4.7.2015   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 175/1

(1)

Articolul 63 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 1303/2013 prevede că, în ceea ce privește o operațiune a unui parteneriat public-privat („PPP”), un beneficiar poate fi un organism reglementat de dreptul privat al unui stat membru („partener privat”). În conformitate cu articolul 63 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 1303/2013, partenerul privat selectat pentru a pune în aplicare operațiunea poate fi înlocuit în calitatea sa de beneficiar în timpul punerii în aplicare atunci când acest lucru se impune în conformitate cu clauzele și condițiile PPP sau cu cele care stau la baza acordului de finanțare încheiat între partenerul privat și instituția financiară care cofinanțează operațiunea.

(2)

Pentru a stabili un set complet de obligații ale partenerilor în cadrul unei operațiuni PPP, este necesar să se prevadă norme suplimentare privind înlocuirea beneficiarului și responsabilitățile aferente.

(3)

În cazul înlocuirii unui beneficiar într-o operațiune PPP finanțată prin fonduri structurale și de investiții europene, este necesar să se asigure că, după înlocuire, noul partener sau organism oferă cel puțin același serviciu și aceleași standarde minime de calitate care erau impuse prin contractul PPP inițial.

(4)

În cazul unei operațiuni PPP în care organismul de drept public este beneficiarul grantului, articolul 64 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 1303/2013 stabilește condițiile în care cheltuielile suportate și achitate de un partener privat pot fi considerate drept efectuate și achitate de beneficiar. Articolul 64 alineatul (2) din respectivul regulament prevede ca plata în ceea ce privește astfel de cheltuieli să fie efectuată într-un cont de garanție în numele beneficiarului.

(5)

Este necesar să se stabilească cerințele minime care trebuie incluse în acordurile PPP și care sunt necesare pentru aplicarea articolului 64 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 1303/2013, inclusiv dispozițiile referitoare la rezilierea acordului PPP și în scopul asigurării unei piste de audit adecvate,

(a)

partenerul sau organismul este în măsură să ofere cel puțin serviciul, inclusiv cel puțin standardele minime de calitate, stabilite în cadrul contractului de parteneriat public-privat („PPP”);

(b)

partenerul sau organismul a fost de acord să își asume drepturile și responsabilitățile care îi revin unui beneficiar în ceea ce privește sprijinirea operațiunilor PPP de la data la care autoritatea de management este notificată cu privire la propunerea de înlocuire.

(a)

clauzele și condițiile PPP sau ale acordului de finanțare încheiat între partenerul privat și instituția financiară care cofinanțează operațiunea și care solicită înlocuirea;

(b)

dovada îndeplinirii de către partener sau organism a condițiilor prevăzute la articolul 1 din prezentul regulament și conform căreia acesta îndeplinește și își asumă toate obligațiile corespunzătoare care îi revin unui beneficiar în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 1303/2013;

(c)

dovada că partenerului sau organismului i s-a pus la dispoziție o copie a acordului de sprijin inițial și orice alte modificări aduse la acordul respectiv.

(a)

trebuie să înregistreze partenerul sau organismul în calitate de beneficiar, începând cu data menționată la articolul 1 litera (b) din prezentul regulament;

(b)

trebuie să informeze partenerul sau organismul cu privire la suma sprijinului rămasă disponibilă din fondurile ESI.

(a)

după caz, criteriile de selecție a instituției financiare unde urmează să fie deschis contul de garanție, inclusiv cerințele privind bonitatea acesteia;

(b)

condițiile în care pot fi efectuate plățile din contul de garanție;

(c)

dacă organismul de drept public care este (un) beneficiar poate utiliza contul de garanție ca garanții reale/titluri de valoare pentru îndeplinirea obligațiilor sale sau ale partenerului privat impuse prin acordul PPP;

(d)

obligația pentru titularii contului de garanție de a informa autoritatea de management, la cererea scrisă a acesteia, cu privire la cuantumul fondurilor vărsate din contul de garanție și la soldul contului de garanție;

(e)

norme privind modul în care sunt plătite fondurile restante din contul de garanție atunci când contul de garanție este închis ca urmare a rezilierii acordului PPP.

4.7.2015   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 175/4

(1)

În conformitate cu articolul 53 alineatul (1) primul paragraf din Regulamentul (UE) nr. 1151/2012, Comisia a examinat cererea Spaniei de aprobare a unei modificări a caietului de sarcini al denumirii de origine protejate „Idiazabal”, înregistrate în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1107/96 al Comisiei (2), astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (CE) nr. 2317/1999 (3).

(2)

Întrucât modificarea respectivă nu este minoră în sensul articolului 53 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 1151/2012, Comisia a publicat cererea de modificare în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, în conformitate cu articolul 50 alineatul (2) litera (a) din regulamentul respectiv (4).

(3)

Deoarece Comisiei nu i s-a comunicat nicio declarație de opoziție, în conformitate cu articolul 51 din Regulamentul (UE) nr. 1151/2012, modificarea caietului de sarcini ar trebui aprobată,

4.7.2015   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 175/5

(1)

Articolul 17 din Regulamentul (CE) nr. 470/2009 prevede ca limita maximă de reziduuri (denumită în continuare „LMR”) pentru substanțele farmacologic active destinate utilizării în Uniune în medicamentele de uz veterinar pentru animalele de la care se obțin produse alimentare sau în produse biocide folosite în zootehnie se stabilește în cadrul unui regulament.

(2)

Tabelul 1 din anexa la Regulamentul (UE) nr. 37/2010 al Comisiei (2) stabilește substanțele active din punct de vedere farmacologic și clasificarea acestora în ceea ce privește LMR în produsele alimentare de origine animală.

(3)

Acidul clodronic (sub formă de sare disodică) nu este încă inclus în acest tabel.

(4)

O cerere de stabilire a limitelor maxime ale reziduurilor (LMR) pentru acidul clodronic (sub formă de sare disodică) la ecvidee a fost înaintată Agenției Europene pentru Medicamente (denumită în continuare „EMA”).

(5)

Conform recomandării EMA, pe baza avizului emis de Comitetul pentru medicamentele de uz veterinar, stabilirea limitelor maxime ale reziduurilor de clodronat disodic pentru animalele din specia ecvină nu este necesară pentru protecția sănătății umane, cu condiția ca substanța să nu fie utilizată pentru animalele care produc lapte destinat consumului uman.

(6)

În conformitate cu articolul 5 din Regulamentul (CE) nr. 470/2009, EMA ia în considerare posibilitatea de a utiliza limitele maxime de reziduuri stabilite pentru o substanță activă din punct de vedere farmacologic într-un anumit produs alimentar pentru alte alimente derivate din aceeași specie sau limitele maxime de reziduuri stabilite pentru o substanță activă din punct de vedere farmacologic într-una sau mai multe specii, pentru specii diferite.

(7)

EMA a considerat că extrapolarea LMR pentru acid clodronic (sub formă de sare disodică) pentru ecvidee către alte specii de la care se obțin alimente nu este adecvată, deoarece, pe baza indicației și a modului de acțiune propuse, nu este probabil ca această substanță activă să fie utilizată pentru specii de la care se obțin produse alimentare, altele decât caii.

(8)

Prin urmare, tabelul 1 din anexa la Regulamentul (CE) nr. 37/2010 ar trebui modificat în consecință.

(9)

Măsurile prevăzute în prezentul regulament sunt conforme cu avizul Comitetului permanent pentru medicamentele de uz veterinar,

4.7.2015   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 175/8

(1)

Articolul 17 din Regulamentul (CE) nr. 470/2009 prevede că limita maximă de reziduuri (denumită în continuare „LMR”) pentru substanțele farmacologic active destinate utilizării în Uniune în medicamentele de uz veterinar pentru animalele de la care se obțin produse alimentare sau în produse biocide folosite în zootehnie se stabilește printr-un regulament.

(2)

Tabelul 1 din anexa la Regulamentul (UE) nr. 37/2010 al Comisiei (2) stabilește substanțele farmacologic active și clasificarea acestora în ceea ce privește LMR în produsele alimentare de origine animală.

(3)

Substanța „hexaflumuron” nu este încă inclusă în tabelul respectiv.

(4)

O cerere de stabilire a LMR pentru hexaflumuron la pești a fost înaintată Agenției Europene pentru Medicamente (denumită în continuare „EMA”).

(5)

Pe baza avizului emis de Comitetul pentru medicamentele de uz veterinar, EMA a recomandat stabilirea unei LMR pentru hexaflumuron pentru pești, aplicabilă mușchilor și pielii în proporții naturale.

(6)

În conformitate cu articolul 5 din Regulamentul (CE) nr. 470/2009, EMA ia în considerare utilizarea LMR stabilite pentru substanțele farmacologic active într-un produs alimentar anume pentru alte alimente derivate din aceeași specie sau LMR stabilite pentru o substanță farmacologic activă într-una sau mai multe specii, pentru specii diferite.

(7)

EMA a considerat că, având în vedere metabolismul mai limitat la pești în comparație cu metabolismul mamiferelor și al speciilor aviare, LMR pentru hexaflumuron nu pot fi extrapolate de la pești la alte specii de la care se obțin produse alimentare.

(8)

Prin urmare, tabelul 1 din anexa la Regulamentul (UE) nr. 37/2010 trebuie modificat în consecință.

(9)

Măsurile prevăzute în prezentul regulament sunt conforme cu avizul Comitetului permanent pentru medicamentele de uz veterinar,

4.7.2015   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 175/11

(1)

Articolul 17 din Regulamentul (CE) nr. 470/2009 prevede că limita maximă de reziduuri (denumită în continuare „LMR”) pentru substanțele farmacologic active destinate utilizării în Uniune în medicamentele de uz veterinar pentru animalele de la care se obțin produse alimentare sau în produse biocide folosite în zootehnie se stabilește printr-un regulament.

(2)

Tabelul 1 din anexa la Regulamentul (UE) nr. 37/2010 al Comisiei (2) stabilește substanțele farmacologic active și clasificarea acestora în ceea ce privește LMR în produsele alimentare de origine animală.

(3)

Substanța „4-hidroxibenzoat de propil și sarea sa de sodiu” nu este încă inclusă în tabelul respectiv.

(4)

O cerere de stabilire a LMR pentru 4-hidroxibenzoatul de propil și sarea sa de sodiu la toate speciile de la care se obțin produse alimentare a fost înaintată Agenției Europene pentru Medicamente (denumită în continuare „EMA”).

(5)

Pe baza avizului emis de Comitetul pentru medicamentele de uz veterinar, EMA a recomandat că stabilirea limitelor maxime de reziduuri pentru 4-hidroxibenzoatul de propil și sarea sa de sodiu la toate speciile de la care se obțin produse alimentare nu este necesară pentru protecția sănătății umane, cu condiția ca această substanță să fie utilizată numai drept conservant.

(6)

În conformitate cu articolul 5 din Regulamentul (CE) nr. 470/2009, EMA ia în considerare utilizarea LMR stabilite pentru substanțele farmacologic active într-un produs alimentar anume pentru alte alimente derivate din aceeași specie sau LMR stabilite pentru o substanță farmacologic activă într-una sau mai multe specii, pentru specii diferite.

(7)

Având în vedere avizul EMA potrivit căruia nu trebuie stabilită o LMR pentru 4-hidroxibenzoatul de propil și sarea sa de sodiu, nu este posibilă o extrapolare pentru această substanță.

(8)

Prin urmare, tabelul 1 din anexa la Regulamentul (UE) nr. 37/2010 trebuie modificat în consecință.

(9)

Măsurile prevăzute în prezentul regulament sunt conforme cu avizul Comitetului permanent pentru medicamentele de uz veterinar,

4.7.2015   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 175/14

(1)

La 8 octombrie 2014, Comisia Europeană („Comisia”) a deschis o anchetă antidumping privind importurile în Uniune de anumite folii din aluminiu originare din Rusia („Rusia” sau „țara în cauză”). Comisia a publicat un aviz de deschidere în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene  (2) („avizul de deschidere”).

(2)

Procedura a fost deschisă ca urmare a unei plângeri depuse la data de 25 august 2014 de AFM Aluminiumfolie Merseburg GmbH, Alcomet AD, Eurofoil Luxemburg SA, Hydro Aluminium Rolled Products GmbH și Impol d.o.o. („reclamanții”) în numele unor producători care reprezintă peste 25 % din producția totală de folii din aluminiu realizată în Uniune. Plângerea conținea dovezi prima facie care atestau existența dumpingului în ceea ce privește produsul în cauză, precum și a prejudiciului important rezultat din acesta, dovezile respective fiind considerate suficiente pentru a justifica deschiderea anchetei.

(3)

La data de 4 octombrie 2014, Comisia a anunțat deschiderea unei reexaminări efectuate în perspectiva expirării măsurilor, în temeiul articolului 11 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1225/2009 („regulamentul de bază”), cu privire la măsurile antidumping definitive în vigoare referitoare la importurile de anumite folii din aluminiu originare din Republica Populară Chineză („China”) și din Brazilia, prin intermediul unui aviz publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene  (3)

(4)

Prin intermediul avizului de deschidere, Comisia a invitat toate părțile interesate să o contacteze pentru a participa la anchetă. În plus, Comisia a transmis o informare oficială reclamanților, producătorilor-exportatori cunoscuți și autorităților ruse, importatorilor cunoscuți, utilizatorilor și comercianților cunoscuți a fi interesați de deschiderea anchetei și i-a invitat să participe la aceasta.

(5)

Părților interesate li s-a oferit posibilitatea de a prezenta observații cu privire la deschiderea anchetei și de a solicita să fie audiate de Comisie și/sau de consilierul-auditor pentru proceduri comerciale.

(6)

De asemenea, părților interesate li s-a acordat posibilitatea de a-și face cunoscute în scris punctele de vedere și de a solicita o audiere până la termenul stabilit în avizul de deschidere. Niciuna dintre părțile interesate nu a solicitat o audiere în fața serviciilor Comisiei și/sau a consilierului-auditor pentru proceduri comerciale.

(7)

În avizul său de deschidere, Comisia a anunțat că ar putea eșantiona părțile interesate, în conformitate cu articolul 17 din regulamentul de bază.

(8)

Întrucât, în Rusia, întreaga producție a produsului în cauză este realizată de către un grup de societăți, și anume grupul Rusal, în avizul de deschidere nu s-a prevăzut eșantionarea în ceea ce privește producătorii-exportatori.

(9)

În avizul său de deschidere, Comisia a afirmat că a ales în mod provizoriu un eșantion de producători din Uniune. În conformitate cu articolul 17 alineatul (1) din regulamentul de bază, Comisia a selectat eșantionul pe baza celui mai mare volum reprezentativ de vânzări și de producție. Eșantionul a fost alcătuit din șase producători din Uniune și societățile lor afiliate, întrucât structura internă a grupurilor nu era clară la începutul anchetei în ceea ce privește funcțiile de producție și revânzare a produsului în cauză. Producătorii din Uniune incluși în eșantion reprezentau peste 70 % din producția totală a Uniunii. Comisia a invitat părțile interesate să prezinte observații cu privire la eșantionul provizoriu. Întrucât nu s-au primit observații înainte de expirarea termenului limită, eșantionul provizoriu a fost confirmat. Eșantionul este considerat reprezentativ pentru industria din Uniune.

