12.11.2015   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 295/1

(1)

Regulamentul (CE) nr. 2494/95 stabilește bazele statistice necesare pentru elaborarea unor indici armonizați ai prețurilor de consum (IAPC).

(2)

Regulamentul (CE) nr. 1708/2005 al Comisiei (3) stabilește norme comune pentru fixarea perioadei de referință a indicelui pentru IAPC și o fixează la 2005 = 100.

(3)

Având în vedere modificările aduse clasificării subindicilor IAPC și alinierea subindicilor care au fost conectați la IAPC după introducerea valorii 2005 = 100, este necesar să se modifice perioada de referință a indicelui. În consecință, în scopul de a se asigura comparabilitatea și pertinența IAPC, perioada de referință a indicelui ar trebui modificată și ar trebui să fie 2015 = 100.

(4)

În conformitate cu articolul 13 din Regulamentul (CE) nr. 2494/95, s-a ținut seama de rentabilitatea costurilor la adoptarea prezentului regulament.

(5)

Măsurile prevăzute în prezentul regulament sunt conforme cu avizul Comitetului Sistemului Statistic European,

12.11.2015   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 295/3

(1)

Listele administrațiilor regionale și autorităților locale față de care sunt deținute expuneri ce trebuie tratate ca expuneri față de administrația centrală în conformitate cu Directiva 2009/138/CE sunt relevante pentru calcularea modulului „risc de piață” și a modulului „risc de contrapartidă” din formula standard pentru calculul cerinței de capital de solvabilitate.

(2)

Dacă este cazul, administrațiile regionale și autoritățile locale incluse în aceste liste ar trebui clasificate în funcție de tip, ținând cont de condițiile stabilite la articolul 85 din Regulamentul delegat (UE) 2015/35 al Comisiei (2).

(3)

Autoritățile de supraveghere au furnizat informații relevante cu privire la competențele specifice de colectare de venituri și dispozițiile instituționale existente în temeiul legislației naționale în legătură cu administrațiile regionale și autoritățile locale din jurisdicțiile lor și cu privire la măsura în care aceste guverne și autorități respectă cerințele prevăzute la articolul 109a alineatul (2) litera (a) din Directiva 2009/138/CE.

(4)

Prezentul regulament se bazează pe proiectele de standarde tehnice de punere în aplicare transmise Comisiei de Autoritatea Europeană de Asigurări și Pensii Ocupaționale.

(5)

Autoritatea Europeană de Asigurări și Pensii Ocupaționale a efectuat consultări publice deschise cu privire la proiectele de standarde tehnice de punere în aplicare pe care se bazează prezentul regulament, a analizat costurile și beneficiile potențiale aferente și a solicitat avizul Grupului părților interesate din domeniul asigurărilor și reasigurărilor, instituit în conformitate cu articolul 37 din Regulamentul (UE) nr. 1094/2010 al Parlamentului European și al Consiliului (3).

1.

în Austria: orice „Land” sau „Gemeinde”;

2.

în Belgia: orice „communauté” sau „gemeenschap”, „région” sau „gewest”, „province” sau „provincie” ori „commune” sau „gemeente”;

3.

în Danemarca: orice „region” sau „kommune”;

4.

în Finlanda: orice „kaupunki” sau „stad”, „kunta” sau „kommun” ori „Ahvenanmaan maakunta” sau „Landskapet Åland”;

5.

în Franța: orice „région”, „département” sau „commune”;

6.

în Germania: orice „Land”, „Gemeindeverband” sau „Gemeinde”;

7.

în Liechtenstein: orice „Gemeinde”;

8.

în Lituania: orice „savivaldybė”;

9.

în Luxemburg: orice „commune”;

10.

în Țările de Jos: orice „provincie”, „waterschap” sau „gemeente”;

11.

în Polonia: orice „województwo”, „związek powiatów”, „powiat”, „związek międzygminny”, „gmina” sau „miasto stołeczne Warszawa”;

12.

în Portugalia: „Regiăo Autónoma dos Açores” sau „Regiăo Autónoma da Madeira”;

13.

în Spania: orice „comunidad autónoma” sau „corporación local”;

14.

în Suedia: orice „regiune”, „landsting” sau „kommun”;

15.

în Regatul Unit: Parlamentul Scoțian, Adunarea Națională a Țării Galilor sau Adunarea din Irlanda de Nord.

12.11.2015   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 295/5

(1)

Directiva 2009/138/CE prevede posibilitatea ca autoritățile de supraveghere să stabilească o majorare de capital pentru o societate de asigurare sau reasigurare. Este necesar să se prevadă proceduri de luare a deciziilor de stabilire, calculare și eliminare a majorărilor de capital.

(2)

Pentru a permite unei societăți de asigurare sau reasigurare să furnizeze informații și justificări care ar putea atenua sau pune sub semnul întrebării necesitatea unei majorări de capital înainte de luarea unei decizii privind stabilirea majorării de capital, autoritatea de supraveghere ar trebui să dea societății de asigurare sau reasigurare posibilitatea de a comunica motive împotriva stabilirii unei majorări de capital.

(3)

Cooperarea societății de asigurare și reasigurare cu autoritatea de supraveghere este esențială pentru a asigura eficacitatea majorării de capital ca măsură de supraveghere. Pentru a permite autorității de supraveghere să își bazeze majorarea de capital pe informații exacte și actualizate, societatea de asigurare sau de reasigurare ar trebui, la solicitarea autorității de supraveghere, să calculeze majorarea de capital.

(4)

Pentru a permite societății de asigurare sau reasigurare să remedieze deficiențele care au condus la impunerea majorării de capital, este necesar să se precizeze conținutul deciziei de stabilire a unei majorări de capital.

(5)

Autoritatea de supraveghere și societatea de asigurare sau reasigurare nu ar trebui să se bazeze numai pe revizuirea anuală a majorării de capital, ci ar trebui să monitorizeze în mod proactiv circumstanțele care au condus la stabilirea majorării de capital, pentru a lua măsurile adecvate. Prin urmare, societatea de asigurare sau reasigurare ar trebuie, în acest scop, să furnizeze autorității de supraveghere rapoarte de activitate privind remedierea deficiențelor care au condus la impunerea majorării de capital. Este, de asemenea, necesar să se prevadă o procedură pentru revizuirea deciziilor privind majorarea de capital dacă circumstanțele care au condus la stabilirea majorării de capital se schimbă în mod semnificativ.

(6)

Prezentul regulament se bazează pe proiectele de standarde tehnice de punere în aplicare transmise Comisiei de Autoritatea Europeană de Asigurări și Pensii Ocupaționale.

(7)

Autoritatea Europeană de Asigurări și Pensii Ocupaționale a efectuat consultări publice deschise cu privire la proiectele de standarde tehnice de punere în aplicare pe care se bazează prezentul regulament, a analizat costurile și beneficiile potențiale aferente și a solicitat avizul Grupului părților interesate din domeniul asigurărilor și reasigurărilor, instituit în conformitate cu articolul 37 din Regulamentul (UE) nr. 1094/2010 al Parlamentului European și al Consiliului (2),

(a)

motivele pentru stabilirea unei majorări de capital;

(b)

metodologia de calculare a majorării de capital și cuantumul majorării de capital;

(c)

data de la care se aplică majorarea de capital;

(d)

dacă este relevant, termenul până la care societatea de asigurare sau reasigurare trebuie să remedieze deficiențele care au condus la stabilirea majorării de capital;

(e)

dacă este relevant, conținutul și frecvența eventualelor rapoarte de activitate care trebuie furnizate în conformitate cu articolul 5.

(a)

informațiile prezentate de societatea de asigurare sau reasigurare în cursul procesului de stabilire și calculare a majorării de capital;

(b)

informațiile obținute de autoritatea de supraveghere prin intermediul procesului de supraveghere prin eventualele activități de supraveghere ulterioare;

(c)

informațiile furnizate în raportul de activitate, dacă autoritatea de supraveghere a solicitat acest lucru în conformitate cu articolul 5;

(d)

orice alte informații relevante care indică o modificare semnificativă a circumstanțelor care au condus la stabilirea majorării de capital.

12.11.2015   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 295/9

(1)

În scopul calculării modulului „risc de subscriere pentru asigurarea de sănătate” pentru cerința de capital de solvabilitate, ar trebui stabilite deviațiile standard pentru riscul de primă și cel de rezervă legate de măsurile legislative naționale specifice care permit partajarea plății indemnizațiilor aferente riscului de sănătate între societățile de asigurare și reasigurare.

(2)

Aceste deviații standard ar trebui stabilite numai în ceea privește Zorgverzekeringswet (Legea privind asigurările de sănătate) din Țările de Jos, care prevede o asigurare de sănătate de bază obligatorie (basisverzekering) (denumit în continuare „sistemul de egalizare a riscurilor de sănătate din Țările de Jos”). Potrivit unei anchete desfășurate de Autoritatea Europeană de Asigurări și Pensii Ocupaționale, sistemul de egalizare a riscurilor de sănătate din Țările de Jos este singurul astfel de sistem din Uniune care îndeplinește criteriile prevăzute la articolul 109a alineatele (4) și (5) din Directiva 2009/138/CE.

(3)

Deviațiile standard prevăzute în prezentul regulament au fost stabilite ținând cont de calculele furnizate de De Nederlandsche Bank.

(4)

Prezentul regulament se bazează pe proiectele de standarde tehnice de punere în aplicare transmise Comisiei de Autoritatea Europeană de Asigurări și Pensii Ocupaționale.

(5)

Autoritatea Europeană de Asigurări și Pensii Ocupaționale a efectuat consultări publice deschise cu privire la proiectele de standarde tehnice de punere în aplicare pe care se bazează prezentul regulament, a analizat costurile și beneficiile potențiale aferente și a solicitat avizul Grupului părților interesate din domeniul asigurărilor și reasigurărilor, instituit în conformitate cu articolul 37 din Regulamentul (UE) nr. 1094/2010 al Parlamentului European și al Consiliului (2).

(a)

2,7 % pentru riscul aferent primelor de asigurare de sănătate NSLT;

(b)

5 % pentru riscul de rezervă aferent asigurărilor de sănătate NSLT.

12.11.2015   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 295/11

(1)

Fără a se aduce atingere altor forme de cooperare și de schimb de informații care ar putea avea loc la nivel bilateral sau multilateral între autoritățile de supraveghere, sunt deosebit de necesare proceduri și machete pentru a facilita schimbul de informații eficient și convergent între autoritățile de supraveghere din cadrul colegiului supraveghetorilor, întrucât acesta din urmă ar trebui să fie platforma principală pentru schimbul de informații între autoritățile de supraveghere dintr-un grup.

(2)

Respectivele proceduri și machete sunt adresate autorităților de supraveghere din colegiul supraveghetorilor care decid, în cadrul unui acord de coordonare, cu privire la informațiile necesare activităților colegiului supraveghetorilor și la modalitățile în care ar trebui schimbate aceste informații în conformitate cu articolul 357 din Regulamentul (UE) 2015/35 (2).

(3)

Supravegherea eficace și eficientă presupune ca schimbul de informații și cooperarea dintre autoritățile de supraveghere să ia în considerare natura, amploarea și complexitatea grupului, disponibilitatea și tipul informațiilor, precum și datele cele mai recente și mai relevante.

(4)

Prezentul regulament se bazează pe proiectele de standarde tehnice de punere în aplicare transmise Comisiei de Autoritatea Europeană de Asigurări și Pensii Ocupaționale.

(5)

Autoritatea Europeană de Asigurări și Pensii Ocupaționale a efectuat consultări publice deschise cu privire la proiectele de standarde tehnice de punere în aplicare pe care se bazează prezentul regulament, a analizat costurile și beneficiile potențiale aferente și a solicitat avizul Grupului părților interesate din domeniul asigurărilor, instituit în conformitate cu articolul 37 din Regulamentul (UE) nr. 1094/2010 al Parlamentului European și al Consiliului (3).

12.11.2015   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 295/16

(1)

Evaluările suplimentare ale adecvării evaluărilor externe ale creditului menționate la articolul 44 alineatul (4a) din Directiva 2009/138/CE ar trebui să reprezinte o componentă crucială și importantă a sistemului de management al riscurilor, întrucât acestea atenuează riscuri legate de calcularea rezervelor tehnice și a cerinței de capital de solvabilitate.

(2)

Aspectele procedurale ale evaluărilor suplimentare ar trebui reflectate în strategia privind managementul riscurilor a societăților de asigurare și reasigurare menționată la articolul 41 alineatul (3) din Directiva 2009/138/CE, întrucât evaluările suplimentare sunt o componentă a sistemului de management al riscurilor.

(3)

Natura, amploarea și complexitatea activității societăților de asigurare și reasigurare ar trebui avute în vedere atunci când aceste societăți includ aspectele procedurale ale evaluărilor suplimentare în strategiile lor privind managementul riscurilor și consemnează în scris rezultatele acestor evaluări suplimentare și modul în care sunt efectuate respectivele evaluări.

(4)

Prezentul regulament se bazează pe proiectele de standarde tehnice de punere în aplicare transmise Comisiei de Autoritatea Europeană de Asigurări și Pensii Ocupaționale.

