mai sus.

(54)

În ceea ce privește al treilea argument, ancheta a confirmat prețurile mai ridicate de pe piața internă, dar această confirmare nu a fost suficientă pentru a concluziona că dumpingul ar putea să nu se repete în prezența prețurilor interne ridicate.

(55)

În ceea ce privește a patra afirmație, părțile interesate nu au furnizat dovezi care să indice că respectivul comportament în ceea ce privește un produs ar putea fi utilizat cu scopul de a anticipa comportamentul cu privire la altul. Prin urmare, această afirmație a fost respinsă.

(56)

În ceea ce privește al cincilea argument, ancheta a confirmat că există societăți asociate producătorilor brazilieni care nu au cooperat, stabilite în Uniune. Cu toate acestea, întrucât niciuna dintre aceste societăți nu a cooperat în cadrul anchetei, nu a fost posibil să se stabilească dacă acestea au fabricat într-adevăr produsul similar pentru a aproviziona piața Uniunii. Prin urmare, această afirmație nu a putut fi verificată.

(57)

În ceea ce privește al șaselea argument, ancheta a confirmat absența unei capacități neutilizate semnificative. Acest aspect a fost luat în considerare la evaluarea capacității de producție și a capacității neutilizate din Brazilia, astfel cum s-a explicat mai sus.

(58)

În ceea ce privește al șaptelea argument, diferențele în privința caracteristicilor fizice au fost luate în considerare în mod corespunzător în cadrul comparației între valoarea normală și prețurile de export, astfel cum s-a explicat mai sus.

(59)

Prin urmare, s-a concluzionat că există numai o capacitate neutilizată limitată care ar putea fi direcționată către piața Uniunii în cazul în care măsurile împotriva Braziliei ar fi lăsate să expire. Nu au fost constatate practici de dumping față de alte piețe. Atractivitatea pieței Uniunii pentru producătorii brazilieni este considerată limitată având în vedere gradul ridicat de atractivitate a pieței lor interne și similitudinea dintre nivelurile de preț.

(60)

Având în vedere cele de mai sus, se consideră puțin probabil că dumpingul ar reapărea din Brazilia, în cazul în care măsurile ar expira.

(61)

În consecință, procedura trebuie încheiată în ceea ce privește importurile de produs în cauză originare din Brazilia.

(62)

Doi producători din RPC au cooperat în cadrul anchetei. Inițial, aceștia au raportat 4 264 de tone de exporturi către UE, care, în conformitate cu Eurostat, ar fi corespuns unui procent de 250 %-350 % din totalul importurilor chineze către Uniune în cursul perioadei anchetei de reexaminare. În cursul perioadei de anchetă, volumul exporturilor a fost stabilit în intervalul 900-1 100 de tone pentru primul producător, reprezentând 53 %-90 % din totalul exporturilor din RPC către Uniune. Cele mai multe dintre aceste exporturi au fost realizate în cadrul regimului de perfecționare activă și, prin urmare, nu au făcut obiectul taxelor vamale și nici al taxelor antidumping. S-a constatat că al doilea producător nu a exportat produsul în cauză către Uniune în cursul perioadei anchetei de reexaminare.

(63)

În avizul de deschidere, Comisia a invitat toate părțile interesate să prezinte observații cu privire la propunerea sa de a utiliza Turcia ca țară terță cu economie de piață în scopul stabilirii valorii normale în ceea ce privește RPC. Turcia a fost aleasă ca țară analogă în cadrul anchetei inițiale.

(64)

O parte interesată a exprimat rezerve cu privire la propunerea Turciei și a sugerat Africa de Sud în calitate de țară analoagă alternativă, afirmând că Africa de Sud ar fi mai potrivită deoarece structura costurilor producătorilor din Turcia ar fi diferită de structura costurilor din China și că Turcia a instituit în iulie 2014 taxe antidumping de 22 % împotriva importurilor chinezești de orice tip de folie de aluminiu.

(65)

Suplimentar la propunerile făcute de părțile interesate, însăși Comisia a căutat să identifice o țară analogă adecvată. Aceasta a identificat India, Japonia, Coreea de Sud, Emiratele Arabe Unite, SUA și Taiwan ca țară analogă posibilă suplimentară datorită volumului mare al producției lor de folii de aluminiu. Cu toate acestea s-a constatat că Japonia, SUA și Taiwan au produs folii de aluminiu mai subțiri, dar nu produsul în cauză.

