4.11.2014

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 317/1

REGULAMENTUL (UE, EURATOM) NR. 1141/2014 AL PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI AL CONSILIULUI

din 22 octombrie 2014

privind statutul și finanțarea partidelor politice europene și a fundațiilor politice europene

PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 224,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene a Energiei Atomice, în special articolul 106a,

având în vedere propunerea Comisiei Europene,

după transmiterea proiectului de act legislativ către parlamentele naționale,

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European (1),

având în vedere avizul Comitetului Regiunilor (2),

având în vedere avizul Curții de Conturi (3),

hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară (4),

întrucât:

(1)

Articolul 10 alineatul (4) din Tratatul privind Uniunea Europeană („TUE”) și articolul 12 alineatul (2) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene („Carta”) prevăd că partidele politice la nivel european contribuie la formarea conștiinței politice europene și la exprimarea voinței politice a cetățenilor Uniunii.

(2)

Articolele 11 și 12 din Cartă prevăd că dreptul la libertatea de asociere la toate nivelurile, de exemplu în domeniile politic și civic, precum și dreptul la libertatea de exprimare, care cuprinde libertatea de opinie și libertatea de a primi sau de a transmite informații sau idei fără amestecul autorităților publice și fără a ține seama de frontiere, sunt drepturi fundamentale ale oricărui cetățean al Uniunii.

(3)	Cetățenii europeni ar trebui să aibă posibilitatea de a utiliza aceste drepturi de a participa pe deplin la viața democratică a Uniunii.

(4)	Partidele politice europene cu adevărat transnaționale și fundațiile politice europene afiliate acestora au de îndeplinit un rol esențial pentru ca cetățenii să se poată exprima la nivel european prin reducerea diferențelor între politicile de la nivel național și cele de la nivelul Uniunii.

(5)	Partidele politice europene și fundațiile politice europene afiliate acestora ar trebui încurajate și sprijinite în efortul lor de a asigura o legătură puternică între societatea civilă europeană și instituțiile Uniunii, în special Parlamentul European.

(6)

Experiența dobândită de partidele politice europene și de fundațiile politice europene afiliate acestora în ceea ce privește aplicarea Regulamentului (CE) nr. 2004/2003 al Parlamentului European și al Consiliului (5), precum și a Rezoluției Parlamentului European din 6 aprilie 2011 referitoare la aplicarea Regulamentului (CE) nr. 2004/2003 (6) arată necesitatea îmbunătățirii cadrului juridic și financiar al partidelor politice europene și al fundațiilor politice europene afiliate acestora, astfel încât acestea să devină actori mai vizibili și mai eficienți în cadrul sistemului politic pe mai multe niveluri al Uniunii.

(7)	Ca o recunoaștere a misiunii conferite partidelor politice europene prin TUE și în scopul de a facilita activitatea acestora, ar trebui stabilit un statut juridic european specific pentru partidele politice europene și pentru fundațiile politice europene afiliate acestora.

(8)

Ar trebui înființată o autoritate pentru partidele și fundațiile politice europene („Autoritatea”) în scopul înregistrării, controlului și impunerii de sancțiuni asupra partidelor politice europene și a fundațiilor politice europene. Înregistrarea ar trebui să fie necesară pentru obținerea statutului juridic european, care atrage după sine o serie de drepturi și obligații. Pentru a se evita orice posibile conflicte de interese, Autoritatea ar trebui să fie independentă.

(9)

Ar trebui stabilite procedurile care trebuie urmate de către partidele politice europene și de către fundațiile politice europene afiliate acestora pentru a obține un statut juridic european în temeiul prezentului regulament, precum și procedurile și criteriile care trebuie respectate pentru a se ajunge la o decizie cu privire la acordarea unei astfel de statut juridic european. De asemenea, este necesar să se stabilească procedurile pentru cazurile în care un partid politic european sau o fundație politică europeană poate pierde sau renunța la propriul statut juridic european.

(10)

Pentru a facilita supravegherea entităților juridice care urmează să intre atât sub incidența dreptului Uniunii, cât și sub aceea a legislației naționale, competența de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene („TFUE”) ar trebui să fie delegată Comisiei, în ceea ce privește funcționarea unui registru privind partidele politice europene și fundațiile politice europene care urmează să fie gestionat de Autoritate („registrul”), îndeosebi în ceea ce privește informațiile și documentele justificative înregistrate în registru. Este deosebit de important ca, în timpul lucrărilor pregătitoare, Comisia să organizeze consultări adecvate, inclusiv la nivel de experți. Comisia, atunci când pregătește și elaborează acte delegate, ar trebui să asigure o transmitere simultană, în timp util și adecvată a documentelor relevante către Parlamentul European și Consiliu.

(11)

Pentru a asigura condiții uniforme pentru punerea în aplicare a prezentului regulament, ar trebui să fie conferite competențe de executare Comisiei în ceea ce privește dispozițiile referitoare la sistemul numeric de înregistrare și la punerea de către Autoritate la dispoziția terților, la solicitarea acestora, de extrase standard din registru. Respectivele competențe ar trebui să fie exercitate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului (7).

(12)

Partidele politice europene și fundațiile politice europene afiliate acestora, care doresc să obțină recunoașterea ca atare la nivelul Uniunii în virtutea deținerii statutului juridic european și să primească fonduri publice din bugetul general al Uniunii Europene, ar trebui să respecte anumite principii și să îndeplinească anumite condiții. În special, este necesar ca partidele politice europene și fundațiile politice europene afiliate acestora să respecte valorile pe care se întemeiază Uniunea, astfel cum sunt formulate la articolul 2 din TUE.

(13)

Deciziile privind anularea înregistrării unui partid politic european sau a unei fundații politice europene pe motiv de neconformitate cu valorile pe care se întemeiază Uniunea, astfel cum sunt formulate la articolul 2 din TUE, ar trebui să fie luate numai în caz de încălcare evidentă și gravă a acestor valori. Atunci când decide anularea înregistrării, Autoritatea ar trebui să respecte pe deplin Carta.

(14)

Statutul unui partid politic european sau al unei fundații politice europene ar trebui să conțină o serie de dispoziții de bază. Ar trebui ca statelor membre să li se permită să impună cerințe suplimentare cu privire la statutele partidelor politice europene și ale fundațiilor politice europene care și-au stabilit sediul pe teritoriul lor, cu condiția ca aceste cerințe suplimentare să nu contravină prezentului regulament.

(15)

Autoritatea ar trebui să verifice cu regularitate dacă condițiile și cerințele privind înregistrarea partidelor politice europene sau a fundațiilor politice europene continuă să fie îndeplinite. Deciziile referitoare la respectarea valorilor pe care se întemeiază Uniunea, astfel cum sunt formulate la articolul 2 din TUE, ar trebui să fie luate în conformitate cu o procedură concepută exclusiv în acest sens, în urma consultării cu un comitet de personalități independente.

(16)	Autoritatea este un organ al Uniunii în sensul articolului 263 din TFUE.

(17)	Independența și transparența Comitetului de personalități independente ar trebui să fie garantată.

(18)

Statutul juridic european acordat partidelor politice europene și fundațiilor afiliate acestora ar trebui să le confere capacitate juridică și recunoaștere în toate statele membre. Astfel de capacitate juridică și recunoaștere nu le conferă dreptul de a numi candidați pentru alegerile naționale sau pentru Parlamentul European și nici dreptul de a participa la campanii pentru referendumuri. Atribuirea unor astfel de drepturi rămâne în competența statelor membre.

(19)

Activitățile partidelor politice europene și ale fundațiilor politice europene ar trebui să fie reglementate de prezentul regulament, iar în ceea ce privește aspectele nereglementate de prezentul regulament, de dispozițiile pertinente din legislația națională a statelor membre. Statutul juridic al unui partid politic european sau al unei fundații politice europene ar trebui să fie reglementat de prezentul regulament și de dispozițiile aplicabile din legislația națională a statului membru în care își are sediul („statul membru de sediu”). Statul membru de sediu ar trebui să poată să determine ex ante legea aplicabilă sau să lase acest aspect la latitudinea partidelor politice europene și a fundațiilor politice europene. De asemenea, statul membru de sediu ar trebui să poată să impună cerințe suplimentare sau diferite de cele prevăzute în prezentul regulament, inclusiv prevederi referitoare la înregistrarea și integrarea partidelor și a fundațiilor politice europene ca atare în sistemele administrative și de control naționale și la organizarea și statutele lor, inclusiv sub aspectul răspunderii, cu condiția ca aceste prevederi să nu contravină prezentului regulament.

(20)

Ca element esențial al deținerii statutului juridic european, partidele politice europene și fundațiile politice europene ar trebui să aibă personalitate juridică europeană. Dobândirea personalității juridice europene ar trebui condiționată de cerințe și proceduri menite să protejeze interesele statului membru de sediu, ale solicitantului de statut juridic european („solicitantul”) și ale terților interesați. În special, orice personalitate juridică națională preexistentă ar trebui transformată într-o personalitate juridică europeană și orice drepturi și obligații ale fostei entități juridice naționale ar trebui transferate noii entități juridice europene. De asemenea, pentru a facilita continuarea activității, ar trebui create garanții care să împiedice statul membru în cauză să aplice condiții prohibitive pentru o astfel de transformare. Statul membru de sediu ar trebui să poată să specifice tipurile de persoane juridice naționale care se pot transforma în persoane juridice europene și să își rezerve acordul cu privire la dobândirea personalității juridice europene în temeiul prezentului regulament până la prezentarea unor garanții corespunzătoare, îndeosebi sub aspectul legalității statutelor solicitantului în raport cu legile statului membru respectiv sau al protejării creditorilor sau titularilor de alte drepturi legate de orice personalitate juridică națională preexistentă.

(21)

Încetarea personalității juridice europene ar trebui condiționată de cerințe și proceduri menite să protejeze interesele Uniunii, ale statului membru de sediu, ale partidului politic european sau fundației politice europene și ale terților interesați. În special, dacă un partid politic european sau o fundație politică europeană dobândește personalitate juridică în conformitate cu legislația statului membru de sediu, ar trebui să se considere că a avut loc o transformare a personalității juridice europene și orice drepturi și obligații ale fostei entități juridice europene ar trebui transferate entității juridice naționale. De asemenea, pentru a facilita continuarea activității, ar trebui create garanții care să împiedice statul membru în cauză să aplice condiții prohibitive pentru o astfel de transformare. În cazul în care partidul politic european sau fundația politică europeană nu dobândește personalitate juridică în statul membru de sediu, acesta/aceasta ar trebui dizolvat(ă) în conformitate cu legislația statului membru respectiv și cu respectarea condiției de a nu avea un scop lucrativ. Autoritatea și ordonatorul de credite al Parlamentului European ar trebui să poată ajunge la un acord cu statul membru în cauză cu privire la modalitățile de încetare a personalității juridice europene, în special pentru a asigura recuperarea fondurilor primite de la bugetul general al Uniunii Europene și orice sancțiuni financiare.

(22)

În cazul în care un partid politic european sau o fundație politică europeană încalcă în mod grav legislația națională pertinentă și dacă încălcarea este legată de elemente care afectează respectarea valorilor fundamentale pe care se întemeiază Uniunea, astfel cum sunt formulate la articolul 2 din TUE, Autoritatea ar trebui să decidă, la cererea statului membru în cauză, să aplice procedurile stabilite prin prezentul regulament. De asemenea, Autoritatea ar trebui să decidă, la cererea statului membru de sediu, radierea din registru a partidului politic european sau a fundației politice europene care a încălcat, în mod grav, legislația națională relevantă sub orice alt aspect.

(23)

Eligibilitatea pentru finanțare din bugetul general al Uniunii Europene ar trebui să se limiteze la partidele politice europene și la fundațiile politice europene afiliate acestora, care au fost recunoscute ca atare și care au obținut un statut juridic european. Cu toate că este crucial să se asigure că nu se prevăd condiții excesive pentru înființarea unui partid politic european și că acestea pot fi îndeplinite în cel mai scurt timp de către alianțele transnaționale, organizate și serioase, de partide politice sau de persoane fizice sau ambele, este necesar să se stabilească, de asemenea, criterii proporționale de alocare a unor resurse limitate din bugetul general al Uniunii Europene, care să reflecte în mod obiectiv ambiția europeană și sprijinul electoral efectiv al unui partid politic european. Astfel de criterii se întemeiază cel mai bine pe rezultatul alegerilor pentru Parlamentul European, la care partidelor politice europene sau deputaților din cadrul acestora le revine obligația de a participa în temeiul prezentului regulament, care oferă un indiciu clar cu privire la recunoașterea electorală a unui partid politic european. Criteriile ar trebui să reflecte rolul Parlamentului European de reprezentare directă a cetățenilor Uniunii, atribuit în temeiul articolului 10 alineatul (2) din TUE, precum și obiectivul partidelor politice europene de a participa pe deplin la viața democratică a Uniunii și de a deveni actori activi în democrația reprezentativă a Europei, pentru a exprima în mod real părerile, opiniile și voința politică a cetățenilor Uniunii. Prin urmare, eligibilitatea pentru finanțare din bugetul general al Uniunii Europene ar trebui limitată la partidele politice europene care sunt reprezentate în Parlamentul European de cel puțin unul dintre membrii săi și la fundațiile politice europene care depun o solicitare printr-un partid politic european care este reprezentat în Parlamentul European de cel puțin unul dintre membrii săi.

(24)

Pentru a spori transparența finanțării partidelor politice europene și pentru a evita posibilele abuzuri privind normele de finanțare, un deputat în Parlamentul European ar trebui, exclusiv în scopul finanțării, să fie considerat drept membru al unui singur partid politic european, care ar trebui, atunci când este relevant, să fie cel la care este afiliat partidul său politic național sau regional la data finală de depunere a cererilor de finanțare.

(25)

Ar trebui stabilite procedurile care trebuie urmate de către partidele politice europene și de către fundațiile politice europene afiliate acestora atunci când solicită finanțare din bugetul general al Uniunii Europene, precum și procedurile, criteriile și normele care trebuie respectate pentru a se ajunge la o decizie privind acordarea acestei finanțări.

(26)

Pentru a mări independența, gradul de responsabilizare și responsabilitatea partidelor politice europene și a fundațiilor politice europene, anumite tipuri de donații și contribuții, din alte surse decât bugetul general al Uniunii Europene, ar trebui să fie interzise sau supuse unor limitări. Orice restricție impusă liberei circulații a capitalului care ar putea surveni în urma unor astfel de limitări se justifică din rațiuni legate de politica publică și este strict necesară pentru atingerea acestor obiective.

(27)

Partidele politice europene ar trebui să poată finanța campanii desfășurate în contextul alegerilor pentru Parlamentul European, în timp ce finanțarea și limitarea cheltuielilor electorale în legătură cu partidele și candidații la aceste alegeri ar trebui să fie reglementate de normele aplicabile în fiecare stat membru.

(28)

Partidele politice europene nu ar trebui să finanțeze, în mod direct sau indirect, alte partide politice și, în special, partide naționale sau candidați naționali. Fundațiile politice europene nu trebuie să finanțeze, în mod direct sau indirect, partide politice europene sau naționale și nici candidați europeni sau naționali. În plus, partidele politice europene și fundațiile politice europene afiliate acestora nu ar trebui să finanțeze campanii pentru referendumuri. Aceste principii sunt o reflectare a Declarației nr. 11 privind articolul 191 din Tratatul de instituire a Comunității Europene, anexată Actului final al Tratatului de la Nisa.

(29)

Ar trebui să fie stabilite norme și proceduri specifice de repartizare a creditelor disponibile în fiecare an din bugetul general al Uniunii Europene, ținând cont, pe de o parte, de numărul beneficiarilor și, pe de altă parte, de proporția deputaților aleși în Parlamentul European din fiecare partid politic european beneficiar și, prin extensie, din fundația politică europeană afiliată. Respectivele norme ar trebui să prevadă măsuri stricte privind transparența, răspunderea, auditarea și controlul financiar al partidelor politice europene și al fundațiilor politice europene afiliate acestora, precum și privind impunerea de sancțiuni proporționale, inclusiv în caz de încălcare de către un partid politic european sau o fundație politică europeană a valorilor pe care se întemeiază Uniunea, astfel cum sunt formulate la articolul 2 din TUE.

(30)

Pentru a asigura respectarea obligațiilor prevăzute în prezentul regulament cu privire la finanțarea și cheltuielile partidelor politice europene și ale fundațiilor politice europene și cu privire la alte aspecte, este necesară instituirea unor mecanisme de control eficace. În acest scop, Autoritatea, ordonatorul de credite al Parlamentului European și statele membre ar trebui să coopereze și să împărtășească toate informațiile necesare. Cooperarea reciprocă dintre autoritățile statelor membre ar trebui, de asemenea, încurajată, pentru a se asigura un control eficace și eficient al obligațiilor ce decurg din legislația națională aplicabilă.

(31)

Este necesar să se prevadă un sistem de sancțiuni clar, ferm și disuasiv, pentru a se asigura respectarea efectivă, proporțională și uniformă a obligațiilor privind activitățile partidelor politice europene și ale fundațiilor politice europene. Un astfel de sistem ar trebui să respecte principiul ne bis in idem, conform căruia același delict nu poate fi sancționat de două ori. Este de asemenea necesar să se definească rolul Autorității și, respectiv, acela al ordonatorului de credite al Parlamentului European în ceea ce privește controlul și verificarea conformității cu prezentul regulament, precum și mecanismul de cooperare dintre aceștia și autoritățile statelor membre.

(32)

Pentru a contribui la creșterea conștiinței politice europene a cetățenilor și pentru a intensifica transparența procesului electoral european, partidele politice europene ar trebui să fie încurajate să informeze cetățenii în timpul alegerilor pentru Parlamentul European cu privire la legăturile lor cu partidele politice naționale afiliate și candidații naționali.

(33)

Din motive de transparență și pentru consolidarea controlului și a răspunderii democratice a partidelor politice europene și a fundațiilor politice europene, informațiile considerate a fi de interes public major privind, în special, statutul lor, calitatea de membru, declarațiile financiare, donatorii și donațiile, contribuțiile și granturile primite de la bugetul general al Uniunii Europene, precum și informațiile legate de deciziile adoptate de Autoritate și de ordonatorul de credite al Parlamentului European cu privire la înregistrare, finanțare și sancțiuni ar trebui publicate. Stabilirea unui cadru de reglementare de natură să asigure că aceste informații sunt disponibile pentru public reprezintă mijlocul cel mai eficace de promovare a unor condiții de egalitate și a unei concurențe echitabile la nivelul forțelor politice, precum și de desfășurare a unor procese legislative și electorale deschise, transparente și democratice, consolidându-se astfel încrederea cetățenilor și a alegătorilor în democrația reprezentativă la nivel european și, la nivel general, prevenindu-se cazurile de corupție și abuz de putere.

(34)

În conformitate cu principiul proporționalității, obligația de a se publica identitatea donatorilor care sunt persoane fizice nu ar trebui să se aplice donațiilor în valoare de 1 500 EUR sau mai puțin, pe an și pe donator. De asemenea, obligația respectivă nu ar trebui să vizeze donațiile cu valoarea cuprinsă între 1 500 și 3 000 EUR pe an, decât în cazul în care donatorul și-a exprimat în prealabil acordul în scris în vederea publicării. Aceste praguri asigură un echilibru adecvat între dreptul fundamental la protejarea datelor cu caracter personal, pe de o parte, și interesul public legitim pentru transparență în ceea ce privește finanțarea partidelor politice europene și a fundațiilor politice europene, pe de altă parte, așa cum se reflectă în recomandările internaționale referitoare la evitarea corupției legate de finanțarea partidelor și fundațiilor politice. Dezvăluirea donațiilor a căror valoare depășește 3 000 EUR pe an și pe donator ar trebui să permită controlul și supravegherea publică efectivă a relațiilor dintre donatori și partidele politice europene. De asemenea, în conformitate cu principiul proporționalității, informațiile referitoare la donații ar trebui publicate anual, cu excepția perioadei în care au loc campaniile pentru Parlamentul European sau cu excepția donațiilor care depășesc 12 000 EUR, caz în care publicarea ar trebui să aibă loc în regim de urgență.

(35)

Prezentul regulament respectă drepturile fundamentale și principiile consacrate în Cartă, în special articolele 7 și 8, care prevăd că orice persoană are dreptul la respect pentru viața privată și la protecția datelor cu caracter personal care privesc persoana respectivă, și trebuie pus în aplicare cu respectarea deplină a acestor drepturi și principii.

(36)	Regulamentul (CE) nr. 45/2001 al Parlamentului European și al Consiliului (8) se aplică prelucrării datelor cu caracter personal, efectuată de Autoritate, Parlamentul European și Comitetul de personalități independente, în aplicarea prezentului regulament.

(37)	Directiva 95/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului (9) se aplică prelucrării datelor cu caracter personal efectuată în aplicarea prezentului regulament.

(38)

Din motive de securitate juridică, este necesar să se clarifice faptul că Autoritatea, Parlamentul European, partidele politice europene și fundațiile politice europene, autoritățile naționale competente pentru exercitarea controlului privind aspectele legate de finanțarea partidelor politice europene și a fundațiilor politice europene, precum și alte părți terțe relevante menționate sau prevăzute în prezentul regulament sunt operatori de date, în sensul Regulamentului (CE) nr. 45/2001 sau al Directivei 95/46/CE. De asemenea, este necesar să se specifice perioada maximă în care se pot păstra datele cu caracter personal colectate în scopul de a asigura legalitatea, regularitatea și transparența finanțării partidelor politice europene și a fundațiilor politice europene, precum și componența partidelor politice europene. În calitate de operatori de date, Autoritatea, Parlamentul European, partidele politice europene și fundațiile politice europene, autoritățile naționale competente și părțile terțe relevante trebuie să ia toate măsurile corespunzătoare pentru a se conforma obligațiilor impuse de Regulamentul (CE) nr. 45/2001 și de Directiva 95/46/CE, în special cele privind legalitatea prelucrării datelor, securitatea activităților de prelucrare, furnizarea de informații și drepturile persoanelor vizate de a avea acces la propriile date cu caracter personal, precum și de a obține corectarea și ștergerea datelor lor cu caracter personal.

(39)

În ceea ce privește prelucrarea datelor, efectuată în aplicarea prezentului regulament, se aplică capitolul III din Directiva 95/46/CE privind acțiunile în justiție, răspunderea și sancțiunile. Autoritățile naționale competente sau părțile terțe relevante ar trebui să răspundă, în conformitate cu legislația internă aplicabilă, pentru orice prejudicii pe care le produc. În plus, statele membre ar trebui să se asigure că autorităților naționale competente sau părților terțe relevante li se aplică sancțiuni corespunzătoare în cazul încălcării prezentului regulament.

(40)	Asistența tehnică acordată de Parlamentul European partidelor politice europene ar trebui să aibă ca fundament principiul egalității de tratament, ar trebui să fie furnizată pe bază de factură și de plată și să facă obiectul unui raport public periodic.

(41)	Informațiile esențiale privind aplicarea prezentului regulament ar trebui să fie puse la dispoziția publicului pe un site web dedicat.

(42)

Controlul judiciar din partea Curții de Justiție a Uniunii Europene va contribui la asigurarea aplicării corecte a prezentului regulament. De asemenea, ar trebui prevăzută posibilitatea ca partidele politice europene sau fundațiile politice europene să fie audiate și să adopte măsuri corective, înainte de a le fi impuse sancțiuni.

(43)	Statele membre ar trebui să asigure existența unor prevederi naționale care să contribuie la aplicarea efectivă a prezentului regulament.

(44)

Statele membre ar trebui să dispună de timp suficient pentru a adopta prevederi care să asigure aplicarea lipsită de dificultăți și efectivă a prezentului regulament. În consecință, ar trebui prevăzută o perioadă de tranziție între intrarea în vigoare a prezentului regulament și punerea sa în aplicare.

(45)	Autoritatea Europeană pentru Protecția Datelor a fost consultată și a adoptat un aviz (10).

(46)	Având în vedere necesitatea operării unor modificări și completări semnificative ale normelor și procedurilor aplicabile în prezent partidelor politice și fundațiilor politice la nivelul Uniunii, este necesar ca Regulamentul (CE) nr. 2004/2003 să fie abrogat,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

CAPITOLUL I

DISPOZIȚII GENERALE

Articolul 1

Obiect

Prezentul regulament stabilește condițiile care reglementează statutul și finanțarea partidelor politice la nivel european („partide politice europene”) și a fundațiilor politice la nivel european („fundații politice europene”).

Articolul 2

Definiții

În sensul prezentului regulament:

„partid politic” înseamnă o asociație de cetățeni:

—	care urmărește obiective politice; și

—	care este fie recunoscută, fie înființată în conformitate cu ordinea juridică din cel puțin un stat membru;

2.	„alianță politică” înseamnă o cooperare structurată între partide politice și/sau cetățeni;

3.	„partid politic european” înseamnă o alianță politică ce urmărește obiective politice și este înregistrată la Autoritatea pentru partidele și fundațiile politice europene instituită la articolul 6, în conformitate cu condițiile și procedurile stabilite în prezentul regulament;

„fundație politică europeană” înseamnă o entitate care este afiliată în mod oficial unui partid politic european, care și-a înregistrat statutul la Autoritate, în conformitate cu condițiile și procedurile stabilite în prezentul regulament și care, prin activitățile sale, în cadrul obiectivelor și valorilor fundamentale urmărite de Uniune, sprijină și completează obiectivele partidului politic european prin îndeplinirea uneia sau a mai multor sarcini, după cum urmează:

(a)	observarea, analiza și contribuția la dezbaterile privind chestiunile de politică publică europeană și procesul de integrare europeană;

(b)

inițierea de activități legate de chestiunile de politică publică europeană, cum ar fi organizarea și sprijinirea seminariilor, activităților de formare, conferințelor și studiilor privind astfel de subiecte, prin implicarea părților interesate relevante, inclusiv a organizațiilor de tineret și a altor reprezentanți ai societății civile;

(c)	dezvoltarea cooperării în vederea promovării democrației, inclusiv în țările terțe;

(d)	asigurarea unui cadru pentru cooperarea, la nivel european, a fundațiilor politice naționale, a persoanelor din mediul universitar și a altor părți interesate;

5.	„parlament regional” sau „adunare regională” înseamnă un organism ai cărui membri sunt fie titularii unui mandat electoral regional, fie răspund politic în fața unei adunări rezultate din alegeri;

„finanțare din bugetul general al Uniunii Europene” înseamnă o subvenție acordată în conformitate cu partea I titlul VI din Regulamentul (CE, Euratom) nr. 966/2012 al Parlamentului European și al Consiliului (11) (Regulamentul financiar) sau o contribuție acordată în conformitate cu partea II titlul VIII din respectivul regulament;

„donație” înseamnă alocări sub formă de numerar, orice alocare în natură, furnizarea unor bunuri sau servicii sub valoarea de piață (inclusiv împrumuturi) sau lucrări și/sau orice alte tranzacții care constituie un avantaj economic pentru partidul politic european sau pentru fundația politică europeană în cauză, cu excepția contribuțiilor de la membri și a activităților politice obișnuite desfășurate de persoane pe bază de voluntariat;

„contribuție de la membri” înseamnă orice plată în numerar, inclusiv cotizații sau orice contribuție în natură sau furnizarea sub valoarea de piață de bunuri sau servicii (inclusiv împrumuturi) sau lucrări și/sau orice alte tranzacții care constituie un avantaj economic pentru partidul politic european sau pentru fundația politică europeană în cauză, atunci când sunt furnizate partidului politic european sau fundației politice europene de unul dintre membrii acestora, cu excepția activităților politice obișnuite desfășurate de membri, considerați individual, pe bază de voluntariat;

9.	„buget anual” înseamnă, în sensul articolelor 20 și 27, totalul cheltuielilor dintr-un anumit an, astfel cum sunt raportate în situațiile financiare anuale ale partidului politic european sau ale fundației politice europene în cauză;

10.

„punct de contact național” înseamnă unul dintre punctele de legătură desemnate pentru chestiuni ținând de baza centrală de date privind excluderile menționată la articolul 108 din Regulamentul financiar și la articolul 144 din Regulamentul delegat (UE) nr. 1268/2012 al Comisiei (12) sau orice alte persoane desemnate de autoritățile pertinente din statele membre în scopul schimburilor de informații în aplicarea prezentului regulament;

11.	„sediu” înseamnă locul în care partidul politic european sau fundația politică europeană își are administrația centrală;

12.	„concurs de infracțiuni” înseamnă două sau mai multe infracțiuni comise ca parte a aceluiași act ilegal;

13.	„recidivă” înseamnă o infracțiune comisă în perioada de cinci ani ulterioară impunerii unei sancțiuni respectivului făptuitor pentru același tip de infracțiune.

CAPITOLUL II

STATUTUL PARTIDELOR POLITICE EUROPENE ȘI AL FUNDAȚIILOR POLITICE EUROPENE

Articolul 3

Condiții de înregistrare

(1) O alianță politică are dreptul de a solicita înregistrarea ca partid politic european, sub rezerva următoarelor condiții:

(a)	trebuie să aibă sediul într-un stat membru, conform celor indicate în statutul său;

(b)

trebuie să fie reprezentată, ea însăși sau membrii săi, în cel puțin un sfert din statele membre, de deputați în Parlamentul European sau de membri în parlamentele naționale, în parlamentele regionale ori în adunările regionale; sau

trebuie să fi obținut, ea însăși sau partidele sale membre, în cel puțin o pătrime din statele membre, minimum trei la sută din voturile exprimate în fiecare din statele membre respective la cele mai recente alegeri pentru Parlamentul European;

(c)

trebuie să respecte, în special în programul și în activitățile sale, valorile pe care se întemeiază Uniunea, astfel cum sunt formulate la articolul 2 din TUE, și anume respectarea demnității umane, libertății, democrației, egalității, statului de drept, precum și respectarea drepturilor omului, inclusiv a drepturilor persoanelor care aparțin minorităților;

(d)	trebuie să fi participat, ea însăși sau membrii săi, la alegerile pentru Parlamentul European ori să își fi exprimat în mod public intenția de a participa la alegerile următoare pentru Parlamentul European; și

(e)	nu trebuie să urmărească scopuri lucrative.

(2) Un solicitant are dreptul de a solicita înregistrarea ca fundație politică europeană sub rezerva următoarelor condiții:

(a)	trebuie să fie afiliat unui partid politic european înregistrat în conformitate cu condițiile și procedurile stabilite în prezentul regulament;

(b)	trebuie să aibă sediul într-un stat membru, conform celor indicate în statut;

(c)

(d)	obiectivele acestuia trebuie să completeze obiectivele partidului politic european la care este afiliat în mod oficial;

(e)	organul său de conducere trebuie să fie compus din membri proveniți din cel puțin un sfert din statele membre; și

(f)	nu trebuie să urmărească scopuri lucrative.

(3) Un partid politic european poate avea doar o singură fundație politică europeană afiliată în mod oficial. Fiecare partid politic european și fundație politică europeană trebuie să asigure o separare între gestionarea zilnică și structurile lor de conducere și conturile lor financiare.

Articolul 4

Guvernanța partidelor politice europene

(1) Statutul unui partid politic european este în conformitate cu legislația aplicabilă a statului membru de sediu și include dispoziții care acoperă cel puțin următoarele elemente:

(a)	denumirea și logo-ul, care trebuie să se distingă cu claritate de cele ale oricărui partid politic european existent sau ale oricărei fundații politice europene existente;

(b)	adresa sediului său;

(c)	un program politic, care stabilește scopul și obiectivele partidului;

(d)	o declarație, în conformitate cu articolul 3 alineatul (1) litera (e), prin care afirmă că nu urmărește scopuri lucrative;

(e)	dacă este cazul, denumirea fundației politice afiliate și o descriere a relației oficiale dintre acestea;

(f)	procedurile și organizarea administrativă și financiară, specificând în particular organele și oficiile care dețin competențe administrative, financiare și de reprezentare juridică și normele privind întocmirea, aprobarea și verificarea conturilor anuale; și

(g)	procedura internă de urmat în caz de dizolvare voluntară ca partid politic european.

(2) Statutul unui partid politic european include prevederi privind organizarea internă de partid care acoperă cel puțin următoarele elemente:

(a)	modalitățile de admitere, demisie și excludere din partid a membrilor săi, lista partidelor membre fiind anexată la statut;

(b)	drepturile și obligațiile asociate tuturor tipurilor de afiliere, precum și drepturile de vot pertinente;

(c)	competențele, responsabilitățile și componența organelor sale de conducere, cu specificarea, în cazul fiecăruia, a criteriilor de selecție a candidaților și a modalităților de numire și de demitere a acestora;

(d)	procesele sale decizionale interne, în special procedura de vot, precum și cerințele privind cvorumul;

(e)	abordarea acestuia în materie de transparență, în special în ceea ce privește evidențele contabile, conturile și donațiile, viața privată și protecția datelor cu caracter personal; și

(f)	procedura internă de modificare a statutului său.

(3) Statul membru de sediu poate impune cerințe suplimentare cu privire la statut, cu condiția ca respectivele cerințe suplimentare să nu contravină prezentului regulament.

Articolul 5

Guvernanța fundațiilor politice europene

(1) Statutul unei fundații politice europene este în conformitate cu legislația aplicabilă a statului membru de sediu și include dispoziții care acoperă cel puțin următoarele elemente:

(a)	denumirea și logo-ul, care trebuie să se distingă cu claritate de cele ale oricărui partid politic european existent sau ale oricărei fundații politice europene existente;

(b)	adresa sediului său;

(c)	o descriere a scopului și a obiectivelor sale, care trebuie să fie compatibilă cu sarcinile enumerate la articolul 2 punctul 4;

(d)	o declarație, în conformitate cu articolul 3 alineatul (2) litera (f), prin care afirmă că nu urmărește scopuri lucrative;

(e)	denumirea partidului politic european la care este direct afiliată, precum și o descriere a relației oficiale dintre acestea;

(f)	o listă a organelor sale, în care să se precizeze pentru fiecare în parte competențele, responsabilitățile și componența, inclusiv modalitățile de numire și destituire a membrilor și a conducerii acestor organe;

(g)	procedurile și organizarea administrativă și financiară, specificând în particular organele și oficiile care dețin competențe administrative, financiare și de reprezentare juridică și normele privind întocmirea, aprobarea și verificarea conturilor anuale;

(h)	procedura internă de modificare a statutului său; și

(i)	procedura internă de urmat în caz de dizolvare voluntară ca fundație politică europeană.

