5.2.2015

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 29/1

---

REGULAMENTUL DE PUNERE ÎN APLICARE (UE) 2015/170 AL COMISIEI

din 4 februarie 2015

de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1135/2009 de impunere a unor condiții speciale de reglementare a importurilor de anumite produse originare sau expediate din China

(Text cu relevanță pentru SEE)

COMISIA EUROPEANĂ,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

având în vedere Regulamentul (CE) nr. 178/2002 al Parlamentului European și al Consiliului din 28 ianuarie 2002 de stabilire a principiilor și a cerințelor generale ale legislației alimentare, de instituire a Autorității Europene pentru Siguranța Alimentară și de stabilire a procedurilor în domeniul siguranței produselor alimentare (1), în special articolul 53 alineatul (1) litera (b) punctul (ii),

întrucât:

(1)

Ca urmare a detectării, în China și la importul în UE, a unor niveluri ridicate de melamină în laptele pentru sugari, în alte produse lactate, în soia și în produse pe bază de soia, precum și în bicarbonatul de amoniu destinat alimentelor și furajelor, Regulamentul (CE) nr. 1135/2009 al Comisiei (2) impune condiții speciale de reglementare a importurilor acestor produse originare sau expediate din China. Pe baza regulamentului menționat, sunt interzise importurile de produse care conțin lapte, produse lactate, soia și produse pe bază de soia destinate alimentației speciale a sugarilor și a copiilor de vârstă mică și originare sau expediate din China. În plus, controalele de identitate și fizice, inclusiv eșantionarea și analiza pentru a controla prezența melaminei, se efectuează asupra a aproximativ 20 % din loturile originare sau expediate din China de bicarbonat de amoniu destinat alimentelor și furajelor și de furaje și de alimente care conțin lapte, produse lactate, soia și produse pe bază de soia.

(2)

Din iulie 2009, a fost raportat un singur eșantion neconform de către autoritățile competente din statele membre. Rezultatele privind acest eșantion, raportate în 2011, au indicat o ușoară depășire a nivelului maxim de melamină din bicarbonatul de amoniu. Prin urmare, este necesar să se abroge condițiile speciale de reglementare a importurilor de lapte pentru sugari, de alte produse lactate, de soia și de produse pe bază de soia, precum și de bicarbonat de amoniu destinat alimentelor și furajelor, care sunt originare sau expediate din China.

(3)	Măsurile prevăzute în prezentul regulament sunt conforme cu avizul Comitetului permanent pentru plante, animale, produse alimentare și hrană pentru animale,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

Regulamentul (CE) nr. 1135/2009 se abrogă.

Articolul 2

Prezentul regulament intră în vigoare în a treia zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

---

(1)  JO L 31, 1.2.2002, p. 1.

(2)  Regulamentul (CE) nr. 1135/2009 al Comisiei din 25 noiembrie 2009 de impunere a unor condiții speciale de reglementare a importurilor de anumite produse originare sau expediate din China și de abrogare a Deciziei 2008/798/CE a Comisiei (JO L 311, 26.11.2009, p. 3).

---

5.2.2015

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 29/3

---

REGULAMENTUL DE PUNERE ÎN APLICARE (UE) 2015/171 AL COMISIEI

din 4 februarie 2015

privind anumite aspecte din cadrul procedurii de acordare de licențe întreprinderilor feroviare

(Text cu relevanță pentru SEE)

COMISIA EUROPEANĂ,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

având în vedere Directiva 2012/34/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 21 noiembrie 2012 privind instituirea spațiului feroviar unic european (1), în special articolul 17 alineatul (5),

întrucât:

(1)	Recomandarea Comisiei din 7 aprilie 2004 privind utilizarea unui format european comun pentru documentele de licență, emisă în conformitate cu Directiva 95/18/CE (2), a recomandat utilizarea formatului standard pentru documentele de licență emise de autoritățile naționale care acordă licențele.