(66)

S-au transmis solicitări de cooperare producătorilor cunoscuți din India, Africa de Sud, Coreea de Sud, Emiratele Arabe Unite și Turcia. Cooperarea a fost primită doar din partea a doi producători-exportatori din Turcia. Nu s-a primit niciun răspuns din partea producătorilor din alte țări analoge potențiale.

(67)

Turcia a fost considerată un producător important de folie de aluminiu cu o piață deschisă și fără denaturări privind prețurile materiei prime sau ale energiei. Procesele de producție din Turcia și din RPC s-au dovedit a fi similare. Turcia a fost selectată ca țară analogă pentru stabilirea valorii normale pentru RPC, în conformitate cu articolul 2 alineatul (7) litera (a) din regulamentul de bază și au fost efectuate vizite de verificare la sediile celor două societăți care au cooperat.

(68)

În conformitate cu articolul 2 alineatul (2) din regulamentul de bază, s-a examinat mai întâi dacă volumul total al vânzărilor interne ale produsului similar către clienți independenți efectuate de producătorii cooperanți din Turcia a fost reprezentativ în comparație cu volumul total al exporturilor către Uniune, și anume dacă volumul total al vânzărilor interne respective reprezenta cel puțin 5 % din volumul total al vânzărilor la export ale produsului în cauză către Uniune. Pe această bază, s-a constatat că vânzările interne din țara analogă au fost reprezentative.

(69)

S-a examinat, de asemenea, dacă vânzările interne ale produsului similar puteau fi considerate ca fiind efectuate în cursul unor operațiuni comerciale normale, conform articolului 2 alineatul (4) din regulamentul de bază. Examinarea s-a realizat prin stabilirea proporției de vânzări interne către clienți independenți de pe piața internă care au fost profitabile pe parcursul perioadei anchetei de reexaminare. Vânzările interne ale unuia dintre producători s-au dovedit a fi fost efectuate în cursul operațiunilor comerciale normale, în timp ce rentabilitatea vânzărilor celui de al doilea producător nu a putut fi stabilită din cauza lipsei datelor de contabilitate analitică detaliate.

(70)

Valoarea normală pentru al doilea producător nu a putut fi construită în conformitate cu articolul 2 alineatul (3) din regulamentul de bază, din cauza lipsei datelor de contabilitate analitică detaliată.

(71)

Astfel, valoarea normală a fost stabilită pe baza prețului intern real al primului producător, calculat ca medie ponderată a prețurilor de vânzare profitabile efectuate pe piața internă în cursul perioadei anchetei de reexaminare.

(72)

Un producător chinez a susținut că valoarea normală nu poate fi calculată pe baza vânzărilor interne ale unui singur producător turc. În plus, producătorul-exportator chinez a subliniat că natura confidențială a datelor comerciale ale producătorului turc a făcut imposibilă evaluarea sau justificarea marjei de dumping rezultată.

(73)

Utilizarea datelor unui singur producător din țara analogă este conformă cu jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene, potrivit căreia aceste prețuri pot fi utilizate în cazul în care acestea sunt rezultatul unei concurențe reale pe piața internă. Astfel cum s-a menționat în considerentele 68 și 69 de mai sus, există mai mulți producători pe piața internă turcă iar Turcia este, de asemenea, un importator de folii de aluminiu. Prin urmare, Comisia consideră că prețurile de pe piața turcă sunt rezultatul unei concurențe reale și nu există niciun element care să indice că prețurile practicate de un singur producător nu pot fi utilizate pentru a stabili valoarea normală. În ceea ce privește datele comerciale, Comisia trebuie să protejeze confidențialitatea datelor prezentate de către părți și, prin urmare, nu poate divulga producătorului-exportator chinez informații sensibile din punct de vedere comercial privind producătorul turc. Afirmațiile respectivului exportator chinez trebuie, așadar, să fie respinse.

(74)

Prin urmare, prețul de export a fost stabilit în conformitate cu articolul 2 alineatul (8) din regulamentul de bază, și anume pe baza prețurilor de export achitate efectiv sau care urmează să fie achitate către primii clienți independenți.

(75)

Un producător chinez a indicat că rata de restituire a TVA nu fusese calculată în mod corect. Calculul a fost modificat în consecință și Comisia a făcut din nou cunoscute constatările revizuite producătorului în cauză.

