12.6.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 173/1

(1)

O piață internă autentică a serviciilor financiare este esențială pentru creșterea economică și crearea de locuri de muncă în Uniune.

(2)

O piață financiară integrată, eficientă și transparentă necesită integritatea pieței. Funcționarea fără probleme a piețelor titlurilor de valoare și încrederea publică în piețe sunt condiții prealabile pentru creștere economică și bunăstare. Abuzul de piață periclitează integritatea piețelor financiare și încrederea publică în titlurile de valoare și instrumentele financiare derivate.

(3)

Directiva 2003/6/CE a Parlamentului European și a Consiliului (4) a completat și a actualizat cadrul legislativ al Uniunii cu scopul de a proteja integritatea pieței. Cu toate acestea, date fiind evoluțiile legislative, de piață și tehnologice care au avut loc de la intrarea în vigoare a directivei respective, care au modificat semnificativ peisajul financiar, acea directivă ar trebui înlocuită. De asemenea, este necesar un instrument legislativ nou pentru a asigura existența normelor uniforme, claritatea conceptelor-cheie și existența unui cadru unic de reglementare în conformitate cu concluziile raportului din 25 februarie 2009 a grupului la nivel înalt pentru supraveghere financiară în UE, condus de Jacques de Larosière („grupul de Larosière”).

(4)

Este necesar să se stabilească un cadru mai uniform și mai solid pentru a menține integritatea pieței și pentru a se evita potențialele arbitraje de reglementare, pentru a se asigura responsabilitatea în cazul încercărilor de manipulare și pentru a se asigura o certitudine juridică mai mare și norme mai puțin complexe pentru participanții la piață. Prezentul regulament are drept obiectiv să contribuie în mod decisiv la buna funcționare a pieței interne și, în consecință, ar trebui să se bazeze pe articolul 114 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), astfel cum a fost interpretat în mod consecvent în jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene.

(5)

Pentru a elimina ultimele obstacole în calea comerțului și denaturările semnificative ale concurenței rezultate din diferențele dintre legislațiile naționale și pentru a evita reapariția unor obstacole în calea comerțului și denaturări semnificative ale concurenței, este necesară adoptarea unui regulament care să stabilească o interpretare mai uniformă a cadrului Uniunii privind abuzul de piață, care să definească în mod clar normele aplicabile în toate statele membre. Structurarea cerințelor referitoare la abuzul de piață sub forma unui regulament va asigura aplicabilitatea directă a acestor cerințe. Acest lucru ar trebui să asigure condiții uniforme, evitându-se cerințele naționale divergente care ar putea rezulta în urma transpunerii unei directive. Prezentul regulament va necesita ca toate persoanele să respecte aceleași reguli în întreaga Uniune. De asemenea, prezentul regulament va reduce complexitatea reglementărilor și a costurilor de conformare pentru firme, în special în cazul firmelor care desfășoară activități transfrontaliere, și, în același timp, va contribui la eliminarea denaturărilor concurenței.

(6)

Comunicarea Comisiei din 25 iunie 2008 privind un „Small Business Act” pentru Europa solicită Uniunii și statelor membre să definească norme în vederea reducerii sarcinilor administrative, a adaptării legislației la nevoile emitenților pe piețele întreprinderilor mici și mijlocii (IMM-uri) și a facilitării accesului emitenților respectivi la finanțare. O serie de prevederi ale Directivei 2003/6/CE impun sarcini administrative pentru emitenți, mai ales pentru cei ale căror instrumente financiare sunt admise la tranzacționare pe piețele de creștere pentru IMM-uri, sarcini care ar trebui diminuate.

(7)

Abuzul de piață este un concept care cuprinde comportamentul ilegal pe piețele financiare și, în sensul prezentului regulament, ar trebui înțeles ca fiind compus din utilizarea abuzivă, divulgarea neautorizată a informațiilor privilegiate și manipularea pieței. Un astfel de comportament dăunează transparenței integrale și corespunzătoare a pieței, care este o condiție prealabilă pentru tranzacționare pentru toți actorii economici de pe piețele financiare integrate.

(8)

Domeniul de aplicare al Directivei 2003/6/CE s-a concentrat pe instrumente financiare admise la tranzacționare pe o piață reglementată sau pentru care s-a depus o cerere de admitere la tranzacționare pe o piață reglementată. Cu toate acestea, în ultimii ani instrumentele financiare au fost tranzacționate tot mai mult prin sisteme multilaterale de tranzacționare (MTF-uri). Există, de asemenea, instrumente financiare care sunt tranzacționate numai prin intermediul altor tipuri de sisteme organizate de tranzacționare (OTF-uri) sau numai extrabursier. Prin urmare, domeniul de aplicare al prezentului regulament ar trebui să includă orice instrumente financiare tranzacționate pe o piață reglementată, în cadrul unui MTF sau al unui OTF, precum și orice alt comportament sau acțiune care influențează un astfel de instrument financiar, indiferent dacă se desfășoară sau nu într-un loc de tranzacționare. În cazul anumitor tipuri de MTF-uri care, la fel ca și piețele reglementate, ajută societățile să obțină finanțare participativă, interdicția abuzului de piață se aplică, de asemenea, atunci când s-a depus o cerere de admitere la tranzacționare pe această piață. Prin urmare, domeniul de aplicare al prezentului regulament ar trebui să includă instrumente financiare pentru care a fost depusă cererea de admitere la tranzacționare în cadrul unui MTF. Acest fapt ar trebui să îmbunătățească nivelul de protecție al investitorilor, să mențină integritatea piețelor și să asigure faptul că abuzul de piață al unor astfel de instrumente este interzis în mod clar.

(9)

Pentru a se asigura transparența, operatorii de pe o piață reglementată, un MTF sau un OTF ar trebui să notifice fără întârziere autoritatea lor competentă cu privire la detaliile instrumentelor financiare pe care le-au admis la tranzacționare, pentru care s-a depus o cerere de admitere la tranzacționare sau care au fost tranzacționate la locul de tranzacționare al acestora. O a doua notificare ar trebui efectuată atunci când instrumentul încetează să mai fie admis la tranzacționare. Astfel de obligații ar trebui să se aplice, de asemenea, instrumentelor financiare pentru care s-a depus o cerere de admitere la tranzacționare la locul de tranzacționare aferent și instrumentelor financiare care au fost admise la tranzacționare înainte de intrarea în vigoare a prezentului regulament. Notificările ar trebui transmise Autorității Europene pentru Valori Mobiliare și Piețe (ESMA) de către autoritățile competente și ESMA ar trebui să publice o listă a tuturor instrumentelor financiare notificate. Prezentul regulament se aplică instrumentelor financiare, indiferent dacă acestea sunt sau nu incluse în lista publicată de ESMA.

(10)

Este posibil ca anumite instrumente financiare care nu sunt tranzacționate într-un loc de tranzacționare să fie folosite în scopul de a comite abuz de piață. Acestea includ instrumente financiare al căror preț sau valoare depinde sau are efect asupra instrumentelor financiare tranzacționate într-un loc de tranzacționare sau a căror tranzacționare are efect asupra prețului sau valorii altor instrumente financiare tranzacționate într-un loc de tranzacționare. Exemplele de cazuri în care astfel de instrumente pot fi folosite în scopul de a comite abuz de piață cuprind informațiile privilegiate care se referă la o acțiune sau la o obligațiune care pot fi folosite pentru a cumpăra un instrument derivat al respectivei acțiuni sau obligațiuni, sau un index a cărui valoare depinde de respectiva acțiune sau obligațiune. Atunci când un instrument financiar este folosit ca preț de referință, un instrument derivat tranzacționat extrabursier poate fi folosit pentru a beneficia de prețuri manipulate sau poate fi folosit pentru a manipula prețul unui instrument financiar tranzacționat într-un loc de tranzacționare. Un alt exemplu este emisiunea prevăzută a unei noi tranșe de titluri de valoare, care altfel nu intră în domeniul de aplicare al prezentului regulament, dar a căror tranzacționare ar putea afecta prețul sau valoarea titlurilor de valoare listate existente care intră în domeniul de aplicare al prezentului regulament. Prezentul regulament acoperă, de asemenea, situația în care prețul sau valoarea unui instrument tranzacționat într-un loc de tranzacționare depinde de un instrument tranzacționat extrabursier. Același principiu ar trebui să se aplice și contractelor spot pe mărfuri, ale căror prețuri sunt bazate pe prețul unui instrument derivat, precum și achiziției de contracte spot pe mărfuri la care se raportează instrumentele financiare.

(11)

Tranzacțiile cu titluri de valoare sau instrumente asociate pentru stabilizarea titlurilor de valoare sau tranzacțiile cu acțiuni proprii în cadrul programelor de răscumpărare pot fi justificate de motive economice și de aceea, în anumite circumstanțe, ar trebui să fie exceptate de la interdicțiile de abuz de piață, cu condiția ca acțiunile să se desfășoare cu transparența necesară, publicându-se informațiile relevante privind programul de stabilizare sau de răscumpărare.

(12)

Tranzacțiile cu acțiuni proprii efectuate în cadrul programelor de răscumpărare și stabilizarea unui instrument financiar care nu beneficiază de derogări în temeiul prezentului regulament nu ar trebui în sine considerate abuz de piață.

(13)

Statele membre, statele membre ale Sistemului European al Băncilor Centrale (SEBC), ministerele și alte agenții, vehiculele cu scop special ale unuia sau ale mai multor state membre, precum și Uniunea și anumite organisme publice sau persoane care acționează în numele acestora nu ar trebui să întâmpine obstacole în aplicarea politicii monetare, valutare sau de gestionare a datoriei publice atât timp cât aceste activități sunt realizate în interesul public și numai în scopul realizării acestor politici. Nici tranzacțiile sau ordinele executate sau comportamentul Uniunii, al unei societăți vehicul cu scop special al unuia sau mai multor state membre, al Băncii Europene de Investiții, al Mecanismului european de stabilitate sau al unei instituții financiare internaționale înființate de unul sau mai multe state membre nu ar trebui să aibă restricții în ceea ce privește mobilizarea finanțării și acordarea de asistență financiară în beneficiul membrilor săi. O astfel de derogare de la domeniul de aplicare al prezentului regulament poate, în conformitate cu prezentul regulament, să fie extinsă la anumite organisme publice însărcinate cu sau care intervin în gestionarea datoriei publice și la băncile centrale din țările terțe. În același timp, derogările acordate în favoarea politicii monetare, valutare sau de gestionare a datoriei publice nu ar trebui extinse la cazurile în care respectivele organisme se angajează în tranzacții, ordine sau comportamente care au alt scop decât realizarea acestor politici sau la cazurile în care persoane care lucrează pentru respectivele organisme se angajează în tranzacții, ordine sau comportamente în nume propriu.

(14)

Investitorii rezonabili își întemeiază deciziile de investiții pe informațiile de care dispun deja, adică pe informațiile disponibile ex ante. În consecință, pentru a ști dacă un investitor rezonabil ar ține seama, în momentul luării unei decizii de investiție, de o informație dată, ar trebui analizate informațiile disponibile ex ante. O astfel de evaluare trebuie să țină seama de impactul anticipat al informației respective în contextul activității globale a emitentului în cauză, de fiabilitatea sursei de informație și de orice alte variabile ale pieței care ar putea, eventual, exercita o influență asupra instrumentelor financiare, a contractelor spot pe mărfuri conexe sau a produselor licitate pe baza certificatelor de emisii, în circumstanțele date.

(15)

Informațiile disponibile ex post pot servi la verificarea prezumției că informațiile disponibile ex ante ar fi fost de natură să modifice prețurile, dar acestea nu ar trebui să fie folosite pentru a lua măsuri împotriva unor persoane care au ajuns la concluzii rezonabile pe baza informațiilor ex ante de care dispuneau.

(16)

Când informațiile privilegiate se referă la un proces care se desfășoară în etape, fiecare etapă a procesului, precum și întregul proces ar putea reprezenta informații privilegiate. O etapă intermediară a unui proces prelungit poate reprezenta ea însăși un set de circumstanțe sau un eveniment existent sau legat de care există o previziune realistă că va apărea sau că se va produce, pe baza evaluării generale a factorilor care există la un anumit moment. Totuși, noțiunea respectivă nu ar trebui interpretată în sensul că trebuie să se țină seama de amploarea efectului respectivului set de circumstanțe sau al evenimentului respectiv asupra prețurilor instrumentelor financiare respective. O etapă intermediară ar trebui considerată drept informație privilegiată dacă, prin ea însăși, îndeplinește criteriile privind informațiile privilegiate prevăzute în prezentul regulament.

(17)

Informațiile care se referă la un eveniment sau la un set de circumstanțe ce reprezintă o etapă intermediară în cadrul unui proces prelungit se pot referi, de exemplu, la stadiul negocierilor contractuale, la termenii conveniți provizoriu în cadrul acestor negocieri, la posibilitatea plasării de instrumente financiare, la condițiile în care vor fi comercializate instrumentele financiare, la termenii provizorii conveniți pentru plasarea instrumentelor financiare sau la analizarea posibilității de a include un instrument financiar într-un index major sau la eliminarea unui instrument financiar din respectivul index.

(18)

Certitudinea juridică a participanților la piață ar trebui consolidată prin definirea mai nuanțată a două dintre elementele esențiale din definiția informațiilor privilegiate, respectiv caracterul precis al acestei informații și amploarea impactului potențial al acesteia asupra prețului instrumentelor financiare, a contractelor spot pe mărfuri conexe sau a produselor licitate pe baza certificatelor de emisii. Pentru instrumentele derivate care sunt produse energetice angro ar trebui să fie considerate drept informații privilegiate în special informațiile care trebuie făcute publice în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 1227/2011 al Parlamentului European și al Consiliului (5).

(19)

Prezentul regulament nu intenționează să interzică discuțiile de natură generală referitoare la evoluțiile afacerilor și ale pieței între acționari și personalul de conducere cu privire la un emitent. Astfel de relații sunt esențiale pentru funcționarea eficientă a piețelor și nu ar trebui interzise prin prezentul regulament.

(20)

Piețele spot și piețele instrumentelor derivate conexe sunt strâns interconectate și globale, iar abuzul de piață poate avea loc între piețe, dar și peste granițe, fapt care poate conduce la riscuri sistemice considerabile. Acest fapt este valabil atât pentru utilizarea abuzivă a informațiilor privilegiate, cât și pentru manipularea pieței. Concret, informațiile privilegiate de pe o piață spot pot aduce beneficii unei persoane care tranzacționează pe o piață financiară. Informațiile privilegiate legate de instrumentele financiare derivate pe mărfuri ar trebui să fie definite ca fiind informații care respectă definiția generală a informațiilor privilegiate legate de piețele financiare și care trebuie totodată să fie făcute publice în conformitate cu dispozițiile legale sau statutare de la nivelul Uniunii sau de la nivel național, cu normele de piață, cu contractele sau uzanțele de pe piața instrumentelor derivate pe mărfuri sau de pe piața spot pe mărfuri relevantă. Exemple importante de astfel de norme sunt Regulamentul (UE) nr. 1227/2011 pentru piața energiei și baza de date JODI (Joint Organisations Database Initiative) pentru petrol. Astfel de informații pot servi ca bază pentru deciziile participanților la piață de a încheia contracte de instrumente financiare derivate pe mărfuri sau contracte de spot pe mărfuri conexe și care ar trebui, prin urmare, să constituie informații privilegiate care trebuie să fie făcute publice, atunci când ar putea influența semnificativ prețul unor astfel de instrumente financiare derivate sau al contractelor spot pe mărfuri conexe.

Mai mult, strategiile de manipulare se pot extinde și pe piețele spot și pe piețele instrumentelor derivate. Tranzacțiile cu instrumente financiare, inclusiv instrumentele financiare derivate pe mărfuri, pot fi utilizate pentru a manipula contractele spot pe mărfuri conexe, iar contractele spot pe mărfuri pot fi utilizate pentru a manipula instrumentele financiare conexe. Interdicția de manipulare a pieței ar trebui să înglobeze aceste interconexiuni. Cu toate acestea, nu este adecvat sau posibil să se extindă domeniul de aplicare al prezentului regulament pentru a cuprinde comportamente care nu implică instrumente financiare, de exemplu tranzacții cu contracte spot pe mărfuri care influențează numai piețele spot. În cazul specific al produselor energetice angro, atunci când aplică definiția informațiilor privilegiate, a utilizării abuzive a informațiilor privilegiate și a manipulării pieței din prezentul regulament la instrumentele financiare conexe produselor energetice angro, autoritățile competente ar trebui să țină cont de elementele specifice din definițiile prevăzute în Regulamentul (UE) nr. 1227/2011.

(21)

În temeiul Directivei 2003/87/CE a Parlamentului European și a Consiliului (6), Comisia, statele membre și alte organisme desemnate în mod oficial sunt, printre altele, responsabile pentru emiterea tehnică de certificate de emisii, pentru alocarea gratuită a acestora sectoarelor industriale eligibile și noilor operatori eligibili și, în mod mai general, pentru dezvoltarea și punerea în aplicare a cadrului politicii climatice a Uniunii care stă la baza furnizării de certificate de emisii pentru cumpărători în scopul conformării cu sistemul Uniunii de comercializare a certificatelor de emisii (ETS UE). Pe parcursul exercitării acestor sarcini, respectivele organisme publice pot avea, printre altele, acces la informații fără caracter public susceptibile să influențeze evoluția prețurilor și, conform Directivei 2003/87/CE, este posibil să trebuiască să realizeze anumite operațiuni de piață cu privire la certificatele de emisii. Drept urmare a clasificării certificatelor de emisii ca instrumente financiare în cadrul revizuirii Directivei 2004/39/CE a Parlamentului European și a Consiliului (7), aceste instrumente vor intra sub incidența prezentului regulament.

În vederea menținerii capacității Comisiei, a statelor membre și a altor organisme desemnate în mod oficial pentru a dezvolta și a pune în aplicare politica climatică a Uniunii, activitățile respectivelor organisme publice, atât timp cât sunt întreprinse în interesul public și explicit cu scopul realizării acestei politici și se referă la certificatele de emisii, ar trebui să beneficieze de o derogare de la aplicarea prezentului regulament. O astfel de derogare nu ar trebui să aibă un impact negativ asupra transparenței generale a pieței, având în vedere faptul că respectivele organisme publice au obligații statutare de a acționa într-un mod care să asigure publicarea și accesul corect, echitabil și nediscriminatoriu la orice noi decizii, evenimente și informații susceptibile să influențeze evoluția prețurilor. Mai mult, în Directiva 2003/87/CE și în dispozițiile de aplicare adoptate în temeiul acesteia există garanții privind publicarea în mod echitabil și nediscriminatoriu a informațiilor specifice, susceptibile să influențeze evoluția prețurilor deținute de autoritățile publice. În același timp, derogarea acordată organismelor publice care acționează în scopul aplicării politicii climatice a Uniunii nu ar trebui extinsă la cazurile în care respectivele organisme publice se angajează într-o activitate sau în tranzacții care nu au ca scop aplicarea politicii climatice a Uniunii sau când persoane care lucrează pentru respectivele organisme se angajează într-o activitate sau în tranzacții în nume propriu.

(22)

În temeiul articolului 43 din TFUE și în vederea punerii în aplicare a acordurilor internaționale încheiate în temeiul TFUE, Comisia, statele membre și alte organisme desemnate în mod oficial sunt, printre altele, responsabile de punerea în aplicare a politicii agricole comune (PAC) și a politicii comune în domeniul pescuitului (PCP). În exercitarea acestor îndatoriri, respectivele organisme publice desfășoară activități și iau măsuri care au drept scop gestionarea piețelor agricole și de pescuit, inclusiv a celor de intervenție publică, impunând unele taxe la import suplimentare sau suspendându-le. Din perspectiva domeniului de aplicare al prezentului regulament, anumite dispoziții care se aplică contractelor spot pe mărfuri care au sau care pot avea influență asupra instrumentelor financiare și a instrumentelor financiare a căror valoare depinde de valoarea contractelor spot pe mărfuri și care au sau pot avea influență asupra contractelor spot pe mărfuri, este necesar să se asigure că nu este restricționată activitatea Comisiei, a statelor membre și a altor organisme desemnate oficial pentru a pune în aplicare a PAC și PCP. În vederea menținerii capacității Comisiei, a statelor membre și a altor organisme desemnate în mod oficial pentru a dezvolta și a urmări PAC și PCP, activitățile acestora, atât timp cât sunt întreprinse numai în interesul public și cu scopul realizării acestor politici, ar trebui să fie exceptate de la aplicarea prezentului regulament. O astfel de derogare nu ar trebui să aibă un impact negativ asupra transparenței generale a pieței, având în vedere faptul că respectivele organisme publice au obligații statutare de a acționa într-un mod care să asigure publicarea și accesul corect, echitabil și nediscriminatoriu la orice noi decizii, evenimente și informații susceptibile să influențeze evoluția prețurilor. În același timp, derogarea acordată organismelor publice care acționează în scopul realizării PAC și PCP nu ar trebui extinsă la cazuri în care respectivele organisme publice se angajează într-o activitate sau în tranzacții care nu au ca scop realizarea acestor politici comune ale Uniunii sau când persoane care lucrează pentru respectivele organisme se angajează într-o activitate sau în tranzacții în nume propriu.

(23)

Caracteristica esențială a utilizării abuzive a informațiilor privilegiate constă în obținerea unui avantaj inechitabil de pe urma informațiilor privilegiate în detrimentul părților terțe care nu au cunoștință de aceste informații și, prin urmare, subminarea integrității piețelor financiare și a încrederii investitorilor. Prin urmare, interdicția utilizării abuzive a informațiilor privilegiate ar trebui să se aplice în cazul în care o persoană care este în posesia unor informații privilegiate obține avantaje inechitabile de pe urma beneficiilor câștigate datorită informațiilor respective prin realizarea unor tranzacții pe piață bazate pe respectivele informații, tranzacții prin care achiziționează sau cedează sau prin care încearcă să achiziționeze sau să cedeze sau prin care anulează sau modifică sau încearcă să anuleze sau să modifice un ordin de achiziționare sau de cedare, în nume propriu sau în numele unui terț, în mod direct sau indirect, instrumente financiare la care se referă informațiile respective. Utilizarea informațiilor privilegiate poate consta, de asemenea, în comercializarea certificatelor de emisii și a instrumentelor derivate din acestea și licitarea în cadrul licitațiilor pentru certificate de emisii sau alte produse licitate pe baza acestora, care sunt organizate în temeiul Regulamentului (UE) nr. 1031/2010 al Comisiei (8).

(24)

Atunci când o persoană fizică sau juridică care se află în posesia unor informații privilegiate achiziționează sau cedează sau încearcă să achiziționeze sau să cedeze, în nume propriu sau în numele unui terț, în mod direct sau indirect, instrumente financiare la care se referă informațiile respective, ar trebui să se considere că respectiva persoană a folosit acele informații. Această prezumție nu aduce atingere dreptului persoanelor respective de a se apăra. Dacă o persoană a încălcat sau nu interdicția de utilizare abuzivă a informațiilor privilegiate sau dacă a încercat să utilizeze abuziv informații privilegiate, aceste fapte ar trebui analizate în sensul prezentului regulament, care este acela de a proteja integritatea pieței financiare și de a crește încrederea investitorilor, care se bazează, la rândul ei, pe garanția că investitorii vor fi plasați pe picior de egalitate și protejați de utilizarea abuzivă a informațiilor privilegiate.

(25)

Ordinele plasate înainte ca o persoană să intre în posesia unor informații privilegiate nu ar trebui să fie considerate utilizări abuzive ale informațiilor privilegiate. Cu toate acestea, în cazul în care o persoană a intrat în posesia unor informații privilegiate, ar trebui să se presupună că orice modificare ulterioară care leagă informația respectivă de ordinele plasate înainte de intrarea în posesie a informațiilor respective, inclusiv anularea sau modificarea unui ordin sau încercarea de a anula sau de a modifica un ordin, reprezintă utilizări abuzive ale informațiilor privilegiate. Prezumția ar putea fi totuși răsturnată în cazul în care persoana respectivă demonstrează că nu s-a folosit de informațiile privilegiate pentru realizarea tranzacției.

(26)

Utilizarea informațiilor privilegiate poate consta în achiziționarea sau cedarea unui instrument financiar sau a unui produs licitat pe baza certificatelor de emisii sau în anularea sau modificarea unui ordin sau în încercarea de a achiziționa sau ceda un instrument financiar sau de a anula sau modifica un ordin de către o persoană care știe sau care ar fi trebuit să știe că informațiile constituie informații privilegiate. În acest caz, autoritățile competente ar trebui să stabilească ce știe sau ce ar fi trebuit să știe în circumstanțele date o persoană normală și rezonabilă.

(27)

Prezentul regulament ar trebui interpretat într-un mod conform cu măsurile adoptate de statele membre pentru a proteja interesele deținătorilor de titluri de valoare cu drept de vot în cadrul unei societăți (sau care pot deține drepturi de vot ca urmare a exercitării drepturilor sau a conversiei), în cazul în care societatea face obiectul unei licitații publice de cumpărare sau al oricărei alte propuneri de schimbare a formei de control. Prezentul regulament ar trebui interpretat, în special, conform actelor cu putere de lege și actelor administrative adoptate în legătură cu licitațiile publice de cumpărare, cu tranzacțiile de fuziune și cu alte tranzacții care afectează proprietatea sau controlul societăților, reglementate de autoritățile de control desemnate de statele membre în conformitate cu articolul 4 din Directiva 2004/25/CE a Parlamentului European și a Consiliului (9).

(28)

Lucrările de cercetare și previziunile bazate pe date publice nu ar trebui să fie în sine considerate informații privilegiate, iar simplul fapt că o tranzacție este efectuată pe baza lucrărilor de cercetare sau a previziunilor nu ar trebui, prin urmare, să fie considerat utilizare abuzivă a informațiilor privilegiate. Cu toate acestea, de exemplu, atunci când publicarea sau distribuirea informațiilor este așteptată de piață ca o rutină și o astfel de publicare sau distribuire contribuie la procesul de formare a prețului instrumentelor financiare sau când informațiile reprezintă opinii ale unui analist al pieței recunoscut sau ale unei instituții care poate informa cu privire la prețurile instrumentelor financiare conexe, informațiile pot constitui informații privilegiate. Actorii de pe piață trebuie, prin urmare, să analizeze măsura în care informațiile nu au caracter public și posibilul efect asupra instrumentelor financiare tranzacționate înainte de publicarea sau distribuirea acestora pentru a stabili dacă tranzacția ar urma să fie efectuată pe baza informațiilor privilegiate.

(29)

Pentru a evita interzicerea greșită a unor forme legitime de activitate financiară, prin care nu există niciun efect de abuz de piață, este necesar să se recunoască anumite forme de comportament legitim. Acestea pot include, de exemplu, recunoașterea rolului formatorilor de piață atunci când se acționează în calitatea legitimă de furnizor de lichidități pe piață.

(30)

Simplul fapt că formatorii de piață sau persoanele autorizate să acționeze în calitate de contrapartide se limitează la a desfășura activități legale de cumpărare sau de vânzare de instrumente financiare sau că persoanele autorizate să execute ordine în numele terților care dețin informații privilegiate se limitează la anularea sau modificarea cu scrupulozitate a unui ordin nu ar trebui considerat ca reprezentând o utilizare abuzivă a respectivelor informații privilegiate. Cu toate acestea, protecția acordată prin prezentul regulament formatorilor de piață, persoanelor autorizate să acționeze în calitate de contrapartide sau persoanelor autorizate să execute ordine în numele terților care dețin informații privilegiate nu se extinde la activitățile interzise în mod clar prin prezentul regulament, cum ar fi, de exemplu, practica mai bine cunoscută sub denumirea de „front-running”. În cazul în care persoanele juridice au luat toate măsurile rezonabile pentru a preveni abuzul de piață, însă, cu toate acestea, persoanele fizice care le sunt angajate comit abuz de piață în numele persoanei juridice, acesta nu ar trebui considerat abuz de piață al persoanei juridice. Un alt exemplu care nu ar trebui considerat abuz de piață al persoanei juridice este reprezentat de tranzacțiile efectuate pentru a executa o obligație anterioară scadentă. Simplul fapt de a avea acces la informații privilegiate referitoare la o altă societate și folosirea acestora în cadrul unei licitații publice de cumpărare cu scopul obținerii controlului asupra respectivei societăți sau propunerii de fuziune cu respectiva societate nu ar trebui considerat utilizare abuzivă a informațiilor privilegiate.