(2) Statul membru de sediu poate impune cerințe suplimentare cu privire la statut, cu condiția ca respectivele cerințe suplimentare să nu contravină prezentului regulament.

Articolul 6

Autoritatea pentru partidele politice europene și fundațiile politice europene

(1) Prin prezentul regulament, se înființează o autoritate pentru partidele politice europene și fundațiile politice europene („Autoritatea”), în scopul înregistrării, controlului și impunerii de sancțiuni asupra partidelor politice europene și a fundațiilor politice europene în conformitate cu prezentul regulament.

(2) Autoritatea are personalitate juridică. Aceasta este independentă și își exercită funcțiile în deplină conformitate cu prezentul regulament.

Autoritatea hotărăște în ceea ce privește înregistrarea și anularea înregistrării partidelor politice europene și a fundațiilor politice europene în conformitate cu procedurile și condițiile specificate în prezentul regulament. De asemenea, Autoritatea verifică periodic dacă condițiile de înregistrare prevăzute la articolul 3 și prevederile privind guvernanța stabilite în conformitate cu articolul 4 alineatul (1) literele (a), (b) și (d)-(f) și cu articolul 5 alineatul (1) literele (a)-(e) și (g) continuă să fie îndeplinite de partidele politice europene și de fundațiile politice europene înregistrate.

La luarea deciziilor, Autoritatea ține seama pe deplin de dreptul fundamental la libertatea de asociere și de necesitatea asigurării pluralismului partidelor politice în Europa.

Autoritatea este reprezentată de directorul său, care ia toate deciziile Autorității în numele acesteia.

(3) Directorul Autorității este numit pentru un mandat unic de cinci ani, de către Parlamentul European, Consiliu și Comisie (în comun denumite „Autoritatea împuternicită să facă numiri”), acționând de comun acord, pe baza propunerilor făcute de un comitet de selecție compus din secretarii generali ai acestor trei instituții, în urma unui apel deschis pentru candidaturi.

Directorul Autorității este selectat pe baza calităților sale personale și profesionale. Acesta/aceasta nu este deputat în Parlamentul European, nu deține mandate electorale și nu are calitatea de actual sau fost angajat al unui partid politic european sau al unei fundații politice europene. Directorul selectat nu trebuie să se afle într-un conflict de interese între sarcinile sale în calitate de director al Autorității și orice altă însărcinare oficială, în special în raport cu aplicarea prevederilor prezentului regulament.

În caz de vacanță a postului ca urmare a demisiei, pensionării, destituirii sau decesului, acesta se ocupă în conformitate cu aceeași procedură.

În cazul unei înlocuiri normale sau al unei demisii voluntare, directorul continuă să-și exercite funcțiile până la numirea unui înlocuitor.

În cazul în care directorul Autorității nu mai îndeplinește condițiile cerute pentru îndeplinirea sarcinilor sale, el/ea poate fi destituit(ă) de comun acord de cel puțin două dintre cele trei instituții menționate la primul paragraf și pe baza unui raport întocmit de comitetul de selecție menționat la primul paragraf din proprie inițiativă sau la cererea uneia dintre cele trei instituții.

Directorul Autorității este independent în îndeplinirea sarcinilor sale. Atunci când acționează în numele Autorității, directorul nu solicită și nu primește instrucțiuni de la nicio instituție sau guvern sau de la vreun alt organ, birou sau agenție. Directorul Autorității se abține de la orice acte incompatibile cu natura îndatoririlor sale.

În raporturile cu directorul, Parlamentul European, Consiliul și Comisia își exercită în comun competențele conferite Autorității împuternicite să facă numiri prin Statutul funcționarilor Uniunii Europene și Regimul aplicabil celorlalți agenți ai Uniunii Europene prevăzute în Regulamentul (CEE, Euratom, CECO) nr. 259/68 al Consiliului (13). Fără a aduce atingere deciziilor de numire și destituire, cele trei instituții pot conveni să încredințeze oricăreia dintre ele unele dintre competențele rămase conferite Autorității împuternicite să facă numiri sau pe toate acestea.

Autoritatea împuternicită să facă numiri îi poate încredința directorului alte sarcini, cu condiția ca acestea să nu fie incompatibile cu volumul de muncă ce rezultă din calitatea sa de director al Autorității și să nu fie susceptibile de a crea vreun conflict de interese sau de a periclita deplina independență a directorului.

(4) Autoritatea este amplasată fizic la Parlamentul European, care îi asigură acesteia birourile necesare și facilități de sprijin administrativ.

(5) Directorul Autorității este asistat de personal provenind de la una sau mai multe instituții ale Uniunii. Atunci când lucrează pentru Autoritate, acest personal acționează exclusiv sub autoritatea directorului Autorității.

Selectarea personalului nu trebuie să fie susceptibilă de a avea ca rezultat un conflict de interese între sarcinile lor în cadrul Autorității și alte sarcini oficiale și personalul trebuie să se abțină de la orice acte incompatibile cu natura îndatoririlor lor.

(6) Autoritatea încheie acorduri cu Parlamentul European și, dacă este cazul, cu alte instituții sau orice alte aranjamente administrative necesare pentru a-și îndeplini sarcinile, în special acorduri cu privire la personalul, serviciile și sprijinul acordat în temeiul alineatelor (4), (5) și (8).

(7) Creditele pentru cheltuielile Autorității sunt prevăzute la un titlu separat din secțiunea rezervată Parlamentului European din bugetul general al Uniunii Europene. Creditele trebuie să fie suficiente pentru a garanta funcționarea integrală și independentă a Autorității. Directorul prezintă Parlamentului European un proiect de plan bugetar pentru Autoritate, care este făcut public. Parlamentul European delegă directorului Autorității atribuțiile de ordonator de credite legate de creditele respective.

(8) Regulamentul nr. 1 al Consiliului (14) se aplică Autorității.

Serviciile de traducere necesare pentru funcționarea Autorității și a registrului vor fi asigurate de Centrul de Traduceri al Organismelor Uniunii Europene.

(9) Autoritatea și ordonatorul de credite al Parlamentului European își împărtășesc toate informațiile necesare pentru îndeplinirea responsabilităților ce le revin în temeiul prezentului regulament.

(10) Directorul prezintă anual Parlamentului European, Consiliului și Comisiei un raport referitor la activitățile Autorității.

(11) Curtea de Justiție a Uniunii Europene revizuiește legalitatea deciziilor Autorității în conformitate cu articolul 263 din TFUE și are jurisdicție în cazul litigiilor legate de compensarea daunelor cauzate de Autoritate în conformitate cu articolele 268 și 340 din TFUE. În cazul în care Autoritatea nu adoptă o decizie în cazurile în care se prevede astfel prin prezentul regulament, pot fi intentate la Curtea de Justiție a Uniunii Europene acțiuni în constatarea abținerii de a acționa în conformitate cu articolul 265 din TFUE.

Articolul 7

Registrul pentru partidele și fundațiile politice europene

(1) Autoritatea ține și gestionează un registru al partidelor politice europene și fundațiilor politice europene. Informațiile din registru sunt disponibile online, în conformitate cu articolul 32.

(2) Pentru a asigura funcționarea adecvată a registrului, Comisia este împuternicită să adopte acte delegate, în conformitate cu articolul 36 și în sfera de aplicare a prevederilor pertinente din prezentul regulament privind:

(a)

informațiile și documentele justificative deținute de Autoritate pentru care registrul este depozitarul competent, care includ statutul partidelor politice europene sau al fundațiilor politice europene, orice alte documente prezentate ca parte a cererilor de înregistrare în conformitate cu articolul 8 alineatul (2), orice documente primite de la statul membru de sediu, astfel cum se prevede la articolul 15 alineatul (2), și informații referitoare la identitatea persoanelor care sunt membre ale organelor sau dețin funcții investite cu puteri administrative, financiare și de reprezentare juridică, astfel cum se prevede la articolul 4 alineatul (1) litera (f) și la articolul 5 alineatul (1) litera (g);

(b)

materialele din registru menționate la litera (a) de la prezentul alineat pentru care registrul este competent să le certifice legalitatea, conform celor stabilite de Autoritate în baza competențelor care îi revin în temeiul prezentului regulament. Autoritatea nu este competentă să verifice respectarea de către un partid politic european sau o fundație politică europeană a oricărei obligații sau cerințe impuse partidului sau fundației respective de statul membru de sediu în conformitate cu articolul 4, articolul 5 și articolul 14 alineatul (2) și care este în plus față de obligațiile și cerințele stabilite prin prezentul regulament.

(3) Comisia precizează, prin acte de punere în aplicare, sistemul numeric de înregistrare care se aplică registrului și extrasele standard din registru care se pun la dispoziția terților, la cerere, inclusiv cuprinsul scrisorilor și documentelor. Aceste informații nu includ alte date cu caracter personal decât identitatea persoanelor care sunt membre ale organelor sau care dețin funcții investite cu puteri administrative, financiare și de reprezentare juridică, astfel cum se menționează la articolul 4 alineatul (1) litera (f) și la articolul 5 alineatul (1) litera (g). Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 37.

Articolul 8

Cererea de finanțare

(1) O cerere de înregistrare se depune la Autoritate. Cererea de înregistrare ca fundație politică europeană se depune exclusiv prin intermediul partidului politic european la care solicitantul este afiliat oficial.

(2) Cererea trebuie să fie însoțită de:

(a)	documente care dovedesc că solicitantul îndeplinește condițiile prevăzute la articolul 3, inclusiv o declarație oficială standard, sub forma stabilită în anexă;

(b)	statutul partidului sau al fundației, cuprinzând prevederile cerute la articolele 4 și 5, inclusiv anexele pertinente și, dacă este cazul, declarația statului membru de sediu menționată la articolul 15 alineatul (2).

(3) Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 36 și în sfera de aplicare a prevederilor pertinente din prezentul regulament:

(a)	pentru identificarea oricăror informații suplimentare sau a oricăror documente de bază în legătură cu alineatul (2), necesare pentru a-i permite Autorității să-și îndeplinească integral responsabilitățile care îi revin în temeiul prezentului regulament în ceea ce privește funcționarea registrului;

(b)

în vederea modificării declarației oficiale standard din anexă în legătură cu datele care trebuie completate de solicitant atunci când este necesar să se asigure că se dețin informații suficiente referitoare la semnatar, mandatul acestuia/acesteia și partidul politic european sau fundația politică europeană pe care este mandatat(ă) să îl/o reprezinte în scopul declarației.

(4) Documentația depusă la Autoritate ca parte a cererii se publică fără întârziere pe site-ul internet menționat la articolul 32.

Articolul 9

Examinarea cererii și decizia Autorității

(1) Cererea este examinată de Autoritate pentru a stabili dacă solicitantul îndeplinește condițiile pentru înregistrare stabilite la articolul 3 și dacă statutul cuprinde prevederile cerute la articolele 4 și 5.

(2) Autoritatea adoptă o decizie de înregistrare a solicitantului, dacă nu stabilește că acesta nu îndeplinește condițiile pentru înregistrare stabilite la articolul 3 sau că statutul nu cuprinde prevederile cerute la articolele 4 și 5.

Autoritatea publică decizia de înregistrare a solicitantului în termen de o lună de la primirea cererii de înregistrare a solicitantului sau, atunci când sunt aplicabile procedurile stabilite la articolul 15 alineatul (4), în termen de patru luni de la primirea cererii de înregistrare.

În cazul în care o cerere este incompletă, Autoritatea îi cere solicitantului să prezinte, fără întârziere, toate informațiile suplimentare cerute. Termenul stabilit la al doilea paragraf începe să curgă numai de la data la care Autoritatea primește o cerere completă.

(3) Declarația oficială standard menționată la articolul 8 alineatul (2) litera (a) este considerată drept suficientă pentru ca Autoritatea să stabilească dacă solicitantul îndeplinește condițiile specificate la articolul 3 alineatul (1) litera (c) sau la articolul 3 alineatul (2) litera (c), în funcție de care dintre acestea este aplicabil.

(4) Decizia Autorității de înregistrare a unui solicitant se publică în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, împreună cu statutul partidului sau al fundației. Decizia Autorității de a nu înregistra un solicitant se publică în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, împreună cu motivele detaliate de respingere.

(5) Orice modificări aduse documentelor ori statutului prezentate ca parte a cererii de înregistrare în conformitate cu articolul 8 alineatul (2) sunt notificate Autorității, care actualizează înregistrarea în conformitate cu procedurile stabilite la articolul 15 alineatele (2) și (4), mutatis mutandis.

(6) Lista actualizată a partidelor membre ale unui partid politic european, anexată la statutul partidului în conformitate cu articolul 4 alineatul (2), se transmite anual Autorității. Orice modificări în urma cărora partidul politic european nu mai îndeplinește condiția prevăzută la articolul 3 alineatul (1) litera (b) sunt comunicate Autorității în termen de patru săptămâni de la orice astfel de modificare.

Articolul 10

Verificarea îndeplinirii condițiilor și cerințelor privind înregistrarea

(1) Fără a aduce atingere procedurii stabilite la alineatul (3), Autoritatea verifică periodic dacă condițiile de înregistrare prevăzute la articolul 3 și prevederile privind guvernanța prevăzute la articolul 4 alineatul (1) literele (a), (b) și (d)-(f) și la articolul 5 alineatul (1) literele (a)-(e) și (g) continuă să fie îndeplinite de partidele politice europene și fundațiile politice europene înregistrate.

(2) Dacă Autoritatea constată că una dintre condițiile de înregistrare sau prevederile privind guvernanța menționate la alineatul (1), cu excepția condițiilor de la articolul 3 alineatul (1) litera (c) și de la articolul 3 alineatul (2) litera (c), nu mai sunt îndeplinite, aceasta notifică partidul politic european în cauză.

(3) Parlamentul European, Consiliul sau Comisia poate depune la Autoritate o cerere de verificare a îndeplinirii condițiilor prevăzute la articolul 3 alineatul (1) litera (c) și la articolul 3 alineatul (2) litera (c) de către un anumit partid politic european sau o anumită fundație politică europeană. În astfel de cazuri și în cazurile menționate la articolul 16 alineatul (3) litera (a), Autoritatea îi solicită Comitetului de personalități independente instituit în conformitate cu articolul 11 un aviz cu privire la situația respectivă. Comitetul emite avizul în termen de două luni.

În cazul în care la cunoștința Autorității ajung fapte care ar putea da naștere unor îndoieli în legătură cu îndeplinirea de către un partid politic european sau o fundație politică europeană a condițiilor prevăzute la articolul 3 alineatul (1) litera (c) și la articolul 3 alineatul (2) litera (c), aceasta informează Parlamentul European, Consiliul și Comisia pentru a-i permite oricăreia dintre aceste instituții să depună o cerere de verificare astfel cum se menționează la primul paragraf. Fără a aduce atingere primului paragraf, Parlamentul European, Consiliul și Comisia Europeană își manifestă intenția în termen de două luni de la primirea informațiilor respective.

Procedurile prevăzute la primul și la al doilea paragraf nu se inițiază într-o perioadă care precedă cu două luni alegerile pentru Parlamentul European.

Având în vedere avizul comitetului, Autoritatea decide dacă să anuleze înregistrarea partidului politic european sau a fundației politice europene în cauză. Decizia Autorității se motivează corespunzător.

O decizie a Autorității de anulare a înregistrării pe motive de neîndeplinire a condițiilor stabilite la articolul 3 alineatul (1) litera (c) sau la articolul 3 alineatul (2) litera (c) poate fi adoptată numai în caz de încălcare evidentă și gravă a respectivelor condiții. Decizia respectivă face obiectul procedurii prevăzute la alineatul (4).

(4) O decizie a Autorității de anulare a înregistrării unui partid sau a unei fundații politice europene pe motiv de încălcare evidentă și gravă în ceea ce privește îndeplinirea condițiilor prevăzute la articolul 3 alineatul (1) litera (c) sau la articolul 3 alineatul (2) litera (c) se comunică Parlamentului European și Consiliului. Decizia nu intră în vigoare decât în cazul în care Parlamentul European și Consiliul nu formulează nicio obiecțiune în termen de trei luni de la comunicarea deciziei către Parlamentul European și Consiliu sau în cazul în care, înaintea expirării termenului respectiv, Parlamentul European și Consiliul informează Autoritatea că nu vor formula obiecțiuni. În cazul unei obiecțiuni din partea Parlamentului European și a Consiliului, partidul politic european sau fundația politică europeană rămân înregistrate.

Parlamentul European și Consiliul pot formula obiecțiuni la decizie exclusiv din motive legate de evaluarea îndeplinirii condițiilor de înregistrare prevăzute la articolul 3 alineatul (1) litera (c) și la articolul 3 alineatul (2) litera (c).

Partidul politic european sau fundația politică europeană în cauză este informat(ă) că au fost formulate obiecțiuni la decizia Autorității de anulare a înregistrării.

Parlamentul European și Consiliul adoptă o poziție în conformitate cu propriile norme în materie de luare a deciziilor, astfel cum sunt stabilite în conformitate cu tratatele. Toate obiecțiunile trebuie să fie motivate corespunzător și puse la dispoziția publicului.

(5) O decizie a Autorității de anulare a înregistrării unui partid politic european sau a unei fundații politice europene cu privire la care nu au fost formulate obiecțiuni în conformitate cu procedura prevăzută la alineatul (4) se publică în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, împreună cu motivele detaliate de anulare a înregistrării, și intră în vigoare la trei luni de la data publicării.

(6) O fundație politică europeană își pierde în mod automat statutul dacă partidul politic european la care este afiliată este radiat din registru.

Articolul 11

Comitetul de personalități independente

(1) Prin prezentul regulament se înființează un comitet de personalități independente. Comitetul este alcătuit din șase membri, Parlamentul European, Consiliul și Comisia numind fiecare câte doi membri. Membrii comitetului sunt selectați pe baza calităților lor personale și profesionale. Aceștia nu sunt deputați în Parlamentul European, membri ai Consiliului sau ai Comisiei, nu dețin mandate electorale și nu au calitatea de reprezentanți sau funcționari ai Uniunii Europene și nici de actual sau fost angajat al unui partid politic european sau al unei fundații politice europene.

Membrii comitetului își îndeplinesc sarcinile în mod independent. Membrii nu solicită și nici nu acceptă instrucțiuni de la vreo instituție sau guvern sau de la vreun alt organ, birou sau agenție și se abțin de la orice acte incompatibile cu natura îndatoririlor lor.

Comitetul se reînnoiește în termen de șase luni de la sfârșitul primei sesiuni a Parlamentului European care urmează după alegerile pentru Parlamentul European. Mandatul membrilor nu poate fi reînnoit.

(2) Comitetul își adoptă propriul regulament de procedură. Președintele comitetului este ales de membrii acestuia din propriile rânduri, în conformitate cu regulamentul respectiv. Secretariatul și finanțarea comitetului sunt asigurate de Parlamentul European. Secretariatul comitetului acționează sub unica autoritate a comitetului.

(3) La cererea Autorității, comitetul emite un aviz referitor la orice eventuală încălcare evidentă și gravă a valorilor pe care este întemeiată Uniunea Europeană, astfel cum se menționează la articolul 3 alineatul (1) litera (c) și la articolul 3 alineatul (2) litera (c), de către un partid politic european sau o fundație politică europeană. În acest scop, comitetul poate solicita orice document și probă pertinentă de la Autoritate, de la Parlamentul European, de la partidul politic european sau fundația politică europeană în cauză, de la alte partide politice, fundații politice sau alte părți interesate și poate cere audierea reprezentanților lor.

În avizele sale, comitetul ține seama pe deplin de dreptul fundamental la libertatea de asociere și de necesitatea asigurării pluralismului partidelor politice în Europa.

Avizele comitetului se publică fără întârziere.

CAPITOLUL III

STATUTUL JURIDIC AL PARTIDELOR POLITICE EUROPENE ȘI AL FUNDAȚIILOR POLITICE EUROPENE

Articolul 12

Personalitate juridică

Partidele politice europene și fundațiile politice europene au personalitate juridică europeană.

Articolul 13

Recunoașterea și capacitatea juridică

Partidele politice europene și fundațiile politice europene se bucură de recunoaștere și capacitate juridică în toate statele membre.

Articolul 14

Legea aplicabilă

(1) Partidele politice europene și fundațiile politice europene sunt reglementate de prezentul regulament.

(2) Pentru aspectele pe care prezentul regulament nu le reglementează sau, în cazul în care unele aspecte sunt reglementate doar parțial, pentru acele aspecte care nu sunt acoperite, partidele politice europene și fundațiile politice europene se află sub incidența dispozițiilor aplicabile din legislația națională a statului membru de sediu.

Activitățile desfășurate de partidele politice europene și de fundațiile politice europene în alte state membre sunt reglementate de legislația națională relevantă din statele membre respective.

(3) Pentru aspectele pe care prezentul regulament sau dispozițiile aplicabile în temeiul alineatului (2) nu le reglementează sau, în cazul în care unele aspecte sunt reglementate doar parțial, pentru acele aspecte care nu sunt reglementate, partidele politice europene și fundațiile politice europene intră sub incidența dispozițiilor prevăzute în statutele lor.

Articolul 15

Dobândirea personalității juridice europene

(1) Un partid politic european sau o fundație politică europeană dobândește personalitate juridică europeană la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene a deciziei Autorității de înregistrare a acestuia/acesteia în temeiul articolului 9.

(2) Dacă statul membru în care solicitantul înregistrării ca partid politic european sau fundație politică europeană își are sediul solicită acest lucru, cererea depusă în conformitate cu articolul 8 este însoțită de o declarație emisă de statul membru respectiv, prin care se certifică faptul că solicitantul a respectat toate cerințele naționale relevante în ceea ce privește solicitarea și că statutele acestuia sunt conforme cu legislația aplicabilă menționată la articolul 14 alineatul (2) primul paragraf.

(3) În cazul în care solicitantul are personalitate juridică în conformitate cu legislația unui stat membru, dobândirea personalității juridice europene este considerată de către statul membru respectiv drept o transformare a personalității juridice naționale într-o personalitate juridică europeană succesoare. Cea din urmă păstrează în totalitate drepturile și obligațiile preexistente ale entității juridice naționale inițiale care își încetează existența ca atare. Statul membru în cauză nu aplică condiții prohibitive în contextul acestei transformări. Solicitantul își păstrează sediul din statul membru în cauză până la publicarea unei decizii în conformitate cu articolul 9.

(4) În cazul în care statul membru în care solicitantul își are sediul solicită acest lucru, Autoritatea stabilește data publicării menționate la alineatul (1) doar după consultarea statului membru respectiv.

Articolul 16

Încetarea personalității juridice europene

(1) Un partid politic european sau o fundație politică europeană pierde personalitatea sa juridică europeană la intrarea în vigoare a deciziei Autorității de a îl/a o elimina din registru, astfel cum a fost publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene. Decizia intră în vigoare la trei luni de la data publicării, cu excepția cazului în care partidul politic european sau fundația politică europeană în cauză solicită o perioadă mai scurtă.

(2) Un partid politic european sau o fundație politică europeană este eliminat(ă) din registru printr-o decizie a Autorității:

(a)	ca o consecință a deciziei adoptate în conformitate cu articolul 10 alineatele (2)-(5);

(b)	în situațiile prevăzute la articolul 10 alineatul (6);

(c)	la solicitarea partidului politic european sau a fundației politice europene; sau

(d)	în cazurile menționate la alineatul (3) primul paragraf litera (b) de la prezentul articol.

(3) În cazul în care un partid politic european sau o fundație politică europeană a încălcat în mod grav obligațiile relevante potrivit legislației naționale aplicabile în temeiul articolului 14 alineatul (2) primul paragraf, statul membru de sediu poate adresa Autorității o solicitare de anulare a înregistrării motivată în mod corespunzător, care trebuie să identifice în mod exact și exhaustiv acțiunile ilegale și cerințele naționale specifice care nu au fost respectate. În astfel de cazuri, Autoritatea:

(a)

inițiază o procedură de verificare în conformitate cu articolul 10 alineatul (3), pentru chestiunile legate în mod exclusiv sau predominant de elementele care afectează respectarea valorilor pe care se întemeiază Uniunea, astfel cum sunt formulate la articolul 2 din TUE. Se aplică, de asemenea, articolul 10 alineatele (4), (5) și (6);

(b)	decide radierea din registru a partidului politic european sau a fundației politice europene în cauză pentru orice altă chestiune și atunci când cererea motivată a statului membru în cauză confirmă că au fost epuizate toate măsurile de remediere la nivel național.

În cazul în care un partid politic european sau o fundație politică europeană a încălcat în mod grav obligațiile relevante potrivit legislației naționale aplicabile în temeiul articolului 14 alineatul (2) al doilea paragraf și dacă această chestiune este legată în mod exclusiv sau predominant de elementele care afectează respectarea valorilor pe care se întemeiază Uniunea, astfel cum sunt formulate la articolul 2 din TUE, statul membru în cauză poate adresa o solicitare Autorității în conformitate cu dispozițiile de la primul paragraf de la prezentul alineat. Autoritatea procedează în conformitate cu primul paragraf litera (a) de la prezentul alineat.

În toate cazurile, Autoritatea acționează fără întârzieri nejustificate. Autoritatea informează statul membru și partidul politic european sau fundația politică europeană în cauză cu privire la cursul dat cererii motivate de anulare a înregistrării.

(4) Autoritatea stabilește data publicării menționată la alineatul (1) după consultarea statului membru în care partidul politic european sau fundația politică europeană își are sediul.

(5) În cazul în care partidul politic european sau fundația politică europeană în cauză dobândește personalitate juridică în temeiul legislației statului membru de sediu, dobândirea personalității juridice este considerată de către statul membru respectiv drept o transformare a personalității juridice europene în personalitate juridică națională care păstrează în totalitate drepturile și obligațiile preexistente ale entității juridice europene inițiale. Statul membru în cauză nu aplică condiții prohibitive în contextul acestei transformări.

(6) În cazul în care partidul politic european sau fundația politică europeană nu dobândește personalitate juridică în temeiul legislației din statul membru de sediu, acesta/aceasta este dizolvat(ă) în conformitate cu legislația aplicabilă a statului membru respectiv. Statul membru în cauză poate solicita ca o astfel de dizolvare să fie precedată de dobândirea de către partidul sau fundația în cauză a personalității juridice naționale în conformitate cu alineatul (5).

(7) În toate situațiile menționate la alineatele (5) și (6), statul membru în cauză garantează respectarea pe deplin a condiției de nonprofit prevăzută la articolul 3. Autoritatea și ordonatorul de credite al Parlamentului European pot ajunge la un acord cu statul membru în cauză cu privire la modalitățile de încetare a personalității juridice europene, în special pentru a asigura recuperarea oricăror fonduri primite de la bugetul general al Uniunii Europene și plata oricăror sancțiuni financiare impuse în conformitate cu articolul 27.

CAPITOLUL IV

DISPOZIȚII PRIVIND FINANȚAREA

Articolul 17

Condiții de finanțare

(1) Un partid politic european care este înregistrat în conformitate cu condițiile și procedurile prevăzute în prezentul regulament, care este reprezentat în Parlamentul European de cel puțin unul dintre membrii săi și care nu se află în una dintre situațiile de excludere menționate la articolul 106 alineatul (1) din Regulamentul financiar poate solicita finanțare din bugetul general al Uniunii Europene, în conformitate cu termenii și condițiile publicate de ordonatorul de credite al Parlamentului European într-o cerere de contribuții.

(2) O fundație politică europeană afiliată unui partid politic european, eligibilă pentru a solicita finanțare în conformitate cu alineatul (1), înregistrată în conformitate cu condițiile și procedurile prevăzute în prezentul regulament și care nu se află în una dintre situațiile de excludere menționate la articolul 106 alineatul (1) din Regulamentul financiar, poate solicita finanțare din bugetul general al Uniunii Europene, în conformitate cu termenii și condițiile publicate de ordonatorul de credite al Parlamentului European într-o cerere de propuneri.

(3) Pentru a se stabili eligibilitatea pentru finanțare din bugetul general al Uniunii Europene, în conformitate cu alineatul (1) de la prezentul articol și cu articolul 3 alineatul (1) litera (b) și pentru aplicarea articolului 19 alineatul (1), un deputat în Parlamentul European este considerat membru al unui singur partid politic european care este, după caz, partidul la care partidul național sau partidul regional din care face parte deputatul respectiv s-a afiliat la data-limită de depunere a cererilor de finanțare.

(4) Contribuțiile financiare sau granturile de la bugetul general al Uniunii Europene nu depășesc 85 % din costurile eligibile anuale indicate în bugetul unui partid politic european și 85 % din costurile eligibile suportate de o fundație politică europeană. Partidele politice europene pot utiliza, în cursul unui exercițiu financiar ulterior datei la care a fost acordată, orice parte neutilizată din contribuția Uniunii alocată pentru acoperirea cheltuielilor rambursabile. Sumele neutilizate după respectivul exercițiu financiar se recuperează în conformitate cu Regulamentul financiar.

(5) În limitele stabilite la articolele 21 și 22, cheltuielile rambursabile printr-o contribuție financiară includ cheltuielile administrative și cheltuielile pentru asistență tehnică, reuniuni, cercetare, evenimente transfrontaliere, studii, informare și publicații, precum și cheltuielile legate de campanii.

Articolul 18

Cererea de finanțare

(1) Pentru a primi finanțare din bugetul general al Uniunii Europene, un partid politic european sau o fundație politică europeană care îndeplinește condițiile prevăzute de articolul 17 alineatul (1) sau (2) depune o cerere la Parlamentul European în baza unei cereri de contribuții sau de propuneri.

(2) La data la care depun cererea, partidul politic european și fundația politică europeană trebuie să se conformeze obligațiilor prevăzute la articolul 23 și, de la data cererii până la sfârșitul exercițiului financiar sau al acțiunii care face obiectul contribuției sau subvenției, trebuie să rămână înregistrate în registru și să nu facă obiectul niciuneia dintre sancțiunile prevăzute la articolul 27 alineatul (1) și alineatul (2) literele (a)-(v) și (vi).

(3) O fundație politică europeană include în cererea sa programul de activitate sau planul de acțiune anual.

(4) Ordonatorul de credite al Parlamentului European adoptă o decizie în termen de trei luni de la încheierea cererii de contribuții sau a cererii de propuneri și ordonanțează și gestionează creditele de angajament corespunzătoare în conformitate cu Regulamentul financiar.

(5) O fundație politică europeană poate solicita finanțare din bugetul general al Uniunii Europene numai prin intermediul partidului politic european la care este afiliată.

Articolul 19

Criteriile de atribuire și alocarea finanțării

(1) Creditele respective puse la dispoziția partidelor politice europene și a fundațiilor politice europene cărora li s-au atribuit contribuții sau subvenții în conformitate cu articolul 18 se alocă anual, pe baza următoarelor principii de repartizare:

—	15 % se repartizează în părți egale între partidele politice europene beneficiare;

—	85 % se repartizează proporțional cu numărul de deputați aleși în Parlamentul European dintre partidele politice europene beneficiare.

Aceeași cheie de repartizare se utilizează pentru a se atribui finanțare fundațiilor politice europene, în baza afilierii lor la un partid politic european.

(2) Repartizarea menționată la alineatul (1) se bazează pe numărul de deputați aleși în Parlamentul European care sunt membri ai partidului politic european solicitant la data-limită de depunere a cererilor de finanțare, ținând seama de articolul 17 alineatul (3).

După această dată, orice modificare survenită în numărul de membri nu afectează cota de finanțare respectivă între partidele politice europene sau fundațiile politice europene. Acest lucru nu aduce atingere cerinței de la articolul 17 alineatul (1) privind reprezentarea unui partid politic european în Parlamentul European prin cel puțin unul dintre membrii săi.

Articolul 20

Donații și contribuții

(1) Partidele politice europene și fundațiile politice europene pot să accepte donații de la persoane fizice sau juridice în valoare maximă de 18 000 EUR pe an și pe donator.

(2) Partidele politice europene și fundațiile politice europene, cu ocazia prezentării propriilor situații financiare anuale în conformitate cu articolul 23, transmit, de asemenea, o listă cu toți donatorii și cu donațiile lor, indicând atât natura, cât și valoarea fiecărei donații în parte. Prezentul alineat se aplică, de asemenea, contribuțiilor primite de la partidele membre ale partidelor politice europene și organizațiile membre ale fundațiilor politice europene.

Pentru donațiile din partea persoanelor fizice cu valoare cuprinsă între 1 500 EUR și 3 000 EUR, partidul politic european sau fundația politică europeană în cauză indică dacă donatorii respectivi și-au exprimat acordul prealabil în scris în vederea publicării, în conformitate cu articolul 32 alineatul (1) litera (e).

(3) Donațiile primite de partidele politice europene și de fundațiile politice europene în decurs de șase luni înainte de alegerile pentru Parlamentul European se raportează în scris, săptămânal, Autorității, în conformitate cu alineatul (2).

(4) Donațiile unice a căror valoare depășește suma de 12 000 EUR și care au fost acceptate de către partidele politice europene și de către fundațiile politice europene se raportează imediat Autorității, în scris și în conformitate cu alineatul (2).

(5) Partidele politice europene și fundațiile politice europene nu acceptă:

(a)	donații sau contribuții anonime;

(b)	donații din bugetele grupurilor politice din Parlamentul European;

(c)

donații din partea unei autorități publice a unui stat membru sau a unei țări terțe sau din partea unei întreprinderi asupra căreia o astfel de autoritate publică poate exercita direct sau indirect o influență hotărâtoare în temeiul dreptului de proprietate asupra acesteia, a participării sale financiare la o astfel de întreprindere sau a normelor care îi reglementează activitatea; sau

(d)	donații din partea unor entități private cu sediul într-o țară terță sau a unor persoane fizice dintr-o țară terță care nu au drept de vot la alegerile pentru Parlamentul European.

