13.3.2015   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 68/1

(1)

Directiva 2001/18/CE a Parlamentului European și a Consiliului (4) și Regulamentul (CE) nr. 1829/2003 al Parlamentului European și al Consiliului (5) stabilesc un cadru juridic cuprinzător pentru autorizarea organismelor modificate genetic (OMG), care este în totalitate aplicabil OMG-urilor care urmează a fi utilizate în scopul cultivării în Uniune ca semințe sau alt material săditor („OMG-uri pentru cultivare”).

(2)

În temeiul acelui cadru juridic, OMG-urile pentru cultivare fac obiectul unei evaluări individuale a riscurilor înainte de a fi autorizate pentru a fi introduse pe piața Uniunii în conformitate cu anexa II la Directiva 2001/18/CE, ținându-se seama de efectele directe, indirecte, imediate și întârziate, precum și de efectele cumulate pe termen lung asupra sănătății omului și asupra mediului. Această evaluare a riscurilor oferă recomandări științifice care contribuie la procesul decizional și este urmată de o decizie privind gestionarea riscurilor. Scopul acestei proceduri de autorizare este de a garanta un nivel înalt de protecție a vieții și sănătății umane, a sănătății și bunăstării animale, a intereselor de mediu și ale consumatorilor, asigurând în același timp funcționarea eficace a pieței interne. Un nivel uniform și ridicat de protecție a sănătății, a mediului și a consumatorilor ar trebui atins și menținut pe întreg teritoriul Uniunii. Ar trebui să se țină întotdeauna seama de principiul precauției în cadrul Directivei 2001/18/CE și la punerea ulterioară în aplicare a acesteia.

(3)

Conform concluziilor adoptate de Consiliu la 4 decembrie 2008 privind organismele modificate genetic („concluziile Consiliului din 2008”), este necesar să se aibă în vedere îmbunătățirea punerii în aplicare a cadrului juridic privind autorizarea OMG-urilor. În acest context, normele privind evaluarea riscurilor ar trebui, atunci când este nevoie, să fie actualizate în mod periodic pentru a ține seama de progresele permanente ale cunoștințelor științifice și ale procedurilor de analiză, în special în ceea ce privește efectele pe termen lung asupra mediului ale culturilor modificate genetic, precum și efectele potențiale ale acestora asupra organismelor nevizate, caracteristicile mediilor receptoare și ale zonelor geografice în care culturile modificate genetic pot fi cultivate și criteriile și cerințele pentru evaluarea OMG-urilor care produc pesticide și a OMG-urilor tolerante la erbicide. Prin urmare, ar trebui modificate în consecință anexele la Directiva 2001/18/CE.

(4)

În plus față de autorizarea de introducere pe piață, este necesar, de asemenea, ca soiurile modificate genetic să fie conforme cu cerințele din dreptul Uniunii privind comercializarea semințelor și a materialului săditor, astfel cum sunt stabilite, în special, în Directivele 66/401/CEE (6), 66/402/CEE (7), 68/193/CEE (8), 98/56/CE (9), 1999/105/CE (10), 2002/53/CE (11), 2002/54/CE (12), 2002/55/CE (13), 2002/56/CE (14), 2002/57/CE (15), și 2008/90/CE (16) ale Consiliului. Printre respectivele directive, Directivele 2002/53/CE și 2002/55/CE conțin dispoziții care le permit statelor membre să interzică, în anumite condiții bine definite, utilizarea unui soi pe întreg teritoriul lor sau în părți ale acestuia sau să stabilească condiții corespunzătoare pentru cultivarea unui soi.

(5)

Odată ce un OMG este autorizat în scopul cultivării în conformitate cu cadrul juridic al Uniunii privind OMG-urile și este conform, în ceea ce privește soiul care urmează să fie introdus pe piață, cu cerințele din dreptul Uniunii privind comercializarea semințelor și a materialului săditor, statele membre nu au dreptul să interzică, să restricționeze sau să împiedice libera sa circulație pe teritoriul acestora, cu excepția condițiilor definite în dreptul Uniunii.

(6)

Experiența a arătat că cultivarea OMG-urilor este abordată în mod mai aprofundat la nivelul statelor membre. Aspectele legate de introducerea pe piață și de importul OMG-urilor ar trebui să fie în continuare reglementate la nivelul Uniunii pentru a menține piața internă. Cu toate acestea, cultivarea poate necesita o mai mare flexibilitate în anumite situații, deoarece este un aspect cu puternice caracteristici naționale, regionale sau locale, dată fiind legătura sa cu utilizarea terenurilor, cu structurile agricole locale și cu protecția sau menținerea habitatelor, a ecosistemelor și a peisajelor. În conformitate cu articolul 2 alineatul (2) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), statele membre au dreptul de a adopta acte juridice obligatorii care să restricționeze sau să interzică cultivarea de OMG-uri pe teritoriul lor după ce OMG-urile respective au fost autorizate pentru a fi introduse pe piața Uniunii. Cu toate acestea, procedura comună de autorizare, în special procesul de evaluare realizat în primul rând de Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentară („Autoritatea”), nu ar trebui să fie afectate negativ de o astfel de flexibilitate.

(7)

În trecut, în vederea restricționării sau a interzicerii cultivării de OMG-uri, unele state membre au recurs la clauzele de salvgardare și la măsuri de urgență în temeiul articolului 23 din Directiva 2001/18/CE și al articolului 34 din Regulamentul (CE) nr. 1829/2003 ca urmare, în funcție de situație, a unor informații noi sau suplimentare puse la dispoziție după data aprobării și care au un impact asupra evaluării riscurilor pentru mediu sau ca urmare a reevaluării informațiilor existente. Alte state au recurs la procedura de notificare prevăzută la articolul 114 alineatele (5) și (6) din TFUE care prevede furnizarea de noi dovezi științifice în legătură cu protecția mediului sau a mediului de lucru. În plus, procesul de luare a deciziilor s-a dovedit a fi deosebit de dificil în ceea ce privește cultivarea de OMG-uri, având în vedere preocupările naționale exprimate, care nu se referă doar la problemele legate de siguranța OMG-urilor pentru sănătate sau pentru mediu.

(8)

În acest context, pare necesar să se acorde statelor membre, în conformitate cu principiul subsidiarității, mai multă flexibilitate în a decide cu privire la cultivarea de OMG-uri pe teritoriul lor fără a afecta evaluarea riscului prevăzută în sistemul folosit de Uniune pentru autorizarea OMG-urilor, fie în decursul procedurii de autorizare, fie ulterior și independent de măsurile pe care statele membre care cultivă OMG-uri le pot adopta sau sunt obligate să le adopte prin aplicarea Directivei 2001/18/CE pentru a evita prezența accidentală a OMG-urilor în alte produse. Acordarea acestei posibilități statelor membre este de natură să îmbunătățească procesul de autorizare a OMG-urilor și, în același timp, să asigure libertatea de alegere a consumatorilor, a agricultorilor și a operatorilor, oferindu-se în același timp o mai mare claritate părților interesate afectate în ceea ce privește cultivarea OMG-urilor în Uniune. Prezenta directivă ar trebui să faciliteze, în consecință, buna funcționare a pieței interne.

(9)

Pentru a garanta faptul că cultivarea OMG-urilor nu are drept consecință prezența accidentală a OMG-urilor în alte produse și respectând principiul subsidiarității, ar trebui să se acorde o atenție deosebită prevenirii unei posibile contaminări transfrontaliere dintr-un stat membru în care cultivarea OMG-urilor este permisă într-un stat membru învecinat în care aceasta este interzisă, cu excepția cazului în care statele membre respective convin asupra faptului că acest lucru nu este necesar datorită existenței unor condiții geografice specifice.

(10)

Recomandarea Comisiei din 13 iulie 2010 (17) oferă statelor membre orientări pentru elaborarea măsurilor de coexistență, inclusiv în zonele de frontieră. Această recomandare încurajează statele membre să coopereze între ele în vederea punerii în aplicare a unor măsuri adecvate la frontierele dintre statele membre pentru a evita consecințele unei contaminări transfrontaliere accidentale.

(11)

În timpul procedurii de autorizare a unui anumit OMG, ar trebui prevăzută posibilitatea ca un stat membru să solicite ca domeniul geografic de aplicare al notificării/cererii prezentate în conformitate cu partea C din Directiva 2001/18/CE sau în conformitate cu articolul 5 și cu articolul 17 din Regulamentul (CE) nr. 1829/2003 să fie modificat astfel încât întreg teritoriul respectivului stat membru sau o parte din acesta să fie exclusă de la cultivare. Comisia ar trebui să faciliteze procedura, prezentând fără întârziere notificatorului/solicitantului solicitarea statului membru, iar notificatorul/solicitantul ar trebui să răspundă la solicitarea respectivă în termenul stabilit.

(12)

Domeniul geografic de aplicare al notificării/cererii de acordare a autorizației ar trebui adaptat în consecință, cu excepția cazului în care notificatorul/solicitantul confirmă domeniul geografic de aplicare al notificării/cererii sale în termenul stabilit de la transmiterea de către Comisie a solicitării respective. Cu toate acestea, această confirmare nu aduce atingere competențelor Comisiei în conformitate cu articolul 19 din Directiva 2001/18/CE sau cu articolul 7 și articolul 19 din Regulamentul (CE) nr. 1829/2003, după caz, de a efectua această adaptare, atunci când este cazul, ținând seama de evaluarea riscurilor asupra mediului efectuată de Autoritate.

(13)

Deși se preconizează că majoritatea restricțiilor sau a interdicțiilor adoptate în temeiul prezentei directive vor fi puse în aplicare în faza de aprobare/autorizare sau de reînnoire a acestora, în plus, ar trebui să existe, de asemenea, posibilitatea ca statele membre să adopte măsuri întemeiate de restricționare sau de interzicere a cultivării pe întreg teritoriul lor sau în părți ale acestuia a unui OGM sau a unui grup de OGM-uri definite în funcție de cultură sau de anumite caracteristici, după ce acesta a fost autorizat, pe baza unor motive diferite de și complementare cu cele evaluate conform setului armonizat de norme ale Uniunii, și anume Directiva 2001/18/CE și Regulamentul (CE) nr. 1829/2003, care sunt în conformitate cu dreptul Uniunii. Aceste motive pot fi legate de obiective de politică de mediu sau agricolă sau de alte motive imperative, cum ar fi amenajarea teritoriului, utilizarea terenurilor, impactul socioeconomic, coexistența și ordinea publică. Aceste motive pot fi invocate în mod individual sau în combinație, în funcție de circumstanțele specifice ale statului membru, regiunii sau zonei în care se vor aplica măsurile respective.

(14)

Nivelul de protecție a sănătății umane sau animale și a mediului aplicat în Uniune permite o evaluare științifică uniformă în întreaga Uniune, iar prezenta directivă nu ar trebui să modifice această situație. De aceea, pentru a evita orice interferențe cu atribuțiile acordate evaluatorilor și gestionarilor de riscuri în temeiul Directivei 2001/18/CE și al Regulamentului (CE) nr. 1829/2003, un stat membru ar trebui să recurgă doar la motive legate de obiectivele de politică de mediu referitoare la efectele care sunt diferite de și complementare cu evaluarea riscurilor pentru sănătate și pentru mediu care sunt evaluate în contextul procedurilor de autorizare prevăzute în Directiva 2001/18/CE și în Regulamentul (CE) nr. 1829/2003, cum ar fi menținerea și dezvoltarea unor practici agricole care au un potențial mai mare de conciliere a producției cu sustenabilitatea ecosistemelor, sau menținerea biodiversității locale, inclusiv a anumitor habitate și ecosisteme, sau a anumitor tipuri de caracteristici naturale și ale peisajului, precum și a serviciilor și funcțiilor ecosistemice specifice.