(5)

Autoritatea Europeană de Asigurări și Pensii Ocupaționale a efectuat consultări publice deschise cu privire la proiectele de standarde tehnice de punere în aplicare pe care se bazează prezentul regulament, a analizat costurile și beneficiile potențiale aferente și a solicitat avizul Grupului părților interesate din domeniul asigurărilor și reasigurărilor, instituit în conformitate cu articolul 37 din Regulamentul (UE) nr. 1094/2010 al Parlamentului European și al Consiliului (2),

(a)

sfera de acoperire și frecvența evaluărilor suplimentare;

(b)

modul în care sunt efectuate evaluările suplimentare, inclusiv ipotezele care stau la baza acestora;

(c)

frecvența revizuirilor periodice ale evaluărilor suplimentare și condițiile care impun o analiză ad-hoc a evaluărilor suplimentare.

(a)

modul în care sunt efectuate evaluările suplimentare, precum și rezultatele acestora;

(b)

măsura în care la calcularea rezervelor tehnice și a cerinței de capital de solvabilitate se ține cont de rezultatele evaluărilor suplimentare.

12.11.2015   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 295/18

(1)

Pentru a se asigura că indicele acțiunilor măsoară prețul de piață al unui portofoliu diversificat de acțiuni care este reprezentativ pentru natura acțiunilor deținute în mod tipic de întreprinderile de asigurare și reasigurare, în conformitate cu cerințele de la articolul 172 din Regulamentul delegat (UE) 2015/35 al Comisiei (2), respectivul indice ar trebui compus dintr-o serie de indici ai acțiunilor pentru piețe relevante existenți. Pentru a asigura comparabilitatea respectivilor indici ai acțiunilor, nivelul fiecărui indice la începutul perioadei de timp adecvate menționate la articolul 106 alineatul (2) din Directiva 2009/138/CE ar trebui stabilit la valoarea de 100 de puncte procentuale.

(2)

Valoarea unui indice al acțiunilor fluctuează pe parcursul unei zile. Prin urmare, este necesar să se precizeze ce valoare trebuie utilizată pentru o anumită zi. Întrucât bursele de valori nu sunt deschise pentru tranzacționare în fiecare zi, este, de asemenea, necesar să se precizeze pentru ce zile trebuie calculat indicele acțiunilor. Din acest motiv ar trebui definiți termenii de „ultim nivel” și „zi lucrătoare”.

(3)

Indicele acțiunilor ar trebui să se conformeze cerințelor prevăzute la articolul 172 din Regulamentul delegat (UE) 2015/35.

(4)

Prezentul regulament se bazează pe proiectele de standarde tehnice de punere în aplicare transmise Comisiei de Autoritatea Europeană de Asigurări și Pensii Ocupaționale.

(5)

Autoritatea Europeană de Asigurări și Pensii Ocupaționale a efectuat consultări publice deschise cu privire la proiectele de standarde tehnice de punere în aplicare pe care se bazează prezentul regulament, a analizat costurile și beneficiile potențiale aferente și a solicitat avizul Grupului părților interesate din domeniul asigurărilor și reasigurărilor, instituit prin articolul 37 din Regulamentul (UE) nr. 1094/2010 al Parlamentului European și al Consiliului (3),

1.

„ultimul nivel” înseamnă ultima valoare a indicelui acțiunilor publicată de furnizorul acestuia pentru ziua de referință;

2.

„zi lucrătoare” înseamnă orice zi cu excepția sâmbetelor și a duminicilor.

12.11.2015   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 295/21

(1)

Ajustările prevăzute în prezentul regulament iau în considerare criteriile detaliate prevăzute la articolul 188 alineatul (5) din Regulamentul delegat (UE) 2015/35 al Comisiei (2).

(2)

Pentru a asigura tratamentul consecvent al monedelor raportate la euro în calcularea cerinței de capital pentru riscul de modificare a ratei de schimb valutar, ar trebui prevăzuți factori ajustați pentru riscul de modificare a ratei de schimb valutar în ceea ce privește ratele de schimb dintre euro și monedele raportate la euro, precum și în ceea ce privește rata de schimb între două monede raportate la euro.

(3)

Prezentul regulament se bazează pe proiectele de standarde tehnice de punere în aplicare transmise Comisiei de Autoritatea Europeană de Asigurări și Pensii Ocupaționale.

(4)

Autoritatea Europeană de Asigurări și Pensii Ocupaționale a efectuat consultări publice deschise cu privire la proiectele de standarde tehnice de punere în aplicare pe care se bazează prezentul regulament, a analizat costurile și beneficiile potențiale aferente și a solicitat avizul Grupului părților interesate din domeniul asigurărilor și reasigurărilor, instituit în conformitate cu articolul 37 din Regulamentul (UE) nr. 1094/2010 al Parlamentului European și al Consiliului (3),

(a)

0,39 % dacă cealaltă monedă este coroana daneză (DKK);

(b)

1,81 % dacă cealaltă monedă este leva (BGN);

(c)

2,18 % dacă cealaltă monedă este francul CFA al statelor din Africa de Vest (BCEAO) (XOF);

(d)

1,96 % dacă cealaltă monedă este francul CFA al statelor din Africa Centrală (BEAC) (XAF);

(e)

2,00 % dacă cealaltă monedă este francul comorian (KMF).

(a)

2,24 % atunci când cele două monede sunt DKK și BGN;

(b)

2,62 % atunci când cele două monede sunt DKK și XOF;

(c)

2,40 % atunci când cele două monede sunt DKK și XAF;

(d)

2,44 % atunci când cele două monede sunt DKK și KMF;

(e)

4,06 % atunci când cele două monede sunt BGN și XOF;

(f)

3,85 % atunci când cele două monede sunt BGN și XAF;

(g)

3,89 % atunci când cele două monede sunt BGN și KMF;

(h)

4,23 % atunci când cele două monede sunt XOF și XAF;

(i)

4,27 % atunci când cele două monede sunt XOF și KMF;

(j)

4,04 % atunci când cele două monede sunt XAF și KMF.

12.11.2015   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 295/23

(1)

Prin Regulamentul (UE) nr. 513/2013 (3), Comisia Europeană (denumită în continuare „Comisia”) a instituit o taxă antidumping provizorie la importurile în Uniunea Europeană (denumită în continuare „Uniunea”) de module fotovoltaice pe bază de siliciu cristalin (denumite în continuare „module”) și componentele lor cheie (și anume celule și plachete) originare sau expediate din Republica Populară Chineză (denumită în continuare „RPC”).

(2)

Un grup de producători-exportatori a mandatat Camera de Comerț a Chinei pentru Importul și Exportul de Mașini și Produse Electronice (denumită în continuare „CCCME”) să prezinte Comisiei un angajament de preț în numele lor, ceea ce CCCME a făcut. Din termenii respectivului angajament de preț reiese în mod clar că acesta constituie un pachet de angajamente de preț individuale pentru fiecare producător-exportator, care este, din motive practice de administrare, coordonat de CCCME.

(3)

Prin Decizia 2013/423/UE (4), Comisia a acceptat respectivul angajament de preț în ceea ce privește taxa antidumping provizorie. Prin Regulamentul (UE) nr. 748/2013 (5), Comisia a modificat Regulamentul (UE) nr. 513/2013 pentru a introduce modificările tehnice necesare ca urmare a acceptării angajamentului în ceea ce privește taxa antidumping provizorie.

(4)

Prin Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 1238/2013 (6), Consiliul a instituit o taxă antidumping definitivă la importurile în Uniune de module și de celule originare sau expediate din RPC (denumite în continuare „produsele în cauză”). Prin Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 1239/2013 (7), Consiliul a instituit, de asemenea, o taxă compensatorie definitivă la importurile în Uniune ale produsului în cauză.

(5)

În urma notificării unei versiuni modificate a angajamentului de preț de către un grup de producători-exportatori (denumiți în continuare „producătorii-exportatori”) și CCCME, Comisia a confirmat, prin Decizia de punere în aplicare 2013/707/UE (8), acceptarea angajamentului de preț astfel cum a fost modificat (denumit în continuare „angajamentul”) pentru perioada de aplicare a măsurilor definitive. Anexa la decizia menționată prezintă lista de producători-exportatori pentru care a fost acceptat angajamentul, printre altele:

(6)

Prin Decizia de punere în aplicare 2014/657/UE (9), Comisia a acceptat o propunere din partea grupului de producători-exportatori, formulată împreună cu CCCME, pentru clarificări referitoare la punerea în aplicare a angajamentului în ceea ce privește produsul în cauză care face obiectul angajamentului, și anume module și celule originare sau expediate din RPC, încadrate în prezent la codurile NC ex 8541 40 90 (codurile TARIC 8541409021, 8541409029, 8541409031 și 8541409039) fabricate de către producătorii-exportatori (denumit în continuare „produsul vizat”). Taxele antidumping și taxele compensatorii menționate la considerentul 4 de mai sus, împreună cu angajamentul, sunt denumite în continuare „măsurile”.

(7)

Prin Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2015/866 (10), Comisia a retras acceptarea angajamentului pentru trei producători-exportatori.

(8)

Prin Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2015/1403 (11), Comisia a retras acceptarea angajamentului pentru alt producător-exportator.

(9)

Fiecare societate al cărei angajament a fost acceptat s-a angajat să nu vândă decât produsul vizat fabricat de această societate. Vânzările de produse fabricate de către o altă societate nu sunt permise.

(10)

Producătorii-exportatori au convenit, printre altele, să nu vândă produsul vizat către primul client independent din Uniune sub un anumit preț minim de import (denumit în continuare „PMI”) în limita unui nivel anual asociat importurilor în Uniune prevăzut în angajament.

(11)

De asemenea, se precizează în angajament, printr-o listă neexhaustivă, ce anume constituie o încălcare a angajamentului. Lista respectivă include, în special, încheierea de aranjamente compensatorii cu clienții, furnizând declarații care induc în eroare cu privire la originea produsului în cauză sau la identitatea exportatorului. Participarea la un sistem de schimburi comerciale care ar antrena un risc de eludare constituie, de asemenea, o încălcare. Lista include, de asemenea, faptul că eliberarea unei facturi comerciale, astfel cum este definită în angajament, pentru care tranzacția financiară subiacentă nu este conformă cu valoarea nominală a acesteia, constituie o încălcare.

(12)

În plus, producătorii-exportatori s-au angajat să nu vândă alte produse decât produsul vizat fabricat sau comercializat de aceștia peste un anumit procent limită mic din valoarea totală a vânzărilor produsului vizat acelorași clienți cărora le vând produsul vizat („limita pentru vânzări paralele”).

(13)

De asemenea, angajamentul obligă producătorii-exportatori să îi prezinte Comisiei, trimestrial și în termenele specifice stabilite, informații detaliate privind toate vânzările lor la export și revânzările lor în Uniune (denumite în continuare „rapoarte trimestriale”). Aceasta presupune că datele prezentate în aceste rapoarte trimestriale trebuie să fie complete și corecte și că tranzacțiile raportate respectă în totalitate termenii angajamentului. Vânzările de produse, altele decât produsul vizat, către aceiași clienți trebuie să fie, de asemenea, raportate.

(14)

Pentru a garanta respectarea angajamentului, producătorii-exportatori s-au angajat, de asemenea, să autorizeze vizite de verificare la sediile lor, care să permită controlul acurateței și al caracterului complet al datelor prezentate Comisiei în rapoartele trimestriale și să furnizeze toate informațiile considerate necesare de către Comisie.

(15)

Angajamentul stipulează posibilitatea Comisiei de a-și retrage acceptul pentru angajament la orice moment în cursul aplicării sale în cazul în care monitorizarea și punerea în aplicare se dovedesc a fi imposibile.

(16)

Odată cu monitorizarea respectării angajamentului, Comisia a verificat informațiile relevante pentru angajament, transmise de cei doi producători-exportatori menționați în considerentul 5 de mai sus. Comisia a efectuat, de asemenea, vizite de verificare la fața locului la sediile producătorilor-exportatori respectivi. Constatările menționate la considerentele 17-27 abordează problemele identificate în cazul Chint Solar și Sunny Energy, care obligă Comisia să retragă acceptarea angajamentului pentru acești doi producători-exportatori.

(17)

Societățile afiliate din Uniune ale Chint Solar menționate în considerentul 5 litera (a) au vândut produsul vizat către clienți independenți din Uniune în 2013 și în 2014. Aceste vânzări nu au fost raportate Comisiei în termenul prevăzut în angajament. Abia la începutul vizitei de verificare a fost prezentat un raport incomplet. Prin urmare, Comisia a concluzionat că Chint Solar și-a încălcat obligațiile de raportare.

(18)

De asemenea, Chint Solar a vândut către Uniune module care au fost fabricate de către o societate afiliată care nu este parte la angajament. Comisia a analizat această practică și a ajuns la concluzia că Chint Solar a încălcat obligația de a vinde doar acele module care au fost produse de către societatea care este parte la angajament.

(19)

În plus, un producător afiliat de module din Uniune a vândut aceste produse, printre altele, unuia dintre clienții Chint Solar sau clienților afiliați unui client al Chint Solar. O parte semnificativă din aceste vânzări au fost efectuate la prețuri inferioare PMI. Comisia a analizat acest model de afaceri. Comisia a concluzionat că, prin vânzarea la prețuri inferioare PMI către un client al Chint Solar sau către un client afiliat unui client Chint Solar, a avut loc un acord de compensare, iar Chint Solar a încălcat obligația care decurge din angajament de a nu încheia un acord de compensare.

(20)

În plus, Chint Solar produce părți de module în temeiul acordurilor de producător de echipamente originale („OEM”). Pentru un grup al clienților săi OEM, angajamentul contractual permite vânzări către Uniune și în afara Uniunii. Chint Solar nu a furnizat toate informațiile considerate necesare de către Comisie pentru monitorizarea angajamentului. În ceea ce privește un alt grup al clienților săi OEM, verificarea a stabilit că, cel puțin o dată, au fost livrate module către clienți ai acestui grup stabiliți atât în Uniune, cât și în afara Uniunii.

