16.12.2014

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 359/1

DIRECTIVA 2014/107/UE A CONSILIULUI

din 9 decembrie 2014

de modificare a Directivei 2011/16/UE în ceea ce privește schimbul automat obligatoriu de informații în domeniul fiscal

CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 115,

având în vedere propunerea Comisiei Europene,

după transmiterea proiectului de act legislativ către parlamentele naționale,

având în vedere avizul Parlamentului European,

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European (1),

hotărând în conformitate cu o procedură legislativă specială,

întrucât:

(1)

În ultimii ani, problemele generate de frauda fiscală și de evaziunea fiscală la nivel transfrontalier s-au agravat considerabil, devenind un subiect de preocupare major în Uniune și la nivel mondial. Veniturile neraportate și neimpozitate reduc considerabil veniturile fiscale naționale. Prin urmare, este nevoie urgent de sporirea eficienței și a eficacității colectării impozitelor. Schimbul automat de informații constituie un instrument important în această privință, iar Comisia, în comunicarea sa din 6 decembrie 2012 care conține un Plan de acțiune privind consolidarea combaterii fraudei și a evaziunii fiscale, a evidențiat necesitatea de a promova cu fermitate schimbul automat de informații ca viitor standard la nivel european și internațional în materie de transparență și de schimb de informații în domeniul fiscal.

(2)

Importanța schimbului automat de informații ca metodă de combatere a fraudei și evaziunii fiscale transfrontaliere a fost recunoscută recent și la nivel internațional (G20 și G8). În urma negocierilor dintre Statele Unite ale Americii și mai multe alte țări, inclusiv toate statele membre, referitoare la acorduri bilaterale privind schimbul automat de informații pentru punerea în aplicare a legii din Statele Unite privind conformitatea fiscală aplicabilă conturilor din străinătate (denumită de obicei „FATCA”), Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE) a fost mandatată de G20 să valorifice aceste acorduri în vederea elaborării unui standard global unic pentru schimbul automat de informații fiscale.

(3)

Consiliul European din 22 mai 2013 a solicitat extinderea schimbului automat de informații la nivelul Uniunii și la nivel mondial, în vederea combaterii fraudei fiscale, a evaziunii fiscale și a planificării fiscale agresive. Totodată, Consiliul European a salutat eforturile depuse în prezent în cadrul G20, G8 și OCDE în direcția elaborării unui standard global pentru schimbul automat privind Conturile Financiare în domeniul fiscal.

(4)

În februarie 2014, OCDE a publicat principalele elemente ale unui standard global pentru schimbul automat de informații privind Conturile Financiare în domeniul fiscal și anume un Model de acord între autoritățile competente și un Standard comun de raportare, care au fost ulterior aprobate de miniștrii de finanțe ai G20 și de guvernatorii băncilor centrale. În iulie 2014, Consiliul OCDE a publicat standardul global complet, inclusiv restul elementelor acestuia și anume Comentariile pe marginea Modelului de acord între autoritățile competente și a Standardului comun de raportare și Modalitățile informatice de punere în aplicare a standardului global. Întregul pachet cuprinzând standardul global a fost aprobat de miniștrii de finanțe ai G20 și de guvernatorii băncilor centrale în septembrie 2014.

(5)

Directiva 2011/16/UE a Consiliului (2) prevede deja schimbul automat de informații între statele membre cu privire la anumite categorii de venituri și de capital, în principal de natură nefinanciară, pe care contribuabilii le dețin în alte state membre decât statul lor de rezidență. De asemenea, directiva respectivă stabilește o abordare etapizată a consolidării schimbului automat de informații prin extinderea sa progresivă la noi categorii de venituri și de capital și prin eliminarea condiției potrivit căreia schimbul de informații trebuie să aibă loc numai dacă informațiile sunt disponibile. În prezent, având în vedere creșterea posibilităților de a investi în străinătate într-o gamă largă de produse financiare, instrumentele de cooperare administrativă existente în domeniul fiscal la nivelul Uniunii și la nivel internațional au devenit mai puțin eficace în ceea ce privește combaterea fraudei și a evaziunii fiscale transfrontaliere.

(6)

După cum s-a evidențiat în solicitarea Consiliului European, este oportun să se anticipeze extinderea schimbului automat de informații menționată deja la articolul 8 alineatul (5) din Directiva 2011/16/UE în ceea ce privește rezidenții din alte state membre. O inițiativă a Uniunii va asigura o abordare coerentă, consecventă și cuprinzătoare la nivelul întregii Uniuni cu privire la schimbul automat de informații în cadrul pieței interne, abordare care ar putea duce la economii de costuri atât pentru administrațiile fiscale, cât și pentru agenții economici.

(7)

Faptul că statele membre au încheiat sau sunt pe punctul de a încheia acorduri cu Statele Unite ale Americii în legătură cu FATCA înseamnă că respectivele state membre oferă sau vor oferi o cooperare extinsă în sensul articolului 19 din Directiva 2011/16/UE și că sunt sau vor fi obligate să ofere o astfel de cooperare extinsă și altor state membre.

(8)

Încheierea de acorduri paralele și necoordonate de către statele membre în temeiul articolului 19 din Directiva 2011/16/UE ar putea conduce la denaturări care ar fi în detrimentul bunei funcționări a pieței interne. Schimbul automat de informații extins pe baza unui instrument legislativ la nivelul Uniunii ar evita necesitatea ca statele membre să invoce articolul menționat, în vederea încheierii de acorduri bilaterale sau multilaterale care pot fi considerate adecvate pe aceeași temă în absența legislației relevante a Uniunii.

(9)

Pentru a reduce la minimum costurile și sarcinile administrative atât pentru administrațiile fiscale, cât și pentru agenții economici, este de asemenea esențial să se asigure faptul că domeniul extins de aplicare a schimbului automat de informații în cadrul Uniunii este în concordanță cu evoluțiile de pe plan internațional. Pentru a atinge acest obiectiv, statele membre ar trebui să impună Instituțiilor lor Financiare să aplice norme de raportare și de precauție care să fie pe deplin compatibile cu cele prevăzute în Standardul comun de raportare elaborat de OCDE. De asemenea, domeniul de aplicare al articolului 8 din Directiva 2011/16/UE ar trebui să fie extins pentru a include informațiile cuprinse în Modelul de acord între autoritățile competente și în Standardul comun de raportare ale OCDE. Se preconizează că fiecare stat membru va avea o listă unică a Instituțiilor Financiare Nonraportoare și a Conturilor Excluse, stabilite la nivel intern, pe care o va utiliza atât pentru punerea în aplicare a prezentei directive, cât și pentru aplicarea altor acorduri de punere în aplicare a standardului global.

(10)

Categoriile de Instituții Financiare Raportoare și categoriile de Conturi care fac obiectul raportării, reglementate de prezenta directivă, sunt concepute pentru a limita posibilitățile contribuabililor de evitare a raportării prin transferuri de active către Instituții Financiare sau prin investiții în produse financiare care nu intră în domeniul de aplicare al prezentei directive. Cu toate acestea, anumite Instituții Financiare și conturi care prezintă un risc scăzut de a fi utilizate pentru evaziune fiscală ar trebui să fie excluse din domeniul de aplicare al prezentei directive. În general, în prezenta directivă nu ar trebui să fie incluse praguri, deoarece acestea ar putea fi eludate ușor prin divizarea conturilor între diferite Instituții Financiare. Informațiile financiare care trebuie să facă obiectul raportării și al schimbului ar trebui să se refere nu numai la totalitatea veniturilor relevante (dobânzi, dividende și tipuri similare de venituri), ci și la soldurile conturilor și la veniturile din vânzarea Activelor Financiare, scopul fiind acela de a aborda situațiile în care contribuabilul încearcă să ascundă capitaluri reprezentate de venituri sau active în cazul cărora s-a eludat impozitarea. Prin urmare, prelucrarea informațiilor în temeiul prezentei directive este necesară și proporțională în scopul de a permite administrațiilor fiscale ale statelor membre să identifice în mod corect și fără echivoc contribuabilii vizați, să își administreze și să asigure punerea în aplicare a legislației lor fiscale în situații transfrontaliere, să evalueze probabilitatea comiterii de evaziuni fiscale și să evite investigații suplimentare inutile.

(11)

Instituțiile Financiare Raportoare ar putea să își îndeplinească obligațiile de informare față de fiecare Persoană care face obiectul raportării prin utilizarea modalităților de comunicare, inclusiv în ceea ce privește frecvența, prevăzute în procedurile lor interne în conformitate cu dreptul lor intern.

(12)

Instituțiile Financiare Raportoare, statele membre de origine și statele membre de destinație, în calitatea lor de operatori de date, ar trebui să păstreze informațiile prelucrate în conformitate cu prezenta directivă pentru o perioadă care nu depășește perioada necesară pentru atingerea obiectivelor acesteia. Având în vedere diferențele dintre legislațiile statelor membre, durata maximă de păstrare ar trebui stabilită în funcție de termenele de prescripție prevăzute de legislația fiscală internă a fiecărui operator de date.

(13)

La punerea în aplicare a prezentei directive, statele membre ar trebui să utilizeze Comentariile pe marginea Modelului de acord între autoritățile competente și a Standardului comun de raportare elaborate de OCDE drept sursă de ilustrare sau interpretare și în vederea asigurării unei aplicări consecvente în toate statele membre. Acțiunile Uniunii în acest domeniu ar trebui să continue să țină seama în special de evoluțiile viitoare la nivelul OCDE.

(14)

Condiția potrivit căreia schimbul automat de informații poate fi condiționat de disponibilitatea informațiilor solicitate, prevăzută la articolul 8 alineatul (1) din Directiva 2011/16/UE, nu ar trebui să se aplice noilor elemente, astfel cum sunt introduse de prezenta directivă în Directiva 2011/16/UE.

(15)	Menționarea unui prag la articolul 8 alineatul (3) din Directiva 2011/16/UE ar trebui să fie eliminată, deoarece un astfel de prag nu pare să poată fi gestionat în practică.

(16)

Revizuirea condiției privind disponibilitatea, care urmează să fie realizată în 2017, ar trebui extinsă la toate cele cinci categorii menționate la articolul 8 alineatul (1) din Directiva 2011/16/UE, astfel încât să poată fi examinată necesitatea unui schimb de informații între toate statele membre cu privire la toate categoriile respective.

(17)	Prezenta directivă respectă drepturile fundamentale și ține seama de principiile care sunt recunoscute în special de Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, inclusiv dreptul la protecția datelor cu caracter personal.

(18)

Deoarece obiectivul prezentei directive, și anume instituirea unei cooperări administrative eficiente între statele membre în condiții compatibile cu buna funcționare a pieței interne, nu poate fi atins în mod satisfăcător de către statele membre dar, din motive de uniformitate și eficacitate, poate fi îndeplinit mai bine la nivelul Uniunii, Uniunea poate adopta măsuri în conformitate cu principiul subsidiarității prevăzut la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este prevăzut la articolul respectiv, prezenta directivă nu depășește ceea ce este necesar pentru atingerea obiectivului respectiv.

(19)	Având în vedere diferențele structurale existente, Austriei ar trebui să i se permită schimbul automat de informații în temeiul prezentei directive pentru prima dată până la 30 septembrie 2018, în loc de 30 septembrie 2017.

(20)	Prin urmare, Directiva 2011/16/UE ar trebui să fie modificată în consecință,

ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:

Articolul 1

Directiva 2011/16/UE se modifică după cum urmează:

la articolul 3, punctul 9 se înlocuiește cu următorul text:

„9.

«schimb automat» înseamnă comunicarea sistematică a informațiilor predefinite referitoare la rezidenții din alte state membre către statul membru de rezidență relevant, fără cerere prealabilă, la intervale regulate prestabilite. În contextul articolului 8, informațiile disponibile se referă la informații din dosarele fiscale ale statelor membre care comunică informațiile respective, care pot fi accesate în conformitate cu procedurile de colectare și procesare a informațiilor din acel stat membru. În contextul articolului 8 alineatul (3a) și, respectiv, alineatul (7a), al articolului 21 alineatul (2) și al articolului 25 alineatele (2) și (3), orice termen scris cu inițială majusculă are sensul atribuit conform definițiilor corespunzătoare prevăzute în anexa I.”

;

articolul 8 se modifică după cum urmează:

(a)

alineatul (3) se înlocuiește cu următorul text:

„(3) Autoritatea competentă a unui stat membru poate indica autorității competente a oricărui alt stat membru faptul că nu dorește să primească informații referitoare la una sau mai multe dintre categoriile de venituri și de capital menționate la alineatul (1). De asemenea, statul membru respectiv informează Comisia în acest sens.

Un stat membru poate fi considerat drept stat care nu dorește să primească informații în conformitate cu alineatul (1) în cazul în care nu informează Comisia despre oricare dintre categoriile cu privire la care posedă informații disponibile.”

;

(b)

se introduce următorul alineat:

„(3a) Fiecare stat membru ia măsurile necesare pentru a impune Instituțiilor sale Financiare Raportoare să aplice normele de raportare și de precauție incluse în anexele I și II și să asigure punerea în aplicare eficace și respectarea acestor norme în conformitate cu secțiunea IX din anexa I.

În temeiul normelor de raportare și de precauție aplicabile, prevăzute în anexele I și II, autoritatea competentă a fiecărui stat membru comunică autorității competente din orice alt stat membru, prin intermediul schimbului automat, în termenul prevăzut la alineatul (6) litera (b), următoarele informații aferente perioadelor impozabile care încep la 1 ianuarie 2016 referitoare la un Cont care face obiectul raportării:

(a)

numele, adresa, numărul (numerele) de identificare fiscală (NIF), precum și data și locul nașterii (în cazul unei persoane fizice) ale fiecărei Persoane care face obiectul raportării și care este Titular de cont al contului respectiv și, în cazul unei Entități care este Titular de cont și care, după aplicarea normelor de precauție prevăzute în anexe, este identificată ca având una sau mai multe Persoane care exercită controlul și care este o Persoană care face obiectul raportării, numele, adresa și NIF ale Entității, precum și numele, adresa, NIF și data și locul nașterii fiecărei Persoane care face obiectul raportării;

(b)	numărul de cont (sau echivalentul său funcțional în absența unui număr de cont);

(c)	numele și numărul de identificare (dacă este cazul) al Instituției Financiare Raportoare;

(d)

soldul sau valoarea contului (inclusiv Valoarea de răscumpărare în cazul unui Contract de asigurare cu valoare de răscumpărare sau al unui Contract cu rentă viageră) la sfârșitul anului calendaristic relevant sau al altei perioade de raportare adecvate sau, în cazul în care contul a fost închis în cursul anului sau al perioadei respective, închiderea contului;

(e)

în cazul oricărui Cont de custodie:

(i)

cuantumul brut total al dobânzilor, cuantumul brut total al dividendelor și cuantumul brut total al altor venituri generate în legătură cu activele deținute în cont, în fiecare caz plătite sau creditate în contul respectiv (sau în legătură cu respectivul cont) în cursul anului calendaristic sau al altei perioade de raportare adecvate; și

(ii)

încasările brute totale din vânzarea sau răscumpărarea Activelor Financiare plătite sau creditate în cont în cursul anului calendaristic sau al altei perioade de raportare adecvate în legătură cu care Instituția Financiară Raportoare a acționat drept custode, broker, reprezentant sau orice alt fel de mandatar al Titularului de cont;

(f)	în cazul oricărui Cont de depozit, cuantumul brut total al dobânzilor plătite sau creditate în cont în cursul anului calendaristic sau al altei perioade de raportare adecvate; și

(g)

în cazul oricărui alt cont decât cele descrise la litera (e) sau la litera (f), cuantumul brut total plătit sau creditat Titularului de cont în legătură cu respectivul cont în cursul anului calendaristic sau al altei perioade de raportare adecvate în legătură cu care Instituția Financiară Raportoare este debitoare, inclusiv suma agregată a oricăror răscumpărări plătite Titularului de cont în cursul anului calendaristic sau al altei perioade de raportare adecvate.

În scopul schimbului de informații în temeiul prezentului alineat, în absența unor dispoziții contrare prevăzute la prezentul alineat sau în anexe, cuantumul și descrierea plăților efectuate în legătură cu un Cont care face obiectul raportării se stabilesc în conformitate cu legislația națională a statului membru care comunică informațiile.

Primul și al doilea paragraf de la prezentul alineat au prioritate față de alineatul (1) litera (c) sau orice alt instrument juridic al Uniunii, inclusiv Directiva 2003/48/CE a Consiliului (3), în măsura în care schimbul de informații în cauză ar intra sub incidența alineatului (1) litera (c) sau a oricărui alt instrument juridic al Uniunii, inclusiv Directiva 2003/48/CE.

(3) Directiva 2003/48/CE a Consiliului din 3 iunie 2003 privind impozitarea veniturilor din economii sub forma plăților de dobânzi (JO L 157, 26.6.2003, p. 38).”"

;

(c)

alineatul (5) se înlocuiește cu următorul text:

„(5) Anterior datei de 1 iulie 2017, Comisia înaintează un raport care furnizează o privire de ansamblu și o evaluare a statisticilor și a informațiilor primite cu privire la aspecte precum costurile administrative și alte costuri relevante și a avantajelor schimbului automat de informații, precum și aspecte practice legate de acestea. Dacă este oportun, Comisia prezintă Consiliului o propunere privind categoriile și condițiile prevăzute la alineatul (1), inclusiv condiția ca informațiile referitoare la rezidenții din alte state membre să fie disponibile, sau elementele menționate la alineatul (3a), sau ambele.

Atunci când examinează o propunere înaintată de Comisie, Consiliul evaluează consolidarea suplimentară a eficienței și a funcționării schimbului automat de informații și creșterea standardului aferent, pentru a se prevedea că:

(a)

autoritatea competentă din fiecare stat membru comunică, prin intermediul schimbului automat, autorității competente din orice alt stat membru informații referitoare la perioadele impozabile care încep la 1 ianuarie 2017, cu privire la rezidenții din acel alt stat membru în ceea ce privește toate categoriile de venituri și de capital enumerate la alineatul (1), astfel cum trebuie să fie înțelese în temeiul legislației naționale din statul membru care comunică informațiile; și

(b)	lista categoriilor și elementelor prevăzute la alineatele (1) și (3a) se extinde pentru a include alte categorii și elemente, inclusiv redevențele.”

;

(d)

alineatul (6) se înlocuiește cu următorul text:

„(6) Comunicarea informațiilor se desfășoară după cum urmează:

(a)	în cazul categoriilor prevăzute la alineatul (1): cel puțin o dată pe an, în termen de șase luni de la sfârșitul anului fiscal din statul membru respectiv pe parcursul căruia au devenit disponibile informațiile;

(b)	în cazul informațiilor prevăzute la alineatul (3a): anual, în termen de nouă luni de la sfârșitul anului calendaristic sau al altei perioade de raportare adecvate la care se referă informațiile.”

;

(e)

se introduce următorul alineat:

„(7a) În sensul subsecțiunii B punctul 1 litera (c) și al subsecțiunii C punctul 17 litera (g) din secțiunea VIII a anexei I, fiecare stat membru furnizează Comisiei, până la 31 iulie 2015, lista entităților și conturilor care trebuie tratate drept Instituții Financiare Nonraportoare, respectiv drept Conturi Excluse. Fiecare stat membru informează de asemenea Comisia în cazul în care survin eventuale modificări în acest sens. Comisia are obligația de a publica, în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, o listă generală cu informațiile primite și de a o actualiza, dacă este necesar.

Statele membre garantează faptul că aceste tipuri de Instituții Financiare Nonraportoare și de Conturi Excluse îndeplinesc toate cerințele enumerate în subsecțiunea B punctul 1 litera (c) și în subsecțiunea C punctul 17 litera (g) din secțiunea VIII a anexei I și, în special, că statutul unei Instituții Financiare drept Instituție Financiară Nonraportoare sau statutul unui cont drept Cont Exclus nu aduce atingere obiectivelor prezentei directive.”

;

la articolul 20, alineatul (4) se înlocuiește cu următorul text:

„(4) Schimbul automat de informații prevăzut la articolul 8 se efectuează utilizând un format electronic standardizat conceput pentru facilitarea unui astfel de schimb automat și bazat pe formatul electronic existent în temeiul articolului 9 din Directiva 2003/48/CE, format care trebuie utilizat pentru toate tipurile de schimb automat de informații, adoptat de Comisie în conformitate cu procedura menționată la articolul 26 alineatul (2).”

;

la articolul 21, alineatul (2) se înlocuiește cu următorul text:

„(2) Comisia este însărcinată să efectueze orice adaptare a rețelei CCN necesară pentru a permite schimbul de informații de acest tip între statele membre și să asigure securitatea rețelei CCN.

Statele membre sunt însărcinate să efectueze orice adaptare a sistemelor lor necesară pentru a permite schimbul de informații de acest tip prin intermediul rețelei CCN și să asigure securitatea sistemelor lor.

Statele membre se asigură că fiecărei Persoane care face obiectul raportării îi este notificată încălcarea securității datelor sale atunci când respectiva încălcare este de natură să afecteze în mod negativ protecția datelor cu caracter personal sau a vieții private a persoanei în cauză.

Statele membre renunță la orice cerere de rambursare a cheltuielilor ocazionate de aplicarea prezentei directive, exceptând, după caz, cheltuielile cu onorariile plătite experților.”

;

articolul 25 se modifică după cum urmează:

(a)	textul actual al articolului 25 devine alineatul (1);

(b)

se introduc următoarele alineate:

„(2) Instituțiile Financiare Raportoare și autoritățile competente din fiecare stat membru sunt considerate a fi operatori de date în sensul Directivei 95/46/CE.

(3) Fără a aduce atingere alineatului (1), fiecare stat membru se asigură atât că fiecare Instituție Financiară Raportoare aflată sub jurisdicția sa informează fiecare Persoană care face obiectul raportării cu privire la faptul că informațiile care o privesc, menționate la articolul 8 alineatul (3a), vor fi culese și transferate în conformitate cu prezenta directivă, cât și că instituția respectivă furnizează persoanei toate informațiile la care aceasta are dreptul în temeiul legislației naționale de punere în aplicare a Directivei 95/46/CE în timp util pentru ca persoana să își poată exercita drepturile în materie de protecție a datelor și, în orice caz, înainte ca Instituția Financiară Raportoare să transmită informațiile menționate la articolul 8 alineatul (3a) autorității competente din statul său membru de rezidență.

(4) Informațiile prelucrate în conformitate cu prezenta directivă se păstrează o perioadă care nu depășește perioada necesară pentru atingerea obiectivelor prezentei directive și, în orice caz, în conformitate cu normele naționale, referitoare la termenele de prescripție, ale fiecărui operator de date.”

;

6.	se adaugă anexele I și II, ale căror texte sunt prevăzute în anexa la prezenta directivă.

Articolul 2

(1) Statele membre adoptă și publică, până la 31 decembrie 2015, actele cu putere de lege și actele administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive. Statele membre comunică imediat Comisiei textul acestor măsuri.

Statele membre aplică aceste măsuri de la 1 ianuarie 2016.

Atunci când statele membre adoptă aceste măsuri, ele cuprind o trimitere la prezenta directivă sau sunt însoțite de o astfel de trimitere la data publicării lor oficiale. Statele membre stabilesc modalitatea de efectuare a acestei trimiteri.

(2) Fără a aduce atingere punctului 2 litera (b) din articolul 1și alineatului (1) din prezentul articol, Austria aplică dispozițiile prezentei directive de la 1 ianuarie 2017 în ceea ce privește perioadele impozabile care încep la data menționată.

(3) Statele membre comunică Comisiei textul principalelor dispoziții de drept intern pe care le adoptă în domeniul reglementat de prezenta directivă.

Articolul 3

Prezenta directivă intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Articolul 4

Prezenta directivă se adresează statelor membre.

Adoptată la Bruxelles, 9 decembrie 2014.

Pentru Consiliu

Președintele

P.C. PADOAN

(1) JO C 67, 6.3.2014, p. 68.

(2) Directiva 2011/16/UE a Consiliului din 15 februarie 2011 privind cooperarea administrativă în domeniul fiscal și de abrogare a Directivei 77/799/CEE (JO L 64, 11.3.2011, p. 1).

ANEXĂ

„

ANEXA I

Norme de raportare și de precauție pentru schimbul de informații referitoare la Conturile Financiare

Prezenta anexă stabilește normele de raportare și de precauție care trebuie să fie aplicate de către Instituțiile Financiare Raportoare pentru a permite statelor membre să comunice, prin schimb automat, informațiile menționate la articolul 8 alineatul (3a) din prezenta directivă. Prezenta anexă prevede, de asemenea, normele și procedurile administrative care trebuie să fie în vigoare în statele membre pentru ca acestea să asigure punerea în aplicare eficace și respectarea procedurilor de raportare și de precauție, prezentate în continuare.

SECȚIUNEA I

CERINȚE GENERALE DE RAPORTARE

Sub rezerva dispozițiilor din subsecțiunile C-E, fiecare Instituție Financiară Raportoare trebuie să raporteze autorității competente din statul său membru următoarele informații cu privire la fiecare Cont care face obiectul raportării al respectivelor Instituții Financiare Raportoare:

numele, adresa, statul membru (statele membre) de rezidență, numărul (numerele) de identificare fiscală (NIF) și data și locul nașterii (în cazul unei persoane fizice) ale fiecărei Persoane care face obiectul raportării, care este Titular de cont al respectivului cont și, în cazul unei Entități care este Titular de cont și care, după aplicarea procedurilor de precauție în conformitate cu secțiunile V, VI și VII, este identificată ca având una sau mai multe Persoane care exercită controlul care sunt Persoane care fac obiectul raportării, numele, adresa, statul membru (statele membre) de rezidență și numărul (numerele) de identificare fiscală (NIF) ale Entității, precum și numele, adresa, statul membru (statele membre) de rezidență și numărul (numerele) de identificare fiscală (NIF) și data și locul nașterii fiecărei Persoane care face obiectul raportării;

2.	numărul de cont (sau echivalentul său funcțional în absența unui număr de cont);

3.	numele și numărul de identificare (dacă este cazul) al Instituției Financiare Raportoare;

soldul sau valoarea contului (inclusiv, în cazul unui Contract de asigurare cu valoare de răscumpărare sau al unui Contract cu rentă viageră, Valoarea de răscumpărare) valabilă la sfârșitul anului calendaristic relevant sau la sfârșitul altei perioade de raportare adecvate sau, în cazul în care contul a fost închis în cursul anului sau al perioadei în cauză, închiderea contului;

în cazul oricărui Cont de custodie:

(a)

(b)

6.	în cazul oricărui Cont de depozit, cuantumul brut total al dobânzilor plătite sau creditate în cont în cursul anului calendaristic sau al altei perioade de raportare adecvate; și

în cazul oricărui cont care nu este descris la punctul 5 sau 6 din subsecțiunea A, cuantumul brut total plătit sau creditat Titularului de cont în legătură cu respectivul cont în cursul anului calendaristic sau al altei perioade de raportare adecvate în legătură cu care Instituția Financiară Raportoare este debitoare, inclusiv cuantumul agregat al oricăror rambursări plătite Titularului de cont în cursul anului calendaristic sau al altei perioade de raportare adecvate.

B.	Informațiile raportate trebuie să identifice moneda în care este exprimată fiecare sumă.

Fără a aduce atingere punctului 1 din subsecțiunea A, cu privire la fiecare Cont care face obiectul raportării care este un Cont Preexistent, nu este obligatorie raportarea NIF sau a datei nașterii în cazul în care acestea nu figurează în registrele Instituției Financiare Raportoare și nu există o altă cerință care să impună respectivei Instituții Financiare Raportoare să colecteze aceste informații în temeiul dreptului intern sau al oricărui instrument juridic al Uniunii. Cu toate acestea, o Instituție Financiară Raportoare are obligația să depună eforturi rezonabile pentru a obține NIF și data nașterii în ceea ce privește Conturile Preexistente până la sfârșitul celui de al doilea an calendaristic care urmează anului în care respectivele Conturi Preexistente au fost identificate drept Conturi care fac obiectul raportării.

D.	Fără a aduce atingere punctului 1 din subsecțiunea A, nu există obligația raportării NIF în cazul în care acesta nu este emis de către statul membru relevant sau de o altă jurisdicție de rezidență.

Fără a aduce atingere punctului 1 din subsecțiunea A, nu există obligația raportării locului nașterii, cu excepția următoarelor cazuri:

Instituția Financiară Raportoare este obligată, în alt mod, să obțină și să raporteze această informație în temeiul dreptului intern sau Instituția Financiară Raportoare este sau a fost obligată, în alt mod, să obțină și să raporteze această informație în temeiul oricărui instrument juridic al Uniunii în vigoare sau care a fost în vigoare la 5 ianuarie 2015; și

2.	informația este disponibilă și poate fi căutată în bazele de date electronice păstrate de Instituția Financiară Raportoare.

SECȚIUNEA II

CERINȚE GENERALE DE PRECAUȚIE

Un cont este considerat drept Cont care face obiectul raportării începând de la data la care este identificat ca atare în conformitate cu procedurile de precauție prevăzute în secțiunile II-VII și, cu excepția cazului în care se prevede altfel, informațiile cu privire la un Cont care face obiectul raportării trebuie raportate anual, în anul calendaristic următor anului la care se referă informațiile.

B.	Soldul sau valoarea unui cont se stabilește ca fiind cel/cea valabil(ă) în ultima zi a anului calendaristic sau a unei alte perioade de raportare adecvate.

C.	În cazul în care soldul sau pragul valorii urmează să se stabilească în ultima zi a unui an calendaristic, soldul sau valoarea în cauză trebuie stabilit(ă) în ultima zi a perioadei de raportare care se încheie cu sau în anul calendaristic respectiv.

Fiecare stat membru poate permite Instituțiilor Financiare Raportoare să utilizeze prestatori de servicii în scopul îndeplinirii obligațiilor de raportare și de precauție impuse respectivelor Instituții Financiare Raportoare, prevăzute de legislația națională, dar responsabilitatea pentru respectivele obligații revine în continuare Instituțiilor Financiare Raportoare.

Fiecare stat membru poate permite Instituțiilor Financiare Raportoare să aplice procedurile de precauție pentru Conturile Noi în cazul Conturilor Preexistente, precum și procedurile de precauție pentru Conturile cu Valoare Mare în cazul Conturilor cu Valoare Mai Mică. În cazul în care un stat membru permite utilizarea procedurilor de precauție aplicabile unui Cont Nou pentru Conturile Preexistente, celelalte norme aplicabile Conturilor Preexistente se aplică în continuare.

SECȚIUNEA III

PRECAUȚIE ÎN CEEA CE PRIVEȘTE CONTURILE DE PERSOANĂ FIZICĂ PREEXISTENTE

A.	Introducere. Următoarele proceduri se aplică în scopul identificării Conturilor care fac obiectul raportării dintre Conturile de Persoană Fizică Preexistente.

Conturi cu Valoare Mai Mică. În cazul Conturilor cu Valoare Mai Mică se aplică procedurile prezentate în continuare.

Adresa de rezidență. În cazul în care Instituția Financiară Raportoare deține în registrele sale o adresă actuală de rezidență pentru Titularul de cont persoană fizică, bazată pe Documente Justificative, Instituția Financiară Raportoare poate considera Titularul de cont persoană fizică drept având rezidența fiscală în statul membru respectiv sau într-o altă jurisdicție în care este situată adresa, pentru a stabili dacă respectivul Titular de cont persoană fizică este o Persoană care face obiectul raportării.

Căutarea în registrul electronic. În cazul în care o Instituție Financiară Raportoare nu se bazează pe o adresă actuală de rezidență a Titularului de cont persoană fizică, pe baza unor Documente Justificative, astfel cum este prevăzut la punctul 1 din subsecțiunea B, Instituția Financiară Raportoare trebuie să examineze datele accesibile pentru căutare electronică păstrate de Instituția Financiară Raportoare cu privire la toate indiciile prezentate în continuare și să aplice punctele 3-6 din subsecțiunea B:

(a)	identificarea Titularului de cont drept rezident al unui stat membru;

(b)	adresa de corespondență sau de rezidență actuală (inclusiv o căsuță poștală) dintr-un stat membru;

(c)	unul sau mai multe numere de telefon într-un stat membru și niciun număr de telefon în statul membru al Instituției Financiare Raportoare;

(d)	instrucțiunile permanente (altele decât cele privind un Cont de Depozit) de a transfera fonduri într-un cont administrat într-un stat membru;

(e)	o împuternicire sau o delegare de semnătură valabilă, acordată unei persoane cu adresa într-un stat membru; sau

(f)	o adresă purtând mențiunea «post-restant» sau «în atenția» într-un stat membru, în cazul în care Instituția Financiară Raportoare nu are la dosar nicio altă adresă pentru Titularul de cont.

În cazul în care nu se descoperă în urma căutării electronice niciunul dintre indiciile enumerate la punctul 2 din subsecțiunea B, nu se impune nicio măsură suplimentară până în momentul în care intervine o modificare a circumstanțelor care să ducă fie la asocierea unuia sau mai multor indicii cu contul, fie la transformarea contului într-un Cont cu Valoare Mare.

În cazul în care oricare dintre indiciile enumerate la subsecțiunea B punctul 2 literele (a)-(e) este descoperit în sistemul electronic de căutare, sau în cazul în care intervine o modificare a circumstanțelor care să ducă la asocierea unuia sau a mai multor indicii cu contul, Instituția Financiară Raportoare trebuie să considere Titularul de cont drept rezident fiscal în fiecare stat membru pentru care este identificat un indiciu, cu excepția cazului în care aceasta alege să aplice punctul 6 din subsecțiunea B și, cu privire la respectivul cont, se aplică una dintre excepțiile prevăzute la respectivul punct.

În cazul în care o adresă purtând mențiunea «post-restant» sau «în atenția» este descoperită în urma căutării electronice și nicio altă adresă și niciunul dintre celelalte indicii enumerate la subsecțiunea B punctul 2 literele (a)-(e) nu este identificat cu privire la Titularul de cont, Instituția Financiară Raportoare trebuie, în ordinea cea mai adecvată circumstanțelor, să efectueze căutarea în registrul pe suport hârtie prevăzută la punctul 2 din subsecțiunea C sau să încerce să obțină din partea Titularului de cont o autocertificare sau Documente Justificative pentru a stabili rezidența fiscală (rezidențele fiscale) ale respectivului Titular de cont. În cazul în care în urma căutării în dosar nu se constată niciun indiciu, iar încercarea de a obține autocertificarea sau Documente Justificative nu dă rezultate, Instituția Financiară Raportoare trebuie să raporteze contul autorității competente din propriul stat membru drept cont nedocumentat.

Sub rezerva găsirii unor indicii în temeiul punctului 2 din subsecțiunea B, o Instituție Financiară Raportoare nu este obligată să considere un Titular de cont drept rezident al unui stat membru în cazul în care:

(a)

informațiile referitoare la Titularul de cont conțin o adresă de corespondență sau de rezidență actuală în statul membru respectiv, unul sau mai multe numere de telefon în statul membru respectiv (și niciun număr de telefon în statul membru al Instituției Financiare Raportoare) sau instrucțiuni permanente (cu privire la Conturi Financiare altele decât Conturile de Depozit) de a transfera fonduri într-un cont administrat într-un stat membru, și Instituția Financiară Raportoare obține sau a examinat anterior și păstrează o înregistrare a următoarelor informații:

(i)	o autocertificare din partea Titularului de cont privind statul membru (statele membre) sau o altă jurisdicție (alte jurisdicții) de rezidență a(le) Titularului de cont, care nu includ(e) statul membru respectiv; și

(ii)	Documente Justificative care stabilesc statutul Titularului de cont ca nefăcând obiectul raportării;

(b)

informațiile referitoare la Titularul de cont conțin o împuternicire sau o delegare de semnătură valabilă, acordată unei persoane cu adresa în statul membru respectiv, și Instituția Financiară Raportoare obține sau a examinat anterior și păstrează o înregistrare a următoarelor informații:

(i)	o autocertificare din partea Titularului de cont privind statul membru (statele membre) sau altă jurisdicție (alte jurisdicții) de rezidență a(le) respectivului Titular de cont, care nu includ(e) statul membru respectiv; sau

(ii)	Documente Justificative care stabilesc statutul Titularului de cont ca nefăcând obiectul raportării.

Proceduri de examinare aprofundată pentru Conturile cu Valoare Mare. Se aplică următoarele proceduri de examinare aprofundată în ceea ce privește Conturile cu Valoare Mare.

Căutarea în registrul electronic. În ceea ce privește Conturile cu Valoare Mare, Instituția Financiară Raportoare trebuie să examineze datele accesibile pentru căutare electronică păstrate de Instituția Financiară Raportoare cu privire la oricare dintre indiciile descrise la punctul 2 din subsecțiunea B.

Căutarea în registrul pe suport hârtie. În cazul în care baza de date accesibile pentru căutare electronică a Instituției Financiare Raportoare include domenii destinate tuturor informațiilor prevăzute la punctul 3 din subsecțiunea C și toate informațiile respective, nu este necesară căutarea suplimentară în registrul pe suport hârtie. În cazul în care bazele de date electronice nu cuprind toate informațiile respective, atunci, în ceea ce privește Conturile cu Valoare Mare, Instituția Financiară Raportoare trebuie să examineze și actualul dosar principal al clientului și, în măsura în care informațiile în cauză nu sunt cuprinse în actualul dosar principal al clientului, următoarele documente asociate contului și obținute de Instituția Financiară Raportoare în cursul ultimilor cinci ani pentru oricare dintre indiciile prevăzute la punctul 2 din subsecțiunea B:

(a)	cele mai recente Documente Justificative colectate cu privire la contul respectiv;

(b)	cel mai recent contract sau cea mai recentă documentație cu privire la deschiderea contului;

(c)	cea mai recentă documentație obținută de Instituția Financiară Raportoare în conformitate cu Procedurile AML/KYC sau în alte scopuri de reglementare;

(d)	orice formulare de împuternicire sau de delegare de semnătură valabile; și

(e)	orice instrucțiuni permanente în vigoare (altele decât cele referitoare la un Cont de Depozit) de a transfera fonduri.

Excepție în măsura în care bazele de date conțin informații suficiente. O Instituție Financiară Raportoare nu este obligată să efectueze căutarea în registrul pe suport hârtie prevăzută la punctul 2 din subsecțiunea C în măsura în care informațiile disponibile pentru căutare în format electronic ale Instituției Financiare Raportoare includ:

(a)	statutul Titularului de cont în ceea ce privește rezidența;

(b)	adresa de rezidență și adresa de corespondență ale Titularului de cont, aflate în prezent la dosarul Instituției Financiare Raportoare;

(c)	numărul (numerele) de telefon al(e) Titularului de cont, aflate în prezent la dosarul Instituției Financiare Raportoare, dacă este cazul;

(d)	în cazul Conturilor Financiare altele decât Conturile de Depozit, dacă există instrucțiuni permanente pentru a transfera fonduri din respectivul cont într-un alt cont (inclusiv un cont aflat la o altă sucursală a Instituției Financiare Raportoare sau la o altă Instituție Financiară);

(e)	dacă există în prezent o mențiune «post-restant» sau «în atenția» pentru Titularul de cont; și

(f)	dacă există orice împuternicire sau delegare de semnătură pentru contul respectiv.

Consultarea responsabilului pentru relații cu clienții în scopul obținerii de informații concrete. În afară de căutarea în registrul electronic și de căutarea în registrul pe suport hârtie prevăzute la punctele 1 și 2 din subsecțiunea C, Instituția Financiară Raportoare trebuie să considere drept Cont care face obiectul raportării orice Cont cu Valoare Mare încredințat unui responsabil pentru relații cu clienții (inclusiv orice Conturi Financiare agregate respectivului Cont cu Valoare Mare) în cazul în care responsabilul pentru relații cu clienții deține informații concrete conform cărora Titularul de cont este o Persoană care face obiectul raportării.

Efectele găsirii unor indicii.