(31)

Dat fiind faptul că achiziționarea sau cedarea de instrumente financiare presupune în mod necesar decizia prealabilă de a achiziționa sau de a ceda luată de persoana care realizează una dintre aceste operațiuni, simplul fapt de a realiza o astfel de achiziție sau de cedare nu ar trebui considerat utilizare a informațiilor privilegiate. Acțiunile întreprinse pe baza propriilor planuri și strategii de tranzacționare nu ar trebui considerate utilizare de informații privilegiate. Cu toate acestea, niciuna dintre aceste persoane fizice sau juridice nu ar trebui să fie protejată datorită funcției profesionale pe care o deține; aceste persoane ar trebui să fie protejate numai dacă acționează în mod potrivit și corespunzător, dacă respectă atât standardele profesionale care li se aplică, cât și prezentul regulament, mai precis integritatea pieței și protecția investitorilor. Se poate considera totuși că s-a produs o încălcare în cazul în care autoritatea competentă stabilește că a existat un motiv ilegitim în spatele tranzacțiilor, ordinelor sau comportamentelor în cauză sau că persoana respectivă a folosit informații privilegiate.

(32)

Activitățile de sondare a pieței reprezintă interacțiuni dintre un vânzător de instrumente financiare și unul sau mai mulți potențiali investitori, înainte de anunțarea unei tranzacții, pentru a măsura interesul unor potențiali investitori față de o posibilă tranzacție, precum și față de prețul, dimensiunea și structura acesteia. Activitățile de sondare a pieței pot implica o ofertă inițială sau secundară pentru titlurile în cauză și sunt diferite de tranzacțiile obișnuite. Acestea reprezintă un instrument foarte valoros pentru a evalua opinia potențialilor investitori, pentru a spori dialogul dintre acționari, pentru a garanta că tranzacțiile se desfășoară fără obstacole și pentru a armoniza opiniile emitenților, ale posesorilor existenți și ale posibililor noi investitori. Aceste activități pot fi benefice în mod deosebit atunci când de pe piețe lipsește încrederea sau o valoare de referință relevantă sau când piețele sunt volatile. Astfel, capacitatea de a întreprinde activități de sondare a pieței este importantă pentru funcționarea adecvată a piețelor financiare, iar activitățile de sondare a pieței nu ar trebui să fie considerate prin ele însele abuz de piață.

(33)

Printre exemplele de activități de sondare a pieței se numără situațiile în care firma vânzătoare se află în discuții cu un emitent în legătură cu o potențială tranzacție și a decis să evalueze interesul potențialilor investitori pentru a stabili termenii în care se va efectua tranzacția; situația în care un emitent intenționează să anunțe emisiunea unor titluri de creanță sau o ofertă de capital suplimentar, iar investitorii-cheie sunt contactați de firma vânzătoare și li se oferă condiții avantajoase pentru a obține un angajament financiar pentru a participa la tranzacție; sau situația în care firma vânzătoare urmărește să vândă un număr mare de titluri de valoare în numele unui investitor și dorește să evalueze interesul potențial în aceste titluri din partea altor potențiali investitori.

(34)

Realizarea de activități de sondare a pieței poate presupune divulgarea de informații privilegiate către potențialii investitori. În general, potențialul de a beneficia financiar de pe urma tranzacționării realizate pe baza informațiilor privilegiate primite în cursul unor activități de sondare a pieței există numai atunci când există o piață pentru instrumentul financiar care face obiectul activității de sondare a pieței sau pentru un instrument financiar conex. În funcție de momentul acestor discuții, este posibil ca informațiile privilegiate să fie divulgate potențialului investitor pe parcursul activităților de sondare a pieței după ce instrumentul financiar a fost admis la tranzacționare pe o piață reglementată sau a fost tranzacționat în cadrul unui MTF sau al unui OTF. Înainte de a se angaja în activități de sondare a pieței, participantul la piață care divulgă informații ar trebui să aprecieze dacă sondarea pieței va presupune divulgarea de informații privilegiate.

(35)

Se consideră că informațiile privilegiate sunt divulgate în mod legitim dacă divulgarea are loc în cadrul desfășurării normale a sarcinilor de serviciu, a profesiei sau a funcției unei persoane. În cazul în care sondarea pieței implică divulgarea de informații privilegiate, se consideră că participantul la piață care face divulgarea acționează în cadrul desfășurării normale a sarcinilor de serviciu, a profesiei sau a funcției dacă, la momentul în care realizează divulgarea, acesta informează și primește consimțământul persoanei căreia îi face divulgarea referitor la furnizarea de informații privilegiate; că, potrivit dispozițiilor prezentului regulament, acesta întâmpină restricții în ceea ce privește tranzacționarea sau acțiunile realizate în baza respectivelor informații; că trebuie luate măsuri rezonabile pentru a proteja confidențialitatea permanentă a informațiilor; și că acesta trebuie să informeze participantul la piață care dezvăluie informațiile cu privire la identitatea tuturor persoanelor fizice și juridice cărora li se divulgă informațiile pe durata elaborării unui răspuns la activitățile de sondare a pieței. Participantul la piață care dezvăluie informațiile ar trebui, de asemenea, să respecte obligațiile care vor fi stabilite în detaliu în standardele tehnice de reglementare, cu privire la ținerea evidențelor informațiilor divulgate. Nu ar trebui să se presupună că participanții la piață care nu respectă prezentul regulament atunci când efectuează activități de sondare a pieței au dezvăluit informațiile privilegiate în mod neautorizat, dar aceștia nu ar trebui să poată beneficia de derogarea acordată celor care au respectat dispozițiile în cauză. Dacă aceștia au încălcat sau nu interdicția de divulgare neautorizată a informațiilor privilegiate, acest lucru ar trebui analizat în lumina tuturor dispozițiilor relevante ale prezentului regulament și toți participanții la piață care dezvăluie informații privilegiate ar trebui să aibă obligația de a înregistra în scris, înainte de a se angaja în activități de sondare a pieței, evaluarea proprie cu privire la posibilitatea ca aceste activități să implice divulgarea de informații privilegiate.

(36)

Potențialii investitori care fac obiectul acțiunilor de sondare a pieței ar trebui să analizeze, la rândul lor, dacă informațiile care le sunt divulgate sunt informații privilegiate pe baza cărora nu ar putea să acționeze sau dacă le este interzis să dezvăluie mai departe informațiile respective. Potențialii investitori continuă să respecte normele privind utilizările abuzive și divulgarea neautorizată a informațiilor confidențiale, stabilite în prezentul regulament. ESMA ar trebui să emită orientări pentru a ajuta potențialii investitori să realizeze propriile analize și în ceea ce privește măsurile pe care aceștia ar trebui să le ia pentru a nu încălca prezentul regulament.

(37)

Regulamentul (UE) nr. 1031/2010 prevede două regimuri paralele privind abuzul de piață aplicabile licitațiilor pentru certificate de emisii. Totuși, ca urmare a clasificării certificatelor de emisii ca instrumente financiare, prezentul regulament ar trebui să reprezinte un cadru unic de reglementare a măsurilor privind abuzul de piață aplicabil pieței secundare și primare a certificatelor de emisii în ansamblu. Prezentul regulament ar trebui să se aplice și comportamentelor sau tranzacțiilor, inclusiv ofertelor, legate de licitarea certificatelor de emisii sau a altor produse licitate pe baza acestora pe o platformă de licitație autorizată ca piață reglementată, inclusiv în cazul în care produsele licitate nu sunt instrumente financiare, în temeiul Regulamentului (UE) nr. 1031/2010.

(38)

Prezentul regulament ar trebui să prevadă măsuri privind manipularea pieței, ce se pot adapta la noile tipuri de tranzacționare sau la noile strategii care pot fi abuzive. Pentru a reflecta faptul că tranzacțiile cu instrumente financiare sunt efectuate tot mai mult în mod automatizat, se dorește ca definiția manipulării pieței să cuprindă exemple de strategii abuzive specifice ce pot fi aplicate prin orice mijloace disponibile de tranzacționare, inclusiv prin tranzacționarea algoritmică și de înaltă frecvență. Exemplele prezentate nu sunt exhaustive și nici nu sugerează că aceste strategii aplicate prin alte mijloace nu sunt de asemenea abuzive.

(39)

Interdicțiile privind abuzul de piață ar trebui să vizeze, de asemenea, persoanele care colaborează pentru a comite abuzuri de piață. Exemplele pot include, în mod neexhaustiv, brokeri care concep și recomandă o strategie de tranzacționare care are scopul de a comite un abuz de piață, persoanele care încurajează o persoană ce deține informații privilegiate să divulge aceste informații în mod neautorizat sau persoane care dezvoltă software în colaborare cu un agent de tranzacționare în scopul facilitării comiterii abuzului de piață.

(40)

Pentru a garanta că responsabilitatea revine atât persoanei juridice, cât și oricărei persoane fizice care participă la procesul decizional din cadrul persoanei juridice, este necesar să se recunoască diferitele mecanisme juridice naționale din statele membre. Asemenea mecanisme ar trebui să se refere direct la metodele de atribuire a răspunderii în dreptul intern.

(41)

Pentru a completa interdicția de manipulare a pieței, prezentul regulament ar trebui să cuprindă interdicții privind tentativele de implicare în practici de manipulare a pieței. Ar trebui să se facă diferența între tentativa de implicare în practici de manipulare a pieței și comportamentul care are potențialul de a cauza manipularea pieței, deoarece ambele activități sunt interzise prin prezentul regulament. Astfel de tentative pot include situații în care activitatea este începută, dar nu este finalizată, de exemplu ca urmare a unei deficiențe tehnologice sau a unei instrucțiuni de tranzacționare căreia nu i s-a dat curs. Interzicerea tentativelor de implicare în manipulări ale pieței este necesară pentru a permite autorităților competente să aplice sancțiuni pentru astfel de tentative.

(42)

Fără a aduce atingere scopului prezentului regulament și dispozițiilor sale direct aplicabile, persoana care efectuează tranzacții sau emite ordine de tranzacționare care pot fi considerate ca reprezentând manipulări ale pieței poate demonstra că motivele pentru efectuarea tranzacțiilor sunt legitime și că tranzacțiile și ordinele de tranzacționare sunt conforme cu practicile acceptate pe piața reglementată în cauză. Practicile acceptate pe piață pot fi stabilite doar de către autoritatea competentă responsabilă cu supravegherea abuzurilor de piață de pe piața în cauză. O practică acceptată pe o anumită piață nu poate fi considerată ca fiind aplicabilă pentru alte piețe, cu excepția cazului în care autoritățile competente pentru astfel de piețe au admis oficial acea practică. Cu toate acestea, se poate considera că a existat o încălcare în cazul în care autoritatea competentă a stabilit că a existat un motiv nelegitim în spatele acestor tranzacții sau ordine de tranzacționare.

(43)

Prezentul regulament ar trebui, de asemenea, să clarifice faptul că implicarea în manipulări ale pieței sau tentativa de implicare în manipulări ale pieței pentru un instrument financiar se poate efectua prin utilizarea instrumentelor financiare conexe, cum sunt instrumentele derivate tranzacționate în alt loc de tranzacționare sau extrabursier.

(44)

Prețul multor instrumente financiare se stabilește în raport cu valori de referință. Manipularea efectivă sau tentativele de a manipula valorile de referință, inclusiv ratele interbancare oferite, pot avea un impact major asupra încrederii pieței și pot conduce la pierderi considerabile pentru investitori și la denaturarea economiei reale. Prin urmare, sunt necesare dispoziții speciale legate de valorile de referință pentru a menține integritatea piețelor și a garanta faptul că autoritățile competente pot impune o interdicție clară a manipulării valorilor de referință. Aceste dispoziții ar trebui să se refere la toate valorile de referință publicate, inclusiv la cele accesibile prin internet, gratuit sau nu, cum ar fi valorile de referință CDS și indicii pentru indici. Este necesar ca interdicția generală de manipulare a pieței să fie completată prin interzicerea manipulării valorilor de referință, precum și prin interzicerea prezentării de informații false sau înșelătoare, a furnizării de date de intrare false sau înșelătoare sau a oricăror alte acțiuni care manipulează calcularea unei valori de referință, atunci când calculul respectiv este conceput pentru a include primirea și evaluarea tuturor datelor care se referă la calculul respectivei valori de referință și include în special date ajustate, inclusiv metodologia aferentă valorii de referință, indiferent dacă aceasta se face pe baza unui algoritm sau a unui raționament, integral sau parțial. Aceste norme vin în completarea Regulamentului (UE) nr. 1227/2011 care interzice furnizarea către întreprinderi, în mod intenționat, a unor informații false care includ evaluări ale prețurilor sau rapoarte de piață privind produsele energetice angro, care au ca rezultat inducerea în eroare a participanților la piață care acționează pe baza evaluărilor prețurilor sau rapoartelor de piață respective.

(45)

În vederea asigurării unor condiții de piață uniforme între locurile de tranzacționare și sistemele care fac obiectul prezentului regulament, orice operator de pe piețele reglementate, MTF-uri și OTF-uri ar trebui să aibă obligația de a institui și menține măsuri, sisteme și proceduri eficiente care au ca scop prevenirea și detectarea practicilor de manipulare a pieței și a practicilor abuzive.

(46)

Manipularea sau tentativa de manipulare a instrumentelor financiare poate consta și în emiterea de ordine care s-ar putea să nu fie executate. Mai mult, un instrument financiar poate fi manipulat prin comportamente din afara locului de tranzacționare. Persoanele care prin profesia lor pregătesc și efectuează tranzacții ar trebui să aibă obligația de a institui și menține măsuri, sisteme și proceduri eficiente de detectare și de raportate a tranzacțiilor suspecte. Aceste persoane ar trebui să raporteze, de asemenea, ordinele și tranzacțiile suspecte efectuate în afara locurilor de tranzacționare.

(47)

Manipularea sau tentativa de manipulare a instrumentelor financiare poate consta și în difuzarea de informații false sau înșelătoare. Răspândirea informațiilor false sau înșelătoare poate avea un efect important asupra prețurilor instrumentelor financiare într-un interval de timp relativ scurt. Poate fi vorba de inventarea unor informații total false, dar și de omiterea intenționată a unor fapte materiale sau de comunicarea intenționat incorectă a informațiilor. Această formă de manipulare a pieței este deosebit de dăunătoare pentru investitori, deoarece îi determină să-și fundamenteze deciziile de investiții pe informații incorecte sau distorsionate. Ea este în egală măsură dăunătoare și pentru emitenți, pentru că afectează încrederea în informațiile disponibile referitoare la aceștia. Lipsa încrederii în piață poate, la rândul său, să pună în pericol capacitatea emitenților de a emite noi instrumente financiare sau de a obține creditare din partea altor participanți la piață în vederea finanțării operațiunilor. Informațiile se răspândesc foarte repede pe piață. Ca atare, efectele negative asupra investitorilor și emitenților pot persista destul de multă vreme, până în momentul când informațiile respective se dovedesc a fi false sau înșelătoare și pot fi corectate de emitenți sau de persoanele responsabile de răspândirea lor. Prin urmare, este necesar ca difuzarea de informații false sau înșelătoare, inclusiv zvonurile și știrile false sau înșelătoare, să fie calificate drept încălcări ale prezentului regulament. Astfel, este oportun să nu se permită persoanelor active pe piețele financiare să difuzeze nestingherit informații cu care nu sunt de acord, despre care știu sau ar trebui să știe că sunt false sau înșelătoare, în detrimentul investitorilor și al emitenților.

(48)

Având în vedere utilizarea din ce în ce mai mare a site-urilor de internet, a blogurilor și a rețelelor sociale, este important să se clarifice faptul că difuzarea de informații false sau înșelătoare pe internet, inclusiv prin intermediul site-urilor de socializare sau al blogurilor neoficiale, ar trebui să fie considerată, în sensul prezentului regulament, echivalentă celei efectuate prin intermediul unor canale de comunicare mai tradiționale.

(49)

Publicarea informațiilor privilegiate de către un emitent este esențială în evitarea utilizării abuzive a informațiilor privilegiate și pentru a garanta că investitorii nu sunt înșelați. Prin urmare, emitenții ar trebui să aibă obligația de a publica cât mai curând posibil informațiile privilegiate. Cu toate acestea, respectiva obligație, în anumite circumstanțe speciale, poate prejudicia interesele legitime ale emitentului. În aceste circumstanțe, divulgarea cu întârziere ar trebui să fie permisă, cu condiția ca amânarea să nu inducă în eroare publicul, iar emitentul să poată asigura confidențialitatea informațiilor. Emitentul are obligația de a divulga informațiile confidențiale numai dacă a solicitat sau a aprobat admiterea la tranzacționare a instrumentului financiar.

(50)

În sensul aplicării cerințelor referitoare la publicarea informațiilor privilegiate și amânarea unei astfel de publicări, așa cum sunt prevăzute în prezentul regulament, interesele legitime pot apărea, în special, în următoarele circumstanțe, care nu formează o listă exhaustivă: (a) negocieri în curs de desfășurare sau elemente conexe, în cazul în care publicarea lor ar risca să le afecteze rezultatul sau cursul normal. În special, în caz de pericol grav și iminent care amenință viabilitatea financiară a emitentului, dar care nu intră sub incidența dispozițiilor aplicabile din dreptul insolvenței, publicarea informațiilor poate fi amânată o perioadă limitată în cazul în care publicarea respectivelor informații riscă să dăuneze grav intereselor acționarilor existenți și potențiali, compromițând încheierea negocierilor specifice care au ca scop asigurarea redresării financiare pe termen lung a emitentului; (b) decizii luate sau contracte încheiate de organul de conducere al unui emitent, care necesită aprobarea unui alt organ al emitentului pentru a intra în vigoare, în cazul în care structura emitentului necesită o separare între aceste organe, cu condiția ca publicarea acestor informații înainte de aprobarea lor, împreună cu anunțarea simultană a faptului că se așteaptă aprobarea, ar pune în pericol aprecierea corectă a informației de către public.

(51)

Mai mult, cerința de a divulga informații privilegiate trebuie să se adreseze participanților pe piața certificatelor de emisii. Pentru a evita obligația întocmirii de rapoarte inutile și pentru a menține rentabilitatea măsurilor prevăzute, devine necesar ca impactul reglementării cerinței respective să fie limitat numai la acei operatori ETS UE despre care, datorită dimensiunilor și activităților desfășurate, se poate considera în mod rezonabil că au capacitatea de a influența semnificativ prețul certificatelor de emisii, al produselor licitate pe baza acestora sau al instrumentelor financiare derivate conexe acestora, precum și depunerea de oferte în cadrul licitațiilor în temeiul Regulamentului (UE) nr. 1031/2010. Comisia ar trebui să adopte măsuri de stabilire a unui prag minim în vederea aplicării acestei derogări prin intermediul unui act delegat. Informațiile care urmează să fie divulgate ar trebui să vizeze acțiunile fizice ale părții care publică informațiile, și nu planurile sau strategiile acesteia privind tranzacționarea certificatelor de emisii, produsele licitate pe baza acestora sau instrumentele financiare derivate conexe acestora. În cazul în care participanții la piața certificatelor de emisii respectă deja cerințe echivalente referitoare la divulgarea informațiilor privilegiate, mai ales în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 1227/2011, obligația de a divulga informații privilegiate privind certificatele de emisii nu ar trebui să ducă la dublarea obligațiilor de comunicare a informațiilor cu același conținut. În cazul participanților la piața certificatelor de emisii al căror nivel agregat al emisiilor sau a căror putere termică nominală este egală sau mai mică decât pragul stabilit, deoarece informațiile legate de operațiunile lor fizice se consideră ca nefiind semnificative în sensul divulgării, se consideră de asemenea că aceștia nu au un efect semnificativ nici asupra prețului certificatelor de emisii, al produselor licitate pe baza acestora sau al instrumentelor financiare derivate conexe. Acești participanți la piața certificatelor de emisii ar trebui totuși să fie vizați de interdicția de utilizare abuzivă a informațiilor privilegiate cu privire la orice alte informații la care au acces și care au caracter de informații privilegiate.

(52)

Pentru a proteja interesul public, pentru a păstra stabilitatea sistemului financiar și, de exemplu, pentru a evita transformarea crizelor de lichidități din cadrul instituțiilor financiare în crize de solvabilitate din cauza unor retrageri bruște a fondurilor, se cuvine să se permită, în circumstanțe excepționale, amânarea divulgării informațiilor privilegiate pentru instituțiile de credit sau pentru instituții financiare. În special, această situație se poate aplica informațiilor legate de probleme temporare de lichiditate, atunci când instituțiile trebuie să primească împrumuturi de la banca centrală, inclusiv sprijin de urgență sub formă de lichidități din partea băncii centrale, în cazul în care divulgarea informațiilor ar avea un impact sistemic. Această amânare ar trebui să fie condiționată de obținerea de către emitent a consimțământului autorității competente relevante și de certitudinea că interesul public și economic general în ceea ce privește amânarea divulgării este mai important decât interesul pieței pentru a primi informațiile a căror publicare se amână.

(53)

În ceea ce privește instituțiile financiare, în special cele care primesc împrumuturi de la banca centrală, inclusiv sprijin de urgență sub formă de lichidități, evaluarea dacă informațiile au o importanță sistemică și dacă amânarea divulgării lor este în interesul public ar trebui să fie făcută de către autoritatea competentă după consultarea corespunzătoare cu banca națională centrală, cu autoritatea macroprudențială sau cu orice altă autoritate națională relevantă.

(54)

Ar trebui să se interzică expres utilizarea sau încercarea de utilizare a informațiilor privilegiate pentru tranzacțiile efectuate în nume propriu sau în numele unui terț. Utilizarea informațiilor privilegiate poate consta, de asemenea, în comercializarea certificatelor de emisii și a instrumentelor derivate din acestea și licitarea în cadrul licitațiilor pentru certificate de emisii sau alte produse licitate pe baza acestora, care sunt organizate în temeiul Regulamentului (UE) nr. 1031/2010 de către persoane care știu sau ar trebui să știe că informațiile pe care le dețin constituie informații privilegiate. Informațiile referitoare la propriile planuri și strategii de tranzacționare ale participantului la piață nu ar trebui considerate informații privilegiate, deși informațiile referitoare la planurile și strategiile de tranzacționare ale unei părți terțe ar putea constitui informații privilegiate.

(55)

Cerința de divulgare a informațiilor privilegiate poate fi costisitoare pentru întreprinderile mici și mijlocii, așa cum sunt definite în Directiva 2014/65/UE a Parlamentului European și a Consiliului (10), ale căror instrumente financiare sunt admise la tranzacționare pe piețele de creștere pentru IMM-uri, date fiind costurile de monitorizare a informațiilor de care dispun și de solicitare de consultanță juridică în legătură cu necesitatea divulgării informațiilor și cu situațiile în care trebuie făcut acest lucru. Cu toate acestea, divulgarea promptă a informațiilor privilegiate este esențială pentru a asigura încrederea investitorilor în emitenții respectivi. Prin urmare, ESMA ar trebui să fie în măsură să publice orientări care să asiste emitenții în respectarea obligațiilor de divulgare a informațiilor privilegiate, fără a diminua protecția investitorilor.

(56)

Listele cu persoanele care au acces la informații privilegiate sunt un instrument important pentru organismele de reglementare atunci când investighează abuzul de piață, dar diferențele la nivel național cu privire la datele care trebuie incluse în aceste liste impun sarcini administrative inutile asupra emitenților. Prin urmare, câmpurile de date solicitate în listele persoanelor care au acces la informații privilegiate ar trebui să fie uniforme pentru a reduce costurile. Este important ca persoanele incluse pe listele persoanelor care au acces la informații privilegiate să fie informate cu privire la acest lucru și la implicațiile sale în temeiul prezentului regulament și al Directivei 2014/57/UE a Parlamentului European și a Consiliului (11). Cerința de a întocmi și de a actualiza constant listele persoanelor care au acces la informații privilegiate impune sarcini administrative mai ales pentru emitenții de pe piețele de creștere pentru IMM-uri. Întrucât autoritățile competente sunt în măsură să supravegheze eficient abuzurile de piață fără să dispună constant de listele furnizate de emitenții respectivi, aceștia ar trebui scutiți de această obligație pentru a reduce costurile administrative impuse de prezentul regulament. Totuși, acești emitenți ar trebui să furnizeze autorității competente, la cerere, lista cu persoanele care au acces la informații privilegiate.

(57)

Întocmirea de către emitenți sau de către orice persoană care acționează în numele sau în interesul lor a unor liste cu persoanele care lucrează pentru ei în temeiul unui contract de muncă sau de alt tip și care au acces la informații privilegiate cu referire directă sau indirectă la emitent este o măsură utilă pentru protecția integrității pieței. Astfel de liste ar putea fi folosite de emitenți sau de persoanele respective pentru a controla mai bine fluxul informațiilor privilegiate și, prin urmare, pentru a contribui la o mai bună gestionare a obligațiilor de confidențialitate. În plus, astfel de liste pot constitui, de asemenea, un instrument util de identificare de către autoritățile competente a oricărei persoane care are acces la informațiile privilegiate și a datei la care acestea au obținut accesul. Accesul la informațiile privilegiate care se referă, direct sau indirect, la emitent al persoanelor incluse pe respectiva listă nu aduce atingere interdicțiilor prevăzute de prezentul regulament.

(58)

O transparență mai mare a tranzacțiilor efectuate de persoane care exercită responsabilități de conducere în cadrul emitenților de instrumente financiare și, după caz, în rândul persoanelor care le sunt asociate constituie o măsură de prevenire a abuzului de piață, în special a utilizării în mod abuziv a informațiilor privilegiate. Publicarea tranzacțiilor respective, cel puțin la nivel individual, poate fi de asemenea o sursă valoroasă de informații pentru investitori. Este necesar să se clarifice faptul că obligația de publicare a tranzacțiilor efectuate de personalul de conducere se referă și la garantarea sau împrumutarea instrumentelor financiare, deoarece garantarea acțiunilor poate avea ca rezultat un impact important și cu potențial de destabilizare asupra societății în cazul unei vânzări bruște și neprevăzute. În lipsa divulgării informațiilor, piața nu ar ști că a existat posibilitatea crescută ca pe viitor să apară, de exemplu, o schimbare semnificativă a acționariatului, o creștere a numărului de acțiuni pe piață sau o pierdere a drepturilor de vot în cadrul respectivei societăți. Din acest motiv, este necesară notificarea conform prezentului regulament atunci când are loc garantarea titlurilor ca parte a unei tranzacții mai ample în cadrul căreia administratorul constituie drept garanție titluri de valoare pentru a obține credit de la o terță persoană. În plus, transparența completă și adecvată a pieței reprezintă o condiție prealabilă pentru încrederea actorilor de pe piață și, în special, pentru încrederea acționarilor societății. Este, de asemenea, necesar să se clarifice faptul că obligația de publicare a tranzacțiilor efectuate de administratori se referă, de asemenea, la alte persoane care exercită drepturi discreționare în numele administratorului. Pentru a asigura un echilibru corespunzător între nivelul transparenței și numărul de rapoarte transmise autorităților competente și publicului larg, prezentul regulament ar trebui să introducă praguri sub care tranzacțiile nu este nevoie să fie făcute publice.

(59)

Notificarea tranzacțiilor efectuate în nume propriu de către persoane care exercită responsabilități de conducere sau de către o persoană care are legături strânse cu acestea constituie o informație prețioasă pentru participanții la piață, iar pentru autoritățile competente un mijloc suplimentar de supraveghere a piețelor. Obligația de a notifica tranzacțiile nu aduce atingere interdicțiilor prevăzute de prezentul regulament.

