7.5.2014

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 134/1

---

DECIZIA CONSILIULUI

din 14 aprilie 2014

privind încheierea Acordului între Uniunea Europeană și Republica Turcia privind readmisia persoanelor aflate în situație de ședere ilegală

(2014/252/UE)

CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 79, alineatul (3), coroborat cu articolul 218 alineatul (6) litera (a),

având în vedere propunerea Comisiei Europene,

având în vedere aprobarea Parlamentului European,

întrucât:

(1)	În conformitate cu Decizia 2012/499/UE a Consiliului (1), Acordul între Uniunea Europeană și Republica Turcia privind readmisia persoanelor aflate în situație de ședere ilegală (denumit în continuare „acordul”) a fost semnat la 16 decembrie 2013, sub rezerva încheierii sale.

(2)	Acordul instituie un comitet mixt de readmisie care își va adopta propriul regulament de procedură. Este oportun să se prevadă o procedură simplificată pentru stabilirea poziției Uniunii în acest caz.

(3)

În conformitate cu articolele 1 și 2 din Protocolul (nr. 21) privind poziția Regatului Unit și a Irlandei cu privire la spațiul de libertate, securitate și justiție, anexat la Tratatul privind Uniunea Europeană și la Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, și fără a aduce atingere articolului 4 din protocolul respectiv, Regatul Unit nu participă la adoptarea prezentei decizii, nu are obligații în temeiul acesteia și nu face obiectul aplicării sale.

(4)

În conformitate cu articolele 1 și 2 din Protocolul (nr. 21) privind poziția Regatului Unit și a Irlandei cu privire la spațiul de libertate, securitate și justiție, anexat la Tratatul privind Uniunea Europeană și la Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, și fără a aduce atingere articolului 4 din protocolul respectiv, Irlanda nu participă la adoptarea prezentei decizii, nu are obligații în temeiul acesteia și nu face obiectul aplicării sale.

(5)

În conformitate cu articolele 1 și 2 din Protocolul (nr. 22) privind poziția Danemarcei, anexat la Tratatul privind Uniunea Europeană și la Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, Danemarca nu participă la adoptarea prezentei decizii, nu are obligații în temeiul acesteia și nu face obiectul aplicării sale.

(6)	Acordul ar trebui să fie aprobat,

ADOPTĂ PREZENTA DECIZIE:

Articolul 1

Acordul între Uniunea Europeană și Republica Turcia privind readmisia persoanelor aflate în situație de ședere ilegală se aprobă în numele Uniunii.

Textul acordului se atașează la prezenta decizie.

Articolul 2

Președintele Consiliului procedează, în numele Uniunii, la notificarea prevăzută la articolul 24 alineatul (2) din acord, pentru a exprima consimțământul Uniunii Europene de a își asuma obligații în temeiul acordului (2).

Articolul 3

Comisia, asistată de experți din statele membre, reprezintă Uniunea în cadrul Comitetului mixt de readmisie, instituit prin articolul 19 din acord.

Articolul 4

Poziția Uniunii în cadrul Comitetului mixt de readmisie în ceea ce privește adoptarea regulamentului de procedură al acestuia, astfel cum se prevede la articolul 19 alineatul (5) din acord, este adoptată de către Comisie după consultarea unui comitet special, desemnat de Consiliu.

Articolul 5

Prezenta decizie intră în vigoare la data adoptării.

---

(1)  JO L 244, 8.9.2012, p. 4.

(2)  Data intrării în vigoare a acordului se publică în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene de către Secretariatul General al Consiliului.

---

7.5.2014

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 134/3

---

ACORD

între Uniunea Europeană și Republica Turcia privind readmisia persoanelor aflate în situație de ședere ilegală

ÎNALTELE PĂRȚI CONTRACTANTE,

UNIUNEA EUROPEANĂ, denumită în continuare „Uniunea”,

și

REPUBLICA TURCIA, denumită în continuare „Turcia”,

HOTĂRÂTE să își consolideze cooperarea pentru a combate mai eficient imigrația ilegală,

DORIND să instituie, prin intermediul prezentului acord și pe bază de reciprocitate, proceduri rapide și eficiente pentru identificarea și returnarea în siguranță și în bună ordine a persoanelor care nu îndeplinesc sau care nu mai îndeplinesc condițiile de intrare, de prezență sau de ședere pe teritoriul Turciei sau al unuia dintre statele membre ale Uniunii și să faciliteze tranzitul acestor persoane într-un spirit de cooperare,

SUBLINIIND că prezentul acord nu aduce atingere drepturilor, obligațiilor și responsabilităților Uniunii, ale statelor sale membre și ale Turciei care decurg din dreptul internațional, în special din Convenția Europeană din 4 noiembrie 1950 pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și Convenția din 28 iulie 1951 privind statutul refugiaților,

SUBLINIIND că prezentul acord nu aduce atingere drepturilor și garanțiilor procedurale ale persoanelor care fac obiectul unor proceduri de returnare sau care solicită azil într-un stat membru, astfel cum se prevede în instrumentele juridice corespunzătoare ale Uniunii,

SUBLINIIND că prezentul acord nu aduce atingere dispozițiilor prevăzute în acordul din 12 septembrie 1963 de instituire a unei asocieri între Comunitatea Economică Europeană și Turcia, protocoalelor adiționale la acesta, deciziilor relevante ale Consiliului de asociere, precum și jurisprudenței relevante a Curții de Justiție a Uniunii Europene,

SUBLINIIND că persoanele care dețin un permis de ședere pe termen lung eliberat în temeiul Directivei 2003/109/CE a Consiliului privind statutul resortisanților țărilor terțe care sunt rezidenți pe termen lung beneficiază de o protecție consolidată împotriva expulzării în temeiul articolului 12 din directiva respectivă,

SUBLINIIND că prezentul acord se bazează pe principiile responsabilității comune, solidarității și parteneriatului egal pentru a gestiona fluxurile migratorii dintre Turcia și Uniune și că, în acest context, Uniunea este pregătită să furnizeze resurse financiare în scopul de a sprijini Turcia în punerea în aplicare a acordului,

AVÂND ÎN VEDERE că dispozițiile prezentului acord, care intră în domeniul de aplicare a părții a treia titlul V din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, nu se aplică Regatului Unit și Irlandei decât în cazul în care optează pentru aceasta în conformitate cu Protocolul privind poziția Regatului Unit și a Irlandei cu privire la spațiul de libertate, securitate și justiție, anexat la Tratatul privind Uniunea Europeană și la Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

AVÂND ÎN VEDERE că dispozițiile prezentului acord, care intră în domeniul de aplicare a părții a treia titlul V din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, nu se aplică Regatului Danemarcei, în conformitate cu Protocolul privind poziția Danemarcei anexat la Tratatul privind Uniunea Europeană și la Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

CONVIN DUPĂ CUM URMEAZĂ:

Articolul 1

Definiții

În sensul prezentului acord:

(a)	„părți contractante” înseamnă Turcia și Uniunea;

(b)	„resortisant al Turciei” înseamnă orice persoană care deține cetățenia turcă în conformitate cu legislația din această țară;

(c)	„resortisant al unui stat membru” înseamnă orice persoană care deține cetățenia unui stat membru al Uniunii;

(d)	„stat membru” înseamnă orice stat membru al Uniunii, cu excepția Regatului Danemarcei;

(e)	„resortisant al unei țări terțe” înseamnă orice persoană care deține o altă cetățenie decât cetățenia turcă sau cetățenia unuia dintre statele membre;

(f)	„apatrid” înseamnă orice persoană fără cetățenie;

(g)

„permis de ședere” înseamnă un permis, de orice tip, eliberat de Turcia sau de unul dintre statele membre, în temeiul căruia o persoană are drept de ședere pe teritoriul său. Această definiție nu include permisele temporare de ședere pe teritoriul său, care se acordă în cadrul prelucrării unei cereri de azil sau a unei cereri de permis de ședere;

(h)	„viză” înseamnă o autorizație eliberată sau o decizie luată de Turcia sau de unul dintre statele membre care este necesară pentru a intra pe teritoriul său sau pentru a-l tranzita. Această definiție nu include viza de tranzit aeroportuar;

(i)	„stat solicitant” înseamnă statul (Turcia sau unul dintre statele membre) care prezintă o cerere de readmisie în temeiul articolului 8 sau o cerere de tranzit în temeiul articolului 15 din prezentul acord;

(j)	„stat solicitat” înseamnă statul (Turcia sau unul dintre statele membre) căruia îi este adresată o cerere de readmisie în temeiul articolului 8 sau o cerere de tranzit în temeiul articolului 15 din prezentul acord;

(k)	„autoritate competentă” înseamnă orice autoritate națională din Turcia sau dintr-un stat membru însărcinată cu punerea în aplicare a prezentului acord, astfel cum se prevede în protocolul de punere în aplicare, în conformitate cu articolul 20 alineatul (1) litera (a);

(l)

„persoană aflată în situație de ședere ilegală” înseamnă orice persoană care, în conformitate cu procedurile relevante stabilite în temeiul legislației naționale, nu îndeplinește sau nu mai îndeplinește condițiile în vigoare cu privire la intrarea, prezența sau șederea pe teritoriul Turciei sau al unuia dintre statele membre;

(m)	„tranzit” înseamnă trecerea unui resortisant al unei țări terțe sau a unui apatrid pe teritoriul statului solicitat în timpul deplasării acestuia din statul solicitant către țara de destinație;

(n)

„readmisie” înseamnă transferul efectuat de către statul solicitant și admisia de către statul solicitat a persoanelor (resortisanți ai statului solicitat, resortisanți ai unor țări terțe sau apatrizi) cu privire la care s-a constatat că au intrat ilegal, că sunt prezenți ilegal sau că au reședința în mod ilegal în statul solicitant, în conformitate cu dispozițiile prezentului acord;

(o)	„punct de trecere a frontierei” înseamnă orice punct desemnat de statele membre sau de Turcia în scopul trecerii frontierelor lor;

(p)

„zonă de frontieră” a statului solicitant înseamnă o zonă aflată pe teritoriul statului solicitant care se întinde spre interior pe o distanță de până la 20 de kilometri de la frontiera externă a statului respectiv, indiferent dacă statul solicitant și statul solicitat au frontieră comună, precum și porturile maritime, inclusiv zonele vamale și aeroporturile internaționale din statul solicitant.

Articolul 2

Domeniul de aplicare

(1)   Dispozițiile prezentului acord nu se aplică persoanelor care nu îndeplinesc sau care nu mai îndeplinesc condițiile de intrare, de prezență sau de ședere pe teritoriul Turciei sau al unuia dintre statele membre ale Uniunii.

(2)   Aplicarea prezentului acord, inclusiv a alineatului (1) din prezentul articol, nu aduce atingere instrumentelor enumerate la articolul 18.

(3)   Prezentul acord nu se aplică resortisanților țărilor terțe sau apatrizilor, în conformitate cu articolele 4 și 6, care au părăsit teritoriul statului solicitat cu mai mult de cinci ani înainte ca autoritățile competente ale statului solicitant să fi luat cunoștință de persoanele respective, cu excepția cazului în care condițiile prevăzute pentru readmisia acestora în statul solicitat, astfel cum se menționează la articolele 4 și 6, pot fi stabilite pe baza documentelor enumerate în anexa 3.

SECȚIUNEA I

OBLIGAȚII DE READMISIE CARE REVIN TURCIEI

Articolul 3

Readmisia resortisanților proprii

(1)   La cererea unui stat membru și fără efectuarea de către statul membru respectiv a altor formalități decât cele prevăzute în prezentul acord, Turcia readmite toate persoanele care nu îndeplinesc sau care nu mai îndeplinesc condițiile în vigoare în temeiul legislației statului membru respectiv sau al legislației Uniunii cu privire la intrarea, prezența sau șederea pe teritoriul statului membru solicitant, cu condiția ca, în conformitate cu articolul 9, să se stabilească faptul că sunt resortisanți ai Turciei.