(15)

Statele membre ar trebui, de asemenea, să aibă posibilitatea de a-și întemeia deciziile pe care le adoptă în temeiul Directivei 2001/18/CE pe motive referitoare la impactul socioeconomic care ar putea decurge din cultivarea unui OMG pe teritoriul statului membru în cauză. Deși măsurile de coexistență au fost abordate în recomandarea Comisiei din 13 iulie 2010, ar trebui să existe, de asemenea, posibilitatea ca statele membre să adopte măsuri de restricționare sau de interzicere a cultivării OMG-urilor autorizate pe întreg teritoriul lor sau în părți ale acestora în temeiul prezentei directive. Aceste motive pot fi legate de costul ridicat, de impracticabilitatea sau de imposibilitatea de a pune în aplicare măsuri de coexistență, date fiind condițiile geografice specifice, precum cele din insulele mici sau zonele muntoase, sau de necesitatea de a evita prezența OMG-urilor în alte produse, cum ar fi anumite produse sau produsele specifice. Mai mult, în conformitate cu concluziile Consiliului din 2008, Comisia a înaintat Parlamentului European și Consiliului un raport în legătură cu implicațiile socioeconomice ale cultivării OMG-urilor. Rezultatele raportului respectiv pot oferi informații valoroase pentru statele membre care au în vedere luarea unor decizii în temeiul prezentei directive. Motivele legate de obiectivele politicii agricole pot include necesitatea de a proteja diversitatea producției agricole și necesitatea de a asigura puritatea semințelor și a materialului săditor. Statelor membre ar trebui și să li se permită să-și întemeieze măsurile pe alte motive care pot include utilizarea terenurilor, planificarea urbană și regională, sau alți factori legitimi, inclusiv factori legați de tradițiile culturale.

(16)

Restricțiile sau interdicțiile adoptate în temeiul prezentei directive ar trebui să se refere la cultivare, și nu la libera circulație și la importul de semințe și de material săditor modificate genetic, ca produse în sine sau componente ale altor produse, precum și de produse din recoltele acestora și, în plus, ar trebui să fie conforme cu tratatele, în special în ceea ce privește principiul nediscriminării între produsele naționale și cele non-naționale, principiul proporționalității și articolul 34, articolul 36, precum și articolul 216 alineatul (2) din TFUE.

(17)

Măsurile adoptate de statele membre în temeiul prezentei directive ar trebui să facă obiectul unei proceduri de examinare și informare la nivelul Uniunii. Având în vedere nivelul de examinare și de informare al Uniunii, nu este necesar să se prevadă, în plus, aplicarea Directivei 98/34/CE a Parlamentului European și a Consiliului (18). Statele membre pot restricționa sau interzice cultivarea de OMG-uri pe întreg teritoriul lor sau în părți ale acestuia începând cu data intrării în vigoare a autorizației Uniunii și pe toată durata de valabilitate a aprobării/autorizației, cu condiția să se fi scurs perioada de așteptare stabilită, în timpul căreia i s-a acordat Comisiei posibilitatea de a formula observații cu privire la măsurile propuse. Prin urmare, statul membru în cauză ar trebui să îi transmită Comisiei un proiect de astfel de măsuri cu cel puțin 75 de zile înainte de adoptarea acestora, pentru a-i oferi Comisiei posibilitatea de a prezenta observații cu privire la acesta și, în timpul acestei perioade, ar trebui să se abțină de la adoptarea și punerea în aplicare a măsurilor respective. La expirarea perioadei de așteptare stabilite, statul membru ar trebui să poată să adopte măsurile propuse inițial sau modificate pentru a lua în considerare observațiile Comisiei.

(18)

În perioada de așteptare stabilită, solicitantul/titularul unei autorizații care ar putea fi afectat de măsurile de restricționare sau interzicere a cultivării unui OMG într-un stat membru ar trebui să se abțină de la desfășurarea oricărei activități legate de cultivarea respectivului OMG în acel stat membru.

(19)

Deciziile de a restricționa sau de a interzice cultivarea de OMG-uri de către statele membre pe întreg teritoriul lor sau în părți ale acestuia nu ar trebui să împiedice desfășurarea cercetărilor în domeniul biotehnologiei cu condiția respectării tuturor măsurilor de securitate necesare legate de sănătatea umană și animală și de protecția mediului atunci când se realizează astfel de cercetări și cu condiția ca activitatea desfășurată să nu submineze respectarea motivelor pentru care a fost introdusă restricția sau interdicția. În plus, Autoritatea și statele membre ar trebui să tindă către crearea unei rețele extinse de organizații științifice care să reprezinte toate disciplinele, inclusiv pe cele legate de aspectele ecologice, și ar trebui să coopereze pentru a identifica din timp orice sursă posibilă de divergențe între opiniile științifice pentru a rezolva sau clarifica problemele științifice controversate. Comisia și statele membre ar trebui să garanteze resursele necesare pentru cercetarea independentă privind riscurile ce pot decurge din diseminarea deliberată sau din introducerea pe piață a OMG-urilor și ar trebui, de asemenea, să garanteze accesul cercetătorilor independenți la toate materialele relevante, cu respectarea drepturilor de proprietate intelectuală.

(20)

Având în vedere importanța dovezilor științifice pentru luarea deciziilor cu privire la interzicerea sau aprobarea OMG-urilor, Autoritatea și statele membre ar trebui să colecteze și să analizeze rezultatele cercetărilor referitoare la riscul sau pericolul pentru sănătatea umană sau pentru mediu prezentat de acestea și să informeze gestionarii de riscuri cu privire la orice riscuri emergente. Aceste informații ar trebui puse la dispoziția publicului.

(21)

Un stat membru ar trebui să poată solicita autorității competente sau Comisiei să reintegreze întreg teritoriul său sau o parte a acestuia în domeniul geografic de aplicare al aprobării/autorizației din care a fost exclus(ă) anterior. În acest caz, nu ar trebui să fie necesar să transmită solicitarea titularului aprobării/autorizației și să îi ceară acordul. Autoritatea competentă care a emis aprobarea scrisă sau Comisia, în temeiul Directivei 2001/18/CE sau, respectiv, al Regulamentului (CE) nr. 1829/2003, ar trebui să modifice în consecință domeniul geografic de aplicare al aprobării sau al deciziei de autorizare.

(22)

Aprobările scrise sau deciziile de autorizare emise sau adoptate referitoare la un domeniu geografic de aplicare limitat la anumite zone sau măsurile adoptate de statele membre în conformitate cu prezenta directivă prin care se restricționează sau se interzice cultivarea OMG-urilor nu ar trebui să împiedice sau să restricționeze utilizarea OMG-urilor autorizate de alte state membre. În plus, prezenta directivă și măsurile naționale adoptate în temeiul acesteia nu ar trebui să aducă atingere cerințelor dreptului Uniunii privind prezența neintenționată și accidentală a OMG-urilor în soiurile nemodificate genetic de semințe și de material săditor și nu ar trebui să împiedice cultivarea soiurilor conforme cu aceste cerințe.

(23)

Regulamentul (CE) nr. 1829/2003 prevede că trimiterile din părțile A și D ale Directivei 2001/18/CE la OMG-uri autorizate în conformitate cu partea C din directiva respectivă sunt considerate ca aplicându-se și OMG-urilor autorizate în conformitate cu regulamentul respectiv. În consecință, măsurile adoptate de statele membre în conformitate cu Directiva 2001/18/CE ar trebui să se aplice și OMG-urilor autorizate în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1829/2003.

(24)

Prezenta directivă nu aduce atingere obligațiilor statelor membre în ceea ce privește libera circulație a semințelor convenționale, a materialului săditor și a produsului recoltei în conformitate cu legislația relevantă a Uniunii și în conformitate cu TFUE.

(25)

Pentru a garanta un nivel ridicat de protecție a consumatorilor, statele membre și operatorii ar trebui, de asemenea, să adopte măsuri de etichetare și de informare eficiente în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1829/2003 și al Regulamentului (CE) nr. 1830/2003 al Parlamentului European și al Consiliului (19) pentru a asigura transparența în ceea ce privește prezența OMG-urilor în produse.

(26)

Pentru a concilia obiectivele prezentei directive cu interesele legitime ale operatorilor economici în privința OMG-urilor care au fost autorizate sau care sunt în curs de autorizare, înainte de intrarea în vigoare a prezentei directive, ar trebui să se prevadă măsuri tranzitorii corespunzătoare. Măsurile tranzitorii se justifică și prin necesitatea de a evita crearea unor denaturări potențiale ale concurenței prin tratarea în mod diferențiat a titularilor existenți ai autorizației față de viitorii solicitanți ai autorizației. Din motive de securitate juridică, perioada în timpul căreia se pot adopta astfel de măsuri tranzitorii ar trebui să se limiteze la ceea ce este strict necesar pentru a se asigura o tranziție lină către noul regim. Prin urmare, astfel de măsuri tranzitorii ar trebui să permită statelor membre să aplice dispozițiile prezentei directive în cazul produselor care au fost autorizate sau care sunt în curs de autorizare înainte de intrarea în vigoare a prezentei directive, cu condiția ca soiurile modificate genetic autorizate de semințe și material săditor deja plantate în mod legal să nu fie afectate.

(27)

Dispozițiile prevăzute la articolele 26b și 26c din Directiva 2001/18/CE se aplică fără a aduce atingere articolului 23 din directiva menționată și articolului 34 din Regulamentul (CE) nr. 1829/2003.

(28)

Directiva 2001/18/CE ar trebui, prin urmare, modificată în consecință,

1.

la articolul 26a, se introduce următorul alineat:

„(1a)   Începând de la 3 aprilie 2017, statele membre în care sunt cultivate OMG-uri iau măsurile necesare în zonele de frontieră ale teritoriului lor pentru evitarea unei eventuale contaminări transfrontaliere a statelor membre vecine în care cultivarea OMG-urilor respective este interzisă, cu excepția cazului în care nu este necesară luarea unor astfel de măsuri având în vedere existența unor condiții geografice specifice. Măsurile respective se comunică Comisiei.”

2.

se introduc următoarele articole:

„Articolul 26b

Cultivarea

(1)   În timpul procedurii de autorizare a unui anumit OMG sau în timpul perioadei de reînnoire a aprobării/autorizației, un stat membru poate solicita modificarea domeniului geografic de aplicare al aprobării scrise sau al autorizației astfel încât întreg teritoriul respectivului stat membru sau o parte din acesta să fie exclusă de la cultivare. Această solicitare se transmite Comisiei cel târziu în termen de 45 de zile de la data punerii în circulație a raportului de evaluare în temeiul articolului 14 alineatul (2) din prezenta directivă sau de la data primirii avizului Autorității Europene pentru Siguranța Alimentară în temeiul articolului 6 alineatul (6) și al articolului 18 alineatul (6) din Regulamentul (CE) nr. 1829/2003. Comisia prezintă fără întârziere notificatorului/solicitantului și celorlalte state membre solicitarea statului membru în cauză. Comisia pune această solicitare la dispoziția publicului prin mijloace electronice.

(2)   În termen de 30 de zile de la prezentarea de către Comisie a solicitării respective, notificatorul/solicitantul poate modifica sau confirma domeniul geografic de aplicare al notificării/cererii sale inițiale de acordare a autorizației.

În absența unei confirmări, modificarea domeniului geografic de aplicare al notificării/solicitării se pune în aplicare în aprobarea scrisă emisă în temeiul prezentei directive și, după caz, în decizia emisă în conformitate cu articolul 19 din prezenta directivă, precum și în decizia de autorizare adoptată în temeiul articolelor 7 și 19 din Regulamentul (CE) nr. 1829/2003.

Aprobarea scrisă emisă în temeiul prezentei directive și, după caz, decizia emisă în conformitate cu articolul 19 din prezenta directivă, precum și decizia de autorizare adoptată în temeiul articolului 7 și al articolului 19 din Regulamentul (CE) nr. 1829/2003 se emit apoi pe baza domeniului geografic de aplicare adaptat al notificării/cererii de acordare a autorizației.