(10)

Pentru a decide dacă este necesară eșantionarea și, în caz afirmativ, pentru a selecta un eșantion, Comisia a solicitat tuturor importatorilor neafiliați să furnizeze informațiile specificate în avizul de deschidere.

(11)

Paisprezece importatori/utilizatori cunoscuți au fost contactați în etapa de deschidere a anchetei și au fost invitați să ofere detalii cu privire la activitatea lor și să completeze, după caz, formularul de eșantionare anexat la avizul de deschidere.

(12)

Trei societăți au răspuns la formularul de eșantionare. Cu toate acestea, societățile respective erau „reînfășurători”, mai precis utilizatori industriali care importau produsul în cauză pentru a-l prelucra înainte de revânzare. Niciun comerciant nu s-a prezentat. Prin urmare, eșantionarea nu este justificată.

(13)

Alte patru societăți s-au prezentat și au declarat fie că nu importau produsul în cauză din Rusia, fie că erau reînfășurători. Un chestionar destinat utilizatorilor a fost trimis tuturor celor șapte societăți care s-au prezentat.

(14)

Comisia a trimis chestionare celor șase producători din Uniune incluși în eșantion și societăților lor afiliate, unui grup producător-exportator și celor șapte utilizatori identificați în Uniune.

(15)

S-au primit răspunsuri la chestionar din partea tuturor producătorilor din Uniune incluși în eșantion, a grupului producător-exportator (care constă în doi producători-exportatori, patru comercianți afiliați și opt furnizori de materii prime afiliați, toți aceștia având sediul în Rusia, cu excepția a doi comercianți cu sediul înregistrat în Jersey și în Elveția) și din partea a patru utilizatori. Ca urmare a solicitării din partea Comisiei, grupul Rusal a transmis, ulterior, tabele de chestionar revizuite.

(16)

Comisia a cercetat și a verificat toate informațiile pe care le-a considerat necesare pentru stabilirea provizorie a dumpingului, a prejudiciului care rezultă din acesta și a interesului Uniunii.

(17)

Întrucât una dintre societățile incluse în eșantion a produs, în cursul perioadei examinate, cantități mici destinate în exclusivitate utilizării captive, nu a fost considerată necesară efectuarea de vizite de verificare.

(19)

Ancheta privind dumpingul și prejudiciul a acoperit perioada cuprinsă între 1 octombrie 2013 și 30 septembrie 2014 („perioada de anchetă”). Examinarea tendințelor relevante pentru evaluarea prejudiciului a vizat perioada începând din 2011 și până la sfârșitul perioadei de anchetă („perioada examinată”).

(20)

Produsul în cauză este reprezentat de foliile din aluminiu cu grosimea de minimum 0,008 mm, dar de maximum 0,018 mm, fără suport, simplu laminate, în rulouri cu o lățime maximă de 650 mm și având fiecare o greutate de peste 10 kg („rulouri jumbo”), originare din Rusia, care se încadrează în prezent la codul NC ex 7607 11 19 (cod TARIC 7607111910) („produsul în cauză”). Produsul în cauză este cunoscut sub denumirea de folie din aluminiu de uz casnic (aluminium household foil – „AHF”).

(21)

Folia din aluminiu de uz casnic este fabricată din aluminiu pur, care este turnat, mai întâi, în benzi groase (cu o grosime de câțiva milimetri, mai precis de până la 1 000 ori mai groase decât produsul în cauză) și care este laminat, ulterior, în etape succesive până la obținerea grosimii dorite. După laminare, folia este recoaptă printr-un proces termic și este prezentată, în final, sub formă de bobine (rulouri).

(22)

Aceste bobine de AHF sunt reînfășurate, apoi, în rulouri mai mici de către prelucrătorii din aval (așa-numiții „reînfășurători”). Produsul obținut (și anume, „rulourile de consum”, care nu constituie produsul în cauză) este utilizat pentru ambalarea multifuncțională pe termen scurt, în special în gospodării, în serviciile de alimentație publică, precum și în întreprinderile de comerț cu produse alimentare și în florării.

(23)

Ancheta a arătat că produsul în cauză și produsul fabricat și vândut pe piața internă din Rusia, precum și produsul fabricat și vândut pe piața din Uniune de către industria din Uniune prezintă aceleași caracteristici fizice, chimice și tehnice și sunt destinate acelorași utilizări de bază.

(24)

Prin urmare, concluzia Comisiei în acest stadiu al anchetei a fost că aceste produse sunt similare în sensul articolului 1 alineatul (4) din regulamentul de bază.

(25)

Un importator a susținut că definiția produsului ar trebui să includă și folia din aluminiu de uz casnic cu o greutate egală sau mai mică de 10 kg (așa-numitele „rulouri de consum”). Acest importator a afirmat că nu există diferențe în ceea ce privește caracteristicile fizice, chimice și tehnice între rulourile de consum și rulourile jumbo. Importatorul a afirmat, de asemenea, că, în cazul în care ar fi instituite taxe antidumping numai cu privire la rulourile jumbo, acest fapt ar putea duce la o creștere a exporturilor de rulouri de consum din Rusia fără taxe antidumping.

(26)

Caracteristica fizică ce permite să se facă deosebirea între rulourile jumbo, pe de o parte, și rulourile de consum, pe de altă parte, este greutatea. În plus, aceasta corespunde, de asemenea, codului NC. Mai mult, industria din Uniune, astfel cum este definită în considerentul 53, produce doar rulouri jumbo și nu produce rulouri de consum. Rulourile jumbo sunt achiziționate și prelucrate în continuare în rulouri de consum de către reînfășurători, care, la rândul lor, revând produsul vânzătorilor cu amănuntul și utilizatorilor finali. În consecință, rulourile de consum și rulourile jumbo au caracteristici fizice diferite, nu sunt fabricate de aceiași producători, nu concurează unele cu altele și nu sunt comercializate pe aceeași piață.

(27)

Prin urmare, afirmația conform căreia rulourile de consum ar trebui să fie incluse în definiția produsului din cadrul prezentei anchete a fost respinsă.

(28)

În ceea ce privește efectul unor eventuale taxe antidumping asupra rulourilor jumbo și a industriei în aval, acest aspect este abordat mai jos, în considerentele 151-163 privind interesul Uniunii.

(29)

Comisia a examinat mai întâi dacă volumul total al vânzărilor pe piața internă ale fiecărui producător-exportator a fost reprezentativ, în conformitate cu articolul 2 alineatul (2) din regulamentul de bază. Vânzările interne sunt reprezentative dacă volumul total al vânzărilor de produs similar către clienți independenți de pe piața internă pentru fiecare producător-exportator a reprezentat cel puțin 5 % din volumul total al vânzărilor la export de produs în cauză către Uniune în cursul perioadei de anchetă.

(30)

Pe această bază, vânzările totale ale unui producător-exportator nu au fost considerate reprezentative. Pentru producătorul-exportator cooperant respectiv, întrucât produsul similar nu a fost vândut în cantități reprezentative pe piața internă, Comisia a calculat valoarea normală în conformitate cu articolul 2 alineatele (3) și (6) din regulamentul de bază.

(31)

Valoarea normală pentru acest producător-exportator cooperant a fost calculată prin adăugarea următoarelor elemente la costul său mediu de fabricație a produsului similar din cursul perioadei de anchetă:

(32)

În ceea ce privește celălalt producător-exportator, s-a constatat că vânzările totale ale acestuia pe piața internă au fost reprezentative în conformitate cu articolul 2 alineatul (2) din regulamentul de bază (a se vedea considerentul 29 de mai sus).

(33)

Comisia a identificat apoi tipurile de produs vândute pe piața internă care au fost identice sau comparabile cu tipurile de produs vândute la export către Uniune. Comisia a verificat dacă vânzările acestui al doilea producător-exportator pe propria piață internă, pentru fiecare tip de produs care este identic sau comparabil cu un tip de produs vândut la export către Uniune, au fost reprezentative, în conformitate cu articolul 2 alineatul (2) din regulamentul de bază. Vânzările interne ale unui tip de produs sunt reprezentative dacă volumul total al vânzărilor interne pentru respectivul tip de produs către clienți independenți în cursul perioadei de anchetă reprezintă cel puțin 5 % din volumul total al vânzărilor la export către Uniune ale tipului de produs identic sau comparabil. Comisia a constatat că, în cazul a 5 dintre cele 14 tipuri de produse, tipurilor de produse exportate le corespundeau vânzări reprezentative pe piața internă.

(34)

Atunci când nu au fost realizate vânzări interne ale unui anumit tip de produs și pentru tipurile de produs în cazul cărora volumul vânzărilor interne a fost insuficient, valoarea normală a fost calculată în conformitate cu articolul 2 alineatele (3) și (6) din regulamentul de bază, astfel cum se menționează în considerentul 31 de mai sus.

(35)

În etapa următoare, Comisia a definit proporția de vânzări rentabile către clienți independenți de pe piața internă pentru fiecare tip de produs, în cursul perioadei de anchetă, pentru a decide dacă este oportun să utilizeze vânzările interne efective pentru calcularea valorii normale, în conformitate cu articolul 2 alineatul (4) din regulamentul de bază.

(36)

Valoarea normală se bazează pe prețul efectiv practicat pe piața internă pentru fiecare tip de produs, indiferent dacă vânzările respective sunt sau nu profitabile, dacă:

(37)

În acest caz, valoarea normală este media ponderată a prețurilor tuturor vânzărilor interne ale respectivului tip de produs, în cursul perioadei de anchetă.

(38)

Analiza vânzărilor interne a arătat că peste 90 % din vânzările interne au fost rentabile și că prețul de vânzare mediu ponderat a fost mai ridicat decât costul de producție. În consecință, valoarea normală a fost calculată ca medie ponderată a prețurilor vânzărilor pe piața internă practicate în cursul perioadei de anchetă pentru cele cinci tipuri de produse cu vânzări interne reprezentative.

(39)

Producătorii-exportatori cooperanți au exportat către Uniune prin intermediul unui comerciant afiliat, RTI Ltd. („RTI”), cu sediul social în Jersey. Acest comerciant cumpără produsul în cauză de la producători prin intermediul a doi agenți afiliați, cu sediul în Moscova. Ulterior, aceasta revinde produsul în cauză consumatorilor finali prin intermediul altui agent, cu sediul în Elveția. Toți cei trei agenți afiliați realizează vânzări în numele producătorilor sau al comerciantului afiliat și sunt remunerați prin comisioane lunare.

(40)

În conformitate cu articolul 2 alineatul (9) din regulamentul de bază, prețul de export a fost calculat pe baza prețului cu care produsul importat a fost revândut pentru prima oară unor clienți independenți din Uniune. În acest caz, au fost efectuate ajustări ale prețului pentru a ține seama de toate costurile suportate între import și revânzare (și anume, costurile de transport și de asigurare, costurile de credit, taxele vamale și comisioanele de administrare vamală), inclusiv de costurile de vânzare, cheltuielile administrative și alte costuri generale aferente suportate de comerciant, precum și de o marjă de profit rezonabilă.

(41)

Într-adevăr, în ceea ce privește costurile de vânzare, cheltuielile administrative și alte costuri generale, Comisia, pe baza datelor prezentate de grupul Rusal privind vânzările sale de produs în cauză pe piața Uniunii, a luat în considerare suma corespunzătoare costurilor de vânzare, cheltuielilor administrative și altor costuri generale efective. Aceasta era o sumă pe care comerciantul afiliat deja o identificase și o alocase activităților de import al produsului în cauză către Uniune, conform propriilor calcule și principii de alocare. De asemenea, Comisia s-a asigurat că nu a existat nicio dublă contabilizare a cheltuielilor și că niciunul dintre costurile care nu sunt legate de importul produsului în cauză nu a fost inclus în suma respectivă. Prin urmare, suma corespunzătoare costurilor de vânzare, cheltuielilor administrative și altor costuri generale care a fost utilizată de Comisie în scopul construirii unui preț de export fiabil a vizat în mod strict costurile suportate între importul și revânzarea produsului în cauză în Uniune, conform cerințelor prevăzute la articolul 2 alineatul (9) din regulamentul de bază.

(42)

În ceea ce privește profiturile, profitul realizat de comerciantul afiliat nu a fost considerat fiabil din cauza asocierii cu producătorii-exportatori, întrucât însuși prețul practicat între aceștia nu era fiabil. În absența unor informații din partea importatorilor independenți în cadrul acestei anchete, a fost utilizată o marjă de profit rezonabilă de 2 % care fusese utilizată în ancheta anterioară privind același produs (4).

(43)

În ceea ce privește deducerile respective pentru a ține seama de costurile de vânzare, cheltuielile administrative și alte costuri generale și de profit, grupul Rusal a susținut că RTI (comerciantul afiliat) ar trebui să fie tratat ca un departament de export intern al producătorilor săi exportatori, întrucât toți aceștia acționează ca o entitate economică unică (EEU), în pofida faptului că sunt entități juridice separate. În consecință, grupul Rusal a susținut că nu ar fi trebuit să se efectueze nicio deducere pentru a ține seama de profit și de costurile de vânzare, cheltuielile administrative și alte costuri generale ale RTI.

(44)

Cu toate acestea, se consideră că, în cazul în care există o asociere între producătorul-exportator și importator sau o terță parte, prețul de export este considerat ca nefiind fiabil și este necesar să se calculeze un preț fiabil. Pentru calcularea unui preț de export fiabil, articolul 2 alineatul (9) din regulamentul de bază prevede, în mod clar, ajustări pentru a ține seama de toate costurile suportate între import și revânzare, precum și de profitul acumulat. Aceste costuri includ costurile de vânzare, cheltuielile administrative și alte costuri generale. Motivul și scopul ajustărilor este tocmai de a obține un preț de export fiabil. Prin urmare, această afirmație a trebuit să fie respinsă.

(45)

Comisia a comparat valoarea normală și prețul de export al celor doi producători-exportatori cooperanți pe o bază franco-fabrică.

(46)

Atunci când acest fapt a fost justificat prin necesitatea de a asigura o comparație echitabilă, Comisia a ajustat valoarea normală și/sau prețul de export în funcție de diferențele care afectează prețurile și comparabilitatea lor, în conformitate cu articolul 2 alineatul (10) din regulamentul de bază.

(47)

În ceea ce privește prețurile de export, s-au efectuat ajustări pentru a ține seama de costurile de transport, asigurare, manipulare, ambalare, de taxele de export și de comisioane. În ceea ce privește prețurile interne, s-au efectuat ajustări pentru a ține seama de costurile de transport intern, costurile de ambalare, costurile de credit, de manipulare și de comisioane.

(48)

Pentru cei doi producători-exportatori cooperanți, Comisia a comparat valoarea normală medie ponderată a fiecărui tip de produs similar cu prețul de export mediu ponderat al tipului corespunzător de produs în cauză, pe o bază franco-fabrică, în conformitate cu articolul 2 alineatele (11) și (12) din regulamentul de bază.

