20.5.2014

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 150/1

REGULAMENTUL (UE) NR. 510/2014 AL PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI AL CONSILIULUI

din 16 aprilie 2014

de stabilire a regimului comercial aplicabil anumitor mărfuri rezultate din transformarea produselor agricole și de abrogare a Regulamentelor (CE) nr. 1216/2009 și (CE) nr. 614/2009 ale Consiliului

PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 43 alineatul (2) și articolul 207 alineatul (2),

având în vedere propunerea Comisiei Europene,

după transmiterea proiectului de act legislativ către parlamentele naționale,

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European (1),

hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară (2),

întrucât:

(1)

Regulamentul (CE) nr. 1216/2009 al Consiliului (3) și Regulamentul (CE) nr. 614/2009 al Consiliului (4) ar trebui adaptate ca urmare a intrării în vigoare a Tratatului de la Lisabona și în special în ceea ce privește introducerea unei distincții între competențele Comisiei de a adopta acte delegate și competențele acesteia de a adopta acte de punere în aplicare. Adaptări suplimentare sunt necesare pentru îmbunătățirea clarității și transparenței textelor existente.

(2)	Până la 31 decembrie 2013, principalul instrument al politicii agricole comune („PAC”) prevăzut în Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE) a fost Regulamentul (CE) nr. 1234/2007 al Consiliului (5).

(3)

În cadrul reformei PAC, Regulamentul (CE) nr. 1234/2007 a fost înlocuit, cu efect de la 1 ianuarie 2014, cu Regulamentul (UE) nr. 1308/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (6). Regulamentele (CE) nr. 1216/2009 și (CE) nr. 614/2009 ar trebui să fie adaptate pentru a ține seama de respectivul regulament cu scopul de a menține coerența regimului comercial cu țările terțe pentru produsele agricole, pe de o parte, și pentru mărfurile rezultate din transformarea produselor agricole, pe de altă parte.

(4)

Anumite produse agricole sunt utilizate pentru a produce atât produse agricole transformate, cât și mărfuri care nu sunt menționate în anexa I la TFUE. Este necesar să se adopte măsuri atât în cadrul politicii agricole comune, cât și în cadrul politicii comerciale comune pentru a ține seama de impactul pe care îl are comerțul cu aceste produse și mărfuri asupra realizării obiectivelor articolului 39 din TFUE și de efectele pe care le au măsurile adoptate pentru punerea în aplicare a prevederilor articolului 43 din TFUE asupra poziției economice a respectivelor produse și mărfuri, date fiind diferențele dintre costurile de aprovizionare cu produse agricole din Uniune și de pe piața mondială.

(5)

În Uniune, se face distincție între produsele agricole incluse în anexa I la TFUE și produsele agricole transformate neincluse în respectiva anexă, pentru a ține seama de situațiile diferite ale agriculturii și ale industriei alimentare din Uniune. Aceeași distincție nu poate fi efectuată în anumite țări terțe cu care Uniunea încheie acorduri. Prin urmare, este necesar ca normele generale aplicabile produselor agricole transformate care nu sunt incluse în anexa I la TFUE să fie extinse la anumite produse agricole incluse în respectiva anexă, în cazul în care un acord internațional prevede asimilarea acestor două tipuri de produse.

(6)	Când în prezentul regulament se face referire la acorduri internaționale încheiate sau aplicate provizoriu de către Uniune în conformitate cu TFUE, acest lucru se referă la articolul 218 din TFUE.

(7)

Pentru a evita sau a contracara efectele prejudiciabile pe care importurile de anumite produse agricole transformate le-ar putea avea asupra pieței din Uniune și asupra eficienței politicii agricole comune, ar trebui să fie posibil ca importurile de astfel de produse să fie supuse achitării unei taxe suplimentare în funcție de îndeplinirea unor anumite condiții.

(8)

Ovalbumina și lactalbumina sunt produse agricole transformate care nu sunt incluse în anexa I la TFUE. Din motive de armonizare și simplificare, regimul comun de comercializare a ovalbuminei și lactalbuminei, astfel cum este stabilit în Regulamentul (CE) nr. 614/2009, ar trebui să fie integrat în regimul comercial aplicabil anumitor mărfuri rezultate din transformarea produselor agricole. Având în vedere faptul că, în mare măsură, ouăle pot fi înlocuite cu ovalbumină și, într-o anumită măsură, cu lactalbumină, regimul comercial pentru ovalbumină și lactalbumină ar trebui să corespundă cu cel stabilit pentru ouă.

(9)

Fără a se aduce atingere dispozițiilor specifice privind regimurile comerciale preferențiale în temeiul Regulamentului (UE) nr. 978/2012 al Parlamentului European și al Consiliului (7), precum și a altor regimuri comerciale autonome ale Uniunii, este necesar să se stabilească principalele norme care reglementează regimul comercial aplicabil produselor agricole transformate și al mărfurilor neincluse în anexa I rezultate din transformarea produselor agricole. De asemenea, este necesar să se prevadă stabilirea unor taxe și contingente tarifare reduse și acordarea de restituiri la export, în conformitate cu respectivele norme principale. Aceste norme și dispoziții ar trebui să țină seama de constrângerile referitoare la taxele de import și de subvențiile la export care rezultă din angajamentele acceptate de Uniune în cadrul acordurilor OMC și al acordurilor bilaterale.

(10)

Datorită legăturilor strânse dintre piețele pentru ovalbumină și lactalbumină și piața pentru ouă, ar trebui să fie posibil să se solicite prezentarea unei licențe de import pentru importurile de ovalbumină și lactalbumină și să se suspende regimurile de perfecționare activă pentru ovalbumină și lactalbumină, în cazul în care piața din Uniune pentru respectivele produse sau piața pentru ouă este perturbată sau susceptibilă de a fi perturbată de regimurile de perfecționare activă a ovalbuminei și a lactalbuminei. Ar trebui să fie posibil ca emiterea de licențe de import pentru ovalbumină și lactalbumină și punerea lor în liberă circulație să fie acoperite de o licență care să facă obiectul unor cerințe referitoare la originea, proveniența, autenticitatea și caracteristicile calitative ale acestora.

(11)

Pentru a lua în considerare evoluția schimburilor comerciale și a piețelor, necesitățile piețelor pentru ovalbumină și lactalbumină sau ale pieței pentru ouă și rezultatele supravegherii importurilor de ovalbumină și de lactalbumină, competența de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din TFUE ar trebui să fie delegată Comisiei în ceea ce privește normele care condiționează importul de ovalbumină și de lactalbumină și punerea în liberă circulație a acestor produse de prezentarea unei licențe de import, normele privind drepturile și obligațiile care decurg din această licență de import și din efectele sale juridice, cazurile în care se aplică o toleranță în privința respectării obligației menționate în licență, normele care să condiționeze eliberarea unei licențe de import și punerea în liberă circulație de prezentarea unui document emis de către o țară sau o entitate terță, care să certifice, printre altele, originea, proveniența, autenticitatea și caracteristicile calitative ale produselor, norme privind transferul de licențe de import sau restricțiile referitoare la un astfel de transfer, cazurile în care nu este necesară prezentarea unei licențe de import și cazurile în care este sau nu necesară constituirea unei garanții pentru a asigura faptul că produsele sunt importate în timpul perioadei de valabilitate a licenței.

(12)

Anumite produse agricole transformate neincluse în anexa I la TFUE sunt obținute utilizând produse agricole care sunt supuse politicii agricole comune. Taxele aplicate importurilor acestor produse agricole transformate ar trebui să compenseze diferența dintre prețurile de pe piața mondială și prețurile de pe piața din Uniune pentru produsele agricole utilizate în cadrul producției lor, asigurând, totodată, competitivitatea industriei prelucrătoare vizate.

(13)

În temeiul anumitor acorduri internaționale, se acordă reducerea sau eliminarea progresivă a taxelor de import pentru produsele agricole transformate în ceea ce privește componenta agricolă, taxele suplimentare pentru zahăr și făină și taxa ad valorem în cadrul politicii comerciale a Uniunii. Ar trebui să fie posibil ca aceste reduceri să fie stabilite în raport cu componentele agricole aplicabile schimburilor comerciale nepreferențiale.

(14)

Componenta agricolă a taxei de import ar trebui să compenseze diferența dintre prețul produselor agricole utilizate în cadrul producției de produse agricole transformate în chestiune de pe piața mondială și de pe piața din Uniune. Prin urmare, este necesară menținerea unei legături strânse între calculul componentei agricole din taxa de import aplicabilă produselor agricole transformate și cel aplicabil produselor agricole importate în stare nemodificată.

(15)

Pentru punerea în aplicare a acordurilor internaționale care prevăd reducerea sau eliminarea progresivă a taxelor de import asupra produselor agricole transformate care au la bază produse agricole specifice utilizate sau considerate ca fiind utilizate în producția de produse agricole transformate, competența de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din TFUE ar trebui să fie delegată Comisiei în ceea ce privește stabilirea unei liste a produselor agricole care se consideră a fi fost utilizate la fabricarea produselor agricole transformate, stabilirea cantităților echivalente și a normelor pentru convertirea altor produse agricole în cantitățile echivalente ale produselor agricole specifice considerate a fi fost utilizate, elementele necesare pentru calcularea componentei agricole reduse și a taxelor suplimentare reduse și metodele utilizate pentru calculul respectiv, precum și sumele neglijabile pentru care componentele agricole reduse și taxele suplimentare asupra zahărului și făinii sunt fixate la zero.

(16)

Pot fi acordate concesii tarifare de import pentru cantități nelimitate ale mărfurilor în cauză sau pentru cantități limitate care intră în cadrul unui contingent tarifar. În cazul în care, în temeiul anumitor acorduri internaționale, se acordă concesii tarifare în cadrul contingentelor tarifare, contingentele ar trebui să fie deschise și gestionate de către Comisie. Din motive practice, este esențial ca gestionarea părții neagricole a taxelor de import asupra mărfurilor pentru care au fost acordate preferințe tarifare să fie supuse acelorași norme ca și gestionarea componentei agricole.

(17)

Datorită legăturilor strânse dintre piața pentru ovalbumină și lactalbumină și piața pentru ouă, contingentele tarifare pentru ovalbumină și lactalbumină ar trebui să fie deschise și gestionate în același mod ca și cele pentru ouă în temeiul Regulamentului (UE) nr. 1308/2013. În cazul în care este necesar, metoda de gestionare ar trebui să țină cont de nevoile de aprovizionare ale pieței din Uniune și de necesitatea de a menține echilibrul acesteia și ar trebui să se bazeze pe metode utilizate în trecut, ținând seama de drepturile care decurg din acordurile OMC.

(18)

Pentru a asigura un acces echitabil pe piață al operatorilor și un tratament egal al acestora, pentru a ține seama de cerințele de aprovizionare ale pieței din Uniune și a menține echilibrul pieței respective, competența de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din TFUE ar trebui să fie delegată Comisiei în ceea ce privește condițiile care trebuie să fie îndeplinite pentru a depune o cerere în cadrul contingentului tarifar, normele referitoare la transferul de drepturi în cadrul contingentului tarifar, condiționarea participării la contingentul tarifar de constituirea unei garanții și caracteristicile specifice, cerințele sau restricțiile aplicabile contingentelor tarifare.

(19)

Pentru a asigura faptul că produsele exportate pot beneficia de un tratament special la importul într-o țară terță în anumite condiții, în temeiul acordurilor internaționale încheiate de Uniune în conformitate cu TFUE, Comisiei ar trebui să i se confere competența de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din TFUE în ceea ce privește normele prin care să li se solicite autorităților competente din statele membre să elibereze, la cerere și după controalele de rigoare, un document care să ateste îndeplinirea condițiilor pentru produsele care, în cazul în care sunt exportate, pot beneficia de un tratament special la importul într-o țară terță dacă sunt respectate anumite condiții.

(20)

Este posibil ca cererea de materii prime agricole a industriilor de transformare să nu poată fi acoperită pe deplin de materiile prime din Uniune, în condiții competitive. Regulamentul (CEE) nr. 2913/92 al Consiliului (8) admite astfel de mărfuri în regim de perfecționare activă sub rezerva îndeplinirii condițiilor economice definite de Comisie în Regulamentul (CEE) nr. 2454/93 (9). Regulamentul (CEE) nr. 2913/1992 urmează să fie înlocuit de Regulamentul (UE) nr. 952/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (10), dar numai cu începere de la 1 iunie 2016. Prin urmare, este adecvat ca în prezentul regulament să se facă referire la Regulamentul (CEE) nr. 2913/1992, în special având în vedere faptul că, în viitor, referirile la Regulamentul (CEE) nr. 2913/1992 ar trebui considerate referiri la Regulamentul (UE) nr. 952/2013. În anumite circumstanțe bine definite, condițiile economice ar trebui să fie considerate ca fiind îndeplinite pentru admiterea anumitor cantități de produse agricole în cadrul regimurilor de perfecționare activă. Respectivele cantități ar trebui să fie determinate pe baza unui bilanț de aprovizionare. Accesul echitabil la cantitățile disponibile, tratamentul egal al operatorilor și claritatea ar trebui să fie asigurate de un sistem de certificate de perfecționare activă eliberate de statele membre.

(21)

Pentru a asigura gestionarea prudentă și eficientă a regimurilor de perfecționare activă, luând în considerare situația pieței din Uniune a produselor în cauză și nevoile și practicile industriilor prelucrătoare, competența de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din TFUE ar trebui să fie delegată Comisiei în ceea ce privește o listă a produselor agricole pentru care ar putea fi eliberate certificate de perfecționare activă, drepturile care decurg din certificatele de perfecționare activă și efectele juridice ale acestora, dispozițiile referitoare la transferul drepturilor între operatori și normele necesare pentru fiabilitatea și eficacitatea sistemului de certificate de perfecționare activă în privința autenticității certificatului, a transferării sale sau a restricțiilor referitoare la un astfel de transfer.

(22)

Ar trebui să se prevadă acordarea de restituiri la export în limita fixată de angajamentele Uniunii față de OMC cu privire la anumite produse agricole folosite la fabricarea mărfurilor neincluse în anexa I la TFUE, pentru a nu penaliza producătorii mărfurilor respective pentru prețurile la care sunt obligați să se aprovizioneze ca rezultat al politicii agricole comune. Respectivele restituiri ar trebui să acopere numai diferența dintre prețul unui produs agricol pe piața din Uniune și cel de pe piața mondială. Regimurile respective ar trebui să fie stabilite, prin urmare, ca făcând parte din acordurile comerciale pentru anumite mărfuri care provin din transformarea produselor agricole.

(23)

Lista mărfurilor neincluse în anexa I care sunt eligibile pentru restituiri la export ar trebui să fie stabilită ținând seama de impactul diferenței dintre prețurile produselor agricole utilizate pentru fabricarea acestora de pe piața Uniunii și de pe piața mondială și de nevoia de a compensa integral sau parțial această diferență pentru a facilita exportul produselor agricole utilizate pentru fabricarea mărfurilor neincluse în anexa I.

(24)

Este necesar să se verifice că nu se acordă nicio restituire la export mărfurilor importate neincluse în anexa I puse în liberă circulație care sunt reexportate, exportate după transformare sau încorporate în alte mărfuri neincluse în anexa I. În ceea ce privește cerealele, orezul, laptele și produsele lactate sau ouăle de import puse în liberă circulație, este necesar să se verifice că nu se acordă niciun fel de subvenție atunci când mărfurile sunt exportate după transformare sau încorporate în mărfuri neincluse în anexa I.

(25)

Ratele restituirilor la export pentru produsele agricole exportate sub formă de mărfuri neincluse în anexa I ar trebui să fie stabilite în funcție de aceleași norme și modalități practice și în conformitate cu aceeași procedură ca și ratele restituirilor la export pentru produsele agricole exportate sub formă neprelucrată în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 1308/2013 și cu Regulamentul (UE) nr. 1370/2013 al Consiliului (11).

(26)

Având în vedere, pe de o parte, relațiile strânse care există între mărfurile neincluse în anexa I și produsele agricole care sunt folosite la producerea acestor mărfuri neincluse în anexa I și, pe de altă parte, diferențele dintre aceste mărfuri și produse, este necesar să se prevadă aplicarea normelor orizontale referitoare la restituirile la export, stabilite în Regulamentul (UE) nr. 1308/2013, pentru mărfurile neincluse în anexa I.

(27)

Pentru a ține seama de procesele de producție specifice și de cerințele comerciale ale mărfurilor neincluse în anexa I care incorporează anumite produse agricole, competența de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din TFUE ar trebui să fie delegată Comisiei, în vederea stabilirii normelor referitoare la normele privind caracteristicile mărfurilor neincluse în anexa I destinate a fi exportate și ale produselor agricole utilizate în producția acestora, normele referitoare la determinarea restituirilor la export pentru anumite produse agricole exportate după transformarea în mărfuri neincluse în anexa I, normele referitoare la dovezile necesare pentru a arăta compoziția mărfurilor neincluse în anexa I exportate, normele prin care se solicită o declarație privind utilizarea anumitor produse agricole importate, normele referitoare la asimilarea produselor agricole cu produsele de bază și la determinarea cantității de referință a fiecărui produs de bază, precum și la aplicarea normelor orizontale privind restituirile la export pentru produse agricole la mărfurile neincluse în anexa I.

(28)

Conformitatea cu limitele de export care decurg din acordurile internaționale încheiate sau aplicate provizoriu de Uniune în conformitate cu TFUE ar trebui să fie asigurată prin emiterea de certificate de restituire pentru perioadele de referință prevăzute în acorduri, ținând seama de suma anuală prevăzută pentru micii exportatori.

(29)	Restituirile la export ar trebui acordate până la concurența sumei totale disponibile, în funcție de situația particulară a comerțului cu mărfuri neincluse în anexa I. Sistemul de certificate de restituire ar trebui să faciliteze gestionarea eficientă a sumelor de restituiri.

(30)

Ar trebui să se adopte dispoziții pentru certificatele de restituire eliberate de statele membre, care să fie valabile în întreaga Uniune și pentru ca eliberarea acestora să fie condiționată de depunerea unei garanții prin care se asigură faptul că operatorul va solicita restituiri. În cadrul sistemului de stabilire a avansurilor, ar trebui să fie stabilite norme pentru acordarea restituirilor pentru toate ratele de restituire aplicabile și pentru cererea și eliberarea de garanții.

(31)

Pentru a monitoriza cheltuielile privind restituirile la export și punerea în aplicare a sistemului de certificate de restituire, competența de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din TFUE ar trebui să fie delegată Comisiei în ceea ce privește normele referitoare la drepturile și obligațiile care decurg din certificatele de restituire, normele referitoare la transferul acestora sau restricțiile referitoare la un astfel de transfer, cazurile și situațiile în care prezentarea unui certificat de restituire sau depunerea unei garanții nu este necesară și referitoare la toleranța în limitele căreia obligația de a depune o cerere de restituire nu se aplică.

(32)

Atunci când se ia în considerare impactul măsurilor specifice referitoare la restituirile la export, ar trebui să se țină seama de întreprinderile care prelucrează produse agricole în general și de situația întreprinderilor mici și mijlocii în special. Având în vedere nevoile specifice ale micilor exportatori, o sumă globală ar trebui să fie alocată acestora pentru fiecare exercițiu bugetar și ei ar trebui să fie scutiți de obligația de a prezenta certificate de restituire în temeiul regimului de restituiri la export.

(33)

În cazul în care, în temeiul Regulamentului (UE) nr. 1308/2013 se adoptă măsuri privind exportul unui produs agricol și există riscul ca exportul unor mărfuri neincluse în anexa I cu un conținut ridicat de produse agricole să împiedice realizarea obiectivului urmărit de măsurile respective, competența de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din TFUE ar trebui să fie delegată Comisiei, în vederea prevederii adoptării unor măsuri echivalente cu privire la exporturile de astfel de mărfuri neincluse în anexa I, respectându-se totodată obligațiile care decurg din acorduri internaționale.

(34)

În temeiul anumitor acorduri internaționale, Uniunea ar putea limita taxele de import și sumele plătibile la export pentru a compensa, integral sau parțial, diferențele dintre prețul produselor agricole utilizate în producția de produse agricole transformate și cel al mărfurilor neincluse în anexa I în chestiune. Pentru respectivele produse agricole transformate și mărfuri neincluse în anexa I, este necesar să se stabilească faptul că sumele respective trebuie să fie determinate în comun, ca fiind un element din taxa globală și trebuie să compenseze diferențele dintre prețurile produselor agricole care trebuie luate în considerare pe piața țării sau regiunii în chestiune și pe piața din Uniune.

(35)

Întrucât compoziția produselor agricole transformate și a mărfurilor neincluse în anexa I poate fi relevantă pentru aplicarea corespunzătoare a regimurilor comerciale prevăzute în prezentul regulament, ar trebui să fie posibilă stabilirea elementelor lor constitutive prin efectuarea de analize calitative și cantitative.

(36)

Pentru a pune în aplicare acordurile internaționale încheiate de către Uniune și a asigura claritatea și coerența cu modificările la Regulamentul (CEE) nr. 2658/87 al Consiliului (12), competența de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din TFUE ar trebui să fie delegată Comisiei în ceea ce privește suplimentarea și modificarea anumitor elemente neesențiale ale prezentului regulament și ale anexelor sale în aceste scopuri.

(37)	Ar trebui să se adopte dispoziții pentru ca statele membre să furnizeze Comisiei și celorlalte state membre informațiile necesare pentru punerea în aplicare a regimului comercial pentru produsele agricole transformate și mărfurile neincluse în anexa I.

(38)

Pentru a asigura integritatea sistemelor de informare și autenticitatea și lizibilitatea documentelor și datelor aferente transmise, competența de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din TFUE ar trebui să fie delegată Comisiei în ceea ce privește definirea naturii și a tipului de informații care urmează a fi notificate, a categoriilor de date care trebuie prelucrate, a perioadelor maxime de păstrare și a scopului prelucrării, a drepturilor de acces la informații sau sisteme de informații și a condițiilor de publicare a acestor informații.

(39)

Se aplică dreptul Uniunii privind protecția persoanelor fizice cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date, în special Directiva 95/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului (13) și Regulamentul (CE) nr. 45/2001 al Parlamentului European și al Consiliului (14).

(40)

Pentru a evita sarcinile administrative inutile pentru operatori și autoritățile naționale, competența de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din TFUE ar trebui să fie delegată Comisiei în ceea ce privește stabilirea unui prag sub care sumele nu ar trebui să fie percepute sau acordate în ceea ce privește taxele de import, taxele de import suplimentare, taxelor de import reduse, restituirile la export și sumele care trebuie percepute sau plătite pentru compensarea unui preț stabilit în comun.

(41)

Având în vedere relațiile strânse care există între mărfurile neincluse în anexa I și produsele agricole care sunt folosite la producerea acestor mărfuri neincluse în anexa I, este necesar să se prevadă aplicarea mutatis mutandis a normelor orizontale privind garanțiile, controalele, verificarea și sancțiunile stabilite și adoptate în temeiul Regulamentului (UE) nr. 1306/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (15) la mărfurile neincluse în anexa I.

(42)

Pentru a asigura aplicarea normelor orizontale adoptate în temeiul Regulamentului (UE) nr. 1306/2013 la licențele de import și contingentele tarifare pentru produsele agricole transformate și la restituirile la export și certificatele de restituire pentru mărfurile neincluse în anexa I, competența de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din TFUE ar trebui să fie delegată Comisiei în ceea ce privește adaptarea, în mod corespunzător, a normelor orizontale privind garanțiile, controalele, verificarea și sancțiunile adoptate în temeiul respectivului regulament.

(43)

Atunci când adoptă acte delegate în conformitate cu articolul 290 din TFUE, este deosebit de important ca, în cursul activităților sale pregătitoare prealabile adoptării actelor delegate, Comisia să realizeze consultări adecvate, inclusiv la nivel de experți. În cursul pregătirii și a elaborării actelor delegate, Comisia ar trebui să asigure transmiterea simultană, adecvată și la timp a documentelor relevante către Parlamentul European și Consiliu.

(44)

În vederea asigurării unor condiții uniforme pentru punerea în aplicare a prezentului regulament în ceea ce privește importurile, ar trebui să fie conferite Comisiei competențe de executare în ceea ce privește măsurile de determinare a produselor agricole transformate cărora ar trebui să le fie aplicate taxe de import suplimentare pentru a preveni sau contracara efectele prejudiciabile asupra pieței din Uniune, măsurile pentru aplicarea acestor taxe de import suplimentare vizând termenele-limită pentru a face dovada prețului de import, pentru prezentarea probelor documentare și pentru determinarea nivelului taxelor de import suplimentare, măsurile pentru stabilirea prețurilor reprezentative și a volumelor de activare în scopul aplicării taxelor de import suplimentare, măsurile privind formatul și conținutul licenței de import pentru ovalbumină și lactalbumină, privind depunerea cererilor și eliberarea și utilizarea acestor licențe de import, privind perioada lor de validitate, privind procedura pentru constituirea unei garanții pentru respectivele licențe și valoarea acesteia, privind dovada îndeplinirii condițiilor de utilizare a acestor licențe, privind nivelul de toleranță în ceea ce privește respectarea obligației de a importa cantitatea menționată în licența de import și privind eliberarea unor licențe de import înlocuitoare și a unor duplicate ale licențelor, măsuri privind tratamentul acordat licențelor de import de către statele membre și privind schimbul de informații necesare pentru gestionarea sistemului de licențe de import pentru ovalbumină și lactalbumină, inclusiv procedurile referitoare la asistența administrativă specifică dintre statele membre, la calcularea taxelor de import și la fixarea nivelului taxelor de import pentru produsele agricole transformate în cadrul punerii în aplicare a acordurilor internaționale.

(45)

În vederea asigurării unor condiții uniforme pentru punerea în aplicare a prezentului regulament în ceea ce privește importurile, ar trebui să fie conferite Comisiei competențe de executare și în ceea ce privește măsurile de stabilire a cantităților fixe de produse agricole considerate a fi fost utilizate în producția de produse agricole transformate în scopul reducerii sau eliminării progresive a taxelor de import aplicabile regimurilor comerciale preferențiale și stabilirea cerințelor documentare adecvate, a contingentelor tarifare anuale și a metodei de administrare care urmează să fie folosită pentru importul de produse agricole transformate și de anumite produse agricole în conformitate cu angajamentele internaționale ale Uniunii, procedurile privind aplicarea unor dispoziții specifice stipulate în acordurile internaționale sau un act prin care se adoptă regimul importurilor sau exporturilor, în special în ceea ce privește garanțiile care acoperă natura, proveniența și originea produselor, recunoașterea documentului utilizat pentru verificarea acestor garanții, prezentarea unui document eliberat de către țara exportatoare și privind destinația și utilizarea produselor, măsurile privind perioada de validitate a licențelor de import, procedura pentru constituirea unei garanții și valoarea acesteia, utilizarea acestor licențe de import și, după caz, măsurile specifice legate, în special, de condițiile în care trebuie depuse cererile de import și acordate autorizațiile în limita contingentelor tarifare și a cerințelor documentare adecvate.

(46)

În vederea asigurării unor condiții uniforme pentru punerea în aplicare a prezentului regulament în ceea ce privește importurile și regimul de perfecționare activă, ar trebui să fie conferite Comisiei competențe de executare și în ceea ce privește măsurile pentru gestionarea procesului prin care se garantează că nu sunt depășite cantitățile disponibile în interiorul contingentelor tarifare și măsurile care vizează realocarea cantităților neutilizate ale contingentelor tarifare, măsurile de salvgardare împotriva importurilor în Uniune în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 260/2009 al Consiliului (16) și cu Regulamentul (CE) nr. 625/2009 al Consiliului (17) sau măsurile de salvgardare prevăzute în acordurile internaționale, măsurile privind cantitatea de produse agricole pentru care pot fi eliberate certificate de perfecționare activă, măsurile privind punerea în aplicare a sistemului de certificate de perfecționare activă în ceea ce privește documentele și procedurile necesare pentru introducerea cererii și eliberarea certificatelor de perfecționare activă, privind gestionarea certificatelor de perfecționare activă de către statele membre și procedurile referitoare la asistența administrativă între statele membre, măsurile care limitează cantitățile pentru care pot fi eliberate certificate de perfecționare activă, respingând cantitățile solicitate pentru aceste certificate și suspendând introducerea de cereri de certificate de perfecționare activă atunci când sunt solicitate cantități importante și măsurile care suspendă recursul la regimul de perfecționare activă pentru ovalbumină și lactalbumină.

(47)

În vederea asigurării unor condiții uniforme pentru punerea în aplicare a prezentului regulament în ceea ce privește exporturile, ar trebui să fie acordate Comisiei competențe de executare în ceea ce privește măsurile privind aplicarea ratei de restituire, privind calcularea restituirilor la export, privind asimilarea anumitor produse cu produsele de bază și determinarea cantității de referință a produselor de bază, privind solicitarea, emiterea și gestionarea certificatelor pentru exportul anumitor mărfuri neincluse în anexa I către anumite destinații atunci când acest lucru este prevăzut într-un acord internațional încheiat sau aplicat provizoriu de Uniune în conformitate cu TFUE și privind tratamentul rezervat dispariției produselor și pierderilor de cantități în cursul procesului de producție și tratamentul produselor derivate.

(48)

În vederea asigurării unor condiții uniforme pentru punerea în aplicare a prezentului regulament în ceea ce privește exporturile, ar trebui să fie acordate Comisiei competențe de executare în ceea ce privește măsurile care definesc procedurile de declarare și dovezile necesare pentru a arăta compoziția mărfurilor neincluse în anexa I exportate necesare pentru punerea în aplicare a sistemului de acordare de restituiri la export, dovezile simplificate necesare pentru a arăta sosirea la destinație în cazul unor restituiri diferențiate, măsurile privind aplicarea unor dispoziții orizontale referitoare la restituirile la export pentru mărfurile neincluse în anexa I, măsurile privind punerea în aplicare a sistemului de certificate de restituire la export în ceea ce privește depunerea cererii pentru certificatul de restituire, formatul și conținutul acesteia, formatul, conținutul și perioada de valabilitate a certificatului de restituire, procedura de depunere a cererilor și de eliberare a certificatelor de restituire și pentru utilizarea acestora, procedura pentru constituirea unei garanții și valoarea acesteia, nivelul de toleranță pentru volumul restituirii la export care nu a fost solicitată și elementele de probă a îndeplinirii obligațiilor care decurg din certificatul de restituire.

(49)

În vederea asigurării unor condiții uniforme pentru punerea în aplicare a prezentului regulament în ceea ce privește exporturile și anumite dispoziții generale, ar trebui să fie acordate Comisiei competențe de executare în ceea ce privește măsurile privind tratamentul aplicat certificatelor de restituire de către statele membre și schimbul de informații și asistența administrativă specifică între statele membre în ceea ce privește certificatele de restituire, măsurile privind stabilirea sumei globale alocate micilor exportatori și plafonul individual de scutire pentru prezentarea certificatelor de restituire, măsurile privind eliberarea certificatelor de restituire de înlocuire și a duplicatelor pentru certificatele de restituire, măsurile care limitează suma pentru care pot fi eliberate certificate de restituire, respingând sumele solicitate pentru aceste certificate și suspendând introducerea de cereri de certificate de restituire atunci când se solicită cantități care depășesc cantitățile disponibile fixate în temeiul angajamentelor rezultate din acorduri internaționale, normele procedurale și criteriile tehnice necesare pentru aplicarea altor măsuri legate de exporturi, măsurile privind fixarea taxelor aplicabile în cazul compensării directe din cadrul regimului comercial preferențial și sumele aferente care trebuie plătite pentru exporturile către țara sau regiunea vizată, măsurile care garantează că produsele agricole transformate declarate la export în temeiul unui acord comercial preferențial nu sunt, de fapt, exportate în temeiul unui acord nepreferențial sau viceversa, măsurile privind metodele de analiză calitativă și cantitativă a produselor agricole transformate și a mărfurilor neincluse în anexa I, dispozițiile tehnice necesare pentru identificarea lor și procedurile utilizate în scopul clasificării lor în Nomenclatura combinată.

(50)

(51)

Având în vedere natura lor specială, actele de punere în aplicare referitoare la măsurile care vizează stabilirea prețurilor reprezentative și a volumelor de activare în scopul aplicării taxelor de import suplimentare și a nivelului taxelor de import în conformitate cu angajamentele internaționale ale Uniunii, măsurile care limitează cantitățile pentru care pot fi eliberate certificate de perfecționare activă și certificate de restituire, respingând cantitățile solicitate pentru aceste certificate și suspendând introducerea de cereri pentru aceste certificate și măsurile pentru gestionarea procesului care garantează faptul că nu sunt depășite cantitățile disponibile în cadrul contingentelor tarifare și care vizează realocarea cantităților neutilizate din contingentul tarifar ar trebui să fie adoptate fără a se aplica Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului (18). Toate celelalte acte de punere în aplicare care intră sub incidența prezentului regulament ar trebui adoptate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 182/2011.

(52)

Procedura de examinare ar trebui să fie folosită pentru actele de punere în aplicare care se adoptă în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 182/2011, dat fiind faptul că actele respective se referă la PAC, astfel cum se prevede la articolul 2 alineatul (2) litera (b) punctul (ii) din regulamentul respectiv.

(53)

Comisia ar trebui să adopte acte de punere în aplicare imediat aplicabile dacă, în cazuri temeinic justificate, referitoare la măsurile de salvgardare împotriva importurilor de produse agricole transformate în Uniune sau la o perturbare sau o posibilă perturbare a pieței Uniunii care impune suspendarea utilizării prelucrării sau a regimului de perfecționare activă pentru ovalbumină și lactalbumină, motive urgente justificate în mod corespunzător impun acest lucru.

(54)

În conformitate cu principiul proporționalității, este necesar și adecvat pentru îndeplinirea obiectivelor prezentului regulament să fie stabilit regimul comercial aplicabil anumitor mărfuri rezultate din transformarea produselor agricole. Prezentul regulament nu depășește ceea ce este necesar pentru realizarea obiectivelor urmărite, în conformitate cu articolul 5 alineatul (4) din Tratatul privind Uniunea Europeană.

(55)

În vederea menținerii acestui status-quo, prezentul regulament ar trebui să conțină anexe cuprinzând fiecare următoarele: o listă cu produse agricole transformate, care înlocuiește anexa II la Regulamentul (CE) nr. 1216/2009; o listă cu mărfurile neincluse în anexa I, care înlocuiește anexa II la Regulamentul (UE) nr. 578/2010 al Comisiei (19) și anexa XX la Regulamentul (CE) nr. 1234/2007; o listă cu produse de bază utilizate pentru fabricarea mărfurilor neincluse în anexa I, care înlocuiește anexa I la Regulamentul (UE) nr. 578/2010; o listă cu produse agricole transformate cărora le pot fi aplicate taxe de import suplimentare, care înlocuiește anexa III la Regulamentul (CE) nr. 1216/2009; și o listă cu produse agricole utilizate pentru fabricarea produselor agricole transformate, care înlocuiește anexa I la Regulamentul (CE) nr. 1216/2009.

(56)	În consecință, Regulamentul (CE) nr. 1216/2009 și Regulamentul (CE) nr. 614/2009 ar trebui să fie abrogate.

(57)

Având în vedere faptul că, înaintea intrării în vigoare a prezentului regulament, coerența necesară a fost asigurată prin dispozițiile tranzitorii de la articolul 230 alineatul (1) al doilea paragraf litera (i) din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013, prezentul regulament ar trebui să înceapă să se aplice cât mai curând posibil după adoptarea regulamentelor din pachetul de reformare a PAC, respectându-se totodată în totalitate interesele legate de securitatea juridică și așteptările legitime ale operatorilor economici,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

CAPITOLUL I

OBIECT, DOMENIU DE APLICARE ȘI DEFINIȚII

Articolul 1

Obiect și domeniu de aplicare

Prezentul regulament stabilește regimul comercial aplicabil importurilor de produse agricole transformate și exporturilor de mărfuri neincluse în anexa I și al produselor agricole încorporate în respectivele mărfuri neincluse în anexa I.