(2)

În conformitate cu articolul 23 din Directiva 2012/34/UE, licențele acordate de autoritățile naționale care acordă licențele sunt valabile pe întreg teritoriul Uniunii. Autoritățile naționale care acordă licențele ar trebui să informeze Agenția Europeană a Căilor Ferate cu privire la licențele care s-au eliberat, s-au suspendat, s-au retras sau s-au modificat, iar aceasta din urmă ar trebui să informeze statele membre în mod corespunzător. Un tipizat comun pentru licență ar facilita activitatea autorităților naționale care acordă licențele și a Agenției Europene a Căilor Ferate și ar oferi un acces mai ușor la informațiile privind licențele tuturor părților interesate, în special autorităților care acordă licențele din alte state membre și administratorilor infrastructurii.

(3)

Toate informațiile necesare care confirmă că o anumită întreprindere feroviară a primit în mod regulat licența pentru un anumit tip de servicii de transport feroviar pot fi cuprinse într-un document standardizat. Tipizatul standard de document de licență ar facilita publicarea tuturor informațiilor relevante privind licențele pe pagina de internet a Agenției Europene a Căilor Ferate. Formatul standard ar putea fi modificat în viitor, în funcție de experiența dobândită în ceea ce privește utilizarea sa și de evoluția nevoilor de informații suplimentare care să figureze pe licențe.

(4)

Condițiile pe baza cărora pot fi îndeplinite cerințele menționate la articolul 22 din Directiva 2012/34/UE privind acoperirea pentru răspunderea civilă pot varia între statele membre în funcție de legislația națională. Dovezile că întreprinderea feroviară îndeplinește aceste cerințe naționale ar trebui să fie prezentate într-o anexă la licență. Tipizatul standard pentru această anexă ar trebui să fie utilizat în acest sens. În cazul în care întreprinderea feroviară dorește să își exercite activitățile în două sau mai multe state membre, acoperirea pentru răspunderea civilă pentru fiecare dintre aceste state membre ar trebui să fie menționată într-o anexă suplimentară, care ar trebui să fie pusă la dispoziție de autoritatea care acordă licențele din statul membru suplimentar în care întreprinderea feroviară dorește să opereze.

(5)	Autoritățile care acordă licențele își pot reduce costurile administrative, nivelul taxelor de acordare a licenței și timpul necesar pentru a lua o decizie privind o cerere de licență în cazul în care schimbă rapid informațiile necesare cu alte autorități sau cu alte entități publice sau private.

(6)	Având în vedere activitatea nesemnificativă a pieței, în anumite state membre, nu s-a luat nicio decizie de acordare de licențe timp de unul sau de doi ani consecutivi. În același timp, taxele ridicate pot reprezenta un obstacol în calea intrării pe piață a întreprinderilor feroviare.

(7)	Întreprinderile feroviare care solicită acordarea unei licențe noi nu ar trebui să se confrunte cu condiții de acordare a licențelor mai puțin favorabile decât cele aplicabile întreprinderilor deja existente pe piață.

(8)	Sarcina administrativă inutilă impusă autorităților care acordă licențele și întreprinderilor ar trebui să fie redusă prin limitarea strictă a cerințelor la condițiile prevăzute în Directiva 2012/34/UE.

(9)

Autoritățile care acordă licențele nu au obligația de a solicita o taxă de acordare a licenței din partea unei întreprinderi feroviare. Cu toate acestea, statele membre pot decide să aplice o astfel de taxă pentru activitatea desfășurată de autoritățile care acordă licențele la examinarea cererilor. Într-un astfel de caz, taxa de acordare a licenței ar trebui să fie nediscriminatorie, să se perceapă efectiv tuturor întreprinderilor care solicită o licență și să se bazeze pe volumul de muncă real al autorităților care acordă licențele. În cazul în care taxa de acordare a licenței depășește suma de 5 000 EUR, autoritatea care acordă licențele indică numărul de ore de muncă depuse per angajat și cheltuielile în nota de plată a taxei

(10)

Încercând să creeze condiții de concurență echitabilă între întreprinderile feroviare, Directiva 2012/34/UE a abrogat anumite dispoziții care nu sunt compatibile cu condițiile de piață care au evoluat, prin care întreprinderile feroviare trebuie să fie asigurate sau să dispună de garanții adecvate condițiilor de piață. Autoritățile care acordă licențele ar trebui să fie invitate să verifice punerea în aplicare a condițiilor revizuite în cooperare cu alte autorități din statele membre.