(49)

Întrucât cei doi producători cooperanți sunt afiliați, a fost stabilită o singură marjă de dumping pentru cele două societăți, pe baza mediei ponderate a marjelor lor de dumping individuale.

(50)

Pe această bază, marja de dumping medie ponderată provizorie, exprimată ca procentaj din prețul CIF (cost, asigurare și navlu) la frontiera Uniunii, înainte de vămuire, este următoarea:

(51)

Nivelul de cooperare în acest caz este ridicat, întrucât unicul producător de AHF existent în Rusia, căruia i se datorează 100 % din importurile în Uniune în timpul perioadei de anchetă, a cooperat în cadrul anchetei. Din acest motiv, Comisia a decis să stabilească marja de dumping reziduală la nivelul marjei de dumping individuale stabilite pentru societatea cooperantă.

(52)

Marjele de dumping provizorii, exprimate ca procent din prețul CIF la frontiera Uniunii, înainte de plata taxelor vamale, sunt după cum urmează:

(53)

Produsul similar a fost fabricat de doisprezece producători cunoscuți din Uniune pe parcursul perioadei de anchetă. Aceștia constituie „industria din Uniune” în sensul articolului 4 alineatul (1) din regulamentul de bază.

(54)

Producția totală a Uniunii în cursul perioadei de anchetă a fost estimată la 47 349 de tone. Comisia a stabilit această cifră pe baza statisticilor Eurostat, a răspunsurilor verificate la chestionar primite din partea producătorilor din Uniune incluși în eșantion și a datelor estimate referitoare la producătorii neincluși în eșantion și furnizate de reclamanți. Conform explicațiilor din considerentul 9, producătorii din Uniune care au fost selectați în eșantion au reprezentat peste 70 % din producția totală a produsului similar în Uniune.

(55)

Producătorul-exportator a afirmat că nu toți reclamanții au fost activi în producerea de AHF. Cu toate acestea, ancheta a arătat că toți reclamanții și societățile lor afiliate au fabricat cu adevărat, chiar și în cantități mici, produsul în cauză și, prin urmare, afirmația a fost respinsă.

(56)

Reclamanții au furnizat date privind producția, capacitatea de producție, volumul de vânzări, ocuparea forței de muncă și volumul exporturilor referitoare la întreaga industrie din Uniune pentru perioada examinată. Datele au fost estimate și furnizate pe baza unui interval maxim și minim și împărțite în două categorii: producătorii din Uniune incluși în eșantion și producătorii din Uniune neincluși în eșantion. Pentru producătorii din Uniune incluși în eșantion, Comisia a utilizat datele reale verificate, furnizate de aceste societăți în răspunsurile lor la chestionar. Pentru producătorii din Uniune neincluși în eșantion, au fost utilizate cifrele furnizate de reclamanți. Aceste estimări au fost puse la dispoziție în vederea formulării de observații de către părțile interesate. Cu toate acestea, nu au fost primite observații.

(57)

Comisia a stabilit consumul la nivelul Uniunii pe baza volumului total estimat al vânzărilor realizate de industria din Uniune pe piața Uniunii și a volumului total al importurilor rezultat din datele Eurostat și corectat, în cazul în care a fost necesar, în funcție de datele verificate furnizate de producătorul-exportator și de răspunsurile la chestionar furnizate de producătorii din Uniune incluși în eșantion.

(58)

Dat fiind că nu există decât un singur producător-exportator din țara în cauză, toate cifrele referitoare la acesta au trebuit să fie prezentate sub formă de intervale, din motive de confidențialitate.

(59)

Pe această bază, consumul în Uniune a evoluat după cum urmează:

Tabelul 1

Consumul de AHF la nivelul Uniunii (tone)

(60)

Consumul la nivelul Uniunii a crescut între 2011 și 2013, dar a scăzut între 2013 și perioada de anchetă. În ansamblu, consumul a crescut cu un procent cuprins între 17 % și 28 % pe parcursul perioadei examinate. Creșterea consumului în intervalul cuprins între 2011 și perioada de anchetă reflectă, în principal, creșterea importurilor din Rusia și din alte țări terțe, în timp ce vânzările industriei din Uniune pe piața Uniunii au înregistrat doar o ușoară creștere (a se vedea considerentul 82).

(61)

Comisia a stabilit volumul importurilor din țara în cauză pe baza datelor Eurostat și a datelor transmise de producătorul cooperant din țara în cauză.

(62)

Importurile în Uniune din țara în cauză au evoluat după cum urmează:

Tabelul 2

Volumul importurilor (tone)

(63)

Volumul importurilor din Rusia a crescut între 40 % și 50 % din 2011 până în 2013, cu o ușoară scădere în cursul perioadei de anchetă.

(64)

Cota de piață aferentă a crescut de la 29 % în 2011 până la 34 % în 2012 și a rămas apoi constantă până la sfârșitul perioadei de anchetă.

(65)

Comisia a stabilit prețurile de import medii ponderate pe baza datelor de la Eurostat și a datelor transmise de producătorul cooperant din țara în cauză. Nivelul de subcotare a prețurilor industriei din Uniune de către importurile din țara în cauză a fost stabilit pe baza răspunsurilor la chestionar furnizate de către producătorul-exportator rus cooperant și de producătorii din Uniune incluși în eșantion.

(66)

Prețul mediu de import în Uniune al AHF din Rusia a evoluat după cum urmează:

Tabelul 3

Prețuri de import (EUR/tonă)

(67)

Prețul mediu de import al AHF din Rusia către Uniune a scăzut pe parcursul perioadei examinate; în ansamblu, acesta a scăzut cu un procent cuprins între 2 % și 8 %.

(68)

Comisia a stabilit subcotarea prețurilor în cursul perioadei de anchetă comparând: (a) prețurile de vânzare medii ponderate pentru fiecare tip de produs al industriei din Uniune, percepute de la clienții neafiliați de pe piața din Uniune, ajustate la un nivel franco-fabrică; și (b) prețurile medii ponderate corespunzătoare pentru fiecare tip de produs, percepute la import de către producătorii ruși cooperanți de la primul client independent de pe piața din Uniune, stabilite pe o bază CIF, cu ajustări corespunzătoare pentru a ține seama de taxele vamale și de costurile ulterioare importului.

(69)

Comparația prețurilor a fost efectuată în funcție de tipul de produs pentru tranzacțiile efectuate la același nivel comercial, operându-se ajustări corespunzătoare acolo unde a fost necesar. Rezultatul comparației a fost exprimat ca procent din cifra de afaceri a industriei din Uniune înregistrată pe parcursul perioadei de anchetă. Aceasta a indicat o marjă de subcotare medie ponderată între 3 % și 7 % pentru importurile din Rusia pe piața din Uniune.

(70)

Cu toate că subcotarea prețurilor a fost semnificativă, aceasta trebuie văzută din perspectiva faptului că prețurile practicate de industria din Uniune care au fost subcotate în cursul perioadei de anchetă de către prețurile importurilor din Rusia care fac obiectul unui dumping erau inferioare costului de producție. Conform explicațiilor din considerentele 177 și 179, nivelul de subcotare a prețurilor exercitată de prețurile practicate de Rusia este de aproximativ 12 %, în medie.

(71)

În conformitate cu articolul 3 alineatul (5) din regulamentul de bază, examinarea impactului importurilor care fac obiectul unui dumping asupra industriei din Uniune a inclus o evaluare a tuturor indicatorilor economici care influențează situația industriei din Uniune în cursul perioadei examinate.

(72)

După cum s-a menționat în considerentul 9, pentru determinarea eventualului prejudiciu suferit de industria din Uniune s-a utilizat eșantionarea.

(73)

Pentru determinarea prejudiciului, Comisia a făcut o distincție între indicatorii de prejudiciu macroeconomici și cei microeconomici. Conform explicațiilor din considerentul 56, Comisia a evaluat indicatorii macroeconomici privind întreaga industrie din Uniune pe baza informațiilor furnizate de reclamanți, care au fost verificate în mod corespunzător pentru societățile incluse în eșantion. Comisia a evaluat indicatorii microeconomici referitori doar la societățile incluse în eșantion pe baza datelor din răspunsurile la chestionar oferite de producătorii din Uniune incluși în eșantion. Ambele seturi de date au fost considerate reprezentative pentru situația economică a industriei din Uniune.

(74)

Indicatorii macroeconomici sunt: producția, capacitatea de producție, utilizarea capacității, volumul vânzărilor, cota de piață, creșterea economică, ocuparea forței de muncă, productivitatea și amploarea marjei de dumping.

(75)

Indicatorii microeconomici sunt: prețurile unitare medii, costul unitar, costurile forței de muncă, stocurile, rentabilitatea, fluxul de lichidități, investițiile, randamentul investițiilor și capacitatea de a mobiliza capitaluri.

(76)

Producția totală, capacitatea de producție și rata de utilizare a capacității din Uniune au evoluat în perioada examinată după cum urmează:

Tabelul 4

Producția, capacitatea de producție și utilizarea capacității

(77)

Producția a înregistrat fluctuații pe parcursul perioadei examinate. Ea a crescut între 2011 și 2013, dar a scăzut între 2013 și perioada de anchetă. În ansamblu, volumul producției a crescut cu 7 % pe parcursul perioadei examinate.

(78)

Capacitatea de producție a crescut cu 12 % în cursul perioadei examinate.

(79)

Ca urmare a unei creșteri a capacității de producție mai mari decât cea a volumului de producție, rata de utilizare a capacității a scăzut cu 5 % pe parcursul perioadei examinate

(80)

Producătorul-exportator a afirmat că toți producătorii de AHF pot fabrica și un alt tip de folii, și anume folii convertoare din aluminiu (aluminium converter foil – „ACF”), precum și că aceștia utilizau aceleași echipamente pentru producția ambelor tipuri de folii. Pe această bază, producătorul-exportator a afirmat că datele industriei din Uniune referitoare la capacitatea și la rata de utilizare a capacității de producție de AHF ar fi denaturate.

(81)

Deși este adevărat că mai mulți producători din Uniune au produs atât folii convertoare de aluminiu, cât și folie din aluminiu de uz casnic, ancheta a arătat că cel mai mare producător din Uniune inclus în eșantion a produs numai folie din aluminiu de uz casnic. În cazul celorlalți producători din Uniune incluși în eșantion, capacitatea de producție și rata de utilizare a capacității de producție s-au bazat pe cifrele reale și, prin urmare, faptul că aceștia au produs și ACF nu a afectat capacitatea de producție și rata de utilizare a capacității de producție totale raportate în ceea ce privește AHF. În cele din urmă, ancheta a arătat că producătorii din Uniune incluși în eșantion au fabricat într-o proporție stabilă cele două tipuri de folii. Prin urmare, această afirmație a fost respinsă în această etapă a anchetei.

(82)

Volumul vânzărilor și cota de piață a industriei din Uniune au evoluat după cum urmează pe parcursul perioadei examinate:

Tabelul 5

Volumul vânzărilor și cota de piață pe piața Uniunii

(83)

Volumul vânzărilor de AHF a crescut ușor în cursul perioadei examinate. Volumul vânzărilor a crescut, în special, în perioada 2011-2013, și anume cu un procent cuprins între 4 % și 14 %. Pe parcursul perioadei de anchetă, volumul vânzărilor a scăzut; în ansamblu, volumul vânzărilor a crescut cu un procent cuprins între 2 % și 10 % pe parcursul perioadei examinate. Cu toate acestea, creșterea volumului vânzărilor, ținând seama de creșterea paralelă a consumului și de creșterea importurilor provenind, printre altele, din Rusia, a condus la o scădere a cotei de piață a industriei din Uniune, de la 55 % în 2011 până la 47 % în perioada de anchetă, mai precis o scădere de 8 puncte procentuale în cursul perioadei examinate. Scăderea cotei de piață a industriei din Uniune a coincis cu creșterea cotei de piață a importurilor ruse, astfel cum se explică în considerentul 64.

(84)

În timp ce consumul la nivelul Uniunii a crescut cu un procent cuprins între 17 % și 28 % pe parcursul perioadei examinate, volumul vânzărilor industriei din Uniune a crescut cu un procent cuprins între 2 % și 10 %, ceea ce s-a reflectat într-o pierdere de 8 puncte procentuale la nivelul cotei de piață.

(85)

Pe parcursul perioadei examinate, ocuparea forței de muncă și productivitatea au evoluat după cum urmează:

Tabelul 6

Ocuparea forței de muncă și productivitatea

(86)

Ocuparea forței muncă a industriei din Uniune a fluctuat în perioada examinată și, în ansamblu, a crescut ușor, cu 2 %.

(87)

Între 2011 și 2013, productivitatea a crescut ca urmare a unei creșteri a producției care a depășit creșterea ocupării forței de muncă, după se arată în tabelul 4 din considerentul 77. Din 2013 până la perioada de anchetă, productivitatea a scăzut cu 7 %, dar a rămas mai ridicată decât la începutul perioadei examinate, în 2011.

(88)

Marja de dumping depășește cu mult nivelul de minimis. Impactul amplorii marjei de dumping reale asupra industriei din Uniune este considerabil, dat fiind volumul și prețurile importurilor din țara în cauză.

(89)

Industria din Uniune se afla încă în curs de redresare în urma dumpingului cauzat anterior de importurile aceluiași produs originar din China, Brazilia și Armenia. Aceste măsuri fac în prezent obiectul unei anchete de reexaminare care se efectuează în paralel, în conformitate cu articolul 11 alineatul (2) din regulamentul de bază, astfel cum se menționează în considerentul 3.

(90)

Prețurile de vânzare medii practicate de industria din Uniune în cazul clienților neafiliați din Uniune au evoluat pe parcursul perioadei examinate după cum urmează:

Tabelul 7

Prețurile medii de vânzare

(91)

Prețul de vânzare unitar mediu practicat de industria din Uniune în cazul clienților neafiliați din Uniune a scăzut în mod constant și în ansamblu cu 11 % pe parcursul perioadei examinate.

(92)

În pofida acestei scăderi, costul de producție unitar a rămas mai ridicat decât prețul mediu de vânzare practicat de industria din Uniune, iar industria din Uniune nu a putut să-și acopere costul de producție prin prețul de vânzare, cu excepția anului 2013. Într-adevăr, industria din Uniune nu a fost în măsură să-și crească prețul de vânzare din cauza presiunii exercitate asupra prețurilor de către importurile care fac obiectul unui dumping provenite din Rusia.

(93)

Mai multe părți interesate au susținut că evoluția prețului de vânzare al industriei din Uniune a urmat evoluția prețului aluminiului la Bursa metalelor de la Londra (London Metal Exchange) și că, prin urmare, prețurile importurilor din Rusia nu au avut niciun impact asupra prețului de vânzare ale industriei din Uniune. Conform acestor părți, nu se poate, așadar, considera că prețurile importurilor din Rusia au subcotat prețurile de vânzare ale industriei din Uniune. Ancheta a arătat că prețul de vânzare practicat de industria din Uniune a urmat aceeași tendință ca prețurile aluminiului la Bursa metalelor de la Londra. Cu toate acestea, acest lucru nu a avut un impact asupra faptului că prețurile importurilor din Rusia au subcotat prețurile de vânzare ale industriei din Uniune și au exercitat o presiune asupra prețurilor de pe piața Uniunii, ceea ce nu a permis industriei din Uniune să își crească prețurile de vânzare până la un nivel care i-ar fi acoperit costurile de producție. Prin urmare, această afirmație ar trebui să fie respinsă.