(2)   Turcia readmite, de asemenea:

—

copiii minori necăsătoriți ai persoanelor menționate la alineatul (1) din prezentul articol, indiferent de locul de naștere sau de cetățenia acestora, cu excepția cazului în care au un drept de ședere autonom în statul membru solicitant sau dacă acest drept de ședere autonom este deținut de celălalt părinte care are custodia copiilor în cauză;

—

soțul/soția, care are altă cetățenie, al/a persoanelor menționate la alineatul (1) din prezentul articol, cu condiția să aibă dreptul de intrare și ședere sau să dobândească dreptul de intrare și ședere pe teritoriul Turciei, cu excepția cazului în care are un drept de ședere autonom în statul membru solicitant sau cu excepția cazului în care Turcia demonstrează că, în conformitate cu legislația sa națională, căsătoria în cauză nu este recunoscută juridic.

(3)   Turcia readmite, de asemenea, persoanele cărora, în conformitate cu legislația turcă, le-a fost retrasă cetățenia turcă sau care au renunțat la aceasta după intrarea pe teritoriul unui stat membru, cu excepția cazului în care persoanele respective au primit cel puțin asigurarea de a fi naturalizate de statul membru respectiv.

(4)   După ce Turcia a aprobat cererea de readmisie sau, după caz, după expirarea termenelor prevăzute la articolul 11 alineatul (2), oficiul consular competent al Turciei eliberează, independent de voința persoanei care urmează să fie readmisă, în termen de trei zile lucrătoare, documentul de călătorie necesar pentru returnarea persoanei care urmează să fie readmisă, cu o perioadă de valabilitate de trei luni. În cazul în care nu există un oficiu consular al Turciei într-un stat membru sau în cazul în care Turcia nu a eliberat documentul de călătorie în termen de trei zile lucrătoare, răspunsul la cererea de readmisie este considerat ca fiind documentul de călătorie necesar pentru readmisia persoanei în cauză.

(5)   În cazul în care, din motive de drept sau de fapt, persoana în cauză nu poate fi transferată în cursul perioadei de valabilitate a documentului de călătorie eliberat inițial, oficiul consular competent al Turciei eliberează, în termen de trei zile lucrătoare, un nou document de călătorie cu aceeași perioadă de valabilitate. În cazul în care nu există un oficiu consular al Turciei într-un stat membru sau în cazul în care Turcia nu a eliberat documentul de călătorie în termen de trei zile lucrătoare, răspunsul la cererea de readmisie este considerat ca fiind documentul de călătorie necesar pentru readmisia persoanei în cauză.

Articolul 4

Readmisia resortisanților țărilor terțe și a apatrizilor

(1)   La cererea unui stat membru și fără efectuarea de către statul membru respectiv a altor formalități decât cele prevăzute în prezentul acord, Turcia readmite toți resortisanții țărilor terțe sau apatrizii care nu îndeplinesc sau care nu mai îndeplinesc condițiile în vigoare cu privire la intrarea, prezența sau șederea pe teritoriul statului membru solicitant, cu condiția ca, în conformitate cu articolul 10, să se stabilească faptul că persoanele respective:

(a)	dețin, la data depunerii cererii de readmisie, o viză valabilă eliberată de Turcia, intrând pe teritoriul unui stat membru direct de pe teritoriul Turciei; sau

(b)	dețin un permis de ședere eliberat de Turcia; sau

(c)	au intrat ilegal și direct pe teritoriul statelor membre după o perioadă de ședere pe teritoriul Turciei sau după tranzitarea acestuia.

(2)   Obligația de readmisie prevăzută la alineatul (1) din prezentul articol nu se aplică în cazul în care:

(a)	resortisantul țării terțe sau apatridul se afla numai în tranzit aeroportuar într-un aeroport internațional din Turcia; sau

(b)

statul membru solicitant a eliberat resortisantului țării terțe sau apatridului o viză care a fost utilizată de persoana respectivă pentru a intra pe teritoriul statului membru solicitant sau un permis de ședere înainte sau după intrarea pe teritoriul său, cu excepția cazului în care persoana în cauză deține o viză sau un permis de ședere eliberat de Turcia, care are o perioadă de valabilitate mai lungă; sau

(c)	resortisantul țării terțe sau apatridul beneficiază de un acces fără viză pe teritoriul statului membru solicitant.

(3)   După ce Turcia a aprobat cererea de readmisie sau, după caz, după expirarea termenelor prevăzute la articolul 11 alineatul (2), autoritățile turce, dacă este necesar, eliberează, în termen de trei zile lucrătoare, persoanei a cărei readmisie a fost acceptată „documentul de călătorie provizoriu pentru cetățenii străini”, cu o perioadă de valabilitate de cel puțin trei luni, necesar pentru returnarea sa. În cazul în care nu există un oficiu consular al Turciei într-un stat membru sau în cazul în care Turcia nu a eliberat documentul de călătorie în termen de trei zile lucrătoare, se consideră că Turcia a acceptat utilizarea documentului de călătorie standard al UE în scopul expulzării (1).

(4)   În cazul în care, din motive de drept sau de fapt, persoana în cauză nu poate fi transferată în cursul perioadei de valabilitate a „documentului de călătorie provizoriu pentru cetățenii străini” eliberat inițial, autoritățile turce prelungesc, în termen de trei zile lucrătoare, valabilitatea „documentului de călătorie provizoriu pentru cetățenii străini” sau, dacă este necesar, eliberează un nou „document de călătorie provizoriu pentru cetățenii străini”, cu aceeași perioadă de valabilitate. În cazul în care nu există un oficiu consular al Turciei într-un stat membru sau în cazul în care Turcia nu a eliberat documentul de călătorie în termen de trei zile lucrătoare, se consideră că Turcia a acceptat utilizarea documentului de călătorie standard al UE în scopul expulzării (2).

SECȚIUNEA II

OBLIGAȚII DE READMISIE CARE REVIN UNIUNII

Articolul 5

Readmisia resortisanților proprii

(1)   La cererea Turciei și fără efectuarea de către aceasta a altor formalități decât cele prevăzute în prezentul acord, un stat membru readmite toate persoanele care nu îndeplinesc sau care nu mai îndeplinesc condițiile în vigoare cu privire la intrarea, prezența sau șederea pe teritoriul Turciei, cu condiția ca, în conformitate cu articolul 9, să se stabilească faptul că sunt resortisanți ai statului membru respectiv.

(2)   Un stat membru readmite, de asemenea:

—

copiii minori necăsătoriți ai persoanelor menționate la alineatul (1) din prezentul articol, indiferent de locul de naștere sau de cetățenia acestora, cu excepția cazului în care au un drept de ședere autonom în Turcia sau dacă acest drept de ședere autonom este deținut de celălalt părinte care are custodia copiilor în cauză;

—

soțul/soția, care are altă cetățenie, al/a persoanelor menționate la alineatul (1) din prezentul articol, cu condiția să aibă dreptul de intrare și ședere sau să dobândească dreptul intrare și ședere pe teritoriul statului membru solicitat, cu excepția cazului în care are un drept de ședere autonom în Turcia sau cu excepția cazului în care statul membru solicitat demonstrează că, în conformitate cu legislația sa națională, căsătoria în cauză nu este recunoscută juridic.

(3)   Un stat membru readmite, de asemenea, persoanele cărora, în conformitate cu legislația sa, le-a fost retrasă cetățenia statului membru respectiv sau care au renunțat la aceasta după intrarea pe teritoriul Turciei, cu excepția cazului în care persoanele respective au primit cel puțin asigurarea de a fi naturalizate de Turcia.

(4)   După ce statul solicitat a aprobat cererea de readmisie sau, după caz, după expirarea termenelor prevăzute la articolul 11 alineatul (2), misiunea diplomatică sau oficiul consular competent al statului membru respectiv eliberează, independent de voința persoanei care urmează să fie readmisă, în termen de trei zile lucrătoare, documentul de călătorie necesar pentru returnarea persoanei care urmează să fie readmisă, cu o perioadă de valabilitate de trei luni. În cazul în care nu există o misiune diplomatică sau un oficiu consular al unui stat membru în Turcia sau în cazul în care statul membru solicitat nu a eliberat documentul de călătorie în termen de trei zile lucrătoare, răspunsul la cererea de readmisie este considerat ca fiind documentul de călătorie necesar pentru readmisia persoanei în cauză.

(5)   În cazul în care, din motive de drept sau de fapt, persoana în cauză nu poate fi transferată în cursul perioadei de valabilitate a documentului de călătorie eliberat inițial, misiunea diplomatică sau oficiul consular competent al statului membru respectiv eliberează, în termen de trei zile lucrătoare, un nou document de călătorie cu aceeași perioadă de valabilitate. În cazul în care nu există o misiune diplomatică sau un oficiu consular al unui stat membru în Turcia sau în cazul în care statul membru solicitat nu a eliberat documentul de călătorie în termen de trei zile lucrătoare, răspunsul la cererea de readmisie este considerat ca fiind documentul de călătorie necesar pentru readmisia persoanei în cauză.

Articolul 6

Readmisia resortisanților țărilor terțe și a apatrizilor

(1)   La cererea Turciei și fără efectuarea de către aceasta a altor formalități decât cele prevăzute în prezentul acord, un stat membru readmite toți resortisanții țărilor terțe sau apatrizii care nu îndeplinesc sau care nu mai îndeplinesc condițiile în vigoare cu privire la intrarea, prezența sau șederea pe teritoriul Turciei, cu condiția ca, în conformitate cu articolul 10, să se stabilească faptul că persoanele respective:

(a)	dețin, la data depunerii cererii de readmisie, o viză valabilă eliberată de statul membru solicitat, intrând pe teritoriul Turciei direct de pe teritoriul statului membru solicitat; sau

(b)	dețin un permis de ședere eliberat de statul membru solicitat; sau

(c)	au intrat ilegal și direct pe teritoriul Turciei după o perioadă de ședere pe teritoriul statului membru solicitat sau după tranzitarea acestuia.

(2)   Obligația de readmisie prevăzută la alineatul (1) din prezentul articol nu se aplică în cazul în care:

(a)	resortisantul țării terțe sau apatridul se afla numai în tranzit aeroportuar într-un aeroport internațional din statul membru solicitat; sau

(b)

Turcia a eliberat resortisantului țării terțe sau apatridului o viză care a fost utilizată de persoana respectivă pentru a intra pe teritoriul Turciei sau un permis de ședere înainte sau după intrarea pe teritoriul său, cu excepția cazului în care persoana în cauză deține o viză eliberată sau un permis de ședere eliberat de statul membru solicitat, care are o perioadă de valabilitate mai lungă; sau

(c)	resortisantul țării terțe sau apatridul beneficiază de un acces fără viză pe teritoriul Turciei.

(3)   Obligația de readmisie prevăzută la alineatul (1) din prezentul articol revine statului membru care a eliberat viza sau permisul de ședere. În cazul în care două sau mai multe state membre au eliberat o viză sau un permis de ședere, obligația de readmisie prevăzută la alineatul (1) revine statului membru care a eliberat documentul cu cea mai lungă perioadă de valabilitate sau, în cazul în care unul sau mai multe dintre acestea au expirat deja, documentul care este încă valabil. În cazul în care toate documentele au expirat deja, obligația de readmisie prevăzută la alineatul (1) revine statului membru care a eliberat documentul cu data de expirare cea mai recentă. În cazul în care nu se poate prezenta niciun astfel de document, obligația de readmisie prevăzută la alineatul (1) revine statului membru al cărui teritoriu a fost părăsit ultimul.

(4)   După ce statul membru a aprobat cererea de readmisie sau, după caz, după expirarea termenelor prevăzute la articolul 11 alineatul (2), autoritățile statelor membre eliberează, dacă este nevoie, în termen de trei zile lucrătoare, persoanei a cărei readmisie a fost acceptată documentul de călătorie necesar pentru returnarea sa, cu o perioadă de valabilitate de cel puțin trei luni. În cazul în care nu există o misiune diplomatică sau un oficiu consular al statului membru în Turcia sau în cazul în care statul membru nu a eliberat documentul de călătorie în termen de trei zile lucrătoare, se consideră că Turcia a acceptat utilizarea documentului de călătorie standard al UE în scopul expulzării (3).

(5)   În cazul în care, din motive de drept sau de fapt, persoana în cauză nu poate fi transferată în cursul perioadei de valabilitate a documentului de călătorie eliberat inițial, autoritățile statului membru prelungesc, în termen de trei zile lucrătoare, valabilitatea documentului de călătorie sau, dacă este necesar, eliberează un nou document de călătorie, cu aceeași perioadă de valabilitate. În cazul în care nu există o misiune diplomatică sau un oficiu consular al statului membru în Turcia sau în cazul în care statul membru nu a eliberat documentul de călătorie în termen de trei zile lucrătoare, se consideră că Turcia a acceptat utilizarea documentului de călătorie standard al UE în scopul expulzării (4).