(a)

Dacă, în urma examinării aprofundate a Conturilor cu Valoare Mare prevăzute la subsecțiunea C, nu este descoperit niciunul dintre indiciile enumerate la punctul 2 din subsecțiunea B, iar contul nu este identificat ca fiind deținut de o Persoană care face obiectul raportării descrisă la punctul 4 din subsecțiunea C, atunci nu sunt necesare acțiuni suplimentare până în momentul în care intervine o modificare a circumstanțelor care să ducă la asocierea unuia sau a mai multor indicii cu contul respectiv.

(b)

În cazul în care, în urma examinării aprofundate a Conturilor cu Valoare Mare prevăzute la subsecțiunea C, este descoperit oricare dintre indiciile enumerate la subsecțiunea B punctul 2 literele (a)-(e), sau în cazul în care intervine ulterior o modificare a circumstanțelor care duce la asocierea unuia sau a mai multor indicii cu contul, Instituția Financiară Raportoare trebuie să considere contul drept Cont care face obiectul raportării în fiecare stat membru pentru care este identificat un indiciu, cu excepția cazului în care aceasta alege să aplice punctul 6 din subsecțiunea B și, cu privire la respectivul cont, se aplică una dintre excepțiile prevăzute la respectivul punct.

(c)

În cazul în care, în urma examinării aprofundate prevăzute la subsecțiunea C, este descoperită o adresă purtând mențiunea «post-restant» sau «în atenția» și pentru Titularul de cont nu este identificată nicio altă adresă și niciunul dintre celelalte indicii enumerate la subsecțiunea B punctul 2 literele (a)-(e) Instituția Financiară Raportoare trebuie să obțină din partea Titularului de cont respectiv o autocertificare sau Documente Justificative pentru a stabili rezidența fiscală (rezidențele fiscale) ale respectivului Titular de cont. În cazul în care o Instituție Financiară Raportoare nu poate obține autocertificarea sau Documentele Justificative respective, aceasta trebuie să raporteze contul autorității competente din propriul stat membru drept cont nedocumentat.

În cazul în care un Cont de Persoană Fizică Preexistent nu este un Cont cu Valoare Mare la data de 31 decembrie 2015, dar devine un Cont cu Valoare Mare începând cu ultima zi a anului calendaristic următor, Instituția Financiară Raportoare trebuie să finalizeze procedurile de examinare aprofundată prevăzute la subsecțiunea C cu privire la respectivul cont în anul calendaristic următor anului în care contul devine un Cont cu Valoare Mare. Dacă, pe baza acestei examinări, respectivul cont este identificat drept Cont care face obiectul raportării, Instituția Financiară Raportoare are obligația de a raporta, anual, informațiile necesare cu privire la respectivul cont pentru anul în care acesta este identificat drept Cont care face obiectul raportării și pentru anii următori, cu excepția cazului în care Titularul de cont încetează să mai fie o Persoană care face obiectul raportării.

Odată ce o Instituție Financiară Raportoare aplică procedurile de examinare aprofundată prevăzute la subsecțiunea C pentru un Cont cu Valoare Mare, Instituția Financiară Raportoare nu este obligată să aplice din nou respectivele proceduri, în afară de consultarea responsabilului pentru relații cu clienții prevăzută la punctul 4 din subsecțiunea C, cu privire la același Cont cu Valoare Mare în orice an ulterior, cu excepția cazului în care contul este nedocumentat, caz în care Instituția Financiară Raportoare ar trebui să aplice din nou, anual, respectivele proceduri, până în momentul în care respectivul cont încetează să mai fie nedocumentat.

În cazul în care intervine o modificare a circumstanțelor privind un Cont cu Valoare Mare care duce la asocierea cu contul respectiv a unuia sau a mai multor indicii prevăzute la punctul 2 din subsecțiunea B, Instituția Financiară Raportoare trebuie să considere contul drept Cont care face obiectul raportării în legătură cu fiecare stat membru pentru care este identificat un indiciu, cu excepția cazului în care aceasta alege să aplice punctul 6 din subsecțiunea B și, cu privire la respectivul cont, se aplică una dintre excepțiile prevăzute la punctul menționat.

O Instituție Financiară Raportoare trebuie să pună în aplicare proceduri prin care să se asigure că un responsabil pentru relații cu clienții identifică orice modificare a circumstanțelor referitoare la un cont. De exemplu, în cazul în care responsabilului pentru relații cu clienții i se comunică faptul că Titularul de cont are o nouă adresă de corespondență într-un stat membru, Instituția Financiară Raportoare are obligația de a considera noua adresă drept o modificare a circumstanțelor și, în cazul în care aceasta alege să aplice punctul 6 din subsecțiunea B, este obligată să obțină documentele adecvate din partea Titularului de cont.

D.	Examinarea Conturilor de Persoană Fizică cu Valoare Mare Preexistente trebuie finalizată până la 31 decembrie 2016. Examinarea Conturilor de Persoană Fizică cu Valoare Mai Mică Preexistente trebuie finalizată până la 31 decembrie 2017.

Orice Cont de Persoană Fizică Preexistent, care a fost identificat drept Cont care face obiectul raportării în temeiul prezentei secțiuni, trebuie considerat drept Cont care face obiectul raportării în toți anii următori, cu excepția cazului în care Titularul de cont încetează să mai fie o Persoană care face obiectul raportării.

SECȚIUNEA IV

PRECAUȚIE ÎN CEEA CE PRIVEȘTE CONTURILE DE PERSOANĂ FIZICĂ NOI

Următoarele proceduri se aplică în scopul identificării Conturilor care fac obiectul raportării dintre Conturile de Persoană Fizică Noi.

În ceea ce privește Conturile de Persoană Fizică Noi, în momentul deschiderii contului, Instituția Financiară Raportoare trebuie să obțină o autocertificare, care poate face parte din documentația de deschidere a contului, care permite Instituției Financiare Raportoare să stabilească rezidența fiscală (rezidențele fiscale) a(le) Titularului de cont și să confirme caracterul rezonabil al respectivei autocertificări pe baza informațiilor obținute de Instituția Financiară Raportoare în legătură cu deschiderea contului, inclusiv eventualele documente colectate în conformitate cu Procedurile AML/KYC.

În cazul în care autocertificarea stabilește că Titularul de cont este rezident fiscal într-un stat membru, Instituția Financiară Raportoare trebuie să considere contul drept Cont care face obiectul raportării și autocertificarea trebuie să includă, de asemenea, NIF al Titularului de cont pentru respectivul stat membru (sub rezerva secțiunii I subsecțiunea D) și data nașterii acestuia.

În cazul în care intervine o modificare a circumstanțelor cu privire la un Cont de Persoană Fizică Nou în urma căreia Instituția Financiară Raportoare află sau are motive să afle că autocertificarea inițială este incorectă sau nefiabilă, Instituția Financiară Raportoare nu se poate baza pe autocertificarea inițială și trebuie să obțină o autocertificare valabilă care să stabilească rezidența fiscală (rezidențele fiscale) a(le) Titularului de cont.

SECȚIUNEA V

PRECAUȚIE ÎN CEEA CE PRIVEȘTE CONTURILE DE ENTITATE PREEXISTENTE

Următoarele proceduri se aplică în scopul identificării Conturilor care fac obiectul raportării dintre Conturile de Entitate Preexistente.

Conturi de Entitate care nu fac obiectul obligației de examinare, identificare sau raportare. Cu excepția cazului în care Instituția Financiară Raportoare decide altfel, fie cu privire la toate Conturile de Entitate Preexistente, fie separat, cu privire la orice grup clar identificat de astfel de conturi, un Cont de Entitate Preexistent cu un sold agregat sau o valoare agregată a contului care nu depășește, la data de 31 decembrie 2015, un cuantum în moneda fiecărui stat membru care corespunde sumei de 250 000 USD nu face obiectul obligației de examinare, identificare sau raportare drept un Cont care face obiectul raportării, până în momentul în care soldul agregat sau valoarea agregată a contului depășește cuantumul respectiv în ultima zi din orice an calendaristic ulterior.

Conturi de entitate care fac obiectul examinării. Un Cont de Entitate Preexistent cu un sold sau o valoare agregată a contului care depășește, la data de 31 decembrie 2015, un cuantum în moneda fiecărui stat membru care corespunde sumei de 250 000 USD și un Cont de Entitate Preexistent care nu depășește, la data de 31 decembrie 2015, cuantumul respectiv, dar cu un sold sau o valoare agregată a contului care depășește acest cuantum în ultima zi din orice an calendaristic ulterior trebuie examinate în conformitate cu procedurile prevăzute la subsecțiunea D.

Conturi de entitate care fac obiectul obligației de raportare. În ceea ce privește Conturile de Entitate Preexistente prevăzute la subsecțiunea B, numai conturile care sunt deținute de una sau mai multe Entități care sunt Persoane care fac obiectul raportării sau de ENFS (Entități care nu sunt Instituții Financiare) pasive cu una sau mai multe Persoane care exercită controlul care sunt Persoane care fac obiectul raportării sunt considerate drept Conturi care fac obiectul raportării.

Proceduri de examinare pentru identificarea Conturilor de Entitate care fac obiectul obligației de raportare. Pentru Conturile de Entitate Preexistente prevăzute la subsecțiunea B, o Instituție Financiară Raportoare trebuie să aplice următoarele proceduri de examinare pentru a stabili dacă contul este deținut de una sau mai multe Persoane care fac obiectul raportării sau de ENFS pasive cu una sau mai multe Persoane care exercită controlul care sunt Persoane care fac obiectul raportării:

Să stabilească dacă Entitatea este o Persoană care face obiectul raportării.

(a)

Să examineze informațiile păstrate în scopuri de reglementare sau de relații cu clienții (inclusiv informații colectate în conformitate cu Procedurile AML/KYC) pentru a stabili dacă informațiile indică faptul că Titularul de cont este rezident într-un stat membru. În acest scop, informațiile care indică faptul că Titularul de cont este rezident într-un stat membru includ un loc de înregistrare sau de constituire sau o adresă într-un stat membru.

(b)

Dacă informațiile indică faptul că Titularul de cont este rezident într-un stat membru, Instituția Financiară Raportoare trebuie să considere contul drept Cont care face obiectul raportării, cu excepția cazului în care aceasta obține o autocertificare din partea Titularului de cont, sau stabilește în mod rezonabil, pe baza informațiilor aflate în posesia sa sau care sunt disponibile public, că Titularul de cont nu este o Persoană care face obiectul raportării.

Să stabilească dacă Entitatea este o ENFS pasivă cu una sau mai multe Persoane care exercită controlul care sunt Persoane care fac obiectul raportării. Cu privire la un Titular de cont al unui Cont de entitate preexistent (inclusiv o Entitate care este o Persoană care face obiectul raportării), Instituția Financiară Raportoare trebuie să stabilească dacă Titularul de cont este o ENFS pasivă cu una sau mai multe Persoane care exercită controlul care sunt Persoane care fac obiectul raportării. În cazul în care oricare dintre Persoanele care exercită controlul asupra unei ENFS pasive este o Persoană care face obiectul raportării, atunci contul trebuie considerat drept un Cont care face obiectul raportării. În cursul stabilirii acestor elemente, Instituția Financiară Raportoare trebuie să respecte orientările de la subsecțiunea D punctul 2 literele (a)-(c) în ordinea cea mai adecvată circumstanțelor.

(a)

Să stabilească dacă Titularul de cont este o ENFS pasivă. În scopul de a stabili dacă Titularul de cont este o ENFS pasivă, Instituția Financiară Raportoare trebuie să obțină o autocertificare din partea Titularului de cont pentru a stabili statutul acestuia, cu excepția cazului în care există informații aflate în posesia sa sau disponibile public, pe baza cărora poate stabili în mod rezonabil că Titularul de cont este o ENFS activă sau o Instituție Financiară, alta decât o Entitate de Investiții prevăzută la secțiunea VIII subsecțiunea A punctul 6 litera (b) care nu este o Instituție Financiară dintr-o Jurisdicție Participantă.

(b)	Să stabilească Persoanele care exercită controlul asupra unui Titular de cont. În scopul stabilirii Persoanelor care exercită controlul asupra unui Titular de cont, o Instituție Financiară Raportoare se poate baza pe informațiile colectate și păstrate în conformitate cu Procedurile AML/KYC.

(c)

Să stabilească dacă o Persoană care exercită controlul asupra unei ENFS pasive este o Persoană care face obiectul raportării. Pentru a stabili dacă o Persoană care exercită controlul asupra unei ENFS pasive este o Persoană care face obiectul raportării, o Instituție Financiară Raportoare se poate baza pe:

(i)	informații colectate și păstrate în conformitate cu Procedurile AML/KYC în cazul unui Cont de entitate preexistent deținut de una sau mai multe ENFS cu un sold sau o valoare agregată care nu depășește un cuantum în moneda fiecărui stat membru care corespunde sumei de 1 000 000 USD; sau

(ii)	o autocertificare din partea Titularului de cont sau a Persoanei care exercită controlul privind statul membru (statele membre) sau privind altă jurisdicție (alte jurisdicții) în care Persoana care exercită controlul are rezidența fiscală.

Calendarul punerii în aplicare a examinării și proceduri suplimentare aplicabile Conturilor de Entitate Preexistente

1.	Examinarea Conturilor de Entitate Preexistente cu un sold sau o valoare agregată a contului care depășește, la data de 31 decembrie 2015, un cuantum în moneda fiecărui stat membru care corespunde sumei de 250 000 USD trebuie finalizată până la data de 31 decembrie 2017.

Examinarea Conturilor de Entitate Preexistente cu un sold sau o valoare agregată a contului care nu depășește, la data de 31 decembrie 2015, un cuantum în moneda fiecărui stat membru care corespunde sumei de 250 000 USD, dar depășește cuantumul respectiv la data de 31 decembrie a unui an ulterior trebuie finalizată în anul calendaristic următor anului în care soldul sau valoarea agregată a contului depășește acest cuantum.

În cazul în care intervine o modificare a circumstanțelor cu privire la un Cont de Entitate Preexistent în urma căreia Instituția Financiară Raportoare află sau are motive să afle că autocertificarea sau alte documente asociate cu un cont sunt incorecte sau nefiabile, Instituția Financiară Raportoare trebuie să stabilească din nou statutul contului în conformitate cu procedurile prevăzute la subsecțiunea D.

SECȚIUNEA VI

PRECAUȚIE ÎN CEEA CE PRIVEȘTE CONTURILE DE ENTITATE NOI

Următoarele proceduri se aplică în scopul identificării Conturilor care fac obiectul raportării dintre Conturile de Entitate Noi.

Proceduri de examinare pentru identificarea Conturilor de entitate care fac obiectul obligației de raportare. Pentru Conturile de Entitate Noi, o Instituție Financiară Raportoare trebuie să aplice următoarele proceduri de examinare pentru a stabili dacă contul este deținut de una sau mai multe Persoane care fac obiectul raportării sau de ENFS pasive cu una sau mai multe Persoane care exercită controlul care sunt Persoane care fac obiectul raportării:

Să stabilească dacă Entitatea este o Persoană care face obiectul raportării.

(a)

Să obțină o autocertificare, care poate face parte din documentația de deschidere a contului, care permite Instituției Financiare Raportoare să stabilească rezidența fiscală (rezidențele fiscale) a(le) Titularului de cont și să confirme caracterul rezonabil al respectivei autocertificări pe baza informațiilor obținute de Instituția Financiară Raportoare în legătură cu deschiderea contului, inclusiv eventualele documente colectate în conformitate cu Procedurile AML/KYC. În cazul în care Entitatea certifică faptul că nu are rezidență fiscală, Instituția Financiară Raportoare se poate baza pe adresa sediului principal al Entității pentru a stabili rezidența Titularului de cont.

(b)

Dacă autocertificarea indică faptul că Titularul de cont este rezident într-un stat membru, Instituția Financiară Raportoare trebuie să considere contul drept Cont care face obiectul raportării, cu excepția cazului în care aceasta stabilește în mod rezonabil, pe baza informațiilor aflate în posesia sa sau care sunt disponibile public, că Titularul de cont nu este o Persoană care face obiectul raportării în legătură cu respectivul stat membru.

Să stabilească dacă Entitatea este o ENFS pasivă cu una sau mai multe Persoane care exercită controlul care sunt Persoane care fac obiectul raportării. Cu privire la un Titular de cont al unui Cont de Entitate Nou (inclusiv o Entitate care este o Persoană care face obiectul raportării), Instituția Financiară Raportoare trebuie să stabilească dacă Titularul de cont este o ENFS pasivă cu una sau mai multe Persoane care exercită controlul care sunt Persoane care fac obiectul raportării. În cazul în care oricare dintre Persoanele care exercită controlul asupra unei ENFS pasive este o Persoană care face obiectul raportării, atunci contul trebuie considerat drept un Cont care face obiectul raportării. În cursul stabilirii acestor elemente, Instituția Financiară Raportoare trebuie să respecte orientările de la subsecțiunea A punctul 2 literele (a)-(c) în ordinea cea mai adecvată circumstanțelor.

(a)

Să stabilească dacă Titularul de cont este o ENFS pasivă. În scopul de a stabili dacă Titularul de cont este o ENFS pasivă, Instituția Financiară Raportoare trebuie să se bazeze pe o autocertificare din partea Titularului de cont pentru a stabili statutul acestuia, cu excepția cazului în care există informații aflate în posesia sa sau disponibile public, pe baza cărora poate stabili în mod rezonabil că Titularul de cont este o ENFS activă sau o Instituție Financiară, alta decât o Entitate de investiții prevăzută la secțiunea VIII subsecțiunea A punctul 6 litera (b) care nu este o Instituție Financiară dintr-o Jurisdicție Participantă.

(b)	Să stabilească Persoanele care exercită controlul asupra unui Titular de cont. În scopul stabilirii Persoanelor care exercită controlul asupra unui Titular de cont, o Instituție Financiară Raportoare se poate baza pe informațiile colectate și păstrate în conformitate cu Procedurile AML/KYC.

(c)

SECȚIUNEA VII

NORME SPECIALE DE PRECAUȚIE

Se aplică următoarele norme suplimentare în punerea în aplicare a procedurilor de precauție menționate anterior:

Recurgerea la autocertificări și Documente Justificative. O Instituție Financiară Raportoare nu se poate baza pe autocertificare sau pe Documente Justificative în cazul în care Instituția Financiară Raportoare știe sau are motive să știe că autocertificarea sau Documentele Justificative sunt incorecte sau nefiabile.

Proceduri alternative pentru Conturile Financiare deținute de beneficiari persoane fizice ai unui Contract de asigurare cu valoare de răscumpărare sau ai unui Contract cu rentă viageră și pentru Contractele de asigurare cu valoare de răscumpărare de grup sau pentru Contractele cu rentă viageră de grup. O Instituție Financiară Raportoare poate presupune că un beneficiar persoană fizică (altul decât deținătorul) al unui Contract de asigurare cu valoare de răscumpărare sau al unui Contract cu rentă viageră care beneficiază de o indemnizație de deces nu este o Persoană care face obiectul raportării și poate considera un astfel de Cont Financiar ca nefiind un Cont care face obiectul raportării, cu excepția cazului în care Instituția Financiară Raportoare știe sau are motive să știe că beneficiarul este o Persoană care face obiectul raportării. O Instituție Financiară Raportoare are motive să știe că beneficiarul unui Contract de asigurare cu valoare de răscumpărare sau al unui Contract cu rentă viageră este o Persoană care face obiectul raportării dacă informațiile colectate de către Instituția Financiară Raportoare și asociate respectivului beneficiar conțin indicii conform celor prevăzute la secțiunea III subsecțiunea B. În cazul în care o Instituție Financiară Raportoare deține informații concrete sau are motive să știe că beneficiarul este o Persoană care face obiectul raportării, Instituția Financiară Raportoare trebuie să respecte procedurile de la secțiunea III subsecțiunea B.

O Instituție Financiară Raportoare poate considera un Cont Financiar care constă în participația de care beneficiază un membru în cadrul unui Contract de asigurare cu valoare de răscumpărare de grup sau al unui Contract cu rentă viageră de grup ca fiind un Cont Financiar care este un cont care nu face obiectul raportării până la data la care suma respectivă trebuie plătită angajatului/deținătorului unui certificat sau beneficiarului, în cazul în care Contul Financiar care constă în participația de care beneficiază un membru în cadrul unui Contract de asigurare cu valoare de răscumpărare de grup sau al unui Contract cu rentă viageră de grup îndeplinește următoarele cerințe:

(i)	Contractul de asigurare cu valoare de răscumpărare de grup sau Contractul cu rentă viageră de grup îi este emis unui angajator și asigură cel puțin 25 de angajați/deținători de certificate;

(ii)	angajatul/deținătorii de certificate au dreptul să beneficieze de orice valoare înscrisă în contract în legătură cu participația sa și să numească beneficiari pentru indemnizația plătibilă la decesul angajatului; și

(iii)

suma agregată plătibilă oricărui angajat/deținător de certificat sau beneficiar nu depășește un cuantum în moneda fiecărui stat membru care corespunde sumei de 1 000 000 USD.

Termenul «Contract de asigurare cu valoare de răscumpărare de grup» înseamnă un Contract de asigurare cu valoare de răscumpărare care: (i) asigură persoane fizice care sunt afiliate prin intermediul unui angajator, al unei organizații profesionale, al unui sindicat ori al altei asociații sau grupări; și (ii) impune plata unei prime pentru fiecare membru al grupului (sau membru al unei categorii din cadrul grupului), care este stabilită fără a lua în considerare caracteristicile individuale de sănătate, altele decât vârsta, genul și obiceiurile legate de fumat ale respectivului membru al grupului (sau a categoriei de membri).

Termenul «Contrat cu rentă viageră de grup» înseamnă un Contract cu rentă viageră în care creditorii sunt persoane fizice care sunt afiliate prin intermediul unui angajator, al unei organizații profesionale, al unui sindicat, ori al altei asociații sau grupări.

Norme privind Agregarea soldurilor conturilor și Conversia monetară

Agregarea Conturilor de persoană fizică. În scopul stabilirii soldului sau a valorii agregata Conturilor Financiare deținute de o persoană fizică, o Instituție Financiară Raportoare este obligația de a agrega toate Conturile Financiare administrate de Instituția Financiară Raportoare, sau de o Entitate afiliată, dar numai în măsura în care sistemele informatice ale Instituției Financiare Raportoare arată o legătură între Conturile Financiare prin referire la un element de date, cum ar fi numărul de client sau NIF și permite agregarea soldurilor sau a valorii conturilor. Fiecărui titular al unui Cont Financiar deținut în comun i se atribuie soldul sau valoarea integrală a Contului Financiar deținut în comun în scopul aplicării cerințelor privind agregarea prevăzute la prezentul punct.

Agregarea Conturilor de entitate. În scopul stabilirii soldului sau a valorii agregate a Conturilor Financiare deținute de o Entitate, o Instituție Financiară Raportoare are obligația de a lua în considerare toate Conturile Financiare care sunt administrate de Instituția Financiară Raportoare sau de o Entitate afiliată, dar numai în măsura în care sistemele informatice ale Instituției Financiare Raportoare arată o legătură între Conturile Financiare prin referire la un element de date, cum ar fi numărul de client sau NIF și permit agregarea soldurilor sau a valorilor conturilor. Fiecărui titular al unui Cont Financiar deținut în comun i se atribuie soldul sau valoarea integrală a Contului Financiar deținut în comun în scopul aplicării cerințelor privind agregarea prevăzute la prezentul punct.

Norme speciale privind agregarea conturilor aplicabile responsabililor pentru relații cu clienții. În scopul stabilirii soldului sau a valorii agregate a Conturilor Financiare deținute de o persoană pentru a stabili dacă un Cont Financiar este un Cont cu Valoare Mare, o Instituție Financiară Raportoare are, de asemenea, obligația ca, în cazul oricăror Conturi Financiare cu privire la care responsabilul pentru relații cu clienții știe sau are motive să știe că sunt în mod direct sau indirect deținute, controlate sau instituite (altfel decât în capacitate fiduciară) de către aceeași persoană, de a agrega toate respectivele conturi.

4.	Sumele se citesc ca incluzând echivalentul în alte monede. Toate sumele exprimate în monedele diferitelor state membre se citesc ca incluzând sumele echivalente în alte monede, astfel cum sunt stabilite prin legislația națională.

SECȚIUNEA VIII

DEFINIȚIILE TERMENILOR

Următorii termeni sunt definiți în continuare:

A. Instituție Financiară Raportoare

Termenul «Instituție Financiară Raportoare» înseamnă orice Instituție Financiară a unui stat membru care nu este o Instituție Financiară Nonraportoare. Termenul «Instituție Financiară a unui stat membru» înseamnă: (i) orice Instituție Financiară care este rezidentă într-un stat membru, dar exclude orice sucursală a respectivei Instituții Financiare care se află în afara teritoriului statului membru respectiv, și (ii) orice sucursală a unei Instituții Financiare care nu este rezidentă într-un stat membru, în cazul în care sucursala respectivă se află în respectivul stat membru.

Termenul «Instituție Financiară dintr-o Jurisdicție Participantă» înseamnă: (i) orice Instituție Financiară care este rezidentă într-o Jurisdicție Participantă, dar exclude orice sucursală a respectivei Instituții Financiare care se află în afara teritoriului Jurisdicției Participante și (ii) orice sucursală a unei Instituții Financiare care nu este rezidentă într-o Jurisdicție Participantă, în cazul în care sucursala respectivă se află într-o Jurisdicție Participantă.

3.	Termenul «Instituție Financiară» înseamnă o Instituție de Custodie, o Instituție Depozitară, o Entitate de Investiții sau o Companie de asigurări determinată.

Termenul «Instituție de Custodie» înseamnă orice Entitate care deține, ca parte substanțială a activității sale, Active Financiare în contul unor terți. O Entitate deține, ca parte substanțială a activității sale, Active Financiare în contul unor terți dacă venitul brut al Entității atribuibil deținerii de Active Financiare și serviciilor financiare conexe este egal sau mai mare de 20 % din venitul brut al Entității pe perioada cea mai scurtă dintre următoarele: (i) perioada de trei ani care se încheie la data de 31 decembrie (sau în ultima zi a unei perioadei contabile care nu este un an calendaristic) dinaintea anului în care se efectuează calculul sau (ii) perioada în cursul căreia Entitatea a existat.

5.	Termenul «Instituție Depozitară» înseamnă orice Entitate care atrage depozite în cadrul obișnuit al activității bancare sau al unei activități similare.

Termenul «Entitate de Investiții» înseamnă orice Entitate:

(a)

care desfășoară, ca activitate principală, una sau mai multe dintre următoarele activități sau operațiuni pentru sau în numele unui client:

(i)	tranzacții cu instrumente de piață monetară (cecuri, bonuri de trezorerie, certificate de depozit, instrumente derivate etc.); schimb valutar; instrumente în materie de schimb valutar, rata dobânzii și indici bursieri; titluri de valoare transferabile; sau tranzacții la termen cu mărfuri;

(ii)	administrarea individuală și colectivă a portofoliului; sau

(iii)

care investește, administrează sau gestionează în alt mod Active Financiare sau bani în numele altor persoane;

(b)

al cărei venit brut provine în principal din activități de investire, reinvestire sau tranzacționare de Active Financiare, în cazul în care Entitatea este administrată de către o altă Entitate care este o Instituție Depozitară, o Instituție de Custodie, o Companie de asigurări specificată sau o Entitate de Investiții, astfel cum sunt prevăzute la subsecțiunea A punctul 6 litera (a).

O Entitate este considerată a desfășura ca activitate principală una sau mai multe dintre activitățile menționate la subsecțiunea A punctul 6 litera (a), sau venitul brut al unei Entități este atribuibil în principal activităților de investire, reinvestire sau tranzacționare de Active Financiare în sensul subsecțiunii A punctul 6 litera (b), în cazul în care venitul brut al Entității atribuibil activităților relevante este egal sau mai mare de 50 % din venitul brut al Entității pe perioada cea mai scurtă dintre următoarele: (i) perioada de trei ani care se încheie la data de 31 decembrie a anului dinaintea anului în care se efectuează calculul; sau (ii) perioada în cursul căreia Entitatea a existat. Termenul «Entitate de Investiții» nu include o Entitate care este o ENFS activă, întrucât Entitatea respectivă îndeplinește oricare dintre criteriile prevăzute la subsecțiunea D punctul 8 literele (d)-(g).

Prezentul punct se interpretează într-o manieră consecventă cu limbajul similar utilizat în definiția termenului «Instituție Financiară» din recomandările Grupului de Acțiune Financiară.

Termenul «Activ Financiar» include un titlu de valoare (de exemplu, acțiuni în cadrul capitalului unei societăți comerciale; participații în capitalurile proprii sau dreptul la beneficii în cadrul unui parteneriat deținut de mulți asociați sau cotat la bursă sau în cadrul unei fiducii; bilete la ordin, obligațiuni sau alte titluri de datorie), drepturi generate de un parteneriat, o marfă, un swap (de exemplu, swap pe rata dobânzii, swap valutar, swap de bază, rată de dobândă cu plafon maxim, rata de dobândă cu prag minim, swap pe mărfuri, swap pe acțiuni, swap pe indici bursieri și acorduri similare), un Contract de asigurare sau un Contract cu rentă viageră sau orice dobândă (inclusiv un contract de tip futures sau forward sau o opțiune) în legătură cu un titlu de valoare, drepturi generate de un parteneriat, o marfă, un swap, un Contract de asigurare sau un Contract cu rentă viageră. Termenul «Activ Financiar» nu include drepturile directe asupra unor bunuri imobile, care să nu fie titluri de datorie.

Termenul «Companie de asigurări specificată» înseamnă orice Entitate care este o companie de asigurări (sau societatea holding a unei companii de asigurări) care emite sau este obligată să efectueze plăți cu privire la un Contract de asigurare cu valoare de răscumpărare sau la un Contract cu rentă viageră.

B. Instituție Financiară Nonraportoare

Termenul «Instituție Financiară Nonraportoare» înseamnă orice Instituție Financiară care este:

(a)

o Entitate guvernamentală, o Organizație internațională sau o Bancă centrală, în afară de situațiile care se referă la o plată care derivă dintr-o obligație care incumbă în legătură cu o activitate financiară comercială de tipul celor desfășurate de o Companie de asigurări specificată, de o Instituție de Custodie sau de o Instituție depozitară;

(b)	un Fond de pensii cu participare largă; un Fond de pensii cu participare restrânsă; un Fond de pensii al unei Entități guvernamentale, al unei Organizații internaționale sau al unei Bănci centrale; sau un Emitent de carduri de credit calificat;

(c)

orice altă Entitate care prezintă un risc scăzut de a fi utilizată pentru evaziune fiscală, are caracteristici similare în mod substanțial cu oricare dintre Entitățile prevăzute la subsecțiunea B punctul 1 literele (a) și (b) și este inclusă pe lista Instituțiilor Financiare nonraportoare menționată la articolul 8 alineatul (7a) din prezenta directivă, cu condiția ca statutul respectivei Entități drept Instituție Financiară Nonraportoare să nu aducă atingere obiectivelor prezentei directive;

(d)	un Organism de plasament colectiv exceptat; sau

(e)	o fiducie, în măsura în care fiduciarul este o Instituție Financiară Raportoare și raportează toate informațiile care trebuie raportate în conformitate cu secțiunea I cu privire la toate Conturile fiduciei care fac obiectul raportării.

Termenul «Entitate guvernamentală» înseamnă guvernul unui stat membru sau al unei alte jurisdicții, orice subdiviziune politică a unui stat membru sau a unei alte jurisdicții (care, pentru evitarea oricărei ambiguități, include un stat, o provincie, un județ sau o localitate), sau orice organism sau agenție deținut(ă) integral de un stat membru sau de o altă jurisdicție ori de una sau mai multe dintre subdiviziunile sus-menționate (fiecare reprezentând o «Entitate guvernamentală»). Această categorie este alcătuită din părți integrante, entități controlate și subdiviziuni politice ale unui stat membru sau ale unei alte jurisdicții.

(a)

O «parte integrantă» a unui stat membru sau a unei alte jurisdicții înseamnă orice persoană, organizație, agenție, birou, fond, organism public sau alt organism, oricare ar fi denumirea sa, care constituie o autoritate administrativă a unui stat membru sau a unei alte jurisdicții. Veniturile nete ale autorității administrative trebuie să fie creditate contului propriu al acesteia sau altor conturi ale statului membru sau al unei alte jurisdicții și nicio parte a acestora nu trebuie să revină în beneficiul vreunei persoane private. O parte integrantă nu include nicio persoană fizică care este un membru al guvernului, funcționar sau administrator care acționează cu titlu privat sau personal.

(b)

O entitate controlată înseamnă o Entitate care este, formal, separată de statul membru sau altă jurisdicție sau care constituie, în alt mod, o entitate juridică separată, cu condiția ca:

(i)	Entitatea să fie deținută și controlată în totalitate de una sau mai multe Entități guvernamentale, direct sau prin intermediul uneia sau al mai multor entități controlate;

(ii)	veniturile nete ale Entității să fie creditate contului propriu al acesteia sau altor conturi ale uneia sau ale mai multor Entități guvernamentale și nicio parte a acestora să nu revină în beneficiul vreunei persoane private; și

(iii)

activele Entității să revină uneia sau mai multor Entități guvernamentale în momentul dizolvării acesteia.

(c)

Venitul nu revine în beneficiul persoanelor fizice în cazul în care respectivele persoane sunt beneficiarii-țintă ai unui program guvernamental, iar activitățile din cadrul programului sunt desfășurate pentru publicul larg în interes general sau se referă la administrarea unei părți a guvernului. Cu toate acestea, sub rezerva dispozițiilor anterioare, se consideră că venitul revine în beneficiul persoanelor fizice în cazul în care este obținut din folosirea unei Entități Guvernamentale pentru a desfășura o activitate comercială, cum ar fi o activitate bancară comercială, care furnizează servicii financiare persoanelor fizice.

Termenul «Organizație internațională» înseamnă orice organizație internațională ori agenție sau organism deținut în totalitate de aceasta. Această categorie include orice organizație interguvernamentală (inclusiv o organizație supranațională): (i) care este alcătuită în primul rând din guverne; (ii) care are în vigoare un acord privind sediul sau un acord în mod fundamental similar cu statul membru; și (iii) al cărei venit nu revine în beneficiul unor persoane private.

Termenul «Bancă centrală» înseamnă o instituție care este, prin lege sau prin hotărâre de guvern, autoritatea principală, în afară de guvernul propriu-zis al statului membru, care emite instrumente destinate să fie utilizate ca monedă. O astfel de instituție poate include un organism care este separat de guvernul statului membru, fie că este deținut sau nu, în totalitate sau parțial, de către statul membru.

Termenul «Fond de pensii cu participare largă» înseamnă un fond instituit pentru a furniza beneficii cu titlu de pensie, indemnizații de invaliditate sau de deces, sau orice combinație a acestora, către beneficiari care sunt actuali sau foști angajați (sau persoanele desemnate de către respectivii angajați) ai unuia sau ai mai multor angajatori în schimbul unor servicii prestate, cu condiția ca fondul:

(a)	să nu aibă un singur beneficiar cu dreptul la mai mult de 5 % din activele fondului;

(b)	să facă obiectul normelor guvernamentale și să raporteze informații autorităților fiscale; și

(c)

să îndeplinească cel puțin una dintre următoarele cerințe:

(i)	fondul este, în general, scutit de la plata impozitului pe veniturile din investiții sau impozitarea acestor venituri este amânată sau impozitată cu o cotă redusă, datorită statutului său de fond de pensii sau regim de pensii;

(ii)	fondul primește cel puțin 50 % din contribuțiile sale totale [altele decât transferurile de active de la alte regimuri prevăzute la subsecțiunea B punctele 5-7 sau din conturile de pensii prevăzute la subsecțiunea C punctul 17 litera (a)] din partea angajatorilor care le finanțează;

(iii)

plățile sau retragerile din fond sunt permise numai în cazul producerii unor evenimente determinate legate de pensionare, invaliditate sau deces [(cu excepția plăților periodice către alte fonduri de pensii prevăzute la subsecțiunea B punctele 5-7 și a conturilor de pensii prevăzute la subsecțiunea C punctul 17 litera (a)], sau, în cazul efectuării de plăți sau de retrageri înainte de evenimentele determinate, se aplică sancțiuni; sau

(iv)

contribuțiile angajaților (altele decât anumite contribuții autorizate) la fond sunt limitate în funcție de venitul câștigat de angajat sau nu pot depăși, anual, un cuantum în moneda fiecărui stat membru care corespunde sumei de 50 000 USD, aplicând normele stabilite la secțiunea VII subsecțiunea C privind agregarea conturilor și conversia monetară.

Termenul «Fond de pensii cu participare restrânsă» înseamnă un fond instituit pentru a furniza beneficii cu titlu de pensii sau indemnizații de invaliditate sau de deces către beneficiari care sunt actuali sau foști angajați (sau persoanele desemnate de către respectivii angajați) ai unuia sau ai mai multor angajatori în schimbul unor servicii prestate, cu următoarele condiții:

(a)	fondul să aibă mai puțin de 50 de participanți;

(b)	fondul să fie finanțat de unul sau mai mulți angajatori care nu sunt Entități de Investiții sau ENFS pasive;

(c)	contribuțiile angajatului și ale angajatorului la fond [altele decât transferurile de active din conturile de pensii prevăzute la subsecțiunea C punctul 17 litera (a)] să fie limitate în funcție de venitul câștigat și, respectiv, de remunerarea angajaților;

(d)	participanții care nu sunt rezidenți ai statului membru în care este stabilit fondul să nu aibă dreptul la mai mult de 20 % din activele fondului; și

(e)	fondul să facă obiectul normelor guvernamentale și să raporteze informații autorităților fiscale.

Termenul «Fond de pensii al unei Entități guvernamentale, al unei Organizații internaționale sau al unei Bănci centrale» înseamnă un fond instituit de o Entitate guvernamentală, o Organizație internațională sau o Bancă centrală pentru a furniza beneficii cu titlu de pensii sau indemnizații de invaliditate sau de deces către beneficiari sau participanți care sunt actuali sau foști angajați (sau persoanele desemnate de către respectivii angajați), sau care nu sunt actuali sau foști angajați, dacă respectivele beneficii sunt acordate unor astfel de beneficiari sau participanți în schimbul unor servicii personale prestate pentru Entitatea guvernamentală, Organizația internațională sau Banca centrală respective.

Termenul «Emitent de carduri de credit calificat» înseamnă o Instituție Financiară care îndeplinește următoarele cerințe:

(a)	Instituția Financiară este o Instituție Financiară doar pentru că este un emitent de carduri de credit care atrage depozite numai atunci când un client face o plată care depășește soldul datorat cu privire la card și plățile în exces nu sunt restituite imediat clientului; și

(b)

anterior datei de 1 ianuarie 2016 sau începând cu data menționată, Instituția Financiară pune în aplicare politici și proceduri, fie pentru a împiedica un client de la a face o plată excedentară care depășește cuantumul exprimat în moneda fiecărui stat membru care corespunde sumei de 50 000 USD, fie pentru a asigura faptul că orice plată excedentară efectuată de un client peste cuantumul respectiv este restituită clientului în termen de 60 de zile, aplicând, în fiecare caz, normele prevăzute la secțiunea VII subsecțiunea C privind agregarea conturilor și conversia monetară. În acest sens, o plată excedentară a unui client nu se referă la solduri creditoare aferente unor debite contestate, ci include soldurile creditoare rezultate din restituiri de mărfuri.

Termenul «Organism de plasament colectiv exceptat» înseamnă o Entitate de Investiții care este reglementată ca organism de plasament colectiv, cu condiția ca toate drepturile asupra organismului de plasament colectiv să fie deținute de către sau prin intermediul unor persoane fizice sau Entități care nu sunt Persoane care fac obiectul raportării, cu excepția unei ENFS pasive cu Persoane care exercită controlul care sunt Persoane care fac obiectul raportării.