(76)

Valoarea normală și prețul de export al producătorului-exportator cooperant au fost comparate pe o bază franco fabrică. Pentru a asigura o comparație echitabilă între valoarea normală și prețul de export, s-au operat ajustări pentru a ține seama, în conformitate cu articolul 2 alineatul (10) din regulamentul de bază, de diferențele care influențează prețurile și comparabilitatea acestora.

(77)

Pe această bază, au fost făcute ajustări cu privire la costurile de transport, de navlu și de asigurare, la costurile de încărcare și la costurile auxiliare, costurile de ambalare, costurile de credit, reduceri și comisioane în cazul în care s-a demonstrat că afectează comparabilitatea prețurilor.

(78)

Un producător chinez a susținut că taxa normală de import de 7,5 % din Turcia determină creșterea prețurilor interne cu aceeași valoare și că acestea ar trebui să fie ajustate pentru o comparație corectă. De asemenea, producătorul chinez a afirmat că o ajustare pentru a ține seama de costurile de ambalare nu era justificată, întrucât costurile de ambalare se aplică tuturor producătorilor, indiferent de locul în care sunt situați.

(79)

Comisia ia act de faptul că China a instituit, de asemenea, o taxă de import pentru folii de aluminiu. Prin urmare, se pare că nu există niciun fel de denaturare în momentul comparării din cauza existenței unei taxe de import similare în Turcia. În plus, chiar și în cazul în care o ajustare pentru taxele de import ar fi acordată nu ar schimba faptul că există un dumping semnificativ din partea exportatorilor chinezi față de piața Uniunii. În ceea ce privește costurile de ambalare, a fost efectuată o ajustare atât a prețurilor de export practicate în China cât și a prețurilor de pe piața internă din Turcia pentru a neutraliza orice diferențe în ceea ce privește ambalarea. Prin urmare, ajustarea privind costurile de ambalare nu poate provoca o denaturare între elementele comparației. Prin urmare, aceste afirmații trebuie să fie respinse.

(80)

În conformitate cu articolul 2 alineatele (11) și (12) din regulamentul de bază, valoarea normală medie ponderată a fiecărui tip de produs similar din țara analogă a fost comparată cu prețul de export mediu ponderat al tipului corespunzător de produs în cauză.

(81)

Pe această bază, marja de dumping medie ponderată, exprimată ca procentaj din prețul CIF (cost, asigurare și navlu) la frontiera Uniunii, înainte de vămuire, este următoarea:

(82)

În urma constatărilor privind existența unui dumping pe perioada anchetei de reexaminare, Comisia a investigat probabilitatea continuării dumpingului în cazul abrogării măsurilor. S-au analizat următoarele elemente suplimentare: capacitatea de producție și capacitatea neutilizată din RPC, dumpingul din RPC către alte piețe, precum și atractivitatea pieței Uniunii.

(83)

Nivelul de utilizare a capacității a doi producători chinezi cooperanți a fost stabilit la 85 % și, respectiv, 90 %. A fost constatată o capacitate neutilizată de 50 000 de tone pentru acești doi producători. Aceasta echivalează cu producția totală a industriei din Uniune și cu mai mult de 50 % din consumul Uniunii. Mai mult, una dintre societățile cooperante se afla în curs de dezvoltare a unei capacități suplimentare de rulare a foliilor de 40 000 de tone. Prin urmare, s-a concluzionat că există o capacitate importantă neutilizată care ar putea fi direcționată către piața Uniunii cel puțin în parte, în cazul în care s-ar permite expirarea măsurilor împotriva RPC.

(84)

Ceilalți producători chinezi cunoscuți nu au cooperat la anchetă și, prin urmare, capacitățile de producție neutilizate ale acestora nu au putut fi verificate. Un studiu prezentat de către solicitanți a estimat că suma combinată a capacităților pentru folii de aluminiu a producătorilor chinezi care nu au cooperat este de aproximativ 10 ori mai mare decât capacitatea combinată a celor doi producători cooperanți. Studiul estimează că totalitatea capacităților de producție din China pentru toate tipurile de folie de aluminiu este cu 450 000 de tone mai mare decât consumul total de pe piața internă chineză. De asemenea, studiul estimează că capacitatea de producție chineză va continua să crească, de la 2,5 milioane de tone în 2014 la 2,8 milioane de tone în 2018 și că o creștere a consumului intern din China de la 2,1 milioane de tone la 2,4 milioane de tone în cursul aceleiași perioade, este puțin probabil să fie suficientă pentru a absorbi în întregime creșterea capacității. Prin urmare, s-a luat în considerare probabilitatea că ar exista o capacitate suplimentară neutilizată în rândul producătorilor necooperanți care ar putea fi direcționată către piața Uniunii cel puțin în parte, în cazul în care s-ar permite expirarea măsurilor împotriva RPC.