Atunci când o solicitare în conformitate cu alineatul (1) din prezentul articol se comunică Comisiei după data punerii în circulație a raportului de evaluare în temeiul articolului 14 alineatul (2) din prezenta directivă, sau după primirea avizului Autorității Europene pentru Siguranța Alimentară în temeiul articolului 6 alineatul (6) și al articolului 18 alineatul (6) din Regulamentul (CE) nr. 1829/2003, termenele stabilite la articolul 15 din prezenta directivă pentru eliberarea aprobării scrise, sau, după, caz, la articolele 7 și 19 din Regulamentul (CE) nr. 1829/2003 pentru transmiterea către comitet a unui proiect al deciziei care urmează a fi luată, se prelungesc o singură dată cu o perioadă de 15 zile, indiferent de numărul de state membre care prezintă astfel de solicitări.

(3)   În cazul în care nu a fost prezentată nicio solicitare în temeiul alineatului (1) din prezentul articol, sau în cazul în care notificatorul/solicitantul a confirmat domeniul geografic de aplicare al notificării/cererii sale inițiale de acordare a autorizației, un stat membru poate adopta măsuri de restricționare sau de interzicere a cultivării pe întreg teritoriul său sau în părți ale acestuia a unui OMG sau a unui grup de OMG-uri definite în funcție de cultură sau de anumite caracteristici, după ce a acesta a fost autorizat în conformitate cu partea C din prezenta directivă sau cu Regulamentul (CE) nr. 1829/2003, cu condiția ca astfel de măsuri să fie conforme dreptului Uniunii, să fie întemeiate, proporționale și nediscriminatorii și, în plus, să se bazeze pe motive imperative, precum cele legate de:

Aceste motive pot fi invocate în mod individual sau în combinație, cu excepția motivului prevăzut la litera (g) care nu poate fi invocat în mod individual, în funcție de circumstanțele specifice ale statului membru, regiunii, sau zonei în care se vor aplica măsurile respective, dar, în niciun caz, nu pot să contravină evaluării riscurilor pentru mediu realizată în conformitate cu prezenta directivă sau cu Regulamentul (CE) nr. 1829/2003.

(4)   Un stat membru care intenționează să adopte măsuri în temeiul alineatului (3) din prezentul articol transmite Comisiei, în prealabil, un proiect al respectivelor măsuri și motivele corespunzătoare invocate. Această transmitere se poate efectua înaintea încheierii procedurii de autorizare a OMG-ului în temeiul părții C din prezenta directivă sau în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1829/2003. În cursul unei perioade de 75 de zile de la data acestei transmiteri:

La expirarea termenului de 75 de zile menționat la primul paragraf, statul membru în cauză poate, pe toată durata de valabilitate a aprobării/autorizației și începând cu data intrării în vigoare a autorizației Uniunii, să adopte măsurile, fie în forma propusă inițial, fie astfel cum au fost modificate pentru a ține seama de observațiile fără caracter obligatoriu primite din partea Comisiei. Măsurile respective se transmit fără întârziere Comisiei, celorlalte state membre și titularului autorizației.

Statele membre pun aceste măsuri la dispoziția tuturor operatorilor interesați, inclusiv a producătorilor.

(5)   În cazul în care un stat membru dorește ca întreg teritoriul său sau o parte a acestuia să fie reintegrat(ă) în domeniul geografic de aplicare al aprobării/autorizației din care a fost exclus(ă) anterior în conformitate cu alineatul (2), aceasta poate depune o cerere în acest sens la autoritatea competentă care a emis aprobarea scrisă în temeiul prezentei directive sau la Comisie în cazul în care OMG-ul a fost autorizat în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1829/2003. Autoritatea competentă care a emis aprobarea scrisă sau Comisia, după caz, modifică în consecință domeniul geografic de aplicare al aprobării sau al deciziei de autorizare.

(6)   În scopul unei adaptări a domeniului geografic de aplicare al aprobării/autorizației unui OMG în temeiul alineatului (5):

(7)   În cazul în care un stat membru a revocat măsurile luate în temeiul alineatelor (3) și (4), acesta notifică Comisia și celelalte state membre fără întârziere.

(8)   Măsurile adoptate în temeiul prezentului articol nu aduc atingere liberei circulații a OMG-urilor autorizate, ca produse în sine sau ca componente ale unor produse.

Articolul 26c

Măsuri tranzitorii

(1)   De la 2 aprilie 2015 până la 3 octombrie 2015 un stat membru poate solicita modificarea domeniului geografic de aplicare al unei notificări/cereri de acordare a autorizației depuse sau al unei autorizații acordate, în temeiul prezentei directive sau al Regulamentului (CE) nr. 1829/2003 înainte de 2 aprilie 2015. Comisia prezintă fără întârziere notificatorului/solicitantului și celorlalte state membre solicitarea statului membru în cauză.

(2)   În cazul în care notificarea/cererea de acordare a autorizației este în curs de examinare și notificatorul/solicitantul nu a confirmat domeniul geografic de aplicare al notificării/cererii de acordare a autorizației menționate la alineatul (1) din prezentul articol în termen de 30 de zile de la transmiterea solicitării menționate la alineatul (1) din prezentul articol, domeniul geografic de aplicare al notificării/cererii de acordare a autorizației se adaptează în consecință Aprobarea scrisă emisă în temeiul prezentei directive și, după caz, decizia emisă în conformitate cu articolul 19 din prezenta directivă, precum și decizia de autorizare adoptată în temeiul articolului 7 și al articolului 19 din Regulamentul (CE) nr. 1829/2003 se emit apoi pe baza domeniului geografic de aplicare adaptat al notificării/cererii de acordare a autorizației.

(3)   În cazul în care autorizația a fost deja acordată și titularul autorizației nu a confirmat domeniul geografic de aplicare al autorizației în termen de 30 de zile de la data transmiterii solicitării menționate la alineatul (1) din prezentul articol, autorizația se modifică în consecință. În cazul unei aprobări scrise în temeiul prezentei directive, autoritatea competentă modifică în consecință domeniul geografic de aplicare al aprobării și informează Comisia, statele membre și titularul autorizației după efectuarea acestei modificări. În cazul unei autorizații în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1829/2003, Comisia modifică în consecință decizia de autorizare, fără a aplica procedura prevăzută la articolul 35 alineatul (2) din regulamentul respectiv. Comisia comunică în consecință acest fapt statelor membre și titularului autorizației.

(4)   În cazul în care nu a fost prezentată nicio solicitare în temeiul alineatului (1) din prezentul articol, sau în cazul în care un notificator/solicitant sau, după caz, titularul unei autorizații a confirmat domeniul geografic de aplicare al cererii sale inițiale de acordare a autorizației, sau, după caz, al autorizației, articolul 26b alineatele (3) – (8) se aplică mutatis mutandis.

(5)   Prezentul articol nu afectează cultivarea niciunor semințe și materiale săditoare modificate genetic autorizate care au fost plantate în mod legal înainte de restricționarea sau interzicerea cultivării de OMG-uri în statul membru.

(6)   Măsurile adoptate în temeiul prezentului articol nu aduc atingere liberei circulații a OMG-urilor autorizate, ca produse în sine sau ca componente ale unor produse.”

13.3.2015   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 68/9

(1)

Îmbunătățirea siguranței rutiere reprezintă un obiectiv central al politicii Uniunii în domeniul transporturilor. Uniunea urmărește o politică de îmbunătățire a siguranței rutiere, având ca obiectiv reducerea deceselor, a vătămărilor corporale și a daunelor materiale. Un element important al acestei politici îl constituie aplicarea consecventă a sancțiunilor pentru încălcările normelor de circulație săvârșite în Uniune care pun în pericol în mod semnificativ siguranța rutieră.

(2)

Cu toate acestea, ca urmare a lipsei unor proceduri adecvate și fără a se aduce atingere posibilităților existente în temeiul Deciziei 2008/615/JAI a Consiliului (3) și în temeiul Deciziei 2008/616/JAI a Consiliului (4) („Deciziile Prüm”), sancțiunile de natură financiară pentru anumite încălcări ale normelor de circulație adeseori nu sunt executate atunci când încălcările respective au fost săvârșite cu un vehicul înmatriculat în alt stat membru decât cel în care s-a săvârșit încălcarea. Prezenta directivă urmărește să garanteze că, și în astfel de cazuri, ar trebui asigurată cercetarea eficientă a încălcărilor normelor de circulație care afectează siguranța rutieră.

(3)

Comisia a subliniat, în comunicarea sa din 20 iulie 2010, denumită „Pentru un spațiu european de siguranță rutieră: orientări pentru politica de siguranță rutieră 2011-2020”, că aplicarea normelor de trafic rutier reprezintă în continuare un factor-cheie în ceea ce privește crearea condițiilor necesare unei reduceri semnificative a numărului deceselor și vătămărilor corporale. În concluziile sale din 2 decembrie 2010 privind siguranța rutieră, Consiliul a solicitat, de asemenea, să se țină seama de faptul că este necesar să se consolideze și mai mult aplicarea normelor de circulație rutieră la nivelul statelor membre și, dacă este cazul, la nivelul Uniunii. Consiliul a invitat Comisia să examineze posibilitățile de armonizare a normelor de circulație rutieră la nivelul Uniunii, dacă este cazul, și de adoptare a unor măsuri suplimentare pentru a facilita aplicarea transfrontalieră a normelor referitoare la încălcările normelor de circulație, în special a celor legate de accidentele rutiere grave.

(4)

La 19 martie 2008, Comisia a adoptat o propunere de directivă a Parlamentului European și a Consiliului de facilitare a schimbului transfrontalier de informații privind încălcările normelor de circulație care afectează siguranța rutieră, în temeiul articolului 71 alineatul (1) litera (c) din Tratatul de instituire a Comunității Europene [în prezent, articolul 91 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE)]. Directiva 2011/82/UE a Parlamentului European și a Consiliului (5) a fost adoptată însă în temeiul articolului 87 alineatul (2) din TFUE. Hotărârea Curții de Justiție din 6 mai 2014 în cauza C-43/12 (6) a anulat Directiva 2011/82/UE, pe motiv că nu ar fi putut fi adoptată în mod valabil în temeiul articolului 87 alineatul (2) din TFUE. Hotărârea a menținut efectele Directivei 2011/82/UE până la intrarea în vigoare, într-un termen rezonabil, care nu poate depăși douăsprezece luni de la data pronunțării hotărârii, a unei noi directive, bazate pe articolul 91 alineatul (1) litera (c) din TFUE. Prin urmare, ar trebui adoptată o nouă directivă în temeiul articolului respectiv.

(5)

Ar trebui încurajată o mai mare convergență a măsurilor de control între statele membre, iar Comisia ar trebui să verifice în acest sens dacă este necesară elaborarea unor norme comune privind echipamentul automat de control al siguranței rutiere.

(6)

Cetățenii Uniunii ar trebui sensibilizați cu privire la normele de circulație în materie de siguranță rutieră care sunt în vigoare în diferitele state membre și cu privire la punerea în aplicare a prezentei directive, în special prin măsuri adecvate, care să garanteze furnizarea de informații suficiente cu privire la consecințele nerespectării normelor de circulație în materie de siguranță rutieră în cazul deplasărilor într-un alt stat membru decât statul membru de înregistrare.

(7)

Pentru a îmbunătăți siguranța rutieră pe întreg teritoriul Uniunii și pentru a se asigura aplicarea unui tratament egal conducătorilor auto, în ceea ce privește contravenienții rezidenți și nerezidenți, asigurarea punerii în aplicare ar trebui facilitată indiferent de statul membru în care este înmatriculat vehiculul. În acest scop, ar trebui utilizat un sistem de schimb transfrontalier de informații privind anumite încălcări identificate ale normelor de circulație care afectează siguranța rutieră, indiferent de natura administrativă sau penală a acestora în temeiul dreptului statului membru implicat, care să acorde statului membru în care s-a săvârșit încălcarea acces la datele privind înmatricularea vehiculului de la statul membru de înmatriculare.

(8)

Un schimb transfrontalier de date privind înmatricularea vehiculului mai eficient, care să faciliteze identificarea persoanelor suspectate de săvârșirea unei încălcări a normelor de circulație care afectează siguranța rutieră, ar putea spori efectul disuasiv și ar putea determina un comportament mai prudent al persoanelor care conduc vehicule înmatriculate în alt stat membru decât statul membru în care s-a săvârșit încălcarea, prevenind astfel decesele și vătămările cauzate de accidente rutiere.