(94)

Costurile medii cu forța de muncă ale industriei din Uniune au evoluat pe parcursul perioadei examinate după cum urmează:

Tabelul 8

Costurile medii cu forța de muncă pe salariat

(95)

Între anul 2011 și perioada de anchetă, costurile medii cu forța de muncă pe salariat suportate de producătorii din Uniune incluși în eșantion au scăzut cu 5 %. Costurile cu forța de muncă au crescut mai întâi cu 2 % între 2011 și 2012, apoi au scăzut între 2012 și 2013 și, ulterior, au rămas stabile în cursul perioadei de anchetă.

(96)

Nivelurile stocurilor industriei din Uniune au evoluat pe parcursul perioadei examinate după cum urmează:

Tabelul 9

Stocurile

(97)

Stocurile nu pot fi considerate ca un indicator relevant al prejudiciului din acest sector, deoarece producția și vânzările se bazează în principal pe comenzi și, în consecință, producătorii au tendința de a menține stocuri limitate. Prin urmare, tendințele referitoare la stocuri sunt prezentate doar cu titlu informativ.

(98)

Stocurile finale totale au crescut cu 8 % pe parcursul perioadei examinate. În timp ce stocurile au crescut cu 10 % din 2011 până în 2013, acestea au înregistrat o ușoară scădere începând din 2013 și până la sfârșitul perioadei de anchetă. Stocurile finale exprimate ca procent din producție au rămas stabile în cursul întregii perioade examinate.

(99)

Rentabilitatea, fluxul de lichidități, investițiile și randamentul investițiilor producătorilor din Uniune au evoluat pe parcursul perioadei examinate după cum urmează:

Tabelul 10

Rentabilitatea, fluxul de lichidități, investițiile și randamentul investițiilor

(100)

Comisia a stabilit rentabilitatea producătorilor din Uniune incluși în eșantion prin exprimarea profitului net înainte de impozitare care rezultă din vânzările de produs similar către clienți neafiliați din Uniune ca procent din cifra de afaceri generată de vânzările respective. În cursul perioadei examinate, industria din Uniune a înregistrat pierderi, cu excepția anului 2013, în care aceasta a realizat o marjă de profit care a depășit cu puțin pragul de rentabilitate. Rentabilitatea a scăzut între 2011 și 2012, a crescut în 2013, dar apoi a scăzut din nou în perioada de anchetă, când a ajuns la un nivel similar celui din 2011. În ansamblu, rentabilitatea a crescut cu 4 % în cursul perioadei examinate, ceea ce corespunde unei creșteri de 0,1 puncte procentuale, această creștere nepermițând industriei din Uniune să realizeze profit în cursul perioadei de anchetă. Această evoluție s-a datorat, în principal, presiunii exercitate asupra prețurilor de către importurile din Rusia, care au intrat în Uniune la prețuri de dumping și au subcotat prețurile industriei din Uniune, nepermițându-i acesteia din urmă să-și crească propriile prețuri de vânzare pentru a-și acoperi costul de producție.

(101)

Fluxul net de lichidități reprezintă capacitatea industriei din Uniune de a-și autofinanța activitățile. Fluxul de lichidități a fluctuat în cursul perioadei examinate, cu o tendință de creștere. În ansamblu, fluxul net de lichidități a crescut cu 30 % pe parcursul perioadei examinate. Cu toate acestea, ar trebui remarcat faptul că, în valori absolute, fluxul de lichidități a rămas la un nivel scăzut în raport cu cifra de afaceri totală a produsului în cauză.

(102)

Investițiile au crescut cu 47 % pe parcursul perioadei examinate. Investițiile au crescut cu 65 % între 2011 și 2012, ele au scăzut în 2013 și au crescut din nou în perioada de anchetă. Acestea au fost, în principal, investiții necesare pentru achiziționarea de noi utilaje și au rămas la niveluri mai degrabă reduse în cursul perioadei de anchetă în comparație cu cifra de afaceri totală

(103)

Randamentul investițiilor reprezintă profitul exprimat în procente din valoarea contabilă netă a investițiilor. La fel ca în cazul celorlalți indicatori financiari, randamentul investițiilor rezultat din producerea și din vânzarea produsului similar a fost negativ începând din 2011, cu excepția anului 2013, când acesta a fost de 0 %, reflectând tendința rentabilității. În ansamblu, randamentul investițiilor a crescut ușor, cu 8 %, pe parcursul perioadei examinate.

(104)

În ceea ce privește capacitatea de a mobiliza capitaluri, deteriorarea capacității producătorilor din Uniune incluși în eșantion de a genera lichidități pentru produsul similar le-a degradat situația financiară prin reducerea fondurilor generate la nivel intern. Ancheta a relevat faptul că, în ansamblu, capacitatea de a mobiliza capitaluri s-a deteriorat în cursul perioadei examinate.

(105)

Câțiva indicatori principali de prejudiciu au prezentat o tendință negativă. În ceea ce privește rentabilitatea, industria a înregistrat pierderi pe aproape întreg parcursul perioadei examinate, cu excepția anului 2013, în care aceasta a atins un nivel doar cu puțin deasupra pragului de rentabilitate; în timpul perioadei de anchetă, industria din Uniune a înregistrat un profit negativ, de – 2,1 %. Prețurile de vânzare au scăzut cu 11 % în perioada examinată. Costul unitar, care a scăzut, de asemenea, cu 11 %, a rămas mai ridicat decât prețul mediu de vânzare în cursul întregii perioade examinate, cu excepția anului 2013. Cota de piață a industriei din Uniune a scăzut cu 8 puncte procentuale, mai precis de la 55 % în 2011 până la 47 % în cursul perioadei de anchetă.

(106)

Unii dintre indicatorii de prejudiciu au înregistrat o evoluție pozitivă în perioada examinată. Volumul de producție a crescut cu 7 %, iar capacitatea de producție cu 12 % în cursul perioadei examinate. Totuși, aceste majorări nu au corespuns creșterii consumului, care a fost cu mult mai mare, și anume între 17 % și 28 % în cursul perioadei examinate. Volumul vânzărilor a crescut cu un procent cuprins între 2 % și 10 % pe parcursul perioadei examinate. Cu toate acestea, pe o piață cu un consum în creștere, acest fapt nu s-a reflectat într-o creștere a cotei de piață, ci, dimpotrivă, într-o pierdere a cotei de piață de 8 puncte procentuale. Investițiile au înregistrat o creștere cu 47 % în perioada examinată. Acestea vizau mai degrabă noi utilaje și au rămas la un nivel destul de scăzut în cursul perioadei de anchetă. De asemenea, fluxul de lichidități a crescut cu 30 % în cursul perioadei examinate, însă a rămas la un nivel scăzut. Prin urmare, aceste tendințe pozitive nu exclud existența unui prejudiciu.

(107)

Autoritățile ruse au afirmat că, în conformitate cu analiza documentelor financiare accesibile publicului ale reclamanților, nu ar exista niciun prejudiciu important. Această afirmație este contrazisă de concluziile anchetei, care se bazează pe datele reale verificate de industria din Uniune cu privire la rulourile de folie din aluminiu. Într-adevăr, unii producători din Uniune nu au fabricat exclusiv rulouri de folie din aluminiu și, prin urmare, documentele financiare aflate la dispoziția publicului nu pot reflecta situația reală a industriei Uniunii în ceea ce privește rulourile de folie din aluminiu. Prin urmare, concluziile referitoare la situația economică a industriei din Uniune în sensul articolului 3 alineatul (5) din regulamentul de bază nu ar trebui să se bazeze pe documente financiare accesibile publicului, ci pe informațiile mai detaliate și verificate, disponibile în cursul anchetei. Prin urmare, această afirmație a fost respinsă.

(108)

Pe baza informațiilor de mai sus, Comisia a concluzionat, în acest stadiu, că industria din Uniune a suferit un prejudiciu important, în sensul articolului 3 alineatul (5) din regulamentul de bază.

(109)

În conformitate cu articolul 3 alineatul (6) din regulamentul de bază, Comisia a examinat dacă importurile care fac obiectul unui dumping provenite din țara în cauză au cauzat un prejudiciu important industriei din Uniune. În conformitate cu articolul 3 alineatul (7) din regulamentul de bază, Comisia a examinat, de asemenea, dacă alți factori cunoscuți ar fi putut prejudicia, în același timp, industria din Uniune. Comisia s-a asigurat de faptul că niciun eventual prejudiciu cauzat de alți factori decât importurile care fac obiectul unui dumping provenite din Rusia nu a fost atribuit acestor importuri. Factorii respectivi sunt:

(110)

Pentru a stabili existența unei legături de cauzalitate între importurile de AHF originare din Rusia care fac obiectul unui dumping și prejudiciul important suferit de industria din Uniune, Comisia a analizat nivelul volumului și al prețurilor importurilor care au făcut obiectul anchetei și măsura în care acestea au contribuit la prejudiciul important suferit de industria din Uniune.

(111)

Ancheta a arătat că, pe parcursul perioadei examinate, volumul importurilor la prețuri de dumping provenite din Rusia a crescut cu un procent cuprins între 35 % și 45 % și a determinat o creștere a cotei de piață de aproximativ 5 puncte procentuale în cursul aceleiași perioade. Această creștere a coincis cu o pierdere de 8 puncte procentuale la nivelul cotei de piață a industriei din Uniune.

(112)

În același timp, prețurile de import practicate de Rusia au exercitat o presiune asupra prețurilor de pe piața Uniunii, acestea din urmă scăzând cu un procent cuprins între 2 % și 8 % în cursul perioadei examinate și au subcotat prețurile de vânzare, generatoare de pierderi, ale industriei din Uniune cu un procent cuprins, în medie, între 3 % și 7 %, conducând la o marjă de subcotare de aproximativ 12 %. Cu toate că subcotarea prețurilor a fost semnificativă, aceasta trebuie văzută din perspectiva faptului că prețurile practicate de industria din Uniune în cursul perioadei de anchetă erau, în marea lor majoritate, inferioare costului de producție. Industria din Uniune a fost nevoită să-și micșoreze prețurile pe parcursul perioadei examinate, pentru a evita o nouă scădere a cotei sale de piață.

(113)

Cu toate acestea, importurile din Rusia au preluat, într-o mare măsură, cotele de piață ale importurilor din Brazilia și din China după instituirea măsurilor împotriva acestor țări, iar industria din Uniune nu și-a putut reveni pe deplin în urma practicilor de dumping anterioare ale acestor țări. Acest fapt a dus la pierderi pentru industria Uniunii începând din 2011 și până în perioada de anchetă, cu excepția anului 2013, când rentabilitatea a fost ușor pozitivă, însă tot sub nivelul-țintă pentru profit de 5 % (a se vedea considerentele 176 și 177).

(114)

Producătorul-exportator a afirmat că creșterea importurilor din Rusia se datorează instituirii de măsuri împotriva Chinei, Braziliei și Armeniei, întrucât aceste măsuri au îmbunătățit accesul altor țări terțe, inclusiv al Rusiei, pe piața Uniunii.

(115)

Ancheta a arătat că, într-adevăr, exporturile din Rusia au înlocuit într-o mare măsură cotele de piață ale Chinei și Braziliei în Uniune. Cu toate acestea, importurile din Rusia au fost efectuate la prețuri de dumping, subcotând prețurile de vânzare ale industriei din Uniune și au coincis cu deteriorarea situației industriei din Uniune. Pe această bază, poate fi stabilită o legătură clară de cauzalitate între importurile ruse și prejudiciul important suferit de industria din Uniune și este irelevant dacă importurile din Rusia au crescut numai ca urmare a măsurilor antidumping instituite asupra importurilor din alte țări terțe. Prin urmare, această afirmație a fost respinsă în această etapă. În orice caz, chiar dacă instituirea de taxe antidumping asupra importurilor din China, Brazilia și Armenia ar fi avut un impact asupra situației industriei din Uniune, acest fapt nu ar fi decât o cauză indirectă și nu poate fi considerat ca făcând parte din „alți factori” în sensul articolului 3 alineatul (7) din regulamentul de bază. Ancheta a arătat că importurile care fac obiectul unui dumping provenite din Rusia cauzează un prejudiciu. Această interpretare este conformă cu hotărârea Curții Europene de Justiție în cauza C-638/11 P din 14 noiembrie 2013, Consiliul Uniunii Europene/Gul Ahmed Textile Mills Ltd.

(116)

Pe baza celor de mai sus, Comisia a concluzionat, în această etapă, că situația de prejudiciu a industriei din Uniune a coincis cu creșterea substanțială a importurilor la prețuri de dumping originare din Rusia și că importurile din Rusia au avut un rol determinant în lipsa redresării și în prejudiciul important suferit de industria din Uniune în cursul perioadei de anchetă.

(117)

Volumul importurilor din alte țări terțe a evoluat pe parcursul perioadei examinate după cum urmează:

Tabelul 11

Importurile din alte țări terțe

(118)

Importurile din China și din Brazilia fac, în prezent, obiectul unor taxe antidumping. Nu s-au efectuat importuri din Brazilia în cursul întregii perioade examinate. Volumul importurilor din China a scăzut cu un procent cuprins între 47 % și 57 %, această scădere fiind însoțită de o reducere corespunzătoare a cotei de piață în cursul perioadei examinate, mai precis de la 4 % până la 2 %, respectiv o scădere de 2 puncte procentuale. Atât volumele importurilor, cât și cota de piață au rămas la niveluri scăzute pe parcursul întregii perioade examinate. Prețurile practicate de China au scăzut cu 5 % pe parcursul perioadei examinate. Ar trebui remarcat faptul că aproximativ 75 % din importurile totale din China în cursul perioadei de anchetă au intrat pe piața Uniunii în temeiul regimului de perfecționare activă și, prin urmare, fără taxe antidumping. Aceste importuri, corespunzând unei cote de piață de peste 1 %, au fost în concurență directă cu vânzările industriei din Uniune și au subcotat prețurile din Uniune cu aproximativ 13 %.

(119)

În cursul perioadei examinate, volumul importurilor din Turcia a crescut cu un procent cuprins între 125 % și 139 %, iar cota lor de piață a crescut de la aproximativ 7 % până la 13 %. Prețurile de import din Turcia au scăzut cu 13 % în cursul perioadei examinate, însă au rămas deasupra nivelului prețului de import din alte țări terțe, inclusiv din Rusia și China și se aflau la niveluri similare cu prețurile practicate de industria din Uniune în cursul perioadei de anchetă.