(85)

Unul dintre producătorii chinezi, deși nu contestă constatările referitoare la volumele capacităților neutilizate, a susținut că este nerealist să se presupună că întreaga capacitate de rezervă va fi direcționată către piața Uniunii.

(86)

Comisia consideră că, în conformitate cu evaluarea sa din considerentele 84 și 97, capacitatea de rezervă ar putea fi direcționată către piața Uniunii, cel puțin parțial. Considerentul 83 a fost modificat în consecință.

(87)

Prețurile de export către alte piețe în cursul perioadei anchetei de reexaminare ale unui producător chinez cooperant (principalele destinații de export fiind Emiratele Arabe Unite, Arabia Saudită, SUA, Egipt și India) s-au dovedit a fi sub valoarea normală, astfel cum a fost stabilită în considerentele 63-71 de mai sus și, prin urmare, fac obiectul unui dumping. Prețurile de export către alte piețe ale celui de-al doilea producător chinez nu au putut fi colectate.

(88)

Având în vedere existența unui dumping față de alte piețe, Comisia concluzionează că producătorul-exportator din RPC vinde produsul în cauză către țări terțe la prețuri de dumping. Prin urmare, Comisia consideră că este probabil ca, dacă măsurile actuale ar fi abrogate, producătorii-exportatori din RPC să vândă produsul în cauză și pe piața Uniunii la prețuri de dumping.

(89)

Un producător chinez a afirmat că constatarea dumpingului la exporturile către alte piețe este irelevantă întrucât domeniul de aplicare al revizuirii este limitat la piața Uniunii și nu se extinde la piața mondială. Conform producătorului chinez, comparațiile prețurilor între piețe sunt inadecvate având în vedere că structurile prețurilor în alte părți ale lumii pot fi diferite. În plus, prezența exporturilor din Uniune către aceste piețe ar trebui să fie, de asemenea, comparată și ar putea conduce la o constatare a faptului că prețurile de pe piața internă a Uniunii sunt prea ridicate.

(90)

Astfel cum s-a explicat în considerentul 82, Comisia a luat în considerare o serie de indicatori pentru a evalua probabilitatea dumpingului pe piața Uniunii. Comisia consideră că exportatorii în cazul cărora s-a constatat că practică dumpingul pe alte piețe sunt mai susceptibili să se angajeze în practici de dumping în Uniune decât exportatorii în cazul cărora s-a constatat că nu practică dumpingul pe alte piețe. Din acest motiv, este un indiciu pertinent pentru a stabili probabilitatea continuării dumpingului. Prin urmare, această afirmație trebuie respinsă.

(91)

Afirmația privind practicile de export ale producătorilor din Uniune este abordată în considerentul 171.

(92)

După cum se menționează în considerentul 114 de mai jos, ancheta a arătat că importurile din China efectuate în cadrul regimului de import normal în cursul perioadei anchetei de reexaminare ar fi subcotat prețurile industriei din Uniune în medie cu 12,2 % în absența taxelor antidumping. În plus, s-a constatat că importurile din China care au fost efectuate în cadrul regimului de perfecționare activă și, prin urmare, nu fac obiectul unei antidumping sau vamale, și care au reprezentat aproximativ 75 % din importurile din China, au subcotat prețurile de vânzare ale industriei din Uniune cu 18 %. Prețurile chineze sunt, de asemenea, mai mici decât prețurile de export din orice altă țară către Uniune. Aceste diferențe de preț demonstrează evident atractivitatea pieței Uniunii și capacitatea exportatorilor chinezi de a fi competitivi datorită prețurilor, în cazul în care măsurile se abrogă.

(93)

Astfel, se poate aștepta în mod rezonabil ca o parte substanțială a exporturilor chineze actuale să fie redirecționată către Uniune dacă măsurile ar fi abrogate.