(6) Orice donație care nu este permisă în temeiul prezentului regulament, în termen de 30 de zile de la data primirii de către partidul politic european sau de către fundația politică europeană:

(a)	se restituie donatorului sau oricărei persoane care acționează în numele donatorului; sau

(b)

în cazul în care nu este posibil să fie restituită, se raportează Autorității și Parlamentului European. Ordonatorul de credite al Parlamentului European întocmește și autorizează ordinul de recuperare în conformitate cu dispozițiile prevăzute la articolele 78 și 79 din Regulamentul financiar. Fondurile se înregistrează ca venituri generale în secțiunea corespunzătoare din bugetul general al Parlamentului European.

(7) Se admit contribuțiile acordate unui partid politic european din partea membrilor săi. Valoarea unor astfel de contribuții nu poate depăși 40 % din bugetul anual al partidului politic european în cauză.

(8) Se admit contribuțiile acordate unei fundații politice europene din partea membrilor săi, precum și din partea partidului politic european la care este afiliată. Valoarea unor astfel de contribuții nu poate depăși 40 % din bugetul anual al fundației politice europene în cauză și, în temeiul prezentului regulament, nu poate să provină din fondurile primite din bugetul general al Uniunii Europene de către un partid politic european.

Sarcina probei revine partidului politic european în cauză, care trebuie să indice în mod clar, în conturile sale, originea fondurilor utilizate pentru finanțarea fundației politice europene afiliate.

(9) Fără a aduce atingere alineatelor (7) și (8), partidele politice europene și fundațiile politice europene pot accepta contribuții din partea cetățenilor care sunt membri ai acestora în valoare de până la 18 000 EUR pe an și pe membru, atunci când aceste contribuții sunt oferite de membrul în cauză în nume propriu.

Plafonul stabilit la primul paragraf nu se aplică atunci când membrul în cauză este, de asemenea, deputat ales în Parlamentul European, membru al unui parlament național, al unui parlament regional sau al unei adunări regionale.

(10) Orice contribuție care nu este permisă în temeiul prezentului regulament se restituie în conformitate cu alineatul (6).

Articolul 21

Finanțarea campaniilor în contextul alegerilor pentru Parlamentul European

(1) Sub rezerva celui de al doilea paragraf, finanțarea partidelor politice europene din bugetul general al Uniunii Europene sau din orice altă sursă poate fi utilizată pentru finanțarea campaniilor desfășurate de partidele politice europene în contextul alegerilor pentru Parlamentul European, la care acestea sau membrii acestora participă în temeiul articolului 3 alineatul (1) litera (d).

În temeiul articolului 8 din Actul privind alegerea deputaților în Parlamentul European prin sufragiu universal direct (15), finanțarea și posibila limitare a cheltuielilor electorale pentru toate partidele politice, candidații și părțile terțe, în plus față de participarea lor la alegerile pentru Parlamentul European, sunt reglementate, în fiecare stat membru, de legislația națională.

(2) Cheltuielile legate de campaniile menționate la alineatul (1) se identifică în mod clar ca atare de către partidele politice europene în situațiile financiare anuale ale acestora.

Articolul 22

Interzicerea finanțării

(1) Fără a aduce atingere articolului 21 alineatul (1), finanțarea partidelor politice europene din bugetul general al Uniunii Europene sau din orice altă sursă nu poate fi utilizată pentru finanțarea directă sau indirectă a altor partide politice și, în special, a partidelor naționale sau a candidaților acestora. Partidele politice naționale și candidații naționali rămân sub incidența dispozițiilor naționale.

(2) Finanțarea fundațiilor politice europene din bugetul general al Uniunii Europene sau din orice altă sursă nu poate fi utilizată în alte scopuri decât pentru finanțarea responsabilităților lor, astfel cum sunt menționate la articolul 2 punctul 4, și pentru a acoperi cheltuielile care sunt legate direct de obiectivele prevăzute în statutul lor, în conformitate cu articolul 5. Aceasta nu poate fi utilizată, în special, pentru finanțarea directă sau indirectă a alegerilor, partidelor politice sau candidaților sau a altor fundații.

(3) Finanțarea partidelor politice europene și a fundațiilor politice europene din bugetul general al Uniunii Europene sau din orice altă sursă nu poate fi utilizată pentru finanțarea campaniilor pentru referendumuri.

CAPITOLUL V

CONTROL ȘI SANCȚIUNI

Articolul 23

Conturi, obligații de raportare și de audit

(1) Cel târziu în termen de șase luni de la sfârșitul exercițiului financiar, partidele politice europene și fundațiile politice europene depun la Autoritate, cu o copie pentru ordonatorul de credite al Parlamentului European și la punctul de contact național competent din statul membru de sediu:

(a)

propriile situații financiare anuale și note de însoțire, care prevăd veniturile și cheltuielile, precum și activele și pasivele la începutul și la sfârșitul exercițiului financiar, în conformitate cu legislația aplicabilă în statul membru de sediu, precum și situațiile financiare anuale, pe baza standardelor internaționale de contabilitate definite la articolul 2 din Regulamentul (CE) nr. 1606/2002 al Parlamentului European și al Consiliului (16);

(b)	un raport de audit extern privind situațiile financiare anuale, care acoperă atât fiabilitatea acestor situații financiare, cât și legalitatea și regularitatea veniturilor și cheltuielilor lor și care este efectuat de către un organism sau un expert independent; și

(c)	lista donatorilor și a contribuitorilor și a donațiilor sau contribuțiilor corespunzătoare raportate în conformitate cu articolul 20 alineatele (2), (3) și (4).

(2) În cazul în care cheltuielile se pun în aplicare de către partide politice europene în comun cu partide politice naționale sau cu alte organizații sau de către fundații politice europene în comun cu fundații politice naționale, dovada cheltuielilor suportate de partidele politice europene sau de fundațiile politice europene direct sau prin intermediul acestor părți terțe se include în declarațiile financiare anuale menționate la alineatul (1).

(3) Organismele sau experții externi independenți menționați la alineatul (1) litera (b) sunt selectați, mandatați și plătiți de Parlamentul European. Aceștia sunt autorizați în mod corespunzător să auditeze conturi în temeiul legislației aplicabile în statul membru în care își au sediul sau în care sunt stabiliți.

(4) Partidele politice europene și fundațiile politice europene furnizează informațiile solicitate de organismele independente sau experții independenți în scopul auditului acestora.

(5) Organismele independente sau experții independenți informează Autoritatea și ordonatorul de credite al Parlamentului European cu privire la orice activitate presupusă a fi ilegală, de fraudă sau de corupție care poate afecta interesele financiare ale Uniunii. Autoritatea și ordonatorul de credite al Parlamentului European informează punctele de contact naționale cu privire la acest lucru.

Articolul 24

Reguli generale privind controlul

(1) Controlul privind respectarea de către partidele politice europene și fundațiile politice europene a obligațiilor care le revin în temeiul prezentului regulament este exercitat, în cooperare, de către Autoritate, ordonatorul de credite al Parlamentului European și statele membre competente.

(2) Autoritatea verifică respectarea de către partidele politice europene și fundațiile politice europene a obligațiilor care le revin în temeiul prezentului regulament, cu referire în special la articolul 3, articolul 4 alineatul (1) literele (a), (b) și (d)-(f), articolul 5 alineatul (1) literele (a)-(e) și (g), articolul 9 alineatele (5) și (6) și articolele 20, 21 și 22.

Ordonatorul de credite al Parlamentului European verifică respectarea de către partidele politice europene și fundațiile politice europene a obligațiilor legate de finanțarea din partea Uniunii care le revin în temeiul prezentului regulament în conformitate cu Regulamentul financiar. În desfășurarea acestui control, Parlamentul European adoptă măsurile necesare în domeniile prevenirii și combaterii fraudei care afectează interesele financiare ale Uniunii.

(3) Controlul efectuat de către Autoritate și de ordonatorul de credite al Parlamentului European menționat la alineatul (2) nu se extinde la respectarea de către partidele politice europene și fundațiile politice europene a obligațiilor care le revin în temeiul legislației naționale aplicabile, astfel cum se menționează la articolul 14.

(4) Partidele politice europene și fundațiile politice europene furnizează informațiile solicitate de Autoritate, ordonatorul de credite al Parlamentului European, Curtea de Conturi, Oficiul European de Luptă Antifraudă (OLAF) sau statele membre, necesare în scopul desfășurării controalelor pentru care sunt responsabile în temeiul prezentului regulament.

La cerere și în scopul verificării respectării articolului 20, partidele politice europene și fundațiile politice europene furnizează Autorității informații privind contribuțiile primite de la membri individuali și identitatea acestora. În plus, atunci când este cazul, Autoritatea poate solicita partidelor politice europene să furnizeze declarații de confirmare semnate de membrii care dețin mandate rezultate din alegeri în scopul verificării respectării condiției prevăzute la articolul 3 alineatul (1) litera (b) primul paragraf.

Articolul 25

Punere în aplicare și control în ceea ce privește finanțarea din partea Uniunii

(1) Creditele pentru finanțarea partidelor politice europene și a fundațiilor politice europene se stabilesc în cadrul procedurii bugetare anuale și se execută în conformitate cu prezentul regulament și cu Regulamentul financiar.

Termenii și condițiile referitoare la contribuții și subvenții se stabilesc de către ordonatorul de credite al Parlamentului European în cererea de contribuții și în cererea de propuneri.

(2) Controlul finanțării primite din bugetul general al Uniunii Europene și utilizarea sa se exercită în conformitate cu Regulamentul financiar.

Controlul se exercită, de asemenea, pe baza unei certificări anuale efectuate în cadrul unui audit extern și independent, astfel cum se prevede la articolul 23 alineatul (1).

(3) Curtea de Conturi își exercită prerogativele în materie de audit în conformitate cu articolul 287 din TFUE.

(4) Orice document sau informații solicitate de Curtea de Conturi pentru a-și îndeplini misiunea îi sunt furnizate la solicitarea sa de către partidele politice europene și fundațiile politice europene care beneficiază de finanțare în conformitate cu prezentul regulament.

(5) Decizia sau acordul privind contribuția sau grantul prevede în mod explicit auditarea de către Parlamentul European și Curtea de Conturi, pe baza documentelor și la fața locului, a partidului politic european care a primit o contribuție sau a fundației politice europene care a primit o subvenție din bugetul general al Uniunii Europene.

(6) Curtea de Conturi și ordonatorul de credite al Parlamentului European sau orice alt organism extern autorizat de către ordonatorul de credite al Parlamentului European poate efectua verificările și controalele necesare la fața locului pentru a verifica legalitatea cheltuielilor și aplicarea corespunzătoare a dispozițiilor din decizia sau acordul privind contribuția sau grantul și, în cazul fundațiilor politice europene, punerea în aplicare corespunzătoare a programului de lucru sau a acțiunii. Partidul politic european sau fundația politică europeană în cauză furnizează orice document sau informație necesară pentru îndeplinirea acestei sarcini.

(7) OLAF poate efectua investigații, inclusiv verificări și inspecții la fața locului, în conformitate cu dispozițiile și procedurile prevăzute de Regulamentul (UE, Euratom) nr. 883/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (17) și de Regulamentul (Euratom, CE) nr. 2185/96 al Consiliului (18), pentru a se stabili dacă au avut loc acte de fraudă, de corupție sau orice altă activitate ilegală care afectează interesele financiare ale Uniunii în legătură cu contribuțiile sau granturile finanțate în temeiul prezentului regulament. Dacă este cazul, concluziile OLAF pot conduce la adoptarea de către ordonatorul de credite al Parlamentului European a unor decizii de recuperare.

Articolul 26

Asistență tehnică

Orice asistență tehnică acordată de Parlamentul European partidelor politice europene se bazează pe principiul egalității de tratament. Asistența se acordă în condiții care nu pot fi mai puțin favorabile decât cele acordate altor organizații și asociații externe care pot beneficia de facilități similare și se furnizează pe bază de factură și plată.

Articolul 27

Sancțiuni

(1) În conformitate cu articolul 16, Autoritatea decide radierea din registru a unui partid politic european sau a unei fundații politice europene prin intermediul sancțiunilor în oricare dintre următoarele situații:

(a)	atunci când partidul sau fundația în cauză face obiectul unei hotărâri cu autoritate de lucru judecat pentru desfășurarea de activități ilegale care prejudiciază interesele financiare ale Uniunii, astfel cum se prevede la articolul 106 alineatul (1) din Regulamentul financiar;

(b)	atunci când se stabilește, în conformitate cu procedurile prevăzute la articolul 10 alineatele (2)-(5), că partidul sau fundația în cauză nu mai îndeplinește una sau mai multe dintre condițiile prevăzute la articolul 3 alineatul (1) literele (a), (c) și (e) și la articolul 3 alineatul (2); sau

(c)	atunci când solicitarea unui stat membru de anulare a înregistrării pe motive de neîndeplinire gravă a obligațiilor în temeiul legislației naționale îndeplinește cerințele prevăzute la articolul 16 alineatul (3) litera (b).

(2) Autoritatea impune sancțiuni financiare în următoarele situații:

(a)

infracțiuni necuantificabile:

(i)	în cazul nerespectării cerințelor prevăzute la articolul 9 alineatul (5) sau (6);

(ii)	în cazul nerespectării angajamentelor asumate și a informațiilor furnizate de către un partid politic european sau o fundație politică europeană în conformitate cu articolul 4 alineatul (1) literele (a), (b) și (d)-(f) și cu articolul 5 alineatul (1) literele (a), (b), (d) și (e);

(iii)

în cazul în care nu se transmite lista donatorilor și a donațiilor acestora, astfel cum se prevede la articolul 20 alineatul (2), sau nu se raportează aceste donații, astfel cum se prevede la articolul 20 alineatele (3) și (4);

(iv)	în cazurile în care un partid politic european sau o fundație politică europeană a încălcat obligațiile prevăzute la articolul 23 alineatul (1) sau articolul 24 alineatul (4);

(v)

atunci când s-a stabilit printr-o hotărâre cu autoritate de lucru judecat că un partid politic european sau o fundație politică europeană a desfășurat activități ilegale care prejudiciază interesele financiare ale Uniunii, astfel cum se prevede la articolul 106 alineatul (1) din Regulamentul financiar;

(vi)

în cazurile în care partidul politic european sau fundația politică europeană în cauză, în orice moment și cu intenție, a omis să furnizeze informații sau a furnizat informații incorecte sau care induc în eroare, sau în cazul în care unul dintre organismele autorizate prin prezentul regulament să auditeze ori să efectueze controale asupra beneficiarilor fondurilor din bugetul general al Uniunii Europene constată apariția unor inexactități în situațiile financiare anuale care sunt considerate a fi omisiuni semnificative sau înregistrări eronate ale elementelor în conformitate cu standardele internaționale de contabilitate definite la articolul 2 din Regulamentul (CE) nr. 1606/2002;

(b)

infracțiuni cuantificabile:

(i)	în cazul în care un partid politic european sau o fundație politică europeană a acceptat donații și contribuții care nu sunt autorizate în conformitate cu articolul 20 alineatul (1) sau (5), cu excepția cazului în care sunt îndeplinite dispozițiile de la articolul 20 alineatul (6);

(ii)	în cazul nerespectării cerințelor prevăzute la articolele 21 și 22.

(3) Ordonatorul de credite al Parlamentului European poate exclude un partid politic european sau o fundație politică europeană de la finanțări viitoare din partea Uniunii pentru o perioadă de până la cinci ani, sau până la 10 ani în cazul unei recidive într-o perioadă de cinci ani, atunci când s-a făcut vinovat(ă) de oricare dintre infracțiunile enumerate la alineatul (2) litera (a) punctele (v) și (vi). Aceasta nu aduce atingere prerogativelor ordonatorului de credite al Parlamentului European prevăzute la articolul 204n din Regulamentul financiar.

(4) În scopul aplicării alineatelor (2) și (3), se aplică următoarele sancțiuni financiare unui partid politic european sau unei fundații politice europene:

(a)

în cazul infracțiunilor necuantificabile, un procent fix din bugetul anual al partidului politic european sau al fundației politice europene în cauză:

—

5 %; sau

—	7,5 %, în cazul unui concurs de infracțiuni; sau

—	20 %, în cazul în care infracțiunea în cauză este un caz de recidivă; sau

—

o treime din procentele de mai sus, dacă partidul politic european sau fundația politică europeană în cauză a declarat în mod voluntar infracțiunea înainte ca Autoritatea să deschidă o anchetă oficială, chiar în cazul unui concurs de infracțiuni sau al unei recidive, iar partidul sau fundația în cauză a adoptat măsurile corective adecvate;

—

50 % din bugetul anual al partidului politic european sau al fundației politice europene în cauză realizat în exercițiul financiar anterior, atunci când s-a stabilit printr-o hotărâre cu autoritate de lucru judecat că partidul sau fundația în cauză a desfășurat activități ilegale care prejudiciază interesele financiare ale Uniunii, astfel cum se prevede la articolul 106 alineatul (1) din Regulamentul financiar;

(b)

în cazul infracțiunilor cuantificabile, un procent fix din totalul sumelor nereglementare primite sau neraportate în conformitate cu următoarele bareme, cu un plafon maxim de 10 % din bugetul anual al partidului politic european sau al fundației politice europene în cauză:

—	100 % din sumele nereglementare primite sau neraportate, dacă sumele respective nu depășesc 50 000 EUR; sau

—	150 % din sumele nereglementare primite sau neraportate, dacă sumele respective depășesc 50 000 EUR, dar nu depășesc 100 000 EUR; sau

—	200 % din sumele nereglementare primite sau neraportate, dacă sumele respective depășesc 100 000 EUR, dar nu depășesc 150 000 EUR; sau

—	250 % din sumele nereglementare primite sau neraportate, dacă sumele respective depășesc 150 000 EUR, dar nu depășesc 200 000 EUR; sau

—	300 % din sumele nereglementare primite sau neraportate, dacă sumele respective depășesc 200 000 EUR; sau

—

o treime din procentele indicate mai sus, dacă partidul politic european sau fundația politică europeană în cauză a declarat în mod voluntar infracțiunea înainte ca Autoritatea și/sau ordonatorul de credite al Parlamentului European să deschidă o anchetă oficială, iar partidul sau fundația în cauză a adoptat măsurile corective adecvate.

Pentru aplicarea procentelor indicate mai sus, fiecare donație sau contribuție este analizată în mod separat.

(5) În cazul în care un partid politic european sau o fundație politică europeană a comis un concurs de infracțiuni împotriva prezentului regulament, este impusă doar sancțiunea prevăzută pentru infracțiunea cea mai gravă, cu excepția cazului în care se prevede altfel la alineatul (4) litera (a).

(6) Sancțiunile prevăzute de prezentul regulament fac obiectul unui termen de prescripție de cinci ani începând cu data la care s-a comis infracțiunea în cauză sau, în cazul unor infracțiuni continue sau repetate, începând cu data la care acestea au încetat.

Articolul 28

Cooperarea dintre Autoritate, ordonatorul de credite al Parlamentului European și statele membre

(1) Autoritatea, ordonatorul de credite al Parlamentului European și statele membre prin intermediul punctelor de contact naționale fac schimb de informații și se informează reciproc în mod regulat cu privire la aspectele legate de dispozițiile în materie de finanțare, controale și sancțiuni.

(2) Ele convin, de asemenea, măsurile practice pentru acest schimb de informații, inclusiv normele privind dezvăluirea informațiilor confidențiale sau a probelor, precum și cooperarea dintre statele membre.

(3) Ordonatorul de credite al Parlamentului European informează Autoritatea cu privire la constatările care ar putea duce la impunerea de sancțiuni în conformitate cu articolul 27 alineatele (2)-(4), astfel încât Autoritatea să poată lua măsurile adecvate.

(4) Autoritatea informează ordonatorul de credite al Parlamentului European cu privire la orice decizie luată referitoare la sancțiuni, pentru a-i permite acestuia să tragă consecințele adecvate în conformitate cu Regulamentul financiar.

Articolul 29

Măsuri corective și principii ale bunei administrări

(1) Înainte de a lua o decizie finală cu privire la oricare dintre sancțiunile menționate la articolul 27, Autoritatea sau ordonatorul de credite al Parlamentului European oferă partidului politic european sau fundației politice europene în cauză posibilitatea de a lua măsurile necesare pentru remedierea situației într-un termen rezonabil, care în mod normal nu depășește o lună. În special, Autoritatea sau ordonatorul de credite al Parlamentului European fac posibilă corectarea erorilor administrative sau aritmetice, furnizarea, atunci când este necesar, a unor documente sau informații suplimentare sau corectarea erorilor minore.

(2) Atunci când un partid politic european sau o fundație politică europeană nu a adoptat măsurile corective în termenul menționat la alineatul (1), se ia o decizie de impunere a sancțiunilor adecvate menționate la articolul 27.

(3) Alineatele (1) și (2) nu se aplică pentru condițiile prevăzute la articolul 3 alineatul (1) literele (b)-(d) și la articolul 3 alineatul (2) litera (c).

Articolul 30

Recuperări

(1) Pe baza deciziei Autorității de radiere din registru a unui partid politic european sau a unei fundații politice europene, ordonatorul de credite al Parlamentului European retrage sau reziliază orice decizie sau acord aflat în desfășurare privind finanțarea din partea Uniunii, cu excepția cazurilor prevăzute la articolul 16 alineatul (2) litera (c) și la articolul 3 alineatul (1) literele (b) și (d). Acesta recuperează, de asemenea, orice finanțare din partea Uniunii, inclusiv orice fonduri ale Uniunii necheltuite din anii precedenți.

(2) Un partid politic european sau o fundație politică europeană cu privire la care a fost impusă o sancțiune pentru oricare dintre infracțiunile menționate la articolul 27 alineatul (1) și la articolul 27 alineatul (2) litera (a) punctele (v) și (vi) nu mai este, din acest motiv, conform(ă) cu dispozițiile articolului 18 alineatul (2). În consecință, ordonatorul de credite al Parlamentului European reziliază acordul privind contribuția sau grantul ori decizia privind finanțarea din bugetul Uniunii primită în temeiul prezentului regulament și recuperează sumele plătite în mod necuvenit în baza acordului privind contribuția sau grantul ori în baza deciziei de finanțare, precum și orice fond al Uniunii necheltuit din anii precedenți.

În cazul rezilierii, plățile din partea ordonatorului de credite al Parlamentului European se limitează la costurile eligibile suportate efectiv de partidul politic european sau fundația politică europeană până la momentul intrării în vigoare a deciziei de reziliere.

Prezentul alineat este, de asemenea, aplicabil cazurilor menționate la articolul 16 alineatul (2) litera (c) și la articolul 3 alineatul (1) literele (b) și (d).

CAPITOLUL VI

DISPOZIȚII FINALE

Articolul 31

Furnizarea de informații pentru cetățeni

Sub rezerva dispozițiilor prevăzute la articolele 21 și 22 și a propriilor statute și procese interne, partidele politice europene iau, în contextul alegerilor pentru Parlamentul European, toate măsurile adecvate pentru a informa cetățenii Uniunii cu privire la afilierile dintre partidele politice naționale și candidații naționali și partidele politice europene în cauză.

Articolul 32

Transparență

(1) Parlamentul European publică, sub autoritatea ordonatorului său de credite ori sub cea a Autorității, pe un site internet creat în acest scop, următoarele:

(a)

denumirile și statutele tuturor partidelor politice europene și ale fundațiilor politice europene înregistrate, împreună cu documentele prezentate ca parte a cererilor lor de înscriere în conformitate cu articolul 8, în termen de cel mult patru săptămâni de la adoptarea de către Autoritate a deciziei sale și, ulterior acestei date, orice modificare notificată Autorității în conformitate cu articolul 9 alineatele (5) și (6);

(b)	o listă a cererilor care nu au fost aprobate, împreună cu documentele prezentate în cadrul acestora, cu cererea de înscriere în conformitate cu articolul 8, precum și motivele respingerii, în termen de cel mult patru săptămâni de la adoptarea deciziei de către Autoritate;

(c)	un raport anual care cuprinde un tabel cu sumele plătite fiecărui partid politic european și fundații politice europene, pentru fiecare an financiar pentru care s-au primit contribuții ori s-au plătit granturi din bugetul general al Uniunii Europene;

(d)	situațiile financiare anuale și rapoartele de audit extern menționate la articolul 23 alineatul (1) și, în ceea ce privește fundațiile politice europene, rapoartele finale privind punerea în aplicare a programelor de lucru sau a acțiunilor;

(e)

numele donatorilor și donațiile corespunzătoare, raportate de către partidele politice europene și fundațiile politice europene în conformitate cu articolul 20 alineatele (2), (3) și (4), cu excepția donațiilor primite de la persoane fizice, în valoare maximă de 1 500 EUR pe an și pe donator, care se raportează drept „donații minore”. Donațiile din partea persoanelor fizice cu o valoare anuală cuprinsă între 1 500 EUR și 3 000 EUR nu se publică fără acordul scris prealabil privind publicarea lor exprimat de către donatorul respectiv. Dacă nu a fost exprimat un astfel de acord prealabil, astfel de donații sunt raportate ca „donații minore”. Suma totală a donațiilor minore și numărul donatorilor per an calendaristic sunt, de asemenea, publicate;

(f)	contribuțiile menționate la articolul 20 alineatele (7) și (8), raportate de partidele politice europene și de fundațiile politice europene în conformitate cu articolul 20 alineatul (2) și, de asemenea, identitatea partidelor sau organizațiilor membre care au făcut contribuții;

(g)	detaliile și motivele pentru orice decizie finală adoptată de către Autoritate în conformitate cu articolul 27, inclusiv, după caz, orice avize adoptate de Comitetul de personalități independente în conformitate cu articolele 10 și 11, ținându-se seama de Regulamentul (CE) nr. 45/2001;

(h)	detaliile și motivele pentru orice decizie finală adoptată de către ordonatorul de credite al Parlamentului European în conformitate cu articolul 27;

(i)	o descriere a sprijinului tehnic acordat partidelor politice europene; și

(j)	raportul de evaluare al Parlamentului European privind aplicarea prezentului regulament și activitățile finanțate, astfel cum se menționează la articolul 38.

(2) Parlamentul European publică lista de persoane juridice care sunt membri ai unui partid politic european, anexată la statutul partidului în conformitate cu articolul 4 alineatul (2) și actualizată în conformitate cu articolul 9 alineatul (6), precum și numărul total de membri individuali.

(3) Datele cu caracter personal sunt excluse de la publicare pe site-ul internet menționat la alineatul (1), cu excepția cazului în care aceste date cu caracter personal sunt publicate în conformitate cu alineatul (1) literele (a), (e) sau (g).

(4) Partidele politice europene și fundațiile politice europene furnizează membrilor și donatorilor potențiali, într-o declarație cu caracter public privind protecția vieții private, informațiile prevăzute la articolul 10 din Directiva 95/46/CE și îi informează cu privire la faptul că datele cu caracter personal care îi vizează vor fi procesate în cadrul auditării și controlului de către Parlamentul European, Autoritate, OLAF, Curtea de Conturi, statele membre sau experții autorizați de acestea, precum și că datele lor cu caracter personal vor fi făcute publice pe site-ul internet menționat la alineatul (1), în condițiile prevăzute de prezentul articol. În aplicarea articolului 11 din Regulamentul (CE) nr. 45/2001, ordonatorul de credite al Parlamentului European include aceste informații în cererile de contribuții sau de propuneri menționate la articolul 18 alineatul (1) din prezentul regulament.

Articolul 33

Protecția datelor cu caracter personal

(1) În prelucrarea datelor cu caracter personal în temeiul prezentului regulament, Autoritatea, Parlamentul European și Comitetul de personalități independente stabilit prin articolul 11 se conformează dispozițiilor Regulamentului (CE) nr. 45/2001. În scopul prelucrării datelor cu caracter personal, aceștia sunt considerați operatori de date, în conformitate cu articolul 2 litera (d) din regulamentul menționat.

(2) Pentru prelucrarea datelor cu caracter personal în conformitate cu prezentul regulament, partidele politice europene și fundațiile politice europene, statele membre pentru exercitarea controlului asupra aspectelor legate de finanțarea partidelor politice europene și a fundațiilor politice europene în conformitate cu articolul 24 și organismele independente sau experții independenți autorizați să auditeze conturi în conformitate cu articolul 23 alineatul (1) se conformează dispozițiilor Directivei 95/46/CE și dispozițiilor naționale adoptate în temeiul acesteia. În scopul prelucrării datelor cu caracter personal, acestea sunt considerate operatori de date în conformitate cu articolul 2 litera (d) din directiva menționată.

(3) Autoritatea, Parlamentul European și Comitetul de personalități independente stabilit prin articolul 11 se asigură că datele cu caracter personal pe care le-au colectat în conformitate cu prezentul regulament nu sunt utilizate în alte scopuri decât cele care vizează asigurarea legalității, regularității și transparenței finanțării partidelor politice europene și a fundațiilor politice europene și componența partidelor politice europene. Aceștia șterg toate datele cu caracter personal colectate în acest scop în termen de cel mult 24 de luni de la publicarea părților relevante în conformitate cu articolul 32.

(4) Statele membre și organismele independente sau experții independenți autorizați să auditeze conturile utilizează datele cu caracter personal pe care le primesc numai pentru a exercita controlul asupra finanțării partidelor politice europene și a fundațiilor politice europene. Acestea șterg datele cu caracter personal respective, în conformitate cu legislația națională aplicabilă, după ce le transmit în temeiul articolului 28.

(5) Datele cu caracter personal pot fi păstrate peste termenele stabilite la alineatul (3) sau prevăzute de legislația națională aplicabilă la care se face referire la alineatul (4) în cazul în care acest lucru este necesar pentru desfășurarea procedurii juridice sau administrative referitoare la finanțarea unui partid politic european sau a unei fundații politice europene sau la componența unui partid politic european. Toate aceste date cu caracter personal se șterg cel târziu în termen de o săptămână de la data încheierii procedurilor în cauză prin hotărâre definitivă sau după finalizarea auditurilor, recursurilor, litigiilor și reclamațiilor.

(6) Operatorii de date la care se face referire la alineatele (1) și (2) pun în aplicare măsurile tehnice și organizatorice adecvate pentru protejarea datelor cu caracter personal împotriva distrugerii accidentale sau ilegale, pierderii accidentale, modificării, divulgării neautorizate sau accesului neautorizat, în special atunci când prelucrarea unor astfel de date presupune transmiterea datelor într-o rețea, precum și împotriva oricărei alte forme de prelucrare ilegală.

(7) Autoritatea Europeană pentru Protecția Datelor este responsabilă de monitorizarea și asigurarea faptului că Autoritatea, Parlamentul European și Comitetul de personalități independente stabilit prin articolul 11 respectă și protejează drepturile și libertățile fundamentale ale persoanelor fizice în timpul prelucrării datelor cu caracter personal, în temeiul prezentului regulament. Fără a aduce atingere căilor de atac judiciare, orice persoană vizată poate depune o plângere la Autoritatea Europeană pentru Protecția Datelor, în cazul în care consideră că dreptul său la protecția datelor cu caracter personal a fost încălcat ca urmare a prelucrării datelor respective de către Autoritate, Parlamentul European sau de către comitet.

(8) Partidele politice europene și fundațiile politice europene, statele membre și organismele independente sau experții independenți autorizați să auditeze conturi în temeiul prezentului regulament răspund, în conformitate cu legislația internă aplicabilă, pentru orice prejudiciu pe care îl cauzează în procesul de prelucrare a datelor cu caracter personal, în temeiul prezentului regulament. Statele membre se asigură că se aplică sancțiuni eficiente, proporționale și disuasive pentru încălcarea prezentului regulament, a Directivei 95/46/CE și a dispozițiilor naționale adoptate în temeiul acesteia și, în special, ca urmare a utilizării frauduloase a datelor cu caracter personal.

Articolul 34

Dreptul de a fi audiat

Înainte ca Autoritatea sau ordonatorul de credite al Parlamentului European să adopte o decizie care ar putea afecta în mod negativ drepturile unui partid politic european, ale unei fundații politice europene sau ale unui solicitant astfel cum sunt menționate la articolul 8, aceștia audiază reprezentanții partidului politic european, ai fundației politice europene sau ai solicitantului în cauză. Autoritatea sau Parlamentul European își expun în mod corespunzător motivele aflate la baza deciziei.

Articolul 35

Dreptul la o cale de atac

Deciziile luate în temeiul prezentului regulament pot face obiectul acțiunilor în fața Curții de Justiție a Uniunii Europene, în conformitate cu dispozițiile relevante din TFUE.

Articolul 36

Exercitarea delegării de competențe

(1) Competența de a adopta acte delegate este conferită Comisiei în condițiile prevăzute în prezentul articol.

(2) Competența de a adopta acte delegate menționată la articolul 7 alineatul (2) și la articolul 8 alineatul (3) se conferă Comisiei pe o perioadă de cinci ani de la 24 noiembrie 2014. Comisia prezintă un raport privind delegarea de competențe cel târziu cu nouă luni înainte de încheierea perioadei de cinci ani. Delegarea de competențe se prelungește tacit cu perioade de timp identice, cu excepția cazului în care Parlamentul European sau Consiliul se opune prelungirii respective cel târziu cu trei luni înainte de încheierea fiecărei perioade.

(3) Competența de a adopta acte delegate menționată la articolul 7 alineatul (2) și la articolul 8 alineatul (3) poate fi revocată oricând de Parlamentul European sau de Consiliu. O decizie de revocare pune capăt delegării de competențe specificată în decizia respectivă. Decizia produce efecte din ziua următoare datei publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene sau de la o dată ulterioară menționată în decizie. Decizia nu aduce atingere actelor delegate care sunt deja în vigoare.

(4) De îndată ce adoptă un act delegat, Comisia îl notifică simultan Parlamentului European și Consiliului.

(5) Un act delegat adoptat în temeiul articolului 7 alineatul (2) și al articolului 8 alineatul (3) intră în vigoare numai în cazul în care nici Parlamentul European și nici Consiliul nu au formulat obiecțiuni în termen de două luni de la notificarea acestuia către Parlamentul European și Consiliu sau în cazul în care, înaintea expirării termenului respectiv, Parlamentul European și Consiliul au informat Comisia că nu vor formula obiecțiuni. Respectivul termen se prelungește cu două luni la inițiativa Parlamentului European sau a Consiliului.

Articolul 37

Procedura comitetului

(1) Comisia este asistată de un comitet. Comitetul respectiv este un comitet în sensul Regulamentului (UE) nr. 182/2011.