(11)	Acordarea unei licențe pentru o întreprindere feroviară nu ar trebui să fie condiționată de deținerea de către aceasta a unui certificat de siguranță menționat la articolul 10 din Directiva 2004/49/CE a Parlamentului European și a Consiliului (3).

(12)

Întreprinderile feroviare noi sunt esențiale pentru concurență, însă acestea pot avea dificultăți practice în a prezenta un istoric privind capacitatea lor financiară care să le permită să stabilească ipoteze realiste pentru următoarea perioadă de 12 luni, în conformitate cu articolul 20 alineatele (1) și (2) din Directiva 2012/34/UE. Deși organele legislative ale UE au creat opțiunea de dovadă simplificată pentru anumite companii aeriene mai mici în conformitate cu articolul 5 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 1008/2008 al Parlamentului European și al Consiliului (4), procedura de obținere a unei licențe poate lua în considerare aceste dificultăți practice, ușurând procedura de demonstrare a capacității financiare pentru întreprinderile feroviare care solicită o licență.

(13)	Măsurile prevăzute de prezentul regulament sunt conforme cu avizul comitetului instituit în temeiul articolului 62 alineatul (1) din Directiva 2012/34/UE,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

Obiect

Prezentul regulament stabilește detaliile pentru utilizarea unui tipizat comun de licență. El prevede, de asemenea, anumite aspecte ale procedurii de acordare a unei licențe.

Articolul 2

Definiții

În sensul prezentului regulament, „licență” înseamnă tipizatul comun completat și semnat în mod corespunzător, astfel cum se prevede în anexele I și II la prezentul regulament, care trebuie depus la Agenția Europeană a Căilor Ferate.

Articolul 3

Utilizarea tipizatului comun pentru licență

(1)   Licențele eliberate în conformitate cu capitolul III din Directiva 2012/34/UE folosesc formatul standard stabilit în anexele I și II la prezentul regulament.

În cazul în care se eliberează o nouă licență, autoritatea care acordă licențele trebuie să atribuie un număr CE de notificare a licenței în conformitate cu sistemul de numerotare armonizat, denumit număr european de identificare (ENI), astfel cum se prevede în apendicele 2 la Decizia 2007/756/CE a Comisiei.

De fiecare dată când o licență este acordată, modificată într-un mod relevant, suspendată, retrasă sau înlocuită cu o licență temporară, autoritatea care acordă licențele întocmește o licență bazată pe acest format.

(2)   Autoritățile care acordă licențele informează Agenția Europeană a Căilor Ferate în conformitate cu articolul 24 alineatul (8) din Directiva 2012/34/UE, comunicându-i o copie a licenței, astfel cum se prevede în protocolul de comunicare convenit între acestea.

(3)   Informațiile privind acoperirea financiară pentru răspunderea civilă prevăzută la articolul 22 din Directiva 2012/34/UE trebuie să fie declarate în anexa la licență, utilizând formatul standard stabilit în anexa II la prezentul regulament. Autoritatea care eliberează licența trebuie să atașeze o anexă la aceasta. Respectiva anexă trebuie să primească numărul unu (1).

(4)   Prin informațiile furnizate în anexele privind răspunderea, astfel cum se prevede în anexa II la prezentul regulament, autoritatea care acordă licențele dintr-un anumit stat membru sau un administrator de infrastructură poate verifica dacă acoperirea de răspundere civilă asumată de întreprinderea feroviară și aprobată de către alte autorități care acordă licențele este suficientă în respectivul stat membru. În cazul în care autoritatea care acordă licențele constată că nivelul de acoperire este insuficient, aceasta poate solicita întreprinderii feroviare să contracteze o acoperire suplimentară. Întreprinderea feroviară trebuie să furnizeze autorității care acordă licențele informațiile solicitate cu privire la acoperirea sa.

(5)   În momentul în care autoritatea care acordă licențele constată existența unei acoperiri suficiente, acesta informează Agenția Europeană a Căilor Ferate, actualizând anexa existentă transmisă de o autoritate care acordă licențele din același stat membru sau adăugând o nouă anexă la licență, utilizând formatul standard din prezenta anexă II, și atribuie următorul număr (2, 3, 4 etc.) respectivei anexe.