Simplul fapt că organismul de plasament colectiv a emis acțiuni fizice la purtător nu împiedică o Entitate de investiții care este reglementată ca organism de plasament colectiv să se încadreze la punctul 9 din subsecțiunea B drept Organism de plasament colectiv exceptat, în următoarele condiții:

(a)	organismul de plasament colectiv să nu fi emis și să nu emită niciun fel de acțiuni fizice la purtător ulterior datei de 31 decembrie 2015;

(b)	organismul de plasament colectiv să retragă toate acțiunile respective în caz de răscumpărare;

(c)

organismul de plasament colectiv să îndeplinească procedurile de precauție prevăzute în secțiunile II-VII și să raporteze orice informații solicitate care trebuie raportate cu privire la orice astfel de acțiuni atunci când respectivele acțiuni sunt prezentate pentru răscumpărare sau alte forme de plată; și

(d)	organismul de plasament colectiv să fi instituit politici și proceduri pentru a se asigura că astfel de acțiuni sunt răscumpărate sau imobilizate cât mai curând posibil și, în orice caz, anterior datei de 1 ianuarie 2018.

C. Cont Financiar

Termenul «Cont Financiar» înseamnă un cont administrat de o Instituție Financiară și include un Cont de Depozit, un Cont de Custodie și:

(a)

în cazul unei Entități de Investiții, orice drepturi aferente capitalului sau datoriei aparținând Instituției Financiare. Fără a aduce atingere dispozițiilor anterioare, termenul «Cont Financiar» nu include niciun drept aferent capitalului sau datoriei unei Entități care este o Entitate de Investiții doar din motivul că aceasta: (i) prestează un serviciu de consiliere în investiții și acționează în numele, sau (ii) administrează portofolii ale unui client și acționează în numele acestuia în scopul realizării de investiții, de gestionare sau de administrare a Activelor Financiare depuse în numele clientului la o Instituție Financiară, alta decât respectiva Entitate;

(b)	în cazul unei Instituții Financiare care nu este prevăzută la subsecțiunea C punctul 1 litera (a), orice drept aferent capitalului sau datoriei Instituției Financiare, în cazul în care categoria de drepturi a fost stabilită cu scopul de a evita raportarea în conformitate cu secțiunea I; și

(c)

orice Contract de asigurare cu valoare de răscumpărare și orice Contract cu rentă viageră emis sau administrat de către o Instituție Financiară, altul decât o rentă viageră imediată, nelegată de investiții, netransferabilă, care îi este emisă unei persoane fizice și corespunde unei pensii sau unei indemnizații de invaliditate furnizate în cadrul unui cont care este un Cont Exclus.

Termenul «Cont Financiar» nu include niciun cont care este un Cont Exclus.

Termenul «Cont de Depozit» include orice cont comercial, de debit, de economii, la termen, de consemnațiuni, sau un cont a cărui existență este documentată printr-un certificat de depozit, de economii, de investiții, un certificat de îndatorare sau un alt instrument similar păstrat de o Instituție Financiară în cadrul obișnuit al activității bancare sau al unei activități similare. Un Cont de Depozit include, de asemenea, o sumă deținută de o companie de asigurări în temeiul unui contract de investiții cu garanție sau al unui acord similar care are drept scop plata sau creditarea de dobânzi către titular.

3.	Termenul «Cont de Custodie» înseamnă un cont (altul decât un Contract de asigurare sau un Contract cu rentă viageră) care conține unul sau mai multe Active Financiare în beneficiul altei persoane.

Termenul «Participație în capitalurile proprii» înseamnă, în cazul unui parteneriat care este o Instituție Financiară, o participație fie la capitalul, fie la profitul parteneriatului. În cazul unei fiducii care este o Instituție Financiară, o Participație în capitalurile proprii este considerată a fi deținută de către orice persoană asimilată unui constituitor sau unui beneficiar al întregii fiducii sau a unei părți a acesteia, sau a oricărei alte persoane fizice care exercită un control efectiv definitiv asupra fiduciei. O Persoană care face obiectul raportării va fi considerată beneficiar al unei fiducii dacă respectiva Persoană care face obiectul raportării are dreptul de a primi, direct sau indirect (de exemplu, prin intermediul unui mandatar), o distribuție obligatorie sau poate primi, direct sau indirect, o distribuție discreționară din fiducie.

Termenul «Contract de asigurare» înseamnă un contract (altul decât un Contract cu rentă viageră) în conformitate cu care emitentul este de acord să plătească o sumă în momentul în care survine un eveniment asigurat specificat, legat de mortalitate, morbiditate, accident, răspundere civilă sau pagubă materială afectând o proprietate.

Termenul «Contract cu rentă viageră» înseamnă un contract în conformitate cu care emitentul este de acord să efectueze plăți pentru o anumită perioadă de timp, determinată, în totalitate sau parțial, în funcție de speranța de viață a uneia sau mai multor persoane fizice. Termenul include, de asemenea, un contract care este considerat a fi un Contract cu rentă viageră în conformitate cu legislația, reglementările sau practica din statul membru sau din altă jurisdicție în care contractul a fost emis, și în conformitate cu care emitentul este de acord să facă plățile pentru o perioadă de mai mulți ani.

7.	Termenul «Contract de asigurare cu valoare de răscumpărare» înseamnă un Contract de asigurare (altul decât un contract de reasigurare încheiat între două societăți de asigurare) care are o Valoare de răscumpărare.

Termenul «Valoare de răscumpărare» înseamnă valoarea cea mai mare dintre: (i) suma pe care deținătorul poliței de asigurare este îndreptățit să o primească în cazul răscumpărării sau rezilierii contractului (calculată fără a scădea eventualele taxe de răscumpărare sau împrumuturi din poliță) și (ii) suma pe care deținătorul poliței de asigurare o poate împrumuta în temeiul contractului sau în legătură cu acesta. Fără a aduce atingere dispozițiilor anterioare, termenul «Valoare de răscumpărare» nu include o sumă de plătit în temeiul unui Contract de asigurare:

(a)	doar din motivul decesului unei persoane fizice asigurate în temeiul unui contract de asigurare de viață;

(b)	drept indemnizație pentru o daună corporală, o boală sau o altă plată reparatorie pentru o pierdere economică ce survine în momentul producerii evenimentului asigurat;

(c)

drept rambursare a unei prime plătite anterior (mai puțin costul taxelor de asigurare, fie că acestea sunt sau nu efectiv aplicate) în conformitate cu un Contract de asigurare (altul decât un contract de asigurare de viață cu componentă de investiții sau un Contract cu rentă viageră) ca urmare a anulării sau a rezilierii contractului, a diminuării expunerii la risc pe parcursul perioadei în care contractul este efectiv în vigoare, ori rezultând din corectarea unei erori de înscriere sau a unei erori similare cu privire la prima stipulată în contract;

(d)

drept dividend în beneficiul deținătorului poliței de asigurare (în afară de dividendele transferate la rezilierea contractului), cu condiția ca respectivele dividende să fie legate de un Contract de asigurare în conformitate cu care singurele indemnizații de plătit sunt cele prevăzute la subsecțiunea C punctul 8 litera (b); sau

(e)

drept restituire a unei prime în avans sau a unui depozit de primă pentru un Contract de asigurare a cărui primă trebuie plătită cel puțin o dată pe an, dacă suma reprezentând prima anticipată sau depozitul de primă nu depășește suma primei anuale de plată pentru anul următor în temeiul contractului.

Termenul «Cont Preexistent» înseamnă:

(a)	un Cont Financiar administrat de o Instituție Financiară Raportoare începând cu data de 31 decembrie 2015;

(b)

orice Cont Financiar al unui Titular de cont, indiferent de data la care a fost deschis respectivul Cont Financiar, în cazul în care:

(i)	Titularul de cont deține, de asemenea, la Instituția Financiară Raportoare (sau la o Entitate afiliată din același stat membru ca Instituția Financiară Raportoare) un Cont Financiar care este un Cont preexistent în conformitate cu subsecțiunea C punctul 9 litera (a);

(ii)

Instituția Financiară Raportoare (și, după caz, Entitatea afiliată din același stat membru ca și Instituția Financiară Raportoare) tratează atât Conturile Financiare menționate anterior, precum și orice alte Conturi Financiare ale Titularului de cont care sunt considerate drept Conturi Preexistente în temeiul literei (b), drept un singur Cont Financiar în scopul respectării standardelor în materie de cerințe privind cunoașterea clientului prevăzute la secțiunea VII subsecțiunea A, și în scopul stabilirii soldului sau a valorii oricăruia dintre Conturile Financiare atunci când aplică oricare dintre pragurile referitoare la cont;

(iii)

în ceea ce privește un Cont Financiar care face obiectul Procedurilor AML/KYC, Instituția Financiară Raportoare este autorizată să respecte respectivele Proceduri AML/KYC referitor la Contul Financiar bazându-se pe Procedurile AML/KYC efectuate pentru Contul Preexistent prevăzut la subsecțiunea C punctul 9 litera (a);

(iv)	deschiderea Contului Financiar nu implică obligația de a furniza informații despre client noi, suplimentare sau modificate de către Titularul de cont, în afara celor necesare în scopul prezentei directive.

10.	Termenul «Cont Nou» înseamnă un Cont Financiar administrat de o Instituție Financiară Raportoare deschis la data de 1 ianuarie 2016 sau ulterior datei menționate, cu excepția cazului în care acesta este considerat drept un Cont Preexistent în temeiul subsecțiunii C punctul 9 litera (b).

11.	Termenul «Cont de Persoană Fizică Preexistent» înseamnă un Cont Preexistent deținut de una sau mai multe persoane fizice.

12.	Termenul «Cont de Persoană Fizică Nou» înseamnă un Cont Nou deținut de una sau mai multe persoane fizice.

13.	Termenul «Cont de Entitate Preexistent» înseamnă un Cont Preexistent deținut de una sau mai multe Entități.

14.	Termenul «Cont cu Valoare Mai Mică» înseamnă un Cont de Persoană Fizică Preexistent cu un sold sau o valoare agregată a contului care, la data de 31 decembrie 2015, nu depășește un cuantum în moneda fiecărui stat membru care corespunde sumei de 1 000 000 USD.

15.

Termenul «Cont cu Valoare Mare» înseamnă un Cont de Persoană Fizică Preexistent cu un sold sau o valoare agregată a contului care depășește, la data de 31 decembrie 2015 sau la data de 31 decembrie a oricărui an ulterior, un cuantum în moneda fiecărui stat membru care corespunde sumei de 1 000 000 USD.

16.	Termenul «Cont de Entitate Nou» înseamnă un Cont Nou deținut de una sau mai multe Entități.

17.

Termenul «Cont Exclus» înseamnă oricare dintre următoarele conturi:

(a)

un cont de pensie care îndeplinește următoarele cerințe:

(i)	contul este reglementat drept cont de pensie cu caracter personal sau face parte dintr-un plan de pensii reglementat pentru furnizarea de beneficii cu titlu de pensii sau de indemnizații (inclusiv indemnizații de invaliditate sau de deces);

(ii)

contul beneficiază de un tratament fiscal favorabil (și anume, contribuțiile în cont care ar face în mod normal obiectul impozitării sunt deductibile sau excluse din venitul brut al Titularului de cont sau impozitate la o cotă redusă, ori impozitarea venitului din investiții generat de contul respectiv este amânată sau venitul din investiții este impozitat la o cotă redusă);

(iii)

este obligatorie raportarea informațiilor cu privire la cont către autoritățile fiscale;

(iv)	retragerile sunt condiționate de atingerea unei vârste de pensionare determinate, de invaliditate sau deces, sau se aplică sancțiuni în cazul retragerilor efectuate înainte de astfel de evenimente determinate; și

(v)

fie (i) contribuțiile anuale sunt limitate la un cuantum în moneda fiecărui stat membru care corespunde sumei de 50 000 USD sau mai puțin, fie (ii) există o limită maximă de contribuție pe durata vieții, egală cu un cuantum în moneda fiecărui stat membru care corespunde sumei de 1 000 000 USD sau inferioară, aplicându-se, în fiecare caz, normele prevăzute la secțiunea VII subsecțiunea C privind agregarea conturilor și conversia monetară.

Un Cont Financiar care îndeplinește în alt mod cerința de la subsecțiunea C punctul 17 litera (a) subpunctul (v) nu va înceta să îndeplinească această cerință numai din cauza faptului că respectivul Cont Financiar poate primi active sau fonduri virate din unul sau mai multe Conturi Financiare care îndeplinesc cerințele de la subsecțiunea C punctul 17 litera (a) sau (b) sau din unul sau mai multe fonduri de pensii care îndeplinesc cerințele de la oricare dintre punctele 5-7 de la subsecțiunea B.

(b)

un cont care îndeplinește cerințele următoare:

(i)	contul este reglementat drept organism de plasament în alte scopuri decât pentru pensie și este tranzacționat în mod regulat pe o piață a titlurilor de valoare reglementată sau contul este reglementat drept instrument pentru economii în alte scopuri decât pentru pensie;

(ii)

(iii)

retragerile sunt condiționate de îndeplinirea unor criterii specifice legate de scopul contului de investiții sau de economii (de exemplu, acordarea de beneficii medicale sau pentru educație), sau se aplică sancțiuni în cazul unor retrageri efectuate înainte ca aceste criterii să fie îndeplinite; și

(iv)	contribuțiile anuale sunt limitate la un cuantum în moneda fiecărui stat membru care corespunde sumei de 50 000 USD sau mai puțin, aplicându-se normele prevăzute la secțiunea VII subsecțiunea C privind agregarea conturilor și conversia monetară.

Un Cont Financiar care îndeplinește în alt mod cerința de la subsecțiunea C punctul 17 litera (a) subpunctul (iv) nu va înceta să îndeplinească această cerință numai din cauza faptului că respectivul Cont Financiar poate primi active sau fonduri virate din unul sau mai multe Conturi Financiare care îndeplinesc cerințele de la subsecțiunea C punctul 17 litera (a) sau (b) sau din unul sau mai multe fonduri de pensii care îndeplinesc cerințele de la oricare dintre punctele 5-7 din subsecțiunea B.

(c)

un contract de asigurare de viață pe o perioadă care urmează să se încheie înainte ca persoana fizică asigurată să împlinească vârsta de 90 ani, cu condiția ca contractul să îndeplinească următoarele cerințe:

(i)	primele sunt periodice, nu se diminuează în timp, se plătesc cel puțin o dată pe an pe parcursul perioadei în care contractul este în vigoare sau până în momentul în care persoana asigurată împlinește vârsta de 90 de ani, oricare dintre aceste perioade este mai scurtă;

(ii)	nicio persoană nu poate avea acces la valoarea contractului (prin retragere, împrumut, sau altfel) fără rezilierea contractului;

(iii)

suma (alta decât o indemnizație de deces) care trebuie plătită în cazul anulării sau al rezilierii contractului nu poate depăși totalul primelor plătite pentru contract, minus suma reprezentând taxe aferente mortalității, morbidității și cheltuielilor (fie că au fost sau nu aplicate efectiv) pentru perioada sau perioadele în care contractul este în vigoare și orice sume plătite înainte de anularea sau rezilierea contractului; și

(iv)	contractul nu este deținut de un cesionar cu titlu oneros.

(d)	un cont care este deținut exclusiv de un patrimoniu succesoral dacă documentația pentru respectivul cont include o copie a testamentului sau a certificatului de deces al persoanei decedate.

(e)

un cont instituit în legătură cu oricare dintre următoarele elemente:

(i)	un ordin judecătoresc sau o hotărâre judecătorească;

(ii)

o vânzare, un schimb, închirierea unei proprietății imobiliare sau personale, cu condiția ca acest cont să îndeplinească următoarele cerințe:

—

contul este finanțat exclusiv cu o plată în avans, o sumă reprezentând o plată anticipată care constituie un acont, o sumă corespunzătoare pentru a asigura o obligație direct legată de tranzacție sau o plată similară, sau este finanțat cu un Activ Financiar care este depus în cont în legătură cu vânzarea, cedarea sau închirierea proprietății;

—

contul este instituit și utilizat exclusiv pentru a garanta obligația cumpărătorului de a plăti prețul de achiziție a proprietății, obligația vânzătorului de a plăti orice datorie neprevăzută ori a locatorului sau a locatarului de a plăti orice despăgubiri legate de proprietatea închiriată, după cum s-a convenit în contractul de închiriere;

—

activele contului, inclusiv veniturile câștigate din aceste active vor fi plătite sau altfel distribuite în beneficiul vânzătorului, cumpărătorului, locatorului sau locatarului (inclusiv în scopul îndeplinirii unei obligații ale persoanei respective) atunci când bunul este vândut, cedat sau predat sau când contractul de închiriere este reziliat;

—	contul nu este un cont în marjă sau un cont similar instituit în legătură cu vânzarea sau tranzacționarea unui Activ Financiar; și

—	contul nu este asociat unui cont prevăzut la subsecțiunea C punctul 17 litera (f);

(iii)

obligația unei Instituții Financiare care achită ratele unui împrumut garantat cu bunuri imobiliare de a rezerva o parte din plată exclusiv în scopul facilitării plății impozitelor sau a asigurării referitoare la respectivul bun imobiliar la un moment ulterior;

(iv)	obligația unei Instituții Financiare de a facilita plata impozitelor la un moment ulterior.

(f)

un Cont de Depozit care îndeplinește următoarele cerințe:

(i)	contul există numai din motivul că un client face o plată care depășește soldul debitor cu privire la un card de credit sau la altă facilitate de credit reînnoibilă și plata excedentară nu este restituită imediat clientului; și

(ii)

de la data de 1 ianuarie 2016 sau anterior datei menționate, Instituția Financiară pune în aplicare politici și proceduri, fie pentru a împiedica un client de la a face o plată excedentară care depășește un cuantum în moneda fiecărui stat membru care corespunde sumei de 50 000 USD, fie pentru a asigura faptul că orice plată excedentară efectuată de un client și care depășește cuantumul respectiv este restituită clientului în termen de 60 de zile, aplicând, în fiecare caz, normele prevăzute la secțiunea VII subsecțiunea C privind conversia monetară. În acest sens, o plată excedentară a unui client nu se referă la solduri creditoare aferente unor debite contestate, dar include soldurile creditoare rezultate din restituiri de mărfuri.

(g)

orice alt cont care prezintă un risc scăzut de a fi utilizat pentru evaziune fiscală, are caracteristici în mod substanțial similare cu oricare dintre conturile prevăzute la subsecțiunea C punctul 17 literele (a)-(f), și este inclus pe lista Conturilor excluse menționată la articolul 8 alineatul (7a) din prezenta directivă, cu condiția ca statutul respectivului cont drept Cont exclus să nu aducă atingere obiectivelor prezentei directive;

D. Cont care face obiectul raportării

Termenul «Cont care face obiectul raportării» înseamnă un Cont Financiar care este administrat de o Instituție Financiară Raportoare a unui stat membru și este deținut de una sau mai multe Persoane care fac obiectul raportării sau de o ENFS pasivă cu una sau mai multe Persoane care exercită controlul care sunt Persoane care fac obiectul raportării, cu condiția ca aceasta să fi fost identificată ca atare în temeiul procedurilor de precauție prevăzute la secțiunile II-VII.

Termenul «Persoană care face obiectul raportării» înseamnă o Persoană dintr-un stat membru care nu este: (i) o companie al cărei capital este tranzacționat în mod regulat pe una sau mai multe piețe ale titlurilor de valoare reglementate; (ii) orice companie care este o Entitate afiliată unei companii prevăzute la teza (i); (iii) o Entitate guvernamentală; (iv) o Organizație internațională; (v) o Bancă centrală; sau (vi) o Instituție Financiară.

Termenul «Persoană dintr-un stat membru», din perspectiva fiecărui stat membru, înseamnă o persoană fizică sau o Entitate care are rezidența în orice alt stat membru în temeiul legislației fiscale din jurisdicția respectivului stat membru, sau patrimoniul succesoral al unei persoane decedate care era rezidentă a oricărui alt stat membru. În acest sens, o Entitate precum o societate civilă, o societate cu răspundere limitată sau o construcție juridică similară care nu are rezidență fiscală este considerată ca fiind rezidentă în jurisdicția în care se află sediul conducerii efective.

Termenul «Jurisdicție Participantă» cu privire la fiecare stat membru înseamnă:

(a)	orice alt stat membru;

(b)	orice altă jurisdicție: (i) cu care statul membru în cauză are un acord în vigoare în temeiul căruia respectiva jurisdicție va furniza informațiile menționate la secțiunea I; și (ii) care este identificată pe o listă publicată de statul membru respectiv și notificată Comisiei Europene;

(c)	orice altă jurisdicție: (i) cu care Uniunea are un acord în vigoare în temeiul căruia respectiva jurisdicție va furniza informațiile menționate la secțiunea I; și (ii) care este identificată pe o listă publicată de Comisia Europeană;

Termenul «Persoane care exercită controlul» înseamnă persoanele fizice care exercită controlul asupra unei Entități. În cazul unei fiducii, acest termen înseamnă constituitorul (constituitorii), fiduciarul (fiduciarii), protectorul (protectorii) (dacă este cazul), beneficiarul (beneficiarii) sau clasa (clasele) de beneficiari, precum și orice altă persoană fizică care exercită un control efectiv definitiv asupra fiduciei, și, în cazul unei construcții juridice care nu este o fiducie, acest termen desemnează persoanele aflate în poziții echivalente sau similare. Termenul «Persoane care exercită controlul» trebuie interpretat într-o manieră consecventă cu recomandările Grupului de Acțiune Financiară.

6.	Termenul «ENFS» înseamnă orice Entitate care nu este o Instituție Financiară.

7.	Termenul «ENFS pasivă» înseamnă orice: (i) ENFS care nu este o ENFS activă; sau (ii) o Entitate de investiții prevăzută la subsecțiunea A punctul 6 litera (b) care nu este o Instituție Financiară dintr-o jurisdicție participantă.

Termenul «ENFS activă» înseamnă orice ENFS care îndeplinește oricare dintre următoarele criterii:

(a)

mai puțin de 50 % din venitul brut al ENFS pentru anul calendaristic precedent sau pentru altă perioadă de raportare adecvată este venit pasiv și mai puțin de 50 % din activele deținute de ENFS în cursul anului calendaristic precedent sau al altei perioade de raportare adecvate sunt active care produc sau sunt deținute pentru a produce venit pasiv;

(b)	acțiunile ENFS sunt tranzacționate în mod regulat pe o piață a titlurilor de valoare reglementată sau ENFS este o Entitate afiliată unei Entități ale cărei acțiuni sunt tranzacționate în mod regulat pe o piață a titlurilor de valoare reglementată;

(c)	ENFS este o Entitate guvernamentală, o Organizație internațională, o Bancă centrală sau o Entitate deținută în totalitate de una sau mai multe dintre entitățile sus-menționate;

(d)

toate activitățile ENFS constau, în esență, în deținerea (în totalitate sau parțial) a acțiunilor subscrise emise de una sau mai multe filiale ale căror tranzacții sau activități sunt diferite de activitățile unei Instituții Financiare, sau în finanțarea și prestarea de servicii respectivelor filiale. Cu toate acestea, o Entitate nu are statutul de Entitate activă dacă funcționează (sau se prezintă) drept un fond de investiții, cum ar fi un fond de investiții în societăți necotate, un fond cu capital de risc, un fond de achiziție prin îndatorarea companiei sau orice alt organism de plasament al cărui scop este de a achiziționa sau de a finanța companii și de a deține capital în cadrul respectivelor companii, reprezentând active de capital în scopul unor investiții;

(e)

ENFS nu desfășoară încă activități comerciale și nu a mai desfășurat niciodată, dar investește capital în active cu intenția de a desfășura o activitate comercială, alta decât cea a unei Instituții Financiare, cu condiția ca ENFS să nu se califice pentru această excepție ulterior datei la care se împlinesc 24 de luni de la data inițială a constituirii ENFS;

(f)	ENFS nu a fost o Instituție Financiară în ultimii cinci ani și este în proces de lichidare a activelor sale sau de restructurare cu intenția de a continua sau de a relua operațiunile în alte activități decât cele ale unei Instituții Financiare;

(g)

activitățile ENFS constau în principal în finanțare și operațiuni de acoperire a riscurilor cu, sau pentru Entități afiliate care nu sunt Instituții Financiare, iar ENFS nu prestează servicii de finanțare sau de acoperire a riscurilor niciunei alte Entități care nu este o Entitate asimilată, cu condiția ca grupul din care fac parte respectivele Entități afiliate să desfășoare în principal o activitate diferită de activitățile unei Instituții Financiare; sau

(h)

ENFS îndeplinește toate condițiile următoare:

(i)

este constituită și își desfășoară activitatea în statul membru propriu sau în altă jurisdicție de rezidență exclusiv în scopuri religioase, caritabile, științifice, artistice, culturale, sportive sau educaționale; sau este constituită și își desfășoară activitatea în statul membru propriu sau în altă jurisdicție de rezidență și este o organizație profesională, o asociație de afaceri, o cameră de comerț, o organizație a muncii, o organizație din sectorul agriculturii sau al horticulturii, o asociație civică sau o organizație care funcționează exclusiv pentru promovarea bunăstării sociale;

(ii)	este scutită de impozitul pe venit în statul său membru sau în altă jurisdicție de rezidență;

(iii)

nu are acționari sau membri care au drepturi de proprietate sau beneficii legate de activele sau veniturile sale;

(iv)

legislația aplicabilă a statului membru al ENFS sau a altei jurisdicții de rezidență a ENFS ori documentele de constituire a ENFS nu permit ca vreun venit ori vreun activ al ENFS să fie distribuit sau utilizat în beneficiul unei persoane fizice sau al unei Entități non-caritabile în alt mod decât în scopul desfășurării de activități caritabile ale ENFS, sau drept plată a unor compensații rezonabile pentru servicii prestate, ori drept plată reprezentând valoarea justă de piață a proprietății pe care ENFS a cumpărat-o; și

(v)

legislația aplicabilă a statului membru al ENFS sau a altei jurisdicții de rezidență a ENFS ori documentele de constituire a ENFS impun ca, în momentul lichidării sau dizolvării ENFS, toate activele sale să fie distribuite către o Entitate guvernamentală sau altă organizație non-profit, sau să revină guvernului statului membru sau al altei jurisdicții de rezidență a ENFS sau oricărei subdiviziuni politice a acestora.

E. Diverse

Termenul «Titular de cont» înseamnă persoana inclusă pe o listă sau identificată drept titularul unui Cont Financiar de către Instituția Financiară care ține contul. O persoană, alta decât o Instituție Financiară, care deține un Cont Financiar în beneficiul sau în numele altei persoane în calitate de agent, custode, mandatar, semnatar, consilier de investiții sau intermediar, nu este considerată drept deținătoare a contului în sensul prezentei directive, ci cealaltă persoană este considerată drept titulară a contului. În cazul unui Contract de asigurare cu valoare de răscumpărare sau al unui Contract cu rentă viageră, Titularul de cont este orice persoană care are dreptul să acceseze valoarea de răscumpărare sau să modifice beneficiarului contractului. În cazul în care nicio persoană nu poate să aibă acces la valoarea de răscumpărare sau să modifice beneficiarul, Titularul de cont este orice persoană desemnată în calitate de proprietar în contract și orice persoană cu un drept la plată în conformitate cu termenii contractuali. La scadența unui Contract de asigurare cu valoare de răscumpărare sau a unui Contract cu rentă viageră, fiecare persoană care are dreptul să primească o plată în conformitate cu contractul este considerată ca fiind un Titular de cont.

Termenul «Proceduri AML/KYC» («anti-money laundering» — combaterea spălării banilor/«know-your-client» — cunoașterea clientelei) înseamnă procedurile de precauție referitoare la clientela unei Instituții Financiare Raportoare în conformitate cu cerințele privind combaterea spălării banilor sau cu cerințe similare care se aplică respectivei Instituții Financiare Raportoare.

3.	Termenul «Entitate» înseamnă o persoană juridică sau o construcție juridică, de exemplu o companie, un parteneriat, o fiducie sau o fundație.

O Entitate este o «Entitate afiliată» unei alte Entități dacă: (i) oricare dintre cele două Entități deține controlul asupra celeilalte; (ii) cele două Entități se află sub control comun; sau (iii) cele două Entități sunt Entități de investiții prevăzute la subsecțiunea A punctul 6 litera (b), se află sub o conducere comună și respectiva conducere este cea care asigură respectarea cerințelor de precauție care revine unor astfel de Entități de investiții. În acest sens, noțiunea de control include deținerea directă sau indirectă a peste 50 % din voturi și din valoarea unei Entități.

5.	Termenul «NIF» înseamnă număr de identificare fiscală (sau echivalentul său funcțional dacă nu există un număr de identificare fiscală).

Termenul «Documente Justificative» include oricare dintre următoarele:

(a)	un certificat de rezidență emis de un organism guvernamental autorizat (de exemplu, un guvern sau o agenție a acestuia sau o comună) a statului membru sau a unei alte jurisdicții în care beneficiarul plății afirmă că este rezident.

(b)	în ceea ce privește o persoană fizică, orice identificare valabilă eliberată de un organism guvernamental autorizat (de exemplu, un guvern sau o agenție a acestuia sau o comună), care include numele persoanei și este utilizată, de regulă, în scopuri de identificare.

(c)

cu privire la o Entitate, orice document oficial eliberat de un organism guvernamental autorizat (de exemplu, un guvern sau o agenție a acestuia sau o comună), care include numele Entității și fie adresa sediului său principal în statul membru sau în altă jurisdicție în care aceasta afirmă că este rezidentă, fie statul membru sau altă jurisdicție în care entitatea a fost înregistrată sau constituită.

(d)	orice situație financiară auditată, raport de credit efectuat de o parte terță, declarare a falimentului sau raport al unei autorități de reglementare a pieței titlurilor de valoare.

Cu privire la un Cont de Entitate Preexistent, Instituția Financiară Raportoare poate utiliza ca Documente Justificative orice clasificare care figurează în registrele Instituției Financiare Raportoare cu privire la Titularul de cont care a fost determinată pe baza unui sistem standardizat de codificare a segmentelor de activitate, care a fost înregistrată de către Instituția Financiară Raportoare în conformitate cu practicile sale obișnuite de afaceri în scopul aplicării Procedurilor AML/KYC proceduri sau în alte scopuri de reglementare (altele decât fiscale) și care a fost pusă în aplicare de către Instituția Financiară Raportoare înainte de data utilizată pentru a clasifica Contul Financiar drept un Cont Preexistent, cu condiția ca respectiva Instituție Financiară Raportoare să nu fi aflat sau să nu aibă motive de a fi aflat că respectiva clasificare este incorectă sau nefiabilă. Termenul «Sistem standardizat de codificare a segmentelor de activitate» înseamnă un sistem de codificare utilizat pentru a clasifica unitățile în funcție de tipul activității lor în alte scopuri decât în scopuri fiscale.

SECȚIUNEA IX

PUNEREA ÎN APLICARE EFECTIVĂ

În conformitate cu articolul 8 alineatul (3a) din prezenta directivă, statele membre trebuie să dispună de norme și proceduri administrative menite să asigure punerea în aplicare eficace și respectarea procedurilor de raportare și de precauție menționate anterior, inclusiv:

1.	norme care să împiedice orice Instituții Financiare, persoane sau intermediari să adopte practici destinate să eludeze procedurile de raportare și de precauție;

2.	norme care impun Instituțiilor Financiare Raportoare să păstreze evidența măsurilor întreprinse și orice dovezi pe care s-au bazat în desfășurarea procedurilor sus-menționate, precum și să dispună de măsuri adecvate pentru obținerea acestor evidențe;

3.	proceduri administrative pentru a verifica respectarea de către Instituția Financiară Raportoare a procedurilor de raportare și de precauție; proceduri administrative pentru a monitoriza o Instituție Financiară Raportoare în cazul în care sunt raportate conturi nedocumentate;

4.	proceduri administrative pentru a se asigura că Entitățile și conturile definite în legislația națională drept Instituții Financiare care nu fac obiectul raportării și, respectiv, Conturi excluse prezintă, în continuare, un risc scăzut de a fi utilizate pentru evaziune fiscală; și

5.	dispoziții eficace de asigurare a respectării, pentru abordarea cazurilor de neconformitate.

SECȚIUNEA X

DATE DE PUNERE ÎN APLICARE ÎN CEEA CE PRIVEȘTE INSTITUȚIILE FINANCIARE RAPORTOARE SITUATE ÎN AUSTRIA

În cazul Instituțiilor Financiare Raportoare situate în Austria, toate trimiterile la «2016» și «2017» în prezenta anexă se interpretează drept trimiteri la «2017» și, respectiv, «2018».

În cazul Conturilor preexistente deținute de Instituții Financiare Raportoare situate în Austria, toate trimiterile la «31 decembrie 2015» în prezenta anexă se interpretează drept trimiteri la «31 decembrie 2016».

ANEXA II

NORME SUPLIMENTARE DE RAPORTARE ȘI DE PRECAUȚIE PENTRU SCHIMBUL DE INFORMAȚII REFERITOARE LA CONTURILE FINANCIARE

1. Modificarea circumstanțelor

O «modificare a circumstanțelor» include orice modificare care are drept rezultat adăugarea de informații relevante privind statutul unei persoane sau intră, în alt mod, în contradicție cu statutul persoanei respective. În plus, o modificare a circumstanțelor include orice modificare sau completare a informațiilor privind contul Titularului de cont (inclusiv adăugarea sau substituirea unui Titular de cont, ori altă modificare referitoare la acesta) sau orice modificare sau completare a informațiilor privind orice cont asociat cu un astfel de cont (aplicând normele privind agregarea conturilor prevăzute la anexa I secțiunea VII subsecțiunea C punctele 1-3), dacă o astfel de modificare sau completare a informațiilor afectează statutul Titularului de cont.

În cazul în care o Instituție Financiară Raportoare a aplicat testul cu privire la adresa de rezidență prevăzută la anexa I secțiunea III subsecțiunea B punctul 1 și intervine o modificare a circumstanțelor în urma căreia Instituția Financiară Raportoare află sau are motive să afle că Documentele justificative inițiale (sau orice alte documente echivalente) sunt incorecte sau nefiabile, Instituția Financiară Raportoare trebuie, până în ultima zi a anului calendaristic relevant sau a altei perioade de raportare adecvate, ori în termen de 90 de zile calendaristice de la notificarea sau descoperirea unei asemenea modificări a circumstanțelor, oricare dintre acestea este mai recentă, să obțină o autocertificare și noi Documente Justificative pentru a stabili rezidența fiscală (rezidențele fiscale) a(le) Titularului de cont. În cazul în care o Instituție Financiară Raportoare nu poate obține autocertificarea și noi Documente Justificative până la data respectivă, aceasta trebuie să aplice procedura de căutare în registrul electronic prevăzută la anexa I secțiunea III subsecțiunea B punctele 2-6.

2. Autocertificarea pentru Conturile de Entitate Noi

În ceea ce privește Conturile de entitate noi, pentru a stabili dacă o Persoană care exercită controlul asupra unei ENFS pasive este o Persoană care face obiectul raportării, o Instituție Financiară Raportoare se poate baza numai pe o autocertificare, fie din partea Titularului de cont, fie din partea Persoanei care exercită controlul.

3. Rezidența unei Instituții Financiare

O Instituție Financiară este «rezidentă» într-un stat membru în cazul în care aceasta se află sub jurisdicția statului membru respectiv (și anume, statul membru poate impune raportarea de către Instituția Financiară). În general, în cazul în care o Instituție Financiară are rezidența fiscală într-un stat membru, aceasta se află sub jurisdicția acestui stat membru și, prin urmare, este o Instituție Financiară a statului membru. În cazul unei fiducii care este o Instituție Financiară (indiferent dacă aceasta este rezident fiscal într-un stat membru), fiducia este considerată a se afla sub jurisdicția unui stat membru dacă unul sau mai mulți fiduciari sunt rezidenți în respectivul stat membru, cu excepția cazului în care fiducia raportează altui stat membru toate informațiile care trebuie raportate în temeiul prezentei directive cu privire la Conturile care fac obiectul raportării administrate de fiducie, în virtutea faptului că fiducia are rezidența fiscală în acel stat membru. Cu toate acestea, în cazul în care o Instituție Financiară (care nu este o fiducie) nu are rezidență fiscală (de exemplu, pentru că este considerată transparentă din punct de vedere fiscal sau pentru că se află într-o jurisdicție în care nu există impozit pe venit), se consideră că aceasta se află sub jurisdicția unui stat membru și că este, prin urmare, o Instituție Financiară a statului membru, în cazul în care:

(a)	este constituită în temeiul legislației statului membru respectiv;

(b)	are sediul conducerii efective (inclusiv sediul administrativ efectiv) într-un stat membru; sau

(c)	face obiectul supravegherii financiare în statul membru respectiv.

În cazul în care o Instituție Financiară (care nu este o fiducie) este rezidentă în două sau mai multe state membre, respectiva Instituție Financiară face obiectul cerințelor de raportare și de precauție ale statului membru în care aceasta își menține Contul/Conturile Financiar(e).

4. Cont administrat

În general, se poate considera că un cont este administrat de către o Instituție Financiară în următoarele situații:

(a)	în cazul unui Cont de custodie, de Instituția Financiară care deține custodia activelor din contul respectiv (inclusiv o Instituție Financiară care deține active în regim «street name» pentru un Titular de cont în respectiva instituție).

(b)	în cazul unui Cont de depozit, de Instituția Financiară care este obligată să facă plăți cu privire la contul respectiv (cu excepția unui reprezentant al unei Instituții Financiare, indiferent dacă acest reprezentant este sau nu o Instituție Financiară).

(c)	în cazul oricărui titlu de capital sau de creanță asupra unei-o Instituție Financiară care constituie un Cont Financiar, de către respectiva Instituție Financiară.

(d)	în cazul unui Contract de asigurare cu valoare de răscumpărare sau al unui Contract cu rentă viageră, de Instituția Financiară care este obligată să facă plăți cu privire la respectivul contract.

5. Fiducii care sunt ENFS pasive

O Entitate precum o societate civilă, o societate cu răspundere limitată sau o construcție juridică similară care nu are rezidență fiscală, în conformitate anexa I secțiunea VIII subsecțiunea D punctul 3, este considerată ca fiind rezidentă în jurisdicția în care se află sediul conducerii efective. În acest sens, o persoană juridică sau o construcție juridică este considerată a fi «similară» cu o societate civilă și cu o societate cu răspundere limitată în cazul în care aceasta nu este tratată ca o unitate impozabilă într-un stat membru în temeiul legislației fiscale a acestui stat membru. Cu toate acestea, în scopul de a evita raportarea dublă (ținând cont de sfera amplă a termenului «Persoane care exercită controlul» în cazul fiduciilor), o fiducie care este o ENFS pasivă nu poate fi considerată o construcție juridică similară.

6. Adresa sediului principal al Entității

Una dintre cerințele prevăzute la anexa I secțiunea VIII subsecțiunea E punctul 6 litera (c) este că, în ceea ce privește o Entitate, documentația oficială include fie adresa sediului principal al entității în statul membru sau în altă jurisdicție în care aceasta afirmă că este rezidentă, fie statul membru sau altă jurisdicție în care Entitatea a fost înregistrată sau constituită. Adresa sediului principal al Entității este, în general, locul în care se află sediul conducerii efective. Adresa unei Instituții Financiare la care Entitatea administrează un cont, o căsuță poștală sau o adresă utilizate exclusiv pentru corespondență nu este adresa sediului principal al Entității, cu excepția cazului în care respectiva adresă este singura adresă utilizată de către Entitate și figurează ca adresă socială a Entității în documentele de constituire. Mai mult decât atât, o adresă furnizată purtând mențiunea «post-restant» nu este adresa sediului principal al Entității.

”

16.12.2014

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 359/97

REGULAMENTUL (UE) NR. 1333/2014 AL BĂNCII CENTRALE EUROPENE

din 26 noiembrie 2014

privind statisticile referitoare la piețele monetare

(BCE/2014/48)

CONSILIUL GUVERNATORILOR BĂNCII CENTRALE EUROPENE,

având în vedere Statutul Sistemului European al Băncilor Centrale și al Băncii Centrale Europene, în special articolul 5,

având în vedere Regulamentul (CE) nr. 2533/98 al Consiliului din 23 noiembrie 1998 privind colectarea informațiilor statistice de către Banca Centrală Europeană (1), în special articolul 5 alineatul (1) și articolul 6 alineatul (4),

având în vedere avizul Comisiei Europene (2),

întrucât:

(1)

În vederea îndeplinirii misiunilor Sistemului European al Băncilor Centrale (SEBC) este necesară elaborarea de statistici privind tranzacțiile de pe piețele monetare, respectiv privind tranzacțiile de pe piețele monetare care sunt garantate, negarantate și cu anumite instrumente financiare derivate, astfel cum se detaliază în prezentul regulament, încheiate de instituțiile financiare monetare (IFM), cu excepția băncilor centrale și a fondurilor de piață monetară (FPM), cu alte IFM și între IFM și alte instituții financiare, administrația publică sau societăți nefinanciare, cu excluderea tranzacțiilor intragrup.