Prezentul regulament se aplică, de asemenea, importurilor de produse agricole acoperite de un acord internațional încheiat sau aplicat în mod provizoriu de către Uniune în conformitate cu TFUE și care prevede asimilarea acestor produse cu produsele agricole transformate care fac obiectul unui comerț preferențial.

Articolul 2

Definiții

În sensul prezentului regulament, se aplică următoarele definiții:

(a)	„produse agricole” înseamnă produsele menționate la articolul 1 din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013;

(b)	„produse agricole transformate” înseamnă produsele enumerate în anexa I la prezentul regulament;

(c)	„mărfuri neincluse în anexa I” înseamnă acele produse neincluse în anexa I la TFUE care sunt enumerate în prima și a doua coloană din anexa II la prezentul regulament;

(d)	„produse de bază” înseamnă produsele agricole enumerate în anexa III la prezentul regulament;

(e)

„componentă agricolă” înseamnă fie partea taxei de import aplicabile produselor agricole transformate corespunzătoare taxelor de import aplicabile produselor agricole enumerate în anexa V la prezentul regulament, fie, dacă este relevant, taxele reduse aplicabile produselor agricole provenite din țările vizate pentru cantitățile de produse agricole utilizate sau considerate a fi fost utilizate;

(f)	„componentă neagricolă” înseamnă partea din impunerea care corespunde taxei din Tariful vamal comun din care se scade componenta agricolă definită la litera (e);

(g)

„taxe suplimentare pe zahăr și făină” înseamnă taxa suplimentară pe zahăr (AD S/Z) și taxa suplimentară pe făină (AD F/M) astfel cum sunt menționate în partea I secțiunea 1 punctul B.6 din anexa I la Regulamentul (CEE) nr. 2658/87 și prezentate în partea a treia secțiunea I anexa 1 tabelul 2 din anexa I la respectivul regulament;

(h)	„taxă ad valorem” înseamnă acea parte din taxa de import exprimată sub formă de procentaj al valorii vamale;

(i)	„grupul de produse nr. 1” înseamnă zer praf, sub formă de granule sau alte forme solide, fără adaos de zahăr sau alți îndulcitori, cu codurile NC ex 0404 10 02-NC ex 0404 10 16;

(j)	„grupul de produse nr. 2” înseamnă lapte praf, sub formă de granule sau alte forme solide, fără adaos de zahăr sau alți îndulcitori, cu un conținut de grăsimi de maximum 1,5 % din greutate, altul decât cel din ambalaje directe cu un conținut net de cel mult 2,5 kg, cu codul NC ex 0402 10 19;

(k)	„grupul de produse nr. 3” înseamnă lapte praf, sub formă de granule sau alte forme solide, fără adaos de zahăr sau alți îndulcitori, cu un conținut de grăsimi de 26 % din greutate, altul decât cel din ambalaje directe cu un conținut net de cel mult 2,5 kg, cu codul NC ex 0402 21 18;

(l)	„grupul de produse nr. 6” înseamnă unt cu un conținut de grăsimi de 82 % din greutate, cu codul NC ex 0405 10.

CAPITOLUL II

IMPORTURILE DE PRODUSE AGRICOLE TRANSFORMATE

SECȚIUNEA I

Dispoziții generale privind importurile

Subsecțiunea I

Taxe de import pentru produsele agricole transformate

Articolul 3

Componente ale taxelor de import

(1) Pentru produsele agricole transformate enumerate în tabelul 1 din anexa I, taxele de import stabilite în Tariful vamal comun constau dintr-o componentă agricolă care nu face parte dintr-o taxă ad valorem și o componentă neagricolă care este o taxă ad valorem.

(2) Pentru produsele agricole transformate enumerate în tabelul 2 din anexa I, taxele de import stabilite în Tariful vamal comun constau dintr-o taxă ad valorem și o componentă agricolă care face parte din taxa ad valorem. Dacă nu există o taxă ad valorem pentru produsele agricole transformate enumerate în tabelul 2 din anexa I, componenta agricolă pentru aceste produse este considerată a fi o parte a taxei specifice aplicate respectivelor produse.

Articolul 4

Rata maximă a taxei de import

(1) În cazul în care o rată maximă a taxei trebuie să fie aplicată, metoda de calcul pentru determinarea acestei rate maxime a taxei este stabilită în Tariful vamal comun în temeiul articolului 31 din TFUE.

(2) În cazul în care, pentru produsele agricole transformate enumerate în tabelul 1 din anexa I, rata maximă a taxei cuprinde o taxă suplimentară pe zahăr și făină, metoda de calcul pentru a determina această taxă suplimentară este stabilită în Tariful vamal comun în temeiul articolului 31 din TFUE.

Articolul 5

Taxe de import suplimentare pentru prevenirea sau contracararea efectelor prejudiciabile asupra pieței din Uniune

(1) Comisia poate adopta acte de punere în aplicare pentru a determina produsele agricole transformate enumerate în anexa IV la care, atunci când sunt importate cu rata taxei vamale stabilite în Tariful vamal comun, se aplică o taxă de import suplimentară. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă numai pentru a evita sau contracara efectele prejudiciabile asupra pieței din Uniune care ar putea rezulta din importurile respective și dacă:

(a)	importurile sunt efectuate la un preț inferior nivelului notificat de Uniune către OMC („prețul de activare”); sau

(b)	volumul importurilor unui an dat depășește un anumit nivel („volumul de activare”).

Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 44 alineatul (2).

(2) În conformitate cu alineatul (1), nu se impun taxe de import suplimentare dacă importurile nu riscă să perturbe piața din Uniune sau dacă efectele unor astfel de taxe de import suplimentare ar fi disproporționate în raport cu obiectivul vizat.

(3) În sensul alineatului (1) litera (a), prețurile la import sunt stabilite pe baza prețurilor CIF de import pentru lotul în cauză.

Prețurile CIF de import se verifică prin comparație cu prețurile reprezentative ale produsului de pe piața internațională sau de pe piața de import a Uniunii pentru produsul respectiv.

Prețurile reprezentative sunt determinate la intervale regulate pe baza datelor colectate în cadrul sistemului de supraveghere comunitară stabilit în temeiul articolului 308d din Regulamentul (CEE) nr. 2454/93 al Comisiei (20).

(4) Volumul de activare se bazează pe posibilitățile de acces la piață definite ca importuri exprimate ca procent din consumul intern corespunzător în cursul celor trei ani anteriori anului în care efectele prejudiciabile prevăzute la alineatul (1) apar sau riscă să apară.

(5) Comisia ar putea adopta acte de punere în aplicare conținând măsurile necesare pentru aplicarea acestui articol, în special în ceea ce privește termenele-limită pentru a dovedi prețul de import și prezentarea unor probe documentare. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 44 alineatul (2).

(6) Comisia poate adopta acte de punere în aplicare fără aplicarea procedurii menționate la articolul 44 alineatul (2) sau (3), în ceea ce privește produsele identificate în conformitate cu alineatul (1) pentru:

(a)	stabilirea prețurilor reprezentative și a volumelor de activare în scopul aplicării taxelor de import suplimentare;

(b)	stabilirea nivelului taxelor de import suplimentare aplicate în conformitate cu normele stabilite în cadrul unor acorduri internaționale încheiate sau aplicate în mod provizoriu de către Uniune în conformitate cu TFUE.

(7) Comisia publică prețurile de activare vizate la alineatul (1) litera (a) în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Subsecțiunea II

Importul de ovalbumină și de lactalbumină

Articolul 6

Licențe de import pentru ovalbumină și lactalbumină

(1) Importul pentru punerea în liberă circulație a ovalbuminei și lactalbuminei poate fi condiționat de prezentarea unei licențe de import, în cazul în care acea licență este necesară pentru gestionarea piețelor în cauză și, în special, pentru monitorizarea comerțului cu aceste produse.

(2) Fără a aduce atingere măsurilor luate în conformitate cu articolul 14, statele membre eliberează licențele de import menționate la alineatul (1) oricărui solicitant stabilit în Uniune, indiferent de locul în care este stabilit solicitantul, cu excepția cazului în care un act adoptat în conformitate cu articolul 43 alineatul (2) din TFUE conține dispoziții contrare.

(3) Licențele de import la care se face referire în alineatul (1) sunt valabile în întreaga Uniune.

(4) Eliberarea licențelor de import prevăzute la alineatul (1) și punerea în liberă circulație a mărfurilor reglementate de licență pot fi supuse unor cerințe în ceea ce privește originea și proveniența produsului vizat și prezentarea unui document emis de o țară terță sau de o entitate care certifică, inter alia, originea, proveniența, autenticitatea și caracteristicile calitative ale produselor.

Articolul 7

Garanție referitoare la licențele de import

(1) Eliberarea licențelor de import menționate la articolul 6 poate avea loc după constituirea unei garanții prin care se asigură faptul că operatorul economic va importa produsele în perioada de valabilitate a licenței de import.

(2) Garanția este pierdută integral sau parțial dacă produsele nu sunt importate în cursul perioadei de validitate a licenței de import.

(3) Cu toate acestea, garanția nu este pierdută dacă produsele nu au putut fi importate în cursul acestei perioade din motive de forță majoră sau în cazul în care cantitatea care nu a fost importată în cursul acestei perioade se află în limitele nivelului de toleranță.

Articolul 8

Competențe delegate

Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 42 în ceea ce privește:

(a)	normele care condiționează importul de ovalbumină și de lactalbumină pentru punerea în liberă circulație de prezentarea unei licențe de import;

(b)	normele referitoare la drepturile și obligațiile care decurg din licența de import și efectele juridice ale acesteia;

(c)	cazurile în care se aplică o toleranță în privința respectării obligației de a importa cantitatea menționată în licență sau cazurile în care originea trebuie indicată în licență;

(d)

normele referitoare la emiterea licenței de import sau normele care condiționează punerea în liberă circulație a mărfurilor acoperite de licență de prezentarea unui document emis de o țară terță sau de o entitate care certifică, inter alia, originea, proveniența, autenticitatea și caracteristicile calitative ale produselor;

(e)	normele privind transferul licenței de import sau restricțiile referitoare la un astfel de transfer;

(f)	cazurile în care prezentarea unei licențe de import nu este necesară;

(g)	normele care condiționează eliberarea licențelor de import menționate la articolul 6 de constituirea unei garanții.

Articolul 9

Competențe de punere în aplicare

Comisia adoptă, atunci când este necesar, acte de punere în aplicare, cu privire la:

(a)	formatul și conținutul licenței de import;

(b)	depunerea cererilor de licențe de import, eliberarea respectivelor licențe și utilizarea lor;

(c)	perioada de valabilitate a licenței de import, valoarea și procedura de constituire a garanției;

(d)	dovezile necesare pentru a arăta respectarea cerințelor referitoare la utilizarea licențelor de import;

(e)	nivelul de toleranță cu privire la respectarea obligației de a importa cantitatea menționată în licența de import;

(f)	emiterea licențelor de import înlocuitoare și a licențelor de import duplicate;

(g)	tratarea licențelor de import de către statele membre și schimburile de informații necesare în vederea gestionării sistemului, inclusiv procedurile referitoare la asistența administrativă specifică dintre statele membre.

Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 44 alineatul (2).

SECȚIUNEA II

Schimburile comerciale preferențiale

Subsecțiunea I

Reducerea taxelor de import

Articolul 10

Reducerea și eliminarea progresivă a componentelor agricole, a taxelor ad valorem și a taxelor suplimentare

(1) În cazul în care un acord internațional încheiat sau aplicat în mod provizoriu de către Uniune în conformitate cu TFUE:

(a)	prevede o reducere sau reduceri consecutive conducând la eliminarea progresivă a taxelor de import pentru produsele agricole transformate; și

(b)

stabilește produsele eligibile pentru aceste reduceri, cantitățile de mărfuri, valoarea contingentelor cărora li se aplică aceste reduceri, metoda de calculare a acestor cantități sau valori sau factorii de determinare a reducerii componentei agricole, în taxele suplimentare pentru zahăr și făină sau în taxa ad valorem,

componenta agricolă, taxele suplimentare pentru zahăr și făină sau taxa ad valorem pot face obiectul reducerii sau reducerilor consecutive care să ducă la o eliminare progresivă prevăzute în cazul taxelor de import pentru produsele agricole transformate.

În sensul prezentului articol, componenta agricolă poate include și elementul agricol astfel cum este menționat în prima parte secțiunea I punctul B.1 din anexa I la Regulamentul (CEE) nr. 2658/87 și stabilit în partea a treia secțiunea I anexa 1 tabelul 2 din anexa I la respectivul regulament.

(2) În cazul în care un acord internațional încheiat sau aplicat în mod provizoriu de către Uniune în conformitate cu TFUE prevede o reducere sau o eliminare progresivă a componentelor agricole în ceea ce privește produsele incluse în tabelul 2 din anexa I la prezentul regulament, taxa corespunzătoare componentei agricole, care face parte din taxa ad valorem, este înlocuită cu o componentă agricolă care nu face parte din taxa ad valorem.

Articolul 11

Cantitățile efectiv utilizate sau considerate a fi fost utilizate

(1) Reducerile sau eliminarea progresivă a componentelor agricole sau a taxelor suplimentare pe zahăr sau făină, în conformitate cu articolul 10 alineatul (1) sunt determinate pe baza următoarelor elemente:

(a)	cantitățile din produsele agricole incluse în anexa V care au fost efectiv utilizate sau care sunt considerate a fi fost utilizate în producția de produse agricole transformate;

(b)	taxele care se aplică produselor agricole vizate la litera (a) și care sunt utilizate pentru calcularea componentei agricole reduse și taxele suplimentare pe zahăr și făină în cazul anumitor regimuri comerciale preferențiale.

(2) Produsele agricole care trebuie considerate a fi fost utilizate la fabricarea produselor agricole transformate sunt selecționate dintre produsele agricole utilizate la fabricarea produselor agricole transformate pe baza importanței lor în comerțul internațional și a măsurii în care nivelul lor de preț este reprezentativ pentru nivelurile de preț ale tuturor celorlalte produse agricole folosite la fabricarea acestui produs agricol transformat.

(3) Cantitățile de produse agricole incluse în anexa V și utilizate în mod efectiv sunt convertite în cantitățile echivalente de produse agricole specifice considerate a fi fost utilizate.

Articolul 12

Competențe delegate

Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 42 în ceea ce privește:

(a)	întocmirea unei liste a produselor agricole incluse în anexa V, considerate a fi fost utilizate în producția de produse agricole transformate pe baza criteriilor de selecție indicate la articolul 11 alineatul (2);

(b)	stabilirea cantităților echivalente și a normelor pentru conversia prevăzută la articolul 11 alineatul (3);

(c)	elementele necesare pentru calculul componentei agricole reduse și a taxelor suplimentare reduse pentru zahăr și făină și pentru a stabili metodele corespunzătoare calculului respectiv;

(d)	sumele neglijabile pentru care componentele agricole reduse și taxele suplimentare pe zahăr și făină trebuie să fie fixate la zero.

Articolul 13

Competențe de punere în aplicare

(1) În cazul în care este necesar, Comisia adoptă acte de punere în aplicare care conțin măsuri de punere în aplicare a acordurilor internaționale încheiate sau aplicate în mod provizoriu de către Uniune în conformitate cu TFUE în ceea ce privește calcularea taxelor de import pentru produsele agricole transformate care fac obiectul unei reduceri, în conformitate cu articolul 10 alineatele (1) și (2) din prezentul regulament.

Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 44 alineatul (2).

(2) Comisia poate adopta, atunci când este necesar, acte de punere în aplicare pentru stabilirea:

(a)	cantităților fixe din produsele agricole menționate la articolul 12 litera (a) care sunt considerate a fi fost folosite la fabricarea produselor agricole transformate, astfel cum se menționează la articolul 12 litera (a);

(b)

cantităților din produsele agricole menționate la articolul 12 litera (a) care sunt considerate a fi fost folosite la fabricarea produselor agricole transformate, pentru fiecare compoziție posibilă a respectivelor produse agricole transformate pentru care cantitățile fixe din produsele agricole specifice nu pot fi stabilite în conformitate cu litera (a) de la prezentul paragraf;

(c)	cerințele documentare.

Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 44 alineatul (2).

(3) Comisia poate adopta acte de punere în aplicare, fără aplicarea procedurii menționate la articolul 44 alineatul (2) sau (3), pentru stabilirea nivelului taxei de import care urmează să se aplice, în conformitate cu normele stabilite într-un acord internațional încheiat sau aplicat provizoriu de către Uniune în conformitate cu TFUE și cu normele adoptate în temeiul alineatului (1) din prezentul articol.

Subsecțiunea II

Contigente tarifare și tratamentul special al importurilor de către țările terțe

Articolul 14

Deschiderea și gestionarea contingentelor tarifare

(1) Contingentele tarifare pentru importurile de produse agricole transformate și pentru produsele agricole menționate la al doilea paragraf din articolul 1, pentru punerea lor în liberă circulație în Uniune, rezultate în urma acordurilor internaționale încheiate sau aplicate în mod provizoriu de către Uniune în conformitate cu TFUE sunt deschise și gestionate de către Comisie în conformitate cu articolele 15 și 16.

(2) Contingentele tarifare menționate la alineatul (1) sunt gestionate într-un mod care evită orice discriminare între operatori și care ține seama, în mod corespunzător, de nevoile de aprovizionare ale pieței din Uniune și de necesitatea de a menține echilibrul pieței respective.

(3) Contingentele tarifare menționate la alineatul (1) sunt gestionate prin aplicarea uneia dintre următoarele metode, a unei alte metode adecvate sau a unei combinații dintre ele:

(a)	o metodă de alocare bazată pe ordinea cronologică a depunerii cererilor (conform principiului „primul sosit, primul servit”);

(b)	o metodă de alocare a contingentelor în mod proporțional cu cantitățile solicitate în cadrul cererilor („metoda examinării simultane”);

(c)	o metodă de alocare bazată pe modelele comerciale tradiționale („metoda operatorilor tradiționali/nou-veniți”).

Articolul 15

Competențe delegate

(1) Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 42 în ceea ce privește:

(a)	condițiile și criteriile de eligibilitate pe care trebuie să le îndeplinească un operator pentru a putea depune o cerere în cadrul contingentului tarifar stabilit în cadrul unui acord internațional, astfel cum se menționează la articolul 14 alineatul (1);

(b)	normele privind transferul de drepturi între operatori și, în cazul în care este necesar, limitări ale transferului respectiv în cadrul gestionării contingentului tarifar stabilit în cadrul unui acord internațional, astfel cum se menționează la articolul 14 alineatul (1);

(c)	dispoziții care condiționează participarea la contingentul tarifar prevăzut în cadrul unui acord internațional, astfel cum se menționează la articolul 14 alineatul (1), de prezentarea unei licențe de import și de constituirea unei garanții;

(d)	caracteristicile specifice, cerințele sau restricțiile aplicabile la contingentul tarifar prevăzut în acordul internațional, astfel cum se menționează la articolul 14 alineatul (1).

(2) Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 42 prin care autorităților competente din statele membre li se solicită să emită, la cerere și după efectuarea unor controale adecvate, un document care atestă că un produs îndeplinește condițiile pentru a beneficia de un tratament special la importul într-o țară terță.

Articolul 16

Competențe de punere în aplicare

(1) Comisia adoptă acte de punere în aplicare prin care stabilește:

(a)	contingentele tarifare anuale, dacă este necesar, eșalonate în mod adecvat pe parcursul anului și metoda de gestionare care trebuie aplicată;

(b)

procedurile pentru aplicarea dispozițiilor specifice stabilite în acordul internațional sau actul juridic de adoptare a regimului de import sau export, în special cu privire la:

(i)	garanțiile privind natura, proveniența și originea produsului;

(ii)	recunoașterea oricărui document folosit pentru verificarea garanțiilor menționate la punctul (i);

(iii)

prezentarea unui document emis de țara exportatoare;

(iv)	destinația și utilizarea produselor;

(c)	perioada de validitate a licențelor de export care trebuie să fie prezentate, în conformitate cu articolul 15 alineatul (1) litera (c);

(d)	procedura de constituire a unei garanții în conformitate cu articolul 15 alineatul (1) litera (c) și valoarea acesteia;

(e)

utilizarea licențelor de import care trebuie să fie prezentate în conformitate cu articolul 15 alineatul (1) litera (c) și, după caz, măsurile specifice referitoare, îndeosebi, la condițiile conform cărora vor fi depuse cererile de licențe de import și vor fi acordate autorizațiile în limitele contingentului tarifar;

(f)	cerințele documentare;

(g)	măsurile necesare referitoare la conținutul, forma, eliberarea și utilizarea documentului menționat la articolul 15 alineatul (2).

Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 44 alineatul (2).

(2) Comisia stabilește, prin intermediul unor acte de punere în aplicare adoptate fără aplicarea procedurii menționate la articolul 44 alineatul (2) sau (3), dispoziții pentru:

(a)

gestionarea procesului prin care să se asigure faptul că nu sunt depășite cantitățile disponibile în cadrul contingentului tarifar, în special prin fixarea unui coeficient de alocare pentru fiecare cerere, atunci când cantitățile disponibile sunt atinse, respingând cererile în curs de aprobare și, în cazul în care este necesar, suspendând introducerea cererilor;

(b)	realocarea cantităților neutilizate din contingentul tarifar.

SECȚIUNEA III

Măsuri de salvgardare

Articolul 17

Măsuri de salvgardare

(1) Sub rezerva alineatului (3) din prezentul articol, Comisia adoptă acte de punere în aplicare care conțin măsuri de salvgardare împotriva importurilor în Uniune de produse agricole transformate. Pentru a asigura uniformitatea politicii comerciale comune, respectivele acte de punere în aplicare sunt în conformitate cu Regulamentele (CE) nr. 260/2009 și (CE) nr. 625/2009. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 44 alineatul (2).

(2) Dacă nu există dispoziții contrare în orice alt act juridic al Parlamentului European și al Consiliului și în orice alt act al Consiliului, Comisia adoptă, sub rezerva alineatului (3) din prezentul articol, acte de punere în aplicare care conțin măsuri de salvgardare împotriva importurilor în Uniune de produse agricole transformate prevăzute în cadrul acordurilor internaționale încheiate și aplicate în mod provizoriu de către Uniune în conformitate cu TFUE. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 44 alineatul (2).

(3) Comisia poate lua măsurile menționate la alineatele (1) și (2) la cererea unui stat membru sau din proprie inițiativă.

În cazul în care Comisia primește o cerere din partea unui stat membru pentru adoptarea actelor de punere în aplicare menționate la alineatul (1) sau (2), sau la ambele, aceasta adoptă actele de punere în aplicare care conțin decizia sa în această privință în termen de cinci zile lucrătoare de la data primirii cererii. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 44 alineatul (2).

(4) Din motive imperative de urgență justificate corespunzător și legate de măsurile de salvgardare prevăzute la alineatele (1) și (2), Comisia adoptă acte de punere în aplicare cu aplicare imediată, în conformitate cu procedura menționată la articolul 44 alineatul (3).

(5) În cazul în care Comisia dorește să revoce sau să modifice măsurile de salvgardare adoptate în conformitate cu alineatele (1)-(4), aceasta adoptă acte de punere în aplicare în acest sens. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu articolul 44 alineatul (2), cu excepția cazului în care există motive imperative de urgență justificate corespunzător, caz în care actele de punere în aplicare sunt adoptate în conformitate cu articolul 44 alineatul (3).

SECȚIUNEA IV

Perfecționarea activă

Subsecțiunea I

Perfecționarea activă fără examinarea condițiilor economice

Articolul 18

Perfecționarea activă a produselor agricole fără examinarea condițiilor economice

(1) Atunci când mărfurile neincluse în anexa I sunt obținute din produse agricole enumerate în anexa III la prezentul regulament care fac obiectul perfecționării active, condițiile economice menționate în articolul 117 litera (c) din Regulamentul (CEE) nr. 2913/92 sunt considerate a fi fost îndeplinite pe baza prezentării unui certificat de perfecționare activă a respectivelor produse agricole.

(2) Se eliberează certificate de perfecționare activă pentru produsele agricole folosite la fabricarea mărfurilor care nu intră sub incidența anexei I, în limitele cantităților stabilite de către Comisie.

Aceste cantități se determină pe baza unei echilibrări, pe de o parte, a limitelor bugetare obligatorii pentru restituirile la export pentru mărfurile neincluse în anexa I și, pe de altă parte, a cerințelor privind cheltuielile preconizate pentru restituirile la export pentru mărfurile neincluse în anexa I, și ținând seama, în special, de:

(a)	volumul estimat al exporturilor de mărfuri neincluse în anexa I în cauză;

(b)	situația pieței din Uniune și a pieței mondiale a produselor de bază relevante, după caz;

(c)	factorii economici și de reglementare.

Cantitățile sunt revizuite la intervale regulate pentru a se ține cont de evoluția factorilor economici și de reglementare.

(3) Statele membre eliberează certificatele de perfecționare activă menționate la alineatul (1) oricărui solicitant al unui certificat care își are sediul în Uniune, indiferent de locul în care este stabilit solicitantul.

Certificatele de perfecționare activă sunt valabile în ansamblul Uniunii.

Articolul 19

Competențe delegate

Comisia este împuternicită să adopte acte delegate, în conformitate cu articolul 42, cu privire la:

(a)	o listă de produse agricole incluse în anexa III și utilizate pentru fabricarea mărfurilor neincluse în anexa I, pentru care pot fi eliberate certificate de perfecționare activă;

(b)	drepturile care derivă din certificatul de perfecționare activă și efectele juridice ale acestuia;

(c)	dispozițiile referitoare la transferul drepturilor derivate din certificatele de perfecționare activă între operatori;

(d)	normele necesare fiabilității și eficacității sistemului de certificate de perfecționare activă, vizând autenticitatea certificatului, transferul acestuia sau restricțiile referitoare la un astfel de transfer.

Articolul 20

Competențe de punere în aplicare

(1) Atunci când e necesar, Comisia adoptă acte de punere în aplicare cu privire la:

(a)	determinarea, în temeiul articolului 18 alineatul (2), a cantității de produse agricole pentru care se pot elibera certificate de perfecționare activă;

(b)	formatul și conținutul cererilor pentru certificate de perfecționare activă;

(c)	formatul, conținutul și perioada de valabilitate a certificatelor de perfecționare activă;

(d)	documentele necesare și procedura pentru depunerea cererilor și pentru eliberarea certificatelor de perfecționare activă;

(e)	gestionarea certificatelor de perfecționare activă de către statele membre;

(f)	procedurile referitoare la asistența administrativă între statele membre;

Respectivele acte de punere în aplicare sunt adoptate în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 44 alineatul (2).

(2) Atunci când se solicită cantități de produse care depășesc cantitatea determinată în conformitate cu alineatul (1) litera (a), Comisia poate, cu ajutorul actelor de punere în aplicare adoptate fără a aplica procedura menționată la articolul 44 alineatul (2) sau (3), să limiteze cantitățile pentru care pot fi emise certificate de perfecționare activă, respingând cantitățile care fac obiectul unor cereri de certificate de perfecționare activă și suspendând introducerea de cereri de certificate de perfecționare activă pentru produsul vizat.

Subsecțiunea II

Suspendarea regimurilor de perfecționare activă

Articolul 21

Suspendarea regimurilor de transformare și de perfecționare activă pentru ovalbumină și lactalbumină

(1) În cazul în care piața Uniunii este perturbată sau riscă să fie perturbată din cauza aplicării regimurilor de perfecționare activă, Comisia poate, la cererea unui stat membru sau din proprie inițiativă, adopta acte de punere în aplicare pentru a suspenda integral sau parțial utilizarea regimurilor de perfecționare activă a ovalbuminei și a lactalbuminei. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 44 alineatul (2).

În cazul în care primește o cerere din partea unui stat membru pentru adoptarea actelor de punere în aplicare menționate la primul paragraf, Comisia adoptă actele de punere în aplicare care conțin decizia sa în acest sens în termen de cinci zile lucrătoare de la primirea cererii. Respectivele acte de punere în aplicare sunt adoptate în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 44 alineatul (2).

(2) Din motive imperative de urgență justificate în mod corespunzător, Comisia adoptă acte de punere în aplicare imediat aplicabile, referitoare la suspendarea menționată la alineatul (1) în conformitate cu procedura menționată la articolul 44 alineatul (3).

CAPITOLUL III

EXPORTURILE

SECȚIUNEA I

Restituiri la export

Articolul 22

Mărfuri și produse eligibile

(1) Atunci când mărfurile neincluse în anexa I sunt exportate, produsele agricole enumerate la punctele (i), (ii), (iii), (v) și (vii) din articolul 196 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013, care au fost utilizate pentru fabricarea acestor mărfuri neincluse în anexa I, beneficiază de restituiri la export, în conformitate cu articolul 196 din respectivul regulament, conform prevederilor din anexa II la prezentul regulament și se aplică articolul 196 alineatul (1) litera (b), alineatul (2) și alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013.

(2) Restituirile la export menționate la alineatul (1) nu se acordă pentru următoarele:

(a)	mărfurile neincluse în anexa I importate care sunt considerate a fi în liberă circulație în conformitate cu articolul 29 din TFUE și care fac obiectul unui reexport;

(b)	mărfurile neincluse în anexa I importate care sunt considerate a fi în liberă circulație în conformitate cu articolul 29 din TFUE și care sunt exportate după transformare sau încorporare în alte mărfuri neincluse în anexa I;

(c)	cerealele, orezul, laptele și produsele lactate sau ouăle importate care sunt considerate a fi în liberă circulație, în conformitate cu articolul 29 din TFUE și care sunt exportate după transformare sau încorporare în mărfuri neincluse în anexa I.

Articolul 23

Determinarea restituirilor la export

(1) Restituirile la export menționate în articolul 22 sunt determinate de către autoritățile competente ale statelor membre în funcție de compoziția mărfurilor exportate și de ratele restituirii la export fixate pentru fiecare produs de bază din care sunt compuse mărfurile exportate.

(2) Pentru determinarea restituirilor la export, produsele enumerate la punctele (i), (ii), (iii), (v) și (vii) din articolul 196 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013, care nu sunt incluse în anexa III la prezentul regulament, sunt asimilate produselor de bază sau produselor derivate din transformarea produselor de bază.

Articolul 24

Norme orizontale și ratele restituirilor la export

(1) Normele orizontale privind restituirile la export pentru produsele agricole indicate în articolul 199 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013 se aplică mărfurilor neincluse în anexa I.

(2) Se adoptă măsuri în conformitate cu articolul 198 din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013 și cu articolul 13 din Regulamentul (UE) nr. 1370/2013 pentru stabilirea ratelor restituirilor la export pentru produsele de bază.

(3) Pentru calcularea restituirilor la export, produsele agricole enumerate la punctele (i), (ii), (iii), (v) și (vii) de la articolul 196 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013 și neincluse în anexa III la prezentul regulament și care sunt derivate din produsele de bază sau asimilate produselor de bază, sau produselor derivate din transformarea produselor de bază, în conformitate cu articolul 23 alineatul (2), sunt convertite în produse de bază.

Articolul 25

Certificate privind exporturile mărfurilor specifice neincluse în anexa I către destinații specifice

În cazul în care un acord internațional încheiat sau pus în aplicare în mod provizoriu de Uniune în conformitate cu TFUE prevede aceasta, autoritățile competente ale statului membru în cauză eliberează, la cererea părții interesate, un certificat care indică dacă au fost plătite restituiri la export pentru mărfurile specifice neincluse în anexa I exportate către destinații specifice.

Articolul 26

Competențe delegate

Comisia este împuternicită să adopte acte delegate, în conformitate cu articolul 42, cu privire la:

(a)	norme privind caracteristicile mărfurilor neincluse în anexa I care urmează să fie exportate și ale produselor agricole utilizate pentru fabricarea acestora;

(b)	norme privind determinarea restituirilor la export pentru produsele agricole exportate după transformarea în mărfuri neincluse în anexa I;

(c)	norme privind dovezile necesare pentru a arăta compoziția mărfurilor neincluse în anexa I exportate;

(d)	norme care impun o declarație de utilizare a anumitor produse agricole importate;

(e)

norme privind asimilarea produselor agricole enumerate la punctele (i), (ii), (iii), (v) și (vii) de la articolul 196 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013, care nu sunt incluse în anexa III la prezentul regulament, cu produsele de bază și privind determinarea cantității de referință a fiecărui produs de bază;

(f)	aplicarea normelor orizontale referitoare la restituirile la export pentru produsele agricole, adoptate în temeiul articolului 202 din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013, la mărfurile neincluse în anexa I.

Articolul 27

Competențe de punere în aplicare

Atunci când este necesar, Comisia adoptă acte de punere în aplicare privind:

(a)	aplicarea ratelor de restituire în cazul în care caracteristicile componentelor produselor menționate la litera (c) din prezentul articol și ale mărfurilor neincluse în anexa I impun ca aceste caracteristici să fie luate în considerare la calcularea restituirilor la export;

(b)

calcularea restituirilor la export pentru:

(i)	produsele de bază;

(ii)	produsele derivate din transformarea produselor de bază;

(iii)

produsele asimilate produselor menționate la punctul (i) sau (ii);

(c)	asimilarea produselor enumerate la litera (b) punctele (ii) și (iii) care sunt enumerate în articolul 196 alineatul (1) litera (a) punctele (i), (ii), (iii), (v) și (vii) din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013 și care nu sunt incluse în anexa III la prezentul regulament, cu produsele de bază;

(d)	determinarea, pentru fiecare dintre produsele de bază, a cantității de referință care servește ca bază pentru determinarea restituirilor la export, în funcție de cantitatea de produs efectiv utilizată pentru fabricarea mărfurilor exportate sau pe o bază fixă, astfel cum este prevăzut în anexa II;

(e)	cererea, eliberarea și gestionarea certificatelor menționate la articolul 25;

(f)	tratamentul disparițiilor de produse și a pierderilor de cantități în timpul procesului de fabricație și tratamentul produselor derivate;

(g)	procedura de declarare și dovezile necesare pentru a arăta compoziția mărfurilor neincluse în anexa I exportate pentru punerea în aplicare a sistemului de restituiri la export;

(h)	dovezile simplificate necesare pentru a arăta sosirea la destinație în cazul restituirilor diferențiate în funcție de destinație;

(i)	aplicarea normelor orizontale privind restituirile la export pentru produsele agricole, adoptate în temeiul articolului 203 din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013, la restituirile la export pentru mărfurile neincluse în anexa I.

Respectivele acte de punere în aplicare sunt adoptate în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 44 alineatul (2).

SECȚIUNEA II

Certificate de restituire

Articolul 28

Certificate de restituire

(1) Restituirile la export pentru produsele agricole încorporate în mărfurile neincluse în anexa I se acordă în cazul în care a fost depusă o cerere de restituiri la export și pe baza prezentării unui certificat de restituire care era valabil la momentul exportului.

Micii exportatori, inclusiv deținătorii de certificate de restituire, care solicită sume limitate din restituirile la export care sunt prea mici pentru a fi acoperite de certificatele de restituire, care nu pun în pericol respectarea constrângerilor bugetare, sunt scutiți de prezentarea unui certificat de restituire. Aceste scutiri nu depășesc o sumă globală alocată micilor exportatori.

(2) Statele membre eliberează un certificat de restituire oricărui solicitant al unui certificat de restituire cu sediul în Uniune, indiferent de locul de reședință al solicitantului. Certificatele de restituire sunt valabile în întreaga Uniune.