(6)   Fiecare anexă referitoare la răspundere trebuie să menționeze suma, aria de acoperire (de exemplu, aria geografică sau tipurile de servicii) și data de începere și, dacă este cazul, data de expirare a acoperirii. Numărul de notificare al licenței se menționează în fiecare anexă pentru a se stabili o legătură clară cu întreprinderea feroviară care deține licența. Autoritatea care acordă licențele întocmește o anexă actualizată atunci când este informată cu privire la o modificare în ceea ce privește acoperirea de răspundere civilă și transmite această anexă Agenției Europene a Căilor Ferate.

Articolul 4

Taxe de acordare a licenței

Statele membre pot percepe o taxă de acordare a licenței pentru examinarea fiecărei cereri. Taxele de acordare a licențelor se aplică într-o manieră nediscriminatorie.

Articolul 5

Anumite aspecte referitoare la cerințele privind acoperirea de răspundere civilă și garanțiile adecvate

(1)   Autoritatea care acordă licențele publică nivelurile minime cerute de acoperire, inclusiv atunci când valoarea unei astfel de acoperiri este prevăzută în legislația națională.

(2)   Autoritatea care acordă licențele nu poate solicita ca acoperirea să intre în vigoare înainte ca întreprinderea feroviară să își înceapă operațiunile feroviare.

(3)   În termen de cel târziu 25 august 2015, autoritatea care acordă licențele care a eliberat licența solicită de la toate întreprinderile feroviare care dețin licențe dovezi privind nivelul și aria de acoperire a răspunderii lor existente în caz de accidente, cu excepția cazului în care acestea au contractat o asigurare sau autoritatea dispune deja de aceste informații. De asemenea, autoritatea poate solicita astfel de dovezi din partea întreprinderilor feroviare, în cazul în care are îndoieli cu privire la faptul că acoperirea lor îndeplinește cerințele menționate la articolul 22 din Directiva 2012/34/UE (5).

(4)   În cazul în care întreprinderea nu poate demonstra că este asigurată în mod corespunzător, dar că dispune de garanții adecvate pentru acoperire, autoritatea care acordă licențele examinează, dacă este cazul în urma consultării organismului de reglementare, în care întreprinderea a obținut garanții de acest tip în condiții care corespund condițiilor de piață care ar fi fost obținute de orice altă întreprindere cu același nivel de capacitate financiară și de expunere la risc.

(5)   În cazul în care autoritatea care acordă licențele suspendă licența, în conformitate cu articolul 24 alineatul (1) din Directiva 2012/34/UE, sau acordă o licență temporară, în conformitate cu articolul 24 alineatul (3) din directiva menționată, aceasta informează toate celelalte autorități competente menționate în Regulamentul (CE) nr. 1370/2007 al Parlamentului European și al Consiliului (6), cu care aceasta știe că întreprinderea feroviară a contractat servicii. În cazul în care autoritatea care acordă licențele își exprimă îndoiala în ceea ce privește compatibilitatea garanțiilor pentru acoperirea răspunderii sale cu normele Uniunii privind ajutoarele de stat, ea poate transmite informațiile necesare autorităților responsabile de controlul acestor norme privind ajutoarele de stat.

Articolul 6

Legătura cu certificatele de siguranță

(1)   Acordarea unei licențe nu poate fi condiționată de deținerea de către întreprindere a unui certificat de siguranță menționat la articolul 10 din Directiva 2004/49/CE.

(2)   În cazul în care o întreprindere deține un certificat de siguranță, autoritatea care acordă licențele nu verifică îndeplinirea cerințelor pentru certificatul de siguranță la acordarea licenței.

Articolul 7

Anumite aspecte ale procedurii de acordare a licenței

(1)   În termen de o lună de la primirea cererii, autoritatea care acordă licențele informează întreprinderea că dosarul este complet sau solicită informații suplimentare. Acest termen poate fi prelungit cu două săptămâni în circumstanțe excepționale, iar întreprinderea este informată în acest sens. După ce a primit informații suplimentare, autoritatea care acordă licențele informează întreprinderea în maximum o lună dacă dosarul este complet.