(9)

Încălcările normelor de circulație care afectează siguranța rutieră care intră sub incidența prezentei directive nu fac obiectul unui tratament uniform în statele membre. Unele state membre consideră aceste încălcări, în temeiul dreptului intern, drept încălcări de natură „administrativă”, în timp ce alte state membre le califică drept fapte „penale”. Prezenta directivă ar trebui să se aplice indiferent de modul în care sunt încadrate încălcările respective în dreptul intern.

(10)

Statele membre ar trebui să își acorde reciproc dreptul de acces la datele privind înmatricularea vehiculului, în scopul îmbunătățirii schimbului de informații și al accelerării procedurilor în vigoare. În acest scop, dispozițiile referitoare la specificațiile tehnice și la disponibilitatea schimbului automatizat de date prevăzute în Deciziile Prüm ar trebui preluate, într-o măsură cât mai mare, în prezenta directivă.

(11)

Decizia 2008/616/JAI stabilește elementele de securitate pentru aplicațiile informatice existente și cerințele tehnice conexe pentru schimbul de date privind înmatricularea vehiculelor. Fără a aduce atingere aplicabilității generale a respectivei decizii, din motive de eficiență practică și de reglementare, elementele de securitate și cerințele tehnice menționate ar trebui să fie utilizate în scopul prezentei directive.

(12)

Aplicațiile informatice existente ar trebui să constituie baza schimbului de date în temeiul prezentei directive și, în același timp, să faciliteze statelor membre raportarea către Comisie. Aceste aplicații ar trebui să permită un schimb rapid, sigur și confidențial între statele membre de date specifice privind înmatricularea vehiculului. Ar trebui să se profite de aplicația informatică a Sistemului european de informare privind vehiculele și permisele de conducere (Eucaris), care este obligatorie pentru statele membre în temeiul Deciziilor Prüm în ceea ce privește datele privind înmatricularea vehiculului. Comisia ar trebui să efectueze o evaluare și să raporteze în legătură cu funcționarea aplicațiilor informatice utilizate în scopul prezentei directive.

(13)

Domeniul de aplicare al aplicațiilor informatice menționate ar trebui să fie limitat la procesele utilizate în schimbul de informații între punctele naționale de contact din statele membre. Procedurile și procesele automatizate în care se utilizează informațiile nu intră în domeniul de aplicare al acestor aplicații.

(14)

Strategia de gestionare a informațiilor pentru securitatea internă a UE urmărește să identifice soluțiile cele mai simple, mai ușor de urmărit și mai rentabile pentru schimbul de date.

(15)

Statele membre ar trebui să fie în măsură să contacteze proprietarul, deținătorul vehiculului implicat sau persoana identificată în alt mod, suspectată de săvârșirea unei încălcări a normelor de circulație care afectează siguranța rutieră, pentru a transmite informații persoanei respective cu privire la procedurile aplicabile și la consecințele juridice ale încălcării în temeiul dreptului statului membru. În acest sens, statele membre ar trebui să aibă în vedere transmiterea informațiilor referitoare la încălcările normelor de circulație care afectează siguranța rutieră în limba documentelor de înmatriculare sau în limba pe care, în modul cel mai probabil, persoana vizată o înțelege, pentru a asigura înțelegerea clară de către aceasta din urmă a informațiilor care i se comunică. Statele membre ar trebui să aplice procedurile adecvate pentru a se asigura că doar persoana în cauză este informată, și nu o terță parte. În acest scop, statele membre ar trebui să recurgă la înțelegeri detaliate similare celor adoptate pentru urmărirea unor astfel de încălcări, inclusiv la modalități precum, dacă este cazul, transmiterea în regim recomandat. Acest lucru va permite persoanei în cauză să răspundă la informații în mod adecvat, în special solicitând informații suplimentare, plătind amenda sau exercitându-și dreptul la apărare, în special în cazul în care s-a produs o eroare de identificare. Procedurile ulterioare fac obiectul instrumentelor juridice aplicabile, inclusiv al instrumentelor referitoare la asistența reciprocă și la recunoașterea reciprocă, de exemplu Decizia-cadru 2005/214/JAI a Consiliului (7).

(16)

Statele membre ar trebui să furnizeze traduceri echivalente în ceea ce privește scrisoarea de informare trimisă de statul membru în care s-a săvârșit încălcarea, astfel cum se prevede în Directiva 2010/64/UE a Parlamentului European și a Consiliului (8).

(17)

În vederea aplicării unei politici de siguranță rutieră care urmărește să asigure un nivel ridicat de protecție a utilizatorilor drumurilor din Uniune și care să țină seama de diversitatea situațiilor din cadrul Uniunii, statele membre ar trebui să ia măsuri, fără a aduce atingere politicilor și dispozițiilor legislative mai restrictive, pentru a asigura o mai mare convergență a normelor de circulație rutieră și a aplicării acestora între statele membre. În cadrul raportului său destinat Parlamentului European și Consiliului referitor la aplicarea prezentei directive, Comisia ar trebui să analizeze necesitatea de a elabora standarde comune în vederea stabilirii unor metode, practici și standarde minime comparabile la nivelul Uniunii, luând în considerare cooperarea internațională și acordurile existente în domeniul siguranței rutiere, în special Convenția de la Viena privind circulația rutieră din 8 noiembrie 1968.

(18)

În raportul său destinat Parlamentului European și Consiliului referitor la aplicarea prezentei directive de către statele membre, Comisia ar trebui să examineze dacă este necesară elaborarea unor criterii comune privind procedurile ulterioare urmate de statele membre în cazul neplății unei sancțiuni pecuniare, în conformitate cu legislația și procedurile din statele membre. În raportul respectiv, Comisia ar trebui să abordeze chestiuni precum procedurile de transmitere a deciziei finale de impunere a unei sancțiuni și/sau a unei sancțiuni pecuniare, precum și recunoașterea și punerea în aplicare a acesteia, între autoritățile competente ale statelor membre.

(19)

În cadrul procesului de pregătire a revizuirii prezentei directive, Comisia ar trebui să consulte părțile interesate relevante, precum autoritățile responsabile de siguranța rutieră și cele de aplicare a legii sau organismele competente, asociații ale victimelor și alte organizații neguvernamentale care își desfășoară activitatea în domeniul siguranței rutiere.

(20)

O mai strânsă cooperare între autoritățile de aplicare a legii ar trebui să fie însoțită de respectarea drepturilor fundamentale, în special a dreptului la viață privată și la protecția datelor cu caracter personal, garantate prin modalități speciale de protecție a datelor. Respectivele modalități ar trebui să țină seama de natura specifică a accesului transfrontalier online la bazele de date. Este necesar ca aplicațiile informatice care urmează să fie create să permită realizarea schimburilor de informații în condiții de siguranță și să asigure confidențialitatea datelor transmise. Datele colectate în temeiul prezentei directive nu ar trebui să fie utilizate în alte scopuri decât cele ale prezentei directive. Statele membre ar trebui să respecte obligațiile referitoare la condițiile de utilizare și de stocare temporară a datelor.

(21)

Prelucrarea datelor cu caracter personal prevăzută de prezenta directivă este necesară și adecvată pentru atingerea obiectivelor legitime urmărite de prezenta directivă în domeniul siguranței rutiere, și anume de a asigura un nivel ridicat de protecție pentru toți utilizatorii drumurilor din Uniune, prin facilitarea schimbului transfrontalier de informații privind încălcările normelor de circulație care afectează siguranța rutieră și, așadar, prin aplicarea sancțiunilor, și nu depășește ceea ce este adecvat și necesar pentru atingerea obiectivelor menționate.

(22)

Datele referitoare la identificarea unui contravenient reprezintă date cu caracter personal. Directiva 95/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului (9) ar trebui să se aplice activităților de prelucrare a datelor desfășurate în scopul aplicării prezentei directive. Fără a se aduce atingere cerințelor procedurale pentru căile de atac judiciare ale statului membru în cauză, persoana ale cărei date cu caracter personal sunt vizate ar trebui informată în mod corespunzător, în momentul notificării cu privire la comiterea unei încălcări, cu privire la drepturile sale privind accesul la datele sale cu caracter personal, rectificarea și ștergerea acestora, precum și cu privire la perioada legală maximă de stocare a datelor. În acest context, persoana ale cărei date cu caracter personal sunt vizate ar trebui să aibă, de asemenea, dreptul de a obține corectarea oricăror date cu caracter personal incorecte sau ștergerea imediată a oricăror date înregistrate în mod ilegal.

(23)

În cadrul Deciziilor Prüm, prelucrarea de date privind înmatricularea vehiculului care conțin date cu caracter personal face obiectul unor dispoziții specifice privind protecția datelor prevăzute în Decizia 2008/615/JAI. În acest sens, statele membre pot să aplice respectivele dispoziții specifice în cazul datelor cu caracter personal care sunt prelucrate și în scopul prezentei directive, cu condiția să garanteze că prelucrarea datelor aferente tuturor încălcărilor reglementate de prezenta directivă respectă dispozițiile naționale de punere în aplicare a Directivei 95/46/CE.

(24)

Țările terțe ar trebui să aibă posibilitatea de a participa la schimbul de date privind înmatricularea vehiculului, cu condiția să fi încheiat un acord cu Uniunea în acest sens. Un astfel de acord ar trebui să cuprindă dispozițiile necesare cu privire la protecția datelor.

(25)

Prezenta directivă respectă drepturile fundamentale și principiile recunoscute de Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, inclusiv dreptul la respectarea vieții private și de familie și la protecția datelor cu caracter personal, dreptul la un proces echitabil, prezumția de nevinovăție și dreptul la apărare.

(26)

În vederea realizării obiectivului privind schimbul de informații între statele membre prin mijloace interoperabile, competența de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din TFUE ar trebui delegată Comisiei cu scopul de a lua în considerare modificările relevante ale Deciziilor Prüm sau în cazul în care acte juridice ale Uniunii cu relevanță directă pentru actualizarea anexei I prevăd acest lucru. Este deosebit de important ca, în timpul lucrărilor pregătitoare, Comisia să își urmeze practica uzuală și să organizeze consultări adecvate, inclusiv la nivel de experți. Atunci când pregătește și elaborează acte delegate, Comisia ar trebui să asigure transmiterea simultană, la timp și adecvată a documentelor relevante către Parlamentul European și către Consiliu.

(27)

Comisia ar trebui să analizeze aplicarea prezentei directive pentru a identifica și alte măsuri eficace și eficiente pentru îmbunătățirea siguranței rutiere. Fără a aduce atingere obligațiilor de transpunere a prezentei directive, Danemarca, Irlanda și Regatul Unit ar trebui, de asemenea, să coopereze în aceste eforturi cu Comisia, după caz, pentru a asigura raportarea promptă și completă în această privință.

(28)

Deoarece obiectivul prezentei directive, și anume asigurarea unui nivel ridicat de protecție pentru toți utilizatorii drumurilor din Uniune, prin facilitarea schimbului transfrontalier de informații privind încălcările normelor de circulație care afectează siguranța rutieră, atunci când aceste încălcări sunt săvârșite cu un vehicul înmatriculat în alt stat membru decât cel în care s-a săvârșit încălcarea, nu poate fi realizat în mod satisfăcător de statele membre, ci, având în vedere amploarea și efectele acțiunii, poate fi realizat mai bine la nivelul Uniunii, aceasta poate adopta măsuri, în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este enunțat în respectivul articol, prezenta directivă nu depășește ceea ce este necesar pentru atingerea obiectivului respectiv.

(29)

Având în vedere că Danemarca, Irlanda și Regatul Unit nu sunt vizate de Directiva 2011/82/UE și, prin urmare, nu au transpus respectiva directivă, ar trebui să se acorde respectivelor state membre un interval de timp suplimentar pentru a transpune dispozițiile.