(94)

Trebuie reamintit faptul că, înainte de instituirea măsurilor inițiale, ancheta inițială a stabilit că cota pieței chineze pe piața Uniunii se ridica la 30,72 %. În consecință, dacă măsurile expiră, este de așteptat ca exporturile chineze care dețin în prezent 2 % din piața Uniunii să crească în mod semnificativ pentru a recâștiga cota pierdută pe piața Uniunii.

(95)

Un producător chinez a susținut că subcotarea redusă a făcut parte dintr-un mecanism obișnuit de stabilire a prețurilor ori de câte ori producătorii străini concurează cu producători interni. O subcotare a prețurilor de 12,2 % nu ar fi nerezonabilă și nu ar provoca dificultăți pentru producătorii din Uniune.

(96)

O constatare a subcotării nu conduce, în sine, la concluzia unui comportament neloial din partea exportatorului. Cu toate acestea, în acest caz, marja de subcotare constatată indică prețurile probabile ale importurilor chinezești în cazul în care s-ar permite expirarea măsurilor și capacitatea acestora de a ocupa cota de piață din UE, în detrimentul industriei Uniunii. În plus, s-a constatat că aceste importuri sunt susceptibile să facă obiectul unui dumping. Prin urmare, argumentul conform căruia nivelul de subcotare a prețurilor de 12,2 % nu ar fi rezonabil este irelevant în acest context și a fost, prin urmare, respins.

(97)

Ancheta a arătat că importurile din China au continuat să intre pe piața Uniunii la prețuri de dumping cu marje de dumping semnificative. Ancheta a demonstrat, de asemenea, că gradul de neutilizare a capacității de producție a produsului în cauză din RPC este semnificativ în comparație cu consumul din Uniune în cursul perioadei anchetei de reexaminare. Această capacitate de rezervă este probabil să fie direcționată cel puțin parțial către piața Uniunii în cazul în care s-ar permite expirarea măsurilor împotriva RPC.

(98)

În plus, exporturile din RPC către țări terțe s-au realizat la prețuri de dumping. Acest comportamentul în materie de prețuri al exporturilor chineze pe piețele terțe arată o probabilitate de continuare a dumpingului față de piața Uniunii, în cazul în care se permite expirarea măsurilor.

(99)

În plus, atractivitatea pieței din Uniune în termeni de preț indică faptul că există riscul ca exporturile chineze să fie redirijate către piața Uniunii, în cazul în care s-ar permite expirarea măsurilor.

(100)

Având în vedere cele de mai sus, există probabilitatea ca, în cazul în care măsurile ar expira, importurile chinezești care fac obiectul unui dumping ale produsului în cauză să crească în mod semnificativ în cazul în care s-ar permite expirarea măsurilor în vigoare.

(101)

Produsul similar a fost fabricat de 12 producători cunoscuți din Uniune pe parcursul perioadei anchetei de reexaminare. Aceștia constituie „industria din Uniune” în sensul articolului 4 alineatul (1) din regulamentul de bază.

(102)

Producția totală a Uniunii în cursul perioadei de anchetei de reexaminare a fost estimată la 47 349 de tone. Comisia a stabilit această cifră pe baza statisticilor Eurostat, a răspunsurilor verificate la chestionar primite din partea producătorilor din Uniune incluși în eșantion și a datelor estimate referitoare la producătorii neincluși în eșantion și furnizate de solicitanți. Conform explicațiilor din considerentul 18, producătorii din Uniune care au fost selectați în eșantion au reprezentat peste 70 % din producția totală a produsului similar în Uniune.

(103)

Solicitanții au furnizat date privind producția, capacitatea de producție, volumul de vânzări, ocuparea forței de muncă și volumul exporturilor referitoare la întreaga industrie din Uniune pentru perioada examinată. Datele au fost estimate și furnizate pe baza unui interval maxim și minim și împărțite în două categorii: producătorii din Uniune incluși în eșantion și producătorii din Uniune neincluși în eșantion. Pentru producătorii din Uniune incluși în eșantion, Comisia a utilizat datele reale verificate, furnizate de aceste societăți în răspunsurile lor la chestionar. Pentru producătorii din Uniune neincluși în eșantion, au fost utilizate cifrele furnizate de solicitanți. Aceste estimări au fost puse la dispoziție în vederea formulării de observații de către părțile interesate. Cu toate acestea, nu au fost primite observații.