(60)

Notificarea tranzacțiilor ar trebui să se facă în conformitate cu normele privind transferul datelor cu caracter personal prevăzute de Directiva 95/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului (12).

(61)

Persoanele care exercită responsabilități de conducere ar trebui să aibă interdicție de a realiza tranzacții înainte de anunțarea unui raport financiar intermediar sau a unui raport financiar de sfârșit de an pe care emitentul în cauză are obligația să îl publice în conformitate cu normele locului de tranzacționare în care acțiunile emitentului sunt admise la tranzacționare sau în conformitate cu dreptul intern, cu excepția cazului în care există circumstanțe specifice și restrânse care ar justifica permisiunea emitentului acordată unei persoane care exercită responsabilități de conducere să tranzacționeze. Totuși, orice astfel de permisiune din partea emitentului nu aduce atingere interdicțiilor prevăzute de prezentul regulament.

(62)

Un pachet de instrumente, competențe și resurse concrete cu care să fie învestite autoritățile competente din fiecare stat membru garantează eficacitatea măsurilor de supraveghere. În consecință, prezentul regulament prevede în special un set minim de competențe de supraveghere și investigare cu care autoritățile competente ale statelor membre ar trebui învestite în temeiul dreptului intern. Respectivele competențe ar trebui exercitate, în cazul în care dreptul intern o prevede, în baza unei cereri depuse la autoritățile judiciare competente. Atunci când își exercită competențele conform prezentului regulament, autoritățile competente ar trebui să acționeze în mod obiectiv și imparțial și ar trebui să rămână autonome în cadrul procesului decizional.

(63)

Întreprinderile de pe piață și toții operatorii economici ar trebui, de asemenea, să contribuie la integritatea pieței. În acest sens, desemnarea unei autorități competente unice care să se ocupe de abuzurile de piață nu exclude relațiile de colaborare sau delegare, sub responsabilitatea autorității competente, între autoritate și întreprinderile de pe piață, în vederea garantării unui control eficient al respectării dispozițiilor prezentului regulament. Atunci când persoanele care elaborează sau difuzează recomandări de investiții sau alte informații prin care recomandă sau sugerează o strategie de investiție în unul sau mai multe instrumente financiare tranzacționează și pe cont propriu respectivele instrumente, autoritățile competente ar trebui, printre altele, să poată solicita sau cere de la respectivele persoane orice informație necesară pentru a stabili dacă recomandările elaborate sau difuzate de persoanele respective respectă prezentul regulament.

(64)

Pentru a detecta cazurile de utilizare abuzivă a informațiilor privilegiate și de manipulare a pieței, este necesar ca, în conformitate cu dreptul intern, autoritățile competente să poată avea acces la sediile persoanelor fizice și juridice pentru a confisca documente. Accesul la aceste sedii este necesar atunci când există o suspiciune întemeiată cu privire la existența unor documente și a altor date legate de obiectul anchetei, care ar putea fi concludentă pentru a dovedi un caz de utilizare abuzivă a informațiilor privilegiate sau abuz de piață. În plus, accesul în aceste sedii este necesar în următoarele situații: persoana căreia i s-au solicitat deja informații nu se conformează, în totalitate sau parțial, acestei obligații sau există motive rezonabile pentru a considera că, dacă s-ar formula o astfel de solicitare, persoana în cauză nu s-ar conforma sau că documentele sau informațiile la care se referă solicitarea ar fi retrase, modificate sau distruse. În cazul în care este necesară o autorizație prealabilă din partea autorității judiciare a statului membru respectiv în conformitate cu dreptul intern, accesul în respectivele sedii ar trebui să aibă loc după obținerea autorizației prealabile respective.

(65)

Înregistrările existente ale convorbirilor telefonice și ale datelor de transfer de care dispun societățile de investiții, instituțiile de credit sau instituțiile financiare care execută și documentează execuțiile tranzacțiilor, precum și înregistrările telefonice și ale datelor de transfer existente de la operatorii de telecomunicații reprezintă probe cruciale, uneori chiar singurele probe, care ajută la detectarea și dovedirea utilizării abuzive a informațiilor privilegiate și a manipulărilor pieței. Aceste înregistrări pot stabili identitatea unei persoane responsabile de diseminarea informațiilor false sau înșelătoare, pot demonstra că anumite persoane s-au aflat în contact la un anumit moment sau că există o relație între două sau mai multe persoane. Prin urmare, autoritățile competente ar trebui să poată solicita înregistrările existente ale convorbirilor telefonice, ale comunicațiilor electronice și ale datelor de transfer de care dispune o societate de investiții, o instituție de credit sau o instituție financiară în conformitate cu Directiva 2014/65/UE. Accesul la înregistrările cu schimburile de date și convorbirile telefonice este necesar pentru a furniza probe și piste de anchetă privind posibile utilizări abuzive ale informațiilor privilegiate sau manipulări ale pieței și, prin urmare, pentru detectarea și aplicarea de sancțiuni pentru abuzul de piață. Pentru a se asigura condiții echitabile în Uniune în ceea ce privește accesul la înregistrările convorbirilor telefonice și ale datelor de transfer deținute de operatorii de telecomunicații sau la înregistrările existente ale convorbirilor telefonice și ale datelor de transfer deținute de o societate de investiții, o instituție de credit sau o instituție financiară, autoritățile competente ar trebui, în conformitate cu dreptul intern, să poată solicita aceste înregistrări din partea operatorilor de telecomunicații, în măsura în care acest lucru este permis de dreptul intern, precum și înregistrările existente ale convorbirilor telefonice și ale datelor de transfer deținute de societățile de investiții în cazurile în care există motive întemeiate pentru a se bănui că astfel de înregistrări care au legătură cu obiectul inspecției sau al anchetei pot fi concludente pentru a dovedi utilizarea abuzivă a informațiilor privilegiate sau manipularea pieței care încalcă prezentul regulament. Accesul la înregistrările convorbirilor telefonice și ale datelor de transfer deținute de operatorii de telecomunicații nu include și accesul la conținutul comunicațiilor prin voce prin telefon.

(66)

Prezentul regulament specifică un set minim de atribuții pe care autoritățile competente ar trebui să le aibă, însă aceste atribuții trebuie exercitate în cadrul unui sistem complet în dreptul intern, care garantează respectarea drepturilor fundamentale, inclusiv dreptul la viață privată. În cadrul exercitării acestor competențe, care poate presupune interferențe serioase cu dreptul la respectarea vieții private și de familie, a domiciliului și a secretului comunicațiilor, statele membre ar trebui să instituie mijloace adecvate și eficace de protecție împotriva oricărui abuz, de exemplu în cazul în care este necesară o obligație de a obține o autorizație prealabilă din partea autorităților judiciare ale statului membru respectiv. Statele membre ar trebui să permită autorităților competente să exercite astfel de atribuții care presupun intruziune în măsura în care acest lucru este necesar pentru investigarea corespunzătoare a cazurilor grave, când nu există mijloace echivalente pentru obținerea eficientă a aceluiași rezultat.

(67)

Întrucât abuzul de piață poate avea loc între piețe, dar și peste granițe, ar trebui să li se solicite autorităților competente să coopereze și să facă schimburi de informații cu alte autorități competente și de reglementare și cu ESMA, în special în cazul activităților de anchetare, în toate circumstanțele, mai puțin în cele excepționale. Dacă o autoritate competentă are convingerea că în alt stat membru are sau a avut loc un abuz de piață sau care are un impact asupra instrumentelor financiare tranzacționate în alt stat membru, autoritatea respectivă ar trebui să informeze autoritatea competentă și ESMA cu privire la acest fapt. În cazul abuzului de piață cu efecte transfrontaliere, ESMA ar trebui să poată coordona ancheta, dacă acest fapt este solicitat de una dintre autoritățile competente în cauză.

(68)

Este necesar ca autoritățile competente să aibă instrumentele necesare pentru supravegherea eficace a carnetului de ordine între piețe. În temeiul Directivei 2014/65/UE, autoritățile competente pot solicita și pot primi date de la alte autorități competente în ceea ce privește carnetul de ordine pentru a ajuta la monitorizarea și depistarea acțiunilor de manipulare a pieței comise la nivel transfrontalier.

(69)

Pentru a se asigura schimbul de informații și cooperarea cu autoritățile din țări terțe în vederea aplicării eficiente a prezentului regulament, autoritățile competente ar trebui să încheie acorduri de cooperare cu autoritățile similare din țările terțe. Orice transfer de date cu caracter personal efectuat în temeiul acestor acorduri ar trebui să respecte Directiva (CE) 95/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului și Regulamentul (CE) nr. 45/2001 al Parlamentului European și al Consiliului (13).

(70)

Un cadru prudențial și de conduită profesională solid pentru sectorul financiar ar trebui să se bazeze pe sisteme robuste de supraveghere, de investigare și de sancțiuni. În acest scop, autoritățile de control ar trebui să fie învestite cu suficiente mijloace pentru a acționa și ar trebui să fie în măsură să se bazeze pe sisteme de sancțiune uniforme, severe și disuasive împotriva oricăror comportamente ilegale, și sancțiunile ar trebui aplicate ferm. Cu toate acestea, grupul de Larosière a considerat că niciunul dintre aceste elemente nu este funcțional. Competențele existente de aplicare a sancțiunilor și aplicarea lor în practică cu scopul de a promova convergența sancțiunilor în toate activitățile de control au fost evaluate în cadrul Comunicării Comisiei din 8 decembrie 2010 privind consolidarea regimurilor de sancțiuni din sectorul financiar.

(71)

Prin urmare, ar trebui să se prevadă un set de sancțiuni administrative și alte măsuri administrative pentru a se asigura o abordare comună în statele membre și pentru a îmbunătăți efectul disuasiv al acestora. Autoritatea competentă ar trebui să aibă la îndemână posibilitatea interdicției de a exercita funcții de conducere în cadrul societăților de investiții. Sancțiunile aplicate în cazuri specifice ar trebui stabilite ținând seama, după caz, de factori precum confiscarea beneficiilor financiare identificate, gravitatea și durata încălcării, orice circumstanțe agravante sau atenuante, necesitatea ca amenda să aibă un efect descurajant și, după caz, includerea unei reduceri pentru cooperarea cu autoritățile competente. În special, valoarea efectivă a amenzilor administrative care pot fi impuse într-un caz specific poate atinge nivelul maxim prevăzut în prezentul regulament sau un nivel mai ridicat prevăzut în dreptul intern, pentru încălcări foarte grave, iar amenzi semnificativ mai mici decât nivelul maxim pot fi aplicate pentru încălcări minore sau în caz de plată. Prezentul regulament nu limitează capacitatea statelor membre de a prevedea sancțiuni administrative mai ridicate sau alte măsuri administrative.

(72)

Deși nu există interdicții impuse statelor membre în ceea ce privește stabilirea de norme privind sancțiunile administrative și penale aplicabile acelorași încălcări, acestora nu ar trebui să li se solicite să stabilească norme privind sancțiunile administrative aplicabile încălcărilor prevăzute în prezentul regulament care intră deja sub incidența dreptului penal național până la 3 iulie 2016. În conformitate cu dreptul intern, statele membre nu au obligația de a impune atât sancțiuni administrative, cât și penale pentru aceeași încălcare, dar pot lua aceste măsuri dacă dreptul intern le-o permite. Cu toate acestea, menținerea mai degrabă a sancțiunilor penale decât a celor administrative pentru încălcări ale prezentului regulament sau ale Directivei 2014/57/UE nu ar trebui să reducă sau să afecteze în alt mod capacitatea autorităților competente de a coopera și de a accesa și de a face schimb de informații în timp util cu autoritățile competente din alte state membre în sensul prezentului regulament, inclusiv după trimiterea cazurilor de încălcare către autoritățile judiciare competente spre urmărire penală.

(73)

Pentru a garanta că deciziile luate de autoritățile competente au efect disuasiv asupra publicului larg, acestea ar trebui, în mod normal, publicate. Publicarea deciziilor este, de asemenea, un instrument important pentru autoritățile competente pentru a informa participanții la piață cu privire la tipurile de comportament care sunt considerate că încalcă prezentul regulament și pentru a promova un comportament adecvat în rândul participanților la piață. În cazul în care publicarea cauzează persoanelor implicate prejudicii disproporționate sau periclitează stabilitatea piețelor financiare sau o anchetă în curs de desfășurare, autoritatea competentă ar trebui să publice anonim sancțiunile administrative și alte măsuri administrative în conformitate cu dreptul intern sau să amâne publicarea. Autoritățile competente ar trebui să aibă posibilitatea de a nu publica sancțiunile administrative și alte măsuri administrative în cazul în care publicarea anonimă sau întârziată este considerată insuficientă pentru a garanta că stabilitatea piețelor financiare nu este pusă în pericol. Autoritățile competente nu ar trebui nici să aibă obligația de a publica măsurile care sunt considerate de importanță minoră și în cazul cărora publicarea ar fi disproporționată.

(74)

Informatorii pot aduce informații noi în atenția autorităților competente sprijinindu-le astfel în detectarea și aplicarea de sancțiuni în cazurile de utilizare abuzivă a informațiilor privilegiate și de manipulare a pieței. Cu toate acestea, informarea poate fi descurajată de teama represaliilor sau din lipsa stimulentelor. Raportarea încălcărilor prezentului regulament este necesară pentru a asigura că o autoritate competentă poate detecta și aplica sancțiuni pentru abuzul de piață. Măsurile privind informatorii sunt necesare pentru a facilita detectarea abuzului de piață și pentru a asigura protecția și respectarea drepturilor informatorilor și a persoanei învinuite. Prezentul regulament ar trebui așadar să asigure existența unor proceduri corespunzătoare pentru a permite informatorilor să înștiințeze autoritățile competente cu privire la posibilele încălcări ale prezentului regulament și să le ofere protecție împotriva represaliilor. Statele membre ar trebui să poată oferi stimulente financiare pentru persoanele care furnizează informații relevante privind posibile încălcări ale prezentului regulament. Totuși, informatorii ar trebui să fie îndreptățiți la astfel de stimulente financiare numai în cazul în care aduc la lumină informații noi pe care nu erau deja obligați să le facă publice și în cazul în care astfel de informații au drept rezultat o sancțiune pentru încălcarea prezentului regulament. Statele membre ar trebui să se asigure că schemele de informare pe care le aplică includ și mecanisme prin care se oferă o protecție adecvată persoanei acuzate, în special având în vedere dreptul la protecția datelor cu caracter personal și procedurile prin care se asigură dreptul persoanei acuzate la apărare și dreptul acesteia de a fi ascultată înainte de adoptarea unei decizii care o privește, precum și dreptul la o cale de atac eficientă în instanță împotriva unei decizii care o privește.

(75)

Deoarece statele membre au adoptat legislația de punere în aplicare a Directivei 2003/6/CE și deoarece actele delegate, standardele tehnice de reglementare și standardele tehnice de punere în aplicare prevăzute în prezentul regulament ar trebui adoptate înainte de aplicarea efectivă a cadrului ce trebuie introdus, este necesar să se amâne aplicarea dispozițiilor de bază ale prezentului regulament pentru o perioadă de timp suficientă.

(76)

În vederea facilitării unei tranziții fără probleme până la punerea în aplicare a prezentului regulament, practicile de piață existente înainte de intrarea în vigoare a prezentului regulament și acceptate de autoritățile competente în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 2273/2003 al Comisiei (14) în sensul punerii în aplicare a articolului 1 alineatul (2) litera (a) din Directiva 2003/6/CE pot rămâne în vigoare, cu condiția ca acestea să fie notificate către ESMA într-un anumit termen prevăzut, până când autoritatea competentă a luat o decizie referitoare la continuarea practicilor respective în conformitate cu prezentul regulament.

(77)

Prezentul regulament respectă drepturile fundamentale și principiile recunoscute de Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene (Carta). În consecință, prezentul regulament ar trebui interpretat și aplicat cu respectarea acestor drepturi și principii. În special, atunci când prezentul regulament se referă la normele care reglementează libertatea presei și libertatea de exprimare în alte mijloace de comunicare în masă și la normele sau codurile care reglementează profesia de jurnalist, ar trebui să se țină seama de aceste libertăți garantate în Uniune și în statele membre și așa cum sunt recunoscute în temeiul articolului 11 din cartă și al altor dispoziții relevante.

(78)

Pentru a crește transparența și pentru o mai bună informare cu privire la funcționarea sistemelor de sancționare, autoritățile competente ar trebui să furnizeze anual ESMA date anonime și agregate. Aceste date ar trebui să cuprindă numărul de investigații care au fost deschise, numărul celor care se află în curs de desfășurare și numărul celor care au fost închise în perioada în cauză.

(79)

Directiva 95/46/CE și Regulamentul (CE) nr. 45/2001 reglementează prelucrarea datelor cu caracter personal efectuată de ESMA în conformitate cu prezentul regulament și sub supravegherea autorităților competente din statele membre, în special autoritățile publice independente desemnate de statele membre. Orice schimb sau transmitere de informații efectuat(ă) de autoritățile competente ar trebui să respecte normele privind transferul datelor cu caracter personal, astfel cum sunt stabilite în Directiva 95/46/CE. Orice schimb sau transmitere de informații efectuat(ă) de ESMA ar trebui să respecte normele privind transferul datelor cu caracter personal, astfel cum sunt stabilite în Regulamentul (CE) nr. 45/2001.

(80)

Prezentul regulament, precum și actele delegate, actele de punere în aplicare, standardele tehnice de reglementare, standardele tehnice de punere în aplicare și orientările adoptate în conformitate cu acesta nu aduc atingere aplicării normelor Uniunii în materie de concurență.

(81)

În vederea precizării cerințelor stabilite în prezentul regulament, competența de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din TFUE ar trebui delegată Comisiei în ceea ce privește excluderea din domeniul de aplicare al prezentului regulament a anumitor organisme publice și a băncilor centrale din țările terțe și a anumitor organisme publice desemnate din țările terțe care au semnat acorduri pentru a stabili legături cu Uniunea în sensul articolului 25 din Directiva 2003/87/CE; indicatorii de comportament manipulator enumerați în anexa I la prezentul regulament; pragurile de determinare a aplicării obligației de publicare pentru participanții la piața certificatelor de emisii; circumstanțele în care poate fi permisă tranzacționarea într-o perioadă închisă; și tipurile anumitor tranzacții efectuate de persoane care exercită responsabilități de conducere și persoanele care au o legătură strânsă cu acestea, care ar determina o obligație de notificare. Este deosebit de important ca, în cursul lucrărilor sale pregătitoare, Comisia să organizeze consultări adecvate, inclusiv la nivel de experți. Atunci când pregătește și elaborează acte delegate, Comisia ar trebui să asigure o transmitere simultană, în timp util și adecvată a documentelor relevante către Parlamentul European și către Consiliu.

(82)

În vederea asigurării unor condiții uniforme de punere în aplicare a prezentului regulament în ceea ce privește procedurile de raportare a încălcărilor prezentului regulament, ar trebui să se confere Comisiei competențe de punere în aplicare pentru a specifica procedurile, inclusiv mecanismele de urmărire a rapoartelor și măsurile de protecție a persoanelor care lucrează în temeiul unui contract de muncă, precum și măsuri privind protecția datelor personale. Aceste competențe ar trebui exercitate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului (15).

(83)

Standardele tehnice în domeniul serviciilor financiare ar trebui să asigure condiții uniforme peste tot în Uniune cu privire la aspecte reglementate de prezentul regulament. O măsură adecvată și eficientă ar fi ca ESMA, în calitatea sa de organism care deține un nivel ridicat de cunoștințe de specialitate, să fie însărcinată cu elaborarea unor proiecte de standarde tehnice de reglementare și de standarde tehnice de punere în aplicare care să nu implice opțiuni strategice și care să fie prezentate Comisiei.

(84)

Comisia ar trebui să fie împuternicită să adopte, prin acte delegate în temeiul articolului 290 din TFUE și în conformitate cu articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010 al Parlamentului European și al Consiliului (16), proiectele de standarde tehnice de reglementare elaborate de ESMA pentru a specifica conținutul notificărilor care vor trebui efectuate de operatorii de pe piețele reglementate, MTF-uri și OTF-uri referitoare la instrumentele financiare admise la tranzacționare, tranzacționate sau pentru care a fost depusă o cerere de admitere la tranzacționare la locul de tranzacționare; modul și condițiile de compilare, publicare și păstrare a listei de instrumente de către ESMA; condițiile pe care trebuie să le îndeplinească programele de răscumpărare și măsurile de stabilizare, inclusiv condițiile de tranzacționare, durata și restricțiile de volum, obligațiile de divulgare și raportare, precum și condițiile de preț pentru stabilizare; în ceea ce privește procedurile și mecanismele destinate locurilor de tranzacționare al căror scop este prevenirea și detectarea abuzului de piață, precum și sistemele și formatele care să fie utilizate de persoanele interesate pentru a detecta și notifica ordinele și tranzacțiile suspecte; mecanismele adecvate, procedurile și cerințele privind ținerea evidențelor în cadrul activităților de sondare a pieței; și în ceea ce privește mecanismele tehnice pe categorii de persoane pentru prezentarea obiectivă a informațiilor care recomandă o anumită strategie de investiții și pentru divulgarea anumitor interese sau indicarea unor conflicte de interese. Este deosebit de important ca, în cursul lucrărilor sale pregătitoare, Comisia să organizeze consultări adecvate, inclusiv la nivel de experți.

(85)

De asemenea, Comisia ar trebui să fie împuternicită să adopte standarde tehnice de punere în aplicare prin intermediul unor acte de punere în aplicare în temeiul articolului 291 din TFUE și în conformitate cu articolul 15 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010. ESMA ar trebui să fie însărcinată cu elaborarea unor standarde tehnice de punere în aplicare pe care să le prezinte Comisiei în ceea ce privește divulgarea informațiilor privilegiate, formatele listelor cu persoanele care dețin informații privilegiate și formatele și procedurile de cooperare și schimb de informații dintre autoritățile competente și dintre acestea și ESMA.

(86)

Deoarece obiectivul prezentului regulament, și anume de a preveni abuzul de piață sub forma utilizării abuzive și a divulgării neautorizate a informațiilor privilegiate și a manipulării pieței, nu pot fi îndeplinite suficient de statele membre, dar, având în vedere dimensiunile și efectele sale, pot fi realizate mai bine la nivelul Uniunii, Uniunea poate adopta măsuri, în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum se prevede în acest articol, prezentul regulament nu depășește ceea ce este necesar pentru îndeplinirea obiectivului menționat.

(87)

Deoarece prevederile Directivei 2003/6/CE nu mai sunt relevante sau suficiente, directiva ar trebui abrogată începând cu 3 iulie 2016. Cerințele și interdicțiile prevăzute de prezentul regulament sunt legate strict de cele ale Directivei 2014/65/UE și ar trebui, prin urmare, să intre în vigoare la data intrării în vigoare a directivei respective.

(88)

Pentru punerea în aplicare corectă a prezentului regulament, este necesar ca statele membre să ia toate măsurile necesare pentru a asigura că dreptul intern respectă până la 3 iulie 2016 dispozițiile din prezentul regulament referitoare la autoritățile competente și competențele acestora, sancțiunile administrative și alte măsuri administrative, raportarea încălcărilor și publicarea deciziilor.

(89)

Autoritatea Europeană pentru Protecția Datelor și-a dat avizul la 10 februarie 2012 (17),

(a)

instrumentelor financiare admise la tranzacționare pe o piață reglementată sau pentru care s-a depus o cerere de admitere la tranzacționare pe o piață reglementată;

(b)

instrumentelor financiare tranzacționate în cadrul unui MTF, admise la tranzacționare în cadrul unui MTF sau pentru care s-a depus o cerere de admitere la tranzacționare în cadrul unui MTF;

(c)

instrumentelor financiare tranzacționate în cadrul unui OTF;

(d)

instrumentelor financiare necuprinse la litera (a), (b) sau (c), al căror preț sau valoare depinde sau are un efect asupra prețului sau valorii unui instrument financiar menționat la literele respective și care poate include, dar nu se limitează la swapuri pe riscul de credit și contracte pe diferență.

(a)

contractelor spot pe mărfuri care nu sunt produse energetice angro atunci când tranzacția, ordinul sau comportamentul are sau poate avea sau se intenționează să aibă un efect asupra prețului sau valorii unui instrument financiar menționat la alineatul (1);

(b)

tipurilor de instrumente financiare, inclusiv contractelor derivate sau instrumentelor financiare derivate pentru transferul riscului de credit atunci când tranzacția, ordinul, oferta sau comportamentul are sau poate avea un efect asupra prețului sau valorii contractului spot pe mărfuri a cărui preț sau valoare depinde de prețul sau valoarea respectivelor instrumente financiare; și

(c)

comportamentelor referitoare la valorile de referință.

1.

„instrument financiar” înseamnă un instrument financiar astfel cum este definit la articolul 4 alineatul (1) punctul 15 din Directiva 2014/65/UE;

2.

„societate de investiții” se referă la o societate de investiții astfel cum este definită la articolul 4 alineatul (1) punctul 1 din Directiva 2014/65/UE;

3.

„instituție de credit” se referă la o instituție de credit astfel cum este definită la articolul 4 alineatul (1) punctul 1 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (18);

4.

„instituție financiară” se referă la o instituție financiară astfel cum este definită la articolul 4 alineatul (1) punctul 26 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013;

5.

„operator de piață” se referă la un operator de piață astfel cum este definit la articolul 4 alineatul (1) punctul 18 din Directiva 2014/65/UE;

6.

„piață reglementată” se referă la o piață reglementată astfel cum este definită la articolul 4 alineatul (1) punctul 21 din Directiva 2014/65/UE;

7.

„sistem multilateral de tranzacționare” sau „MTF” se referă la un sistem multilateral astfel cum este definit la articolul 4 alineatul (1) punctul 22 din Directiva 2014/65/UE;

8.

„sistem organizat de tranzacționare” sau „OTF” se referă la un sistem din Uniune astfel cum este definit la articolul 4 alineatul (1) punctul 23 din Directiva 2014/65/UE;

9.

„practică de piață acceptată” înseamnă o anumită practică de piață care este acceptată de autoritățile competente în conformitate cu articolul 13;

10.

„loc de tranzacționare” se referă la un loc de tranzacționare astfel cum este definit la articolul 4 alineatul (1) punctul 24 din Directiva 2014/65/UE;

11.

„piață de creștere pentru IMM-uri” se referă la o piață de creștere pentru IMM-uri astfel cum este definită la articolul 4 alineatul (1) punctul 12 din Directiva 2014/65/UE;

12.

„autoritate competentă” înseamnă o autoritate desemnată în conformitate cu articolul 22, dacă nu se specifică altfel în prezentul regulament;

13.

„persoană” înseamnă o persoană fizică sau juridică;

14.

„marfă” înseamnă o marfă astfel cum este definită la articolul 2 punctul 1 din Regulamentul (CE) nr. 1287/2006 al Comisiei (19);

15.

„contract spot pe mărfuri” înseamnă un contract de furnizare a unor mărfuri tranzacționate pe o piață spot, care sunt livrate prompt atunci când se încheie tranzacția, precum și un contract de furnizare de mărfuri care nu reprezintă un instrument financiar, inclusiv un contract forward încheiat în mod fizic;

16.

„piață spot” înseamnă o piață de mărfuri pe care se vând mărfuri cu plata în numerar, iar acestea sunt livrate prompt atunci când se încheie tranzacția, precum și alte piețe nefinanciare, cum ar fi piețele forward pentru mărfuri;

17.

„program de răscumpărare” înseamnă tranzacții cu acțiuni proprii în conformitate cu articolele 21-27 din Directiva 2012/30/UE a Parlamentului European și a Consiliului (20);

18.

„tranzacționare algoritmică” înseamnă tranzacționarea algoritmică astfel cum este definită la articolul 4 alineatul (1) punctul 39 din Directiva 2014/65/UE;

19.