(2)

Principalul obiectiv al colectării unor astfel de statistici este de a furniza Băncii Centrale Europene (BCE) informații statistice cuprinzătoare, detaliate și armonizate cu privire la piețele monetare din zona euro. Datele derivate din tranzacțiile colectate cu privire la segmentele de piață sus-menționate furnizează informații cu privire la mecanismul de transmitere a deciziilor de politică monetară. Prin urmare, acestea reprezintă un set de statistici necesar pentru politica monetară din zona euro.

(3)

Colectarea datelor statistice este, de asemenea, necesară pentru a da BCE posibilitatea de a furniza asistență analitică și statistică Mecanismului unic de supraveghere (MUS) în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 1024/2013 al Consiliului (3). În acest cadru, colectarea datelor statistice este, de asemenea, necesară pentru susținerea atribuțiilor BCE în domeniul stabilității financiare.

(4)	Băncile centrale naționale (BCN) ar trebui să informeze BCE în cazul în care BCN hotărăște să nu colecteze datele prevăzute de prezentul regulament, caz în care BCE va prelua atribuția de colectare a datelor direct de la agenții raportori.

(5)

În conformitate cu Tratatele și în condițiile prevăzute în Statutul Sistemului European al Băncilor Centrale și al Băncii Centrale Europene (denumit în continuare „Statutul SEBC”), BCE trebuie să adopte reglementările necesare pentru punerea în aplicare a misiunilor SEBC definite în Statutul SEBC și, în anumite cazuri, stabilite în dispozițiile adoptate de Consiliu în temeiul articolului 129 alineatul (4) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene.

(6)

Pentru a minimiza sarcina de raportare a IFM, asigurând totodată existența unor statistici de calitate și oportune, BCE va solicita ca inițial datele să fie raportate de cele mai mari IFM din zona euro, pe baza dimensiunii totalului principalelor active bilanțiere ale acestora prin comparație cu totalul principalelor active bilanțiere pentru toate IFM din zona euro. De la 1 ianuarie 2017 Consiliul guvernatorilor BCE poate extinde numărul de IFM raportoare prin luarea în considerare și a altor criterii, precum importanța activităților IFM pe piețele monetare și relevanța acesteia pentru stabilitatea și funcționarea sistemului financiar. BCE va asigura că există cel puțin trei IFM raportoare pentru fiecare stat membru a cărui monedă este euro (denumit în continuare „stat membru din zona euro”) pentru a asigura un nivel minim de reprezentare geografică. BCN pot colecta date și de la IFM care nu fac parte din unitățile de observare statistică efective cu obligații de raportare pe baza cerințelor naționale de raportare statistică corespunzătoare, caz în care aceste date vor fi raportate și verificate în temeiul prezentului regulament.

(7)

Pentru a diminua și mai mult sarcina de raportare a IFM prin evitarea duplicării cerințelor de raportare care le sunt aplicabile, asigurându-se în același timp existența unor statistici de calitate și oportune, BCE ar trebui să le poată scuti de raportarea de date referitoare la tranzacții de finanțare prin titluri de valoare sau contracte cu instrumente derivate, dacă astfel de date au fost deja raportate unui registru central de tranzacții, cu condiția ca BCE să aibă acces efectiv la date actualizate și standardizate în conformitate cu cerințele prevăzute în acest regulament

(8)

Articolul 5 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 2533/98 prevede că BCE poate adopta regulamente pentru a defini și impune obligațiile de raportare ce revin unităților de observare statistică efective cu obligații de raportare din statele membre din zona euro. Articolul 6 alineatul (4) prevede că BCE poate adopta regulamente care să specifice condițiile în care poate fi exercitat dreptul de a verifica sau de a efectua colectarea obligatorie de informații statistice.

(9)	Articolul 4 din Regulamentul (CE) nr. 2533/98 prevede ca statele membre să se organizeze în domeniul statistic și să coopereze pe deplin cu SEBC pentru a asigura îndeplinirea obligațiilor care decurg din articolul 5 din Statutul SEBC.

(10)	În măsura în care datele colectate în temeiul prezentului regulament conțin informații statistice confidențiale, standardele aplicabile pentru protecția și utilizarea unor astfel de informații vor fi cele prevăzute la articolele 8 și 8c din Regulamentul (CE) nr. 2533/98.

(11)	Articolul 7 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 2533/98 prevede că BCE are competența de a aplica sancțiuni agenților raportori care nu respectă cerințele de raportare statistică prevăzute de regulamentele și deciziile BCE.

(12)

În timp ce este recunoscut faptul că regulamentele adoptate de BCE în temeiul articolului 34.1 din Statutul SEBC nu conferă drepturi și nici nu impun obligații statelor membre a căror monedă nu este euro (denumite în continuare „state membre din afara zonei euro”), articolul 5 din Statutul SEBC se aplică atât statelor membre din zona euro, cât și celor din afara zonei euro. Regulamentul (CE) nr. 2533/98 arată că articolul 5 din Statutul SEBC, coroborat cu articolul 4 alineatul (3) din Tratatul privind Uniunea Europeană, implică obligația de elaborare și aplicare la nivel național a tuturor măsurilor pe care statele membre din afara zonei euro le consideră potrivite pentru realizarea colectării informațiilor statistice necesare îndeplinirii cerințelor de raportare statistică ale BCE și pentru efectuarea în timp util a pregătirilor din domeniul statistic pentru ca aceste state să devină state membre din zona euro.

(13)

Cerințele de raportare prevăzute de prezentul regulament nu aduc atingere cerințelor de raportare prevăzute de alte acte juridice și instrumente ale BCE, care ar putea acoperi, cel puțin parțial, și raportarea tranzacție cu tranzacție sau raportarea agregată a informațiilor statistice privind piețele monetare,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

Definiții

În sensul prezentului regulament:

1.	„agent raportor”, „rezident” și „cu reședința” au sensul stabilit la articolul 1 din Regulamentul (CE) nr. 2533/98;

„instituție financiară monetară” (IFM) are sensul definit la articolul 1 din Regulamentul (UE) nr. 1071/2013 al Băncii Centrale Europene (BCE/2013/33) (4) și se interpretează ca incluzând toate sucursalele IFM situate în Uniune și în AELS, cu excepția cazului în care se prevede altfel în oricare altă dispoziție din prezentul regulament;

3.	„AIF” înseamnă alți intermediari financiari, cu excepția societăților de asigurare și a fondurilor de pensii, astfel cum se prevede în Sistemul european de conturi revizuit (denumit în continuare „SEC 2010”) prevăzut de Regulamentul (UE) nr. 549/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (5);

„societăți de asigurare” înseamnă toate societățile și cvasisocietățile financiare a căror funcție principală constă în furnizarea de servicii de intermediere financiară rezultate din mutualizarea riscurilor, în principal sub formă de asigurări directe sau reasigurări, astfel cum este prevăzut în SEC 2010;

„fonduri de pensii” înseamnă toate societățile și cvasisocietățile financiare a căror funcție principală constă în furnizarea de servicii de intermediere financiară rezultate din mutualizarea riscurilor sociale și necesităților persoanelor asigurate (asigurări sociale), astfel cum este prevăzut în SEC 2010;

6.	„societăți nefinanciare” înseamnă sectorul societăților nefinanciare, astfel cum este prevăzut în SEC 2010;

„administrația publică” înseamnă unitățile instituționale care nu sunt producători pentru piață și a căror producție este destinată consumului individual și colectiv și care sunt finanțate din contribuțiile obligatorii vărsate de unitățile din alte sectoare, precum și unitățile instituționale a căror activitate principală constă în redistribuirea veniturilor și a avuției naționale, astfel cum este prevăzut în SEC 2010;

8.	„totalul principalelor active bilanțiere” înseamnă active totale minus alte active, astfel cum au fost definiți acești termeni în Regulamentul (UE) nr. 1071/2013 (BCE/2013/33);

„statistici referitoare la piețele monetare” înseamnă statisticile referitoare la tranzacții garantate, negarantate și cu instrumente financiare derivate având ca obiect instrumente de piață monetară, încheiate între IFM și între IFM și AIF, societăți de asigurare, fonduri de pensii, bănci centrale, administrația publică și societăți nefinanciare, dar excluzând tranzacțiile intragrup, în perioada de raportare relevantă;

10.	„instrument de piață monetară” înseamnă oricare din instrumentele enumerate în anexele I, II și III;

11.

„fond de piață monetară” înseamnă un organism de plasament colectiv care necesită autorizarea ca organism de plasament colectiv în valori mobiliare conform Directivei 2009/65/CE a Parlamentului European și a Consiliului (6) sau care este un fond de investiții alternative conform Directivei 2011/61/UE a Parlamentului European și a Consiliului (7), investește în active pe termen scurt și are obiective distincte sau cumulative care oferă un randament corespunzător ratelor dobânzii de pe piața monetară sau care păstrează valoarea unei investiții;

12.	„bancă centrală” înseamnă orice bancă centrală, indiferent de locul unde este situată;

13.	„bancă centrală națională (bănci centrale naționale)” sau „BCN” înseamnă băncile centrale naționale ale statelor membre ale Uniunii;

14.

„unități de observare statistică de referință cu obligații de raportare” înseamnă IFM rezidente în zona euro, cu excepția băncilor centrale și a FPM, care atrag depozite exprimate în euro și/sau emit orice alt instrument de natura datoriei și/sau acordă credite exprimate în euro, astfel cum sunt enumerate în anexele I, II sau III, de la/către alte IFM și/sau de la/către AIF, societăți de asigurare, fonduri de pensii, administrația publică, bănci centrale în scopuri de investiții, sau societăți nefinanciare;

15.	„grup” înseamnă un grup de întreprinderi, inclusiv un grup bancar, dar fără a se limita la acesta, alcătuit dintr-o societate-mamă și filialele acesteia, ale cărui situații financiare sunt consolidate în sensul Directivei 2013/34/UE a Parlamentului European și a Consiliului (8);

16.	„sucursală” înseamnă un punct de lucru care reprezintă o parte dependentă din punct de vedere juridic de o instituție și care desfășoară direct toate sau unele dintre tranzacțiile specifice activității instituției;

17.	„sucursală din Uniune și AELS” înseamnă o sucursală situată și înregistrată într-un stat membru al Uniunii sau într-o țară AELS;

18.	„Asociația Europeană a Liberului Schimb” înseamnă organizația interguvernamentală înființată pentru promovarea liberului schimb și a integrării economice în beneficiul statelor membre ale acesteia;

19.

„tranzacție intragrup” înseamnă o tranzacție cu instrumente de piață monetară încheiată de un agent raportor cu altă întreprindere care este inclusă în aceeași situație financiară consolidată, potrivit metodei consolidării globale. Întreprinderile care iau parte la tranzacție sunt considerate incluse în „aceeași consolidare” potrivit metodei consolidării globale atunci când ambele:

(a)

sunt incluse într-o consolidare în conformitate cu Directiva 2013/34/UE sau cu standardele internaționale de raportare financiară (international financial reporting standards — IFRS) adoptate în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1606/2002 al Parlamentului European și al Consiliului (9) sau, în cazul unui grup a cărui întreprindere-mamă își are sediul principal într-o țară terță, în conformitate cu principiile contabile general acceptate ale acelei țări terțe considerate a fi echivalente cu IFRS în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1569/2007 al Comisiei (10) (sau cu standardele contabile ale unei țări terțe a căror utilizare este permisă în conformitate cu articolul 4 din acel regulament); sau

(b)

sunt acoperite de aceeași supraveghere consolidată în conformitate cu Directiva 2013/36/UE a Parlamentului European și a Consiliului (11) sau, în cazul unui grup a cărui întreprindere-mamă își are sediul principal într-o țară terță, aceeași supraveghere consolidată din partea autorității competente din țara terță, considerată echivalentă cu cea guvernată de principiile prevăzute la articolul 127 din Directiva 2013/36/UE;

20.

„zi lucrătoare” înseamnă, pentru orice dată specificată într-un acord sau într-o confirmare pentru o tranzacție cu un instrument de piață monetară, ziua în care băncile comerciale și piețele valutare sunt deschise pentru activități generale (inclusiv activități cu instrumentul de piață monetară relevant) și decontează plățile în aceeași monedă ca obligația de plată care este plătibilă la această dată sau este calculată cu referință la această dată. În cazul unei tranzacții cu un instrument de piață monetară guvernat de un acord-cadru standard emis de Federația Bancară Europeană (European Banking Federation — EBF), Loan Market Association (LMA), International Swaps and Derivatives Association, Inc. (ISDA) sau alte asociații comerciale europene sau internaționale semnificative, se utilizează definiția furnizată sau incorporată în acestea prin trimitere. În legătură cu decontarea oricărei tranzacții cu un instrument de piață monetară care urmează a fi decontat printr-un sistem de decontare desemnat, înseamnă o zi în care sistemul de decontare este deschis pentru decontarea acestei tranzacții;

21.	„zi de decontare TARGET2” înseamnă orice zi în care este deschis TARGET2 (sistemul transeuropean automat de transfer rapid cu decontare pe bază brută în timp real);

22.

„acord de răscumpărare” înseamnă un acord în temeiul căruia părțile la acesta pot iniția tranzacții în care o parte („vânzătorul”) convine să vândă celeilalte părți („cumpărătorul”) anumite „active” („valori mobiliare”, „mărfuri” sau „alte active financiare”) la o dată apropiată în schimbul plății prețului de cumpărare de către cumpărător către vânzător, cu un acord simultan al cumpărătorului de a revinde vânzătorului activele la o dată viitoare fixă sau la cerere, în schimbul plății prețului de răscumpărare de către vânzător cumpărătorului. Fiecare astfel de tranzacție poate fi o tranzacție de răscumpărare sau o tranzacție de cumpărare și revânzare. „Acordul de răscumpărare” poate însemna, de asemenea, un acord de constituire de active ca garanție și de acordare a unui drept general de reutilizare în schimbul acordării cu împrumut de numerar la o dată apropiată și rambursării împrumutului și a dobânzii la o dată îndepărtată în schimbul înapoierii activelor. Tranzacțiile de răscumpărare pot fi realizate cu o scadență predefinită („tranzacții de răscumpărare la termen”) sau fără o scadență predefinită, lăsând ambelor părți opțiunea de a conveni să reînnoiască sau să rezilieze acordul în fiecare zi („tranzacții de răscumpărare pe bază deschisă”);

23.	„operațiune repo tripartită” înseamnă o tranzacție de răscumpărare în care un terț este responsabil pentru selectarea și administrarea colateralului pe durata vieții tranzacției;

24.

„swap pe cursul de schimb” înseamnă o tranzacție de swap în care o parte vinde celeilalte părți o cantitate specificată dintr-o monedă specificată în schimbul plății unei sume convenite dintr-o monedă diferită specificată pe baza unui curs de schimb valutar convenit (cunoscut drept curs de schimb valutar la vedere) cu acordul de răscumpărare a monedei vândute la o dată ulterioară (cunoscută ca scadență) în schimbul vânzării monedei cumpărate inițial la un curs de schimb valutar diferit (cunoscut drept cursul de schimb valutar forward);

25.

„swap pe indicii ratei dobânzii overnight” (overnight index swap — OIS) înseamnă un swap pe rata dobânzii în care rata variabilă periodică a dobânzii este egală cu media geometrică a unei rate overnight (sau a ratei dobânzii overnight) pe o perioadă de timp specificată. Plata finală va fi calculată ca diferența dintre rata fixă a dobânzii și rata overnight compusă înregistrată pe durata vieții OIS aplicată valorii nominale a tranzacției. Întrucât prezentul regulament se axează numai pe OIS exprimate în euro, rata overnight va fi EONIA;

26.

„cadrul Basel III LCR” înseamnă indicatorul de acoperire a necesarului de lichiditate (Liquidity Coverage Ratio — LCR) propus de Comitetul de la Basel și aprobat la 7 ianuarie 2013 de Grupul guvernatorilor băncilor centrale și al directorilor organismelor de supraveghere, organismul de supraveghere al Comitetului de la Basel pentru supraveghere bancară, ca un standard minim global de reglementare pentru măsurile privind lichiditatea pe termen scurt în sectorul bancar.

Articolul 2

Unități de observare statistică efective cu obligații de raportare

(1) Unitățile de observare statistică efective cu obligații de raportare constau în IFM rezidente din zona euro din cadrul unităților de observare statistică de referință cu obligații de raportare, care sunt identificate de Consiliul guvernatorilor ca agenți raportori în conformitate cu alineatul (2) sau (3), după caz, sau IFM identificate ca agenți raportori în conformitate cu alineatul (4) pe baza criteriilor prevăzute în acest regulament și care sunt notificate cu privire la obligațiile de raportare ale acestora în conformitate cu alineatul (5) (denumite în continuare „agenți raportori”).

(2) La data intrării în vigoare a prezentului regulament, Consiliul guvernatorilor poate decide că o IFM este un agent raportor în cazul în care IFM are totalul principalelor active bilanțiere mai mare de 0,35 % din totalul principalelor active bilanțiere ale tuturor IFM din zona euro pe baza celor mai recente date disponibile pentru BCE, respectiv:

(a)	date cu referința la sfârșitul lunii decembrie din anul calendaristic anterior notificării în conformitate cu alineatul (5); sau

(b)	în cazul în care datele de la litera (a) nu sunt disponibile, datele cu referința la sfârșitul lunii decembrie din anul anterior.

În sensul unei asemenea decizii, calcularea totalului principalelor active bilanțiere ale IFM respective exclude sucursalele din afara țării gazdă ale IFM respective.

(3) De la 1 ianuarie 2017 Consiliul guvernatorilor poate decide să clasifice orice altă IFM ca agent raportor pe baza dimensiunii totalului principalelor active bilanțiere ale acesteia în comparație cu totalul principalelor active bilanțiere ale tuturor IFM din zona euro, a importanței activităților IFM în tranzacțiile cu instrumente de piață monetară și a relevanței acesteia pentru stabilitatea și funcționarea sistemului financiar din zona euro și/sau statele membre individuale.

(4) De la 1 ianuarie 2017 Consiliul guvernatorilor poate decide, de asemenea, ca pentru fiecare stat membru din zona euro să fie identificate cel puțin trei IFM ca agenți raportori. În consecință, dacă, pe baza deciziilor Consiliului guvernatorilor luate în conformitate cu alineatul (2) sau alineatul (3), sunt selectate mai puțin de trei IFM într-un anumit stat membru din zona euro, unitățile de observare statistică efective cu obligații de raportare vor include și alte IFM din acest stat membru din zona euro care sunt considerate reprezentative de BCN relevantă (denumite în continuare „agenți raportori reprezentativi”), astfel încât cel puțin trei agenți raportori sunt identificați ca agenți raportori pentru acest stat membru din zona euro.

Agenții raportori reprezentativi sunt selectați dintre cele mai mari instituții de credit rezidente în statul membru din zona euro în cauză, pe baza totalului principalelor active bilanțiere ale instituțiilor, cu excepția cazului în care BCN sugerează criterii alternative care sunt acceptate în scris de către BCE.

(5) BCE sau BCN relevantă notifică IFM în cauză cu privire la orice decizie a Consiliului guvernatorilor luată în conformitate cu alineatele (2), (3) sau (4) și cu privire la obligațiile acestora în temeiul prezentului regulament. Notificarea este transmisă în scris cu cel puțin patru luni înainte de începutul primei raportări.

(6) Fără a aduce atingere oricăror decizii ale Consiliului guvernatorilor luate în conformitate cu alineatele (2), (3) sau (4), BCN pot colecta, de asemenea, statistici referitoare la piețele monetare de la IFM rezidente în statul membru al acestora care nu sunt agenți raportori în conformitate cu alineatele (2), (3) sau (4), pe baza cerințelor de raportare statistică naționale ale acestora (denumite în continuare „agenți raportori suplimentari”). În cazul în care o BCN identifică agenți raportori suplimentari în acest mod, îi notifică cu promptitudine.

Articolul 3

Cerințe de raportare statistică

(1) În scopul elaborării periodice a statisticilor referitoare la piețele monetare, agenții raportori raportează către BCN a statului membru în care sunt rezidenți, pe bază consolidată, inclusiv pentru toate sucursalele acestora situate în Uniune și în AELS, informații statistice zilnice referitoare la instrumentele de piață monetară. Informațiile statistice solicitate sunt specificate în anexele I, II și III. BCN transmite informațiile statistice pe care le primește de la agenții raportori către BCE în conformitate cu articolul 4 alineatul (2) din prezentul regulament.

(2) BCN definesc și pun în aplicare mecanismele de raportare care trebuie urmate de agenții raportori cu privire la instrumentele de piață monetară. Aceste mecanisme de raportare asigură furnizarea informațiilor statistice solicitate și permit verificarea cu precizie a respectării standardelor minime de transmitere, de acuratețe, de conformitate cu conceptele și de revizuire, astfel cum sunt prevăzute în anexa IV.

(3) Fără a aduce atingere cerinței de raportare prevăzute la alineatul (1), o BCN poate decide că agenții raportori selectați în conformitate cu articolul 2 alineatele (2), (3) și (4) rezidenți în statul membru al BCN raportează informațiile statistice specificate în anexele I, II și III către BCE. BCN informează BCE și agenții raportori în consecință, iar BCE va defini și pune în aplicare mecanismele de raportare care trebuie respectate de agenții raportori și va prelua sarcina de colectare a datelor necesare direct de la agenții raportori.

(4) În cazul în care BCN a selectat agenți raportori suplimentari și i-a notificat astfel cum se prevede la articolul 2 alineatul (6), aceștia raportează BCN informații statistice zilnice referitoare la instrumentele de piață monetară. BCN transmite BCE informațiile statistice pe care le primește de la agenții raportori suplimentari, la cererea BCE, în conformitate cu articolul 4 alineatul (2) din prezentul regulament.

(5) BCN definesc și pun în aplicare mecanisme de raportare care trebuie respectate de către agenții raportori suplimentari în conformitate cu cerințele de raportare statistică naționale ale acestora. BCN se asigură că mecanismele naționale de raportare impun agenților raportori suplimentari să respecte cerințe care sunt echivalente articolelor 6-8, articolului 10 alineatul (3) și articolelor 11-12 din prezentul regulament. BCN asigură că aceste mecanisme de raportare furnizează informațiile statistice solicitate și permit verificarea cu precizie a respectării standardelor minime de transmitere, de acuratețe, de conformitate cu conceptele și de revizuire, astfel cum sunt prevăzute în anexa IV.

Articolul 4

Respectarea termenelor

(1) În cazul în care BCN decide, în conformitate cu articolul 3 alineatul (3), ca agenții raportori să raporteze informațiile statistice specificate în anexele I, II și III direct către BCE, agenții raportori transmit aceste informații BCE după cum urmează:

(a)	Datele colectate de la agenții raportori selectați în conformitate cu articolul 2 alineatul (2) sunt transmise zilnic către BCE între ora 18.00 în data tranzacției și ora 7.00 CET în prima zi de decontare TARGET2 după data tranzacției.

(b)	Datele colectate de la agenții raportori selectați în conformitate cu articolul 2 alineatele (3) și (4) sunt transmise zilnic către BCE între ora 18.00 în data tranzacției și ora 13.00 CET în prima zi de decontare TARGET2 după data tranzacției.

(c)	Datele pentru care BCN are o derogare în conformitate cu articolul 5 sunt transmise BCE săptămânal între ora 18.00 în data tranzacției și ora 13.00 CET în prima zi de decontare TARGET2 după sfârșitul săptămânii la care se referă datele.

(2) În orice alt caz decât cel de la alineatul (1), BCN transmit BCE informațiile statistice zilnice privind piața monetară, astfel cum se specifică la anexele I, II și III, pe care le primesc de la agenții raportori, după cum urmează.

(a)	Datele colectate de la agenții raportori selectați în conformitate cu articolul 2 alineatul (2) sunt transmise zilnic către BCE înainte de ora 7.00 CET în prima zi de decontare TARGET2 după data tranzacției.

(b)	Datele colectate de la agenții raportori selectați în conformitate cu articolul 2 alineatele (3) și (4) sunt transmise zilnic către BCE înainte de ora 13.00 CET în prima zi de decontare TARGET2 după data tranzacției.

(c)

Datele colectate de la agenții raportori suplimentari selectați în conformitate cu articolul 2 alineatul (6) sunt transmise zilnic BCE înainte de ora 13.00 CET în prima zi de decontare TARGET2 după data tranzacției, săptămânal înainte de ora 13.00 CET în prima zi de decontare TARGET2 după sfârșitul săptămânii la care se referă datele sau lunar înainte de ora 13.00 CET în prima zi de decontare TARGET2 după sfârșitul lunii la care se referă datele. BCN decid cu privire la frecvența de raportare și informează cu promptitudine BCE în consecință. BCN pot revizui anual frecvența de raportare.

(d)	Datele pentru care BCN are o derogare în conformitate cu articolul 5 sunt transmise BCE săptămânal BCE înainte de ora 13.00 CET în prima zi de decontare TARGET2 după sfârșitul săptămânii la care se referă datele.

(3) BCN decid până când trebuie să primească date de la agenții raportori pentru a putea respecta termenele de raportare prevăzute la alineatul (2) și informează corespunzător agenții raportori.

(4) Atunci când un termen prevăzut la alineatul (1) sau (2) cade într-o zi în care TARGET2 este închis, termenul este prelungit până în următoarea zi în care TARGET2 funcționează, astfel cum se anunță pe website-ul BCE.

Articolul 5

Derogare

Atunci când agenții raportori au fost selectați în conformitate cu articolul 2 alineatele (3) sau (4), o BCN poate decide că agenții raportori pot transmite BCN informații statistice zilnice privind piața monetară în mod săptămânal înainte de ora 13.00 (CET) în prima zi de decontare TARGET2 după sfârșitul săptămânii la care se referă datele dacă, din motive operaționale, aceștia nu pot respecta cerința privind frecvența de raportare zilnică. BCE poate impune condiții privind exercitarea derogării de către BCN.

Articolul 6

Fuziuni, divizări, reorganizări și insolvențe

(1) În cazul unei fuziuni, divizări, creări de întreprinderi derivate (spin-off) sau al oricărui alt tip de reorganizare care ar putea afecta îndeplinirea obligațiilor sale statistice, agentul raportor în cauză informează BCE și BCN relevantă, odată ce intenția de a pune în aplicare o astfel de operațiune a fost făcută publică, într-un interval de timp corespunzător, anterior producerii de efecte, cu privire la procedurile planificate pentru a îndeplini cerințele de raportare statistică stabilite în prezentul regulament. De asemenea, agentul raportor notifică BCE și BCN relevantă în termen de 14 zile de la finalizarea unei asemenea operațiuni.

(2) În cazul în care un agent raportor fuzionează cu altă entitate prin absorbție, astfel cum se definește în a treia Directivă 2011/35/UE a Parlamentului European și a Consiliului (12), iar una dintre entitățile care fuzionează era un agent raportor, entitatea care rezultă în urma fuziunii continuă raportarea în temeiul prezentului regulament.

(3) În cazul în care un agent raportor fuzionează cu altă entitate prin constituirea unei noi societăți, astfel cum se definește în Directiva 2011/35/UE, iar una dintre entitățile care fuzionează era un agent raportor, entitatea care rezultă raportează în temeiul prezentului regulament în cazul în care se încadrează în definiția agentului raportor.

(4) În cazul în care un agent raportor se divizează în două sau mai multe entități prin absorbție sau prin constituirea de noi societăți, astfel cum se definește în a șasea Directivă 82/891/CEE a Consiliului (13), iar una din entitățile noi este un agent raportor, entitatea nouă raportează în temeiul prezentului regulament. De asemenea, divizarea include o operațiune de creare de întreprinderi derivate (spin-off) prin care un agent raportor transferă o parte sau totalitatea activelor și pasivelor sale către o societate nouă în schimbul acțiunilor la noua societate.

(5) În cazul în care un agent raportor devine insolvabil, își pierde licența bancară sau încetează în alt mod să desfășoare activități bancare, astfel cum confirmă autoritatea de supraveghere competentă, acesta nu mai este obligat să raporteze în temeiul prezentului regulament.

(6) În sensul alineatului (5), un agent raportor este considerat insolvabil în cazul apariției unuia sau mai multora dintre evenimentele următoare:

(a)	efectuează o cesiune generală în beneficiul creditorilor sau în scopul intrării într-o reorganizare, tranzacție judiciară sau concordat cu creditorii;

(b)	admite în scris că este în imposibilitatea de a-și plăti datoriile la scadență;

(c)	solicită, consimte sau acceptă numirea oricărui administrator fiduciar, administrator, administrator judiciar, lichidator sau a oricărei persoane cu funcție echivalentă pentru acesta sau asupra întregii proprietăți ori asupra unei părți semnificative a acesteia;

(d)	se depune la o instanță, la un alt organism competent sau la o altă autoritate competentă o cerere de intrare în insolvență cu privire la acest agent raportor (alta decât cea depusă de o contraparte cu privire la orice obligație a agentului raportor față de acea contraparte);

(e)

este lichidat sau devine insolvabil (sau intră în proceduri analoage) ori acesta sau orice autoritate publică sau altă entitate sau persoană solicită reorganizarea, tranzacția judiciară, concordatul, reeșalonarea datoriilor, administrarea, lichidarea, dizolvarea sau o măsură similară în baza unui act normativ, legi sau reglementări actuale sau viitoare, o astfel de solicitare (cu excepția unei cereri de lichidare sau de orice altă procedură analoagă pentru care nu se aplică o perioadă de 30 de zile) nefiind suspendată sau respinsă în termen de 30 de zile de la depunerea acesteia;

(f)	numirea unui administrator fiduciar, administrator, administrator judiciar, lichidator sau a oricărei persoane cu funcție echivalentă pentru acesta sau asupra întregii proprietăți ori asupra unei părți semnificative a acesteia; sau

(g)	convocarea oricărei adunări a creditorilor în scopul analizării unui acord voluntar (sau a oricărei proceduri analoage).

Articolul 7

Dispoziții privind confidențialitatea

(1) La primirea și prelucrarea în temeiul prezentului regulament a unor date care conțin informații confidențiale, inclusiv partajarea acestor date cu alte BCN din zona euro, BCE și BCN aplică standardele pentru protecția și utilizarea informațiilor statistice confidențiale stabilite la articolele 8 și 8c din Regulamentul (CE) nr. 2533/98.

(2) Sub rezerva alineatului (1), orice informații confidențiale cuprinse în datele statistice colectate de către BCE sau o BCN în temeiul prezentului regulament nu sunt transmise sau partajate în alt mod cu orice autoritate sau terț în afară de BCE și BCN din zona euro, cu excepția cazului în care agentul raportor în cauză și-a dat în prealabil acordul scris expres, iar BCE sau BCN relevantă, după caz, a semnat un acord de confidențialitate adecvat cu acel agent raportor.

Articolul 8

Verificare și colectare obligatorie

BCE și BCN, după caz, au dreptul de a verifica și, dacă este necesar, de a colecta în mod obligatoriu informațiile pe care agenții raportori le furnizează în conformitate cu cerințele de raportare statistică prevăzute la articolul 3 și în anexele I, II și III la prezentul regulament. În special, acest drept poate fi exercitat atunci când un agent raportor nu îndeplinește standardele de transmitere, de acuratețe, de conformitate cu conceptele și de revizuire prevăzute în anexa IV. De asemenea, se aplică articolul 6 din Regulamentul (CE) nr. 2533/98.

Articolul 9

Procedură simplificată de modificare

Ținând seama de opiniile Comitetului de statistică al SEBC, Comitetul executiv al BCE poate aduce modificări tehnice anexelor la prezentul regulament, cu condiția ca acestea să nu modifice cadrul conceptual de bază și să nu afecteze sarcina de raportare a agenților raportori. Comitetul executiv informează fără întârzieri nejustificate Consiliul guvernatorilor cu privire la orice astfel de modificare.

Articolul 10

Prima raportare

(1) În cazul agenților raportori selectați în conformitate cu articolul 2 alineatul (2), prima raportare în temeiul prezentului regulament, sub rezerva dispozițiilor tranzitorii din articolul 12, începe cu date pentru 1 aprilie 2016.

(2) În cazul agenților raportori selectați în conformitate cu articolul 2 alineatele (3) și (4), prima raportare în temeiul prezentului regulament începe la data comunicată agentului raportor de către BCE sau BCN relevantă în conformitate cu articolul 2 alineatul (5) și, în orice caz, nu mai devreme de 12 luni de la adoptarea deciziei Consiliului guvernatorilor în conformitate cu articolul 2 alineatele (3) sau (4).

(3) De asemenea, atunci când sunt selectați agenți raportori reprezentativi în conformitate cu articolul 2 alineatul (4), un agent raportor reprezentativ poate transmite BCE sau BCN relevante o cerere scrisă de amânare temporară a datei primei raportări, motivând această întârziere. Amânarea solicitată poate fi acordată pentru până la șase luni, cu posibile prelungiri de până la șase luni. BCE sau BCN relevantă poate accepta să amâne data primei raportări pentru agentul raportor reprezentativ solicitant în cazul în care consideră justificată această întârziere. De asemenea, în cazul în care agentul raportor reprezentativ nu are date de raportat sau are numai date care sunt considerate nereprezentative atât de BCE, cât și de BCN la data primei raportări, BCN poate accepta să-l scutească de la aplicarea datei primei raportări. Această scutire poate fi acordată de BCN numai în cooperare cu BCE, dacă atât BCE, cât și BCN consideră cererea justificată, iar aceasta nu periclitează reprezentativitatea eșantionului raportor.

(4) În cazul IFM selectate ca agenți raportori suplimentari în conformitate cu articolul 2 alineatul (6), prima raportare în temeiul prezentului regulament începe la data comunicată de BCN agentului raportor suplimentar în conformitate cu articolul 2 alineatul (6).

Articolul 11

Clauză de revizuire periodică

BCE revizuiește punerea în aplicare a prezentului regulament la 12 luni de la prima raportare și elaborează un raport în această privință. În conformitate cu recomandările din raport, aceasta poate majora sau reduce numărul de agenți raportori și/sau cerințele de raportare statistică. După această revizuire inițială, vor avea loc actualizări periodice ale unităților de observare statistică efective cu obligații de raportare o dată la doi ani.

Articolul 12

Dispoziție tranzitorie

În perioada de la 1 aprilie 2016 la 1 iulie 2016 agenții raportori vor putea raporta BCE sau BCN relevante statistici referitoare la piețele monetare pentru anumite, dar nu pentru toate zilele relevante. BCE sau BCN relevantă poate specifica zilele pentru care este solicitată raportarea.

Articolul 13

Dispoziții finale

Prezentul regulament intră în vigoare la 1 ianuarie 2015.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în statele membre în conformitate cu tratatele.

Adoptat la Frankfurt pe Main, 26 noiembrie 2014.

Pentru Consiliul guvernatorilor BCE

Președintele BCE

Mario DRAGHI

(1) JO L 318, 27.11.1998, p. 8.

(2) Avizul din 14 noiembrie 2014 (JO C 407, 15.11.2014, p. 1).

(3) Regulamentul (UE) nr. 1024/2013 al Consiliului din 15 octombrie 2013 de conferire a unor atribuții specifice Băncii Centrale Europene în ceea ce privește politicile legate de supravegherea prudențială a instituțiilor de credit (JO L 287, 29.10.2013, p. 63).

(4) Regulamentul (UE) nr. 1071/2013 al Băncii Centrale Europene din 24 septembrie 2013 privind bilanțul sectorului instituții financiare monetare (BCE/2013/33) (JO L 297, 7.11.2013, p. 1).

(5) Regulamentul (UE) nr. 549/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 21 mai 2013 privind Sistemul european de conturi naționale și regionale din Uniunea Europeană (JO L 174, 26.6.2013, p. 1).

(6) Directiva 2009/65/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 iulie 2009 de coordonare a actelor cu putere de lege și a actelor administrative privind organismele de plasament colectiv în valori mobiliare (OPCVM) (JO L 302, 17.11.2009, p. 32).

(7) Directiva 2011/61/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 8 iunie 2011 privind administratorii fondurilor de investiții alternative și de modificare a Directivelor 2003/41/CE și 2009/65/CE și a Regulamentelor (CE) nr. 1060/2009 și (UE) nr. 1095/2010 (JO L 174, 1.7.2011, p. 1).

(8) Directiva 2013/34/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 iunie 2013 privind situațiile financiare anuale, situațiile financiare consolidate și rapoartele conexe ale anumitor tipuri de întreprinderi, de modificare a Directivei 2006/43/CE a Parlamentului European și a Consiliului și de abrogare a Directivelor 78/660/CEE și 83/349/CEE ale Consiliului (JO L 182, 29.6.2013, p. 19).

(9) Regulamentul (CE) nr. 1606/2002 al Parlamentului European și al Consiliului din 19 iulie 2002 privind aplicarea standardelor internaționale de contabilitate (JO L 243, 11.9.2002, p. 1).

(10) Regulamentul (CE) nr. 1569/2007 al Comisiei din 21 decembrie 2007 de instituire a unui mecanism pentru determinarea echivalenței standardelor de contabilitate aplicate de emitenți de valori mobiliare din țări terțe, în conformitate cu Directivele 2003/71/CE și 2004/109/CE ale Parlamentului European și ale Consiliului (JO L 340, 22.12.2007, p. 66).

(11) Directiva 2013/36/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 iunie 2013 cu privire la accesul la activitatea instituțiilor de credit și supravegherea prudențială a instituțiilor de credit și a firmelor de investiții, de modificare a Directivei 2002/87/CE și de abrogare a Directivelor 2006/48/CE și 2006/49/CE (JO L 176, 27.6.2013, p. 338).

(12) Directiva 2011/35/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 5 aprilie 2011 privind fuziunile societăților comerciale pe acțiuni (JO L 110, 29.4.2011, p. 1).

(13) A șasea Directivă 82/891/CEE a Consiliului din 17 decembrie 1982 în temeiul articolului 54 alineatul (3) litera (g) din tratat, privind divizarea societăților comerciale pe acțiuni (JO L 378, 31.12.1982, p. 47).

ANEXA I

Sistem de raportare pentru statisticile referitoare la piețele monetare în ceea ce privește tranzacțiile garantate

PARTEA 1

TIP DE INSTRUMENTE

Agenții raportori raportează către Banca Centrală Europeană (BCE) sau banca centrală națională (BCN) relevantă toate acordurile de răscumpărare și tranzacțiile inițiate în cadrul acestora, inclusiv operațiunile repo tripartite, care sunt exprimate în euro cu o scadență de până la un an inclusiv (definite drept tranzacțiile cu o scadență de cel mult 397 de zile după data tranzacției) între agentul raportor și alte instituții financiare monetare (IFM), alți intermediari financiari (AIF), societăți de asigurare, fonduri de pensii, administrația publică sau bănci centrale în scopuri de investiții, precum și cu societăți nefinanciare clasificate ca „interbancare” în conformitate cu cadrul Basel III LCR.