(21)

Acest model de afaceri conduce la un risc de eludare sub forma compensării încrucișate a PMI. Mai exact, acest lucru ar fi valabil în cazul în care modulele ar fi vândute către grupuri de clienți OEM prin intermediul societății afiliate Chint Solar care nu este parte la angajament.

(22)

Comisia a concluzionat că modelul schimburilor comerciale identificat face ca monitorizarea angajamentului în cazul Chint Solar să fie impracticabilă.

(23)

Sunny Energy a emis mai multe facturi comerciale pentru module solare a căror valoare nominală era în conformitate cu PMI. Cu toate acestea, o inspecție a facturilor relevante prezentate de Sunny Energy autorităților chineze în materie de TVA a arătat că aceste tranzacții au inclus, de asemenea, produse care nu fac obiectul angajamentului, cum ar fi, invertoare și cabluri definite în angajament ca „alte produse”, care nu au fost raportate Comisiei. În plus, vânzările de astfel de „alte produse” către aceiași clienți au depășit limita pentru vânzări paralele autorizată de angajament. Acestea reprezintă încălcări ale obligațiilor de raportare și ale limitei pentru vânzări de „alte produse” către aceiași clienți.

(24)

De asemenea, vizita de verificare a stabilit că pe facturile prezentate de Sunny Energy autorităților chineze în materie de TVA, prețul de vânzare al modulelor solare era inferior prețului care figurează pe facturile conforme cu angajamentul. Comisia a analizat această practică și a ajuns la concluzia că Sunny Energy a încălcat angajamentul prin emiterea de facturi comerciale pentru care tranzacțiile financiare subiacente nu erau în conformitate cu valoarea nominală.

(25)

Sunny Energy a exportat, de asemenea, „alte produse” pe o perioadă de timp destul de lungă către un antrepozit vamal din Uniune. Vămuirea produselor respective are loc după ce clientul a comandat produsele respective. Aceste vânzări nu fac obiectul monitorizării de către Comisie.

(26)

Comisia a analizat implicațiile acestui model al schimburilor comerciale și a concluzionat că există un risc mare de compensare încrucișată a PMI, dacă produsele vizate și produsele care nu fac obiectul angajamentului care provin din antrepozitul vamal sunt vândute către aceiași clienți. Comisia a concluzionat că modelul schimburilor comerciale identificat face ca monitorizarea angajamentului în cazul Sunny Energy să fie impracticabilă.

(27)

În plus, înregistrările tranzacțiilor controlate la fața locului au arătat că un client nu a achitat suma totală pentru tranzacția de vânzare în cauză. O analiză mai aprofundată a stabilit că această plată parțială determină un preț de vânzare mai mic decât PMI. Vânzarea la un preț inferior PMI constituie o încălcare a angajamentului.

(28)

Constatările privind încălcările angajamentului și caracterul său nepractic în cazul Chint Solar și Sunny Energy justifică retragerea acceptării angajamentului pentru acești doi producători-exportatori, în conformitate cu articolul 8 alineatele (7) și (9) din regulamentul antidumping de bază, cu articolul 13 alineatele (7) și (9) din regulamentul antisubvenții de bază și în conformitate cu termenii angajamentului.

(29)

Angajamentul stipulează că o încălcare de către un producător-exportator individual nu conduce automat la retragerea acceptării angajamentului pentru toți producătorii-exportatori. Într-o astfel de situație, Comisia evaluează impactul respectivei încălcări asupra caracterului practic al angajamentului care afectează toți producătorii-exportatori și CCCME.

(30)

În consecință, Comisia a examinat impactul încălcărilor comise de către Chint Solar și Sunny Energy asupra caracterului practic al angajamentului care afectează toți producătorii-exportatori și CCCME.

(31)

Responsabilitatea pentru aceste încălcări le revine doar producătorilor-exportatori în cauză; monitorizarea nu a evidențiat nicio încălcare sistematică de către un număr mare de producători-exportatori sau de către CCCME.

(32)

Prin urmare, Comisia concluzionează că funcționarea angajamentului în ansamblu nu este afectată și că nu există motive pentru retragerea acceptării angajamentului pentru toți producătorii-exportatori și pentru CCCME.

(33)

Părțile interesate au avut posibilitatea de a fi audiate și de a formula observații în conformitate cu articolul 8 alineatul (9) din regulamentul antidumping de bază și cu articolul 13 alineatul (9) din regulamentul antisubvenții de bază. Chint Solar și Sunny Energy au prezentat observații și au fost audiate. O altă parte interesată a prezentat, de asemenea, observații.

(34)

În cursul audierilor, atât Chint Solar, cât și Sunny Energy au confirmat că au avut loc unele încălcări, dar s-au angajat să respecte angajamentul pe viitor și au subliniat faptul că ele consideră aceste încălcări ca fiind minore.

(35)

Chint Solar a susținut că, în pofida răspunsurilor transmise în cursul anchetei inițiale de către producătorul afiliat menționat în considerentul 18 de mai sus, Comisia nu a inclus acest producător nici în propunerea de eșantionare, nici în lista producătorilor cooperanți care fac obiectul stabilirii concluziilor finale ale anchetei inițiale. În opinia lor, din cauza acestor omisiuni, Chint Solar nu era în măsură să înțeleagă diferitele statute ale producătorilor săi.

(36)

Comisia respinge argumentul de mai sus. În primul rând, propunerea de eșantionare se referea atât la producători individuali, cât și la grupuri de societăți. Reiese cu claritate din formulare și din lista de societăți anexată la propunerea de eșantionare că a fost inclusă o singură societate per grup de societăți. De fapt, majoritatea societăților propuse în vederea eșantionării aveau mai multe societăți afiliate în RPC, dar numai o singură societate per grup de societăți a fost inclusă în propunerea de eșantionare.

(37)

În al doilea rând, spre deosebire de propunerea de eșantionare, lista producătorilor-exportatori cooperanți menționată în regulamentele de punere în aplicare de instituire a taxelor antidumping și compensatorii provizorii și definitive asupra produsului în cauză include toate societățile din cadrul grupului de societăți. Comisia consideră că i s-a acordat timp suficient societății Chint Solar pentru a sublinia orice inexactitate din lista producătorilor-exportatori cooperanți după comunicarea informațiilor în etapele provizorii și finale ale anchetelor inițiale. Chint Solar nu a transmis nicio observație.

(38)

Chint Solar a afirmat, de asemenea, că nu a avut cunoștință despre obligațiile de raportare cu privire la societățile sale afiliate din Uniune, menționate în considerentul 5 litera (a) de mai sus, deoarece Chint Solar nu a fost informată cu privire la acceptarea angajamentului oferit de aceste societăți afiliate. În plus, Chint Solar a susținut că respectivelor societăți afiliate din Uniune nu li s-a oferit niciun acces independent la sistemul de raportare, fapt care a făcut imposibilă prezentarea rapoartelor lor trimestriale.

(39)

Comisia respinge aceste argumente, având în vedere că Chint Solar avea obligația să raporteze tranzacțiile de revânzare către clienți independenți din Uniune și nu a reușit să facă acest lucru din următoarele motive:

(40)

Chint Solar a afirmat, de asemenea, că nu a avut loc nicio încălcare substanțială, având în vedere că tranzacțiile neraportate au fost marginale în comparație cu numărul total al tranzacțiilor de vânzare.

(41)

Comisia nu poate accepta acest argument. Chint Solar nu a prezentat niciun raport trimestrial privind operațiunile de revânzare ale societății sale afiliate, menționată în considerentul 5 litera (a), de la intrarea în vigoare a angajamentului. Acest lucru nu are nicio legătură cu numărul de tranzacții neraportate. Prin urmare, Comisia își menține concluzia că Chint Solar și-a încălcat obligația de raportare în cadrul angajamentului.

(42)

Chint Solar a contestat, de asemenea, faptul că și-a încălcat obligația care decurge din angajament de a nu încheia un aranjament compensatoriu pentru următoarele motive:

(43)

Comisia nu poate accepta argumentele în cauză. În primul rând, Comisia nu a criticat Chint Solar pentru că nu a notificat achiziționarea, ci pentru vânzările paralele descrise în considerentul 19 de mai sus.

(44)

În al doilea rând, Chint Solar citează în afara contextului lor răspunsurile serviciilor Comisiei, care au fost calificate, în orice caz, drept neobligatorii. Răspunsurile menționate sunt irelevante pentru obligația de a nu încheia un aranjament compensatoriu.

(45)

În al treilea rând, este evident că vânzările unui producător din Uniune nu pot face obiectul angajamentului. Cu toate acestea, aranjamentele compensatorii constatate de Comisie rezultă din vânzările paralele efectuate de acest producător afiliat din Uniune către un client al Chint Solar sau către clienți afiliați unui client al Chint Solar. Diferența în ceea ce privește specificațiile produsului nu este relevantă din punct de vedere al compensării încrucișate. În plus, este de asemenea lipsit de relevanță faptul că vânzările s-au realizat la prețurile pieței, deoarece aceste prețuri erau inferioare PMI.

(46)

Comisia a analizat, de asemenea, angajamentele suplimentare asumate de Chint Solar și a concluzionat că acestea abordează doar riscul unor aranjamente compensatorii în ceea ce privește un anumit client. În plus, ele presupun o sarcină suplimentară pentru monitorizarea angajamentului, și anume verificări suplimentare ale altor rapoarte trimestriale.

Prin urmare, Comisia confirmă evaluarea sa conform căreia Chint Solar și-a încălcat obligația în temeiul angajamentului de a nu încheia un aranjament compensatoriu.

(47)

Chint Solar a susținut, de asemenea, că nu a vândut niciun fel de module către destinații din afara Uniunii ale clientului FEO menționat în considerentul 20 de mai sus. În plus, Chint Solar a reiterat faptul că a furnizat Comisiei toate informațiile referitoare la respectivul angajament contractual FEO.

(48)

Chint Solar a clarificat, de asemenea, faptul că a efectuat o livrare accidentală, într-un singur caz, către membri UE și non-UE ai celuilalt grup de clienți FEO menționat în considerentul 20 în condiții speciale. Chint Solar și-a luat, de asemenea, angajamentul în ceea ce privește faptul că nu vor mai avea loc asemenea accidente în viitor.

(49)

Comisia respinge aceste argumente. În primul rând, Comisia consideră că existența unui astfel de model de afaceri conduce la un risc de eludare sub forma compensării încrucișate a PMI. Faptul că nu au avut loc vânzări nu reduce riscul identificat de compensare încrucișată. În plus, Chint Solar nu a oferit niciun detaliu cu privire la modul în care va garanta că nu vor fi efectuate astfel de vânzări accidentale în viitor.

(50)

Chint Solar a susținut, de asemenea, că ar trebui să i se acorde instrucțiuni în timp util și șanse egale de a face corecturi în cursul punerii în aplicare a angajamentului. După știința sa, Comisia a constatat probleme de neraportare și alte încălcări comise de alte societăți care fac obiectul angajamentului, care nu au determinat retragerea din cadrul angajamentului.

(51)

Comisia respinge acest argument, întrucât s-a constatat că nicio altă societate nu a încălcat angajamentul pentru aceleași motive ca Chint Solar.

(52)

Prin urmare, Comisia respinge aceste afirmații ale Chint Solar deoarece sunt neîntemeiate.

(53)

De asemenea, Chint Solar a susținut că, înainte de a decide retragerea Chint Solar din cadrul angajamentului, este necesară o evaluare de către Comisie a schimbărilor de pe piața echipamentelor fotovoltaice a Uniunii, în special în ceea ce privește efectul negativ pretins al măsurilor antidumping și compensatorii asupra sectorului echipamentelor fotovoltaice al Uniunii.

(54)

Comisia respinge aceste argument, având în vedere că nu este relevant pentru evaluarea încălcărilor angajamentului de către Chint Solar.

(55)

Sunny Energy contestă că și-a încălcat obligația de raportare, având în vedere că cel puțin unele din vânzările de „alte produse” au fost raportate Comisiei în unul dintre rapoartele trimestriale și că a întocmit cel puțin un alt raport care însă nu a fost prezentat Comisiei.

(56)

Comisia nu poate accepta acest argument. Sunny Energy a prezentat raportul trimestrial privind „alte produse” în primul trimestru după intrarea în vigoare a angajamentului. Cu toate acestea, Sunny Energy nu a prezentat alte rapoarte trimestriale privind „alte produse” și nici nu a rectificat tranzacțiile omise în cadrul rapoartelor trimestriale următoare.

(57)

Sunny Energy a susținut, de asemenea, că nu a avut loc nicio încălcare de fond a angajamentului în majoritatea cazurilor și că valoarea vânzărilor de „alte produse” a depășit limita vânzărilor paralele doar cu o sumă nesemnificativă.

(58)

Comisia respinge argumentul de mai sus. Depășirea limitei pentru vânzări paralele există, indiferent de suma în cauză, chiar dacă aceasta este nesemnificativă. Prin urmare, Comisia își menține concluzia că Sunny Energy și-a încălcat obligația de raportare în cadrul angajamentului.

