7.1.2015   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 3/1

(1)

Valoarea masei medii utilizată pentru calculul emisiilor specifice de CO2 corespunzătoare fiecărui autoturism nou se ajustează la fiecare trei ani, pentru a se ține seama de modificările survenite în masa medie a vehiculelor noi înmatriculate în Uniune.

(2)

Pe baza monitorizării masei în ordine de mers a autoturismelor noi înmatriculate în anii calendaristici 2011, 2012 și 2013, este evident faptul că masa medie a crescut și că valoarea M0 menționată la punctul 1 litera (b) din anexa I la Regulamentul (CE) nr. 443/2009 ar trebui adaptată în consecință.

(3)

În mod excepțional, pentru această primă ajustare, este necesar să se ia în considerare diferențele dintre calitatea datelor monitorizate în anii 2011, 2012 și 2013. Noua valoare ar trebui, prin urmare, să fie determinată luându-se în considerare numai acele valori ale masei care au putut fi verificate de către producătorii în cauză, excluzându-se din calcul valorile care au fost în mod evident incorecte, adică cele situate peste 2 840 kg sau sub 500 kg, precum și valorile referitoare la vehiculele care nu intră în domeniul de aplicare al Regulamentului (CE) nr. 443/2009. În plus, noua valoare se bazează pe media ponderată, ținându-se cont de numărul de înmatriculări noi în fiecare din anii de referință.

(4)

În acest context, valoarea M0 care trebuie să se aplice de la 1 ianuarie 2016 ar trebui să crească cu 20,4 kg, de la 1 372,0 la 1 392,4,

7.1.2015   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 3/3

(1)

Regulamentul (CE) nr. 1924/2006 prevede că mențiunile de sănătate înscrise pe produsele alimentare sunt interzise, cu excepția cazului în care sunt autorizate de Comisie în conformitate cu regulamentul respectiv și incluse într-o listă de mențiuni permise.

(2)

În temeiul articolului 13 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 1924/2006, s-a adoptat Regulamentul (UE) nr. 432/2012 al Comisiei (2) de stabilire a unei liste de mențiuni de sănătate permise, înscrise pe produsele alimentare, altele decât cele care se referă la reducerea riscului de îmbolnăvire și la dezvoltarea și sănătatea copiilor.

(3)

Regulamentul (CE) nr. 1924/2006 prevede, de asemenea, obligația operatorilor din sectorul alimentar de a depune cererile de autorizare a mențiunilor de sănătate la autoritatea națională competentă a unui stat membru. Autoritatea națională competentă transmite cererile valabile către Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentară (EFSA), denumită în continuare „autoritatea”, în vederea efectuării unei evaluări științifice, precum și către Comisie și statele membre în scop informativ.

(4)

Comisia trebuie să decidă cu privire la autorizarea mențiunilor de sănătate, ținând seama de avizul emis de autoritate.

(5)

Pentru a stimula inovarea, mențiunile de sănătate care se bazează pe dovezi științifice stabilite recent și/sau care includ o cerere de protecție a datelor care fac obiectul unor drepturi de proprietate ar trebui să fie supuse unei proceduri accelerate de autorizare.

(6)

Ca urmare a unei cereri din partea Aptonia, transmisă în temeiul articolului 13 alineatul (5) din Regulamentul (CE) nr. 1924/2006, s-a solicitat autorității să emită un aviz cu privire la o mențiune de sănătate referitoare la glucide și recuperarea funcționării normale a mușchilor (contracții) după exerciții intense (întrebarea nr. EFSA-Q-2013-00234) (3). Mențiunea (de sănătate) propusă de solicitant a fost formulată după cum urmează: „Glucidele contribuie la refacerea nivelului glicogenului muscular în urma exercițiilor intense”.

(7)

La 25 octombrie 2013, Comisia și statele membre au primit avizul științific din partea autorității, care concluziona că, pe baza datelor prezentate, s-a stabilit o relație cauză-efect între consumul de glucide și efectul menționat. În consecință, o mențiune de sănătate care reflectă această concluzie ar trebui considerată conformă cu cerințele Regulamentului (CE) nr. 1924/2006 și ar trebui inclusă în lista mențiunilor permise a Uniunii, stabilită prin Regulamentul (UE) nr. 432/2012.

(8)

Unul dintre obiectivele Regulamentului (CE) nr. 1924/2006 este acela de a asigura veridicitatea, claritatea, fiabilitatea și utilitatea mențiunilor de sănătate pentru consumatori și faptul că formularea și prezentarea sunt luate în considerare în acest sens. Prin urmare, în situația în care formularea mențiunilor utilizate de solicitant are același înțeles pentru consumatori ca cea a unei mențiuni de sănătate autorizate, deoarece demonstrează că există aceeași relație între o categorie de alimente, un aliment sau unul dintre constituenții săi și sănătate, acestea ar trebui să facă obiectul acelorași condiții de utilizare ca cele indicate în anexa la prezentul regulament.

(9)

În conformitate cu articolul 20 din Regulamentul (CE) nr. 1924/2006, registrul privind mențiunile nutriționale și de sănătate, care conține toate mențiunile de sănătate autorizate, ar trebui să fie actualizat pentru a lua în considerare prezentul regulament.

(10)

La stabilirea măsurilor prevăzute de prezentul regulament au fost luate în considerare observațiile solicitantului și ale publicului, primite de Comisie în temeiul articolului 16 alineatul (6) din Regulamentul (CE) nr. 1924/2006.

(11)

Prin urmare, Regulamentul (UE) nr. 432/2012 ar trebui modificat în consecință.

(12)

Statele membre au fost consultate,

7.1.2015   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 3/6

(1)

Regulamentul (CE) nr. 1924/2006 prevede că mențiunile de sănătate înscrise pe produsele alimentare sunt interzise, cu excepția cazului în care sunt autorizate de Comisie în conformitate cu regulamentul respectiv și incluse într-o listă de mențiuni permise.

(2)

Regulamentul (CE) nr. 1924/2006 prevede, de asemenea, obligația operatorilor din sectorul alimentar de a depune cererile de autorizare a mențiunilor de sănătate la autoritatea națională competentă a unui stat membru. Autoritatea națională competentă transmite cererile valabile către Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentară (EFSA), denumită în continuare „autoritatea”, în vederea efectuării unei evaluări științifice, precum și către Comisie și statele membre în scop informativ.

(3)

Comisia decide cu privire la autorizarea mențiunilor de sănătate, ținând seama de avizul emis de autoritate. În anumite cazuri, o evaluare științifică a riscurilor nu poate furniza toate informațiile pe care ar trebui să se bazeze o decizie privind gestionarea riscurilor; prin urmare, ar trebui să fie luați în considerare și alți factori legitimi și pertinenți pentru chestiunea în cauză.

(4)

Ca urmare a unei cereri din partea Dextro Energy GmbH & Co. KG, transmisă în temeiul articolului 13 alineatul (5) din Regulamentul (CE) nr. 1924/2006, s-a solicitat autorității să emită un aviz cu privire la o mențiune de sănătate legată de glucoză și de contribuția acesteia la metabolismul energetic (întrebarea nr. EFSA-Q-2012-00266) (2). Mențiunea propusă de solicitant a fost formulată după cum urmează: „Glucoza este metabolizată în cadrul metabolismului energetic normal al organismului”.

(5)

La data de 11 mai 2012, Comisia și statele membre au primit avizul științific din partea autorității, care, pe baza datelor prezentate, a concluzionat că a fost stabilită o relație cauză-efect între consumul de glucoză și buna funcționare a metabolismului energetic. Populația țintă este populația în general.

(6)

Ca urmare a unei cereri din partea Dextro Energy GmbH & Co. KG, transmisă în temeiul articolului 13 alineatul (5) din Regulamentul (CE) nr. 1924/2006, s-a solicitat autorității să emită un aviz cu privire la o mențiune de sănătate privind glucoza și contribuția acesteia la metabolismul energetic (întrebarea nr. EFSA-Q-2012-00267) (3). Mențiunea propusă de solicitant a fost formulată după cum urmează: „Glucoza susține activitatea fizică normală”.