(2) Atunci când se face referire la prezentul alineat, se aplică articolul 5 din Regulamentul (UE) nr. 182/2011.

Articolul 38

Evaluare

Parlamentul European publică, până la jumătatea anului 2018, după consultarea Autorității, un raport privind aplicarea prezentului regulament și activitățile finanțate. În raport se arată, după caz, eventualele modificări care trebuie aduse statutului și sistemelor de finanțare.

Comisia prezintă, înainte de sfârșitul anului 2018, un raport privind aplicarea prezentului regulament însoțit, dacă este cazul, de o propunere legislativă de modificare a prezentului regulament.

Articolul 39

Aplicarea efectivă

Statele membre prevăd dispozițiile adecvate pentru a asigura aplicarea efectivă a prezentului regulament.

Articolul 40

Abrogare

Regulamentul (CE) nr. 2004/2003 se abrogă cu efect de la data intrării în vigoare a prezentului regulament. Cu toate acestea, regulamentul respectiv se va aplica în continuare în ceea ce privește actele și angajamentele legate de finanțarea partidelor politice și a fundațiilor politice la nivel european pentru exercițiile bugetare 2014, 2015, 2016 și 2017.

Articolul 41

Intrare în vigoare și aplicare

Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Comisia adoptă actele delegate menționate la articolul 7 alineatul (2) și la articolul 8 alineatul (3) litera (a) până la 1 iulie 2015.

Prezentul regulament se aplică începând cu 1 ianuarie 2017. Cu toate acestea, Autoritatea menționată la articolul 6 se înființează până la 1 septembrie 2016. Partidele politice europene și fundațiile politice europene înregistrate după 1 ianuarie 2017 pot să solicite finanțare în temeiul prezentului regulament exclusiv pentru activități care încep în exercițiul financiar 2018 sau ulterior.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Strasbourg, 22 octombrie 2014.

Pentru Parlamentul European

Președintele

M. SCHULZ

Pentru Consiliu

Președintele

B. DELLA VEDOVA

(1) JO C 133, 9.5.2013, p. 90.

(2) JO C 62, 2.3.2013, p. 77.

(3) JO C 67, 7.3.2013, p. 1.

(4) Poziția Parlamentului European din 16 aprilie 2014 (nepublicată încă în Jurnalul Oficial) și Decizia Consiliului din 29 septembrie 2014.

(5) Regulamentul (CE) nr. 2004/2003 al Parlamentului European și al Consiliului din 4 noiembrie 2003 privind statutul și finanțarea partidelor politice la nivel european (JO L 297, 15.11.2003, p. 1).

(6) JO C 296 E, 2.10.2012, p. 46.

(7) Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 februarie 2011 de stabilire a normelor și principiilor generale privind mecanismele de control de către statele membre al exercitării competențelor de executare de către Comisie (JO L 55, 28.2.2011, p. 13).

(8) Regulamentul (CE) nr. 45/2001 al Parlamentului European și al Consiliului din 18 decembrie 2000 privind protecția persoanelor fizice cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal de către instituțiile și organele comunitare și privind libera circulație a acestor date (JO L 8, 12.1.2001, p. 1).

(9) Directiva 95/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 24 octombrie 1995 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și libera circulație a acestor date (JO L 281, 23.11.1995, p. 31).

(10) JO C 253, 3.9.2013, p. 12.

(11) Regulamentul (UE, Euratom) nr. 966/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 octombrie 2012 privind normele financiare aplicabile bugetului general al Uniunii și de abrogare a Regulamentului (CE, Euratom) nr. 1605/2002 al Consiliului (JO L 298, 26.10.2012, p. 1).

(12) Regulamentul delegat (UE) nr. 1268/2012 al Comisiei din 29 octombrie 2012 privind normele de punere în aplicare a Regulamentului (UE, Euratom) nr. 966/2012 al Parlamentului European și al Consiliului privind normele financiare aplicabile bugetului general al Uniunii (JO L 362, 31.12.2012, p. 1).

(13) Regulamentul (CEE, Euratom, CECO) nr. 259/68 al Consiliului din 29 februarie 1968 de instituire a Statutului funcționarilor Comunităților Europene și a Regimului aplicabil celorlalți agenți ai acestor comunități, precum și a unor dispoziții speciale aplicabile temporar funcționarilor Comisiei (JO L 56, 4.3.1968, p. 1).

(14) Regulamentul nr. 1 al Consiliului din 15 aprilie 1958 de stabilire a regimului lingvistic al Comunității Economice Europene (JO 17, 6.10.1958, p. 385/58).

(15) JO L 278, 8.10.1976, p. 5.

(16) Regulamentul (CE) nr. 1606/2002 al Parlamentului European și al Consiliului din 19 iulie 2002 privind aplicarea standardelor internaționale de contabilitate (JO L 243, 11.9.2002, p. 1).

(17) Regulamentul (UE, Euratom) nr. 883/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 septembrie 2013 privind investigațiile efectuate de Oficiul European de Luptă Antifraudă (OLAF) și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1073/1999 al Parlamentului European și al Consiliului și a Regulamentului (Euratom) nr. 1074/1999 al Consiliului (JO L 248, 18.9.2013, p. 1).

(18) Regulamentul (Euratom, CE) nr. 2185/96 al Consiliului din 11 noiembrie 1996 privind controalele și inspecțiile la fața locului efectuate de Comisie în scopul protejării intereselor financiare ale Comunităților Europene împotriva fraudei și a altor abateri (JO L 292, 15.11.1996, p. 2).

ANEXĂ

Declarația standard ce trebuie completată de fiecare solicitant

Subsemnatul, mandatat pe deplin de către [denumirea partidului politic european sau a fundației politice europene], certific prin prezenta că:

[denumirea partidului politic european sau a fundației politice europene] se angajează să respecte condițiile de înregistrare prevăzute la articolul 3 alineatul (1) litera (c) sau la articolul 3 alineatul (2) litera (c) din Regulamentul (UE, Euratom) nr. 1141/2014, și anume să respecte, în special în programul și în activitățile sale, valorile pe care se întemeiază Uniunea, astfel cum sunt formulate la articolul 2 din Tratatul privind Uniunea Europeană, și anume respectarea demnității umane, libertății, democrației, egalității, statului de drept, precum și respectarea drepturilor omului, inclusiv a drepturilor persoanelor care aparțin minorităților.

Semnătura autorizată:

Titlul (Doamna, Domnul etc.), nume și prenume:
Funcția în cadrul organizației care solicită înregistrarea ca partid politic european/fundație politică europeană:
Locul/data:
Semnătura:

4.11.2014

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 317/28

REGULAMENTUL (UE, EURATOM) NR. 1142/2014 AL PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI AL CONSILIULUI

din 22 octombrie 2014

de modificare a Regulamentului (UE, Euratom) nr. 966/2012 în ceea ce privește finanțarea partidelor politice europene

PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 322, coroborat cu Tratatul de instituire a Comunității Europene a Energiei Atomice, în special articolul 106a,

având în vedere propunerea Comisiei Europene,

după transmiterea proiectului de act legislativ către parlamentele naționale,

având în vedere avizul Curții de Conturi (1),

hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară (2),

întrucât:

(1)	Partidele politice la nivel european sunt importante ca factor de integrare în Uniune.

(2)	Articolul 10 din Tratatul privind Uniunea Europeană și articolul 12 alineatul (2) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene prevăd că partidele politice la nivel european contribuie la formarea conștiinței politice europene și la exprimarea voinței politice a cetățenilor Uniunii.

(3)	La 4 noiembrie 2003, Parlamentul European și Consiliul au adoptat Regulamentul (CE) nr. 2004/2003 privind statutul și finanțarea partidelor politice la nivel european (3).

(4)

În Rezoluția sa din 6 aprilie 2011 referitoare la aplicarea Regulamentului (CE) nr. 2004/2003 privind statutul și finanțarea partidelor politice la nivel european (4), Parlamentul European, din perspectiva experienței acumulate, a sugerat o serie de îmbunătățiri privind finanțarea partidelor politice europene și a fundațiilor politice europene.

(5)

La data de 22 octombrie 2014, Parlamentul European și Consiliul au adoptat Regulamentul (UE, Euratom) nr. 1141/2014 (5) de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 2004/2003, care stabilește noi norme referitoare, printre altele, la finanțarea partidelor politice și a fundațiilor politice la nivel european, în special în ceea ce privește condițiile de finanțare, acordarea și distribuirea fondurilor, donațiile și contribuțiile, finanțarea campaniilor aferente alegerilor pentru Parlamentul European, cheltuielile rambursabile, interzicerea finanțării, conturile, raportarea și auditul, punerea în aplicare și controlul, sancțiunile, cooperarea dintre Autoritatea pentru partidele și fundațiile politice europene, ordonatorul de credite al Parlamentului European și statele membre și transparența.

(6)

Regulamentul (UE, Euratom) nr. 966/2012 al Parlamentului European și al Consiliului (6) („Regulamentul financiar”) ar trebui să includă norme privind contribuțiile din partea bugetului general al Uniunii în beneficiul partidelor politice europene, astfel cum prevede Regulamentul (UE, Euratom) nr. 1141/2014. Normele respective ar trebui să acorde partidelor politice la nivel european un grad mai mare de flexibilitate în ceea ce privește termenele de utilizare a acestor contribuții, deoarece natura activităților lor impune acest lucru.

(7)

Sistemul de sprijin financiar în beneficiul partidelor politice europene printr-un grant de funcționare, astfel cum se prevede la articolul 125 alineatul (6) din Regulamentul financiar, nu este adecvat nevoilor lor, în special în ceea ce privește obligația de a prezenta un program anual de lucru, o cerință care nu există în legislația statelor membre. Prin urmare, sprijinul financiar acordat partidelor politice europene ar trebui să fie efectuat sub forma unei contribuții specifice, pentru a răspunde nevoilor specifice ale partidelor politice europene. Cu toate acestea, având în vedere faptul că fundațiile politice europene intră în continuare sub incidența dispozițiilor referitoare la granturi din Regulamentul financiar, ar trebui să fie posibil ca fundațiilor respective să li se aplice reportarea limitată la trei luni prevăzută în prezent la articolul 125 alineatul (6) din Regulamentul financiar.

(8)

Deși sprijinul financiar se acordă fără obligația unui program anual de lucru, partidele politice europene ar trebui să justifice ex post utilizarea eficientă a fondurilor din partea Uniunii. În special, ordonatorul de credite competent ar trebui să verifice dacă fondurile au fost utilizate pentru a plăti cheltuieli rambursabile, astfel cum s-a stabilit în cererea de contribuții, în termenele-limită stabilite în prezentul regulament. Contribuțiile în beneficiul partidelor politice europene ar trebui cheltuite până la sfârșitul exercițiului financiar ulterior celui în care au fost acordate, după care eventualele fonduri necheltuite ar trebui să fie recuperate de către ordonatorul de credite competent.

(9)

Fondurile din partea Uniunii acordate pentru finanțarea costurilor de funcționare ale partidelor politice europene ar trebui să nu fie utilizate în alte scopuri decât cele prevăzute în Regulamentul (UE, Euratom) nr. 1141/2014, în special pentru a finanța direct sau indirect alte entități, precum partidele politice naționale. Partidele politice europene ar trebui să utilizeze contribuțiile pentru a plăti un procent din cheltuielile actuale și viitoare, și nu cheltuieli sau datorii contractate înainte de depunerea cererilor de contribuții.

(10)

Acordarea contribuțiilor ar trebui, de asemenea, să fie simplificată și adaptată particularităților partidelor politice europene, în special prin absența criteriilor de selecție, stabilirea unei plăți unice de prefinanțare integrală ca regulă generală și prin posibilitatea de a utiliza finanțarea prin sume forfetare, rate forfetare și costuri unitare.

(11)	Contribuțiile din partea bugetului general al Uniunii ar trebui să fie suspendate, reduse sau suprimate dacă partidele politice europene încalcă obligațiile prevăzute în Regulamentul (UE, Euratom) nr. 1141/2014.

(12)

Sancțiunile care se bazează atât pe Regulamentul financiar, cât și pe Regulamentul (UE, Euratom) nr. 1141/2014 ar trebui aplicate în mod coerent și cu respectarea principiului ne bis in idem. În conformitate cu Regulamentul (UE, Euratom) nr. 1141/2014, sancțiunile administrative și/sau financiare prevăzute de Regulamentul financiar nu trebuie să fie impuse în unul dintre cazurile în care au fost deja impuse sancțiuni în temeiul Regulamentului (UE, Euratom) nr. 1141/2014.

(13)	Prin urmare, este necesar ca Regulamentul financiar să fie modificat în consecință,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

Regulamentul (UE, Euratom) nr. 966/2012 se modifică după cum urmează:

La articolul 121 alineatul (2) se adaugă următoarea literă:

„(j)	contribuțiile în beneficiul partidelor politice europene menționate în partea II titlul VIII.”

Articolul 125 se modifică după cum urmează:

(a)	la alineatul (3), al doilea paragraf se elimină;

(b)

alineatul (6) se înlocuiește cu următorul text:

„(6) În cazul în care, la sfârșitul unui exercițiu financiar pentru care a beneficiat de un grant de funcționare, o fundație politică europeană în sensul Regulamentului (UE, Euratom) nr. 1141/2014 al Parlamentului European și al Consiliului (7) înregistrează un excedent de venituri față de cheltuieli, o parte din acest excedent, care nu trebuie să depășească 25 % din venitul total pentru respectivul exercițiu financiar, poate fi reportată, prin derogare de la principiul de nonprofit prevăzut la alineatul (4) de la prezentul articol, în exercițiul financiar următor, cu condiția ca aceasta să fie utilizată înainte de încheierea primului trimestru al respectivului exercițiu financiar.

În partea II se introduce următorul titlu:

„TITLUL VIII

CONTRIBUȚII ÎN BENEFICIUL PARTIDELOR POLITICE EUROPENE

Articolul 204a

Dispoziții generale

(1) În sensul prezentului regulament, partidele politice europene înseamnă entități înregistrate ca atare, în conformitate cu Regulamentul (UE, Euratom) nr. 1141/2014.

(2) Contribuțiile financiare directe din buget pot fi acordate în beneficiul partidelor politice europene în vederea contribuției lor la formarea conștiinței politice europene și la exprimarea voinței politice a cetățenilor Uniunii, în conformitate cu Regulamentul (UE, Euratom) nr. 1141/2014.

Articolul 204b

Principii

(1) Contribuțiile sunt utilizate numai pentru a rambursa procentul stabilit la articolul 17 alineatul (4) din Regulamentul (UE, Euratom) nr. 1141/2014 din costurile de funcționare ale partidelor politice europene care sunt legate direct de obiectivele partidelor în cauză, astfel cum se prevede la articolul 17 alineatul (5) și la articolul 21 din regulamentul respectiv.

(2) Contribuțiile pot fi folosite pentru a rambursa cheltuieli legate de contractele încheiate de partidele politice europene, cu condiția să nu fi existat vreun conflict de interese în momentul acordării acestora.

(3) Contribuțiile nu se utilizează pentru a acorda în mod direct sau indirect un avantaj personal, în numerar sau în natură, niciunui membru sau membru al personalului unui partid politic european. Contribuțiile nu se utilizează pentru a finanța, direct sau indirect, activități ale părților terțe, în special ale partidelor politice naționale sau ale fundațiilor politice la nivel european sau național, nici sub formă de granturi, donații, împrumuturi sau orice alt acord similar. Contribuțiile nu se utilizează pentru niciunul dintre scopurile excluse prin articolul 22 din Regulamentul (UE, Euratom) nr. 1141/2014.

(4) Contribuțiile se supun principiilor transparenței și egalității de tratament, în conformitate cu criteriile prevăzute în Regulamentul (UE, Euratom) nr. 1141/2014.

(5) Contribuțiile se acordă anual de către Parlamentul European și se publică în conformitate cu articolul 35 alineatul (2) din prezentul regulament și cu articolul 32 alineatul (1) din Regulamentul (UE, Euratom) nr. 1141/2014.

(6) Partidele politice europene care beneficiază de o contribuție nu beneficiază, nici direct, nici indirect, de alte fonduri din buget. Sunt interzise în special donațiile din bugetele grupurilor politice din Parlamentul European. În niciun caz, nicio cheltuială nu poate fi finanțată de două ori din buget.

Articolul 204c

Aspecte bugetare

Contribuțiile se plătesc din secțiunea din buget corespunzătoare Parlamentului European. Creditele alocate pentru organismele sau experții de audit externi independenți menționați la articolul 23 din Regulamentul (UE, Euratom) nr. 1141/2014 se acordă direct din bugetul Parlamentului European.

Articolul 204d

Cererea de contribuții

(1) Contribuțiile se acordă prin intermediul unei cereri de contribuții publicate în fiecare an, cel puțin pe site-ul internet al Parlamentului European.

(2) Unui partid politic european i se poate acorda o singură contribuție pe an.

(3) Un partid politic european poate beneficia de o contribuție numai în cazul în care acesta solicită finanțare în conformitate cu termenii și condițiile prevăzute în cererea de contribuții.

(4) Cererea de contribuții stabilește criteriile de eligibilitate care trebuie îndeplinite de către solicitant, precum și criteriile de excludere.

(5) Cererea de contribuții stabilește, cel puțin, natura cheltuielilor care pot fi rambursate prin contribuție.

(6) În cererea de contribuții se solicită un buget estimat.

Articolul 204e

Procedura de acordare

(1) Cererile de contribuții se depun în mod corespunzător în termenul stabilit în scris, inclusiv, dacă este cazul, în format electronic securizat.

(2) Contribuțiile nu se acordă solicitanților care, la data procedurii de acordare a unei contribuții, se află în una dintre situațiile menționate la articolul 106 alineatul (1), la articolul 107 și la articolul 109 alineatul (1) litera (a) și celor care sunt înregistrați în baza centrală de date privind excluderile menționată la articolul 108.

(3) Solicitanții trebuie să certifice faptul că nu se găsesc în una dintre situațiile enumerate la alineatul (2).

(4) Contribuțiile sunt acordate prin intermediul unui acord sau al unei decizii de contribuție, astfel cum se prevede în cererea de contribuții.

(5) Ordonatorul de credite competent poate fi sprijinit de un comitet pentru a evalua și a stabili acordul sau decizia de contribuție. Ordonatorul de credite competent precizează, ținând cont în mod corespunzător de principiile transparenței și al tratamentului egal, normele privind alcătuirea, numirea și funcționarea unui astfel de comitet, precum și normele de prevenire a conflictelor de interese.

Articolul 204f

Procedura de evaluare

(1) Cererile sunt selectate, pe baza criteriilor de acordare stabilite în Regulamentul (UE, Euratom) nr. 1141/2014, dintre cererile care respectă criteriile de eligibilitate și de excludere.

(2) Criteriile de eligibilitate stabilesc condițiile pentru ca un solicitant să poată beneficia de o contribuție în conformitate cu normele prevăzute în Regulamentul (UE, Euratom) nr. 1141/2014.

(3) Decizia ordonatorului de credite competent privind cererile depuse trebuie să menționeze cel puțin:

(a)	obiectul și cuantumul total al contribuției;

(b)	numele solicitanților selectați și sumele acceptate;

(c)	numele solicitanților respinși și motivele de respingere.

(4) Ordonatorul de credite competent informează în scris solicitanții în privința deciziei referitoare la cererile lor. În cazul în care cererea de finanțare este respinsă sau sumele solicitate nu sunt acordate în parte sau în totalitate, ordonatorul de credite competent comunică motivele pentru care a respins cererea sau nu a acordat sumele solicitate, cu trimitere, în special, la criteriile de eligibilitate și de acordare prevăzute la alineatele (1) și (2). În cazul în care cererea este respinsă, ordonatorul de credite competent îl informează pe solicitant cu privire la căile de atac administrative și/sau judiciare pe care le are la dispoziție, astfel cum se prevede la articolul 97 din prezentul regulament.

Articolul 204g

Forma contribuțiilor

(1) Contribuțiile pot avea oricare dintre următoarele forme:

(a)	rambursarea unui procentaj din cheltuielile rambursabile suportate efectiv;

(b)	rambursarea pe baza costurilor unitare;

(c)	sume forfetare;

(d)	finanțare forfetară;

(e)	o combinație între formele menționate la literele (a)-(d).

(2) Pot fi rambursate numai cheltuielile care îndeplinesc criteriile stabilite în cererile de contribuții și care nu au fost efectuate înainte de data de depunere a cererii.

Articolul 204h

Normele de acordare a contribuției

(1) Costul unitar acoperă toate categoriile de cheltuieli rambursabile sau anumite categorii de acest tip care sunt clar identificate în avans prin trimiterea la o sumă unitară.

(2) Sumele forfetare acoperă global anumite cheltuieli necesare pentru realizarea unei activități specifice a partidului politic european. Sumele forfetare se utilizează numai în combinație cu alte forme de contribuții.

(3) Finanțarea forfetară acoperă categorii specifice de cheltuieli rambursabile care sunt clar identificate în avans prin aplicarea unui procentaj.

(4) În cazul în care se utilizează sume forfetare, finanțare forfetară sau costuri unitare, acestea sunt definite în cadrul cererii de contribuții, împreună cu sumele și ratele lor, dacă este cazul. Cererea de contribuții conține, de asemenea, o descriere a metodelor de stabilire a sumelor forfetare, a finanțării forfetare și a costurilor unitare, care trebuie să se bazeze pe metode obiective precum date statistice, date istorice certificate sau verificabile ale partidelor politice europene sau practicile obișnuite de contabilitate ale acestora. Acordul sau decizia de contribuție cuprinde dispoziții care permit verificarea respectării condițiilor de acordare a sumelor forfetare, a finanțării forfetare sau a costurilor unitare.

Articolul 204i

Prefinanțarea

Contribuțiile se plătesc integral sub forma unei plăți unice de prefinanțare, cu excepția cazului în care, în situații justificate în mod corespunzător, ordonatorul de credite competent decide altfel.

Articolul 204j

Garanțiile

În cazul în care consideră că acest lucru este adecvat și proporțional, ordonatorul de credite competent poate, de la caz la caz și pe baza unei analize de risc, să solicite partidului politic european să depună o garanție în avans pentru a limita riscurile financiare legate de plata prefinanțării numai în cazul în care, în funcție de propria analiză a riscurilor, partidul politic european este supus unui risc iminent de a se afla în una dintre situațiile menționate la articolul 106 alineatul (1) literele (a) și (d) din prezentul regulament sau atunci când o decizie a Autorității pentru partidele și fundațiile politice europene înființate în temeiul articolului 6 din Regulamentul (UE, Euratom) nr. 1141/2014 („Autoritatea”) a fost comunicată Parlamentului European și Consiliului, în conformitate cu articolul 10 alineatul (4) din regulamentul respectiv.

Dispozițiile prevăzute la articolul 134 din prezentul regulament privind garanția de prefinanțare pentru granturi se aplică mutatis mutandis garanțiilor care pot fi solicitate în cazurile prevăzute la primul paragraf de la prezentul articol pentru plățile de prefinanțare efectuate în beneficiul partidelor politice europene.

Articolul 204k

Utilizarea contribuțiilor

(1) Contribuțiile sunt cheltuite în conformitate cu articolul 204b.

(2) Orice parte a contribuției care nu a fost cheltuită în exercițiul financiar vizat de contribuția respectivă (anul n) trebuie cheltuită pe orice tip de cheltuieli rambursabile efectuate până la data de 31 decembrie a anului n + 1. Partea rămasă a contribuției care nu este cheltuită în termenul respectiv se recuperează în conformitate cu partea I titlul IV capitolul 5.

(3) Partidele politice europene respectă rata maximă de cofinanțare stabilită la articolul 17 alineatul (4) din Regulamentul (UE, Euratom) nr. 1141/2014. Sumele rămase din contribuțiile din exercițiul financiar anterior nu pot fi utilizate pentru a finanța partea pe care partidele politice europene trebuie să o furnizeze din resurse proprii. Contribuțiile aduse de părți terțe la evenimente comune nu sunt considerate ca făcând parte din resursele proprii ale unui partid politic european.

(4) Partidele politice europene utilizează partea din contibuție care nu a fost utilizată în exercițiul financiar vizat de contribuția în cauză înainte de a utiliza contribuțiile acordate după sfârșitul respectivului exercițiu financiar.

(5) Orice dobândă generată de plățile de prefinanțare se consideră ca făcând parte din contribuție.

Articolul 204l

Raportul privind utilizarea contribuțiilor

(1) În conformitate cu articolul 23 din Regulamentul (UE, Euratom) nr. 1141/2014, partidul politic european prezintă, spre aprobare, ordonatorului de credit competent, raportul său anual privind utilizarea contribuției și situațiile sale financiare anuale.

(2) Raportul anual de activitate menționat la articolul 66 alineatul (9) din prezentul regulament este întocmit de ordonatorul de credite competent pe baza raportului anual și a situațiilor financiare anuale menționate la alineatul (1) de la prezentul articol. La întocmirea raportului respectiv, se pot utiliza și alte documente justificative.

Articolul 204m

Plata soldului

(1) Cuantumul contribuției nu se definitivează decât după ce ordonatorul de credite competent aprobă raportul anual și situațiile financiare anuale menționate la articolul 204l alineatul (1). Aprobarea raportului anual și a situațiilor financiare anuale nu aduce atingere verificărilor ulterioare efectuate de către Autoritate.

(2) Orice sumă necheltuită de prefinanțare nu devine definitivă decât atunci când a fost utilizată de partidul politic european pentru a plăti cheltuielile rambursabile care îndeplinesc criteriile definite în cererea de contribuții.

(3) Atunci când partidul politic european nu reușește să își respecte obligațiile legate de utilizarea contribuțiilor, contribuțiile se suspendă, se reduc sau se suprimă, după ce partidului politic european i s-a oferit posibilitatea de a-și prezenta observațiile.

(4) Ordonatorul de credite competent verifică înainte de efectuarea plății soldului că partidul politic european figurează încă în registrul menționat la articolul 7 din Regulamentul (UE, Euratom) nr. 1141/2014 și nu a făcut obiectul niciuneia dintre sancțiunile prevăzute la articolul 27 din regulamentul respectiv între data aplicării acestuia și sfârșitul exercițiului financiar acoperit de contribuția în cauză.

(5) În cazul în care partidul politic european nu mai figurează în registrul menționat la articolul 7 din Regulamentul (UE, Euratom) nr. 1141/2014 sau a făcut obiectul uneia dintre sancțiunile prevăzute la articolul 27 din regulamentul respectiv, ordonatorul de credite competent poate suspenda, reduce sau suprima contribuția și poate recupera sumele plătite necuvenit în temeiul acordului sau al deciziei de contribuție, proporțional cu gravitatea erorilor, a neregulilor, a fraudei sau a altor încălcări ale obligațiilor referitoare la utilizarea contribuției, după ce partidului politic european i s-a oferit posibilitatea de a-și prezenta observațiile.

Articolul 204n

Control și sancțiuni

(1) Fiecare acord sau decizie de contribuție prevede în mod expres exercitarea de către Parlamentul European, Oficiul European de Luptă Antifraudă și Curtea de Conturi a competențelor de control asupra documentelor și incintelor, în cazul tuturor partidelor politice europene, al tuturor contractanților și subcontractanților care au beneficiat de fonduri din partea Uniunii.

(2) Ordonatorul de credite competent poate impune solicitanților sancțiuni administrative și financiare eficace, proporționale și disuasive, în conformitate cu articolul 109 din prezentul regulament și cu articolul 27 din Regulamentul (UE, Euratom) nr. 1141/2014.

(3) Sancțiunile menționate la alineatul (2) pot fi, de asemenea, aplicate partidelor politice europene care, la data depunerii cererii de contribuție sau după ce au primit contribuția, au făcut declarații false atunci când au furnizat informațiile solicitate de ordonatorul de credite competent sau nu au furnizat aceste informații.

Articolul 204o

Evidența datelor

(1) Partidele politice europene păstrează toate evidențele și documentele justificative referitoare la contribuția primită timp de cinci ani după înaintarea raportului final anual și a situațiilor financiare anuale menționate la articolul 204l alineatul (1).

(2) Înregistrările referitoare la audituri, căi de atac, litigii sau soluționarea cererilor de despăgubire care decurg din utilizarea contribuției se păstrează până la încheierea acestor audituri, căi de atac, litigii sau a soluționării cererilor de despăgubire.

Articolul 204p

Selectarea organismelor sau a experților de audit externi independenți

Organismele sau experții de audit externi independenți menționați la articolul 23 din Regulamentul (UE, Euratom) nr. 1141/2014 sunt selectați printr-o procedură de achiziții publice. Durata contractului acestora nu depășește cinci ani. După două mandate consecutive, se consideră că aceștia se află într-o situație de conflict de interese care poate avea efecte negative asupra realizării auditului.”

Articolul 2

Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Se aplică de la 1 ianuarie 2017. Articolul 125 alineatul (3) al doilea paragraf și alineatul (6) din Regulamentul (UE, Euratom) nr. 966/2012, în forma în vigoare înainte de modificările introduse prin articolul 1 din prezentul regulament, se aplică în continuare în ceea ce privește actele efectuate și angajamentele asumate, în ceea ce privește finanțarea partidelor politice și a fundațiilor politice la nivel european, până la 31 decembrie 2017.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Strasbourg, 22 octombrie 2014.

Pentru Parlamentul European

Președintele

M. SCHULZ

Pentru Consiliu

Președintele

B. DELLA VEDOVA

(1) JO C 4, 8.1.2014, p. 1.

(2) Poziția Parlamentului European din 16 aprilie 2014 (nepublicată încă în Jurnalul Oficial) și Decizia Consiliului din 29 septembrie 2014.

(3) JO L 297, 15.11.2003, p. 1.

(4) JO C 296 E, 2.10.2012, p. 46.

(5) Regulamentul (UE, Euratom) nr. 1141/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 22 octombrie 2014 privind statutul și finanțarea partidelor politice europene și a fundațiilor politice europene (a se vedea pagina 1 din prezentul Jurnal Oficial).

(6) Regulamentul (UE, Euratom) nr. 966/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 octombrie 2012 privind regulamentul financiar aplicabil bugetului general al Uniunii și de abrogare a Regulamentului (CE, Euratom) nr. 1605/2002 al Consiliului (JO L 298, 26.10.2012, p. 1).

(7) Regulamentul (UE, Euratom) nr. 1141/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 22 octombrie 2014 privind statutul și finanțarea partidelor politice europene și a fundațiilor politice europene (JO L 317, 4.11.2014, p. 1).”

4.11.2014

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 317/35

REGULAMENTUL (UE) NR. 1143/2014 AL PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI AL CONSILIULUI

din 22 octombrie 2014

privind prevenirea și gestionarea introducerii și răspândirii speciilor alogene invazive

PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 192 alineatul (1),

având în vedere propunerea Comisiei Europene,

după transmiterea proiectului de act legislativ către parlamentele naționale,

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European (1),

după consultarea Comitetului Regiunilor,

hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară (2),

întrucât:

(1)

Apariția unor specii alogene, fie animale, plante, ciuperci sau microorganisme, în medii noi nu reprezintă întotdeauna un motiv de îngrijorare. Cu toate acestea, o subgrupă semnificativă de specii alogene pot deveni invazive, având efecte dăunătoare grave asupra biodiversității și asupra serviciilor ecosistemice aferente, precum și alte efecte sociale și economice, care ar trebui prevenite. Aproximativ 12 000 de specii prezente în mediu în Uniune și în alte țări europene sunt alogene, dintre care aproximativ 10 până la 15 % sunt estimate a fi invazive.

(2)

Speciile alogene invazive reprezintă una dintre principalele amenințări la adresa biodiversității și a serviciilor ecosistemice aferente, în special în ecosistemele izolate din punct de vedere geografic si evolutiv, precum insulele mici. Riscurile prezentate de aceste specii pot crește ca urmare a intensificării comerțului mondial, a transporturilor, a turismului și a schimbărilor climatice.

(3)

Amenințarea la adresa biodiversității și a serviciilor ecosistemice aferente pe care o reprezintă speciile alogene invazive ia diferite forme, având inclusiv efecte negative grave asupra speciilor indigene și asupra structurii și funcționării ecosistemelor prin modificarea habitatelor, a prădării, a concurenței în rândul speciilor, prin transmiterea de boli, înlocuirea speciilor indigene într-o parte semnificativă a ariei de răspândire și prin efecte genetice cauzate de hibridizare. Mai mult, speciile alogene invazive pot avea, de asemenea, un efect dăunător semnificativ asupra sănătății umane și a economiei. Numai exemplarele vii și părțile care se pot reproduce reprezintă o amenințare la adresa biodiversității și a serviciilor ecosistemice aferente, a sănătății umane sau a economiei și, prin urmare, numai acestea ar trebui să facă obiectul restricțiilor în temeiul prezentului regulament.

(4)

Uniunea, ca parte la Convenția privind diversitatea biologică, aprobată prin Decizia 93/626/CEE a Consiliului (3), trebuie să respecte articolul 8 litera (h) din respectiva convenție, conform căruia fiecare parte contractuală, pe cât posibil și după caz, „previne introducerea și asigură controlul sau eradicarea acelor specii străine care amenință ecosisteme, habitate sau specii”.

(5)	Uniunea, ca parte la Convenția privind conservarea vieții sălbatice și a habitatelor naturale din Europa, aprobată prin Decizia 82/72/CEE a Consiliului (4), s-a angajat să ia toate măsurile necesare pentru a asigura conservarea habitatelor speciilor sălbatice de floră și faună.

(6)

Pentru a susține îndeplinirea obiectivelor Directivelor 2000/60/CE (5), 2008/56/CE (6) și 2009/147/CE (7) ale Parlamentului European și ale Consiliului, precum și ale Directivei 92/43/CEE a Consiliului (8), prezentul regulament ar trebui să stabilească norme pentru prevenirea, minimizarea și atenuarea efectelor dăunătoare ale speciilor alogene invazive asupra biodiversității și a serviciilor ecosistemice aferente, precum și asupra sănătății umane și a siguranței, precum și pentru reducerea impactului lor social și economic.

(7)

Unele specii migrează în mod natural ca răspuns la schimbările de mediu. Astfel de specii nu ar trebui considerate ca fiind specii alogene în noul mediu și ar trebui excluse din domeniul de aplicare al prezentului regulament. Prezentul regulament ar trebui să se concentreze numai asupra speciilor introduse în Uniune ca urmare a intervenției umane.