(59)

Sunny Energy a susținut că valorile facturii conforme cu angajamentul furnizate clienților Sunny Energy sunt exacte și sunt utilizate pentru contabilizarea operațiunilor în conturile Sunny Energy. Plata pentru o anumită tranzacție se bazează, de asemenea, pe factura conformă cu angajamentul. În opinia lor, numai valoarea totală a facturii TVA este relevantă pentru verificarea conformității cu termenii angajamentului, și nu defalcarea care arată modalitățile de calcul ale acestui total. Prin urmare, operațiunile financiare subiacente erau în conformitate cu valoarea lor nominală. În plus, diferența dintre valorile care figurează în facturile conforme cu angajamentul și în facturile TVA este marginală.

(60)

Comisia respinge argumentul de mai sus. În primul rând, factura TVA a inclus prețul produsului în cauză și al „altor produse” neraportate pentru care prețul de vânzare a fost diferit de cel indicat pe factura conformă cu angajamentul. În al doilea rând, Sunny Energy nu a furnizat niciun argument convingător pentru diferența dintre diferitele documente financiare și administrative.

(61)

Sunny Energy a afirmat, de asemenea, că a contactat clientul menționat în considerentul 27 de mai sus și că a primit plata integrală a facturii respective.

(62)

Comisia ia act de aceste măsuri luate de Sunny Energy, care, cu toate acestea, au fost luate după ce problema a fost identificată de către Comisie.

(63)

Sunny Energy a afirmat, de asemenea, că este dispusă să înceteze vânzările de „alte produse” din antrepozitul vamal din Uniune menționat în considerentul 25 de mai sus, pentru a evita posibilul risc de compensare încrucișată.

(64)

Comisia a concluzionat că, deși acest angajament ar aborda riscul de compensare încrucișată, monitorizarea unui astfel de angajament nu ar fi posibilă. În plus, aceste angajamente nu abordează modelul schimburilor comerciale identificat, care a fost aplicat pe o perioadă îndelungată de timp.

(65)

O parte interesată a susținut că Chint Solar și Sunny Energy au vândut în mod sistematic produsul în cauză sub PMI sau au eludat acest preț în alte moduri. Partea interesată a solicitat retragerea acestor societăți din cadrul angajamentului.

(66)

În plus, partea interesată a susținut că numărul societăților retrase din cadrul angajamentului confirmă experiența pieței conform căreia angajamentul a fost încălcat pe scară largă.

(67)

Comisia subliniază faptul că partea interesată a făcut supoziții nefondate în observațiile sale. Monitorizarea efectuată de Comisie nu a evidențiat nicio încălcare sistematică de către un număr mare de producători-exportatori sau de către CCCME.

(68)

Prin urmare, Comisia își menține constatările în ceea ce privește încălcările angajamentului de către Chint Solar și Sunny Energy.

(69)

Prin urmare, în conformitate cu articolul 8 alineatele (7) și (9) din regulamentul antidumping de bază, cu articolul 13 alineatele (7) și (9) din regulamentul antisubvenții de bază și, de asemenea, în conformitate cu termenii angajamentului, Comisia a concluzionat că acceptarea angajamentului pentru Chint Solar și Sunny Energy trebuie să fie retrasă.

(70)

În consecință, în conformitate cu articolul 8 alineatul (9) din regulamentul antidumping de bază și cu articolul 13 alineatul (9) din regulamentul antisubvenții de bază, taxa antidumping definitivă instituită prin articolul 1 din Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 1238/2013 și taxa compensatorie definitivă instituită prin articolul 1 din Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 1239/2013 se aplică în mod automat importurilor originare sau expediate din RPC de produs în cauză fabricat de Chint Solar (cod adițional TARIC:B810) și Sunny Energy (cod adițional TARIC: B825) începând cu data intrării în vigoare a prezentului regulament.

(71)

În scop informativ, tabelul din anexa la prezentul regulament enumeră producătorii-exportatori pentru care acceptarea angajamentului prin Decizia de punere în aplicare 2014/657/UE nu este afectată,

12.11.2015   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 295/39

(1)

Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 543/2011 prevede, ca urmare a rezultatelor negocierilor comerciale multilaterale din cadrul Rundei Uruguay, criteriile pentru stabilirea de către Comisie a valorilor forfetare de import din țări terțe pentru produsele și perioadele menționate în partea A din anexa XVI la regulamentul respectiv.

(2)

Valoarea forfetară de import se calculează în fiecare zi lucrătoare, în conformitate cu articolul 136 alineatul (1) din Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 543/2011, ținând seama de datele zilnice variabile. Prin urmare, prezentul regulament trebuie să intre în vigoare la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene,

12.11.2015   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 295/42

(1)

În temeiul articolului 235 alineatul (4) și al articolului 240 alineatul (2) primul paragraf din TFUE, atât Consiliul European, cât și Consiliul Uniunii Europene sunt asistate de Secretariatul General al Consiliului.

(2)

În temeiul articolului 6 primul paragraf din Protocolul nr. 7, președintele Consiliului European și președintele Consiliului sunt cei care emit permise de liberă trecere pentru membrii instituțiilor lor și pentru funcționarii și ceilalți agenți ai instituțiilor lor, în conformitate cu condițiile prevăzute în Statutul funcționarilor și în Regimul aplicabil celorlalți agenți ai Uniunii Europene, prevăzute prin Regulamentul (CEE, Euratom, CECO) nr. 259/68 al Consiliului (1).

(3)

Regulamentul (UE) nr. 1417/2013 al Consiliului (2) stabilește forma, domeniul de aplicare și condițiile de emitere a permiselor de liberă trecere pentru membrii instituțiilor Uniunii, pentru funcționarii și ceilalți agenți ai Uniunii, precum și pentru solicitanții speciali, astfel cum se prevede în anexa II la regulamentul menționat.

(4)

În temeiul articolului 1 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 1417/2013, permisele de liberă trecere pot fi eliberate pentru solicitanții speciali, în temeiul anexei II la regulamentul menționat, numai în interesul Uniunii, în cazuri excepționale și cu motivația corespunzătoare.

(5)

Președintele Consiliului European și președintele Consiliului ar trebui să delege competențele lor respective către Secretarul General al Consiliului.

(6)

Decizia 2005/682/CE, Euratom a Consiliului (3) ar trebui abrogată,

12.11.2015   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 295/44

(1)

La 13 iunie 2007, guvernul Republicii Liberia a depus o cerere de aderare la Acordul de la Marrakesh privind constituirea Organizației Mondiale a Comerțului (denumit în continuare „Acordul de la Marrakesh”), în temeiul articolului XII din respectivul acord.

(2)

La 18 decembrie 2007, a fost creat un grup de lucru privind aderarea Republicii Liberia, pentru a se ajunge la un acord cu privire la condițiile de aderare acceptabile atât pentru Republica Liberia, cât și pentru toți membrii Organizației Mondiale a Comerțului (OMC).

(3)

Comisia, în numele Uniunii, a negociat o serie cuprinzătoare de angajamente de deschidere a pieței din partea Republicii Liberia, care sunt în conformitate cu orientările referitoare la aderarea țărilor cel mai puțin dezvoltate prevăzute de Consiliul General al OMC și care corespund cererilor Uniunii, luând în considerare relațiile comerciale bilaterale cu Republica Liberia în contextul parteneriatului UE-ACP.

(4)

Angajamentele respective sunt în prezent încorporate în Protocolul de aderare a Republicii Liberia la OMC (denumit în continuare „Protocolul de aderare”).

(5)

Aderarea la OMC ar trebui să aibă o contribuție pozitivă și de durată la procesul de reformă economică și dezvoltare durabilă din Republica Liberia.

(6)

În consecință, Protocolul de aderare ar trebui să fie aprobat.

(7)

Conform articolului XII din Acordul de la Marrakesh, condițiile de aderare trebuie convenite între statul aderent și OMC, iar Conferința Ministerială a OMC aprobă condițiile de aderare din partea OMC. Articolul IV.2 din acordul menționat prevede că, în intervalele dintre reuniunile Conferinței Ministeriale, funcțiile acesteia sunt exercitate de Consiliul General al OMC.

(8)

Este oportun să se stabilească poziția care urmează să fie adoptată în numele Uniunii în cadrul Conferinței Ministeriale a OMC cu privire la aderarea Republicii Liberia la OMC,

12.11.2015   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 295/45

(1)

Regulamentul (CE) nr. 178/2002 stabilește principiile generale care reglementează produsele alimentare și hrana pentru animale în general și siguranța acestora în special, la nivelul Uniunii și la nivel național. El prevede măsuri de urgență în cazul în care există dovezi că produsele alimentare sau hrana pentru animale importate dintr-o țară terță ar putea constitui un risc grav pentru sănătatea umană sau animală sau pentru mediu, iar riscul respectiv nu poate fi combătut în mod satisfăcător prin măsuri luate de statul membru sau de statele membre în cauză.

(2)

Decizia 2008/866/CE a Comisiei (2) a fost adoptată în urma apariției unui focar de hepatită A la om ca urmare a consumului de moluște bivalve importate din Peru, care erau contaminate cu virusul hepatitei A (HAV). Respectiva decizie se aplica inițial până la 31 martie 2009, însă această perioadă de aplicare a fost prelungită în cele din urmă până la 30 noiembrie 2015 prin Decizia de punere în aplicare 2014/874/UE a Comisiei (3).

(3)

Autorității peruviene competente i s-a solicitat să furnizeze garanții satisfăcătoare că au fost corectate deficiențele identificate în ceea ce privește sistemul de monitorizare pentru detectarea virusului la moluște bivalve vii. Măsurile de protecție trebuie să fie prelungite până când va fi demonstrată eficacitatea măsurilor corective adoptate de autoritățile peruviene competente. Până în prezent, având în vedere rezultatele programului de monitorizare, Comisia nu poate concluziona că sistemul de control și planul de monitorizare care se aplică în acest moment în Peru pentru anumite moluște bivalve sunt în măsură să furnizeze garanțiile impuse de dreptul Uniunii.

(4)

Prin urmare, termenul de aplicare a Deciziei 2008/866/CE ar trebui modificat în consecință.

(5)

Măsurile prevăzute în prezenta decizie sunt în conformitate cu avizul Comitetului permanent pentru plante, animale, produse alimentare și hrană pentru animale,

12.11.2015   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 295/47

(1)

La sfârșitul lunii octombrie 2012, Autoritatea și Comisia Europeană (denumită în continuare „Comisia”) au fost contactate în mod neoficial de autoritățile Norvegiei, Danemarcei și Suediei (denumite împreună „statele”) în legătură cu intenția lor de a participa la o nouă facilitate de credit de tip revolving („noua FCR”) în favoarea companiei Scandinavian Airlines („SAS” sau „SAS Group” sau „compania”). La 12 noiembrie 2012, statele au decis să participe la noua facilitate de credit, însă fără a notifica în mod oficial Autorității măsura în cauză.

(2)

La 5 februarie 2013, Autoritatea a primit o plângere din partea European Low Fares Airline Association („ELFAA” – Asociația Europeană a Companiilor Aeriene Low-Cost), împotriva participării statelor la FCR. Prin scrisoarea din data de 18 februarie 2013, Autoritatea a invitat autoritățile norvegiene să prezinte observații cu privire la plângere și la presupusele ajutoare de stat ilegale.

(3)

Autoritățile norvegiene au răspuns prin scrisoarea din 25 martie 2013. De asemenea, acestea au furnizat informații suplimentare, prin scrisoarea din data de 6 iunie 2013.

(4)

Prin Decizia nr. 259/13/COL din 19 iunie 2013, Autoritatea a inițiat procedura oficială de investigare cu privire la un potențial ajutor ilegal în favoarea SAS prin intermediul noii facilități de credit de tip revolving („decizia de inițiere a procedurii”). Decizia de inițiere a procedurii a fost publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene și în suplimentul SEE la acesta (1). Autoritățile norvegiene, grupul SAS și Foundation Asset Management Sweden AB („FAM”) (2) au prezentat observații cu privire la decizia de inițiere a procedurii. La 6 noiembrie 2013, Autoritatea a transmis observațiile primite din partea grupului SAS și a FAM autorităților norvegiene, cărora li s-a oferit posibilitatea de a răspunde. Prin scrisoarea din data de 6 decembrie 2013, autoritățile norvegiene au precizat că nu au obiecții cu privire la observațiile formulate de grupul SAS și de FAM.

(5)

Prin scrisoarea din 25 februarie 2014, Autoritatea a solicitat informații suplimentare din partea autorităților norvegiene. Aceste informații au fost transmise prin scrisoarea din 27 martie 2014.

(6)

Prin scrisoarea din 6 martie 2014, autoritățile norvegiene au informat Autoritatea că SAS decisese să anuleze noua facilitate de credit de tip revolving și să analize alte soluții de natură să-i permită consolidarea bazei de capital. Anularea a intrat în vigoare la 4 martie 2014.

(7)

Pentru această procedură, Autoritatea, în conformitate cu articolul 109 alineatul (1) din Acordul privind Spațiul Economic European („Acordul privind SEE”) coroborat cu articolul 24 din Acordul dintre statele AELS privind instituirea unei Autorități de Supraveghere și a unei Curți de Justiție, are competența de a stabili dacă Norvegia a respectat dispozițiile Acordului privind SEE. Pe de altă parte, Comisia este singura competentă să aprecieze dacă Danemarca și Suedia au respectat dispozițiile Tratatului privind funcționarea Uniunii Europene („TFUE”). De asemenea, în temeiul articolului 109 alineatul (2) și al Protocolului 27 la Acordul privind SEE, Autoritatea și Comisia cooperează, fac schimb de informații și se consultă reciproc cu privire la aspecte legate atât de politica de supraveghere, cât și de cazuri individuale, în scopul de a asigura o aplicare uniformă pe întreg teritoriul SEE.