(30)

Autoritatea Europeană pentru Protecția Datelor a fost consultată în conformitate cu articolul 28 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 45/2001 al Parlamentului European și al Consiliului (10) și a emis un aviz la 3 octombrie 2014,

(a)

excesul de viteză;

(b)

nefolosirea centurii de siguranță;

(c)

nerespectarea semnificației culorii roșii a semaforului;

(d)

conducerea sub influența alcoolului;

(e)

conducerea sub influența drogurilor;

(f)

nefolosirea căștii de protecție;

(g)

utilizarea unei benzi interzise;

(h)

folosirea ilegală a unui telefon mobil sau a altor dispozitive de comunicare în timpul conducerii.

(a)

„vehicul” înseamnă orice vehicul acționat de motor, inclusiv motociclete, care este utilizat în mod normal pentru transportul rutier de persoane sau bunuri;

(b)

„statul membru în care s-a săvârșit încălcarea” înseamnă statul membru în care a avut loc săvârșirea încălcării;

(c)

„statul membru de înmatriculare” înseamnă statul membru în care este înmatriculat vehiculul cu care s-a săvârșit încălcarea;

(d)

„exces de viteză” înseamnă depășirea limitelor de viteză în vigoare în statul în care s-a săvârșit încălcarea pentru sectorul de drum respectiv sau pentru tipul de vehicul în cauză;

(e)

„nefolosirea centurii de siguranță” înseamnă nerespectarea obligației de a purta centura de siguranță sau de a folosi dispozitive de siguranță pentru copii în conformitate cu Directiva 91/671/CEE a Consiliului (11) și cu dreptul statului membru în care s-a săvârșit încălcarea;

(f)

„nerespectarea semnificației culorii roșii a semaforului” înseamnă conducerea fără oprire la culoarea roșie a semaforului sau la orice alt semnal de oprire echivalent, astfel cum este definit în dreptul statului membru în care s-a săvârșit încălcarea;

(g)

„conducerea sub influența alcoolului” înseamnă conducerea sub influența alcoolului, astfel cum este definită în dreptul statului membru în care s-a săvârșit încălcarea;

(h)

„conducerea sub influența drogurilor” înseamnă conducerea sub influența drogurilor sau a altor substanțe cu efecte similare, astfel cum este definită în dreptul statului membru în care s-a săvârșit încălcarea;

(i)

„nefolosirea căștii de protecție” înseamnă nerespectarea obligației de a purta cască de protecție, astfel cum este definită în dreptul statului membru în care s-a săvârșit încălcarea;

(j)

„utilizarea unei benzi interzise” înseamnă utilizarea ilegală a unui sector de drum (precum o bandă de urgență, o bandă rezervată transportului public sau o bandă închisă temporar din motive de congestionare sau ca urmare a desfășurării unor lucrări), astfel cum este definită în dreptul statului membru în care s-a săvârșit încălcarea;

(k)

„folosirea ilegală a unui telefon mobil sau a altor dispozitive de comunicare în timpul conducerii” înseamnă utilizarea ilegală a unui telefon mobil sau a altor dispozitive de comunicare în timpul conducerii, astfel cum este definită în dreptul statului membru în care s-a săvârșit încălcarea;

(l)

„punct național de contact” înseamnă o autoritate competentă desemnată pentru schimbul de date privind înmatricularea vehiculului;

(m)

„căutare automatizată” înseamnă o procedură de acces online pentru consultarea bazei de date a unuia/uneia, a mai multor sau a tuturor statelor membre sau țărilor participante;

(n)

„deținătorul vehiculului” înseamnă persoana pe numele căreia este înmatriculat vehiculul, astfel cum este definită în dreptul statului membru de înmatriculare.

(a)

date privind vehiculele; și

(b)

date privind proprietarii sau deținătorii vehiculelor.

—

o evaluare a necesității de a include în domeniul de aplicare al prezentei directive și alte încălcări ale normelor de circulație care afectează siguranța rutieră;

—

o evaluare a eficacității prezentei directive în ceea ce privește reducerea numărului de decese pe drumurile din Uniune;

—

o evaluare a necesității de a se elabora standarde comune privind echipamentele automate de control și privind procedurile. În acest context, Comisia este invitată să dezvolte la nivelul Uniunii orientări în materie de siguranță rutieră în cadrul politicii comune în domeniul transporturilor, în vederea asigurării unei mai mari convergențe a aplicării normelor de trafic rutier de către statele membre prin metode și practici comparabile. Aceste orientări pot acoperi cel puțin încălcările enumerate la articolul 2 literele (a)-(d);

—

o evaluare a necesității de a se consolida executarea sancțiunilor în cazul încălcărilor normelor de circulație care afectează siguranța rutieră și de a se propune criterii comune legate de procedurile ulterioare în cazul neplății unei sancțiuni pecuniare, în cadrul tuturor politicilor relevante ale Uniunii, inclusiv al politicii comune în domeniul transporturilor;

—

posibilități de armonizare a normelor de circulație, dacă este cazul;

—

o evaluare a aplicațiilor informatice menționate la articolul 4 alineatul (4), în vederea asigurării unei puneri în aplicare corecte a prezentei directive, precum și a garantării unui schimb eficace, rapid, sigur și confidențial de date specifice privind înmatricularea vehiculului.

13.3.2015   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 68/26

(1)

Anexa II la Directiva 2002/46/CE stabilește lista de vitamine și substanțe minerale și, pentru fiecare dintre acestea, formele care pot fi utilizate la producerea suplimentelor alimentare. Regulamentul (CE) nr. 1170/2009 al Comisiei (2) a înlocuit anexele I și II la Directiva 2002/46/CE.

(2)

În conformitate cu articolul 14 din Directiva 2002/46/CE, dispozițiile cu privire la vitaminele și substanțele minerale din suplimentele alimentare care pot avea un efect asupra sănătății publice se adoptă după consultarea Autorității Europene pentru Siguranța Alimentară (denumită în continuare „autoritatea”).

(3)

În urma unei cereri de adăugare a acidului (6S)-5-metiltetrahidrofolic, sarea de glucozamină, ca sursă de folat pe lista prevăzută în anexa II la Directiva 2002/46/CE, autoritatea a adoptat la 11 septembrie 2013 un aviz științific privind acidul (6S)-5-metiltetrahidrofolic, sarea de glucozamină, ca sursă de folat adăugat în scopuri nutritive în suplimentele alimentare și privind biodisponibilitatea folatului din această sursă (3).

(4)

Din avizul autorității rezultă că utilizarea acidului (6S)-5-metiltetrahidrofolic, sarea de glucozamină, în suplimentele alimentare nu prezintă probleme legate de siguranță ca sursă de folat.

(5)

În urma avizului favorabil al autorității, acidul (6S)-5-metiltetrahidrofolic, sarea de glucozamină, ar trebui adăugat la lista prevăzută în anexa II la Directiva 2002/46/CE.

(6)

Acidul (6S)-5-metiltetrahidrofolic, sarea de glucozamină, este un ingredient alimentar nou a cărui introducere pe piață a fost autorizată prin Decizia de punere în aplicare 2014/154/UE a Comisiei (4).

(7)

Părțile interesate au fost consultate prin intermediul Grupului consultativ pentru lanțul alimentar, sănătatea animală și sănătatea plantelor, iar observațiile oferite au fost luate în considerare.

(8)

Prin urmare, Directiva 2002/46/CE ar trebui modificată în consecință.

(9)

Măsurile prevăzute în prezentul regulament sunt conforme cu avizul Comitetului permanent pentru plante, animale, produse alimentare și hrană pentru animale,

13.3.2015   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 68/28

(1)

În partea A din anexa la Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 540/2011 al Comisiei (2) figurează substanțele active considerate a fi fost autorizate în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1107/2009.

(2)

Autorizările substanțelor active etefon și fenamifos vor expira la 31 iulie 2017. Au fost depuse cereri pentru reînnoirea autorizării substanțelor active respective. Dat fiind că substanțelor active menționate li se aplică cerințele prevăzute în Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 844/2012 al Comisiei (3), este necesar să se acorde suficient timp pentru încheierea procedurii de reînnoire în conformitate cu regulamentul respectiv. În consecință, este probabil că autorizările respectivelor substanțe active vor expira înainte de adoptarea unei decizii privind reînnoirea acestora. Prin urmare, este necesar să se prelungească perioadele lor de autorizare.

(3)

Prin urmare, Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 540/2011 ar trebui modificat în consecință.

(4)

Având în vedere scopul articolului 17 primul paragraf din Regulamentul (CE) nr. 1107/2009, în ceea ce privește cazurile în care nu se depune un dosar suplimentar în conformitate cu dispozițiile Regulamentului de punere în aplicare (UE) nr. 844/2012 cel târziu cu 30 de luni înainte de data de expirare stabilită în anexa la prezentul regulament, Comisia va stabili data de expirare ca fiind data prevăzută înainte de intrarea în vigoare a prezentului regulament sau cea mai apropiată dată ulterioară acesteia.

(5)

Având în vedere scopul articolului 17 primul paragraf din Regulamentul (CE) nr. 1107/2009, în cazul în care Comisia va adopta un regulament care prevede că autorizarea unei substanțe active menționate în anexa la prezentul regulament nu este reînnoită deoarece nu sunt îndeplinite criteriile de aprobare, Comisia va stabili data de expirare ca fiind data prevăzută înainte de prezentul regulament sau data intrării în vigoare a regulamentului care prevede că autorizarea substanței active nu este reînnoită, în cazul în care această dată este ulterioară.

(6)

Măsurile prevăzute în prezentul regulament sunt conforme cu avizul Comitetului permanent pentru plante, animale, produse alimentare și hrană pentru animale,

13.3.2015   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 68/30

(1)

La 29 martie 2012, Regatul Unit a primit, în conformitate cu articolul 11 alineatul (1) din Directiva 98/8/CE a Parlamentului European și a Consiliului (2), o cerere de includere a substanței active dinotefuran în anexa I la directivă în vederea utilizării în tipul de produs 18 (insecticide, acaricide și produse pentru combaterea altor artropode), astfel cum este acesta definit în anexa V la directivă.

(2)

La 14 mai 2000, dinotefuranul nu exista pe piață ca substanță activă a unui produs biocid.

(3)

La 15 octombrie 2013, Regatul Unit a prezentat Agenției Europene pentru Produse Chimice un raport de evaluare însoțit de recomandări, în conformitate cu articolul 8 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 528/2012.

(4)

Avizul Agenției Europene pentru Produse Chimice a fost formulat la 17 iunie 2014 de către Comitetul pentru produse biocide, ținând seama de concluziile autorității responsabile de evaluare.

(5)

Conform avizului respectiv, este posibil ca produsele biocide utilizate pentru tipul de produs 18 care conțin dinofeturan să îndeplinească cerințele prevăzute la articolul 19 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (UE) nr. 528/2012, sub rezerva îndeplinirii anumitor condiții și specificații legate de utilizarea lor.

(6)

De asemenea, din avizul respectiv reiese că, din cauza caracteristicilor sale, dinofeturanul este foarte persistent (vP) și toxic (T), conform criteriilor stabilite în anexa XIII la Regulamentul (CE) nr. 1907/2006 al Parlamentului European și al Consiliului (3). Prin urmare, dinotefuranul ar trebui să fie considerat susceptibil de înlocuire în temeiul articolului 10 alineatul (1) litera (d) din Regulamentul (UE) nr. 528/2012 în vederea autorizării produselor în conformitate cu articolul 23 din regulamentul respectiv.

(7)

Prin urmare, este oportun să se aprobe utilizarea dinofeturanului în produsele biocide pentru tipul de produs 18, sub rezerva îndeplinirii anumitor specificații și condiții.

(8)

Întrucât evaluările nu au abordat nanomaterialele, în conformitate cu articolul 4 alineatul (4) din Regulamentul (UE) nr. 528/2012, aprobările nu ar trebui să includă astfel de materiale.

(9)

Întrucât sunt îndeplinite condițiile de la articolul 90 alineatul (2) primul paragraf din Regulamentul (UE) nr. 528/2012, ar trebui să se aplice dispozițiile acestui regulament. Dinotefuranul ar trebui aprobat pentru o perioadă de maximum 7 ani, în conformitate cu articolul 10 alineatul (4) din regulamentul respectiv.