(104)

În cadrul prezentei anchete au fost utilizate cifrele consumului din Uniune stabilite și publicate în cadrul anchetei paralele. Acestea au fost stabilite pe baza volumului total estimat al vânzărilor realizate de industria din Uniune pe piața Uniunii și a volumului total al importurilor rezultat din datele Eurostat și corectat, în cazul în care a fost necesar, în funcție de datele verificate furnizate de producătorul-exportator din ancheta paralelă privind importurile din Rusia și de răspunsurile la chestionar furnizate de producătorii din Uniune incluși în eșantion.

(105)

Dat fiind că există un singur producător-exportator din Rusia, toate cifrele referitoare la acest exportator au trebuit să fie prezentate sub formă de intervale, din motive de confidențialitate. În plus, pentru a evita ca volumul importurilor din Rusia să fie calculate prin deducere, este, de asemenea, necesar să se utilizeze intervale pentru consumul și volumul importurilor din alte țări terțe.

(106)

Pe această bază, consumul în Uniune a evoluat după cum urmează:

Tabelul 1

Consumul de AHF la nivelul Uniunii (tone)

(107)

Consumul la nivelul Uniunii a crescut între 2011 și 2013, dar a scăzut între 2013 și perioada anchetei de reexaminare. În ansamblu, consumul a crescut cu un procent cuprins între 17 % și 28 % pe parcursul perioadei examinate. Creșterea consumului în intervalul cuprins între 2011 și perioada anchetei de reexaminare reflectă, în principal, creșterea importurilor din Rusia și din alte țări terțe, în timp ce vânzările industriei din Uniune pe piața Uniunii au înregistrat doar o ușoară creștere (a se vedea considerentul 134).

(108)

Întrucât ancheta a stabilit că nu există probabilitatea continuării sau reapariției dumpingului din Brazilia (a se vedea considerentul 60), analiza cu privire la volumul, prețul și cota de piață a importurilor este limitată la importurile din RPC. Comisia a stabilit volumul și prețurile importurilor originare din RPC pe baza datelor Eurostat.

(109)

Importurile în Uniune din RPC au evoluat după cum urmează:

Tabelul 2

Volumul și cotele de piață a importurilor din RPC

(110)

Volumul importurilor din RPC a scăzut cu un procent cuprins între 47 % și 57 %, această scădere fiind însoțită de o reducere corespunzătoare a cotei de piață în cursul perioadei examinate, mai precis de la 4 % până la 2 %, respectiv o scădere de 2 puncte procentuale. Atât volumele importurilor, cât și cota de piață din RPC au rămas la niveluri scăzute pe parcursul întregii perioade examinate.

(111)

Tabelul de mai jos indică prețul mediu al importurilor care fac obiectul unui dumping.

Tabelul 3

Prețurile medii ale importurilor care fac obiectul unui dumping

(112)

Prețurile medii ale importurilor din RPC au scăzut în perioada examinată, de la 2 251 EUR/tonă la 2 131 EUR/tonă, ceea ce corespunde unei scăderi de aproximativ 5 %. Prețurile importurilor din China au fost, în medie, mai scăzute decât prețurile de vânzare ale industriei din Uniune pe piața Uniunii și decât prețurile importurilor din alte țări terțe în cursul întregii perioade examinate.

(113)

În cursul perioadei anchetei de reexaminare, aproximativ 75 % din importurile din China, reprezentând o cotă de piață de peste 1 %, au fost realizate în temeiul regimului de perfecționare activă și, prin urmare, nu fac obiectul taxelor vamale și nici al taxelor antidumping. Acestea au subcotat prețurile de vânzare ale industriei din Uniune cu 18 %. În ceea ce privește producătorul-exportator cooperant, care a reprezentat aproximativ 53 %-90 % din importurile din China în perioada anchetei de reexaminare și 98 % din importurile în cadrul regimului de perfecționare activă, a fost stabilită o marjă de subcotare între 15 % și 18 %.

(114)

Restul de 25 % din importurile din China au fost efectuate în cadrul regimului de import normal. La adăugarea taxei vamale și a taxei antidumping la prețurile CIF practicate de China, prețurile chinezești calculate pentru aceste importuri au fost, în medie, mai mari decât prețurile de vânzare ale industriei din Uniune pe piața Uniunii și astfel s-a produs o subcotare negativă (– 12,5 %). Cu toate acestea, în cazul în care prețurile de import sunt luate în considerare fără taxe antidumping, subcotarea ar fi de 12,2 %.