„certificat de emisii” înseamnă un certificat de emisii astfel cum este descris în anexa I secțiunea C punctul 11 din Directiva 2014/65/UE;

20.

„participant la piața certificatelor de emisii” înseamnă orice persoană care efectuează o tranzacție, inclusiv emiterea ordinelor de tranzacționare, cu certificate de emisii, produse licitate pe baza acestora sau instrumente financiare derivate conexe acestora, care nu beneficiază de o derogare în temeiul articolului 17 alineatul (2) al doilea paragraf;

21.

„emitent” înseamnă o persoană juridică de drept privat sau public care emite sau propune emiterea de instrumente financiare, emitentul fiind, în cazul certificatelor de depozit reprezentând instrumente financiare, emitentul instrumentului financiar reprezentat;

22.

„produs energetic angro” se referă la un produs energetic angro astfel cum este definit la articolul 2 punctul 4 din Regulamentul (UE) nr. 1227/2011;

23.

„autoritate națională de reglementare” se referă la o autoritate națională de reglementare astfel cum este definită la articolul 2 punctul 10 din Regulamentul (UE) nr. 1227/2011;

24.

„instrumente financiare derivate pe mărfuri” se referă la instrumente financiare derivate pe mărfuri astfel cum sunt definite la articolul 2 alineatul (1) punctul 30 din Regulamentul (UE) nr. 600/2014 al Parlamentului European și al Consiliului (21);

25.

„persoană care exercită responsabilități de conducere” înseamnă o persoană din cadrul unui emitent, al unui participant la piața de certificate de emisii sau al altei entități menționate la articolul 19 alineatul (10), care este:

26.

„persoană care are o legătură strânsă” înseamnă:

27.

„înregistrările datelor de transfer” înseamnă înregistrările datelor de transfer astfel cum sunt definite la articolul 2 al doilea paragraf litera (b) din Directiva 2002/58/CE a Parlamentului European și a Consiliului (22);

28.

„persoane care prin profesia lor pregătesc sau efectuează tranzacții” înseamnă o persoană implicată prin profesia sa în primirea și transmiterea de ordine pentru sau în executarea de tranzacții cu instrumente financiare;

29.

„valoare de referință” însemnă orice rată, indice sau cifră pusă la dispoziția publicului sau publicată, care este determinată periodic sau în mod regulat prin aplicarea unei formule asupra valorii unuia sau mai multor active sau prețuri suport, inclusiv estimări ale prețurilor, ratelor reale sau estimate ale dobânzii sau altor valori, sau date din sondaje, sau determinată pe baza acestor valori, și în raport cu care se determină suma de plătit în temeiul unui instrument financiar sau valoarea instrumentului financiar;

30.

„formator de piață” înseamnă un formator de piață astfel cum este definit la articolul 4 alineatul (1) punctul 7 din Directiva 2014/65/UE;

31.

„mărirea participației” înseamnă achiziționarea de titluri de valoare la o societate care nu atrage după sine o obligație legală sau normativă de a anunța o licitație publică de cumpărare în legătură cu societatea respectivă;

32.

„participant la piață care divulgă informații” înseamnă o persoană care intră în oricare dintre categoriile stabilite la articolul 11 alineatul (1) literele (a)-(d) sau la articolul 11 alineatul (2), care divulgă informații cu ocazia sondării pieței;

33.

„tranzacționare de mare frecvență” înseamnă o tehnică de tranzacționare algoritmică de mare frecvență, astfel cum este definită la articolul 4 alineatul (1) punctul 40 din Directiva 2014/65/UE;

34.

„informație prin care recomandă sau sugerează o strategie de investiție” înseamnă o informație:

35.

„recomandări de investiții” înseamnă informații prin care se recomandă sau se sugerează o strategie de investiție, în mod explicit sau implicit, referitoare la unul sau mai multe instrumente financiare sau la emitenți, inclusiv opiniile emise privind prețul sau valoarea prezentă sau viitoare a acestor instrumente, destinate canalelor de distribuție sau publicului.

(a)

„titluri de valoare” înseamnă:

(b)

„instrumente asociate” înseamnă următoarele instrumente financiare, inclusiv cele care nu sunt admise la tranzacționare sau tranzacționate într-un loc de tranzacționare, sau care nu au făcut obiectul unei cereri de admitere la tranzacționare într-un loc de tranzacționare:

(c)

„distribuție semnificativă” înseamnă o ofertă inițială sau secundară de titluri de valoare care este diferită de o tranzacție obișnuită atât în ceea ce privește valoarea titlurilor de valoare care urmează să fie oferite, cât și metoda de vânzare care urmează să fie utilizată;

(d)

„stabilizare” înseamnă o cumpărare sau ofertă de cumpărare a unor titluri de valoare sau o tranzacție referitoare la instrumente asociate echivalente, realizată de o societate de investiții sau de o instituție de credit în contextul unei distribuții semnificative de astfel de titluri de valoare, cu unicul scop de a susține prețul acestora pe piață pe o durată predeterminată ca urmare a unei presiuni exercitate pentru vânzarea acestor titluri de valoare.

(a)

denumirile și identificatorii instrumentelor financiare care fac obiectul unei cereri de admitere la tranzacționare, sunt admise la tranzacționare sau sunt tranzacționate pe piețele reglementate, în cadrul MTF-urilor sau al OTF-urilor;

(b)

datele și orele cererilor de admitere la tranzacționare, ale admiterilor la tranzacționare sau la care a avut loc prima tranzacționare;

(c)

detalii despre locurile de tranzacționare în care instrumentele financiare fac obiectul unei cereri de admitere la tranzacționare, sunt admise la tranzacționare sau sunt tranzacționate pentru prima dată; și

(d)

data și ora la care instrumentele financiare încetează de a mai fi tranzacționate sau admise la tranzacționare.

(a)

conținutul notificărilor efectuate conform alineatului (1); și

(b)

modul și condițiile de compilare, publicare și păstrare a listei menționate la alineatul (3).

(a)

detaliile complete ale programului sunt divulgate înainte de începerea tranzacționării;

(b)

tranzacțiile sunt raportate ca făcând parte din programul de răscumpărare autorității competente de la locul de tranzacționare în conformitate cu alineatul (3) și comunicate ulterior publicului;

(c)

sunt respectate limitele corespunzătoare în ceea ce privește prețurile și volumele; și

(d)

sunt desfășurate în conformitate cu obiectivele menționate la alineatul (2) și cu condițiile stabilite în prezentul articol și în standardele tehnice de reglementare menționate la alineatul (6).

(a)

reducerea capitalul unui emitent;

(b)

respectarea obligațiilor provenite din titlurile de creanță care sunt convertibile în instrumente de capitaluri proprii;

(c)

respectarea obligațiilor provenite din programele de opțiuni pe acțiuni sau din alte tipuri de repartizare de acțiuni către angajați sau membri ai organelor de administrație, de conducere sau de supraveghere ale emitentului sau ai unei societăți asociate.

(a)

stabilizarea are loc pentru o perioadă limitată;

(b)

informațiile relevante cu privire la stabilizare sunt divulgate și notificate autorității competente de la locul de tranzacționare în conformitate cu alineatul (5);

(c)

se respectă limitele corespunzătoare în ceea ce privește prețurile; și

(d)

tranzacția respectă condițiile prevăzute în standardele tehnice de reglementare menționate la alineatul (6).

(a)

un stat membru;

(b)

membrii SEBC;

(c)

un minister, o agenție sau o societate vehicul cu scop special pentru un stat membru sau mai multe state membre, sau o persoană care acționează în numele acestuia/acesteia;

(d)

în cazul unui stat membru care este un stat federal, un membru care face parte din federație.

(a)

Uniune;

(b)

o societate vehicul cu scop special a unuia sau mai multor state membre;

(c)

Banca Europeană de Investiții;

(d)

Fondul european de stabilitate financiară;

(e)

Mecanismul european de stabilitate;

(f)

o instituție financiară internațională înființată de două sau mai multe state membre care are drept scop mobilizarea finanțării și acordarea de asistență financiară în beneficiul membrilor săi afectați sau amenințați de probleme grave de finanțare.

(a)

informații cu caracter precis, care nu au fost făcute publice, care se referă în mod direct sau indirect la unul sau mai mulți emitenți sau la unul sau mai multe instrumente financiare și care, în cazul în care ar fi făcute publice, ar putea influența semnificativ prețul instrumentelor financiare în cauză sau al instrumentelor financiare derivate conexe;

(b)

pentru instrumentele financiare derivate pe mărfuri, informații cu caracter precis, care nu au fost făcute publice, care se referă în mod direct sau indirect la unul sau mai multe astfel de instrumente financiare derivate sau care se referă în mod direct la contractul spot pe mărfuri conex și care, în cazul în care ar fi făcute publice, ar putea influența semnificativ prețul unor astfel de instrumente financiare derivate sau al contractelor spot pe mărfuri conexe, și în cazul în care acestea sunt informații care sunt așteptate în mod rezonabil să fie divulgate sau pentru care există obligativitatea de divulgare în conformitate cu prevederi legale sau de reglementare la nivelul Uniunii sau la nivel național, norme de piață, contracte, practici sau uzanțe privind piețele instrumentelor derivate pe mărfuri sau piețele spot relevante;

(c)

pentru certificatele de emisii sau produsele licitate pe baza acestora, informații cu caracter precis, care nu au fost făcute publice, care se referă în mod direct sau indirect la unul sau mai multe astfel de instrumente și care, în cazul în care ar fi făcute publice, ar putea influența semnificativ prețul unor astfel de instrumente sau prețul instrumentelor financiare derivate conexe;

(d)

pentru persoanele însărcinate cu executarea ordinelor referitoare la instrumente financiare, înseamnă, de asemenea, informații transmise de un client și care au legătură cu un ordin în așteptare al clientului pentru instrumente financiare, informații cu caracter precis, care se referă în mod direct sau indirect la unul sau mai mulți emitenți sau la unul sau mai multe instrumente financiare și, care, în cazul în care ar fi făcute publice, ar putea influența semnificativ prețul instrumentelor financiare în cauză, prețul contractelor spot pe mărfuri conexe sau prețul instrumentelor financiare derivate conexe.

(a)

recomandă, pe baza informațiilor respective, unei alte persoane să achiziționeze sau să cedeze instrumentele financiare la care se referă informațiile sau determină acea persoană să facă o astfel de achiziție sau cedare; sau

(b)

recomandă, pe baza informațiilor respective, unei alte persoane să anuleze sau să modifice un ordin asociat unui instrument financiar la care se raportează informația respectivă sau determină persoana respectivă să facă anularea sau modificarea respectivă.

(a)

este membru în organele de administrație, de conducere sau de supraveghere ale emitentului sau participant la piața certificatelor de emisii;

(b)

deține o parte din capitalul emitentului sau participant la piața certificatelor de emisii;

(c)

are acces la informații prin exercitarea sarcinilor de serviciu, a profesiei sau a funcției; sau

(d)

este implicat în activități infracționale.

(a)

a stabilit, a pus în aplicare și a menținut măsuri și proceduri interne adecvate și eficiente cu scopul de a se asigura că nici persoana fizică care a luat în numele său decizia de a achiziționa sau de a ceda instrumentele financiare de care se leagă informațiile, nici o altă persoană fizică care ar fi putut influența sub orice formă decizia respectivă nu se aflau în posesia informațiilor privilegiate; precum și

(b)

nu a determinat prin încurajări, recomandări, persuasiune și nici nu a influențat într-un alt mod persoana fizică care a achiziționat sau a cedat în numele persoanei juridice instrumentele financiare la care se referă informațiile.

(a)

este formator de piață pentru instrumentul financiar la care se referă informațiile sau este o persoană autorizată să acționeze în calitate de contrapartidă, iar achiziționarea sau cedarea de instrumente financiare la care se referă informațiile respective se realizează în mod legitim în contextul exercitării funcțiilor sale de formator de piață sau de contrapartidă pentru instrumentul financiar respectiv; sau

(b)

este autorizată să execute ordine în numele unor părți terțe, iar achiziționarea sau cedarea instrumentelor financiare la care se referă ordinul în cauză se realizează în vederea executării în mod legitim a unui astfel de ordin în cadrul desfășurării normale a sarcinilor de serviciu, a profesiei sau a funcției persoanei respective.

(a)

obligația decurge dintr-un ordin plasat sau un acord încheiat înainte ca persoana în cauză să dețină informațiile privilegiate; sau

(b)

tranzacția este realizată pentru a îndeplini o obligație legală sau de reglementare survenită înainte ca persoana în cauză să dețină informații privilegiate.

(a)

un emitent;

(b)

un ofertant secundar al unui instrument financiar, într-o asemenea cantitate sau la o valoare atât de mare, încât se deosebește de tranzacționarea obișnuită și implică o metodă de vânzare bazată pe evaluarea prealabilă a unui eventual interes din partea unor potențiali investitori;

(c)

un participant la piața cotelor de emisie; sau

(d)

o terță parte care acționează în numele sau în contul unei persoane menționate la litera (a), (b) sau (c).

(a)

informațiile să fie necesare pentru ca părțile deținătoare ale titlurilor de valoare să își formeze o părere în legătură cu decizia de a oferi sau nu titlurile de valoare; și

(b)

disponibilitatea părților deținătoare ale titlurilor de valoare de a-și oferi titlurile de valoare este necesară în mod rezonabil pentru decizia de a face licitația publică de cumpărare sau fuziunea.

(a)

să obțină consimțământul persoanei căreia îi este adresată sondarea de piață de a primi informații privilegiate;

(b)

să informeze persoana căreia îi este adresată sondarea de piață că îi va fi interzis să utilizeze acele informații sau să încerce să utilizeze acele informații prin achiziționarea sau cedarea, în nume propriu sau în numele unei terțe părți, direct sau indirect, a instrumentelor financiare la care se referă informațiile respective;

(c)

să informeze persoana căreia îi este adresată sondarea de piață că îi va fi interzis să utilizeze acele informații sau să încerce să utilizeze acele informații prin anularea sau modificarea unui ordin deja plasat legat de instrumentele financiare la care se referă informațiile respective; și

(d)

să informeze persoana căreia îi este adresată sondarea de piață că odată cu acceptarea primirii informațiilor este obligată să păstreze informațiile confidențiale.

(a)

factorii de care trebuie să țină seama astfel de persoane atunci când li se divulgă informații cu prilejul sondării de piață care să le permită să evalueze dacă informațiile au statut de informații privilegiate;

(b)

măsurile pe care trebuie să le ia astfel de persoane dacă li s-au divulgat informații privilegiate pentru a se conforma articolelor 8 și 10 din prezentul regulament; și

(c)

evidențele pe care trebuie să le țină astfel de persoane pentru a demonstra că au respectat articolele 8 și 10 din prezentul regulament.

(a)

efectuarea unei tranzacții, emiterea unui ordin de tranzacționare sau orice alt comportament care:

cu excepția cazului în care persoana care a efectuat o tranzacție, a emis un ordin de tranzacționare sau a adoptat orice alt comportament demonstrează că tranzacția, ordinul sau comportamentul respectiv a fost îndeplinit din motive legitime și în conformitate cu o practică de piață acceptată stabilită în conformitate cu articolul 13;

(b)

efectuarea unei tranzacții, emiterea unui ordin de tranzacționare sau orice altă activitate sau comportament care influențează sau care poate influența prețul unuia sau mai multor instrumente financiare, al unui contract spot pe mărfuri conexe sau al unui produs licitat pe baza unor certificate de emisii, prin recurgerea la un procedeu fictiv sau la orice altă formă de înșelăciune sau artificiu;

(c)

difuzarea de informații prin mijloace de comunicare în masă, inclusiv prin internet sau prin orice alte mijloace, care dă sau poate da semnale false sau înșelătoare în legătură cu oferta sau cererea sau prețul unui instrument financiar, al unui contract spot pe mărfuri conex sau al unui produs licitat pe baza unor certificate de emisii sau determină sau poate determina prețul unuia sau mai multor instrumente financiare, al unui contract spot pe mărfuri conex sau al unui produs licitat pe baza unor certificate de emisii la un nivel anormal sau artificial, inclusiv răspândirea de zvonuri, în contextul în care persoana care a difuzat informațiile știa sau trebuia să știe că informațiile sunt false sau înșelătoare;

(d)

transmiterea de informații false sau înșelătoare sau furnizarea de date de intrare false sau înșelătoare în legătură cu o valoare de referință, în cazul în care persoana care a transmis informațiile sau a furnizat datele știa că sunt false sau înșelătoare, sau orice comportament care manipulează calcularea unei valori de referință.

(a)

faptul că una sau mai multe persoane acționează în colaborare pentru a-și asigura o poziție dominantă în raport cu oferta sau cererea unui instrument financiar, a contractelor spot pe mărfuri conexe sau a produselor licitate pe baza unor certificate de emisii, având sau putând avea drept efect stabilirea directă sau indirectă a prețului de cumpărare sau de vânzare sau crearea ori posibilitatea de creare a altor condiții inechitabile de tranzacționare;

(b)

faptul de a cumpăra sau vinde instrumente financiare în momentul deschiderii sau închiderii pieței, care are sau poate avea efectul de a induce în eroare investitorii care acționează pe baza prețurilor afișate, inclusiv pe baza prețurilor la închidere;

(c)

faptul de a plasa ordine către un loc de tranzacționare, inclusiv anularea sau modificarea acestora, prin orice mijloc disponibil de tranzacționare, inclusiv prin mijloace electronice, precum tranzacționarea algoritmică și de înaltă frecvență și care are unul dintre efectele menționate la alineatul (1) litera (a) sau (b), prin:

(d)

faptul de a profita de accesul regulat sau ocazional la mijloacele de comunicare în masă electronice sau tradiționale prin exprimarea unei opinii asupra unui instrument financiar, contract spot pe mărfuri conex sau produs licitat pe baza unor certificate de emisii (sau indirect asupra emitentului acestuia) după ce, în prealabil, s-a adoptat o poziție asupra acelui instrument financiar, contract spot pe mărfuri conex sau produs licitat pe baza unor certificate de emisii și de a profita în urma impactului opiniei exprimate asupra prețului respectivului instrument, contract spot sau produs licitat pe baza unor certificate de emisii, fără a fi făcut concomitent public, într-un mod corect și concret, conflictul de interese în cauză;

(e)

faptul de a cumpăra sau a vinde certificate de emisii sau instrumente derivate conexe pe o piață secundară anterior licitației desfășurate în temeiul Regulamentului (UE) nr. 1031/2010, fapt care are drept efect stabilirea prețului de închidere al licitației pentru produsele licitate la un nivel anormal sau artificial sau înșelarea participanților care ofertează în cadrul licitației.

(a)

dacă practica de piață prevede un nivel de transparență substanțial în raport cu piața;

(b)

dacă practica de piață asigură în mare măsură elemente de siguranță în ceea ce privește funcționarea legilor pieței și interacțiunea adecvată dintre cerere și ofertă;

(c)

dacă practica de piață are un impact pozitiv asupra lichidității și eficienței pieței;

(d)

dacă practica de piață ține seama de mecanismele de tranzacționare ale pieței respective și permite participanților la această piață să reacționeze în mod rapid și adecvat la noua situație de piață creată de practica respectivă;

(e)

dacă practica de piață nu presupune riscuri pentru integritatea piețelor direct sau indirect afiliate din cadrul Uniunii pe care se tranzacționează instrumentul financiar în cauză, indiferent dacă piețele respective sunt reglementate sau nu;

(f)

concluziile oricărei anchete privind practica de piață în cauză, realizată de orice autoritate competentă sau de o altă autoritate, în special în cazul în care practica în cauză încalcă normele sau reglementările destinate prevenirii abuzului de piață sau codurile de conduită, indiferent dacă este vorba de piața în cauză sau de piețe direct sau indirect afiliate în cadrul Uniunii; și

(g)

caracteristicile structurale ale pieței în cauză, printre altele caracterul său reglementat sau nu, tipurile de instrumente financiare tranzacționate și tipurile de participanți la această piață, inclusiv importanța relativă a participării investitorilor cu amănuntul.

(a)

să participe sau să încerce să participe la practici de utilizare abuzivă a informațiilor privilegiate;

(b)

să recomande ca o altă persoană să participe la practici de utilizare abuzivă a informațiilor privilegiate sau să convingă o altă persoană să participe la utilizarea abuzivă a informațiilor privilegiate; sau

(c)

să divulge în mod neautorizat informații privilegiate.

(a)

modalitățile, sistemele și procedurile adecvate care să le permită persoanelor respectarea cerințelor stabilite la alineatele (1) și (2); și

(b)

modelele de notificare care trebuie utilizate de aceste persoane în vederea respectării cerințelor de la alineatele (1) și (2).

(a)

publicarea imediată ar putea prejudicia interesele legitime ale emitentului sau participantului la piața certificatelor de emisii;

(b)

amânarea publicării nu este susceptibilă să inducă în eroare publicul;

(c)

emitentul sau participantul la piața certificatelor de emisii poate asigura confidențialitatea informațiilor respective.

(a)

publicarea informațiilor privilegiate antrenează riscul de a submina stabilitatea financiară a emitentului și a sistemului financiar;

(b)

amânarea publicării este în interesul public;

(c)

se poate asigura confidențialitatea informațiilor respective; și

(d)

autoritatea competentă menționată la alineatul (3) a fost de acord cu amânarea constatând îndeplinirea condițiilor de la literele (a), (b) și (c).

(a)

în cazul în care emitentul este o instituție de credit sau o societate de investiții, autoritatea desemnată în conformitate cu articolul 133 alineatul (1) din Directiva 2013/36/UE a Parlamentului European și a Consiliului (25);

(b)

în alte situații decât cele menționate la litera (a), orice altă autoritate națională responsabilă cu supravegherea emitentului.

(a)

mijloacele tehnice de publicare în mod corespunzător a informațiilor privilegiate, astfel cum se menționează la alineatele (1), (2), (8) și (9); și

(b)

mijloacele tehnice pentru a amâna comunicarea informațiilor privilegiate, astfel cum se menționează la alineatele (4) și (5).

(a)

să stabilească o listă cu persoanele care au acces la informații privilegiate și care lucrează pentru ei în temeiul unui contract de muncă sau al altei forme de colaborare, care îndeplinesc sarcini prin intermediul cărora au acces la informații privilegiate, cum ar fi consultanți, contabili sau agenții de rating de credit (lista persoanelor care au acces la informații privilegiate);

(b)

să actualizeze lista persoanelor care au acces la informații privilegiate în mod regulat și cu promptitudine, în conformitate cu alineatul (4); și

(c)

să comunice lista persoanelor care au acces la informații privilegiate cât mai curând posibil autorităților competente la solicitarea acestora.

(a)

identitatea tuturor persoanelor care au acces la informații privilegiate;

(b)

motivele includerii persoanei respective pe lista persoanelor care au acces la informații privilegiate;

(c)

data și ora la care persoana respectivă a primit acces la informațiile privilegiate; și

(d)

data la care a fost întocmită lista cu persoanele care au acces la informații privilegiate.

(a)

în caz de schimbare a motivului pentru care o persoană a fost înscrisă pe lista persoanelor care au acces la informații privilegiate;

(b)

în cazul în care apare o nouă persoană care are acces la informații privilegiate și trebuie, din acest motiv, înscrisă pe lista persoanelor care au acces la informații privilegiate; și

(c)

în cazul în care o persoană încetează să mai aibă acces la informații privilegiate.

(a)

emitentul adoptă toate măsurile rezonabile pentru a asigura faptul că orice persoană care are acces la informații privilegiate are cunoștință de obligațiile stabilite prin lege sau norme și de sancțiunile aplicabile în cazul utilizării abuzive și a divulgării neautorizate a informațiilor privilegiate; și

(b)

emitentul poate furniza autorității competente, la cerere, lista persoanelor care au acces la informații privilegiate.

(a)

participanților la piața certificatelor de emisii în ceea ce privește informațiile privilegiate aferente certificatelor de emisii legate de operațiunile fizice ale participantului la piața certificatelor de emisii în cauză;

(b)

platformelor de licitație, adjudecătorilor și entităților de supraveghere a licitațiilor în raport cu licitațiile pentru certificate de emisii sau alte produse licitate pe baza acestora, organizate în temeiul Regulamentului (UE) nr. 1031/2010.

(a)

fiecare tranzacție efectuată pe seama lor în legătură cu acțiunile sau titlurile de creanță ale emitentului sau cu instrumente financiare derivate sau alte instrumente financiare conexe acestora, în ceea ce îi privește pe emitenți;

(b)

fiecare tranzacție efectuată pe seama lor în legătură cu certificate de emisii, produse licitate pe baza acestora sau instrumente financiare derivate conexe, în ceea ce îi privește pe participanții la piața certificatelor de emisii.

(a)

au solicitat sau aprobat ca instrumente lor financiare să fie admise la tranzacționare pe o piață reglementată; sau

(b)

în cazul unui instrument tranzacționat numai în cadrul unui MTF sau al unui OTF, au aprobat tranzacționarea cu instrumentele lor financiare în cadrul unui MTF sau al unui OTF sau au solicitat permisiunea de tranzacționare a instrumentelor lor financiare în cadrul unui MTF.

(a)

numele persoanei;

(b)

motivul notificării;

(c)

numele emitentului în cauză sau al participantului la piața certificatelor de emisii;

(d)

descrierea și identitatea instrumentului financiar;

(e)

natura tranzacției (tranzacțiilor) (de exemplu, achiziție sau cedare), indicând dacă este legată de derularea programelor de opțiune pe acțiuni sau de exemplele specifice menționate la alineatul (7);

(f)

data și locul tranzacției (tranzacțiilor); și

(g)

prețul și volumul tranzacției (tranzacțiilor). În cazul unui contract de garanție reală mobiliară fără deposedare ai cărui termeni prevăd modificarea valorii acesteia, acest lucru ar trebui divulgat împreună cu valoarea sa la data contractului.

(a)

garantarea sau împrumutul instrumentelor financiare de către sau în numele unei persoane care exercită responsabilități de conducere sau cu care aceasta din urmă are relații strânse, la care se face referire la alineatul (1);

(b)

tranzacții efectuate de persoane care prin profesia lor pregătesc sau efectuează tranzacții sau de orice altă persoană care exercită responsabilități de conducere sau cu care aceasta din urmă are relații strânse, astfel cum este menționat la alineatul (1), inclusiv cazul în care se exercită drepturi discreționare;

(c)

tranzacții efectuate în contul unei polițe de asigurare de viață, definite în conformitate cu Directiva 2009/138/CE a Parlamentului European și a Consiliului (26), în cazul în care:

(a)

normele locului de tranzacționare în care acțiunile emitentului sunt admise pentru tranzacționare; sau

(b)

dreptul intern.

(a)

judecând de la caz la caz, dată fiind existența unor împrejurări excepționale, precum probleme financiare grave, care impun vânzarea imediată a acțiunilor; fie

(b)

prin prisma caracteristicilor tranzacției implicate pentru tranzacții derulate în cadrul sau în legătură cu un sistem de alocare de acțiuni angajaților sau de economii, cu calificarea sau dreptul la acțiuni, sau cu tranzacții în care interesul generator de beneficii asociate titlului respectiv rămân neschimbate.

(a)

persoanele vizate sau persoanele apropiate lor beneficiază, direct sau indirect, de un avantaj sau de profituri din divulgarea sau difuzarea respectivelor informații; sau

(b)

informațiile sunt divulgate sau difuzate cu intenția de a induce în eroare piața și de a influența oferta, cererea sau prețul instrumentelor financiare.

(a)

direct;

(b)

în colaborare cu alte autorități sau cu alte întreprinderi de pe piață;

(c)

prin delegare către alte autorități sau alte întreprinderi de pe piață sub responsabilitate proprie;

(d)

prin sesizarea autorităților judiciare competente.