(10)

Măsurile prevăzute de prezentul regulament sunt conforme cu avizul Comitetului permanent pentru produse biocide,

13.3.2015   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 68/33

(1)

Regulamentul delegat (UE) nr. 1062/2014 al Comisiei (2) stabilește o listă a substanțelor active care urmează să fie evaluate în vederea unei eventuale aprobări pentru utilizare în produse biocide sau a unei eventuale includeri în anexa I la Regulamentul (UE) nr. 528/2012. Substanța Bacillus sphaericus este inclusă în lista respectivă.

(2)

Bacillus sphaericus a fost evaluat, în conformitate cu articolul 90 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 528/2012, în vederea utilizării în produsele biocide pentru tipul de produs 18 – insecticide, acaricide și produse pentru combaterea altor artropode – definite în anexa V la Regulamentul (UE) nr. 528/2012.

(3)

Datele prezentate în vederea evaluării au permis formularea unor concluzii doar în ceea ce privește o anumită formă de Bacillus sphaericus, și anume Bacillus sphaericus 2362 serotip H5a5b, tulpina ABTS1743. Evaluarea nu a permis formularea unor concluzii cu privire la nicio altă substanță care este conformă cu definiția pentru Bacillus sphaericus din lista sus-menționată a substanțelor active care figurează în Regulamentul delegat (UE) nr. 1062/2014. Prin urmare, numai Bacillus sphaericus 2362 serotip H5a5b, tulpina ABTS1743 ar trebui să facă obiectul acestei aprobări.

(4)

Italia a fost desemnată autoritate competentă responsabilă de evaluare și, la 9 ianuarie 2009, a transmis Comisiei un raport de evaluare însoțit de recomandările sale, în conformitate cu articolul 14 alineatele (4) și (6) din Regulamentul (CE) nr. 1451/2007 al Comisiei (3).

(5)

Avizul Agenției Europene pentru Produse Chimice a fost formulat la 19 iunie 2014 de către Comitetul pentru produse biocide, ținând seama de concluziile autorității competente responsabile de evaluare.

(6)

Conform acestui aviz, produsele biocide care sunt utilizate pentru tipul de produs 18 și care conțin Bacillus sphaericus 2362 serotip H5a5b, tulpina ABTS1743 pot îndeplini cerințele prevăzute la articolul 5 din Directiva 98/8/CE a Parlamentului European și a Consiliului (4), dacă sunt îndeplinite anumite specificații și condiții privind utilizarea lor.

(7)

Prin urmare, este oportun să se aprobe utilizarea substanței Bacillus sphaericus 2362 serotip H5a5b, tulpina ABTS1743 în produsele biocide pentru tipul de produs 18, sub rezerva îndeplinirii anumitor specificații și condiții.

(8)

Întrucât evaluarea nu a abordat nanomaterialele, aprobarea nu ar trebui să includă astfel de materiale, în conformitate cu articolul 4 alineatul (4) din Regulamentul (UE) nr. 528/2012.

(9)

Ar trebui să se prevadă trecerea unei perioade de timp rezonabile până la aprobarea unei substanțe active, pentru a permite părților interesate să se pregătească în vederea îndeplinirii noilor cerințe.

(10)

Măsurile prevăzute de prezentul regulament sunt conforme cu avizul Comitetului permanent pentru produse biocide,

13.3.2015   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 68/36

(1)

Substanța activă acetat de Z-13-hexadecen-11-in-1-il a fost inclusă în anexa I la Directiva 91/414/CEE a Consiliului (2) prin Directiva 2008/127/CE a Comisiei (3) în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 24b din Regulamentul (CE) nr. 2229/2004 al Comisiei (4). De la înlocuirea Directivei 91/414/CEE prin Regulamentul (CE) nr. 1107/2009, această substanță este considerată a fi autorizată în temeiul regulamentului respectiv și este menționată în partea A din anexa la Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 540/2011 al Comisiei (5).

(2)

În conformitate cu articolul 25a din Regulamentul (CE) nr. 2229/2004, Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentară, denumită în continuare „autoritatea”, a prezentat Comisiei, la 18 decembrie 2013, avizul său privind proiectul de raport de reexaminare pentru acetat de Z-13-hexadecen-11-in-1-il (6). Autoritatea a comunicat avizul său privind substanța activă acetat de Z-13-hexadecen-11-in-1-il notificatorului.

(3)

Notificatorul a fost invitat de Comisie să prezinte observații privind proiectul de raport de reexaminare cu privire la substanța activă acetat de Z-13-hexadecen-11-in-1-il. Proiectul de raport de reexaminare și avizul autorității au fost reexaminate de statele membre și de Comisie în cadrul Comitetului permanent pentru plante, animale, produse alimentare și hrană pentru animale și au fost finalizate la 12 decembrie 2014 sub forma raportului de reexaminare al Comisiei privind acetat de Z-13-hexadecen-11-in-1-il.

(4)

Se confirmă faptul că substanța activă acetat de Z-13-hexadecen-11-in-1-il este considerată a fi autorizată în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1107/2009.

(5)

În conformitate cu articolul 13 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1107/2009 coroborat cu articolul 6 din respectivul regulament și ținând cont de cunoștințele științifice și tehnice actuale, este necesar să se modifice condițiile de autorizare a acetatului de Z-13-hexadecen-11-in-1-il. În special, este necesar să fie solicitate informații de confirmare suplimentare.

(6)

Prin urmare, anexa la Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 540/2011 ar trebui modificată în consecință.

(7)

Măsurile prevăzute de prezentul regulament sunt conforme cu avizul Comitetului permanent pentru plante, animale, produse alimentare și hrană pentru animale,

13.3.2015   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 68/39

(1)

Regulamentul delegat (UE) nr. 1062/2014 al Comisiei (2) stabilește o listă a substanțelor active care urmează să fie evaluate în vederea unei eventuale aprobări pentru utilizare în produse biocide sau a unei eventuale includeri în anexa I la Regulamentul (UE) nr. 528/2012. Această listă include tolilfluanidul.

(2)

Tolifluanidul a fost evaluat în conformitate cu articolul 90 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 528/2012 în vederea utilizării în produsele biocide pentru tipul de produs 21, produse antivegetative, definite în anexa V la Regulamentul (UE) nr. 528/2012.

(3)

Finlanda a fost desemnată autoritate competentă responsabilă de evaluare și, la 18 septembrie 2012, a transmis Comisiei un raport de evaluare însoțit de recomandările sale, în conformitate cu articolul 14 alineatele (4) și (6) din Regulamentul (CE) nr. 1451/2007 al Comisiei (3).

(4)

Avizul Agenției Europene pentru Produse Chimice a fost formulat la 17 iunie 2014 de către Comitetul pentru produse biocide, ținând seama de concluziile autorității competente responsabile de evaluare.

(5)

Conform acestui aviz, produsele biocide care sunt utilizate pentru tipul de produs 21 și care conțin tolifluanid pot îndeplini cerințele prevăzute la articolul 5 din Directiva 98/8/CE a Parlamentului European și a Consiliului (4), dacă sunt îndeplinite anumite specificații și condiții privind utilizarea lor.

(6)

Cu toate acestea, acceptabilitatea riscurilor legate de utilizarea de produse antivegetative, precum și caracterul adecvat al măsurilor de reducere a riscurilor propuse trebuie să fie confirmat în continuare. În vederea facilitării, la momentul reînnoirii aprobărilor pentru substanțele antivegetative active existente, a analizării și comparării riscurilor și beneficiilor acestor substanțe, precum și a măsurilor de atenuare a riscurilor aplicate, data de expirare a aprobării acestor substanțe ar trebui să fie aceeași.

(7)

Prin urmare, este oportun să se aprobe utilizarea tolifluanidului în produsele biocide pentru tipul de produs 21, sub rezerva îndeplinirii anumitor specificații și condiții.

(8)

Întrucât evaluările nu au abordat nanomaterialele, aprobarea nu ar trebui să includă astfel de materiale, în conformitate cu articolul 4 alineatul (4) din Regulamentul (UE) nr. 528/2012.

(9)

Ar trebui să se prevadă trecerea unei perioade de timp rezonabile până la aprobarea unei substanțe active, pentru a permite părților interesate să se pregătească în vederea îndeplinirii noilor cerințe.

(10)

Măsurile prevăzute de prezentul regulament sunt conforme cu avizul Comitetului permanent pentru produse biocide,

13.3.2015   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 68/43

(1)

Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 543/2011 prevede, ca urmare a rezultatelor negocierilor comerciale multilaterale din cadrul Rundei Uruguay, criteriile pentru stabilirea de către Comisie a valorilor forfetare de import din țări terțe pentru produsele și perioadele menționate în partea A din anexa XVI la regulamentul respectiv.

(2)

Valoarea forfetară de import se calculează în fiecare zi lucrătoare, în conformitate cu articolul 136 alineatul (1) din Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 543/2011, ținând seama de datele zilnice variabile. Prin urmare, prezentul regulament trebuie să intre în vigoare la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene,

13.3.2015   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 68/45

(1)

Articolul 11 din Regulamentul (UE, Euratom) nr. 1311/2013 al Consiliului (2) permite mobilizarea Instrumentului de flexibilitate în limita unui plafon anual de 471 de milioane EUR (la prețurile din 2011) pentru a permite finanțarea unor cheltuieli clar identificate care nu ar putea fi finanțate în limitele plafoanelor disponibile pentru una sau mai multe rubrici.

(2)

După examinarea tuturor posibilităților de realocare a creditelor de la rubrica 1b, s-a constatat că este necesar să se mobilizeze Instrumentul de flexibilitate pentru a completa finanțarea din bugetul general al Uniunii Europene pentru exercițiul financiar 2015, peste plafonul rubricii 1b, cu suma de 83 285 595 EUR, în vederea finanțării programelor cipriote din cadrul fondurilor structurale, pentru a acorda Ciprului o alocare suplimentară din fondurile structurale pentru exercițiul 2015 în cuantum total de 100 000 000 EUR.

(3)

Pentru exercițiul financiar 2014, Parlamentul European și Consiliul au mobilizat deja Instrumentul de flexibilitate prin Decizia din 20 noiembrie 2013 pentru a finanța programele cipriote din cadrul fondurilor structurale cu suma de 89 330 000 EUR, doar în credite de angajament.

(4)

Având în vedere natura complementară a Instrumentului de flexibilitate, este necesar să se prevadă credite de plată suplimentare pentru acoperirea creditelor de angajament suplimentare pentru Cipru pentru exercițiile financiare 2014 și 2015 pe baza profilului de plată preconizat, estimat la 11,3 milioane EUR în 2015, la 45,7 milioane EUR în 2016, la 75,4 milioane EUR în 2017 și la 40,2 milioane EUR în 2018. Sumele anuale aferente fiecărui exercițiu financiar din perioada 2015-2018 vor trebui confirmate de fiecare proiect de buget prezentat de Comisie în perioada menționată,

13.3.2015   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 68/47

(1)

Uniunea Europeană a instituit un Fond de solidaritate al Uniunii Europene („fondul”), pentru a-și exprima solidaritatea față de populația din regiunile afectate de dezastre.

(2)

Articolul 10 din Regulamentul (UE, Euratom) nr. 1311/2013 (3) permite mobilizarea fondului în limita unui plafon anual de 500 de milioane EUR (la prețurile din 2011).

(3)

Articolul 4a alineatul (4) din Regulamentul (CE) nr. 2012/2002 prevede posibilitatea mobilizării fondului în limita unei sume de 50 000 000 EUR pentru efectuarea unor plăți în avans, precum și înscrierea în bugetul general al Uniunii a creditelor aferente,

13.3.2015   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 68/48

(1)

Uniunea a aprobat Convenția de la Rotterdam privind procedura de consimțământ prealabil în cunoștință de cauză aplicabilă anumitor produse chimice periculoase și pesticide care fac obiectul comerțului internațional (denumită în continuare „Convenția de la Rotterdam”) prin Decizia 2006/730/CE a Consiliului (1).

(2)

Regulamentul (UE) nr. 649/2012 al Parlamentului European și al Consiliului (2) pune în aplicare Convenția de la Rotterdam la nivelul Uniunii.