PARTEA 2

TIP DE DATE

Tipul de date bazate pe tranzacții (1) care trebuie raportate pentru fiecare tranzacție:

Câmp	Descrierea datelor	Opțiune de raportare alternativă (dacă este cazul) și alte rezerve
Identificatorul tranzacției	Identificatorul unic intern al tranzacției utilizat de agentul raportor pentru fiecare tranzacție.	Identificatorul tranzacției este unic pentru orice tranzacție raportată la o anumită dată de raportare pentru orice segment al pieței monetare.
Data raportării	Data la care datele sunt transmise BCE sau BCN.
Marcă temporală electronică	Momentul în care o tranzacție este încheiată sau înregistrată.
Codul contrapărții	Un cod de identificare utilizat pentru a recunoaște contrapartea agentului raportor pentru tranzacția raportată.	Atunci când tranzacțiile sunt efectuate prin intermediul unei contrapărți centrale de compensare (CPC), trebuie furnizat identificatorul persoanei juridice (legal entity identifier — LEI) al CPC. Atunci când tranzacțiile sunt efectuate cu societăți nefinanciare, AIF, societăți de asigurare, fonduri de pensii, administrația publică și bănci centrale și pentru orice altă tranzacție raportată pentru care nu este furnizat indicatorul LEI al contrapărții, trebuie furnizată clasa contrapărții.
Identificatorul codului contrapărții	Un atribut care specifică tipul de cod individual al contrapărții transmis.	A se utiliza în toate împrejurările. Va fi furnizat un cod individual al contrapărții.
Localizarea contrapărții	Codul de țară al Organizației Internaționale de Standardizare (ISO) pentru țara în care este înregistrată contrapartea.	Obligatoriu în cazul în care nu este furnizat codul individual al contrapărții. Opțional în rest.
Valoarea nominală a tranzacției	Suma dată sau luată cu împrumut inițial.
Valoarea nominală a colateralului	Valoarea nominală a garanției constituite drept colateral.	Cu excepția operațiunilor repo tripartite și a oricărei alte tranzacții în care garanția depusă nu este identificată printr-un număr internațional de identificare a valorilor mobiliare (International Securities Identification Number — ISIN) unic.
Data tranzacției	Data la care părțile încheie tranzacția financiară.
Data decontării	Data cumpărării, respectiv data la care numerarul trebuie plătit de creditor debitorului, iar garanția trebuie transferată de la debitor la creditor.	În cazul unor tranzacții de răscumpărare pe bază deschisă, aceasta este data la care reînnoirea se decontează (chiar dacă nu are loc un schimb de numerar).
Data scadenței	Data răscumpărării, respectiv data la care numerarul trebuie rambursat de către debitor creditorului.	În cazul tranzacțiilor de răscumpărare pe bază deschisă, aceasta este data la care principalul și dobânda datorate trebuie rambursate în cazul în care tranzacția nu este reînnoită.
Semnul tranzacției	Luarea de numerar cu împrumut în cazul contractelor de report sau darea de numerar cu împrumut în cazul contractelor de deport.
Numărul ISIN al colateralului	Numărul ISIN alocat valorilor mobiliare emise în piețele financiare, compus din 12 caractere alfanumerice, care identifică în mod unic o valoare mobiliară (astfel cum este definit de ISO 6166).	A se raporta, cu excepția operațiunilor repo tripartite și a tuturor celorlalte operațiuni repo în care valorile mobiliare depuse ca garanție nu sunt identificate printr-un număr ISIN unic.
Tip de colateral	Pentru a identifica clasa de active constituită drept colateral atunci când nu este furnizat un număr ISIN individual.	A se furniza în toate cazurile în care nu este furnizat un număr ISIN individual.
Indicator colateral special	Pentru a identifica toate tranzacțiile de răscumpărare desfășurate cu colateral general și cele desfășurate cu colateral special. Câmp opțional care trebuie raportat numai dacă este fezabil pentru agentul raportor.	Raportarea acestui câmp este opțională.
Rata tranzacției	Rata dobânzii, exprimată în conformitate cu convenția ACT/360 a piețelor monetare, la care a fost încheiată operațiunea repo și la care este remunerat numerarul împrumutat.
Marjă de ajustare a colateralului	O măsură de control al riscurilor aplicată colateralului suport, unde valoarea acestui colateral se calculează ca valoare de piață a activelor minus un anumit procent (marjă de ajustare). În scopuri de raportare, marja de ajustare a colateralului se calculează ca 100 minus raportul dintre numerarul dat/luat cu împrumut și valoarea de piață, inclusiv dobânda acumulată, a colateralului depus.	Raportarea acestui câmp este necesară numai pentru tranzacțiile cu colateral unic.
Codul contrapărții pentru agentul tripartit	Identificatorul codului contrapărții pentru agentul tripartit.	A se raporta pentru operațiuni repo tripartite.
Identificatorul codului agentului tripartit	Un atribut care specifică tipul de cod individual al agentului tripartit transmis.	A se utiliza în toate împrejurările în care va fi furnizat un cod individual al agentului tripartit.
Beneficiar în cazul tranzacțiilor desfășurate prin CPC

2. Prag de semnificație

Tranzacțiile încheiate cu societățile nefinanciare ar trebui raportate numai atunci când sunt încheiate cu societăți nefinanciare clasificate drept interbancare pe baza cadrului Basel III LCR (2).

3. Excepții

Tranzacțiile intragrup nu ar trebui raportate.

(1) Standardele de raportare electronică și specificațiile tehnice ale datelor sunt stabilite separat. Acestea sunt disponibile la adresa www.ecb.int.

(2) A se vedea „Basel III: Indicele de acoperire a lichidității și instrumentele de monitorizare a riscurilor legate de lichiditate” (Basel III: The Liquidity Coverage Ratio and liquidity risk monitoring tools), p. 23-27, disponibil pe website-ul Băncii Reglementelor Internaționale, la adresa www.bis.org

ANEXA II

Sistem de raportare pentru statisticile referitoare la piețele monetare în ceea ce privește tranzacțiile negarantate

PARTEA 1

TIP DE INSTRUMENTE

Agenții raportori raportează către Banca Centrală Europeană (BCE) sau banca centrală națională (BCN) relevantă:

(a)

toate împrumuturile luate utilizând instrumentele definite în tabelul de mai jos, care sunt exprimate în euro cu o scadență de până la un an inclusiv (definite drept tranzacțiile cu o scadență de cel mult 397 de zile după data tranzacției), de agentul raportor de la alte instituții financiare monetare (IFM), alți intermediari financiari (AIF), societăți de asigurare, fonduri de pensii, administrația publică sau bănci centrale în scopuri de investiții, precum și de la societăți nefinanciare clasificate ca „interbancare” în conformitate cu cadrul Basel III LCR.

(b)

toate creditele acordate altor instituții de credit cu o scadență de până la un an inclusiv (definite drept tranzacțiile cu o scadență de cel mult 397 de zile după data tranzacției) prin depozite negarantate sau prin cumpărarea de la instituțiile de credit emitente de efecte de comerț, certificate de depozit, valori mobiliare cu rată variabilă și alte titluri de natura datoriei cu o scadență de până la un an.

Tabelul de mai jos oferă o descriere standard detaliată a categoriilor de instrumente pentru tranzacții pentru care agenții raportori trebuie să transmită raportări BCE. În cazul în care agenții raportori trebuie să raporteze tranzacțiile către BCN a acestora, BCN relevantă ar trebui să transpună aceste descrieri ale categoriilor de instrumente la nivel național în conformitate cu prezentul regulament.

Tip de instrument

Descriere

Depozite

Depozite negarantate purtătoare de dobândă care sunt fie rambursabile la cerere, fie au o scadență de cel mult un an și care sunt fie luate cu împrumut, fie plasate de agentul raportor.

Certificat de depozit

Un instrument de natura datoriei la termen emis de o IFM care dă dreptul titularului la o rată specifică fixă a dobânzii pe o durată fixă definită, de până la un an.

Efect de comerț

Un instrument de natura datoriei care este fie negarantat, fie garantat cu colateral furnizat de emitent, care are o scadență de cel mult un an și este fie purtător de dobânzi, fie cu discont.

Valoare mobiliară cu rată variabilă

Un instrument de natura datoriei pentru care plățile periodice ale dobânzii se calculează pe baza valorii, respectiv prin fixarea unei rate de referință de bază, precum Euribor, la date predefinite cunoscute drept date de fixare, și care are o scadență de cel mult un an.

Instrumente care pot fi lichidate înainte de scadență

Un instrument de natura datoriei în care titularul are o opțiune de vânzare, respectiv o opțiune de a cere rambursarea anticipată de la emitent, cu o dată a primei exercitări sau o perioadă de preaviz de cel mult un an de la data emiterii.

Instrumente care pot fi răscumpărate înainte de scadență

Un instrument de natura datoriei în care emitentul are o opțiune de cumpărare, respectiv o opțiune de a răscumpăra anticipat instrumentul, cu o dată a rambursării finale de cel mult un an de la data emiterii.

Alte titluri de natura datoriei pe termen scurt

Valori mobiliare nesubordonate, altele decât titlurile de participație, cu o scadență de până la un an, emise de agenții raportori, care sunt, în mod obișnuit, instrumente negociabile și tranzacționate pe piețele secundare sau care pot fi compensate pe piață și care nu conferă deținătorului vreun drept de proprietate asupra instituției emitente. Acest post include:

(a)	valori mobiliare care conferă deținătorului un drept necondiționat la un venit fix sau determinat prin contract sub forma plății de cupoane și/sau a unei sume fixe stabilite la o anumită dată (sau date) sau începând de la o dată definită la momentul emisiunii;

(b)	instrumente nenegociabile emise de agenții raportori care, ulterior, devin negociabile și sunt reclasificate ca „titluri de natura datoriei”.

PARTEA 2

TIP DE DATE

Tipul de date bazate pe tranzacții (1) care trebuie raportate pentru fiecare tranzacție:

Descrierea datelor	Definiție	Opțiune de raportare alternativă (dacă este cazul) și rezerve suplimentare
Identificatorul tranzacției	Identificatorul unic intern al tranzacției utilizat de agentul raportor pentru fiecare tranzacție.	Identificatorul tranzacției este unic pentru orice tranzacție raportată la o anumită dată de raportare pentru orice segment al pieței monetare.
Data raportării	Data la care datele sunt transmise BCE sau BCN.
Marcă temporală electronică	Momentul în care o tranzacție este încheiată sau înregistrată.
Codul contrapărții	Un cod de identificare utilizat pentru a recunoaște contrapartea agentului raportor pentru tranzacția raportată.	Atunci când tranzacțiile sunt efectuate prin intermediul unei contrapărți centrale de compensare (CPC), trebuie furnizat identificatorul persoanei juridice (legal entity identifier — LEI) al CPC. Atunci când tranzacțiile sunt efectuate cu societăți nefinanciare, AIF, societăți de asigurare, fonduri de pensii, administrația publică și bănci centrale și pentru orice altă tranzacție raportată pentru care nu este furnizat indicatorul LEI al contrapărții, trebuie furnizată clasa contrapărții.
Identificatorul codului contrapărții	Un atribut care specifică tipul de cod individual al contrapărții transmis.	A se utiliza în toate împrejurările. Va fi furnizat un cod individual al contrapărții.
Localizarea contrapărții	Codul de țară al Organizației Internaționale de Standardizare (ISO) pentru țara în care este înregistrată contrapartea.	Obligatoriu în cazul în care nu este furnizat codul individual al contrapărții. Opțional în rest.
Data tranzacției	Data la care părțile încheie tranzacția financiară raportată.
Data decontării	Data la care numerarul este dat cu împrumut de către creditor debitorului sau la care se decontează cumpărarea unui instrument de natura datoriei.	În cazul depozitelor la vedere și al altor împrumuturi/credite rambursabile la cerere, data la care depozitul este reînnoit (respectiv la care ar fi fost rambursat dacă ar fi fost închis/nu ar fi fost reînnoit).
Data scadenței	Data la care numerarul trebuie rambursat de către debitor creditorului sau la care un instrument de natura datoriei ajunge la scadență și trebuie rambursat.	În cazul instrumentelor care pot fi răscumpărate înainte de scadență, trebuie furnizată data scadenței finale. În cazul instrumentelor care pot fi lichidate înainte de scadență, trebuie furnizată prima dată la care opțiunea de vânzare poate fi exercitată. În cazul depozitelor la vedere și al altor împrumuturi/credite negarantate rambursabile la cerere, prima dată la care instrumentul poate fi răscumpărat.
Prima dată de exercitare a opțiunii de cumpărare/vânzare	Prima dată la care opțiunea de cumpărare/vânzare poate fi exercitată.	A se raporta numai pentru instrumentele care pot fi răscumpărate/lichidate înainte de scadență cu o primă dată de exercitare a opțiunii de cumpărare/vânzare.
Perioadă de preaviz pentru cumpărare/vânzare	Pentru instrumentele care pot fi răscumpărate/lichidate înainte de scadență, numărul de zile calendaristice în avans cu care titularul opțiunii trebuie să-l notifice pe deținătorul/emitentul instrumentului cu privire la exercitarea opțiunii. Pentru depozitele rambursabile la cerere, numărul de zile calendaristice în avans cu care titularul opțiunii trebuie să-l notifice pe debitor cu privire la rambursarea depozitului.	A se raporta numai pentru instrumentele care pot fi răscumpărate/lichidate înainte de scadență cu o perioadă de preaviz și pentru depozitele rambursabile cu o perioadă de preaviz convenită în prealabil.
Cumpărare/vânzare	Indicator pentru a identifica dacă instrumentul are o opțiune de cumpărare sau de vânzare.
Semnul tranzacției	Semnul tranzacției arată dacă numerarul raportat la valoarea nominală a tranzacției este luat sau dat cu împrumut.
Valoarea nominală a tranzacției	Numerarul dat sau luat cu împrumut în depozite. În cazul titlurilor de natura datoriei, este valoarea nominală a valorii mobiliare emise/cumpărate.
Prețul tranzacției	Prețul la care este emisă valoarea mobiliară, respectiv raportul în termeni procentuali între încasările inițiale în numerar și valoarea nominală.	A se raporta ca 100 pentru depozitele negarantate.
Tip de instrument	A se utiliza pentru identificarea instrumentului prin care are loc creditarea, de exemplu, prin depozite negarantate, alte instrumente de natura datoriei pe termen scurt cu rată fixă negarantate, alte instrumente de natura datoriei pe termen scurt cu rată variabilă negarantate, titluri pe termen scurt garantate cu active etc.
Tip de rată	A se utiliza pentru a identifica dacă instrumentul are o rată fixă sau variabilă.
Rata tranzacției	Rata dobânzii (exprimată în conformitate cu convenția ACT/360 a piețelor monetare) la care a fost efectuat depozitul și la care este remunerată suma în numerar dată cu împrumut. În cazul instrumentelor de natura datoriei, aceasta este rata efectivă a dobânzii (exprimată în conformitate cu convenția ACT/360 a piețelor monetare) la care a fost emis/cumpărat instrumentul.	A se raporta numai pentru instrumentele cu rată fixă.
Rata de referință	Rata de referință de bază în funcție de care sunt calculate plățile periodice ale dobânzii.	A se raporta numai pentru instrumentele cu rată variabilă.
Marjă	Numărul de puncte de bază adăugate la (dacă este pozitiv) sau scăzute din (dacă este negativ) rata de referință de bază pentru a calcula rata efectivă a dobânzii aplicabilă pentru o anumită perioadă.	A se raporta numai pentru instrumentele cu rată variabilă.

2. Prag de semnificație

3. Excepții

Tranzacțiile intragrup nu ar trebui raportate.

(1) Standardele de raportare electronică și specificațiile tehnice ale datelor sunt stabilite separat. Acestea sunt disponibile la adresa www.ecb.int

ANEXA III

Sistem de raportare pentru statisticile referitoare la piețele monetare în ceea ce privește instrumentele financiare derivate

PARTEA 1

TIP DE INSTRUMENTE

Agenții raportori ar trebui să raporteze către Banca Centrală Europeană (BCE) sau banca centrală națională (BCN) relevantă:

(a)

toate tranzacțiile de swap pe cursul de schimb, în care se cumpără/vinde euro la vedere în schimbul unei monede străine și se vinde/cumpără înapoi la o dată forward la un curs de schimb valutar forward convenit în prealabil, între agentul raportor și alte instituții financiare monetare (IFM), alți intermediari financiari (AIF), societăți de asigurare, fonduri de pensii, administrația publică sau bănci centrale în scopuri de investiții, precum și cu societăți nefinanciare clasificate ca „interbancare” în conformitate cu cadrul Basel III LCR;

(b)

tranzacții swap pe indicii ratei dobânzii overnight (OIS) exprimate în euro între agentul raportor și alte instituții financiare monetare (IFM), AIF, societăți de asigurare, fonduri de pensii, administrația publică sau băncile centrale în scopuri de investiții, precum și cu societăți nefinanciare clasificate ca „interbancare” în conformitate cu cadrul Basel III LCR.

PARTEA 2

TIP DE DATE

Tipul de date bazate pe tranzacții (1) pentru tranzacțiile de swap pe cursul de schimb care trebuie raportate pentru fiecare tranzacție:

Câmp	Descrierea datelor	Opțiune de raportare alternativă (dacă este cazul) și alte rezerve
Identificatorul tranzacției	Identificatorul unic intern al tranzacției utilizat de agentul raportor pentru fiecare tranzacție.	Identificatorul tranzacției este unic pentru orice tranzacție raportată la o anumită dată de raportare pentru orice segment al pieței monetare.
Data raportării	Data la care datele sunt transmise BCE sau BCN.
Marcă temporală electronică	Momentul în care o tranzacție este încheiată sau înregistrată.
Codul contrapărții	Un cod de identificare care trebuie utilizat pentru a recunoaște contrapartea agentului raportor pentru tranzacția raportată.	Atunci când tranzacțiile sunt efectuate prin intermediul unei contrapărți centrale de compensare (CPC), trebuie furnizat identificatorul persoanei juridice (legal entity identifier — LEI) al CPC. Atunci când tranzacțiile sunt efectuate cu societăți nefinanciare, AIF, societăți de asigurare, fonduri de pensii, administrația publică și bănci centrale și pentru orice altă tranzacție raportată pentru care nu este furnizat indicatorul LEI al contrapărții, trebuie furnizată clasa contrapărții.
Identificatorul codului contrapărții	Un atribut care specifică tipul de cod individual al contrapărții transmis.	A se utiliza în toate împrejurările. Va fi furnizat un cod individual al contrapărții.
Localizarea contrapărții	Codul de țară al Organizației Internaționale de Standardizare (ISO) pentru țara în care este înregistrată contrapartea.	Obligatoriu în cazul în care nu este furnizat codul individual al contrapărții. Opțional în rest.
Data tranzacției	Data la care părțile încheie tranzacția financiară raportată.
Data valorii la vedere	Data la care o parte vinde celeilalte părți o cantitate specificată dintr-o monedă specificată în schimbul plății unei sume convenite dintr-o monedă specificată diferită pe baza unui curs de schimb valutar cunoscut drept cursul de schimb valutar la vedere.
Data scadenței	Data la care tranzacția de swap pe cursul de schimb expiră, iar moneda vândută la data valorii la vedere este răscumpărată.
Semnul tranzacției	A se utiliza pentru a identifica dacă suma în euro raportată la valoarea nominală a tranzacției este cumpărată sau vândută la data valorii la vedere.	Acesta ar trebui să se refere la operațiunea cu euro la vedere, respectiv dacă euro este vândut sau cumpărat la data valorii la vedere.
Valoarea nominală a tranzacției	Cantitatea de euro cumpărată sau vândută la data valorii la vedere.
Codul monedei străine	Codul internațional ISO de trei cifre al monedei cumpărate/vândute în schimbul euro.
Cursul de schimb valutar la vedere	Cursul de schimb valutar între euro și moneda străină aplicabil componentei la vedere a tranzacției de swap pe cursul de schimb.
Puncte forward valutare	Diferența dintre cursul de schimb valutar la vedere și cursul de schimb valutar forward exprimată în puncte de bază, cotată în conformitate cu convențiile predominante ale pieței pentru perechea valutară.
Beneficiar în cazul tranzacțiilor desfășurate prin CPC

Tipul de date bazate pe tranzacții pentru tranzacțiile OIS care trebuie raportate pentru fiecare tranzacție

Câmp	Descrierea datelor	Opțiune de raportare alternativă (dacă este cazul) și alte rezerve
Identificatorul tranzacției	Identificatorul unic intern al tranzacției utilizat de agentul raportor pentru fiecare tranzacție.	Identificatorul tranzacției trebuie să fie unic pentru orice tranzacție raportată la o anumită dată de raportare pentru orice segment al pieței monetare.
Data raportării	Data la care datele sunt transmise BCE sau BCN.
Marcă temporală electronică	Momentul în care o tranzacție este încheiată sau înregistrată.	Opțional.
Codul contrapărții	Un cod de identificare utilizat pentru a recunoaște contrapartea agentului raportor pentru tranzacția raportată.	Atunci când tranzacțiile sunt efectuate prin intermediul unei contrapărți centrale de compensare (CPC), trebuie furnizat identificatorul LEI al CPC. Atunci când tranzacțiile sunt efectuate cu societăți nefinanciare, AIF, societăți de asigurare, fonduri de pensii, administrația publică și bănci centrale și pentru orice altă tranzacție raportată pentru care nu este furnizat indicatorul LEI al contrapărții, trebuie furnizată clasa contrapărții.
Identificatorul codului contrapărții	Un atribut care specifică tipul de cod individual al contrapărții transmis.	A se utiliza în toate împrejurările. Va fi furnizat un cod individual al contrapărții.
Localizarea contrapărții	Codul ISO de țară pentru țara în care este înregistrată contrapartea.	Obligatoriu în cazul în care nu este furnizat codul individual al contrapărții. Opțional în rest.
Data tranzacției	Data la care părțile încheie tranzacția financiară.
Data inițială	Data la care se calculează rata overnight a ratei variabile periodice a dobânzii.
Data scadenței	Ultima dată a intervalului în care se calculează rata overnight compusă.
Rată fixă a dobânzii	Rata fixă utilizată în calcularea profitului OIS.
Semnul tranzacției	Un semn care arată dacă rata fixă a dobânzii este plătită sau primită de agentul raportor
Valoarea nominală a tranzacției	Valoarea nominală a OIS.

3. Prag de semnificație

4. Excepții

Tranzacțiile intragrup nu ar trebui raportate.

(1) Standardele de raportare electronică și specificațiile tehnice ale datelor sunt stabilite separat. Acestea sunt disponibile la adresa www.ecb.int

ANEXA IV

Standarde minime ce trebuie aplicate de către unitățile de observare statistică efective cu obligații de raportare

Agenții raportori trebuie să îndeplinească următoarele standarde minime pentru a respecta cerințele de raportare statistică ale Băncii Centrale Europene (BCE).

Standarde minime de transmitere:

(i)	raportarea trebuie să se efectueze la timp și în termenele stabilite de BCE și banca centrală națională (BCN) relevantă;

(ii)	forma și modul de prezentare a rapoartelor statistice trebuie să respecte cerințele tehnice de raportare stabilite de BCE și BCN relevantă;

(iii)

agentul raportor trebuie să furnizeze BCE și BCN relevante detaliile uneia sau mai multor persoane de contact;

(iv)	trebuie respectate specificațiile tehnice pentru transmiterea datelor către BCE și BCN relevantă.

Standarde minime de acuratețe:

(i)	informațiile statistice trebuie să fie corecte;

(ii)	agenții raportori trebuie să fie în măsură să furnizeze informații privind evoluțiile reflectate de datele transmise;

(iii)

informațiile statistice trebuie să fie complete și să nu conțină lacune continue și structurale; lacunele existente trebuie să fie semnalate, explicate BCE și BCN relevante și, acolo unde este cazul, completate cât mai curând posibil;

(iv)	agenții raportori trebuie să respecte dimensiunile, politica de rotunjire și zecimalele stabilite de BCE și BCN relevantă pentru transmiterea tehnică a datelor.

Standarde minime de conformitate cu conceptele:

(i)	informațiile statistice trebuie să fie conforme cu definițiile și clasificările din prezentul regulament;

(ii)	în cazul unor abateri de la aceste definiții și clasificări, agenții raportori trebuie să monitorizeze și să cuantifice periodic diferența dintre măsura utilizată și măsura prevăzută în prezentul regulament;

(iii)

agenții raportori trebuie să fie în măsură să explice diferențele dintre datele transmise și cifrele pentru perioadele anterioare.

4.	Standarde minime de revizuire: Trebuie respectate politica și procedurile de revizuire stabilite de BCE și de BCN relevantă. Revizuirile care se abat de la revizuirile obișnuite trebuie să fie însoțite de note explicative.

16.12.2014

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 359/117

DIRECTIVA 2014/108/UE A COMISIEI

din 12 decembrie 2014

de modificare a Directivei 2009/43/CE a Parlamentului European și a Consiliului în ceea ce privește lista produselor din domeniul apărării

(Text cu relevanță pentru SEE)

COMISIA EUROPEANĂ,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

având în vedere Directiva 2009/43/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 6 mai 2009 de simplificare a clauzelor și condițiilor de transfer al produselor din domeniul apărării în interiorul Comunității (1), în special articolul 13,

întrucât:

(1)	Directiva 2009/43/CE vizează toate produsele din domeniul apărării care corespund celor enumerate în Lista comună a Uniunii Europene cuprinzând produsele militare, adoptată de Consiliu la 19 martie 2007.

(2)	La 17 martie 2014, Consiliul a adoptat Lista comună actualizată a Uniunii Europene cuprinzând produsele militare (2).

(3)	Prin urmare, Directiva 2009/43/CE ar trebui modificată în consecință.

(4)	Măsurile prevăzute în prezenta directivă sunt conforme cu avizul Comitetului pentru transferul în UE al produselor din domeniul apărării,

ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:

Articolul 1

Anexa la Directiva 2009/43/CE se înlocuiește cu textul din anexa la prezenta directivă.

Articolul 2

(1) Statele membre adoptă și publică, până cel târziu la 16 martie 2015, actele cu putere de lege și actele administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive. Statele membre comunică, fără întârziere, Comisiei textele respectivelor acte.

Statele membre aplică dispozițiile respective începând de la 24 martie 2015.

Atunci când sunt adoptate de către statele membre, dispozițiile respective conțin o trimitere la prezenta directivă sau sunt însoțite de o astfel de trimitere, la data publicării lor oficiale. Statele membre stabilesc modalitatea de efectuare a acestei trimiteri.

(2) Statele membre transmit Comisiei textul principalelor dispoziții de drept intern pe care le adoptă în domeniul reglementat de prezenta directivă.

Articolul 3

Prezenta directivă intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Articolul 4

Prezenta directivă se adresează statelor membre.

Adoptată la Bruxelles, 12 decembrie 2014.

Pentru Comisie

Președintele

Jean-Claude JUNCKER

(1) JO L 146, 10.6.2009, p. 1.

(2) JO C 107, 9.4.2014, p. 1.

ANEXĂ

Lista produselor din domeniul apărării

Nota 1:

Termenii între ghilimele duble („”) sunt termeni definiți. Consultați „Definițiile termenilor utilizați în prezenta listă”, anexate la prezenta listă.

Nota 2:

În anumite cazuri, substanțele chimice sunt prezentate după denumire și număr CAS. Lista se aplică substanțelor chimice cu aceeași formulă structurală (inclusiv hidrații) indiferent de denumire sau număr CAS. Numerele CAS sunt prezentate pentru a facilita identificarea unei anumite substanțe chimice sau a unui anumit amestec, indiferent de nomenclatură. Numerele CAS nu pot fi utilizate ca unic mijloc de identificare deoarece unele forme ale substanțelor chimice cuprinse în listă au numere CAS diferite, iar amestecurile conținând substanțe chimice cuprinse în listă pot avea, de asemenea, numere CAS diferite.

ML1
Arme cu țeavă lisă cu un calibru mai mic de 20 mm, alte arme de foc și arme automate cu un calibru mai mic sau egal cu 12,7 mm (0,50 inchi) și accesorii, după cum urmează, precum și componente special concepute pentru acestea:

Notă

ML1. nu se aplică următoarelor:

a.	arme de foc special concepute pentru tragere cu muniție inertă de instrucție și care nu au capacitatea de a descărca un proiectil;

b.	arme de foc special concepute pentru a lansa proiectile captive, care nu au încărcături explozive puternice sau legătură de comunicație, la o distanță de 500 m sau mai mică;

c.	arme care folosesc muniție încasetată cu percutare excentrică și care nu sunt de tip numai cu tragere automată.

Puști și arme combinate, arme de mână, mitraliere, pistoale mitralieră, arme cu descărcare simultană sau secvențială din mai multe țevi;

Notă

ML1.a. nu se aplică următoarelor:

a.	puști și arme combinate fabricate înainte de anul 1938;

b.	reproduceri de puști și arme combinate ale căror modele originale au fost fabricate înainte de anul 1890;

c.	arme de mână, arme cu descărcare simultană sau secvențială din mai multe țevi și mitraliere fabricate înainte de anul 1890 și reproducerile acestora.

d.	puști și arme de mână, special concepute să descarce un proiectil inert prin utilizare de aer comprimat sau CO2.

Arme cu țeavă lisă după cum urmează:

1.	arme cu țeavă lisă special concepute pentru utilizări militare;

alte arme cu țeavă lisă, după cum urmează:

a.	de tip complet automat;

b.	de tip semiautomat sau cu dispozitiv pneumatic de armare;

Notă	ML1.b.2. nu se aplică armelor special concepute să descarce un proiectil inert prin utilizare de aer comprimat sau CO2.

Notă

ML1.b. nu se aplică următoarelor:

a.	arme cu țeavă lisă fabricate înainte de anul 1938;

b.	reproduceri de arme cu țeavă lisă ale căror modele originale au fost fabricate înainte de anul 1890;

c.	arme cu țeavă lisă utilizate pentru activități de vânătoare sau sportive. Aceste arme nu trebuie să fie special concepute pentru utilizări militare sau de tip numai cu tragere automată;

arme cu țeavă lisă special concepute pentru oricare dintre următoarele:

1.	sacrificarea animalelor domestice;

2.	tranchilizarea animalelor;

3.	testarea seismică;

4.	tragerea cu proiectile industriale; sau

neutralizarea dispozitivelor explozive de fabricație artizanală (IEDs).

N.B.	Pentru dispozitivele disruptive, a se vedea ML4. și rubrica 1A006 din Lista de produse cu dublă utilizare a UE.

c.	Arme care folosesc muniție fără tub cartuș;

Magazii detașabile de cartușe, amortizoare de zgomot sau surdine, monturi speciale pentru arme, dispozitive optice de ochire pentru arme și ascunzătoare de flacără pentru armele specificate la ML1.a., ML1.b. sau ML1.c.

Notă	ML1.d. nu se aplică dispozitivelor optice de ochire pentru arme fără procesarea electronică a imaginii, cu mărire 9x sau mai mică, atunci când nu sunt special concepute sau modificate pentru utilizări militare sau când nu încorporează reticule special concepute pentru utilizări militare.

ML2
Arme cu țeavă lisă cu un calibru de 20 mm sau mai mare, alte arme sau armament cu un calibru mai mare de 12,7 mm (calibru 0,50 inchi), lansatoare și accesorii, după cum urmează, precum și componente special concepute pentru acestea:

mitraliere, obuziere, tunuri, mortiere, arme antitanc, lansatoare de proiectile, aruncătoare militare de flăcări, puști, arme fără recul, arme cu țeavă lisă și dispozitive de reducere a semnăturii pentru acestea.

Nota 1

ML2.a. include injectoarele, dispozitivele de măsurare, rezervoarele de stocare, precum și alte componente special concepute pentru a fi utilizate cu încărcături lichide de propulsie pentru oricare dintre echipamentele specificate la ML2.a.

Nota 2

ML2.a. nu se aplică următoarelor tipuri de arme:

a.	puști, arme cu țeavă lisă și arme combinate fabricate înainte de anul 1938;

b.	reproduceri de puști, arme cu țeavă lisă și arme combinate ale căror modele originale au fost fabricate înainte de anul 1890;

c.	mitraliere, obuziere, tunuri și mortiere fabricate înainte de anul 1890;

d.	arme cu țeavă lisă utilizate pentru activități de vânătoare sau sportive. Aceste arme nu trebuie să fie special concepute pentru utilizări militare sau de tip numai cu tragere automată;

arme cu țeavă lisă special concepute pentru oricare dintre următoarele:

1.	sacrificarea animalelor domestice;

2.	tranchilizarea animalelor;

3.	testarea seismică;

4.	tragerea cu proiectile industriale; sau

neutralizarea dispozitivelor explozive de fabricație artizanală (IEDs);

N.B.	Pentru dispozitivele disruptive, a se vedea ML4. și rubrica 1A006 din Lista de produse cu dublă utilizare a UE.

f.	lansatoare portabile de proiectile special concepute pentru a lansa proiectile captive, care nu au încărcături explozive puternice sau legătură de comunicație, la o distanță de 500 m sau mai mică.

lansatoare sau generatoare fumigene, de gaz și pirotehnice, special concepute sau modificate pentru uz militar;

Notă	ML2.b. nu se aplică pistoalelor de semnalizare.

Dispozitive de ochire pentru arme și suporturi pentru dispozitive de ochire pentru arme având toate caracteristicile următoare:

1.	sunt special concepute pentru utilizări militare; și

2.	special concepute pentru armele specificate la ML2.a;

d.	Monturi și magazii detașabile de cartușe special concepute pentru armele specificate la ML2.a.

ML3
Muniții și dispozitive de reglare a focosului, după cum urmează, precum și componente special concepute pentru acestea:

a.	muniție pentru armele specificate la ML1, ML2 sau ML12;

dispozitive de reglare a focosului special proiectate pentru muniția specificată la ML3.a.

Nota 1

Componentele special concepute specificate la ML3. includ:

a.	componente fabricate din metal sau din mase plastice, cum ar fi: capse, tuburi cartuș, benzi pentru cartușe, tamburi rotativi și repere metalice ale muniției;

b.	dispozitive de siguranță și armare, focoase, senzori și dispozitive de inițiere a exploziei;

c.	surse de putere capabile să furnizeze energie înaltă pentru o singură întrebuințare;

d.	tuburi combustibile pentru încărcături de azvârlire;

e.	submuniții incluzând grenade, mine și proiectile dirijate pe porțiunea finală a traiectoriei.

Nota 2

ML3.a. nu se aplică următoarelor:

a.	muniției sertizate fără proiectil (blank star);

b.	muniției inerte de instrucție cu tubul cartuș perforat;

c.	altor tipuri de muniție oarbă sau inertă de instrucție, care nu includ componente concepute pentru muniția de război; sau

d.	componentelor concepute special pentru muniția oarbă sau inertă de instrucție, specificată în prezenta notă 2.a., b. sau c.

Nota 3

ML3.a nu se aplică cartușelor special concepute pentru oricare dintre următoarele scopuri:

a.	semnalizare;

b.	alungarea păsărilor; sau

c.	aprinderea gazelor la puțurile petroliere.

ML4
Bombe, torpile, rachete nedirijate, rachete dirijate, alte dispozitive și încărcături explozive și echipamente și accesorii conexe, după cum urmează, precum și componente special concepute pentru acestea:

N.B.1:

Pentru echipamentul de ghidare și navigație, a se vedea ML11.

N.B.2:

Pentru sistemele de protecție antirachetă pentru aeronave (AMPS), a se vedea ML4.c.

Bombe, torpile, grenade, încărcături fumigene, rachete nedirijate, mine, rachete dirijate, încărcături explozive de adâncime, încărcături de distrugere, dispozitive și seturi pentru încărcături de distrugere, dispozitive cu „încărcături pirotehnice”, cartușe și simulatoare (adică echipamente de simulare a caracteristicilor oricăruia dintre aceste produse), special concepute pentru utilizări militare;

Notă

ML4.a. include:

a.	grenade fumigene, bombe exploziv-incendiare, bombe incendiare și dispozitive explozive;

b.	ajutaje pentru rachete dirijate și vârfuri pentru mijloace de transport la țintă cu reintrare în atmosferă.

echipamente având toate caracteristicile următoare:

1.	special concepute pentru utilizări militare; și

special concepute pentru ‚activități’ legate de oricare dintre următoarele:

a.	elementele specificate la ML4.a; sau

b.	dispozitivele explozive de fabricație artizanală (IEDs).

Notă tehnică:

În sensul ML4.b.2., termenul ‚activități’ se referă la mânuire, lansare, calibrare, control, descărcare, detonare, activare, furnizarea energiei necesare pentru o singură întrebuințare, simularea unor ținte, bruiere, dragare, detectare sau distrugere.

Nota 1

ML4.b include:

a.	echipamente mobile de lichefiere a gazului capabile să producă o cantitate mai mare sau egală cu 1 000 kg de gaz lichefiat pe zi;

b.	cabluri electrice conductoare flotante destinate dragării minelor magnetice.

Nota 2

ML4.b nu se aplică dispozitivelor portabile (ținute în mână), limitate prin concepție numai la detectarea obiectelor metalice și care nu au capacitatea de a face diferențierea între mine și alte obiecte metalice.

sisteme de protecție antirachetă pentru aeronave (AMPS).

Notă

ML4.c. nu se aplică sistemelor de protecție anti-rachetă pentru aeronave (AMPS) având toate caracteristicile următoare:

oricare dintre următorii senzori de avertizare antirachetă:

1.	senzori pasivi cu răspuns de vârf cuprins între 100 și 400 nm; sau

2.	senzori activi cu impuls Doppler de avertizare antirachetă;

b.	sisteme lansatoare de dipoli;

c.	capcane termice cu funcționare în spectrul vizibil și infraroșu pentru devierea rachetelor sol-aer de pe traiectorie; și

instalate pe o „aeronavă civilă” și având toate caracteristicile următoare:

AMPS este operabil numai pe „aeronava civilă” pe care acesta este instalat și pentru care s-a emis oricare dintre următoarele autorizații:

a.	un certificat de tip civil; sau

b.	un document echivalent recunoscut de Organizația Internațională a Aviației Civile (ICAO);

2.	AMPS folosește măsuri de protecție pentru a preveni accesul neautorizat la „software”; și

3.	AMPS încorporează un mecanism activ care împiedică sistemul să funcționeze atunci când este înlăturat din „aeronava civilă” pe care a fost instalat.

ML5
Sisteme de conducere a focului și echipamente și sisteme aferente de alertare și avertizare, echipamente de testare, reglare și contraacțiune, după cum urmează, special concepute pentru utilizări militare, precum și componente și accesorii special concepute pentru acestea:

a.	dispozitive de ochire, calculatoare de tragere, echipamente de dispunere în poziție de tragere pentru tunuri și sisteme de control al armamentului;

b.	sisteme de descoperire, marcare, telemetrare, supraveghere sau urmărire a țintelor; echipamente de descoperire, prelucrare a datelor, recunoaștere sau identificare; echipamente de integrare a senzorilor;

echipamente de contraacțiune pentru produsele specificate la ML5.a sau ML5.b.

Notă	În sensul ML5.c., echipamentele de contraacțiune includ echipamentele de detectare.

d.	echipamente de testare sau reglare pe câmpul de luptă, special concepute pentru produsele specificate la ML5.a, ML5.b sau ML5.c.

ML6
Vehicule terestre și componente pentru acestea, după cum urmează:

N.B.	Pentru echipamentul de ghidare și navigație, a se vedea ML11.

a.	vehicule terestre și componente pentru acestea, special concepute sau modificate pentru utilizări militare. Notă tehnică La ML6.a., termenul vehicule terestre include remorcile.

Alte vehicule terestre și componente pentru acestea, după cum urmează:

Vehicule având toate caracteristicile următoare:

a.	realizate sau prevăzute cu materiale sau componente pentru a asigura o protecție balistică de nivel III (potrivit NIJ 0108.01, septembrie 1985, sau standard național comparabil) sau mai bună;

b.	o transmisie pentru a furniza tracțiune roților din față și celor din spate simultan, inclusiv vehiculele care au roți suplimentare pentru susținerea încărcăturii, fie că sunt sau nu puse în mișcare;

c.	masa totală maximă autorizată (GVWR) mai mare de 4 500 kg; și

d.	concepute sau modificate pentru utilizare pe drumuri neamenajate;

Componente având toate caracteristicile următoare:

a.	special concepute pentru vehiculele specificate la ML6.b.1.; și

b.	asigură o protecție balistică de nivel III (potrivit NIJ 0108.01, septembrie 1985, sau standard național comparabil) sau mai bună.

N.B.	A se vedea și ML13. a.