(115)

Atunci când se iau în considerare toate importurile din China, indiferent de regimul de import și se aplică taxele vamale și antidumping la prețurile CIF ale importurilor efectuate în cadrul regimului normal, se constată că prețurile chinezești au subcotat prețurile de vânzare ale industriei din Uniune în medie cu 10,2 % în cursul perioadei anchetei de reexaminare.

(116)

Un producător chinez a susținut că marja de subcotare de 18 % stabilită pentru importurile din China realizate în cadrul regimului de perfecționare activă a fost incorectă, deoarece prețurile producătorilor din Uniune au inclus o „taxă normală intrinsecă de 7,5 %” de care utilizatorii de pe piața internă nu puteau să fie scutiți dacă ar fi încorporat AHF fabricate în Uniune în materialul exportat către țări terțe. Cu toate acestea, partea interesată în cauză nu și-a susținut cererea și, în special, nu a reușit să explice noțiunea de „taxă normală intrinsecă”. În orice caz, se reamintește că, astfel cum se explică în considerentul 113, importurile efectuate în regim de perfecționare activă nu sunt supuse taxelor vamale. Prin urmare, nu ar fi justificat să se facă ajustări pentru a ține seama de taxele vamale care nu sunt suportate. Trebuie notat, de asemenea, că Comisia a aplicat în mod corespunzător ajustarea pentru a ține seama de taxele vamale la stabilirea marjei de subcotare pentru importurile efectuate în cadrul regimului normal în considerentul 114 și pentru toate importurile din China, indiferent de regimul de import în considerentul 115. Prin urmare, argumentul a fost respins.

(117)

Același producător chinez a afirmat că era necesar să se deducă nivelul taxelor vamale din marjele de subcotare de 12,2 % și, respectiv, de 10,2 %, stabilite în considerentele 114 și respectiv 115. Cu toate acestea, este clar că, pentru a stabili aceste marje, Comisia a luat deja în considerare taxa vamală aplicabilă importurilor efectuate în cadrul regimului normal. Prin urmare, argumentul a fost respins.

(118)

În cursul perioadei examinate, importurile din alte țări terțe în Uniune au crescut cu un procent cuprins între 45 % și 60 %, ceea ce reprezintă o creștere mai rapidă decât evoluția consumului din Uniune. Cota de piață deținută de alte țări terțe, prin urmare, a crescut de la 41 % la 51 % în această perioadă.

(119)

Nu s-au efectuat importuri din Brazilia în cursul perioadei examinate. Volumul importurilor din Rusia a crescut între 40 % și 50 % din 2011 până în 2013, cu o ușoară scădere în cursul perioadei anchetei de reexaminare. Cota de piață aferentă a crescut de la 29 % în 2011 până la 34 % în 2012 și a rămas apoi constantă până la sfârșitul perioadei anchetei de reexaminare. În cursul perioadei examinate, volumul importurilor din Turcia a crescut cu un procent cuprins între 125 % și 139 %, iar cota lor de piață a crescut de la aproximativ 7 % până la 13 %. Prețurile de import din Turcia au scăzut cu 13 % în cursul perioadei examinate, însă au rămas deasupra nivelului prețului de import din alte țări terțe, inclusiv din Rusia și China și se aflau la niveluri similare cu prețurile practicate de industria din Uniune în cursul perioadei anchetei de reexaminare.

(120)

În ansamblu, importurile din alte țări terțe excluzând RPC, Rusia și Turcia au crescut cu un procent cuprins între 2 % și 15 %. Totuși, în timp ce consumul a crescut în Uniune, cota de piață totală a importurilor respective a scăzut de la 4 % în 2011 până la aproximativ 2 % în 2013 și a crescut ulterior la 4 % până la sfârșitul perioadei anchetei de reexaminare; prețurile aferente au fost la niveluri mai mici decât prețurile practicate de industria din Uniune, cu excepția anului 2012.

(121)

Prețurile importurilor din alte țări terțe erau mai mari decât prețurile importurilor din RPC pe parcursul întregii perioade examinate.