(8)

În prezent există peste 40 de acte legislative ale Uniunii privind sănătatea animalelor care conțin dispoziții privind bolile animale. În plus, Directiva 2000/29/CE a Consiliului (9) conține norme privind organismele dăunătoare plantelor sau produselor vegetale, iar Directiva 2001/18/CE a Parlamentului European și a Consiliului (10) stabilește regimul aplicabil organismelor modificate genetic. Prin urmare, orice nouă normă privind speciile alogene invazive ar trebui să se alinieze și să nu se suprapună cu aceste acte legislative ale Uniunii și nu ar trebui să se aplice organismelor vizate de actele legislative în cauză.

(9)

Regulamentele (CE) nr. 1107/2009 (11) și (UE) nr. 528/2012 (12) ale Parlamentului European și ale Consiliului, precum și Regulamentul (CE) nr. 708/2007 al Consiliului (13) prevăd norme privind autorizarea utilizării anumitor specii alogene în anumite scopuri. Utilizarea anumitor specii a fost deja autorizată în temeiul regimurilor respective la momentul intrării în vigoare a prezentului regulament. Astfel, pentru a asigura un cadru juridic coerent, speciile utilizate în aceste scopuri ar trebui, prin urmare, excluse din domeniul de aplicare al prezentului regulament.

(10)

Deoarece există numeroase specii alogene invazive, este important să se garanteze faptul că se acordă prioritate abordării subgrupei de specii alogene invazive considerate a fi de interes pentru Uniune. Prin urmare, ar trebui întocmită și actualizată periodic o listă a speciilor alogene invazive de interes pentru Uniune („lista Uniunii”). O specie alogenă invazivă ar trebui considerată ca fiind de interes pentru Uniune dacă daunele cauzate de aceasta în statele membre afectate sunt atât de semnificative încât se justifică adoptarea unor măsuri speciale aplicabile la nivelul întregii Uniuni, inclusiv în statele membre care nu sunt încă afectate sau care este puțin probabil să fie afectate. Pentru a se asigura că identificarea speciilor alogene invazive de interes pentru Uniune nu devine disproporționată, lista Uniunii ar trebui întocmită și actualizată progresiv și ar trebui să vizeze specii a căror includere pe lista Uniunii ar împiedica, minimiza sau atenua efectiv efectul dăunător al acestor specii, într-un mod eficient din punct de vedere al costurilor. Având în vedere faptul că speciile din același grup taxonomic au adesea cerințe ecologice similare și pot prezenta riscuri similare, ar trebui să se permită, după caz, includerea grupurilor taxonomice de specii pe lista Uniunii.

(11)

Criteriile de includere pe lista Uniunii reprezintă instrumentul de bază pentru aplicarea prezentului regulament. Pentru a asigura o utilizare eficace a resurselor, criteriile respective ar trebui să asigure că, dintre speciile alogene invazive potențiale cunoscute în prezent, se includ pe listă cele care au cel mai important efect dăunător. Comisia ar trebui să prezinte comitetului instituit prin prezentul regulament o propunere de listă a Uniunii bazată pe criteriile respective în termen de un an de la intrarea în vigoare a prezentului regulament. La propunerea listei Uniunii, Comisia ar trebui să informeze comitetul respectiv asupra modului în care a ținut cont de aceste criterii. Criteriile ar trebui să includă o evaluare a riscurilor în conformitate cu dispozițiile aplicabile în temeiul acordurilor relevante ale Organizației Mondiale a Comerțului (OMC) privind impunerea de restricții comerciale asupra speciilor.

(12)

Pentru a evita costurile disproporționate sau excesive pentru orice stat membru și pentru a salvgarda valoarea adăugată a acțiunii Uniunii prin intermediul prezentului regulament, la propunerea listei Uniunii și a măsurilor corespunzătoare, Comisia ar trebui să ia în considerare costul de punere în aplicare pentru statele membre, costul lipsei de acțiune, eficiența din perspectiva costurilor și aspectele socioeconomice. În acest context, la selectarea speciilor alogene invazive care urmează să fie incluse în lista Uniunii, ar trebui să se acorde o atenție specială speciilor utilizate pe scară largă și care asigură beneficii sociale și economice semnificative într-un stat membru, fără a compromite obiectivele prezentului regulament.

(13)

Pentru a asigura respectarea normelor în temeiul acordurilor relevante ale OMC, precum și aplicarea coerentă a prezentului regulament, ar trebui stabilite criterii comune privind efectuarea evaluării riscurilor. Criteriile respective ar trebui să se bazeze, atunci când este cazul, pe standardele naționale și internaționale existente și să cuprindă diferite aspecte ale caracteristicilor speciilor, riscul și modalitățile de introducere în Uniune, efectele dăunătoare ale speciilor asupra societății, economiei și biodiversității, beneficiile potențiale ale utilizării acestora și costurile impuse de atenuarea efectelor dăunătoare, pentru a fi comparate cu efectele dăunătoare, precum și o evaluare a costurilor potențiale asociate daunelor sociale, economice și de mediu care să demonstreze importanța pentru Uniune și să justifice în consecință adoptarea de măsuri. În vederea dezvoltării treptate a sistemului și pentru a acționa pe baza experienței dobândite, abordarea generală ar trebui evaluată până la 1 iunie 2021.

(14)

Anumite specii alogene invazive sunt incluse în anexa B la Regulamentul (CE) nr. 338/97 al Consiliului (14), iar importul acestora în Uniune este interzis deoarece caracterul lor invaziv a fost recunoscut, iar introducerea lor în Uniune are un efect dăunător asupra speciilor indigene. Speciile respective sunt: Callosciurus erythraeus, Sciurus carolinensis, Oxyura jamaicensis, Lithobates (Rana) catesbeianus, Sciurus niger, Chrysemys picta și Trachemys scripta elegans. Pentru a asigura un cadru juridic coerent și norme armonizate în ceea ce privește speciile alogene invazive la nivelul Uniunii, introducerea pe listă a acestor specii alogene invazive drept specii alogene invazive de interes pentru Uniune ar trebui luată în considerare cu prioritate.

(15)

Prevenirea este, în general, mai de dorit din punctul de vedere al mediului și mai rentabilă decât reacția post factum și ar trebui să i se acorde prioritate. Prin urmare, ar trebui să se acorde prioritate includerii pe listă a speciilor alogene invazive care nu sunt încă prezente pe teritoriul Uniunii sau se află într-un stadiu incipient de invazie, precum și speciilor alogene invazive care pot avea cel mai important efect dăunător. Ținând cont de faptul că specii noi pot fi introduse în mod continuu în Uniune și de faptul că speciile alogene prezente se răspândesc și își extind mediul în care se stabilesc, este necesar să se garanteze reexaminarea și actualizarea în permanență a listei Uniunii.

(16)

Ar trebui să se exploreze cooperarea regională între statele membre care se confruntă cu aceleași specii care nu sunt capabile să stabilească o populație viabilă într-o mare parte a Uniunii. Atunci când obiectivele prezentului regulament se realizează mai bine prin măsuri la nivelul Uniunii, aceste specii ar putea fi incluse și ele pe lista Uniunii.

(17)

Atunci când se urmăresc obiectivele prezentului regulament, este adecvat să se țină cont de situația specifică a regiunilor ultraperiferice și în special de izolarea, insularitatea și unicitatea biodiversităților lor respective. Prin urmare, cerințele în temeiul prezentului regulament de adoptare a unor măsuri restrictive și preventive legate de speciile alogene invazive de interes pentru Uniune ar trebui adaptate la aceste trăsături specifice ale regiunilor ultraperiferice, astfel cum sunt definite în Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), luând în considerare Deciziile 2010/718/UE (15) și 2012/419/UE ale Consiliului European (16).

(18)

Riscurile și problemele asociate speciilor alogene invazive reprezintă o provocare transfrontalieră care afectează întreaga Uniune. Prin urmare, este esențială adoptarea unei interdicții la nivelul Uniunii privind introducerea în mod intenționat sau din neglijență în Uniune, reproducerea, creșterea, transportul, cumpărarea, vânzarea, utilizarea, schimbul, păstrarea și eliberarea de specii alogene invazive de interes pentru Uniune, pentru a se garanta adoptarea de măsuri prompte și consecvente la nivelul Uniunii cu scopul de a evita denaturarea pieței interne și de a preveni situațiile în care acțiunea întreprinsă într-un stat membru este subminată de lipsa de inițiativă a unui alt stat membru.

(19)

Pentru a permite desfășurarea unor activități de cercetare științifică și de conservare ex situ, este necesar să se prevadă norme specifice privind speciile alogene invazive de interes pentru Uniune care fac obiectul activităților respective. Aceste activități ar trebui să se desfășoare în cadrul unor unități închise în care organismele sunt în spații izolate, luându-se toate măsurile necesare pentru a evita evadarea sau eliberarea ilegală a speciilor alogene invazive de interes pentru Uniune. Cu autorizarea Comisiei, în cazuri excepționale motivate corespunzător de interes public incontestabil, ar trebui să fie posibilă aplicarea respectivelor norme și altor activități, inclusiv activităților comerciale. La punerea în aplicare a acestor norme, ar trebui să se acorde o atenție specială evitării oricăror efecte dăunătoare asupra speciilor și habitatelor protejate, în conformitate cu legislația relevantă a Uniunii.

(20)

Pot exista cazuri în care specii alogene care nu sunt încă recunoscute ca specii alogene invazive de interes pentru Uniune apar la frontierele Uniunii sau sunt identificate pe teritoriul acesteia. Prin urmare, statele membre ar trebui să aibă posibilitatea de a adopta anumite măsuri de urgență pe baza dovezilor științifice disponibile. Aceste măsuri de urgență ar permite o reacție imediată împotriva speciilor alogene invazive care pot prezenta riscuri legate de introducerea, stabilirea și răspândirea lor în țările în cauză, în timp ce statele membre evaluează riscurile efective prezentate de speciile respective, în conformitate cu prevederile aplicabile ale acordurilor relevante ale OMC, în special în scopul recunoașterii acestor specii drept specii alogene invazive de interes pentru Uniune. Este necesar să se asocieze măsurile de urgență la nivel național cu posibilitatea de a adopta măsuri de urgență la nivelul Uniunii, cu scopul de a se respecta prevederile acordurilor relevante ale OMC. Mai mult, măsurile de urgență luate la nivelul Uniunii ar pune la dispoziția acesteia un mecanism de acțiune rapidă în cazul prezenței unor noi specii alogene invazive sau al pericolului iminent de intrare a acestora în Uniune, în conformitate cu principiul precauției.

(21)

O mare parte a speciilor alogene invazive sunt introduse neintenționat în Uniune. Prin urmare, gestionarea mai eficace a căilor de introducere neintenționată este esențială. În acest domeniu, acțiunea ar trebui desfășurată progresiv, întrucât experiența dobândită este relativ limitată. Acțiunea în cauză ar trebui să includă măsuri voluntare, precum acțiunile propuse în orientările Organizației Maritime Internaționale privind controlul și gestionarea murdăririi suprafețelor navelor prin depuneri de materie organică (biofouling), precum și măsuri obligatorii. Acțiunea ar trebui să se bazeze pe experiența acumulată la nivelul Uniunii și al statelor membre în ceea ce privește gestionarea anumitor căi de introducere, inclusiv măsurile stabilite în cadrul Convenției internaționale pentru controlul și gestionarea apelor uzate și a sedimentelor navelor adoptată în 2004. În consecință, Comisia ar trebui să ia toate măsurile necesare pentru a încuraja statele membre să ratifice convenția respectivă.

(22)

Pentru a dezvolta o bază de cunoștințe corespunzătoare în vederea abordării problemelor cauzate de speciile alogene invazive, este important ca statele membre să desfășoare cercetări, să monitorizeze și supravegheze aceste specii. Întrucât sistemele de supraveghere oferă cele mai potrivite mijloace de depistare timpurie a unor specii alogene invazive noi și de determinare a nivelului de răspândire a speciilor deja stabilite, acestea ar trebui să includă atât anchete tematice, cât și generale și să beneficieze de implicarea diferitelor sectoare și a părților interesate, inclusiv a comunităților regionale și locale. Sistemele de supraveghere ar trebui să prevadă monitorizarea continuă a oricărei specii alogene invazive noi, oriunde în cadrul Uniunii, și să vizeze oferirea unei imagini efective și complete la nivelul Uniunii. Pentru a asigura eficiența și rentabilitatea, ar trebui să se aplice sistemele existente de control, supraveghere și monitorizare vamală, instituite deja prin dreptul Uniunii, în special cele prevăzute în Directivele 92/43/CEE, 2000/60/CE, 2008/56/CE și 2009/147/CE.

(23)

Ar trebui efectuate controale oficiale privind animalele și plantele cu scopul de a preveni introducerea intenționată a speciilor alogene invazive. Animalele și plantele vii ar trebui să intre pe teritoriul Uniunii numai prin entitățile de control la frontieră, în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 882/2004 al Parlamentului European și al Consiliului (17) și cu Directivele 91/496/CEE (18) și 97/78/CE (19) ale Consiliului, sau prin punctele de intrare în conformitate cu Directiva 2000/29/CE. Pentru a asigura creșterea eficienței și pentru a evita crearea de sisteme paralele de control vamal, autoritățile competente ar trebui să verifice dacă speciile respective sunt specii alogene invazive de interes pentru Uniune la prima entitate de control la frontieră sau la primul punct de intrare la care sosesc.

(24)

În urma introducerii unei specii alogene invazive, este esențială luarea unor măsuri de depistare timpurie și de eradicare rapidă pentru a preveni stabilirea și răspândirea acesteia. Cea mai eficientă și mai rentabilă reacție este adeseori eradicarea populației, cât mai curând posibil, cât timp numărul de exemplare este încă limitat. În cazul în care eradicarea nu este fezabilă sau costurile de eradicare depășesc valoarea beneficiilor sociale, economice și de mediu pe termen lung, ar trebui aplicate măsuri de izolare și control. Măsurile de gestionare ar trebui să fie proporționale cu impactul asupra mediului și să țină cont în mod corespunzător de condițiile biogeografice și climatice ale statului membru în cauză.

(25)

Măsurile de gestionare ar trebui să evite orice efect dăunător asupra mediului, precum și asupra sănătății umane. Eradicarea și gestionarea unor specii alogene invazive animale, necesare în unele cazuri, pot cauza animalelor durere, stres, frică sau alte forme de suferință, chiar și atunci când se utilizează cele mai avansate mijloace tehnice disponibile. Din acest motiv, statele membre și toți operatorii implicați în eradicarea, controlul sau izolarea speciilor alogene invazive ar trebui să ia măsurile necesare pentru a scuti animalele de durerea, stresul și suferința care pot fi evitate pe parcursul procesului, luând în considerare, în măsura posibilului, cele mai bune practici din domeniu, de exemplu Principiile directoare privind bunăstarea animalelor elaborate de Organizația Mondială pentru Sănătatea Animalelor. Ar trebui să se aibă în vedere metode neletale, iar măsurile luate ar trebui să minimizeze impactul asupra speciilor nevizate.

(26)

În general, speciile alogene invazive cauzează deteriorarea ecosistemelor și reduc rezistența acestora. Prin urmare, ar trebui să se ia măsuri de restaurare proporționale în vederea consolidării rezistenței ecosistemelor la invazii, a remedierii prejudiciului cauzat și a îmbunătățirii stării de conservare a speciilor și a habitatelor acestora, în conformitate cu Directivele 92/43/CEE și 2009/147/CE, a stării ecologice a apelor interioare de suprafață, a apelor de tranziție, a apelor de coastă și a apelor subterane, în conformitate cu Directiva 2000/60/CE, precum și a stării ecologice a apelor marine, în conformitate cu Directiva 2008/56/CE. Costurile acestor măsuri de restaurare ar trebui să fie recuperate în conformitate cu principiul „poluatorul plătește”.

(27)	Pentru a contribui la aplicarea eficace a prezentului regulament, ar trebui să se încurajeze cooperarea transfrontalieră, în special cu țările învecinate, și coordonarea între statele membre, în special în cadrul aceleiași regiuni biogeografice a Uniunii.

(28)

Un sistem de abordare a speciilor alogene invazive ar trebui susținut de un sistem centralizat de informații care să reunească și să compare informațiile existente privind speciile alogene din Uniune și care să permită accesul la informațiile privind prezența speciilor, gradul de răspândire, ecologia și istoricul invaziei acestora, precum și la toate celelalte informații necesare pentru sprijinirea deciziilor de politică și de gestionare, precum și să permită schimburile de bune practici.

(29)

Directiva 2003/35/CE a Parlamentului European și a Consiliului (20) a stabilit un cadru de consultare publică la luarea deciziilor legate de mediu. La definirea acțiunilor din domeniul speciilor alogene invazive, participarea efectivă a publicului ar trebui să îi permită acestuia să își exprime opiniile și preocupările, în timp ce factorii de decizie ar trebui să țină seama de acele opinii și preocupări care ar putea fi relevante pentru deciziile în cauză. Aceasta ar trebui să aibă ca rezultat o mai mare responsabilitate și transparență a procesului de luare a deciziilor și să contribuie la sensibilizarea publicului privind problemele de mediu și la sprijinirea deciziilor luate.

(30)

Participarea comunității științifice este importantă pentru a se asigura o bază de cunoștințe adecvată pentru soluționarea problemelor cauzate de speciile alogene invazive. Ar trebui să se instituie un forum științific dedicat pentru a oferi consiliere în toate aspectele științifice legate de aplicarea prezentului regulament, în special în ceea ce privește redactarea și actualizarea listei Uniunii, evaluările riscurilor, măsurile de urgență și măsurile de eradicare rapidă.

(31)

Pentru a asigura condiții uniforme pentru punerea în aplicare a prezentului regulament, ar trebui să se confere Comisiei competențe de executare în ceea ce privește adoptarea și actualizarea listei Uniunii, formatul documentelor care servesc drept probe pentru autorizații, adoptarea de măsuri de urgență la nivelul Uniunii, cerința de aplicare a anumitor dispoziții în statele membre vizate în cazul cooperării regionale consolidate, respingerea deciziilor statelor membre de a nu aplica măsuri de eradicare și formatele tehnice de raportare către Comisie. Aceste competențe ar trebui exercitate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului (21).

(32)

Pentru a lua în considerare cele mai recente evoluții științifice în domeniul mediului, competența de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din TFUE ar trebui delegată Comisiei în ceea ce privește, pe de o parte, determinarea modalității de a stabili dacă speciile alogene invazive sunt capabile să creeze populații viabile și să se răspândească și, pe de altă parte, definirea elementelor comune pentru efectuarea evaluării riscurilor. Este deosebit de important ca, în timpul lucrărilor pregătitoare, Comisia să organizeze consultări adecvate, inclusiv la nivel de experți. Atunci când pregătește și elaborează acte delegate, Comisia ar trebui să asigure o transmitere simultană, în timp util și adecvată a documentelor relevante către Parlamentul European și Consiliu.

(33)

Pentru a garanta respectarea prezentului regulament, este important ca statele membre să impună sancțiuni eficace, proporționale și cu efect de descurajare în cazul încălcării legii, ținând cont de natura și gravitatea încălcării, de principiul recuperării costurilor și de principiul „poluatorul plătește”.

(34)	Prin măsurile adoptate în temeiul prezentului regulament, statele membre pot impune obligații deținătorilor sau utilizatorilor de specii alogene, precum și proprietarilor și utilizatorilor terenurilor afectate.

(35)

Pentru a permite proprietarilor care nu desfășoară activități comerciale să își păstreze animalele de companie care aparțin speciilor incluse pe lista Uniunii până la moartea naturală a animalului, este necesar să se prevadă măsuri tranzitorii, cu condiția ca toate măsurile să fie puse în aplicare pentru a evita reproducerea sau evadarea acestora.

(36)

Pentru a permite operatorilor comerciali, care pot avea așteptări legitime, de exemplu, celor cărora li s-a eliberat o autorizație în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 708/2007, de a-și epuiza stocul de specii alogene invazive de interes pentru Uniune ca urmare a intrării în vigoare a prezentului regulament, este justificat să li se acorde un termen de doi ani pentru a sacrifica, a eutanasia selectiv, a vinde sau, după caz, a transfera exemplarele unor unități de cercetare sau de conservare ex situ.

(37)

Deoarece obiectivele prezentului regulament, și anume prevenirea, minimizarea si atenuarea efectelor dăunătoare asupra biodiversității ale introducerii și răspândirii pe teritoriul Uniunii a speciilor alogene invazive, nu pot fi realizate în mod satisfăcător de către statele membre, dar, având în vedere amploarea și efectele acestuia, pot fi realizate mai bine la nivelul Uniunii, aceasta poate adopta măsuri în conformitate cu principiul subsidiarității astfel cum este definit la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană. În conformitate cu principiul proporționalității astfel cum este definit la articolul menționat, prezentul regulament nu depășește ceea ce este necesar pentru realizarea obiectivelor menționate.

(38)

Statele membre ar trebui să poată menține sau adopta norme privind speciile alogene invazive de interes pentru Uniune care să fie mai stricte decât cele prevăzute în prezentul regulament și să aplice speciilor alogene invazive de interes pentru statul membru în cauză dispoziții precum cele care figurează în prezentul regulament pentru specii alogene invazive de interes pentru Uniune. Respectivele măsuri ar trebui să fie compatibile cu TFUE și să fie notificate Comisiei în conformitate cu dreptul Uniunii,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

CAPITOLUL I

DISPOZIȚII GENERALE

Articolul 1

Obiect

Prezentul regulament stabilește normele privind prevenirea, minimizarea si atenuarea efectelor dăunătoare asupra biodiversității ale introducerii și răspândirii pe teritoriul Uniunii, atât intenționate, cât și neintenționate, a speciilor alogene invazive.

Articolul 2

Domeniu de aplicare

(1) Prezentul regulament se aplică tuturor speciilor alogene invazive.

(2) Prezentul regulament nu se aplică:

(a)	speciilor care își schimbă aria naturală de răspândire fără intervenție umană, ca răspuns la schimbarea condițiilor ecologice și la schimbările climatice;

(b)	organismelor modificate genetic, astfel cum sunt definite la articolul 2 punctul 2 din Directiva 2001/18/CE;

(c)	agenților patogeni care provoacă boli ale animalelor; în înțelesul prezentului regulament, boală a animalelor înseamnă apariția unor infecții și infestări la animale din cauza unuia sau mai multor agenți patogeni transmisibili la animale sau la oameni;

(d)	organismelor dăunătoare enumerate în anexa I sau în anexa II la Directiva 2000/29/CE și organismelor dăunătoare pentru care s-au adoptat măsuri în conformitate cu articolul 16 alineatul (3) din directiva respectivă;

(e)	speciilor enumerate în anexa IV la Regulamentul (CE) nr. 708/2007, atunci când acestea sunt utilizate în acvacultură;

(f)	microorganismelor produse sau importate pentru a fi utilizate în produse de protecție a plantelor deja autorizate sau care sunt în curs de evaluare în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1107/2009; sau

(g)	microorganismelor produse sau importate pentru a fi utilizate în produse biocide deja autorizate sau care sunt în curs de evaluare în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 528/2012.

Articolul 3

Definiții

În sensul prezentului regulament, se aplică următoarele definiții:

„specie alogenă” înseamnă orice exemplar viu dintr-o specie, subspecie sau taxon inferior de animale, plante, ciuperci sau microorganisme introdus în afara ariei sale naturale de răspândire; aceasta include orice parte, gameți, semințe, ouă sau propagule ale acestor specii, precum și orice hibrizi, soiuri sau rase care ar putea supraviețui și s-ar putea reproduce ulterior;

2.	„specie alogenă invazivă” înseamnă o specie alogenă despre a cărei introducere sau răspândire s-a constatat că amenință sau are un efect dăunător asupra biodiversității și a serviciilor ecosistemice aferente;

3.	„specie alogenă invazivă de interes pentru Uniune” înseamnă o specie alogenă invazivă al cărei efect dăunător a fost considerat ca necesitând desfășurarea unei acțiuni concertate la nivelul Uniunii în temeiul articolului 4 alineatul (3);

„specie alogenă invazivă de interes pentru un stat membru” înseamnă o specie alogenă invazivă, alta decât speciile alogene invazive de interes pentru Uniune, pentru care un stat membru consideră, pe baza dovezilor științifice, că efectul dăunător al eliberării și răspândirii, chiar dacă nu este stabilit cu certitudine, este important pentru teritoriul său sau pentru o parte a acestuia și impune adoptarea de măsuri la nivelul statului membru respectiv;

„biodiversitate” înseamnă variabilitatea organismelor vii provenind din toate sursele, inclusiv ecosistemele terestre, marine și alte ecosisteme acvatice, precum și complexele ecologice din care acestea fac parte; biodiversitatea include diversitatea în cadrul speciilor, între specii și a ecosistemelor;

6.	„servicii ecosistemice” înseamnă contribuțiile directe și indirecte ale ecosistemelor la bunăstarea umană;

7.	„introducere” înseamnă deplasarea unei specii în afara ariei sale naturale de răspândire, ca urmare a intervenției umane;

„cercetare” înseamnă o activitate descriptivă sau experimentală, efectuată în condiții reglementate, în vederea obținerii de noi cunoștințe științifice sau a dezvoltării de produse noi, inclusiv fazele inițiale de identificare, caracterizare și izolare a caracteristicilor genetice, altele decât acele caracteristici care determină caracterul invaziv al unei specii, ale speciilor alogene invazive, numai în măsura în care acestea sunt esențiale pentru a permite dezvoltarea caracteristicilor respective la speciile noninvazive;

9.	„spațiu izolat” înseamnă păstrarea unui organism în instalații închise din care evadarea sau răspândirea nu este posibilă;

10.	„conservare ex situ” înseamnă conservarea componentelor diversității biologice în afara habitatelor naturale ale acestora;

11.	„căi de introducere” înseamnă rutele și mecanismele de introducere și răspândire a speciilor alogene invazive;

12.	„depistare precoce” înseamnă confirmarea prezenței unui exemplar sau a unor exemplare ale unei specii alogene invazive în mediu înainte de răspândirea acestora la scară largă;

13.	„eradicare” înseamnă eliminarea completă și permanentă a unei populații de specii alogene invazive prin mijloace letale sau neletale;

14.

„control al populației” înseamnă orice acțiune letală sau neletală aplicată în cazul unei populații a unei specii alogene invazive, cu minimizarea, în același timp, a impactului asupra speciilor nevizate și asupra habitatelor acestora, cu scopul de a menține numărul exemplarelor cât mai redus posibil, astfel încât, chiar dacă nu este posibilă eradicarea speciei, capacitatea invazivă și efectele dăunătoare ale acesteia asupra biodiversității, asupra serviciilor ecosistemice aferente, asupra sănătății umane sau a economiei să fie minimizate;

15.	„izolare” înseamnă orice acțiune care vizează crearea de bariere care să minimizeze riscul ca o populație a unei specii alogene invazive să se disperseze și să se răspândească dincolo de zona invadată;

16.	„răspândită la scară largă” înseamnă o specie alogenă invazivă a cărei populație a depășit faza de naturalizare, în care o populație este autonomă, și s-a răspândit pentru a coloniza o mare parte a unei potențiale arii de răspândire în care poate supraviețui și se poate reproduce;

17.	„gestionare” înseamnă orice acțiune letală sau neletală care vizează eradicarea, controlul populației sau izolarea unei populații a unei specii alogene invazive, cu minimizarea, în același timp, a impactului asupra speciilor nevizate și asupra habitatelor acestora.

Articolul 4

Lista speciilor alogene invazive de interes pentru Uniune

(1) Comisia adoptă, prin acte de punere în aplicare, o listă de specii alogene invazive de interes pentru Uniune („lista Uniunii”) pe baza criteriilor stabilite la alineatul (3) de la prezentul articol. Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 27 alineatul (2). Proiectele de acte de punere în aplicare se transmit comitetului menționat la articolul 27 alineatul (1) până la 2 ianuarie 2016.

(2) Comisia realizează o reexaminare cuprinzătoare a listei Uniunii cel puțin o dată la șase ani și, între timp, o actualizează, după caz, în conformitate cu procedura menționată la alineatul (1), prin:

(a)	adăugarea de noi specii alogene invazive;

(b)	eliminarea de pe listă a speciilor enumerate, în cazul în care nu mai îndeplinesc unul sau mai multe dintre criteriile prevăzute la alineatul (3).

(3) Speciile alogene invazive sunt incluse pe lista Uniunii numai dacă îndeplinesc toate criteriile următoare:

(a)	se constată, pe baza dovezilor științifice disponibile, că sunt alogene pentru teritoriul Uniunii, cu excepția regiunilor ultraperiferice;

(b)

se constată, pe baza dovezilor științifice disponibile, că sunt capabile să creeze o populație viabilă și să se răspândească în mediul înconjurător în condițiile actuale și în condiții previzibile de schimbare climatică într-o regiune biogeografică partajată de mai mult de două state membre sau într-o subregiune marină, cu excepția regiunilor ultraperiferice ale acestora;

(c)	pe baza dovezilor științifice disponibile, este probabil să aibă un efect dăunător semnificativ asupra biodiversității sau asupra serviciilor ecosistemice aferente și pot avea, de asemenea, un efect dăunător asupra sănătății umane sau a economiei;

(d)	pe baza unei evaluării a riscurilor efectuată în temeiul articolului 5 alineatul (1), se demonstrează că este necesară o acțiune concertată la nivelul Uniunii pentru a preveni introducerea, stabilirea sau răspândirea acestora;

(e)	este probabil că includerea pe lista Uniunii va preveni efectiv, va minimiza sau va atenua efectele lor dăunătoare.

(4) Statele membre pot prezenta Comisiei cereri de includere a speciilor alogene invazive pe lista Uniunii. Cererile respective includ toate elementele următoare:

(a)	denumirea speciei;

(b)	o evaluare a riscurilor efectuată în conformitate cu articolul 5 alineatul (1);

(c)	dovezi privind îndeplinirea criteriilor care figurează la alineatul (3) de la prezentul articol.

(5) Lista Uniunii face trimitere, după caz, la bunurile cu care speciile alogene invazive sunt, în general, asociate și la codurile acestora din Nomenclatura combinată în conformitate cu Regulamentul (CEE) nr. 2658/87 al Consiliului (22), indicând categoriile de bunuri care fac obiectul controalelor oficiale în temeiul articolului 15 din prezentul regulament.

(6) La adoptarea sau actualizarea listei Uniunii, Comisia aplică criteriile prevăzute la alineatul (3) cu luarea în considerare în mod corespunzător a costului de punere în aplicare pentru statele membre, a costului lipsei de acțiune, a rentabilității și a aspectelor de ordin socioeconomic. Lista Uniunii include ca prioritate acele specii alogene invazive care:

(a)	nu sunt încă prezente în Uniune sau se află într-un stadiu incipient de invazie și este cel mai probabil să aibă efecte dăunătoare importante;

(b)	sunt deja stabilite în Uniune și au efectele dăunătoare cele mai importante.

(7) Atunci când propune lista Uniunii, Comisia justifică, de asemenea, că obiectivele prezentului regulament se îndeplinesc mai bine prin măsuri la nivelul Uniunii.

Articolul 5

Evaluarea riscurilor

(1) În scopul articolului 4, se efectuează o evaluare a riscurilor în legătură cu întreaga gamă, actuală și potențială, de specii alogene invazive, având în vedere următoarele elemente:

(a)	o descriere a speciei cu identitatea taxonomică, istoricul, aria naturală și aria potențială de răspândire a acesteia;

(b)	o descriere a modalităților și a dinamicii de reproducere și de răspândire a speciei, inclusiv o evaluare a existenței condițiilor de mediu necesare pentru reproducerea și răspândirea acesteia;

(c)	o descriere a potențialelor căi de introducere și de răspândire a speciei, atât în mod intenționat, cât și neintenționat, inclusiv, dacă este cazul, mărfurile cu care specia este asociată în general;

(d)	o evaluare aprofundată a riscului de introducere, de stabilire și de răspândire a speciei în regiunile biogeografice relevante în condițiile actuale și în condițiile schimbărilor climatice previzibile;

(e)	o descriere a nivelului actual de răspândire a speciei, precizându-se inclusiv dacă specia este deja prezentă în Uniune sau în țările învecinate, precum și o anticipare a potențialei răspândiri viitoare;

(f)

o descriere a efectului dăunător asupra biodiversității și a serviciilor ecosistemice aferente, inclusiv asupra speciilor indigene, a siturilor protejate, a habitatelor pe cale de dispariție, precum și asupra sănătății umane, a siguranței și a economiei, inclusiv o evaluare a efectelor viitoare potențiale, ținând cont de cunoștințele științifice disponibile;

(g)	o evaluare a costurilor potențiale ale pagubelor;

(h)	o descriere a utilizărilor cunoscute pentru specia respectivă și a beneficiilor sociale și economice care decurg din aceste utilizări.

(2) Atunci când propune specii pentru includerea pe listă ca specii alogene invazive de interes pentru Uniune, Comisia efectuează evaluarea riscurilor menționată la alineatul (1).

Ori de câte ori un stat membru prezintă o cerere de includere a unei specii pe lista Uniunii, statul membru respectiv este răspunzător pentru efectuarea evaluării riscurilor menționată la alineatul (1). Dacă este necesar, Comisia poate asista statele membre la efectuarea acestor evaluări ale riscurilor în măsura în care aceasta se referă la dimensiunea lor europeană.

(3) Comisia este împuternicită să adopte acte delegate, în conformitate cu articolul 29, pentru a preciza mai în detaliu tipul de dovezi acceptabile în înțelesul articolului 4 alineatul (3) litera (b) și furnizează o descriere detaliată a aplicării alineatului (1) literele (a)-(h) de la prezentul articol. Descrierea detaliată include metodologia care trebuie aplicată în cadrul evaluărilor riscurilor, luându-se în considerare standardele naționale și internaționale relevante, precum și necesitatea de a acorda prioritate măsurilor împotriva speciilor alogene invazive asociate cu sau care au potențialul de a provoca un efect dăunător important asupra biodiversității sau asupra serviciilor ecosistemice aferente, precum și asupra sănătății umane sau a economiei, un astfel de efect dăunător fiind considerat factor agravant. Este deosebit de important ca, înainte de adoptarea acestor acte delegate, Comisia să își urmeze practica uzuală și să organizeze consultări cu experți, inclusiv experți ai statelor membre.