(120)

În ansamblu, importurile din alte țări terțe au crescut cu un procent cuprins între 2 % și 15 %. Totuși, în timp ce consumul a crescut în Uniune, cota de piață totală a importurilor respective a scăzut de la 4 % în 2011 până la aproximativ 2 % în 2013 și a crescut ulterior la 4 % până la sfârșitul perioadei de anchetă; prețurile aferente au fost la niveluri mai mici decât prețurile practicate de industria din Uniune, cu excepția anului 2012.

(121)

Pe baza celor de mai sus, se poate considera că importurile din China, chiar și la niveluri scăzute, au contribuit parțial la prejudiciul suferit de industria din Uniune, fără a fi totuși de natură să întrerupă legătura de cauzalitate între importurile din Rusia și prejudiciul important suferit de industria din Uniune. În plus, se consideră că importurile din Turcia ar fi putut contribui parțial la prejudiciul suferit de industria din Uniune, fără a fi totuși de natură să întrerupă legătura de cauzalitate între importurile din Rusia și prejudiciul important suferit de industria din Uniune, ținând seama de volumul lor mai mic și de prețurile lor mai ridicate în raport cu exporturile din Rusia.

(122)

O parte interesată a susținut că prejudiciul important suferit de industria din Uniune ar trebui să fie atribuit importurilor din Turcia și din Coreea de Sud. În ceea ce privește Turcia, s-a concluzionat că este posibil ca importurile să fi contribuit, parțial, la prejudiciul suferit de industria din Uniune, fără a fi totuși de natură să întrerupă legătura de cauzalitate între importurile din Rusia care fac obiectul unui dumping și prejudiciul important suferit de industria din Uniune. Referitor la Coreea de Sud, partea respectivă a susținut că importurile se aflau sub regimul Acordului de liber schimb UE-Coreea de Sud, care a intrat în vigoare în 2011 (5). În ceea ce privește Coreea de Sud, volumele importurilor au fost aproape inexistente pe parcursul întregii perioade examinate. Pe această bază, afirmațiile de mai sus au fost respinse în această etapă a anchetei.

(123)

Consumul Uniunii a crescut în mod semnificativ, cu un procent cuprins între 17 % și 28 %, pe parcursul perioadei examinate. Această creștere poate fi explicată în principal prin creșterea importurilor, în timp ce volumul vânzărilor industriei din Uniune a crescut doar ușor în cursul perioadei examinate, cu o pierdere de aproximativ 8 puncte procentuale a cotei de piață. În același timp, importurile din Rusia au fost în măsură să preia în jur de 5 puncte procentuale din cota de piață. Pe această bază, s-a concluzionat că evoluția consumului nu a contribuit la prejudiciul important suferit de industria din Uniune.

(124)

Producătorul-exportator a afirmat că nu există nicio creștere substanțială a importurilor din Rusia sau niciun efect prejudiciabil al acestor importuri, întrucât importurile din Rusia doar au urmat tendința consumului, în timp ce industria din Uniune a crescut volumul vânzărilor sale de ACF în detrimentul AHF.

(125)

După cum s-a explicat în considerentul 132, afirmația conform căreia industria din Uniune și-ar fi sporit vânzările de ACF în detrimentul vânzărilor de AHF nu a fost confirmată în cursul anchetei și, prin urmare, a fost respinsă. Ancheta a stabilit o creștere a importurilor care fac obiectul unui dumping provenite din Rusia, care exercită o presiune asupra prețurilor de pe piața Uniunii. În această privință, s-a considerat irelevant faptul că importurile din Rusia au urmat tendința în materie de consum. Prin urmare, afirmația a fost respinsă.

(126)

Producătorul-exportator a afirmat că prejudiciul important suferit de industria din Uniune a fost cauzat de rezultatele slabe la export ale industriei din Uniune.

(127)

Volumul exporturilor industriei din Uniune a evoluat pe parcursul perioadei examinate după cum urmează:

Tabelul 14

Rezultatele la export ale industriei din Uniune

(128)

Ancheta a arătat că exporturile industriei Uniunii către alte țări terțe au rămas la un nivel scăzut în comparație cu vânzările industriei din Uniune pe piața Uniunii, dar au crescut, totuși, în cursul perioadei examinate. De asemenea, ancheta a arătat că, pentru producătorii din Uniune incluși în eșantion, prețurile de export au fost mai mari decât prețul de vânzare unitar mediu din Uniune și că acestea au acoperit costul de producție al producătorilor respectivi. În plus, rentabilitatea industriei din Uniune prezentată în considerentul 99 se referă numai la vânzările produsului similar pe piața Uniunii și, prin urmare, orice eventual impact al vânzărilor la export ale industriei din Uniune către piețele altor țări terțe nu a fost luat în considerare în această analiză. Prin urmare, afirmația a fost respinsă.

(129)

Câțiva producători din Uniune fabrică atât AHF, cât și ACF. Foliile convertoare din aluminiu sunt un produs diferit, cu utilizări diferite față de cele ale foliei din aluminiu de uz casnic. Cu toate acestea, astfel cum se menționează în considerentul 80, AHF și ACF au fost fabricate utilizând același echipament și aceleași instalații de producție. Unele părți interesate au susținut că industria din Uniune și-a mărit producția și vânzarea de folii convertoare din aluminiu, care sunt mai profitabile, în detrimentul AHF și că, prin urmare, orice diminuare a volumului de vânzări și a cotei de piață pentru AHF s-ar datora mai degrabă acestei schimbări decât creșterii importurilor de AHF din Rusia.

(130)

În plus, producătorul-exportator a afirmat că prejudiciul important suferit de industria din Uniune a fost cauzat de evoluția negativă a pieței foliilor convertoare din aluminiu, piață pe care industria din Uniune a pretins a fi afectată de importurile de astfel de produse din China și în legătură cu care Comisia a deschis o procedură antidumping în decembrie 2014 (6).

(131)

Ancheta a arătat că, deși se suprapun parțial, producțiile de ACF și AHF ale producătorilor din Uniune nu sunt identice. Astfel, cel mai mare producător de AHF din Uniune inclus în eșantion în ancheta actuală a fabricat numai AHF, în timp ce ceilalți producători din Uniune incluși în eșantion au fabricat și au vândut AHF și ACF într-o proporție relativ stabilă, în cursul perioadei examinate. Prin urmare, ancheta nu a confirmat afirmațiile potrivit cărora industria din Uniune ar fi trecut de la producția de AHF către producția de ACF. Mai mult, ancheta a arătat, de asemenea, că producătorii din Uniune care fabrică atât AHF, cât și ACF, nu au putut trece cu ușurință de la un produs la altul, întrucât, pentru a maximiza eficiența, este necesară fabricarea ambelor produse în anumite cantități.

(132)

O parte interesată a susținut că importurile de ACF din China au avut un impact asupra situației globale a industriei din Uniune și că, prin urmare, ele au cauzat prejudiciul important suferit de industria din Uniune cu privire la folia din aluminiu de uz casnic. Cu toate acestea, situația prejudiciului analizată în considerentele 71-107 și concluzia prezentată în considerentul 108, conform căreia industria din Uniune a suferit un prejudiciu important, se refereau în mod exclusiv la producția și vânzările de AHF. Prin urmare, impactul oricărui prejudiciu presupus legat de producția și vânzarea de ACF de către acei producători din Uniune care fabrică atât ACF, cât și AHF, după caz, nu este reflectat în situația prejudiciului descrisă mai sus. În consecință, această afirmație a fost respinsă în această etapă.

(133)

Aluminiul este principala materie primă pentru fabricarea AHF și el a reprezentat aproximativ 75 % din costul de fabricație suportat de industria din Uniune în cursul perioadei de anchetă.

(134)

Producătorul-exportator a afirmat că industria din Uniune a fost dezavantajată întrucât nu era integrată vertical și avea nevoie să achiziționeze aluminiu. De asemenea, producătorul-exportator a afirmat că nivelurile prețurilor aluminiului în Uniune sunt mai ridicate din cauza taxelor vamale în vigoare la aluminiul sub formă brută, respectiv între 3 % și 6 %, fapt care ar determina o majorare a primei intra-UE pentru metale, care face parte din prețul metalului și, prin urmare, constituie o parte din prețul aluminiului.

(135)

Referința la nivel mondial pentru prețul aluminiului primar este cotația la Bursa metalelor de la Londra (LME). Primele sunt o suprataxă plătită în plus față de prețurile nete stabilite de LME, care formează împreună prețul forfetar plătit topitoriilor sau comercianților pentru a achiziționa aluminiu. Prețurile stabilite de LME au scăzut cu peste 20 % în perioada examinată. Prima pentru metale a crescut cu peste 100 % în perioada examinată. Cu toate acestea, dacă se consideră că prețul LME și prima constituie, împreună, costul total al aluminiului, atunci costul a scăzut cu aproximativ 11 % în cursul perioadei examinate.

(136)

Ancheta a arătat că atât industria din Uniune, cât și producătorul-exportator rus au suportat costuri comparabile la aprovizionarea cu materii prime pentru fabricarea AHF, întrucât atât pe piața din Rusia, cât și pe piața din Uniune, prețurile acestei materii prime sunt direct legate de cotația LME. Afirmațiile cuprinse în considerentul 134 ar trebui, prin urmare, să fie respinse. În timp ce prețurile de vânzare ale industriei din Uniune, precum și prețurile importurilor de AHF din Rusia au scăzut ca urmare a evoluției prețului aluminiului cotat la LME, ancheta a stabilit că prețurile de import ale AHF din Rusia au fost în mod constant mai mici decât prețurile practicate de industria din Uniune în cursul perioadei examinate și le-au subcotat pe acestea din urmă cu un procent cuprins între 3 % și 7 % în cursul perioadei de anchetă. Astfel cum s-a menționat deja în considerentul 92, ancheta a arătat că, deși costul unitar de producție a scăzut, prețurile de vânzare a AHF practicate de industria din Uniune nu au putut acoperi costul de producție unitar din cauza presiunii exercitate asupra prețurilor de către importurile care au făcut obiectul unui dumping. Prin urmare, această afirmație ar trebui să fie respinsă în această etapă.

(137)

Analiza de mai sus indică o creștere substanțială a volumului și a cotei de piață a importurilor din Rusia care au făcut obiectul unui dumping în perioada examinată, precum și o scădere, în paralel, a prețurilor de import pe parcursul aceleiași perioade.

(138)

Această creștere a cotei de piață a coincis cu o scădere semnificativă a cotei de piață a industriei din Uniune. Presiunea exercitată de către importuri asupra prețurilor pe piața Uniunii nu a permis industriei din Uniune să își crească prețurile de vânzare până la niveluri rentabile, în pofida scăderii costului lor de producție unitar, ceea ce a dus la pierderi pentru industria Uniunii. În consecință, industria din Uniune nu a fost în măsură să se redreseze pe deplin de pe urma efectelor practicilor de dumping anterioare legate de importurile din Brazilia, China și Armenia și a suferit un prejudiciu important pe parcursul perioadei de anchetă.

(139)

Comisia a diferențiat și a separat efectele tuturor factorilor cunoscuți asupra situației industriei din Uniune de efectele prejudiciabile ale importurilor care fac obiectul unui dumping, cum ar fi efectul importurilor din alte țări terțe, evoluția consumului din Uniune, rezultatele la export ale industriei din Uniune, activitatea industriei din Uniune pe piața ACF și costul materiei prime.

(140)

Examinarea acestor alți factori a arătat că în special importurile din Turcia și din China ar fi putut contribui la prejudiciul suferit de industria din Uniune. Cu toate acestea, luând în considerare creșterea prețurilor și reducerea volumului importurilor din Turcia în raport cu importurile din Rusia, precum și nivelurile scăzute de importuri din China, s-a concluzionat că acești factori nu au putut să întrerupă legătura de cauzalitate stabilită între importurile care fac obiectul unui dumping provenite din Rusia și prejudiciul suferit de industria din Uniune.

(141)

Pe baza celor de mai sus, Comisia a concluzionat, în această etapă, că prejudiciul important suferit de industria din Uniune a fost cauzat de importurile care fac obiectul unui dumping provenite din țara în cauză și că ceilalți factori, luați în considerare în mod individual sau colectiv, nu au întrerupt legătura de cauzalitate. Prejudiciul constă în principal din pierderi financiare și pierderi la nivelul cotei de piață pe piața Uniunii.

(142)

În conformitate cu articolul 21 din regulamentul de bază, Comisia a examinat dacă poate concluziona în mod clar că, în pofida determinării dumpingului prejudiciabil, nu era în interesul Uniunii să adopte măsuri în prezentul caz. Stabilirea interesului Uniunii s-a bazat pe o evaluare a tuturor intereselor implicate, inclusiv a intereselor industriei din Uniune, ale comercianților, ale importatorilor și ale utilizatorilor.

(143)

Ancheta a stabilit că industria din Uniune nu s-a redresat pe deplin în urma dumpingului anterior și că, în cursul perioadei de anchetă, ea a suferit un prejudiciu important cauzat de importurile care fac obiectul unui dumping originare din țara în cauză. Indicatorii principali de prejudiciu au prezentat tendințe negative, în special cota de piață și rentabilitatea.

(144)

Se preconizează că, în urma instituirii de măsuri, prețurile importurilor vor crește și industria din Uniune va fi eliberată de presiunea exercitată în prezent asupra prețurilor de către importurile care fac obiectul unui dumping. Astfel, industria din Uniune ar trebui să își poată majora prețurile pentru a-și acoperi costul de producție și pentru a atinge, treptat, niveluri de rentabilitate. În plus, industria din Uniune va fi în măsură să își crească volumul vânzărilor și cota de piață pe piața Uniunii.

(145)

În absența instituirii de măsuri, este foarte probabil ca situația industriei din Uniune să se deterioreze și mai mult, în special având în vedere pierderile suferite în cursul perioadei de anchetă și continuarea preconizată a presiunii exercitate asupra prețurilor de către importurile care fac obiectul unui dumping provenite din Rusia. Se vor înregistra pierderi suplimentare la nivelul cotei de piață, întrucât se preconizează că, treptat, clienții industriei din Uniune se vor orienta către importurile cu prețuri scăzute provenite din Rusia. În plus, presiunea exercitată asupra prețurilor de către importurile care fac obiectul unui dumping va împiedica industria din Uniune să își crească prețurile, întrucât industria din Uniune va fi obligată să se alinieze la nivelurile scăzute ale prețurilor importurilor din Rusia. Într-un astfel de scenariu, industria din Uniune va continua să înregistreze pierderi semnificative.

(146)

Producătorul-exportator a afirmat că, în absența concurenței din partea Rusiei, este probabil ca industria din Uniune să devină mai puțin eficientă și să-și piardă competitivitatea pe piața mondială. De asemenea, producătorul-exportator a afirmat că măsurile antidumping ar duce la o denaturare a pieței mondiale.