(122)

Un producător chinez a susținut că analiza Comisiei privind importurile din alte țări terțe din considerentele 118-121 ar fi trebuit să cuprindă întreaga piață de folii în loc să se concentreze asupra produsului în cauză, deoarece se pare că deciziile luate de către producătorii din Uniune în ceea ce privește alte tipuri de folii ar influența producția lor de produs în cauză. Această afirmație nu a fost susținută cu probe. În orice caz, ancheta a stabilit că, astfel cum s-a menționat în considerentul 185, cel mai mare producător de AHF din Uniune inclus în eșantion producea exclusiv AHF și că producătorii din Uniune despre care s-a dovedit că produc atât AHF cât și alt tip de folii denumite folii convertoare din aluminiu (aluminium converter foil – „ACF”) nu au putut să treacă cu ușurință de la fabricarea unui produs la celălalt, deoarece fabricarea ambelor produse în anumite cantități era necesară pentru a se maximiza eficiența în exploatare. Astfel cum s-a menționat în considerentul 185, ancheta a mai arătat că producătorii din Uniune incluși în eșantion au avut o rată stabilă de producție între aceste tipuri de folii pe parcursul perioadei examinate. Prin urmare, argumentul a fost respins.

(123)

Un producător chinez a observat că, întrucât capacitatea de producție a producătorilor din Uniune a reprezentat mai puțin de 50 % din consumul Uniunii, era necesar ca utilizatorii să importe AHF de la producători-exportatori din țările terțe. Pe această bază, producătorul chinez a afirmat că producătorii-exportatori erau în concurență între ei și nu cu producătorii din Uniune, atunci când (aceste persoane) livrează utilizatorilor care nu sunt deserviți de producătorii din Uniune. Afirmația nu a fost totuși justificată. În primul rând, afirmația potrivit căreia capacitatea de producție a producătorilor din Uniune a reprezentat mai puțin de 50 % din consumul din Uniune este incorectă. Astfel cum s-a arătat în considerentele 106 și 129, capacitatea de producție a industriei din Uniune a reprezentat între 58 % și 74 % din consumul din Uniune în cursul perioadei anchetei de reexaminare și a fost mai mare de 55 % în cursul întregii perioade examinate. În plus, astfel cum se arată în tabelul 5, ancheta a stabilit că industria din Uniune a avut o capacitate de producție neutilizată în cursul întregii perioade examinate, care ar fi putut fi utilizată pentru a deservi piața Uniunii dacă, într-adevăr, nu a existat nicio concurență din partea importurilor care fac obiectul unui dumping. În plus, importurile din țări terțe au fost, de asemenea, în concurență cu produsul similar fabricat de industria din Uniune deoarece clienții existenți ai producătorilor din Uniune au reușit să treacă la furnizori din țări terțe. Prin urmare, argumentul a fost respins.

(124)

În conformitate cu articolul 3 alineatul (5) din regulamentul de bază, Comisia a examinat toți factorii și indicii economici care influențează situația industriei din Uniune.

(125)

După cum s-a menționat în considerentul 18, pentru determinarea eventualului prejudiciu suferit de industria din Uniune s-a utilizat eșantionarea.

(126)

Pentru determinarea prejudiciului, Comisia a făcut o distincție între indicatorii de prejudiciu macroeconomici și cei microeconomici. Conform explicațiilor din considerentul 103, Comisia a evaluat indicatorii macroeconomici privind întreaga industrie din Uniune pe baza informațiilor furnizate de solicitanți, care au fost verificate în mod corespunzător pentru societățile incluse în eșantion. Comisia a evaluat indicatorii microeconomici referitori doar la societățile incluse în eșantion pe baza datelor din răspunsurile la chestionar oferite de producătorii din Uniune incluși în eșantion. Ambele seturi de date au fost considerate reprezentative pentru situația economică a industriei din Uniune.

(127)

Indicatorii macroeconomici sunt: producția, capacitatea de producție, utilizarea capacității, volumul vânzărilor, cota de piață, creșterea economică, ocuparea forței de muncă, productivitatea și amploarea marjei de dumping.

(128)

Indicatorii microeconomici sunt: prețurile unitare medii, costul unitar, costurile cu forța de muncă, stocurile, rentabilitatea, fluxul de lichidități, investițiile, randamentul investițiilor și capacitatea de a mobiliza capitaluri.

(129)

Producția totală, capacitatea de producție și rata de utilizare a capacității din Uniune au evoluat pe parcursul perioadei examinate după cum urmează:

Tabelul 5

Producția totală a industriei din Uniune, capacitatea de producție și utilizarea capacității