(3)

Pentru a asigura faptul că țările importatoare beneficiază de protecția oferită de Convenția de la Rotterdam, este necesar și oportun să fie sprijinită recomandarea Comitetului de analiză a produselor chimice privind includerea în anexa III la Convenția de la Rotterdam a substanțelor azbest crisotilic, metamidofos, triclorfon, fention [preparate cu volum ultra-redus (ULV) la nivel echivalent sau peste 640 g de ingredient activ/L] și preparate lichide (concentrat emulsionabil și concentrat solubil) care conțin diclorură de paraquat la nivel echivalent sau peste 276 g/L, corespunzătoare ionului de paraquat la nivel echivalent sau peste 200 g/L. Substanțele respective sunt deja interzise sau supuse unor restricții severe în Uniune și fac, prin urmare, obiectul unor cerințe privind exportul care depășesc cerințele existente în temeiul Convenției de la Rotterdam.

(4)

În cadrul celei de a șaptea reuniuni a Conferinței părților la Convenția de la Rotterdam se preconizează să se adopte o decizie în ceea ce privește propunerile de modificare a anexei III. Uniunea ar trebui să susțină modificările respective,

13.3.2015   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 68/50

(1)

Prin scrisoarea din 13 august 2014, primită de Comisie la 1 septembrie 2014, autoritățile croate au notificat, în conformitate cu articolul 9 alineatul (3) din Directiva 96/67/CE (denumită în continuare „directiva”), decizia de derogare a guvernului Republicii Croația, adoptată în temeiul articolului 9 alineatul (1) literele (b) și (d) din directivă, cu privire la Aeroportul Internațional din Zagreb. Autoritățile croate au transmis informații suplimentare prin scrisoarea din 1 decembrie 2014, primită de Comisie la 17 decembrie 2014, care completează notificarea.

(2)

Decizia notificată prevede două exceptări. În primul rând, decizia rezervă pentru un singur furnizor serviciile de handling la sol din categoriile enumerate la punctele 3, 4 și 5, cu excepția punctului 5.1 din anexa la directivă, și anume handlingul bagajelor, handlingul mărfurilor și al corespondenței în ceea ce privește handlingul fizic al mărfurilor și al corespondenței primite, trimise sau transferate între terminalul aeroportului și aeronavă, handlingul rampei, cu excepția dirijării la sol a aeronavei. În al doilea rând, decizia interzice handlingul propriu pentru cele trei categorii de servicii de handling la sol, cu excepția dirijării la sol a aeronavei. Ambele exceptări se aplică pentru o perioadă de doi ani, de la 1 ianuarie 2015 până la 31 decembrie 2016.

(3)

Aeroportul Internațional din Zagreb este exploatat de către Zagreb International Airport Jsc. Aeroportul a avut un trafic de 2,3 milioane de pasageri în 2013.

(4)

Aeroportul Internațional din Zagreb are în prezent un terminal pentru pasageri și se află în proces de constituire a unui nou terminal de pasageri cu infrastructura aferentă (platformă, căi de acces și locuri parcare). Noul terminal va fi finalizat și funcțional până la sfârșitul lui 2016 cel târziu. Acesta va avea o capacitate de 5 milioane de pasageri. Terminalul existent va fi închis, exceptând utilizarea de către aviația generală și alte activități diverse (închiriere de birouri etc.).

(5)

Potrivit autorităților croate, limitările actualului terminal, atât din perspectiva infrastructurii, cât și din perspectivă operațională, nu ar permite o introducere economică și eficace a unor furnizori suplimentari de servicii de handling la sol în perioada de construcție a noului terminal. De îndată ce clădirea noului terminal de pasageri și noua platformă vor fi finalizate și date în funcțiune, problemele de spațiu și de capacitate asociate infrastructurii existente vor fi rezolvate.

(6)

Potrivit autorităților croate, accesul la piața serviciilor de handling al bagajelor, handling al rampei, handling al mărfurilor și al corespondenței este în prezent deschis. Cu toate acestea, până în prezent, nu au existat cereri de eliberare a unei aprobări sau a unei licențe pentru prestarea acestor servicii de handling la sol din partea unor furnizori terți de servicii de handling la sol la Aeroportul Internațional din Zagreb. Aceste servicii sunt furnizate în prezent utilizatorilor aeroportului de către Zagreb International Airport Jsc. prin intermediul unei filiale deținute integral.

(7)

Libertatea de handling propriu se aplică și ea la Aeroportul Internațional din Zagreb. Cu toate acestea, numai o companie aeriană are în prezent handling propriu pentru o subcategorie de servicii de handling al rampei (încărcarea și descărcarea de alimente și băuturi). Niciun alt transportator aerian nu și-a exprimat interesul de a recurge la handling propriu.

(8)

Aeroportul Internațional din Zagreb deține o unitate de sortare pentru bagajele înregistrate local și pentru toate bagajele transferate. Suprafața stației de sortare este de 515 m2. Zona de sortare este situată la subsolul părții centrale a terminalului.

(9)

Aeroportul Internațional din Zagreb are un terminal de marfă cu o suprafață totală de 2 160 m2 și întregul proces de handling al mărfurilor are loc în acest antrepozit. Datorită unui număr semnificativ de restricții legate de spațiu, întregul proces se efectuează manual folosind unelte manuale și motostivuitoare. O platformă operațională de colectare și de livrare a mărfurilor cu o singură rampă de intrare/ieșire se află la antrepozitul vamal de la sol.

(10)

Terminalul de marfă al Aeroportului Internațional din Zagreb manipulează anual între 8 000 și 8 500 de tone de marfă și corespondență, din care corespondența reprezintă între 1 000 și 1 500 de tone pe an.

(11)

Aeroportul Internațional din Zagreb deține o platformă pentru aviația comercială având o suprafață totală de 140 000 m2 și 22 de poziții și o platformă pentru aviația generală cu o suprafață totală de 28 000 m2 și o capacitate de 20 de aeronave.

(12)

În conformitate cu articolul 9 alineatul (3) din directivă, Comisia a publicat un rezumat al deciziei de derogare notificate de autoritățile croate în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, iar părțile interesate au fost invitate să își prezinte observațiile.

(13)

Comisia a primit o observație din partea unui furnizor de servicii de handling la sol, prin care acesta se interesa dacă va fi organizată o procedură de licitație în perioada în care se aplică exceptarea astfel încât furnizorul de servicii de handling la sol selectat să poată să înceapă să funcționeze imediat ce perioada de exceptare a expirat. Nu au fost primite alte observații din partea părților interesate.

(14)

Autoritățile croate și-au bazat decizia de derogare pe articolul 9 alineatul (1) literele (b) și (d) din directivă, care permite, în cazul unor constrângeri specifice de spațiu sau capacitate, rezervarea pentru un singur furnizor una sau mai multe dintre categoriile menționate la articolul 6 alineatul (2) și interzicerea handlingului propriu pentru categoriile menționate la articolul 7 alineatul (2) din directivă.

(15)

În conformitate cu articolul 9 alineatul (2) litera (a) din directivă, autoritățile croate au specificat că cele două exceptări se aplică categoriilor de servicii de handling la sol menționate la punctele 3, 4 și 5, cu excepția punctului 5.1 din anexa la directivă, și anume handlingul bagajelor, handlingul mărfurilor și al corespondenței și handlingul rampei, cu excepția dirijării la sol a aeronavei.

(16)

În ceea ce privește handlingul bagajelor, Comisia consideră că, prin informațiile comunitate, autoritățile croate au demonstrat că nu este posibil să se înregistreze un al doilea terț în plus față de departamentul de servicii de handling la sol al aeroportului sau față de oricare utilizator al aeroportului care recurge la handling propriu.

(17)

Spațiul operațional este limitat și îngust, iar manevrarea căruciorului de bagaje este dificilă. Sortarea bagajelor în timpul perioadelor de încărcare maximă, atunci când ambele secțiuni de check-in sunt în funcțiune, este deosebit de problematică. Prin urmare, nu există spațiu suficient pentru a permite funcționarea cu eficacitatea a mai multor operatori.

(18)

În actuala locație, rezolvarea acestei probleme de spațiu nu este posibilă, deoarece localizarea instalației de sortare a bagajelor nu permite extinderea instalației către alte zone. Utilizarea unui nivel subteran nu ar fi o soluție fezabilă din cauza nivelului apelor subterane și riscului asociat de inundații. O localizare în exterior pentru o extindere a instalației de sortare ar necesita, de asemenea, lucrări de reconstrucție semnificative, care ar afecta foarte mult fluxul de trafic existent și ar genera mari cheltuieli, în timp ce eficiența unei astfel de instalații ar fi discutabilă.

(19)

În ceea ce privește handlingul mărfurilor și al corespondenței, Comisia consideră că, prin informațiile comunicate, autoritățile croate au demonstrat că nu este posibil să se înregistreze un al doilea terț în afară de departamentul de servicii de handling la sol aeroportului sau de oricare utilizator de handling propriu din cadrul aeroportului.

(20)

Terminalul de marfă are dimensiuni reduse. Platforma de colectare și de livrare a mărfurilor are doar o singură rampă de intrare-ieșire, care reduce mult funcțiile operaționale ale platformei, atunci când mai multe camioane sunt parcate în spațiul delimitat, în timp ce așteaptă sau în timp ce efectuează sarcini de încărcare și descărcare. Nu există, prin urmare, niciun spațiu pentru a găzdui încă un operator.

(21)

De asemenea, Comisia constată în acest context că volumul mărfurilor și al corespondenței este de aproximativ 8 000 și 8 500 de tone de mărfuri și corespondență pe an, adică mult sub pragul de 50 000 de tone de mărfuri menționat în directivă pentru obligația de a da acces terților la handlingul la sol și de a permite handlingul propriu.

(22)

În ceea ce privește handlingul rampei, cu excepția dirijării la sol a aeronavei la sosire și la plecare, Comisia consideră că, prin informațiile comunicate, autoritățile croate au demonstrat că nu este posibil să se înregistreze un al doilea terț în afară de filiala de handling la sol a aeroportului sau de oricare utilizator al aeroportului care recurge la handling propriu.

(23)

Orarul de zbor de la Aeroportul Internațional din Zagreb se caracterizează prin trei vârfuri de încărcare de scurtă durată, și anume vârful de dimineață, vârful de după-amiaza și vârful de seara de încărcare maximă. În cursul acestor vârfuri de încărcare, numeroase unități diferite de echipamente trebuie să fie puse în funcțiune pentru perioade relativ scurte de timp pentru a îndeplini toate cerințele legate de handlingul rapid al aeronavei.

(24)

Spațiul de parcare pentru un număr atât de mare de unități de echipamente prezintă o problemă. Având în vedere spațiul ocupat de clădiri și alte evoluții, nu există suficient spațiu disponibil în apropierea poziției de parcare a aeronavei pentru a permite parcarea unor unități de echipamente suplimentare. Spațiul de parcare necesar pentru echipamentele existente constituie deja o problemă pentru gestionarea aeroportului. Problema devine și mai mare în timpul iernii, când vehiculele pentru îndepărtarea și eliminarea zăpezii sunt parcate în spațiul de parcare limitat. Din cauza acestei lipse de spațiu de parcare nu poate fi acceptat, așadar, un al doilea operator.

(25)

Constrângerile menționate mai sus, legate de lipsa de spațiu de parcare, nu se aplică însă dirijării la sol a aeronavelor, deoarece pentru aceste servicii nu este nevoie de echipamente voluminoase. Aceste prestări de servicii nu sunt acoperite de decizia de derogare notificată de autoritățile croate și, prin urmare, nu va exista nicio restricție în ceea ce privește numărul de furnizori pentru serviciile de dirijare la sol a aeronavelor la Aeroportul Internațional din Zagreb.