Nota 1

ML6.a include:

a.	tancuri și alte vehicule militare înarmate și vehicule militare amenajate cu suporturi pentru montarea armamentului sau echipament pentru plantarea minelor ori lansarea muniției specificate la ML4.;

b.	vehicule blindate;

c.	vehicule amfibii și vehicule ce pot traversa vaduri adânci;

d.	vehicule de recuperare și vehicule pentru remorcare sau pentru transport muniție sau sisteme de arme și echipamente aferente pentru manipularea încărcăturii.

Nota 2

Modificarea unui vehicul terestru pentru utilizări militare specificate la ML6.a presupune o schimbare structurală, electrică sau mecanică, care cuprinde una sau mai multe componente special concepute pentru utilizări militare. Aceste componente includ:

a.	anvelope special concepute pentru a asigura protecția la penetrarea glonțului;

b.	protecția prin blindaj a părților vitale (de exemplu, rezervoare de combustibil sau cabina șoferului);

c.	întărituri speciale sau suporturi pentru montarea armelor;

d.	iluminare mascată.

Nota 3

ML6 nu se aplică vehiculelor civile concepute sau modificate pentru a transporta bani sau valori.

Nota 4

ML6. nu se aplică vehiculelor care întrunesc toate caracteristicile următoare:

a.	au fost fabricate înainte de anul 1946;

b.	nu conțin produse specificate în Lista comună a Uniunii Europene și fabricate după anul 1945, cu excepția reproducerilor de componente sau accesorii originale pentru vehicul; și

c.	nu incorporează arme specificate în ML1., ML2. sau ML4. cu excepția cazului în care nu sunt funcționale și nu au capacitatea de a descărca un proiectil.

ML7
Agenți toxici chimici sau biologici, „agenți pentru combaterea dezordinii publice”, materiale radioactive, echipamente, componente și materiale aferente, după cum urmează:

a.	Agenți biologici sau materiale radioactive, „adaptate pentru utilizare în război” în vederea producerii de vătămări asupra oamenilor sau animalelor, degradării echipamentelor ori distrugerii recoltelor sau mediului;

agenți chimici de război (CW), incluzând:

agenți CW toxici neuroparalitici:

alchil (metil, etil, n-propil sau izopropil) fluorofosfonați de O-alchil (≤ C10, inclusiv cicloalchil), cum ar fi:

metilfluorofosfonat de O-izopropil (CAS 107-44-8); și

metilfluorofosfonat de O-pinacolil (CAS 96-64-0);

b.	N,N-dialchil (metil, etil, n-propil sau izopropil) amidocianofosfați de O-alchil (≤ C10, inclusiv cicloalchil), cum ar fi: N, N-dimetilamidocianofosfat de O-etil (CAS 77-81-6);

alchil (metil, etil, n-propil sau izopropil) tiofosfonați de O-alchil (H sau ≤ C10, inclusiv cicloalchil) S-[2-(dialchil (metil, etil, n-propil sau izopropil)amino)etil] și sărurile alchilate sau protonate corespunzătoare, cum ar fi:

VX: metiltiofosfonat de O-etil-S-[2-(diizopropilamino)etil] (CAS 50782-69-9);

agenți CW vezicanți:

iperite cu sulf, cum ar fi:

1.	2-cloroetil-clorometil-sulfură (CAS 2625-76-5);

2.	bis(2-cloroetil)-sulfură (CAS 505-60-2);

3.	bis(2-cloroetiltio)-metan (CAS 63869-13-6);

4.	1,2-bis(2-cloroetiltio)-etan (CAS 3563-36-8);

5.	1,3-bis(2-cloroetiltio)-n-propan (CAS 63905-10-2);

6.	1,4-bis(2-cloroetiltio)-n-butan (CAS 142868-93-7);

7.	1,5-bis(2-cloroetiltio)-n-pentan (CAS 142868-94-8);

8.	bis (2-cloroetiltiometil)-eter (CAS 63918-90-1);

9.	bis (2-cloroetiltioetil)-eter (CAS 63918-89-8);

lewisite, cum ar fi:

1.	2-clorovinildicloroarsina (CAS 541-25-3);

2.	tris (2-clorovinil) arsină (CAS 40334-70-1);

3.	bis (2-clorovinil) cloroarsină (CAS 40334-69-8);

iperite cu azot, cum ar fi:

1.	HN1: bis (2-cloroetil) etilamina (CAS 538-07-8);

2.	HN2: bis (2-cloroetil) metilamina (CAS 51-75-2);

3.	HN3: tris(2-cloroetil) amina (CAS 555-77-1);

substanțe toxice incapacitante, cum ar fi:

a.	benzilat de 3-chinuclidinil (BZ) (CAS 6581-06-2);

substanțe toxice defoliante, cum ar fi:

a.	2-cloro-4-fluoro-fenoxiacetat de butil (LNF);

b.	acid 2,4,5-triclorofenoxiacetic (CAS 93-76-5) în amestec cu acid 2,4-diclorofenoxiacetic (CAS 94-75-7) [agent Orange (CAS 39277-47-9)];

precursori pentru arme chimice binare și precursori de bază, după cum urmează:

1.	difluoruri alchil (metil, etil, n-propil sau izopropil) fosfonice, cum ar fi: DF: difluorură metilfosfonică (CAS 676-99-3);

alchil (metil, etil, n-propil sau izopropil) fosfoniți de O-alchil (H sau ≤ C10, inclusiv cicloalchil) O-2-dialchil [(metil, etil, n-propil sau izopropil)amino)etil] și sărurile alchilate sau protonate corespunzătoare, cum ar fi:

QL: metilfosfonit de O-etil-O-[2-(diizopropilamino)etil] (CAS 57856-11-8);

3.	clorosarin: metilclorofosfonat de O-izopropil (CAS 1445-76-7);

4.	clorosoman: metilclorofosfonat de O-pinacolil (CAS 7040-57-5);

„agenți pentru combaterea dezordinii publice”, constituenții chimici activi și combinațiile acestora, incluzând:

1.	α-brombenzenacetonitril (cianură de brombenzil) (CA) (CAS 5798-79-8);

2.	[(2-clorfenil) metilen] propandinitril, (O-clorobenzilidenmalononitril) (CS) (CAS 2698-41-1);

3.	2-clor-1- feniletanonă, clorură de fenilacil (ω-cloroacetofenonă) (CN) (CAS 532-27-4);

4.	dibenz-(b,f)-1,4-oxazepină (CR) (CAS 257-07-8);

5.	10-clor-5,10 clorură de dihidrofenarsazină, adamsită, (DM), (CAS 578-94-9);

6.	N- nonanoilmorfolină,(MPA) (CAS 5299-64-9);

Nota 1

ML7.d. nu se aplică „agenților pentru combaterea dezordinii publice”, în ambalaj individual, destinați autoapărării.

Nota 2

ML7.d. nu se aplică constituenților chimici activi și combinațiilor acestora identificați și ambalați pentru industria alimentară sau pentru scopuri medicale.

echipamente special concepute sau modificate pentru utilizări militare, concepute sau modificate pentru răspândirea oricăruia dintre următoarele, precum și componente special concepute pentru acestea:

1.	materiale sau agenți specificați la ML7.a, ML7.b sau ML7.d; sau

2.	agenți chimici de război (CW) obținuți din precursori specificați la ML7.c.

echipamente de protecție și decontaminare, special concepute sau modificate pentru utilizări militare, componente și amestecuri chimice, după cum urmează:

1.	echipamente concepute sau modificate pentru apărarea împotriva materialelor specificate la ML7.a, ML7.b sau ML7.d, precum și componente special concepute pentru acestea;

2.	echipamente concepute sau modificate pentru decontaminarea obiectelor contaminate cu materialele specificate la ML7.a. sau ML7.b., precum și componente special concepute pentru acestea;

3.	amestecuri chimice special realizate sau dezvoltate pentru decontaminarea obiectelor contaminate cu materialele specificate la ML7.a. sau ML7.b.;

Notă

ML7.f.1 include:

a.	unități de aer condiționat special concepute sau modificate pentru filtrare nucleară, biologică sau chimică;

b.	îmbrăcăminte de protecție.

N.B.	Pentru măștile de gaze civile și echipamentul de protecție și decontaminare, a se vedea de asemenea 1.A.004. din Lista de produse cu dublă utilizare a UE.

echipamente special concepute sau modificate pentru utilizări militare, concepute sau modificate pentru detecția sau identificarea materialelor specificate la ML7.a, ML7.b sau ML7.d, precum și componente special concepute pentru acestea.

Notă	ML7.g. nu se aplică dozimetrelor individuale de monitorizare a radiațiilor.

N.B.	A se vedea, de asemenea, 1.A.004. din Lista de produse cu dublă utilizare a UE.

h.	„biopolimeri” special concepuți sau prelucrați pentru detecția ori identificarea agenților chimici de război (CW) specificați la ML7.b. și culturi de celule specifice folosite pentru producerea lor;

„biocatalizatori” pentru decontaminarea sau degradarea agenților chimici de război (CW) și sisteme biologice pentru acestea, după cum urmează:

1.	„biocatalizatori” special concepuți pentru decontaminarea sau degradarea agenților chimici de război (CW) specificați la ML7.b. și care rezultă prin selecție dirijată în laborator ori prin manipulare genetică a sistemelor biologice;

sisteme biologice conținând informație genetică specifică producției de ”biocatalizatori” specificați la ML7.i.1, după cum urmează:

a.	„vectori de expresie”;

virusuri;

c.	culturi de celule.

Nota 1

ML7.b și ML7.d nu se aplică următoarelor:

a.	clorcian (CAS 506-77-4). A se vedea rubrica 1.C.450.a.5. din Lista de produse cu dublă utilizare a UE;

b.	acid cianhidric (CAS 74-90-8);

c.	clor (CAS 7782-50-5);

d.	clorură de carbonil (fosgen) (CAS 75-44-5); A se vedea rubrica 1.C.450.a.4. din Lista de produse cu dublă utilizare a UE;

e.	difosgen (triclormetil-cloroformiat) (CAS 503-38-8);

f.	neutilizat din 2004;

g.	bromură de xilil, orto: (CAS 89-92-9), meta: (CAS 620-13-3), para: (CAS 104-81-4);

h.	bromură de benzil (CAS 100-39-0);

i.	iodură de benzil (CAS 620-05-3);

j.	bromacetonă (CAS 598-31-2);

k.	bromcian (CAS 506-68-3);

l.	bromometiletilcetonă (CAS 816-40-0);

m.	cloracetonă (CAS 78-95-5);

n.	iodacetat de etil (CAS 623-48-3);

o.	iodacetonă (CAS 3019-04-3);

p.	cloropicrină (CAS 76-06-2). A se vedea rubrica 1.C.450.a.7. din Lista de produse cu dublă utilizare a UE.

Nota 2

Culturile de celule și sistemele biologice specificate la ML7.h și ML7.i.2 sunt exclusive, iar aceste subarticole nu se aplică celulelor sau sistemelor biologice pentru scopuri civile cum ar fi: agricol, farmaceutic, medical, veterinar, protecția mediului, tratarea deșeurilor sau în industria alimentară.

ML8
„Materiale energetice” și substanțele aferente, după cum urmează:

N.B.1.

A se vedea de asemenea rubrica 1.C.011. din Lista de produse cu dublă utilizare a UE.

N.B.2.

Pentru încărcături și dispozitive, a se vedea ML4. și rubrica 1.A.008. din Lista de produse cu dublă utilizare a UE.

Note tehnice

1.	În sensul ML8., amestecul se referă la un compus format din două sau mai multe substanțe din care cel puțin una să fie cuprinsă în subarticolele din ML8.

2.	Orice substanță cuprinsă în ML8 face obiectul acestei liste, chiar și atunci când este utilizată într-un alt domeniu decât cel indicat (de exemplu, TAGN este utilizat în mod predominant ca un exploziv, dar poate fi utilizat de asemenea drept combustibil sau oxidant).

3.	În sensul ML8., dimensiunea particulei este diametrul mediu al particulei raportat la greutate sau la volum. În eșantionarea și determinarea dimensiunii particulei vor fi utilizate standarde internaționale sau standarde naționale echivalente.

„Explozivi”, după cum urmează, precum și amestecurile acestora:

1.	ADNBF (aminodinitrobenzofuroxan sau 7-amino-4,6-dinitrobenzofurazan-1-oxid) (CAS 97096-78-1);

2.	BNCP [perclorat de cis-bis(5-nitrotetrazolat) tetra amino-cobalt (III)] (CAS 117412-28-9);

3.	CL-14 (diamino dinitrobenzofuroxan sau 5,7-diamino-4,6-dinitrobenzofurazan-1-oxid) (CAS 117907-74-1);

4.	CL-20 (HNIW sau hexanitrohexaazaizowurtzitan (CAS 135285-90-4); CL-20 (HNIW sau hexanitrohexaazaizowurtzitan (CAS 135285-90-4); clatrați ai CL-20 (a se vedea, de asemenea, ML8.g.3 și ML8.g.4 pentru ”precursorii” acestuia);

5.	CP (perclorat de 2-(5-ciantetrazolat) penta-amino cobalt III) (CAS 70247-32-4);

6.	DADE (1,1-diamino-2,2-dinitroetilenă, FOX 7) (CAS 145250-81-3);

7.	DATB (diaminotrinitrobenzen) (CAS 1630-08-6);

8.	DDFP (1,4-dinitrodifurazanopiperazină);

9.	DDPO (2,6-diamino-3,5-dinitropirazin-1-oxid, PZO) (CAS 194486-77-6);

10.	DIPAM (3,3′-diamino-2,2′,4,4′,6,6′-hexanitrobifenil sau dipicridamidă) (CAS 17215-44-0);

11.	DNGU (DINGU sau dinitroglicoluril) (CAS 55510-04-8);

12.

Furazani, după cum urmează:

a.	DAAOF (DAAF, DAAFox, sau diaminoazoxifurazan);

b.	DAAzF (diaminoazofurazan) (CAS 78644-90-3);

13.

HMX și derivați (a se vedea de asemenea ML8.g.5 pentru „precursorii” săi), după cum urmează:

a.	HMX (ciclotetrametilentetranitramină; octahidro-1,3,5,7-tetranitro-1,3,5,7-tetrazină; 1,3,5,7-tetranitro-1,3,5,7-tetraza-ciclooctan; octogen; homociclonit) (CAS 2691-41-0);

b.	analogi difluoroaminați ai HMX;

c.	K-55 [2,4,6,8-tetranitro-2,4,6,8-tetraaza-biciclo (3,3,0) octanona-3; tetranitrosemiglicouril sau keto-biciclic HMX] (CAS 130256-72-3);

14.	HNAD (hexanitroadamantan) (CAS 143850-71-9);

15.	HNS (hexanitrostilben) (CAS 20062-22-0);

16.

Imidazoli, după cum urmează:

a.	BNNII [octahidro-2,5-bis(nitroimino)imidazo(4,5-d)imidazol];

b.	DNI (2,4-dinitroimidazol) (CAS 5213-49-0);

c.	FDIA (1-fluoro-2,4-dinitroimidazol);

d.	NTDNIA (N-(2-nitrotriazolo)-2,4-dinitroimidazol);

e.	PTIA (1-picril-2,4,5-trinitroimidazol);

17.	NTNMH (1-(2-nitrotriazolo)-2-dinitrometilen hidrazină);

18.	NTO (ONTA sau 3-nitro-1,2,4-triazol-5-onă) (CAS 932-64-9);

19.	polinitrocubani cu mai mult de patru grupe nitro;

20.	PYX [2,6-bis(picrilamino)-3,5-dinitropiridină] (CAS 38082-89-2);

21.

RDX și derivați, după cum urmează:

a.	RDX (ciclotrimetilentrinitramină, ciclonit, T4, hexahidro-1,3,5-trinitro-1,3,5-triazină; 1,3,5-trinitro-1,3,5-triaza-ciclohexan; hexogen sau hexogene) (CAS 121-82-4);

b.	Keto-RDX (K-6 sau 2,4,6-trinitro-2,4,6-triazaciclohexanonă) (CAS 115029-35-1);

22.	TAGN (triaminoguanidină nitrat) (CAS 4000-16-2);

23.	TATB (triaminotrinitrobenzen) (CAS 3058-38-6) (a se vedea, de asemenea, ML 8.g.7 pentru „precursorii” săi);

24.	TEDDZ(3,3,7,7-tetrabis(difluoroamino)octahidro-1,5-dinitro-1,5-diazocină);

25.

Tetrazoli, după cum urmează:

a.	NTAT (nitrotriazol aminotetrazol);

b.	NTNT [1-N-(2-nitrotriazolo)-4-nitrotetrazol];

26.	Tetril (trinitrofenilmetilnitramină) (CAS 479-45-8);

27.	TNAD (1,4,5,8-tetranitro-1,4,5,8-tetraazadecalină) (CAS 135877-16-6) (a se vedea, de asemenea ML8.g.6 pentru „precursorii” săi);

28.	TNAZ (1,3,3-trinitroazetidină) (CAS 97645-24-4) (a se vedea, de asemenea, ML8.g.2 pentru „precursorii” săi);

29.	TNGU (SORGUYL sau tetranitroglicoluril) (CAS 55510-03-7);

30.	TNP (1,4,5,8-tetranitro-piridazino[4,5-d]piridazină) (CAS 229176-04-9);

31.

Triazine, după cum urmează:

a.	DNAM (2-oxi-4,6-dinitroamino-s-triazină) (CAS 19899-80-0);

b.	NNHT (2-nitroimino-5-nitro-hexahidro-1,3,5-triazina) (CAS 130400-13-4);

32.

Triazoli, după cum urmează:

a.	5-azido-2-nitrotriazol;

b.	ADHTDN (4-amino-3,5-dihidrazino-1,2,4-triazol dinitramidă) (CAS 1614-08-0);

c.	ADNT (1-amino-3,5-dinitro-1,2,4-triazol);

d.	BDNTA ([bis-dinitrotriazol]amină);

e.	DBT (3,3′-dinitro-5,5-bi-1,2,4-triazol) (CAS 30003-46-4);

f.	DNBT (dinitrobistriazol) (CAS 70890-46-9);

g.	neutilizat din 2010;

h.	NTDNT [1-N-(2-nitrotriazolo)-3,5-dinitrotriazol];

i.	PDNT (1-picril-3,5-dinitrotriazol);

j.	TACOT (tetranitrobenzotriazolobenzotriazol) (CAS 25243-36-1);

33.

explozivi care nu sunt cuprinși în altă parte în ML8.a și care au oricare din următoarele:

a.	o viteză de detonație mai mare de 8 700 m/s la densitatea maximă sau

b.	o presiune de detonație mai mare de 34 Gpa (340 kbar);

34.	neutilizat din 2013;

35.	DNAN (2,4-dinitroanisol) (CAS 119-27-7);

36.	TEX (4,10-dinitro-2,6,8,12-tetraoxa-4,10-diazaisowurtzitan);

37.	GUDN (dinitramidă guanylurea) FOX-12 (CAS 217464-38-5);

38.

Tetrazine, după cum urmează:

a.	BTAT (bis(2,2,2-trinitroetil)-3,6-diaminotetrazină);

b.	LAX-112 (3,6-diamino-1,2,4,5-tetrazino-1,4-dioxid);

39.	Materiale ionice energetice al căror punct de topire se situează între 343 K (70 °C) și 373 K (100 °C) și cu o viteză de detonație mai mare de 6 800 m/s sau cu o presiune de detonație mai mare de 18 GPa (180 kbar);

„Încărcături de propulsie”, după cum urmează:

orice „încărcătură de propulsie” solidă cu un impuls specific teoretic (în condiții standard) mai mare de:

a.	240 de secunde pentru „încărcătură de propulsie” nemetalică nehalogenată;

b.	250 de secunde pentru „încărcătură de propulsie” nemetalică halogenată; sau

c.	260 de secunde pentru „încărcătură de propulsie” metalică;

2.	neutilizat din 2013;

3.	„încărcături de propulsie” având o forță mai mare de 1 200 kJ/kg;

4.	„încărcături de propulsie” care pot realiza o viteză de ardere în regim staționar mai mare de 38 mm/s în condiții standard de presiune de 6,89 MPa (68,9 bar) și temperatură de 294 K (21 °C);

5.	„încărcături de propulsie” cu bază dublă, reprezentate de elastomer modificat și turnat (EMCDB) cu o alungire mai mare de 5 % la efortul maxim și la temperatura de 233 K (- 40 °C);

6.	orice ”încărcătură de propulsie” conținând substanțele specificate în ML8.a;

7.	”încărcături de propulsie”, care nu sunt specificate în altă parte în Lista comună a Uniunii Europene cuprinzând produsele militare, special concepute pentru utilizări militare;

”încărcături pirotehnice”, carburanți și substanțe aferente, după cum urmează, precum și amestecurile acestora:

carburanți de aviație special realizați pentru scopuri militare;

Notă	Carburanții de aviație specificați la ML8.c.1. sunt produse finite și nu constituenții acestora.

2.	alan (hidrură de aluminiu) (CAS 7784-21-6);

3.	carborani; decaboran (CAS 17702-41-9); pentaborani (CAS 19624-22-7 și 18433-84-6) și derivații acestora;

hidrazină și derivați, după cum urmează (a se vedea, de asemenea, ML8.d.8. și ML8.d.9. pentru derivații oxidanți ai hidrazinei):

a.	hidrazină (CAS 302-01-2) cu concentrația de 70 % sau mai mare;

b.	monometilhidrazină (CAS 60-34-4);

c.	dimetilhidrazină simetrică (CAS 540-73-8);

dimetilhidrazină nesimetrică (CAS 57-14-7);

Notă	ML8.c.4.a. nu se aplică ‚amestecurilor’ de hidrazină special realizate pentru controlul coroziunii.

carburanți metalici, amestecuri de carburanți sau amestecuri „pirotehnice”, cu particule de formă sferică, atomizate, sferoidale, fulgi sau pulbere, fabricate din materiale care conțin 99 % sau mai mult din oricare dintre următoarele:

metale, după cum urmează, precum și amestecuri ale acestora:

1.	beriliu (CAS 7440-41-7) cu mărimea particulelor mai mică de 60 μm;

2.	pulbere de fier (CAS 7439-89-6) cu mărimea particulelor de 3 μm sau mai mică, obținută prin reducerea oxidului de fier cu hidrogen;

amestecuri care conțin oricare dintre următoarele:

1.	zirconiu (CAS 7440-67-7), magneziu (CAS 7439-95-4) sau aliaje ale acestora cu mărimea particulelor mai mică de 60 μm; sau

2.	carburanți cu bor (CAS 7440-42-8) sau cu carbură de bor (CAS 12069-32-8) cu puritatea de 85 % ori mai mare și mărimea particulelor mai mică de 60 μm;

Nota 1

ML8.c.5. se aplică explozivilor și carburanților chiar dacă metalele sau aliajele sunt încapsulate în aluminiu, magneziu, zirconiu sau beriliu.

Nota 2

ML8.c.5.b. se aplică carburanților metalici sub formă de particule numai atunci când sunt amestecați cu alte substanțe pentru a forma un amestec realizat pentru scopuri militare cum ar fi reziduurile de la încărcături lichide de propulsie, încărcături solide de propulsie sau amestecuri pirotehnice.

Nota 3

ML8.c.5.b.2. nu se aplică borului și carburii de bor îmbogățite cu bor-10 (20 % sau mai mult din conținutul total de bor-10).

6.	materiale militare, conținând gelifianți pentru combustibili pe bază de hidrocarburi, special realizate pentru utilizare la munițiile incendiare sau la aruncătoarele de flăcări, cum ar fi săruri metalice ale acizilor stearic [de exemplu, octal (CAS 637-12-7)] sau palmitic;

7.	amestecuri de perclorați, clorați și cromați cu pulberi metalice sau alți componenți combustibili cu energie înaltă;

8.	pulbere sferică sau sferoidală de aluminiu (CAS 7429-90-5) cu mărimea particulelor de 60 μm sau mai mică și fabricată din material cu un conținut în aluminiu de 99 % sau mai mare;

9.	subhidrură de titan (TiHn) cu echivalent stoichiometric n = 0,65-1,68;

10.

combustibili lichizi cu o mare densitate de energie care nu figurează în ML8.c.1., după cum urmează:

a.	combustibili micști, care încorporează atât combustibili solizi, cât și combustibili lichizi, (de exemplu, pasta de bor), cu o densitate de energie bazată pe masă de 40 MJ/kg sau mai mare;

alți combustibili cu o mare densitate de energie și aditivi pentru combustibili (de exemplu, cubanul, soluții ionice, JP-7, JP-10), cu o densitate de energie bazată pe volum de 37,5 GJ/m3 sau mai mare, măsurată la 293 K (20 °C) și la o presiune de o atmosferă (101,325 kPa);

Notă	ML8.c.10.b. nu se aplică JP-4, JP-8, combustibililor fosili rafinați și biocombustibililor, sau combustibililor pentru motoare certificați pentru utilizare în aviația civilă.

11.

Materiale „pirotehnice” și piroforice, după cum urmează:

a.	materiale „pirotehnice” sau piroforice cu formulă specială pentru sporirea sau controlul producției de energie radiată în oricare parte a spectrului infraroșu;

b.	amestecuri de magneziu, politetrafluoretilenă (PTFE) și un copolimer de hexafluoropropilen-difluorură de viniliden (de exemplu, MTV);

12.

amestecuri de combustibili, amestecuri „pirotehnice” sau „materiale energetice”, care nu figurează în altă parte în ML8, având toate caracteristicile următoare:

conțin în proporție de peste 0,5 % particule din oricare dintre următoarele elemente:

aluminiu;

beriliu;

bor;

zirconiu;

5.	magneziu; sau

titan;

b.	particule specificate în ML8.c.12.a. cu o dimensiune mai mică de 200 nm în orice direcție; și

c.	particule specificate în ML8.c.12.a. cu un conținut de metal de 60 % sau mai mare;

oxidanți și amestecurile acestora, după cum urmează:

1.	AND ( amoniu dinitramidă sau SR 12) (CAS 140456-78-6);

2.	AP (perclorat de amoniu) (CAS 7790-98-9);

compuși pe bază de fluor și oricare dintre următoarele elemente:

a.	alți halogeni;

b.	oxigen; sau

azot;

Nota 1

ML8.d.3 nu se aplică trifluorurii de clor (CAS 7790-91-2).

Nota 2

ML8.d.3 nu se aplică trifluorurii de azot (CAS 7783-54-2) în stare gazoasă.

4.	DNAD (1,3-dinitro-1,3-diazetidină) (CAS 78246-06-7);

5.	HAN (hidroxilamoniu nitrat) (CAS 13465-08-2);

6.	HAP (hidroxilamoniu perclorat) (CAS 15588-62-2);

7.	HNF (hidraziniu nitroformat) (CAS 20773-28-8);

8.	hidrazină nitrat (CAS 37836-27-4);

9.	hidrazină perclorat (CAS 27978-54-7);

10.

oxidanți lichizi compuși din sau conținând acid azotic roșu fumans inhibat (IRFNA) (CAS 8007-58-7);

Notă	ML 8.d.10. nu se aplică acidului azotic fumans neinhibat.

adezivi, plastifianți, monomeri și polimeri, după cum urmează:

1.	AMMO (azidometilmetiloxetan și polimerii acestuia) (CAS 90683-29-7) (a se vedea, de asemenea, ML8.g.1 pentru „precursorii” acestuia);

2.	BAMO (bisazidometiloxetan și polimerii acestuia) (CAS 17607-20-4) (a se vedea, de asemenea, ML8.g.1 pentru „precursorii” acestuia);

3.	BDNPA [bis (2,2-dinitropropil) acetal] (CAS 5108-69-0);

4.	BDNPF (bis (2,2-dinitropropil) formal) (CAS 5917-61-3);

5.	BTTN (butantrioltrinitrat) (CAS 6659-60-5) (a se vedea, de asemenea, ML8.g.8. pentru „precursorii” acestuia);

monomeri energetici, plastifianți sau polimeri, special concepuți pentru utilizări militare și care conțin oricare din următoarele:

a.	grupuri nitro;

b.	grupuri azido;

c.	grupuri nitrat;

d.	grupuri nitraza; sau

e.	grupuri difluoroamino;

7.	FAMAO (3-difluoroaminometil-3-azidometil oxetan) și polimerii acestuia;

8.	FEFO ( bis-(2-fluoro-2,2-dinitroetil) formal) (CAS 17003-79-1);

9.	FPF-1 (poli-2,2,3,3,4,4-hexafluoropentan-1,5-diol formal) (CAS 376-90-9);

10.	FPF-3 (poli-2,4,4,5,5,6,6-heptafluoro-2-tri-fluorometil-3-oxaheptan-1,7-diol formal);

11.	GAP (glicidilazida polimer) (CAS 143178-24-9) și derivații acestuia;

12.	HTPB (polibutadienă cu grupe terminale hidroxil) cu o grupă funcțională hidroxil egală sau mai mare de 2,2 și mai mică sau egală cu 2,4, o valoare hidroxil mai mică de 0,77 meq/g și o viscozitate la 30 °C mai mică de 47 poise (CAS 69102-90-5);

13.

poli(epiclorhidrină), cu funcțiuni alcool și masă moleculară sub 10 000, după cum urmează:

a.	poli(epiclorhidrindiol);

b.	poli(epiclorhidrintriol);

14.	NENAs (compuși ai nitratetilnitraminei) (CAS 17096-47-8, 85068-73-1, 82486-83-7, 82486-82-6 și 85954-06-9);

15.	PGN (poli-GLYN, poliglicidilnitrat sau poli(nitratometil oxiran)) (CAS 27814-48-8);

16.	poli-NIMMO (polinitratometilmetiloxetan), poli-NMMO sau poli(3-nitratometil-3-metiloxetan) (CAS 84051-81-0);

17.	polinitroortocarbonați;

18.	TVOPA (1,2,3-tri-[1,2-bis(difluoroamino)etoxi]propan sau tri-vinoxi-propan aduct) (CAS 53159-39-0);

19.	4,5 diazidometil-2-metil-1,2,3-triazol (iso- DAMTR);

20.	PNO [poli(3-nitrato oxetan)];

„Aditivi”, după cum urmează:

1.	salicilat bazic de cupru (CAS 62320-94-9);

2.	BHEGA (bis-(2-hidroxietil)glicolamidă) (CAS 17409-41-5);

3.	BNO (butadiennitril oxid);

derivați de ferocen, după cum urmează:

a.	butacen (CAS 125856-62-4);

b.	catocen (2,2-bis-etilferocenil propan) (CAS 37206-42-1);

c.	acizi carboxilici ai ferocenului și esteri ai acidului ferocen carboxilic;

d.	n-butil ferocen (CAS 31904-29-7);

e.	alți aducți ai derivaților polimerici ai ferocenului nespecificați în altă parte în ML8.f.4.;

f.	etil ferocen (CAS 1273-89-8);

g.	propil ferocen;

h.	pentil ferocen (CAS 1274-00-6);

i.	diciclopentil ferocen;

j.	diciclohexil ferocen;

k.	dietil ferocen (CAS 1273-97-8);

l.	dipropil ferocen;

m.	dibutil ferocen (CAS 1274-08-4);

n.	dihexil ferocen (CAS 93894-59-8);

o.	acetil ferocen (CAS 1271-55-2)/1,1′-diacetil ferocen (CAS 1273 94-5);

5.	beta rezorcilat de plumb (CAS 20936-32-7);

6.	citrat de plumb (CAS 14450-60-3);

7.	chelați plumb-cupru de beta-rezorcilați sau salicilați (CAS 68411-07-4);

8.	maleat de plumb (CAS 19136-34-6);

9.	salicilat de plumb (CAS 15748-73-9);

10.	stanat de plumb (CAS 12036-31-6);

11.	MAPO (tri-1-(2-metil)aziridinil fosfin oxid) (CAS 57-39-6); BOBBA 8 (bis(2-metil aziridinil) 2-(2-hidroxipropanoxi) propilamino fosfin oxid); și alți derivați MAPO;

12.	metil BAPO (bis(2-metil aziridinil) metilamino fosfin oxid) (CAS 85068-72-0);

13.	N-metil-p-nitroanilină (CAS 100-15-2);

14.	3-nitraza-1,5-pentan diizocianat (CAS 7406-61-9);

15.

agenți de cuplare organo-metalici, după cum urmează:

a.	(dialil)oxi, tri(dioctil)fosfato-titanat de neopentil (CAS 103850-22-2); cunoscut ca titan IV, 2,2[bis 2-propenolat-metil, butanolat, tris (dioctil)fosfat] (CAS 110438-25-0); sau LICA 12 (CAS 103850-22-2);

b.	titan IV, [(2-propenolat-1) metil, n-metilpropanolat] butanolat-1, tris(dioctil) pirofosfat sau KR 3538;

c.	titan IV, [(2-propenolat-1)metil, n-metilpropanolat]butanolat-1, tris(dioctil) fosfat;

16.	policiandifluoraminoetilenoxid;

17.

lianți, după cum urmează:

a.	1,1R,1S-trimesoil-tris(2-etilaziridină) (HX-868, BITA) (CAS 7722-73-8);

amide de aziridină polifuncționale cu bază izoftalică, trimesică, izocianurică sau trimetiladipică și conținând de asemenea o grupare 2-metil sau 2-etil aziridinică;

Notă

Punctul ML.8.f.17.b. include:

a.	1,1H-isoftaloil-bis(2-metilaziridină)(HX-752) (CAS 7652-64-4);

b.	2,4,6-tris(2-etil-1-aziridinil)-1,3,5-triazină (HX-874) (CAS 18924-91-9);

c.	1,1′-trimetiladipoil-bis(2-etilaziridină) (HX-877) (CAS 71463-62-2).

18.	propilenimină (2-metilaziridină) (CAS 75-55-8);

19.	oxid de fier superfin (Fe2O3) (CAS 1317-60-8) cu o suprafață specifică mai mare de 250 m2/g și mărimea medie a particulelor de 3,0 nm sau mai mică;

20.	TEPAN (tetraetilen pentaamin acrilonitril) (CAS 68412-45-3); poliamine cianoetilate și sărurile lor;

21.	TEPANOL (tetraetilen pentaamin acrilonitril glicidol) (CAS 68412-46-4); poliamine cianoetilate cu aducți de glicidol și sărurile lor;

22.	TPB (trifenil bismut) (CAS 603-33-8);

23.	TEPB (tris (etoxifenil) bismut) (CAS 90591-48-3);

„precursori”, după cum urmează:

N.B.	La rubrica ML8.g., trimiterile se referă la „materialele energetice” specificate, fabricate din aceste substanțe.

1.	BCMO (bisclorometiloxetan) (CAS 142173-26-0) ( a se vedea, de asemenea, ML8.e.1. și ML8.e.2.);

2.	sare de t-butil-dinitroazetidină (CAS 125735-38-8) (a se vedea, de asemenea, ML8.a.28.);

3.	derivați de hexaazaizowurtzitan, inclusiv HBIW (hexabenzilhexaazaizowurtzitan) (CAS 124782-15-6) (a se vedea și ML8.a.4.) și TAIW (tetraacetildibenzilhexaazaizowurtzitan) (CAS 182763-60-6) (a se vedea și ML8.a.4.);

4.	neutilizat din 2013;

5.	TAT (1,3,5,7 tetraacetil-1,3,5,7-tetraaza ciclo octan) (CAS 41378-98-7) (a se vedea, de asemenea, ML8.a.13.);

6.	1,4,5,8-tetraazadecalin (CAS 5409-42-7) (a se vedea, de asemenea, ML8.a.27.);

7.	1,3,5-triclorbenzen (CAS 108-70-3) (a se vedea, de asemenea, ML8.a.23.);

8.	1,2,4-trihidroxibutan (1,2,4-butantriol) (CAS 3068-00-6) (a se vedea, de asemenea, ML8.e.5.);

9.	DADN (1,5-diacetil-3,7-dinitro-1, 3, 5, 7-tetraaza-ciclooctan) (a se vedea și ML8.a.13.).

Nota 1

ML8. nu se aplică următoarelor substanțe, în afară de cazul în care acestea intră în compoziția sau sunt amestecate cu „materialele energetice” specificate la ML8.a. sau cu pulberile metalice menționate la ML8.c.:

a.	picrat de amoniu (CAS 131-74-8);

b.	pulbere neagră;

c.	hexanitrodifenilamină (CAS 131-73-7);

d	difluoramină (CAS 10405-27-3);

e.	nitroamidon (CAS 9056-38-6);

f.	azotat de potasiu (CAS 7757-79-1);

g.	tetranitronaftalină;

h.	trinitroanisol;

i.	trinitronaftalină;

j.	trinitroxilen;

k.	N-pirolidonă; 1-metil-2-pirolidonă (CAS 872-50-4);

l.	dioctilmaleat (CAS 142-16-5);

m.	etilhexilacrilat (CAS 103-11-7);

n.	trietilaluminiu (TEA) (CAS 97-93-8), trimetilaluminiu (TMA) (CAS 75-24-1) și alți alchili și arili piroforici metalici de litiu, sodiu, magneziu, zinc sau bor;

o.	nitroceluloză (CAS 9004-70-0);

p.	nitroglicerină (sau gliceroltrinitrat, trinitroglicerină) (NG) (CAS 55-63-0);

q.	2,4,6-trinitrotoluen (TNT) (CAS 118-96-7);

r.	etilendiamindinitrat (EDDN) (CAS 20829-66-7);

s.	pentaeritritoltetranitrat (PETN) (CAS 78-11-5);

t.	azidă de plumb (CAS 13424-46-9), stifnat de plumb normal (CAS 15245-44-0) și stifnat de plumb bazic (CAS 12403-82-6) și explozivi primari sau compoziții de inițiere conținând azide sau complecși de azide;

u.	trietilenglicoldinitrat (TEGDN) (CAS 111-22-8);

v.	2,4,6-trinitrorezorcinol (acid stifnic) (CAS 82-71-3);

w.	dietildifenil uree (CAS 85-98-3); dimetildifenil uree (CAS 611-92-7); metiletildifenil uree [centralite];

x.	N,N-difenil uree (difenil uree nesimetrică) (CAS 603-54-3);

y.	metil-N,N-difenil uree (metil difenil uree nesimetrică) (CAS 13114-72-2);

z.	etil-N,N-difenil uree (etil difenil uree nesimetrică) (CAS 64544-71-4);

aa.	2-nitrodifenil amină (2-NDPA) (CAS 119-75-5);

bb.	4-nitrodifenil amină (4-NDPA) (CAS 836-30-6);

cc.	2,2-dinitropropanol (CAS 918-52-5);

dd.	nitroguanidină (CAS 556-88-7) (a se vedea rubrica 1.C.011.d. din Lista de produse cu dublă utilizare a UE).

Nota 2

ML8. nu se aplică percloratului de amoniu (ML8.d.2), NTO-ului (ML8.a.18) sau catocenului (ML8.f.4.b.) care întrunesc toate caracteristicile următoare:

a.	au formă și formulă speciale pentru dispozitivele de producere de gaze pentru utilizări civile;

b.	intră în compoziția sau sunt amestecate cu adezivi sau plastifianți termorigizi inactivi și au o masă mai mică de 250 g;

c.	conțin maximum 80 % perclorat de amoniu (ML8.d.2) în masa de material activ;

d.	conțin o cantitate mai mică sau egală cu 4 g de NTO (ML8.a.18.); și

e.	conțin o cantitate mai mică sau egală cu 1 g de catocen (ML8.f.4.b.).

ML9
Nave de război (de suprafață sau subacvatice), echipamente navale speciale, accesorii, componente și alte nave de suprafață, după cum urmează:

N.B.	Pentru echipamentul de ghidare și navigație, a se vedea ML11.

nave și componente, după cum urmează:

nave (de suprafață sau subacvatice) special concepute ori modificate pentru utilizări militare, indiferent de gradul lor actual de întreținere sau de condițiile de operare și indiferent dacă au ori nu au sisteme de lansare de arme sau blindaje, precum și corpurile de nave ori părțile de corpuri pentru astfel de nave și componente pentru acestea special concepute pentru utilizări militare;

nave de suprafață, altele decât cele specificate la ML9.a.1, având oricare dintre următoarele, fixate sau integrate în navă:

arme automate având un calibru de 12,7 mm sau mai mare specificate la ML1., ori arme specificate în ML2., ML4., ML12. sau ML19., ori ‚monturi’ sau puncte întărite pentru astfel de arme;

Notă tehnică

‚Monturi’ se referă la suporturi pentru arme sau la întărituri structurale în scopul instalării de arme.

b.	sisteme de conducere a focului specificate la ML5.;

având toate caracteristicile următoare:

1.	‚protecție chimică, biologică, radiologică și nucleară (CBRN)’ și

2.	‚sistem de prespălare sau de spălare’ conceput pentru scopuri de decontaminare; sau

Note tehnice

1.	‚Protecție CBRN’ este un spațiu interior autonom cu caracteristici ca suprapresiune, izolarea sistemului de ventilație, deschideri limitate pentru ventilație prin filtre CBRN și puncte limitate de acces pentru personal care sunt prevăzute cu sisteme de blocare a fluxului de aer.