(147)

În primul rând, măsurile antidumping ar trebui doar să restabilească condițiile echitabile de concurență în Uniune, dar ele nu vor împiedica importurile din Rusia să pătrundă, cu prețuri corecte, pe piața Uniunii. În al doilea rând, producătorul-exportator nu a explicat în ce măsură taxele antidumping ar denatura concurența la nivel mondial și nici în ce măsură acestea ar putea avea un impact asupra eficienței industriei din Uniune. Prin urmare, aceste afirmații nu au fost susținute de suficiente probe. Dimpotrivă, ancheta a arătat că măsurile antidumping ar permite industriei din Uniune să își crească prețurile de vânzare și rentabilitatea, precum și volumul vânzărilor pe piața Uniunii. Prin urmare, aceste afirmații au fost respinse în această etapă.

(148)

Producătorul-exportator a afirmat, de asemenea, că cererea în materie de rulouri de folie din aluminiu este foarte elastică și că, în cazul instituirii de măsuri, mulți consumatori se pot reorienta către produse alternative, cum ar fi folia de polietilenă de uz casnic; în consecință, măsurile nu vor duce la o creștere, ci mai degrabă la o scădere a volumului de vânzări pentru industria din Uniune. Cu toate acestea, ancheta a arătat că înlocuirea rulourilor de folie din aluminiu cu ambalaje alternative este foarte dificilă din cauza caracteristicilor specifice ale rulourilor de folie din aluminiu, cum ar fi rezistența la căldură și protecția contra luminii. Prin urmare, această afirmație ar trebui să fie respinsă în această etapă.

(149)

Prin urmare, s-a concluzionat, în această etapă, că instituirea de taxe antidumping ar fi în interesul industriei din Uniune.

(150)

Nicio societate implicată în activități comerciale, și anume în importul și revânzarea de AHF ca atare nu s-a manifestat în urma publicării avizului de deschidere. Într-adevăr, ancheta a arătat că industria din Uniune și producătorul-exportator vindeau AHF în cea mai mare parte direct utilizatorilor. Din aceste motive, nu există indicii potrivit cărora instituirea de măsuri ar avea un efect negativ asupra situației importatorilor/comercianților.

(151)

Utilizatorii din Uniune sunt reînfășurătorii, ale căror activități constau în comercializarea materialului de ambalare (folie din aluminiu, dar și hârtie și plastic) după reînfășurarea foliei din aluminiu de uz casnic în rulouri mici („rulouri de consum”) și după reambalarea acestora pentru întreprinderi industriale și de vânzare cu amănuntul. Șapte societăți s-au prezentat și au primit un chestionar. Patru societăți au cooperat în cadrul procedurii prin transmiterea de răspunsuri la chestionar. Trei dintre societățile cooperante au fost verificate la fața locului.

(152)

Ancheta a arătat că folia din aluminiu de uz casnic este principala materie primă pentru reînfășurători, reprezentând aproximativ 80 % din costul lor total de producție.

(153)

În cursul perioadei de anchetă, utilizatorii cooperanți au avut trei principale surse de aprovizionare cu folie din aluminiu de uz casnic, mai precis industria din Uniune, Turcia și Rusia. Trei dintre utilizatorii cooperanți au achiziționat AHF în principal de la industria din Uniune și au importat AHF într-o mai mică măsură; unul dintre acești trei utilizatori nu a importat AHF din Rusia, ci doar din Turcia. Cel de-al patrulea utilizator cooperant a achiziționat AHF în principal din Rusia și cantități mai mici de la industria din Uniune. Toate societățile cooperante au importat AHF inclusiv din Turcia.

(154)

Întrucât reînfășurătorii sunt furnizori ai unei game largi de produse de ambalare, pentru cele trei societăți cooperante care au achiziționat produsul în cauză din Rusia, activitatea care include AHF a reprezentat de la mai puțin de o șesime până la maximum un sfert din totalul activităților lor. În cazul societății care nu a achiziționat produsul în cauză din Rusia, activitatea care include AHF a reprezentat mai puțin de o treime din totalul activităților sale.

(155)

Pe parcursul perioadei de anchetă, toate societățile cooperante au raportat că, în general, activitatea lor a fost rentabilă. Cu toate acestea, o societate nu a putut să își aloce în mod clar costurile de vânzare, cheltuielile administrative și alte costuri generale activității care include AHF și, prin urmare, nu se poate desprinde nicio concluzie clară pentru această societate în ceea ce privește rentabilitatea sa.

(156)

În plus, ancheta a arătat că există mai multe surse de aprovizionare și că reînfășurătorii sunt pregătiți să schimbe sursele de aprovizionare, dacă este necesar (a se vedea considerentele 165-168).

(157)

În plus, reînfășurătorii ar putea încă să transfere taxa antidumping către clienții lor, mai ales dacă prețurile principalei lor materii prime continuă să urmeze tendința descrescătoare observată în perioada examinată.

(158)

Pe această bază, deși nu este exclus ca rentabilitatea reînfășurătorilor să fie afectată negativ de instituirea de măsuri împotriva Rusiei, disponibilitatea altor surse de aprovizionare, posibilitatea de a transfera taxa clienților și, în unele cazuri, marjele ridicate de rentabilitate ar indica faptul că impactul posibil al măsurilor asupra reînfășurătorilor ar fi limitat.

(159)

Producătorul-exportator a afirmat că instituirea de taxe antidumping va fi în detrimentul marilor comercianți cu amănuntul, fără a furniza, însă, explicații care să clarifice această afirmație. În această privință, este necesar să se precizeze că niciunul dintre marii comercianți cu amănuntul nu s-a prezentat în cursul anchetei.

(160)

Unele părți interesate au susținut, de asemenea, că instituirea de măsuri ar reduce rentabilitatea reînfășurătorilor. Cu toate acestea, conform analizei din considerentele 153-160, se preconizează că impactul asupra rentabilității reînfășurătorilor va fi limitat, în special dacă se iau în considerare diferitele surse de aprovizionare existente și posibilitatea de a transfera clienților lor cel puțin o parte din creșterea costurilor rezultată în urma instituirii taxelor.

(161)

În plus, astfel cum s-a menționat în considerentul 118, în ultimii cinci ani au fost în vigoare măsuri antidumping împotriva importurilor din China, Brazilia și Armenia. Pe parcursul perioadei de anchetă a procedurii care a condus la instituirea măsurilor respective, s-a constatat că rentabilitatea reînfășurătorilor a fost între – 2 % și + 2 % (7). În pofida instituirii de măsuri, reînfășurătorii au rămas viabili și, în unele cazuri, chiar au înregistrat o creștere a profiturilor, având în vedere că actuala anchetă a arătat că toți reînfășurătorii cooperanți au înregistrat profituri. Prin urmare, afirmația a fost respinsă.

(162)

În plus, s-a afirmat că pe piața din aval a existat o concurență puternică din partea importurilor de rulouri de consum. Unele părți interesate au afirmat că instituirea unor eventuale măsuri antidumping cu privire la AHF ar penaliza reînfășurătorii din Uniune, care ar trebui să plătească o taxă antidumping pentru materiile lor prime și, prin urmare, nu ar mai fi capabili să concureze cu importurile de produse din aval. S-a afirmat, de asemenea, că instituirea de măsuri cu privire la folia din aluminiu de uz casnic ar determina o creștere a exporturilor de rulouri de consum din Rusia. Operațiunea de reînfășurare ar avea loc în Rusia în loc de Uniune, iar reînfășurătorii ar fi grav afectați, inclusiv deoarece vor trebui să concureze cu importurile la preț scăzut de rulouri de consum. Cu toate acestea, riscul ca importurile produsului în cauză să fie substituite cu importuri de produse din aval nu constituie, în sine, un motiv pentru a nu se institui măsuri antidumping. În această privință, ar trebui remarcat faptul că în 2013 (8) au fost instituite măsuri antidumping privind importurile de rulouri de consum din China, fapt care a eliberat industria din aval de importurile care făceau obiectul unui dumping și care cauzau un prejudiciu important. În plus, ancheta a arătat că importurile de AHF din Rusia acoperă doar o parte din nevoile reînfășurătorilor și că există mai multe alte surse de aprovizionare care nu fac obiectul măsurilor antidumping. Prin urmare, aceste afirmații au fost respinse.

(163)

Având în vedere aceste constatări, se concluzionează în această etapă că impactul asupra utilizatorilor nu ar fi astfel încât măsurile să fie considerate a fi împotriva interesului general al Uniunii.

(164)

Mai multe părți interesate au susținut că instituirea de taxe antidumping împotriva Rusiei poate duce la o penurie de aprovizionare pe piața Uniunii, deoarece industria din Uniune nu deține capacități suficiente pentru a acoperi cererea din Uniune și, după cum s-a menționat mai sus, reînfășurătorii nu ar dispune de suficiente surse alternative de aprovizionare.

(165)

Ancheta a arătat că industria din Uniune are o capacitate excedentară și este în măsură să își crească producția și vânzările de AHF în Uniune. În plus, sunt disponibile surse alternative de aprovizionare, cum ar fi Turcia, Armenia și, de asemenea, Africa de Sud și India, deși într-o măsură mai mică. În plus, taxele antidumping instituite împotriva Chinei și Braziliei sunt în prezent în curs de revizuire și vor fi publicate în ianuarie 2016, cel târziu. În sfârșit, măsurile antidumping au scopul de a stabili condiții de concurență echitabile în Uniune, iar importurile din Rusia vor putea, în continuare, să intre pe piața din Uniune la niveluri de preț echitabile.

(166)

O parte interesată a susținut că este foarte probabil ca industria din Uniune să nu își mărească producția și vânzările de AHF, ci mai degrabă să-și intensifice activitățile din sectorul ACF. Această afirmație s-a bazat pe ipoteza că, din pricina crizei economice mondiale, industria din Uniune și-a sporit producția de AHF și își va relua producția de ACF de îndată ce situația economică generală din Uniune se va redresa. Această parte a menționat, de asemenea, că o anchetă privind importurile în Uniune de ACF originare din China este în curs de desfășurare în paralel (9) și a susținut că, dacă această anchetă conduce la instituirea de măsuri antidumping, industria din Uniune își va îmbunătăți, de asemenea, situația economică în ceea ce privește ACF și, prin urmare, își va creștere producția de ACF în detrimentul unei creșteri a producției de AHF. Cu toate acestea, astfel cum s-a menționat deja în considerentul 132, ancheta nu a evidențiat nicio dovadă care să justifice această afirmație. În plus, partea în cauză nu a furnizat nicio dovadă a legăturii dintre dezvoltarea producției de AHF și criza economică sau a afirmației conform căreia industria din Uniune va trece la producția de ACF, în cazul unei eventuale instituiri de măsuri împotriva Chinei. Prin urmare, aceste afirmații au fost respinse în această etapă.

(167)

O parte interesată a susținut că importurile de rulouri de folie din aluminiu din Venezuela, Turcia și Armenia nu ar fi adecvate pentru a înlocui importurile de rulouri de folie din aluminiu din Rusia, întrucât o serie de parametri cheie, cum ar fi producția, specificațiile tehnice și siguranța aprovizionării ar fi diferite. Partea interesată nu a furnizat nicio dovadă în sprijinul acestei afirmații. În plus, ancheta nu a evidențiat nicio informație care să confirme această afirmație. Dimpotrivă, ancheta a arătat că Turcia este un furnizor major al reînfășurătorilor din Uniune și, prin urmare, este comparabilă în ceea ce privește disponibilitatea și specificațiile produsului cu importurile din Rusia. Armenia este, de asemenea, un furnizor potențial pentru piața Uniunii, care nu face, în prezent, obiectul taxelor antidumping. Prin urmare, aceste afirmații au fost respinse, în această etapă.

(168)

Pe baza celor de mai sus, afirmația că nu există surse alternative de aprovizionare ar trebui să fie respinsă.

(169)

Producătorul-exportator a afirmat că analiza interesului Uniunii ar trebui, de asemenea, să țină cont de faptul că industria din Uniune este protejată prin taxe de import de 7,5 % instituite la importurile din Rusia, precum și prin taxele antidumping în vigoare cu privire la importurile aceluiași produs din China și Brazilia.

(170)

Se precizează că, într-adevăr, în temeiul actualului sistem generalizat de preferințe tarifare al Uniunii Europene („SGP”), care a intrat în vigoare la 1 ianuarie 2014, Rusia nu se mai află pe lista țărilor beneficiare. Prin urmare, de la 1 ianuarie 2014 și atât timp cât această situație persistă, importurile de AHF din Rusia fac obiectul unei taxe de import de 7,5 % (în locul taxei vamale preferențiale de 4 % aplicabile până la 31 decembrie 2013).

(171)

De asemenea, măsurile antidumping împotriva Chinei și Braziliei, care sunt în prezent în curs de revizuire, au fost instituite ca urmare a unei proceduri separate, care a stabilit existența unui dumping prejudiciabil în ceea ce privește importurile respective și care a justificat instituirea măsurilor. Taxele antidumping în vigoare referitoare la importurile provenite din alte țări terțe nu pot fi considerate, per se, drept un motiv întemeiat de a nu institui taxe antidumping cu privire la importurile dintr-o altă țară terță. Într-adevăr, în cazul în care, în urma unei anchete antidumping, se stabilește existența dumpingului prejudiciabil din partea importurilor din această țară, instituirea unor astfel de măsuri este justificată, dacă nu există motive imperioase, în ceea ce privește interesul Uniunii, care să se opună instituirii unor astfel de măsuri. În cazul de față, condițiile respective sunt îndeplinite în această etapă și, prin urmare, această afirmație a fost respinsă în această etapă.

(172)

În cele din urmă, producătorul-exportator a susținut că, întrucât AHF și ACF sunt fabricate în aceleași instalații de producție și, prin urmare, se presupune că prezintă un nivel ridicat de substituibilitate în ceea ce privește oferta, instituirea unei noi taxe antidumping la importurile de AHF ar crea distorsiuni ale pieței de ACF în detrimentul consumatorilor finali din Uniune. Totuși, producătorul-exportator în cauză nu a furnizat alte explicații cu privire la această afirmație. După cum s-a explicat deja în considerentele 81 și 131, cel mai mare producător inclus în eșantion nu a fabricat deloc ACF, iar ceilalți care au fabricat ACF au produs și au vândut într-o proporție stabilă ACF și AHF. Prin urmare, această afirmație ar trebui să fie respinsă.

(173)

Pe baza informațiilor de mai sus, Comisia a ajuns la concluzia că, în acest stadiu al anchetei, nu există niciun motiv întemeiat care să indice că nu este în interesul Uniunii să se instituie măsuri cu privire la importurile de AHF originare din Rusia.

(174)

Pe baza concluziilor la care a ajuns Comisia cu privire la dumping, prejudiciu, legătura de cauzalitate și interesul Uniunii, ar trebui instituite măsuri provizorii pentru a împiedica agravarea prejudiciului cauzat industriei din Uniune de importurile care fac obiectul unui dumping.

(175)

Pentru a stabili nivelul măsurilor, Comisia a stabilit, mai întâi, valoarea taxei necesare pentru a elimina prejudiciul suferit de industria din Uniune.