(a)

au acces la orice documente și date sub orice formă și dreptul de a primi sau de a face o copie a acestora;

(b)

solicită sau dispun transmiterea de informații din partea oricăror persoane, inclusiv a celor care intervin succesiv în emiterea ordinelor sau în efectuarea tranzacțiilor respective, precum și mandatarilor acestora și, dacă este necesar, citează și audiază orice astfel de persoană în vederea obținerii de informații;

(c)

referitor la instrumentele financiare derivate pe mărfuri, solicită informații de la participanții la piață cu privire la piețele spot conexe în conformitate cu formatele standardizate, obțin rapoarte privind tranzacțiile și au acces direct la sistemele traderilor;

(d)

să efectueze inspecții la fața locului și investigații în alte locații decât sediile private ale persoanelor fizice;

(e)

sub rezerva celui de al doilea paragraf, să intre în reședințele persoanelor fizice și în sediile persoanelor juridice pentru a confisca documente și date sub orice formă în cazul în care există bănuieli rezonabile că documente sau date legate de obiectul inspecției sau anchetei ar putea fi concludente pentru a dovedi utilizarea abuzivă a informațiilor privilegiate sau manipularea pieței care încalcă prezentul regulament;

(f)

să înainteze cauza în vederea urmăririi penale;

(g)

să solicite înregistrări existente ale convorbirilor telefonice, ale comunicațiilor electronice și ale datelor de transfer deținute de societățile de investiții, instituțiile de creditare sau instituții financiare;

(h)

să solicite, în măsura în care dreptul intern permite acest lucru, înregistrări existente ale datelor de transfer deținute de operatorii de telecomunicații, dacă există bănuieli rezonabile privind o infracțiune și dacă aceste înregistrări ar putea fi concludente pentru investigarea unei încălcări a articolului 14 litera (a) sau (b) sau a articolului 15;

(i)

să solicite înghețarea sau punerea sub sechestru a activelor, sau ambele;

(j)

să suspende tranzacționarea instrumentului financiar în cauză;

(k)

să solicite încetarea temporară a oricărei practici pe care autoritatea competentă o consideră contrară prezentului regulament;

(l)

să interzică temporar exercitarea activității profesionale; și

(m)

să ia toate măsurile necesare pentru a asigura informarea corectă a publicului, printre altele, prin corectarea informațiilor false sau înșelătoare comunicate, inclusiv prin solicitarea oricărui emitent sau persoane care a publicat sau a difuzat informații false sau înșelătoare să facă o declarație de rectificare.

(a)

comunicarea informațiilor relevante ar putea avea consecințe negative pentru securitatea statului membru solicitat, în special în ceea ce privește lupta împotriva terorismului și a altor infracțiuni grave;

(b)

satisfacerea cererii este de natură să afecteze propria anchetă sau activitățile de asigurare a ordinii publice sau, dacă este cazul, o anchetă penală;

(c)

s-a inițiat deja o procedură judiciară pentru aceleași fapte și împotriva acelorași persoane în fața autorităților statului membru solicitat; sau

(d)

s-a pronunțat deja o hotărâre definitivă împotriva persoanelor respective cu privire la aceleași fapte comise în statul membru solicitat.

(a)

să efectueze inspecția la fața locului sau investigația pe cont propriu;

(b)

să permită autorității competente care a transmis solicitarea să participe la inspecția la fața locului sau la investigație;

(c)

să permită autorității competente care a transmis solicitarea să efectueze inspecția la fața locului sau investigația pe cont propriu;

(d)

să desemneze auditori sau experți care să efectueze inspecția la fața locului sau investigația;

(e)

să efectueze anumite activități de supraveghere împreună cu celelalte autoritățile competente.

(a)

autoritatea de monitorizare a licitațiilor, referitor la licitațiile pentru certificate de emisii sau alte produse licitate pe baza acestora, organizate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 1031/2010; și

(b)

autoritățile competente, administratorii de registre, inclusiv administratorul central și alte organe publice însărcinate cu supravegherea conformității cu Directiva 2003/87/CE.

(a)

încălcări ale articolelor 14 și 15, articolului 16 alineatele (1) și (2), articolului 17 alineatele (1), (2), (4),(5) și (8), articolului 18 alineatele (1)-(6), articolului 19 alineatele (1), (2), (3), (5), (6), (7) și (11) și articolului 20 alineatul (1); și

(b)

necooperare în cadrul unei investigații sau al unei solicitări menționată la articolul 23 alineatul (2).

(a)

un ordin prin care se solicită persoanei responsabile de încălcare să înceteze practicile respective și să nu le mai repete;

(b)

restituirea profiturilor obținute din încălcare sau a pierderilor evitate prin aceasta, în măsura în care acestea pot fi stabilite;

(c)

o avertizare publică care indică persoana responsabilă de încălcare și natura încălcării;

(d)

retragerea sau suspendarea autorizației în cazul societăților de investiții;

(e)

o interdicție temporară de a mai deține funcții de conducere în societăți de investiții a unei persoane care exercită responsabilități de conducere într-o societate de investiții sau oricărei alte persoane fizice care se face responsabilă de încălcare;

(f)

în situația unor încălcări repetate ale articolului 14 sau 15, o interdicție permanentă de a mai deține funcții de conducere în societăți de investiții a unei persoane care exercită responsabilități de conducere într-o societate de investiții sau oricărei alte persoane fizice care se face responsabilă de încălcare;

(g)

o interdicție temporară de a tranzacționa pe cont propriu a unei persoane care exercită responsabilități de conducere într-o societate de investiții sau oricărei alte persoane fizice care se face responsabilă de încălcare;

(h)

sancțiuni pecuniare administrative maxime egale cu până la de trei ori valoarea profiturilor obținute sau a pierderilor evitate ca urmare a încălcării, în cazul în care acestea pot fi stabilite;

(i)

pentru persoanele fizice, sancțiuni pecuniare administrative maxime de cel puțin:

(j)

pentru persoanele juridice, sancțiuni pecuniare administrative maxime de cel puțin:

(a)

gravitatea și durata încălcării;

(b)

gradul de responsabilitate a persoanei responsabile pentru încălcare;

(c)

puterea economică a persoanei responsabile pentru încălcare, indicată, de exemplu, de cifra de afaceri totală a unei persoane juridice sau de venitul anual al unei persoane fizice;

(d)

importanța profiturilor cumulate sau a pierderilor evitate de persoana responsabilă pentru încălcare, în măsura în care acestea se pot determina;

(e)

măsura în care persoana responsabilă pentru încălcare cooperează cu autoritățile competente, fără a aduce atingere necesității de a reține profitul obținut sau pierderile evitate de această persoană;

(f)

încălcări anterioare ale persoanei responsabile pentru încălcare; și

(g)

măsurile luate de către persoana responsabilă pentru încălcare, pentru a împiedica repetarea încălcării.

(a)

proceduri specifice de primire a rapoartelor privind încălcările și măsurile luate ca reacție la acestea, inclusiv stabilirea de canale de comunicare sigure pentru asemenea rapoarte;

(b)

la locul de muncă, protecție adecvată pentru persoanele care lucrează în temeiul unui contract de muncă și care raportează încălcări sau sunt acuzate de încălcări împotriva represaliilor, discriminării sau a altor tipuri de tratament incorect; și

(c)

protecția datelor cu caracter personal atât ale persoanei care raportează încălcarea, cât și ale persoanei fizice care ar fi săvârșit încălcarea, inclusiv protecție legată de păstrarea confidențialității privind identitatea lor, în toate etapele procedurii, fără a aduce atingere obligației de a divulga aceste date impuse de dreptul intern în contextul unor anchete sau al unor acțiuni în instanță ulterioare.

(a)

amână publicarea deciziei până când motivele amânării încetează să fie valabile;

(b)

publică decizia cu titlu anonim în conformitate cu dreptul intern, în cazul în care o astfel de publicare asigură protecția eficace a datelor cu caracter personal în cauză;

(c)

nu publică decizia, în cazul în care autoritatea competentă este de părere că publicarea în conformitate cu litera (a) sau (b) va fi insuficientă pentru a garanta:

(a)

oportunitatea introducerii unor norme comune privind necesitatea ca toate statele membre să prevadă sancțiuni administrative pentru utilizarea abuzivă a informațiilor privilegiate și manipularea pieței;

(b)

măsura în care definiția informațiilor privilegiate este suficientă pentru a acoperi toate informațiile relevante pentru autoritățile competente pentru a putea combate cu succes abuzul de piață;

(c)

justețea condițiilor în care este reglementată interdicția de a tranzacționa în conformitate cu articolul 19 alineatul (11) pentru a identifica eventuale alte împrejurări în care ar trebui să aplice interdicția;

(d)

posibilitatea de a institui un cadru la nivelul Uniunii pentru supravegherea între piețe a carnetului de ordine în legătură cu abuzul de piață, inclusiv recomandări pentru un astfel de cadru; și

(e)

domeniul de aplicare al dispozițiilor referitoare la valorile de referință.

12.6.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 173/62

(1)

Regulamentul (CE) nr. 812/2004 al Consiliului (3) conferă Comisiei competențe în vederea punerii în aplicare a unor dispoziții din respectivul regulament. În urma intrării în vigoare a Tratatului de la Lisabona, este oportună alinierea acelor competențe la articolele 290 și 291 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE).

(2)

Pentru a asigura adaptarea eficientă a anumitor dispoziții din Regulamentul (CE) nr. 812/2004 astfel încât să reflecte progresele tehnice și științifice, ar trebui să i se delege Comisiei competența de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din TFUE în ceea ce privește specificațiile tehnice și condițiile legate de semnal și de caracteristicile de implementare ale utilizării dispozitivelor acustice de intimidare. Este deosebit de important ca, în etapa pregătitoare, Comisia să desfășoare consultări adecvate, inclusiv la nivel de experți. Atunci când pregătește și elaborează acte delegate, Comisia ar trebui să asigure transmiterea simultană, la timp și adecvată a documentelor relevante către Parlamentul European și Consiliu.

(3)

Pentru a asigura condiții unitare de punere în aplicare a dispozițiilor Regulamentului (CE) nr. 812/2004 referitoare la normele privind procedura și formatul aferente obligațiilor de raportare ale statelor membre, ar trebui să i se confere Comisiei competențe de punere în aplicare. Competențele respective ar trebui exercitate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului (4).

(4)

Având în vedere cerința ca statele membre să ia măsurile necesare pentru a institui un sistem de protecție strictă a cetaceelor în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 812/2004 și date fiind lacunele acestui regulament, astfel cum au fost identificate de Comisie, ar trebui reexaminate, până la 31 decembrie 2015, pertinența și eficacitatea dispozițiilor acestui regulament în ceea ce privește protecția cetaceelor. Pe baza acestei reexaminări, Comisia ar trebui, după caz, să transmită către Parlamentul European și Consiliu o propunere legislativă cuprinzătoare în vederea asigurării protecției efective a cetaceelor, inclusiv prin procesul de regionalizare.

(5)

Prin urmare, Regulamentul (CE) nr. 812/2004 ar trebui modificat în mod corespunzător,

1.

La articolul 3, alineatul (1) se înlocuiește cu următorul text:

„(1)   Dispozitivele acustice de intimidare utilizate în temeiul articolului 2 alineatul (1) sunt conforme specificațiilor tehnice și condițiilor de utilizare definite în anexa II. Pentru a se asigura că anexa II continuă să reflecte nivelul de progres tehnic și științific, Comisia este împuternicită să adopte acte delegate, în conformitate cu articolul 8a, pentru a actualiza caracteristicile semnalului și caracteristicile corespunzătoare de implementare cuprinse în respectiva anexă. Atunci când adoptă aceste acte delegate, Comisia acordă suficient timp pentru punerea în aplicare a acestor adaptări.”

2.

La articolul 7 se adaugă următorul alineat:

„(3)   Până la 31 decembrie 2015, Comisia examinează eficacitatea măsurilor stabilite în prezentul regulament și, dacă este cazul, transmite Parlamentului European și Consiliului o propunere legislativă cuprinzătoare în vederea asigurării protecției efective a cetaceelor.”

3.

Articolul 8 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 8

Punerea în aplicare

Comisia poate adopta acte de punere în aplicare pentru a stabili norme detaliate privind procedura și formatul de raportare prevăzute la articolul 6. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 8b alineatul (2).”

4.

Se introduc următoarele articole:

„Articolul 8a

Exercitarea delegării

(1)   Se conferă Comisiei competența de a adopta acte delegate, sub rezerva condițiilor stabilite la prezentul articol.

(2)   Competența de a adopta actele delegate menționată la articolul 3 alineatul (1) se conferă Comisiei pe o perioadă de patru ani începând de la 2 iulie 2014. Comisia prezintă un raport privind delegarea de competențe cel târziu cu nouă luni înainte de încheierea perioadei de patru ani. Delegarea de competențe se prelungește tacit cu perioade de timp identice, cu excepția cazului în care Parlamentul European sau Consiliul se opun prelungirii respective cel târziu cu trei luni înainte de încheierea fiecărei perioade.

(3)   Delegarea competențelor menționată la articolul 3 alineatul (1) poate fi revocată în orice moment de Parlamentul European sau de Consiliu. Decizia de revocare pune capăt delegării de competențe specificată în respectiva decizie. Ea intră în vigoare în ziua următoare publicării deciziei în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene sau la o dată ulterioară specificată în decizie. Decizia nu aduce atingere valabilității niciunuia dintre actele delegate aflate deja în vigoare.

(4)   Imediat ce adoptă un act delegat, Comisia notifică simultan Parlamentului European și Consiliului acest lucru.

(5)   Un act delegat adoptat în temeiul articolului 3 alineatul (1) intră în vigoare numai în cazul în care nu a fost exprimată nicio obiecție din partea Parlamentului European sau a Consiliului în termen de două luni de la notificarea actului respectiv către Parlamentul European și Consiliu sau în cazul în care, înainte de expirarea acestei perioade, atât Parlamentul European, cât și Consiliul informează Comisia în legătură cu faptul că nu vor ridica obiecții. Perioada menționată se prelungește cu două luni la inițiativa Parlamentului European sau a Consiliului.

Articolul 8b

Procedura comitetului

(1)   Comisia este asistată de Comitetul pentru pescuit și acvacultură instituit prin articolul 47 din Regulamentul (UE) nr. 1380/2013 al Parlamentului European și al Consiliului ( (5). Acesta este un comitet în sensul Regulamentului (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului ( (6).

(2)   Atunci când se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolul 5 din Regulamentul (UE) nr. 182/2011.

(5)  Regulamentul (UE) nr. 1380/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 decembrie 2013 privind politica comună în domeniul pescuitului, de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 1954/2003 și (CE) nr. 1224/2009 ale Consiliului și de abrogare a Regulamentelor (CE) nr. 2371/2002 și (CE) nr. 639/2004 ale Consiliului și a Deciziei 2004/585/CE a Consiliului (JO L 354, 28.12.2013, p. 22)."

(6)  Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 februarie 2011 de stabilire a normelor și principiilor generale privind mecanismele de control de către statele membre al exercitării competențelor de executare de către Comisie (JO L 55, 28.2.2011, p. 13).”"

12.6.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 173/65

(1)

Un obiectiv esențial al politicii comune în domeniul transporturilor este dezvoltarea durabilă. Aceasta necesită o abordare integrată, menită să garanteze atât funcționarea eficace a sistemelor de transport din Uniune, cât și protecția mediului.

(2)

Dezvoltarea durabilă a transportului aerian necesită adoptarea unor măsuri menite să reducă impactul zgomotului produs de aeronave pe aeroporturile din Uniune. Aceste măsuri ar trebui să îmbunătățească situația zgomotului în jurul aeroporturilor din Uniune, în scopul menținerii sau al îmbunătățirii calității vieții cetățenilor din vecinătate și al asigurării compatibilității între activitățile de transport aerian și zonele rezidențiale, în special în cazul zborurilor de noapte.

(3)

Rezoluția A33/7 a Organizației Aviației Civile Internaționale (OACI) introduce conceptul de abordare echilibrată a gestionării zgomotului (denumită în continuare „abordarea echilibrată”) și stabilește o metodă coerentă de abordare a zgomotului produs de aeronave. Abordarea echilibrată ar trebui să rămână fundamentul reglementării zgomotului în sectorul aviației, în calitate de industrie globală. Abordarea echilibrată recunoaște valoarea obligațiilor legale relevante, a acordurilor existente, a legislației în vigoare și a politicilor stabilite și nu aduce atingere acestora. Încorporarea normelor internaționale din abordarea echilibrată în prezentul regulament ar trebui să diminueze în mod substanțial riscul de diferende internaționale în cazul în care transportatorii aerieni din țările terțe sunt afectați de restricțiile de operare referitoare la zgomot.

(4)

După eliminarea celor mai zgomotoase aeronave în temeiul Directivelor 2002/30/CE (4) și 2006/93/CE (5) ale Parlamentului European și ale Consiliului, este necesară o actualizare a modului de utilizare a măsurilor privind restricțiile de operare pentru a permite autorităților să se ocupe de problema celor mai zgomotoase aeronave actuale, în vederea ameliorării situației zgomotului în vecinătatea aeroporturilor din Uniune, în cadrul internațional al abordării echilibrate.

(5)

Raportul Comisiei din 15 februarie 2008 intitulat „Restricții de operare în aeroporturile UE din motive de zgomot” a arătat necesitatea de a clarifica în textul Directivei 2002/30/CE repartizarea responsabilităților, precum și drepturile și obligațiile precise ale părților interesate în cursul procesului de evaluare a zgomotului, astfel încât să se garanteze luarea unor măsuri eficiente din punctul de vedere al costurilor în vederea atingerii obiectivelor de reducere a zgomotului în fiecare aeroport.

(6)

Introducerea de către statele membre a unor restricții de operare în aeroporturile din Uniune de la caz la caz, în pofida faptului că limitează capacitatea, poate contribui la îmbunătățirea situației zgomotului în jurul aeroporturilor. Cu toate acestea, există posibilitatea ca aceasta să denatureze concurența sau să afecteze eficiența generală a rețelei aviatice a Uniunii, prin utilizarea ineficientă a capacității existente. Deoarece obiectivul specific de reducere a zgomotului din prezentul regulament nu poate fi realizat în mod satisfăcător de către statele membre, dar, având în vedere normele armonizate privind procesul de introducere a restricțiilor de operare, ca parte a procesului de gestionare a zgomotului, poate fi realizat mai bine la nivelul Uniunii, aceasta poate adopta măsuri în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel cum este definit la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este definit la articolul menționat, prezentul regulament nu depășește ceea ce este necesar pentru realizarea obiectivul menționat. O astfel de metodă armonizată nu impune obiective de calitate a zgomotului, care continuă să decurgă din Directiva 2002/49/CE a Parlamentului European și a Consiliului (6), din alte norme relevante ale Uniunii sau din legislația din cadrul fiecărui stat membru, și nu aduce atingere alegerii concrete a măsurilor.

(7)

Prezentul regulament ar trebui să se aplice numai statelor membre în care este localizat un aeroport cu peste 50 000 de mișcări de aeronave civile pe an calendaristic și atunci când se ia în calcul introducerea într-un astfel de aeroport a unor restricții de operare referitoare la zgomot.

(8)

Prezentul regulament ar trebui să se aplice aeronavelor implicate în aviația civilă. Prezentul regulament nu ar trebui să se aplice aeronavelor precum aeronavele militare și aeronavele care efectuează operațiuni vamale, de poliție sau de pompieri. În plus, diverse operațiuni cu caracter excepțional, precum zborurile din motive umanitare urgente, căutarea și salvarea în situații de urgență, asistență medicală și pentru ajutorul în caz de dezastre, ar trebui excluse de la aplicarea prezentului regulament.

(9)

Deși evaluările zgomotului ar trebui efectuate în mod regulat, în conformitate cu Directiva 2002/49/CE, asemenea evaluări ar trebui să conducă la măsuri suplimentare de reducere a zgomotului numai în cazul în care combinația actuală de măsuri de reducere a zgomotului nu atinge obiectivele de reducere a zgomotului, luând în considerare dezvoltarea preconizată a aeroportului. În cazul aeroporturilor în care a fost identificată o problemă de zgomot, ar trebui identificate măsuri suplimentare de reducere a zgomotului, în conformitate cu metodologia abordării echilibrate. Pentru a asigura aplicarea pe scară largă a abordării echilibrate în cadrul Uniunii, utilizarea acesteia este recomandată ori de câte ori statul membru individual în cauză o consideră adecvată, inclusiv în afara domeniului de aplicare a prezentului regulament. Restricțiile de operare referitoare la zgomot ar trebui introduse numai atunci când alte măsuri ale abordării echilibrate nu sunt suficiente pentru a îndeplini obiectivele specifice de reducere a zgomotului.

(10)

Deși o analiză costuri-beneficii oferă o indicație a efectelor totale în materie de bunăstare economică, printr-o comparație între toate costurile și beneficiile, evaluarea raportului costuri-eficacitate se concentrează asupra atingerii unui obiectiv dat în modul cel mai eficient din punctul de vedere al costurilor, ceea ce necesită numai o comparație a costurilor. Prezentul regulament nu împiedică statele membre să utilizeze analiza costuri-beneficii acolo unde este cazul.

(11)

Este necesar să fie recunoscută importanța aspectelor referitoare la sănătate în legătură cu problemele de zgomot și, prin urmare, este important ca aceste aspecte să fie luate în considerare într-un mod consecvent în toate aeroporturile atunci când se decide cu privire la obiectivele de reducere a zgomotului, ținând seama de existența unor norme comune ale Uniunii în acest domeniu. Prin urmare, aspectele referitoare la sănătate ar trebui evaluate în conformitate cu legislația Uniunii privind evaluarea efectelor zgomotului.

(12)

Evaluările de zgomot ar trebui să se bazeze pe criterii obiective și măsurabile comune tuturor statelor membre și ar trebui să se bazeze pe informațiile disponibile existente, precum informațiile care rezultă din punerea în aplicare a Directivei 2002/49/CE. Statele membre ar trebui să se asigure că aceste informații sunt fiabile, au fost obținute într-un mod transparent și sunt accesibile autorităților competente și părților interesate. Autoritățile competente ar trebui să instituie instrumentele de monitorizare necesare.

(13)

Autoritatea competentă responsabilă cu adoptarea restricțiilor de operare referitoare la zgomot ar trebui să fie independentă de orice organizație implicată în operarea aeroportului, în transportul aerian sau în prestarea de servicii de navigație aeriană sau care reprezintă interesele acestora și ale rezidenților care locuiesc în vecinătatea aeroportului. Aceasta nu înseamnă că statelor membre li se solicită să își modifice structurile administrative sau procesul decizional.

(14)

Se recunoaște faptul că statele membre au stabilit restricții de operare referitoare la zgomot în conformitate cu legislația națională, pe baza unor metode privitoare la zgomot recunoscute la nivel național, care este posibil să nu fie încă pe deplin în conformitate cu metoda descrisă în raportul Conferinței Europene a Aviației Civile, Documentul 29 intitulat „Metoda standard de calculare a curbelor de zgomot în jurul aeroporturilor civile” (denumit în continuare „CEAC Doc 29”), și să nu utilizeze informațiile privind performanțele acustice ale aeronavelor recunoscute la nivel internațional. Cu toate acestea, eficiența și eficacitatea unei restricții de operare referitoare la zgomot ar trebui să fie evaluate în conformitate cu metodele prevăzute în CEAC Doc 29 și în abordarea echilibrată. În consecință, statele membre ar trebui să își adapteze evaluările restricțiilor de operare în legislațiile naționale în vederea respectării integrale a CEAC Doc 29.

(15)

Ar trebui introdusă o nouă definiție a restricțiilor de operare, mai cuprinzătoare comparativ cu Directiva 2002/30/CE, pentru a facilita punerea în aplicare a noilor tehnologii și a noilor capacități operaționale ale echipamentului aeronavei și ale celui de sol. Aplicarea acesteia nu ar trebui să ducă la întârzierea punerii în aplicare a măsurilor operaționale care ar putea atenua imediat impactul zgomotului, fără să afecteze în mod substanțial capacitatea operațională a unui aeroport. Prin urmare, o asemenea măsură nu ar trebui să fie considerată drept o nouă restricție de operare.

(16)

Centralizarea informațiilor privind zgomotul ar reduce în mod semnificativ sarcina administrativă, atât pentru operatorii de aeronave, cât și pentru operatorii aeroportuari. În prezent, astfel de informații sunt furnizate și gestionate la nivelul fiecărui aeroport. Este nevoie ca aceste date să fie puse la dispoziția operatorilor de aeronave și aeroporturilor în scopuri operaționale. Este important să se utilizeze banca de date a Agenției Europene de Siguranță a Aviației (denumită în continuare „agenția”) privind certificarea performanțelor acustice drept instrument de validare cu datele Organizației Europene pentru Siguranța Navigației Aeriene (Eurocontrol) privind zborurile individuale. Aceste date sunt deja solicitate în mod sistematic pentru gestionarea centralizată a fluxurilor de trafic, dar, în prezent, nu sunt disponibile pentru Comisie sau agenție și este nevoie să fie specificate în scopul prezentului regulament și pentru reglementarea performanțelor gestionării traficului aerian. Un bun acces la date de modelare validate, determinate în conformitate cu bune practici și procese recunoscute la nivel internațional, ar trebui să îmbunătățească calitatea cartografierii curbelor de zgomot ale fiecărui aeroport în vederea sprijinirii deciziilor de politică.

(17)

Pentru evitarea consecințelor nedorite asupra siguranței aviației, asupra capacității aeroportuare și asupra concurenței, Comisia ar trebui să notifice autoritatea competentă relevantă dacă constată că procedura urmată pentru introducerea restricțiilor de operare referitoare la zgomot nu îndeplinește cerințele prezentului regulament. Autoritatea competentă relevantă ar trebui să examineze notificarea Comisiei și ar trebui să informeze Comisia cu privire la intențiile sale înainte de introducerea restricțiilor de operare.

(18)

Pentru a ține seama de abordarea echilibrată, ar trebui prevăzută posibilitatea acordării unor excepții în situații speciale pentru operatori din țări terțe în curs de dezvoltare, fără de care asemenea operatori s-ar confrunta cu dificultăți inutile. Trimiterea la „țările în curs de dezvoltare” se înțelege din perspectiva contextului specific al aviației și nu include toate țările care ar putea fi considerate astfel în cadrul comunității internaționale. În special, este necesar să se asigure faptul că orice asemenea excepții sunt compatibile cu principiul nediscriminării.

(19)

Pentru a reflecta progresele tehnologice continue în materie de tehnologii ale motoarelor și ale structurii aeronavei, precum și metodele utilizate pentru a cartografia curbele de zgomot, competența de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene ar trebui delegată Comisiei cu privire la actualizarea periodică a standardelor de zgomot pentru aeronave menționate în prezentul regulament și a trimiterii la metodele de certificare aferente, ținând seama, acolo unde este cazul, de modificările aduse documentelor relevante ale OACI, precum și la actualizarea trimiterii la metoda de calculare a curbelor de zgomot, ținând seama, acolo unde este cazul, de modificările aduse documentelor relevante ale OACI. În plus, modificările aduse CEAC Doc 29 ar trebui, de asemenea, luate în considerare pentru actualizările tehnice prin intermediul unor acte delegate, după caz. Este deosebit de important ca, în cursul lucrărilor sale pregătitoare, Comisia să organizeze consultări adecvate, inclusiv la nivel de experți. Atunci când pregătește și elaborează acte delegate, Comisia ar trebui să asigure o transmitere simultană, în timp util și adecvată a documentelor relevante către Parlamentul European și Consiliu.

(20)

Cu toate că prezentul regulament impune o evaluare periodică a situației zgomotului la aeroporturi, o asemenea evaluare nu presupune în mod obligatoriu adoptarea de noi restricții de operare referitoare la zgomot sau revizuirea celor existente. Prin urmare, prezentul regulament nu impune revizuirea restricțiilor de operare referitoare la zgomot deja existente la data intrării sale în vigoare și nici a celor care rezultă din hotărâri judecătorești și procese de mediere locale. Modificările tehnice minore aduse măsurilor fără implicații de substanță asupra capacității sau a operărilor nu ar trebui să fie considerate noi restricții de operare referitoare la zgomot.