(7)

La data de 11 mai 2012, Comisia și statele membre au primit avizul științific din partea autorității, în care aceasta concluziona că o mențiune privind glucoza și contribuția ei la funcționarea metabolismului energetic a fost deja evaluată cu un rezultat favorabil; autoritatea făcea referire la avizul său cu privire la o mențiune de sănătate legată de glucoză și contribuția acesteia la funcționarea metabolismului energetic (întrebarea nr. EFSA-Q-2012-00266).

(8)

Ca urmare a unei cereri din partea Dextro Energy GmbH & Co. KG, transmisă în temeiul articolului 13 alineatul (5) din Regulamentul (CE) nr. 1924/2006, s-a solicitat autorității să emită un aviz cu privire la o mențiune de sănătate privind glucoza și contribuția acesteia la metabolismul energetic (întrebarea nr. EFSA-Q-2012-00268) (4). Mențiunea propusă de solicitant a fost formulată după cum urmează: „Glucoza contribuie la metabolismul energetic normal”.

(9)

La data de 11 mai 2012, Comisia și statele membre au primit avizul științific din partea autorității, în care aceasta concluziona că o mențiune privind glucoza și contribuția ei la funcționarea metabolismului energetic a fost deja evaluată cu un rezultat favorabil; autoritatea făcea referire la avizul său cu privire la o mențiune de sănătate legată de glucoză și contribuția acesteia la funcționarea metabolismului energetic (întrebarea nr. EFSA-Q-2012-00266).

(10)

Ca urmare a unei cereri din partea Dextro Energy GmbH & Co. KG, transmisă în temeiul articolului 13 alineatul (5) din Regulamentul (CE) nr. 1924/2006, s-a solicitat autorității să emită un aviz cu privire la o mențiune de sănătate privind glucoza și contribuția acesteia la metabolismul energetic (întrebarea nr. EFSA-Q-2012-00269) (5). Mențiunea propusă de solicitant a fost formulată după cum urmează: „Glucoza contribuie la metabolismul energetic normal în timpul activității fizice”.

(11)

La data de 11 mai 2012, Comisia și statele membre au primit avizul științific din partea autorității, în care aceasta concluziona că o mențiune privind glucoza și contribuția ei la funcționarea metabolismului energetic a fost deja evaluată cu un rezultat favorabil; autoritatea făcea referire la avizul său cu privire la o mențiune de sănătate legată de glucoză și contribuția acesteia la funcționarea metabolismului energetic (întrebarea nr. EFSA-Q-2012-00266).

(12)

Ca urmare a unei cereri din partea Dextro Energy GmbH & Co. KG, transmisă în temeiul articolului 13 alineatul (5) din Regulamentul (CE) nr. 1924/2006, s-a solicitat autorității să emită un aviz cu privire la o mențiune de sănătate privind glucoza și contribuția acesteia la metabolismul energetic (întrebarea nr. EFSA-Q-2012-00270) (6). Mențiunea propusă de solicitant a fost formulată după cum urmează: „Glucoza contribuie la funcționarea normală a sistemului muscular”.

(13)

La data de 11 mai 2012, Comisia și statele membre au primit avizul științific din partea autorității, în care aceasta concluziona că o mențiune privind glucoza și contribuția ei la funcționarea metabolismului energetic a fost deja evaluată cu un rezultat favorabil; autoritatea făcea referire la avizul său cu privire la o mențiune de sănătate legată de glucoză și contribuția acesteia la funcționarea metabolismului energetic (întrebarea nr. EFSA-Q-2012-00266).

(14)

În temeiul articolului 6 alineatul (1) și al articolului 13 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1924/2006, mențiunile de sănătate trebuie să se bazeze pe dovezi științifice general acceptate. De asemenea, autorizarea poate să nu fie acordată, în mod justificat, în cazul în care mențiunile de sănătate nu respectă celelalte cerințe generale și specifice din Regulamentul (CE) nr. 1924/2006, chiar și în condițiile unui aviz științific favorabil emis de către autoritate. Nu ar trebui să fie formulate mențiuni de sănătate incompatibile cu principiile nutriționale și de sănătate general acceptate. Autoritatea a concluzionat că a fost stabilită o relație cauză-efect între consumul de glucoză și buna funcționare a metabolismului energetic. Cu toate acestea, utilizarea unei astfel de mențiuni de sănătate ar transmite consumatorilor un mesaj contradictoriu și neclar, deoarece ar încuraja consumul de zaharuri în timp ce, pe baza avizelor științifice general acceptate, autoritățile naționale și internaționale informează consumatorii că aportul de zaharuri ar trebui redus. Prin urmare, o astfel de mențiune nu este conformă cu articolul 3 al doilea paragraf litera (a) din Regulamentul (CE) nr. 1924/2006, care prevede că utilizarea mențiunilor nu trebuie să fie ambiguă sau înșelătoare. În plus, chiar și în cazul în care mențiunea de sănătate în cauză nu ar fi autorizată decât în condiții specifice de utilizare și/sau însoțită de mențiuni sau avertismente suplimentare, acest lucru nu ar fi suficient pentru a reduce confuzia consumatorului și, prin urmare, mențiunea nu ar trebui autorizată.

(15)

Mențiunile de sănătate care fac obiectul prezentului regulament sunt mențiuni de sănătate în sensul articolului 13 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul (CE) nr. 1924/2006, care, cu condiția conformității cu regulamentul respectiv, fac obiectul perioadei de tranziție menționate la articolul 28 alineatul (5) din regulamentul menționat, până la adoptarea listei cu mențiuni de sănătate autorizate.

(16)

Lista cu mențiuni de sănătate autorizate a fost stabilită prin Regulamentul (UE) nr. 432/2012 al Comisiei (7) și se aplică de la data de 14 decembrie 2012. În ceea ce privește mențiunile la care se face referire la articolul 13 alineatul (5) din Regulamentul (CE) nr. 1924/2006 pentru care evaluarea de către autoritate sau examinarea de către Comisie nu a fost finalizată până la data de 14 decembrie 2012 și care în temeiul prezentului regulament nu sunt incluse în lista cu mențiuni de sănătate autorizate, este adecvat să se prevadă o perioadă de tranziție pe parcursul căreia ele să poată fi încă utilizate, pentru a permite atât operatorilor din sectorul alimentar, cât și autorităților naționale competente să se adapteze la interzicerea unor astfel de mențiuni.

(17)

La stabilirea măsurilor prevăzute de prezentul regulament au fost luate în considerare observațiile solicitantului și ale publicului, primite de Comisie în temeiul articolului 16 alineatul (6) din Regulamentul (CE) nr. 1924/2006.

(18)

Statele membre au fost consultate,

7.1.2015   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 3/10

(1)

Regulamentul (CE) nr. 1069/2009 stabilește normele de sănătate publică și de sănătate a animalelor, aplicabile subproduselor de origine animală și produselor derivate, cu scopul prevenirii și reducerii la minimum a riscurilor prezentate de produsele respective la adresa sănătății publice și a sănătății animalelor. De asemenea, în regulament se menționează un punct final al lanțului de prelucrare a anumitor produse derivate, dincolo de care acestea nu mai fac obiectul cerințelor regulamentului respectiv.

(2)

Regulamentul (UE) nr. 142/2011 al Comisiei (2) stabilește norme de punere în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1069/2009, inclusiv norme privind adoptarea unor metode alternative de utilizare sau de eliminare a subproduselor de origine animală sau a produselor derivate și cerințele pentru introducerea pe piață a îngrășămintelor organice și a anumitor alte subproduse de origine animală.

(3)

În conformitate cu articolul 19 alineatul (1) litera (d) din Regulamentul (CE) nr. 1069/2009, statele membre pot autoriza colectarea, transportul și eliminarea materialelor de categoria 3, astfel cum se menționează la articolul 10 litera (f) din regulamentul respectiv, prin alte mijloace prezentate în capitolul IV din anexa VI la Regulamentul (UE) nr. 142/2011. În conformitate cu articolul 36 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 142/2011, această posibilitate era limitată la perioada de tranziție, care se încheie la data de 31 decembrie 2014. Anumite state membre autorizează colectarea, transportul și eliminarea prin alte mijloace, prezentate în capitolul IV din anexa VI la Regulamentul (UE) nr. 142/2011, a unor cantități mici de foste produse alimentare în greutate de până la 20 kg pe săptămână.