Articolul 29

Ratele de restituiri aplicabile

(1) Rata de restituire care trebuie aplicată este cea care se aplică la data la care declarația de export pentru mărfurile neincluse în anexa I este acceptată de autoritățile vamale, cu excepția cazului în care a fost depusă o cerere în conformitate cu alineatul (2) pentru ca rata de restituire să fie stabilită în prealabil.

(2) O cerere de stabilire prealabilă a ratei de restituire poate fi depusă în momentul depunerii cererii unui certificat de restituire, la data acordării certificatului de restituire sau la orice moment după data respectivă, dar înainte de sfârșitul perioadei de valabilitate a certificatului de restituire.

(3) Rata este stabilită în prealabil la rata aplicabilă în ziua depunerii cererii de stabilire prealabilă. Ratele de restituire stabilite în prealabil se aplică începând cu data respectivă tuturor ratelor de restituire acoperite de certificatul de restituire.

(4) Restituirile la export pentru mărfurile neincluse în anexa I se acordă pe baza:

(a)	ratelor de restituire care se aplică în conformitate cu alineatul (1) pentru produsele de bază încorporate în mărfurile neincluse în anexa I, în cazul în care ratele de restituire nu au fost stabilite în prealabil; sau

(b)	ratelor de restituire stabilite în prealabil în conformitate cu alineatul (3) pentru produsele de bază încorporate în mărfurile neincluse în anexa I.

Articolul 30

Garanție referitoare la certificatele de restituire

(1) Certificatele de restituire se eliberează după constituirea unei garanții prin care se asigură faptul că agentul economic va prezenta autorităților competente ale statului membru în cauză o cerere de restituire la export cu privire la exporturile de mărfuri neincluse în anexa I efectuate în cursul perioadei de valabilitate a certificatului de restituire.

(2) Garanția este pierdută integral sau parțial dacă restituirea la export nu a fost solicitată sau a fost solicitată doar pentru o parte din exporturile efectuate în cursul perioadei de valabilitate a certificatului de restituire.

În pofida primului paragraf, garanția nu va fi reținută dacă:

(a)	din motive de forță majoră, mărfurile nu au fost exportate sau au fost exportate doar parțial sau dacă nu a fost solicitată o restituire la export; sau

(b)	a fost solicitată doar parțial sau dacă volumul restituirii la export care nu a fost solicitată corespunde nivelului de toleranță.

Articolul 31

Competențe delegate

Comisiei i se conferă competența de a adopta acte delegate, în conformitate cu dispozițiile de la articolul 42, cu privire la:

(a)

normele referitoare la drepturile și obligațiile care decurg din certificatul de restituire, inclusiv garanția, sub rezerva îndeplinirii tuturor condițiilor, că restituirile la export vor fi plătite și la obligația de a solicita restituiri la export pentru produsele agricole exportate după transformare în mărfuri neincluse în anexa I;

(b)	normele aplicabile transferului certificatului de restituire sau restricțiilor referitoare la un astfel de transfer;

(c)	cazurile și situațiile în care prezentarea unui certificat de restituire nu este necesară în temeiul articolului 28 alineatul (1), ținând seama de obiectivul operațiunii, de sumele implicate și de suma globală care poate fi acordată micilor exportatori;

(d)	cazurile și situațiile în care, prin derogare de la articolul 30, nu este necesară constituirea unei garanții;

(e)	normele referitoare la nivelul de toleranță vizat la al doilea paragraf al articolului 30 alineatul (2) al doilea paragraf litera (b) cu privire la necesitatea de a se conforma constrângerilor bugetare.

Articolul 32

Competențe de punere în aplicare

(1) Atunci când este necesar, Comisia adoptă acte de punere în aplicare cu privire la:

(a)	măsurile, formatul și conținutul cererii de certificat de restituire;

(b)	formatul, conținutul și perioada de valabilitate a certificatului de restituire;

(c)	procedura de depunere a cererilor și procedura de eliberare a certificatelor de restituire, precum și de utilizare a acestora;

(d)	procedura de constituire a unei garanții și valoarea acestora;

(e)	nivelul de toleranță vizat la articolului 30 alineatul (2) al doilea paragraf litera (b) cu privire la necesitatea de a se conforma constrângerilor bugetare;

(f)	mijloacele de probă că obligațiile care decurg din certificatele de restituire au fost îndeplinite;

(g)	tratarea certificatelor de restituire de către statele membre și schimburile de informații necesare în vederea administrării sistemului, inclusiv procedurile referitoare la asistența administrativă specifică între statele membre;

(h)	stabilirea sumei totale alocate micilor exportatori și a pragului individual de scutire de la prezentarea certificatelor de restituire, în conformitate cu al doilea paragraf din articolul 28 alineatul (1);

(i)	eliberarea certificatelor de restituire înlocuitoare și a duplicatelor certificatelor de restituire.

Respectivele acte de punere în aplicare sunt adoptate în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 44 alineatul (2).

(2) Atunci când se solicită sume care depășesc sumele disponibile stabilite pe baza angajamentelor asumate în temeiul tratatelor internaționale încheiate în conformitate cu TFUE, Comisia poate adopta acte de punere în aplicare fără a aplica procedura menționată la articolul 44 alineatul (2) sau (3), prin care să limiteze sumele pentru care pot fi emise certificate de restituire, să respingă sumele solicitate care fac obiectul unor cereri de certificate de restituire și să suspende introducerea de cereri de certificate de restituire.

SECȚIUNEA III

Alte măsuri referitoare la activitățile de export

Articolul 33

Alte măsuri referitoare la activitățile de export

(1) În cazul în care în temeiul Regulamentului (UE) nr. 1308/2013 se adoptă măsuri privind exportul unui produs agricol inclus în anexa III sub forma unor prelevări sau impuneri și există riscul ca exportul unor mărfuri neincluse în anexa I cu un conținut ridicat al produsului agricol în cauză să împiedice realizarea obiectivului urmărit de măsurile respective, Comisia este mandatată să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 42 în ceea ce privește adoptarea unor măsuri echivalente cu privire la respectivele mărfuri neincluse în anexa I, cu condiția ca respectivele acte delegate să respecte toate obligațiile care decurg din acordurile internaționale încheiate în conformitate cu TFUE. Respectivele acte delegate se adoptă numai dacă măsurile disponibile în temeiul Regulamentului (UE) nr. 1308/2013 sunt considerate insuficiente.

Atunci când, în cazurile menționate la primul paragraf, motive de maximă urgență o impun, procedura prevăzută la articolul 43 se aplică actelor delegate adoptate în temeiul acestui alineat.

Respectivele motive de maximă urgență pot include necesitatea de a întreprinde acțiuni imediate pentru a soluționa sau a preveni perturbarea pieței, în cazurile în care amenințările de perturbare a pieței survin atât de rapid sau atât de neașteptat încât se impun acțiuni imediate pentru a soluționa situația în mod eficient și concret sau în cazurile în care o acțiune ar împiedica o astfel de amenințare de perturbare a pieței să se materializeze, să persiste sau să se transforme într-o perturbare mai gravă sau mai prelungită sau atunci când amânarea acțiunii imediate ar risca să producă sau să agraveze perturbarea sau ar crește gradul de necesitate al măsurilor care ar fi necesare mai târziu pentru a se soluționa amenințarea sau perturbarea sau ar fi în defavoarea producției sau a condițiilor pieței.

(2) Atunci când este necesar, Comisia adoptă acte de punere în aplicare pentru stabilirea procedurilor și a criteriilor tehnice necesare pentru aplicarea alineatului (1).

Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 44 alineatul (2).

CAPITOLUL IV

MĂSURI CARE SE APLICĂ ATÂT IMPORTURILOR, CÂT ȘI EXPORTURILOR

Articolul 34

Compensarea directă în cadrul schimburilor comerciale preferențiale

(1) În cazul în care un acord internațional încheiat sau aplicat în mod provizoriu de Uniune, în conformitate cu TFUE prevede astfel, taxa aplicabilă la importul de produse agricole se poate înlocui cu o sumă stabilită pe baza diferenței dintre nivelul prețurilor agricole practicate în Uniune și cele din țara sau regiunea vizată, sau cu o sumă care să compenseze prețul stabilit în comun pentru țara sau regiunea în cauză.

În acest caz, sumele plătibile la exporturile către țara sau regiunea vizată trebuie să fie fixate de comun acord și pe aceeași bază ca și componenta agricolă din taxa de import în conformitate cu condițiile prevăzute în acord.

(2) Atunci când este necesar, Comisia adoptă acte de punere în aplicare pentru:

(a)	stabilirea taxei aplicabile menționate la alineatul (1) și a sumelor conexe plătibile pentru exporturile către țara sau regiunea vizată;

(b)	asigurarea că produsele agricole transformate declarate ca fiind destinate exportului în cadrul unui regim comercial preferențial nu sunt de fapt exportate în cadrul unui regim nepreferențial sau viceversa.

Respectivele acte de punere în aplicare sunt adoptate în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 44 alineatul (2).

Articolul 35

Metode de analiză

(1) În scopul regimurilor comerciale vizate în prezentul regulament, în cazul în care produsele agricole transformate sau mărfurile neincluse în anexa I fac necesar acest lucru, caracteristicile și compoziția acestor produse și mărfuri se determină prin analiza elementelor lor constitutive.

(2) Atunci când este necesar, Comisia adoptă acte de punere în aplicare în legătură cu produsele și mărfurile menționate la alineatul (1), cu privire la:

(a)	metodele de analiză calitativă și cantitativă;

(b)	dispozițiile tehnice necesare pentru identificarea acestora;

(c)	procedurile de aplicat în scopul clasificării NC a acestora.

Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 44 alineatul (2).

Articolul 36

Adaptarea prezentului regulament

Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 42, cu privire la următoarele:

(a)

adaptări ale anexelor I-V la prezentul regulament, inclusiv eliminarea produselor agricole transformate și a mărfurilor neincluse în anexa I și includerea unor noi produse agricole transformate și a unor mărfuri neincluse în anexa I, la acordurile internaționale încheiate sau puse în aplicare în mod provizoriu de Uniune în conformitate cu TFUE;

(b)	adaptări ale articolului 2 literele (i)-(l), articolului 25, precum și ale anexelor I-V la modificările anexei I la Regulamentul (CEE) nr. 2658/87.

Articolul 37

Schimbul de informații

(1) În cazul în care este necesar pentru punerea în aplicare a prezentului regulament, statele membre furnizează Comisiei, la cerere, următoarele informații:

(a)	importurile de produse agricole transformate;

(b)	exporturile de mărfuri neincluse în anexa I;

(c)	cererile și eliberările de certificate de perfecționare activă și utilizarea acestora pentru produsele agricole menționate la articolul 18;

(d)	cererile, eliberările și utilizarea certificatelor de restituire prevăzute la articolul 28 alineatul (1);

(e)	plățile și rambursarea restituirilor la export pentru mărfurile neincluse în anexa I prevăzute la articolul 22 alineatul (1);

(f)	măsurile administrative de punere în aplicare adoptate;

(g)	alte informații relevante.

În cazul în care restituirile la export sunt aplicate în alt stat membru decât cel în care au fost produse mărfurile neincluse în anexa I, informațiile referitoare la producția și compoziția mărfurilor neincluse în anexa I la prevăzute la litera (e) se comunică celuilalt stat membru, la cererea acestuia.

(2) Comisia poate transmite informațiile care îi sunt prezentate, în conformitate cu alineatul (1) literele (a)-(g), tuturor statelor membre.

(3) Pentru a asigura integritatea sistemelor de informare și autenticitatea și lizibilitatea documentelor și datelor aferente transmise, Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 42, stabilind:

(a)	natura și tipul informațiilor care trebuie notificate în conformitate cu alineatul (1);

(b)	categoriile de date care trebuie prelucrate, perioadele maxime de păstrare și scopul prelucrării, în special în cazul publicării acestor date și al transferului lor către țări terțe;

(c)	drepturile de acces la informațiile sau sistemele de informații puse la dispoziție ținând seama în mod corespunzător de necesitatea protejării secretului profesional și a confidențialității;

(d)	condițiile de publicare a informațiilor.

(4) Comisia poate adopta actele de punere în aplicare necesare pentru aplicarea prezentului articol privind:

(a)	metodele de notificare;

(b)	aranjamente privind informațiile care trebuie notificate;

(c)	dispoziții privind gestionarea informațiilor care trebuie notificate, precum și privind conținutul, forma, calendarul, frecvența și termenele de notificare;

(d)

dispozițiile privind transmiterea sau punerea la dispoziție a informațiilor și a documentelor disponibile pentru statele membre, Parlamentul European, Consiliu, organizațiile internaționale, autoritățile competente din țările terțe sau pentru public, garantându-se totodată protecția datelor cu caracter personal și interesul legitim al întreprinderilor în ceea ce privește protejarea secretelor lor de afaceri.

Respectivele acte de punere în aplicare sunt adoptate în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 44 alineatul (2).

Articolul 38

Prelucrarea și protecția datelor cu caracter personal

(1) Statele membre și Comisia colectează date cu caracter personal în scopurile prevăzute la articolul 37 alineatul (1) și nu prelucrează aceste date într-un mod care depășește respectivele scopuri.

(2) În cazul în care sunt prelucrate în scopurile prevăzute la articolul 37 alineatul (1), datele cu caracter personal devin anonime și sunt prelucrate exclusiv în formă agregată.

(3) Datele cu caracter personal sunt prelucrate în conformitate cu normele Directivei 95/46/CE și ale Regulamentului (CE) nr. 45/2001. În mod special, aceste date nu sunt stocate într-un mod care permite identificarea persoanelor vizate pentru o perioadă mai mare decât cea necesară în scopurile pentru care au fost colectate sau pentru care sunt prelucrate în continuare, ținând seama de perioadele minime de păstrare prevăzute de legislația aplicabilă la nivel național și la nivelul Uniunii.

(4) Statele membre informează persoanele vizate că datele lor cu caracter personal pot fi prelucrate de către organe naționale sau ale Uniunii în conformitate cu alineatul (1) și că, în acest sens, le revin drepturile prevăzute în normele în materie de protecție a datelor, și anume normele Directivei 95/46/CE și, respectiv, ale Regulamentului (CE) nr. 45/2001.

Articolul 39

Sumele neglijabile

Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 42, în ceea ce privește pragurile sub care statele membre pot să se abțină de la aplicarea sumelor care trebuie percepute sau acordate în conformitate cu articolele 3, 5, 10, 22 și 34. Pragul este fixat la un nivel pentru care costurile administrative ar fi disproporționate față de sumele percepute sau acordate.

Articolul 40

Garanțiile, controalele, verificarea și sancțiunile

(1) Atunci când este cazul, normele orizontale privind garanțiile, controalele, verificarea și sancțiunile, precum și privind utilizarea euro prevăzute la articolele 58-66, 79-88 și 105-108 din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013 și în actele juridice adoptate pe baza acestui regulament se aplică mutatis mutandis în cazul licențelor de import și al contingentelor tarifare pentru produsele agricole transformate și în cazul restituirilor la export și al certificatelor de restituire pentru mărfurile neincluse în anexa I.

(2) În sensul prezentului regulament, Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 42 în ceea ce privește normele care vizează adaptarea, după caz, a dispozițiilor adoptate în temeiul articolelor menționate la alineatul (1).

(3) În scopul prezentului regulament, atunci când este necesar, Comisia adoptă acte de punere în aplicare în ceea ce privește aplicarea dispozițiilor adoptate în temeiul articolelor menționate la alineatul (1). Respectivele acte de punere în aplicare sunt adoptate în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 44 alineatul (2).

Articolul 41

Obligațiile internaționale și standardele aplicabile

Atunci când adoptă acte delegate și acte de punere în aplicare, Comisia are în vedere obligațiile internaționale ale Uniunii și standardele aplicabile ale Uniunii în domeniul social, al mediului și în ceea ce privește bunăstarea animalelor, necesitatea de a monitoriza evoluția activității comerciale și a pieței, precum și nevoia de a asigura o gestionare adecvată a pieței și de a reduce sarcinile administrative.

CAPITOLUL V

DELEGAȚIA DE COMPETENȚE ȘI PROCEDURA DE COMITET

Articolul 42

Executarea delegării

(1) Competența de a adopta acte delegate este conferită Comisiei în condițiile prevăzute de prezentul articol.

(2) Competența de a adopta actele delegate menționate la articolele 8, 12, 15, 19, 26, 31, articolul 33 alineatul (1), articolul 36, articolul 37 alineatul (3), articolul 39 și articolul 40 alineatul (2) este conferită Comisiei pentru o perioadă de șapte ani de la data intrării în vigoare a prezentului regulament. Comisia prezintă un raport privind delegarea de competențe cel târziu cu nouă luni înainte de încheierea perioadei de șapte ani. Delegarea de competențe se prelungește tacit cu perioade de timp identice, cu excepția cazului în care Parlamentul European sau Consiliul se opune prelungirii respective cel târziu cu trei luni înainte de încheierea fiecărei perioade.

(3) Delegarea competențelor prevăzută la articolele 8, 12, 15, 19, 26, 31, articolul 33 alineatul (1), articolul 36, articolul 37 alineatul (3), articolul 39 și articolul 40 alineatul (2) poate fi revocată în orice moment de către Parlamentul European sau de către Consiliu. O decizie de revocare pune capăt delegării de competențe specificată în decizia respectivă. Aceasta intră în vigoare în ziua următoare datei publicării deciziei în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene sau la o dată ulterioară, precizată în respectiva decizie. Decizia nu aduce atingere valabilității niciunuia dintre actele delegate aflate deja în vigoare.

(4) De îndată ce adoptă un act delegat, Comisia îl notifică simultan Parlamentului European și Consiliului.

(5) Un act delegat adoptat în temeiul articolelor 8, 12, 15, 19, 26, 31, articolului 33 alineatul (1), articolului 36, articolului 37 alineatul (3), articolului 39 și articolul 40 alineatul (2) intră în vigoare doar dacă nici Parlamentul European, nici Consiliul nu au formulat nicio obiecție într-un termen de două luni de la comunicarea actului către Parlamentul European și Consiliu sau dacă, înainte de expirarea acestui termen, Parlamentul European și Consiliul au informat Comisia că nu au obiecții. Respectivul termen se prelungește cu două luni la inițiativa Parlamentului European sau a Consiliului.

Articolul 43

Procedura de urgență

(1) Actele delegate adoptate în temeiul prezentului articol intră în vigoare fără întârziere și se aplică atât timp cât nu se formulează nicio obiecție în conformitate cu alineatul (2). Notificarea unui act delegat adoptat în temeiul prezentului articol transmisă Parlamentului European și Consiliului prezintă motivele pentru care s-a recurs la procedura de urgență.

(2) Parlamentul European sau Consiliul se poate opune unui act delegat adoptat în temeiul prezentului articol, în conformitate cu procedura menționată la articolul 42 alineatul (5). În acest caz, Comisia abrogă actul fără întârziere, imediat ce Parlamentul European sau Consiliul i-a notificat decizia sa de a formula obiecții.

Articolul 44

Procedura comitetelor

(1) În scopul articolului 13, al articolului 17 alineatele (1), (2), (4) și (5), al articolului 20 alineatul (1), articolului 27, articolului 32 alineatul (1), articolului 33 alineatul (2), articolului 34 alineatul (2) și articolului 37 alineatul (4) și, în ceea ce privește produsele agricole transformate și mărfurile neincluse în anexa I altele decât ovalbumina și lactalbumina, în scopul articolului 5 alineatele (1) și (5) și al articolului 16 alineatul (1) și, în ceea ce privește licențele de import și contingentele tarifare pentru produsele agricole transformate altele decât ovalbumină și lactalbumină și restituirile la export și certificatele de restituire pentru mărfurile neincluse la anexa I, în scopul articolului 40 alineatul (3), Comisia este asistată de un comitet, denumit în continuare „Comitetul pentru probleme orizontale privind comerțul cu produse agricole transformate neincluse în anexa I”. Acest comitet este un comitet în sensul Regulamentului (UE) nr. 182/2011.

În scopul articolului 9 alineatul (1) și al articolului 21 alineatele (1) și (2) și, în ceea ce privește ovalbumina și lactalbumina, în scopul articolului 5 alineatele (1) și (5) și al articolului 16 alineatul (1) și, în ceea ce privește licențele de import și contingentele tarifare pentru ovalbumină și lactalbumină, în scopul articolului 40 alineatul (3), Comisia este asistată de Comitetul de gestionare a organizării comune a piețelor agricole instituit prin articolul 229 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013. Acest comitet este un comitet în sensul Regulamentului (UE) nr. 182/2011.

În scopul articolului 35 alineatul (2), Comisia este asistată de Comitetul Codului vamal, instituit prin articolul 247a din Regulamentul (CEE) nr. 2913/92. Acest comitet este un comitet în sensul Regulamentului (UE) nr. 182/2011.

(2) Atunci când se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolul 5 din Regulamentul (UE) nr. 182/2011.

(3) Atunci când se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolul 8 coroborat cu articolul 5 din Regulamentul (UE) nr. 182/2011.

(4) În cazul în care avizul comitetului urmează să fie obținut prin procedură scrisă, respectiva procedură se încheie fără rezultat atunci când, în termenul stabilit pentru emiterea avizului, președintele comitetului decide în acest sens sau cel puțin un sfert dintre membrii comitetului solicită acest lucru.

CAPITOLUL VI

DISPOZIȚII FINALE

Articolul 45

Abrogări

Regulamentul (CE) nr. 614/2009 și Regulamentul (CE) nr. 1216/2009 se abrogă.

Trimiterile la regulamentele abrogate se interpretează ca trimiteri la prezentul regulament și se citesc în conformitate cu tabelul de corespondență prevăzut în anexa VI.

Articolul 46

Intrare în vigoare

Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Strasbourg, 16 aprilie 2014.

Pentru Parlamentul European

Președintele

M. SCHULZ

Pentru Consiliu

Președintele

D. KOURKOULAS

(1) JO C 327, 12.11.2013, p. 90.

(2) Poziția Parlamentului European din 11 martie 2014 (nepublicată încă în Jurnalul Oficial) și Decizia Consiliului din 14 aprilie 2014.

(3) Regulamentul (CE) nr. 1216/2009 al Consiliului din 30 noiembrie 2009 de stabilire a regimului comercial aplicabil anumitor mărfuri rezultate din transformarea produselor agricole (JO L 328, 15.12.2009, p. 10).

(4) Regulamentul (CE) nr. 614/2009 al Consiliului din 7 iulie 2009 privind regimul comun de comercializare a ovalbuminei și lactalbuminei (JO L 181, 14.7.2009, p. 8).

(5) Regulamentul (CE) nr. 1234/2007 al Consiliului din 22 octombrie 2007 de instituire a unei organizări comune a piețelor agricole și privind dispoziții specifice referitoare la anumite produse agricole (Regulamentul unic OCP) (JO L 299, 16.11.2007, p. 1).

(6) Regulamentul (UE) nr. 1308/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 de instituire a unei organizări comune a piețelor produselor agricole și de abrogare a Regulamentelor (CEE) nr. 922/72, (CEE) nr. 234/79, (CE) nr. 1037/2001 și (CE) nr. 1234/2007 ale Consiliului (JO L 347, 20.12.2013, p. 671).

(7) Regulamentului (UE) nr. 978/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 octombrie 2012 de aplicare a unor sisteme de preferințe tarifare generalizate și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 732/2008 al Consiliului (JO L 303, 31.10.2012, p. 1).

(8) Regulamentul (CEE) nr. 2913/92 al Consiliului din 12 octombrie 1992 de instituire a Codului vamal comunitar (JO L 302, 19.10.1992, p. 1).

(9) Regulamentul (CEE) nr. 2454/93 al Comisiei din 2 iulie 1993 de stabilire a unor dispoziții de aplicare a Regulamentului (CEE) nr. 2913/92 al Consiliului de instituire a Codului vamal comunitar (JO L 253, 11.10.1993, p. 1).

(10) Regulamentul (UE) nr. 952/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 9 octombrie 2013 de stabilire a Codului vamal al Uniunii (JO L 269, 10.10.2013, p. 1).

(11) Regulamentul (UE) nr. 1370/2013 al Consiliului din 16 decembrie 2013 privind măsuri pentru stabilirea anumitor ajutoare și restituții în legătură cu organizarea comună a piețelor produselor agricole (JO L 346, 20.12.2013, p. 12).

(12) Regulamentul (CEE) nr. 2658/87 al Consiliului din 23 iulie 1987 privind Nomenclatura tarifară și statistică și Tariful vamal comun (JO L 256, 7.9.1987, p. 1).

(13) Directiva 95/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 24 octombrie 1995 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și libera circulație a acestor date (JO L 281, 23.11.1995, p. 31).

(14) Regulamentul (CE) nr. 45/2001 al Parlamentului European și al Consiliului din 18 decembrie 2000 privind protecția persoanelor fizice cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal de către instituțiile și organele comunitare și privind libera circulație a acestor date (JO L 8, 12.1.2001, p. 1).

(15) Regulamentul (UE) nr. 1306/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 privind finanțarea, gestionarea și monitorizarea politicii agricole comune și de abrogare a Regulamentelor (CEE) nr. 352/78, (CE) nr. 165/94, (CE) nr. 2799/98, (CE) nr. 814/2000, (CE) nr. 1290/2005 și (CE) nr. 485/2008 ale Consiliului (JO L 347, 20.12.2013, p. 549).

(16) Regulamentul (CE) nr. 260/2009 al Consiliului din 26 februarie 2009 privind regimul comun aplicabil importurilor (JO L 84, 31.3.2009, p. 1).

(17) Regulamentul (CE) nr. 625/2009 al Consiliului din 7 iulie 2009 privind regimul comun aplicabil importurilor din anumite țări terțe (JO L 185, 17.7.2009, p. 1).

(18) Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 februarie 2011 de stabilire a normelor și principiilor generale privind mecanismele de control de către statele membre al exercitării competențelor de executare de către Comisie (JO L 55, 28.2.2011, p. 13).

(19) Regulamentul (UE) nr. 578/2010 al Comisiei din 29 iunie 2010 privind punerea în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1216/2009 al Consiliului în ceea ce privește regimul de acordare a restituirilor la export pentru anumite produse agricole exportate sub formă de mărfuri care nu sunt incluse în anexa I la tratat, precum și criteriile de stabilire a cuantumurilor sumelor respective (JO L 171, 6.7.2010, p. 1).

(20) Regulamentul (CEE) nr. 2454/93 al Comisiei din 2 iulie 1993 de stabilire a unor dispoziții de aplicare a Regulamentului (CEE) nr. 2913/92 al Consiliului de instituire a Codului vamal comunitar (JO L 253, 11.10.1993, p. 1).

ANEXA I

Produsele agricole transformate, astfel cum sunt prevăzute la articolul 2 litera (b)

Tabelul 1

Produse agricole transformate pentru care taxa de import constă dintr-o taxă ad valorem și o componentă agricolă care nu face parte din taxa ad valorem, conform prevederilor articolului 3 alineatul (1)

Codul NC	Denumire
ex 0403	Lapte acru, lapte și smântână covăsite, iaurt, chefir și alte sortimente de lapte și smântână fermentate sau acrite, chiar concentrate, sau cu adaos de zahăr sau alți îndulcitori, sau aromatizate, sau cu adaos de fructe, fructe cu coajă lemnoasă sau cacao:
0403 10 51 -0403 10 99	Iaurt, aromatizat sau cu adaos de fructe, fructe cu coajă lemnoasă sau cacao
0403 90 71 -0403 90 99	Altele, aromatizate sau cu adaos de fructe, fructe cu coajă lemnoasă sau cacao
0405 20 10 și 0405 20 30	Pastă din lapte pentru tartine, cu conținut de grăsimi de minimum 39 %, dar sub 75 % din greutate
0710 40 00	Porumb dulce, nefiert sau fiert în apă sau în abur, congelat
0711 90 30	Porumb dulce conservat provizoriu (de exemplu, cu gaz sulfuros, în saramură, în apă sulfuroasă sau în alte soluții care asigură provizoriu conservarea sa), dar impropriu consumului alimentar în această stare
ex 1517	Margarină; amestecuri sau preparate alimentare din grăsimi sau din uleiuri de origine animală sau vegetală sau din fracțiuni ale diferitelor grăsimi sau uleiuri de la capitolul 15, altele decât grăsimile sau uleiurile alimentare sau fracțiunile acestora de la poziția 1516 :
1517 10 10	Margarină, cu excepția margarinei lichide, cu un conținut de grăsimi din lapte de peste 10 %, dar de maximum 15 % din greutate
1517 90 10	Altele, cu un conținut de grăsimi din lapte de minimum 10 %, dar de maximum 15 % din greutate
1702 50 00	Fructoză pură din punct de vedere chimic
ex 1704	Produse zaharoase (inclusiv ciocolata albă), fără cacao, cu excepția extractelor de lemn dulce care conțin zaharoză peste 10 % din greutate, fără adaos de alte substanțe, din codul NC 1704 90 10
1806	Ciocolată și alte preparate alimentare care conțin cacao
ex 1901	Extracte de malț; preparate alimentare din făină, crupe, griș, amidon, fecule sau extracte de malț, care nu conțin cacao sau care conțin cacao într-o proporție de sub 40 % din greutate, calculată pe o bază complet degresată, nedenumite și necuprinse în altă parte; preparate alimentare din produsele de la pozițiile 0401 -0404 , care nu conțin cacao sau care conțin cacao într-o proporție de sub 5 % din greutate calculată pe o bază complet degresată, nedenumite și necuprinse în altă parte, cu excepția preparatelor corespunzătoare codului NC 1901 90 91
ex 1902	Paste alimentare, chiar fierte sau umplute (cu carne sau cu alte substanțe) sau chiar altfel preparate, cum ar fi spaghete, macaroane, fidea, lazane, gnochi, ravioli, caneloni; cușcuș, chiar preparat, cu excepția pastelor alimentare umplute corespunzătoare codurilor NC 1902 20 10 și 1902 20 30
1903 00 00	Tapioca și înlocuitorii săi preparați din amidon, sub formă de fulgi, granule, bobițe, criblură sau alte forme similare
1904	Produse pe bază de cereale obținute prin expandare sau prăjire (de exemplu cornflakes); cereale (altele decât porumbul), sub formă de boabe sau sub formă de fulgi ori de alte grăunțe preparate (cu excepția făinii, a crupelor și a grișului), prefierte sau altfel preparate, nedenumite și necuprinse în altă parte
1905	Produse de brutărie, de patiserie și biscuiți, chiar cu adaos de cacao; ostii, cașete goale de tipul celor utilizate pentru medicamente, vafe cu capac, paste uscate din făină, din amidon sau din fecule în foi și produse similare
2001 90 30	Porumb dulce (Zea mays var. saccharata), preparat sau conservat în oțet sau acid acetic
2001 90 40	Ignami, batate și părți comestibile similare de plante cu un conținut de amidon sau de fecule de minimum 5 % din greutate, preparate sau conservate în oțet sau acid acetic
2004 10 91	Cartofi, sub formă de făină, griș sau fulgi, preparați sau conservați altfel decât în oțet sau acid acetic, congelați, alții decât produsele de la poziția 2006
2004 90 10	Porumb dulce (Zea mays var. saccharata) preparat sau conservat altfel decât în oțet sau acid acetic, congelat, altul decât produsele de la poziția 2006
2005 20 10	Cartofi, sub formă de făină, griș sau fulgi, preparați sau conservați altfel decât în oțet sau acid acetic, necongelați, alții decât produsele de la poziția 2006
2005 80 00	Porumb dulce (Zea mays var. saccharata), preparat sau conservat altfel decât în oțet sau în acid acetic, necongelat, altul decât produsele de la poziția 2006
2008 99 85	Porumb, altul decât porumbul dulce (Zea mays var. saccharata), altfel preparat sau conservat, fără adaos de alcool sau zahăr
2008 99 91	Ignami, batate și părți similare comestibile de plante, cu un conținut de amidon sau de feculă de minimum 5 % din greutate, altfel preparate sau conservate, fără adaos de alcool sau zahăr
2101 12 98	Preparate pe bază de cafea
2101 20 98	Preparate pe bază de ceai sau maté
2101 30 19	Înlocuitori de cafea prăjiți, cu excepția cicorii prăjite
2101 30 99	Extracte, esențe și concentrate de înlocuitori prăjiți de cafea, cu excepția celor de cicoare prăjită
2102 10 31 și 2102 10 39	Drojdii de panificație, uscate sau nu
2105 00	Înghețate și alte produse similare sub formă de înghețată, comestibile, cu sau fără cacao
ex 2106	Preparate alimentare nemenționate și nici cuprinse în altă parte, altele decât cele reluate sub codurile NC 2106 10 20 , 2106 90 20 și 2106 90 92 și altele decât siropurile de zahăr, aromatizate sau cu adaos de coloranți
2202 90 91 , 2202 90 95 și 2202 90 99	Alte băuturi nealcoolice, cu excepția sucurilor de fructe sau de legume de la poziția 2009, care nu conțin produse de la pozițiile 0401 -0404 sau grăsimi obținute din produse de la pozițiile 0401 -0404
2905 43 00	Mannitol
2905 44	D-glucitol (sorbitol)
3302 10 29	Amestecuri de substanțe odoriferante și amestecuri (inclusiv soluțiile alcoolice) pe baza uneia sau mai multor substanțe odoriferante și alte preparate pe bază de substanțe odoriferante, de tipul celor utilizate pentru fabricarea băuturilor, care conțin toți agenții aromatizanți care caracterizează o băutură, cu o concentrație de alcool sub 0,5 % vol., altele decât cele corespunzătoare codului NC 3302 10 21
3501	Cazeină, cazeinați și alte derivate din cazeină; cleiuri de cazeină
ex 3505 10	Dextrine și alte amidonuri și fecule modificate, cu excepția amidonurilor și feculelor esterificate sau eterificate corespunzătoare codului NC 3505 10 50
3505 20	Cleiuri pe bază de amidon sau de fecule, de dextrine sau de alte amidonuri sau fecule modificate
3809 10	Agenți de apretare sau finisare, acceleratori de vopsire sau de fixare a substanțelor colorante și alte produse și preparate (de exemplu, produse pentru scrobit și preparate pentru mordansare), de tipul celor utilizate în industria textilă, industria hârtiei, industria pielăriei sau în alte industrii similare, pe bază de substanțe amilacee, nedenumite și necuprinse în altă parte
3824 60	Sorbitol, altul decât cel de la subpoziția 2905 44

Tabelul 2

Produse agricole transformate pentru care taxe de import constă dintr-o taxă ad valorem cuprinzând o componentă agricolă sau dintr-o taxă specifică, conform prevederilor articolului 3 alineatul (2)