(8)

În lumina celor de mai sus și ținând seama de competența paralelă a ambelor instituții în cazul de față, Autoritatea a cooperat și s-a consultat cu Comisia înainte de adoptarea prezentei decizii.

(9)

În perioada 2001-2011, piața scandinavă a transporturilor aeriene (care cuprinde Danemarca, Suedia, Finlanda și Norvegia) ar fi crescut cu 126 % în termeni ASK (3). Creșterea pe piața scandinavă a transporturilor aeriene pe distanțe scurte a fost asigurată, aproape în totalitate, de transportatori aerieni low-cost, în special Norwegian Air Shuttle și Ryanair. Într-adevăr, se estimează că transportatorii low-cost au generat 90 % din creștere în perioada respectivă (4).

(10)

Chiar dacă importanța transportatorilor low-cost a crescut, SAS rămâne principalul actor de pe piața scandinavă, cu o cotă de piață în 2011 estimată la 35,6 %, mult sub nivelul de vârf de peste 50 % pe care l-a înregistrat cu un deceniu în urmă. Cotele de piață ale Norwegian Air Shuttle și Ryanair au ajuns la 18,7 % și, respectiv, 6,8 % în 2011.

(11)

SAS este transportatorul aerian național al acestor state, principala companie aeriană din Scandinavia, ocupând locul al optulea în topul celor mai mari companii aeriene din Europa. De asemenea, SAS este membru fondator al companiei Star Alliance. Grupul de transport aerian, din care fac parte Scandinavian Airlines, Widerøe (5) și Blue1, are sediul în Stockholm, iar principalul hub european și intercontinental se află pe aeroportul din Copenhaga. În 2013, SAS a transportat aproximativ 28 de milioane de pasageri, obținând venituri de circa 42 de miliarde SEK.

(12)

În prezent, SAS este deținută în proporție de 50 % de statele menționate, astfel: 21,4 % de Suedia, 14,3 % de Danemarca și 14,3 % de Norvegia. Principalul acționar privat este Fundația Knut și Alice Wallenberg („KAW”), care deține 7,6 % din capitalul social, în timp ce ceilalți acționari dețin participații de 1,5 % sau mai puțin.

Tabelul 1

Principalii acționari ai SAS AB la 31 martie 2012  (6)

(13)

Poziția financiară a companiei SAS este deficitară timp de mai mulți ani, înregistrându-se pierderi repetate între 2008 și 2013. În noiembrie 2012, Standard and Poor's („S&P”) a coborât ratingul de credit acordat companiei, de la B– la CCC+ (7). Aceste dificultăți au fost accentuate de mediul pieței, caracterizat printr-un preț ridicat la combustibil și o cerere incertă.

(14)

În special, din rapoartele anuale ale companiei rezultă faptul că în perioada 2008-2012, compania SAS a suferit pierderi considerabile în fiecare an și a înregistrat un nivel semnificativ al datoriei financiare nete.

Tabelul 2

Principalele date financiare privind SAS aferente perioadei 2007-2012 (milioane SEK)  (8)

(15)

Din cauza deteriorării situației financiare, SAS a urmat un program de reducere substanțială a costurilor („Core SAS”), în perioada 2009-2010. În punerea în aplicare a acestui program, SAS a trebuit să obțină capital propriu de la acționarii săi prin intermediul a două emisiuni de drepturi: (i) 6 miliarde SEK în aprilie 2009; și (ii) 5 miliarde SEK în mai 2010 (9).

(16)

Dificultățile financiare ale SAS au atins apogeul în 2012, când compania a prezentat planul de afaceri 4 Excellence Next Generation („Planul 4XNG”), perceput de către conducerea companiei aeriene drept „ultima șansă” pentru SAS (10). În plus, în noiembrie 2012, presa a scris despre posibilitatea ca SAS să intre în faliment (11).

(17)

La fel ca alte companii aeriene din lume, SAS a recurs la facilitățile de credit externe în scopul de a menține un nivel minim de lichidități. Începând din 20 decembrie 2006, SAS s-a bazat pe o facilitate de credit de tip revolving care urma să expire în iunie 2013 („FCR anterioară”). Această facilitate de credit anterioară s-a ridicat la 366 de milioane EUR și a fost furnizată exclusiv de o serie de bănci […]. Aceasta a inclus, de asemenea, o serie de clauze sau condiții financiare […].

(18)

În decembrie 2011, ca urmare a scăderii nivelului de performanță a activității companiei, conducerea executivă a SAS a decis să utilizeze în totalitate facilitatea de credit anterioară. În urma unei cereri de declarare a falimentului uneia dintre filialele SAS (și anume, Spanair) în ianuarie 2012, SAS a inițiat negocieri cu băncile și, la 15 martie 2012, a ajuns la un acord cu privire la revizuirea clauzelor. Această revizuire a clauzelor a prevăzut creșterea costurilor de utilizare a facilității de credit anterioare, înăsprirea condițiilor de utilizare și obligarea companiei SAS să ramburseze integral și imediat suma prelevată. În plus, SAS a trebuit să furnizeze creditorilor un plan de recapitalizare care trebuia să fie aprobat de Consiliul de administrație și de acționarii majoritari, și anume statele și fundația KAW.

(19)

Planul de recapitalizare se sprijinea pe așa-numitul Plan 4XNG, care era deja în curs de elaborare la începutul anului 2012. De asemenea, Planul 4XNG răspundea temerilor exprimate de […] cu privire la planul de afaceri existent al SAS, denumit Planul 4 Excellence („Planul 4X”), în mai 2012. Potrivit SAS, Planul de afaceri 4XNG i-ar fi permis să se poziționeze ca o companie aeriană independentă din punct de vedere financiar. Planul a stabilit o serie de obiective financiare pe care SAS trebuia să le îndeplinească în exercițiul financiar 2014-2015. Acestea au inclus o marjă EBIT de peste 8 %, o rată de pregătire financiară de peste 20 % și o rată a capitalului propriu (capital propriu/active) de peste 35 %. Planul 4XNG avea rolul de a permite grupului SAS să își îmbunătățească EBT cu aproximativ 3 miliarde SEK pe an, în timp ce punerea sa în aplicare ar fi necesitat costuri de restructurare și costuri punctuale de aproximativ 1,5 miliarde SEK.

(20)

Un alt obiectiv vizat de Planul 4XNG era pregătirea companiei pentru introducerea unor norme contabile noi în materie de pensii începând din luna noiembrie 2013, despre care se preconiza că vor avea un impact negativ asupra capitalurilor proprii ale grupului SAS. În plus, planul includea un angajament privind finalizarea unui plan de cesiuni de active și de finanțare, la o valoare totală de aproximativ 3 miliarde SEK sub formă de încasări potențiale nete sub formă de numerar. Cesiunile de active includeau (12): (i) vânzarea întreprinderii Widerøe, o companie aeriană regională norvegiană, filială a grupului SAS (13); (ii) vânzarea unei participații minoritare investite în […]; (iii) vânzarea participațiilor în investiții imobiliare legate de aeroport; (iv) externalizarea serviciilor de handling la sol (14); (v) vânzarea de motoare de aeronave (15); (vi) vânzarea și răscumpărarea altor operațiuni financiare legate de […]; (vii) externalizarea sistemelor de management și a serviciilor de tip call center  (16); precum și (viii) vânzarea sau finanțarea garantată a trei aeronave Q400.

(21)

Norvegia insistă că Planul 4XNG era autofinanțat, ceea ce înseamnă că SAS avea să genereze suficiente lichidități din exploatare și din externalizări auxiliare necesare pentru finanțarea costurilor inițiale de punere în aplicare a Planului 4XNG. Cu toate acestea, SAS era preocupată de percepția investitorilor cu privire la situația precară în materie de lichidități din cauza costurilor inițiale semnificative de punere în aplicare a Planului 4XNG. Astfel, SAS a solicitat o prelungire a facilității de credit de tip revolving anterioare concomitent cu introducerea noii facilități de credit de tip revolving finanțate de state și de KAW. Cu toate acestea, SAS a susținut că nu va fi utilizată nici facilitatea de credit anterioară (prelungită), nici noua facilitate.

(22)

Discuțiile privind noua facilitate de credit de tip revolving au început la 4 iunie 2012 (17). Inițial, în conformitate cu planul de recapitalizare (a se vedea considerentul 18 de mai sus), băncile creditoare în cadrul facilității de credit anterioare au cerut ca statele să ofere o nouă infuzie de capital propriu, de exemplu o emisiune de drepturi, întrucât acestea nu erau dispuse să finanțeze o nouă facilitate de credit prin forțe proprii. Statele au respins totuși această idee.

(23)

După unele negocieri, băncile au acceptat o nouă facilitate de credit de tip revolving, care avea să fie înființată împreună cu statele și cu fundația KAW, urmând să fie structurată în condiții de egalitate absolută, fără subordonare sau drepturi disproporționate la garanții. Trebuie remarcat faptul că, inițial, se prevăzuse ca noua facilitate de credit de tip revolving să se ridice la valoarea de [3-6] miliarde SEK, în timp ce garanțiile disponibile erau de numai [1-4] miliarde SEK. La 22 octombrie 2012, valoarea noii facilități de credit a fost redusă, în final, la 3,5 miliarde SEK (aproximativ 400 de milioane EUR).

(24)

Noua facilitate de credit de tip revolving era acordată de către aceleași bănci care au acordat facilitatea de credit de tip revolving anterioară (cu o singură excepție) (18), împreună cu statele și KAW. În această privință, un procent de 50 % din noua facilitate de credit de tip revolving a fost furnizat de state, proporțional cu acțiunile pe care le dețineau în SAS, iar restul de 50 % a fost acordat de bănci și de KAW. Statele și KAW au participat la această nouă facilitate de credit de tip revolving în aceleași condiții (comisioane, dobânzi, clauze) ca și băncile.

(25)

Principalele caracteristici ale noii facilități de credit de tip revolving erau următoarele:

(26)

Condițiile noii facilități de credit de tip revolving au fost convenite la 25 octombrie 2012. Totuși, aceste condiții erau supuse, inter alia aprobării parlamentare la nivelul fiecărui stat și semnării de acorduri cu sindicatele piloților și echipajelor de cabină.

(27)

Statele au prezentat un raport din data de 7 noiembrie 2012 întocmit de CITI (denumit în continuare „raportul CITI”), prin care se urmărea să se evalueze dacă un investitor privat aflat într-o situație cât mai apropiată posibil de cea a statelor ar fi putut participa la noua facilitate de credit de tip revolving, în termeni și condiții similare. Plecând de la ipoteza implementării cu succes a Planului 4XNG în cadrul scenariului de bază, raportul CITI a conchis că participarea statelor la noua facilitate de credit de tip revolving ar genera o rată internă a rentabilității („RIR”) de [90-140 %], un randament al lichidităților (cash-on-cash) multiplu de circa [4-9X] și o creștere a valorii capitalului propriu de aproape [700-1 200 %] (în perioada noiembrie 2012-martie 2015). Raportul CITI a conchis că randamentul pe care doreau să-l obțină statele ar fi cel puțin egal cu randamentul pe care ar fi vrut să-l obțină investitorii privați aflați într-o poziție similară. Cu toate acestea, raportul CITI nu a evaluat probabilitatea îndeplinirii cu succes de către SAS a „scenariului de bază” din Planul 4XNG, și nici impactul abaterilor de la „scenariul de bază”, cum ar fi, de exemplu, imposibilitatea de a se obține lichidități din activele neesențiale.

(28)

La 19 decembrie 2012, SAS a anunțat că erau întrunite toate condițiile necesare pentru intrarea în vigoare a noii facilități de credit de tip revolving (a se vedea considerentul 26 de mai sus), inclusiv aprobarea parlamentară în statele în cauză. Noua facilitate de credit de tip revolving a fost în vigoare începând cu această dată și până la 3 martie 2014, înlocuind facilitatea de credit de tip revolving anterioară (20).

(29)

Prin scrisoarea din data de 6 iunie 2013, autoritățile norvegiene au explicat faptul că, urmare vânzării a 80 % din acțiunile întreprinderii Widerøe (considerentul 20 de mai sus), statele și băncile creditoare au convenit cu SAS modificarea termenilor și condițiilor noii facilități de credit de tip revolving, chiar dacă acordul de modificare nu fusese semnat încă în mod oficial. În observațiile prezentate în cursul procedurii oficiale de investigare, autoritățile norvegiene au informat Autoritatea că modificarea noii facilități de credit de tip revolving a fost semnată de către toate părțile și avea să intre în vigoare la data finalizării tranzacției privind Widerøe, și anume la 30 septembrie 2013. Aceste modificări vizau următoarele:

(30)

În decizia sa de inițiere a procedurii, Autoritatea și-a exprimat îndoiala în ceea ce privește participarea pari passu a statelor, a KAW și a băncilor la noua facilitate de credit de tip revolving, în principal din cauza următoarelor elemente:

(31)

De asemenea, Autoritatea a pus sub semnul întrebării dacă participarea statelor la noua facilitate de credit de tip revolving ar putea fi considerată ca fiind rațională din perspectiva unui acționar și dacă ar îndeplini criteriul unui investitor privat în economia de piață („MEI”) dacă nu s-ar fi desfășurat în condiții pari passu. În această privință, Autoritatea a examinat dacă Planul 4XNG avea la bază ipoteze suficient de solide pentru a motiva un investitor privat să participe la noua facilitate de credit de tip revolving și dacă analizele de sensibilitate efectuate în cadrul planului nu erau prea optimiste.