(176)

Prejudiciul ar fi eliminat dacă industria din Uniune ar fi în măsură să își acopere costurile de producție și să obțină un profit înainte de impozitul pe vânzările de produs similar pe piața Uniunii care ar putea fi realizate în mod rezonabil în condiții normale de concurență de către o industrie de acest tip din sector, și anume în absența importurilor care fac obiectul unui dumping. În acest sens, o marjă de profit de 5 % a fost considerată adecvată și a fost confirmată în cursul anchetei, având în vedere caracteristicile speciale ale acestui sector industrial. În plus, o marjă de profit de 5 % a fost, de asemenea, utilizată în cadrul procedurii care a dus la ancheta desfășurată în paralel cu privire la importurile din China și Brazilia referitoare la același produs, menționată în considerentul 20 de mai sus. În plus, Comisia face trimitere la considerentul 158 din Regulamentul (UE) nr. 833/2012 al Comisiei, care a vizat un produs foarte similar și în care s-a utilizat, de asemenea, o marjă de profit de 5 %.

(177)

Pe această bază, Comisia a calculat un preț neprejudiciabil al produsului similar pentru industria din Uniune prin intermediul ajustării prețurilor de vânzare practicate de industria din Uniune, adică prin scăderea sumei aferente profitului sau prin adăugarea pierderii reale suferite în timpul perioadei de anchetă și adăugarea, ulterior, a marjei de profit de 5 % menționate mai sus. În continuare, Comisia a stabilit nivelul de eliminare a prejudiciului comparând prețul de import mediu ponderat al producătorului-exportator cooperant din Rusia, stabilit pentru calcularea subcotării prețurilor, cu prețul neprejudiciabil mediu ponderat al produsului similar vândut de producătorii din Uniune incluși în eșantion pe piața Uniunii pe parcursul perioadei de anchetă. Orice diferență rezultată din această comparație a fost exprimată ca procent din valoarea CIF de import medie ponderată.

(178)

Ar trebui instituite măsuri antidumping provizorii în cazul importurilor de AHF originare din Rusia, în conformitate cu regula taxei celei mai mici prevăzută la articolul 7 alineatul (2) din regulamentul de bază. Comisia a comparat marjele de prejudiciu și marjele de dumping. Valoarea taxelor ar trebui stabilită la nivelul cel mai mic dintre nivelul marjei de dumping și cel al marjei de prejudiciu.

(179)

Pe baza informațiilor de mai sus, nivelurile taxelor antidumping provizorii, exprimate pe baza prețului CIF la frontiera Uniunii, înainte de plata taxelor vamale, ar trebui să fie după cum urmează:

(180)

Nivelul individual al taxei antidumping pentru o societate, precizat în prezentul regulament, a fost stabilit pe baza constatărilor prezentei anchete. Prin urmare, acesta reflectă situația constatată în cazul societății în cauză în cursul anchetei. Acest nivel al taxei este aplicabil exclusiv importurilor de produs în cauză originare din țara în cauză și fabricate de către entitatea juridică menționată. Importurile de produs în cauză, fabricat de orice altă societate a cărei denumire și adresă nu sunt menționate în mod special în partea dispozitivă a prezentului regulament, inclusiv de entități afiliate societății menționate în mod special, ar trebui să facă obiectul taxei aplicabile „tuturor celorlalte societăți”. Ele nu ar trebui să facă obiectul niciunei taxe antidumping individuale.

(181)

O societate poate solicita aplicarea acestui nivel al taxei antidumping individuale în cazul în care modifică numele entității sau în cazul în care înființează o nouă entitate de producție sau de vânzare. Cererea trebuie să fie adresată Comisiei (10). Cererea trebuie să conțină toate informațiile relevante, inclusiv: modificarea activităților societății legate de producție; vânzările pe piața internă și la export asociate, de exemplu, cu modificarea denumirii sau cu modificarea entităților de producție și de vânzare. Comisia va actualiza lista societăților cărora li se aplică taxe antidumping individuale, dacă se justifică o astfel de actualizare.

(182)

Pentru a asigura o aplicare corespunzătoare a taxelor antidumping, taxa antidumping pentru toate celelalte societăți se va aplica nu doar producătorilor-exportatori necooperanți în cadrul prezentei anchete, ci și producătorilor care nu au efectuat exporturi către Uniune în perioada anchetei.

(183)

Producătorul-exportator cooperant a afirmat că ar fi trebuit să aibă acces la dosarul neconfidențial al procedurii de reexaminare în perspectiva expirării măsurilor care este în curs de desfășurare în paralel cu privire la măsurile în vigoare împotriva importurilor de AHF originare din Brazilia și China, astfel cum s-a menționat în considerentul 3, pe motiv că, în scopul analizei legăturii de cauzalitate în cadrul anchetei actuale, importurile de AHF din Rusia ar fi cumulate cu importurile de AHF din Brazilia și China în scopul de a investiga impactul acestor importuri asupra situației industriei din Uniune. Producătorul-exportator a afirmat că aceasta ar constitui o încălcare gravă a dreptului său la apărare și o încălcare a unei norme fundamentale de procedură care nu poate fi soluționată retroactiv, întrucât a afectat dreptul la apărare în termenul prevăzut pentru observații, și anume termenul de 37 de zile de la data publicării avizului în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene. În consecință, prezenta anchetă ar trebui încheiată. Ca alternativă, producătorul-exportator a solicitat să îi fie acordat accesul deplin la dosarul neconfidențial din cadrul procedurii de reexaminare în perspectiva expirării măsurilor desfășurate în paralel.

(184)

Cererea s-a bazat pe presupunerea greșită că importurile din China și Brazilia vor fi cumulate cu importurile din Rusia. Cu toate acestea, după cum se descrie mai jos, importurile din China și Brazilia nu au fost luate în considerare drept „alți factori” în analiza legăturii de cauzalitate. Deși producătorii din Uniune incluși în eșantion au furnizat un singur răspuns la chestionar care acoperă ambele proceduri, această situație a fost valabilă numai în ceea ce privește analiza situației economice a industriei din Uniune, întrucât în cadrul ambelor proceduri au fost implicați aceiași producători din Uniune, iar datele colectate se raportau la aceeași perioadă de anchetă și la aceeași perioadă examinată. Comisia a informat deja, prin scrisoare oficială, producătorul-exportator cu privire la intenția sa de a respinge afirmațiile menționate mai sus și a invitat producătorul-exportator să solicite, în cazul în care consideră necesar, intervenția consilierului-auditor pentru proceduri comerciale.

(185)

În ceea ce privește accesul la dosarul neconfidențial în procedura de reexaminare în perspectiva expirării măsurilor desfășurată în paralel, producătorul-exportator nu este parte interesată în această procedură și, în consecință, nu i se poate acorda accesul la dosarul neconfidențial corespunzător. Prin urmare, afirmațiile referitoare la încălcarea dreptului la apărare și la încălcarea unei norme fundamentale de procedură au fost respinse.

(186)

În interesul unei bune administrări, Comisia va invita părțile interesate să prezinte observații scrise și/sau să solicite o audiere de către Comisie și/sau de către consilierul-auditor în cadrul procedurilor comerciale până la un termen stabilit.

(187)

Constatările privind instituirea de taxe realizate în scopul prezentului regulament sunt provizorii și ar putea fi necesară reexaminarea lor în scopul instituirii de măsuri definitive,

(a)

solicita dezvăluirea faptelor și a considerațiilor esențiale pe baza cărora a fost adoptat prezentul regulament;

(b)

transmite Comisiei observații scrise; și

(c)

solicita o audiere în fața Comisiei și/sau a consilierului-auditor pentru proceduri comerciale.

4.7.2015   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 175/41

(1)

Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 543/2011 prevede, ca urmare a rezultatelor negocierilor comerciale multilaterale din cadrul Rundei Uruguay, criteriile pentru stabilirea de către Comisie a valorilor forfetare de import din țări terțe pentru produsele și perioadele menționate în partea A din anexa XVI la regulamentul respectiv.

(2)

Valoarea forfetară de import se calculează în fiecare zi lucrătoare, în conformitate cu articolul 136 alineatul (1) din Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 543/2011, ținând seama de datele zilnice variabile. Prin urmare, prezentul regulament trebuie să intre în vigoare la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene,

4.7.2015   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 175/43

(1)

Regulamentul (CE) nr. 1918/2006 al Comisiei (2) a deschis un contingent tarifar anual pentru importul de ulei de măsline virgin încadrat la codurile NC 1509 10 10 și NC 1509 10 90, obținut integral în Tunisia și transportat direct din această țară în Uniune. Articolul 2 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1918/2006 prevede limite cantitative lunare pentru eliberarea licențelor de import.

(2)

Cantitățile care fac obiectul cererilor de licențe de import depuse în perioada 29-30 iunie 2015 pentru luna iulie 2015 sunt mai mari decât cantitățile disponibile. Este necesar, prin urmare, să se stabilească în ce măsură se pot elibera licențele de import, stabilindu-se coeficientul de atribuire care urmează să fie aplicat cantităților solicitate, calculat în conformitate cu articolul 7 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1301/2006 al Comisiei (3). Este necesar să se suspende depunerea de noi cereri de licențe pentru luna iulie 2015.

(3)

Pentru a garanta eficacitatea măsurii, este necesar ca prezentul regulament să intre în vigoare la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene,

4.7.2015   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 175/45

(1)

Acordul dintre Comunitatea Europeană și Noua Zeelandă privind măsurile sanitare aplicabile în comerțul cu animale vii și produse de origine animală („acordul”) prevede posibilitatea recunoașterii echivalenței măsurilor sanitare după ce partea exportatoare a demonstrat în mod obiectiv că măsurile sale sunt la nivelul corespunzător de protecție al părții importatoare („părțile”).

(2)

Acordul a fost aprobat în mod corespunzător prin Decizia 97/132/CE, care prevede, de asemenea, că modificările anexelor la aceasta, care sunt rezultatul recomandărilor Comitetului mixt de gestionare, ar trebui adoptate în conformitate cu procedura menționată în Directiva 72/462/CEE a Consiliului (2). Directiva 72/462/CEE a fost abrogată prin Directiva 2004/68/CE a Consiliului (3). Considerentul 10 din Directiva 2004/68/CE menționează că normele privind sănătatea publică și controalele oficiale care se aplică cărnii și produselor din carne în temeiul Directivei 72/462/CEE au fost înlocuite cu cele din Regulamentul (CE) nr. 854/2004 al Parlamentului European și al Consiliului (4). Considerentul menționează, de asemenea, că celelalte norme din Directiva 72/462/CEE au fost înlocuite prin Directiva 2002/99/CE a Consiliului (5) și prin Directiva 2004/68/CE.

(3)

Noua Zeelandă a restructurat autoritățile sale competente în 2010, iar, în prezent, noua autoritate competentă este Ministerul Industriilor Primare. Uniunea a propus o ușoară modificare a definiției rolurilor statelor membre și ale Comisiei. Părțile au recomandat actualizarea anexei II la acord pentru a reflecta aceste modificări.

(4)

Părțile au recomandat modificarea definițiilor diferitelor echivalențe, în special în ceea ce privește echivalența „Da-1” din glosarul din anexa V la acord, unde a fost introdus un link către modelul de atestare din secțiunea 1 litera (a) din anexa VII la acesta privind certificarea. De asemenea, părțile au dorit să pună la dispoziție un temei juridic pentru ca Uniunea să utilizeze sistemul electronic integrat al Uniunii prevăzut în Decizia 2003/24/CE a Comisiei (6) („TRACES”) pentru stabilirea certificatelor de import pentru produsele „Da-1” provenite din Noua Zeelandă. Această utilizare va permite actualizări mai rapide ale certificatelor, precum și continuarea utilizării certificării electronice. Părțile au recomandat în plus includerea unor definiții pentru TRACES și pentru sistemul electronic al Noii Zeelande (E-cert), precum și actualizarea numele anumitor boli ale animalelor menționate în glosarul anexei V la acord.

(5)

Noua Zeelandă a efectuat o nouă evaluare a riscurilor prezentate de importul de material seminal bovin și de embrioni bovini. Ca urmare, boala hemoragică epizootică nu mai este considerată o boală semnificativă pentru materialul seminal bovin, iar Noua Zeelandă a renunțat la condițiile sale de import. În plus, Noua Zeelandă a revizuit condițiile legate de febra Q și de diareea virală a bovinelor (tip II). Prin urmare, părțile au recomandat modificarea capitolului 1 privind „Materialul seminal” și a capitolului 2 privind „Embrionii” din secțiunea 1 și a capitolului 28 privind „Dispoziții diverse referitoare la certificare” din secțiunea 5 a anexei V la acord. În plus, părțile au recomandat eliminarea, în capitolul 1 privind „Materialul seminal” din secțiunea 1, a „acțiunilor” anterioare pentru exporturile din Noua Zeelandă către Uniune și introducerea unei noi „acțiuni” solicitând Uniunii să ia în considerare examinarea oportunității de a testa materialul seminal în vederea depistării rinotraheitei infecțioase bovine (infectious bovine rhinotracheitis – IBR) utilizând metoda de testare prin reacția de polimerizare în lanț (polymerase chain reaction – PCR) aprobată de Organizația Mondială pentru Sănătatea Animalelor (OIE), care oferă garanții echivalente privind absența IBR. Prin urmare, este adecvat să se modifice condițiile speciale din capitolele 1 și 2 din secțiunea 1 și a dispozițiilor privind certificarea relevante din capitolul 28 al secțiunii 5 din anexa V la acord.

(6)

În ceea ce privește albinele vii, Uniunea a adoptat o nouă legislație conținând lista statelor membre sau a regiunilor indemne de varrooză a albinelor cărora li se aplică restricții în ceea ce privește comerțul. Acestea se aplică, de asemenea, importurilor din Noua Zeelandă, deoarece aceasta nu este indemnă de boala respectivă. Părțile au recomandat adăugarea, în capitolul 3 privind „Animalele vii” din secțiunea 1 a anexei V la acord, pentru albinele și bondarii vii, inclusiv „germoplasmă de albine și bondari” care fac obiectul unor condițiile speciale, a unei restricții de export către statele membre sau regiuni ale acestora menționate în anexa la Decizia de punere în aplicare 2013/503/UE a Comisiei (7). Uniunea a modificat, de asemenea, propriile condiții de import pentru loca americană în Decizia 2010/270/UE a Comisiei (8). Prin urmare, părțile au recomandat, de asemenea, modificarea capitolul 28 privind „Dispoziții diverse referitoare la certificare” din secțiunea 5 a anexei V la acord.

(7)

Din motive de coerență cu capitolul 4.B privind „Carnea proaspătă de pasăre” din secțiunea 2 a anexei V la acord, părțile au convenit să modifice titlul secțiunii 2 din anexa V la acesta, prin includerea cuvântului „proaspătă” în sintagma „carne de pasăre”.

(8)

Noua Zeelandă a efectuat o evaluare a riscurilor prezentate de sindromul respirator reproductiv al porcinelor (porcine respiratory reproductive syndrome – PRRS) și a modificat condițiile sale de import pentru carnea de porc. Prin urmare, părțile au recomandat adăugarea PRRS la condițiile speciale din capitolul 4.A privind „Carnea proaspătă” al secțiunii 2 din anexa V la acord, privind sănătatea animală, porcii pentru export din Uniune către Noua Zeelandă și stabilirea atestărilor relevante în capitolul 28 din secțiunea 5 a anexei V la acesta.