Codul NC	Denumire
ex 0505	Piei de păsări și alte părți de păsări, acoperite cu penele lor sau cu fulgii ori cu puful lor, pene și părți de pene (cu marginile fasonate sau nu) și puf, brute sau simplu curățate, dezinfectate sau tratate în vederea conservării lor; pulbere și deșeuri de pene sau de părți de pene:
0505 10 90	Pene de tipul celor utilizate pentru umplere și puf, altele decât cele brute
0505 90 00	Altele
0511 99 39	Bureți naturali de origine animală, alții decât cei în stare brută
ex 1212 29 00	Iarbă de mare și alte alge, proaspete, refrigerate, congelate sau deshidratate, chiar pulverizate, improprii alimentației umane, altele decât cele folosite în medicină
ex 1302	Seve și extracte vegetale; substanțe pectice, pectinați și pectați; agar-agar și alte mucilagii și agenți de mărire a vâscozității derivate din produse vegetale, chiar modificate:
1302 12 00	Seve și extracte vegetale din lemn dulce
1302 13 00	Seve și extracte vegetale din hamei
1302 19 20 și 1302 19 70	Seve și extracte vegetale, altele decât sevele și extractele de lemn dulce și hamei, oleorășini de vanilie și de opiu
ex 1302 20	Pectate
1302 31 00	Agar-agar, modificat sau nu
1302 32 10	Mucilagii și agenți de îngroșare, modificați sau nu, derivați din roșcove sau semințe de roșcove.
1505 00	Usuc și grăsimi derivate din acesta, inclusiv lanolină
1506 00 00	Alte grăsimi și uleiuri de origine animală și fracțiunile acestora, chiar rafinate, dar nemodificate chimic
ex 1515 90 11	Ulei de jojoba și fracțiunile acestuia, chiar rafinate, dar nemodificate chimic
1516 20 10	Uleiuri de ricin hidrogenate, numite „ceară opal”
1517 90 93	Amestecuri sau preparate culinare de tipul celor utilizate pentru a ușura scoaterea preparatelor din forme
ex 1518 00	Grăsimi și uleiuri animale sau vegetale și fracțiunile acestora, fierte, oxidate, uscate, sulfurate, suflate, polimerizate prin căldură în vacuum sau gaz inert sau altfel modificate chimic, cu excepția celor de la poziția 1516 ; amestecuri sau preparate nealimentare de grăsimi sau de uleiuri de origine animală sau vegetală sau din fracțiunile diferitelor grăsimi sau uleiuri de la capitolul 15, nedenumite și necuprinse în altă parte; cu excepția uleiurilor de la codurile NC 1518 00 31 și 1518 00 39
1520 00 00	Glicerină brută; ape și leșii de glicerină
1521	Ceară vegetală (alta decât trigliceridele), ceară de albine sau de alte insecte și spermanțet, chiar rafinată sau colorată
1522 00 10	Degras
1702 90 10	Maltoză chimic pură
1704 90 10	Extracte de lemn dulce care conțin zaharoză peste 10 % din greutate, dar care nu conțin alte substanțe adăugate
1803	Pastă de cacao, degresată sau nu
1804 00 00	Unt, grăsime și ulei de cacao
1805 00 00	Pudră de cacao, fără adaos de zahăr sau de alți îndulcitori
ex 1901	Extracte de malț; preparate alimentare din făină, crupe, griș, amidon, fecule sau extracte de malț, care nu conțin cacao sau care conțin cacao într-o proporție de sub 40 % din greutate, calculată pe o bază complet degresată, nedenumite și necuprinse în altă parte; preparate alimentare din produsele de la pozițiile 0401 până la 0404 , care nu conțin cacao sau care conțin cacao într-o proporție sub 5 % din greutate, calculată pe o bază complet degresată, nedenumite și necuprinse în altă parte:
1901 90 91	Alte preparate care nu conțin grăsimi provenite din lapte, zaharoză, izoglucoză, glucoză, amidon sau fecule sau care conțin în greutate sub 1,5 % grăsimi provenite din lapte, sub 5 % zaharoză (inclusiv zahăr invertit) sau izoglucoză, sub 5 % glucoză, amidon sau fecule, cu excepția preparatelor alimentare sub formă de pudră de la pozițiile 0401 până la 0404
ex 2001 90 92	Miez de palmier, preparat sau conservat în oțet sau acid acetic
ex 2008	Fructe, fructe cu coajă lemnoasă și alte părți comestibile din plante, altfel preparate sau conservate, cu sau fără adaos de zahăr sau de alți îndulcitori sau alcool, nemenționate și nici cuprinse în altă parte:
2008 11 10	Unt de arahide
2008 91 00	Miez (inimă) de palmier
ex 2101	Extracte, esențe și concentrate de cafea, ceai sau de maté și preparate pe baza acestor produse; cicoare prăjită și extractele, esențele și concentratele acestora, cu excepția preparatelor de la codurile NC 2101 12 98 , 2101 20 98 , 2101 30 19 și 2101 30 99
ex 2102 10	Drojdii active:
2102 10 10	Drojdii de cultură
2102 10 90	Altele, cu excepția drojdiilor de panificație
2102 20	Drojdii inactive; alte microorganisme monocelulare moarte
2102 30 00	Praf de copt preparat
2103	Preparate pentru sosuri și sosuri preparate; condimente și asezonatori, compuși; făină și pudră de muștar și muștar preparat
2104	Preparate pentru supe, ciorbe sau supe cremă, supe, ciorbe sau supe cremă preparate; preparate alimentare compuse omogenizate
ex 2106	Preparate alimentare nedenumite și necuprinse în altă parte:
ex 2106 10	Concentrate de proteine și substanțe proteice texturate:
2106 10 20	Care nu conțin grăsimi din lapte, zaharoză, izoglucoză, glucoză, amidon sau fecule sau care conțin sub 1,5 % grăsimi din lapte, sub 5 % zaharoză sau izoglucoză, sub 5 % glucoză, amidon sau fecule
ex 2106 90	Altele:
2106 90 20	Preparate alcoolice compuse, altele decât cele pe bază de substanțe odoriferante, de tipul celor utilizate pentru fabricarea băuturilor
2106 90 92	Alte preparate fără conținut de grăsimi obținute din lapte, din zaharoză, din izoglucoză, din glucoză, din amidon sau din fecule sau cu conținut de grăsimi obținute din lapte mai mic de 1,5 %, de zaharoză sau de izoglucoză, mai mic de 5 %, de glucoză, de amidon sau de fecule, mai mic de 5 %
2201 10	Ape, inclusiv ape minerale naturale sau artificiale și ape gazeificate care nu conțin zahăr sau alți îndulcitori și nici aromatizanți
2202 10 00	Ape, inclusiv ape minerale și ape gazeificate, care conțin zahăr sau alți îndulcitori sau aromatizate
2202 90 10	Alte băuturi nealcoolice, cu excepția sucurilor de fructe sau de legume de la poziția 2009, care nu conțin produse de la pozițiile 0401 -0404 sau grăsimi obținute din produse de la pozițiile 0401 -0404
2203 00	Bere fabricată din malț
2205	Vermuturi și alte vinuri din struguri proaspeți, aromatizate cu plante sau substanțe aromatice
ex 2207	Cu excepția cazului în care este obținut pe baza produselor agricole enumerate în anexa I la TFUE, alcool etilic nedenaturat cu un titru alcoolic volumic de minimum 80 % vol. și alcool etilic și rachiu denaturate cu orice titru
ex 2208	Alcool etilic nedenaturat cu titru alcoolic volumic sub 80 % vol., altul decât cel obținut pe baza produselor agricole enumerate în anexa I la TFUE; distilate, lichioruri și alte băuturi spirtoase
2402	Țigări de foi (inclusiv cele cu capete tăiate), trabucuri și țigarete, din tutun sau din înlocuitori de tutun
2403	Alte tutunuri și înlocuitori de tutun, prelucrați; tutun „omogenizat” sau „reconstituit”; extracte și esențe de tutun
3301 90	Oleorășini de extracție; soluții concentrate de uleiuri esențiale în grăsimi, în uleiuri stabilizate, în ceară sau în substanțe similare, obținute prin extracție din flori sau macerare; subproduse terpenice reziduale de la deterpenizarea uleiurilor esențiale; ape distilate aromatice și soluții apoase ale uleiurilor esențiale
ex 3302	Amestecuri de substanțe odoriferante și amestecuri (inclusiv soluțiile alcoolice) pe baza uneia sau mai multor substanțe odoriferante, de tipul celor utilizate ca materii prime în industrie; alte preparate pe bază de substanțe odoriferante, de tipul celor utilizate pentru fabricarea băuturilor:
3302 10 10	Preparate de tipul celor utilizate în industria băuturilor, conținând toți agenții aromatizanți care caracterizează o băutură, având un titru de alcoolic volumic de peste 0,5 % vol.
3302 10 21	Preparate de tipul celor utilizate în industria băuturilor, care conțin toți agenții aromatizanți care caracterizează o băutură, cu o concentrație în alcool care nu depășește 0,5 % vol., care nu conțin grăsimi provenite din lapte, zaharoză, izoglucoză, glucoză, amidon sau fecule sau care conțin în greutate sub 1,5 % grăsimi din lapte, sub 5 % zaharoză sau izoglucoză, sub 5 %, glucoză sau amidon sau fecule
ex 3502	Albumine (inclusiv concentratele a două sau mai multe proteine de zer care conțin, în greutate calculată din substanța uscată, peste 80 % de proteine de zer), albuminate și alți derivați de albumine: Albumină de ou:
ex 3502 11	Deshidratate:
3502 11 90	Altele decât cele improprii sau devenite improprii consumului uman
ex 3502 19	Altele:
3502 19 90	Altele decât cele improprii sau devenite improprii consumului uman
ex 3502 20	Lactalbumină, inclusiv concentratele a două sau mai multe proteine din zer:
3502 20 91 și 3502 20 99	Alta decât improprie sau devenită improprie alimentației umane, chiar uscată (de exemplu, în foi, fulgi, granule, pudră)
3823	Acizi grași monocarboxilici industriali; uleiuri acide de rafinare; alcooli grași industriali

ANEXA II

Mărfuri neincluse în anexa I și produse agricole utilizate în producția acelor mărfuri, eligibile pentru restituiri la export, conform prevederilor articolului 22 alineatul (1)

Codul NC	Denumirea mărfurilor neincluse în anexa I	Produse agricole pentru care se poate acorda o restituire la export
		A: Cantitatea de referință stabilită în funcție de cantitatea de produs efectiv utilizată pentru fabricarea mărfurilor exportate [articolul 27 litera (d)] B: Cantitatea de referință determinată pe o bază fixă [articolul 27 litera (d)]
		Cereale (1)	Orez (2)	Ouă (3)	Zahăr melasă sau izoglucoză (4)	Produse lactate (5)
1	2	3	4	5	6	7
ex 0403	Lapte acru, lapte și smântână covăsite, iaurt, chefir și alte sortimente de lapte și smântână fermentate sau acrite, chiar concentrate, sau cu adaos de zahăr sau alți îndulcitori, sau aromatizate, sau cu adaos de fructe sau cacao:
ex 0403 10	– Iaurt:
0403 10 51 -0403 10 99	– – Aromatizat sau cu adaos de fructe, fructe cu coajă lemnoasă sau cacao: – – – Aromatizat – – – Alte categorii:	A	A	A	A
	– – – – Cu adaos de fructe și/sau fructe cu coajă lemnoasă	A	A		A
	– – – – Cu adaos de cacao	A	A	A	A
ex 0403 90	– Altele:
0403 90 71 -0403 90 99	– – Aromatizate sau cu adaos de fructe și/sau fructe cu coajă lemnoasă sau cacao: – – – Aromatizate – – – Alte categorii:	A	A	A	A
	– – – – Cu adaos de fructe sau fructe cu coajă lemnoasă	A	A		A
	– – – – Cu adaos de cacao	A	A	A	A
ex 0405	Unt și alte grăsimi provenind din lapte; pastă din lapte pentru tartine:
ex 0405 20	– Pastă din lapte pentru tartine:
0405 20 10	– – Cu un conținut de grăsimi de peste 39 %, dar de maximum 60 % din greutate					A
0405 20 30	– – Cu un conținut de grăsimi mai mare sau egal cu 60 %, dar mai mic de 75 % din greutate					A
ex 0710	Legume (nefierte sau fierte în apă sau în abur), congelate:
	– Porumb dulce
0710 40 00	– – Sub formă de știulete	A			A
	– – Sub formă de boabe	B			A
ex 0711	Legume conservate provizoriu (de exemplu, cu gaz sulfuros sau în saramură, în apă sulfuroasă sau în alte soluții care asigură provizoriu conservarea lor), dar improprii consumului alimentar în această stare:
	– – – Porumb dulce:
0711 90 30	– – – – Sub formă de știulete	A			A
	– – – – Sub formă de boabe	B			A
ex 1517	Margarină; amestecuri sau preparate alimentare din grăsimi sau din uleiuri de origine animală sau vegetală sau din fracțiuni ale diferitelor grăsimi sau uleiuri de la capitolul 15, altele decât grăsimile sau uleiurile alimentare sau fracțiunile acestora de la poziția 1516 :
ex 1517 10	– Margarină, cu excepția margarinei lichide:
1517 10 10	– – Cu un conținut de grăsimi de lapte de peste 10 %, dar care să nu depășească 15 % din greutate					A
ex 1517 90	– Altele:
1517 90 10	– – Cu un conținut de grăsimi de lapte de peste 10 %, dar care să nu depășească 15 % din greutate					A
1702 50 00	– Fructoză chimic pură				A
ex 1704	Produse zaharoase (inclusiv ciocolată albă) care nu conțin cacao:
1704 10	– Gumă de mestecat, chiar glasată cu zahăr	A			A
ex 1704 90	– Altele:
1704 90 30	– – Preparate numite „ciocolată albă”	A			A	A
1704 90 51 -1704 90 99	– – Altele	A	A		A	A
1806	Ciocolată și alte preparate alimentare care conțin cacao:
1806 10	– Pudră de cacao, cu adaos de zahăr sau alți îndulcitori:
	– – Îndulcită numai prin adaos de zaharoză	A		A	A
	– – De alt tip	A		A	A	A
1806 20	– Alte preparate prezentate fie sub formă de blocuri sau bare în greutate de peste 2 kg, fie sub formă de lichid, de pastă, de pudră, de granule sau forme similare, ambalate în recipiente sau ambalaje directe cu un conținut de peste 2 kg:
	– Ciocolată cu lapte sfărâmată (preparate numite chocolate milk crumb) încadrată la subpoziția 1806 20 70	A		A	A	A
	– Alte preparate de la subpoziția 1806 20	A	A	A	A	A
1806 31 00 și 1806 32	– Altele, prezentate sub formă de blocuri, tablete sau bare	A	A	A	A	A
1806 90	– Altele:
1806 90 11 , 1806 90 19 , 1806 90 31 , 1806 90 39 , 1806 90 50	– – Ciocolată și produse din ciocolată; dulciuri și înlocuitori ale acestora, fabricate din înlocuitori ai zahărului, conținând cacao	A	A	A	A	A
1806 90 60 , 1806 90 70 , 1806 90 90	– – Pastă pentru tartine care conține cacao; preparate pentru băuturi, conținând cacao; altele	A		A	A	A
ex 1901	Extracte de malț; preparate alimentare din făină, crupe, griș, amidon, fecule sau extracte de malț, care nu conțin cacao sau care conțin cacao într-o proporție de sub 40 % din greutate, calculată pe o bază complet degresată, nedenumite și necuprinse în altă parte; preparate alimentare din produsele de la pozițiile 0401 până la 0404 , care nu conțin cacao sau care conțin cacao într-o proporție sub 5 % din greutate, calculată pe o bază complet degresată, nedenumite și necuprinse în altă parte:
1901 10 00	– Preparate pentru alimentația copiilor, condiționate pentru vânzarea cu amănuntul:
	– – Preparate alimentare din produse lactate de la pozițiile 0401 până la 0404 , conținând cacao în proporție de sub 5 % din greutate, calculată pe o bază complet degresată	A	A	A	A	A
	– – De alt tip	A	A		A	A
1901 20 00	– Amestecuri și aluaturi pentru prepararea produselor de brutărie de la poziția 1905:
	– – Preparate alimentare din produse lactate de la pozițiile 0401 până la 0404 , conținând cacao în proporție de sub 5 % din greutate, calculată pe o bază complet degresată	A	A	A	A	A
	– – De alt tip	A	A		A	A
ex 1901 90	– Altele:
1901 90 11 și 1901 90 19	– – Extracte de malț	A	A
	– – Altele:
1901 90 99	– – – Altele:
	– – – – Preparate alimentare din produsele de la pozițiile 0401 până la 0404 , conținând cacao în proporție de sub 5 % din greutate, calculată pe o bază complet degresată	A	A	A	A	A
	– – – – Altele	A	A		A	A
ex 1902	Paste alimentare, chiar fierte sau umplute (cu carne sau cu alte substanțe) sau chiar altfel preparate, cum ar fi spaghete, macaroane, fidea, lazane, gnochi, ravioli, caneloni; cușcuș, chiar preparat:
	– Paste alimentare nefierte, neumplute și nici altfel preparate:
	– – Care conțin ouă:
1902 11 00	– – – Din grâu dur sau din alte cereale	B		A
	– – – Altele:	A		A
	– – Altele:
1902 19	– – – Din grâu dur sau din alte cereale	B				A
	– – – Altele	A				A
ex 1902 20	– Paste alimentare umplute (chiar fierte sau altfel preparate):
1902 20 91 și 1902 20 99	– – De alt tip	A	A		A	A
1902 30	– Alte paste alimentare	A	A		A	A
1902 40	– Cușcuș:
	– – Nepreparat:
1902 40 10	– – – Din grâu dur	B
	– – – Altele	A
1902 40 90	– – De alt tip	A	A		A	A
1903 00 00	Tapioca și înlocuitorii săi preparați din amidon, sub formă de fulgi, granule, bobițe, criblură sau alte forme similare	A
1904	Produse pe bază de cereale obținute prin expandare sau prăjire (de exemplu, cornflakes); cereale (altele decât porumbul), sub formă de boabe sau sub formă de fulgi ori alte grăunțe preparate (cu excepția făinii, crupelor și a grișului), prefierte sau altfel preparate, nedenumite și necuprinse în altă parte:
	– Orez expandat neîndulcit sau orez prefiert:
	– – Care conține cacao (6)	A	B	A	A	A
	– – Care nu conține cacao	A	B		A	A
	– – Altele, care conțin cacao (6)	A	A	A	A	A
	– Altele	A	A		A	A
1905	Produse de brutărie, de patiserie și biscuiți, chiar cu adaos de cacao; ostii, cașete goale de tipul celor utilizate pentru medicamente, vafe cu capac, paste uscate din făină, din amidon sau din fecule în foi și produse similare
1905 10 00	– Pâine crocantă denumită „knäckebrot”	A			A	A
1905 20	– Turtă dulce și produse similare	A		A	A	A
	– Biscuiți la care s-au adăugat îndulcitori; vafe și alveole
1905 31 și 1905 32	– Biscuiți la care s-au adăugat îndulcitori; Vafe și alveole	A		A	A	A
1905 40	– Pesmet, pâine prăjită și produse similare prăjite	A		A	A	A
1905 90	– Altele:
1905 90 10	– – Azimă (mazoth)	A
1905 90 20	– – Ostii, cașete goale de tipul celor pentru uz farmaceutic, vafe cu capac, paste uscată din făină, din amidon sau din fecule în foi și produse similare	A	A
	– – Altele:
1905 90 30	– – – Pâine, la care nu s-a adăugat miere, ouă, brânză sau fructe și care are un conținut de zahăr în materia uscată de maximum 5 % din greutate și grăsimi în materia uscată de maximum 5 % din greutate	A
1905 90 45 -1905 90 90	– – – Alte produse	A		A	A	A
ex 2001	Legume, fructe, fructe cu coajă lemnoasă și alte părți comestibile de plante, preparate sau conservate în oțet sau acid acetic:
ex 2001 90	– Altele:
	– – Porumb dulce (Zea mays var. saccharata)
2001 90 30	– – – Sub formă de știulete	A			A
	– – – Sub formă de boabe	B			A
2001 90 40	– – Ignami, batate și părți comestibile similare de plante cu un conținut de amidon sau fecule de minimum 5 % din greutate	A			A
ex 2004	Alte legume preparate sau conservate altfel decât în oțet sau acid acetic, congelate, altele decât produsele de la poziția 2006:
ex 2004 10	– Cartofi: – – Altele:
2004 10 91	– – – Sub formă de făină, griș sau fulgi	A	A		A	A
ex 2004 90	– Alte legume și amestecuri de legume:
	– – Porumb dulce (Zea mays var. saccharata)
2004 90 10	– – – Sub formă de știulete	A			A
	– – – Sub formă de boabe	B			A
ex 2005	Alte legume preparate sau conservate altfel decât în oțet sau în acid acetic, necongelate, altele decât produsele de la poziția 2006:
ex 2005 20	– Cartofi:
2005 20 10	– – Sub formă de făină, griș sau fulgi	A	A		A	A
	– Porumb dulce (Zea mays var. saccharata)
2005 80 00	– – Sub formă de știulete	A			A
	– – Sub formă de boabe	B			A
ex 2008	Fructe, fructe cu coajă lemnoasă și alte părți comestibile de plante, altfel preparate sau conservate, cu sau fără adaos de zahăr sau de alți îndulcitori sau de alcool, nedenumite și necuprinse în altă parte:
ex 2008 99	– – Altele: – – – La care nu s-a adăugat alcool: – – – – La care nu s-a adăugat zahăr:
	– – – – – Porumb, cu excepția porumbului dulce (Zea mays var. saccharata):
2008 99 85	– – – – – – Sub formă de știulete	A
	– – – – – – Sub formă de boabe	B
2008 99 91	– – – – – Ignami, batate și părți comestibile similare de plante cu un conținut de amidon sau fecule de minimum 5 % din greutate	A
ex 2101	Extracte, esențe și concentrate de cafea, de ceai sau de maté și preparate pe bază de aceste produse sau pe bază de cafea, de ceai sau de maté; cicoare prăjită și alți înlocuitori prăjiți de cafea și extractele, esențele și concentratele lor:
	– Extracte, esențe și concentrate de cafea, și preparate pe bază de extracte, de esențe sau de concentrate sau pe bază de cafea:
2101 12 98	– – – Altele	A	A		A
ex 2101 20	– Extracte, esențe și concentrate de ceai sau de maté și preparate pe baza acestor extracte, esențe sau concentrate sau pe bază de ceai sau de maté:
2101 20 98	– – – Altele	A	A		A
ex 2101 30	– Cicoare prăjită și alți înlocuitori prăjiți ai cafelei și extractele, esențele și concentratele lor:
	– – Cicoare prăjită și alți înlocuitori prăjiți ai cafelei:
2101 30 19	– – – Altele	A			A
	– – Extracte, esențe și concentrate de cicoare prăjită și de alți înlocuitori prăjiți de cafea:
2101 30 99	– – – Altele	A			A
ex 2102	Drojdii (active sau inactive); alte microorganisme monocelulare moarte (cu excepția vaccinurilor de la poziția 3002 ); praf de copt preparat:
ex 2102 10	– Drojdii active:
2102 10 31 și 2102 10 39	– – Drojdie de panificație	A
2105 00	Înghețate și alte produse similare sub formă înghețată, comestibile, cu sau fără cacao:
	– Cu cacao	A	A	A	A	A
	– Altele	A	A		A	A
ex 2106	Preparate alimentare nedenumite și necuprinse în altă parte:
ex 2106 90	– Altele:
2106 90 92 și 2106 90 98	– – Altele	A	A		A	A
2202	Ape, inclusiv ape minerale și ape gazeificate, care conțin zahăr sau alți îndulcitori sau aromatizate și alte băuturi nealcoolice, cu excepția sucurilor de fructe sau de legume de la poziția 2009:
2202 10 00	– Ape, inclusiv apele minerale și apele gazeificate, care conțin zahăr sau alți îndulcitori sau aromatizate	A			A
2202 90	– Altele:
	– – Care nu conțin produsele de la pozițiile 0401 -0404 sau grăsimi provenite din produsele de la pozițiile 0401 -0404 :
2202 90 10	– – – Bere din malț, cu o tărie alcoolică dobândită de maximum 0,5 % vol.	B
	– – – Altele	A			A
2202 90 91 -2202 90 99	– – Altele	A			A	A
2205	Vermuturi și alte vinuri din struguri proaspeți, aromatizate cu plante sau substanțe aromatice	A			A
ex 2208	Alcool etilic nedenaturat cu titru alcoolic volumic sub 80 % vol.; distilate, rachiuri, lichioruri și alte băuturi spirtoase:
2208 20	– Distilat de vin sau de tescovină de struguri				A
ex 2208 30	– Whisky: – – Alte tipuri de whisky decât „Bourbon”:
ex 2208 30 30 -2208 30 88	– – – Alte tipuri de whisky decât cele enumerate în Regulamentul (CE) nr. 1670/2006 al Comisiei (7)	A
2208 50 11 și 2208 50 19	– – Gin	A
2208 50 91 și 2208 50 99	– – Rachiu de ienupăr	A			A
2208 60	– Votcă	A
2208 70	– Lichioruri	A		A	A	A
ex 2208 90	– Altele:
2208 90 41	– – – – Uzo, prezentat în recipiente de maximum 2 litri	A			A
2208 90 45	– – – – – – – Calvados, prezentat în recipiente de maximum 2 litri				A
2208 90 48	– – – – – – – Alte rachiuri (cu excepția lichiorurilor) distilate din fructe, prezentate în recipiente de maximum 2 litri				A
2208 90 56	– – – – – – – Alte rachiuri (cu excepția lichiorurilor) decât cele distilate din fructe și altele decât tequila, prezentate în recipiente de maximum 2 litri	A			A
2208 90 69	– – – – – Alte băuturi spirtoase, prezentate în recipiente de maximum 2 litri	A			A	A
2208 90 71	– – – – – Rachiuri distilate din fructe, prezentate în recipiente de peste 2 litri				A
2208 90 77	– – – – – Alte rachiuri (cu excepția lichiorurilor) decât cele distilate din fructe și altele decât tequila, prezentate în recipiente de peste 2 litri	A			A
2208 90 78	– – – – Alte băuturi spirtoase, prezentate în recipiente de peste 2 litri	A			A	A
ex 2905	Alcooli aciclici și derivații lor halogenați, sulfonați, nitrați sau nitrozați:
2905 43 00	– – Manitol	B			B
2905 44	– – D-glucitol (sorbitol)	B			B
ex 3302	Amestecuri de substanțe odoriferante și amestecuri (inclusiv soluțiile alcoolice) pe baza uneia sau mai multor substanțe odoriferante, de tipul celor utilizate ca materii prime în industrie; alte preparate pe bază de substanțe odoriferante, de tipul celor utilizate pentru fabricarea băuturilor:
ex 3302 10	– De tipul celor utilizate în industria alimentară sau a băuturilor:
3302 10 29	– – – – – Altele	A			A	A
3501	Cazeină, cazeinați și alți derivați ai cazeinei; cleiuri de cazeină:
3501 10	– Cazeină					B
3501 90	– Altele:
3501 90 10	– – Cleiuri de cazeină					A
3501 90 90	– – Altele					B
ex 3502	Albumine (inclusiv concentratele conținând două sau mai multe proteine din zer și care conțin proteine din zer peste 80 % din greutatea substanței uscate), albuminați și alți derivați din albumine: – Ovalbumină:
ex 3502 11	– – Uscată
3502 11 90	– – – Alta decât cea improprie sau devenită improprie consumului uman			B
ex 3502 19	– – Altele:
3502 19 90	– – – Altele decât cele improprii sau devenite improprii consumului uman			B
ex 3502 20	– Lactalbumină:
3502 20 91 și 3502 20 99	– – Alta decât improprie sau devenită improprie alimentației umane, chiar uscată (de exemplu, în foi, fulgi, granule, pudră)					B
ex 3505	Dextrine și alte amidonuri și fecule modificate (de exemplu, amidonuri și fecule pregelatinizate sau esterificate); cleiuri pe bază de amidon sau de fecule, de dextrine sau de alte amidonuri sau fecule modificate, cu excepția amidonurilor de la codul NC 3505 10 50	A	A
3505 10 50	– – – Amidonuri sau fecule esterificate sau eterificate	A
ex 3809	Agenți de apretare sau finisare, acceleratori de vopsire sau de fixare a substanțelor colorante și alte produse și preparate (de exemplu, produse pentru scrobit și preparate pentru mordansare), de felul celor folosite în industria textilă, industria hârtiei, industria pielăriei sau în alte industrii similare, nedenumite și necuprinse în altă parte:
3809 10	– Pe bază de substanțe amilacee	A	A
ex 3824	Lianți preparați pentru tipare sau miezuri de turnătorie; produse chimice și preparate ale industriei chimice sau ale industriilor conexe (inclusiv cele constând în amestecuri de produse naturale), nedenumite și necuprinse în altă parte:
3824 60	– Sorbitol, altul decât cel de la subpoziția 2905 44	B			B

(1) Partea I din anexa I la Regulamentul (UE) nr. 1308/2013.

(2) Partea II din anexa I la Regulamentul (UE) nr. 1308/2013.

(3) Partea XIX din anexa I la Regulamentul (UE) nr. 1308/2013.

(4) Partea III literele (b), (c), (d) și (g) din anexa I la Regulamentul (UE) nr. 1308/2013.

(5) Partea XVI literele (a)-(g) din anexa I la Regulamentul (UE) nr. 1308/2013.

(6) Cu un conținut de maximum 6 % cacao.

(7) Regulamentul (CE) nr. 1670/2006 al Comisiei din 10 noiembrie 2006 de stabilire a anumitor norme de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1784/2003 al Consiliului în ceea ce privește stabilirea și acordarea de restituiri adaptate pentru cerealele exportate sub forma anumitor băuturi spirtoase (JO L 312, 11.11.2006, p. 33).

ANEXA III

Produse de bază prevăzute la articolul 2 litera (d)

Codul NC	Denumire
ex 0402 10 19	Lapte praf, sub formă de granule sau alte forme solide, fără adaos de zahăr sau alți îndulcitori, cu un conținut de grăsimi de maximum 1,5 % din greutate, altul decât cel din ambalaje directe cu un conținut net de cel mult 2,5 kg (grupul de produse nr. 2)
ex 0402 21 18	Lapte praf, sub formă de granule sau alte forme solide, fără adaos de zahăr sau alți îndulcitori, cu un conținut de grăsimi de 26 % din greutate, altul decât cel din ambalaje directe cu un conținut net de cel mult 2,5 kg (grupul de produse nr. 3)
ex 0404 10 02 -ex 0404 10 16	Zer praf, sub formă de granule sau alte forme solide, fără adaos de zahăr sau alți îndulcitori (grupul de produse nr. 1)
ex 0405 10	Unt cu un conținut de grăsimi de 82 % din greutate (grupul de produse nr. 6)
0407 21 00 , 0407 29 10 , ex 0407 90 10	Ouă de păsări de curte, în coajă, proaspete sau conservate, care nu sunt destinate incubației
ex 0408	Ouă de păsări, fără coajă și gălbenușuri, pentru uz alimentar, proaspete, uscate, congelate sau altfel conservate, fără adaos de zahăr sau alți îndulcitori
1001 19 00	Grâu dur, altul decât pentru sămânță
ex 1001 99 00	Grâu comun și borceag, altele decât cele pentru sămânță
1002 90 00	Secară, alta decât cea pentru însămânțare
1003 90 00	Orz, altul decât cel pentru sămânță
1004 90 00	Ovăz, altul decât cel pentru însămânțare
1005 90 00	Porumb, altul decât cel pentru sămânță
ex 1006 30	Orez albit
1006 40 00	Brizură de orez
1007 90 00	Sorg boabe, altul decât cel pentru sămânță
1701 99 10	Zahăr alb
ex 1702 19 00	Lactoză, care conține în greutate 98,5 % de produs pur, exprimată sub formă de lactoză anhidră, calculată pe materie uscată
1703	Melasă rezultată din extracția sau rafinarea zahărului

ANEXA IV

Produse agricole transformate care pot face obiectul unei taxe de import suplimentare, conform prevederilor articolului 5 alineatul (1)

Codul NC	Denumirea mărfurilor
0403 10 51 -0403 10 99	Iaurt, aromatizat sau cu adaos de fructe, fructe cu coajă lemnoasă sau cacao
0403 90 71 -0403 90 99	Lapte acru, lapte și smântână covăsite, chefir și alte sortimente de lapte și smântână fermentate sau acrite, aromatizate sau cu adaos de fructe, fructe cu coajă lemnoasă sau cacao
0710 40 00	Porumb dulce, nefiert sau fiert în apă sau în abur, congelat
0711 90 30	Porumb dulce, conservat provizoriu (de exemplu, prin gazare cu bioxid de sulf, în saramură, în apă sulfurată sau cu adaos de alte substanțe conservante), dar impropriu pentru consumul în această stare
1517 10 10	Margarină, cu excepția margarinei lichide, cu un conținut de grăsimi din lapte de peste 10 %, dar de maximum 15 % din greutate
1517 90 10	Alte amestecuri sau preparate alimentare din grăsimi sau din uleiuri animale sau vegetale sau din fracțiuni din diferite grăsimi sau uleiuri din capitolul 15, altele decât grăsimile sau uleiurile alimentare sau fracțiunile lor de la poziția 1516 , cu un conținut de grăsimi din lapte de peste 10 %, dar de maximum 15 % din greutate
1702 50 00	Fructoză pură din punct de vedere chimic
2005 80 00	Porumb dulce (Zea mays var. saccharata), preparat sau conservat altfel decât în oțet sau în acid acetic, necongelat, cu excepția produselor de la poziția 2006
2905 43 00	Mannitol
2905 44	D-glucitol (sorbitol)
ex 3502	Albumine (inclusiv concentratele a două sau mai multe proteine de zer care conțin, în greutate calculată din substanța uscată, peste 80 % de proteine de zer), albuminate și alți derivați de albumine: Ovalbumină:
ex 3502 11	Deshidratată:
3502 11 90	Alta decât cea improprie sau devenită improprie consumului uman
ex 3502 19	Alta:
3502 19 90	Alta decât cea improprie sau devenită improprie consumului uman
ex 3502 20	Lactalbumină, inclusiv concentratele a două sau mai multe proteine din zer:
	Alta decât cea improprie sau devenită improprie consumului uman
3502 20 91	Deshidratată (de exemplu, în foi, solzi, fulgi, pudră)
3502 20 99	Alta
3505 10 10	Dextrine
3505 10 90	Alte tipuri de amidon și feculă modificate decât dextrinele, în afara amidonului și feculei esterificate și eterificate
3505 20	Cleiuri pe bază de amidon sau de fecule, de dextrine sau de alte amidonuri sau fecule modificate
3809 10	Agenți de apretare sau finisare, acceleratori de vopsire sau de fixare a substanțelor colorante și alte produse și preparate (de exemplu, produse pentru scrobit și preparate pentru mordansare), de tipul celor utilizate în industria textilă, industria hârtiei, industria pielăriei sau în alte industrii similare pe bază de substanțe amilacee, nedenumite și necuprinse în altă parte
3824 60	Sorbitol, altul decât cel de la subpoziția 2905 44

ANEXA V

Produse agricole, conform prevederilor articolului 11 alineatul (1) litera (a) (1)

Codul NC	Denumirea produselor agricole
0401	Lapte și smântână, fără să fie în formă concentrată și fără să conțină zahăr adăugat sau alt îndulcitor
0402	Lapte și smântână în formă concentrată sau conținând zahăr adăugat sau alt îndulcitor
ex 0403	Lapte acru, lapte și smântână covăsite, iaurt, chefir și alte sortimente de lapte și smântână fermentate sau acrite, chiar concentrate sau cu adaos de zahăr sau de alți îndulcitori sau aromatizate sau cu adaos de fructe, fructe cu coajă lemnoasă sau cacao
0404	Zer, chiar concentrat sau cu adaos de zahăr sau de alți îndulcitori; produse din compuși naturali ai laptelui, cu sau fără adaos de zahăr sau alți îndulcitori, nemenționate și necuprinse în altă parte
ex 0405	Unt și alte uleiuri și grăsimi din lapte
0407 21 00	Ouă de păsări de curte, în coajă, provenind de la păsări din specia Gallus domesticus, care nu sunt destinate incubației
0709 99 60	Porumb dulce, proaspăt sau refrigerat
0712 90 19	Porumb dulce uscat, întreg, tăiat, tăiat în bucăți sau în felii sau bine pisat sau sfărâmat, însă fără a fi preparat altfel, altul decât cel hibrid destinat însămânțării
Capitolul 10	Cereale (2)
1701	Zahăr din trestie sau din sfeclă și zaharoză chimic pură, în stare solidă
1703	Melasă rezultată din extracția sau rafinarea zahărului

(1) Produse agricole luate în considerare atunci când sunt folosite în stare netransformată sau după transformare, sau considerate a fi fost folosite la fabricarea mărfurilor enumerate în tabelul I din anexa I.