2.	‚Sistem de prespălare sau spălare’ este un sistem de stropire cu apă de mare capabil să ude în mod simultan suprastructura exterioară și puntea de comandă a unei nave.

sisteme active de contramăsuri specificate la ML4.b., ML5.c. sau ML11.a. și care au oricare dintre următoarele:

1.	‚protecție CBRN’;

2.	corpul și suprastructura special concepute pentru a reduce amprenta radar;

3.	dispozitive de reducere a semnăturii termice (de exemplu, sistem de răcire a gazelor evacuate), cu excepția celor special concepute pentru a crește randamentul instalațiilor energetice sau pentru a reduce efectele asupra mediului; sau

4.	sistem de diminuare a inductanței magnetice conceput pentru a reduce semnătura magnetică a întregii nave;

motoare și sisteme de propulsie, după cum urmează, special concepute pentru utilizări militare și componente pentru acestea special concepute pentru utilizări militare:

motoare diesel special concepute pentru submarine, având toate caracteristicile următoare:

a.	putere de 1,12 MW (1 500 CP) sau mai mare; și

b.	viteză de rotație de 700 rot/min sau mai mare;

motoare electrice special concepute pentru submarine, având toate caracteristicile următoare:

a.	putere mai mare de 0,75 MW (1 000 CP);

b.	schimbare rapidă a sensului de rotație;

c.	răcire cu lichid; și

d.	total etanșe;

motoare diesel nemagnetice, având toate caracteristicile următoare:

a.	putere de 37,3 kW (50 CP) sau mai mare; și

b.	conținut nemagnetic mai mare de 75 % din masa totală;

sisteme de ‚propulsie independentă de aer’ (AIP), special concepute pentru submarine;

Notă tehnică

‚Propulsia independentă de aer’ (AIP) permite unui submarin scufundat să își folosească sistemul de propulsie, fără a avea acces la oxigenul atmosferic, o perioadă mai lungă decât ar fi permis bateriile. În sensul ML9.b.4, AIP nu include energia nucleară.

c.	dispozitive de detecție subacvatică special concepute pentru utilizări militare, sistemele de comandă ale acestora și componente pentru acestea special concepute pentru utilizări militare;

d.	plase antisubmarin și antitorpilă, special concepute pentru utilizări militare;

e.	neutilizat din 2003;

elemente de penetrare a corpului navei și conectoare special concepute pentru utilizări militare, care permit legătura cu echipamentele din exteriorul navei și componente pentru acestea special concepute pentru utilizări militare;

Notă

ML9.f. include conectoare pentru nave care sunt de tip mono sau multiconductor, coaxial sau cu ghid de undă și mijloace de penetrare a corpului navei, ambele având capacitatea de a nu fi afectate de infiltrațiile din exterior și de a-și păstra caracteristicile la adâncimi marine de peste 100 m; precum și conectoare cu fibre optice și mijloace optice de penetrare a corpului navei, special concepute pentru transmiterea fasciculului „laser”, indiferent de adâncime. ML9.f. nu se aplică mijloacelor obișnuite de penetrare a corpului navei de tipul arborelui de propulsie și al tijei de control hidrodinamic.

rulmenți silențioși având oricare dintre următoarele caracteristici, componente pentru aceștia și echipamente care conțin astfel de rulmenți, special concepute pentru utilizări militare:

1.	suspensie cu gaz sau magnetică;

2.	sisteme de control al semnăturii active; sau

3.	sisteme de control al suprimării vibrației.

ML10
„Aeronave”, „vehicule mai ușoare decât aerul”, vehicule aeriene fără pilot („UAV”), motoare de aviație și echipamente pentru „aeronave”, echipamente și componente aferente, după cum urmează, special concepute sau modificate pentru utilizări militare:

N.B.	Pentru echipamentul de ghidare și navigație, a se vedea ML11.

a.	„aeronave” și „vehicule mai ușoare decât aerul” cu pilot, precum și componente special concepute pentru acestea;

b.	neutilizat din 2011;

aeronave fără pilot și echipamente aferente, după cum urmează, precum și componente special concepute pentru acestea:

1.	„UAV”, vehicule aeriene comandate de la distanță (RPVs), vehicule autonome programabile și „vehicule mai ușoare decât aerul” fără pilot;

2.	lansatoare, echipamente de recuperare și echipamente de sprijin la sol;

3.	echipamente concepute pentru aplicații de comandă sau control;

d.	motoare de aviație cu propulsie și componente special concepute pentru acestea;

echipamente de realimentare în zbor cu combustibil, special concepute sau modificate pentru oricare dintre următoarele, precum și componente special concepute pentru acestea:

1.	„aeronave” specificate la ML10.a.; sau

2.	aeronave fără pilot specificate la ML10.c.;

‚echipamente de sol’ special concepute pentru aeronavele specificate la ML10.a. ori pentru motoarele de aviație specificate la ML10.d.;

Notă tehnică

‚Echipamentele de sol’ includ echipamente de alimentare cu carburanți sub presiune și echipamente concepute pentru a facilita lucrul în zone limitate.

echipamente de menținere a vieții pentru echipaj, echipamente de siguranță pentru echipaj și alte dispozitive pentru evacuarea în caz de urgență, nespecificate la ML10.a., concepute pentru „aeronave” specificate la ML10.a.;

Notă	ML10.g. nu supune controlului căștile de protecție pentru echipaj care nu încorporează sau nu au monturi sau accesorii pentru echipamentele specificate în Lista comună a UE cuprinzând produsele militare.

N.B.	Pentru căști de protecție, a se vedea, de asemenea, ML13.c.

parașute, parașute planoare și echipamente aferente, după cum urmează, precum și componente special concepute pentru acestea:

1.	parașute care nu sunt specificate în altă parte în Lista Uniunii Europene cuprinzând produsele militare;

2.	parașute planoare;

3.	echipamente special concepute pentru parașutiști aflați la mare altitudine (de exemplu costume, căști speciale, sisteme de alimentare cu oxigen, echipament de navigație);

i.	echipamente de deschidere controlată sau sisteme de pilotare automată concepute pentru încărcături parașutate..

Nota 1

ML10.a. nu se aplică „aeronavelor”și „vehiculelor mai ușoare decât aerul” sau variantelor acelor „aeronave” special concepute pentru utilizări militare și care au toate caracteristicile următoare:

a.	nu sunt aeronave de luptă

b.	nu sunt configurate pentru utilizări militare și nu sunt dotate cu echipamente sau accesorii special concepute ori modificate pentru utilizări militare; și

c.	sunt certificate pentru utilizări civile de către autoritatea aeronautică civilă a unui stat membru al UE sau a unui stat participant la Aranjamentul de la Wassenaar.

Nota 2

ML10.d nu se aplică:

motoarelor de aviație concepute sau modificate pentru utilizări militare care au fost certificate pentru utilizare la o „aeronavă civilă” de către autoritatea aeronautică civilă a unui stat membru al UE sau a unui stat participant la Aranjamentul de la Wassenaar sau componentelor special concepute pentru acestea;

b.	motoarelor reversibile sau componentelor special concepute pentru acestea, cu excepția celor special concepute pentru „UAV”.

Nota 3

În sensul ML10.a și ML10.d, componentele special concepute și echipamentele aferente pentru „aeronave” nemilitare sau pentru motoare de aviație modificate pentru utilizări militare se aplică numai pentru acele componente și echipamente militare aferente necesare modificării pentru utilizări militare.

Nota 4

În sensul ML10.a, utilizarea militară include: luptă, cercetare din aer, atac, instruire militară, sprijin logistic și transport și desantare de trupe sau echipamente militare.

Nota 5

ML10.a. nu se aplică „aeronavelor” care întrunesc toate caracteristicile următoare:

a.	au fost fabricate prima dată înainte de anul 1946;

b.	nu incorporează produse specificate în Lista comună a UE cuprinzând produsele militare, cu excepția cazului în care produsele trebuie să respecte standardele de siguranță și de navigabilitate ale unui stat membru al UE sau ale unui stat participant la Aranjamentul de la Wassenaar; și

c.	nu incorporează arme specificate în Lista comună a UE cuprinzând produsele militare, cu excepția cazului în care nu sunt funcționale și nu au capacitatea de a redeveni funcționale.

ML11
Echipamente electronice, „vehicule spațiale” și componente, care nu sunt specificate în altă parte în Lista comună a Uniunii Europene cuprinzând produsele militare, după cum urmează:

Echipamente electronice special concepute pentru utilizări militare, precum și componente special concepute pentru acestea;

Notă

ML11.a include:

echipamente electronice de contraacțiune și de contra-contraacțiune (adică echipamente concepute pentru introducerea semnalelor inutile sau semnalelor eronate în radar ori în receptoarele de radiocomunicații sau care împiedică sub orice formă recepția, funcționarea ori eficacitatea receptoarelor electronice ale adversarului, inclusiv echipamentele aferente de contraacțiune ale acestuia), inclusiv echipamente de bruiaj și de combatere a bruiajului;

b.	tuburi cu reacordare rapidă a frecvenței (agilitate de frecvență);

c.	sisteme sau echipamente electronice concepute fie pentru supravegherea și controlul spectrului electromagnetic folosite pentru culegerea informațiilor militare sau pentru scopuri de securitate, fie pentru contracararea unor astfel de operațiuni de supraveghere și control;

d.	echipamente subacvatice de contraacțiune, inclusiv echipamente acustice și magnetice de bruiaj și de inducere în eroare a adversarului, echipamente concepute să introducă semnale inutile sau eronate în receptoarele sonar;

e.	echipamente pentru secretizarea prelucrării datelor, echipamente pentru secretizarea datelor și echipamente pentru secretizarea canalelor de transmisiuni și de semnalizare, utilizând procedee de cifrare;

f.	echipamente de identificare, autentificare și cifrare, precum și echipamente pentru gestionare, generare și distribuție cifru;

g.	echipamente de ghidare și navigație;

h.	echipamente digitale de radiocomunicații cu dispersie troposferică;

i.	demodulatoare digitale special concepute pentru obținerea informațiilor secrete sub formă de semnale;

j.	„sisteme automate de comandă și control”.

N.B.	Pentru „software-ul” asociat tehnologiilor radio bazate pe programe „software” (SDR) militare, a se vedea ML21.

b.	Echipamente de bruiaj pentru sisteme globale de navigație prin satelit (GNSS) și componente special concepute pentru acestea;

c.	„Vehicule spațiale” special concepute ori modificate pentru utilizări militare și componente pentru „vehicule spațiale” special concepute pentru utilizări militare.

ML12
Sisteme de arme cu energie cinetică de mare viteză și echipamente aferente, după cum urmează, precum și componente special concepute pentru acestea:

a.	Sisteme de arme cu energie cinetică special concepute pentru distrugerea sau pentru determinarea unei ținte să-și abandoneze misiunea;

b.	Instalații de evaluare și testare special concepute și modele de testare pentru testarea dinamică a proiectilelor și a sistemelor cu energie cinetică, inclusiv ținte și aparatură de diagnosticare.

N.B.	Pentru sistemele de arme care folosesc muniție subcalibru sau care folosesc numai propulsie chimică, precum și pentru muniția aferentă, a se vedea ML1.-ML4.

Nota 1

ML12 include următoarele, atunci când sunt special concepute pentru sistemele de arme cu energie cinetică:

a.	sisteme de lansare-propulsie capabile să accelereze mase mai mari de 0,1 g la viteze de peste 1,6 km/s, în regim de tragere simplu sau rapid;

echipamente de producere a puterii primare, a blindajului electric, de stocare a energiei (de ex. condensatoare cu capacitate înaltă de stocare a energiei), de control termic, de condiționare, de comutare sau de manipulare a combustibilului; și interfețe electrice între sursa de putere, tun și alte funcții de comandă electrică a turelei;

N.B.	A se vedea și 3A001.e.2. din Lista de produse cu dublă utilizare a UE, pentru condensatoare cu capacitate înaltă de stocare a energiei.

c.	sisteme pentru descoperirea și urmărirea țintelor, conducerea focului sau pentru evaluarea gradului de distrugere a țintei;

d.	sisteme de autodirijare, dirijare sau de propulsie deviată (accelerație laterală) pentru proiectile.

Nota 2

ML12 se aplică sistemelor de arme care utilizează oricare dintre următoarele metode de propulsie:

a.	electromagnetică;

b.	electrotermică;

c.	cu plasmă;

d.	cu gaz ușor; sau

e.	chimică (în situația în care se utilizează în combinație cu oricare dintre cele de mai sus).

ML13
Echipamente și construcții blindate sau de protecție și componente, după cum urmează:

Plăci de blindaj având oricare dintre următoarele:

1.	fabricate conform unui standard ori specificații militare; sau

2.	adecvate pentru utilizări militare;

N.B.	Pentru veste antiglonț blindate, a se vedea ML13.d.2.

b.	construcții din materiale metalice sau nemetalice sau combinații ale acestora, special concepute pentru a asigura protecția balistică a sistemelor militare, precum și componente special concepute pentru acestea;

c.	Căști militare fabricate în conformitate cu standarde sau specificații militare, ori cu standarde naționale comparabile și componente special concepute pentru acestea, (adică partea destinată protecției, căptușeala și bureții);

Veste antiglonț sau îmbrăcăminte de protecție și componente pentru acestea, după cum urmează:

Veste antiglonț ușoare și îmbrăcăminte de protecție confecționate în conformitate cu standarde sau specificații militare ori echivalente, precum și componente special concepute pentru acestea;

Notă	În sensul ML13.d.1., standardele sau specificațiile militare includ, cel puțin, specificații privind protecția împotriva schijelor.

2.	Vestele antiglonț grele care oferă o protecție balistică egală sau mai mare decât nivelul III (NIJ 0101.06, iulie 2008) sau echivalentele naționale.

Nota 1

ML13.b include materiale special concepute pentru a realiza blindaje reactive la explozie sau pentru a construi adăposturi militare.

Nota 2

ML13.c. nu se aplică căștilor convenționale din oțel, care nu sunt echipate cu, modificate sau concepute să accepte orice tip de dispozitiv accesoriu.

Nota 3

ML13.c și ML13.d nu se aplică vestelor de protecție, căștilor sau îmbrăcămintei de protecție, atunci când însoțesc utilizatorul în scopul protecției personale.

Nota 4

Singurele căști concepute special pentru personalul care dezamorsează bombe care sunt specificate la ML13. sunt cele special concepute pentru utilizări militare.

N.B. 1

A se vedea, de asemenea, 1A005 din Lista de produse cu dublă utilizare a UE.

N.B. 2

Pentru „materiale fibroase și filamentare” utilizate la fabricarea vestelor și căștilor de protecție, a se vedea 1.C.010 din Lista de produse cu dublă utilizare a UE.

ML14
‚Echipamente specializate pentru instruire militară’ sau pentru simularea de scenarii militare, simulatoare special concepute pentru antrenamentul utilizării armelor și armamentului specificate la ML1. sau ML2., precum și componente și accesorii special concepute pentru acestea.

Notă tehnică

Termenul ‚echipament specializat pentru instruire militară’ include tipurile militare de echipamente de instruire pentru atac, zbor operațional, descoperire ținte radar, generare de ținte radar, executare a tragerilor, acțiuni de luptă antisubmarin, simulatoare de zbor (inclusiv centrifuge rotative pentru antrenamentul piloților sau astronauților), simulatoare radar, de zbor instrumental, de navigație, de lansare a rachetelor, de echipamente țintă, de „aeronave” teleghidate, simulatoare de armament, simulatoare de „aeronave” nepilotate precum și unități mobile de instrucție și echipamente de instrucție pentru operații militare terestre.

Nota 1

ML14 include generatoare de imagine și sisteme interactive cu mediul pentru simulatoare atunci când sunt special concepute sau modificate pentru utilizări militare.

Nota 2

ML14 nu se aplică echipamentelor special concepute pentru antrenament în utilizarea armelor de vânătoare sau sport.

ML15
Echipamente pentru formarea de imagini sau de contraacțiune, după cum urmează, special concepute pentru utilizări militare, precum și componente și accesorii special concepute pentru acestea:

a.	Echipamente de înregistrare și prelucrare a imaginii;

b.	Camere fotografice și de filmat, echipamente fotografice și echipamente de prelucrare a filmelor;

c.	Echipamente intensificatoare de imagine;

d.	Echipamente de obținere a imaginilor în infraroșu sau spectru termic;

e.	Echipamente senzor radar de formare a imaginii;

f.	Echipamente de contraacțiune sau de contra-contraacțiune pentru echipamentele specificate la ML15.a.-ML15.e.

Notă	ML15.f include echipamente concepute să perturbe funcționarea sau eficacitatea sistemelor militare de formare a imaginii sau să reducă la minimum asemenea efecte perturbatoare.

Nota 1

În cadrul ML15, termenul „componente special concepute” include următoarele produse, atunci când sunt special concepute pentru utilizări militare:

a.	tuburi convertoare de imagine în infraroșu;

b.	tuburi intensificatoare de imagine (altele decât cele din prima generație);

c.	plăcuțe microcanal;

d.	tuburi de camere TV pentru nivel de luminozitate scăzută;

e.	rețele de detectoare (inclusiv sisteme electronice de interconectare sau citire);

f.	tuburi de camere TV piroelectrice;

g.	sisteme de răcire pentru sistemele de formare a imaginii;

h.	obturatoare cu declanșare electrică de tip fotocromic sau electrooptic având un timp de obturare mai mic de 100 μs, cu excepția obturatoarelor care constituie o parte esențială a unei camere ultrarapide;

i.	invertoare de imagine cu fibre optice;

j.	fotocatozi din semiconductori compuși.

Nota 2

ML15. nu se aplică „tuburilor intensificatoare de imagine din prima generație” sau echipamentelor special concepute să funcționeze cu „tuburi intensificatoare de imagine din prima generație”.

N.B.	Pentru clasificarea dispozitivelor de ochire pentru arme care încorporează „tuburi intensificatoare de imagine din prima generație” a se vedea ML1., ML2. și ML5.a.

N.B.	A se vedea de asemenea rubricile 6.A.002.a.2. și 6.A.002.b. din Lista de produse cu dublă utilizare a UE.

ML16
Produse forjate, turnate și alte semifabricate, special concepute pentru produsele specificate la ML1. - ML4., ML6., ML9., ML10., ML12. sau ML19.

Notă	ML16. se aplică semifabricatelor atunci când sunt identificabile prin compoziția materialului, geometrie sau funcționare.

ML17
Alte echipamente, materiale și ‚biblioteci’, după cum urmează, precum și componente special concepute pentru acestea:

Aparate autonome de imersiune și de deplasare sub apă, după cum urmează:

1.	aparate (de reîmprospătare a aerului) cu circuit închis sau semiînchis special concepute pentru utilizări militare (de exemplu care sunt special concepute să fie nemagnetice);

2.	componente special concepute pentru a fi folosite în transformarea pentru utilizări militare a aparatelor cu circuit deschis;

3.	articole concepute exclusiv pentru utilizări militare împreună cu aparate autonome de imersiune și de deplasare sub apă;

N.B.	A se vedea și 8A002.q. din Lista de produse cu dublă utilizare a UE.

b.	Echipamente pentru construcții, special concepute pentru utilizări militare;

c.	Accesorii, acoperiri și tratamente pentru suprimarea semnăturii (caracteristicilor specifice), special concepute pentru utilizări militare;

d.	Echipamente pentru unități de geniu, special concepute pentru a fi folosite în zona operațiilor militare;

„Roboți”, controlere de „roboți” și „efectori-terminali” pentru „roboți”, având oricare din următoarele caracteristici:

1.	special concepuți pentru utilizări militare;

2.	prevăzuți cu mijloace de protecție a conductelor hidraulice împotriva perforărilor din exterior datorate schijelor (de exemplu încorporând conducte cu autoetanșare) și concepuți pentru a folosi fluide hidraulice cu puncte de aprindere la o temperatură mai mare de 839 K (566 oC); sau

special concepuți sau clasificați pentru a funcționa în medii supuse acțiunii impulsurilor electromagnetice (EMP);

Notă tehnică

Impulsul electromagnetic (EMP) nu se referă la interferența accidentală cauzată de radiația electromagnetică a echipamentelor aflate în apropiere (de exemplu mașini, electrocasnice sau electronice) ori de fulgere.

f.	‚Biblioteci’ (baze de date conținând parametri tehnici) special concepute pentru utilizări militare, împreună cu echipamentele specificate în Lista comună a Uniunii Europene cuprinzând produsele militare;

g.	Echipamente de generare a puterii nucleare sau echipamente de propulsie, inclusiv „reactoare nucleare”, special concepute pentru utilizări militare și componente ale acestora special concepute sau ‚modificate’ pentru utilizări militare;

h.	Echipamente și materiale, acoperite sau tratate pentru suprimarea semnăturii (caracteristicilor specifice), special concepute pentru utilizări militare, altele decât cele specificate în altă parte în Lista comună a Uniunii Europene cuprinzând produsele militare;

i.	Simulatoare special concepute pentru „reactoare nucleare” militare;

j.	Ateliere mobile de reparații special concepute sau ‚modificate’ pentru întreținerea și repararea echipamentelor militare;

k.	Generatoare de energie pentru câmpul de luptă special concepute sau ‚modificate’ pentru utilizări militare;

l.	Containere special concepute sau ‚modificate’ pentru utilizări militare;

m.	Feriboturi, altele decât cele specificate în altă parte în Lista comună a Uniunii Europene cuprinzând produsele militare, poduri și pontoane special concepute pentru utilizări militare;

n.	Modele de testare special concepute pentru „dezvoltarea” produselor specificate la ML4., ML6., ML9. sau ML10.;

o.	Echipamente de protecție laser (de exemplu, protecția ochilor și a senzorilor) special proiectate pentru utilizări militare;

p.	„Pile de combustie”, altele decât cele specificate în altă parte în Lista comună a Uniunii Europene cuprinzând produsele militare, special concepute sau ‚modificate’ pentru utilizări militare.

Note tehnice

1.	În sensul ML17., termenul ‚bibliotecă’ (bază de date conținând parametri tehnici) semnifică o colecție de informații tehnice de natură militară, a cărei consultare permite îmbunătățirea performanțelor echipamentelor sau sistemelor militare.

2.	În sensul ML17., termenul ‚modificat’ semnifică orice modificări structurale, electrice, mecanice sau de altă natură care furnizează unui produs nemilitar capabilități echivalente cu cele ale unui produs special conceput pentru utilizări militare.

ML18
Echipamente de producție și componente, după cum urmează:

a.	Echipamente de ‚producție’ special concepute sau modificate pentru ‚producția’ produselor specificate în Lista comună a Uniunii Europene cuprinzând produsele militare, precum și componente special concepute pentru acestea;

b.	Instalații special concepute pentru testare în condiții de mediu înconjurător și echipamente special concepute pentru acestea, pentru omologarea, calificarea sau încercarea produselor specificate în prezenta listă.

Notă tehnică

În sensul ML18, termenul ‚producție’ include proiectarea, examinarea, producția, testarea și verificarea.

Notă

ML18.a și ML18.b includ următoarele echipamente:

a.	instalații de nitrare de tip continuu;

echipamente sau aparate de încercare utilizând forța centrifugă, având oricare dintre următoarele caracteristici:

1.	sunt acționate de un motor sau motoare având puterea nominală mai mare de 298 kW (400 CP);

2.	sunt capabile de a suporta o sarcină utilă de 113 kg sau mai mare; sau

3	sunt capabile de a imprima o accelerație centrifugă de 8 g sau mai mare, la o sarcină utilă de 91 kg sau mai mare;

c.	prese de deshidratare;

d.	prese de extrudare cu șurub, special concepute sau modificate pentru extrudarea explozivilor militari;

e.	mașini de tăiat pentru dimensionarea încărcăturilor de propulsie extrudate;

f.	tamburi rotativi (cuve rotative) având un diametru de 1,85 m sau mai mare și o capacitate de peste 227 kg;

g.	amestecătoare cu acțiune continuă pentru încărcături solide de propulsie;

h.	mori folosind energia fluidelor pentru măcinarea grosieră sau fină a ingredientelor pentru explozivi militari;

i.	echipamente pentru obținerea atât a sfericității, cât și a uniformității dimensiunilor particulelor din pulberile metalice cuprinse în ML8.c.8;

j.	convertoare folosind curenți de convecție pentru transformarea materialelor cuprinse în ML8.c.3.

ML19
Sisteme de arme cu energie dirijată (DEW), echipamente aferente sau de contraacțiune și modele de testare, după cum urmează, precum și componente special concepute pentru acestea:

a.	sisteme „laser” special concepute pentru distrugerea sau pentru determinarea unei ținte să-și abandoneze misiunea;

b.	sisteme cu fascicul de particule capabile de distrugerea sau de determinarea unei ținte să-și abandoneze misiunea;

c.	sisteme de radio frecvență (RF) de înaltă putere capabile de distrugerea sau de determinarea unei ținte să-și abandoneze misiunea;

d.	echipamente concepute special pentru detectarea, identificarea sau apărarea contra sistemelor specificate la ML19.a.–ML19.c;

e.	modele pentru teste fizice pentru sistemele, echipamentele și componentele specificate la ML19;

f.	sisteme „laser” special concepute pentru a provoca orbirea permanentă asupra privirii neprotejate, adică asupra ochilor descoperiți sau asupra celor care au dispozitive pentru corecția vederii.

Nota 1

Sistemele DEW specificate la ML19. includ sistemele a căror performanță derivă din utilizarea controlată a:

a.	„laserelor” de putere suficientă pentru a realiza distrugeri similare celor realizate de muniția convențională;

b.	acceleratoarelor de particule care proiectează un fascicul de particule încărcate sau neutre cu putere de distrugere;

c.	emițătoarelor de fascicule de radiofrecvență în impulsuri de putere mare sau de putere medie ridicată care produc câmpuri suficient de intense pentru a scoate din uz circuitele electronice ale unei ținte aflate la distanță.

Nota 2

ML19 include următoarele echipamente, atunci când sunt special concepute pentru sisteme DEW:

a.	echipamente pentru producerea puterii primare, înmagazinarea sau comutarea energiei, condiționarea puterii ori manipularea combustibilului;

b.	sisteme pentru descoperirea sau urmărirea țintei;

c.	sisteme capabile să evalueze avarierea, distrugerea sau abandonarea misiunii de către țintă;

d.	echipamente de dirijare, propagare sau focalizare a fasciculului;

e.	echipamente cu posibilitatea de baleiere rapidă a fasciculului pentru operațiunile rapide asupra țintelor multiple;

f.	sisteme optice adaptive și dispozitive de conjugare a fazei;

g.	injectoare de curent pentru fascicule cu ioni negativi de hidrogen;

h.	componente de acceleratoare „calificate pentru utilizări spațiale”;

i.	echipamente pentru emiterea sub formă de con a fasciculelor de ioni negativi;

j.	echipamente pentru controlul și orientarea unui fascicul de ioni de înaltă energie;

k.	folii „calificate pentru utilizări spațiale” destinate neutralizării fasciculelor de izotopi negativi de hidrogen.

ML20
Echipamente criogenice și „supraconductoare”, după cum urmează, precum și componente și accesorii special concepute pentru acestea:

Echipamente special concepute sau configurate pentru a fi instalate pe un vehicul pentru misiuni militare terestre, navale, aeriene sau spațiale, capabile să funcționeze din mișcare și să producă ori să mențină temperaturi sub 103 K (– 170 oC);

Notă	ML20.a include sisteme mobile care încorporează sau folosesc accesorii sau componente fabricate din materiale nemetalice sau electroizolante, cum ar fi materialele plastice sau materialele impregnate cu rășini epoxidice.

Echipamente electrice „supraconductoare” (mașini rotative și transformatoare), special concepute sau configurate pentru a fi instalate pe un vehicul pentru misiuni militare terestre, navale, aeriene sau spațiale și capabile să funcționeze din mișcare.

Notă	ML20.b nu se aplică generatoarelor homopolare hibride de curent continuu care au armături metalice obișnuite cu un singur pol și care se rotesc într-un câmp magnetic produs de înfășurările supraconductoare, dacă aceste înfășurări reprezintă singura componentă supraconductoare a generatorului.

ML21
„Software”, după cum urmează:

a.	„Software” special conceput sau modificat pentru „dezvoltarea”, „producția” sau „utilizarea” echipamentelor, materialelor sau „software” specificate în Lista comună a Uniunii Europene cuprinzând produsele militare;

„Software” specific, altul decât cel specificat la ML21.a., după cum urmează:

1.	„software” special conceput pentru utilizări militare și special conceput pentru modelarea, simularea sau evaluarea sistemelor de arme militare;

2.	„software” special conceput pentru utilizări militare și special conceput pentru modelarea sau simularea scenariilor de operații militare;

3.	„software” pentru determinarea efectelor armelor convenționale, nucleare, chimice sau biologice;

4.	„software” special conceput pentru utilizări militare și special conceput pentru aplicații de comandă, comunicații, control și informații (C3I) sau de comandă, comunicații, control, computer și informații (C4I);

„software” care nu este specificat la ML21.a. sau b., special conceput ori modificat să permită echipamentelor care nu sunt specificate în Lista comună a Uniunii Europene cuprinzând produsele militare, să îndeplinească funcțiunile militare ale echipamentelor specificate în Lista comună a Uniunii Europene cuprinzând produsele militare.

ML22
„Tehnologie”, după cum urmează:

a.	„Tehnologie”, alta decât cea specificată la ML22.b., care este „necesară” pentru „dezvoltarea”, „producția”, exploatarea, instalarea, întreținerea (verificarea), repararea, revizia generală sau modernizarea produselor specificate în Lista comună a Uniunii Europene cuprinzând produsele militare.

„Tehnologie”, după cum urmează:

„tehnologie”„necesară” pentru proiectarea, asamblarea componentelor și pentru funcționarea, întreținerea și repararea instalațiilor complete de producție pentru produsele specificate în Lista comună a Uniunii Europene cuprinzând produsele militare, inclusiv pentru componentele acestor instalații de producție care nu sunt specificate;

2.	„tehnologie”„necesară” pentru „dezvoltarea” și „producția” armelor de calibru mic chiar dacă este utilizată pentru a produce reproduceri de arme de calibru mic de tip vechi;

neutilizată din 2013;

N.B.	A se vedea ML22.a. pentru „tehnologie” specificată anterior la ML22.b.3.

neutilizată din 2013;

N.B.	A se vedea ML22.a. pentru „tehnologie” specificată anterior la ML22.b.4.

5.	„tehnologie”„necesară” exclusiv pentru încorporarea „biocatalizatorilor”, specificați la ML7.i.1., în substanțe purtătoare militare sau în materiale militare.

Nota 1

„Tehnologia”„necesară” pentru „dezvoltarea”, „producția”, exploatarea, instalarea, întreținerea (verificarea), repararea, revizia generală sau modernizarea produselor specificate în Lista comună a Uniunii Europene cuprinzând produsele militare rămâne sub control chiar și când se aplică produselor care nu sunt specificate în prezenta listă.

Nota 2

ML22 nu se aplică:

a.	„tehnologiei” care reprezintă minimumul necesar pentru instalarea, operarea, întreținerea (verificarea) sau repararea acelor produse care nu sunt supuse controlului sau ale acelora al căror export a fost autorizat prin licență;

b.	„tehnologiei” care aparține „domeniului public”, pentru „cercetări științifice fundamentale” sau informațiilor minime necesare pentru solicitarea brevetelor;

c.	„tehnologiei” pentru dispozitive de propulsie cu inducție magnetică în sistem continuu pentru transporturi civile.

DEFINIȚIILE TERMENILOR UTILIZAȚI ÎN PREZENTA LISTĂ

În continuare sunt enumerate definițiile termenilor utilizați în prezenta listă, în ordine alfabetică.

Nota 1

Definițiile se aplică peste tot în cuprinsul listei. Trimiterile au un rol pur consultativ și nu au nici un efect asupra aplicării universale a termenilor definiți în cuprinsul listei.

Nota 2

Termenii și expresiile din lista de definiții preiau accepțiunea definită numai în cazurile în care sunt plasate între ghilimele duble („”). Definițiile termenilor între ghilimele simple ( ‚’) sunt date într-o notă tehnică cu privire la articolul respectiv. În toate celelalte cazuri, termenii și expresiile sunt folosite în sensul definițiilor general acceptate (de dicționar).

ML7
„Adaptat pentru utilizare de război”

Orice modificare sau selecție (cum ar fi alterarea purității, stabilității la depozitare, virulenței, caracteristicilor de diseminare sau rezistenței la radiații ultraviolete) destinată să crească eficiența în producerea de vătămări asupra oamenilor sau animalelor, de degradări ale echipamentelor ori de distrugeri ale culturilor sau mediului înconjurător.

ML8
„Aditivi”

Substanțe utilizate în prepararea explozivilor în scopul îmbunătățirii proprietăților lor.

ML8, 10, 14
„Aeronavă”

Vehicul aerian cu aripi fixe, cu aripi cu geometrie variabilă, cu aripi rotative (elicopter), cu rotor pivotant sau cu aripi pivotante.

ML4, 10
„Aeronavă civilă”

Acea „aeronavă” care, potrivit destinației sale, este înregistrată în listele cu certificatele de navigabilitate aeriană, publicate de autoritățile aviației civile, și este utilizată în zboruri pe rute interne sau internaționale comerciale ori este destinată unei utilizări civile legale, particulare sau de afaceri.

ML7
„Agenți pentru combaterea dezordinii publice”

Substanțe care, în anumite condiții de utilizare în scopul combaterii dezordinii publice, produc rapid asupra oamenilor efecte fizice iritante sau incapacitante care dispar la scurt timp după terminarea expunerii. (Substanțele lacrimogene sunt o subclasă a „agenților pentru combaterea dezordinii publice”).

ML7, 22
„Biocatalizatori”

Enzime pentru reacții chimice sau biochimice specifice sau alți compuși biologici care se leagă de agenții chimici de război și accelerează viteza de degradare a acestora.

Notă tehnică

„Enzime” înseamnă „biocatalizatori” pentru reacții chimice specifice sau biochimice specifice.

ML7, 22
„Biopolimeri”

Macromolecule biologice, după cum urmează:

a.	enzime pentru reacții chimice sau biochimice specifice;

b.	anticorpi monoclonali, policlonali sau antiidiotipici;

c.	receptori special concepuți sau special prelucrați.

Note tehnice

1.	„Anticorpi antiidiotipici” înseamnă anticorpi care se leagă în situsurile de legătură ale antigenului specific ale altor anticorpi;

2.	„Anticorpi monoclonali” înseamnă proteine care se leagă la un singur situs antigenic și sunt produse de o singură clonă de celule;

3.	„Anticorpi policlonali” înseamnă un amestec de proteine care se leagă la antigenul specific și care sunt produse de mai mult de o clonă de celule;

4.	„Receptori” înseamnă structuri biologice macromoleculare capabile de legare a liganzilor, legare care afectează funcțiile fiziologice. ML19.

ML19
„Calificat pentru utilizare spațială”

Conceput, fabricat sau calificat prin testare reușită pentru a opera la altitudini mai mari de 100 km deasupra suprafeței Pământului.

Notă

Stabilirea, cu ajutorul testelor, a faptului că un anumit articol este „calificat pentru utilizare spațială” nu înseamnă că toate celelalte articole din aceeași serie sau lot de producție sunt „calificate pentru utilizare spațială” dacă nu sunt testate individual.

ML22
„Cercetare științifică fundamentală”

Activitate experimentală sau teoretică desfășurată în principal pentru obținerea de noi cunoștințe despre principiile fundamentale ale fenomenelor ori faptelor observabile și care nu este orientată în primul rând spre un scop sau obiectiv practic specific.

ML21, 22
„Dezvoltare”

Este legată de toate fazele anterioare producției de serie, cum sunt: definirea concepției, cercetarea în vederea definirii proiectului, analiza proiectului, conceptele de proiectare, execuția și testarea de prototipuri, schemele pentru producția-pilot, datele de proiectare, procesul de transformare a datelor de proiectare într-un produs, proiectul de configurare, proiectele de integrare, planurile generale.

ML17
„Efectori terminali”

Clești, unități active de prelucrare și orice alt mijloc de prelucrare fixat pe placa de bază terminală a brațului de manipulare al unui „robot”.

Notă tehnică

„Unități active de prelucrare”: dispozitive destinate aplicării, referitor la piesa ce urmează a fi prelucrată, a forței de antrenare, a energiei de prelucrare sau a senzorilor.

ML8, 18
„Explozivi”

Substanțe sau amestecuri de substanțe lichide, solide ori gazoase care, utilizate ca încărcături primare, auxiliare sau principale în componentele de luptă, la demolări sau la alte aplicații militare, sunt necesare pentru detonare.

ML8
„Încărcături de propulsie”

Substanțe sau amestecuri care reacționează chimic pentru a produce volume mari de gaze fierbinți la viteze controlate pentru a realiza un lucru mecanic.

ML4, 8
„Încărcături pirotehnice”

Amestecuri de combustibili și oxidanți solizi sau lichizi care, atunci când sunt aprinse, dezvoltă o reacție chimică energică cu o viteză controlată pentru a produce timpi de întârziere specifici sau cantități determinate de căldură, zgomot, fum, radiații în spectrul vizibil sau infraroșu. Substanțele piroforice sunt o subclasă de materiale pirotehnice care nu conțin oxidanți, dar care se aprind spontan în contact cu aerul.

ML22
„În domeniul public”

Înseamnă „tehnologie” sau „software” care au devenit accesibile fără restricții privind difuzarea lor ulterioară.

Notă: Restricțiile privind dreptul de autor nu exclud „tehnologia” sau „software-ul” din „domeniul public”.

ML9, 19
„Laser”

Un ansamblu de componente în măsură să producă în timp și în spațiu lumină coerentă amplificată prin emisiune stimulată de radiație.

ML 8
„Materiale energetice”

Substanțe sau amestecuri care reacționează chimic pentru eliberarea energiei necesare scopului urmărit. „Explozivii”, „încărcăturile pirotehnice” și „încărcăturile de propulsie” sunt subclase ale materialelor energetice.

ML13
„Materiale fibroase și filamentare”

Includ:

a.	monofilamente continue;

b.	fire toarse și răsucite continui;

c.	benzi, țesături, țesături groase și diverse panglici;

d.	fibre tăiate, celofibre și materiale de protecție din fibre;

e.	cristale fibroase, cu structură mono sau policristalină, de orice lungime;

f.	poliamide aromatice neprelucrate.

ML 11
„Navă spațială”

Sateliți și sonde spațiale active sau pasive

ML22
„Necesar”

Atunci când se aplică „tehnologiei” sau „software-ului”, desemnează numai acea parte a „tehnologiei” sau „software-ului” care este esențială pentru atingerea sau depășirea nivelurilor de performanță, a caracteristicilor sau a funcțiilor vizate. Aceste „tehnologii”„necesare” pot fi comune mai multor produse.

ML 17
„Pilă de combustibil”

Dispozitiv electrochimic care convertește energia chimică direct în energie electrică în curent continuu (CC) prin consum de combustibil dintr-o sursă externă.

ML8
„Precursori”

Substanțe chimice specifice utilizate la fabricarea explozivilor militari.

ML18, 21, 22
„Producție”

Desemnează toate fazele de producție, respectiv: tehnologia de producție, fabricarea, integrarea, asamblarea (montarea), inspecția, testarea, asigurarea calității.