SECȚIUNEA III

PROCEDURA DE READMISIE

Articolul 7

Principii

(1)   Statele membre și Turcia depun toate eforturile pentru a returna o persoană menționată la articolele 4 și 6 direct în țara de origine. În acest scop, modalitățile de aplicare a prezentului alineat sunt stabilite în conformitate cu articolul 19 alineatul (1) litera (b). Dispozițiile prezentului alineat nu se aplică în cazurile în care se aplică procedura accelerată în conformitate cu alineatul (4) de la prezentul articol.

(2)   Sub rezerva alineatului (3) de la prezentul articol, orice transfer al unei persoane care urmează să fie readmisă pe baza uneia dintre obligațiile prevăzute la articolele 3-6 necesită prezentarea unei cereri de readmisie către autoritatea competentă a statului solicitat.

(3)   Dacă persoana care urmează să fie readmisă deține un document de călătorie valabil sau o carte de identitate valabilă și, în cazul resortisanților țărilor terțe sau al apatrizilor, o viză valabilă utilizată de persoana respectivă în scopul intrării pe teritoriul statului solicitat sau un permis de ședere eliberat de statul solicitat, transferul acestei persoane are loc fără ca statul solicitant să aibă obligația de a înainta autorității competente a statului solicitat o cerere de readmisie sau o notificare scrisă în conformitate cu articolul 12 alineatul (1).

Paragraful anterior nu aduce atingere dreptului autorităților competente de a verifica la frontieră identitatea persoanelor readmise.

(4)   Fără a aduce atingere alineatului (3) din prezentul articol, în cazul în care o persoană a fost reținută de statul solicitant în zona de frontieră ca urmare a intrării ilegale și direct de pe teritoriul statului solicitat, statul solicitant poate înainta o cerere de readmisie în termen de trei zile lucrătoare de la reținerea persoanei respective (procedură accelerată).

Articolul 8

Conținutul cererii de readmisie

(1)   În măsura posibilului, cererea de readmisie trebuie să conțină următoarele informații:

(a)	datele persoanei care urmează să fie readmisă (de exemplu, nume, prenume, data nașterii și, atunci când este posibil, locul nașterii și ultima adresă) și, după caz, datele copiilor minori necăsătoriți și/sau ale soțului/soției;

(b)	în cazul propriilor resortisanți, indicarea mijloacelor de probă sau a dovezilor prima facie privind cetățenia, în conformitate cu anexele 1 și, respectiv, 2;

(c)	în cazul resortisanților țărilor terțe și al apatrizilor, indicarea mijloacelor de probă sau a dovezilor prima facie privind condițiile de readmisie a resortisanților țărilor terțe și a apatrizilor, în conformitate cu anexele 3 și, respectiv, 4;

(d)	fotografia persoanei care urmează să fie readmisă.

(2)   În măsura posibilului, cererea de readmisie conține, de asemenea, următoarele informații:

(a)	o declarație care să menționeze că persoana care urmează să fie transferată poate avea nevoie de ajutor sau de îngrijire, cu condiția ca persoana în cauză să își exprime în mod explicit acordul cu privire la declarație;

(b)	orice altă măsură de protecție sau de securitate ori informație privind starea de sănătate a persoanei în cauză, care poate fi necesară în cazul unui transfer individual.

(3)   Fără a aduce atingere articolului 7 alineatul (3), orice cerere de readmisie se prezintă în scris, folosindu-se un formular comun prevăzut în anexa 5 la prezentul acord.

(4)   O cerere de readmisie poate fi prezentată prin orice mijloace de comunicare, inclusiv cele electronice, de exemplu, fax, email etc.

(5)   Fără a aduce atingere articolului 11 alineatul (2), răspunsul la cererea de readmisie va fi comunicat în scris.

Articolul 9

Mijloace de probă privind cetățenia

(1)   Dovada cetățeniei, în temeiul cu articolul 3 alineatul (1) și al articolului 5 alineatul (1), se poate face, în special, prin intermediul documentelor enumerate în anexa 1 la prezentul acord. În cazul în care sunt prezentate astfel de documente, statele membre sau, respectiv, Turcia, în sensul prezentului acord, recunosc cetățenia. Dovada cetățeniei nu se poate face prin intermediul unor documente false.

(2)   Dovada prima facie a cetățeniei, în temeiul articolului 3 alineatul (1) și al articolului 5 alineatul (1), se poate face, în special, prin intermediul documentelor enumerate în anexa 2 la prezentul acord, chiar dacă perioada de valabilitate a acestora a expirat. În cazul în care sunt prezentate astfel de documente, statele membre și Turcia consideră, în sensul prezentului acord, că cetățenia este stabilită, cu excepția cazului în care, în urma unei investigații și în termenele prevăzute la articolul 11, statul solicitat demonstrează contrariul. Dovada prima facie a cetățeniei nu se poate face prin intermediul unor documente false.

(3)   Dacă nu se poate prezenta niciunul dintre documentele enumerate în anexa 1 sau în anexa 2, reprezentanțele diplomatice și consulare competente ale statului solicitat întreprind, la solicitarea statului solicitant inclusă în cererea de readmisie, demersurile necesare pentru a audia persoana care urmează să fie readmisă fără întârziere nejustificată, în termen de șapte zile lucrătoare de la data solicitării, în vederea stabilirii cetățeniei acesteia. În cazul în care nu există reprezentanțe diplomatice sau consulare ale statului solicitat în statul solicitant, statul solicitat întreprinde demersurile necesare pentru a audia persoana care urmează să fie readmisă fără întârziere nejustificată, cel târziu în termen de șapte zile lucrătoare de la data solicitării. Procedura privind aceste audieri poate fi stabilită în protocoalele de punere în aplicare prevăzute la articolul 20 din prezentul acord.

Articolul 10

Mijloace de probă privind resortisanții țărilor terțe și apatrizii

(1)   Dovada îndeplinirii condițiilor de readmisie a resortisanților țărilor terțe și a apatrizilor prevăzute la articolul 4 alineatul (1) și la articolul 6 alineatul (1) se face, în special, pe baza mijloacelor de probă enumerate în anexa 3 la prezentul acord. Dovada îndeplinirii condițiilor de readmisie nu se poate face prin intermediul unor documente false.

(2)   Dovada prima facie a îndeplinirii condițiilor de readmisie a resortisanților țărilor terțe și a apatrizilor prevăzute la articolul 4 alineatul (1) și la articolul 6 alineatul (1) se poate face, în special, prin intermediul mijloacelor de probă enumerate în anexa 4 la prezentul acord; această dovadă nu se poate face prin intermediul unor documente false. Atunci când se prezintă o astfel de dovadă prima facie, statele membre și Turcia consideră că sunt îndeplinite condițiile, cu excepția cazului în care în urma unei investigații și în termenele prevăzute la articolul 11, statul solicitat demonstrează contrariul.

(3)   Ilegalitatea intrării, a prezenței sau a șederii se stabilește pe baza documentelor de călătorie ale persoanei în cauză, din care lipsesc viza necesară sau permisul de ședere necesar pe teritoriul statului solicitant. O declarație în scris a statului solicitant conform căreia s-a constatat că persoana în cauză nu avea asupra sa documentele de călătorie necesare, viza necesară sau permisul de ședere necesar reprezintă, de asemenea, o dovadă prima facie a intrării, a prezenței sau a șederii ilegale.

Articolul 11

Termene

(1)   Cererea de readmisie trebuie prezentată autorității competente a statului solicitat în termen de cel mult șase luni după data la care autoritatea competentă a statului solicitant a luat cunoștință de faptul că un resortisant al unei țări terțe sau un apatrid nu îndeplinește sau nu mai îndeplinește condițiile în vigoare cu privire la intrare, prezență sau ședere.

În cazul în care resortisantul țării terțe sau apatridul a intrat pe teritoriul statului solicitant înainte de data la care articolele 4 și 6 devin aplicabile în temeiul articolului 24 alineatul (3), termenul menționat la teza anterioară începe să curgă de la data la care articolele 4 și 6 devin aplicabile.

În cazul în care există obstacole de drept sau de fapt care împiedică prezentarea cererii la timp, la cererea statului solicitant termenul se prelungește, dar numai până la data la care obstacolele nu mai există.

(2)   La cererea de readmisie se răspunde în scris:

—	în termen de cinci zile lucrătoare, în cazul în care cererea a fost prezentată în cadrul procedurii accelerate [articolul 7 alineatul (4)];

—

fără întârziere nejustificată, și, în orice circumstanțe, în termen de cel mult 25 de zile calendaristice în toate celelalte cazuri, cu excepția cazurilor în care legislația națională a statului solicitant prevede o perioadă inițială de detenție mai scurtă, situație în care se aplică perioada mai scurtă. În cazul în care există obstacole de drept sau de fapt care împiedică formularea unui răspuns la cerere în timp util, termenul se poate prelungi, la cerere și motivat, cu până la 60 de zile calendaristice, cu excepția cazului în care legislația națională a statului solicitant prevede o perioadă maximă de detenție de cel mult 60 de zile.

Acest termen începe să curgă de la data primirii cererii de readmisie. În cazul în care nu se primește un răspuns în termenul menționat anterior, se consideră că transferul a fost acceptat.

Răspunsul la o cerere de readmisie poate fi prezentat prin orice mijloace de comunicare, inclusiv cele electronice, de exemplu, fax, email etc.

(3)   După aprobarea cererii sau, după caz, după expirarea termenelor prevăzute la alineatul (2) de la prezentul articol, persoana în cauză este transferată în termen de trei luni. La cererea statului solicitant, acest termen poate fi prelungit cu perioada necesară pentru eliminarea obstacolelor de drept sau de fapt.

(4)   Atunci când o cerere de readmisie este refuzată, se prezintă motivele refuzului în scris.

Articolul 12

Modalități de transfer și moduri de transport

(1)   Fără a aduce atingere articolului 7 alineatul (3), înaintea returnării unei persoane, autoritățile competente ale statului solicitant notifică în scris, cu cel puțin 48 de ore înainte, autoritățile competente ale statului solicitat cu privire la data transferului, punctul de intrare, eventualele escorte și alte informații relevante cu privire la transfer.

(2)   Transportul se poate efectua pe cale aeriană, terestră sau maritimă. Returnarea pe cale aeriană nu este limitată la utilizarea transportatorilor naționali ai Turciei sau ai statelor membre și se poate efectua prin curse regulate sau zboruri charter. În cazul unei returnări sub escortă, componența escortei nu este limitată la persoane autorizate din statul solicitant, cu condiția să fie persoane autorizate de Turcia sau de orice stat membru.

Articolul 13

Readmisia din greșeală

Statul solicitant reprimește orice persoană readmisă de statul solicitat în cazul în care se stabilește, în termen de trei luni după transferul persoanei respective, că cerințele prevăzute la articolele 3 — 6 din prezentul acord nu sunt respectate.

În astfel de cazuri, și cu excepția tuturor costurilor de transport ale persoanei în cauză, care sunt suportate de statul solicitant, astfel cum se prevede la paragraful anterior, dispozițiile procedurale ale prezentului acord se aplică mutatis mutandis și se furnizează toate informațiile disponibile cu privire la identitatea și cetățenia reale ale persoanei care urmează să fie reprimită.

SECȚIUNEA IV

OPERAȚIUNI DE TRANZIT

Articolul 14

Principii de tranzit

(1)   Statele membre și Turcia ar trebui să limiteze tranzitul resortisanților țărilor terțe sau al apatrizilor la cazurile în care aceste persoane nu pot fi returnate direct în statul de destinație.

(2)   Turcia permite tranzitul resortisanților țărilor terțe sau al apatrizilor la cererea unui stat membru, iar un stat membru autorizează tranzitul resortisanților țărilor terțe sau al apatrizilor la cererea Turciei, în cazul în care se asigură continuarea călătoriei în alte eventuale state de tranzit și readmisia de către statul de destinație.