(2) Cu excepția semințelor de grâu comun și de meslin încadrate la subpozițiile 1001 11 00, 1001 91 10, 1001 91 20 și 1001 91 90, a semințelor de secară de la subpoziția 1002 10 00, a semințelor de orz de la subpoziția 1003 10 00, a semințelor de ovăz de la subpoziția 1004 10 00, a semințelor de porumb de la subpoziția 1005 10, a orezului pentru însămânțare de la subpoziția 1006 10 10, a sorgului boabe de la subpoziția 1007 10 și a meiului boabe de la subpoziția 1008 21 00.

ANEXA VI

Tabel de corespondență

Prezentul regulament	Regulamentul (CE) nr. 1216/2009	Regulamentul (CE) nr. 614/2009
Articolul 1 primul paragraf	Articolul 1	Articolul 1
Articolul 1 al doilea paragraf	Articolul 3	—
Articolul 2 litera (a)	Articolul 2 alineatul (1) primul paragraf litera (a)	—
Articolul 2 litera (b)	Articolul 2 alineatul (1) primul paragraf litera (b)	—
Articolul 2 litera (c)	Articolul 2 alineatul (1) al doilea paragraf	—
Articolul 2 litera (d)	—	—
Articolul 2 litera (e)	Articolul 2 alineatul (2) literele (a) și (c)	—
Articolul 2 litera (f)	Articolul 2 alineatul (2) litera (b)	—
Articolul 2 litera (g)	—	—
Articolul 2 litera (h)	—	—
Articolul 2 litera (i)	—	—
Articolul 2 litera (j)	—	—
Articolul 2 litera (k)	—	—
Articolul 2 litera (l)	—	—
Articolul 3	Articolul 4 alineatul (1)	—
—	Articolul 4 alineatul (3)	Articolul 8 alineatul (1)
—	Articolul 4 alineatul (2)	Articolul 8 alineatul (2)
—	Articolul 4 alineatul (4)	—
Articolul 4	Articolul 5	—
Articolul 5	Articolul 11	Articolul 3
Articolul 6 alineatul (1)	—	Articolul 2 alineatul (1)
Articolul 6 alineatul (2)	—	Articolul 2 alineatul (2)
Articolul 6 alineatul (3)	—	Articolul 2 alineatul (3) prima teză
Articolul 6 alineatul (4)	—	—
Articolul 7	—	Articolul 2 alineatul (3) a doua teză
Articolul 8	—	Articolul 2 alineatul (4)
Articolul 9	—	Articolul 2 alineatul (4)
Articolul 10 alineatul (1)	Articolul 6 alineatul (1) și articolul 7 alineatul (1)	—
—	Articolul 6 alineatul (2)	—
Articolul 10 alineatul (2)	Articolul 6 alineatul (3)	—
Articolul 11	Articolul 14 primul paragraf	—
Articolul 12 literele (a), (b) și (c)	Articolul 6 alineatul (4) și articolul 14 al doilea paragraf	—
Articolul 12 litera (d)	Articolul 6 alineatul (4) și articolul 15 alineatul (1)	—
Articolul 13 alineatele (1), (2) și (3)	Articolul 6 alineatul (1), articolul 6 alineatul (6), articolul 7 alineatele (2), (3) și (4), articolul 14 primul paragraf	—
Articolul 13 alineatul (2)	Articolul 14 al doilea paragraf	—
Articolul 14 alineatul (1)	—	Articolul 4 alineatul (1)
Articolul 14 alineatul (2)	—	Articolul 4 alineatul (2) al doilea paragraf și articolul 4 alineatul (3)
Articolul 14 alineatul (3)	—	—
Articolul 14 alineatul (4)	—	Articolul 4 alineatul (2) primul paragraf și articolul 4 alineatul (3)
Articolul 15 alineatul (1)	—	Articolul 4 alineatele (1) și (4)
Articolul 15 alineatul (2)	—	—
Articolul 16	—	Articolul 4 alineatele (1) și (4)
Articolul 17	Articolul 10	—
Articolul 18	Articolul 12 alineatul (1) primul și al doilea paragraf	—
Articolul 19	Articolul 12 alineatul (1) al treilea și al patrulea paragraf	—
Articolul 20	Articolul 12 alineatul (1) al treilea paragraf	—
—	Articolul 12 alineatul (2)	—
Articolul 21	—	Articolul 7
Articolul 22 alineatul (1)	Articolul 8 alineatele (1) și (2)	—
Articolul 22 alineatul (2)	—	—
Articolul 23	—	—
Articolul 24 alineatul (1)	Articolul 8 alineatul (3) al doilea paragraf	—
Articolul 24 alineatul (2)	—	—
Articolul 25	—	—
Articolul 26	Articolul 8 alineatul (3) primul paragraf	—
Articolul 27	Articolul 8 alineatul (3) primul paragraf	—
Articolul 28	Articolul 8 alineatul (5)	—
Articolul 29	—	—
Articolul 30	—	—
Articolul 31	Articolul 8 alineatul (3) primul paragraf, articolul 8 alineatele (5) și (6)	—
Articolul 32	Articolul 8 alineatul (3) primul paragraf, articolul 8 alineatele (5) și (6)	—
Articolul 33	Articolul 9	Articolul 5
Articolul 34 alineatul (1)	Articolul 8 alineatul (4) primul paragraf	—
Articolul 34 alineatul (2)	Articolul 8 alineatul (4) al doilea paragraf	—
Articolul 35	Articolul 18, articolul 6 alineatul (5) și articolul 8 alineatul (4) al treilea paragraf	—
Articolul 36	Articolul 13	—
Articolul 37	Articolul 19	Articolul 10
Articolul 38	—	—
Articolul 39	Articolul 15 alineatul (2)	—
Articolul 40	—	—
Articolul 41	—	—
Articolul 42	Articolul 16	—
Articolul 43	Articolul 16	—
Articolul 44	Articolul 16	—
—	Articolul 17	—
Articolul 45	Articolul 20	Articolul 11
Articolul 46	Articolul 21 alineatul (1)	Articolul 12
—	Articolul 21 alineatul (2)
—	—	Articolul 6
—	—	Articolul 9
Anexa I	Anexa II	Articolul 1
Anexa II	—	—
Anexa III	—	—
Anexa IV	Anexa III	Articolul 1
Anexa V	Anexa I
—	Anexa IV	Anexa I
Anexa VI	Anexa V	Anexa II

Declarația Comisiei cu privire la actele delegate

În contextul prezentului regulament, Comisia reamintește angajamentul pe care și l-a asumat la punctul 15 din Acordul-cadru privind relațiile dintre Parlamentul European și Comisia Europeană, de a furniza Parlamentului informații și documentație complete cu privire la reuniunile desfășurate de aceasta cu experți naționali în cadrul lucrărilor sale pentru prezentarea actelor delegate.

20.5.2014

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 150/59

REGULAMENTUL (UE) NR. 511/2014 AL PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI AL CONSILIULUI

din 16 aprilie 2014

privind măsurile de conformitate destinate utilizatorilor prevăzute în Protocolul de la Nagoya privind accesul la resursele genetice și împărțirea corectă și echitabilă a beneficiilor care rezultă din utilizarea acestora în Uniune

(Text cu relevanță pentru SEE)

PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 192 alineatul (1),

având în vedere propunerea Comisiei Europene,

după transmiterea proiectului de act legislativ către parlamentele naționale,

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European (1),

după consultarea Comitetului Regiunilor,

hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară (2),

întrucât:

(1)

Principalul instrument internațional care prevede un cadru general pentru conservarea și utilizarea durabilă a diversității biologice și împărțirea corectă și echitabilă a beneficiilor rezultate din utilizarea resurselor genetice este Convenția privind diversitatea biologică aprobată în numele Uniunii în conformitate cu Decizia 93/626/CEE a Consiliului (3) (denumită în continuare „convenția”).

(2)

Protocolul de la Nagoya privind accesul la resursele genetice și împărțirea corectă și echitabilă a beneficiilor care rezultă din utilizarea acestora la Convenția privind diversitatea biologică (4) (denumit în continuare „Protocolul de la Nagoya”) este un tratat internațional adoptat la 29 octombrie 2010 de către părțile la convenție. Protocolul de la Nagoya formulează în mod mai elaborat normele generale ale convenției referitoare la accesul la resursele genetice și la împărțirea beneficiilor monetare și nemonetare care rezultă din utilizarea resurselor genetice și a cunoștințelor tradiționale asociate cu resursele genetice (denumit în continuare „accesul și împărțirea beneficiilor”). În conformitate cu Decizia 2014/283/UE a Consiliului (5), Protocolul de la Nagoya a fost aprobat în numele Uniunii.

(3)

O gamă largă de utilizatori și furnizori din Uniune, inclusiv cercetători din mediul academic, universitar și necomercial și societăți comerciale din diferite sectoare ale industriei, utilizează resurse genetice pentru scopuri legate de cercetare, dezvoltare și comercializare. Unii dintre aceștia utilizează, de asemenea, cunoștințe tradiționale asociate cu resursele genetice.

(4)

Resursele genetice reprezintă fondul genetic atât al speciilor naturale, cât și al celor domesticite sau cultivate, și joacă un rol semnificativ și tot mai accentuat în multe sectoare economice, inclusiv în producția de alimente, silvicultură și în dezvoltarea de medicamente, de produse cosmetice și de surse biologice de energie. De asemenea, resursele genetice joacă un rol semnificativ în implementarea unor strategii destinate reconstituirii ecosistemelor degradate și protejării speciilor amenințate.

(5)

Cunoștințele tradiționale deținute de comunitățile indigene și locale, ar putea furniza indicii importante pentru descoperirea științifică a unor proprietăți genetice sau biochimice interesante ale resurselor genetice. Astfel de cunoștințe tradiționale includ cunoștințele, inovațiile și practicile comunităților indigene și locale cu stiluri de viață tradiționale, care sunt relevante pentru conservarea și utilizarea durabilă a diversității biologice.

(6)

Convenția recunoaște că statele au drepturi suverane asupra resurselor naturale care se găsesc în cadrul jurisdicției lor, precum și autoritatea de a determina accesul la resursele lor genetice. Convenția impune tuturor părților la convenție obligația de a se angaja să creeze condițiile care să faciliteze accesul la resursele genetice, asupra cărora aceste părți exercită drepturi suverane, pentru utilizări raționale din punct de vedere ecologic de către alte părți la convenție. De asemenea, convenția prevede obligativitatea ca toate părțile la convenție să ia măsuri în scopul de a împărți în mod corect și echitabil rezultatele cercetării și dezvoltării și beneficiile care derivă din utilizarea resurselor genetice, comercială sau de altă natură, cu partea la convenție care furnizează resursele respective. O astfel de împărțire se face în condiții convenite de comun acord. Convenția abordează, de asemenea, aspectele accesului și ale împărțirii beneficiilor în ceea ce privește cunoștințele, inovațiile și practicile comunităților indigene și locale, care sunt relevante pentru conservarea și utilizarea durabilă a diversității biologice.

(7)

Resursele genetice ar trebui păstrate in situ și folosite în mod durabil, iar beneficiile care decurg din utilizarea lor ar trebui împărțite în mod corect și echitabil, pentru a contribui la eradicarea sărăciei și, astfel, la realizarea obiectivelor de dezvoltare ale mileniului, astfel cum s-a recunoscut în preambulul Protocolului de la Nagoya. Punerea în aplicare a Protocolului de la Nagoya ar trebui să urmărească, de asemenea, realizarea acestui potențial.

(8)

Protocolul de la Nagoya se aplică resurselor genetice, asupra cărora statele exercită drepturi suverane, care intră în sfera de aplicare a articolului 15 din convenție, spre deosebire de sfera de aplicare mai largă a articolului 4 din convenție. Aceasta implică faptul că Protocolul de la Nagoya nu acoperă în întregime domeniul de jurisdicție al articolului 4 din convenție, ca de exemplu activitățile care au loc în apele marine aflate în afara jurisdicțiilor naționale. Cercetarea legată de resursele genetice se extinde treptat la noi domenii, în special la oceane, care continuă să fie mediile cel mai puțin explorate și cel mai puțin cunoscute ale planetei. Adâncurile oceanelor constituie, în special, ultima mare frontieră a planetei și suscită un interes din ce în ce mai sporit din punctul de vedere al cercetării, al prospectării și al explorării resurselor.

(9)

Este important să se stabilească un cadru clar și solid pentru punerea în aplicare a Protocolului de la Nagoya care să contribuie la conservarea diversității biologice și la utilizarea durabilă a componentelor acesteia, la împărțirea corectă și echitabilă a beneficiilor care rezultă din utilizarea resurselor genetice și la eradicarea sărăciei, sporind în același timp oportunitățile disponibile pentru activități de cercetare și dezvoltare bazate pe natură în Uniune. De asemenea, este esențial să se prevină utilizarea în Uniune a resurselor genetice sau a cunoștințelor tradiționale asociate cu resursele genetice, la care s-a avut acces fără a se respecta legislația sau cerințele de reglementare naționale ale unei părți la Protocolul de la Nagoya cu privire la acces și la împărțirea beneficiilor, precum și să se sprijine implementarea eficientă a angajamentelor de împărțire a beneficiilor asumate în condiții convenite de comun acord de către furnizori și utilizatori. În același timp, este esențial să se îmbunătățească condițiile pentru securitatea juridică în legătură cu utilizarea resurselor genetice și a cunoștințelor tradiționale asociate cu resursele genetice.

(10)

Cadrul creat prin prezentul regulament va contribui la menținerea și sporirea încrederii între părțile la Protocolul de la Nagoya, precum și în rândul altor factori interesați, inclusiv al comunităților indigene și locale implicate în accesarea resurselor genetice și în împărțirea beneficiilor acestora.

(11)

În scopul asigurării securității juridice, este important ca normele de punere în aplicare a Protocolului de la Nagoya să se aplice numai resurselor genetice asupra cărora statele exercită drepturi suverane în temeiul articolului 15 din convenție și cunoștințelor tradiționale asociate cu resursele genetice cuprinse în domeniul de aplicare a convenției, la care se obține accesul după intrarea în vigoare a Protocolului de la Nagoya pentru Uniune.

(12)

Protocolul de la Nagoya prevede că, în elaborarea și punerea în aplicare ale propriei legislații sau ale cerințelor de reglementare privind accesul și împărțirea beneficiilor, fiecare parte la acesta trebuie să ia în considerare importanța resurselor genetice pentru alimentație și agricultură („GRFA”), precum și rolul lor deosebit în ceea ce privește securitatea alimentară. În conformitate cu Decizia 2004/869/CE a Consiliului (6), Tratatul internațional privind resursele fitogenetice pentru alimentație și agricultură („ITPGRFA”) a fost aprobat în numele Uniunii. ITPGRFA constituie un instrument internațional specializat privind accesul și împărțirea beneficiilor în sensul articolului 4 alineatul (4) din Protocolul de la Nagoya, care nu ar trebui să fie afectat de normele de punere în aplicare a Protocolului de la Nagoya.

(13)

Multe părți la Protocolul de la Nagoya au decis, în exercitarea drepturilor lor suverane, că resursele fitogenetice pentru alimentație și agricultură (PGRFA) pe care le au în gestiune și control și care fac parte din domeniul public, neincluse în anexa I la ITPGRFA, fac, de asemenea, obiectul termenilor și al condițiilor acordului-tip de transfer al materialelor (ATM) în scopurile stabilite prin ITPGRFA.

(14)	Protocolul de la Nagoya ar trebui pus în aplicare în așa fel încât să se sprijine reciproc cu alte instrumente internaționale care sunt în concordanță cu obiectivele protocolului sau ale convenției.

(15)

La articolul 2 din convenție, termenul „specii domesticite” este definit drept orice specie al cărei proces de evoluție a fost influențat de oameni în vederea satisfacerii nevoilor lor și termenul „biotehnologia” drept orice aplicație tehnologică care folosește sisteme biologice, organisme vii sau derivate din acestea, pentru a realiza sau a modifica produse sau procese cu o utilizare specifică. La articolul 2 din Protocolul de la Nagoya, termenul „derivate” este definit drept un compus biochimic care se găsește liber în natură și care rezultă din metabolismul sau expresia genetică a resurselor biologice sau genetice, chiar dacă nu conține unități funcționale de ereditate.

(16)

Protocolul de la Nagoya impune fiecărei părți la acesta să acorde atenția cuvenită cazurilor de urgență prezente sau iminente care amenință sau deteriorează sănătatea oamenilor, a animalelor sau a plantelor, conform definițiilor stabilite la nivel național sau internațional. La 24 mai 2011, în cadrul celei de a șaizeci și patra Adunări Mondiale a Sănătății, s-a adoptat Cadrul de pregătire pentru situații de gripă pandemică în vederea schimbului de virusuri gripale și a accesului la vaccinuri și la alte beneficii („cadrul PGP”). Cadrul PGP se aplică numai virusurilor gripale cu potențial pandemic uman și nu se aplică în mod specific la virusurile gripale sezoniere. Cadrul PGP constituie un instrument internațional specializat privind accesul și împărțirea beneficiilor care este coerent cu Protocolul de la Nagoya și care nu ar trebui să fie afectat de normele de punere în aplicare a Protocolului de la Nagoya.

(17)

Este important să se includă în prezentul regulament definițiile din Protocolul de la Nagoya și din convenție care sunt necesare pentru punerea în aplicare a prezentului regulament de către utilizatori. Este important ca noile definiții cuprinse în prezentul regulament, care nu sunt incluse în convenție sau în Protocolul de la Nagoya, să fie coerente cu definițiile din convenție și din Protocolul de la Nagoya. În special, termenul „utilizator” ar trebui să fie coerent cu definiția „utilizării resurselor genetice” din Protocolul de la Nagoya.

(18)	Protocolul de la Nagoya prevede obligația de a promova și de a încuraja cercetarea legată de diversitatea biologică, în special cercetarea în scopuri necomerciale.

(19)	Este important să se reamintească alineatul (2) din Decizia II/11 a Conferinței părților la convenție, care reafirmă faptul că resursele genetice umane nu sunt incluse în cadrul convenției.

(20)

În prezent nu există o definiție acceptată pe plan internațional a „cunoștințelor tradiționale asociate cu resursele genetice”. Fără a aduce atingere competenței și responsabilității statelor membre în ceea ce privește chestiunile referitoare la cunoștințele tradiționale asociate cu resursele genetice și la punerea în aplicare a măsurilor menite să protejeze interesele comunităților indigene și locale, în scopul de a asigura flexibilitatea și securitatea juridică pentru furnizori și utilizatori, prezentul regulament ar trebui să facă referire la cunoștințele tradiționale asociate cu resursele genetice astfel cum sunt descrise în acordurile de împărțire a beneficiilor.

(21)

Cu scopul de a garanta punerea în aplicare eficace a Protocolului de la Nagoya, toți utilizatorii de resurse genetice și cunoștințe tradiționale asociate cu resursele genetice ar trebui să exercite diligența necesară pentru a se asigura că accesul la resursele genetice și la cunoștințele tradiționale asociate cu resursele genetice a fost obținut în conformitate cu cerințele legale sau de reglementare aplicabile și că, după caz, beneficiile sunt împărțite în mod corect și echitabil. În acest context, autoritățile competente ar trebui să accepte certificatele de conformitate recunoscute la nivel internațional drept dovadă a faptului că resursele genetice vizate au fost accesate pe cale legală și a faptului că au fost stabilite condiții convenite de comun acord pentru utilizator și pentru utilizările menționate în respectivele certificate. Deciziile specifice luate de către utilizatori cu privire la instrumentele și măsurile care urmează a fi aplicate pentru exercitarea diligenței necesare ar trebui să fie sprijinite prin recunoașterea celor mai bune practici, prin măsuri complementare de susținere a codurilor de conduită sectoriale și a clauzelor contractuale model, precum și prin orientări care vizează sporirea securității juridice și reducerea costurilor. Obligația impusă utilizatorilor de a păstra informațiile relevante pentru acces și împărțirea beneficiilor ar trebui să fie limitată în timp și în concordanță cu intervalul de timp necesar pentru o eventuală inovare.

(22)

Punerea în aplicare cu succes a Protocolului de la Nagoya depinde de utilizatorii și furnizorii resurselor genetice sau ale cunoștințelor tradiționale asociate cu resursele genetice care negociază condiții convenite de comun acord menite să ducă la o împărțire corectă și echitabilă a beneficiilor și să contribuie la obiectivul mai extins al Protocolului de la Nagoya de contribuție la conservarea și la utilizarea durabilă a diversității biologice. Utilizatorii și furnizorii sunt de asemenea încurajați să acționeze în scopul sensibilizării cu privire la importanța resurselor genetice și a cunoștințelor tradiționale asociate cu resursele genetice.

(23)

Obligația de diligență necesară ar trebui să se aplice tuturor utilizatorilor, indiferent de dimensiunea acestora, inclusiv microîntreprinderilor și întreprinderilor mici și mijlocii. Prezentul regulament ar trebui să ofere o serie de măsuri și instrumente pentru a permite microîntreprinderilor și întreprinderilor mici și mijlocii să își respecte obligațiile la costuri accesibile și asigurând un nivel ridicat de securitate juridică.

(24)

Cele mai bune practici dezvoltate de către utilizatori ar trebui să joace un rol important în identificarea măsurilor de diligență necesară care sunt deosebit de adecvate pentru asigurarea respectării sistemului de punere în aplicare a Protocolului de la Nagoya la costuri accesibile și asigurând un nivel ridicat de securitate juridică. Utilizatorii ar trebui să se bazeze pe codurile de conduită existente privind accesul și împărțirea beneficiilor, care au fost elaborate pentru sectorul academic, universitar și al cercetării necomerciale și pentru diferite industrii. Asociațiile de utilizatori ar trebui să poată solicita Comisiei să determine dacă este posibil ca o combinație specifică de proceduri, instrumente sau mecanisme, asupra căreia o asociație exercită supraveghere, să fie recunoscută ca făcând parte din categoria celor mai bune practici. Autoritățile competente din statele membre ar trebui să țină cont de faptul că punerea în aplicare de către un utilizator a unei bune practici recunoscute reduce riscul utilizatorului respectiv de nerespectare a normelor și justifică o reducere a controalelor privind respectarea normelor. Același lucru ar trebui să se aplice și în cazul celor mai bune practici adoptate de către părțile la Protocolul de la Nagoya.

(25)

Protocolul de la Nagoya stabilește că punctele de control trebuie să fie eficace și că acestea ar trebui să fie relevante pentru utilizarea resurselor genetice. În anumite momente stabilite ale lanțului de activități care constituie o utilizare, utilizatorii ar trebui să declare că au exercitat diligența necesară și să furnizeze, la cerere, dovezi în acest sens. Un moment potrivit pentru o astfel de declarație este atunci când se primesc fonduri pentru cercetare. Un alt moment potrivit este în etapa finală a utilizării, și anume în etapa de dezvoltare finală a unui produs înainte de solicitarea autorizației de introducere pe piață pentru un produs dezvoltat prin utilizarea resurselor genetice sau a cunoștințelor tradiționale asociate cu resursele genetice sau, în cazul în care nu este necesară o autorizație de introducere pe piață, în etapa finală a dezvoltării unui produs, înainte de prima introducere a sa pe piața Uniunii. Pentru a asigura eficacitatea punctelor de control, sporind în același timp securitatea juridică pentru utilizatori, ar trebui să i se confere Comisiei competențe de executare, în conformitate cu articolul 291 alineatul (2) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene. Comisia ar trebui să se folosească de respectivele competențe de executare pentru a determina etapa de dezvoltare finală a unui produs în conformitate cu Protocolul de la Nagoya, în vederea identificării etapei finale de utilizare în diferite sectoare.

(26)

Este important să se recunoască faptul că Centrul de informare pentru acces și împărțirea beneficiilor ar juca un rol important în punerea în aplicare a Protocolului de la Nagoya. În conformitate cu articolele 14 și 17 din Protocolul de la Nagoya, informațiile ar fi transmise Centrului de informare pentru acces și împărțirea beneficiilor drept parte din procesul certificării de conformitate recunoscute la nivel internațional. Autoritățile competente ar trebui să coopereze cu Centrul de informare pentru acces și împărțirea beneficiilor pentru a garanta efectuarea schimbului de informații în scopul facilitării monitorizării de către autoritățile competente a respectării de către utilizatori.

(27)

Colectarea de resurse genetice în sălbăticie este realizată, în general, în scopuri necomerciale de către cercetători sau colecționari din mediul academic, universitar și necomercial. În marea majoritate a cazurilor și în aproape toate sectoarele, resursele genetice nou colectate sunt accesate prin intermediari, colecții sau agenți care obțin resurse genetice în țări terțe.

(28)

Colecțiile sunt principalii furnizori de resurse genetice și cunoștințe tradiționale asociate cu resursele genetice utilizate în Uniune. În calitate de furnizori, ei pot juca un rol important ajutându-i pe ceilalți utilizatori din lanțul de custodie să își respecte obligațiile. În acest sens, ar trebui să se instituie un sistem de colecții înregistrate în Uniune, prin înființarea unui registru voluntar de colecții care să fie gestionat de Comisie. Un astfel de sistem ar garanta că, în cazul colecțiilor incluse în registru, se aplică efectiv măsurile de restricționare a furnizării de eșantioanele de resurse genetice către persoanele terțe în posesia documentației care demonstrează accesul legal, și ar garanta stabilirea de condiții convenite de comun acord, după caz. Un sistem de colecții înregistrate în Uniune ar trebui să reducă substanțial riscul ca resursele genetice la care nu s-a avut acces în conformitate cu legislația sau cerințele de reglementare naționale cu privire la acces și la împărțirea beneficiilor ale unei părți la Protocolul de la Nagoya să fie utilizate în Uniune. Autoritățile competente din statele membre ar trebui să verifice dacă o colecție îndeplinește cerințele de recunoaștere drept colecție de inclus în registru. Ar trebui să se considere că utilizatorii care obțin o resursă genetică dintr-o colecție inclusă în registru au exercitat diligența necesară în ceea ce privește căutarea tuturor informațiilor necesare. Acest lucru ar trebui să se dovedească deosebit de benefic pentru cercetătorii din mediul academic, universitar și necomercial, precum și pentru întreprinderile mici și mijlocii, și ar trebui să contribuie la o reducere a cerințelor administrative și de conformitate.

(29)

Autoritățile competente ale statelor membre ar trebui să verifice dacă utilizatorii își respectă obligațiile, dacă au obținut consimțământul prealabil în cunoștință de cauză și dacă au stabilit condiții de comun acord. Autoritățile competente ar trebui să păstreze, de asemenea, registre de evidență a controalelor efectuate, iar informațiile relevante ar trebui să fie puse la dispoziție în conformitate cu Directiva 2003/4/CE a Parlamentului European și a Consiliului (7).

(30)	Statele membre ar trebui să asigure faptul că încălcarea normelor de punere în aplicare a Protocolului de la Nagoya se pedepsește prin sancțiuni eficace, proporționale și disuasive.

(31)

Luând în considerare caracterul internațional al tranzacțiilor legate de acces și de împărțirea beneficiilor, autoritățile competente din statele membre ar trebui să coopereze reciproc, cu Comisia și cu autoritățile naționale competente din țări terțe, pentru a asigura faptul că utilizatorii respectă prezentul regulament și sprijină aplicarea eficientă a normelor de punere în aplicare a Protocolului de la Nagoya.

(32)	Uniunea și statele membre ar trebui să acționeze în mod proactiv pentru a asigura îndeplinirea obiectivelor Protocolului de la Nagoya în vederea sporirii resurselor pentru sprijinirea conservării diversității biologice și a utilizării durabile a componentelor sale la nivel global.

(33)

Comisia și statele membre ar trebui să ia măsuri complementare corespunzătoare pentru a spori eficiența punerii în aplicare a prezentului regulament și pentru a reduce costurile, în special atunci când acest lucru ar aduce avantaje cercetătorilor academici, universitari și necomerciali și întreprinderilor mici și mijlocii.

(34)	În vederea asigurării unor condiții uniforme pentru punerea în aplicare a prezentului regulament, ar trebui conferite competențe de executare Comisiei. Respectivele competențe ar trebui exercitate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului (8).

(35)

Deoarece obiectivul prezentului regulament, și anume sprijinirea împărțirii corecte și echitabile a beneficiilor care rezultă din utilizarea resurselor genetice în conformitate cu Protocolul de la Nagoya, nu poate fi realizat în mod satisfăcător de către statele membre dar, având în vedere amploarea sa și necesitatea de a asigura funcționarea pieței interne, poate fi realizat mai bine la nivelul Uniunii, aceasta poate adopta măsuri în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel cum este definit la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este definit la articolul menționat, prezentul regulament nu depășește ceea ce este necesar pentru realizarea obiectivului menționat.

(36)

Data intrării în vigoare a prezentului regulament ar trebui să fie direct corelată cu cea a intrării în vigoare a Protocolului de la Nagoya pentru Uniune, astfel încăt să se garanteze condiții egale la nivelul Uniunii și la nivel global în ceea ce privește activitățile legate de accesul la resursele genetice și împărțirea beneficiilor acestora,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

CAPITOLUL I

OBIECTUL, DOMENIUL DE APLICARE ȘI DEFINIȚII

Articolul 1

Obiectul

Prezentul regulament stabilește normele care reglementează respectarea accesului și a împărțirii beneficiilor în ceea ce privește resursele genetice și cunoștințele tradiționale asociate cu resursele genetice, în conformitate cu dispozițiile Protocolului de la Nagoya referitor la accesul la resursele genetice și împărțirea corectă și echitabilă a beneficiilor care rezultă din utilizarea acestora la Convenția privind diversitatea biologică (denumit în continuare „Protocolul de la Nagoya”). Punerea eficace în aplicare a prezentului regulament va contribui, de asemenea, la conservarea diversității biologice și la utilizarea durabilă a componentelor acesteia, în conformitate cu dispozițiile Convenției privind diversitatea biologică (denumită în continuare „convenția”).

Articolul 2

Domeniul de aplicare

(1) Prezentul regulament se aplică resurselor genetice asupra cărora statele exercită drepturi suverane și cunoștințelor tradiționale asociate cu resursele genetice la care se obține accesul după intrarea în vigoare a Protocolului de la Nagoya pentru Uniune. Acesta se aplică, de asemenea, beneficiilor care rezultă din utilizarea unor astfel de resurse genetice și de cunoștințe tradiționale asociate cu resursele genetice.

(2) Prezentul regulament nu se aplică resurselor genetice pentru care accesul și împărțirea beneficiilor sunt reglementate prin instrumente internaționale specializate care sunt în concordanță cu obiectivele convenției și ale Protocolului de la Nagoya și nu contravin acestor obiective.

(3) Prezentul regulament nu aduce atingere normelor statelor membre privind accesul la resursele genetice asupra cărora acestea exercită drepturi suverane în temeiul articolului 15 din convenție și nici dispozițiilor statelor membre privind articolul 8 litera (j) din convenție cu privire la cunoștințele tradiționale asociate cu resursele genetice.

(4) Prezentul regulament se aplică resurselor genetice și cunoștințelor tradiționale asociate cu resursele genetice pentru care se aplică legislația sau cerințele de reglementare ale unei părți la Protocolul de la Nagoya în materie de acces și de împărțire a beneficiilor.

(5) Niciun element al prezentului regulament nu obligă un stat membru să furnizeze informații a căror divulgare o consideră ca fiind contrară intereselor sale esențiale în materie de securitate.

Articolul 3

Definiții

În sensul prezentului regulament, se aplică definițiile din convenție și din Protocolul de la Nagoya, precum și definițiile următoare:

1.	„material genetic” înseamnă orice material de origine vegetală, animală, microbiană sau având altă origine, care conține unități funcționale de ereditate;

2.	„resurse genetice” înseamnă material genetic având o valoare actuală sau potențială;

3.	„acces” înseamnă obținerea de resurse genetice sau de cunoștințe tradiționale asociate cu resursele genetice de la o parte la Protocolul de la Nagoya;

4.	„utilizator” înseamnă orice persoană fizică sau juridică ce utilizează resurse genetice sau cunoștințe tradiționale asociate cu resursele genetice;

5.	„utilizarea resurselor genetice” înseamnă desfășurarea de activități de cercetare și dezvoltare asupra compoziției genetice și/sau biochimice a resurselor genetice, inclusiv prin aplicarea biotehnologiei, astfel cum este definită la articolul 2 din convenție;

„condiții convenite de comun acord” înseamnă acordurile contractuale încheiate între un furnizor de resurse genetice, sau de cunoștințe tradiționale asociate cu resursele genetice, și un utilizator, care stabilesc condiții specifice pentru împărțirea corectă și echitabilă a beneficiilor rezultate din utilizarea resurselor genetice sau a cunoștințelor tradiționale asociate cu resursele genetice și care pot include, de asemenea, alte condiții și modalități privind această utilizare, precum și aplicațiile lor practice și comercializarea lor ulterioare;

„cunoștințe tradiționale asociate cu resursele genetice” înseamnă cunoștințe tradiționale deținute de o comunitate indigenă sau locală care sunt relevante pentru utilizarea resurselor genetice și care sunt descrise astfel în condițiile convenite de comun acord care se aplică utilizării resurselor genetice;

„resurse genetice accesate pe cale ilegală” înseamnă resurse genetice și cunoștințe tradiționale asociate cu resursele genetice care nu au fost accesate în conformitate cu legislația națională privind accesul și împărțirea beneficiilor sau cu cerințele de reglementare a țării furnizoare care este parte la Protocolul de la Nagoya privind obligativitatea consimțământului prealabil în cunoștință de cauză;

9.	„colecție” înseamnă o serie de eșantioane de resurse genetice colectate și de informații conexe care sunt acumulate și stocate, indiferent dacă aparțin unor entități publice sau private;

10.	„asociație de utilizatori” înseamnă o organizație, instituită în conformitate cu cerințele statului membru în care este situată, care reprezintă interesele utilizatorilor și este implicată în dezvoltarea și supravegherea celor mai bune practici menționate la articolul 8 din prezentul regulament;

11.

„certificat de conformitate recunoscut la nivel internațional” înseamnă un permis sau un document echivalent, care este emis în momentul accesului drept dovadă că resursa genetică la care se referă a fost accesată în conformitate cu decizia de acordare a consimțământului prealabil în cunoștință de cauză, și că au fost stabilite condiții convenite de comun acord pentru utilizator și pentru utilizarea specificată în acesta de către o autoritate competentă în conformitate cu articolul 6 alineatul (3) litera (e) și cu articolul 13 alineatul (2) din Protocolul de la Nagoya, și care este pus la dispoziția Centrului de informare pentru acces și împărțirea beneficiilor instituit în temeiul articolului 14 alineatul (1) din protocolul respectiv.

CAPITOLUL II

RESPECTAREA NORMELOR DE CĂTRE UTILIZATORI

Articolul 4

Obligațiile utilizatorilor

(1) Utilizatorii exercită diligența necesară pentru a se asigura că resursele genetice și cunoștințele tradiționale asociate cu resursele genetice pe care le utilizează au fost accesate în conformitate cu legislația sau cerințele de reglementare aplicabile în materie de acces și de împărțire a beneficiilor și că beneficiile sunt împărțite în mod corect și echitabil în condiții convenite de comun acord, în conformitate cu legislația sau cu cerințele de reglementare aplicabile, după caz.

(2) Resursele genetice și cunoștințele tradiționale asociate cu resursele genetice nu se transferă și nu se utilizează decât în conformitate cu condițiile convenite de comun acord dacă se prevede astfel în legislația aplicabilă sau în cerințele de reglementare.