(2)   Autoritatea care acordă licențele poate să solicite doar documente menționate în capitolul III din Directiva 2012/34/UE sau documente cerute de legislația națională. Autoritatea care acordă licențele trebuie să publice o listă cu toate documentele și conținutul lor și nu solicită documente suplimentare din partea întreprinderilor. Atunci când lista este actualizată și publicată, întreprinderile se pot baza în continuare pe lista anterioară în ceea ce privește cererile transmise de aceștia înainte de actualizare.

(3)   În ceea ce privește întreprinderile cu venituri anuale de mai puțin de 5 milioane EUR din activități de transport feroviar, autoritatea de acordare a licențelor poate considera îndeplinită cerința privind capacitatea întreprinderii de a-și îndeplini obligațiile existente și cele potențiale pe o perioadă de 12 luni de la începerea operațiunilor în conformitate cu articolul 20 alineatul (1) din Directiva 2012/34/UE, în cazul în care întreprinderea poate demonstra că deține un capital net de cel puțin 100 000 EUR sau de o valoare convenită cu organismul de reglementare. Autoritatea de acordare a licențelor publică această valoare.

Articolul 8

Intrarea în vigoare

Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Prezentul regulament se aplică de la 16 iunie 2015.

---

(1)  JO L 343, 14.12.2012, p. 32.

(2)  Directiva 95/18/CE a Consiliului privind acordarea de licențe întreprinderilor feroviare (JO L 113, 20.4.2004, p. 37).

(3)  Directiva 2004/49/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 29 aprilie 2004 privind siguranța căilor ferate comunitare (JO L 164, 30.4.2004, p. 44).

(4)  Regulamentul (CE) nr. 1008/2008 al Parlamentului European și al Consiliului din 24 septembrie 2008 privind normele comune pentru operarea serviciilor aeriene în Comunitate (JO L 293, 31.10.2008, p. 3).

(5)  Directiva 2012/34/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 21 noiembrie 2012 privind instituirea spațiului feroviar unic european.

(6)  Regulamentul (CE) nr. 1370/2007 al Parlamentului European și al Consiliului din 23 octombrie 2007 privind serviciile publice de transport feroviar și rutier de călători și de abrogare a Regulamentelor (CEE) nr. 1191/69 și nr. 1107/70 ale Consiliului (JO L 315, 3.12.2007, p. 1).

---

---

---

5.2.2015

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 29/11

---

REGULAMENTUL DE PUNERE ÎN APLICARE (UE) 2015/172 AL COMISIEI

din 4 februarie 2015

de stabilire a valorilor forfetare de import pentru fixarea prețului de intrare pentru anumite fructe și legume

COMISIA EUROPEANĂ,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

având în vedere Regulamentul (UE) nr. 1308/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 de instituire a unei organizări comune a piețelor produselor agricole și de abrogare a Regulamentelor (CEE) nr. 922/72, (CEE) nr. 234/79, (CE) nr. 1037/2001 și (CE) nr. 1234/2007 ale Consiliului (1),

având în vedere Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 543/2011 al Comisiei din 7 iunie 2011 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1234/2007 al Consiliului în sectorul fructelor și legumelor și în sectorul fructelor și legumelor procesate (2), în special articolul 136 alineatul (1),

întrucât:

(1)

Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 543/2011 prevede, ca urmare a rezultatelor negocierilor comerciale multilaterale din cadrul Rundei Uruguay, criteriile pentru stabilirea de către Comisie a valorilor forfetare de import din țări terțe pentru produsele și perioadele menționate în partea A din anexa XVI la regulamentul respectiv.

(2)

Valoarea forfetară de import se calculează în fiecare zi lucrătoare, în conformitate cu articolul 136 alineatul (1) din Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 543/2011, ținând seama de datele zilnice variabile. Prin urmare, prezentul regulament trebuie să intre în vigoare la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

Valorile forfetare de import prevăzute la articolul 136 din Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 543/2011 sunt stabilite în anexa la prezentul regulament.

Articolul 2

Prezentul regulament intră în vigoare la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

---

(1)  JO L 347, 20.12.2013, p. 671.

(2)  JO L 157, 15.6.2011, p. 1.