Articolul 6

Dispoziții aplicabile regiunilor ultraperiferice

(1) Speciile alogene invazive de interes pentru Uniune nu fac obiectul articolului 7 sau al articolelor 13-20 în regiunile ultraperiferice.

(2) Până la 2 ianuarie 2017, fiecare stat membru care are regiuni ultraperiferice adoptă, pentru fiecare dintre acele regiuni, o listă a speciilor alogene invazive de interes, în consultare cu regiunile respective.

(3) În ceea ce privește speciile alogene invazive incluse pe listele menționate la alineatul (2) de la prezentul articol, statele membre pot, în cadrul respectivelor regiuni ultraperiferice, să aplice măsurile prevăzute la articolele 7-9, 13-17, 19 și 20, după caz. Respectivele măsuri sunt compatibile cu TFUE și se notifică Comisiei în conformitate cu dreptul Uniunii.

(4) Statele membre notifică imediat Comisiei listele menționate la alineatul (2) și orice actualizare a listelor respective și informează celelalte state membre în acest sens.

CAPITOLUL II

PREVENIRE

Articolul 7

Restricții

(1) Speciile alogene invazive de interes pentru Uniune nu trebuie, în mod intenționat:

(a)	să fie aduse pe teritoriul Uniunii, inclusiv în tranzit sub supraveghere vamală;

(b)	să fie ținute, inclusiv în spații izolate;

(c)	să fie crescute în scopul înmulțirii, inclusiv în spații izolate;

(d)	să fie transportate către, dinspre sau în interiorul Uniunii, cu excepția transportului de specii către instalații în contextul eradicării;

(e)	să fie introduse pe piață;

(f)	să fie utilizate sau să facă obiectul unor schimburi;

(g)	să aibă posibilitatea de a se reproduce, de a crește sau de a fi cultivate, inclusiv în spații izolate; sau

(h)	să fie eliberate în mediu.

(2) Statele membre iau toate măsurile necesare pentru a preveni introducerea sau răspândirea neintenționată, inclusiv, după caz, prin neglijență gravă, a speciilor alogene invazive de interes pentru Uniune.

Articolul 8

Autorizații

(1) Prin derogare de la restricțiile prevăzute la articolul 7 alineatul (1) literele (a), (b), (c), (d), (f) și (g), și sub rezerva alineatului (2) de la prezentul articol, statele membre instituie un sistem de autorizații care să permită unităților să efectueze cercetări sau conservare ex situ în ceea ce privește speciile alogene invazive de interes pentru Uniune. Atunci când utilizarea de produse derivate din specii alogene invazive de interes pentru Uniune este inevitabilă în beneficiul sănătății umane, statele membre pot, de asemenea, să includă în cadrul sistemului de autorizații producția științifică și utilizarea medicinală ulterioară.

(2) Statele membre își împuternicesc autoritățile competente să emită autorizațiile prevăzute la alineatul (1) pentru activitățile desfășurate în condiții de izolare care îndeplinesc toate condițiile următoare:

(a)	speciile alogene invazive de interes pentru Uniune sunt ținute și manipulate în spații izolate în conformitate cu alineatul (3);

(b)	activitatea se realizează cu personal calificat în mod corespunzător, conform prevederilor autorităților competente;

(c)	transportul către și de la spațiile izolate se efectuează în condiții care nu permit evadarea speciilor alogene invazive, astfel cum prevede autorizația;

(d)	în cazul speciilor alogene invazive de interes pentru Uniune care sunt animale, acestea sunt marcate sau sunt identificate efectiv într-un alt fel, după caz, utilizând metode care nu cauzează durere, stres sau suferință ce pot fi prevenite;

(e)	riscul de evadare, de răspândire sau de evacuare este gestionat în mod eficace, ținând cont de identitatea, biologia și mijloacele de dispersie a speciilor, de activitatea și de spațiile izolate avute în vedere, de interacțiunea cu mediul și de alți factori relevanți;

(f)

solicitantul a prevăzut un sistem de supraveghere permanentă și a întocmit un plan pentru situații de urgență, inclusiv un plan de eradicare, pentru gestionarea unei potențiale situații de evadare sau de răspândire. Planul pentru situații de urgență se aprobă de către autoritatea competentă. În cazul în care are loc o evadare sau o răspândire, planul pentru situații de urgență se pune în aplicare imediat, iar autorizația se poate retrage, temporar sau permanent.

Autorizația menționată la alineatul (1) se limitează la un număr de specii alogene invazive și exemplare care nu depășește capacitatea spațiilor izolate. Autorizația include restricțiile necesare reducerii riscului de evadare sau de răspândire a speciei în cauză. Autorizația însoțește permanent speciile alogene invazive vizate, pe parcursul păstrării, introducerii sau transportării speciilor respective pe teritoriul Uniunii.

(3) Se consideră că exemplarele sunt ținute în spații izolate dacă se îndeplinesc următoarele condiții:

(a)	exemplarele sunt izolate fizic, fără a avea posibilitatea de a evada, de a se răspândi sau de a fi evacuate de către persoane neautorizate din spațiile în care sunt ținute;

(b)	procedurile de curățenie, gestionare a deșeurilor și întreținere garantează că niciun exemplar sau părți reproducătoare nu pot evada, nu se pot răspândi sau nu pot fi evacuate de către persoane neautorizate;

(c)	evacuarea exemplarelor din spațiile în care sunt ținute, eliminarea, distrugerea ori eutanasierea selectivă a acestora se efectuează astfel încât să se excludă propagarea sau reproducerea în afara spațiilor în care sunt ținute.

(4) Atunci când cere eliberarea unei autorizații, solicitantul furnizează toate dovezile necesare pentru a permite autorității competente să evalueze dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute la alineatele (2) și (3).

(5) Statele membre își împuternicesc autoritățile competente să retragă autorizația în orice moment, temporar sau permanent, în cazul apariției unor evenimente neprevăzute cu efecte dăunătoare asupra biodiversității sau a serviciilor ecosistemice aferente. Orice retragere a unei autorizații se motivează pe baze științifice, iar în cazul în care informațiile științifice nu sunt suficiente, în temeiul principiului precauției și acordând atenție în mod corespunzător normelor administrative naționale.

(6) Comisia adoptă, prin acte de punere în aplicare, formatul documentului care servește drept dovadă a eliberării autorizației de către autoritățile competente ale unui stat membru. Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 27 alineatul (2). Statele membre utilizează formatul respectiv pentru un document de însoțire a autorizației.

(7) Pentru toate autorizațiile emise în conformitate cu alineatul (1) de la prezentul articol, statele membre publică online, fără întârziere, cel puțin următoarele:

(a)	denumirile științifice și comune ale speciilor alogene invazive de interes pentru Uniune pentru care s-a eliberat autorizația;

(b)	numărul sau volumul exemplarelor în cauză;

(c)	scopul în care a fost eliberată autorizația; și

(d)	codurile din Nomenclatura combinată, astfel cum sunt prevăzute în Regulamentul (CEE) nr. 2658/87.

(8) Statele membre se asigură că autoritățile lor competente efectuează inspecții cu scopul de a se asigura că unitățile respectă condițiile care figurează în autorizațiile eliberate.

Articolul 9

Autorizări

(1) În cazuri excepționale, din motive de interes public incontestabil, inclusiv de natură socială sau economică, statele membre pot elibera autorizații unităților pentru a efectua alte activități decât cele prevăzute la articolul 8 alineatul (1) cu condiția autorizării din partea Comisiei, în conformitate cu procedura prevăzută la prezentul articol și în condițiile prevăzute la articolul 8 alineatele (2) și (3).

(2) Comisia înființează și gestionează un sistem de autorizare electronică și decide cu privire la cererile de autorizare în termen de 60 de zile de la primirea cererii.

(3) Statele membre prezintă cererile de autorizare prin intermediul sistemului menționat la alineatul (2).

(4) Cererea de autorizare include următoarele elemente:

(a)	informații privind unitatea sau grupurile de unități, inclusiv denumirea și adresa acestora;

(b)	denumirile științifice și comune ale speciilor alogene invazive de interes pentru Uniune pentru care se cere autorizarea;

(c)	codurile din Nomenclatura combinată, astfel cum sunt prevăzute în Regulamentul (CEE) nr. 2658/87;

(d)	numărul sau volumul exemplarelor în cauză;

(e)	motivele autorizării solicitate;

(f)

o descriere detaliată a măsurilor avute în vedere pentru asigurarea imposibilității evadării sau răspândirii din instalațiile aferente spațiilor izolate în care urmează să fie ținută și manipulată specia alogenă invazivă de interes pentru Uniune, precum și a măsurilor prin care se asigură faptul că orice transport al speciei care poate fi necesar se efectuează în condiții care exclud evadarea;

(g)	o evaluare a riscurilor de evadare a speciilor alogene invazive de interes pentru Uniune pentru care se solicită autorizarea, însoțită de o descriere a măsurilor de atenuare a riscurilor care urmează a fi puse în aplicare;

(h)	o descriere a sistemului de supraveghere planificat și a planului pentru situații de urgență elaborat pentru a face față unei eventuale evadări sau răspândiri, inclusiv un plan de eradicare, după caz;

(i)	o descriere a legislației naționale relevante care se aplică acestor unități.

(5) Autorizările acordate de Comisie se notifică autorității competente a statului membru în cauză. O autorizare este acordată pentru o anumită unitate, indiferent de procedura de solicitare urmată în conformitate cu alineatul (4) litera (a), include informațiile menționate la alineatul (4) și specifică durata pentru care este acordată. O autorizare include, de asemenea, dispoziții cu privire la aprovizionarea unității cu exemplare suplimentare sau de înlocuire pentru utilizarea în activitatea pentru care se cere autorizarea respectivă.

(6) În urma autorizării de către Comisie, autoritatea competentă poate emite autorizația menționată la alineatul (1) de la prezentul articol în conformitate cu articolul 8 alineatele (4)-(8). Autorizațiile includ toate dispozițiile specificate în autorizarea acordată de Comisie.

(7) Comisia respinge o cerere de autorizare în cazul în care nu se respectă oricare dintre obligațiile relevante prevăzute în prezentul regulament.

(8) Comisia informează statul membru în cauză, cât mai curând posibil, în legătură cu orice respingere a unei cereri în temeiul alineatului (7) și specifică motivul respingerii.

Articolul 10

Măsuri de urgență

(1) În cazul în care un stat membru deține dovezi privind prezența sau riscul iminent de introducere pe teritoriul său a unei specii alogene invazive care nu este inclusă pe lista Uniunii, dar în cazul căreia autoritățile competente au identificat, pe baza unor dovezi științifice preliminare, probabilitatea ca aceasta să îndeplinească criteriile prevăzute la articolul 4 alineatul (3), statul membru respectiv poate lua imediat măsuri de urgență constând în oricare dintre restricțiile prevăzute la articolul 7 alineatul (1).

(2) Statul membru care ia măsuri de urgență pe propriul teritoriu național, care includ aplicarea articolului 7 alineatul (1) literele (a), (d) sau (e), notifică de urgență Comisiei și tuturor celorlalte state membre măsurile luate și dovezile care justifică măsurile respective.

(3) Statul membru în cauză efectuează fără întârziere o evaluare a riscurilor în temeiul articolului 5 în cazul speciei alogene invazive care face obiectul măsurilor de urgență, luând în considerare informațiile științifice și tehnice disponibile și, în orice caz, în termen de 24 de luni de la data adoptării deciziei de aplicare a măsurilor de urgență, cu scopul de a include specia vizată pe lista Uniunii.

(4) În cazul în care Comisia primește notificarea menționată la alineatul (2) de la prezentul articol sau deține alte dovezi privind prezența sau riscul iminent de introducere în Uniune a unei specii alogene invazive care nu este inclusă pe lista Uniunii, dar care este probabil să îndeplinească criteriile prevăzute la articolul 4 alineatul (3), aceasta, prin acte de punere în aplicare, conchide pe baza unor dovezi științifice preliminare dacă este probabil ca specia în cauză să îndeplinească criteriile respective și adoptă măsuri de urgență pentru Uniune constând în oricare dintre restricțiile prevăzute la articolul 7 alineatul (1), pe o perioadă limitată de timp, în funcție de riscurile prezentate de specia respectivă, în cazul în care a ajuns la concluzia că este probabil ca criteriile prevăzute la articolul 4 alineatul (3) să fie îndeplinite. Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 27 alineatul (2).

(5) În cazul în care Comisia adoptă un act de punere în aplicare menționat la alineatul (4), statele membre abrogă sau modifică, după caz, orice măsuri de urgență pe care le-au adoptat.

(6) De asemenea, statele membre abrogă sau modifică măsurile de urgență adoptate, în cazul în care Comisia include specia alogenă invazivă pe lista Uniunii.

(7) Atunci când, în urma evaluării riscurilor, efectuată în conformitate cu alineatul (3) de la prezentul articol, Comisia nu include specia alogenă invazivă pe lista Uniunii, statele membre abrogă măsurile de urgență adoptate pe cont propriu în temeiul alineatului (1) de la prezentul articol și pot include specia respectivă pe o listă națională a speciilor alogene invazive de interes pentru statul membru, în temeiul articolului 12 alineatul (1), luând în considerare cooperarea regională consolidată în conformitate cu articolul 11.

Articolul 11

Specii alogene invazive de interes regional și specii indigene pentru Uniune

(1) Statele membre pot identifica, din listele lor naționale de specii alogene invazive de interes pentru fiecare dintre ele, întocmite în conformitate cu articolul 12, specii indigene sau alogene pentru Uniune care necesită o cooperare regională consolidată.

(2) La cererea statelor membre implicate, Comisia acționează pentru a facilita cooperarea și coordonarea între acele state membre implicate, în conformitate cu articolul 22 alineatul (1). În cazul în care este necesar, pe baza efectelor anumitor specii alogene invazive asupra biodiversității și a serviciilor ecosistemice aferente, precum și asupra sănătății umane și a economiei și cu condiția ca acest lucru să fie temeinic justificat printr-o analiză cuprinzătoare a justificării unei cooperări regionale consolidate efectuată de către statele membre solicitante, Comisia poate solicita, prin acte de punere în aplicare, ca statele membre în cauză să aplice, mutatis mutandis, pe teritoriul lor sau pe o parte a acestuia, articolele 13, 14 și 16, articolul 17, fără a aduce atingere articolului 18, precum și articolele 19 și 20, după caz. Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 27 alineatul (2).

(3) Speciile alogene invazive de interes regional care sunt indigene pentru un stat membru nu fac obiectul dispozițiilor de la articolele 13, 14, 16, 17, 19, 20 și 24 pe teritoriul statului membru respectiv. Statele membre în care aceste specii sunt indigene cooperează cu statele membre în cauză pentru evaluarea căilor de introducere în conformitate cu articolul 13 și, după consultarea celorlalte state membre, pot adopta măsuri corespunzătoare pentru a evita răspândirea în continuare a acestor specii în conformitate cu procedura menționată la articolul 22 alineatul (1).

Articolul 12

Specii alogene invazive de interes pentru statul membru

(1) Statele membre pot stabili o listă națională a speciilor alogene invazive de interes pentru un stat membru. Pentru aceste specii alogene invazive, statele membre pot aplica pe teritoriile lor măsuri similare celor prevăzute la articolele 7, 8, 13-17, 19 și 20, după caz. Respectivele măsuri sunt compatibile cu TFUE și se notifică Comisiei în conformitate cu dreptul Uniunii.

(2) Statele membre informează Comisia și celelalte state membre cu privire la speciile pe care le consideră ca fiind specii alogene invazive de interes pentru un stat membru și cu privire la măsurile aplicate în conformitate cu alineatul (1).

Articolul 13

Planuri de acțiune privind căile de introducere a speciilor alogene invazive

(1) Statele membre efectuează, în termen de 18 luni de la adoptarea listei Uniunii, o analiză cuprinzătoare a căilor de introducere și răspândire neintenționate a speciilor alogene invazive de interes pentru Uniune, cel puțin pe teritoriul lor, precum și în apele lor marine, astfel cum sunt definite la articolul 3 punctul 1 din Directiva 2008/56/CE, și identifică acele căi de introducere care necesită acțiuni prioritare („căi de introducere prioritare”) din cauza volumului speciilor sau a daunelor potențiale provocate de speciile care sunt introduse în Uniune pe acele căi.

(2) În termen de trei ani de la adoptarea listei Uniunii, fiecare stat membru stabilește și pune în aplicare un plan unic de acțiune sau un set de planuri de acțiune pentru abordarea căilor de introducere prioritare identificate în temeiul alineatului (1). Planurile de acțiune includ calendare de acțiune și descriu măsurile care urmează să fie adoptate și, după caz, acțiunile voluntare și codurile de bune practici, pentru a aborda căile de introducere prioritare și pentru a preveni introducerea și răspândirea neintenționate a speciilor alogene invazive în Uniune sau pe cuprinsul acesteia.

(3) Statele membre asigură coordonarea cu scopul de a stabili un plan unic de acțiune sau un set de planuri de acțiune coordonate la nivelul regional adecvat în conformitate cu articolul 22 alineatul (1). În cazul în care nu sunt stabilite astfel de planuri de acțiune regionale, statele membre stabilesc și pun în aplicare planuri de acțiune pentru teritoriul lor, pe cât posibil coordonate la nivelul regional adecvat.

(4) Planurile de acțiune menționate la alineatul (2) de la prezentul articol includ, în special, măsuri bazate pe o analiză a costurilor și beneficiilor, în vederea:

(a)	sensibilizării;

(b)	minimizării contaminării bunurilor, mărfurilor, vehiculelor și echipamentelor, cu exemplare din specii alogene invazive, inclusiv măsuri de combatere a transportului de specii alogene invazive din țări terțe;

(c)	asigurării efectuării de controale corespunzătoare la frontierele Uniunii, altele decât controalele oficiale în temeiul articolului 15.

(5) Planurile de acțiune stabilite în conformitate cu alineatul (2) se transmit Comisiei fără întârziere. Statele membre își reexaminează planurile de acțiune și le transmit Comisiei cel puțin la fiecare șase ani.

CAPITOLUL III

DEPISTARE TIMPURIE ȘI ERADICARE RAPIDĂ

Articolul 14

Sistemul de supraveghere

(1) În termen de 18 luni de la adoptarea listei Uniunii, statele membre instituie sau includ în sistemul lor existent un sistem de supraveghere a speciilor alogene invazive de interes pentru Uniune care colectează și înregistrează date privind apariția în mediu a speciilor alogene invazive prin sondaj, monitorizare sau alte proceduri pentru a preveni răspândirea speciilor alogene invazive către sau în Uniune.

(2) Sistemul de supraveghere menționat la alineatul (1) de la prezentul articol:

(a)	acoperă teritoriul statelor membre, inclusiv apele teritoriale marine, în vederea determinării prezenței și a nivelului de răspândire a unor specii alogene invazive noi de interes pentru Uniune, precum și a unor astfel de specii stabilite deja;

(b)	este suficient de dinamic pentru a depista rapid apariția în mediul de pe teritoriul sau dintr-o parte a teritoriului unui stat membru a oricărei specii alogene invazive de interes pentru Uniune, a cărei prezență nu a fost cunoscută anterior;

(c)

se bazează pe, este compatibil cu, și evită duplicarea dispozițiilor relevante de evaluare și de monitorizare prevăzute în dreptul Uniunii sau în temeiul acordurilor internaționale și utilizează informații furnizate de sistemele existente de supraveghere și monitorizare stabilite la articolul 11 din Directiva 92/43/CEE, la articolul 8 din Directiva 2000/60/CE și la articolul 11 din Directiva 2008/56/CE;

(d)	ține seama de efectele și de caracteristicile transfrontaliere relevante, în măsura în care este posibil.

Articolul 15

Controale oficiale

(1) Până la 2 ianuarie 2016, statele membre dețin structuri deplin funcționale pentru efectuarea controalelor oficiale necesare pentru prevenirea introducerii intenționate în Uniune a unor specii alogene invazive de interes pentru Uniune. Aceste controale oficiale se aplică categoriilor de bunuri care se încadrează la codurile din Nomenclatura combinată la care se face trimitere în lista Uniunii, în temeiul articolului 4 alineatul (5).

(2) Autoritățile competente efectuează controalele corespunzătoare bazate pe analiza riscurilor asupra bunurilor menționate la alineatul (1) de la prezentul articol, verificând că acestea:

(a)	nu sunt incluse pe lista Uniunii; sau

(b)	sunt acoperite de o autorizație valabilă astfel cum este menționată la articolul 8.

(3) Controalele menționate la alineatul (2) de la prezentul articol, care constau în controlul documentelor, al identității și, după caz, controale fizice, au loc în cazul în care bunurile menționate la alineatul (1) de la prezentul articol sunt aduse în Uniune. În cazul în care legislația Uniunii privind controalele oficiale prevede deja, pentru categoriile de bunuri menționate la alineatul (1) de la prezentul articol, controale oficiale specifice la entitățile de control la frontieră, în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 882/2004 și cu Directivele 91/496/CEE și 97/78/CE sau la punctele de intrare în conformitate cu Directiva 2000/29/CE, statele membre conferă responsabilitatea efectuării controalelor menționate la alineatul (2) de la prezentul articol autorităților competente însărcinate cu controalele respective, în conformitate cu articolul 4 din Regulamentul (CE) nr. 882/2004 sau cu articolul 2 alineatul (1) litera (g) din Directiva 2000/29/CE.

(4) Manipularea în zone libere sau antrepozite libere și încadrarea bunurilor menționate la alineatul (1) în regimul vamal de punere în liberă circulație, de tranzit, de antrepozit vamal, de perfecționare activă, de transformare sub control vamal și de admitere temporară fac obiectul prezentării la autoritățile vamale:

(a)

a documentului de intrare relevant, completat corespunzător de către autoritățile competente menționate la alineatul (3) de la prezentul articol, care să ateste îndeplinirea condițiilor menționate la alineatul (2) de la prezentul articol, în cazul în care controalele s-au efectuat la entitățile de control la frontieră, în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 882/2004 și cu Directivele 91/496/CEE și 97/78/CE sau la punctele de intrare în conformitate cu articolul 2 alineatul (1) litera (j) din Directiva 2000/29/CE. Se aplică regimul vamal indicat în documentul respectiv; sau

(b)	atunci când bunurile nu fac obiectul controalelor oficiale în conformitate cu legislația Uniunii, a altor documente justificative care să indice efectuarea controalelor cu rezultate satisfăcătoare și a documentului de intrare aferent.

Aceste documente pot fi prezentate și în format electronic.

(5) În cazul în care controalele stabilesc neconformitatea cu prezentul regulament:

(a)	autoritățile vamale suspendă includerea într-un regim vamal sau rețin bunurile;

(b)	autoritățile competente menționate la alineatul (3) rețin bunurile.

În cazul reținerii, bunurile se încredințează autorității competente responsabile de punerea în aplicare a prezentului regulament. Autoritatea respectivă acționează în conformitate cu legislația națională. Statele membre pot delega funcții specifice altor autorități.

(6) Costurile suportate pe durata verificării și cele care decurg din neconformitate se impută persoanei fizice sau juridice din cadrul Uniunii care a adus bunurile în Uniune, cu excepția cazului în care statul membru în cauză stabilește altfel.

(7) Statele membre pun în aplicare o serie de proceduri pentru a asigura schimbul de informații relevante, precum și coordonarea și cooperarea eficiente și eficace între toate autoritățile implicate, în vederea efectuării verificării menționate la alineatul (2).

(8) Pe baza celor mai bune practici, Comisia, împreună cu toate statele membre, elaborează orientări și programe de formare pentru a facilita identificarea și detectarea speciilor alogene invazive de interes pentru Uniune și efectuarea de controale eficiente și eficace.

(9) În cazul în care s-au emis autorizații în conformitate cu articolul 8, în declarația vamală sau în notificările relevante către entitatea de control la frontieră se fac trimiteri la o autorizație valabilă privind bunurile declarate.

Articolul 16

Notificări privind depistarea timpurie

(1) Statele membre utilizează sistemul de supraveghere instituit în conformitate cu articolul 14 și informațiile colectate în cadrul controalelor oficiale prevăzute la articolul 15 pentru a confirma depistarea timpurie a introducerii sau a prezenței unor specii alogene invazive de interes pentru Uniune.

(2) Statele membre notifică fără întârziere, în scris, Comisiei depistarea timpurie a introducerii sau a prezenței unor specii alogene invazive de interes pentru Uniune și informează celelalte state membre în acest sens, în special privind:

(a)	apariția pe teritoriul lor sau pe o parte din acesta a oricărei specii incluse pe lista Uniunii, a cărei prezență a fost necunoscută anterior pe teritoriul sau într-o parte a teritoriului statelor în cauză;

(b)	reapariția pe teritoriul lor sau pe o parte din acesta a oricărei specii incluse pe lista Uniunii după ce s-a raportat că specia respectivă a fost eradicată.

Articolul 17

Eradicare rapidă într-un stadiu timpuriu al invaziei

(1) După depistarea timpurie și în termen de trei luni de la transmiterea notificării privind depistarea timpurie menționată la articolul 16, statele membre aplică măsuri de eradicare și comunică măsurile luate Comisiei, informând, de asemenea, și celelalte state membre.

(2) Atunci când aplică măsuri de eradicare, statele membre se asigură că metodele aplicate sunt eficace în ceea ce privește eliminarea completă și permanentă a populației speciei alogene invazive în cauză, luând în considerare în mod corespunzător sănătatea umană și mediul, în special speciile nevizate și habitatele acestora, și asigurându-se de faptul că animalele sunt scutite de orice durere, stres sau suferință care pot fi evitate.

(3) Statele membre monitorizează eficacitatea eradicării. Statele membre pot utiliza în acest sens sistemul de supraveghere prevăzut la articolul 14. De asemenea, monitorizarea evaluează impactul asupra speciilor nevizate, după caz.

(4) Statele membre informează Comisia cu privire la eficacitatea măsurilor adoptate și o înștiințează atunci când o populație a unei specii alogene invazive de interes pentru Uniune a fost eradicată. De asemenea, acestea transmit informațiile respective și celorlalte state membre.

Articolul 18

Derogări de la obligația de eradicare rapidă

(1) Pe baza unor dovezi științifice solide, un stat membru poate decide, în termen de două luni de la detectarea unei specii alogene invazive menționate la articolul 16, să nu aplice măsuri de eradicare în cazul în care este îndeplinită cel puțin una dintre următoarele condiții:

(a)	se demonstrează că eradicarea nu este fezabilă din punct de vedere tehnic deoarece metodele de eradicare disponibile nu pot fi aplicate în mediul în care s-a stabilit specia alogenă invazivă;

(b)	o analiză a raportului costuri-beneficii, efectuată pe baza datelor disponibile, demonstrează, cu un grad rezonabil de certitudine, că aceste costuri vor fi extrem de ridicate pe termen lung și disproporționate în comparație cu beneficiile eradicării;

(c)	nu sunt disponibile metode de eradicare, sau sunt disponibile dar au efecte dăunătoare foarte grave asupra sănătății umane, asupra mediului sau asupra altor specii.

Statul membru în cauză notifică în scris decizia sa Comisiei, fără întârziere. Notificarea este însoțită de toate elementele de probă menționate la literele (a), (b) și (c) de la primul paragraf.

(2) Comisia poate decide prin acte de punere în aplicare să respingă decizia notificată în conformitate cu al doilea paragraf de la alineatul (1), atunci când nu se îndeplinesc condițiile stabilite în acesta.

(3) Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 27 alineatul (2). Proiectele de acte de punere în aplicare se transmit comitetului menționat la articolul 27 alineatul (1) în termen de două luni de la data primirii notificării din partea unui stat membru.

(4) Statele membre se asigură că se iau măsuri de izolare pentru a evita răspândirea în continuare a speciilor alogene invazive în alte state membre atunci când nu se aplică măsuri de eradicare în temeiul alineatului (1).

(5) În cazul în care Comisia respinge o decizie notificată în conformitate cu alineatul (1) al doilea paragraf de la prezentul articol, statul membru în cauză aplică măsurile de eradicare menționate la articolul 17 fără întârziere.

(6) În cazul în care Comisia nu respinge o decizie notificată în conformitate cu alineatul (1) al doilea paragraf de la prezentul articol, se aplică măsurile de gestionare menționate la articolul 19 în ceea ce privește specia alogenă invazivă respectivă.

CAPITOLUL IV

GESTIONAREA SPECIILOR ALOGENE INVAZIVE RĂSPÂNDITE LA SCARĂ LARGĂ

Articolul 19

Măsuri de gestionare

(1) În termen de 18 luni de la includerea unei specii alogene invazive pe lista Uniunii, statele membre instituie măsuri eficace de gestionare a speciilor alogene invazive de interes pentru Uniune despre care statele membre au constatat că sunt răspândite la scară largă pe teritoriul acestora, astfel încât efectele speciilor respective asupra biodiversității, asupra serviciilor ecosistemice aferente și, după caz, asupra sănătății umane sau a economiei să fie minimizate.

Măsurile de gestionare respective sunt proporționale cu efectele asupra mediului și corespunzătoare circumstanțelor specifice ale statelor membre, se bazează pe o analiză a costurilor și beneficiilor și, de asemenea, includ, pe cât este fezabil, măsurile de restaurare menționate la articolul 20. Măsurilor de gestionare li se acordă prioritate pe baza evaluării riscurilor și pe baza rentabilității lor.

(2) Măsurile de gestionare constau în acțiuni fizice, chimice sau biologice letale sau neletale care vizează eradicarea, controlul sau izolarea unei populații aparținând unei specii alogene invazive. Dacă este cazul, măsurile de gestionare includ acțiuni care vizează ecosistemul destinatar desfășurate în vederea creșterii rezistenței acestuia la invaziile actuale și viitoare. Utilizarea comercială a speciilor alogene invazive stabilite deja poate fi permisă temporar ca parte a măsurilor de gestionare destinate eradicării, controlului populației sau izolării acestora, cu justificare strictă și cu condiția să se aplice măsuri de control adecvate pentru a se evita orice răspândire suplimentară.

(3) Atunci când aplică măsuri de gestionare și selectează metode care să fie utilizate, statele membre iau în considerare în mod corespunzător sănătatea umană și mediul, în special speciile nevizate și habitatele acestora, și se asigură că în cazul în care sunt vizate animale, acestea să fie scutite de orice durere, stres sau suferință care pot fi evitate, fără a compromite eficacitatea măsurilor de gestionare.

(4) Sistemul de supraveghere prevăzut la articolul 14 este conceput și utilizat pentru a monitoriza eficacitatea măsurilor de eradicare, control sau izolare a populației în ceea ce privește minimizarea efectelor asupra biodiversității, asupra serviciilor ecosistemice aferente și, după caz, asupra sănătății umane sau a economiei. De asemenea, monitorizarea evaluează efectele asupra speciilor nevizate, după caz.

(5) În cazul în care există un risc semnificativ ca o specie alogenă invazivă de interes pentru Uniune să se răspândească într-un alt stat membru, statele membre în care specia respectivă este prezentă înștiințează imediat celelalte state membre și Comisia. Dacă este cazul, statele membre în cauză stabilesc de comun acord măsuri de gestionare. În cazul în care țările terțe pot fi, de asemenea, afectate de răspândire, statul membru afectat depune toate eforturile pentru a informa țările terțe vizate.

Articolul 20

Restaurarea ecosistemelor deteriorate

(1) Statele membre iau măsuri de restaurare adecvate pentru a sprijini refacerea unui ecosistem care a fost degradat, deteriorat sau distrus de speciile alogene invazive de interes pentru Uniune, cu excepția cazului în care analiza cost-beneficii demonstrează, pe baza datelor disponibile și cu un grad de certitudine satisfăcător, că măsurile respective impun costuri ridicate și disproporționate în raport cu beneficiile restaurării.

(2) Măsurile de restaurare menționate la alineatul (1) includ cel puțin următoarele:

(a)	măsuri de consolidare a capacității unui ecosistem expus la perturbări cauzate de prezența unor specii alogene invazive de interes pentru Uniune de a rezista, de a absorbi, de a se adapta și de a se reface în urma efectelor perturbării;

(b)	măsuri care să susțină prevenirea revenirii invaziei în urma desfășurării unei campanii de eradicare.

CAPITOLUL V

DISPOZIȚII ORIZONTALE

Articolul 21

Recuperarea costurilor

În conformitate cu principiul „poluatorul plătește” și fără a aduce atingere Directivei 2004/35/CE a Parlamentului European și a Consiliului (23), statele membre urmăresc recuperarea costurilor impuse de măsurile necesare pentru a preveni, minimiza sau atenua efectele dăunătoare ale speciilor alogene invazive, inclusiv costurile de mediu și pentru resurse, precum și costurile pentru restaurare.

Articolul 22

Colaborare și coordonare

(1) Atunci când se conformează obligațiilor care le revin în temeiul prezentului regulament, statele membre depun toate eforturile pentru a asigura o coordonare strânsă cu toate statele membre în cauză și, atunci când este fezabil și oportun, utilizează structurile existente care decurg din acordurile regionale sau internaționale. În mod special, statele membre în cauză depun eforturi pentru a asigura coordonarea cu alte state membre cu care împart:

(a)	aceleași subregiuni marine în conformitate cu articolul 4 alineatul (2) din Directiva 2008/56/CE, în ceea ce privește speciile marine;

(b)	aceeași regiune biogeografică în conformitate cu articolul 1 litera (c) punctul (iii) din Directiva 92/43/CEE, în ceea ce privește speciile non-marine;

(c)	aceleași frontiere;

(d)	același bazin hidrografic în conformitate cu articolul 2 punctul 13 din Directiva 2000/60/CE, în ceea ce privește speciile de apă dulce; sau

(e)	orice alt interes comun.

La cererea statelor membre implicate, Comisia intervine pentru a facilita coordonarea.

(2) Atunci când se conformează obligațiilor care le revin în temeiul prezentului regulament, statele membre depun toate eforturile pentru a coopera cu țări terțe, după caz, inclusiv prin utilizarea structurilor existente care decurg din acordurile regionale sau internaționale, în scopul îndeplinirii obiectivelor prezentului regulament.