(26)

De asemenea, din informațiile de care dispune Comisia reiese că, în decembrie 2013, a început construcția unui nou terminal la Aeroportul Internațional din Zagreb. Prima fază de construcție a noului terminal se preconizează a fi finalizată în 2016, iar terminalul ar trebuie să fie operațional până la sfârșitul anului 2016. Noul terminal va avea o capacitate de 5 milioane de pasageri pe an și va include un nou sistem de bagaje complet integrat, o nouă platformă, precum și noi căi de rulare și drumuri de serviciu. Potrivit explicațiilor furnizate de autoritățile croate, construcția și punerea în funcțiune a noului terminal vor rezolva actualele constrângeri privind spațiul și capacitatea. Construcția și punerea în funcțiune a noului terminal pot fi, prin urmare, considerate drept o măsură adecvată pentru depășirea constrângerilor în conformitate cu articolul 9 alineatul (2) litera (b).

(27)

Exceptările prevăzute în decizia de derogare notificată de autoritățile croate sunt limitate ca timp, și anume pentru o perioadă de doi ani. Prin urmare, ele respectă cerințele stabilite la articolul 9 alineatul (6) din directivă.

(28)

În sfârșit, în lumina celor de mai sus și, în special, a situației actuale de la Aeroportul Internațional din Zagreb, a limitărilor acestor exceptări în ceea ce privește domeniul de aplicare material și temporal și a măsurilor luate pentru a depăși constrângerile existente, Comisia consideră că exceptările nu aduc atingere obiectivelor prezentei directive, nu dau naștere la denaturări ale concurenței între furnizorii de servicii de handling la sol și/sau utilizatorii aeroportului care recurg la handling propriu și nu se prelungesc mai mult decât este necesar în conformitate cu articolul 9 alineatul (2) al doilea paragraf din directivă.

(29)

În acest context, s-a ținut seama, de asemenea, de faptul că limitările prevăzute de exceptări se aplică în mod nediscriminatoriu tuturor furnizorilor (potențiali) de servicii de handling la sol, în afară de departamentul de servicii de handling la sol al aeroportului, precum și tuturor utilizatorilor aeroportului care recurg la handling propriu, că până în prezent niciun furnizor de servicii de handling la sol sau utilizator al aeroportului nu a făcut o cerere pentru a avea dreptul de a efectua activități de handling la sol la Aeroportul Internațional din Zagreb, deși în prezent nu există restricții de acces pentru furnizorii terți sau limitări ale dreptului la handling propriu, și că nici una dintre părțile interesate nu a prezentat obiecții cu privire la decizia de derogare. În ceea ce privește observațiile primite în legătură cu o eventuală procedură de licitație, Comisia reamintește obligația autorităților croate de a respecta, în timp util, toate normele relevante din legislația Uniunii în această privință, inclusiv articolul 11 din directivă.

(30)

Prezenta decizie se aplică fără a aduce atingere articolul 102 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, care interzice folosirea în mod abuziv de către una sau mai multe întreprinderi a unei poziții dominante deținute pe piața internă sau pe o parte substanțială a acesteia, ca fiind incompatibilă cu piața internă, în măsura în care poate afecta comerțul dintre statele membre.

(31)

Prin urmare, ținând seama de rezultatul examinării efectuate de Comisie și după consultarea Republicii Croația, decizia de derogare luată de acest stat membru în temeiul articolului 9 alineatul (1) literele (b) și (d) din directivă cu privire la Aeroportul Internațional din Zagreb, care a fost notificată Comisiei la 1 septembrie 2014 și la 17 decembrie 2014, ar trebui să fie aprobată.

(32)

Măsurile prevăzute în prezenta decizie sunt în conformitate cu avizul Comitetului consultativ menționat la articolul 10 din directivă,

13.3.2015   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 68/54

(1)

Decizia BCE/2010/21 (1) stabilește normele pentru întocmirea conturilor anuale ale Băncii Centrale Europene (BCE).

(2)

Este necesară clarificarea suplimentară a metodei de evaluare a titlurilor de valoare deținute în scopuri de politică monetară.

(3)

Trebuie încorporate clarificări tehnice în Decizia BCE/2010/21 ca urmare a adoptării Deciziei BCE/2014/40 (2) și a Deciziei BCE/2014/45 (3).

(4)

În plus, sunt necesare anumite modificări suplimentare de natură tehnică ale Deciziei BCE/2010/21.

(5)

Prin urmare, Decizia BCE/2010/21 ar trebui modificată în mod corespunzător,

1.

Articolul 8 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 8

Norme de evaluare a elementelor din bilanț

(1)   Pentru evaluarea elementelor din bilanț se utilizează cursurile și prețurile curente de pe piață, cu excepția dispozițiilor contrare prevăzute în anexa I.

(2)   Reevaluarea aurului, a instrumentelor în monedă străină, a titlurilor de valoare (altele decât titlurile de valoare clasificate ca păstrate până la scadență, titlurile de valoare netranzacționabile și titlurile de valoare deținute în scopuri de politică monetară care sunt contabilizate cu costurile amortizate), precum și a instrumentelor financiare, atât în bilanț, cât și în afara bilanțului, se efectuează la sfârșitul anului, la cursurile și prețurile medii ale pieței.

(3)   Nu se face distincție între diferențele din reevaluare la preț și la cursul de schimb pentru aur, dar se contabilizează o singură diferență din reevaluare pentru aur, bazată pe prețul în euro pe unitate de măsură definită a aurului, preț determinat de cursul de schimb EUR/USD valabil la data reevaluării trimestriale. În cazul schimburilor valutare, inclusiv tranzacțiile din bilanț și din afara bilanțului, reevaluarea se efectuează pentru fiecare monedă în parte. În sensul prezentului articol, deținerile de DST, inclusiv pozițiile în monedă externă individuale desemnate care stau la baza coșului DST, sunt înregistrate ca o singură poziție. Pentru titluri de valoare, reevaluarea se efectuează pentru fiecare cod în parte, adică același tip/număr ISIN, în timp ce orice opțiuni incluse nu vor fi separate în scopul evaluării. Titlurile de valoare deținute în scopuri de politică monetară sau incluse la posturile «Alte active financiare» sau «Diverse» sunt înregistrate ca poziții separate.

(4)   Titlurile de valoare clasificate ca titluri de valoare păstrate până la scadență sunt înregistrate ca poziții separate, se evaluează la costurile amortizate și fac obiectul deprecierii. Același tratament se aplică titlurilor de valoare netranzacționabile și titlurilor de valoare deținute în scopuri de politică monetară care sunt contabilizate la costurile amortizate. Titlurile de valoare clasificate ca titluri de valoare păstrate până la scadență pot fi vândute înainte de scadență în oricare dintre următoarele cazuri:

2.

Anexa I se înlocuiește cu textul prevăzut în anexa la prezenta decizie.

13.3.2015   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 68/69

(1)

Orientarea BCE/2010/20 (1) stabilește normele pentru standardizarea procedurilor contabile și a raportării financiare pentru operațiunile efectuate de băncile centrale naționale.

(2)

Este necesară clarificarea suplimentară a metodei de evaluare a titlurilor de valoare deținute în scopuri de politică monetară.

(3)

Ca urmare a adoptării Deciziei BCE/2014/40 (2) și a Deciziei BCE/2014/45 (3), în Orientarea BCE/2010/20 trebuie încorporate clarificări tehnice.

(4)

În plus, sunt necesare anumite modificări suplimentare de natură tehnică ale Orientării BCE/2010/20.

(5)

Prin urmare, Orientarea BCE/2010/20 ar trebui modificată în mod corespunzător,

1.

Articolul 7 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 7

Norme de evaluare a elementelor din bilanț

(1)   Pentru evaluarea elementelor din bilanț se utilizează ratele și prețurile curente de pe piață, cu excepția cazurilor în care se prevede altfel în anexa IV.

(2)   Reevaluarea aurului, a instrumentelor în valută externă, a titlurilor de valoare (altele decât titlurile de valoare clasificate ca titluri de valoare păstrate până la scadență, titlurile de valoare netranzacționabile și titlurile de valoare deținute în scopuri de politică monetară care sunt contabilizate cu costurile amortizate), precum și a instrumentelor financiare, atât din bilanț, cât și din afara bilanțului, se efectuează la data reevaluării trimestriale, la ratele și prețurile medii ale pieței. Acest lucru nu împiedică entitățile raportoare să-și reevalueze portofoliile mai frecvent pentru scopuri interne, cu condiția ca pe parcursul trimestrului elementele din bilanțul lor să fie raportate doar la valoarea de tranzacționare.

(3)   Nu se face distincție între diferențele din reevaluare la preț și la curs de schimb pentru aur, dar se înregistrează o singură diferență din reevaluare pentru aur, bazată pe prețul în euro pe unitatea de măsură definită a aurului, preț determinat de cursul de schimb EUR/USD valabil la data reevaluării trimestriale. În cazul schimburilor valutare, inclusiv tranzacțiile din bilanț și din afara bilanțului, reevaluarea se efectuează pentru fiecare monedă în parte. În sensul prezentului articol, deținerile de DST, inclusiv pozițiile în valută externă individuale desemnate care stau la baza coșului DST, sunt înregistrate ca o singură poziție. Pentru titlurile de valoare, reevaluarea se efectuează pentru fiecare cod în parte, adică același tip/număr ISIN, în timp ce orice opțiuni incluse nu vor fi separate în scopul evaluării. Titlurile de valoare deținute în scopuri de politică monetară sau incluse la postul «Alte active financiare» sau «Diverse» sunt înregistrate ca poziții separate.

(4)   Înregistrările valorilor rezultate din reevaluare se stornează la sfârșitul următorului trimestru, cu excepția descreșterilor de valoare rezultate din reevaluare înregistrate în contul de profit și pierdere la sfârșitul anului; orice tranzacție din cursul trimestrului se raportează la prețurile și ratele de tranzacționare.

(5)   Titlurile de valoare clasificate ca titluri de valoare păstrate până la scadență sunt considerate dețineri separate, se evaluează la costurile amortizate și fac obiectul deprecierii. Același tratament se aplică titlurilor de valoare netranzacționabile și titlurilor de valoare deținute în scopuri de politică monetară care sunt contabilizate la costurile amortizate. Titlurile de valoare clasificate ca titluri de valoare păstrate până la scadență pot fi vândute înainte de scadență în oricare dintre următoarele situații:

2.

La articolul 13, alineatul (2) se înlocuiește cu următorul text:

„(2)   Primele sau disconturile aferente titlurilor de valoare emise și achiziționate se calculează și se prezintă ca parte a veniturilor din dobânzi și se amortizează pe durata de viață contractuală reziduală a titlurilor, fie conform metodei amortizării liniare, fie conform metodei ratei interne a rentabilității (RIR). Totuși, metoda RIR este obligatorie pentru titlurile cu discont, cu o scadență reziduală mai mare de un an la data achiziționării.”

3.

La articolul 15, alineatul (2) se înlocuiește cu următorul text:

„(2)   Swap-urile pe rata dobânzii, contractele futures pe rata dobânzii, contractele forward pe rata dobânzii, alte instrumente și opțiuni având ca obiect rata dobânzii, cu excepția opțiunilor incluse în titlurile de valoare, se înregistrează în contabilitate și se reevaluează element cu element. Aceste instrumente se înregistrează separat de posturile din bilanț.”

4.

Articolul 19 se modifică după cum urmează:

5.

La articolul 22, alineatul (6) se înlocuiește cu următorul text:

„(6)   Cu excepția opțiunilor incluse în titlurile de valoare, fiecare contract de opțiune se reevaluează individual. Descreșterile de valoare rezultate din reevaluare înregistrate în contul de profit și pierdere nu se stornează în anii ulteriori în raport cu creșterile de valoare rezultate din reevaluare. Creșterile de valoare rezultate din reevaluare se creditează într-un cont de reevaluare. Descreșterile de valoare rezultate din reevaluare pe orice opțiune nu se compensează cu creșterile de valoare rezultate din reevaluare pe o altă opțiune.”

6.

În anexa II, se adaugă următoarea definiție:

„—    Contraparte centrală de compensare (JRC) : înseamnă o persoană juridică ce se interpune între contrapărțile în contractele tranzacționate pe una sau mai multe piețe financiare, devenind cumpărătorul pentru orice vânzător și vânzătorul pentru orice cumpărător.”

7.

În anexa III, punctul 2.2 se înlocuiește cu următorul text:

8.

Anexa IV se înlocuiește cu textul prevăzut în anexa la prezenta decizie.