(21)

În cazul în care procesul de consultare premergător adoptării unei restricții de operare referitoare la zgomot a fost lansat în temeiul Directivei 2002/30/CE și este în continuare în desfășurare la data intrării în vigoare a prezentului regulament, este oportun ca decizia finală să poată fi luată în conformitate cu Directiva 2002/30/CE, pentru a păstra progresele deja înregistrate în cadrul procesului respectiv.

(22)

Având în vedere necesitatea aplicării consecvente a metodei de evaluare a zgomotului în cadrul pieței aviației din Uniune, prezentul regulament stabilește norme comune în domeniul restricțiilor de operare referitoare la zgomot.

(23)

Prin urmare, Directiva 2002/30/CE ar trebui să fie abrogată,

(a)

să faciliteze realizarea obiectivelor specifice de reducere a zgomotului, inclusiv aspectele referitoare la sănătate, la nivelul fiecărui aeroport, respectând în același timp normele relevante ale Uniunii, în special cele stabilite în Directiva 2002/49/CE, și legislația din cadrul fiecărui stat membru;

(b)

să permită utilizarea restricțiilor de operare în conformitate cu abordarea echilibrată, astfel încât să se garanteze dezvoltarea durabilă a aeroportului și a capacității rețelei de management al traficului aerian, într-o perspectivă „gate-to-gate”.

1.

„aeronavă” înseamnă o aeronavă cu geometrie fixă cu o masă maximă certificată la decolare mai mare sau egală cu 34 000 kg sau care are o capacitate interioară maximă certificată pentru tipul de aeronavă în cauză de cel puțin 19 locuri pentru pasageri, cu excepția locurilor destinate exclusiv membrilor echipajului;

2.

„aeroport” înseamnă un aeroport care are mai mult de 50 000 de mișcări de aeronave civile pe an calendaristic (o mișcare însemnând o decolare sau o aterizare), pe baza mediei numărului de mișcări din ultimii trei ani calendaristici înainte de evaluarea zgomotului;

3.

„abordare echilibrată” înseamnă procesul creat de Organizația Aviației Civile Internaționale prin care gama de măsuri disponibile, constând în reducerea zgomotului aeronavei la sursă, amenajarea și gestionarea terenului, procedurile operaționale de reducere a zgomotului și restricțiile de operare, sunt evaluate în mod coerent în vederea abordării problemei zgomotului în modul cel mai eficient din punctul de vedere al costurilor și individual pentru fiecare aeroport;

4.

„aeronavă cu o marjă mică de conformitate” înseamnă o aeronavă civilă care este certificată conform limitelor stabilite în volumul 1 partea II capitolul 3 din anexa 16 la Convenția privind aviația civilă internațională semnată la 7 decembrie 1944 (denumită în continuare „Convenția de la Chicago”) cu o marjă cumulată de mai puțin de 8 EPNdB (zgomot perceput efectiv, în decibeli) pe parcursul unei perioade de tranziție care expiră la 14 iunie 2020, și cu o marjă cumulată de mai puțin de 10 EPNdB după încheierea respectivei perioade de tranziție, marja cumulată fiind exprimată în EPNdB și obținută prin însumarea marjelor individuale (de exemplu, diferențele dintre nivelul de zgomot certificat și nivelul de zgomot maxim admis) la fiecare dintre cele trei puncte de referință pentru măsurarea zgomotului definite în volumul 1 partea II capitolul 3 din anexa 16 la Convenția de la Chicago;

5.

„acțiune având legătură cu zgomotul” înseamnă orice măsură care are un impact asupra situației zgomotului din vecinătatea aeroporturilor, pentru care se aplică principiile abordării echilibrate, inclusiv alte acțiuni diferite de cele operaționale, care pot afecta numărul persoanelor expuse la zgomotul produs de aeronave;

6.

„restricție de operare” înseamnă o acțiune având legătură cu zgomotul prin care se limitează sau se reduce capacitatea operațională a unui aeroport, inclusiv restricțiile de operare care vizează retragerea din operare a aeronavelor cu o marjă mică de conformitate pe anumite aeroporturi, precum și restricțiile de operare parțiale, care se aplică, de exemplu, pe o perioadă de timp determinată din timpul zilei sau numai pentru anumite piste ale aeroportului.

(a)

este definit obiectivul de reducere a zgomotului pentru respectivul aeroport, ținându-se seama, după caz, de articolul 8 din Directiva 2002/49/CE și de anexa V la aceasta;

(b)

sunt identificate măsurile disponibile pentru reducerea impactului zgomotului;

(c)

este evaluată temeinic eficacitatea probabilă din punctul de vedere al costurilor a măsurilor de atenuare a zgomotelor;

(d)

măsurile, ținându-se seama de interesul public în domeniul transportului aerian în ceea ce privește perspectivele de dezvoltare a propriilor aeroporturi, sunt selectate fără a periclita siguranța;

(e)

părțile interesate sunt consultate într-un mod transparent cu privire la acțiunile preconizate;

(f)

măsurile sunt adoptate și este asigurată o notificare adecvată;

(g)

măsurile sunt puse în aplicare; și

(h)

este prevăzută o soluționare a litigiilor.

(a)

efectul previzibil al reducerii la sursă a zgomotului produs de aeronave;

(b)

planificarea și gestionarea terenului;

(c)

proceduri operaționale de reducere a zgomotului;

(d)

aplicarea restricțiilor de operare numai după luarea în considerare a celorlalte măsuri ale abordării echilibrate, nu în primă instanță.

(a)

metoda, indicatorii și informațiile din anexa I sunt aplicate astfel încât să se țină seama în mod adecvat de contribuția fiecărui tip de măsură din cadrul abordării echilibrate, înainte de introducerea restricțiilor de operare;

(b)

este instituită, la nivelul adecvat, o cooperare tehnică între operatorii aeroportuari, operatorii de aeronave și furnizorii de servicii de navigație aeriană, pentru a examina măsurile de atenuare a zgomotului. Autoritățile competente asigură, de asemenea, faptul că persoanele care locuiesc în zonă sau reprezentanții lor și autoritățile locale relevante sunt consultate și că le sunt furnizate informații tehnice cu privire la măsurile de atenuare a zgomotului;

(c)

este evaluat raportul cost-eficacitate al fiecărei restricții de operare noi, în conformitate cu anexa II. Modificările tehnice minore ale măsurilor existente, fără implicații de substanță asupra capacității sau a operărilor, nu sunt considerate restricții de operare noi;

(d)

procesul de consultare cu părțile interesate, care poate lua forma unui proces de mediere, este organizat în timp util și în mod substanțial, asigurând deschiderea și transparența în ceea ce privește datele și metodologiile de calcul. Părțile interesate au la dispoziție pentru a prezenta observații cel puțin trei luni înainte de adoptarea de restricții de operare noi. Părțile interesate cuprind cel puțin:

(a)

informații privind presupusele încălcări prin modificarea procedurilor de zbor, raportate la impactul generat de acestea și motivele pentru care au fost efectuate astfel de modificări, cu respectarea dreptului intern;

(b)

criteriile generale aplicate pentru distribuția și gestionarea traficului în fiecare aeroport, în măsura în care aceste criterii pot avea un impact de mediu sau sonor; și

(c)

date colectate de sisteme de măsurare a zgomotului, dacă sunt disponibile.

(a)

naționalitatea și numărul de înmatriculare ale aeronavelor;

(b)

documentele referitoare la zgomot ale aeronavelor utilizate, împreună cu greutatea maximă la decolare aferentă;

(c)

eventualele modificări ale aeronavei care îi afectează performanța acustică și care sunt menționate în documentele referitoare la zgomot.

(a)

să dețină un certificat de zgomot conform standardelor specificate în volumul 1 capitolul 3 din anexa 16 la Convenția de la Chicago;

(b)

să fi fost exploatate în Uniune în perioada de cinci ani anterioară datei intrării în vigoare a prezentului regulament;

(c)

să fi fost înmatriculate în țara în curs de dezvoltare în cauză în perioada de cinci ani respectivă; și

(d)

să continue să fie exploatate de către persoane fizice sau juridice stabilite în țara respectivă.

(a)

operațiunile care sunt de o natură atât de excepțională, încât nu ar fi rezonabil să se refuze o exceptare temporară, inclusiv zborurile pentru acordarea de ajutor umanitar; sau

(b)

zborurile nonprofit în scopul realizării unor lucrări de modificare, reparații sau întreținere.

(a)

actualizările tehnice ale standardelor de certificare de zgomot prevăzute la articolul 5 alineatul (5) și la articolul 9 alineatul (1) litera (a) și ale procedurii de certificare menționate la articolul 7 alineatul (1);

(b)

actualizările tehnice ale metodologiei și indicatorilor prevăzuți în anexa I.

12.6.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 173/79

(1)

Regulamentul (CE) nr. 428/2009 al Consiliului (2) impune ca produsele cu dublă utilizare să fie supuse unui control eficace atunci când sunt exportate din Uniune, când tranzitează teritoriul Uniunii sau când sunt livrate către o țară terță, ca rezultat al serviciilor de intermediere prestate de un intermediar rezident sau stabilit în Uniune.

(2)

Pentru a permite statelor membre și Uniunii să își respecte angajamentele internaționale, anexa I la Regulamentul (CE) nr. 428/2009 stabilește lista comună a produselor cu dublă utilizare care fac obiectul controalelor în Uniune. Deciziile privind produsele supuse controalelor se iau în cadrul Grupului Australia, al regimului de control al tehnologiei rachetelor, al Grupului furnizorilor nucleari, al Aranjamentului de la Wassenaar și al Convenției privind armele chimice.

(3)

Regulamentul (CE) nr. 428/2009 prevede ca lista produselor cu dublă utilizare prevăzută în anexa I la regulamentul respectiv să fie actualizată în conformitate cu obligațiile și angajamentele relevante, precum și cu orice modificare a acestora, pe care statele membre le-au acceptat în calitate de membre ale regimurilor internaționale de neproliferare și de control al exporturilor sau prin ratificarea tratatelor internaționale în domeniu.

(4)

Lista produselor cu dublă utilizare prevăzută în anexa I la Regulamentul (CE) nr. 428/2009 trebuie să fie actualizată periodic, pentru a se asigura respectarea deplină a obligațiilor internaționale de securitate, a se garanta transparența și a se menține competitivitatea exportatorilor. Actualizarea cu întârziere a listei produselor cu dublă utilizare poate avea efecte negative asupra securității și a eforturilor internaționale de neproliferare, precum și asupra modului în care exportatorii din Uniune își desfășoară activitățile economice. În același timp, caracterul tehnic al modificărilor și faptul că aceste modificări trebuie să fie în conformitate cu deciziile luate în cadrul regimurilor internaționale de control al exporturilor înseamnă că ar trebui utilizată o procedură accelerată pentru a pune în aplicare actualizările necesare în Uniune.

(5)

Regulamentul (CE) nr. 428/2009 prevede că autorizațiile generale de export ale Uniunii sunt unul dintre cele patru tipuri de autorizații de export disponibile în temeiul regulamentului menționat. Autorizațiile generale de export ale Uniunii permit exportatorilor stabiliți în Uniune să exporte anumite produse în anumite destinații sub rezerva condițiilor prevăzute în autorizațiile respective.

(6)

Anexa II la Regulamentul (CE) nr. 428/2009 prevede autorizațiile generale de export ale Uniunii aflate în vigoare în Uniune. Având în vedere natura acestor autorizații generale de export ale Uniunii, ar putea fi necesară eliminarea din domeniul de aplicare al acestor autorizații a anumitor destinații, în special în cazul în care evoluțiile arată că tranzacțiile de export facilitate nu ar trebui să mai fie autorizate printr-o autorizație generală de export a Uniunii pentru o anumită destinație. Eliminarea unei destinații din domeniul de aplicare al unei autorizații generale de export a Uniunii nu ar trebui să împiedice un exportator să depună cerere pentru un alt tip de autorizație de export în conformitate cu dispozițiile corespunzătoare din Regulamentul (CE) nr. 428/2009.

(7)

Pentru a asigura actualizarea periodică și la timp a listei comune a produselor cu dublă utilizare în conformitate cu obligațiile și angajamentele asumate de statele membre în cadrul regimurilor internaționale de control al exporturilor, competența de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE) ar trebui să fie delegată Comisiei pentru modificarea anexei I la Regulamentul (CE) nr. 428/2009 în conformitate cu articolul 15 din regulamentul menționat. Este deosebit de important ca, în cursul lucrărilor sale pregătitoare, Comisia să organizeze consultări adecvate, inclusiv la nivel de experți.

(8)

Pentru a permite o reacție rapidă a Uniunii la evoluțiile în ceea ce privește evaluarea sensibilității exporturilor în temeiul autorizațiilor generale de export ale Uniunii, competența de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din TFUE ar trebui să fie delegată Comisiei pentru modificarea anexei II la Regulamentul (CE) nr. 428/2009 în ceea ce privește eliminarea unor destinații din domeniul de aplicare al autorizațiilor generale de export ale Uniunii. Având în vedere că aceste modificări ar trebui să fie efectuate numai ca răspuns la un risc potențial mai mare în ceea ce privește exporturile corespunzătoare și că utilizarea continuă a autorizațiilor generale de export pentru exporturile respective ar putea avea un efect negativ iminent asupra securității Uniunii și a statelor membre ale acesteia, Comisia poate recurge la o procedură de urgență.

(9)

Atunci când pregătește și elaborează acte delegate, Comisia ar trebui să asigure transmiterea simultană, la timp și adecvată a documentelor relevante către Parlamentul European și către Consiliu.

(10)

Prin urmare, Regulamentul (CE) nr. 428/2009 ar trebui modificat în consecință,

1.

La articolul 9 alineatul (1) se adaugă următoarele paragrafe:

„Pentru a asigura faptul că numai tranzacțiile cu risc redus fac obiectul autorizațiilor generale de export ale Uniunii incluse în anexele IIa-IIf, Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 23a pentru a elimina destinații din domeniul de aplicare al autorizațiilor generale de export ale Uniunii, în cazul în care astfel de destinații fac obiectul unui embargou asupra armelor, astfel cum se prevede la articolul 4 alineatul (2).

Atunci când, în cazul unui embargou asupra armelor, din motive imperative de urgență este necesară eliminarea unor anumite destinații din domeniul de aplicare al unei autorizații generale de export a Uniunii, actelor delegate adoptate în temeiul prezentului alineat li se aplică procedura prevăzută la articolul 23b.”

2.

La articolul 15 se adaugă următorul alineat:

„(3)   Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 23a privind actualizarea listei de produse cu dublă utilizare prevăzută în anexa I. Actualizarea anexei I se realizează în limitele prevăzute la alineatul (1) din prezentul articol. Acolo unde actualizarea anexei I vizează produse cu dublă utilizare care sunt enumerate și în anexele IIa-IIg sau în anexa IV, anexele respective se modifică în mod corespunzător.”

3.

Se introduc următoarele articole:

„Articolul 23a

(1)   Competența de a adopta acte delegate se conferă Comisiei în condițiile prevăzute la prezentul articol.

(2)   Competența de a adopta acte delegate menționată la articolul 9 alineatul (1) și la articolul 15 alineatul (3) se conferă Comisiei pentru o perioadă de cinci ani de la 2 iulie 2014. Comisia prezintă un raport privind delegarea de competențe cel târziu cu nouă luni înainte de încheierea perioadei de cinci ani. Delegarea de competențe se prelungește tacit cu perioade identice, cu excepția cazului în care Parlamentul European sau Consiliul se opun prelungirii respective cel târziu cu trei luni înainte de încheierea fiecărei perioade.

(3)   Delegarea de competențe menționată la articolul 9 alineatul (1) și la articolul 15 alineatul (3) poate fi revocată în orice moment de Parlamentul European sau de Consiliu. Decizia de revocare pune capăt delegării de competențe specificată în respectiva decizie. Aceasta produce efecte începând cu ziua următoare datei publicării deciziei în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene sau de la o dată ulterioară specificată în decizie. Decizia nu aduce atingere valabilității niciunuia dintre actele delegate care sunt deja în vigoare.

(4)   De îndată ce adoptă un act delegat, Comisia îl notifică simultan Parlamentului European și Consiliului.

(5)   Un act delegat adoptat în conformitate cu articolul 9 alineatul (1) și cu articolul 15 alineatul (3) intră în vigoare numai în cazul în care nici Parlamentul European și nici Consiliul nu au formulat obiecțiuni în termen de două luni de la notificarea actului respectiv către Parlamentul European și Consiliu sau în cazul în care, înainte de expirarea termenului respectiv, Parlamentul European și Consiliul au informat Comisia că nu vor formula obiecțiuni. Termenul respectiv se prelungește cu două luni la inițiativa Parlamentului European sau a Consiliului.

Articolul 23b

(1)   Actele delegate adoptate în temeiul prezentului articol intră imediat în vigoare și se aplică atât timp cât nu se formulează nicio obiecțiune în conformitate cu alineatul (2). Notificarea unui act delegat transmisă Parlamentului European și Consiliului prezintă motivele pentru care s-a recurs la procedura de urgență.

(2)   Parlamentul European sau Consiliul pot formula obiecțiuni cu privire la un act delegat în conformitate cu procedura menționată la articolul 23a alineatul (5). Într-un astfel de caz, Comisia abrogă fără întârziere actul, în urma notificării deciziei Parlamentului European sau a Consiliului de a formula obiecțiuni.”

12.6.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 173/84

(1)

Criza financiară a adus în prim plan o serie de deficiențe legate de transparența piețelor financiare care pot contribui la efectele socio-economice negative. Creșterea transparenței este unul dintre principiile comune, menite să conducă la consolidarea sistemului financiar, așa cum se arăta și în declarația liderilor G20 de la Londra, din 2 aprilie 2009. Pentru a mări transparența și a îmbunătăți funcționarea pieței interne a instrumentelor financiare, este necesar să se instituie un nou cadru, care să stabilească cerințe uniforme în ceea ce privește transparența tranzacțiilor pe piețele instrumentelor financiare. Acest cadru ar trebui să prevadă norme detaliate pentru o gamă vastă de instrumente financiare și să completeze cerințele referitoare la transparența ordinelor și tranzacțiilor cu acțiuni, stabilite prin Directiva 2004/39/CE a Parlamentului European și a Consiliului (4).

(2)

Grupul la nivel înalt privind supravegherea financiară în UE, prezidat de Jacques de Larosière, a invitat Uniunea să pună la punct un set de reglementări financiare mai armonizat. În contextul viitoarei arhitecturi europene în domeniul supravegherii, Consiliul European din 18 și 19 iunie 2009 a subliniat necesitatea stabilirii unui cadru de reglementare unic la nivel european, aplicabil tuturor instituțiilor financiare de pe piața internă.

(3)

Prin urmare, noua legislație ar trebui să includă două instrumente legislative diferite, și anume o directivă și prezentul regulament. Împreună, cele două instrumente ar urma să formeze cadrul legal care va guverna cerințele aplicabile firmelor de investiții, piețelor reglementate și prestatorilor de servicii care au obligații de raportare. Prin urmare, prezentul regulament ar trebui citit împreună cu directiva. Nevoia de a stabili un set unic de norme pentru toate instituțiile cu privire la anumite cerințe, de a evita posibilul arbitraj de reglementare și de a le oferi participaților la piață mai multă certitudine juridică și un grad mai mic de complexitate a normelor justifică utilizarea unei baze juridice care permite elaborarea unui regulament. Pentru a îndepărta și ultimele obstacole din calea bunei desfășurări a tranzacțiilor, precum și denaturările majore ale concurenței rezultate din diferențele dintre legislațiile naționale și pentru a preveni apariția unor eventuale noi obstacole și denaturări ale concurenței de acest gen, este necesar să se adopte un regulament care să impună norme uniforme, aplicabile în toate statele membre. Acest act legislativ direct aplicabil are ca obiectiv să contribuie în mod decisiv la buna funcționare a pieței interne și ar trebui, în consecință, să se bazeze pe articolul 114 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), interpretat în conformitate cu jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene.

(4)

Directiva 2004/39/CE a stabilit norme menite să asigure transparența pretranzacționare și posttranzacționare a tranzacțiilor cu acțiuni admise la tranzacționare pe piețe reglementate, precum și raportarea către autoritățile competente a tranzacțiilor cu instrumente financiare admise la tranzacționare pe piețe reglementate. Directiva trebuie reformată pentru a reflecta în mod corespunzător evoluțiile de pe piețele financiare, pentru a soluționa deficiențele existente și pentru a remedia lacunele ieșite la iveală, între altele, în contextul crizei financiare.

(5)

Este necesar ca dispozițiile referitoare la tranzacționare și cerințele normative în materie de transparență să ia forma unei legislații aplicabile direct tuturor firmelor de investiții, care ar trebui să respecte reguli uniforme pe toate piețele din Uniune, cu scopul de a asigura aplicarea uniformă a unui cadru legislativ unic, de a consolida încrederea în transparența piețelor din întreaga Uniune, de a reduce complexitatea normelor și costurile de punere în conformitate suportate de firmele de investiții, în special în cazul instituțiilor financiare care operează transfrontalier, și de a contribui la eliminarea denaturărilor concurenței. Adoptarea unui regulament care să asigure aplicabilitatea directă este cea mai potrivită modalitate de îndeplinire a acestor obiective în materie de reglementare și de a asigura existența unor condiții uniforme prin evitarea cerințelor naționale divergente rezultate în urma transpunerii unei directive.

(6)

Este important să se asigure faptul că tranzacționarea instrumentelor financiare se desfășoară, pe cât posibil, în locuri organizate și că toate aceste locuri sunt reglementate în mod corespunzător. În cadrul creat de Directiva 2004/39/CE au apărut unele sisteme de tranzacționare care nu au fost acoperite în mod corespunzător de regimul de reglementare. Orice sistem de tranzacționare a instrumentelor financiare, cum ar fi entitățile cunoscute în prezent ca rețele de brokeri care operează în sistem crossing, ar trebui în viitor reglementate în mod corespunzător și ar trebui autorizate în cadrul unuia dintre tipurile de locuri de tranzacționare multilaterală sau ca operator independent în condițiile stabilite în prezentul regulament și în Directiva 2014/65/UE (5).

(7)

Termenii de „piață reglementată” și „sistem multilateral de tranzacționare” (MTF) ar trebui clarificați și ar trebui să fie în continuare strâns legați unul de celălalt, astfel încât să reiasă că acoperă efectiv aceleași funcții de tranzacționare organizată. Definițiile ar trebui să excludă sistemele bilaterale în cadrul cărora o firmă de investiții angajează fiecare tranzacție pe cont propriu, chiar și în calitate de contraparte care nu prezintă riscuri, interpusă între cumpărător și vânzător. Piețelor reglementate și MTF-urile nu ar trebui să li se permită să execute ordinele clienților angajând capitaluri proprii. Termenul „sisteme” include toate piețele care sunt alcătuite dintr-un ansamblu de norme și dintr-o platformă de tranzacționare, precum și cele a căror funcționare se bazează numai pe un ansamblu de norme. Piețele reglementate și MTF-urile nu sunt obligate să exploateze un sistem „tehnic” pentru compararea ordinelor și ar trebui să poată utiliza alte protocoale de tranzacționare, inclusiv sisteme în cadrul cărora utilizatorii au posibilitatea de a tranzacționa contrar cotațiilor pe care le solicită de la mai mulți furnizori. O piață care se compune doar dintr-un ansamblu de norme care reglementează aspectele legate de acceptarea de membri, de acceptarea instrumentelor la tranzacționare, de tranzacțiile dintre membri, de raportarea tranzacțiilor și, după caz, de obligațiile de transparență este o piață reglementată sau un MTF în sensul prezentului regulament, iar tranzacțiile încheiate în conformitate cu aceste norme sunt considerate ca fiind încheiate în temeiul unui sistem de piață reglementată sau al unui MTF. Expresia „interese de cumpărare sau de vânzare” trebuie înțeleasă în sens larg, ca incluzând ordinele, cotațiile și exprimarea interesului.

Una dintre cerințele importante este obligația ca interesele să fie reunite în sistem prin norme nediscreționare stabilite de operatorul sistemului. Această cerință implică faptul că această reunire se efectuează conform normelor sistemului sau în cadrul protocoalelor sau procedurilor sale operaționale interne (inclusiv al procedurilor informatice). Prin „norme nediscreționare” se înțeleg normele care nu lasă pieței reglementate, operatorului de piață firmei de investiții care operează un MTF nicio marjă de intervenție discreționară asupra interacțiunii intereselor exprimate. Definițiile impun ca aceste interese să fie reunite astfel încât confruntarea lor să conducă la un contract, ceea ce survine dacă executarea are loc în conformitate cu normele sistemului sau cu protocoalele sau procedurile sale operaționale interne.

(8)

Pentru a crește transparența și eficiența piețelor financiare ale Uniunii și pentru a asigura condiții egale de concurență pentru diferitele locuri care oferă servicii de tranzacționare multilaterale este necesar să se introducă o nouă categorie de loc de tranzacționare, acea de sistem organizat de tranzacționare (OTF) pentru obligațiuni, produse financiare structurate, certificate de emisii și instrumente financiare derivate, și să se asigure că acesta este reglementat în mod corespunzător și că aplică norme nediscriminatorii pentru accesul la sistem. Definiția pentru această categorie este generală, astfel încât să poată include, în prezent și în viitor, toate tipurile de executare și desfășurare organizată a tranzacțiilor care nu corespund funcțiilor sau specificațiilor prevăzute de reglementări pentru locurile de tranzacționare existente. În consecință, se impune aplicarea unor cerințe organizaționale și a unor reguli de transparență adecvate, care să permită descoperirea eficientă a prețurilor. Noua categorie include sistemele de încrucișare a ordinelor, care pot fi descrise ca sisteme electronice de corelare la nivel intern, exploatate de firme de investiții, care execută ordinele unor clienți încrucișându-le cu cele ale altor clienți. Noua categorie cuprinde și sisteme eligibile pentru tranzacționarea instrumentelor financiare derivate eligibile pentru compensare și suficient de lichide.

Ea nu ar trebui să includă sistemele în care nu are loc o executare sau organizare reală a tranzacțiilor, cum ar fi panourile de afișaj utilizate pentru promovarea publicitară a intereselor de vânzare și cumpărare, alte entități care agregă sau grupează interese potențiale de vânzare sau cumpărare, servicii electronice de confirmare posttranzacționare sau comprimarea portofoliilor, care atenuează riscurile neasociate pieței din actualele portofolii de instrumente financiare derivate fără a modifica riscul de piață al portofoliilor. Comprimarea portofoliului poate fi asigurată de o serie de firme care nu sunt reglementate ca atare de prezentul regulament sau de Directiva 2014/65/UE, cum ar fi contrapărțile centrale (CPC) sau registrele centrale, precum și de firmele de investiții sau de operatorii de piață. Este necesar să se precizeze faptul că, în cazul în care firme de investiții și operatori de piață efectuează comprimări de portofolii, anumite dispoziții din prezentul regulament și din Directiva 2014/65/UE nu se aplică în raport cu comprimarea portofoliilor. Întrucât depozitarii centrali de valori mobiliare (CSD) vor face obiectul acelorași cerințe ca firmele de investiții atunci când prestează anumite servicii de investiții sau desfășoară anumite activități de investiții, dispozițiile prezentului regulament și ale Directivei 2014/65/UE nu ar trebui să li se aplice firmelor care nu intră sub incidența respectivelor acte atunci când efectuează comprimări de portofolii.