(3) De asemenea, statele membre pot aplica dispoziții precum cele menționate la alineatul (1) de la prezentul articol pentru a asigura coordonarea și cooperarea cu alte state membre relevante în ceea ce privește speciile alogene invazive de interes pentru statul membru identificate în listele naționale adoptate în conformitate cu articolul 12 alineatul (1). De asemenea, statele membre pot institui mecanisme de cooperare la nivelul adecvat pentru aceste specii alogene invazive. Aceste mecanisme pot include schimbul de informații și date, planuri de acțiune privind căile de introducere și schimbul de bune practici privind gestionarea, controlul și eradicarea speciilor alogene invazive, sisteme de alertă rapidă și programe legate de sensibilizarea publicului sau de educație.

Articolul 23

Norme naționale mai stricte

Statele membre pot menține sau stabili norme naționale mai stricte pentru a preveni introducerea, stabilirea și răspândirea speciilor alogene invazive. Aceste măsuri sunt compatibile cu TFUE și se notifică Comisiei în conformitate cu dreptul Uniunii.

CAPITOLUL VI

DISPOZIȚII FINALE

Articolul 24

Raportare și reexaminare

(1) Până la 1 iunie 2019 și, ulterior, la fiecare șase ani, statele membre actualizează și transmit Comisiei următoarele:

(a)	o descriere sau o versiune actualizată a descrierii sistemului de supraveghere, în temeiul articolului 14, și a sistemului de control oficial al speciilor alogene introduse în Uniune, în temeiul articolului 15;

(b)	distribuția speciilor alogene invazive de interes pentru Uniune sau de interes regional în conformitate cu articolul 11 alineatul (2), prezente pe teritoriul lor, inclusiv informații privind modelele de migrare și reproducere;

(c)	informații privind speciile considerate a fi specii alogene invazive de interes pentru statul membru în temeiul articolului 12 alineatul (2);

(d)	planurile de acțiune menționate la articolul 13 alineatul (2);

(e)	informații agregate care acoperă întregul teritoriu național privind măsurile de eradicare adoptate în conformitate cu articolul 17, măsurile de gestionare adoptate în conformitate cu articolul 19, eficacitatea acestora, precum și efectele acestora asupra speciilor nevizate;

(f)	numărul de autorizații menționate la articolul 8 și scopul pentru care acestea au fost eliberate;

(g)	măsurile luate pentru a informa publicul în legătură cu prezența unei specii alogene invazive și acțiunile pe care cetățenii sunt îndemnați să le întreprindă;

(h)	inspecțiile necesare în temeiul articolului 8 alineatul (8); și

(i)	informații cu privire la costul acțiunilor întreprinse pentru conformarea la prezentul regulament, atunci când sunt disponibile.

(2) Până la 5 noiembrie 2015, statele membre notifică Comisiei și informează celelalte state membre cu privire la autoritățile competente responsabile cu aplicarea prezentului regulament.

(3) Până la 1 iunie 2021, Comisia evaluează aplicarea prezentului regulament, inclusiv a listei Uniunii, a planurilor de acțiune menționate la articolul 13 alineatul (2), a sistemului de supraveghere, a controalelor la frontieră, a obligației de eradicare și a obligației de gestionare și prezintă Parlamentului European și Consiliului un raport, care poate fi însoțit de propuneri legislative de modificare a prezentului regulament, inclusiv modificări privind lista Uniunii. Evaluarea respectivă examinează, de asemenea, eficacitatea dispozițiilor de punere în aplicare în ceea ce privește speciile alogene invazive de interes regional, necesitatea și fezabilitatea includerii speciilor indigene din Uniune pe lista Uniunii și dacă este necesară o armonizare suplimentară pentru a spori eficacitatea planurilor de acțiune și a măsurilor adoptate de către statele membre.

(4) Comisia specifică, prin acte de punere în aplicare, formatele tehnice pentru raportare pentru a simplifica și a raționaliza obligațiile de raportare pentru statele membre în materie de informații în temeiul alineatului (1) de la prezentul articol. Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 27 alineatul (2).

Articolul 25

Sistemul de consolidare a informațiilor

(1) Comisia instituie progresiv un sistem de consolidare a informațiilor necesar pentru a facilita punerea în aplicare a prezentului regulament.

(2) Până la 2 ianuarie 2016, sistemul respectiv include un mecanism de consolidare a datelor interconectat la sistemele de date existente privind speciile alogene invazive, acordând o atenție deosebită informațiilor privind speciile alogene invazive de interes pentru Uniune, astfel încât să faciliteze acțiunea de raportare în temeiul articolului 24.

Mecanismul de consolidare a datelor menționat la primul paragraf devine un instrument care acordă asistență Comisiei și statelor membre la manipularea notificărilor relevante prevăzute la articolul 16 alineatul (2).

(3) Până la 2 ianuarie 2019, mecanismul de consolidare a datelor menționat la alineatul (2) devine un mecanism destinat schimbului de informații privind alte aspecte legate de punerea în aplicare a prezentului regulament.

Acesta poate include, de asemenea, informații privind speciile alogene invazive de interes pentru statul membru și privind căile de introducere, evaluarea riscurilor, măsurile de gestionare și de eradicare, atunci când sunt disponibile.

Articolul 26

Participarea publicului

La stabilirea planurilor de acțiune în temeiul articolului 13 din prezentul regulament și la instituirea măsurilor de gestionare în temeiul articolului 19 din prezentul regulament, statele membre se asigură că publicului i se acordă prompt și efectiv ocazia de a participa la elaborarea, modificarea sau reexaminarea măsurilor respective, aplicând normele stabilite deja de către statele membre, în conformitate cu articolul 2 alineatul (3) al doilea paragraf din Directiva 2003/35/CE.

Articolul 27

Comitetul

(1) Comisia este asistată de un comitet. Comitetul respectiv este un comitet în sensul Regulamentului (UE) nr. 182/2011 și poate fi asistat în sarcinile sale de către forumul științific menționat la articolul 28.

(2) În cazul în care se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolul 5 din Regulamentul (UE) nr. 182/2011.

(3) În cazul în care comitetul nu emite niciun aviz, Comisia nu adoptă proiectul de act de punere în aplicare și se aplică articolul 5 alineatul (4) al treilea paragraf din Regulamentul (UE) nr. 182/2011.

Articolul 28

Forumul științific

Comisia asigură participarea reprezentanților comunității științifice numiți de către statele membre pentru a oferi consiliere cu privire la toate problemele științifice legate de aplicarea prezentului regulament, în special în privința articolelor 4, 5, 10 și 18. Reprezentanții respectivi se reunesc în cadrul unui forum științific. Comisia stabilește regulamentul de procedură al forumului respectiv.

Articolul 29

Exercitarea delegării

(1) Competența de a adopta acte delegate este conferită Comisiei în condițiile prevăzute în prezentul articol.

(2) Competența de a adopta acte delegate menționată la articolul 5 alineatul (3) se conferă Comisiei pentru o perioadă de cinci ani începând de la 1 ianuarie 2015. Comisia prezintă un raport privind delegarea de competențe cel târziu cu nouă luni înainte de încheierea perioadei de cinci ani. Delegarea de competențe se prelungește tacit cu perioade identice, cu excepția cazului în care Parlamentul European sau Consiliul se opun prelungirii respective cel târziu cu trei luni înainte de încheierea fiecărei perioade.

(3) Delegarea de competențe menționată la articolul 5 alineatul (3) poate fi revocată oricând de Parlamentul European sau de Consiliu. O decizie de revocare pune capăt delegării de competențe specificate în decizia respectivă. Decizia produce efecte din ziua care urmează datei publicării acesteia în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene sau de la o dată ulterioară menționată în decizie. Decizia nu aduce atingere validității actelor delegate care sunt deja în vigoare.

(4) De îndată ce adoptă un act delegat, Comisia îl notifică simultan Parlamentului European și Consiliului.

(5) Un act delegat adoptat în temeiul articolului 5 alineatul (3) intră în vigoare numai în cazul în care nici Parlamentul European și nici Consiliul nu au formulat obiecțiuni în termen de două luni de la notificarea acestuia către Parlamentul European și Consiliu sau în cazul în care, înaintea expirării termenului respectiv, Parlamentul European și Consiliul au informat Comisia că nu vor formula obiecțiuni. Respectivul termen se prelungește cu două luni la inițiativa Parlamentului European sau a Consiliului.

Articolul 30

Sancțiuni

(1) Statele membre stabilesc dispozițiile referitoare la sancțiunile aplicabile în caz de încălcări ale prezentului regulament. Statele membre iau toate măsurile necesare pentru a se asigura aplicarea dispozițiilor respective.

(2) Sancțiunile prevăzute sunt eficace, proporționale și cu efect de descurajare.

(3) Sancțiunile prevăzute pot include, printre altele:

(a)

amenzi;

(b)	confiscarea speciilor alogene invazive de interes pentru Uniune neconforme;

(c)	suspendarea imediată sau retragerea unei autorizații eliberate în conformitate cu articolul 8.

(4) Până la 2 ianuarie 2016, statele membre transmit fără întârziere Comisiei dispozițiile menționate la alineatul (1), precum și orice modificare ulterioară a acestora.

Articolul 31

Dispoziții tranzitorii pentru proprietarii care nu desfășoară activități comerciale

(1) Prin derogare de la articolul 7 alineatul (1) literele (b) și (d), proprietarilor de animale de companie care nu sunt ținute în scopuri comerciale și care aparțin speciilor alogene invazive incluse pe lista Uniunii li se permite să țină animalele respective până la sfârșitul vieții naturale a acestora, dacă sunt îndeplinite următoarele condiții:

(a)	animalele respective erau deținute înainte de includerea acestora pe lista Uniunii;

(b)	animalele sunt ținute în spații izolate și sunt instituite toate măsurile necesare pentru a se asigura că reproducerea sau evadarea nu este posibilă.

(2) Autoritățile competente iau toate măsurile rezonabile pentru a informa proprietarii care nu desfășoară activități comerciale cu privire la riscurile deținerii animalelor menționate la alineatul (1), precum și cu privire la măsurile care trebuie luate pentru a minimiza riscul de reproducere și de evadare prin desfășurarea unor programe de sensibilizare și educative organizate de statele membre.

(3) Proprietarilor care nu desfășoară activități comerciale și care nu pot asigura îndeplinirea condițiilor prevăzute la alineatul (1) nu li se permite deținerea animalelor în cauză. Statele membre pot oferi acestor proprietari posibilitatea de a li se prelua animalele. În cazul în care se procedează astfel, se acordă atenție corespunzătoare bunăstării animalelor.

(4) Animalele menționate la alineatul (3) de la prezentul articol se pot păstra în unitățile menționate la articolul 8 sau în instalații create de statele membre în acest scop.

Articolul 32

Dispoziții tranzitorii pentru stocurile comerciale

(1) Deținătorilor unui stoc comercial de exemplare aparținând unor specii alogene invazive achiziționate înainte de includerea acestora pe lista Uniunii li se acordă un termen maxim de doi ani de la includerea speciilor în cauză pe listă pentru a ține și transporta exemplarele vii sau părțile reproducătoare ale acestor specii în scopul de a le vinde sau de a le preda către instituțiile de cercetare sau de conservare ex situ și în scopul activităților medicale menționate la articolul 8, cu condiția ca exemplarele să fie ținute și transportate în spații izolate și ca toate măsurile corespunzătoare să fie aplicate pentru a se asigura că reproducerea sau evadarea nu este posibilă ori pentru a sacrifica sau pentru a eutanasia selectiv respectivele exemplare în vederea epuizării stocului.

(2) Se permite vânzarea sau transferul exemplarelor vii către utilizatori necomerciali timp de un an de la includerea speciilor pe lista Uniunii, cu condiția ca exemplarele să fie ținute și transportate în spații izolate și ca toate măsurile corespunzătoare să fie aplicate pentru a se asigura că reproducerea sau evadarea nu este posibilă.

(3) În cazul în care s-a eliberat o autorizație în conformitate cu articolul 6 din Regulamentul (CE) nr. 708/2007 pentru o specie de acvacultură care este ulterior inclusă pe lista Uniunii, iar perioada de valabilitate a autorizației depășește perioada menționată la alineatul (1) de la prezentul articol, statul membru retrage autorizația în conformitate cu articolul 12 din Regulamentul (CE) nr. 708/2007 până la sfârșitul perioadei menționate la alineatul (1) de la prezentul articol.

Articolul 33

Intrarea în vigoare

Prezentul regulament intră în vigoare la 1 ianuarie 2015.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Strasbourg, 22 octombrie 2014.

Pentru Parlamentul European

Președintele

M. SCHULZ

Pentru Consiliu

Președintele

B. DELLA VEDOVA

(1) JO C 177, 11.6.2014, p. 84.

(2) Poziția Parlamentului European din 16 aprilie 2014 (nepublicată încă în Jurnalul Oficial) și decizia Consiliului din 29 septembrie 2014.

(3) Decizia 93/626/CEE a Consiliului din 25 octombrie 1993 privind încheierea Convenției privind diversitatea biologică (JO L 309, 13.12.1993, p. 1).

(4) Decizia 82/72/CEE a Consiliului din 3 decembrie 1981 privind încheierea Convenției privind conservarea vieții sălbatice și a habitatelor naturale din Europa (JO L 38, 10.2.1982, p. 1).

(5) Directiva 2000/60/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 octombrie 2000 de stabilire a unui cadru de politică comunitară în domeniul apei (JO L 327, 22.12.2000, p. 1).

(6) Directiva 2008/56/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 17 iunie 2008 de instituire a unui cadru de acțiune comunitară în domeniul politicii privind mediul marin (Directiva-cadru Strategia pentru mediul marin) (JO L 164, 25.6.2008, p. 19).

(7) Directiva 2009/147/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 30 noiembrie 2009 privind conservarea păsărilor sălbatice (JO L 20, 26.1.2010, p. 7).

(8) Directiva 92/43/CEE a Consiliului din 21 mai 1992 privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică (JO L 206, 22.7.1992, p. 7).

(9) Directiva 2000/29/CE a Consiliului din 8 mai 2000 privind măsurile de protecție împotriva introducerii în Comunitate a unor organisme dăunătoare plantelor sau produselor vegetale și împotriva răspândirii lor în Comunitate (JO L 169, 10.7.2000, p. 1).

(10) Directiva 2001/18/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 12 martie 2001 privind diseminarea deliberată în mediu a organismelor modificate genetic și de abrogare a Directivei 90/220/CEE a Consiliului (JO L 106, 17.4.2001, p. 1).

(11) Regulamentul (CE) nr. 1107/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 21 octombrie 2009 privind introducerea pe piață a produselor fitosanitare și de abrogare a Directivelor 79/117/CEE și 91/414/CEE ale Consiliului (JO L 309, 24.11.2009, p. 1).

(12) Regulamentul (UE) nr. 528/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 22 mai 2012 privind punerea la dispoziție pe piață și utilizarea produselor biocide (JO L 167, 27.6.2012, p. 1).

(13) Regulamentul (CE) nr. 708/2007 al Consiliului din 11 iunie 2007 privind utilizarea în acvacultură a speciilor exotice și a speciilor absente la nivel local (JO L 168, 28.6.2007, p. 1).

(14) Regulamentul (CE) nr. 338/97 al Consiliului din 9 decembrie 1996 privind protecția speciilor faunei și florei sălbatice prin controlul comerțului cu acestea (JO L 61, 3.3.1997, p. 1).

(15) Decizia 2010/718/UE a Consiliului European din 29 octombrie 2010 de modificare a statutului în raport cu Uniunea Europeană al Insulei Saint-Barthélemy (JO L 325, 9.12.2010, p. 4).

(16) Decizia 2012/419/UE a Consiliului European din 11 iulie 2012 de modificare a statutului Mayotte în raport cu Uniunea Europeană (JO L 204, 31.7.2012, p. 131).

(17) Regulamentul (CE) nr. 882/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 29 aprilie 2004 privind controalele oficiale efectuate pentru a asigura verificarea conformității cu legislația privind hrana pentru animale și produsele alimentare și cu normele de sănătate animală și de bunăstare a animalelor (JO L 165, 30.4.2004, p. 1).

(18) Directiva 91/496/CEE a Consiliului din 15 iulie 1991 de stabilire a principiilor privind organizarea controalelor sanitar-veterinare ale animalelor provenite din țări terțe introduse în Comunitate și de modificare a Directivelor 89/662/CEE, 90/425/CEE și 90/675/CEE (JO L 268, 24.9.1991, p. 56).

(19) Directiva 97/78/CE a Consiliului din 18 decembrie 1997 de stabilire a principiilor de bază ale organizării controalelor veterinare pentru produsele care provin din țări terțe și sunt introduse în Comunitate (JO L 24, 30.1.1998, p. 9).

(20) Directiva 2003/35/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 mai 2003 de instituire a participării publicului la elaborarea anumitor planuri și programe privind mediul și de modificare a Directivelor 85/337/CEE și 96/61/CE ale Consiliului în ceea ce privește participarea publicului și accesul la justiție (JO L 156, 25.6.2003, p. 17).

(21) Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 februarie 2011 de stabilire a normelor și principiilor generale privind mecanismele de control de către statele membre al exercitării competențelor de executare de către Comisie (JO L 55, 28.2.2011, p. 13).

(22) Regulamentul (CEE) nr. 2658/87 al Consiliului din 23 iulie 1987 privind Nomenclatura tarifară și statistică și Tariful vamal comun (JO L 256, 7.9.1987, p. 1).

(23) Directiva 2004/35/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 21 aprilie 2004 privind răspunderea pentru mediul înconjurător în legătură cu prevenirea și repararea daunelor aduse mediului (JO L 143, 30.4.2004, p. 56).

4.11.2014

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 317/56

REGULAMENTUL (UE) NR. 1144/2014 AL PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI AL CONSILIULUI

din 22 octombrie 2014

privind acțiunile de informare și promovare referitoare la produsele agricole puse în aplicare pe piața internă și în țările terțe și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 3/2008 al Consiliului

PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 42 și articolul 43 alineatul (2),

având în vedere propunerea Comisiei Europene,

după transmiterea proiectului de act legislativ parlamentelor naționale,

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European (1),

având în vedere avizul Comitetului Regiunilor (2),

hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară (3),

întrucât:

(1)	În temeiul Regulamentului (CE) nr. 3/2008 al Consiliului (4), Uniunea poate realiza acțiuni de informare și de promovare pe piața internă și în țări terțe pentru produsele agricole și pentru modul de producție al acestora, precum și pentru anumite produse alimentare pe bază de produse agricole.

(2)

Ținând seama de experiența dobândită și de evoluțiile probabile ale sectorului agricol și ale piețelor atât în interiorul Uniunii, cât și în exteriorul său, sistemul stabilit prin Regulamentul (CE) nr. 3/2008 ar trebui revizuit și modificat pentru a fi mai coerent și mai eficace. Prin urmare, Regulamentul (CE) nr. 3/2008 ar trebui abrogat și înlocuit cu un nou regulament.

(3)

Obiectivul acestor acțiuni de informare și promovare este de a crește competitivitatea sectorului agricol din Uniune, creând astfel un mediu concurențial mai echitabil atât pe piața internă, cât și în țările terțe. Mai exact, acțiunile de informare și de promovare ar trebui să vizeze îmbogățirea cunoștințelor consumatorilor privind calitatea produselor agricole și a metodelor de producție din Uniune, precum și creșterea gradului de sensibilizare și de recunoaștere cu privire la sistemele de calitate ale Uniunii. De asemenea, aceste acțiuni ar trebui să crească competitivitatea produselor agricole ale Uniunii și consumul acestora, să mărească vizibilitatea și cota de piață a acestor produse atât în Uniune, cât și în afara sa, acordându-se o atenție deosebită piețelor din țările terțe cu cel mai mare potențial de creștere. În eventualitatea unei perturbări grave a pieței, a pierderii încrederii consumatorilor sau a altor probleme specifice, acțiunile în cauză ar trebui să contribuie la restabilirea condițiilor normale de piață. Acțiunile de informare și de promovare ar trebui să completeze și consolideze în mod util acțiunile statelor membre. Pentru a-și atinge obiectivele, acțiunile de informare și de promovare ar trebui să fie puse în aplicare în continuare, atât în Uniune, cât și în afara sa.

(4)

Acțiunile ar trebui să vizeze de asemenea punerea în valoare a autenticității produselor din Uniune în vederea creșterii gradului de conștientizare al consumatorilor cu privire la calitățile produselor autentice în raport cu imitațiile sau produsele contrafăcute; aceasta ar contribui semnificativ la recunoașterea în Uniune și în țările terțe a simbolurilor, mențiunilor și abrevierilor care demonstrează participarea la sistemele europene de calitate instituite de Regulamentul (UE) nr. 1151/2012 al Parlamentului European și al Consiliului (5).

(5)

Unul dintre atuurile Uniunii în producția de alimente constă în diversitatea produselor sale și caracteristicile specifice ale acestora, corelate cu diferitele zone geografice și metodele tradiționale diverse, oferind atât gusturi unice, cât și diversitatea și autenticitatea pe care le caută tot mai mult consumatorii atât în Uniune, cât și în afara sa.

(6)	Pe lângă informațiile privind caracteristicile intrinsece ale produselor agricole și alimentare ale Uniunii, printre acțiunile eligibile se pot număra mesaje ușor de înțeles de către consumatori, care se concentrează, între altele, asupra nutriției, gustului, tradiției, diversității și culturii.

(7)

Acțiunile de informare și de promovare nu ar trebui să vizeze mărcile comerciale sau originea produselor. Totuși, pentru a îmbunătăți calitatea și eficacitatea demonstrațiilor, a degustărilor și a materialelor de informare și de promovare, ar trebui să existe posibilitatea de a menționa mărcile comerciale și originea produsului, cu condiția ca principiul nediscriminării să fie respectat și ca acțiunile să nu încurajeze consumul unui produs exclusiv datorită originii sale. De asemenea, acțiunile în cauză ar trebui să respecte principiile generale ale dreptului Uniunii, fără a îngrădi libera circulație a produselor agricole și alimentare, ceea ce ar constitui o încălcare a articolului 34 din Tratatul privind funcționare Uniunii Europene (TFUE). Ar trebui stabilite norme specifice privind vizibilitatea mărcilor și originii în raport cu mesajul principal al Uniunii în cadrul unei campanii.

(8)

Uniunea exportă, în principal, produse agricole finale, inclusiv produse agricole care nu sunt prevăzute la anexa I la TFUE. În consecință, acțiunile de informare și de promovare ar trebui să includă anumite produse, care nu sunt prevăzute în anexa I la TFUE. Astfel, s-ar asigura consecvența cu alte sisteme ale politicii agricole comune (PAC), cum ar fi sistemele europene de calitate, care vizează deja astfel de produse.

(9)

Acțiunile Uniunii de informare și de promovare a vinurilor prevăzute prin PAC reprezintă una dintre măsurile fundamentale ale programelor de ajutor din sectorul vitivinicol. Numai vinul cu denumire de origine sau indicație geografică protejată, precum și vinurile pentru care se indică soiul de viță-de-vie ar trebui să poată beneficia de acțiunile de informare și de promovare. În cazul programelor simple, programul în cauză ar trebui să cuprindă, de asemenea, un alt produs agricol sau alimentar. În mod similar, Regulamentul (UE) nr. 508/2014 al Parlamentului European și al Consiliului (6) prevede promovarea produselor provenite din pescuit și acvacultură. În consecință, eligibilitatea produselor provenite din pescuit și acvacultură menționate în anexa I la Regulamentul (UE) nr. 1379/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (7) pentru acțiunile de informare și de promovare din cadrul acestui sistem ar trebui să se limiteze numai la produsele provenite din pescuit și acvacultură care sunt asociate cu un alt produs agricol sau alimentar.

(10)

Produsele vizate de sistemele de calitate ale Uniunii și de sistemele de calitate recunoscute de statele membre ar trebui să fie eligibile pentru acțiunile de informare și de promovare, întrucât aceste sisteme oferă siguranță consumatorilor în ceea ce privește calitatea și caracteristicile produsului sau procesului utilizat, creând valoare adăugată pentru produsele respective și sporind oportunitățile lor pe piață. De asemenea, metoda de producție ecologică, precum și simbolul grafic al produselor agricole de calitate specifice regiunilor ultraperiferice ar trebui să poată face obiectul acțiunilor de informare și de promovare.

(11)

În perioada 2001-2011, numai 30 % din bugetul consacrat acțiunilor de informare și de promovare a vizat piețele din țări terțe, deși aceste piețe oferă un important potențial de creștere. În consecință, este nevoie să se prevadă modalități specifice pentru a încuraja realizarea unui mai mare număr de acțiuni de informare și de promovare în favoarea produselor agricole ale Uniunii în țări terțe, în special prin furnizarea unui sprijin financiar crescut.

(12)

Pentru a garanta eficacitatea acțiunilor de informare și de promovare realizate, acestea ar trebui să fie elaborate în cadrul programelor de informare și de promovare. Până acum, aceste programe au fost prezentate de către organizații profesionale și/sau interprofesionale. Pentru a crește numărul acțiunilor propuse și pentru a le îmbunătăți calitatea, ar trebui să se lărgească plaja de beneficiari pentru a include organizațiile de producători și asociațiile acestora, grupurile și organismele din sectorul agroalimentar care au ca obiectiv și activitate informarea și promovarea pentru produsele agricole.

(13)

Acțiunile de informare și de promovare cofinanțate de Uniune ar trebui să demonstreze că au o dimensiune specifică Uniunii. În acest sens și pentru a evita o dispersie a mijloacelor și pentru a crește vizibilitatea Europei prin aceste acțiuni de informare și de promovare pentru produsele agricole și pentru anumite produse alimentare, este necesar să se prevadă înființarea unui program de lucru care să definească prioritățile strategice ale acestor acțiuni în ceea ce privește populația, produsele, sistemele sau piețele care trebuie vizate, precum și caracteristicile mesajelor de informare și de promovare care urmează a fi transmise. Programul ar trebui elaborat pe baza obiectivelor generale și specifice stabilite de prezentul regulament și ar trebui să țină seama de oportunitățile de pe piețe și de necesitatea de a completa și consolida acțiunile realizate de statele membre și de operatori atât pe piața Uniunii, cât și în țările terțe cu scopul de a garanta faptul că politica de informare și de promovare este coerentă. În acest scop, la elaborarea programului respectiv, Comisia ar trebui să consulte statele membre și părțile interesate relevante.

(14)

Programul de lucru ar trebui să prevadă, printre altele, măsuri specifice pentru a răspunde în cazul unor perturbări grave ale pieței, al pierderii încrederii consumatorilor sau al altor probleme specifice. De asemenea, Comisia ar trebui să țină seama mai ales de poziția predominantă a întreprinderilor mici și mijlocii în sectorul agroalimentar, sector care beneficiază de măsurile excepționale prevăzute la articolele 219, 220 și 221 din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (8) și, pentru acțiunile care vizează țări terțe, de acordurile de liber schimb care intră sub incidența politicii comerciale a Uniunii. La elaborarea programului respectiv, Comisia ar trebui să ia în considerare și dezavantajele regiunilor montane, insulare și ultraperiferice ale Uniunii.

(15)

Pentru a asigura punerea în aplicare eficace a acțiunilor de informare și de promovare, ar trebui ca executarea lor să fie încredințată unor organisme însărcinate cu punerea în aplicare selecționate în urma unei proceduri competitive. Cu toate acestea, în cazuri justificate în mod corespunzător, organizațiile care formulează propuneri ar trebui să aibă posibilitatea de a pune în aplicare direct anumite părți ale programului lor.

(16)

Comisia ar trebui să poată realiza acțiuni de informare și de promovare din proprie inițiativă, inclusiv misiuni la nivel înalt, în special pentru a contribui la deschiderea de noi piețe. De asemenea, Comisia ar trebui să poată desfășura propriile campanii pentru a răspunde în mod prompt și eficace în cazul unor perturbări grave ale pieței sau al pierderii încrederii consumatorilor. Dacă este necesar, Comisia ar trebui să își revizuiască inițiativele care planifică realizarea acestor campanii. Creditele alocate programelor de informare și de promovare simple sau multinaționale în curs de desfășurare nu ar trebui să fie reduse în cazul acțiunilor realizate de Comisie în situații de acest tip.

(17)

Pe lângă aceste acțiuni de informare și de promovare, Comisia ar trebui să dezvolte și să coordoneze servicii de asistență tehnică la nivelul Uniunii, cu scopul de a ajuta operatorii să participe la programele cofinanțate, să realizeze campanii eficace sau să își dezvolte activitățile de export. Aceste servicii ar trebui să includă îndeosebi elaborarea de orientări care să ajute potențialii beneficiari să se conformeze normelor și procedurilor aferente acestei politici.

(18)

Eforturile de promovare a produselor Uniunii pe piețele țărilor terțe sunt în anumite cazuri subminate de concurența cu imitații sau produse contrafăcute. Serviciile de asistență tehnică dezvoltate de Comisie ar urma să includă acordarea de consiliere pentru sector în ceea ce privește protejarea produselor Uniunii de practici de imitare sau contrafacere.

(19)

Simplificarea cadrului de reglementare al PAC reprezintă o prioritate importantă a Uniunii. O astfel de abordare ar trebui să se aplice și prezentului regulament. În special, ar trebui să se revizuiască principiile de gestiune administrativă a programelor de informare și de promovare în scopul simplificării acestora și să se permită Comisiei să stabilească regulile și procedurile aplicabile depunerii, evaluării și selecției propunerilor de programe. Cu toate acestea, Comisia ar trebui să se asigure că statele membre sunt informate în timp util cu privire la toate programele propuse și selecționate. Informațiile respective ar trebui să cuprindă în special numărul de propuneri primite, statele membre și sectoarele vizate și rezultatul evaluării propunerilor în cauză.

(20)

Cooperarea dintre operatorii economici din diferitele state membre contribuie în mod substanțial la creșterea valorii adăugate a Uniunii și la o mai mare vizibilitate a diversității produselor agricole ale Uniunii. În pofida priorității acordate programelor elaborate împreună de către organizațiile care formulează propuneri din diferite state membre, aceste programe nu au reprezentat în perioada 2001-2011 decât 16 % din bugetul consacrat acțiunilor de informare și de promovare. Prin urmare, ar trebui să se prevadă noi măsuri, în special în ceea ce privește gestiunea programelor multinaționale, pentru a trece peste obstacolele actuale în calea punerii în aplicare a acestora.

(21)

Ar trebui stabilite norme de finanțare. Ca regulă generală, Uniunea ar trebui să acopere doar o parte din finanțarea programelor, pentru a se asigura că organizațiile interesate care formulează propuneri își asumă responsabilitățile ce le revin. Cu toate acestea, anumite costuri administrative și de personal care nu sunt legate de executarea PAC sunt parte integrantă din acțiunile de informare și de promovare și ar trebui să fie eligibile pentru finanțare din partea Uniunii.

(22)

Fiecare măsură ar trebui să facă obiectul monitorizării și evaluării în vederea îmbunătățirii calității și pentru demonstrarea eficacității sale. În acest context, ar trebui să se stabilească o listă a indicatorilor și să se evalueze impactul politicii de promovare în raport cu obiectivele sale de politică. Comisia ar trebui să stabilească un cadru de monitorizare și de evaluare pentru această politică consecvent cu cadrul comun de monitorizare și de evaluare al PAC.

(23)

Pentru a completa sau modifica anumite elemente neesențiale din prezentul regulament, ar trebui să se delege Comisiei competența de a adopta acte delegate în conformitate cu articolul 290 din TFUE. Respectiva delegare ar trebui să includă completarea listei din anexa I la prezentul regulament, criteriile de eligibilitate pentru organizațiile care formulează propuneri, condițiile privind procedura competitivă pentru selecționarea organismelor însărcinate cu punerea în aplicare, condițiile specifice de eligibilitate cu privire la programele simple, costurile acțiunilor de informare și de promovare și costurile administrative și de personal, precum și dispozițiile care să faciliteze tranziția de la Regulamentul (CE) nr. 3/2008 la prezentul regulament. Este deosebit de important ca, în timpul lucrărilor pregătitoare, Comisia să organizeze consultări adecvate, inclusiv la nivel de experți. Atunci când pregătește și elaborează acte delegate, Comisia ar trebui să asigure o transmitere simultană, în timp util și adecvată a documentelor relevante către Parlamentul European și Consiliu.

(24)

Pentru a asigura condiții uniforme de punere în aplicare a prezentului regulament, ar trebui conferite competențe de executare Comisiei în ceea ce privește norme detaliate privind vizibilitatea mărcilor comerciale în contextul demonstrațiilor sau degustărilor de produse și pe materialele de informare și de promovare, precum și vizibilitatea originii produselor pe materialele de informare și de promovare; programele anuale de lucru, selecționarea programelor simple; norme detaliate în temeiul cărora organizația care formulează propuneri poate fi autorizată să execute ea însăși anumite părți ale programului simplu; modalitățile de punere în aplicare, monitorizare și control al programelor simple; normele privind încheierea de contracte pentru punerea în aplicare a programelor simple selecționate în temeiul prezentului regulament; și cadrul comun pentru evaluarea impactului programelor, precum și un sistem de indicatori. Competențele respective ar trebui să fie exercitate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului (9).

(25)

Deoarece, ținând seama de legăturile existente între politica de promovare și celelalte instrumente ale PAC, de garanția multianuală a finanțărilor din partea Uniunii și de concentrarea acesteia pe priorități mai clar definite, obiectivele prezentului regulament nu pot fi realizate în mod satisfăcător de către statele membre, dar pot fi realizate mai bine la nivelul Uniunii, aceasta poate adopta măsuri în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel cum este definit la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este definit la articolul menționat, prezentul regulament nu depășește ceea ce este necesar pentru realizarea obiectivelor menționate,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

CAPITOLUL I

DISPOZIȚII GENERALE

Articolul 1

Obiect

Prezentul regulament stabilește condițiile în care acțiunile de informare și de promovare referitoare la produsele agricole și anumite produse alimentare pe bază de produse agricole, puse în aplicare pe piața internă sau în țări terțe (denumite în continuare „acțiuni de informare și de promovare”), pot fi finanțate de la bugetul Uniuni, integral sau parțial.