(4)

În absența unor rapoarte privind consecințele negative pentru sănătatea animalelor și ținând seama de faptul că, în anumite cazuri, eliminarea în conformitate cu articolul 14 din Regulamentul (CE) nr. 1069/2009 ar fi inacceptabil de împovărătoare în comparație cu eliminarea la nivel local, pare justificat să se stabilească derogarea tranzitorie ca o opțiune permanentă, cu condiția ca o astfel de eliminare să nu cauzeze riscuri sanitare inacceptabile. Prin urmare, ar trebui ca articolul 15 din Regulamentul (UE) nr. 142/2011, care prevede norme speciale pentru aplicarea articolului 19 alineatul (1) literele (a), (b), (c), (e) și (f) din Regulamentul (CE) nr. 1069/2009, să fie completat cu o trimitere la măsurile prezentate în capitolul IV din anexa VI la Regulamentul (UE) nr. 142/2011, care, de asemenea, ar trebui să fie modificat în consecință. În urma consultării cu statele membre și cu organizațiile părților interesate, opțiunea ca statele membre să decidă să mărească volumul la maximum 50 kg pe săptămână este eliminată în cazul în care derogarea tranzitorie devine o opțiune permanentă. În plus, alineatul (3) din articolul 36 din Regulamentul (UE) nr. 142/2011 ar trebui eliminat.

(5)

Având în vedere riscul mic de posibile contacte între animalele de crescătorie cu îngrășămintele organice și cu amelioratorii de sol cu care lucrează anumiți operatori și utilizatori, în special atunci când ei operează în afara lanțului alimentar și al hranei pentru animale, autoritățile competente ar trebui să poată scuti operatorii și utilizatorii respectivi de obligația de înregistrare în temeiul articolului 23 din Regulamentul (CE) nr. 1069/2009. Respectivii operatori și utilizatori ar trebui să fie adăugați la lista operatorilor scutiți de obligația de a informa autoritățile competente în conformitate cu articolul 20 alineatul (4) din Regulamentul (UE) nr. 142/2011. Prin urmare, articolul 20 alineatul (4) din Regulamentul (UE) nr. 142/2011 ar trebui modificat în consecință.

(6)

Substraturile de cultură, inclusiv pământul pentru ghivece, cu un conținut mic de subproduse de origine animală sau de produse derivate ambalate pentru utilizare de către consumatorul final nu prezintă riscul de a fi utilizate ca hrană pentru animalele de fermă. Limitarea la un conținut mai mic de 5 % în volum de produse derivate din materiale de categoria 2 sau 3 în substraturile de cultură, inclusiv în pământul pentru ghivece, atenuează riscul ca ele să poată fi folosite ca hrană pentru animalele de fermă, întrucât conținutul mare de sol și de alte materiale face ca astfel de produse să fie neapetisante pentru animalele de fermă. Dejecțiile animaliere prelucrate pot fi utilizate în producerea substraturilor de cultură. Cu toate acestea, dejecțiile animaliere prelucrate nu trebuie să fie unica componentă a substraturilor de cultură. Ele ar trebui să reprezinte maximum 50 % din volumul substraturilor de cultură. Dejecțiile animaliere prelucrate nu trebuie să fie folosite pentru producerea de substraturi de cultură atunci când locul de origine face obiectul unei interdicții din cauza unui focar suspect sau confirmat de boală transmisibilă gravă care afectează animalele de fermă. Prin urmare, astfel de produse pot fi scutite de controalele veterinare în scopul introducerii pe piață, alta decât importarea. Prin urmare, articolul 22 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 142/2011 ar trebui modificat în consecință.

(7)

Definițiile pentru „produse intermediare” și „probe comerciale” de la punctele 35 și, respectiv, 39 din anexa I la Regulamentul (UE) nr. 142/2011 ar trebui să fie clarificate pentru a se evita apariția unor bariere nejustificate în calea comerțului. Definiția pentru „produse intermediare” include, de asemenea, destinația acestor produse. Este justificat să se extindă definiția actuală cu posibile utilizări suplimentare în industria cosmetică. Produsele derivate care respectă cerințele Directivei 76/768/CEE a Consiliului (3) pot fi declarate, în conformitate cu articolul 5 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1069/2009, ca punct final al lanțului de fabricație. În plus, este necesar să se clarifice faptul că hrana pentru animalele de companie poate fi introdusă în UE ca probă comercială în scopul efectuării unor studii de hrănire, al testării unor utilaje sau a unor echipamente. Definițiile pentru „produse intermediare” și pentru „probe comerciale” de la punctele 35 și 39 din anexa I la Regulamentul (UE) nr. 142/2011 ar trebui modificate în consecință.

(8)

În pofida faptului că, în conformitate cu articolul 3 alineatul (6) din Regulamentul (CE) nr. 1069/2009, ecvideele sunt considerate animale de fermă, unele animale ecvine se bucură de o relație apropiată cu deținătorii lor. Prin urmare, este justificat să se prevadă posibilitatea incinerării ecvideelor moarte în incineratoare autorizate în acest scop de către autoritatea competentă, cu condiția ca ecvideele să provină din exploatații care nu fac obiectul unor măsuri de interdicție pentru bolile cu declarare obligatorie. Directiva 2009/156/CE a Consiliului (4) stabilește condițiile de sănătate a animalelor care reglementează, printre altele, circulația ecvideelor, inclusiv condițiile de identificare a acestora. Doar ecvideele moarte care sunt în conformitate cu directiva menționată pot fi incinerate în mod individual în incineratoare cu capacitate mică. Capitolul III din anexa III la Regulamentul (UE) nr. 142/2011 ar trebui modificat în consecință.

(9)

Articolul 13 litera (g) din Regulamentul (CE) nr. 1069/2009 prevede că subprodusele de origine animală provenite de la animale acvatice din materiale de categoria 2 pot fi însilozate, compostate sau transformate în biogaz. Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentară („EFSA”) a publicat un aviz științific privind evaluarea unei noi metode de prelucrare a subproduselor de origine animală din materiale de categoria 2 provenite de la pești (5). În conformitate cu avizul EFSA, riscurile determinate de materialele de categoria 2 provenite de la pești sunt reduse suficient prin metoda de prelucrare, iar produsele derivate pot fi utilizate, prin urmare, pentru producerea de îngrășăminte organice, pot fi compostate, transformate în biogaz sau utilizate pentru fabricarea de hrană pentru animalele de blană sau pentru alte animale care nu sunt destinate consumului uman. Avizul EFSA concluzionează că nu există nicio creștere a riscurilor în cazul în care metoda de prelucrare este aplicată, de asemenea, în prelucrarea subproduselor din materiale de categoria 3 provenite de la animale acvatice. Prin urmare, materialele de categoria 3 provenite de la animale acvatice pot să fie destinate unor scopuri listate în articolul 14 din Regulamentul (CE) nr. 1069/2009.

(10)

După evaluarea cu succes a riscurilor de către EFSA, însilozarea materiilor din pește ar trebui adăugată în lista cuprinzând metodele alternative de prelucrare din capitolul IV al anexei IV la Regulamentul (UE) nr. 142/2011. Anexa IV la Regulamentul (UE) nr. 142/2011 ar trebui modificată în consecință.

(11)

În practică, reziduurile de digestie și compostul de origine animală pot fi amestecate cu materiale care nu provin de la animale. Operatorii ar trebui să cunoască normele aplicabile eliminării unor astfel de reziduuri de digestie și unui astfel de compost. În plus, este necesar să se clarifice situațiile în care reziduurile de digestie și compostul provenite din deșeuri de catering pot fi eliminate într-un depozit de deșeuri autorizat. Capitolul III al anexei V la Regulamentul (UE) nr. 142/2011 ar trebui modificat în consecință.