(9)

În 2010, Noua Zeelandă și-a revizuit normele privind manipularea cutiilor cu carne. Uniunea a evaluat aceste noi norme și a stabilit că sunt echivalente cu normele Uniunii. Prin urmare, părțile au convenit să mențină echivalența, nefiind necesară modificarea anexei V la acord.

(10)

În 2012, Noua Zeelandă și-a revizuit sistemul de inspecție a cărnii de bovine, ovine și caprine. Principalele modificări vizează transferul sarcinilor legate de inspecția calității cărnii la operatorii economici din sectorul alimentar, menținând în același timp activitatea de supraveghere generală în sarcina autorității competente. Uniunea a evaluat aceste noi norme și a stabilit că sunt echivalente cu normele Uniunii. Prin urmare, părțile au fost de acord să mențină echivalența, nefiind necesară modificarea anexei V la acord.

(11)

Noua Zeelandă a realizat o evaluare a riscurilor pe bază științifică pentru produsele pe bază de lapte crud și a stabilit cerințe de import și mecanisme juridice de recunoaștere a echivalenței pentru produsele pe bază de lapte nepasteurizat (cu excepția laptelui crud). Uniunea a analizat respectiva evaluare și ambele părți au concluzionat și au recomandat recunoașterea echivalenței reciproce privind aceste produse în 2010. Din motive legate de coerență și de simplificare, părțile au recomandat înlocuirea, în capitolul 8 privind „Laptele și produsele lactate destinate consumului uman” din secțiunea 3 a anexei V la acord, a subtipurilor „Brânzeturi moi din lapte crud” și „Brânzeturi tari din lapte crud (parmezan)” cu un nou subtip „Produse din lapte nepasteurizat (cu excepția laptelui crud)” stabilit la echivalența „Da-1” fără nicio condiție specială.

(12)

Uniunea și-a revizuit normele privind metodele de testare pentru depistarea biotoxinelor marine la moluștele bivalve vii în Regulamentul (UE) nr. 15/2011 al Comisiei (9). Noua Zeelandă a transmis Uniunii dosare de echivalență privind metodologia sa de testare a biotoxinelor și criteriile de aprobare în anii 2003, 2006 și 2010. În urma evaluării, părțile au stabilit că sistemele fiecărei părți sunt echivalente și că nu este necesară modificarea anexei V la acord.

(13)

Uniunea a efectuat o revizuire majoră a legislației sale privind subprodusele de origine animală („SOA”). Regulamentul (CE) nr. 1774/2002 al Parlamentului European și al Consiliului (10) a fost abrogat și înlocuit cu Regulamentul (CE) nr. 1069/2009 al Parlamentului European și al Consiliului (11) și cu Regulamentul (UE) nr. 142/2011 al Comisiei (12). Pe baza unei evaluări a menținerii echivalenței, părțile au concluzionat că echivalența privind SOA pentru exporturile din Noua Zeelandă către Uniune, precum și pentru exporturile Uniunii către Noua Zeelandă efectuate în cadrul acordului, nu este afectată de noua legislație a Uniunii și că nu este necesară modificarea anexei V la acesta.

(14)

În ceea ce privește modificarea Regulamentului (CE) nr. 1774/2002 prin Regulamentul (CE) nr. 668/2004 al Comisiei (13), adăugarea de subproduse aromatizante de origine animală și de derivate din grăsime ca produse separate, părțile au recomandat adăugarea subproduselor aromatizante de origine animală în rândul produselor enumerate în capitolul 21 privind „Hrana pentru animale de companie (inclusiv prelucrată) care nu conține decât materiale din categoria 3” din secțiunea 4 a anexei V la acord. Părțile au recomandat stabilirea unei echivalențe „Da-3” pentru sănătatea animală și pentru sănătatea publică în cazul exporturilor din Noua Zeelandă în Uniune și a unui statut „NE” pentru exporturile din Uniune în Noua Zeelandă.

(15)

Părțile au recomandat modificarea titlului capitolului 27 din secțiunea 5 a anexei V la acord din „Definiții” în „Aspecte orizontale” și eliminarea tuturor subcapitolelor din respectivul capitol.

(16)

Subcapitolul „Sisteme de certificare” din capitolul 27 al secțiunii 5 din anexa V la acord clarifică tipul de produse pentru care se aplică echivalența sistemelor de certificare. Părțile recomandă mutarea acestei clarificări privind tipul de produse din coloana „Condiții speciale” în coloana „Echivalență” din respectivul subcapitol, fără a introduce alte modificări.

(17)

Părțile au recomandat introducerea în capitolul 27 din secțiunea 5 a anexei V la acord, a unui subcapitol privind dispozițiile pentru reexportarea produselor importate atunci când produsele provin dintr-o țară terță și dintr-o unitate (unități) autorizată (autorizate) să exporte produsul atât în Uniune, cât și în Noua Zeelandă. Această dispoziție este prevăzută în prezent în anexa VII la Decizia 2003/56/CE a Comisiei (14).

(18)

Pe baza unei evaluări, părțile au concluzionat că, pentru produsele în cazul cărora echivalența „Da-1” este stabilită, sistemele de monitorizare și de testare microbiologică ale ambelor părți pentru produsele pescărești și produsele lactate au fost echivalente, chiar dacă au admis faptul că criteriile microbiologice pot fi diferite. Responsabilitatea îndeplinirii criteriilor specifice privind siguranța alimentară ale părților importatoare revine operatorilor exportatori. Părțile au recomandat includerea, în capitolul 27 din secțiunea 5 a anexei V la acord, a unui subcapitol privind dispoziții referitoare la un sistem de monitorizare și testare microbiologică. Aceste dispoziții se aplică, de asemenea, sectorului cărnii, pe baza echivalenței convenite anterior de către părți.

(19)

Pe baza unei evaluări, părțile au concluzionat că sistemele fiecărei părți pentru includerea în listă a unităților sunt echivalente. Prin urmare, părțile au recomandat stabilirea, în capitolul 27 din secțiunea 5 a anexei V la acord, a unui subcapitol privind dispoziții referitoare la o procedură simplificată de includere în listă a unităților din Noua Zeelandă care realizează produse de origine animală pentru export în Uniune. Aceasta se aplică produselor pentru care este stabilită echivalența cu privire la sănătatea publică.

(20)

Uniunea și-a modificat condițiile de import privind encefalopatia spongiformă bovină (ESB) în Regulamentul (CE) nr. 999/2001 al Parlamentului European și al Consiliului (15). Pentru a reflecta aceste modificări, părțile au recomandat actualizarea capitolul 28 privind „Dispoziții diverse referitoare la certificare” din secțiunea 5 a anexei V la acord.

(21)

În loc de a include statele membre și regiunile acestora indemne de IBR și în care operează programe aprobate de control în capitolul 28 din secțiunea 5 a anexei V la acord, părțile au recomandat ca respectivul capitol 28 să facă trimitere la Decizia 2004/558/CE a Comisiei (16), care recunoaște și conține lista cu respectivele statele membre și regiunile acestora.

(22)

În loc de a include statele membre și regiunile acestora indemne de boala Aujeszky și în care operează programe aprobate de control în capitolul 28 din secțiunea 5 a anexei V la acord, părțile au recomandat ca respectivul capitol 28 să facă trimitere la Decizia 2008/185/CE a Comisiei (17), care recunoaște și conține lista cu respectivele statele membre și regiunile acestora.

(23)

Părțile au recomandat adăugarea unei atestări sub formă de certificat în capitolul 28 din secțiunea 5 a anexei V la acord, pentru pesta porcină clasică (PPC) pentru produse derivate din porci sălbatici exportați din Uniune în Noua Zeelandă.

(24)

Din motive legate de coerență cu capitolul 28 din secțiunea 5 a anexei V la acord, părțile au recomandat utilizarea termenului „atestare” în întreg tabelul din capitolul 29 privind „Măsurile de combatere a bolilor convenite de comun acord” din respectiva anexă.

(25)

Părțile au recomandat divizarea capitolului 29 din secțiunea 5 a anexei V la acord în două subcapitole, „29.A. Situația convenită în comun a unor boli specifice”, care include actualul capitol 29 și un nou subcapitol „29.B. Măsuri convenite în comun de control al bolilor în eventualitatea apariției unei boli specifice”.

(26)

În ceea ce privește articolul 6 din acord, și anume „Adaptarea la condițiile regionale”, părțile au recomandat includerea, în subcapitolul 29.B din secțiunea 5 a anexei V la cord, a condițiilor comerciale comune pentru anumite produse de origine animală în eventualitatea apariției unei boli specifice pe teritoriul fiecărei părți.

(27)

Pentru a simplifica certificatul din anexa VII la acord și pentru a facilita tranziția la certificare electronică, părțile au recomandat modificarea secțiunii 1 din respectiva anexă pentru a prevede posibilitatea de a reduce numărul de modele certificate prin reducerea numărului de atestări necesare. În plus, părțile au recomandat ca nevoia de a include referințele legislative ale părții exportatoare, astfel cum se prevede în anexa V la acord, să fie la discreția părții importatoare.

(28)

Părțile au clarificat faptul că modelul de atestare sanitară-veterinară, astfel cum este prevăzut în secțiunea 1 din anexa VII la acord, poate fi utilizat atunci când un animal viu sau un produs are echivalența „Da (1)” doar în ceea ce privește sănătatea publică sau sănătatea animală, fără a fi necesară echivalența certificării. În consecință, părțile au recomandat modificarea secțiunii 1 din respectiva anexă, inclusiv a dispozițiilor privind modelul de atestare care trebuie să fie utilizat în certificatele emise după data plecării, astfel încât utilizarea sa să fie limitată la animale vii și la produse pentru care echivalența sistemelor de certificare a fost stabilită în capitolul 27 din secțiunea 5 a anexei V la acord.

(29)

Părțile au recomandat stabilirea, în secțiunea 1 din anexa VII, a temeiului juridic pentru anumite dispoziții suplimentare opționale prevăzute în anexa V la acord, care urmează să fie incluse în certificat. Această modificare vizează atestările suplimentare descrise în capitolul 28 din secțiunea 5 a respectivei anexe și, pentru exporturile din Uniune în Noua Zeelandă, atestarea suplimentară „Produsul de origine animală este eligibil pentru comerțul în interiorul Uniunii fără restricții”.

(30)

Pentru a simplifica certificarea în secțiunea 2 din anexa VII la acord și pentru a facilita tranziția către certificarea electronică, părțile au recomandat eliminarea nevoii ca certificatele să includă notele explicative care oferă orientări privind completarea, precum și a nevoii de a include atestări care sunt irelevante pentru transport. În plus, părțile au recomandat că sunt permise modificări minore ale formatului modelului de certificat.

(31)

Ambele părți au dezvoltat sisteme electronice de certificare, precum și un link care permite transferul de date între sistemul E-cert al Noii Zeelande și sistemul TRACES al Uniunii, permițând astfel certificarea electronică pentru produsele exportate din Noua Zeelandă în Uniune. Întrucât certificarea electronică respectivă asigură garanții echivalente cu certificarea pe suport hârtie, părțile au recomandat modificarea anexei VII la acord pentru a prevedea mecanismul juridic necesar pentru a permite utilizarea exclusivă a certificării electronice.

(32)

Părțile au reevaluat controalele la frontieră ale animalelor vii și ale produselor de origine animală prevăzute în secțiunea A din anexa VIII la acord. Părțile au recomandat stabilirea nivelului de controale ale identității la 100 %, deoarece această rată poate fi aplicată de părți în mod discreționar. În plus, părțile au recomandat stabilirea unui baze juridice pentru delegarea activităților legate de controalele la frontiere unei persoanei sau agenții responsabile. Pe baza nivelului înalt de performanță și de fiabilitate în comerțul bilateral, părțile au recomandat reducerea frecvenței controalelor fizice pentru produsele de origine animală destinate consumului uman de la 2 % la 1 %. Părțile au clarificat în plus că animalele vii destinate consumului uman se află în aceeași categorie cu produsele de origine animală destinate consumului uman în ceea ce privește frecvența testării pentru controalele fizice și, prin urmare, au recomandat adăugarea „Animalelor vii” înainte de „produsele de origine animală destinate consumului uman” în capitolul 2 intitulat „Controale fizice”, în prezent modificat sub forma „Controale fizice (inclusiv aleatorii sau țintite)” din secțiunea A a respectivei anexe.

(33)

După o reevaluare a taxelor de inspecție în cazul controalelor la frontieră, părțile au recomandat actualizarea acestor taxe în secțiunea B din anexa VIII la acord. În cazul exporturilor din Noua Zeelandă în Uniune, părțile au recomandat ca taxele de inspecție să fie aplicate în conformitate cu anexa V la Regulamentul (CE) nr. 882/2004 al Parlamentului European și al Consiliului (18) cu o reducere de 22,5 %. Această reducere este calculată pe baza ipotezei că rata controalelor fizice privind importurile Noii Zeelande este de numai 10 % din rata normală de controale fizice aplicată în cazul altor țări terțe și a ipotezei că costurile aferente controalelor fizice reprezintă 25 % din costurile totale aferente taxelor. În ceea ce privește exporturile din Uniune în Noua Zeelandă, există o diferență între transporturile pentru care sunt efectuate controale documentare și de identitate și cele pentru care sunt efectuate controale fizice suplimentare. În plus, se prevede o ajustare în funcție de inflație a taxelor de inspecție aplicate de Noua Zeelandă.

(34)

Ca urmare a modificărilor legislației ambelor părți, referințele legislative din cadrul anexelor la acord nu mai sunt actuale. Prin urmare, ambele părți au recomandat actualizarea referințelor legislative ale Uniunii și ale Noii Zeelande din respectivele anexe.

(35)

Atunci când s-a referit la respectivele modificări propuse pentru anexele II, V, VII și VIII la acord, cu ocazia reuniunilor și a conferințelor telefonice din 30-31 martie 2009, 24 iunie 2010, 24 martie 2011, 29-30 mai 2012 și 12 decembrie 2013, Comitetul mixt de gestionare a recomandat ca ele să fie realizate.

(36)

Ca urmare a respectivelor recomandări, este adecvat să fie modificate dispozițiile relevante din anexele II, V, VII și VIII la acord.

(37)

În conformitate cu articolul 16 din acord, modificările la anexe trebuie convenite în comun, ceea ce se poate efectua prin corespondență în cadrul unui schimb de scrisori între părți.

(38)

În consecință, modificările recomandate pentru anexelor II, V, VII și VIII la acord ar trebui aprobate în numele Uniunii.

(39)

În conformitate cu articolul 18 alineatul (3) din acord, modificările convenite pentru anexele la acord trebuie să intre în vigoare în prima zi din luna ulterioară datei la care părțile și-au notificat reciproc în scris finalizarea procedurilor lor interne necesare pentru aprobarea modificărilor.

(40)

Măsurile prevăzute în prezenta decizie sunt conforme cu avizul Comitetului permanent pentru plante, animale, produse alimentare și hrană pentru animale,