Articolul 2

Obiective generale și specifice ale acțiunilor de informare și de promovare

(1) Obiectivul general al acțiunilor de informare și de promovare este de a crește competitivitatea sectorului agricol din Uniune.

(2) Obiectivele specifice ale acțiunilor de informare și de promovare sunt:

(a)	creșterea gradului de conștientizare cu privire la calitățile produselor agricole ale Uniunii și standardele înalte impuse metodelor de producție în Uniune;

(b)	creșterea competitivității produselor agricole și a anumitor produse alimentare din Uniune și a consumului acestor produse și creșterea vizibilității lor atât în Uniune, cât și în afara sa;

(c)	creșterea nivelului de cunoaștere și recunoaștere a sistemelor de calitate ale Uniunii;

(d)	creșterea cotei de piață a produselor agricole și a anumitor produse alimentare din Uniune, acordându-se o atenție deosebită piețelor din țările terțe cu cel mai mare potențial de creștere,

(e)	restabilirea condițiilor normale de piață în cazul unor perturbări grave ale pieței, al pierderii încrederii consumatorilor și al altor probleme specifice.

Articolul 3

Descrierea acțiunilor de informare și de promovare

Acțiunile de informare și de promovare vizează:

(a)

sublinierea caracterului specific al metodelor de producție agricolă în Uniune, în special din punctul de vedere al siguranței alimentelor, trasabilității, autenticității, etichetării, aspectelor nutriționale și de sănătate, bunăstării animalelor, respectării mediului și sustenabilității, precum și al caracteristicilor produselor agricole și alimentare, în special în ceea ce privește calitatea, gustul, diversitatea sau tradițiile;

(b)	creșterea gradului de conștientizare al consumatorilor cu privire la autenticitatea produselor din categoria denumirilor de origine protejate, a indicațiilor geografice protejate și a specialităților tradiționale garantate.

Acțiunile respective constau în special în campanii de relații publice și de informare, putând lua, de asemenea, forma participării la evenimente, târguri și expoziții de importanță națională, europeană și internațională.

Articolul 4

Caracteristicile acțiunilor

(1) Acțiunile de informare și de promovare nu vizează mărcile comerciale. Cu toate acestea, mărcile comerciale pot fi vizibile în contextul demonstrațiilor sau degustărilor de produse și pe materialele promoționale, cu condiția să fie respectat principiul nediscriminării și ca trăsătura generală a acțiunilor de a nu viza mărci comerciale să rămână neschimbată. Principiul nediscriminării se aplică pentru a asigura egalitatea de tratament și de acces a tuturor mărcilor organizațiilor care formulează propuneri și egalitatea de tratament pentru statele membre. Fiecare marcă este vizibilă în aceeași măsură, iar prezentarea sa grafică utilizează un format mai mic decât mesajul principal al Uniunii în cadrul campanie. Sunt prezentate mai multe mărci, cu excepția cazurilor justificate în mod corespunzător, specifice situației statelor membre implicate.

(2) Acțiunile de informare și de promovare nu vizează originea produsului. Acțiunile în cauză nu au drept scop încurajarea consumului unui produs doar pe baza originii sale. Cu toate acestea, originea produselor poate fi vizibilă pe materialele de informare și de promovare, cu respectarea următoarelor norme:

(a)	pe piața internă, mențiunea originii trebuie să fie întotdeauna în plan secund în raport cu mesajul principal al Uniunii în cadrul campanie;

(b)	în țările terțe, mențiunea originii poate fi pe același plan cu mesajul principal al Uniunii în cadrul campaniei;

(c)	în cazul produselor recunoscute în cadrul sistemelor de calitate menționate la articolul 5 alineatul (4) litera (a), originea înregistrată în denumire poate fi menționată fără restricții.

(3) Comisia adoptă acte de punere în aplicare prin care se stabilesc norme detaliate referitoare la:

(a)	vizibilitatea mărcilor comerciale în contextul demonstrațiilor sau degustărilor și pe materialele de informare și de promovare, astfel cum se menționează la alineatul (1), precum și condițiile uniforme în temeiul cărora poate fi menționată o singură marcă; și

(b)	vizibilitatea originii produselor pe materialele de informare și de promovare, astfel cum se menționează la alineatul (2).

Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 23 alineatul (2).

Articolul 5

Produse și sisteme eligibile

(1) Acțiunile de informare și de promovare pot viza următoarele produse:

(a)	produsele enumerate în lista cuprinsă în anexa I la TFUE, cu excepția tutunului;

(b)	produsele enumerate în anexa I la prezentul regulament;

(c)	băuturile spirtoase cu indicație geografică protejată în temeiul Regulamentului (CE) nr. 110/2008 al Parlamentului European și al Consiliului (10).

(2) Pentru a ține seama de evoluția pieței, Comisia este împuternicită să adopte acte delegate, în conformitate cu articolul 22, de completare a listei din anexa I la prezentul regulament cu alte produse alimentare.

(3) În pofida alineatului (1):

(a)

acțiunile de informare și de promovare pot viza numai vinul cu denumire de origine sau indicație geografică protejată, precum și vinurile pentru care se indică soiul viței-de-vie; în cazul programelor simple menționate la articolul 6 alineatul (3), programul în cauză trebuie să vizeze și alte produse menționate la alineatul (1) literele (a) și (b);

(b)

în ceea ce privește băuturile spirtoase menționate la alineatul (1) litera (c), vinul, astfel cum este menționat la litera (a) din prezentul alineat, și berea, acțiunile care vizează piața internă sunt limitate la informarea consumatorilor privind sistemele menționate la alineatul (4) și consumul responsabil al băuturilor în cauză;

(c)	produsele provenite din pescuit și acvacultură menționate în anexa I la Regulamentul (UE) nr. 1379/2013 pot face obiectul acțiunilor de informare și de promovare numai dacă și alte produse menționate la alineatul (1) fac obiectul programului în cauză.

(4) Acțiunile de informare și de promovare pot viza următoarele sisteme:

(a)	sistemele de calitate stabilite prin Regulamentul (UE) nr. 1151/2012, prin Regulamentul (CE) nr. 110/2008 și la articolul 93 din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013;

(b)	metoda de producție ecologică, astfel cum este definită prin Regulamentul (CE) nr. 834/2007 al Consiliului (11);

(c)	simbolul grafic al produselor agricole de calitate specifice regiunilor ultraperiferice, astfel cum este menționat la articolul 21 din Regulamentul (UE) nr. 228/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (12);

(d)	sistemele de calitate menționate la articolul 16 alineatul (1) literele (b) și (c) din Regulamentul (UE) nr. 1305/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (13).

CAPITOLUL II

PUNEREA ÎN APLICARE A ACȚIUNILOR DE INFORMARE ȘI DE PROMOVARE

SECȚIUNEA 1

Dispoziții comune

Articolul 6

Tipuri de acțiuni

(1) Acțiunile de informare și de promovare iau forma:

(a)	programelor de informare și de promovare (denumite în continuare „programe”); și

(b)	acțiunilor la inițiativa Comisiei menționate la articolul 9.

(2) Programele constau într-un set coerent de operațiuni și sunt puse în aplicare pe o perioadă de timp de cel puțin un an și de cel mult trei ani.

(3) Programele simple, pentru care se prevăd detalii în secțiunea 2 din prezentul capitol, pot fi prezentate de una sau mai multe organizații care formulează propuneri menționate la articolul 7 alineatul (1) litera (a), (c) sau (d) care provin din același stat membru.

(4) Programele multinaționale, pentru care se prevăd detalii în secțiunea 3 din prezentul capitol, pot fi prezentate de:

(a)	cel puțin două organizații care formulează propuneri, menționate la articolul 7 alineatul (1) litera (a), (c) sau (d), care provin din cel puțin două state membre; sau

(b)	una sau mai multe organizații din Uniune menționate la articolul 7 alineatul (1) litera (b).

Articolul 7

Organizațiile care formulează propuneri

(1) Programul poate fi propus de:

(a)

organizații profesionale sau interprofesionale stabilite într-un stat membru și reprezentative pentru sectorul sau sectoarele în cauză în statul membru respectiv, în special organizațiile interprofesionale menționate la articolul 157 din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013 și grupurile definite la articolul 3 punctul 2 din Regulamentul (UE) nr. 1151/2012, cu condiția să fie reprezentative pentru denumirea protejată în temeiul celui din urmă regulament, care face obiectul programului respectiv;

(b)	organizații profesionale sau interprofesionale din Uniune reprezentative pentru sectorul sau sectoarele relevante la nivelul Uniunii;

(c)	organizații de producători sau asociații de organizații de producători menționate la articolele 152 și 156 din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013, care au fost recunoscute de un stat membru;

(d)

organisme din sectorul agroalimentar care au ca obiectiv și activitate acțiunile de informare și de promovare pentru produsele agricole și care au fost însărcinate de statele membre să îndeplinească o misiune de serviciu public în acest sector, definită în mod clar; aceste organisme trebuie să fie deja stabilite în mod legal în statul membru respectiv cu cel puțin doi ani înainte de data lansării cererii de propuneri menționate la articolul 8 alineatul (2).

(2) Comisia este împuternicită să adopte acte delegate, în conformitate cu articolul 22, de stabilire a condițiilor specifice conform cărora toate organizațiile care formulează propuneri, grupurile sau organismele menționate la alineatul (1) pot prezenta un program. Condițiile respective garantează în special că organizațiile, grupurile și organismele respective sunt reprezentative, iar programul este suficient de amplu.

Articolul 8

Programul anual de lucru

(1) Comisia adoptă acte de punere în aplicare, prin care stabilește pentru fiecare an un program anual de lucru care prevede obiectivele operaționale de urmărit, prioritățile operaționale, rezultatele preconizate, metodele de punere în aplicare și suma totală a planului de finanțare. Programul anual de lucru respectiv și, în special, prioritățile operaționale ale acestuia respectă obiectivele generale și specifice prevăzute la articolul 2. În special, programul prevede modalități temporare specifice de răspuns în cazul unor perturbări grave ale pieței, al pierderii încrederii consumatorilor sau al altor probleme specifice astfel cum se menționează la articolul 2 alineatul (2) litera (e). Acesta conține, de asemenea, principalele criterii de evaluare, o descriere a acțiunilor care urmează să fie finanțate, o indicare a sumelor alocate fiecărui tip de acțiune, un calendar orientativ al punerii în aplicare și, pentru granturi, nivelul maxim al contribuției financiare a Uniunii. Actele respective de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 23 alineatul (2).

(2) Programul de lucru menționat la alineatul (1) este pus în aplicare, atât în cazul programelor simple, cât și al programelor multinaționale, prin publicarea de către Comisie a unor cereri de propuneri, în conformitate cu partea I titlul VI din Regulamentul (UE, Euratom) nr. 966/2012 al Parlamentului European și al Consiliului (14).

Articolul 9

Acțiuni la inițiativa Comisiei

(1) Comisia poate realiza acțiuni de informare și de promovare astfel cum se prevede la articolul 3, inclusiv campanii, în cazul unor perturbări grave ale pieței, al pierderii încrederii consumatorilor sau al altor probleme specifice astfel cum se menționează la articolul 2 alineatul (2) litera (e). Aceste acțiuni pot lua în special forma unor misiuni la nivel înalt sau a unei participări la târguri comerciale și la expoziții de importanță internațională, prin standuri, sau operațiuni care au drept scop promovarea imaginii produselor din Uniune.

(2) Comisia dezvoltă servicii de asistență tehnică, mai ales în vederea:

(a)	favorizării cunoașterii diferitelor piețe, inclusiv prin reuniuni de afaceri de prospectare;

(b)	menținerii unei rețele profesionale dinamice în jurul politicii de informare și de promovare, inclusiv prin acordarea de consiliere sectorului privind riscurile legate de imitații și produse contrafăcute în țările terțe; și

(c)	îmbunătățirii cunoștințelor privind normele Uniunii referitoare la elaborarea și punerea în aplicare a programelor.

Articolul 10

Interzicerea dublei finanțări

Acțiunile de informare și de promovare finanțate în temeiul prezentului regulament nu fac obiectul altei contribuții financiare din bugetul Uniunii.

SECȚIUNEA 2

Punerea în aplicare și gestiunea programelor simple

Articolul 11

Selectarea programelor simple

(1) Comisia evaluează și selectează propunerile de programe simple primite ca răspuns la cererea de propuneri menționată la articolul 8 alineatul (2). Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 22 de stabilire a condițiilor specifice de eligibilitate cu privire la programele simple.

(2) Comisia adoptă acte de punere în aplicare, prin care stabilește programele simple selectate, modificările ulterioare ale acestora și bugetele corespunzătoare. Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare prevăzută la articolul 23 alineatul (2).

Articolul 12

Informații privind selectarea programelor simple

Comisia furnizează, în timp util, comitetului menționat la articolul 23 și, prin urmare, statelor membre informații cu privire la toate programele propuse sau selectate.

Fără a aduce atingere Regulamentului (UE, Euratom) nr. 966/2012, Comisia furnizează în special:

(a)	informații referitoare la numărul de propuneri primite, statele membre în care sunt stabilite organizațiile care formulează propuneri, sectoarele implicate și piața sau piețele vizate;

(b)	informații referitoare la rezultatul evaluării propunerilor și o scurtă descriere a acestora.

Articolul 13

Organisme însărcinate cu punerea în aplicare a programelor simple

(1) După organizarea în mod adecvat a unei proceduri competitive, organizația care a formulat propunerea selectează organismele care să pună în aplicare programele simple selectate, în special în vederea garantării unei puneri în aplicare eficace a acțiunilor.

Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 22 prin care se stabilesc condițiile privind procedura competitivă pentru selectarea organismelor de punere în aplicare menționate la primul paragraf.

(2) Prin derogare de la alineatul (1), o organizație care formulează propuneri poate realiza ea însăși anumite părți ale programului, în anumite condiții legate de experiența organizației care formulează propuneri în implementarea acțiunilor de acest tip, de costul unor astfel de acțiuni în raport cu prețurile normale de pe piață și de proporția din costul total reprezentată de partea programului executată de organizația care formulează propuneri.

Comisia adoptă acte de punere în aplicare prin care se stabilesc norme detaliate în temeiul cărora organizația care formulează propuneri poate fi autorizată să realizeze ea însăși anumite părți ale programului. Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 23 alineatul (2).

Articolul 14

Punerea în aplicare, monitorizarea și controlul programelor simple

(1) Statele membre în cauză sunt responsabile de punerea adecvată în aplicare a programelor simple selectate în conformitate cu articolul 11, precum și de executarea plăților relevante. Statele membre se asigură că materialele de informare și de promovare produse în contextul acestor programe sunt conforme dreptului Uniunii.

Comisia adoptă acte de punere în aplicare prin care se stabilesc modalitățile de punere în aplicare, monitorizare și control și normele privind încheierea de contracte pentru punerea în aplicare a programelor simple selectate în temeiul prezentului regulament. Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 23 alineatul (2).

(2) Statele membre asigură implementarea programelor simple, precum și monitorizarea și controlul acestora în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 1306/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (15) și în conformitate cu actele de punere în aplicare care vor fi adoptate în temeiul alineatului (1).

Articolul 15

Dispoziții financiare privind programele simple

(1) Contribuția Uniunii la finanțarea programelor simple pe piața internă este de 70 % din cheltuielile eligibile. Contribuția Uniunii la finanțarea programelor simple în țările terțe este de 80 % din cheltuielile eligibile. Restul cheltuielilor sunt exclusiv în sarcina organizațiilor care formulează propuneri.

(2) Procentele menționate la alineatul (1) sunt majorate la 85 % în cazul unor perturbări grave ale pieței, al pierderii încrederii consumatorilor sau al altor probleme specifice menționate la articolul 2 alineatul (2) litera (e).

(3) Prin derogare de la alineatele (1) și (2), în cazul organizațiilor care formulează propuneri stabilite în statele membre care primesc la 1 ianuarie 2014 sau ulterior asistență financiară în conformitate cu articolele 136 și 143 din TFUE, procentele menționate la alineatul (1) sunt de 75 % și, respectiv, 85 %, iar procentul menționat la alineatul (2) este de 90 %.

Primul paragraf se aplică doar în cazul programelor stabilite de Comisie înainte de data de la care statele membre în cauză nu mai primesc asistență financiară.

(4) Studiile de evaluare a rezultatelor acțiunilor de informare și de promovare întreprinse în conformitate cu cadrul comun menționat la articolul 25 sunt eligibile pentru finanțarea de către Uniune în condiții similare cu cele aplicabile programului simplu în cauză.

(5) Uniunea finanțează în întregime cheltuielile de expertiză legate de selectarea programelor în temeiul articolului 4 alineatul (2) litera (a) din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013.

(6) Pentru a asigura buna punere în aplicare a programelor simple, organizațiile care formulează propuneri furnizează garanții.

(7) Uniunea finanțează acțiunile de informare și de promovare puse în aplicare pe baza programelor simple în temeiul articolului 4 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013.

(8) Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 22 în ceea ce privește condițiile specifice în temeiul cărora costurile acțiunilor de informare și de promovare și, dacă este necesar, costurile administrative și de personal sunt eligibile pentru finanțare din partea Uniunii.

SECȚIUNEA 3

Punerea în aplicare și gestiunea programelor multinaționale și acțiuni realizate la inițiativa Comisiei

Articolul 16

Forme de finanțare

(1) Finanțarea poate lua una sau mai multe dintre formele prevăzute prin Regulamentul (UE, Euratom) nr. 966/2012, inclusiv:

(a)	granturi pentru programele multinaționale;

(b)	contracte pentru acțiunile realizate la inițiativa Comisiei.

(2) Uniunea finanțează acțiunile de informare și de promovare puse în aplicare pe baza programelor multinaționale sau la inițiativa Comisiei în temeiul articolului 4 alineatul (2) litera (a) din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013.

Articolul 17

Evaluarea programelor multinaționale

Propunerile de programe multinaționale sunt evaluate și selectate pe baza criteriilor anunțate în cererea de propuneri menționată la articolul 8 alineatul (2).

Articolul 18

Informații privind implementarea programelor multinaționale

Comisia furnizează în timp util comitetului menționat la articolul 23 și, prin urmare, statelor membre informații cu privire la toate programele propuse sau selectate.

Articolul 19

Dispoziții financiare privind programele multinaționale

(1) Contribuția Uniunii la finanțarea programelor multinaționale este de 80 % din cheltuielile eligibile. Restul cheltuielilor sunt exclusiv în sarcina organizațiilor care formulează propuneri.

(2) Procentul menționat la alineatul (1) este majorat la 85 % în cazul unor perturbări grave ale pieței, al pierderii încrederii consumatorilor sau al altor probleme specifice menționate la articolul 2 alineatul (2) litera (e).

Primul paragraf se aplică doar în cazul programelor stabilite de Comisie înainte de data de la care statele membre în cauză nu mai primesc asistență financiară.

Articolul 20

Achiziții publice referitoare la acțiunile realizate la inițiativa Comisiei

Orice achiziții publice efectuate de Comisiei în numele său sau împreună cu statele membre fac obiectul normelor referitoare la achiziții publice stabilite prin Regulamentul (UE, Euratom) nr. 966/2012 și prin Regulamentul delegat (UE) nr. 1268/2012 al Comisiei (16).

Articolul 21

Protejarea intereselor financiare ale Uniunii

(1) Comisia ia măsurile adecvate pentru a se asigura că, atunci când acțiunile finanțate în temeiul prezentei secțiuni sunt puse în aplicare, interesele financiare ale Uniunii sunt protejate prin aplicarea de măsuri preventive împotriva fraudei, corupției și oricăror altor activități ilegale, prin verificări eficace și, dacă se descoperă nereguli, prin recuperarea sumelor plătite în mod necuvenit și, dacă este cazul, prin aplicarea de sancțiuni administrative și financiare eficace, proporționale și disuasive.

(2) Comisia sau reprezentanții săi și Curtea de Conturi au competența de a audita, pe baza documentelor și la fața locului, toți beneficiarii de granturi, contractanții și subcontractanții care au primit fonduri ale Uniunii.

(3) Oficiul European de Luptă Antifraudă (OLAF) poate efectua investigații, inclusiv controale și inspecții la fața locului, în conformitate cu dispozițiile și procedurile prevăzute în Regulamentul (UE, Euratom) nr. 883/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (17) și în Regulamentul (Euratom, CE) nr. 2185/96 al Consiliului (18) pentru a stabili dacă au fost comise acte de fraudă sau corupție sau orice altă activitate ilegală care afectează interesele financiare ale Uniunii în legătură cu un acord sau o decizie de grant sau cu un contract care implică fonduri ale Uniunii.

(4) Fără a aduce atingere alineatelor (1), (2) și (3), acordurile de cooperare cu țări terțe și cu organizații internaționale, contractele, acordurile de grant și deciziile privind granturile care rezultă din punerea în aplicare a unui program în temeiul prezentului regulament conțin dispoziții care împuternicesc în mod expres Comisia, Curtea de Conturi și OLAF să efectueze astfel de audituri și investigații, în conformitate cu competențele lor respective.

CAPITOLUL III

DISPOZIȚII FINALE

SECȚIUNEA 1

Delegarea de competențe și dispoziții de punere în aplicare

Articolul 22

Exercitarea delegării de competențe

(1) Competența de a adopta actele delegate este conferită Comisiei în condițiile prevăzute în prezentul articol.

(2) Competența de a adopta acte delegate menționată la articolul 5 alineatul (2), articolul 7 alineatul (2), articolul 11 alineatul (1), articolul 13 alineatul (1), articolul 15 alineatul (8) și articolul 29 alineatul (2) este conferită Comisiei pentru o perioadă de cinci ani începând cu 24 noiembrie 2014. Comisia întocmește un raport privind delegarea de competențe cel târziu cu nouă luni înainte de încheierea perioadei de cinci ani. Delegarea de competențe se prelungește tacit cu perioade de timp identice, cu excepția cazului în care Parlamentul European sau Consiliul se opun prelungirii respective cel târziu cu trei luni înainte de încheierea fiecărei perioade.

(3) Delegarea de competențe menționată la articolul 5 alineatul (2), articolul 7 alineatul (2), articolul 11 alineatul (1), articolul 13 alineatul (1), articolul 15 alineatul (8) și articolul 29 alineatul (2) poate fi revocată în orice moment de către Parlamentul European sau de către Consiliu. Decizia de revocare pune capăt delegării de competențe specificată în decizia respectivă. Decizia produce efecte din ziua următoare datei publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene sau de la o dată ulterioară menționată în decizie. Decizia nu aduce atingere actelor delegate care sunt deja în vigoare.

(4) De îndată ce adoptă un act delegat, Comisia îl notifică simultan Parlamentului European și Consiliului.

(5) Un act delegat adoptat în temeiul prezentului regulament intră în vigoare numai în cazul în care nici Parlamentul European, nici Consiliul nu au formulat obiecțiuni în termen de două luni de la notificarea acestuia către Parlamentul European și Consiliu sau în cazul în care, înaintea expirării termenului respectiv, Parlamentul European și Consiliul au informat Comisia că nu vor formula obiecțiuni. Această perioadă se poate prelungi cu două luni, la inițiativa Parlamentului European sau a Consiliului.

Articolul 23

Comitetul

(1) Comisia este asistată de Comitetul de gestionare a organizării comune a piețelor agricole, instituit prin articolul 229 din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013. Respectivul comitet este un comitet în sensul Regulamentului (UE) nr. 182/2011.

(2) Atunci când se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolul 5 din Regulamentul (UE) nr. 182/2011.

SECȚIUNEA 2

Consultare, evaluare și raport

Articolul 24

Consultarea

În cadrul punerii în aplicare a prezentului regulament, Comisia poate consulta grupul de dialog civil privind calitatea și promovarea instituit în temeiul Deciziei 2013/767/UE a Comisiei (19).

Articolul 25

Cadrul comun pentru evaluarea impactului acțiunilor

În conformitate cu cadrul comun de monitorizare și de evaluare a politicii agricole comune prevăzut la articolul 110 din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013, Comisia adoptă acte de punere în aplicare de stabilire a cadrului comun pentru evaluarea impactului programelor de informare și de promovare finanțate în temeiul prezentului regulament, precum și un sistem de indicatori. Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 23 alineatul (2).

Toate părțile interesate comunică Comisiei toate datele și informațiile necesare pentru a permite evaluarea impactului acțiunilor.

Articolul 26

Raportul

(1) Până la 31 decembrie 2018, Comisia prezintă Parlamentului European și Consiliului un raport intermediar privind aplicarea prezentului regulament. Raportul intermediar respectiv include rata de integrare a diferitelor state membre, însoțit, după caz, de propuneri adecvate.

(2) Până la 31 decembrie 2020, Comisia prezintă Parlamentului European și Consiliului un raport privind aplicarea prezentului regulament, însoțit, după caz, de propuneri adecvate.

SECȚIUNEA 3

Ajutoare de stat, abrogare, dispoziții tranzitorii, intrare în vigoare și data aplicării

Articolul 27

Ajutoare de stat

Prin derogare de la articolul 211 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013 și de la articolul 3 din Regulamentul (CE) nr. 1184/2006 al Consiliului (20), precum și în temeiul articolului 42 primul paragraf din TFUE, articolele 107, 108 și 109 din TFUE nu se aplică plăților efectuate de statele membre în temeiul prezentului regulament și în conformitate cu dispozițiile acestuia, nici contribuțiilor financiare provenite în urma încasărilor parafiscale, contribuțiilor obligatorii sau altor instrumente financiare ale statelor membre, în cazul programelor eligibile pentru sprijin din partea Uniunii pe care Comisia le-a selecționat în conformitate cu prezentul regulament.

Articolul 28

Abrogare

Regulamentul (CE) nr. 3/2008 se abrogă.

Trimiterile la regulamentul abrogat se interpretează ca trimiteri la prezentul regulament și se citesc în conformitate cu tabelul de corespondență din anexa II la prezentul regulament.

Articolul 29

Dispoziții tranzitorii

(1) Regulamentul (CE) nr. 3/2008 continuă să se aplice acțiunilor de informare și de promovare pentru care Comisia a decis finanțarea înainte de 1 decembrie 2015.

(2) Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 22 pentru a asigura tranziția între aplicarea Regulamentului (CE) nr. 3/2008 și a prezentului regulament.

Articolul 30

Intrare în vigoare și data aplicării

Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Se aplică de la 1 decembrie 2015.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Strasbourg, 22 octombrie 2014.

Pentru Parlamentul European

Președintele

M. SCHULZ

Pentru Consiliu

Președintele

B. DELLA VEDOVA

(1) Avizul din 30 aprilie 2014 (nepublicat încă în Jurnalul Oficial).

(2) Avizul din 2 aprilie 2014 (nepublicat încă în Jurnalul Oficial).

(3) Poziția Parlamentului European din 15 aprilie 2014 (nepublicată încă în Jurnalul Oficial) și Decizia Consiliului din 13 octombrie 2014.

(4) Regulamentul (CE) nr. 3/2008 al Consiliului din 17 decembrie 2007 privind acțiunile de informare și promovare pentru produsele agricole pe piața internă și în țările terțe (JO L 3, 5.1.2008, p. 1).

(5) Regulamentul (UE) nr. 1151/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 21 noiembrie 2012 privind sistemele din domeniul calității produselor agricole și alimentare (JO L 343, 14.12.2012, p. 1).

(6) Regulamentul (UE) nr. 508/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 15 mai 2014 privind Fondul european pentru pescuit și afaceri maritime și de abrogare a Regulamentelor (CE) nr. 2328/2003, (CE) nr. 861/2006, (CE) nr. 1198/2006 și (CE) nr. 791/2007 ale Consiliului și a Regulamentului (UE) nr. 1255/2011 al Parlamentului European și al Consiliului (JO L 149, 20.5.2014, p. 1).

(7) Regulamentul (UE) nr. 1379/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 decembrie 2013 privind organizarea comună a piețelor în sectorul produselor pescărești și de acvacultură, de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 1184/2006 și (CE) nr. 1224/2009 ale Consiliului și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 104/2000 al Consiliului (JO L 354, 28.12.2013, p. 1).

(8) Regulamentul (UE) nr. 1308/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 de instituire a unei organizări comune a piețelor produselor agricole și de abrogare a Regulamentelor (CEE) nr. 922/72, (CEE) nr. 234/79, (CE) nr. 1037/2001 și (CE) nr. 1234/2007 ale Consiliului (JO L 347, 20.12.2013, p. 671).

(9) Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 februarie 2011 de stabilire a normelor și principiilor generale privind mecanismele de control de către statele membre al exercitării competențelor de executare de către Comisie (JO L 55, 28.2.2011, p. 13).

(10) Regulamentul (CE) nr. 110/2008 al Parlamentului European și al Consiliului din 15 ianuarie 2008 privind definirea, desemnarea, prezentarea, etichetarea și protecția indicațiilor geografice ale băuturilor spirtoase și de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 1576/89 al Consiliului (JO L 39, 13.2.2008, p. 16).

(11) Regulamentul (CE) nr. 834/2007 al Consiliului din 28 iunie 2007 privind producția ecologică și etichetarea produselor ecologice, precum și de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 2092/91 (JO L 189, 20.7.2007, p. 1).

(12) Regulamentul (UE) nr. 228/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 13 martie 2013 privind măsurile specifice din domeniul agriculturii în favoarea regiunilor ultraperiferice ale Uniunii și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 247/2006 al Consiliului (JO L 78, 20.3.2013, p. 23).

(13) Regulamentul (UE) nr. 1305/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 privind sprijinul pentru dezvoltare rurală acordat din Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR) și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1698/2005 al Consiliului (JO L 347, 20.12.2013, p. 487).

(14) Regulamentul (UE, Euratom) nr. 966/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 octombrie 2012 privind normele financiare aplicabile bugetului general al Uniunii și de abrogare a Regulamentului (CE, Euratom) nr. 1605/2002 al Consiliului (JO L 298, 26.10.2012, p. 1).

(15) Regulamentul (UE) nr. 1306/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 privind finanțarea, gestionarea și monitorizarea politicii agricole comune și de abrogare a Regulamentelor (CEE) nr. 352/78, (CE) nr. 165/94, (CE) nr. 2799/98, (CE) nr. 814/2000, (CE) nr. 1290/2005 și (CE) nr. 485/2008 ale Consiliului (JO L 347, 20.12.2013, p. 549).

(16) Regulamentul delegat (UE) nr. 1268/2012 al Comisiei din 29 octombrie 2012 privind normele de aplicare a Regulamentului (UE, Euratom) nr. 966/2012 al Parlamentului European și al Consiliului privind normele financiare aplicabile bugetului general al Uniunii (JO L 362, 31.12.2012, p. 1).

(19) Decizia 2013/767/UE a Comisiei din 16 decembrie 2013 de stabilire a unui cadru pentru dialogul civil în probleme reglementate de politica agricolă comună și de abrogare a Deciziei 2004/391/CE (JO L 338, 17.12.2013, p. 115).

(20) Regulamentul (CE) nr. 1184/2006 al Consiliului din 24 iulie 2006 de aplicare a anumitor norme de concurență în domeniul producției și comerțului cu produse agricole (JO L 214, 4.8.2006, p. 7).

ANEXA I

Produse menționate la articolul 5 alineatul (1) litera (b)

(a)

Bere

(b)	Ciocolată și produse derivate

(c)	Pâine, produse de patiserie, prăjituri, produse de cofetărie, biscuiți și alte produse de panificație

(d)	Băuturi produse din extracte de plante

(e)	Paste făinoase

(f)

Sare

(g)	Gume și rășini naturale

(h)	Pastă de muștar

(i)	Porumb dulce

(j)

Bumbac

ANEXA II

Tabel de corespondență

menționat la articolul 28

Regulamentul (CE) nr. 3/2008	Prezentul regulament
Articolul 1 alineatul (1) primul paragraf	Articolul 1
Articolul 1 alineatul (1) al doilea paragraf	Articolul 6 alineatul (1) litera (a)
Articolul 1 alineatul (2)	Articolul 4 alineatele (1) și (2)
Articolul 2	Articolul 3
Articolele 3 și 4	Articolul 5
Articolul 5	Articolul 8
Articolul 6 alineatul (1)	Articolul 7
Articolul 6 alineatul (2)	—
Articolul 7	—
Articolul 8	Articolele 11, 12 și 17
Articolul 9	—
Articolul 10	Articolul 9
Articolul 11	Articolul 13
Articolul 12 alineatul (1)	—
Articolul 12 alineatul (2)	Articolul 14
Articolul 13 alineatul (1)	Articolul 16 alineatul (1) litera (b)
Articolul 13 alineatul (2) primul paragraf	Articolul 15 alineatele (1), (2) și (3) și articolul 19
Articolul 13 alineatul (2) al doilea paragraf	—
Articolul 13 alineatul (2) al treilea paragraf	—
Articolul 13 alineatele (3), (4) și (5)	—
Articolul 13 alineatul (6)	Articolul 27
Articolul 14	Articolul 15 alineatele (5) și (7) și articolul 16 alineatul (2)
Articolele 15 și 16	Articolul 4 alineatul (3), articolul 5 alineatul (2), articolul 7 alineatul (2), articolul 8 alineatul (1), articolele 11 și 13, articolul 14 alineatul (1), articolul 15 alineatul (8), articolele 22, 23, 25 și 29
Articolul 17	Articolul 24
Articolul 18	Articolul 26
Articolul 19	Articolul 28
Articolul 20	Articolul 30

		ISSN 1977-0782
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene		L 317

Ediţia în limba română	Legislaţie	Anul 57 4 noiembrie 2014

Cuprins		I Acte legislative	Pagina
		REGULAMENTE
	*	Regulamentul (UE, Euratom) nr. 1141/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 22 octombrie 2014 privind statutul și finanțarea partidelor politice europene și a fundațiilor politice europene	1
	*	Regulamentul (UE, Euratom) nr. 1142/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 22 octombrie 2014 de modificare a Regulamentului (UE, Euratom) nr. 966/2012 în ceea ce privește finanțarea partidelor politice europene	28
	*	Regulamentul (UE) nr. 1143/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 22 octombrie 2014 privind prevenirea și gestionarea introducerii și răspândirii speciilor alogene invazive	35
	*	Regulamentul (UE) nr. 1144/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 22 octombrie 2014 privind acțiunile de informare și promovare referitoare la produsele agricole puse în aplicare pe piața internă și în țările terțe și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 3/2008 al Consiliului	56