(12)

Croația a transmis o listă cu specii de păsări sălbatice necrofage care ar trebui să facă obiectul derogărilor în scopuri furajere speciale prevăzute la articolul 18 din Regulamentul (CE) nr. 1069/2009. Prin urmare, lista cu specii de păsări necrofage din anexa VI la Regulamentul (UE) nr. 142/2011 ar trebui modificată în consecință.

(13)

EFSA a evaluat riscul prezentat de depozitarea controlată a materialului incomplet compostat și de incinerare ulterioară a porcinele moarte în fermă (6) și a concluzionat că depozitarea controlată a materialului incomplet compostat astfel cum este menționată la parametrii alternativi prezentați în secțiunea 2 a capitolului III din anexa V la Regulamentul (UE) nr. 142/2011 nu este un tratament suficient pentru eliminarea în condiții de siguranță a materialului de categoria 2 și, prin urmare, nu poate fi descrisă ca o metodă alternativă de prelucrare în capitolul IV din anexa IV la regulamentul respectiv. În urma evaluării EFSA menționate anterior, „maturarea aerobă și depozitarea porcilor care au murit în fermă urmată de incinerare sau de coincinerare” ar trebui considerată o metodă specifică de depozitare controlată pentru depozitarea subproduselor de origine animală în așteptarea eliminării lor ulterioare în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1069/2009. Pentru a diferenția metoda respectivă de metodele autorizate de compostare și pentru a evita procedura de autorizare necesară pentru instalațiile de compostare, prevăzută în anexa V la Regulamentul (UE) nr. 142/2011, este adecvat să se includă metoda respectivă într-un nou capitol în anexa IX la respectivul regulament, împreună cu metoda „Hidroliză cu eliminare ulterioară”, menționată în prezent la partea H a secțiunii II din capitolul IV al anexei IV, care se bazează pe aceleași principii. În plus, trimiterea la anexa IV din secțiunea 11 a capitolului II din anexa XVI ar trebui adaptată în consecință. Prin urmare, anexele IV, IX și XVI la Regulamentul (UE) nr. 142/2011 ar trebui modificate în consecință.

(14)

Grăsimile topite obținute din materiale de categoria 3 fac obiectul unor cerințe specifice în temeiul secțiunii 3 a capitolului II din anexa X la Regulamentul (UE) nr. 142/2011. Cu toate acestea, nu există motive din domeniul sănătății animalelor în baza cărora să se interzică prelucrarea materialelor de categoria 3 provenite de la animale acvatice și a subproduselor de origine animală provenite de la animale acvatice, astfel cum se menționează la articolul 10 literele (i) și (j) din Regulamentul (CE) nr. 1069/2009, împreună cu subproduse de origine animală de categoria 3 obținute de la animale terestre în amestecuri de grăsimi topite. Prin urmare, ar trebui să fie posibilă utilizarea de materiale de categoria 3 provenite de la animale acvatice și subproduse de origine animală provenite de la animale acvatice, astfel cum se menționează la articolul 10 literele (i) și (j) din Regulamentul (CE) nr. 1069/2009, pentru producerea de grăsimi topite. Prin urmare, punctul 1 de la partea A a secțiunii 3 a capitolului II din anexa X la Regulamentul (UE) nr. 142/2011 ar trebui modificat în consecință.

(15)

Cerințele referitoare la tratamentul termic al nămolurilor rezultate în urma centrifugării sau a separării, care ulterior pot fi utilizate ca îngrășăminte organice sau în producerea acestora și introduse pe piață, sunt prezentate în partea III din secțiunea 4 a capitolului II din anexa X la Regulamentul (UE) nr. 142/2011. Este oportun să se introducă o derogare prin care autoritatea competentă poate autoriza parametri alternativi pentru tratamentul termic al nămolurilor rezultate în urma centrifugării sau a separării destinate utilizării în statele membre, cu condiția ca operatorii să poată demonstra că tratamentul termic efectuat în conformitate cu parametrii alternativi garantează cel puțin același nivel de reducere a riscurilor ca și tratamentul efectuat în conformitate cu parametrii deja stabiliți, aplicabil introducerii pe piață. Partea III din secțiunea 4 a capitolului II din anexa X la Regulamentul (UE) nr. 142/2011 ar trebui modificată în consecință.

(16)

Produsele intermediare pot fi utilizate, inter alia, pentru producerea reactivilor de laborator sau a reactivilor destinați metodelor de diagnostic in vitro în domeniul animalelor. După verificare în postul de inspecție la frontieră în conformitate cu articolul 4 din Directiva 97/78/CE a Consiliului (7), produsul trebuie să fie transportat direct la unitatea înregistrată sau la fabrica de destinație. Pentru a clarifica cerințele pe care produsele intermediare trebuie să le respecte la import, ar trebui ca anexa XII la Regulamentul (UE) nr. 142/2011 să fie modificată în consecință.

(17)

Produsele derivate din sânge destinate producției de hrană pentru animalele de fermă, inclusiv sângele și plasma sangvină de origine porcină uscate prin pulverizare, trebuie să fi fost produse în conformitate cu secțiunea 2 a capitolului II din anexa X la Regulamentul (UE) nr. 142/2011. În ceea ce privește partea B din secțiunea respectivă, produsele derivate din sânge trebuie să fie supuse oricăreia dintre metodele de prelucrare de la 1 la 5 sau metodei de prelucrare 7, astfel cum se prevede în capitolul III din anexa IV la regulamentul respectiv, sau unei alte metode prin care se asigură că produsele derivate din sânge sunt conforme standardelor microbiologice aplicabile produselor derivate prezentate în capitolul I din anexa X la Regulamentul (UE) nr. 142/2011. De asemenea, în rândul 2 coloana 6 a tabelului 1 din secțiunea 1 a capitolului I din anexa XIV la Regulamentul (UE) nr. 142/2011 se prevede că produsele derivate din sânge care nu sunt destinate consumului uman și care ar putea fi utilizate ca hrană pentru animale trebuie să fie însoțite de un certificat sanitar în conformitate cu modelul de certificat sanitar prezentat în capitolul 4 partea B din anexa XV, în cazul în care ele sunt destinate expedierii în Uniune sau tranzitului prin aceasta.

(18)

În Asia, America de Nord, insulele Caraibe, America Centrală și de Sud au fost raportate cazuri de diaree epidemică a porcinelor, inclusiv infecții ale porcilor cu virusul diareei epidemice a porcinelor și cu coronavirusul delta al porcinelor. Acest din urmă virus nu a fost depistat niciodată în Uniune. Tratamentul termic necorespunzător sau contaminarea după tratamentul termic a sângelui și a plasmei sangvine de origine porcină uscate prin pulverizare, un ingredient tradițional în hrana purceilor, sunt incriminate în răspândirea virusului.

(19)

Comisia, acționând din proprie inițiativă, a adoptat Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 483/2014 al Comisiei (8) ca măsură provizorie de creștere a siguranței sângelui și a plasmei sangvine de origine porcină uscate prin pulverizare, destinate producției de hrană pentru porcine. Întrucât riscul pentru sănătatea animalelor va rămâne, este necesar să se revizuiască cerințele privind importurile de sânge și de plasmă sangvină de origine porcină uscate prin pulverizare, destinate producerii de hrană pentru porcine, și să se implementeze măsurile provizorii ca o cerință permanentă.

(20)

Observațiile științifice arată că coronavirusurile porcinelor sunt inactivate în fecalele de porcine dacă sunt încălzite și menținute la o temperatură de 71 °C timp de 10 de minute sau lăsate la temperatura ambiantă de 20 °C timp de 7 de zile. Virusul nu a supraviețuit în hrana pentru animale uscată, infectată în mod experimental și păstrată la o temperatură de 24 °C timp de cel puțin două săptămâni. În Uniune și în țări terțe, temperatura aplicată în mod uzual în vederea uscării prin pulverizare a sângelui și a plasmei sangvine este de 80 °C în întreaga masă de substanță.

(21)

Pe baza informațiilor disponibile, pare să fie oportun să se solicite ca sângele și plasma sangvină de origine porcină uscate prin pulverizare, introduse din țări terțe și destinate hrănirii porcinelor, să fie supuse în prealabil unui tratament termic la temperatură înaltă, urmat de depozitare pentru o anumită perioadă de timp la temperatura ambiantă, în scopul de a se atenua riscul de contaminare după tratament.