(3) În sensul alineatului (1), utilizatorii caută, păstrează și transferă utilizatorilor ulteriori:

(a)	certificatul de conformitate recunoscut la nivel internațional, precum și informații privind prevederile condițiilor convenite de comun acord, relevante pentru utilizatorii ulteriori; sau

(b)

în cazul în care nu este disponibil niciun certificat de conformitate recunoscut la nivel internațional, informații și documente relevante privind:

(i)	data și locul de acces la resursele genetice sau la cunoștințele tradiționale asociate cu resursele genetice;

(ii)	descrierea resurselor genetice sau a cunoștințelor tradiționale asociate cu resursele genetice utilizate;

(iii)

sursa de la care au fost obținute direct resursele genetice sau cunoștințele tradiționale asociate cu resursele genetice, precum și utilizatorii ulteriori ai resurselor genetice sau ai cunoștințelor tradiționale asociate cu resursele genetice;

(iv)	prezența sau absența unor drepturi și obligații în ceea ce privește accesul și împărțirea beneficiilor, inclusiv a drepturilor și obligațiilor referitoare la aplicațiile lor practice și comercializarea lor ulterioare;

(v)	permisele de acces, dacă este cazul;

(vi)	condițiile convenite de comun acord, inclusiv acordurile de împărțire a beneficiilor, dacă este cazul.

(4) Se consideră că utilizatorii care obțin resurse fitogenetice pentru alimentație și agricultură (PGRFA), într-o țară care este parte la Protocolul de la Nagoya și care a stabilit că PGRFA pe care le are în gestiune și control și în domeniul public, care nu figurează în anexa I la Tratatul internațional privind resursele fitogenetice pentru alimentație și agricultură (ITPGRFA), vor face de asemenea obiectul termenilor și condițiilor acordului-tip de transfer al materialelor în scopurile stabilite prin ITPGRFA, au îndeplinit obligațiile de diligență necesară prevăzute la alineatul (3) de la prezentul articol.

(5) Atunci când informațiile aflate în posesia lor nu sunt suficiente sau atunci când persistă incertitudini cu privire la legalitatea accesului și a utilizării, utilizatorii obțin un permis de acces sau un document echivalent și stabilesc condiții convenite de comun acord, sau încetează utilizarea.

(6) Utilizatorii păstrează informațiile relevante pentru acces și împărțirea beneficiilor timp de douăzeci de ani de la încheierea perioadei de utilizare.

(7) Se consideră că utilizatorii care obțin o resursă genetică dintr-o colecție inclusă în registrul colecțiilor din cadrul Uniunii, menționat la articolul 5 alineatul (1), au exercitat diligența necesară în ceea ce privește căutarea informațiilor enumerate la alineatul (3) de la prezentul articol.

(8) Utilizatorii care obțin o resursă genetică identificată ca fiind sau că ar putea fi agentul patogen care cauzează o urgență la nivel internațional în domeniul sănătății publice, fie ea iminentă sau deja prezentă, în sensul Regulamentului sanitar internațional (2005), sau o amenințare transfrontalieră gravă pentru sănătate, astfel cum este definită în Decizia nr. 1082/2013/UE a Parlamentului European și a Consiliului (9), în vederea pregătirii în cazul unei urgențe de sănătate publică în țările încă neafectate și a răspunsului în același caz în țările afectate, îndeplinesc obligațiile prevăzute la alineatul (3) sau (5) de la prezentul articol cel mai târziu:

(a)	la o lună de la încetarea amenințării iminente sau prezente la adresa sănătății publice; sau

(b)	la trei luni de la începerea utilizării resursei genetice,

oricare dintre aceste momente intervine mai întâi.

În cazul în care obligațiile prevăzute la alineatul (3) sau (5) de la prezentul articol nu sunt îndeplinite în termenele prevăzute la literele (a) și (b) de la primul paragraf de la prezentul alineat, utilizarea încetează.

În cazul solicitării unei autorizații de introducere pe piață sau al introducerii pe piață a produselor derivate din utilizarea unei resurse genetice astfel cum se menționează la primul paragraf, obligațiile prevăzute la alineatul (3) sau (5) se aplică în întregime și fără întârziere.

În lipsa consimțământului prealabil în cunoștință de cauză, obținut în timp util, și a stabilirii condițiilor convenite de comun acord și până când nu se ajunge la un acord cu țara furnizoare respectivă, un astfel de utilizator nu va pretinde niciun fel de drepturi exclusive asupra niciunei dezvoltări obținute ca urmare a utilizării agenților patogeni respectivi.

Instrumentele internaționale specializate de acces și de împărțire a beneficiilor, menționate la articolul 2, rămân neafectate.

Articolul 5

Registrul colecțiilor

(1) Comisia instituie și menține un registru al colecțiilor în cadrul Uniunii (denumit în continuare „registrul”). Comisia se asigură că registrul este bazat pe internet și că poate fi accesat ușor de către utilizatori. Registrul include trimiterile la colecțiile de resurse genetice sau la anumite părți ale colecțiilor respective, identificate ca îndeplinind criteriile prevăzute la alineatul (3).

(2) La solicitarea titularului unei colecții aflat sub jurisdicția sa, un stat membru analizează posibilitatea de a include în registru colecția respectivă sau o parte a acesteia. După ce verifică dacă respectiva colecție sau o parte a acesteia îndeplinește criteriile prevăzute la alineatul (3), statul membru notifică fără întârzieri nejustificate Comisiei numele și datele de contact ale colecției și ale titularului său, precum și tipul de colecție în cauză. Comisia include în registru, fără întârziere, informațiile primite.

(3) Pentru ca o colecție sau o parte a unei colecții să fie inclusă în registru, colecția își demonstrează capacitatea:

(a)

de a aplica proceduri standardizate pentru schimbul de eșantioane de resurse genetice și de informații conexe cu alte colecții, precum și pentru furnizarea de eșantioane de resurse genetice și de informații conexe unor persoane terțe în scopul utilizării în conformitate cu convenția și cu Protocolul de la Nagoya;

(b)

de a furniza resurse genetice și informații conexe unor persoane terțe, în scopul utilizării, numai însoțite de documente care dovedesc faptul că resursele genetice și informațiile conexe au fost accesate în conformitate cu legislația sau cerințele de reglementare aplicabile privind accesul și împărțirea beneficiilor și, după caz, cu condițiile convenite de comun acord;

(c)	de a ține registre de evidență pentru toate eșantioanele de resurse genetice și informațiile conexe furnizate persoanelor terțe în scopul utilizării;

(d)	de a stabili sau utiliza identificatori unici, dacă este posibil, pentru eșantioanele de resurse genetice furnizate persoanelor terțe; și

(e)	de a utiliza instrumente corespunzătoare de urmărire și de monitorizare pentru schimbul de eșantioane de resurse genetice și de informații conexe cu alte colecții.

(4) Statele membre verifică periodic dacă fiecare colecție sau parte a unei colecții din cadrul jurisdicției lor, care este inclusă în registru, îndeplinește criteriile prevăzute la alineatul (3).

În cazul în care, pe baza informațiilor furnizate în conformitate cu alineatul (3), există dovezi că o colecție sau o parte a unei colecții incluse în registru nu îndeplinește criteriile prevăzute la alineatul (3), statul membru respectiv identifică, în dialog cu titularul colecției în cauză și fără întârziere nejustificată, acțiunile sau măsurile de remediere.

Statul membru care stabilește că o colecție sau o parte a unei colecții din cadrul jurisdicției sale nu mai respectă dispozițiile de la alineatul (3) informează Comisia despre aceasta, fără întârzieri nejustificate.

După primirea informațiilor în cauză, Comisia elimină respectiva colecție sau parte de colecție din registru.

(5) Comisia adoptă acte de punere în aplicare, pentru a stabili procedurile de aplicare a alineatelor (1)-(4) de la prezentul articol. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 14 alineatul (2).

Articolul 6

Autoritățile competente și punctul focal

(1) Fiecare stat membru desemnează una sau mai multe autorități competente ca fiind responsabile pentru aplicarea prezentului regulament. Statele membre informează Comisia cu privire la denumirile și adresele autorităților lor competente începând cu data intrării în vigoare a prezentului regulament. Comisiei îi sunt comunicate de către statele membre fără întârziere nejustificată orice modificări ale denumirilor sau ale adreselor autorităților competente.

(2) Comisia pune la dispoziția publicului, inclusiv pe internet, o listă a autorităților competente din statele membre. Comisia actualizează lista în mod regulat.

(3) Comisia desemnează un punct focal pentru accesul și împărțirea beneficiilor, care va răspunde de asigurarea legăturii cu Secretariatul convenției cu privire la chestiuni care fac obiectul prezentului regulament.

(4) Comisia se asigură că organele Uniunii înființate în temeiul Regulamentului (CE) nr. 338/97 al Consiliului (10) contribuie la îndeplinirea obiectivelor prezentului regulament.

Articolul 7

Monitorizarea respectării de către utilizatori

(1) Statele membre și Comisia solicită tuturor beneficiarii de fonduri pentru cercetare care presupun utilizarea de resurse genetice și cunoștințe tradiționale asociate cu resursele genetice să declare că exercită diligența necesară în conformitate cu articolul 4.

(2) În etapa de dezvoltare finală a unui produs dezvoltat prin utilizarea de resurse genetice sau cunoștințe tradiționale asociate cu resursele genetice, utilizatorii declară autorităților competente menționate la articolul 6 alineatul (1) că au îndeplinit obligațiile în conformitate cu articolul 4 și furnizează în același timp:

(a)	informațiile relevante din certificatul de conformitate recunoscut la nivel internațional; sau

(b)	informațiile conexe menționate la articolul 4 alineatul (3) litera (b) punctele (i)-(v) și la articolul 4 alineatul (5), inclusiv informații privind stabilirea condițiilor convenite de comun acord, după caz.

La cerere, utilizatorii furnizează dovezi în continuare autorității competente în cauză.

(3) Autoritățile competente transmit informațiile primite în temeiul alineatelor (1) și (2) de la prezentul articol Centrului de informare pentru acces și împărțirea beneficiilor în temeiul articolului 14 alineatul (1) din Protocolul de la Nagoya, Comisiei și, după caz, autorităților naționale competente menționate la articolul 13 alineatul (2) din Protocolul de la Nagoya.

(4) Autoritățile competente cooperează cu Centrul de informare pentru acces și împărțirea beneficiilor pentru a garanta efectuarea schimbului informațiilor enumerate la articolul 17 alineatul (2) din Protocolul de la Nagoya în scopul monitorizării respectării de către utilizatori.

(5) Autoritățile competente țin cont în mod corespunzător de respectarea confidențialității informațiilor comerciale sau industriale, în cazul în care dreptul Uniunii sau legislația națională prevede o astfel de confidențialitate în vederea protejării intereselor economice legitime, în special în ceea ce privește desemnarea resurselor genetice și desemnarea utilizării.

(6) Comisia adoptă acte de punere în aplicare pentru a stabili procedurile de aplicare a alineatelor (1), (2) și (3) de la prezentul articol. În actele de punere în aplicare respective, Comisia determină etapa de dezvoltare finală a unui produs pentru a identifica etapa finală de utilizare în diferite sectoare. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 14 alineatul (2).

Articolul 8

Cele mai bune practici

(1) Asociațiile de utilizatori sau alte părți interesate pot depune o cerere către Comisie în vederea recunoașterii unei combinații de proceduri, instrumente sau mecanisme, pe care au dezvoltat-o și asupra căreia exercită supraveghere, ca făcând parte din categoria celor mai bune practici, în conformitate cu cerințele prezentului regulament. Cererea este susținută de dovezi și informații.

(2) În cazul în care, pe baza dovezilor și a informațiilor care îi sunt furnizate în temeiul alineatului (1) de la prezentul articol, Comisia stabilește că, atunci când este implementată efectiv de către un utilizator, această combinație specifică de proceduri, instrumente sau mecanisme îi permite utilizatorului respectiv să respecte obligațiile care îi revin în temeiul articolelor 4 și 7, Comisia recunoaște combinația respectivă ca făcând parte din categoria celor mai bune practici.

(3) Asociația de utilizatori sau alte părți interesate informează Comisia cu privire la orice modificări sau actualizări ale unei bune practici pentru care a fost acordată recunoașterea în conformitate cu alineatul (2).

(4) Dacă există dovezi care evidențiază cazuri repetate sau semnificative în care utilizatorii care implementează o bună practică nu respectă obligațiile care le revin în temeiul prezentului regulament, Comisia examinează, în dialog cu asociația respectivă de utilizatori sau cu alte părți interesate, dacă aceste cazuri indică posibile deficiențe ale bunei practici.

(5) Comisia retrage recunoașterea acordată unei bune practici atunci când a stabilit că modificările aduse respectivei bune practici compromit capacitatea utilizatorului de a îndeplini obligațiile prevăzute la articolele 4 și 7 sau atunci când cazuri repetate sau semnificative de nerespectare a normelor de către utilizatori sunt legate de deficiențe ale celor mai bune practici.

(6) Comisia instituie și ține la zi un registru bazat pe internet al celor mai bune practici recunoscute. Registrul conține, într-una din secțiuni, cele mai bune practici care au fost recunoscute de către Comisie în conformitate cu alineatul (2) de la prezentul articol, iar într-o altă secțiune conține cele mai bune practici adoptate în temeiul articolului 20 alineatul (2) din Protocolul de la Nagoya.

(7) Comisia adoptă acte de punere în aplicare pentru a stabili procedurile de aplicare a alineatelor (1)-(5) de la prezentul articol. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 14 alineatul (2).

Articolul 9

Controale ale respectării de către utilizatori

(1) Autoritățile competente menționate la articolul 6 alineatul (1) efectuează controale pentru a verifica dacă utilizatorii își respectă obligațiile prevăzute la articolele 4 și 7, ținând cont de faptul că punerea în aplicare de către un utilizator a unei bune practici în ceea ce privește accesul și împărțirea beneficiilor, recunoscută în temeiul articolului 8 alineatul (2) din prezentul regulament sau în temeiul articolului 20 alineatul (2) din Protocolul de la Nagoya, poate reduce riscul utilizatorului respectiv de nerespectare a normelor.

(2) Statele membre se asigură că controalele efectuate în conformitate cu alineatul (1) sunt eficace, proporționale și cu efect de descurajare și identifică cazurile de nerespectare a prezentului regulament de către utilizatori.

(3) Controalele menționate la alineatul (1) se efectuează:

(a)	în conformitate cu un plan revizuit periodic, elaborat prin folosirea unei abordări bazate pe riscuri;

(b)	atunci când o autoritate competentă se află în posesia unor informații relevante, inclusiv pe baza unor îngrijorări motivate ale unor părți terțe, privind nerespectarea de către un utilizator a prezentului regulament. Se acordă o atenție deosebită acestor îngrijorări exprimate de țările furnizoare.

(4) Controalele menționate la alineatul (1) de la prezentul articol pot include o examinare a:

(a)	măsurilor luate de către un utilizator pentru a exercita diligența necesară în conformitate cu articolul 4;

(b)	documentației și a registrelor de evidență care demonstrează exercitarea diligenței necesare în conformitate cu articolul 4, în privința activităților legate de o utilizare specifică;

(c)	cazurilor în care un utilizator a fost obligat să facă declarații în temeiul articolului 7.

Se pot efectua și controale la fața locului, după caz.

(5) Utilizatorii acordă toată asistența necesară pentru a facilita efectuarea controalelor menționate la alineatul (1).

(6) Fără a aduce atingere articolului 11, în cazul în care, în urma controalelor menționate la alineatul (1) de la prezentul articol, au fost constatate deficiențe, autoritatea competentă emite o notificare privind acțiunea sau măsurile de remediere care trebuie luate de către utilizator.

În funcție de natura deficiențelor constatate, statele membre pot totodată lua măsuri provizorii imediate.

Articolul 10

Registrele de evidență a controalelor

(1) Autoritățile competente întocmesc și păstrează, timp de cel puțin cinci ani, registre de evidență a controalelor menționate la articolul 9 alineatul (1), indicând în special natura și rezultatele acestora, precum și evidența oricăror acțiuni și măsuri de remediere luate în temeiul articolului 9 alineatul (6).

(2) Informațiile menționate la alineatul (1) se pun la dispoziție în conformitate cu Directiva 2003/4/CE.

Articolul 11

Sancțiuni

(1) Statele membre stabilesc norme privind sancțiunile care se aplică în cazul încălcării articolelor 4 și 7 și iau toate măsurile necesare pentru a asigura aplicarea acestora.

(2) Sancțiunile prevăzute sunt eficace, proporționale și cu efect de descurajare.

(3) Până la 11 iunie 2015, statele membre notifică Comisiei normele menționate la alineatul (1) și o informează fără întârziere cu privire la orice modificare ulterioară adusă acestora.

CAPITOLUL III

DISPOZIȚII FINALE

Articolul 12

Cooperare

Autoritățile competente menționate la articolul 6 alineatul (1):

(a)	cooperează între ele și cu Comisia, pentru a asigura faptul că utilizatorii respectă prezentul regulament;

(b)	se consultă, dacă este cazul, cu părțile interesate cu privire la punerea în aplicare a Protocolului de la Nagoya și a prezentului regulament;

(c)	cooperează cu autoritățile naționale competente menționate la articolul 13 alineatul (2) din Protocolul de la Nagoya, pentru a asigura faptul că utilizatorii respectă prezentul regulament;

(d)	informează autoritățile competente ale altor state membre și Comisia privind deficiențele grave constatate pe parcursul controalelor menționate la articolul 9 alineatul (1) și privind tipurile de sancțiuni impuse în conformitate cu articolul 11;

(e)	fac schimb de informații privind organizarea sistemelor lor de control pentru monitorizarea respectării prezentului regulament.

Articolul 13

Măsuri complementare

După caz, Comisia și statele membre:

(a)	promovează și încurajează activități de informare, sensibilizare și formare pentru a ajuta părțile interesate să înțeleagă obligațiile care le revin din punerea în aplicare a prezentului regulament și a dispozițiilor relevante ale convenției și ale Protocolului de la Nagoya în Uniune;

(b)	încurajează elaborarea codurilor de conduită sectoriale, a clauzelor contractuale model, a orientărilor și a celor mai bune practici, în special atunci când acestea ar aduce avantaje cercetătorilor din mediul academic, universitar și necomercial și întreprinderilor mici și mijlocii;

(c)	promovează dezvoltarea și utilizarea unor instrumente și sisteme de comunicare eficiente din punctul de vedere al costurilor pentru a sprijini monitorizarea și urmărirea utilizării resurselor genetice și a cunoștințelor tradiționale asociate cu resursele genetice de către colecții și utilizatori;

(d)	furnizează îndrumare tehnică sau de altă natură utilizatorilor, luând în considerare situația cercetătorilor din mediul academic, universitar și necomercial și a întreprinderilor mici și mijlocii, pentru a facilita respectarea cerințelor prezentului regulament;

(e)	încurajează utilizatorii și furnizorii să direcționeze beneficiile care rezultă din utilizarea resurselor genetice către conservarea diversității biologice și utilizarea durabilă a componentelor acesteia, în conformitate cu dispozițiile convenției;

(f)	promovează măsuri pentru a sprijini colecțiile care contribuie la conservarea diversității biologice și a diversității culturale.

Articolul 14

Procedura comitetului

(1) Comisia este asistată de un comitet. Respectivul comitet este un comitet în înțelesul Regulamentului (UE) nr. 182/2011.

(2) În cazul în care se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolul 5 din Regulamentul (UE) nr. 182/2011.

(3) În cazul în care comitetul nu emite niciun aviz, Comisia nu adoptă proiectul de act de punere în aplicare și se aplică articolul 5 alineatul (4) al treilea paragraf din Regulamentul (UE) nr. 182/2011.

Articolul 15

Forumul consultativ

Comisia asigură o participare echilibrată a reprezentanților statelor membre și a altor părți interesate în ceea ce privește chestiunile legate de punerea în aplicare a prezentului regulament. Acestea se reunesc în cadrul unui forum consultativ. Regulamentul de procedură al forumului consultativ se stabilește de către Comisie.

Articolul 16

Rapoarte și revizuire

(1) Cu excepția cazului în care se stabilește un interval alternativ pentru rapoarte în conformitate cu articolul 29 din Protocolul de la Nagoya, statele membre transmit Comisiei un raport privind aplicarea prezentului regulament până la 11 iunie 2017 și ulterior la intervale de cinci ani.

(2) În termen de cel mult un an de la expirarea termenului de prezentare a rapoartelor menționate la alineatul (1), Comisia prezintă Parlamentului European și Consiliului un raport privind aplicarea prezentului regulament, inclusiv o primă evaluare a eficienței prezentului regulament.

(3) La fiecare zece ani de la primul său raport, pe baza rapoartelor, și a experienței dobândite în aplicarea prezentului regulament, Comisia revizuiește funcționarea și eficacitatea prezentului regulament în realizarea obiectivelor Protocolului de la Nagoya. În cadrul revizuirii sale, Comisia are în vedere în special consecințele administrative pentru instituțiile publice de cercetare, microîntreprinderi și întreprinderile mici și mijlocii, precum și sectoarele specifice. Comisia analizează, de asemenea, necesitatea de reexaminare a punerii în aplicare a dispozițiilor prezentului regulament având în vedere evoluțiile din cadrul altor organizații internaționale relevante.

(4) Comisia prezintă Conferinței părților la convenție care funcționează ca reuniune a părților la Protocolul de la Nagoya un raport cu privire la măsurile luate de către Uniune pentru a pune în aplicare măsuri de conformitate cu Protocolul de la Nagoya.

Articolul 17

Intrare în vigoare și aplicare

(1) Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

(2) Cât de curând posibil după depunerea instrumentului de acceptare a Protocolului de la Nagoya de către Uniune, Comisia publică un aviz în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene în care specifică data la care Protocolul de la Nagoya intră în vigoare pentru Uniune. Prezentul regulament se aplică începând cu respectiva dată.

(3) Articolele 4, 7 și 9 din prezentul regulament se aplică la un an de la data intrării în vigoare a Protocolului de la Nagoya pentru Uniune.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Strasbourg, 16 aprilie 2014.

Pentru Parlamentul European

Președintele

M. SCHULZ

Pentru Consiliu

Președintele

D. KOURKOULAS

(1) JO C 161, 6.6.2013, p. 73.

(2) Poziția Parlamentului European din 11 martie 2014 (nepublicată încă în Jurnalul Oficial) și decizia Consiliului din 14 aprilie 2014.

(3) Decizia 93/626/CEE a Consiliului din 25 octombrie 1993 privind încheierea Convenției privind diversitatea biologică (JO L 309, 13.12.1993, p. 1).

(4) Anexa I la documentul UNEP/CBD/COP/DEC/X/1 din 29 octombrie 2010.

(5) Decizia 2014/283/UE a Consiliului din 14 aprilie 2014 privind încheierea, în numele Uniunii, a Protocolului de la Nagoya privind accesul la resursele genetice și împărțirea corectă și echitabilă a beneficiilor care rezultă din utilizarea acestora la Convenția privind diversitatea biologică (A se vedea pagina 231 din prezentul Jurnal Oficial.

(6) Decizia 2004/869/CE a Consiliului din 24 februarie 2004 privind încheierea, în numele Comunității Europene, a Tratatului internațional privind resursele fitogenetice pentru alimentație și agricultură (JO L 378, 23.12.2004, p. 1).

(7) Directiva 2003/4/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 28 ianuarie 2003 privind accesul publicului la informațiile despre mediu și de abrogare a Directivei 90/313/CEE a Consiliului (JO L 41, 14.2.2003, p. 26).

(8) Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 februarie 2011 de stabilire a normelor și principiilor generale privind mecanismele de control de către statele membre al exercitării competențelor de executare de către Comisie (JO L 55, 28.2.2011, p. 13).

(9) Decizia nr. 1082/2013/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 22 octombrie 2013 privind amenințările transfrontaliere grave pentru sănătate și de abrogare a Deciziei nr. 2119/98/CE (JO L 293, 5.11.2013, p. 1).

(10) Regulamentul (CE) nr. 338/97 al Consiliului din 9 decembrie 1996 privind protecția speciilor faunei și florei sălbatice prin controlul comerțului cu acestea (JO L 61, 3.3.1997, p. 1).

20.5.2014

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 150/72

REGULAMENTUL (UE) NR. 512/2014 AL PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI AL CONSILIULUI

din 16 aprilie 2014

de modificare a Regulamentului (UE) nr. 912/2010 de instituire a Agenției GNSS European

PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 172,

având în vedere propunerea Comisiei Europene,

după transmiterea proiectului de act legislativ către parlamentele naționale,

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European (1),

după consultarea Comitetului Regiunilor,

hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară (2),

întrucât:

(1)

Din dispozițiile combinate ale articolului 14 din Regulamentul (UE) nr. 1285/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (3) cu cele ale articolului 2 din Regulamentul (UE) nr. 912/2010 al Parlamentului European și al Consiliului (4) rezultă că Agenția GNSS European (denumită în continuare „agenția”) urmează să asigure acreditarea sistemelor europene de radionavigație prin satelit (denumite în continuare „sistemele”) și că, în acest scop, inițiază și monitorizează punerea în aplicare a procedurilor de securitate și realizarea de audituri privind securitatea.

(2)

Sistemele sunt definite la articolul 2 din Regulamentul (UE) nr. 1285/2013. Acestea sunt sisteme complexe și înființarea și funcționarea lor implică numeroase părți interesate cu diferite roluri. În acest context, este de o importanță crucială ca informațiile UE clasificate să fie prelucrate și protejate de toate părțile interesate implicate în punerea în aplicare a programelor Galileo și EGNOS (denumite în continuare „programele”), în conformitate cu principiile de bază și cu standardele minime stabilite în normele de securitate ale Comisiei și ale Consiliului privind protecția informațiilor UE clasificate, iar articolul 17 din Regulamentul (UE) nr. 1285/2013, care garantează un nivel echivalent de protecție a informațiilor UE clasificate, să se aplice, după caz, tuturor părților interesate implicate în punerea în aplicare a programelor.

(3)	Părțile interesate care participă la procesul de acreditare de securitate și sunt afectate de acesta sunt statele membre, Comisia, agențiile relevante ale Uniunii și Agenția Spațială Europeană (ESA) și părțile implicate în Acțiunea comună 2004/552/PESC a Consiliului (5).

(4)

Având în vedere caracterul specific și complexitatea sistemelor, diferitele organisme implicate în punerea lor în aplicare și diversitatea utilizatorilor potențiali, acreditarea de securitate ar trebui facilitată prin consultarea adecvată a tuturor părților relevante, cum ar fi autoritățile naționale ale statelor membre și țările terțe care operează rețele conectate la sistemul instituit prin programul Galileo pentru punerea la dispoziție a serviciului public reglementat (PRS), alte autorități relevante ale statelor membre, ESA sau, dacă acest lucru este prevăzut într-un acord internațional, țările terțe care găzduiesc stații terestre ale sistemelor.

(5)

Pentru a permite îndeplinirea corespunzătoare a sarcinilor aferente acreditării de securitate, este foarte importantă furnizarea de către Comisie a tuturor informațiilor necesare în vederea realizării respectivelor sarcini. Este important, de asemenea, ca activitățile de acreditare de securitate să fie coordonate cu activitatea organismelor care gestionează programele în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 1285/2013 și a altor entități responsabile de aplicarea dispozițiilor în materie de securitate.

(6)

Abordarea de evaluare și de gestionare a riscurilor care urmează să fie aplicată ar trebui să urmeze cele mai bune practici. O astfel de abordare ar trebui să includă aplicarea de măsuri de securitate în conformitate cu conceptul de apărare în profunzime. Aceasta ar trebui să ia în considerare probabilitatea materializării unui risc sau a producerii evenimentului preconizat. De asemenea, abordarea ar trebui să fie proporțională, adecvată și rentabilă, ținând cont de costul punerii în aplicare a măsurilor de atenuare a riscurilor raportat la beneficiul în materie de securitate obținut. Apărarea în profunzime are ca scop sporirea securității sistemelor prin punerea în aplicare de măsuri de securitate tehnice și netehnice, organizate pe niveluri de apărare multiple.

(7)

Dezvoltarea, inclusiv activitățile de cercetare asociate relevante și fabricarea receptorilor PRS și a modulelor de securitate PRS constituie activități deosebit de sensibile. În consecință, este esențial să se instituie proceduri de autorizare a producătorilor de receptori PRS și de module de securitate PRS.

(8)

În plus, dat fiind numărul potențial ridicat al rețelelor și echipamentelor conectate la sistemul instituit prin programul Galileo, în special pentru utilizarea PRS, ar trebui definite în strategia privind acreditarea de securitate principii la nivel înalt ale acreditării de securitate a rețelelor și echipamentelor respective, pentru a se asigura omogenitatea acreditării fără a se aduce atingere competenței entităților naționale ale statelor membre competente în materie de securitate. Aplicarea principiilor respective ar permite o gestionare coerentă a riscurilor și ar reduce necesitatea de a intensifica toate acțiunile de atenuare la nivelul sistemului, ceea ce ar avea un impact negativ asupra costurilor, calendarului și furnizării serviciilor.

(9)

Produsele și măsurile care protejează împotriva emisiilor electromagnetice (adică împotriva interceptărilor audio electronice) și produsele criptografice utilizate pentru asigurarea securității sistemelor ar trebui evaluate și aprobate de entitățile naționale competente în domeniul securității din țara în care își are sediul compania care produce respectivele produse. În ceea ce privește produsele criptografice, respectiva evaluare și aprobare ar trebui să fie suplimentate în conformitate cu principiile stabilite la punctele 26-30 din anexa IV la Decizia 2013/488/UE a Consiliului (6). Autoritatea responsabilă pentru acreditarea de securitate a sistemelor ar trebui să avizeze selecția produselor și a măsurilor aprobate ținând cont de cerințele globale de securitate ale sistemelor.

(10)

Regulamentul (UE) nr. 912/2010 și, în special, capitolul III prevede în mod expres condițiile în care agenția își îndeplinește misiunea în ceea ce privește acreditarea de securitate a sistemelor. În special, acestea prevăd, în principiu, că deciziile de acreditare în materie de securitate se iau în mod independent față de Comisie și de entitățile responsabile cu punerea în aplicare a programelor și că autoritatea de acreditare de securitate a sistemelor ar trebui să constituie, în cadrul agenției, un organ autonom care ia decizii în mod independent.

(11)

În conformitate cu acest principiu, Regulamentul (UE) nr. 912/2010 instituie consiliul de acreditare de securitate pentru sistemele GNSS europene (denumit în continuare „consiliul de acreditare de securitate”) care, alături de consiliul de administrație și de directorul executiv, constituie unul dintre cele trei organe ale agenției. Consiliul de acreditare de securitate execută sarcinile încredințate agenției în ceea ce privește acreditarea de securitate și este împuternicit să ia, în numele agenției, deciziile referitoare la acreditarea de securitate. Acesta ar trebui să adopte propriul său regulament interior și să își numească președintele.

(12)

Având în vedere faptul că, în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 1285/2013, Comisia urmează să asigure securitatea programelor, inclusiv securitatea sistemelor și a funcționării acestora, activitățile consiliului de acreditare de securitate ar trebui să fie limitate la activitățile de acreditare de securitate a sistemelor și nu ar trebui să aducă atingere sarcinilor și responsabilităților Comisiei. Acest lucru ar trebui să se aplice, în special, în legătură cu sarcinile și responsabilitățile Comisiei în temeiul articolului 13 din Regulamentul (UE) nr. 1285/2013 și al articolului 8 din Decizia nr. 1104/2011/UE a Parlamentului European și a Consiliului (7), inclusiv adoptarea oricărui document referitor la securitate prin intermediul unui act delegat, al unui act de punere în aplicare sau în alt mod, în conformitate cu respectivele articole. Fără a aduce atingere respectivelor sarcini și responsabilități ale Comisiei, având în vedere experiența deosebită de care dispune, consiliul de acreditare de securitate ar trebui, cu toate acestea, să aibă dreptul de a acorda Comisiei consultanță în domeniul său de competență, în ceea ce privește întocmirea proiectelor de text pentru actele menționate la articolele respective.

(13)	De asemenea, ar trebui să se asigure că activitățile legate de acreditarea de securitate sunt efectuate fără a se aduce atingere competențelor naționale și prerogativelor statelor membre în ceea ce privește acreditarea de securitate.

(14)	În legătură cu securitatea, termenii „audituri” și „teste” pot include evaluările, inspecțiile, revizuirile, auditurile și testele de securitate.

(15)

Pentru a-și putea desfășura activitățile în mod eficient și eficace, consiliul de acreditare de securitate ar trebui să poată înființa organisme adecvate, care să se afle în subordinea sa și care să îi urmeze instrucțiunile. În special, acesta ar trebui să instituie un grup care să îl sprijine în pregătirea deciziilor sale.

(16)

Ar trebui instituit un grup de experți din partea statelor membre, sub supravegherea consiliului de acreditare de securitate, pentru a efectua sarcinile autorității de distribuire a materialului criptografic (ADMC) referitoare la gestionarea materialului criptografic al UE. Grupul ar trebui instituit pe baze temporare pentru a asigura continuitatea gestionării aspectelor legate de securitatea comunicațiilor pe parcursul etapei de desfășurare a programului Galileo. O soluție durabilă pentru desfășurarea unor astfel de sarcini operaționale ar trebui aplicată pe termen mai lung, în momentul în care sistemul instituit în cadrul programului Galileo devine pe deplin operațional.

(17)

Regulamentul (UE) nr. 1285/2013 definește schema de guvernanță publică a programelor în cursul perioadei 2014-2020. Acesta conferă Comisiei responsabilitate globală în ceea ce privește programele. În plus, acesta extinde misiunile atribuite agenției și prevede, în special, că agenția poate juca un rol major în operarea sistemelor și în creșterea la maximum a avantajelor socioeconomice ale acestora.

(18)

În acest nou context, este esențial să se asigure faptul că acel consiliu de acreditare de securitate poate executa în mod independent misiunea care îi este încredințată, în special față de celelalte organe și activități ale agenției și pentru a evita orice conflict de interese. Prin urmare, este foarte important să se accentueze separarea, chiar în interiorul agenției, a activităților legate de acreditarea de securitate de celelalte activități ale acesteia, cum ar fi gestionarea Centrului de monitorizare a securității Galileo, contribuția la comercializarea sistemelor și toate activitățile pe care Comisia le poate delega agenției, în special cele legate de operarea sistemelor. În acest scop, consiliul de acreditare de securitate și personalul agenției aflat sub autoritatea acestuia ar trebui să își efectueze lucrările într-o manieră care să le asigure autonomia și independența față de celelalte activități ale agenției. Până la 1 ianuarie 2014, ar trebui să se realizeze în cadrul agenției o diviziune structurală tangibilă și eficientă între diferitele activități ale acesteia. Regulile interne ale agenției în materie de personal ar trebui, de asemenea, să asigure autonomia și independența personalului care efectuează activitățile de acreditare de securitate față de personalul care efectuează celelalte activități ale agenției.

(19)

În acest sens, Regulamentul (UE) nr. 912/2010 ar trebui modificat în vederea creșterii independenței și a competențelor consiliului de acreditare de securitate, precum și ale președintelui acestuia, și a alinierii în mare parte a independenței și a competențelor respective la cele ale consiliului de administrație și, respectiv, ale directorului executiv al agenției, prin prevederea unei obligații de cooperare între diferitele organe ale agenției.

(20)

La numirea membrilor respectivelor consilii și la alegerea președinților și a vicepreședinților acestora, ar trebui să se țină cont, după caz, de importanța reprezentării echilibrate a femeilor și a bărbaților. În plus, ar trebui să se țină cont, de asemenea, de competențele manageriale, administrative și bugetare relevante.

(21)

În ceea ce privește consiliul de acreditare de securitate, ar trebui ca acesta, și nu consiliul de administrație, să pregătească și să aprobe acea parte a programelor de lucru ale agenției care se referă la activitățile operaționale legate de acreditarea de securitate a sistemelor, precum și acea parte a raportului anual privind activitățile și perspectivele agenției legată de activitățile de acreditare de securitate a sistemelor. Acesta ar trebui să le transmită în timp util consiliului de administrație pentru a fi integrate în programul de lucru și în raportul anual al agenției. Acesta ar trebui, de asemenea, să exercite autoritate disciplinară asupra președintelui său.