(9)

Această nouă categorie, numită OTF, va completa tipurile existente de locuri de tranzacționare. În timp ce piețele reglementate și MTF-urile au norme nediscreționare privind executarea tranzacțiilor, operatorul unui OTF ar trebui să procedeze la executarea ordinelor pe bază discreționară, sub rezerva unor cerințe referitoare la transparența pretranzacționare, acolo unde este cazul, precum și a obligațiilor de bună execuție. În consecință, tranzacțiilor încheiate în cadrul unui OTF exploatat de o firmă de investiții sau de un operator de piață ar trebui să li se aplice obligații legate de conduita profesională, buna execuție și tratarea ordinelor clienților. În plus, orice operator de piață autorizat să exploateze un OTF ar trebui să respecte capitolul 1 din Directiva 2014/65/UE privind condițiile și procedurile de autorizare aplicabile firmelor de investiții. Firma de investiții sau operatorul de piață care exploatează un OTF ar trebui să poată exercita competențe discreționare la două niveluri diferite: în primul rând, atunci când decide să plaseze un ordin într-un OTF sau să îl retragă din nou și în al doilea rând, atunci când decide să nu coreleze un anumit ordin cu ordinele disponibile în sistem la un moment dat, cu condiția ca aceasta să fie în conformitate cu instrucțiunile specifice primite de la clienți și cu obligațiile de bună execuție.

Pentru sistemul care încrucișează ordinele clienților, operatorul ar trebui să poată decide dacă, în ce moment și în ce măsură dorește să coreleze două sau mai multe ordine în cadrul sistemului. În conformitate cu articolul 20 alineatele (1), (2), (4) și (5) din Directiva 2014/65/UE și fără a aduce atingere articolului 20 alineatul (3) din Directiva 2014/65/UE, firma ar trebui să poată facilita negocierea dintre clienți, astfel încât să reunească două sau mai multe interese de tranzacționare, potențial compatibile, în cadrul unei tranzacții. La ambele niveluri discreționare, operatorul de OTF trebuie să își respecte obligațiile ce îi revin în temeiul articolelor 18 și 27 din Directiva 2014/65/UE. Operatorul de piață sau firma de investiții care exploatează un OTF ar trebui să le explice în mod clar utilizatorilor locului de tranzacționare cum își va exercita competențele discreționare. Având în vedere că un OTF constituie o adevărată platformă de tranzacționare, operatorul platformei ar trebui să fie neutru. Așadar, firma de investiții sau operatorul de piață care exploatează OTF ar trebui să facă obiectul unor cerințe legate de executarea nediscriminatorie, și nici firma de investiții, nici operatorul de piață care exploatează OTF și nici o altă entitatea care face parte din același grup sau din aceeași persoană juridică din care face parte firma de investiții sau operatorul de piață nu ar trebui să aibă permisiunea de a executa ordine ale clienților în cadrul unui OTF angajând capitalul său propriu.

În vederea facilitării executării unuia sau mai multor ordine din partea clienților referitoare la obligațiuni, produse financiare structurate, certificate de emisii și instrumente financiare derivate care nu au fost declarate ca făcând obiectul obligației de compensare în conformitate cu articolul 5 din Regulamentul (UE) nr. 648/2012 al Parlamentului European și al Consiliului (6), unui operator OTF îi este permisă utilizarea „tranzacționării simultane pe cont propriu” în sensul Directivei 2014/65/UE, cu condiția aprobării de către client a acestui proces. În ceea ce privește instrumentele de datorie suverană pentru care nu există o piață lichidă, o firmă de investiții sau un operator de piață care exploatează un OTF ar trebui să poată iniția tranzacții pe cont propriu cu excepția tranzacționărilor simultane pe cont propriu. Atunci când se utilizează tranzacționări simultane pe cont propriu, trebuie să se respecte toate cerințele de transparență pretranzacționare și posttranzacționare, precum și toate obligațiile de bună execuție. Operatorul OTF sau orice entitate care face parte din același grup sau din aceeași persoană juridică din care face parte firma de investiții sau operatorul de piață nu ar trebui să acționeze ca operator independent în OTF pe care îl exploatează. Mai mult, operatorul unui OTF ar trebui să fie supus acelorași obligații precum un MTF în ceea ce privește buna gestionare a potențialelor conflicte de interese.

(10)

Activitățile organizate de tranzacționare ar trebui să se desfășoare în locuri reglementate și să fie complet transparente, atât înainte, cât și după tranzacționare. Așadar, cerințele legate de transparență, calibrate corespunzător, trebuie să se aplice tuturor tipurilor de locuri de tranzacționare și tuturor instrumentelor financiare tranzacționate în cadrul acestora.

(11)

Pentru a asigura desfășurarea unui volum mai mare de tranzacții în locurile de tranzacționare reglementate și de către operatorii independenți, în prezentul regulament ar trebui să se introducă, pentru firmele de investiții, o obligație de tranzacționare a acțiunilor admise la tranzacționare pe o piață reglementată sau tranzacționate într-un loc de tranzacționare. Potrivit acestei obligații de tranzacționare, firmele de investiții sunt obligate să întreprindă toate tranzacțiile, inclusiv cele pe cont propriu și cele realizate la executarea ordinelor clienților pe o piață reglementată, printr-un MTF, printr-un operator independent sau într-un loc de tranzacționare echivalent dintr-o țară terță. Cu toate acestea, dacă există un motiv legitim, ar trebui prevăzută o excepție de la această obligație de tranzacționare. Astfel de motive legitime pot apărea atunci când tranzacțiile sunt nesistematice, ad-hoc, neregulate și sporadice sau sunt de natură tehnică, precum renunțările, care nu contribuie la procesul de descoperire a prețului. O astfel de excepție de la această obligație de tranzacționare nu ar trebui utilizată pentru eludarea restricțiilor ce vizează utilizarea derogării de la prețul de referință și a derogării de la prețul negociat sau pentru exploatarea unei rețele de brokeri care operează în sistem crossing sau a unui alt sistem de încrucișare.

Posibilitatea de a realiza tranzacțiile printr-un operator independent nu aduce atingere regimului prevăzut în prezentul regulament cu privire la operatorii independenți. Se urmărește ca, atunci când firma de investiții însăși îndeplinește criteriile aplicabile specificate în prezentul regulament, pentru a putea fi considerată operator independent pentru acțiunea respectivă, tranzacția să poată fi realizată în modul menționat. Dacă, însă, nu este considerată operator independent pentru acțiunea în cauză, firma de investiții ar trebui totuși să poată realiza tranzacția printr-un alt operator independent, atunci când acest lucru este în concordanță cu obligațiile de bună execuție ce îi revin și această opțiune îi este disponibilă. De asemenea, pentru a asigura reglementarea corespunzătoare a tranzacționărilor multilaterale cu acțiuni, certificate de depozit, fonduri tranzacționate la bursă, certificate și alte instrumente financiare similare, o firmă de investiții care exploatează un sistem de corelare la nivel intern pe bază multilaterală ar trebui să fie autorizată ca MTF. Ar trebui precizat faptul că dispozițiile privind buna execuție stabilite în Directiva 2014/65/UE ar trebui aplicate astfel încât să nu aducă atingere obligațiilor de tranzacționare ce decurg din prezentul regulament.

(12)

Tranzacționarea certificatelor de depozit, a fondurilor tranzacționate la bursă, a certificatelor, a instrumentelor financiare similare și a altor acțiuni decât cele admise la tranzacționare pe o piață reglementată are loc în general în același mod și îndeplinește un scop economic aproape identic cu cel al tranzacționării acțiunilor admise la tranzacționare pe o piață reglementată. Așadar, dispozițiile în materie de transparență aplicabile acțiunilor admise la tranzacționare pe piețe reglementate ar trebui extinse și în ceea ce privește aceste instrumente financiare.

(13)

Cu toate că, în principiu, se admite necesitatea unui sistem de derogări de la cerințele de transparență pretranzacționare pentru a sprijini funcționarea eficientă a piețelor, dispozițiile în materie de derogare aplicabile cu privire la acțiuni în temeiul Directivei 2004/39/CE și al Regulamentului (CE) nr. 1287/2006 al Comisiei (7) trebuie analizate pentru a se stabili dacă mai sunt adecvate în ceea ce privește sfera de aplicare și condițiile aplicabile. Pentru a asigura aplicarea uniformă a derogărilor de la cerințele de transparență pretranzacționare în ceea ce privește acțiunile și eventual și alte instrumente financiare similare și produse altele decât acțiunile, pentru modele de piață și tipuri și volume de ordine specifice, Autoritatea Europeană de Supraveghere (Autoritatea pentru Valori Mobiliare și Piețe), înființată prin Regulamentul (UE) nr. 1095/2010 al Parlamentului European și al Consiliului (8) („ESMA”), ar trebui să evalueze compatibilitatea solicitărilor individuale de aplicare a derogărilor cu regulile prevăzute în prezentul regulament și în actele delegate prevăzute în prezentul regulament. Evaluarea ESMA ar trebui să ia forma unui aviz, în conformitate cu articolul 29 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010. În plus, ESMA ar trebui să analizeze derogările existente pentru acțiuni într-un interval de timp adecvat și să stabilească, conform aceleiași proceduri, dacă acestea respectă în continuare dispozițiile prezentului regulament și ale actelor delegate viitoare prevăzute în prezentul regulament.

(14)

Criza financiară a evidențiat o serie de deficiențe legate de modul în care se pun la dispoziția participanților la piață informații referitoare la posibilitățile de tranzacționare și la prețurile instrumentelor financiare altele decât acțiunile, mai exact în ceea ce privește momentul ales, granularitatea, accesul egal și fiabilitatea. Este necesar să se introducă cerințe bine plasate în timp de transparență pretranzacționare și posttranzacționare, care să țină cont de diferitele caracteristici și structuri de piață ale anumitor tipuri de instrumente financiare, altele decât acțiunile, și să fie calibrate pentru diferite tipuri de sisteme de tranzacționare, inclusiv sisteme pe bază de registru de ordine sau pe bază de cotații, sisteme hibride, sisteme de tranzacționare cu licitație periodică și sisteme de tranzacționare vocale. Pentru a crea un cadru solid în materie de transparență pentru toate instrumentele financiare relevante, aceste cerințe ar trebui să se aplice obligațiunilor, produselor financiare structurate, certificatelor de emisii și instrumentelor financiare derivate tranzacționate într-un loc de tranzacționare. Prin urmare, derogările de la cerințele de transparență pretranzacționare și adaptările cerințelor în legătură cu publicarea decalată ar trebui să fie disponibile numai în anumite cazuri stabilite.

(15)

Este necesar să se introducă un nivel adecvat de transparență în tranzacționare pe piețele de obligațiuni, produse financiare structurate și instrumente financiare derivate, pentru a facilita evaluarea produselor și eficiența formării prețurilor. Produsele financiare structurate ar trebui să includă în special titluri garantate de active conform definiției de la articolul 2 punctul 5 din Regulamentul (CE) nr. 809/2004 al Comisiei (9), care cuprind, printre altele, obligațiuni garantate cu active.

(16)

Pentru a asigura uniformitatea condițiilor aplicabile diferitelor locuri de tranzacționare, ar trebui ca aceleași cerințe de transparență pretranzacționare și posttranzacționare să se aplice tuturor tipurilor de locuri de tranzacționare. Cerințele de transparență ar trebui să fie calibrate pentru diferite tipuri de instrumente financiare, inclusiv titluri de capital, obligațiuni și instrumente financiare derivate, ținând cont de interesele investitorilor și ale emitenților, inclusiv ale emitenților de obligațiuni de stat, și de lichiditatea pieței. Cerințele ar trebui calibrate pentru diferite tipuri de tranzacționare, inclusiv sisteme pe bază de ordine sau de cotații, cum ar fi sistemele de tip „cerere de ofertă”, precum și sisteme de brokeraj hibride sau vocale și ele ar trebui, de asemenea, să țină cont de mărimea tranzacțiilor, inclusiv de cifra de afaceri și de alte criterii pertinente.

(17)

Pentru a evita un eventual impact negativ asupra procesului de formare a prețurilor, este necesar să se introducă un mecanism adecvat de plafonare a volumului pentru ordinele plasate în sisteme care se bazează pe o metodologie de tranzacționare conform căreia prețul este determinat în funcție de un preț de referință, precum și pentru anumite tranzacții negociate. Acest mecanism ar trebui să aibă un dublu plafon: un plafon pentru volum aplicat fiecărui loc de tranzacționare care utilizează aceste derogări, astfel încât în fiecare loc de tranzacționare să poată fi realizat numai un anumit procentaj din tranzacții, precum și un plafon general pentru volum, a cărui depășire ar conduce la suspendarea utilizării acestor derogări la nivelul întregii Uniuni. Referitor la tranzacțiile negociate, acest mecanism ar trebui să se aplice doar tranzacțiilor realizate în cadrul actualului spread ponderat la volum reflectat în registrul de ordine sau în cotațiile formatorilor de piață din locul de tranzacționare care exploatează sistemul respectiv. Ar trebui să excludă tranzacțiile negociate cu acțiuni nelichide, certificate de depozit, fonduri tranzacționate la bursă, certificate sau alte instrumente financiare similare și tranzacțiile care fac obiectul altor condiții decât prețul curent al pieței, întrucât nu contribuie la procesul de formare a prețurilor.

(18)

Pentru a garanta că tranzacțiile efectuate extrabursier nu pun în pericol descoperirea eficientă a prețurilor sau condițiile de concurență echitabile și transparente dintre modalitățile de tranzacționare, ar trebui să se aplice cerințe adecvate de transparență pretranzacționare firmelor de investiții care efectuează pe cont propriu tranzacții cu instrumente financiare extrabursiere, în măsura în care acest demers are loc în calitatea lor de operatori independenți i pentru acțiuni, certificate de depozit, fonduri tranzacționate la bursă, certificate sau alte instrumente financiare similare pentru care există o piață lichidă și pentru obligațiuni, produse financiare structurate, certificate de emisii și instrumente financiare derivate care se tranzacționează într-un loc de tranzacționare și pentru care există o piață lichidă.

(19)

O firmă de investiții care execută ordinele clienților angajându-și capitalurile proprii ar trebui considerată operator independent, cu excepția cazului în care tranzacțiile se desfășoară în afara unui loc de tranzacționare în mod ocazional, ad hoc sau neregulat. Astfel, operatorii independenți ar trebui definiți ca firme de investiții care, în mod organizat, frecvent, sistematic și substanțial, tranzacționează pe cont propriu, executând ordinele clienților în afara unui loc de tranzacționare. Cerințele din prezentul regulament referitoare la operatorii independenți ar trebui să se aplice firmelor de investiții doar în raport cu fiecare instrument financiar în parte, de exemplu, la nivel de cod ISIN, în care acestea sunt operatori independenți. Pentru a asigura aplicarea obiectivă și efectivă a definiției operatorilor independenți în cazul firmelor de investiții, ar trebui să existe pentru operatorii independenți un prag prestabilit, care să specifice cu exactitate ce se înțelege prin mod frecvent, sistematic și substanțial.

(20)

Spre deosebire de un sistem organizat de tranzacționare, care este un sistem sau mecanism în cadrul căruia interacționează multiple interese de vânzare și cumpărare ale unor terțe părți, un operator independent nu ar trebui să fie autorizat să reunească interese de vânzare și cumpărare ale unor terțe părți. De exemplu, o așa-numită platformă cu o singură entitate care tranzacționează, în cadrul căreia tranzacționarea are întotdeauna loc cu o singură firmă de investiții, ar trebui considerată drept operator independent, cu condiția să respecte cerințele incluse în prezentul regulament. Cu toate acestea, o așa-numită platformă care reunește mai multe entități care tranzacționează și care interacționează pentru același instrument financiar nu ar trebui considerată drept operator independent.

(21)

Operatorii independenți ar trebui să poată decide, în funcție de politica lor comercială și în mod obiectiv și nediscriminatoriu, căror clienți le acordă acces la cotațiile lor, făcând distincția între diferitele categorii de clienți și ar trebui să aibă și dreptul să țină seama de distincțiile dintre clienți, de exemplu în legătură cu riscul de credit. Operatorii independenți nu ar trebui să fie obligați să publice cotații ferme, să execute ordinele clienților și să acorde acces la cotațiile lor pentru tranzacțiile de capital care depășesc mărimea standard de piață și pentru alte tranzacții decât cele de capital care depășesc mărimea specifică instrumentului financiar respectiv. Respectarea de către operatorii independenți a obligațiilor lor ar trebui să fie verificată de către autoritățile competente cărora ar trebui să li se pună la dispoziție informațiile de care au nevoie în acest scop.

(22)

Prezentul regulament nu își propune să impună aplicarea de norme de transparență pretranzacționare în cazul tranzacțiilor extrabursiere (OTC), altele decât cele desfășurate printr-un operator independent.

(23)

Utilizatorii ar trebui să aibă acces imediat și ușor la datele despre piață, într-un format cât mai dezagregat, care să le permită investitorilor și furnizorilor de servicii de date ai acestora să adapteze cât mai mult posibil soluțiile oferite. Așadar, datele privind transparența pretranzacționare și posttranzacționare ar trebui puse la dispoziția publicului într-un mod „degrupat”, pentru a reduce costurile participanților la piață care achiziționează date.

(24)

Directiva 95/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului (10) și Regulamentul (CE) nr. 45/2001 al Parlamentului European și al Consiliului (11) ar trebui să se aplice integral în ceea ce privește schimburile, transmiterea și prelucrarea de către statele membre și ESMA a datelor cu caracter personal în sensul prezentului regulament, în special al titlului IV.

(25)

Având în vedere acordul la care au ajuns părțile în cadrul summitului G20 de la Pittsburgh din 25 septembrie 2009 cu privire la desfășurarea tranzacțiilor cu contracte pe instrumente financiare derivate extrabursiere standardizate în cadrul piețelor bursiere sau al platformelor de tranzacționare electronice, acolo unde este cazul, ar trebui definită o procedură normativă formală de autorizare a tranzacțiilor între contrapărți financiare și contrapărți nefinanciare de mari dimensiuni, pentru toate instrumentele financiare derivate considerate a fi eligibile pentru compensare, care sunt suficient de lichide pentru a avea loc în locuri de tranzacționare care fac obiectul unor reglementări comparabile și care le permit participanților să efectueze tranzacții cu mai multe contrapărți. În evaluarea nivelului suficient de lichiditate ar trebui să se țină cont de caracteristicile pieței la nivel național, inclusiv de elemente precum numărul și tipul participanților de pe o anumită piață, precum și de caracteristicile tranzacțiilor, cum ar fi dimensiunea și frecvența tranzacțiilor pe piața respectivă.

Piața lichidă a unei anumite clase de instrumente financiare derivate va fi caracterizată printr-un număr mare de participanți activi pe piață, inclusiv un mix adecvat de furnizori de lichiditate și de beneficiari de lichiditate, în raport cu numărul de produse tranzacționate, care execută tranzacții frecvent, cu produse a căror mărime este sub nivelul considerat înalt. O astfel de activitate pe piață ar trebui să fie indicată de un număr mare de cereri și oferte în așteptare pentru instrumentul financiar derivat relevant care să ducă la un spread mic pentru tranzacțiile de dimensiuni de piață normale. Evaluarea unei lichidități suficiente ar trebui să recunoască faptul că lichiditatea unui instrument financiar derivat poate să varieze substanțial în funcție de condițiile pieței și de ciclul de viață al instrumentului.

(26)

Date fiind, pe de o parte, acordul la care au ajuns părțile în cadrul summitului G20 de la Pittsburgh din 25 septembrie 2009 cu privire la desfășurarea tranzacțiilor cu contracte pe instrumente financiare derivate extrabursiere standardizate în cadrul piețelor bursiere sau al platformelor de tranzacționare electronice, acolo unde este cazul și, pe de altă parte, gradul de lichiditate relativ mai scăzut al diverselor instrumente financiare derivate extrabursiere, se impune să se prevadă o gamă corespunzătoare de locuri de tranzacționare în care să aibă loc tranzacții în baza angajamentelor asumate. Toate locurile eligibile ar trebui să facă obiectul unor cerințe normative strâns aliniate în ceea ce privește aspectele organizaționale și operaționale, mecanismele de reducere a conflictelor de interese, supravegherea tuturor activităților de tranzacționare, transparența pretranzacționare și posttranzacționare calibrată în funcție de instrumentele financiare și de tipul de sistem de tranzacționare, permițând interacțiunea multiplelor interese de tranzacționare ale terțelor părți. Pentru a îmbunătăți lichiditatea și condițiile de execuție, ar trebui totuși să se prevadă posibilitatea operatorilor din diversele locuri de tranzacționare de a organiza tranzacții în baza acestui angajament între multiple părți terțe, în mod discreționar.

(27)

Obligația de a încheia tranzacții cu instrumente financiare derivate aparținând unei clase de instrumente financiare derivate care a fost declarată ca făcând obiectul obligației de tranzacționare pe o piață reglementată, un MTF, un OTF sau într-un loc de tranzacționare dintr-o țară terță nu ar trebui să se aplice părților componente ale serviciilor de reducere a riscurilor posttranzacționare neformatoare de prețuri care atenuează riscurile neasociate pieței din portofolii de instrumente financiare derivate, inclusiv portofoliile existente de instrumente financiare derivate extrabursiere, în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 648/2012, fără a modifica riscul de piață al portofoliilor. În plus, deși este oportun să se prevadă dispoziții specifice pentru comprimarea portofoliilor, prezentul regulament nu are ca scop să prevină utilizarea altor servicii de reducere a riscurilor posttranzacționare.

(28)

Obligația de tranzacționare stabilită pentru aceste instrumente derivate ar trebui să permită o concurență eficientă între locuri de tranzacționare eligibile. Ca atare, aceste locuri de tranzacționare nu ar trebui să aibă posibilitatea de a pretinde drepturi exclusive în raport cu instrumente financiare derivate supuse acestei obligații de tranzacționare care să împiedice alte locuri de tranzacționare să ofere tranzacții cu instrumentele financiare respective. Pentru a favoriza o concurență reală între locurile de tranzacționare în ceea ce privește instrumentele financiare derivate, este esențial ca acestea să aibă acces nediscriminatoriu și transparent la CPC. Accesul nediscriminatoriu la CPC ar trebui să însemne că un loc de tranzacționare are dreptul la tratament nediscriminatoriu în ceea ce privește modul în care sunt tratate contractele tranzacționate pe platforma sa în ceea ce privește cerințele în materie de garanții, compensarea contractelor echivalente din punct de vedere economic, apelurile în marjă încrucișate cu contracte corelate compensate de aceeași CPC și tarifele de compensare nediscriminatorii.

(29)

Competențele autorităților competente ar trebui completate de un mecanism explicit de interzicere sau restricționare a comercializării, distribuției și vânzării de instrumente financiare sau de depozite structurate care generează motive grave de îngrijorare cu privire la protecția investitorilor, buna funcționare și integritatea piețelor financiare ori de mărfuri sau stabilitatea întregului sistem financiar sau al unei părți din acesta, alături de competențe corespunzătoare în materie de coordonare și intervenție pentru ESMA sau, pentru depozitele structurate, pentru Autoritatea europeană de supraveghere (Autoritatea bancară europeană) (ABE), instituită prin Regulamentul (UE) nr. 1093/2010 al Parlamentului European și al Consiliului (12). Exercitarea acestor competențe de către autoritățile competente și, în cazuri excepționale, de către ESMA sau ABE ar trebui să depindă de îndeplinirea unor condiții specifice. Dacă respectivele condiții sunt îndeplinite, autoritatea competentă sau, în cazuri excepționale, ESMA sau ABE ar trebui să aibă competența de a impune o interdicție sau o restricție din motive prudențiale înainte de comercializarea, distribuirea sau vânzarea unui instrument financiar sau a unui depozit structurat către clienți.

Aceste competențe nu implică cerința de a introduce sau a aplica o aprobare ori o autorizare de produs de către autoritatea competentă, ESMA sau ABE și nici nu scutesc firmele de investiții de responsabilitatea de a respecta toate cerințele relevante prevăzute în prezentul regulament și în Directiva 2014/65/UE. Se impune includerea funcționării corecte și a integrității piețelor de mărfuri drept criteriu de intervenție a autorităților competente cu scopul de a permite luarea de măsuri care să contracareze posibilele externalități negative de pe piețele de mărfuri cauzate de activitățile de pe piețele financiare. Acest lucru este valabil mai ales pe piețele produselor agricole al căror scop este să asigure aprovizionarea populației în condiții sigure cu produse agricole. În aceste cazuri, măsurile ar trebui să fie coordonate cu autoritățile competente pentru piețele de mărfuri vizate.

(30)

Autoritățile competente ar trebui să comunice ESMA detalii cu privire la orice solicitare de reducere a unei poziții în raport cu un contract pe instrumente financiare derivate, a oricăror limite punctuale sau limite ale pozițiilor ex ante, pentru o mai bună coordonare și convergență în modul de aplicare a acestor competențe. Datele esențiale cu privire la limitele pozițiilor ex ante aplicate de o autoritate competentă ar trebui publicate pe site-ul de internet al ESMA.

(31)

ESMA ar trebui să aibă posibilitatea de a solicita de la orice persoană informații cu privire la poziția sa în raport cu un contract derivat, de a cere reducerea poziției și de a limita posibilitatea unor persoane de a realiza tranzacții individuale cu instrumente financiare derivate pe mărfuri. ESMA ar trebui să informeze apoi autoritățile competente relevante în legătură cu măsurile pe care le propune și să facă publice aceste măsuri.

(32)

Detaliile referitoare la tranzacțiile cu instrumente financiare ar trebui comunicate autorităților competente pentru ca acestea să poată să detecteze și să investigheze eventualele cazuri de abuz de piață și să monitorizeze funcționarea corectă și organizată a piețelor și activitățile firmelor de investiții. Domeniul de aplicare al supravegherii respective cuprinde toate instrumentele financiare tranzacționate într-un loc de tranzacționare și instrumentele financiare care au ca activ suport un instrument financiar tranzacționat într-un loc de tranzacționare sau un index ori un coș compus din instrumente financiare tranzacționate într-un loc de tranzacționare. Obligația ar trebui să se aplice indiferent dacă astfel de tranzacții cu oricare dintre aceste instrumente financiare au fost sau nu efectuate într-un loc de tranzacționare. Pentru a evita impunerea de sarcini administrative inutile firmelor de investiții, instrumentele financiare care nu prezintă riscul de a face obiectul unor abuzuri de piață ar trebui scutite de obligația de raportare. Rapoartele ar trebui să folosească un identificator al persoanelor juridice în conformitate cu angajamentele G20. ESMA ar trebui să prezinte Comisiei un raport privind funcționarea acestor raportări către autoritățile competente iar Comisia ar trebui să ia măsuri pentru a propune modificări, dacă este cazul.

(33)

Operatorul unui loc de tranzacționare ar trebui să ofere autorității sale competente date de referință relevante despre instrumentul financiar. Aceste notificări urmează să fie transmise de autoritățile competente, fără întârziere, către ESMA, care ar trebui să le publice imediat pe site-ul său de internet, pentru a le permite ESMA și autorităților competente să utilizeze, să analizeze și să facă schimb de rapoarte privind tranzacțiile.

(34)

Pentru a-și îndeplini rolul de instrumente de monitorizare a pieței, rapoartele privind tranzacțiile ar trebui să identifice persoana care a luat decizia de a investi, precum și pe cele responsabile de executarea acesteia. Pe lângă regimul de transparență prevăzut în Regulamentul (UE) nr. 236/2012 al Parlamentului European și a Consiliului (13), evaluarea vânzărilor în lipsă oferă informații suplimentare utile care permit autorităților competente să monitorizeze nivelurile de vânzare în lipsă. Autoritățile competente trebuie să aibă acces deplin la evidențe în orice etapă de executare a ordinului, începând cu decizia inițială de tranzacționare și până la execuție. Așadar, firmele de investiții ar trebui să țină evidența tuturor ordinelor și a tuturor tranzacțiilor lor cu instrumente financiare, iar operatorii de platforme au obligația de a ține evidența tuturor ordinelor intrate în sistemele lor. ESMA ar trebui să coordoneze schimbul de informații dintre autoritățile competente pentru a se asigura că au acces la evidențele referitoare la tranzacții și ordine cu instrumente financiare aflate sub supravegherea acestora, inclusiv la cele care au avut loc pe platforme care funcționează în afara teritoriului lor.