(22)

Ar trebui ca și importurile de oase și produse din oase (cu excepția făinii de oase), de coarne și de produse din coarne (cu excepția făinii de coarne) și de copite și de produse din copite (cu excepția făinii de copite), destinate unor alte utilizări decât ca materii prime pentru hrana animalelor, ca îngrășăminte organice sau ca amelioratori de sol, să fie autorizate în cazul în care respectivele materii sunt transportate cu avionul, cu condiția ca ele să respecte cerințele prezentate la articolul 41 din Regulamentul (CE) nr. 1069/2009. Anexa XIV la Regulamentul (UE) nr. 142/2011 ar trebui modificată în consecință.

(23)

În urma modificărilor definiției pentru „produse intermediare” și a cerințelor suplimentare pentru importurile de produse derivate din sânge, modelul de declarație de utilizat pentru importurile din țări terțe de produse intermediare și modelul de certificat sanitar pentru importurile de produse derivate din sânge destinate utilizării ca materii prime pentru hrana pentru animale ar trebui să fie modificate în consecință. Capitolul 4 partea B și capitolul 20 din anexa XV la Regulamentul (UE) nr. 142/2011 ar trebui modificate în consecință.

(24)

Pentru a se evita perturbarea comerțului, ar trebui prevăzută o perioadă de tranziție în cursul căreia importurile de produse intermediare vizate de dispozițiile Regulamentului (UE) nr. 142/2011, astfel cum a fost modificat prin prezentul regulament, ar trebui să fie acceptate de către statele membre în conformitate cu normele în vigoare înainte de intrarea în vigoare a prezentului regulament.

(25)

Măsurile prevăzute în prezentul regulament sunt conforme cu avizul Comitetului permanent pentru lanțul alimentar și sănătatea animală,

1.

La articolul 15, se adaugă următorul paragraf:

„Prin derogare de la articolul 14 din Regulamentul (CE) nr. 1069/2009, statele membre pot autoriza colectarea, transportul și eliminarea unor cantități mici de materiale de categoria 3, astfel cum se menționează la articolul 10 litera (f) din regulamentul respectiv, prin mijloacele menționate la articolul 19 alineatul (1) litera (d) din regulamentul respectiv, cu condiția respectării cerințelor privind eliminarea prin alte mijloace prezentate în capitolul IV al anexei VI la prezentul regulament.”

2.

La articolul 19, litera (c) se înlocuiește cu următorul text:

3.

Articolul 20 alineatul (4) se modifică după cum urmează:

4.

La articolul 22, alineatul (2) se înlocuiește cu următorul text:

„(2)   Introducerea pe piață a următoarelor produse nu face obiectul niciunei condiții de sănătate a animalelor:

5.

La articolul 23, alineatul (3) se înlocuiește cu următorul text:

„(3)   Operatorul sau proprietarul unității sau al fabricii de destinație a produselor intermediare sau reprezentantul acestuia utilizează și/sau expediază produsele intermediare exclusiv în scopul fabricării în conformitate cu definiția produselor intermediare de la punctul 35 al anexei I.”

6.

La articolul 36, alineatul (3) se elimină.

7.

Anexele I, III, IV, V, VI, IX, X, XI, XII, XIV, XV și XVI se modifică în conformitate cu anexa la prezentul regulament.

7.1.2015   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 3/34

(1)

Articolul 41 alineatul (2) din Directiva 2012/34/UE prevede că administratorii de infrastructură au posibilitatea de a impune anumite cerințe solicitanților în vederea asigurării încasărilor previzionate și a utilizării viitoare a infrastructurii.

(2)

Cerințele respective ar trebui să fie adecvate, transparente și nediscriminatorii. Ele pot include doar constituirea unei garanții financiare care nu ar trebui să depășească un nivel corespunzător, proporțional cu nivelul de activitate prevăzut, și garantarea capacității solicitantului de a pregăti oferte conforme pentru obținerea de capacități de infrastructură.

(3)

Garanțiile financiare ar putea să ia forma unor plăți în avans sau a unor garanții furnizate de instituții financiare.

(4)

Caracterul adecvat al cerințelor menționate la articolul 41 alineatul (2) din Directiva 2012/34/UE ar trebui să țină cont de faptul că infrastructura modurilor de transport concurente, precum transportul rutier și aerian, maritim și pe căi navigabile interioare, este adesea exonerată de taxe de utilizare și, prin urmare, este exonerată și de garanții financiare. Pentru a garanta o concurență echitabilă între modurile de transport, nivelul și durata garanțiilor financiare ar trebui să fie limitate la strictul necesar.

(5)

Aceste garanții financiare sunt adecvate doar dacă sunt necesare pentru a oferi administratorului de infrastructură asigurări cu privire la veniturile previzionate și la utilizarea viitoare a infrastructurii. Necesitatea garanțiilor financiare este cu atât mai redusă, cu cât administratorii de infrastructură se pot baza pe controalele și pe supravegherea capacității financiare a întreprinderilor feroviare din cadrul procedurii de acordare a licențelor în conformitate cu capitolul III din Directiva 2012/34/UE, în special cu articolul 20 din directiva respectivă.

(6)

Dat fiind că acestor garanții li se aplică principiul nediscriminării, nu ar trebui să se facă nicio distincție între cerințele de garanție aplicate solicitanților publici și celor privați.

(7)

Garanțiile ar trebui să fie proporționale cu nivelul de risc pe care îl reprezintă solicitantul pentru administratorul de infrastructură în diferite etape ale alocării capacității. În general, riscul este considerat a fi scăzut din moment ce capacitatea poate fi realocată altor întreprinderi feroviare.

(8)

O garanție care este solicitată în legătură cu pregătirea de oferte conforme poate fi considerată adecvată, transparentă și nediscriminatorie doar dacă administratorul de infrastructură stabilește în documentul de referință al rețelei reguli clare și transparente pentru pregătirea cererii de capacitate și dacă oferă solicitanților instrumentele necesare de sprijin. Deoarece nu este posibil să se stabilească în mod obiectiv capacitatea de pregătire a unor oferte conforme înainte de procedura de depunere a cererilor, lipsa capacității poate fi determinată numai după această procedură, pe baza eșecului repetat de a prezenta respectivele oferte sau de a furniza informațiile necesare administratorului de infrastructură. Solicitantul ar trebui să fie responsabil pentru acest eșec, care este sancționat prin excluderea sa de la solicitarea unei anumite trase.

(9)

Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 870/2014 al Comisiei (2) a fost adoptat în mod eronat într-o versiune diferită de cea care a primit avizul pozitiv al comitetului. Prin urmare, Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 870/2014 ar trebui abrogat.

(10)

Măsurile prevăzute în prezentul regulament sunt conforme cu avizul comitetului prevăzut la articolul 62 alineatul (1) din Directiva 2012/34/UE,

„garanție financiară” înseamnă (a) plăți în avans menite să reducă și să anticipeze obligațiile viitoare de plată a taxelor de infrastructură; sau (b) clauze contractuale prin care o instituție financiară, de exemplu o bancă, se angajează să garanteze efectuarea unor astfel de plăți atunci când acestea sunt datorate.

(a)

de la întreprinderea feroviară desemnată, dacă o garanție financiară a fost deja acordată sau plătită de către solicitant, care nu este o întreprindere feroviară, în vederea acoperirii plăților viitoare pentru aceleași activități preconizate;

(b)

dacă taxa de infrastructură urmează să fie plătită direct administratorului de infrastructură de către o autoritate competentă în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1370/2007 al Parlamentului European și al Consiliului (3).

(a)

solicitantul nu a răspuns la două cereri succesive de furnizare a unor informații lipsă sau a răspuns în mod repetat într-o manieră care nu îndeplinește condițiile stabilite în documentul de referință al rețelei menționat la articolul 27 din Directiva 2012/34/UE și în anexa IV la respectiva directivă în ceea ce privește procedurile privind trasele; și

(b)

administratorul de infrastructură poate demonstra, la cererea organismului de reglementare și într-un mod pe care organismul de reglementare îl consideră satisfăcător, că a luat toate măsurile rezonabile pentru a sprijini depunerea corectă și la timp a cererilor.