(32)

De exemplu, Autoritatea s-a referit, inter alia, la cifrele optimiste prevăzute în plan cu privire la creșterea pieței în ASK și PIB, precum și la rata inflației de 0 % pentru perioada 2015-2017. De asemenea, Autoritatea se întreba dacă era posibil să se prevadă, în momentul semnării noii facilități de credit de tip revolving, punerea în aplicare cu succes a tuturor măsurilor de reducere a costurilor și de cesionări de active.

(33)

În ceea ce privește termenii și condițiile noii facilități de credit de tip revolving și evaluarea de către CITI a randamentului anticipat rezultat din participarea statelor la noua facilitate de credit de tip revolving, Autoritatea a subliniat faptul că, în raportul său, CITI nu a evaluat Planul 4XNG și nici nu a efectuat o analiză de sensibilitate a modelului financiar, ci pur și simplu s-a bazat pe informațiile care i-au fost furnizate. De asemenea, Autoritatea a evidențiat faptul că raportul CITI nu a evaluat garanția noii facilități de credit de tip revolving din perspectiva unui investitor privat în economia de piață și nici nu a luat în considerare impactul posibilelor scenarii alternative întemeiate pe ipoteze mai puțin favorabile (inclusiv incapacitatea de plată) pentru analiza randamentului. În acest sens, Autoritatea remarca faptul că raportul CITI a evaluat la zero probabilitatea ca SAS să intre în incapacitate de plată în următorii trei ani, ceea ce părea o subestimare a riscului.

(34)

Având în vedere cele de mai sus, Autoritatea nu a putut exclude faptul că participarea statelor la noua facilitate de credit de tip revolving ar putea implica un avantaj în favoarea SAS, în sensul articolului 61 alineatul (1) din Acordul privind SEE.

(35)

În fine, în cazul în care noua facilitate de credit de tip revolving ar implica un ajutor de stat în sensul Acordului privind SEE, Autoritatea nu avea convingerea că noua facilitate de credit de tip revolving ar putea fi considerată compatibilă cu Acordul privind SEE. În acest sens, Autoritatea a examinat dacă ar fi aplicabile oricare dintre posibilele motive de compatibilitate enunțate în Acordul privind SEE. Având în vedere natura măsurii și dificultățile pe care le întâmpina SAS, Autoritatea considera că singurele criterii pertinente păreau să fie cele privind ajutoarele de stat pentru salvarea și restructurarea întreprinderilor aflate în dificultate în temeiul articolul 61 alineatul (3) litera (c) din Acordul privind SEE, pe baza liniilor directoare ale Autorității privind ajutorul de stat pentru salvarea și restructurarea întreprinderilor aflate în dificultate (22) („liniile directoare pentru S&R”). Cu toate acestea, Autoritatea a ajuns la concluzia preliminară conform căreia nu păreau să fie îndeplinite condițiile privind ajutoarele de salvare și restructurare enunțate în liniile directoare pentru S&R.

(36)

Norvegia susține că participarea sa la noua facilitate de credit de tip revolving este conformă cu condițiile pieței, întrucât a participat la aceasta în condiții pari passu cu băncile și KAW, ceea ce exclude prezența ajutorului de stat.

(37)

Norvegia susține că SAS nu a recurs la vechea facilitate de credit de tip revolving în niciun moment în cursul perioadei în care au avut loc negocierile privind noua facilitate de credit de tip revolving. Aceasta ia act de modificările aduse vechii facilități de credit de tip revolving în martie 2012 prin care s-au introdus condiții de utilizare mai stricte și susține că, astfel, băncile se aflau încă de la sfârșitul lunii iunie 2012 în situația de a respinge orice cerere de utilizare din partea companiei SAS. Suma retrasă din facilitatea de credit de tip revolving a fost rambursată integral de SAS în martie 2012 și, după această dată, SAS nu s-a mai bazat pe vechea facilitate de credit de tip revolving. Ca urmare, aceste bănci ar putea fi considerate în mod rezonabil ca fiind „în afara” investitorilor care participau la noua facilitate de credit de tip revolving în condiții de egalitate cu statele (23), fără să aibă, cu privire la SAS, o expunere materială negarantată (24).

(38)

În ceea ce privește participarea KAW la noua facilitate de credit de tip revolving împreună cu băncile, în opinia autorităților norvegiene KAW își limitase expunerea economică față de SEB și acest lucru nu ar fi putut influența decizia sa de a participa la noua facilitate de credit de tip revolving.

(39)

În plus, Norvegia susține că Planul 4XNG era realist și că acesta putea fi pus în aplicare cu succes. Norvegia susține că toate aspectele și ipotezele, inclusiv cele privind previziunile în materie de venituri („RASK”) (25), măsurile privind realizarea de economii privind costurile și măsurile privind cesiunile planificate, au fost examinate cu atenție în scopul realizării obiectivelor financiare din Planul 4XNG pentru perioada 2014-2015. În plus, Planul 4XNG – împreună cu toate ipotezele pe care s-a bazat – a făcut obiectul unei examinări atente de către consilierii financiari externi ai statelor (Goldman Sachs) și ai băncilor […] și a fost adaptat pentru a ține seama de observațiile și recomandările lor. Aceasta subliniază, de asemenea, că așteptarea privind punerea în aplicare cu succes a planului atunci când decide să participe la noua facilitate de credit de tip revolving a fost susținută de faptul că încheierea de noi acorduri cu sindicatele a fost o condiție prealabilă pentru noua facilitate de credit de tip revolving. În plus, potrivit Norvegiei, din evoluțiile survenite între decembrie 2012 și anularea noii facilități de credit de tip revolving la 4 martie 2014 a rezultat faptul că planul se afla pe trendul necesar pentru atingerea rezultatelor preconizate (26).

(40)

În ceea ce privește termenii și condițiile noii facilități de credit de tip revolving, Norvegia susține că acestea erau în conformitate cu condițiile normale de piață, întrucât erau similare cu cele ale tranzacțiilor comparabile și, de asemenea, noua facilitate de credit de tip revolving avea comisioane în avans mai mari și condiții mai stricte de utilizare decât majoritatea tranzacțiilor analizate. În ceea ce privește ansamblul garanțiilor furnizate, Norvegia declară că riscurile financiare efective ale băncilor creditoare erau neglijabile, deoarece valoarea estimată a garanțiilor depășeau în mod evident valoarea Facilității A. Prin urmare, într-un scenariu care ar viza lichidarea, toate creanțele băncilor creditoare ar fi plătite datorită garanțiilor constituite sau a altor active ale SAS care ar putea fi vândute, cum ar fi […], acțiunile sale în […] etc. Aceste afirmații sunt susținute și de anularea efectivă a unei părți semnificative din angajamentele asumate în cadrul Facilității A în prima jumătate a anului 2013. Potrivit autorităților norvegiene, acest lucru înseamnă că băncile au acționat ținând seama de considerente de ordin comercial și cu prudență atunci când au decis să participe la noua facilitate de credit de tip revolving împreună cu statele și KAW.

(41)

În cele din urmă, Norvegia raportează că participarea la noua facilitate de credit de tip revolving a generat un randament semnificativ pentru creditorii facilității de credit de tip revolving, fără ca SAS să fie nevoită să utilizeze această facilitate. În baza acestor elemente se poate considera că participarea statelor la noua FCR împreună cu băncile și KAW era pe deplin în conformitate cu principiul investitorului în economia de piață.

(42)

Grupul SAS consideră că statele au participat la noua facilitate de credit de tip revolving în calitatea lor de acționari, nu în calitate de autorități publice. Din această perspectivă, participarea la un astfel de instrument era preferabilă unui aport de fonduri proprii, având în vedere veniturile considerabile generate în favoarea acționarilor/creditorilor datorită comisioanelor, precum și creșterea previzionată a valorii acțiunilor.

(43)

În ceea ce privește criteriul pari passu, grupul SAS afirmă că aceasta era îndeplinit, dat fiind că băncile nu erau expuse la niciun risc de credit privind SAS și, prin urmare, acestea ar trebui tratate ca investitori „externi”. În plus, participarea statelor la noua facilitate de credit de tip revolving nu a influențat comportamentul băncilor, deoarece SAS, și nu băncile, a solicitat ca acționarii să participe la noua facilitate de credit de tip revolving. În plus, grupul SAS susține că băncile au decis să participe la noua facilitate de credit de tip revolving în condiții de egalitate cu statele și KAW, pe baza rezultatelor foarte pozitive ale analizei riscurilor/veniturilor.

(44)

În plus, grupul SAS confirmă afirmația autorităților norvegiene, potrivit căreia ipotezele pe care se întemeia Planul 4XNG erau solide și conțineau previziuni foarte realiste în ceea ce privește cei trei indicatori principali, și anume creșterea pieței în ASK, creșterea PIB-ului în perioada 2015-2017 și un nivel prezumat al inflației de 0 %. De asemenea, riscurile asociate punerii în aplicare a planului au fost analizate îndeaproape de către toate băncile creditoare, cu un accent special pe RASK, indicator-cheie al rentabilității companiei.

(45)

În același timp, grupul SAS consideră că ansamblul garanțiilor furnizate a fost evaluat suficient și că riscul ca SAS să fie în incapacitate de a pune în aplicare Planul 4XNG a fost redus. Această concluzie este susținută de faptul că realizarea de economii la nivelul costurilor a fost o condiție prealabilă participării creditorilor la noua facilitate de credit de tip revolving și de faptul că încheierea de noi acorduri colective, în noiembrie 2012, a fost esențială pentru punerea în aplicare cu succes a planului.

(46)

De asemenea, grupul SAS critică Autoritatea pentru faptul că nu a luat în considerare alternativa falimentului și faptul că statele ar fi pierdut valoarea cumulată a participării lor, dacă nu ar fi existat noua facilitate de credit de tip revolving. În acest context, grupul SAS subliniază că statele au participat la noua facilitate de credit de tip revolving în calitatea lor de acționari esențiali ai SAS, urmărind să obțină un randament adecvat al investiției lor.

(47)

În fine, grupul SAS afirmă că punerea în aplicare a Planului 4XNG a permis obținerea de venituri înainte de impozitare de 3 miliarde SEK, ceea ce a condus la un rezultat pozitiv pentru SAS în ceea ce privește perioada noiembrie 2012-iulie 2013.

(48)

În conformitate cu FAM, societatea responsabilă cu gestionarea activelor KAW, decizia acesteia din urmă de a participa la noua facilitate de credit de tip revolving a fost luată independent de interesul său în SEB și de expunerea SEB la riscul de credit privind SAS. FAM susține că fundația KAW nu deținea o participare majoritară la SEB, și nici nu se putea afirma că fundația controla SEB.

(49)

FAM a examinat Planul 4XNG, riscurile financiare asociate și ansamblul de garanții constituite și a considerat că este în interesul KAW să participe la noua facilitate de credit de tip revolving. În această privință, FAM a comparat, pe de o parte, perspectiva protejării pe termen lung a investițiilor efectuate de KAW în SAS și viitoarele randamente posibile rezultate din investiția respectivă, precum și comisioanele ridicate care ar urma să fie plătite de SAS către noua facilitate de credit de tip revolving și, pe de altă parte, lichidarea SAS, alternativă pe care nu a considerat-o ca fiind interesantă din punct de vedere economic.

(50)

De asemenea, FAM este de acord cu autoritățile norvegiene și cu SAS, potrivit cărora toate părțile interesate au participat la noua facilitate de credit de tip revolving în condiții egale, fără nicio formă de subordonare, fără drepturi disproporționate asupra titlurilor de valoare sau alte condiții asimetrice. Decizia de a participa la noua facilitate de credit de tip revolving s-a bazat pe o analiză aprofundată privind perspectiva rentabilității generate de un grup SAS puternic și competitiv în viitor.

(51)

În fine, FAM împărtășește opinia autorităților norvegiene conform căreia decizia băncilor creditoare de a participa la noua facilitate de credit de tip revolving s-a bazat pe considerații de ordin comercial, întrucât expunerea lor la riscul de credit existent în cadrul facilității de credit de tip revolving anterioare era doar teoretică. FAM susține că băncile ar fi fost chiar și mai puțin motivate decât statele și KAW de a participa la noua facilitate de credit de tip revolving, care puteau conta pe o creștere a prețului acțiunilor. Prin urmare, FAM susține că trebuie să se considere că sunt îndeplinite criteriile pari passu.

(52)

Articolul 61 alineatul (1) din Acordul privind SEE prevede următoarele:

„Este incompatibil cu prezentul acord orice ajutor acordat de statele membre ale CE, statele AELS sau din resurse de stat, sub orice formă, care denaturează sau amenință să denatureze concurența prin favorizarea anumitor întreprinderi sau a producției anumitor mărfuri, în măsura în care afectează comerțul dintre părțile contractante, cu excepția cazului în care se prevede altfel în prezentul acord.”

(53)

Astfel, conceptul de ajutor de stat se aplică oricărui avantaj, acordat direct sau indirect, finanțat din resurse de stat, acordat de stat sau de orice organism intermediar care acționează în temeiul competențelor care i-au fost conferite.

(54)

Pentru a constitui ajutor de stat, o măsură trebuie să fie pusă în aplicare din resurse de stat și trebuie să fie imputabilă statului. În principiu, resursele de stat sunt resursele unui stat membru și ale autorităților sale publice, precum și resursele întreprinderilor publice asupra cărora autoritățile publice pot exercita un control direct sau indirect.