(35)

Ar trebui să se evite dubla raportare a acelorași informații. Rapoartele transmise registrelor centrale de tranzacții recunoscute sau înregistrate conform Regulamentului (UE) nr. 648/2012 pentru instrumentele financiare relevante, care conțin toate informațiile solicitate în scopul raportării cu privire la tranzacțiile efectuate, nu ar trebui transmise autorităților competente, deoarece registrele centrale de tranzacții sunt cele care ar trebui să facă acest lucru. Regulamentul (UE) nr. 648/2012 ar trebui modificat în acest sens.

(36)

Schimbul sau transmiterea de informații de către autoritățile competente ar trebui să se facă în conformitate cu normele privind transferul datelor cu caracter personal prevăzute de Directiva 95/46/CE. Schimbul sau transmiterea de informații de către ESMA ar trebui să se facă în conformitate cu normele privind transferul datelor cu caracter personal prevăzute în Regulamentul (CE) nr. 45/2001, care ar trebui să se aplice integral prelucrării datelor cu caracter personal în sensul prezentului regulament.

(37)

Regulamentul (UE) nr. 648/2012 prevede criteriile conform cărora anumite clase de instrumente financiare derivate extrabursiere ar trebui supuse obligației de compensare. Regulamentul în cauză prevede măsuri de combatere a denaturărilor concurenței prin impunerea accesului nediscriminatoriu la CPC care oferă servicii de compensare pentru instrumente financiare derivate extrabursiere în locurile de tranzacționare și a accesului nediscriminatoriu la fluxuri de date ale locurilor de tranzacționare pentru CPC care oferă servicii de compensare a instrumentelor financiare derivate extrabursiere. Deoarece instrumentele financiare derivate extrabursiere se definesc ca fiind contracte derivate a căror execuție nu are loc pe piețe reglementate, este nevoie să se introducă cerințe similare pentru piețele reglementate în temeiul prezentului regulament. Instrumentele financiare derivate tranzacționate pe piețe reglementate ar trebui, la rândul lor, să fie compensate central.

(38)

Pe lângă cerințele Directivei 2004/39/CE și ale Directivei 2014/65/UE prin care se interzice statelor membre să restricționeze fără motiv accesul la infrastructura posttranzacționare, cum ar fi sistemele de CPC și de decontare, este necesar ca prezentul regulament să elimine și alte bariere comerciale care pot fi folosite pentru a preveni concurența în sectorul compensării instrumentelor financiare. Pentru a se evita practicile discriminatorii, CPC ar trebui să accepte să compenseze tranzacții executate în diferite locuri de tranzacționare, în măsura în care acestea din urmă respectă cerințele operaționale și tehnice stabilite de CPC, inclusiv cerințele privind gestionarea riscurilor. Accesul ar trebui acordat de către o CPC numai dacă se respectă anumite criterii de acces specificate în standardele tehnice de reglementare. În cazul CPC nou-înființate care, la momentul intrării în vigoare a prezentului regulament, sunt autorizate sau recunoscute de mai puțin de trei ani în ceea ce privește valorile mobiliare și instrumentele pieței monetare, autoritățile competente ar trebui să aibă posibilitatea de a aproba o perioadă de tranziție de maximum doi ani și jumătate înainte ca acestea să fie expuse la un acces deplin și nediscriminatoriu în legătură cu valorile mobiliare și instrumentele pieței monetare. Cu toate acestea, dacă decide să se prevaleze de regimul de tranziție, o CPC nu ar trebui să poată beneficia de drepturile de acces la locuri de tranzacționare în temeiul prezentului regulament pe durata regimului de tranziție. Mai mult, pe durata regimului de tranziție, niciun loc de tranzacționare cu legături strânse cu respectiva CPC nu ar trebui să poată beneficia de drepturile de acces la o CPC în temeiul prezentului regulament.

(39)

Regulamentul (UE) nr. 648/2012 stabilește condițiile în care ar trebui să se acorde accesul nediscriminatoriu între CPC-uri și locurile de tranzacționare în ceea ce privește instrumentele financiare derivate extrabursiere. Regulamentul (UE) nr. 648/2012 definește instrumentele financiare derivate extrabursiere ca fiind instrumente financiare derivate a căror executare nu are loc pe o piață reglementată sau pe o piață dintr-o țară terță considerată a fi echivalentă cu o piață reglementată în conformitate cu articolul 19 alineatul (6) din Directiva 2004/39/CE. Pentru a evita eventualele lacune sau suprapuneri și pentru a asigura consecvența dintre Regulamentul (UE) nr. 648/2012 și prezentul regulament, cerințele prevăzute în prezentul regulament referitoare la accesul nediscriminatoriu dintre CPC și locurile de tranzacționare se aplică instrumentelor financiare derivate tranzacționate pe piețe reglementate sau pe o piață dintr-o țară terță considerată echivalentă cu o piață reglementată în conformitate cu Directiva 2014/65/UE, precum și tuturor instrumentelor financiare nederivate.

(40)

Locurile de tranzacționare ar trebui să aibă obligația de a oferi acces și fluxuri de date (feeduri), în mod transparent și nediscriminatoriu, CPC care doresc să compenseze tranzacții executate într-un loc de tranzacționare. Totuși, acest lucru nu ar trebui să facă necesară utilizarea acordurilor de interoperabilitate pentru compensarea tranzacțiilor cu instrumente financiare derivate și nici să genereze fragmentarea lichidității într-un mod care să pună în pericol funcționarea armonioasă și ordonată a piețelor. Accesul ar trebui interzis de un loc de tranzacționare numai dacă nu se respectă anumite criterii de acces specificate în standardele tehnice de reglementare. Referitor la instrumentele financiare derivate tranzacționate la bursă, ar fi disproporționat să se impună locurilor de tranzacționare mai mici, în special celor cu legături strânse cu CPC, să se conformeze imediat cerințelor privind accesul nediscriminatoriu dacă nu au dobândit încă capacitățile tehnice pentru a putea să își desfășoare activitatea în condiții echitabile de concurență în raport cu cea mai mare parte a pieței de infrastructură posttranzacționare. Prin urmare, locurile de tranzacționare care se situează sub pragul relevant ar trebui să aibă opțiunea de a fi exceptate, atât ele însele, cât și, implicit, CPC aferente, de la cerințele de acces nediscriminatoriu pentru instrumentele financiare derivate tranzacționate la bursă, pentru o perioadă de 30 de luni, cu posibilitatea unor reînnoiri ulterioare. Dacă un loc de tranzacționare decide însă să fie exceptat, acesta nu ar trebui să poată beneficia, pe durata aplicării exceptării, de drepturile de acces la o CPC în temeiul prezentului regulament.

Mai mult, pe durata aplicării exceptării, nicio CPC cu legături strânse cu respectivul loc de tranzacționare nu ar trebui să poată beneficia de drepturile de acces la un loc de tranzacționare în temeiul prezentului regulament. Regulamentul UE nr. 648/2012 arată că, dacă drepturile de proprietate comercială și intelectuală sunt legate de servicii financiare referitoare la contractele derivate, ar trebui ca licențele să fie disponibile în condiții proporționale, echitabile, rezonabile și nediscriminatorii. Prin urmare, accesul la licențe pentru valori de referință utilizate pentru a determina valoarea instrumentelor financiare, precum și la informațiile referitoare la acestea ar trebui să fie puse la dispoziția CPC și a altor locuri de tranzacționare pe baze proporționale, echitabile, rezonabile și nediscriminatorii și orice licențe ar trebui să fie emise în condiții comerciale rezonabile. Fără a aduce atingere aplicării normelor în materie de concurență, în cazul în care este elaborată o nou ă valoare de referință după intrarea în vigoare a prezentului regulament, obligația de a acorda licențe ar trebui să înceapă după 30 de luni de la începerea tranzacționării sau de la admiterea la tranzacționare a unui instrument financiar care face referire la respectiva valoare de referință. Accesul la licențe este esențial pentru facilitarea accesului între locurile de tranzacționare și CPC în temeiul articolelor 35 și 36, deoarece în caz contrar, regimurile de licență ar putea împiedica în continuare accesul între locurile de tranzacționare și CPC la care au solicitat acces.

Eliminarea barierelor și a practicilor discriminatorii va crește concurența în domeniul compensării și tranzacționării instrumentelor financiare, va scădea costurile cu investițiile și cu împrumuturile, va elimina ineficiențele și va promova inovarea pe piețele din Uniune. Comisia ar trebui să continue să monitorizeze atent evoluția infrastructurii posttranzacționare și, acolo unde este necesar, să intervină pentru a împiedica apariția denaturărilor concurenței pe piața internă, în special în cazurile în care refuzul accesului la infrastructură sau la valori de referință încalcă dispozițiile articolelor 101 și 102 din TFUE. Obligațiile de a acorda licențe, prevăzute în prezentul regulament, nu aduc atingere obligației generale a deținătorilor de valori de referință, conform dreptului concurenței al Uniunii și articolelor 101 și 102 din TFUE în special, referitoare la accesul la valorile de referință indispensabile pentru intrarea pe o piață nouă. Aprobările autorităților competente de a nu aplica drepturi de acces pentru perioade de tranziție nu reprezintă autorizații sau modificări ale autorizațiilor.

(41)

Prestarea de servicii de către societăți din țări terțe în Uniune face obiectul regimurilor și cerințelor naționale. Aceste regimuri sunt foarte diferențiate, iar firmele autorizate în baza acestora nu se bucură de libertatea de a furniza servicii și de dreptul de stabilire în alt stat membru decât în cel în care sunt deja stabilite. Este necesar să se introducă un cadru comun de reglementare la nivelul Uniunii. Acesta ar trebui să armonizeze cadrul fragmentat care există în prezent, să asigure certitudine și tratament uniform pentru societățile din țări terțe care doresc să aibă acces la piețele din Uniune, să garanteze că s-a realizat evaluarea de către Comisie a echivalenței efective a cadrului prudențial și de conduită profesională din țările terțe și să prevadă un nivel de protecție comparabil pentru clienții din Uniune care beneficiază de servicii furnizate de societăți din țări terțe.

În aplicarea regimului, Comisia și statele membre ar trebui să stabilească o prioritate a domeniilor prevăzute în angajamentele G20 și în acordurile cu cei mai mari parteneri comerciali ai Uniunii și ar trebui să țină cont de rolul central pe care Uniunea îl joacă pe piețele financiare din întreaga lume și să asigure că aplicarea cerințelor pentru statele terțe nu împiedică investitorii și emitenții din Uniune să investească sau să obțină finanțare din partea unor țări terțe și nu împiedică investitorii sau emitenții din țări terțe să investească, să obțină capitaluri sau alte servicii financiare pe piețele Uniunii, doar dacă acest lucru nu se impune din motive prudențiale obiective și bine întemeiate. Atunci când realizează aceste evaluări, Comisia ar trebui să țină seama de Obiectivele și principiile de reglementare a valorilor mobiliare ale Organizației Internaționale a Reglementatorilor de Valori Mobiliare (IOSCO) și de recomandările sale, modificate și interpretate de IOSCO.

În cazul în care nu se poate lua o decizie de stabilire a echivalenței efective, furnizarea de servicii de către societăți din țări terțe în Uniune respectă dispozițiile naționale. Comisia ar trebui să inițieze evaluarea echivalenței din proprie inițiativă. Statele membre ar trebui să poată indica faptul că sunt interesate ca o anumită țară terță sau anumite țări terțe să facă obiectul evaluării echivalenței realizate de Comisie, fără ca aceste precizări să oblige Comisia să inițieze procesul de echivalare. Evaluarea echivalenței ar trebui să se bazeze pe rezultate; ea ar trebui să evalueze în ce măsură cadrul de reglementare și de supraveghere al respectivei țări terțe are efecte normative similare și adecvate și în ce măsură îndeplinește aceleași obiective ca și cele prevăzute în dreptul Uniunii. Atunci când inițiază aceste evaluări de echivalență, Comisia ar trebui să poată stabili un clasament al jurisdicțiilor țărilor terțe, ținând seama de importanța constatărilor referitoare la echivalență pentru societățile și clienții din Uniune, de existența acordurilor de supraveghere și cooperare dintre țara terță și statele membre, de existența unui sistem echivalent eficace de recunoaștere a firmelor de investiții autorizate în temeiul legislațiilor din țări terțe, precum și de interesul și dorința țării terțe de a se angaja în procesul de evaluare a echivalenței. Comisia ar trebui să monitorizeze orice modificări semnificative ale cadrului de reglementare și supraveghere din țările terțe și să reanalizeze deciziile de echivalență atunci când este cazul.

(42)

În temeiul prezentului regulament, prestarea de servicii în absența sucursalelor ar trebui limitată la contrapărțile eligibile și la clienții profesionali propriu-ziși, cu condiția înregistrării pe lângă ESMA și a supravegherii în țara terță respectivă. Ar trebui să existe mecanisme corespunzătoare de cooperare între AEVMP și autoritățile competente din țara terță.

(43)

Dispozițiile prezentului regulament care reglementează prestarea de servicii sau de activități de către societăți din țări terțe nu ar trebui să afecteze posibilitatea persoanelor stabilite în Uniune de a beneficia de servicii de investiții furnizate de societăți din țări terțe la inițiativa lor exclusivă sau posibilitatea firmelor de investiții sau a instituțiilor de credit din Uniune să beneficieze de servicii de investiții sau de activități de investiții din partea unei societăți dintr-o țară terță la inițiativa lor exclusivă sau posibilitatea unui client de a beneficia de servicii de investiții din partea unei societăți dintr-o țară terță, la inițiativa sa exclusivă, prin intermediul unei astfel de instituții de credit sau a unei astfel de firme de investiții. Dacă o societate dintr-o țară terță furnizează servicii la inițiativa exclusivă a unei persoane stabilite în Uniune, nu se va considera că aceste servicii sunt furnizate pe teritoriul Uniunii. În cazul în care o societate dintr-o țară terță contactează clienți sau clienți potențiali din Uniune sau își promovează sau face reclamă serviciilor sau activităților sale de investiții sau auxiliare în Uniune, acestea nu ar trebui să fie considerate servicii furnizate la inițiativa exclusivă a clientului.

(44)

În ceea ce privește recunoașterea firmelor de investiții din țări terțe și în conformitate cu obligațiile internaționale ale Uniunii în temeiul Acordului de instituire a Organizației Mondiale a Comerțului, inclusiv al Acordului General privind Comerțul cu Servicii, deciziile care stabilesc că cadrele de reglementare și supraveghere ale țărilor terțe sunt echivalente cu cadrul de reglementare și de supraveghere al Uniunii ar trebui adoptate doar în cazul în care cadrul legal și de supraveghere al țării terțe prevede un sistem echivalent eficace pentru recunoașterea firmelor de investiții autorizate în baza unor regimuri juridice străine, printre altele în conformitate cu obiectivele generale de reglementare și standardele stabilite de G-20 în septembrie 2009 pentru îmbunătățirea transparenței pe piețele instrumentelor financiare derivate, atenuarea riscului sistemic și protecția împotriva abuzului de piață. Un astfel de sistem ar trebui considerat echivalent în cazul în care garantează faptul că rezultatul substanțial al cadrului de reglementare aplicabil este similar cerințelor Uniunii și ar trebui considerat eficace în cazul în care aceste norme sunt aplicate consecvent.

(45)

Pe piețele secundare spot unde se tranzacționează certificate de emisii (EUA) s-au constatat diverse practici frauduloase, care ar putea submina încrederea în schema de tranzacționare a certificatelor de emisii instituite prin Directiva 2003/87/CE a Parlamentului European și a Consiliului (14); în prezent, se iau măsuri de consolidare a sistemului de registre EUA și a condițiilor de deschidere a unui cont pentru tranzacționarea certificatelor de emisii. Pentru a asigura integritatea și funcționarea eficientă a acestor piețe, inclusiv supravegherea riguroasă a activității de tranzacționare, este necesar ca măsurile prevăzute de Directiva 2003/87/CE să fie completate prin includerea integrală a certificatelor de emisii în domeniul de aplicare al prezentului regulament și al Directivei 2014/65/UE, precum și al Regulamentului (UE) nr. 596/2014 al Parlamentului European și al Consiliului (15) și al Directivei 2014/57/UE a Parlamentului European și a Consiliului (16), prin clasificarea lor ca instrumente financiare.

(46)

Comisia trebuie să dispună de competența de a adopta acte delegate în conformitate cu articolul 290 din TFUE. În special, ar trebui adoptate acte delegate cu privire la extinderea domeniului de aplicare a anumitor dispoziții ale prezentului regulament la bănci centrale din țări terțe, detaliile specifice privind definițiile, dispozițiile specifice în materie de costuri referitoare la disponibilitatea datelor de piață, accesul la cotații, mărimile la care sau sub care o firmă încheie tranzacții cu orice alt client pentru care este disponibilă cotația, comprimarea portofoliului și determinarea în continuare a cazurilor când apare o preocupare semnificativă cu privire la protecția investitorilor sau o amenințare legată de protecția investitorilor, buna funcționare și integritatea piețelor financiare sau a piețelor de mărfuri, sau de stabilitatea sistemului financiar al Uniunii în ansamblu sau în parte justifică intervenția ESMA, a ABE sau a autorităților competente, competențele ESMA privind administrarea pozițiilor, prelungirea perioadei de tranziție prevăzută la articolul 35 alineatul (5) din prezentul regulament pentru o anumită perioadă de timp, precum și cu privire la excluderea temporară a instrumentelor financiare derivate tranzacționate la bursă din domeniul de aplicare a anumitor dispoziții ale prezentului regulament pentru o anumită perioadă de timp. Este deosebit de important ca, în timpul lucrărilor pregătitoare, Comisia să organizeze consultări adecvate, inclusiv la nivel de experți. Atunci când pregătește și elaborează acte delegate, Comisia ar trebui să asigure o transmitere simultană, în timp util și adecvată a documentelor relevante către Parlamentul European și Consiliu.

(47)

În vederea asigurării unor condiții uniforme de punere în aplicare a prezentului regulament, ar trebui conferite competențe de executare Comisiei referitoare la adoptarea deciziei de echivalență cu privire la cadrul legal și de supraveghere al țărilor terțe pentru furnizarea de servicii de către firmele sau locurile de tranzacționare din țările terțe, în scopul eligibilității ca locuri de tranzacționare pentru instrumentele financiare derivate care se supun obligației de tranzacționare și al accesului CPC-urilor din țările terțe și al locurilor de tranzacționare din țările terțe la locurile de tranzacționare și la CPC-urile stabilite în Uniune. Respectivele competențe ar trebui să se exercite în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului (17).

(48)

Deoarece obiectivele prezentului regulament, și anume de a stabili cerințe uniforme în materie de instrumente financiare referitoare la publicarea informațiilor comerciale, la raportarea tranzacțiilor către autoritățile competente, la tranzacționarea instrumentelor derivate și a acțiunilor în locuri de tranzacționare organizate, la accesul nediscriminatoriu la CPC, la locurile de tranzacționare și la valori de referință, la atribuțiile în ceea ce privește intervenția asupra produselor și la atribuții în ceea ce privește administrarea și limitarea pozițiilor, la prestarea de servicii de investiții sau activități de investiții de către societăți din țări terțe, nu pot fi realizate în mod satisfăcător de către statele membre deoarece, cu toate că autoritățile competente naționale sunt mai bine plasate pentru a monitoriza evoluțiile pieței, impactul global al problemelor legate de transparența tranzacțiilor, raportarea datelor legate de acestea, tranzacționarea instrumentelor financiare derivate și interdicțiile referitoare la anumite produse și practici pot fi înțelese pe deplin numai într-un context la nivelul întregii Uniuni, dar, date fiind dimensiunea și efectele sale, aceste obiective pot fi realizate mai bine la nivelul Uniunii, Uniunea poate adopta măsuri în conformitate cu principiul subsidiarității definit la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este definit la articolul menționat, prezentul regulament nu depășește ceea ce este necesar pentru realizarea obiectivelor menționate.

(49)

Nicio acțiune întreprinsă de orice autoritate competentă sau de ESMA în îndeplinirea obligațiilor lor nu ar trebui să ducă, în mod direct sau indirect, la discriminări împotriva oricărui stat membru sau grup de state membre ca loc de furnizare a unor servicii și activități de investiții în orice monedă. Nicio acțiune întreprinsă de ABE în îndeplinirea obligațiilor sale în temeiul prezentului regulament nu ar trebui să ducă, în mod direct sau indirect, la discriminări împotriva oricărui stat membru sau grup de state membre.

(50)

Standardele tehnice în materie de servicii financiare trebuie să asigure o protecție adecvată a deponenților, investitorilor și consumatorilor din întreaga Uniune. Este eficient și oportun să se încredințeze ESMA, ca organism care deține un nivel înalt de specializare, sarcina de a elabora proiecte de standarde tehnice de reglementare care nu implică alegeri strategice și de a le înainta Comisiei.

(51)

Comisia ar trebui să adopte proiectele de standarde tehnice de reglementare elaborate de ESMA privind caracteristicile precise ale cerințelor de transparență în tranzacționare privind operațiunile de politică monetară, de schimb valutar și de stabilitate financiară și tipurile anumitor tranzacții relevante în temeiul prezentului regulament, privind condițiile detaliate pentru derogările de la transparența pretranzacționare, privind procedurile de publicare decalată posttranzacționare, privind obligația de a pune la dispoziție separat datele pretranzacționare și posttranzacționare, privind criteriile pentru aplicarea obligațiilor de transparență pretranzacționare în cazul operatorilor independenți, privind publicarea posttranzacționare a datelor de către firmele de investiții, privind conținutul și frecvența solicitărilor de date pentru furnizarea de informații în scop de transparență și pentru realizarea altor calcule, privind tranzacțiile care nu contribuie la procesul de formare a prețurilor, privind datele ordinului care trebuie reținute, privind conținutul și specificațiile rapoartelor referitoare la tranzacții, privind conținutul și specificațiile datelor de referință privind instrumentele, privind tipurile de contracte care au un efect direct, semnificativ și previzibil în interiorul Uniunii și cazurile în care obligația de tranzacționare este necesară sau adecvată pentru instrumentele financiare derivate, privind cerințele pentru sistemele și procedurile pentru a garanta înaintarea și acceptarea la compensare a tranzacțiilor cu instrumente financiare derivate compensate, privind tipurile de acorduri privind serviciile de compensare indirectă, privind instrumentele financiare derivate supuse obligației de tranzacționare în locuri de tranzacționare organizate, privind accesul nediscriminatoriu la o CPC și la un loc de tranzacționare, privind accesul nediscriminatoriu la valorile de referință și obligația de a acorda licențe pentru acestea, precum și privind informațiile pe care societatea solicitantă dintr-o țară terță ar trebui să le furnizeze către ESMA în cererea sa de înregistrare. Comisia ar trebui să adopte respectivele proiecte de standarde tehnice de reglementare prin intermediul unor acte delegate, în temeiul articolului 290 din TFUE și în conformitate cu articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010.

(52)

Articolul 95 din Directiva 2014/65/UE prevede o scutire tranzitorie pentru anumite contracte derivate pe produse energetice C6. Prin urmare, este necesar ca standardele tehnice care specifică obligația de compensare, dezvoltate de ESMA în conformitate cu articolul 5 alineatul (2) litera (b) din Regulamentul (UE) nr. 648/2012, să țină seama de această scutire și să nu impună o obligație de compensare pentru contractele pe instrumente financiare derivate care ulterior vor face obiectul scutirii tranzitorii pentru contractele derivate pe produse energetice C6.

(53)

Aplicarea cerințelor prezentului regulament ar trebui amânată pentru a permite alinierea cu aplicarea normelor transpuse ale directivei reformate și pentru a stabili toate măsurile de punere în aplicare necesare. Ulterior, întregul pachet de norme ar trebui aplicat începând cu același moment. În schimb, aplicarea competențelor în ceea ce privește măsurile de punere în aplicare nu ar trebui amânată, pentru a permite lansarea cât mai curând posibil a demersurilor necesare pentru elaborarea și adoptarea acestor măsuri de punere în aplicare.

(54)

Prezentul regulament respectă drepturile fundamentale și principiile recunoscute în Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, în special dreptul la protecția datelor cu caracter personal (articolul 8, libertatea de a desfășura o activitate comercială (articolul 16, dreptul la protecția consumatorilor (articolul 38, dreptul la o cale de atac eficientă și la un proces echitabil (articolul 47 și dreptul de a nu fi judecat sau condamnat de două ori pentru aceeași infracțiune (articolul 50 și trebuie aplicat în conformitate cu aceste drepturi și principii.

(55)

Autoritatea Europeană pentru Protecția Datelor a fost consultată în conformitate cu articolul 28 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 45/2001 și a emis un aviz la 10 februarie 2012 (18),

(a)

publicarea datelor referitoare la tranzacții;

(b)

raportarea tranzacțiilor către autoritățile competente;

(c)

tranzacționarea instrumentelor financiare derivate în locuri organizate;

(d)

accesul nediscriminatoriu la compensare și accesul nediscriminatoriu la tranzacționarea valorilor de referință;

(e)

atribuțiile autorităților competente, ale ESMA și ale ABE în ceea ce privește intervenția asupra produselor, precum și competențele ESMA în privința controalelor asupra administrării pozițiilor și a limitării pozițiilor;

(f)

furnizarea de servicii de investiții sau desfășurarea de activități de investiții de către societățile din țări terțe în urma unei decizii de echivalare aplicabile adoptate de Comisie, în prezența sau în absența unei sucursale.

(a)

se identifică dispozițiile aplicabile în țările terțe vizate în ceea ce privește dezvăluirea reglementată a informațiilor privind operațiunile băncilor centrale, inclusiv operațiunile desfășurate de membrii SEBC în țările terțe respective și

(b)

se evaluează impactul potențial pe care l-ar putea avea cerințele normative din Uniune referitoare la dezvăluirea informațiilor asupra tranzacțiilor efectuate de băncile centrale din țările terțe.

1.

„firmă de investiții” înseamnă o firmă de investiții astfel cum este definită la articolul 4 alineatul (1) punctul 1 din Directiva 2014/65/UE;

2.

„servicii și activități de investiții” înseamnă serviciile și activitățile în sensul articolului 4 alineatul (1) punctul 2 din Directiva 2014/65/UE;

3.

„servicii auxiliare” înseamnă servicii auxiliare în sensul articolului 4 alineatul (1) punctul 3 din Directiva 2014/65/UE;

4.

„executarea ordinelor în contul clienților” înseamnă executarea ordinelor în contul clienților în sensul articolului 4 alineatul (1) punctul 5 din Directiva 2014/65/UE;

5.

„tranzacționarea pe cont propriu” înseamnă tranzacționarea pe cont propriu în sensul articolului 4 alineatul (1) punctul 6 din Directiva 2014/65/UE;

6.

„formator de piață” înseamnă un formator de piață în sensul articolului 4 alineatul (1) punctul 7 din Directiva 2014/65/UE;

7.

„client” înseamnă un client în sensul articolului 4 alineatul (1) punctul 9 din Directiva 2014/65/UE;

8.

„client profesional” înseamnă un client profesional în sensul articolului 4 alineatul (1) punctul 10 din Directiva 2014/65/UE;

9.

„instrument financiar” înseamnă un instrument financiar în sensul articolului 4 alineatul (1) punctul 15 din Directiva 2014/65/UE;

10.

„operator de piață” înseamnă un operator de piață în sensul articolului 4 alineatul (1) punctul 18 din Directiva 2014/65/UE;

11.

„sistem multilateral” înseamnă un sistem multilateral în sensul articolului 4 alineatul (1) punctul 19 din Directiva 2014/65/UE;

12.

„operator independent” înseamnă un operator independent în sensul articolului 4 alineatul (1) punctul 20 din Directiva 2014/65/UE;

13.

„piață reglementată” înseamnă o piață reglementată în sensul articolului 4 alineatul (1) punctul 21 din Directiva 2014/65/UE;