7.1.2015   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 3/37

(1)

Regulamentul (UE) nr. 1151/2012 a intrat în vigoare la 3 ianuarie 2013. Acesta a abrogat și a înlocuit Regulamentul (CE) nr. 510/2006 al Consiliului (2).

(2)

În conformitate cu articolul 6 alineatul (2) primul paragraf, cererea Sloveniei de înregistrare a denumirii „Kranjska klobasa” a fost publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene  (3).

(3)

Germania, Croația și Austria au prezentat, la 3 iulie 2012, 16 august 2012 și, respectiv, 17 august 2012, declarații de opoziție cu privire la înregistrare, în temeiul articolului 7 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 510/2006 (4). Declarațiile de opoziție au fost considerate admisibile.

(4)

Prin scrisorile din 24 octombrie 2012, Comisia a invitat părțile interesate să inițieze consultările care se impun pentru a încerca să ajungă la un acord în termen de șase luni, în conformitate cu procedurile lor interne.

(5)

Slovenia și Germania, pe de o parte, și Slovenia și Austria, pe de altă parte, au ajuns la un acord. În schimb, între Slovenia și Croația nu s-a ajuns la niciun acord.

(6)

Dat fiind că Slovenia și Croația nu au ajuns la un acord, Comisia ar trebui să adopte o decizie în conformitate cu procedura menționată la articolul 52 alineatul (3) litera (b) din Regulamentul (UE) nr. 1151/2012.

(7)

Referitor la presupusa nerespectare a dispozițiilor de la articolul 2 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 510/2006, înlocuit prin articolul 5 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 1151/2012, în ceea ce privește delimitarea ariei geografice, cu alte cuvinte că produsul nu este originar dintr-un anumit loc sau o anumită regiune sau țară sau că produsul induce consumatorul în eroare, nu a fost identificată nicio eroare evidentă. În ceea ce privește presupusa nerespectare legată de utilizarea numelui unei țări, care era permisă în cazuri excepționale, „Kranjska” nu este numele unei țări, ci al unei (foste) regiuni. În plus, Regulamentul (UE) nr. 1151/2012 nu prevede utilizarea denumirii unei țări pentru indicații geografice protejate doar în cazuri excepționale. În ceea ce privește afirmația că zona geografică nu are caracteristici naturale care o deosebesc de zonele învecinate, nu este nevoie să se evalueze fondul acestei afirmații, întrucât acest lucru nu este cerut de Regulamentul (UE) nr. 1151/2012.

(8)

Termenii „Krainer”, „Käsekrainer”, „Schweinskrainer”, „Osterkrainer” și „Bauernkrainer”, pe de o parte, și termenii „Kranjska” și „Kranjska kobasica”, pe de altă parte, s-au dovedit a fi denumirile unor cârnați similari în limbile germană și croată și au origini istorice comune cu referire la fosta regiune „Kranjska”, care nu mai există în prezent din punct de vedere administrativ. Întrucât denumirile au origini comune și date fiind asemănările vizuale dintre produse, aplicarea protecției prevăzute la articolul 13 din Regulamentul (UE) nr. 1151/2012, în special alineatul (1) litera (b), ar putea avea ca rezultat faptul că înregistrarea denumirii „Kranjska klobasa” ar împiedica producătorii care nu respectă caietul de sarcini al „Kranjska klobasa” să utilizeze termenii „Krainer”, „Käsekrainer”, „Schweinskrainer”, „Osterkrainer”, „Bauernkrainer”, „Kranjska” și „Kranjska kobasica”.

(9)

Dovezile arată că utilizarea termenilor „Krainer”, „Käsekrainer”, „Schweinskrainer”, „Osterkrainer”, „Bauernkrainer”, „Kranjska” și „Kranjska kobasica” cu referire la produse având o origine comună cu „Kranjska klobasa” nu avea intenția de a profita de reputația acestuia din urmă, iar consumatorul nu a fost sau nu putea fi indus în eroare cu privire la originea reală a produselor. În plus, s-a demonstrat că aceste denumiri au fost folosite în mod legal, constant și echitabil timp de cel puțin 25 de ani înainte ca cererea de înregistrare a denumirii „Kranjska klobasa” să fie prezentată Comisiei.

(10)

Cu toate acestea, trebuie remarcat faptul că, în limba germană, pe parcursul ultimelor două secole, denumirea „Krainer” și denumirile sale compuse au pierdut definitiv legătura geografică cu regiunea Carniola. Acest lucru este confirmat de faptul că în cadrul acordurilor la care a ajuns cu Germania și, respectiv, cu Austria, Slovenia a recunoscut că utilizarea termenilor „Krainer”, „Käsekrainer”, „Schweinskrainer”, „Osterkrainer” și „Bauernkrainer” nu ar trebui înțeleasă ca o utilizare abuzivă a denumirii „Kranjska klobasa”.

(11)

Având în vedere toate motivele de mai sus, din rațiuni de echitate și utilizare tradițională, indiferent dacă denumirile „Krainer”, „Käsekrainer”, „Schweinskrainer”, „Osterkrainer”, „Bauernkrainer”, „Kranjska” și „Kranjska kobasica” pot fi considerate generice în sensul articolului 41 din Regulamentul (UE) nr. 1151/2012 și cu condiția ca principiile și normele aplicabile în cadrul ordinii juridice a Uniunii să fie respectate, libera utilizare a termenilor „Krainer”, „Käsekrainer”, „Schweinskrainer”, „Osterkrainer” și „Bauernkrainer” ar trebui menținută fără limită de timp, iar utilizarea denumirilor „Kranjska” și „Kranjska kobasica” ar trebui să fie permisă pentru perioada maximă de tranziție prevăzută la articolul 15 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 1151/2012.

(12)

Articolul 6 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 1151/2012 interzice înregistrarea denumirilor care au devenit generice. În declarațiile de opoziție s-a susținut că consumatorii din Austria, Croația și Germania nu asociază denumirile utilizate pe piața lor, precum „Krainer”, „Krainer Wurst”, „Kranjska” și „Kranjska kobasica”, cu o anumită origine. Deși denumirea propusă pentru înregistrare este „Kranjska klobasa”, probele furnizate în declarațiile de opoziție se refereau la presupusa utilizare generală a termenilor „Krainer”, „Krainer Wurst”, „Kranjska” și „Kranjska kobasica” în Austria, Croația și Germania, și nu la cea a „Kranjska klobasa”. Declarațiile de opoziție nu iau în considerare situația din Slovenia. În declarațiile de opoziție nu s-au furnizat date care să ateste utilizarea generală a unui termen care cuprinde sau include denumirea propusă pentru înregistrare. Prin urmare, pe baza informațiilor furnizate, denumirea „Kranjska klobasa” nu poate fi considerată generică și nu sunt încălcate așadar dispozițiile articolului 6 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 1151/2012.

(13)

Întrucât protecția se acordă termenului „Kranjska klobasa” în ansamblu, componenta negeografică a acestui termen poate fi utilizată ca atare, precum și în traducere, pe întregul teritoriu al Uniunii, cu condiția să fie respectate principiile și normele aplicabile în ordinea juridică a Uniunii.

(14)

Având în vedere cele de mai sus, denumirea „Kranjska klobasa” ar trebui așadar înscrisă în Registrul denumirilor de origine protejate și al indicațiilor geografice protejate.

(15)

Măsurile prevăzute în prezentul regulament sunt conforme cu avizul Comitetului pentru politica în domeniul calității produselor agricole,

7.1.2015   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 3/40

(1)

Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 543/2011 prevede, ca urmare a rezultatelor negocierilor comerciale multilaterale din cadrul Rundei Uruguay, criteriile pentru stabilirea de către Comisie a valorilor forfetare de import din țări terțe pentru produsele și perioadele menționate în partea A din anexa XVI la regulamentul respectiv.