(55)

Nu poate fi contestat faptul că măsura în cauză implică resurse de stat, întrucât aceasta a fost finanțată prin intermediul resurselor provenind de la bugetele statelor, și nici faptul că aceasta este imputabilă statului. În special, se poate observa că Parlamentul Norvegiei a aprobat participarea guvernului la noua facilitate de credit de tip revolving (considerentul 28 de mai sus).

(56)

Măsura în cauză trebuie să denatureze sau să amenințe să denatureze concurența și să poată afecta schimburile comerciale dintre părțile contractante.

(57)

În conformitate cu jurisprudența consacrată, atunci când sprijinul financiar acordat de un stat membru consolidează poziția unei întreprinderi în raport cu alte întreprinderi concurente în cadrul comerțului din Uniune, există cel puțin un efect potențial asupra schimburilor comerciale dintre statele membre și asupra concurenței (27). În această privință, Autoritatea este de părere că orice avantaj economic potențial acordat companiei SAS prin intermediul resurselor de stat ar îndeplini această condiție. SAS este în concurență cu alte companii aeriene din Uniunea Europeană și din SEE, în special de când cea de a treia etapă a procesului de liberalizare a transportului aerian („cel de al treilea pachet”) a intrat în vigoare la 1 ianuarie 1993 (28). În plus, pentru călătorii pe distanțe relativ mai scurte în cadrul SEE, transportul aerian este în concurență cu transportul rutier și feroviar și, prin urmare, transportatorii rutieri și feroviari ar putea fi, de asemenea, afectați.

(58)

Singurul criteriu al noțiunii de ajutor de stat, care este astfel în cauză, se referă la întrebarea dacă măsura în cauză a conferit un avantaj economic selectiv necuvenit companiei SAS.

(59)

Având în vedere anularea noii facilități de credit de tip revolving începând din 4 martie 2014, Autoritatea a evaluat dacă noua facilitate de credit de tip revolving a conferit sau nu un avantaj economic selectiv necuvenit companiei SAS din momentul înființării acesteia, în 2012, până la anularea ei, în 2014.

(60)

Pentru a determina dacă a fost acordat sau nu un ajutor de stat în favoarea SAS în sensul articolului 61 alineatul (1) din Acordul privind SEE, Autoritatea va evalua dacă a existat un avantaj economic pentru compania aeriană, pe care nu l-ar fi obținut în condiții normale de piață. Pentru a examina acest aspect Autoritatea recurge la criteriul investitorului privat în economia de piață, conform căruia nu există un ajutor de stat dacă, în circumstanțe similare, un investitor privat de o dimensiune comparabilă cu cea a organismelor publice relevante care funcționează în condițiile normale ale unei economii de piață, ar fi fost motivat să ofere măsura în cauză în favoarea beneficiarului.

(61)

Prin urmare, în conformitate cu criteriul investitorului privat în economia de piață, Autoritatea trebuie să evalueze dacă un investitor privat s-ar fi angajat să realizeze tranzacția în cauză, în aceleași condiții. Comportamentul investitorului privat ipotetic este acela al unui investitor prudent care dorește să își maximizeze profitul, însă fără a se expune unor riscuri prea mari în raport cu o anumită rată a rentabilității (29).

(62)

În principiu, un aport de capital din fonduri publice nu implică un ajutor de stat în cazul în care acesta are loc concomitent cu un aport semnificativ de capital din partea unui investitor privat, realizat în condiții și termeni comparabili (pari passu) (30).

(63)

Autoritatea constată că băncile creditoare participante la noua facilitate de credit de tip revolving au participat, de asemenea, la vechea facilitate de credit de tip revolving. Cu toate acestea, în cadrul noii facilități de credit de tip revolving, expunerea la risc a statelor privind SAS a crescut, în timp ce băncile și-au redus contribuția cu aproape jumătate (de la 366 de milioane EUR la aproximativ 200 de milioane EUR) și, prin urmare, și-au redus expunerea globală la risc privind SAS în cadrul facilității de credit de tip revolving cu aproximativ 50 %. Având în vedere cele de mai sus, în decizia de inițiere a procedurii Autoritatea și-a exprimat îndoiala că ar putea fi îndeplinit criteriul pari passu, având în vedere că statele și băncile nu par să se afle în situații comparabile.

(64)

Norvegia și grupul SAS au susținut în cursul procedurii oficiale de investigare că băncile creditoare nu erau expuse niciunui risc de credit în cadrul vechii facilități de credit de tip revolving atunci când au negociat participarea lor la noua facilitate de credit de tip revolving. Prin urmare, ar fi trebuit ca băncile să fi fost considerate drept investitori „externi” aflați într-o situație comparabilă cu statele și cu fundația KAW.

(65)

Autoritatea ia act de faptul că SAS epuizase complet vechea facilitate de credit de tip revolving în ianuarie 2012 (considerentul 18 de mai sus). În fapt, modificările la vechea facilitate de credit de tip revolving efectuate în martie 2012 cuprindeau, inter alia, o condiție privind rambursarea integrală și imediată a sumei retrase. Sumele au fost rambursate integral în martie 2012, iar modificările la vechea facilitate de credit de tip revolving adoptate în aceeași lună au îngreunat considerabil recurgerea ulterioară de către SAS la facilitate (31). De asemenea, SAS a fost invitată să prezinte, până în iunie 2012, un plan de recapitalizare care trebuia să fie aprobat de consiliul de administrație al acesteia, precum și de state și de KAW, în calitate de acționari principali. Inițial, băncile au respins acest plan. Abia în noiembrie 2012, după examinarea atentă a Planul 4XNG revizuit, statele au decis să participe la noua facilitate de credit de tip revolving, fiind urmate de către bănci.

(66)

Prin urmare, în cursul procedurii oficiale de investigare, autoritățile norvegiene și grupul SAS au susținut că SAS a fost împiedicată în mod efectiv să solicite utilizarea facilității de credit de tip revolving anterioare. Conștiente de această situație, băncile au trebuit să decidă dacă să mențină sau nu facilitatea de credit de tip revolving anterioară până la expirarea acesteia, în iunie 2013, sau să participe la noua facilitate de credit de tip revolving în condiții de egalitate cu statele și cu fundația KAW, în pofida faptului că statele și KAW, în calitatea lor de acționari, erau mai motivate să participe, urmărind să obțină o creștere a valorii acțiunilor lor, datorită aplicării Planului 4XNG.

(67)

Deși Autoritatea consideră că este probabil ca băncile, cel puțin acele bănci care nu aveau nicio altă expunere bilaterală la riscul de credit privind SAS neacoperită de garanții, să nu fi fost expuse, în mod concret, la vechea facilitate de credit de tip revolving atunci când trebuiau să decidă dacă să participe sau nu la noua facilitate de credit de tip revolving, aceasta este, de asemenea, de părere că exista totuși riscul ca SAS să fi putut îndeplini condițiile de utilizare înainte ca noua facilitate de credit de tip revolving să fie instituită. Faptul că acest lucru nu s-a întâmplat și că vechea facilitate de credit de tip revolving nu a fost utilizată după ce a fost rambursată integral, în martie 2012, este irelevant din acest punct de vedere. Pe baza acestor elemente, se pare că băncile erau expuse unui anumit grad de risc de credit privind SAS în cadrul facilității de credit de tip revolving anterioare, spre deosebire de state (și de KAW). Prin urmare, Autoritatea nu poate accepta argumentul autorităților norvegiene potrivit căruia băncile au participat la noua facilitate de credit de tip revolving în calitate de investitori „externi”, deși erau expuse la risc în cadrul facilității de credit de tip revolving anterioare.

(68)

În plus, Autoritatea nu poate fi de acord cu opinia autorităților norvegiene conform căreia expunerea unor bănci la riscul de credit asociat facilităților bilaterale legate de facilitatea de credit de tip revolving anterioară (32) nu comporta niciun risc financiar pentru bănci în perioada în care a fost negociată noua facilitate de credit de tip revolving, având în vedere că aceste facilități nu ar fi putut fi utilizate înainte de utilizarea completă a facilității de credit de tip revolving anterioare. După cum s-a menționat mai sus, exista un risc, chiar dacă acesta era minor, de a fi îndeplinite condițiile de utilizare, în pofida faptului că, în urma modificărilor din martie 2012 și a condițiilor stricte introduse, probabilitatea ca SAS să utilizeze facilitatea de credit de tip revolving anterioară era foarte scăzută.

(69)

În plus, se pare că unele bănci aveau altă expunere privind SAS. De exemplu, pe lângă participarea la facilitatea de credit de tip revolving anterioară, […] avea (la 30 septembrie 2012) o expunere bilaterală negarantată (și neutilizată) privind SAS de [200-600] de milioane SEK, precum și o expunere negarantată rezultată din utilizarea cărților de credit, de [500-900] de milioane SEK. Prin urmare, această bancă ar fi trebuit să acopere orice cost legat de rambursarea clienților, dacă SAS ar fi anulat zborurile corespunzătoare. Chiar dacă această expunere negarantată la risc rezultată din utilizarea cărților de credit nu reprezenta decât [0-2 %] din portofoliul total de credite al […] de aproximativ [1 000–3 000] de miliarde SEK, aceasta constituia totuși un risc financiar și, prin urmare, nu se poate admite că […] se afla într-o situație comparabilă cu cea a statelor atunci când a decis să participe la noua facilitate de credit de tip revolving.

(70)

În afară de aceasta, alte trei bănci erau expuse unui risc de credit privind SAS în cadrul facilităților aflate în derulare legate de finanțarea aeronavelor (de exemplu, […]). Chiar dacă statele susțin că aceste finanțări au fost garantate prin aeronave și nu reprezentau un risc financiar pentru bănci, deoarece aceste aeronave puteau fi vândute cu ușurință pe piață, acest fapt nu a fost dovedit în mod concret. Este greu de precizat dacă, în caz de vânzare în regim de urgență a unei aeronave, suma totală ar fi fost într-adevăr recuperată.

(71)

În plus, în ceea ce privește comportamentul băncilor, în decizia de inițiere a procedurii Autoritatea și-a exprimat îndoiala că acesta ar fi putut fi influențat de comportamentul statelor membre, având în vedere sprijinul financiar continuu acordat companiei aeriene în anii precedenți (de exemplu, emisiunile de drepturi aferente anilor 2009 și 2010). În plus, băncile erau dispuse să participe la noua facilitate de credit de tip revolving numai cu condiția participării statelor, astfel cum se explică la considerentele 21 și 22 de mai sus.

(72)

În principiu, Autoritatea consideră că criteriul pari passu nu poate fi aplicabil în cazurile în care implicarea statelor constituie o cerință strictă pentru ca operatorii privați să participe la tranzacție.

(73)

În cadrul procedurii oficiale de investigare, Norvegia și grupul SAS au susținut că în niciun moment în timpul negocierilor pentru noua facilitate de credit de tip revolving băncile nu s-au considerat „contaminate” de comportamentul anterior al statelor și de disponibilitatea lor de a sprijini în continuare SAS, chiar dacă veniturile obținute din emisiunile de drepturi din 2009 și 2010 au fost inferioare celor prevăzute de state.

(74)

Autoritatea nu poate exclude posibilitatea ca operatorii privați să nu fi fost dispuși să investească într-o întreprindere care avea astfel de rezultate și proiecții imprevizibile, dacă statele nu ar fi participat. În același timp, nu se poate exclude nici faptul că statele, care au refuzat să furnizeze noi capitaluri proprii și să participe la o nouă facilitate de credit subordonată de tip revolving, nu mai erau dispuse să alimenteze SAS cu fonduri suplimentare. În pofida acestor considerații, Autoritatea nu are convingerea că participarea statelor la noua facilitate de credit de tip revolving s-a efectuat în condiții pari passu cu băncile creditoare, luând în considerare faptul că participarea statelor a avut drept consecință o reducere cu aproximativ 50 % a expunerii globale a băncilor la riscul de credit privind SAS legat de facilitatea de credit de tip revolving și, în același timp, statele și-au ridicat nivelul expunerii lor privind SAS.

(75)

În ceea ce privește comportamentul fundației KAW, se pune întrebarea dacă acesta ar putea fi considerat un punct de referință pentru stabilirea comportamentului unui investitor privat, întrucât procedura oficială de investigare a arătat că expunerea fundației KAW la riscul de credit privind SAS prin participarea sa la SEB a fost inferioară celei indicate în decizia de inițiere a procedurii. Ținând seama de faptul că fundația KAW nu este decât un acționar minoritar al SEB și că expunerea SEB la riscul de credit privind SAS era limitată, s-ar putea argumenta că participarea fundației KAW la noua facilitate de credit de tip revolving avea drept motivație perspectiva rentabilității investiției.

(76)

În plus, procedura oficială de investigare nu a permis Autorității să concluzioneze cu certitudine că operațiunea în cauză a avut loc în condiții pari passu.

(77)

Independent de evaluarea efectuată în baza criteriului pari passu, Autoritatea a examinat, de asemenea, dacă participarea statelor la noua facilitate de credit de tip revolving ar putea fi considerată sau nu ca fiind rațională dintr-o perspectivă a acționarilor și dacă ar îndeplini criteriul investitorului în economia de piață dacă s-ar desfășura în afara condițiilor pari passu.

(78)

Problema care trebuie abordată este de a ști dacă un investitor privat aflat într-o poziție identică celei în care se aflau statele, și anume aceea de acționari ai SAS, și care se confrunta cu o situație similară celei în care se aflau statele în 2012, ar fi acceptat sau nu să participe la noua facilitate de credit de tip revolving în termeni și în condiții similare (33).