(3)   Tranzitul poate fi refuzat de Turcia sau de un stat membru:

(a)

în cazul în care resortisantul țării terțe sau apatridul este expus unui risc real de a fi supus torturii sau unui tratament sau unei pedepse inumane sau degradante sau pedepsei cu moartea ori de a fi persecutat pe motiv de rasă, religie, cetățenie, apartenență la un anumit grup social sau convingeri politice în statul de destinație sau în alt stat de tranzit; sau

(b)	în cazul în care resortisantul țării terțe sau apatridul face obiectul unor sancțiuni penale în statul solicitat sau în alt stat de tranzit; sau

(c)	din motive de sănătate publică, de securitate națională, de ordine publică sau din cauza altor interese naționale ale statului solicitat.

(4)   Turcia sau un stat membru poate revoca orice autorizație eliberată în cazul în care circumstanțele prevăzute la alineatul (3) de la prezentul articol, care sunt de natură să împiedice operațiunea de tranzit, se produc sau devin cunoscute ulterior sau în cazul în care continuarea călătoriei în alte eventuale state de tranzit sau readmisia de către statul de destinație nu mai este asigurată. În acest caz, statul solicitant reprimește resortisantul țării terțe sau apatridul, după caz și fără întârziere.

Articolul 15

Procedura de tranzit

(1)   Cererea privind operațiunile de tranzit trebuie prezentată în scris autorității competente a statului solicitat și trebuie să conțină următoarele informații:

(a)	tipul tranzitului (aerian, maritim sau terestru), eventualele alte state de tranzit și destinația finală prevăzută;

(b)	datele personale ale persoanei în cauză (de exemplu, nume, prenume, numele dinaintea căsătoriei, alte nume folosite/sub care această persoană este cunoscută sau pseudonime, data nașterii, sexul și, dacă este posibil, locul nașterii, cetățenia, limba, tipul și numărul documentului de călătorie);

(c)	punctul de intrare prevăzut, data transferului și utilizarea de escorte;

(d)	o declarație care să precizeze că, din punctul de vedere al statului solicitant, condițiile prevăzute la articolul 14 alineatul (2) sunt îndeplinite și că nu se cunoaște niciun motiv care să justifice un refuz, în temeiul articolului 14 alineatul (3).

Un formular comun de utilizat pentru cererile de tranzit este prevăzut în anexa 6 la prezentul acord.

O cerere de tranzit poate fi prezentată prin orice mijloace de comunicare, inclusiv cele electronice, de exemplu, fax, email etc.

(2)   În termen de cinci zile lucrătoare de la primirea cererii, statul solicitat informează în scris statul solicitant cu privire la admisie, confirmând punctul de intrare și data prevăzută pentru admisie sau îl informează cu privire la refuzul admisiei și motivele acestui de refuz. În cazul în care nu se primește un răspuns în termen de cinci zile lucrătoare, se consideră că tranzitul a fost acceptat.

Răspunsul la o cerere de tranzit poate fi prezentat prin orice mijloace de comunicare, inclusiv cele electronice, de exemplu, fax, email etc.

(3)   În cazul în care operațiunea de tranzit se efectuează pe cale aeriană, persoana care urmează să fie readmisă și eventualele escorte sunt scutite de obligația de a obține o viză de tranzit aeroportuar.

(4)   Sub rezerva consultărilor reciproce, autoritățile competente ale statului solicitat acordă asistență în cadrul operațiunilor de tranzit, în special prin supravegherea persoanelor în cauză și prin punerea la dispoziție a unor echipamente corespunzătoare în acest scop.

SECȚIUNEA V

COSTURI

Articolul 16

Costuri de transport și de tranzit

Fără a aduce atingere articolului 23 și fără a aduce atingere dreptului autorităților competente de a recupera costurile aferente readmisiei de la persoana care urmează să fie readmisă, inclusiv persoanele menționate la articolul 3 alineatul (2) și la articolul 5 alineatul (2) sau de la terțe părți, toate costurile de transport suportate în legătură cu operațiunile de readmisie și de tranzit în temeiul prezentului acord până la punctul de trecere a frontierei al statului solicitat, în cazul cererilor în conformitate cu secțiunile I și II din acord, sau până la frontiera statului de destinație finală, în cazul cererilor în conformitate cu secțiunea IV din acord, sunt suportate de statul solicitant.

SECȚIUNEA VI

PROTECȚIA DATELOR ȘI CLAUZA DE NEAFECTARE

Articolul 17

Protecția datelor

Comunicarea datelor cu caracter personal are loc numai dacă este necesară pentru punerea în aplicare a prezentului acord de către autoritățile competente ale Turciei sau ale unui stat membru, după caz. Prelucrarea și tratarea datelor cu caracter personal într-un anumit caz fac obiectul legislației interne a Turciei și, atunci când operatorul este o autoritate competentă a unui stat membru, fac obiectul dispozițiilor Directivei 95/46/CE și ale legislației naționale a statului membru în cauză adoptate în temeiul directivei menționate. În plus, se aplică următoarele principii:

(a)	datele cu caracter personal trebuie prelucrate în mod corect și în conformitate cu dispozițiile legale;

(b)	datele cu caracter personal trebuie colectate în scopul specificat, explicit și legitim al punerii în aplicare a prezentului acord și nu trebuie prelucrate ulterior, de către autoritatea care le comunică sau de către cea care le primește, într-un mod incompatibil cu acest scop;

(c)

datele cu caracter personal trebuie să fie adecvate, pertinente și neexcesive în raport cu scopul în care acestea sunt colectate și/sau prelucrate ulterior; în special, datele cu caracter personal comunicate pot să facă referire numai la următoarele elemente: — date privind persoana care urmează să fie transferată (de exemplu, nume, prenume, eventuale nume anterioare, alte nume utilizate/sub care această persoană este cunoscută sau pseudonime, sex, stare civilă, data și locul nașterii, cetățenie actuală și orice cetățenie anterioară); — pașaport, act de identitate sau permis de conducere (număr, perioadă de valabilitate, data eliberării, autoritatea emitentă și locul eliberării); — escale și itinerarii; — alte informații necesare identificării persoanei care urmează să fie transferată sau examinării cerințelor în materie de readmisie în temeiul prezentului acord;

(d)	datele cu caracter personal trebuie să fie exacte și, după caz, actualizate;

(e)	datele cu caracter personal trebuie să fie păstrate într-o formă care să permită identificarea persoanelor vizate pe o durată care să nu depășească perioada necesară scopului în care au fost colectate datele sau în care acestea sunt prelucrate ulterior;

(f)

atât autoritatea care comunică datele, cât și autoritatea care le primește iau toate măsurile rezonabile pentru a asigura, după caz, rectificarea, ștergerea sau blocarea datelor cu caracter personal în cazul în care prelucrarea nu este conformă cu dispozițiile prezentului articol, în special din cauză că datele respective nu sunt adecvate, pertinente și exacte sau din cauză că acestea sunt excesive în raport cu scopul în care sunt prelucrate. Aceasta include notificarea celeilalte părți cu privire la orice rectificare, ștergere sau blocare;

(g)	la cerere, autoritatea care primește datele informează autoritatea care comunică datele cu privire la utilizarea datelor comunicate, precum și cu privire la rezultatele obținute pe baza acestora;

(h)	datele cu caracter personal nu pot fi comunicate decât autorităților competente. Transmiterea lor ulterioară către alte organisme necesită acordul prealabil al autorității care le-a comunicat;

(i)	autoritatea care comunică datele și autoritatea care primește datele au obligația de a înregistra în scris transmiterea și primirea datelor cu caracter personal.

Articolul 18

Clauza de neincidență

(1)   Prezentul acord nu aduce atingere drepturilor, obligațiilor și responsabilităților Uniunii, ale statelor sale membre și ale Turciei care decurg din dreptul internațional, inclusiv din convențiile internaționale la care sunt părți, în special:

—	Convenția din 28 iulie 1951 privind statutul refugiaților, astfel cum a fost modificată de Protocolul privind statutul refugiaților din 31 ianuarie 1967;

—	Convenția europeană din 4 noiembrie 1950 pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale;

—	convențiile internaționale care stabilesc statul responsabil de examinarea cererilor de azil depuse;

—	Convenția din 10 decembrie 1984 împotriva torturii și altor pedepse și tratamente cu cruzime, inumane sau degradante;

—	după caz, Convenția europeană din 13 decembrie 1955 privind stabilirea;

—	convențiile internaționale privind extrădarea și tranzitul;

—	convențiile și acordurile internaționale multilaterale privind readmisia resortisanților străini.

(2)   Prezentul acord respectă pe deplin drepturile și obligațiile, inclusiv ale celor care se află sau s-au aflat în situație de ședere legală și care lucrează sau au lucrat în mod legal pe teritoriul uneia dintre părți, prevăzute de Acordul din 12 septembrie 1963 de instituire a unei asocieri între Comunitatea Economică Europeană și Turcia, de protocoalele adiționale la acesta, de deciziile relevante ale Consiliului de asociere, precum și de jurisprudența relevantă a Curții de Justiție a Uniunii Europene.

(3)   Aplicarea prezentului acord nu aduce atingere drepturilor și garanțiilor procedurale ale persoanelor care fac obiectul procedurilor de returnare, astfel cum se prevede în Directiva 2008/115/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 decembrie 2008 privind standardele și procedurile comune aplicabile în statele membre pentru returnarea resortisanților țărilor terțe aflați în situație de ședere ilegală (5), în special referitor la accesul acestora la consiliere juridică și la informații, suspendarea temporară a executării unei decizii de returnare și accesul la căi de atac.

(4)   Aplicarea prezentului acord nu aduce atingere drepturilor și garanțiilor procedurale ale persoanelor care solicită azil în conformitate cu Directiva 2003/9/CE a Consiliului de stabilire a standardelor minime pentru primirea solicitanților de azil în statele membre (6) și cu Directiva 2005/85/CE a Consiliului privind standardele minime cu privire la procedurile din statele membre de acordare și retragere a statutului de refugiat (7), în special referitor la dreptul de a rămâne în statul membru pe durata examinării cererii.

(5)   Aplicarea prezentului acord nu aduce atingere drepturilor și garanțiilor procedurale ale persoanelor care dețin un permis de ședere pe termen lung eliberat conform condițiilor prevăzute în Directiva 2003/109/CE a Consiliului privind statutul resortisanților țărilor terțe care sunt rezidenți pe termen lung.

(6)   Aplicarea prezentului acord nu aduce atingere drepturilor și garanțiilor procedurale ale persoanelor cărora li s-a acordat dreptul de ședere în temeiul Directivei 2003/86/CE a Consiliului privind dreptul la reîntregirea familiei.

(7)   Niciun element din prezentul acord nu împiedică returnarea unei persoane în temeiul altor dispoziții oficiale sau neoficiale.

SECȚIUNEA VII

PUNEREA ÎN APLICARE

Articolul 19

Comitetul mixt de readmisie

(1)   Părțile contractante își acordă reciproc asistență în aplicarea și interpretarea prezentului acord. În acest sens, părțile contractante instituie un comitet mixt de readmisie (denumit în continuare ”comitetul”), care va avea, în special, următoarele sarcini:

(a)	monitorizarea aplicării prezentului acord;

(b)	luarea de decizii cu privire la modalitățile de implementare necesare pentru aplicarea uniformă a prezentului acord;

(c)	efectuarea periodică de schimburi de informații privind protocoalele de punere în aplicare elaborate de diferitele statele membre și de Turcia în temeiul articolului 20;

(d)	formularea de recomandări cu privire la modificarea prezentului acord și a anexelor la acesta.

(2)   Deciziile comitetului au forță juridică obligatorie pentru părțile contractante după finalizarea procedurilor interne prevăzute de legislația părților contractante.

(3)   Comitetul este format din reprezentanți ai Turciei și ai Uniunii; Uniunea este reprezentată de Comisie, asistată de experți din statele membre.

(4)   Comitetul se reunește atunci când este necesar, la solicitarea uneia dintre părțile contractante.

(5)   Comitetul își stabilește regulamentul de procedură.

Articolul 20

Protocoale de punere în aplicare

(1)   La cererea unui stat membru sau a Turciei, Turcia și un stat membru elaborează un protocol de punere în aplicare care cuprinde, inter alia, norme privind:

(a)	desemnarea autorităților competente, punctele de trecere a frontierei și schimbul de puncte de contact;

(b)	condițiile aplicabile returnării sub escortă, inclusiv tranzitului sub escortă al resortisanților țărilor terțe și al apatrizilor;

(c)	mijloacele și documentele care se adaugă celor enumerate în anexele 1-4 la prezentul acord;

(d)	modalitățile de readmisie în cadrul procedurii accelerate;

(e)	procedura privind audierea.