(2)

Valoarea forfetară de import se calculează în fiecare zi lucrătoare, în conformitate cu articolul 136 alineatul (1) din Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 543/2011, ținând seama de datele zilnice variabile. Prin urmare, prezentul regulament trebuie să intre în vigoare la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene,

7.1.2015   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 3/42

(1)

Directiva 2014/32/UE stabilește cerințele pe care anumite instrumente de măsură trebuie să le satisfacă în vederea introducerii lor pe piață și/sau punerii lor în folosință pentru sarcini de măsurare specifice prevăzute de statele membre.

(2)

Prima dintre cerințele specifice privind apometrele (cerința 1) inclusă în anexa III la Directiva 2014/32/UE se referă la o condiție nominală de funcționare pentru domeniul de valori pentru debit Q3/Q1 ≥ 10.

(3)

La 31 octombrie 2011 a intrat în vigoare o actualizare a standardului EN 14154, care a inclus domeniul de valori pentru debit Q3/Q1 ≥ 40. Standardul EN 14154 revizuit reflectă standardul internațional. El este mai exigent în ceea ce privește domeniul de valori pentru debit decât cerințele specifice stabilite în anexa III la Directiva 2014/32/UE și duce la măsurători mai precise.

(4)

Înainte de introducerea domeniului de valori pentru debit Q3/Q1 ≥ 10 prin intermediul Directivei 2004/22/CE a Parlamentului European și a Consiliului (2) privind mijloacele de măsurare, în toate statele membre se aplica standardul internațional OIML, care conținea deja o cerință privind un domeniu de valori pentru debit de Q3/Q1 ≥ 40. Ca rezultat al dispozițiilor tranzitorii prevăzute la articolul 50 alineatul (2) din Directiva 2014/32/UE, majoritatea apometrelor introduse în prezent pe piață sunt deja în conformitate cu cerința privind Q3/Q1 ≥ 40.

(5)

Apometrele având domeniul de valori pentru debit de Q3/Q1 ≥ 10 ar putea fi considerabil mai ieftine decât cele care îndeplinesc cerințele standardului EN 14154 (Q3/Q1 ≥ 40). Punctul 10 din anexa III la Directiva 2014/32/UE lasă la latitudinea serviciului de utilitate publică sau a persoanei legal desemnate pentru instalarea apometrului să determine, printre altele, ce nivel de domeniu de valori pentru debit este corespunzător pentru măsurarea precisă a consumului prevăzut sau previzibil (3). Prin urmare, apometrele care nu sunt conforme cu standardul EN 14154 pentru domeniul de valori pentru debit, dar sunt conforme cu cerințele stabilite în anexa III la Directiva 2014/32/UE pot fi instalate. Totuși, această situație ar putea crește riscul de erori în facturile clienților, care ar rezulta în urma unei măsurări mai puțin precise a apometrului.

(6)

Domeniul de valori pentru debit de Q3/Q1 ≥ 40 reprezintă stadiul actual al tehnologiei reflectat în actualul standard internațional și în practica de fabricație actuală, precum și calitatea minimă disponibilă în prezent pe piața din Uniune. Acesta prevede măsurători mai precise, asigurând astfel un nivel mai ridicat de protecție a consumatorilor. Întrucât domeniul de valori pentru debit de Q3/Q1 ≥ 40 a reprezentat timp îndelungat și reprezintă încă nivelul minim instalat de pe piață, conformitatea nu implică costuri adiționale pentru utilizatori.

(7)

Decizia 2014/32/UE ar trebui modificată în consecință,

7.1.2015   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 3/44

(1)

Prin Decizia C(2010) 2576 (2), Comisia a acordat Agenției Europene a Căilor Ferate (denumită în continuare „agenția”) un mandat privind elaborarea și revizuirea specificațiilor tehnice de interoperabilitate (STI) pentru a extinde sfera lor de aplicare la întregul sistem feroviar din Uniune în conformitate cu articolul 1 alineatul (4) din Directiva 2008/57/CE. La 10 ianuarie 2013, agenția și-a prezentat recomandarea, modificând specificațiile tehnice de interoperabilitate referitoare la subsistemele de control-comandă și semnalizare ale sistemului feroviar transeuropean.

(2)

În conformitate cu articolul 8 alineatul (4) din Directiva 2008/57/CE referitor la extinderea domeniului de aplicare al STI, statele membre nu aplică versiunea revizuită a STI în cazul proiectelor aflate într-un stadiu avansat de dezvoltare sau care fac obiectul unui contract în curs de executare, aspect exclus din domeniul de aplicare al precedentelor STI.

(3)

Versiunea revizuită a STI privind subsistemul de control-comandă și semnalizare (STI CCS) se aplică rețelelor cu ecartament nominal de 1 435 mm, 1 520 mm, 1 524 mm, 1 600 mm și 1 668 mm. Acest lucru asigură interoperabilitatea în cadrul sistemelor cu ecartament unic și face posibilă dezvoltarea și exploatarea de vehicule concepute pentru ecartamente metrice multiple. Aceasta ar permite, de asemenea, elaborarea și utilizarea subsistemelor de control-comandă și semnalizare și a componentelor de interoperabilitate independent de ecartament. Un procent mare de vehicule circulă atât pe rețeaua feroviară transeuropeană, cât și pe rețeaua feroviară din afara acesteia. Parametrii subsistemelor de control-comandă și semnalizare la bord și parametrii subsistemelor de control-comandă și semnalizare de cale ar trebui, prin urmare, să fie aceiași pentru întreaga rețea.

(4)

Anumite puncte deschise legate de compatibilitatea sistemelor de detectare a trenurilor pot fi închise, ținând seama de cerințele privind ecartamentele diferite (specificație menționată în anexa A, la indexul 77). Punctul deschis legat de cerințele de siguranță privind funcția de interfață mecanic-mașină (DMI) a ETCS poate fi închis și s-au făcut progrese în ceea ce privește clarificarea punctului deschis privind „fiabilitatea/disponibilitatea”.

(5)

În cazurile în care cerințele sunt îndeplinite parțial, trebuie clarificate dispozițiile privind evaluarea subsistemelor și a elementelor constitutive de interoperabilitate.

(6)

În calitatea sa de autoritate de sistem pentru Sistemul european de management al traficului feroviar (ERTMS), agenția a pregătit o actualizare a specificațiilor ERTMS obligatorii menționate în anexa A la STI CCS. Până în momentul în care specificațiile privind interfața trenului (FFFIS — Form Fit Functional Interface Specification) ating, la ambele „capete” ale interfeței, un nivel suficient al consensului între toate părțile interesate pentru a putea fi considerate obligatorii, agenția ar trebui să facă trimitere la aceste specificații în Ghidul de aplicare, astfel încât ele să poată fi utilizate în cererile de oferte.

(7)

Agenția ar trebui să publice specificații ale testelor referitoare la versiunea de referință 3, cât mai curând posibil.

(8)

În textul Deciziei 2012/88/UE a Comisiei (3) au fost detectate erori care trebuie corectate.

(9)

Disponibilitatea și calitatea semnalelor GSM-R este esențială pentru exploatarea feroviară.

(10)

Roaming-ul GSM-R cu rețelele publice este o funcție opțională. Dacă el este utilizat într-un stat membru, implementarea sa ar trebui să fie indicată în rândul cu numărul 1.1.1.3.3.3 al registrului de infrastructură feroviară în conformitate cu Decizia de punere în aplicare 2014/880/UE a Comisiei (4).

(11)

Măsurile prevăzute de prezenta decizie sunt conforme cu avizul comitetului instituit în conformitate cu articolul 29 alineatul (1) din Directiva 2008/57/CE,

1.

Titlul se înlocuiește cu următorul text: „Decizia 2012/88/UE a Comisiei din 25 ianuarie 2012 privind specificația tehnică de interoperabilitate referitoare la subsistemele de control-comandă și semnalizare”.

2.

Anexa III se modifică după cum urmează:

7.1.2015   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 3/59

(1)

În iunie 2014, autoritățile finlandeze au notificat Comisiei o măsură de interzicere a introducerii pe piață a șepcilor de protecție a capului fabricate de „Ribcap” AG, Berbegraben 4, CH-3110 Münsingen (Elveția). Produsele, denumite „Ribcap”, purtau marcajul CE, în conformitate cu Directiva 89/686/CEE privind echipamentul individual de protecție.