(79)

Analizele independente efectuate de consultanți financiari externi (și anume, Goldman Sachs International și CITI în calitate de consultanți pentru state și […] în calitate de consultanți pentru creditori) înainte de adoptarea noii facilități de credit de tip revolving sunt edificatoare în această privință. În răspunsul lor la decizia de inițiere a procedurii, autoritățile norvegiene au precizat că statele au decis să participe la noua facilitate de credit de tip revolving doar după o examinare atentă a Planului 4XNG de către consultanții săi externi și după adaptarea termenilor și condițiilor noii facilități de credit de tip revolving.

(80)

În decizia de inițiere a procedurii oficiale de investigare, Autoritatea și-a exprimat anumite rezerve cu privire la domeniul de aplicare al raportului întocmit de CITI, iar autoritățile norvegiene au precizat că decizia lor de a participa la noua facilitate de credit de tip revolving se întemeia pe toate analizele realizate de către consultanții lor financiari și că raportul CITI ar trebui, așadar, să nu fie luat în considerare în mod izolat.

(81)

Consultanții financiari au fost solicitați, inter alia, să furnizeze o analiză critică a Planului 4XNG și a noii facilități de credit de tip revolving, precum și a sensibilităților și vulnerabilităților asociate relevante. Această analiză a fost realizată pe baza rapoartelor succesive privind performanțele anterioare ale SAS și alte criterii de referință proprii sectorului în cauză. Consultanții au formulat o serie de recomandări cu privire la strategiile de atenuare a riscurilor atât pentru Planul 4XNG, cât și pentru noua facilitate de credit de tip revolving. În baza acestui aviz, statele au solicitat să se aducă o serie de ajustări Planului 4XNG (în vederea accelerării măsurilor de reducere a costurilor și de integrare a inițiativelor suplimentare), precum și adaptări la termenii noii facilități de credit de tip revolving, în scopul de a se reduce probabilitatea utilizării acesteia.

(82)

Atunci când au analizat Planul 4XNG, consultanții externi au identificat principalele elemente de risc, printre care obiectivele care vizau reducerea costurilor, cesiunile și presiunea asupra indicelui RASK, și le-au acordat o atenție specială. Această evaluare a riscurilor a condus, inter alia, la următoarele constatări:

(83)

În ceea ce privește îndoielile exprimate de Autoritate în decizia de inițiere a procedurii cu privire la caracterul optimist al anumitor indicatori din Planul 4XNG (de exemplu, creșterea pieței în ASK, previziuni privind PIB și o inflație de 0 % în perioada 20152017), informațiile comunicate de autoritățile norvegiene și de grupul SAS în cursul procedurii oficiale de investigare arată faptul că aceste estimări țineau seama, în special, de piețele principale în care este activ grupul SAS. Informațiile comunicate arată, de asemenea, o expunere mai pronunțată a companiei în nordul Europei mai degrabă decât în sudul Europei, precum și expunerea acesteia la piețele din SUA și Asia. Din informațiile comunicate rezultă, de asemenea, că inflația costurilor estimată la 0 % pe an pentru perioada 2015-2017 este efectul unei rate subiacente a inflației de 2 % pe an (conform nivelului inflației estimat pentru UE), dar și al ipotezei conform căreia ar fi posibilă neutralizarea acestuia datorită unor noi măsuri de economii la nivelul costurilor.

(84)

În ceea ce privește lipsa unui test de sensibilitate în cadrul analizei IRR prezentate în raportul CITI (a se vedea considerentul 33 de mai sus), precum și preocupările inițiale ale Autorității în ceea ce privește potențialul impact al unor scenarii mai puțin optimiste, Autoritatea a primit din partea Norvegiei, în observațiile sale cu privire la decizia de inițiere a procedurii, informații suplimentare referitoare la amploarea testului de sensibilitate efectuat. În această privință, Goldman Sachs a prezentat o serie de teste de sensibilitate în timpul elaborării Planului 4XNG pe parcursul perioadei iunie – septembrie 2012. Din analiza revizuită efectuată în septembrie 2012 a rezultat că SAS nu va rămâne fără lichidități chiar și în cadrul scenariilor pesimiste prezentate, adică în toate cazurile analizate, poziția SAS în ceea ce privește lichiditățile s-ar situa deasupra nivelului cel mai scăzut al intervalului fixat pentru facilitatea de credit de tip revolving. Cu toate acestea, pentru a menține încrederea pieței, s-a considerat că era necesar un mecanism de susținere a lichidităților și că facilitatea de credit de tip revolving rămânea cea mai realistă opțiune pentru o astfel de lichiditate de rezervă.

(85)

Prin urmare, Autoritatea ia act de analizele financiare succesive efectuate cu privire la Planul 4XNG (inclusiv analiza și testarea aprofundate a diferitelor elemente ale planului). Autoritatea ia act, de asemenea, de solicitările formulate ulterior de state pentru diminuarea riscurilor legate de implementarea planului și pentru realizarea unui plan de restructurare consolidat înainte de a se angaja într-o nouă facilitate de credit de tip revolving. Astfel de acțiuni par să fie conforme cu acțiunile unui investitor privat prudent în economia de piață. Cu toate acestea, este necesar, în continuare, să se stabilească dacă termenii și condițiile noii facilități de credit de tip revolving erau conforme sau nu cu ceea ce ar fi acceptat un investitor privat în economia de piață aflat în aceeași situație ca și statele, și anume ca acționari existenți ai companiei.

(86)

Norvegia și grupul SAS au explicat că o caracteristică specifică a sectorului transportului aerian o constituie necesitatea de a menține un înalt nivel de pregătire financiară menită să mențină încrederea clienților și a părților interesate în capacitatea întreprinderii de a-și continua activitatea. Având în vedere dificultățile financiare pe care le întâmpina SAS în 2012 și situația lichidităților existentă la momentul respectiv, este probabil ca statele, în calitate de acționari ai SAS, să fi fost motivate să participe la noua facilitate de credit de tip revolving pentru a evita pierderile mai substanțiale sau falimentul în cazul în care compania s-ar fi confruntat cu o pierdere de lichidități.

(87)

În acest sens, se pare că statele membre s-au bazat, în special, pe recomandările consilierilor financiari independenți în momentul în care se finalizau termenii și condițiile noii facilități de credit de tip revolving. Într-adevăr, se pare că termenii și condițiile noii facilități de credit de tip revolving au vizat, împreună, diminuarea principalelor riscuri comerciale identificate. De exemplu, așa cum s-a arătat la considerentul 82 de mai sus, o condiție esențială prealabilă pentru punerea în aplicare a noii facilități de credit de tip revolving a fost încheierea cu succes a unor noi acorduri colective cu echipajele de zbor. În plus, condițiile de utilizare aplicabile Facilității B păreau să facă utilizarea acesteia foarte improbabilă înainte de martie 2015 (35). De asemenea, clauzele financiare adăugate la noua facilitate de credit de tip revolving au fost structurate în așa fel încât, cu excepția cazului în care SAS era capabilă să realizeze proiecțiile financiare esențiale din Planul 4XNG, aceasta nu ar fi avut acces la facilitatea de credit de tip revolving sau ar fi trebuit să ramburseze orice sumă utilizată din facilitatea de credit de tip revolving la momentul respectiv (36).

(88)

Pe lângă considerațiile de mai sus, Autoritatea a primit informații suplimentare privind faptul că garanțiile subiacente pentru noua facilitate de credit de tip revolving erau adecvate. Într-un raport din mai 2012, […] a furnizat o evaluare independentă a Widerøe și a anumitor active corporale (inclusiv motoare de rezervă, aeronave relevante, o serie de proprietăți mai mici și anumite tipuri de echipament) care au fost utilizate ulterior ca garanție pentru noua facilitate de credit de tip revolving. În timp ce accentul s-a pus pe Widerøe, ca fiind cel mai important activ al pachetului de garanții, iar evaluarea celorlalte active s-a bazat pe informații mai limitate, evaluarea globală a implicat o valoare totală a activelor de aproximativ [1-4]-[3-6] miliarde SEK. Valoarea totală estimată a activelor care fac obiectul garanției depășeau astfel dimensiunea Facilității A. Conform autorităților norvegiene, acest lucru a fost considerat suficient pentru creditorii noii facilități de credit de tip revolving deoarece, astfel cum s-a menționat mai sus, probabilitatea ca SAS să recurgă vreodată la Facilitatea B a fost considerată neglijabilă.

(89)

Riscurile financiare efective asociate noii facilități de credit de tip revolving au fost atenuate în continuare prin dispozițiile privind obligația de plată în avans și/sau anularea angajamentelor în cadrul noii facilități de credit de tip revolving, dacă SAS ceda anumite active sau contracta alte opțiuni de finanțare. Astfel de dispoziții de plăți în avans și de anulare au avut ca efect reducerea pierderilor potențiale în timp. Într-adevăr, ca urmare a vânzării întreprinderii Widerøe și, în conformitate cu un acord care a intrat în vigoare odată cu această vânzare, în septembrie 2013 (a se vedea considerentul 29 de mai sus), dimensiunea globală a noii facilități de credit de tip revolving s-a redus de la 3,5 miliarde SEK la 2 miliarde SEK.

(90)

Se pare, așadar, că a fost adoptat un set cuprinzător și coerent de măsuri care vizau, în mod expres, asigurarea în continuare a viabilității SAS în perioada 2012-2015 și limitarea riscurilor financiare majore asociate noii facilități de credit de tip revolving.

(91)

În plus, Autoritatea recunoaște că este necesar să se analizeze dacă un investitor privat comparabil, care se confruntă cu condiții de piață similare pentru state (și anume, ca acționarii existenți ai SAS), ar fi fost motivați să ofere beneficiarului măsura în cauză. De asemenea, în acest scop este util să se ia în considerare posibile situații contrafactuale care rezultă în absența măsurii care le-a fost oferită.

(92)

În acest sens, Norvegia și grupul SAS susțin în observațiile lor privind decizia de inițiere a procedurii că s-ar fi putut produce falimentul dacă nu ar fi fost pusă la dispoziție, în 2012, noua facilitate de credit de tip revolving. În conformitate cu Norvegia, aceasta ar fi corespuns unei pierderi combinate de 1 044,6 milioane SEK pentru state, și anume valoarea participației lor cumulate. O examinare suplimentară s-a referit, de asemenea, la perspectiva de a se renunța la posibile câștiguri de capital viitoare în cazul în care Planul 4XNG era pus în aplicare cu succes. Prin comparație, Norvegia estimează în comunicarea sa că, în cazul în care SAS eșua rambursarea către noua facilitate de credit de tip revolving, posibilele pierderi combinate care rezultă din participațiile colective ale statelor și din contribuțiile acestora la facilitatea de credit de tip revolving ar fi fost, în cel mai rău caz, în jurul valorii de [1 000-3 000] milioane SEK (37).

(93)

În consecință, în caz de faliment al SAS, posibila pierdere suplimentară asociată cu participarea statelor la noua facilitate de credit de tip revolving (adică aproximativ 447,5 milioane SEK pe baza exemplului ilustrativ al Norvegiei) pare să fie relativ limitată în comparație cu pierderile care ar fi totuși acumulate în ceea ce privește participarea statelor. Compararea acestei schimbări incrementale relativ limitate în cazul unui scenariu de eșuare a statelor (faliment) cu potențialul unei evoluții pozitive a statelor datorită punerii în aplicare cu succes a planului 4XNG, pare să ofere un sprijin suplimentar în favoarea deciziei statelor de a participa la noua facilitate de credit de tip revolving. În cel mai optimist „scenariu de bază”, raportul CITI a estimat posibilele câștiguri de capital pentru state la valoarea totală de [7 000-12 000] milioane SEK. Cu toate acestea, în timp ce Autoritatea și-a exprimat anumite rezerve în decizia sa de inițiere în ceea ce privește caracterul optimist al unei astfel de previziuni de creștere, aceasta recunoaște posibilitatea ca, chiar în mai multe scenarii prudente, posibilele câștiguri de capital din scenariul optimist ar fi putut totuși să fi depășit pierderile potențiale din scenariul pesimist.

(94)

Astfel, Autoritatea ia în considerare evaluarea riscurilor menționată anterior, precum și analiza aprofundată și testarea Planului 4XNG, verificările suplimentare efectuate cu privire la colateralul subiacent (38), dispozițiile care, în timp, diminuau pierderea potențială, referitoare la anulare și la plățile în avans (39), precum și alte diferite măsuri care vizau atenuarea riscurilor și care erau încorporate în termenii noii facilități de credit de tip revolving (40). Având în vedere elementele menționate anterior, decizia statelor de a participa la noua facilitate de credit de tip revolving pare că este conformă cu acțiunile unui operator privat care urmărește să obțină un profit normal în condițiile pieței, având în vedere situația în care se afla compania în acel moment.

(95)

Ca urmare a celor menționate mai sus, Autoritatea concluzionează că statele, în calitatea lor de acționari existenți ai SAS, au avut în vedere perspective de rentabilitate rezonabile și realiste atunci când au decis să participe la noua facilitate de credit de tip revolving împreună cu fundația KAW și cu băncile creditoare în perioada decembrie 2012-martie 2014. Prin urmare, această participare nu a implicat niciun avantaj pentru SAS, în sensul articolului 61 alineatul (1) din Acordul privind SEE.

(96)

Având în vedere cele de mai sus, Autoritatea concluzionează că participarea Norvegiei la noua facilitate de credit de tip revolving nu constituie ajutor de stat în sensul articolului 61 alineatul (1) din Acordul privind SEE,

12.11.2015   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 295/63