(2)   Protocoalele de punere în aplicare menționate la alineatul (1) de la prezentul articol intră în vigoare numai după notificarea Comitetului de readmisie menționat la articolul 19.

(3)   Turcia acceptă să aplice în relațiile sale cu oricare alt stat membru, la solicitarea acestuia din urmă, orice dispoziție a unui protocol de punere în aplicare încheiat cu un stat membru, sub rezerva fezabilității practice a aplicării acestei dispoziții în Turcia.

Statele membre acceptă să aplice orice dispoziție a unui protocol de punere în aplicare încheiat între Turcia și orice alt stat membru și în relațiile lor cu Turcia, la solicitarea acesteia și sub rezerva fezabilității practice a aplicării acestei dispoziții în statele membre respective.

Articolul 21

Relația cu acordurile sau înțelegerile bilaterale privind readmisia ale statelor membre

Fără a aduce atingere articolului 24 alineatul (3), dispozițiile prezentului acord prevalează asupra dispozițiilor oricărui instrument cu forță juridică obligatorie privind readmisia persoanelor aflate în situație de ședere ilegală, care a fost sau poate fi încheiat, în conformitate cu articolul 20, între diferitele state membre și Turcia, în măsura în care dispozițiile acestui instrument sunt incompatibile cu cele ale prezentului acord.

SECȚIUNEA VIII

DISPOZIȚII FINALE

Articolul 22

Aplicare teritorială

(1)   Sub rezerva alineatului (2) din prezentul articol, prezentul acord se aplică teritoriului care face obiectul Tratatului privind Uniunea Europeană, astfel cum este definit la articolul 52 din tratatul menționat și la articolul 355 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, și teritoriului Republicii Turcia.

(2)   Prezentul acord nu se aplică teritoriului Regatului Danemarcei.

Articolul 23

Asistență tehnică

Ambele părți convin să pună în aplicare prezentul acord pe baza principiilor responsabilității comune, solidarității și parteneriatului egal pentru a gestiona fluxurile migratorii dintre Turcia și Uniune.

În acest context, Uniunea se angajează să pună la dispoziție resurse financiare pentru a sprijini Turcia în punerea în aplicare a prezentului acord, în conformitate cu Declarația comună privind asistența tehnică atașată la prezentul acord. În acest sens, se va acorda atenție în special consolidării instituțiilor și capacităților. Acest sprijin urmează a fi furnizat în cadrul priorităților actuale și viitoare convenite de comun acord de către Uniune și Turcia.

Articolul 24

Intrare în vigoare, durată și denunțare

(1)   Prezentul acord se ratifică sau se aprobă de părțile contractante în conformitate cu procedurile lor respective.

(2)   Sub rezerva alineatului (3) din prezentul articol, prezentul acord intră în vigoare în prima zi a celei de a doua luni care urmează datei la care părțile contractante își notifică reciproc îndeplinirea procedurilor prevăzute la alineatul (1) de la prezentul articol.

(3)   Obligațiile prevăzute la articolele 4 și 6 din prezentul acord devin aplicabile numai la trei ani după data menționată la alineatul (2) din prezentul articol. În această perioadă de trei ani, obligațiile respective se aplică numai apatrizilor și resortisanților țărilor terțe cu care Turcia a încheiat tratate sau înțelegeri bilaterale privind readmisia. În această perioadă de trei ani, continuă să se aplice dispozițiile părților relevante ale acordurilor bilaterale privind readmisia care există între statele membre și Turcia.

(4)   Prezentul acord se încheie pentru o perioadă nedeterminată.

(5)   Fiecare parte contractantă poate denunța prezentul acord prin notificarea oficială a celeilalte părți contractante. Prezentul acord încetează să producă efecte la șase luni după data efectuării unei astfel de notificări.

Articolul 25

Anexe

Anexele 1-6 fac parte integrantă din prezentul acord.

---

(1)  În conformitate cu formularul prevăzut în Recomandarea Consiliului UE din 30 noiembrie 1994.

(2)  Ibid.

(3)  Ibid.

(4)  Ibid.

(5)  JO L 348, 24.12.2008, p. 98.

(6)  JO L 31, 6.2.2003, p. 18.

(7)  JO L 326, 13.12.2005, p. 13.

---

---

---

---

---

---

---

---

---

---

---

---

---

---

7.5.2014

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 134/28

---

REGULAMENTUL DE PUNERE ÎN APLICARE (UE) NR. 462/2014 AL COMISIEI

din 5 mai 2014

de autorizare a substanței de bază Equisetum arvense L., în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1107/2009 al Parlamentului European și al Consiliului privind introducerea pe piață a produselor fitosanitare, și de modificare a Regulamentului de punere în aplicare (UE) nr. 540/2011

(Text cu relevanță pentru SEE)

COMISIA EUROPEANĂ,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1107/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 21 octombrie 2009 privind introducerea pe piață a produselor fitosanitare și de abrogare a Directivelor 79/117/CEE și 91/414/CEE ale Consiliului (1), în special articolul 23 alineatul (5), coroborat cu articolul 13 alineatul (2) și cu articolul 78 alineatul (2),

întrucât:

(1)

În conformitate cu articolul 23 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 1107/2009, Comisia a primit, la 28 decembrie 2011, o cerere din partea Institutului tehnic pentru agricultură ecologică [Institut Technique de l'Agriculture Biologique (ITAB)] pentru autorizarea Equisetum arvense L. ca substanță de bază. Cererea respectivă a fost însoțită de informațiile cerute la articolul 23 alineatul (3) al doilea paragraf.

(2)

Comisia a solicitat asistență științifică din partea Autorității Europene pentru Siguranța Alimentară (denumită în continuare „autoritatea”). La 24 mai 2013, autoritatea a prezentat Comisiei un raport tehnic privind substanța respectivă (2). La 20 martie 2014, Comisia a prezentat raportul de examinare și prezentul proiect de regulament privind autorizarea Equisetum arvense L. Comitetului permanent pentru lanțul alimentar și sănătatea animală.

(3)

Din documentația furnizată de solicitant și din rezultatele examinării efectuate de autoritate (3) în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1924/2006 al Parlamentului European și al Consiliului (4) rezultă că Equisetum arvense L. îndeplinește criteriile unui produs alimentar, astfel cum este definit la articolul 2 din Regulamentul (CE) nr. 178/2002 al Parlamentului European și al Consiliului (5). În plus, aceasta nu este folosită predominant în scopul protecției plantelor, dar este totuși utilă pentru protecția plantelor în compoziția unui produs constând din substanța respectivă și apă. Prin urmare, trebuie considerată substanță de bază.

(4)

Deoarece substanța de bază în cauză este un produs alimentar care nu necesită o autorizație specifică în temeiul Regulamentului (CE) nr. 178/2002, se consideră că nu are efecte nocive imediate sau întârziate asupra sănătății umane sau asupra sănătății animale și nici efecte inacceptabile asupra mediului.

(5)

Din diversele examinări efectuate reiese că este de așteptat ca Equisetum arvense L. să îndeplinească, în general, cerințele prevăzute la articolul 23 din Regulamentul (CE) nr. 1107/2009, în special în ceea ce privește utilizările examinate și detaliate în raportul de examinare întocmit de Comisie. În conformitate cu articolul 13 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1107/2009, coroborat cu articolul 6 din respectivul regulament, și ținând cont de cunoștințele științifice și tehnice actuale, este necesar să se includă anumite condiții pentru autorizare care sunt detaliate în anexa I la prezentul regulament.

(6)

În conformitate cu articolul 23 alineatul (5) din Regulamentul (CE) nr. 1107/2009, substanțele de bază trebuie să fie obiectul unei liste separate în cadrul regulamentului menționat la articolul 13 alineatul (4) din Regulamentul (CE) nr. 1107/2009. Prin urmare, este necesar să se adauge o parte C în anexa la Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 540/2011 al Comisiei (6). Prin urmare, regulamentul respectiv ar trebui modificat în consecință.

(7)	Măsurile prevăzute în prezentul regulament sunt conforme cu avizul Comitetului permanent pentru lanțul alimentar și sănătatea animală,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

Autorizarea substanței de bază

Substanța de bază Equisetum arvense L., astfel cum este specificată în anexa I, este autorizată în condițiile stabilite în anexa respectivă.

Articolul 2

Modificări ale Regulamentului de punere în aplicare (UE) nr. 540/2011

(1)   La articolul 1 din Regulamentul (CE) nr. 540/2011, paragraful al doilea se înlocuiește cu următoarele două paragrafe:

(2)   Anexa la Regulamentul (UE) nr. 540/2011 se modifică în conformitate cu anexa II la prezentul regulament.

Articolul 3

Intrarea în vigoare și data aplicării

Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

---

(1)  JO L 309, 24.11.2009, p. 1.

(2)  Rezultatul consultării cu statele membre și EFSA privind cererea de autorizare ca substanță de bază a Equisetum arvense L. și concluziile formulate de EFSA privind aspectele specifice semnalate. 2013:EN-427.23 pp.

(3)  Grupul EFSA pentru produse dietetice, nutriție și alergii (NDA); EFSA Journal 2009; 7(9): 1289 doi: 10.2903/j.efsa.2009.1289.

(4)  Regulamentul (CE) nr. 1924/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 20 decembrie 2006 privind mențiunile nutriționale și de sănătate înscrise pe produsele alimentare (JO L 404, 30.12.2006, p. 9.).

(5)  Regulamentul (CE) nr. 178/2002 al Parlamentului European și al Consiliului din 28 ianuarie 2002 de stabilire a principiilor și a cerințelor generale ale legislației alimentare, de instituire a Autorității Europene pentru Siguranța Alimentară și de stabilire a procedurilor în domeniul siguranței produselor alimentare (JO L 31, 1.2.2002, p. 1).

(6)  Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 540/2011 al Comisiei din 25 mai 2011 de punere în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1107/2009 al Parlamentului European și al Consiliului în ceea ce privește lista substanțelor active autorizate (JO L 153, 11.6.2011, p. 1).

---

---

---

7.5.2014

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 134/32

---

REGULAMENTUL DE PUNERE ÎN APLICARE (UE) NR. 463/2014 AL COMISIEI

din 5 mai 2014

de stabilire, în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 223/2014 al Parlamentului European și al Consiliului privind Fondul de ajutor european pentru cele mai defavorizate persoane, clauzele și condițiile aplicabile sistemului de schimb electronic de date între statele membre și Comisie

COMISIA EUROPEANĂ,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

având în vedere Regulamentul (UE) nr. 223/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 martie 2014 privind Fondul de ajutor european destinat celor mai defavorizate persoane (1), în special articolul 30 alineatul (4),

întrucât:

(1)

În conformitate cu articolul 30 alineatul (4) din Regulamentul (UE) nr. 223/2014, toate schimburile oficiale de informații între statul membru și Comisie sunt efectuate utilizând un sistem de schimb electronic de date. Prin urmare, este necesar să se stabilească termenii și condițiile pe care respectivul sistem de schimb electronic de date trebuie să le respecte.

(2)	Pentru a garanta o calitate sporită a informațiilor privind implementarea programelor operaționale, pentru a îmbunătăți utilitatea sistemului și a-l simplifica, este necesar să se precizeze cerințele de bază referitoare la forma și domeniul de aplicare al informațiilor care urmează a fi schimbate.

(3)	Este necesar să se specifice principiile, precum și normele aplicabile pentru operarea sistemului în ceea ce privește identificarea părții responsabile cu încărcarea documentelor și actualizarea acestora.

(4)	Pentru a garanta reducerea sarcinii administrative pentru statele membre și Comisie, asigurându-se în același timp eficiența și eficacitatea schimbului electronic de informații, este necesar să se stabilească caracteristicile tehnice ale sistemului.

(5)

Statele membre și Comisia ar trebui, de asemenea, să aibă posibilitatea de a codifica și de a transfera date în două moduri diferite, care urmează a fi precizate. De asemenea, este necesar să se prevadă norme pentru cazul în care utilizarea sistemului de schimb electronic de date ar fi împiedicată de un caz de forță majoră, pentru a se garanta că atât statele membre, cât și Comisia pot în continuare să facă schimb de informații prin mijloace alternative.