(22)

Este de dorit ca președintelui consiliului de acreditare de securitate să i se atribuie un rol în legătură cu activitățile de acreditare de securitate, comparabil celui îndeplinit de directorul executiv în legătură cu alte activități ale agenției. Astfel, în afară de funcția de reprezentare a agenției, deja prevăzută de Regulamentul (UE) nr. 912/2010, președintele Consiliului de acreditare în materie de securitate ar trebui să gestioneze activitățile de acreditare de securitate sub conducerea consiliului de securitate și să asigure punerea în aplicare a acelei părți a programelor de lucru ale agenției, legată de acreditare. De asemenea, la cererea Parlamentului European și a Consiliului, președintele Consiliului de acreditare de securitate ar trebui să fie în măsură să prezinte un raport privind îndeplinirea misiunilor consiliului de acreditare de securitate și să facă o declarație în fața acestora.

(23)	Ar trebui prevăzute proceduri corespunzătoare în cazul în care consiliul de administrație nu aprobă programele de lucru ale agenției, pentru a garanta că procesul de acreditare de securitate nu este afectat și că poate fi desfășurat fără întreruperi.

(24)

Având în vedere implicarea anumitor țări terțe și potențiala implicare a unor organizații internaționale în programe, inclusiv în materie de securitate, este necesar să se prevadă, în mod explicit, că reprezentanți ai organizațiilor internaționale și ai țărilor terțe, în special Elveția, cu care ar trebui să fie încheiat un acord de cooperare (8), pot participa, cu titlu excepțional și în anumite condiții, la lucrările consiliului de acreditare de securitate. Condițiile respective ar trebui prevăzute într-un acord internațional, în conformitate cu articolul 218 din Tratatul privind Funcționarea Uniunii Europene (TFUE), care urmează să fie încheiat cu Uniunea, ținând cont de aspectele de securitate și, în special, de protecția informațiilor UE clasificate. Acordul de cooperare în domeniul navigației prin satelit între Uniunea Europeană și statele sale membre și Regatul Norvegiei (9), precum și Protocoalele 31 și 37 la Acordul privind SEE prevăd deja un cadru pentru participarea Norvegiei. Având în vedere experiența sa deosebită, consiliul de acreditare de securitate ar trebui să poată fi consultat, în domeniul său de competență, înainte sau în timpul negocierii respectivelor acorduri internaționale.

(25)

Regulamentul (UE) nr. 912/2010 ar trebui să aliniat la principiile menționate în abordarea comună a Parlamentului European, a Consiliului și a Comisiei privind agențiile descentralizate, adoptată de aceste trei instituții la 5 iulie, 26 iunie și, respectiv, 12 iunie 2012, în special în ceea ce privește regulile de adoptare a deciziilor consiliului de administrație, durata mandatului membrilor consiliului de administrație și al consiliului de acreditare de securitate, precum și durata mandatului președinților acestora, existența unui program de lucru multianual, competențele consiliului de administrație în materie de gestiunea personalului, evaluarea și revizuirea regulamentului respectiv, prevenirea și gestionarea conflictelor de interese și prelucrarea informațiilor sensibile, dar neclasificate. Procesul de adoptare a programului de lucru multianual ar trebui desfășurat cu respectarea deplină a principiilor de cooperare sinceră și ținând cont de constrângerile temporale aferente unui astfel de program de lucru.

(26)

În ceea ce privește prevenirea și gestionarea conflictelor de interese, este esențial ca agenția să își creeze și să își mențină o reputație în materie de imparțialitate, integritate și standarde profesionale ridicate. Nu ar trebui să existe niciodată vreun motiv legitim pentru a suspecta faptul că o decizie ar putea fi influențată de interese aflate în conflict cu rolul agenției de organism aflat în serviciul Uniunii în general sau de interese private sau afilieri ale unui membru al personalului agenției, ale unui expert sau observator național detașat sau ale unui membru al consiliului de administrație sau al consiliului de acreditare de securitate care creează sau pot crea un conflict cu îndeplinirea adecvată a sarcinilor profesionale ale persoanei în cauză. Consiliul de administrație și consiliul de acreditare de securitate ar trebui, prin urmare, să adopte un set cuprinzător de norme privind conflictul de interese care să se aplice pentru întreaga agenție. Normele respective ar trebui să țină cont de recomandările Curții de Conturi din Raportul său special nr. 15 din 2012, întocmit la cererea Parlamentului European, precum și de nevoia de a evita conflictele de interese dintre membrii consiliului de administrație și ai consiliului de acreditare de securitate.

(27)

Pentru a asigura funcționarea transparentă a agenției, regulamentul său de procedură ar trebui publicat. Cu toate acestea, în mod excepțional, anumite interese publice și private ar trebui să fie protejate. Pentru a asigura buna funcționare a programelor, programele de lucru multianuale și anuale și raportul anual ar trebui să fie cât mai detaliate cu putință. În consecință, acestea ar putea conține material sensibil din punctul de vedere al securității și al relațiilor contractuale. Prin urmare, ar fi oportun să se publice doar un rezumat al respectivelor documente. Cu toate acestea, în scopul transparenței, respectivele rezumate ar trebui să conțină cât mai multe informații cu putință.

(28)	De asemenea, ar trebui să se evidențieze faptul că programele de lucru ale agenției ar trebui să fie stabilite pe baza unui proces de gestionare a performanței, incluzând indicatori de performanță, în vederea unei evaluări eficace și eficiente a rezultatelor obținute.

(29)

Programele de lucru ale agenției ar trebui, de asemenea, să conțină programarea resurselor, inclusiv a resurselor umane și financiare atribuite activității și ținând cont de faptul că cheltuielile aferente noilor nevoi ale agenției în materie de personal ar trebui să fie parțial compensate printr-o reducere corespunzătoare a schemei de personal a Comisiei în cursul aceleiași perioade, și anume 2014-2020.

(30)

Fără a aduce atingere deciziei politice privind sediile agențiilor Uniunii, dorinței de răspândire geografică și obiectivelor stabilite de statele membre în ceea ce privește sediul noilor agenții, astfel cum este prevăzut în concluziile reprezentanților statelor membre, reuniți la nivel de șefi de stat sau de guvern la Bruxelles, la 13 decembrie 2003, și astfel cum a fost reamintit în concluziile Consiliului European din iunie 2008, procesul de luare a deciziilor privind alegerea unui sediu pentru birourile locale ale agenției ar trebui să țină cont de criterii obiective. Criteriile respective includ accesibilitatea spațiilor, existența unor infrastructuri de învățământ adecvate pentru copiii membrilor personalului și pentru cei ai experților naționali detașați, accesul la piața muncii, la sistemul de securitate socială și la asistență medicală pentru familiile membrilor personalului și pentru cele ale experților naționali detașați, precum și costurile aferente implementării și cheltuielile de funcționare.

(31)	Statele-gazdă ar trebui să ofere, prin acorduri specifice, condițiile necesare pentru a asigura buna funcționare a agenției, cum ar fi educație corespunzătoare și facilități de transport.

(32)

Prin Decizia 2010/803/UE (10), reprezentanții guvernelor statelor membre au hotărât ca sediul agenției să fie la Praga. Acordul privind găzduirea între Republica Cehă și agenție a fost încheiat la 16 decembrie 2011 și a intrat în vigoare la 9 august 2012. Se consideră că respectivul acord privind găzduirea și alte acorduri specifice îndeplinesc cerințele Regulamentului (UE) nr. 912/2010.

(33)

Este obligatoriu ca interesele financiare ale Uniunii să fie protejate prin măsuri proporționale pe tot parcursul ciclului de cheltuieli, în special prin prevenirea și depistarea neregulilor, prin efectuarea de investigații, prin recuperarea fondurilor pierdute, plătite în mod eronat sau utilizate incorect și, după caz, prin aplicarea de sancțiuni.

(34)

Având în vedere că articolul 8 din Regulamentul (UE) nr. 1285/2013 prevede posibilitatea pentru statele membre de a furniza fonduri suplimentare pentru a finanța anumite elemente ale programelor, ar trebui să i se permită agenției să atribuie contracte în comun cu statele membre atunci când acest lucru se dovedește a fi necesar pentru îndeplinirea misiunilor sale.

(35)

Agenția ar trebui să aplice normele Comisiei referitoare la securitatea informațiilor UE clasificate. Aceasta ar trebui, de asemenea, să poată să stabilească norme privind prelucrarea informațiilor neclasificate, dar sensibile. Respectivele norme ar trebui să se aplice doar prelucrării informațiilor respective de către agenție. Informațiile neclasificate, dar sensibile se referă la informații sau la materiale pe care agenția ar trebui să le protejeze conform obligațiilor legale stabilite de tratate și/sau din cauza caracterului sensibil al acestora. Acestea includ, dar nu se limitează la informații sau materiale care fac obiectul obligației secretului profesional, astfel cum sunt menționate la articolul 339 din TFUE, informații referitoare la aspectele menționate la articolul 4 din Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 al Parlamentului European și al Consiliului (11) sau informații care fac obiectul domeniului de aplicare al Regulamentului (CE) nr. 45/2001 al Parlamentului European și al Consiliului (12).

(36)	Prin urmare, Regulamentul (UE) nr. 912/2010 ar trebui modificat în consecință,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

Regulamentul (UE) nr. 912/2010 se modifică după cum urmează:

Articolele 2-8 se înlocuiesc cu următorul text:

„Articolul 2

Atribuții

Atribuțiile agenției sunt cele prevăzute la articolul 14 din Regulamentul (UE) nr. 1285/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (*1).

Articolul 3

Organe

(1) Organele agenției sunt:

(a)	consiliul de administrație;

(b)	directorul executiv;

(c)	consiliul de acreditare de securitate a sistemelor GNSS europene (denumit în continuare «consiliul de acreditare de securitate»).

(2) Organele agenției își îndeplinesc atribuțiile, astfel cum au fost definite la articolele 6, 8 și, respectiv, 11.

(3) Consiliul de administrație și directorul executiv, consiliul de acreditare de securitate și președintele acestuia cooperează pentru a asigura funcționarea agenției și coordonarea organelor acesteia, conform procedurilor determinate de regulile interne ale agenției, cum ar fi regulamentul de procedură internă al consiliului de administrație, regulamentul de procedură internă al consiliului de acreditare de securitate, normele financiare aplicabile agenției, normele de punere în aplicare a statutului personalului și normele privind accesul la documente.

Articolul 4

Statutul juridic, birourile locale

(1) Agenția este un organism al Uniunii. Agenția are personalitate juridică.

(2) În fiecare stat membru, agenția se bucură de cea mai largă capacitate juridică acordată persoanelor juridice conform legii. Agenția poate, în special, să dobândească sau să înstrăineze bunuri mobile și imobile și se poate constitui parte în procedurile judiciare.

(3) Agenția poate decide să înființeze birouri locale în statele membre, sub rezerva acordului acestora, sau în țările terțe care participă la activitatea agenției în conformitate cu articolul 23.

(4) Alegerea locației birourilor respective se făcută în funcție de criterii obiective definite pentru a asigura buna funcționare a agenției.

Dispozițiile referitoare la instalarea și funcționarea agenției în statele membre gazdă și în țările terțe gazdă, precum și la avantajele acordate de acestea pentru directorul executiv, membrii consiliului de administrație și ai consiliului de acreditare de securitate, personalul agenției și membrii familiilor acestora fac obiectul unor acorduri speciale încheiate între agenție și statele membre și țările terțe respective. Acordurile speciale sunt aprobate de către consiliul de administrație.

(5) Statele membre gazdă și țările terțe gazdă oferă, prin acordurile specifice menționate la alineatul (4), condițiile necesare pentru a asigura buna funcționare a agenției.

(6) Sub rezerva articolului 11a alineatul (1) litera (f), agenția este reprezentată de către directorul executiv.

Articolul 5

Consiliul de administrație

(1) Se constituie un consiliu de administrație pentru a îndeplini atribuțiile enumerate la articolul 6.

(2) Consiliul de administrație este format din:

(a)	câte un reprezentant numit de fiecare stat membru;

(b)	patru reprezentanți numiți de către Comisie;

(c)	un reprezentant fără drept de vot numit de Parlamentul European.

Membrii consiliului de administrație și ai consiliului de acreditare de securitate sunt numiți pe baza gradului de experiență relevantă și de competențe relevante ale acestora.

Mandatul membrilor consiliului de administrație are o durată de patru ani și poate fi reînnoit o singură dată. Parlamentul European, Comisia și statele membre încearcă să limiteze rotația reprezentanților lor în consiliul de administrație.

Președintele sau vicepreședintele consiliului de acreditare de securitate, un reprezentant al Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate (denumit în continuare «ÎR») și un reprezentant al Agenției Spațiale Europene (denumită în continuare «ESA») sunt invitați să asiste la reuniunile consiliului de administrație în calitate de observatori, în condițiile stipulate de regulamentul de procedură al consiliului de administrație.

(3) După caz, participarea reprezentaților țărilor terțe sau ai organizațiilor internaționale și condițiile în acest sens se stabilesc în acordurile menționate la articolul 23 alineatul (1) și respectă regulamentul de procedură al consiliului de administrație.

(4) Consiliul de administrație alege un președinte și un vicepreședinte dintre membrii săi. Vicepreședintele înlocuiește automat președintelui în cazul în care acesta nu este în măsură să își îndeplinească atribuțiile. Mandatul președintelui și al vicepreședintelui are o durată de doi ani, putând fi reînnoit o dată, și fiecare mandat expiră atunci când persoana respectivă încetează să mai fie membra a consiliului de administrație.

Consiliul de administrație are competența de a-l revoca pe președinte, pe vicepreședinte sau pe amândoi.

(5) Ședințele consiliului de administrație sunt convocate de către președinte.

Directorul executiv participă, în mod obișnuit, la deliberări, cu excepția cazului în care președintele decide altfel.

Consiliul de administrație se întrunește în ședințe ordinare de două ori pe an. În plus, se întrunește la inițiativa președintelui său sau la cererea a cel puțin o treime din membrii săi.

Consiliul de administrație poate invita orice persoană a cărei opinie prezintă interes să participe la ședințele sale în calitate de observator. Membrii consiliului de administrație pot, sub rezerva regulamentului de procedură al acestuia, să fie asistați de consultanți sau experți.

Secretariatul consiliului de administrație este asigurat de agenție.

(6) Cu excepția cazurilor în care prezentul regulament prevede altfel, consiliul de administrație adoptă deciziile cu majoritatea absolută a membrilor săi cu drept de vot.

O majoritate de două treimi din toți membrii cu drept de vot este necesară pentru alegerea și demiterea președintelui și a vicepreședintelui consiliului de administrație astfel cum se menționează la alineatul (4) și pentru adoptarea bugetului și a programelor de lucru.

(7) Fiecare reprezentant al statelor membre și al Comisiei dispune de un vot. Directorul executiv nu participă la vot. Deciziile în temeiul articolului 6 alineatul (2) literele (a) și (b) și al articolului 6 alineatul (5), cu excepția chestiunilor care fac obiectul capitolului III, nu se adoptă fără votul favorabil al reprezentanților Comisiei.

Regulamentul de procedură al consiliului de administrație prevede norme mai detaliate de vot, în special condițiile pentru ca un membru să acționeze în numele altui membru.

Articolul 6

Atribuțiile consiliului de administrație

(1) Consiliul de administrație se asigură că agenția își îndeplinește misiunea care îi este încredințată, în condițiile stabilite de prezentul regulament, și ia orice decizie necesară în acest sens, fără a aduce atingere competențelor atribuite consiliului de acreditare în materie de securitate pentru activitățile prevăzute la capitolul III.

(2) Consiliul de administrație efectuează, în plus, următoarele sarcini:

(a)

adoptă, până la data de 30 iunie a primului an al cadrului financiar multianual prevăzut la articolul 312 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, programul de lucru multianual al agenției pentru perioada acoperită de cadrul financiar multianual după integrarea, fără modificări, a părții elaborate de consiliul de acreditare în materie de securitate, în conformitate cu articolul 11 alineatul (4) litera (a), și după primirea avizului Comisiei. Parlamentul European este consultat cu privire la programul de lucru multianual, cu condiția ca scopul acestei consultări să fie un schimb de opinii și ca rezultatul să nu fie obligatoriu pentru agenție;

(b)

adoptă, până la data de 15 noiembrie a fiecărui an, programul de lucru al agenției pentru anul care urmează după integrarea, fără modificări, a părții elaborate de consiliul de acreditare în materie de securitate, în conformitate cu articolul 11 alineatul (4) litera (b), și după primirea avizului Comisiei;

(c)	își îndeplinește îndatoririle în legătură cu bugetul agenției prevăzute la articolul 13 alineatele (5), (6), (10) și (11) și la articolul 14 alineatul (5);

(d)	supraveghează funcționarea Centrului de monitorizare a securității Galileo astfel cum este menționat la articolul 14 alineatul (1) litera (a) punctul (ii) din Regulamentul (UE) nr. 1285/2013;

(e)	adoptă măsurile necesare pentru punerea în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1049/2001 al Parlamentului European și al Consiliului (*2), în conformitate cu articolul 21 din prezentul regulament;

(f)	aprobă acordurile menționate la articolul 23 alineatul (2), după consultarea consiliului de acreditare în materie de securitate cu privire la dispozițiile acestor acorduri privind acreditarea în materie de securitate;

(g)	adoptă procedurile tehnice necesare pentru efectuarea sarcinilor acestuia;

(h)

adoptă raportul anual privind activitățile și perspectivele agenției după integrarea fără modificări a părții elaborate de consiliul de acreditare în materie de securitate, în conformitate cu articolul 11 alineatul (4) litera (c), și îl transmite, până la 1 iulie, Parlamentului European, Consiliului, Comisiei și Curții de Conturi;

(i)

dă curs în mod corespunzător concluziilor și recomandărilor cuprinse în evaluările și auditurile menționate la articolul 26, precum și celor care rezultă din anchetele efectuate de Oficiul European de Luptă Antifraudă (OLAF) și tuturor rapoartelor de audit intern sau extern și transmite autorității bugetare orice informație relevantă cu privire la rezultatele procedurilor de evaluare;

(j)	este consultat de directorul executiv cu privire la convențiile de delegare menționate la articolul 14 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 1285/2013 înainte de semnarea acestora;

(k)	aprobă, pe baza unei propuneri din partea directorului executiv, acordurile de lucru între agenție și ESA menționate la articolul 14 alineatul (4) din Regulamentul (UE) nr. 1285/2013;

(l)	aprobă, pe baza unei propuneri din partea directorului executiv, o strategie antifraudă;

(m)	aprobă, dacă este cazul, și pe baza propunerilor din partea directorului executiv structurile organizaționale ale agenției;

(n)	adoptă și publică regulamentul său de procedură.

(3) În ceea ce privește personalul agenției, consiliul de administrație exercită competențele de autoritate împuternicită să facă numiri, conferite de Statutul funcționarilor Uniunii Europene (*3) (denumit în continuare «Statutul funcționarilor») și competențele de autoritate abilitată să încheie contracte de muncă, conferite de Regimul aplicabil celorlalți agenți (denumite în continuare «competențele autorității împuternicite să facă numiri»).

Consiliul de administrație adoptă, în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 110 din Statutul funcționarilor, o decizie bazată pe articolul 2 alineatul (1) din Statutul funcționarilor și pe articolul 6 din Regimul aplicabil celorlalți agenți, prin care deleagă directorului executiv competențele relevante ale autorității împuternicite să facă numiri și definește condițiile în care această delegare de competențe poate fi suspendată. Directorul executiv raportează consiliului de administrație cu privire la exercitarea respectivelor competențe delegate. Directorul executiv este autorizat să subdelege aceste competențe.

În aplicarea celui de-al doilea paragraf din prezentul alineat, în cazul în care circumstanțe excepționale impun acest lucru, consiliul de administrație poate, printr-o decizie, să suspende temporar delegarea către directorul executiv a competențelor autorității împuternicite să facă numiri și competențele subdelegate de către acesta și să le exercite el însuși sau să le delege unuia dintre membrii săi sau unui membru al personalului, altul decât directorul executiv.

Cu toate acestea, prin derogare de la al doilea paragraf, consiliul de administrație are obligația să delege președintelui consiliului de acreditare în materie de securitate competențele menționate la primul paragraf în ceea ce privește recrutarea, evaluarea și reclasificarea personalului implicat în activitățile reglementate de capitolul III, precum și măsurile disciplinare de luat în ceea ce privește personalul în cauză.

Consiliul de administrație adoptă măsurile necesare pentru punerea în aplicare a Statutului funcționarilor și, respectiv, a Regimului aplicabil celorlalți agenți în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 110 din Statutul funcționarilor. În ceea ce privește recrutarea, evaluarea și reclasificarea personalului implicat în activitățile prevăzute la capitolul III, precum și măsurile disciplinare relevante, consiliul de administrație consultă în prealabil consiliul de acreditare în materie de securitate și ține cont de observațiile acestuia în mod corespunzător.

Acesta adoptă, de asemenea, o decizie care prevede norme privind detașarea experților naționali în cadrul agenției. Înainte de a adopta o astfel de decizie, consiliul de administrație consultă consiliul de acreditare în materie de securitate cu privire la detașarea experților naționali implicați în activitățile de acreditare în materie de securitate menționate la capitolul III și ține seama în mod corespunzător de observațiile acestuia.

(4) Consiliul de administrație numește directorul executiv și poate prelungi sau încheia mandatul acestuia în conformitate cu articolul 15b alineatele (3) și (4).

(5) Consiliul de administrație exercită autoritate disciplinară asupra directorului executiv în ceea ce privește conduita acestuia, în special cu privire la aspectele în materie de securitate care țin de competența agenției, exceptând activitățile întreprinse conform capitolului III.

Articolul 7

Directorul executiv

Agenția este gestionată de către directorul său executiv, care își îndeplinește funcțiile sub conducerea consiliului de administrație, fără a aduce atingere competențelor conferite consiliului de acreditare în materie de securitate și, respectiv, președintelui consiliului de acreditare în materie de securitate în conformitate cu articolele 11 și 11a.

Fără a aduce atingere competențelor Comisiei și ale consiliului de administrație, directorul executiv își exercită funcțiile în mod independent și nu solicită și nici nu acceptă instrucțiuni de la niciun guvern și de la niciun alt organism.

Articolul 8

Atribuțiile directorului executiv

Directorul executiv îndeplinește următoarele atribuții:

(a)

reprezintă agenția, cu excepția activităților desfășurate și a deciziilor luate în conformitate cu capitolele II și III și semnează convențiile de delegare menționate la articolul 14 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 1285/2013, în conformitate cu articolul 6 alineatul (2) litera (j) din prezentul regulament;

(b)

pregătește acordurile de lucru între agenție și ESA menționate la articolul 14 alineatul (4) din Regulamentul (UE) nr. 1285/2013 și le prezintă consiliului de administrație în conformitate cu articolul 6 alineatul (2) litera (k) din prezentul regulament și le semnează după ce a primit aprobarea consiliului de administrație;

(c)	pregătește lucrările consiliului de administrație și participă, fără a avea drept de vot, la lucrările consiliului de administrație, în condițiile prevăzute la articolul 5 alineatul (5) al doilea paragraf;

(d)	pune în aplicare deciziile consiliului de administrație;

(e)	pregătește programele de lucru anuale și multianuale ale agenției și le prezintă spre aprobare consiliului de administrație, cu excepția părților pregătite și adoptate de consiliul de acreditare în materie de securitate, în conformitate cu articolul 11 alineatul (4) literele (a) și (b);

(f)	asigură punerea în aplicare a programelor de lucru anuale și multianuale, cu excepția părților puse în aplicare de președinte și de consiliul de acreditare în materie de securitate, în conformitate cu articolul 11a alineatul (1) litera (b);

(g)

pregătește un raport intermediar privind punerea în aplicare a programului de lucru anual și, dacă este cazul, a programului de lucru multianual pentru fiecare reuniune a consiliului de administrație, care cuprinde, fără modificări, secțiunea elaborată de președintele Consiliului de acreditare în materie de securitate în conformitate cu articolul 11a alineatul (1) litera (d);

(h)

pregătește raportul anual privind activitățile și perspectivele agenției, cu excepția secțiunii pregătite și adoptate de consiliul de acreditare în materie de securitate, în conformitate cu articolul 11 alineatul (4) litera (c) în ceea ce privește activitățile reglementate de capitolul III și îl transmite consiliului de administrație spre aprobare;

(i)	ia toate măsurile necesare, inclusiv adoptarea instrucțiunilor administrative interne și publicarea înștiințărilor, pentru a asigura funcționarea agenției în conformitate cu prezentul regulament;

(j)	întocmește un proiect de declarație estimativă a veniturilor și cheltuielilor agenției în conformitate cu articolul 13 și execută bugetul în conformitate cu articolul 14;

(k)

garantează faptul că agenția, în calitate de operator al Centrului de monitorizare a securității Galileo, este în măsură să se conformeze instrucțiunilor prevăzute în Acțiunea comună 2004/552/PESC a Consiliului (*4) și să își îndeplinească rolul menționat la articolul 6 din Decizia nr. 1104/2011/UE a Parlamentului European și a Consiliului (*5);

(l)	asigură circulația tuturor informațiilor relevante, în special cu privire la securitate, între organele agenției menționate la articolul 3 alineatul (1) din prezentul regulament;

(m)

transmite Comisiei punctul de vedere al agenției privind specificațiile tehnice și operaționale necesare pentru implementarea actualizărilor sistemelor menționate la articolul 12 alineatul (3) litera (d) din Regulamentul (UE) nr. 1285/2013, inclusiv pentru definirea procedurilor de acceptare și verificare, și pentru activitățile de cercetare care sprijină evoluțiile acestor sisteme;

(n)

pregătește, în strânsă colaborare cu președintele Consiliului de acreditare în materie de securitate în ceea ce privește chestiunile referitoare la activitățile de acreditare în materie de securitate cuprinse în capitolul III din prezentul regulament, structurile organizaționale ale agenției și le înaintează spre aprobare consiliului de administrație;

(o)	exercită, în ceea ce privește personalul agenției, competențele menționate la articolul 6 alineatul (3) primul paragraf, în măsura în care competențele respective îi sunt delegate în conformitate cu articolul 6 alineatul (3) al doilea paragraf;

(p)	adoptă, după aprobarea de către consiliul de administrație, măsurile necesare pentru a crea birouri locale în statele membre sau în țări terțe în conformitate cu articolul 4 alineatul (3);

(q)	se asigură că consiliul de acreditare în materie de securitate, organismele menționate la articolul 11 alineatul (11) și președintele Consiliului de acreditare în materie de securitate dispun de un secretariat și de toate resursele necesare unei bune funcționări;

(r)

pregătește un plan de acțiune pentru a asigura faptul că se acționează ca urmare a constatărilor și recomandărilor cuprinse în evaluările și auditurile menționate la articolul 26, cu excepția secțiunii din planul de acțiune referitoare la activitățile care fac obiectul capitolului III, și prezintă semestrial un raport intermediar Comisiei, în care introduce, fără modificări, secțiunea elaborată de consiliul de acreditare în materie de securitate și care se prezintă și consiliului de administrație pentru informare;

(s)

ia următoarele măsuri de protejare a intereselor financiare ale Uniunii:

(i)	ia măsuri de prevenire a fraudei, corupției și a oricărei alte activități ilegale și aplică măsuri de control eficiente;

(ii)	atunci când sunt depistate nereguli, procedează la recuperarea sumelor plătite în mod necuvenit și, dacă este cazul, aplică sancțiuni administrative și financiare eficiente, proporționale și descurajante;

(t)

elaborează o strategie antifraudă pentru agenție proporțională cu riscul de fraudă, având în vedere o analiză costuri-beneficii a măsurilor care urmează a fi puse în aplicare, și ține cont de constatările și de recomandările care rezultă din anchetele OLAF și o transmite spre aprobare consiliului de administrație.

(*1) Regulamentul (UE) nr. 1285/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 decembrie 2013 privind punerea în aplicare și exploatarea sistemelor europene de radionavigație prin satelit și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 876/2002 al Consiliului și a Regulamentului (CE) nr. 683/2008 al Parlamentului European și al Consiliului (JO L 347, 20.12.2013, p. 1)."

(*2) Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 al Parlamentului European și al Consiliului din 30 mai 2001 privind accesul public la documentele Parlamentului European, ale Consiliului și ale Comisiei (JO L 145, 31.5.2001, p. 43)."

(*3) Statutul funcționarilor și Regimul aplicabil celorlalți agenți ai Uniunii Europene prevăzute în Regulamentul (CEE, Euratom, CECO) nr. 259/68 al Consiliului (JO 56, 4.3.1968, p. 1)."

(*4) Acțiunea comună 2004/552/PESC a Consiliului din 12 iulie 2004 privind aspecte ale funcționării sistemului european de radionavigație prin satelit care aduc atingere securității Uniunii Europene (JO L 246, 20.7.2004, p. 30)."

(*5) Decizia nr. 1104/2011/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 25 octombrie 2011 privind modalitățile de acces la serviciul public reglementat oferit de sistemul global de radionavigație prin satelit constituit în cadrul programului Galileo (JO L 287, 4.11.2011, p. 1).”"

Se introduce următorul articol:

„Articolul 8a

Programele de lucru și raportul anual

(1) Programul de lucru multianual al agenției menționat la articolul 6 alineatul (2) litera (a) prevede acțiunile care urmează să fie îndeplinite de agenție în cursul perioadei acoperite de cadrul financiar multianual prevăzut la articolul 312 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, inclusiv acțiunile legate de relațiile internaționale și de comunicare pentru care este responsabilă. Acest program prevede programarea strategică globală, inclusiv obiectivele, etapele, rezultatele estimate și indicatorii de performanță și programarea resurselor, inclusiv a resurselor umane și financiare alocate fiecărei activități. Acesta ține cont de rezultatul evaluărilor și al auditurilor menționate la articolul 26 din prezentul regulament. De asemenea, programul de lucru multianual include, cu titlu informativ, o descriere a transferului de sarcini încredințate agenției de Comisie, inclusiv sarcinile de gestionare a programului menționate la articolul 14 alineatul (2) litera (b) din Regulamentul (UE) nr. 1285/2013.

(2) Programul de lucru anual menționat la articolul 6 alineatul (2) litera (b) din prezentul regulament are la bază programul de lucru multianual. Acesta prevede acțiunile care urmează să fie efectuate de agenție în cursul anului următor, inclusiv acțiunile legate de relațiile internaționale și de comunicare pentru care este responsabilă. Programul de lucru anual include obiectivele și rezultatele preconizate, inclusiv indicatorii de performanță. Acesta indică în mod clar sarcinile care au fost adăugate, modificate sau eliminate în comparație cu anul precedent și modificările indicatorilor de performanță și ale valorilor-țintă. De asemenea, programul stabilește resursele umane și financiare alocate fiecărei activități. Acesta include, cu titlu informativ, sarcinile încredințate agenției de către Comisie prin intermediul unui acord de delegare,astfel cum se solicită în temeiul articolului 14 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 1285/2013.

(3) În urma adoptării programelor de lucru multianuale și anuale de către consiliul de administrație, directorul executiv le transmite Parlamentului European, Consiliului, Comisiei și statelor membre și publică un rezumat al acestor programe de lucru.

(4) Raportul anual menționat la articolul 8 litera (h) din prezentul regulament include informații privind:

(a)	punerea în aplicare a programelor de lucru multianuale și anuale, inclusiv în ceea ce privește indicatorii de performanță;

(b)	punerea în aplicare a planului bugetar și a planului privind politica de personal;

(c)	sistemele de gestionare și de control intern ale agenției și progresele înregistrate în punerea în aplicare a sistemelor și a tehnicilor de gestionare a proiectelor menționate la articolul 11 litera (e) din Regulamentul (UE) nr. 1285/2013;

(d)	măsurile de îmbunătățire a performanței de mediu a agenției;

(e)	concluziile auditurilor interne și externe și măsurile luate pe baza recomandărilor auditurilor și a recomandării descărcării de gestiune;

(f)	declarația de asigurare a directorului executiv.

Se publică un rezumat al raportului anual.”

La articolul 9, alineatul (1) se înlocuiește cu următorul text:

„(1) În conformitate cu articolul 16 din Regulamentul (UE) nr. 1285/2013, în cazurile în care securitatea Uniunii sau a statelor sale membre poate fi afectată de funcționarea sistemelor, se aplică procedurile prevăzute în Acțiunea comună 2004/552/PESC.”

Articolele 10 și 11 se înlocuiesc cu următorul text:

„Articolul 10

Principii generale

Activitățile de acreditare în materie de securitate pentru sistemele GNSS europene menționate în prezentul capitol sunt întreprinse în conformitate cu următoarele principii:

(a)	activitățile și deciziile de acreditare în materie de securitate sunt întreprinse, respectiv adoptate, într-un context de responsabilitate colectivă pentru securitatea Uniunii și a statelor membre;

(b)	se depun eforturi pentru a se ajunge la decizii prin consens;

(c)

activitățile de acreditare în materie de securitate se desfășoară prin utilizarea unei abordări de evaluare și de gestionare a riscurilor, având în vedere riscurile pentru securitatea sistemelor GNSS europene, precum și impactul asupra costurilor sau a calendarului a oricărei măsuri de atenuare a riscurilor, ținând seama de obiectivul de a nu scădea nivelul general al securității sistemelor;

(d)	deciziile cu privire la acreditarea în materie de securitate se iau de către specialiști care sunt calificați corespunzător în domeniul acreditării unor sisteme complexe, care au autorizații de securitate la un nivel corespunzător și care își desfășoară activitatea cu obiectivitate;

(e)	se depun eforturi pentru ca toate părțile relevante interesate în chestiuni legate de securitate să fie consultate;

(f)	activitățile de acreditare în materie de securitate sunt executate de toate părțile interesate relevante, în conformitate cu o strategie de acreditare în materie de securitate, fără a se aduce atingere rolului Comisiei Europene definit în Regulamentul (UE) nr. 1285/2013;

(g)

deciziile de acreditare în materie de securitate se bazează, în conformitate cu procesul definit în strategia de acreditare în materie de securitate relevantă, pe decizii de acreditare în materie de securitate locale luate de autoritățile naționale de acreditare în materie de securitate respective ale statelor membre;

(h)

un proces de monitorizare permanent, transparent și pe deplin inteligibil asigură faptul că sunt cunoscute riscurile de securitate la adresa sistemelor GNSS europene, că sunt definite măsuri de securitate pentru reducerea unor astfel de riscuri la un nivel acceptabil, având în vedere necesitățile în materie de securitate ale Uniunii și ale statelor sale membre și în scopul bunei funcționări a programelor, precum și faptul că aceste măsuri sunt aplicate în conformitate cu conceptul de apărare în profunzime. Eficacitatea acestor măsuri este evaluată în permanență. Acest proces cu privire la evaluarea și managementul riscului în materie de securitate se desfășoară sub forma unui proces iterativ, reunind părțile interesate din cadrul programelor;

(i)

deciziile privind acreditarea în materie de securitate sunt luate în mod strict independent, inclusiv față de Comisie și de celelalte entități responsabile cu punerea în aplicare a programelor și cu furnizarea serviciilor, precum și față de directorul executiv și de consiliul de administrație al agenției;

(j)	activitățile de acreditare în materie de securitate sunt efectuate având în vedere necesitatea unei coordonări adecvate între Comisie și autoritățile responsabile de aplicarea dispozițiilor în materie de securitate;

(k)

informațiile UE clasificate sunt prelucrate și protejate de toate părțile interesate implicate în punerea în aplicare a programelor, în conformitate cu principiile de bază și cu standardele minime stabilite în normele de securitate ale Consiliului și ale Comisiei privind protecția informațiilor UE clasificate.