(2)

Produsele sunt comercializate ca echipamente individuale de protecție a capului (EIP) de categoria I, destinate, printre altele, unor activități precum patinajul pe gheață și schiul.

(3)

În conformitate cu articolul 8 alineatul (3) din Directiva 89/686/CEE, sunt scutite de examinarea CE de tip modelele de EIP cu design simplu (categoria I), pentru care proiectantul presupune că utilizatorul poate evalua singur nivelul de protecție asigurat împotriva riscurilor minime în cauză, ale căror efecte pot fi identificate la timp și în condiții de siguranță, dacă acestea se manifestă treptat.

(4)

Produsul este importat și distribuit de Brandsense Oy/Classic Bike Finland, Mechelininkatu 15, FI-00100 Helsinki (Finlanda). Potrivit site-ului său internet, societatea importă și comercializează biciclete.

(5)

Pagina de internet a importatorului conține link-uri către broșura „Ribcap” elaborată de fabricant, precum și către un certificat „Ribcap” bazat pe încercări ale produsului efectuate de Universitatea din Strasbourg, care ar dovedi că acesta împiedică vătămările capului; mențiunea „Certified Safety” (siguranță certificată) apare pe ambalaj și în materialele publicitare. Mențiunea „Certified Safety” (siguranță certificată) poate da impresia că produsul a făcut obiectul unei examinări CE de tip efectuate de un organism notificat, însă Universitatea din Strasbourg nu este un astfel de organism.

(6)

Potrivit afirmațiilor făcute în broșura promoțională, „Ribcap” protejează capul în caz de impact. Din broșură, consumatorul poate avea impresia că produsele sunt adecvate pentru utilizarea în diferite tipuri de activități sportive și ca echipament de protecție al capului — a se vedea, de exemplu, „Ribcap is my comfortable, light and effective head protection for the sports” (Ribcap este echipamentul meu de protecție confortabil, ușor și eficient pentru sport). Chiar dacă mențiunea „No protective effect like helmet” (Nu are efectul de protecție al unei căști de protecție) apare pe ambalajul produsului, declarațiile oferă o imagine înșelătoare a produsului din punctul de vedere al caracteristicilor de siguranță și pot da consumatorului impresia că produsul protejează împotriva altor riscuri decât cele minime.

(7)

În conformitate cu Ghidul de clasificare pe categorii inclus în orientările privind aplicarea Directivei 89/686/CEE, toate căștile de protecție, inclusiv căștile destinate activităților sportive, sunt EIP de categoria II și, prin urmare, fac obiectul unui certificat de examinare CE de tip de către un organism notificat.

(8)

Produsele nu sunt însoțite de instrucțiuni de utilizare în limbile finlandeză și suedeză, care sunt limbile oficiale ale Finlandei.

(9)

În opinia autorităților finlandeze, deoarece produsele nu sunt însoțite de instrucțiuni de utilizare care să descrie situațiile în care acestea sunt destinate să fie folosite sau care sunt limitele de utilizare, produsele pot induce un fals sentiment de securitate și pot induce în eroare consumatorul, astfel încât să creadă că aceste produse ar deține aceleași calități de protecție precum o cască (EIP cat. II).

(10)

Declarația de conformitate întocmită de fabricant a fost trimisă de distribuitor autorităților finlandeze; această declarație nu este întocmită în conformitate cu modelul prezentat în anexa VI la Directiva 89/686/CEE.

(11)

Comisia a scris atât fabricantului, cât și distribuitorului din Finlanda, invitându-i să-și comunice observațiile privind măsura luată de autoritățile finlandeze. În răspunsul său, fabricantul a reafirmat opinia sa potrivit căreia Ribcap nu este o cască de protecție, ci mai degrabă o șapcă de lână cu apărătoare care ar trebui clasificată ca EIP de categoria I în temeiul Directivei 89/686/CEE. Fabricantul a recunoscut că utilizarea mențiunii „siguranță certificată” este probabil derutantă și nepotrivită.

(12)

Fabricantul anexează la răspunsul său un raport emis de autoritățile elvețiene. În acest raport este menționată o scrisoare din partea autorităților elvețiene către Ribcap, în care acestea solicită, printre altele, că „produsul nu mai poate fi promovat în așa fel încât să dea impresia că protejează capul împotriva leziunilor în eventualitatea unei căderi petrecute în timpul utilizării sale în mișcare (schi, surf pe zăpadă, bicicletă etc.)”. Versiunea actualizată a descrierii produsului, împreună cu o avertizare detaliată, a permis Ribcap să își comercializeze produsele ca fiind „șepci cu apărătoare de protecție incorporate”, EIP de categoria I.

(13)

Nici descrierea produsului, nici avertizarea pentru comercializarea produselor în Finlanda nu par să fie în conformitate cu cerințele necesare pentru a comercializa produsele ca fiind EIP de categoria I, întrucât produsele sunt comercializate în Finlanda ca echipamente de protecție a capului destinate patinajului pe gheață, schiului și altor activități în aer liber.

(14)

Având în vedere documentația disponibilă și observațiile formulate de părțile implicate, Comisia consideră că șepcile de protecție a capului „Ribcap” nu îndeplinesc cerințele esențiale de sănătate și siguranță 1.1.2 Niveluri și categorii de protecție, 1.4 Informații furnizate de fabricant și 3.1.1 Șocuri cauzate de căderea sau proiectarea obiectelor și impactul părților corpului cu un obstacol,

7.1.2015   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 3/61

(1)

În cazul în care un standard național care transpune un standard armonizat, a cărui referință s-a publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, are ca obiect una sau mai multe cerințe esențiale de sănătate și siguranță prevăzute în anexa I la Directiva 2006/42/CE, se presupune că mașina fabricată în conformitate cu respectivul standard satisface cerințele esențiale de sănătate și siguranță în cauză.

(2)

În mai 2013, Franța a prezentat o obiecție oficială în conformitate cu articolul 10 din Directiva 2006/42/CE în legătură cu standardul EN 1870-17:2012 „Securitatea mașinilor pentru prelucrarea lemnului — Mașini de tăiat circulare — Partea 17: Mașini manuale de tăiat transversal pe orizontală cu o unitate de tăiere (ferăstraie cu brațe radiale)”, pe care Comitetul European de Standardizare (CEN) l-a propus spre armonizare în conformitate cu Directiva 2006/42/CE.

(3)

Obiecția oficială se bazează pe deficiența dispozițiilor de la clauza 5.3.6.1. Protejarea lamei de fierăstrău alineatul (3), care precizează că apărătoarea poate fi fixă sau mobilă, fără a indica în ce cazuri ar fi necesară una sau alta, iar aceste două categorii de dispozitive sunt de natură diferită și oferă niveluri diferite de siguranță care corespund unor analize de risc diferite.

(4)

În urma examinării standardului EN 1870-17:2012 împreună cu reprezentanții comitetului instituit prin articolul 22 din Directiva 2006/42/CE, Comisia a concluzionat că standardul nu îndeplinește cerințele esențiale de sănătate și siguranță prevăzute la punctul 1.4.2. „Cerințe speciale pentru apărătoare” din anexa I la Directiva 2006/42/CE, deoarece permite proiectantului să opteze pentru instalarea unor apărători care oferă niveluri diferite de siguranță fără a face referire la o analiză de risc.

(5)

Includerea într-un standard armonizat a unor opțiuni, dintre care una nu respectă cerințele esențiale de sănătate și siguranță din Directiva 2006/42/CE, poate crea confuzie în ceea ce privește prezumția de conformitate conferită prin aplicarea standardului.

(6)

Luând în considerare necesitatea de a îmbunătăți aspectele de siguranță din standardul EN 1870-17:2012 și până la revizuirea corespunzătoare a respectivului standard, publicarea în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene a referinței standardului EN 1870-17:2012 ar trebui să fie însoțită de o avertizare corespunzătoare,