(6)

Statele membre și Comisia ar trebui să se asigure că transferul de date prin sistemul de schimb electronic de date se realizează într-un mod securizat care să garanteze disponibilitatea, integritatea, autenticitatea, confidențialitatea și nerepudierea informațiilor. Prin urmare, ar trebui să se stabilească norme în materie de securitate.

(7)

Prezentul regulament ar trebui să respecte drepturile fundamentale și principiile recunoscute prin Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, în special dreptul la protecția datelor cu caracter personal. Prin urmare, prezentul regulament ar trebui să se aplice în conformitate cu drepturile și principiile respective. În ceea ce privește datele cu caracter personal prelucrate de către statele membre, se aplică Directiva 95/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului (2). În ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal de către instituțiile și organele Uniunii și libera circulație a acestor date, se aplică Regulamentul (CE) nr. 45/2001 al Parlamentului European și al Consiliului (3).

(8)	Pentru a se asigura aplicarea cu promptitudine a măsurilor prevăzute de prezentul regulament, acesta ar trebui să intre în vigoare în ziua următoare datei publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

(9)	Măsurile prevăzute în prezentul regulament sunt conforme cu avizul Comitetului pentru Fondul de ajutor european pentru cele mai defavorizate persoane,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

CAPITOLUL I

DISPOZIȚII DE PUNERE ÎN APLICARE A REGULAMENTULUI (UE) NR. 223/2014 ÎN CEEA CE PRIVEȘTE FONDUL DE AJUTOR EUROPEAN PENTRU CELE MAI DEFAVORIZATE PERSOANE (FEAD)

SISTEMUL DE SCHIMB ELECTRONIC DE DATE

[Competență conferită în temeiul articolului 30 alineatul (4) din Regulamentul (UE) nr. 223/2014]

Articolul 1

Instituirea sistemului de schimb electronic de date

Comisia instituie un sistem de schimb electronic de date pentru toate schimburile oficiale de informații între statul membru și Comisie.

Articolul 2

Conținutul sistemului de schimb electronic de date

Sistemul de schimb electronic de date (denumit în continuare „SFC2014”) conține cel puțin informațiile menționate în modelele, formatele și formularele stabilite în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 223/2014. Informațiile furnizate în formularele electronice integrate în SFC2014 (denumite în continuare „date structurate”) nu pot fi înlocuite cu date nestructurate, incluzând utilizarea de hyperlinkuri sau alte tipuri de date nestructurate, de exemplu documente sau imagini anexate. În cazul în care un stat membru transmite aceleași informații sub formă de date structurate și sub formă de date nestructurate, în cazul unor neconcordanțe trebuie utilizate datele structurate.

Articolul 3

Funcționarea SFC2014

(1)   Comisia, autoritățile desemnate de statul membru în temeiul articolului 59 alineatul (3) din Regulamentul (UE, Euratom) nr. 966/2012 al Parlamentului European și al Consiliului (4) și al articolului 31 din Regulamentul (UE) nr. 223/2014, precum și organismele cărora le-au fost delegate sarcini de către respectivele autorități introduc în SFC2014 informațiile de a căror transmitere sunt responsabile, precum și orice actualizări ale acestora.

(2)   Orice transmitere de informații către Comisie este verificată și prezentată de către o altă persoană decât cea care a introdus datele pentru transmitere. Această separare a sarcinilor este facilitată de SFC2014 sau de sistemele informatice de gestionare și control ale statului membru conectate automat la SFC2014.

(3)   Statele membre desemnează, la nivel național, una sau mai multe persoane responsabile cu gestionarea drepturilor de acces la SFC2014 care îndeplinesc următoarele sarcini:

(a)	identifică utilizatorii care solicită acces, asigurându-se că utilizatorii respectivi sunt angajați ai organizației;

(b)	informează utilizatorii cu privire la obligațiile care le revin pentru a menține securitatea sistemului;

(c)	verifică dacă utilizatorii au dreptul să dispună de nivelul de privilegii solicitat, în funcție de sarcinile și poziția lor ierarhică;

(d)	solicită suprimarea drepturilor de acces atunci când respectivele drepturi de acces nu mai sunt necesare sau justificate;

(e)	raportează în mod prompt evenimentele suspecte care pot cauza un prejudiciu securității sistemului;

(f)	asigură exactitatea constantă a datelor de identificare a utilizatorilor, prin raportarea oricăror schimbări;

(g)	iau măsurile necesare de precauție cu privire la protecția datelor și la confidențialitatea comercială, în conformitate cu legislația Uniunii și cu normele naționale;

(h)	informează Comisia cu privire la orice schimbări care afectează capacitatea autorităților din statele membre sau a utilizatorilor SFC2014 de a-și exercita responsabilitățile menționate la alineatul (1) sau capacitatea lor personală de a-și exercita responsabilitățile menționate la literele (a)-(g).

(4)   Schimburile de date și tranzacțiile sunt însoțite de o semnătură electronică obligatorie în sensul Directivei 1999/93/CE a Parlamentului European și a Consiliului (5). Statele membre și Comisia recunosc eficiența juridică și admisibilitatea semnăturii electronice utilizate în cadrul SFC2014 ca probă în procedurile judiciare.

Informațiile prelucrate prin intermediul SFC2014 respectă protecția vieții private și a datelor cu caracter personal în cazul persoanelor fizice și confidențialitatea comercială în cazul persoanelor juridice, în conformitate cu Directiva 2002/58/CE a Parlamentului European și a Consiliului (6), cu Directiva 2009/136/CE a Parlamentului European și a Consiliului (7), cu Directiva 1995/46/CE și cu Regulamentul (CE) nr. 45/2001.

Articolul 4

Caracteristicile SFC2014

Pentru a asigura eficiența și eficacitatea schimbului electronic de informații, SFC2014 prezintă următoarele caracteristici:

(a)	formulare interactive sau formulare completate în mod automat de sistem pe baza datelor deja înregistrate în sistem;

(b)	calcule automate, dacă acestea reduc efortul de codificare din partea utilizatorilor;

(c)	controale automate integrate pentru a verifica coerența internă a datelor transmise și coerența acestor date cu normele aplicabile;

(d)	alerte generate de sistem pentru a avertiza utilizatorii SFC2014 că anumite acțiuni pot sau nu pot fi efectuate;

(e)	urmărirea online a stadiului de tratare a informațiilor introduse în sistem;

(f)	disponibilitatea datelor istorice în ceea ce privește toate informațiile introduse pentru un program operațional.

Articolul 5

Transmiterea datelor prin intermediul SFC2014

(1)   SFC2014 poate fi accesat de statele membre și de Comisie fie direct printr-o interfață interactivă pentru utilizatori (de exemplu, o aplicație web), fie printr-o interfață tehnică ce utilizează protocoale prestabilite (de exemplu, servicii internet) și care permite sincronizarea automată și transmiterea datelor între sistemele informatice ale statelor membre și SFC2014.

(2)   Data transmiterii electronice a informațiilor de către statul membru Comisiei și invers se consideră a fi data depunerii documentului în cauză.

(3)   În eventualitatea unui caz de forță majoră, a funcționării defectuoase a SFC2014 sau a întreruperii legăturii cu SFC2014 pentru o perioadă care depășește o zi lucrătoare în ultima săptămână înainte de termenul-limită obligatoriu pentru transmiterea de informații sau în perioada 23-31 decembrie ori cinci zile lucrătoare în alte perioade, schimbul de informații între statul membru și Comisie poate avea loc pe suport de hârtie utilizând modelele, formatele și formularele menționate la articolul 2 alineatul (1) din prezentul regulament.

Atunci când sistemul de schimb electronic funcționează din nou în mod corespunzător, când este restabilită legătura cu sistemul respectiv sau când situația de forță majoră încetează, partea în cauză introduce fără întârziere în SFC2014 informațiile deja transmise pe suport de hârtie.

(4)   În cazurile menționate la alineatul (3), data poștei este considerată data depunerii documentului în cauză.

Articolul 6

Securitatea datelor transmise prin SFC2014

(1)   Comisia instituie o politică de securitate a tehnologiei informației (denumită în continuare „politica de securitate informatică a SFC”) pentru SFC2014, aplicabilă personalului care utilizează SFC2014, în conformitate cu normele relevante ale Uniunii, în special cu Decizia C(2006) 3602 a Comisiei (8) și cu normele sale de aplicare. Comisia desemnează una sau mai multe persoane responsabile cu definirea, menținerea și asigurarea aplicării corecte a politicii de securitate în cazul SFC2014.

(2)   Statele membre și instituțiile europene, altele decât Comisia, care au primit drepturi de acces la SFC2014, respectă clauzele și condițiile de securitate informatică publicate pe portalul SFC2014, precum și măsurile care sunt puse în aplicare în cadrul SFC2014 de către Comisie pentru a securiza transmiterea datelor, în special în ceea ce privește utilizarea interfeței tehnice menționate la articolul 5 alineatul (1) din prezentul regulament.

(3)   Statele membre și Comisia pun în aplicare și asigură eficacitatea măsurilor de securitate adoptate pentru a proteja datele care sunt stocate și transmise prin intermediul SFC2014.

(4)   Statele membre adoptă politici de securitate informatică la nivel național, regional sau local privind accesul la SFC2014 și introducerea automată de date în acest sistem, asigurând un set minim de cerințe în materie de securitate. Aceste politici de securitate informatică la nivel național, regional sau local pot face referire la alte documente de securitate. Fiecare stat membru se asigură că aceste politici de securitate informatică se aplică tuturor autorităților care utilizează SFC2014.

(5)   Aceste politici de securitate informatică la nivel național, regional sau local se referă la:

(a)	aspectele de securitate informatică a activității desfășurate de persoana sau persoanele responsabile de gestionarea drepturilor de acces menționate la articolul 3 alineatul (3) din prezentul regulament, în cazul unei utilizări directe;

(b)

în cazul sistemelor informatice naționale, regionale sau locale conectate la SFC2014 printr-o interfață tehnică menționată la articolul 5 alineatul (1) din prezentul regulament, măsurile de securitate aplicabile sistemelor respective, care trebuie să poată fi aliniate cerințelor de securitate aplicabile SFC2014.

În sensul primului paragraf litera (b), trebuie să fie acoperite următoarele aspecte, după caz:

(a)	securitatea fizică;

(b)	controlul suporturilor de date și al accesului;

(c)	controlul stocării;

(d)	controlul accesului și al parolelor;

(e)	monitorizarea;

(f)	interconectarea cu SFC2014;

(g)	infrastructura de comunicații;

(h)	gestionarea resurselor umane înainte de angajare, pe durata contractului de muncă și după încetarea acestuia;

(i)	gestionarea incidentelor.

(6)   Aceste politici de securitate informatică la nivel național, regional sau local se bazează pe o evaluare a riscului, iar măsurile descrise sunt proporționale cu riscurile identificate.

(7)   Documentele care definesc politicile de securitate informatică la nivel național, regional sau local sunt puse la dispoziția Comisiei la cerere.

(8)   Statele membre desemnează la nivel național una sau mai multe persoane responsabile cu menținerea și asigurarea aplicării politicilor de securitate informatică la nivel național, regional sau local. Persoana sau persoanele respective servesc drept punct de contact cu persoana sau persoanele desemnate de Comisie și menționate la articolul 6 alineatul (1) din prezentul regulament.

(9)   Atât politica de securitate informatică a SFC, cât și politicile de securitate informatică relevante la nivel național, regional și local sunt actualizate pentru a ține seama de schimbările tehnologice, de identificarea unor noi amenințări sau de alte evoluții relevante. În orice caz, ele trebuie să fie revizuite anual, pentru a se asigura faptul că oferă în continuare un răspuns adecvat.

CAPITOLUL II

DISPOZIȚIE FINALĂ

Articolul 7

Prezentul regulament intră în vigoare în ziua următoare datei publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

---

(1)  JO L 72, 12.3.2014, p. 1.

(2)  Directiva 95/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 24 octombrie 1995 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și libera circulație a acestor date (JO L 281, 23.11.1995, p. 31).

(3)  Regulamentul (CE) nr. 45/2001 al Parlamentului European și al Consiliului din 18 decembrie 2000 privind protecția persoanelor fizice cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal de către instituțiile și organele comunitare și privind libera circulație a acestor date (JO L 8, 12.1.2001, p. 1).