Articolul 11

Consiliul de acreditare de securitate

(1) Se instituie un consiliu de acreditare de securitate a sistemelor GNSS europene (denumit în continuare «consiliul de acreditare de securitate») pentru a îndeplini atribuțiile enumerate la prezentul articol.

(2) Consiliul de acreditare de securitate își îndeplinește atribuțiile fără a aduce atingere responsabilității încredințate Comisiei prin Regulamentul (UE) nr. 1285/2013, în special în ceea ce privește chestiunile referitoare la securitate, și fără a aduce atingere competențelor statelor membre în ceea ce privește acreditarea de securitate.

(3) În ceea ce privește acreditarea de securitate a sistemelor GNSS europene, în calitate de autoritate de acreditare de securitate, consiliul de acreditare de securitate răspunde de:

(a)

definirea și aprobarea unei strategii de acreditare de securitate, care stabilește:

(i)	domeniul de aplicare a activităților necesare pentru realizarea și menținerea acreditării sistemelor GNSS europene și a posibilei lor interconectări cu alte sisteme;

(ii)

un proces de acreditare de securitate a sistemelor GNSS europene cu un grad de detaliere proporțional cu nivelul necesar de asigurare și care precizează în mod clar condițiile de aprobare; acest proces se efectuează în conformitate cu cerințele relevante, în special cele menționate la articolul 13 din Regulamentul (UE) nr. 1285/2013;

(iii)

rolul părților interesate relevante implicate în procesul de acreditare;

(iv)	un calendar de acreditare care să respecte etapele programelor, mai ales în ceea ce privește desfășurarea infrastructurii, furnizarea serviciilor și evoluția;

(v)	principiile acreditării de securitate a rețelelor conectate la sisteme și echipamentelor PRS conectate la sistemul stabilit în cadrul programului Galileo care trebuie efectuată de entitățile naționale ale statelor membre competente în materie de securitate;

(b)

luarea deciziilor în materie de acreditare de securitate, în special cu privire la aprobarea lansărilor de sateliți, autorizarea exploatării sistemelor în diferitele lor configurații și, pentru diferitele servicii, inclusiv până la semnalul în spațiu, precum și cu privire la autorizarea exploatării stațiilor terestre. În ceea ce privește rețelele și echipamentul PRS conectate la sistemul stabilit în cadrul programului Galileo, consiliul de acreditare de securitate ia doar decizii privind autorizarea organismelor de a dezvolta și de a fabrica receptori PRS sau module de securitate PRS, ținând cont de asistența oferită de entitățile naționale competente în ceea ce privește securitatea și riscurile de securitate în general;

(c)	examinarea și, cu excepția documentelor pe care Comisia trebuie să le adopte în temeiul articolului 13 din Regulamentul (UE) nr. 1285/2013 și al articolului 8 din Decizia nr. 1104/2011/UE, aprobarea tuturor documentelor referitoare la acreditarea de securitate;

(d)

oferirea de consiliere Comisiei, în sfera sa de competență, la elaborarea proiectelor de texte pentru actele menționate la articolul 13 din Regulamentul (UE) nr. 1285/2013 și la articolul 8 din Decizia nr. 1104/2011/UE, inclusiv pentru instituirea procedurilor operaționale de securitate (SecOps), și prezentarea unei declarații care să conțină poziția sa finală;

(e)

examinarea și aprobarea evaluării riscurilor de securitate, elaborată în conformitate cu procesul de monitorizare menționat la articolul 10 litera (h), ținând seama de conformitatea cu documentele menționate la alineatul (c) din prezentul alineat și cu cele elaborate în conformitate cu articolul 13 din Regulamentul (UE) nr. 1285/2013 și cu articolul 8 din Decizia nr. 1104/2011/UE; cooperarea cu Comisia pentru definirea măsurilor de atenuare a riscurilor;

(f)	verificarea punerii în aplicare a măsurilor de securitate în legătură cu acreditarea de securitate a sistemelor GNSS europene prin efectuarea sau finanțarea unor evaluări, inspecții și reexaminări de securitate, în conformitate cu articolul 12 litera (b) din prezentul regulament;

(g)	aprobarea selecției produselor și măsurilor aprobate care protejează împotriva interceptărilor audio electronice (TEMPEST) și a produselor criptografice aprobate utilizate pentru asigurarea securității sistemelor GNSS europene;

(h)	aprobarea sau, după caz, participarea la aprobarea în comun, împreună cu entitatea relevantă competentă în materie de securitate, a interconectării sistemelor GNSS europene cu alte sisteme;

(i)	aprobarea, cu statul membru în cauză, modelului pentru controlul accesului menționat la articolul 12 litera (c);

(j)	pe baza rapoartelor de risc menționate la alineatul (11) din prezentul articol, informarea Comisiei cu privire la evaluarea sa de risc și oferirea de consiliere Comisiei cu privire la opțiunile de tratare a riscurilor reziduale pentru o anumită decizie de acreditare de securitate;

(k)	în strânsă colaborare cu Comisia, sprijinirea Consiliului în ceea ce privește punerea în aplicare a Acțiunii comune 2004/552/PESC, la solicitarea expresă a Consiliului;

(l)	desfășurarea consultărilor care sunt necesare pentru îndeplinirea sarcinilor sale.

(4) Consiliul de acreditare de securitate îndeplinește, de asemenea, următoarele sarcini:

(a)

pregătește și aprobă acea parte a programului de lucru multianual menționat la articolul 8a alineatul (1) referitoare la activitățile operaționale reglementate de prezentul capitol și la resursele financiare și umane necesare pentru îndeplinirea activităților respective, și o transmite în timp util consiliului de administrație pentru a fi integrată în programul de lucru multianual;

(b)

pregătește și aprobă acea parte a programului de lucru anual menționat la articolul 8a alineatul (2) referitoare la activitățile operaționale reglementate de prezentul capitol și la resursele financiare și umane necesare pentru îndeplinirea activităților respective, și o transmite în timp util consiliului de administrație pentru a fi integrată în programul de lucru multianual;

(c)

pregătește și aprobă acea parte a raportului anual menționat la articolul 6 alineatul (2) litera (h) referitoare la activitățile și perspectivele agenției reglementate de prezentul capitol, precum și la resursele financiare și umane necesare pentru îndeplinirea activităților și perspectivelor respective, și o transmite în timp util consiliului de administrație pentru a fi integrată în raportul anual;

(d)	adoptă și publică regulamentul său de procedură.

(5) Comisia informează în permanență consiliul de acreditare de securitate cu privire la impactul oricăror eventuale decizii ale consiliului de acreditare de securitate asupra desfășurării corespunzătoare a programelor și la punerea în aplicare a planurilor de tratare a riscurilor reziduale. Consiliul de acreditare de securitate ia act de toate opiniile de acest gen ale Comisiei.

(6) Deciziile consiliului de acreditare de securitate sunt transmise Comisiei.

(7) Consiliul de acreditare de securitate este alcătuit dintr-un reprezentant al fiecărui stat membru, un reprezentant al Comisiei și un reprezentant al ÎR. Statele membre, Comisia și ÎR încearcă să limiteze rotația reprezentanților lor în consiliul de acreditare de securitate. Mandatul membrilor consiliului de acreditare de securitate este de patru ani și poate fi reînnoit. Un reprezentant al ESA este invitat să asiste la reuniunile consiliului de acreditare de securitate în calitate de observator. În mod excepțional, reprezentanți ai țărilor terțe sau ai organizațiilor internaționale pot fi, de asemenea, invitați să participe la aceste reuniuni în calitate de observatori în ceea ce privește aspecte care îi privesc în mod direct. Aranjamentele pentru participarea reprezentaților țărilor terțe sau ai organizațiilor internaționale și condițiile acestei participări se stabilesc în acordurile menționate la articolul 23 alineatul (1) și sunt conforme cu regulamentul de procedură al consiliului de acreditare de securitate.

(8) Consiliul de acreditare de securitate alege un președinte și un vicepreședinte dintre membrii săi cu o majoritate de două treimi din toți membrii care dețin drept de vot. Vicepreședintele ia automat locul președintelui în cazul în care acesta nu este în măsură să își îndeplinească atribuțiile.

Consiliul de acreditare în materie de securitate are competența de a-l revoca pe președinte, pe vicepreședinte sau pe amândoi. Acesta adoptă decizia de revocare cu o majoritate de două treimi.

Mandatul președintelui și al vicepreședintelui consiliului de acreditare de securitate este de doi ani și poate fi reînnoit o dată. Mandatul se încheie atunci când președintele sau vicepreședintele își pierde calitatea de membru al consiliului de acreditare de securitate.

(9) Consiliul de acreditare de securitate are acces la toate resursele umane și materiale necesare pentru a îndeplini funcții corespunzătoare de sprijin administrativ și pentru a-i permite, împreună cu organele menționate la alineatul (11), să își îndeplinească atribuțiile în mod independent, în special în ceea ce privește gestionarea dosarelor, inițierea și monitorizarea punerii în aplicare a procedurilor de securitate și realizarea auditurilor în materie de securitate a sistemelor, pregătirea deciziilor și organizarea reuniunilor sale. Acesta are, de asemenea, acces la orice informație utilă pentru îndeplinirea sarcinilor de care dispune agenția, fără a aduce atingere principiilor de autonomie și independență menționate la articolul 10 litera (i).

(10) Consiliul de acreditare de securitate și personalul agenției aflat sub autoritatea acestuia își efectuează activitățile într-un mod care garantează autonomia și independența față de celelalte activități ale agenției, în special față de activitățile operaționale legate de operarea sistemelor, în conformitate cu obiectivele programului. În acest scop, în cadrul agenției se stabilește o divizare organizațională efectivă între personalul implicat în activitățile reglementate de prezentul capitol și alte categorii de personal al agenției. Consiliul de acreditare de securitate informează imediat directorul executiv, consiliul de administrație și Comisia privind circumstanțele care ar putea să îi pună în pericol autonomia sau independența. În cazul în care nu se găsește nicio soluție în cadrul agenției, Comisia analizează situația, consultându-se cu părțile relevante. Pe baza rezultatului acestei analize, Comisia ia măsurile corespunzătoare de atenuare care urmează să fie puse în aplicare de agenție și informează Parlamentul European și Consiliul cu privire la aceasta.

(11) Consiliul de acreditare de securitate înființează organisme speciale, sub autoritatea sa, care să se ocupe de chestiuni specifice, urmând instrucțiunile sale. În special, concomitent cu asigurarea continuității necesare a activității, instituie un grup care să efectueze revizuiri ale analizelor de securitate și teste în vederea elaborării rapoartelor de risc relevante pentru a sprijini consiliul în procesul de pregătire a deciziilor sale. Consiliul de acreditare de securitate poate institui și desființa grupuri de experți pentru a contribui la activitatea grupului sus-menționat.

(12) Fără a aduce atingere competenței statelor membre și sarcinii încredințate Agenției GNSS europene, menționat la articolul 14 alineatul (1) litera (a) punctul (i) din Regulamentul (UE) nr. 1285/2013, în timpul procesului de desfășurare a programului Galileo, se instituie un grup de experți din partea statelor membre, sub supravegherea consiliului de acreditare în materie de securitate, pentru a efectua sarcinile autorității de distribuire a materialului criptografic (ADMC) referitoare la gestionarea materialului criptografic al UE, în special pentru:

(i)	gestionarea codurilor de zbor și a altor coduri necesare pentru funcționarea sistemului instituit în cadrul programului Galileo;

(ii)	verificarea stabilirii și a aplicării procedurilor de contabilizare, prelucrare în siguranță, stocare și distribuire a codurilor PRS.

(13) În cazul în care nu se poate ajunge la un consens conform principiilor generale menționate la articolul 10 din prezentul regulament, consiliul de acreditare de securitate adoptă deciziile cu majoritate de voturi, astfel cum este prevăzut la articolul 16 din Tratatul privind Uniunea Europeană și fără a se aduce atingere articolului 9 din prezentul regulament. Reprezentantul Comisiei și reprezentantul ÎR nu participă la vot. Președintele Consiliului de acreditare de securitate semnează, în numele consiliului de acreditare de securitate, deciziile adoptate de acesta din urmă.

(14) Comisia informează Parlamentul European și Consiliul, fără întârzieri nejustificate, cu privire la impactul adoptării deciziilor de acreditare de securitate asupra derulării corespunzătoare a programelor. În cazul în care Comisia consideră că o decizie adoptată de consiliul de acreditare de securitate poate avea un efect semnificativ asupra desfășurării corespunzătoare a programelor, de exemplu în privința costurilor, a calendarului sau a performanței, aceasta informează de îndată Parlamentul European și Consiliul.

(15) Luând în considerare opiniile Parlamentului European și ale Consiliului, care ar trebui exprimate în termen de o lună, Comisia poate adopta orice măsură adecvată în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 1285/2013.

(16) Consiliul de administrație este informat periodic cu privire la evoluția lucrărilor consiliului de acreditare de securitate.

(17) Calendarul lucrărilor consiliului de acreditare de securitate respectă programul anual de lucru menționat la articolul 27 din Regulamentul (UE) nr. 1285/2013.”

Se introduce următorul articol:

„Articolul 11a

Atribuțiile președintelui consiliului de acreditare de securitate

(1) Președintele consiliului de acreditare de securitate îndeplinește următoarele atribuții:

(a)	gestionează activitățile de acreditare de securitate sub conducerea consiliului de acreditare de securitate;

(b)	pune în aplicare acea parte a programelor de lucru multianuale și anuale ale agenției reglementate de prezentul capitol sub controlul consiliului de acreditare de securitate;

(c)	cooperează cu directorul executiv pentru a îl ajuta să stabilească proiectul de schemă de personal menționat la articolul 13 alineatul (3) și structurile organizaționale ale agenției;

(d)

pregătește acea secțiune a raportului intermediar menționat la articolul 8 litera (g) referitoare la activitățile operaționale reglementate de prezentul capitol și o prezintă consiliului de acreditare de securitate și directorului executiv în timp util, astfel încât să poată fi inclusă în raportul intermediar;

(e)	pregătește acea secțiune a raportului anual și a planului de acțiune menționat la articolul 8 literele (h) și, respectiv, (r) referitoare la activitățile operaționale reglementate de prezentul capitol și o prezintă directorului executiv în timp util;

(f)	asigură reprezentarea agenției pentru activitățile și deciziile reglementate de prezentul capitol;

(g)	exercită, în ceea ce privește personalul agenției implicat în activitățile care țin de prezentul capitol, competențele menționate la articolul 6 alineatul (3) primul paragraf care îi sunt delegate în conformitate cu articolul 6 alineatul (3) al patrulea paragraf.

(2) În ceea ce privește activitățile reglementate de prezentul capitol, Parlamentul European și Consiliul pot invita președintele Consiliului de acreditare de securitate, în fața acestor instituții, pentru un schimb de opinii cu privire la activitatea și perspectivele agenției, inclusiv în ceea ce privește programul de lucru multianual și anual.”

La articolul 12, litera (b) se înlocuiește cu următorul text:

„(b)

permit persoanelor autorizate corespunzător numite de consiliul de acreditare de securitate, în acord cu autoritățile naționale competente de securitate și sub supravegherea acestora, accesul la orice informații și la orice zone și/sau situri legate de securitatea sistemelor care intră sub jurisdicția acestora, în conformitate cu legislațiile și reglementările naționale ale acestora și fără niciun fel de discriminare pe motiv de naționalitate la adresa cetățenilor statelor membre, inclusiv în scopul auditurilor și al testelor de securitate, astfel cum au fost hotărâte de consiliul de acreditare de securitate, precum și al procesului de monitorizare a riscurilor de securitate menționat la articolul 10 litera (h). Aceste audituri și teste se efectuează în conformitate cu următoarele principii:

(i)	se subliniază importanța securității și a unui management al riscului de securitate eficient în interiorul entităților inspectate;

(ii)	sunt recomandate contramăsuri pentru a atenua impactul specific al pierderii confidențialității, integrității sau disponibilității informațiilor clasificate.”

Articolul 13 se modifică după cum urmează:

(a)

alineatul (3) se înlocuiește cu următorul text:

„(3) Directorul executiv întocmește, în strânsă cooperare cu președintele Consiliului de acreditare de securitate pentru activitățile reglementate de capitolul III, un proiect de estimare a veniturilor și cheltuielilor agenției pentru exercițiul financiar următor, din care să reiasă în mod clar diferențierea între elementele proiectului de declarație estimativă care se referă la activitățile de acreditare de securitate și celelalte activități ale agenției. Președintele Consiliului de acreditare de securitate pot formula o declarație referitoare la respectivul proiect, iar directorul executiv transmite atât proiectul de estimare, cât și această declarație consiliului de administrație și consiliului de acreditare de securitate, împreună cu un proiect de schemă de personal.”;

(b)

alineatele (5) și (6) se înlocuiesc cu următorul text:

„(5) În fiecare an, consiliul de administrație întocmește, pe baza proiectului de estimare a veniturilor și cheltuielilor și în strânsă cooperare cu consiliul de acreditare de securitate pentru activitățile reglementate de capitolul III, o estimare a veniturilor și cheltuielilor agenției pentru anul financiar care urmează.

(6) Consiliul de administrație înaintează până la 31 martie declarația estimativă, care include un proiect de schemă de personal însoțit de programul de lucru anual provizoriu, către Comisie și țările terțe sau organizațiile internaționale cu care Uniunea a încheiat acorduri în conformitate cu articolul 23 alineatul (1).”

La articolul 14, alineatul (10) se înlocuiește cu următorul text:

„(10) Până la data de 30 aprilie a anului N + 2, la recomandarea Consiliului, care hotărăște cu majoritate calificată, Parlamentul European acordă directorului executiv descărcare de gestiune în ceea ce privește execuția bugetului pentru anul N, cu excepția părții din execuția bugetului care ține de sarcinile încredințate, după caz, agenției în temeiul articolului 14 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 1285/2013, în cazul căreia se aplică procedura menționată la articolele 164 și 165 din Regulamentul (UE, Euratom) nr. 966/2012 al Parlamentului European și al Consiliului (*6).

(*6) Regulamentul (UE, Euratom) nr. 966/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 octombrie 2012 privind normele financiare aplicabile bugetului general al Uniunii și de abrogare a Regulamentului (CE, Euratom) nr. 1605/2002 al Consiliului (JO L 298, 26.10.2012, p. 1).”"

Se introduce următorul capitol:

„CAPITOLUL IVa

RESURSE UMANE

Articolul 15a

Personalul

(1) Personalului angajat de agenție i se aplică Statutul funcționarilor Uniunii Europene, Regimul aplicabil celorlalți agenți, precum și normele adoptate în comun de instituțiile Uniunii în scopul aplicării personalului angajat de agenție a respectivului statut al funcționarilor și a regimului aplicabil celorlalți agenți.

(2) Personalul agenției este alcătuit din funcționari recrutați de agenție, în funcție de necesitățile de îndeplinire a atribuțiilor sale. Aceștia dețin autorizația de securitate corespunzătoare clasificării informațiilor pe care le prelucrează.

(3) Regulile interne ale agenției, precum regulamentul de procedură internă al consiliului de administrație, regulamentul de procedură internă al consiliului de acreditare de securitate, normele financiare aplicabile agenției, normele de punere în aplicare a statului personalului și normele privind accesul la documente garantează autonomia și independența personalului care efectuează activități de acreditare de securitate față de personalul care efectuează celelalte activități ale agenției, în conformitate cu articolul 10 litera (i).

Articolul 15b

Numirea și mandatul directorului executiv

(1) Directorul executiv este angajat în calitate de agent temporar al agenției în conformitate cu articolul 2 litera (a) din Regimul aplicabil celorlalți agenți.

(2) Directorul executiv este numit de către consiliul de administrație în funcție de meritele și capacitățile sale atestate în domeniul administrației și gestiunii, precum și de competențele și experiența sa în domeniile relevante, pe baza unei liste de candidați propuși de Comisie în urma unei competiții deschise și transparente, după publicarea unei cereri de exprimare a interesului în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene sau în alte publicații.

Candidatul selectat de consiliul de administrație poate fi invitat în cel mai scurt timp posibil să prezinte o declarație în fața Parlamentului European și să răspundă întrebărilor adresate de membrii săi.

Președintele Consiliului de administrație reprezintă agenția în scopul încheierii contractului cu directorul executiv.

Consiliul de administrație adoptă decizia de numire a directorului executiv cu o majoritate de două treimi din membrii săi.

(3) Durata mandatului directorului executiv este de cinci ani. La sfârșitul mandatului acestuia, Comisia procedează la o evaluare a performanțelor directorului executiv, ținând seama de viitoarele misiuni și provocări ale agenției.

La propunerea Comisiei, care ține cont de evaluarea menționată la primul paragraf, consiliul de administrație poate prelungi mandatul directorului executiv o singură dată pentru o perioadă mai mică sau egală cu patru ani.

Decizia de prelungire a mandatului directorului executiv este adoptată cu o majoritate de două treimi din membrii consiliului de administrație.

Un director executiv al cărui mandat a fost prelungit nu poate participa ulterior la o procedură de selecție pentru același post.

Consiliul de administrație informează Parlamentul European în legătură cu intenția sa de a prelungi mandatul directorului executiv. Înainte de prelungirea mandatului, directorul executiv poate fi invitat să facă o declarație în fața comisiilor competente din Parlamentul European și să răspundă întrebărilor adresate de membrii săi.

(4) Consiliul de administrație poate revoca directorul executiv, pe baza unei propuneri din partea Comisiei sau din partea unei treimi a membrilor săi, prin intermediul unei decizii adoptate cu o majoritate de două treimi din membrii săi.

(5) Parlamentul European și Consiliul îl pot invita pe directorul executiv, în fața acestor instituții, pentru un schimb de opinii cu privire la activitatea și perspectivele agenției, inclusiv în ceea ce privește programul de lucru anual și multianual. Acest schimb de opinii nu abordează chestiuni legate de activitățile de acreditare de securitate cuprinse în capitolul III.

Articolul 15c

Experți naționali detașați

Agenția poate recurge, de asemenea, la experți naționali. Acești experți dețin autorizațiile de securitate corespunzătoare clasificării informațiilor pe care le prelucrează. Acestei categorii de personal nu i se aplică Statutul funcționarilor și Regimul aplicabil celorlalți agenți.”

10.

Articolele 16 și 17 se înlocuiesc cu următorul text:

„Articolul 16

Prevenirea fraudelor

(1) Regulamentul (UE, Euratom) nr. 883/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (*7) se aplică fără restricții agenției pentru a combate frauda, corupția și orice alte activități ilegale. În acest sens, agenția aderă la Acordul interinstituțional din 25 mai 1999 între Parlamentul European, Consiliul Uniunii Europene și Comisia Comunităților Europene privind investigațiile interne desfășurate de Oficiul European de Lupta Antifraudă (OLAF) (*8) și adoptă dispozițiile corespunzătoare aplicabile personalului agenției și experților naționali detașați, recurgând la modelul de decizie care figurează în anexa la acordul respectiv.

(2) Curtea de Conturi are puterea de a controla beneficiarii creditelor acordate de agenție, precum și contractanții și subcontractanții care au primit fonduri din partea Uniunii prin intermediul agenției, pe baza documentelor care îi sunt furnizate sau a unor inspecții efectuate la fața locului.

(3) În temeiul subvențiilor finanțate sau al contractelor încheiate de agenție, OLAF poate efectua anchete, inclusiv controale și verificări la fața locului, în conformitate cu dispozițiile Regulamentului (UE, Euratom) nr. 883/2013 și ale Regulamentului (Euratom, CE) nr. 2185/96 al Consiliului (*9), pentru a combate frauda, corupția sau orice altă activitate ilegală care aduce atingere intereselor financiare ale Uniunii.

(4) Fără a aduce atingere alineatelor (1), (2) și (3) din prezentul articol, acordurile de cooperare încheiate de agenție cu țări terțe sau cu organizații internaționale, contractele și acordurile de grant încheiate de agenție cu terți, precum și orice decizie de finanțare luată de agenție autorizează în mod expres Curtea de Conturi și OLAF să efectueze controale și anchete în conformitate cu competențele lor.

Articolul 17

Privilegii și imunități

Protocolul nr. 7 privind privilegiile și imunitățile Uniunii Europene anexat la Tratatul privind Uniunea Europeană și la Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene se aplică agenției și personalului acesteia menționat la articolul 15a.

(*7) Regulamentul (UE, Euratom) nr. 883/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 septembrie 2013 privind investigațiile efectuate de Oficiul European de Luptă Antifraudă (OLAF) și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1073/1999 al Parlamentului European și al Consiliului și a Regulamentului (Euratom) nr. 1074/1999 al Consiliului (JO L 248, 18.9.2013, p. 1)."

(*8) JO L 136, 31.5.1999, p. 15."

(*9) Regulamentul (Euratom, CE) nr. 2185/96 al Consiliului din 11 noiembrie 1996 privind controalele și inspecțiile la fața locului efectuate de Comisie în scopul protejării intereselor financiare ale Comunităților Europene împotriva fraudei și a altor abateri (JO L 292, 15.11.1996, p. 2).”"

11.	Articolul 18 se elimină.

12.

Articolele 22 și 23 se înlocuiesc cu următorul text:

„Articolul 22

Norme de securitate privind protecția informațiilor clasificate sau a informațiilor sensibile

(1) Agenția aplică normele în materie de securitate ale Comisiei referitoare la protecția informațiilor UE clasificate.

(2) În cadrul normelor sale interne, agenția poate stabili dispoziții privind prelucrarea informațiilor neclasificate, dar sensibile. Aceste dispoziții vizează, între altele, schimbul, prelucrarea și stocarea informațiilor respective.

Articolul 22a

Conflictul de interese

(1) Membrii consiliului de administrație și ai consiliului de acreditare de securitate, directorul executiv, precum și experții naționali detașați și observatorii fac o declarație de angajament și o declarație de interese, indicând absența sau existența oricăror interese directe sau indirecte despre care se poate considera că aduc atingere independenței lor. Aceste declarații sunt precise și complete. Acestea se fac în scris la intrarea în funcție și se reînnoiesc anual. Acestea se actualizează ori de câte ori este necesar, în special în cazul unor modificări relevante în situațiile personale ale persoanelor în cauză.

(2) Înainte de fiecare reuniune care urmează să participe, membrii consiliului de administrație și ai consiliului de acreditare de securitate, directorul executiv, precum și experții și observatorii naționali detașați și experții externi care participă în grupurile de lucru ad-hoc declară precis și complet absența sau existența oricăror interese care ar putea aduce atingere independenței lor în legătură cu orice puncte de pe ordinea de zi și se abțin de la participarea la discutarea și votarea respectivelor puncte.

(3) Consiliul de administrație și consiliul de acreditare de securitate stabilesc, în cadrul normelor lor de procedură, modalitățile practice în legătură cu regula privind declarația de interese menționată la alineatele (1) și (2) și cu prevenirea și gestionarea conflictelor de interese.

Articolul 23

Participarea țărilor terțe și a organizațiilor internaționale

(1) Agenția este deschisă participării țărilor terțe și organizațiilor internaționale. Participarea și condițiile acesteia se stabilesc într-un acord între Uniune și respectiva țară terță sau organizație internațională, în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 218 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene.

(2) În conformitate cu dispozițiile relevante ale acordurilor respective, se elaborează modalități practice pentru participarea țărilor terțe sau organizațiilor internaționale la activitatea agenției, inclusiv aranjamente referitoare la participarea acestora la inițiativele puse în practică de agenție, la contribuțiile financiare și la personal.

Articolul 23a

Achiziții publice în comun cu statele membre

În vederea îndeplinirii misiunilor sale, agenția este autorizată să atribuie contracte de achiziții publice în comun cu statele membre în conformitate cu Regulamentul delegat (UE) nr. 1268/2012 al Comisiei (*10).

(*10) Regulamentul delegat (UE) nr. 1268/2012 al Comisiei din 29 octombrie 2012 privind normele de aplicare a Regulamentului (UE, Euratom) nr. 966/2012 al Parlamentului European și al Consiliului privind normele financiare aplicabile bugetului general al Uniunii (JO L 362, 31.12.2012, p. 1).”"

13.

Articolul 26 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 26

Revizuirea, evaluarea și auditul

(1) Până la 31 decembrie 2016, și, ulterior, la intervale de cinci ani, Comisia evaluează agenția în ceea ce privește, mai ales, impactul său, eficacitatea sa, buna sa funcționare, metodele sale de lucru, necesitățile sale și utilizarea resurselor care îi sunt încredințate. Această evaluare cuprinde, în special, examinarea unei eventuale modificări a domeniului sau natura misiunilor agenției și a impactului financiar în acest sens. Evaluarea abordează aplicarea politicii agenției privind conflictul de interese și reflectă totodată situațiile care ar fi putut să pună în pericol independența și autonomia consiliului de acreditare în materie de securitate.

(2) Comisia transmite un raport de evaluare, precum și propriile sale concluzii Parlamentului European, Consiliului, consiliului de administrație și consiliului de acreditare de securitate al agenției. Rezultatele evaluării sunt făcute publice.

(3) O evaluare din două cuprinde o analiză a bilanțului agenției cu privire la obiectivele și misiunile sale. În cazul în care Comisia consideră că nu se mai justifică menținerea agenției în ceea ce privește obiectivele și misiunile care i-au fost atribuite, Comisia poate propune, după caz, abrogarea prezentului regulament.

(4) La solicitarea consiliului de administrație sau a Comisiei se pot efectua audituri externe privind performanța agenției.”

Articolul 2

Intrarea în vigoare

Prezentul regulament intră în vigoare în a treia zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Strasbourg, 16 aprilie 2014.

Pentru Parlamentul European

Președintele

M. SCHULZ

Pentru Consiliu

Președintele

D. KOURKOULAS

(1) JO C 198, 10.7.2013, p. 67.

(2) Poziția Parlamentului European din 12 martie 2014 (nepublicată încă în Jurnalul Oficial) și decizia Consiliului din 14 aprilie 2014.

(3) Regulamentul (UE) nr. 1285/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 decembrie 2013 privind punerea în aplicare și exploatarea sistemelor europene de radionavigație prin satelit și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 876/2002 al Consiliului și a Regulamentului (CE) nr. 683/2008 al Parlamentului European și al Consiliului

(JO L 347, 20.12.2013, p. 1).

(4) Regulamentul (UE) nr. 912/2010 al Parlamentului European și al Consiliului din 22 septembrie 2010 de instituire a Agenției GNSS European, de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1321/2004 al Consiliului privind crearea unor structuri de gestionare a programelor europene de radionavigație prin satelit și de modificare a Regulamentului (CE) nr. 683/2008 al Parlamentului European și al Consiliului (JO L 276, 20.10.2010, p. 11).

(5) Acțiunea comună 2004/552/PESC a Consiliului din 12 iulie 2004 privind aspecte ale funcționării sistemului european de radionavigație prin satelit care aduc atingere securității Uniunii Europene (JO L 246, 20.7.2004, p. 30).

(6) Decizia 2013/488/UE a Consiliului din 23 septembrie 2013 privind normele de securitate pentru protecția informațiilor UE clasificate (JO L 274, 15.10.2013, p. 1).

(7) Decizia nr. 1104/2011/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 25 octombrie 2011 privind modalitățile de acces la serviciul public reglementat oferit de sistemul global de radionavigație prin satelit constituit în cadrul programului Galileo (JO L 287, 4.11.2011, p. 1).

(8) JO L 15, 20.1.2014, p. 1.

(9) JO L 283, 29.10.2010, p. 12.

(10) Decizia 2010/803/UE adoptată de comun acord între reprezentanții guvernelor statelor membre din 10 decembrie 2010 privind stabilirea sediului Agenției GNSS European (JO L 342, 28.12.2010, p. 15).

(11) Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 al Parlamentului European și al Consiliului din 30 mai 2001 privind accesul public la documentele Parlamentului European, ale Consiliului și ale Comisiei (JO L 145, 31.5.2001, p. 43).

(12) Regulamentul (CE) nr. 45/2001 al Parlamentului European și al Consiliului din 18 decembrie 2000 privind protecția persoanelor fizice cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal de către instituțiile și organele comunitare și privind libera circulație a acestor date (JO L 8, 12.1.2001, p. 1).

		ISSN 1977-0782
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene		L 150

Ediţia în limba română	Legislaţie	Anul 57 20 mai 2014

Cuprins		I Acte legislative	Pagina
		REGULAMENTE
	*	Regulamentul (UE) nr. 510/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 aprilie 2014 de stabilire a regimului comercial aplicabil anumitor mărfuri rezultate din transformarea produselor agricole și de abrogare a Regulamentelor (CE) nr. 1216/2009 și (CE) nr. 614/2009 ale Consiliului	1
	*	Regulamentul (UE) nr. 511/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 aprilie 2014 privind măsurile de conformitate destinate utilizatorilor prevăzute în Protocolul de la Nagoya privind accesul la resursele genetice și împărțirea corectă și echitabilă a beneficiilor care rezultă din utilizarea acestora în Uniune ( 1 )	59
	*	Regulamentul (UE) nr. 512/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 aprilie 2014 de modificare a Regulamentului (UE) nr. 912/2010 de instituire a Agenției GNSS European	72
	*	Regulamentul (UE) nr. 513/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 aprilie 2014 de instituire, în cadrul Fondului pentru securitate internă, a instrumentului de sprijin financiar pentru cooperarea polițienească, prevenirea și combaterea criminalității și gestionarea crizelor și de abrogare a Deciziei 2007/125/JAI a Consiliului	93
	*	Regulamentul (UE) nr. 514/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 aprilie 2014 de stabilire a dispozițiilor generale privind Fondul pentru azil, migrație și integrare, precum și instrumentul de sprijin financiar pentru cooperarea polițienească, prevenirea și combaterea criminalității și gestionarea crizelor	112
	*	Regulamentul (UE) nr. 515/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 aprilie 2014 de instituire, în cadrul Fondului pentru securitate internă, a instrumentului de sprijin financiar pentru frontiere externe și vize și de abrogare a Deciziei nr. 574/2007/CE	143
	*	Regulamentul (UE) nr. 516/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 aprilie 2014 de instituire a Fondului pentru azil, migrație și integrare, de modificare a Deciziei 2008/381/CE a Consiliului și de abrogare a Deciziilor nr. 573/2007/CE și nr. 575/2007/CE ale Parlamentului European și ale Consiliului și a Deciziei 2007/435/CE a Consiliului	168
	*	Regulamentul (UE) nr. 517/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 aprilie 2014 privind gazele fluorurate cu efect de seră și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 842/2006 ( 1 )	195

	II Acte fără caracter legislativ
	ACORDURI INTERNAȚIONALE
	2014/283/UE
*	Decizia Consiliului din 14 aprilie 2014 privind încheierea, în numele Uniunii Europene, a Protocolului de la Nagoya privind accesul la resursele genetice și împărțirea corectă și echitabilă a beneficiilor care rezultă din utilizarea acestora la Convenția privind diversitatea biologică ( 1 )	231
	Protocolul de la Nagoya privind accesul la resursele genetice și împărțirea corectă și echitabilă a beneficiilor care rezultă din utilizarea acestora la Convenția privind diversitatea biologică	234
	2014/284/UE
*	Decizia Consiliului din 14 aprilie 2014 privind încheierea Acordului de parteneriat voluntar între Uniunea Europeană și Republica Indonezia cu privire la aplicarea legislației în domeniul forestier, guvernanța și schimburile comerciale cu produse din lemn care intră în Uniunea Europeană	250
	Acord de parteneriat voluntar între Uniunea Europeană și Republica Indonezia cu privire la aplicarea legislației în domeniul forestier, guvernanța și schimburile comerciale cu produse din lemn care intră în Uniunea Europeană	252