ML17
„Reactor nuclear”

Include materiale din interiorul vasului reactor sau atașate direct acestuia, echipamente care controlează nivelul puterii din zona activă și componente care în mod normal conțin, vin în contact direct sau controlează agentul primar de răcire a zonei active.

ML17
„Robot”

Un mecanism de manipulare, de tipul cu traiectorie continuă sau punct cu punct, care poate utiliza senzori și care prezintă toate caracteristicile următoare:

a.	este multifuncțional;

b.	este capabil să poziționeze sau să orienteze materiale, piese, scule sau dispozitive speciale prin intermediul unor mișcări variabile în spațiu tridimensional;

c.	încorporează trei sau mai multe dispozitive de deservire cu buclă închisă sau deschisă, inclusiv motoarele pas cu pas; și

d.	este dotat cu „programabilitate accesibilă utilizatorului” prin metoda de învățare/redare sau prin intermediul unui calculator electronic, care poate fi un controler logic programabil, adică fără intervenție mecanică.

Notă

Definiția de mai sus nu include următoarele dispozitive:

1.	mecanisme de manipulare cu comandă exclusiv manuală sau controlabile prin telecomandă;

mecanisme de manipulare cu secvență fixă, adică dispozitive mobile automatizate ale căror mișcări sunt programate și limitate prin mijloace mecanice; mișcările programate sunt limitate mecanic prin folosirea opritoarelor fixe, cum ar fi camele sau tijele; succesiunea mișcărilor și alegerea traiectoriilor sau unghiurilor nu sunt variabile ori modificabile prin mijloace mecanice, electronice sau electrice;

mecanisme de manipulare cu secvență variabilă și cu comandă mecanică, adică dispozitive mobile automatizate, ale căror mișcări sunt programate și limitate prin mijloace mecanice; mișcările programate sunt limitate mecanic prin folosirea opritoarelor fixe dar reglabile, cum ar fi camele sau tijele; succesiunea mișcărilor și alegerea traiectoriilor sau unghiurilor sunt variabile în limitele configurației programate; variațiile sau modificările configurației programate (de exemplu: schimbarea camelor sau tijelor) pe una sau mai multe axe de mișcare sunt realizate exclusiv prin operații mecanice;

mecanisme de manipulare cu secvență variabilă ce nu sunt servoasistate, adică dispozitive mobile automatizate, ale căror mișcări sunt programate și limitate prin mijloace mecanice; programul este variabil, dar secvența este inițiată numai de semnalul binar provenind de la dispozitivele electrice binare sau de la opritoarele reglabile cu limitare mecanică;

5.	cărucioare macara cu platformă, definite ca sisteme de manipulare funcționând în coordonate carteziene, construite ca parte integrantă a unui ansamblu vertical de compartimente de înmagazinare și concepute pentru accesul la conținutul acestor compartimente în vederea stocării sau prelevării.

ML11
„Sisteme automate de comandă și control”

Sisteme electronice prin care se introduc, se prelucrează și se transmit informații esențiale pentru exploatarea eficace a grupării, formațiunii majore, formațiunii tactice, unității, navei, subunității sau a armelor aflate sub comandă. Aceasta se realizează prin utilizarea unui computer și a altor tipuri de hardware specializate să sprijine funcționarea unei organizații militare de comandă și control. Principalele funcții ale unui sistem automat de comandă și control sunt: colectarea, acumularea, stocarea și prelucrarea eficientă și automată a informației; afișarea pe ecran a situației și circumstanțelor care afectează pregătirea și conducerea operațiunilor de luptă; calcule la nivel operativ și tactic pentru alocarea de resurse elementelor și grupărilor prin ordin operativ de luptă sau desfășurarea pentru luptă conform misiunii sau stadiului operațiunii; pregătirea datelor pentru aprecierea situației și luarea deciziei în orice punct pe timpul operațiunii sau luptei; simularea pe computer a operațiunilor de luptă.

ML21
„Software”

O colecție de unul sau mai multe „programe” ori „microprograme” stocate pe orice suport accesibil.

ML20
„Supraconductor”

Se referă la materiale (adică metale, aliaje sau compuși) care-și pot pierde în totalitate rezistența electrică (adică pot căpăta o conductivitate electrică infinită și pot transporta curenți electrici foarte mari fără a produce căldură prin efectul Joule).

„Temperatură critică” (uneori indicată ca temperatură de tranziție) a unui anumit material „supraconductor” este temperatura la care materialul își pierde total rezistența la trecerea curentului electric continuu.

Notă tehnică

Starea „supraconductoare” a unui material este caracterizată individual de o „temperatură critică”, un câmp magnetic critic, care este funcție de temperatură și de densitatea critică a curentului, care este în același timp funcție de câmpul magnetic și de temperatură.

ML22
„Tehnologie”

Informații specifice necesare pentru „dezvoltarea”, „producția” sau „utilizarea” unui produs. Informațiile iau forma de ‚date tehnice’ sau ‚asistență tehnică’.

Note tehnice

1.	‚Datele tehnice’ se prezintă sub forma unor planuri, diagrame, modele, formule, tabele, proiecte și specificații tehnice, manuale și instrucțiuni scrise sau înregistrate pe suporturi sau dispozitive, cum ar fi discuri, benzi, memorii numai pentru citire.

2.	‚Asistența tehnică’ se prezintă sub formă de instrucțiuni, procedee practice, instruire, cunoștințe aplicate, servicii de consultanță. ‚Asistența tehnică’ poate implica un transfer de ‚date tehnice’.

ML15
„Tuburi intensificatoare de imagine din prima generație”

Tuburi cu focalizare electrostatică, utilizând la intrare și ieșire fibre optice sau plăcuțe cu suprafață din sticlă, fotocatozi multialcalini (S-20 sau S-25), fără a avea amplificare cu plăcuțe microcanal.

ML21, 22
„Utilizare”

Exploatare, instalare (inclusiv instalarea pe amplasament), întreținere (verificare), reparare, revizie generală și modernizare.

ML7
„Vectori de expresie”

Purtători (de exemplu, o genă din plasmă sau un virus) utilizați pentru a introduce material genetic în celule gazdă.

ML10
„Vehicul aerian fără pilot” (Unmanned Aerial Vehicle, UAV)

Orice „aeronavă” capabilă să decoleze și să efectueze un zbor controlat, precum și să navigheze fără nicio prezență umană la bord.

ML10
„Vehicule mai ușoare decât aerul”

Baloane și nave aeriene care utilizează pentru ridicare aer cald sau gaze mai ușoare decât aerul, cum ar fi heliu sau hidrogen.

16.12.2014

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 359/164

DECIZIA DE PUNERE ÎN APLICARE A COMISIEI

din 12 decembrie 2014

privind o contribuție financiară din partea Uniunii pentru anul 2014 destinată să acopere cheltuielile suportate de Germania, Spania, Franța, Italia, Țările de Jos și Austria în scopul combaterii organismelor dăunătoare plantelor sau produselor vegetale

[notificată cu numărul C(2014) 9478]

(Numai textele în limbile franceză, germană, italiană, neerlandeză și spaniolă sunt autentice)

(2014/910/UE)

COMISIA EUROPEANĂ,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

având în vedere Regulamentul (UE) nr. 652/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 15 mai 2014 de stabilire a unor dispoziții pentru gestionarea cheltuielilor privind lanțul alimentar, sănătatea și bunăstarea animalelor, precum și sănătatea plantelor și materialul de reproducere a plantelor (1), în special articolul 45 alineatul (3),

având în vedere Regulamentul (UE, Euratom) nr. 966/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 octombrie 2012 privind normele financiare aplicabile bugetului general al Uniunii și de abrogare a Regulamentului (CE, Euratom) nr. 1605/2002 al Consiliului (2), în special articolul 84 alineatul (2),

întrucât:

(1)

În conformitate cu articolul 16 alineatul (1) literele (a)-(c) din Regulamentul (UE) nr. 652/2014, statelor membre li se poate acorda finanțare din partea Uniunii pentru a acoperi cheltuielile legate în mod direct, după caz, de măsurile adoptate în temeiul articolului 16 alineatul (1) sau al articolului 16 alineatul (3) din Directiva 2000/29/CE a Consiliului (3) privind eradicarea sau izolarea dăunătorilor sau prevenirea răspândirii acestora. Ca normă tranzitorie, articolul 45 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 652/2014 prevede că, în cazul cererilor depuse de statele membre în vederea obținerii de finanțare din partea Uniunii pentru măsurile de urgență menționate mai sus și transmise Comisiei până la 30 aprilie 2014, se aplică în continuare articolele 22-24 din Directiva 2000/29/CE.

(2)	Germania a transmis opt cereri de finanțare din partea Uniunii. Prima cerere a fost depusă la 12 decembrie 2013 și se referă la măsurile luate în 2012 pentru controlul Anoplophora glabripennis în Baden-Württemberg. Focarul acestui organism dăunător a fost depistat în landul respectiv în 2012.

(3)	A doua cerere a fost depusă la 18 decembrie 2013 și se referă la măsurile luate în 2012 și 2013 pentru controlul Diabrotica virgifera în Saxonia. Focarul acestui organism dăunător a fost depistat în 2012.

(4)	A treia cerere a fost depusă la 19 decembrie 2013 și se referă la măsurile luate în 2012 și 2013 pentru controlul Anoplophora glabripennis în Bavaria. Focarul acestui organism dăunător a fost depistat în landul respectiv în 2012.

(5)	A patra cerere a fost depusă la 3 aprilie 2014 și se referă la măsurile luate în 2013 pentru controlul Anoplophora glabripennis în Baden-Württemberg. Focarul acestui organism dăunător a fost depistat în landul respectiv în 2012 (același focar precum cel menționat la considerentul 2).

(6)	A cincea cerere a fost depusă la 16 aprilie 2014 și se referă la măsurile luate în 2013 pentru controlul Diabrotica virgifera în Renania-Palatinat. Focarele acestui organism dăunător au fost depistate în 2011 și 2012.

(7)	A șasea cerere a fost depusă la 16 aprilie 2014 și se referă la măsurile luate în 2013 pentru controlul Diabrotica virgifera în Baden-Württemberg. Focarele acestui organism dăunător au fost depistate în diferite districte rurale sau urbane ale landului respectiv în 2010, 2011, 2012 și 2013.

(8)	A șaptea cerere a fost depusă la 28 aprilie 2014 și se referă la măsurile luate în perioada august 2012-august 2013 pentru controlul Anoplophora glabripennis în Renania de Nord-Westfalia. Focarul acestui organism dăunător a fost depistat în landul respectiv în 2009.

(9)	A opta cerere a fost depusă la 30 aprilie 2014 și se referă la măsurile luate în 2012 și 2013 pentru controlul Diabrotica virgifera în Hessa. Focarul acestui organism dăunător a fost depistat în 2011.

(10)

Spania a transmis cinci cereri de finanțare din partea Uniunii la 16 aprilie 2014. Prima cerere se referă la măsurile unor inspecții intensificate în cele patru comunități autonome limitrofe Portugaliei, care au fost întreprinse în 2013 pentru controlul Bursaphelenchus xylophilus. Aceste inspecții au avut loc având în vedere prezența la scară largă a organismului dăunător menționat în zonele învecinate din Portugalia, fără a fi rezultatul unui focar anume al organismului dăunător respectiv pe teritoriul Spaniei.

(11)	A doua cerere se referă la măsurile luate sau planificate pentru 2014 în Galicia pentru controlul Bursaphelenchus xylophilus. Focarul acestui organism dăunător a fost depistat în 2010 în zona As Neves.

(12)	A treia cerere se referă la măsurile luate sau planificate pentru 2014 în Catalonia pentru controlul Pomacea insularum. Focarul acestui organism dăunător a fost depistat în 2010.

(13)	A patra cerere se referă la măsurile luate sau planificate pentru 2014 în Extremadura pentru controlul Bursaphelenchus xylophilus. Focarul acestui organism dăunător a fost depistat în 2012 în zona Valverde del Fresno.

(14)	A cincea cerere se referă la măsurile luate sau planificate pentru 2014 în Castilla și León pentru controlul Bursaphelenchus xylophilus. Focarul acestui organism dăunător a fost depistat în 2013 în zona Sancti-Spiritus.

(15)

Franța a depus două cereri de finanțare din partea Uniunii la 30 aprilie 2014. Prima cerere se referă la măsurile luate sau planificate în 2014 pentru controlul Anoplophora glabripennis în Alsacia. În Franța au fost luate măsuri ca urmare a depistării acestui organism dăunător în iulie 2011 în zona frontierei cu Germania.

(16)	A doua cerere se referă la măsurile luate sau planificate în 2013 și 2014 pentru controlul Anoplophora glabripennis în Corsica. Focarul acestui organism dăunător a fost depistat în 2013.

(17)	Italia a transmis trei cereri de finanțare din partea Uniunii. Prima cerere a fost depusă la 29 aprilie 2014 și se referă la măsurile luate sau planificate în 2014 pentru controlul Anoplophora glabripennis în Marche. Focarul acestui organism dăunător a fost depistat în 2013.

(18)	A doua cerere a fost depusă la 29 aprilie 2014 și se referă la măsurile luate și planificate în 2013 și 2014 pentru controlul Xylella fastidiosa în Puglia. Focarul acestui organism dăunător a fost depistat în 2013.

(19)	A treia cerere a fost transmisă la 30 aprilie 2014 și se referă la măsurile luate sau planificate în perioada septembrie 2014-septembrie 2015 pentru controlul Citrus tristeza virus în Sicilia, unde în 2013 a fost confirmată apariția unei sușe periculoase.

(20)	Țările de Jos au transmis trei cereri de finanțare din partea Uniunii. Prima cerere a fost depusă la 31 decembrie 2013 și se referă la măsurile luate în 2012 și 2013 în zona Westland pentru controlul Anthonomus eugenii. Focarul acestui organism dăunător a fost depistat în 2012.

(21)	A doua și a treia cerere au fost transmise la 30 aprilie 2014. A doua cerere se referă la măsurile luate în 2013 și 2014 în zona Winterswijk pentru controlul Anoplophora glabripennis. Focarul acestui organism dăunător a fost depistat în 2012.

(22)	A treia cerere se referă la măsurile luate în 2013 și 2014 în zona Olanda de Sud pentru controlul viroidului tuberculilor fusiformi ai cartofului. Focarul acestui organism dăunător a fost depistat în 2013.

(23)

La 30 aprilie 2014, Austria a transmis două cereri de finanțare din partea Uniunii referitoare la măsurile luate pentru controlul Anoplophora glabripennis. Prima cerere se referă la măsurile luate în 2012 și 2013 în zona Sankt Georgen bei Obernberg am Inn, unde în 2012 a fost depistat focarul organismului dăunător menționat. Această cerere include actualizări ale unei cereri transmise în mai 2013, cu privire la măsurile luate în 2012 și planificate, la vremea respectivă, pentru 2013.

(24)	A doua cerere se referă la măsurile luate în 2013 și 2014 în zona Gallspach, unde în 2013 a fost depistat focarul organismului dăunător în cauză.

(25)

În cererile lor, Germania, Spania, Franța, Italia, Țările de Jos și Austria au stabilit, fiecare, un program de acțiuni pentru eradicarea sau, dacă legislația le permite, izolarea organismelor dăunătoare de mai sus introduse pe teritoriul lor. Aceste programe precizează obiectivele care trebuie să fie atinse, măsurile adoptate, durata și costul acestora.

(26)

Toate măsurile de mai sus constau într-o varietate de măsuri fitosanitare, inclusiv distrugerea arborilor sau a culturilor contaminate, aplicarea produselor de protecție a plantelor, tehnici de decontaminare, inspecții și teste efectuate în mod oficial sau în urma unei solicitări oficiale pentru monitorizarea prezenței sau a gradului de contaminare cu respectivele organisme dăunătoare, precum și înlocuirea plantelor distruse, în sensul articolului 23 alineatul (2) literele (a), (b) și (c) din Directiva 2000/29/CE.

(27)

Informațiile tehnice furnizate de Germania, Spania, Franța, Italia, Țările de Jos și Austria au permis Comisiei să analizeze situația în mod exact și cuprinzător. Comisia a ajuns la concluzia că au fost îndeplinite condițiile pentru acordarea de finanțare din partea Uniunii, astfel cum sunt prevăzute, în special, la articolul 23 din Directiva 2000/29/CE. În consecință, este necesar să se acorde o contribuție financiară din partea Uniunii pentru a acoperi cheltuielile indicate în cererile menționate.

(28)	Măsurile și cheltuielile eligibile pentru finanțare din partea Uniunii au fost clarificate prin scrisoarea Comisiei din data de 25 mai 2012 către șefii serviciilor fitosanitare din statele membre.

(29)

În conformitate cu articolul 23 alineatul (5) paragraful al doilea din Directiva 2000/29/CE, contribuția financiară din partea Uniunii poate acoperi până la 50 % din cheltuielile eligibile legate de măsurile care au fost luate într-un termen care nu depășește doi ani de la data depistării apariției organismului dăunător sau de măsurile care sunt prevăzute pentru perioada respectivă. Cu toate acestea, în conformitate cu al treilea paragraf al articolului menționat anterior, perioada respectivă poate fi extinsă dacă s-a stabilit că obiectivul măsurilor va fi îndeplinit într-un termen suplimentar rezonabil, iar în acest caz rata contribuției financiare din partea Uniunii este degresivă pe parcursul anilor respectivi.

(30)

Având în vedere concluziile comisiei de evaluare a sănătății plantelor din cadrul serviciilor Comisiei Europene, care s-a întrunit din 30 iunie până la 4 iulie 2014 pentru a evalua cererile respective, este necesară extinderea cu încă doi ani a perioadei de doi ani prevăzute pentru cererile în cauză, în temeiul articolului 1 alineatul (2) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 1040/2002 al Comisiei (4). Cu toate acestea, în conformitate cu principiul degresivității, este necesară reducerea ratei contribuției financiare din partea Uniunii pentru aceste măsuri la 45 % din cheltuielile eligibile aferente celui de al treilea an și, respectiv, la 40 % din cheltuielile eligibile aferente celui de al patrulea an, pentru care au fost depuse cereri.

(31)

Prin urmare, finanțarea din partea Uniunii de până la 50 % din cheltuielile eligibile ar trebui să se aplice următoarelor cereri: Germania, Baden-Württemberg, Diabrotica virgifera, districtele rurale Alb-Donau-Kreis și Karlsruhe (2013); Germania, Baden-Württemberg, Anoplophora glabripennis (2012 și 2013); Germania, Bavaria, Anoplophora glabripennis (2012 și 2013); Germania, Hessa, Diabrotica virgifera (2012); Germania, Renania-Palatinat, Diabrotica virgifera (2013); Germania, Saxonia, Diabrotica virgifera (2012 și 2013); Spania, Castilla și León, Bursaphelenchus xylophilus (2014); Franța, Corsica, Anoplophora glabripennis (2013 și 2014); Italia, Marche, Anoplophora glabripennis (2014); Italia, Sicilia, Citrus Tristeza Virus (2014 și 2015); Italia, Puglia, Xylella fastidiosa (2013 și 2014); Țările de Jos, zona Winterswijk, Anoplophora glabripennis (2013); Țările de Jos, zona Olanda de Sud, viroidul tuberculilor fusiformi ai cartofului (2013 și 2014); Țările de Jos, zona Westland, Anthonomus eugenii (2012 și 2013); Austria, Sankt Georgen bei Obernberg am Inn, Anoplophora glabripennis (2012 și 2013) și Austria, Gallspach, Anoplophora glabripennis (2013 și 2014).

(32)

Prin urmare, finanțarea din partea Uniunii de până la 45 % din cheltuielile eligibile ar trebui să se aplice următoarelor cereri: Germania, Baden-Württemberg, Diabrotica virgifera, districtul rural Rastatt (2013); Germania, Hessa, Diabrotica virgifera (2013); Spania, Extremadura, Valverde del Fresno, Bursaphelenchus xylophilus (2014); Franța, Alsacia, Anoplophora glabripennis (2014) și Țările de Jos, zona Winterswijk, Anoplophora glabripennis (2014), deoarece măsurile vizate au făcut deja obiectul unei contribuții financiare din partea Uniunii în temeiul Deciziei de punere în aplicare 2012/789/UE a Comisiei (5) (Germania, Spania și Franța) și al Deciziei de punere în aplicare 2013/800/UE a Comisiei (6) (Germania, Baden-Württemberg, Spania, Franța și Țările de Jos), pentru primii doi ani de punere în aplicare a măsurilor.

(33)

În plus, o finanțare de până la 40 % ar trebui să se aplice celui de-al patrulea an al următoarelor cereri: Germania, Baden-Württemberg, Diabrotica virgifera, districtul rural Breisgau-Hochschwarzwald (2013); Germania, Anoplophora glabripennis, Renania de Nord-Westfalia (august 2012 — august 2013); Spania, Catalonia, Pomacea insularum (2014) și Spania, Galicia, Bursaphelenchus xylophilus (2014), deoarece, în cazul fiecăruia dintre aceste patru dosare, măsurile au făcut obiectul unei contribuții financiare din partea Uniunii în temeiul Deciziei de punere în aplicare 2011/868/UE a Comisie (7), al Deciziei de punere în aplicare 2012/789/UE și al Deciziei de punere în aplicare 2013/800/UE, pentru primii trei ani de punere în aplicare a măsurilor.

(34)

În conformitate cu articolul 23 alineatul (6) paragrafele 1 și 2 din Directiva 2000/29/CE, pot fi puse în aplicare acțiuni suplimentare în funcție de evoluția situației în Uniune și se poate decide alocarea unei contribuții financiare din partea Uniunii pentru astfel de acțiuni suplimentare. Acțiunile respective trebuie să se supună anumitor cerințe sau condiții suplimentare, în cazul în care acestea sunt necesare pentru atingerea obiectivului în cauză. În plus, în temeiul articolului 23 alineatul (6) paragraful 3, în cazul în care aceste acțiuni suplimentare sunt destinate în mod esențial protejării altor teritorii ale Uniunii decât cele din statul membru în cauză, se poate decide ca alocarea financiară din partea Uniunii să acopere mai mult de 50 % din cheltuieli.

(35)

Spania a efectuat inspecții intensive pentru depistarea Bursaphelenchus xylophilus în zona frontierei cu Portugalia, în comunitățile autonome Andaluzia, Castilla și León, Extremadura și Galicia, precum și în zone care nu sunt delimitate pentru acest organism dăunător. Aceste inspecții vizează supravegherea intensă în vederea depistării și eradicării timpurii în zonele respective, cu scopul de a proteja restul teritoriului Uniunii. Spania a alocat deja resurse semnificative pentru a controla trei focare izolate de Bursaphelenchus xylophilus în Castilla și León, Extremadura și Galicia. Se consideră că acțiunea respectivă este destinată în mod esențial protejării teritoriului Spaniei, precum și a altor teritorii ale Uniunii din afara Spaniei, având în vedere gradul înalt de relevanță al Bursaphelenchus xylophilus pentru conifere și lemnul acestora, rapiditatea cu care se răspândește acest organism dăunător și impactul posibil al unei astfel de răspândiri asupra silviculturii din Uniune și a comerțului internațional cu lemn. Prin urmare, este important ca acestei cereri să i se aloce o rată mai mare a contribuției financiare din partea Uniunii, mai precis o rată de 75 %.

(36)

În conformitate cu articolul 84 din Regulamentul (UE, Euratom) nr. 966/2012, angajarea cheltuielilor din bugetul Uniunii este precedată de o decizie de finanțare care prezintă elementele esențiale ale acțiunii care implică cheltuieli, adoptată de instituția sau de autoritățile cărora instituția le-a delegat competențe. Articolul 94 din Regulamentul delegat (UE) nr. 1268/2012 al Comisiei (8) stabilește norme detaliate cu privire la decizia de finanțare.

(37)	Prezenta decizie constituie o decizie de finanțare pentru cheltuielile prevăzute în cererile de finanțare din partea Uniunii transmise de statele membre.

(38)	În scopul aplicării prezentei decizii, este necesar să se definească termenul „modificare semnificativă” în sensul articolului 94 alineatul (4) din Regulamentul delegat (UE) nr. 1268/2012.

(39)	Măsurile prevăzute în prezenta decizie sunt conforme cu avizul Comitetului permanent pentru plante, animale, produse alimentare și hrană pentru animale,

ADOPTĂ PREZENTA DECIZIE:

Articolul 1

Contribuția financiară

(1) Pe baza cererilor transmise de statele membre și analizate de către Comisie, se aprobă alocarea unei finanțări din partea Uniunii pentru 2014 în vederea acoperirii cheltuielilor suportate de Germania, Spania, Franța, Italia, Țările de Jos și Austria care sunt legate de măsurile necesare, așa cum sunt definite la articolul 23 alineatul (2) literele (a), (b) și (c) din Directiva 2000/29/CE, luate în scopul combaterii organismelor vizate de cererile enumerate în anexa I la prezenta decizie.

Pe baza cererii transmise de Spania și analizate de către Comisie, se aprobă alocarea unei finanțări din partea Uniunii pentru 2014 care să acopere cheltuielile suportate de statul membru respectiv și legate de acțiunile suplimentare, așa cum sunt prevăzute la articolul 23 alineatul (6) din Directiva 2000/29/CE, întreprinse pentru a controla Bursaphelenchus xylophilus, după cum se indică în cererea menționată în anexa II la prezenta decizie.

(2) Suma totală a finanțării din partea Uniunii menționată la alineatul (1) este de 5 715 000 EUR. Sumele maxime ale finanțării din partea Uniunii pentru fiecare cerere sunt cele indicate în anexa I și, respectiv, în anexa II la prezenta decizie.

(3) Aceste sume acordate de Uniune se finanțează din următoarea linie bugetară din bugetul general al Uniunii Europene pentru 2014: linia bugetară 17 04 04.

(4) Prezenta decizie și anexele sale constituie o decizie de finanțare în sensul articolului 84 din Regulamentul (UE, Euratom) nr. 966/2012.

Articolul 2

Plata contribuției Uniunii

(1) Finanțarea din partea Uniunii, astfel cum este prevăzută în anexele I și II la prezenta decizie, se acordă cu condiția ca statele membre în cauză:

(a)	să pună în aplicare măsurile în conformitate cu dispozițiile relevante din legislația Uniunii, inclusiv cu normele privind concurența și atribuirea contractelor de achiziție publică;

(b)	să prezinte dovezi ale punerii în aplicare a măsurilor, în conformitate cu dispozițiile prevăzute în Regulamentul (CE) nr. 1040/2002;

(c)	să transmită o cerere de plată Comisiei, în conformitate cu articolul 5 din Regulamentul (CE) nr. 1040/2002, însoțită de un raport tehnic privind măsurile puse în aplicare.

(2) Nu va avea loc nicio plată a finanțării din partea Uniunii în cazul în care cererea de plată menționată la alineatul (1) litera (c) se prezintă după 31 octombrie 2015.

Articolul 3

Clauza de flexibilitate

Modificările cumulate ale alocărilor pentru acțiuni specifice care nu depășesc 15 % din contribuția maximă stabilită la articolul 1 din prezenta decizie nu sunt considerate semnificative în sensul articolului 94 alineatul (4) din Regulamentul delegat (UE) nr. 1268/2012, în cazul în care modificările respective nu afectează în mod semnificativ natura acțiunilor și obiectivul programului. Majorarea contribuției maxime stabilite la articolul 1 din prezenta decizie nu depășește 15 %.

Ordonatorul de credite competent poate adopta modificările menționate la primul paragraf în conformitate cu principiul bunei gestiuni financiare și cu principiul proporționalității.

Articolul 4

Destinatari

Prezenta decizie se adresează Republicii Federale Germania, Regatului Spaniei, Republicii Franceze, Republicii Italiene, Regatului Țărilor de Jos și Republicii Austria.

Adoptată la Bruxelles, 12 decembrie 2014.

Pentru Comisie

Vytenis ANDRIUKAITIS

Membru al Comisiei

(1) JO L 189, 27.6.2014, p. 1.

(2) JO L 298, 26.10.2012, p. 1.

(3) Directiva 2000/29/CE a Consiliului din 8 mai 2000 privind măsurile de protecție împotriva introducerii în Comunitate a unor organisme dăunătoare plantelor sau produselor vegetale și împotriva răspândirii lor în Comunitate (JO L 169, 10.7.2000, p. 1).

(4) Regulamentul (CE) nr. 1040/2002 al Comisiei din 14 iunie 2002 de stabilire a normelor de aplicare a dispozițiilor privind alocarea unei contribuții financiare din partea Comunității pentru controlul fitosanitar și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 2051/97 (JO L 157, 15.6.2002, p. 38).

(5) Decizia de punere în aplicare 2012/789/UE a Comisiei din 14 decembrie 2012 privind o contribuție financiară din partea Uniunii pentru anul 2012 în temeiul Directivei 2000/29/CE a Consiliului pentru a acoperi cheltuielile suportate de Germania, Spania, Franța, Italia, Cipru, Țările de Jos și Portugalia în scopul combaterii organismelor dăunătoare plantelor sau produselor vegetale (JO L 348, 18.12.2012, p. 22).

(6) Decizia de punere în aplicare 2013/800/UE a Comisiei din 18 decembrie 2013 privind o contribuție financiară a Uniunii pentru anul 2013 destinată să acopere cheltuielile suportate de Franța, Țările de Jos, Germania, Portugalia și Spania în scopul combaterii organismelor dăunătoare plantelor sau produselor vegetale (JO L 352, 24.12.2013, p. 58).

(7) Decizia de punere în aplicare 2011/868/UE a Comisiei din 19 decembrie 2011 privind o contribuție financiară a Uniunii pentru anul 2011 destinată să acopere cheltuielile suportate de Germania, Spania, Italia, Cipru, Malta, Țările de Jos și Portugalia, în scopul combaterii organismelor dăunătoare plantelor sau produselor vegetale (JO L 341, 22.12.2011, p. 57).

(8) Regulamentul delegat (UE) nr. 1268/2012 al Comisiei din 29 octombrie 2012 privind normele de aplicare a Regulamentului (UE, Euratom) nr. 966/2012 al Parlamentului European și al Consiliului privind normele financiare aplicabile bugetului general al Uniunii (JO L 362, 31.12.2012, p. 1).

ANEXA I

CERERI ÎN TEMEIUL ARTICOLULUI 23 ALINEATUL (5) DIN DIRECTIVA 2000/29/CE ȘI CARE FAC OBIECTUL UNEI CONTRIBUȚII FINANCIARE DIN PARTEA UNIUNII

Secțiunea I

Cereri pentru care contribuția financiară din partea Uniunii corespunde unui procent de 50 % din cheltuielile eligibile

Stat membru	Organisme dăunătoare combătute	Plante afectate	Anul	a	Contribuția maximă din partea Uniunii (EUR)
Germania, Baden-Württemberg, districtele rurale Alb-Donau-Kreis și Karlsruhe	Diabrotica virgifera	Zea mays	2013	2	12 000
Germania, Baden-Württemberg	Anoplophora glabripennis	Mai multe specii de arbori	2012 și 2013	1 și 2	79 000
Germania, Bavaria	Anoplophora glabripennis	Mai multe specii de arbori	2012 și 2013	1 și 2	388 000
Germania, Hessa	Diabrotica virgifera	Zea mays	2012	2	11 500
Germania, Renania-Palatinat	Diabrotica virgifera	Zea mays	2013	2	31 000
Germania, Saxonia	Diabrotica virgifera	Zea mays	2012 și 2013	1 și 2	27 000
Spania, Castilla și León, Sancti Spiritu	Bursaphelenchus xylophilus	Conifere	2014	1	279 000
Franța, Corsica	Anoplophora glabripennis	Mai multe specii de arbori	7.2013-7.2014	1	109 000
Italia, Marche	Anoplophora glabripennis	Mai multe specii de arbori	2014	1	178 000
Italia, Sicilia	Citrus tristeza virus	Citrice	9.2014-9.2015	1	891 000
Italia, Puglia	Xylella fastidiosa	Măslini și alte plante gazdă	2013 și 2014	1 și 2	751 000
Țările de Jos, comuna Winterswijk	Anoplophora glabripennis	Acer pseudoplatanus	2013	2	23 000
Țările de Jos, zona Olanda de Sud	Viroidul tuberculilor fusiformi ai cartofului	Dahlia sp.	2013 și 2014	1 și 2	72 000
Țările de Jos, zona Westland	Anthonomus eugenii	Capsicum annuum	2012 și 2013	1 și 2	280 000
Austria, Sankt Georgen bei Obernberg am Inn	Anoplophora glabripennis	Mai multe specii de arbori	2012 și 2013	1 și 2	80 000
Austria, Gallspach	Anoplophora glabripennis	Mai multe specii de arbori	2013 și 2014	1 și 2	60 000
Legendă: a = anul punerii în aplicare a măsurilor din cerere.

Secțiunea II

Cereri pentru care ratele contribuției financiare din partea Uniunii diferă, ca urmare a aplicării principiului degresivității

Stat membru	Organisme dăunătoare combătute	Plante afectate	Anul	a	Rata de cofinanțare (%)	Contribuția maximă din partea Uniunii (EUR)
Germania, Baden-Württemberg, districtul rural Rastatt	Diabrotica virgifera	Zea mays	2013	3	45	5 000
Germania, Baden-Württemberg, districtul rural Breisgau-Hochschwarzwald	Diabrotica virgifera	Zea mays	2013	4	40	33 000
Germania, Hessa	Diabrotica virgifera	Zea mays	2013	3	45	10 000
Germania, Renania de Nord-Westfalia	Anoplophora glabripennis	Mai multe specii de arbori	8.2012-8.2013	4	40	108 000
Spania, Catalonia	Pomacea insularum	Oryza sativa	2014	4	40	235 000
Spania, Galicia, As Neves	Bursaphelenchus xylophilus	Conifere	2014	4	40	1 186 000
Spania, Extremadura, Valverde del Fresno	Bursaphelenchus xylophilus	Conifere	2014	3	45	397 000
Franța, Alsacia	Anoplophora glabripennis	Mai multe specii de arbori	2014	3	45	75 000
Țările de Jos, Winterswijk	Anoplophora glabripennis	Acer pseudoplatanus	2014	3	45	22 500
Legendă: a = anul punerii în aplicare a măsurilor din cerere.

ANEXA II

CERERI ÎN TEMEIUL ARTICOLULUI 23 ALINEATUL (6) DIN DIRECTIVA 2000/29/CE ȘI CARE FAC OBIECTUL UNEI CONTRIBUȚII FINANCIARE DIN PARTEA UNIUNII

Stat membru	Organisme dăunătoare combătute	Plantele sau produsele vegetale afectate	Anul	a	Rata de cofinanțare (%)	Contribuția maximă din partea Uniunii (EUR)
Spania, program de inspecție intensiv la frontiera cu Portugalia	Bursaphelenchus xylophilus	Conifere	2013	2	75	372 000
Legendă: a = anul punerii în aplicare a măsurilor din cerere.

Contribuția totală din partea Uniunii (în EUR)

5 715 000

		ISSN 1977-0782
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene		L 359

Ediţia în limba română	Legislaţie	Anul 57 16 decembrie 2014

Cuprins		I Acte legislative	Pagina
		DIRECTIVE
	*	Directiva 2014/107/UE a Consiliului din 9 decembrie 2014 de modificare a Directivei 2011/16/UE în ceea ce privește schimbul automat obligatoriu de informații în domeniul fiscal	1

	II Acte fără caracter legislativ
	REGULAMENTE
*	Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 1329/2014 al Comisiei din 9 decembrie 2014 de stabilire a formularelor menționate în Regulamentul (UE) nr. 650/2012 al Parlamentului European și al Consiliului privind competența, legea aplicabilă, recunoașterea și executarea hotărârilor judecătorești și acceptarea și executarea actelor autentice în materie de succesiuni și privind crearea unui certificat european de moștenitor	30
*	Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 1330/2014 al Comisiei din 15 decembrie 2014 de aprobare a substanței active meptildinocap, în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1107/2009 al Parlamentului European și al Consiliului privind introducerea pe piață a produselor fitosanitare și de modificare a anexei la Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 540/2011 al Comisiei ( 1 )	85
*	Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 1331/2014 al Comisiei din 15 decembrie 2014 prin care se supun înregistrării importurile de produse plate din oțeluri inoxidabile laminate la rece, originare din Republica Populară Chineză și din Taiwan	90
	Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 1332/2014 al Comisiei din 15 decembrie 2014 de stabilire a valorilor forfetare de import pentru fixarea prețului de intrare pentru anumite fructe și legume	95
*	Regulamentul (UE) nr. 1333/2014 al Băncii Centrale Europene din 26 noiembrie 2014 privind statisticile referitoare la piețele monetare (BCE/2014/48)	97
	DIRECTIVE
*	Directiva 2014/108/UE a Comisiei din 12 decembrie 2014 de modificare a Directivei 2009/43/CE a Parlamentului European și a Consiliului în ceea ce privește lista produselor din domeniul apărării ( 1 )	117
	DECIZII
*	Decizia 2014/906/PESC a Consiliului din 15 decembrie 2014 de modificare a Deciziei 2013/726/PESC în sprijinul RCSONU 2118 (2013) și al EC-M-33/Dec 1 a Consiliului executiv al OIAC, în cadrul punerii în aplicare a Strategiei UE privind combaterea proliferării armelor de distrugere în masă	151
	2014/907/UE
*	Decizia de punere în aplicare a Comisiei din 11 decembrie 2014 de autorizare a introducerii pe piață a Clostridium butyricum (CBM 588) ca ingredient alimentar nou în temeiul Regulamentului (CE) nr. 258/97 al Parlamentului European și al Consiliului [notificată cu numărul C(2014) 9345]	153
	2014/908/UE
*	Decizia de punere în aplicare a Comisiei din 12 decembrie 2014 privind echivalența cerințelor de supraveghere și de reglementare din anumite țări și teritorii terțe în scopul tratării expunerilor în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 575/2013 al Parlamentului European și al Consiliului ( 1 )	155
	2014/909/UE
*	Decizia de punere în aplicare a Comisiei din 12 decembrie 2014 privind anumite măsuri de protecție cu privire la apariții confirmate ale gândacului mic de stup în Italia [notificată cu numărul C(2014) 9415] ( 1 )	161
	2014/910/UE
*	Decizia de punere în aplicare a Comisiei din 12 decembrie 2014 privind o contribuție financiară din partea Uniunii pentru anul 2014 destinată să acopere cheltuielile suportate de Germania, Spania, Franța, Italia, Țările de Jos și Austria în scopul combaterii organismelor dăunătoare plantelor sau produselor vegetale [notificată cu numărul C(2014) 9478]	164

(EUR/100 kg)
Codul NC	Codul țării terțe (1)	Valoarea forfetară de import
0702 00 00	AL	60,4
	IL	97,8
	MA	77,7
	TN	139,2
	TR	97,9
	ZZ	94,6
0707 00 05	AL	63,5
	EG	191,6
	TR	147,2
	ZZ	134,1
0709 93 10	MA	63,4
	TR	128,9
	ZZ	96,2
0805 10 20	AR	35,3
	MA	68,6
	TR	61,9
	UY	32,9
	ZA	31,0
	ZW	33,9
	ZZ	43,9
0805 20 10	MA	67,5
0805 20 10	ZZ	67,5
0805 20 30, 0805 20 50, 0805 20 70, 0805 20 90	IL	88,5
	TR	79,4
	ZZ	84,0
0805 50 10	TR	83,3
0805 50 10	ZZ	83,3
0808 10 80	BR	51,7
	CL	79,9
	NZ	90,6
	US	93,8
	ZA	143,5
	ZZ	91,9
0808 30 90	CN	82,7
	TR	174,9
	US	173,2
	ZZ	143,6

Numărul total de germeni aerobi viabili	Nu mai mult de 103 CFU/g
Escherichia coli	Nedetectată în 1 g
Staphylococcus aureus	Nedetectată în 1 g
Pseudomonas aeruginosa	Nedetectată în 1 g
Drojdii și mucegaiuri	Nu mai mult de 102 CFU/g

Stat membru	Zonele care fac obiectul măsurilor restrictive
Italia	Regiunea Calabria: toată regiunea
Italia	Regiunea Sicilia: toată regiunea