(4)  Regulamentul (UE, Euratom) nr. 966/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 octombrie 2012 privind normele financiare aplicabile bugetului general al Uniunii și de abrogare a Regulamentului (CE, Euratom) nr. 1605/2002 al Consiliului (JO L 298, 26.10.2012, p. 1).

(5)  Directiva 1999/93/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 decembrie 1999 privind un cadru comunitar pentru semnăturile electronice (JO L 13, 19.1.2000, p. 12).

(6)  Directiva 2002/58/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 12 iulie 2002 privind prelucrarea datelor personale și protejarea confidențialității în sectorul comunicațiilor publice (Directiva asupra confidențialității și comunicațiilor electronice) (JO L 201, 31.7.2002, p. 37).

(7)  Directiva 2009/136/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 25 noiembrie 2009 de modificare a Directivei 2002/22/CE privind serviciul universal și drepturile utilizatorilor cu privire la rețelele și serviciile de comunicații electronice, a Directivei 2002/58/CE privind prelucrarea datelor personale și protejarea confidențialității în sectorul comunicațiilor publice și a Regulamentului (CE) nr. 2006/2004 privind cooperarea dintre autoritățile naționale însărcinate să asigure aplicarea legislației în materie de protecție a consumatorului (JO L 337, 18.12.2009, p. 11).

(8)  Decizia C(2006) 3602 a Comisiei din 16 august 2006 privind securitatea sistemelor informatice utilizate de Comisia Europeană.

---

7.5.2014

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 134/37

---

REGULAMENTUL DE PUNERE ÎN APLICARE (UE) NR. 464/2014 AL COMISIEI

din 6 mai 2014

de derogare de la Regulamentul (CE) nr. 1967/2006 al Consiliului în ceea ce privește distanța minimă față de coastă și adâncimea minimă a mării pentru năvoadele de navă utilizate pentru pescuitul uvei (Gymnammodytes cicerelus și G. semisquamatus) și al guvizilor (Alphia minuta și Crystalogobius linearis) în anumite ape teritoriale ale Spaniei (Catalonia)

COMISIA EUROPEANĂ,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1967/2006 al Consiliului din 21 decembrie 2006 privind măsurile de gestionare pentru exploatarea durabilă a resurselor halieutice în Marea Mediterană, de modificare a Regulamentului (CEE) nr. 2847/93 și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1626/94 (1), în special articolul 13 alineatul (5),

întrucât:

(1)	Articolul 13 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1967/2006 interzice utilizarea uneltelor de pescuit tractate în raza a 3 mile marine de coastă sau în cadrul izobatei de 50 m, în cazul în care această adâncime este atinsă la o distanță mai mică față de coastă.

(2)	La cererea unui stat membru, Comisia poate să acorde o derogare de la interdicția stipulată la articolul 13 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1967/2006, sub rezerva îndeplinirii anumitor condiții prevăzute la articolul 13 alineatele (5) și (9).

(3)

La 17 octombrie 2013, Comisia a primit din partea Spaniei o cerere de derogare de la articolul 13 alineatul (1) din respectivul regulament cu privire la utilizarea năvoadelor de navă utilizate pentru pescuitul uvei (Gymnammodytes cicerelus și G. semisquamatus) și al guvizilor (Alphia minuta și Crystalogobius linearis) în apele sale teritoriale din regiunea Catalonia.

(4)	Spania a furnizat justificări științifice și tehnice actualizate pentru derogare.

(5)	Comitetul științific, tehnic și economic pentru pescuit (CSTEP) a evaluat derogarea solicitată de Spania și proiectul de plan de gestionare aferent în cadrul sesiunii sale plenare desfășurate în perioada 4-8 noiembrie 2013.

(6)	Derogarea solicitată de Spania respectă condițiile prevăzute la articolul 13 alineatele (5) și (9) din Regulamentul (CE) nr. 1967/2006.

(7)	Există anumite constrângeri geografice specifice, având în vedere atât dimensiunea redusă a platformei continentale, cât și distribuția spațială a speciilor vizate care limitează zonele de pescuit.

(8)

Pescuitul nu are un impact semnificativ asupra mediului marin și este foarte selectiv, întrucât năvoadele sunt remorcate în coloana de apă și nu intră în contact cu fundul mării, deoarece colectarea de material de pe fundul mării ar putea duce la o deteriorare a speciilor țintă și ar putea face aproape imposibilă selectarea speciilor pescuite din cauza dimensiunilor lor foarte mici.

(9)	Derogarea solicitată de Spania privește un număr limitat de numai 26 de nave.

(10)	Activitățile de pescuit nu pot fi efectuate cu alte unelte, întrucât nu există alte unelte de pescuit reglementate care, datorită structurii lor, caracteristicilor lor tehnice și tipului de plasă utilizat, să poată captura speciile țintă.

(11)	Planul de gestionare garantează că efortul de pescuit nu va crește în viitor, deoarece se vor elibera autorizații de pescuit numai celor 26 de nave specificate, care implică un efort total de 1 106,35 kW și sunt deja autorizate de Spania.

(12)

Cererea se referă la navele înregistrate la recensământul maritim gestionat de comunitatea autonomă Catalonia, care practică pescuitul de mai mult de cinci ani și care își desfășoară activitatea conform unui plan de gestionare adoptat de Spania la 27 martie 2014 (2) în conformitate cu articolul 19 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1967/2006.

(13)	Navele respective sunt incluse într-o listă comunicată Comisiei în conformitate cu cerințele stipulate la articolul 13 alineatul (9) din Regulamentul (CE) nr. 1967/2006.

(14)	Activitățile de pescuit în cauză îndeplinesc cerințele stipulate la articolul 4 din Regulamentul (CE) nr. 1967/2006, întrucât planul de gestionare interzice în mod explicit pescuitul deasupra habitatelor protejate.

(15)	Cerințele stipulate la articolul 8 alineatul (1) litera (h) din Regulamentul (CE) nr. 1967/2006 nu se aplică, deoarece se referă la traulere.

(16)

În ceea ce privește cerința de a se conforma cu articolul 9 alineatul (3), care stabilește dimensiunea minimă a ochiurilor de plasă, Comisia observă că, întrucât activitățile de pescuit în cauză sunt foarte selective, au un impact neglijabil asupra mediului marin și nu se efectuează deasupra habitatelor protejate, în conformitate cu articolul 9 alineatul (7) din Regulamentul (CE) nr. 1967/2006, Spania a autorizat o derogare de la aceste dispoziții în planul său de gestionare.

(17)	Activitățile de pescuit în cauză îndeplinesc cerințele de înregistrare prevăzute la articolul 14 din Regulamentul (CE) nr. 1224/2009 al Consiliului (3).

(18)	Activitățile de pescuit în cauză nu interferează cu activitățile navelor care utilizează unelte altele decât traule, năvoade sau plase remorcate similare.

(19)	Activitatea năvoadelor de navă este reglementată în planul de gestionare adoptat de Spania pentru a se asigura că acele capturi din speciile menționate în anexa III sunt minime.

(20)	Năvoadele de navă nu vizează cefalopodele.

(21)	Planul de gestionare adoptat de Spania include măsuri pentru monitorizarea activităților de pescuit, astfel cum se prevede la articolul 13 alineatul (9) al treilea paragraf din Regulamentul (CE) nr. 1967/2006.

(22)	Prin urmare, derogarea solicitată ar trebui să fie acordată.

(23)	Spania ar trebui să raporteze Comisiei la timp și în conformitate cu planul de monitorizare prevăzut în cadrul planului de gestionare al Spaniei.

(24)	Ar trebui introdusă o limitare a duratei derogării, pentru a permite măsuri corective de gestionare prompte, în cazul în care raportul prezentat Comisiei arată o stare de conservare nesatisfăcătoare a stocului exploatat.

(25)	Măsurile prevăzute în prezentul regulament sunt conforme cu avizul Comitetului pentru pescuit și acvacultură,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

Derogare

Articolul 13 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1967/2006 nu se aplică în apele teritoriale ale Spaniei adiacente coastelor regiunii catalane pentru pescuitul uvei (Gymnammodytes cicerelus și G. semisquamatus) și guvizilor (Aphia minuta și Crystalogobius linearis) cu năvoade de navă folosite de nave care:

(a)	sunt înregistrate în recensământul maritim gestionat de comunitatea autonomă Catalonia;

(b)	fac dovada că practică pescuitul de mai mult de cinci ani; precum și

(c)	dețin o autorizație de pescuit și operează conform planului de gestionare adoptat de Spania în conformitate cu articolul 19 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1967/2006.

Articolul 2

Planul de monitorizare și raportarea

Spania comunică Comisiei, în termen de trei ani de la intrarea în vigoare a prezentului regulament, un raport elaborat în conformitate cu planul de monitorizare stabilit în planul de gestionare menționat la articolul 1 litera (c).

Articolul 3

Intrare în vigoare și perioada de aplicare

Prezentul regulament intră în vigoare în ziua următoare datei publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Se aplică până la 8 mai 2017.

---

(1)  JO L 409, 30.12.2006, p. 11.

(2)  Diari Oficial de la Generalitat de Catalunya nr. 6591, 27.3.2014, p. 1.

(3)  Regulamentul (CE) nr. 1224/2009 al Consiliului din 20 noiembrie 2009 de stabilire a unui sistem comunitar de control pentru asigurarea respectării normelor politicii comune în domeniul pescuitului, de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 847/96, (CE) nr. 2371/2002, (CE) nr. 811/2004, (CE) nr. 768/2005, (CE) nr. 2115/2005, (CE) nr. 2166/2005, (CE) nr. 388/2006, (CE) nr. 509/2007, (CE) nr. 676/2007, (CE) nr. 1098/2007, (CE) nr. 1300/2008, (CE) nr. 1342/2008 și de abrogare a Regulamentelor (CEE) nr. 2847/93, (CE) nr. 1627/94 și (CE) nr. 1966/2006 (JO L 343, 22.12.2009, p. 1).

---

7.5.2014

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 134/40

---

REGULAMENTUL DE PUNERE ÎN APLICARE (UE) NR. 465/2014 AL COMISIEI

din 6 mai 2014

de stabilire a valorilor forfetare de import pentru fixarea prețului de intrare pentru anumite fructe și legume

COMISIA EUROPEANĂ,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1234/2007 al Consiliului din 22 octombrie 2007 de instituire a unei organizări comune a piețelor agricole și privind dispoziții specifice referitoare la anumite produse agricole („Regulamentul unic OCP”) (1),

având în vedere Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 543/2011 al Comisiei din 7 iunie 2011 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1234/2007 al Consiliului în sectorul fructelor și legumelor și în sectorul fructelor și legumelor procesate (2), în special articolul 136 alineatul (1),

întrucât:

(1)

Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 543/2011 prevede, ca urmare a rezultatelor negocierilor comerciale multilaterale din cadrul Rundei Uruguay, criteriile pentru stabilirea de către Comisie a valorilor forfetare de import din țări terțe pentru produsele și perioadele menționate în partea A din anexa XVI la regulamentul respectiv.

(2)

Valoarea forfetară de import se calculează în fiecare zi lucrătoare, în conformitate cu articolul 136 alineatul (1) din Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 543/2011, ținând seama de datele zilnice variabile. Prin urmare, prezentul regulament trebuie să intre în vigoare la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

Valorile forfetare de import prevăzute la articolul 136 din Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 543/2011 sunt stabilite în anexa la prezentul regulament.

Articolul 2

Prezentul regulament intră în vigoare la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

---

(1)  JO L 299, 16.11.2007, p. 1.

(2)  JO L 157, 15.6.2011, p. 1.