---

---

5.2.2015

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 29/14

---

DECIZIA (PESC) 2015/173 A COMITETULUI POLITIC ȘI DE SECURITATE

din 3 februarie 2015

privind numirea comandantului misiunii UE pentru misiunea militară a Uniunii Europene pentru a contribui la instruirea forțelor de securitate somaleze (EUTM Somalia) și de abrogare a Deciziei EUTM Somalia/1/2013 (EUTM Somalia/1/2015)

COMITETUL POLITIC ȘI DE SECURITATE,

având în vedere Tratatul privind Uniunea Europeană, în special articolul 38 al treilea paragraf,

având în vedere Decizia 2010/96/PESC a Consiliului din 15 februarie 2010 privind o misiune militară a Uniunii Europene pentru a contribui la instruirea forțelor de securitate somaleze (1), în special articolul 5,

întrucât:

(1)

În temeiul articolului 5 alineatul (1) din Decizia 2010/96/PESC, Consiliul a autorizat Comitetul politic și de securitate (COPS), în conformitate cu articolul 38 din Tratatul privind Uniunea Europeană, să adopte deciziile corespunzătoare referitoare la controlul politic și la conducerea strategică a misiunii EUTM Somalia, inclusiv deciziile privind numirea comandantului misiunii UE.

(2)	La 17 decembrie 2013, COPS a adoptat Decizia EUTM Somalia/1/2013 (2) de numire a generalului de brigadă Massimo MINGIARDI în calitate de comandant de misiune UE pentru EUTM Somalia.

(3)	La 18 decembrie 2014, Italia a propus numirea generalului de brigadă Antonio MAGGI în calitate de nou comandant de misiune UE pentru EUTM Somalia, pentru a-i succeda generalului de brigadă Massimo MINGIARDI.

(4)	La 8 ianuarie 2015, Comitetul militar al UE a recomandat COPS să îl numească pe generalul de brigadă Antonio MAGGI în calitate de comandant de misiune UE pentru EUTM Somalia, pentru a-i succeda generalului de brigadă Massimo MINGIARDI.

(5)	Decizia EUTM Somalia/1/2013 ar trebui abrogată.

(6)

În conformitate cu articolul 5 din Protocolul nr. 22 privind poziția Danemarcei, anexat la Tratatul privind Uniunea Europeană și la Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, Danemarca nu participă la elaborarea și la punerea în aplicare a deciziilor și a acțiunilor Uniunii care au implicații în materie de apărare. În consecință, Danemarca nu participă la adoptarea prezentei decizii, nu este obligată în temeiul acesteia și nici nu face obiectul aplicării sale,

ADOPTĂ PREZENTA DECIZIE:

Articolul 1

Generalul de brigadă Antonio MAGGI este numit comandant de misiune UE al misiunii militare a Uniunii Europene pentru a contribui la instruirea forțelor de securitate somaleze (EUTM Somalia) începând cu 8 martie 2015.

Articolul 2

Decizia EUTM Somalia/1/2013 se abrogă.

Articolul 3

Prezenta decizie intră în vigoare la 8 martie 2015.

---

(1)  JO L 44, 19.2.2010, p. 16.

(2)  Decizia EUTM Somalia/1/2013 a Comitetului politic și de securitate din 17 decembrie 2013 privind numirea unui comandant al misiunii UE pentru misiunea militară a Uniunii Europene pentru a contribui la instruirea forțelor de securitate somaleze (EUTM Somalia) (JO L 346, 20.12.2013, p. 53).

---

5.2.2015

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 29/16

---

Rectificare la Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 780/2013 al Comisiei din 14 august 2013 de modificare a Regulamentului (UE) nr. 206/2010 al Comisiei de stabilire a unor liste de țări terțe, teritorii sau părți ale acestora autorizate să introducă în Uniunea Europeană anumite animale și carne proaspătă, precum și a cerințelor de certificare sanitar-veterinară

( Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 219 din 15 august 2013 )

La pagina 9, în anexă, în modelul de certificat veterinar RUM-A, la punctul II.1.6. Febra Văii de Rift al treilea paragraf ultima teză:

în loc de:

„[…] în termen de 10 zile de la expedierea către Uniune.”,

se va citi:

„[…] în termen de 10 zile înainte de expedierea către Uniune.”

---