---

---

7.5.2014

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 134/42

---

DECIZIA PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI A CONSILIULUI

din 16 aprilie 2014

privind mobilizarea Fondului european de ajustare la globalizare, în conformitate cu punctul 13 din Acordul interinstituțional din 2 decembrie 2013 între Parlamentul European, Consiliu și Comisie privind disciplina bugetară, cooperarea în chestiuni bugetare și buna gestiune financiară (cererea EGF/2012/004 ES/Grupo Santana, prezentată de Spania)

(2014/253/UE)

PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1927/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 20 decembrie 2006 privind crearea Fondului european de ajustare la globalizare (1), în special articolul 12 alineatul (3),

având în vedere Regulamentul (UE) nr. 1309/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 privind Fondul european de ajustare la globalizare (2014-2020) și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1927/2006 (2), în special articolul 23 al doilea paragraf,

având în vedere Regulamentul (UE, Euratom) nr. 1311/2013 al Consiliului din 2 decembrie 2013 de stabilire a cadrului financiar multianual pentru perioada 2014-2020 (3), în special articolul 12,

având în vedere Acordul interinstituțional din 2 decembrie 2013 între Parlamentul European, Consiliu și Comisie privind disciplina bugetară, cooperarea în chestiuni bugetare și buna gestiune financiară (4), în special punctul 13,

având în vedere propunerea Comisiei Europene,

întrucât:

(1)

Fondul european de ajustare la globalizare (FEG) a fost creat pentru a oferi sprijin suplimentar lucrătorilor concediați ca urmare a schimbărilor structurale majore intervenite în practicile comerciale mondiale, generate de globalizare, și pentru a-i ajuta să se reintegreze pe piața forței de muncă.

(2)	FEG nu depășește o sumă anuală maximă de 150 de milioane EUR (la prețurile din 2011), după cum se prevede la articolul 12 din Regulamentul (UE, Euratom) nr. 1311/2013.

(3)

Spania a prezentat la 16 mai 2012 o cerere de mobilizare a FEG, referitoare la concedierile efectuate de Grupo Santana și de 15 furnizori și producători din aval, pe care a completat-o cu informații suplimentare până la 28 noiembrie 2013. Această cerere îndeplinește condițiile pentru stabilirea contribuțiilor financiare, astfel cum sunt prevăzute la articolul 10 din Regulamentul (CE) nr. 1927/2006. Prin urmare, Comisia propune mobilizarea sumei de 1 964 407 EUR.

(4)	În pofida faptului că Regulamentul (CE) nr. 1927/2006 se abrogă, acesta continuă să se aplice cererilor prezentate până la 31 decembrie 2013 în temeiul articolului 23 al doilea paragraf din Regulamentul (UE) nr. 1309/2013.

(5)	Prin urmare, ar trebui mobilizat FEG pentru a oferi o contribuție financiară ca răspuns la cererea prezentată de Spania,

ADOPTĂ PREZENTA DECIZIE:

Articolul 1

În cadrul bugetului general al Uniunii Europene pentru exercițiul financiar 2014, se mobilizează Fondul european de ajustare la globalizare pentru alocarea sumei de 1 964 407 EUR, sub formă de credite de angajament și credite de plată.

Articolul 2

Prezenta decizie se publică în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

---

(1)  JO L 406, 30.12.2006, p. 1.

(2)  JO L 347, 20.12.2013, p. 855.

(3)  JO L 347, 20.12.2013, p. 884.

(4)  JO C 373, 20.12.2013, p. 1.

---

7.5.2014

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 134/44

---

DECIZIA PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI A CONSILIULUI

din 16 aprilie 2014

privind mobilizarea Fondului european de ajustare la globalizare, în conformitate cu punctul 13 din Acordul interinstituțional din 2 decembrie 2013 dintre Parlamentul European, Consiliu și Comisie privind disciplina bugetară, cooperarea în chestiuni bugetare și buna gestiune financiară (cererea EGF/2012/007 IT/VDC Technologies, prezentată de Italia)

(2014/254/UE)

PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1927/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 20 decembrie 2006 privind crearea Fondului european de ajustare la globalizare (1), în special articolul 12 alineatul (3),

având în vedere Regulamentul (UE) nr. 1309/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 privind Fondul european de ajustare la globalizare (2014-2020) și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1927/2006 (2), în special articolul 23 al doilea paragraf,

având în vedere Regulamentul (UE, Euratom) nr. 1311/2013 al Consiliului din 2 decembrie 2013 de stabilire a cadrului financiar multianual pentru perioada 2014-2020 (3), în special articolul 12,

având în vedere Acordul interinstituțional din 2 decembrie 2013 dintre Parlamentul European, Consiliu și Comisie privind disciplina bugetară, cooperarea în chestiuni bugetare și buna gestiune financiară (4), în special punctul 13,

având în vedere propunerea Comisiei Europene,

întrucât:

(1)

Fondul european de ajustare la globalizare (FEG) a fost creat pentru a oferi sprijin suplimentar lucrătorilor concediați ca urmare a schimbărilor structurale majore intervenite în practicile comerciale mondiale, generate de globalizare, și pentru a-i ajuta să se reintegreze pe piața forței de muncă.

(2)	FEG nu depășește o sumă anuală maximă de 150 milioane EUR (la prețurile din 2011), după cum se prevede la articolul 12 din Regulamentul (UE, Euratom) nr. 1311/2013 al Consiliului.

(3)

Italia a prezentat la 31 august 2012 o cerere de mobilizare a FEG, referitoare la concedierile de la întreprinderea VDC Technologies SpA și de la un furnizor, pe care a completat-o cu informații suplimentare până la 6 septembrie 2013. Această cerere îndeplinește condițiile pentru stabilirea contribuțiilor financiare, astfel cum sunt prevăzute la articolul 10 din Regulamentul (CE) nr. 1927/2006. Prin urmare, Comisia propune mobilizarea sumei de 3 010 985 EUR.

(4)	În pofida faptului că Regulamentul (CE) nr. 1927/2006 se abrogă, acesta continuă să se aplice cererilor prezentate până la 31 decembrie 2013 în temeiul articolului 23 al doilea paragraf din Regulamentul (UE) nr. 1309/2013.

(5)	Prin urmare, ar trebui mobilizat FEG pentru a oferi o contribuție financiară ca răspuns la cererea prezentată de Italia,

ADOPTĂ PREZENTA DECIZIE:

Articolul 1

În cadrul bugetului general al Uniunii Europene pentru exercițiul financiar 2014, se mobilizează Fondul european de ajustare la globalizare pentru alocarea sumei de 3 010 985 EUR, sub formă de credite de angajament și credite de plată.

Articolul 2

Prezenta decizie se publică în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

---

(1)  JO L 406, 30.12.2006, p. 1.

(2)  JO L 347, 20.12.2013, p. 855.

(3)  JO L 347, 20.12.2013, p. 884.

(4)  JO C 373, 20.12.2013, p. 1.

---

7.5.2014

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 134/46

---

DECIZIA DE PUNERE ÎN APLICARE A COMISIEI

din 29 aprilie 2014

de stabilire a programului de lucru pentru Codul vamal al Uniunii

(2014/255/UE)

COMISIA EUROPEANĂ,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

având în vedere Regulamentul (UE) nr. 952/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 9 octombrie 2013 de stabilire a Codului vamal al Uniunii (1), în special articolul 281,

întrucât:

(1)

Articolul 280 din Regulamentul (UE) nr. 952/2013 de stabilire a Codului vamal al Uniunii (denumit în continuare „codul”) prevede obligația Comisiei de a elabora un program de lucru referitor la dezvoltarea și desfășurarea sistemelor electronice. Programul de lucru este important îndeosebi pentru stabilirea măsurilor tranzitorii legate de sistemele electronice și a calendarului pentru cazurile în care sistemele nu sunt încă operaționale până la data aplicării codului, și anume 1 mai 2016.

(2)

Codul prevede că toate schimburile de informații între autoritățile vamale și între operatorii economici și autoritățile vamale și stocarea acestor informații trebuie să se realizeze prin utilizarea tehnicilor electronice de prelucrare a datelor și că sistemele informatice și de comunicații trebuie să ofere operatorilor economici aceleași facilități în toate statele membre. Pentru a asigura aplicarea corectă a codului, programul de lucru ar trebui așadar să prevadă un plan amplu pentru implementarea sistemelor electronice.

(3)

În consecință, programul de lucru ar trebui să includă o listă a sistemelor electronice care trebuie dezvoltate de statele membre și Comisie în strânsă cooperare, pentru ca acest cod să poată fi aplicat în practică. Această listă se bazează pe documentul de planificare existent, referitor la toate proiectele vamale legate de tehnologia informației, numit „planul strategic multianual” (PSM), care este întocmit în conformitate cu Decizia nr. 70/2008/CE a Parlamentului European și a Consiliului (2), în special în conformitate cu articolul 4 și articolul 8 alineatul (2). Sistemele electronice menționate în programul de lucru ar trebui să facă obiectul aceleiași abordări a managementului de proiect și să fie pregătite și dezvoltate așa cum se prevede în planul strategic multianual.

(4)

Programul de lucru ar trebui să definească și să descrie sistemele electronice, dar și temeiul juridic corespunzător, etapele-cheie și datele avute în vedere pentru începerea operațiunilor. Aceste date ar trebui să fie denumite „date-țintă de începere a desfășurării”. Data desfășurării sistemelor electronice ar trebui să constituie data-țintă a încheierii perioadei de tranziție.

(5)

Sistemele electronice menționate în programul de lucru ar trebui să fie selectate având în vedere impactul lor preconizat în ceea ce privește prioritățile definite în cod. Una dintre principalele priorități în acest sens este de a oferi operatorilor economici o gamă largă de servicii vamale electronice pe întregul teritoriu vamal al Uniunii. În plus, sistemele electronice ar trebui să aibă drept scop creșterea eficienței, a eficacității și a gradului de armonizare a proceselor vamale din întreaga Uniune. Ordinea și calendarul desfășurării sistemelor incluse în programul de lucru ar trebui să se bazeze pe considerente practice și de management de proiect, precum repartizarea eforturilor și a resurselor, interconectarea proiectelor, condițiile prealabile specifice fiecărui sistem și maturitatea proiectului. Ca atare, programul de lucru are scopul de a planifica și de a gestiona dezvoltarea sistemelor electronice într-un mod corespunzător și etapizat.

(6)

Dat fiind că sistemele electronice menționate la articolul 16 alineatul (1) din cod trebuie dezvoltate, desfășurate și menținute de statele membre, în cooperare cu Comisia, Comisia și statele membre ar trebui să colaboreze pentru a se asigura că pregătirea și implementarea sistemelor electronice sunt gestionate în conformitate cu programul de lucru și că sunt luate măsurile adecvate pentru a planifica, a proiecta, a dezvolta și a desfășura sistemele identificate în mod coordonat și în timp util.

(7)	Pentru a asigura sincronizarea programului de lucru cu PSM, programul de lucru ar trebui să fie actualizat în același timp cu PSM.

(8)	Măsurile prevăzute în prezenta decizie sunt conforme cu avizul Comitetului Codului vamal,

ADOPTĂ PREZENTA DECIZIE:

Articolul 1

Obiect

Prezenta decizie prevede programul de lucru, în conformitate cu articolul 280 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 952/2013 de stabilire a Codului vamal al Uniunii (denumit în continuare „codul”).

Programul de lucru este anexat la prezenta decizie.

Articolul 2

Implementare

(1)   Comisia și statele membre iau măsurile necesare pentru a coopera și pentru a implementa programul de lucru.

(2)   Proiectele prevăzute în programul de lucru și pregătirea și implementarea sistemelor electronice aferente sunt gestionate într-un mod coerent cu programul de lucru.

(3)   Comisia se angajează să caute o înțelegere comună și un acord cu statele membre privind sfera de aplicare a proiectelor, proiectarea, cerințele și arhitectura sistemelor electronice pentru a iniția proiectele din cadrul programului de lucru. Dacă este cazul, Comisia consultă operatorii economici și ia în considerare punctele de vedere ale acestora.

Articolul 3

Actualizări

(1)   Programul de lucru face obiectul unor actualizări periodice pentru a se asigura alinierea și ajustarea acestuia în funcție de cele mai recente evoluții în aplicarea codului și pentru a lua în considerare progresele reale realizate pentru pregătirea și dezvoltarea sistemelor electronice, în special în ceea ce privește disponibilitatea unor specificații agreate în comun și intrarea în funcțiune a sistemelor electronice.

(2)   Pentru a asigura sincronizarea programului de lucru cu planul strategic multianual (PSM), programul de lucru se actualizează cel puțin o dată pe an.

Prezenta decizie intră în vigoare în ziua următoare datei publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

---

(1)  JO L 269, 10.10.2013, p. 1.

(2)  Decizia nr. 70/2008/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 15 ianuarie 2008 privind crearea unui mediu informatizat pentru vamă și comerț (JO L 23, 26.1.2008, p. 21).

---

---