30.4.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 128/1

(1)

Libera circulație a persoanelor este una dintre libertățile fundamentale ale Uniunii. Articolul 46 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE) prevede că Parlamentul European și Consiliul, hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară și după consultarea Comitetului Economic și Social European, adoptă prin directive măsurile necesare în vederea realizării liberei circulații a lucrătorilor, astfel cum este aceasta prevăzută la articolul 45 din TFUE. Articolul 45 din TFUE prevede că libera circulație a lucrătorilor implică, printre altele, dreptul de a accepta oferte de încadrare în muncă și de a circula liber în acest scop pe teritoriul statelor membre. Prezenta directivă urmărește promovarea mobilității lucrătorilor prin reducerea obstacolelor în calea mobilității respective create de anumite norme referitoare la regimurile de pensie suplimentară legate de existența unui raport de muncă.

(2)

Protecția socială a lucrătorilor în ceea ce privește pensiile este garantată de regimurile legale de securitate socială, împreună cu regimurile de pensie suplimentară legate de existența contractului de muncă, care devin din ce în ce mai răspândite în statele membre.

(3)

Parlamentul European și Consiliul au puteri discreționare largi în ceea ce privește alegerea celor mai potrivite măsuri în vederea realizării obiectivului de la articolul 46 din TFUE. Sistemul de coordonare menționat în Regulamentul (CEE) nr. 1408/71 al Consiliului (3) și în Regulamentul (CE) nr. 883/2004 al Parlamentului European și al Consiliului (4) și, în special, normele care se aplică cumulării nu se referă la regimurile de pensie suplimentară, cu excepția regimurilor definite ca legislație în regulamentele respective, sau care au făcut subiectul unei declarații în acest sens de către un stat membru în temeiul regulamentelor respective.

(4)

Directiva 98/49/CE a Consiliului (5) reprezintă o măsură inițială specifică menită să îmbunătățească exercitarea dreptului la libera circulație a lucrătorilor în ceea ce privește regimurile de pensie suplimentară.

(5)

Obiectivul prezentei directive este facilitarea mobilității lucrătorilor între statele membre prin îmbunătățirea dobândirii și a păstrării drepturilor la pensie suplimentară ale membrilor regimurilor de pensie suplimentară respective.

(6)

Prezenta directivă nu se aplică dobândirii și păstrării drepturilor la pensie suplimentară ale lucrătorilor care se deplasează în interiorul unui singur stat membru. Statele membre pot lua în considerare folosirea competențelor lor naționale în vederea extinderii normelor aplicabile în temeiul prezentei directive membrilor regimului care își schimbă locul de muncă în interiorul unui singur stat membru.

(7)

Un stat membru poate solicita lucrătorilor care își încetează activitatea și se deplasează într-un alt stat membru să informeze în mod corespunzător regimurile de pensie suplimentară la care sunt afiliați.

(8)

Ar trebui să se țină seama de caracteristicile și de natura particulară a regimurilor de pensie suplimentară, precum și de diferențele dintre acestea, atât în cadrul statelor membre, cât și de la un stat membru la altul. Introducerea unor noi regimuri, viabilitatea regimurilor existente, precum și așteptările și drepturile actualilor membri ai regimurilor de pensie ar trebui să fie protejate în mod corespunzător. Prezenta directivă ar trebui să acorde o importanță deosebită rolului partenerilor sociali în procesul de elaborare și punere în aplicare a regimurilor de pensie suplimentară.

(9)

Prezenta directivă nu pune în discuție dreptul statelor membre de a își organiza propriile sisteme de pensii. Statelor membre le revine întreaga responsabilitate de organizare a acestor sisteme și nu sunt obligate să adopte legislație referitoare la constituirea unor regimuri de pensie suplimentară în cadrul transpunerii prezentei directive în dreptul intern.

(10)

Prezenta directivă nu limitează autonomia partenerilor sociali în cazurile în care aceștia sunt responsabili de înființarea și gestionarea regimurilor de pensii, cu condiția ca aceștia să poată asigura rezultatele prevăzute de prezenta directivă.

(11)

Prezenta directivă ar trebui să se aplice tuturor regimurilor de pensie suplimentară constituite în conformitate cu dreptul intern și practica națională, care asigură pensii suplimentare lucrătorilor, cum ar fi contractele de asigurare de grup sau regimurile de tip redistributiv convenite de către una sau mai multe ramuri sau sectoare, regimuri finanțate prin capitalizare sau promisiuni de pensii sprijinite prin înscrierea unor provizioane, sau orice alt aranjament colectiv sau similar.

(12)

Prezenta directivă nu ar trebui să se aplice regimurilor de pensie suplimentară sau, după caz, subsecțiunilor acestor regimuri, care au fost închise având drept consecință imposibilitatea acceptării de noi membri, deoarece introducerea unor noi norme ar putea reprezenta o sarcină nejustificată pentru regimurile respective.

(13)

Prezenta directivă ar trebui să nu aducă atingere acordurilor de garanție în caz de insolvabilitate sau celor de compensare care nu fac parte din regimurile de pensie suplimentară legate de existența unui raport de muncă și al căror obiectiv este protejarea drepturilor la pensie ale lucrătorilor în caz de insolvabilitate a întreprinderii sau a regimului de pensie. De asemenea, prezenta directivă nu ar trebui să aducă atingere fondurilor naționale de rezervă de pensii.

(14)

Prezenta directivă ar trebui să se aplice numai în cazul regimurilor de pensie suplimentară în cadrul cărora dreptul la pensie există în virtutea unui raport de muncă și este legat de atingerea vârstei de pensionare sau de îndeplinirea altor cerințe, în conformitate cu prevederile regimului respectiv sau ale legislației naționale. Prezenta directivă nu se aplică sistemelor de pensie individuală, altele decât cele încheiate în baza unui raport de muncă. În cazul în care există indemnizații de invaliditate sau de urmaș atașate unor regimuri de pensie suplimentară, dreptul la aceste indemnizații poate fi reglementat de norme speciale. Prezenta directivă nu afectează dreptul intern existent și normele privind regimurile de pensie suplimentară care privesc asemenea norme speciale.

(15)

Plățile unice care nu au legătură cu contribuțiile vărsate pentru constituirea pensiei suplimentare, care sunt făcute direct sau indirect la încetarea unui raport de muncă și care sunt finanțate exclusiv de angajator, nu ar trebui să fie considerate drept pensie suplimentară în sensul prezentei directive.

(16)

Întrucât constituirea de pensie suplimentară devine din ce în ce mai importantă în numeroase state membre ca un mijloc de asigurare a condițiilor de trai pentru persoanele în vârstă, condițiile de dobândire și păstrare a drepturilor la pensie ar trebui îmbunătățite pentru a reduce obstacolele în calea liberei circulații a lucrătorilor între statele membre.

(17)

Faptul că în unele regimuri de pensie suplimentară drepturile la pensie pot fi pierdute dacă raportul de muncă al unui lucrător ia sfârșit înainte ca acesta din urmă să încheie o perioadă minimă în calitate de membru (denumită în continuare „perioadă de dobândire a drepturilor la pensie”) sau înainte ca acesta să împlinească vârsta minimă (denumită în continuare „vârsta pentru dobândirea drepturilor la pensie”) poate împiedica lucrătorii care se deplasează între state membre să dobândească drepturi la pensie adecvate. Condiția unei perioade de așteptare îndelungate înainte ca un lucrător să poată deveni membru al unui regim de pensii poate avea un efect similar. Prin urmare, aceste condiții reprezintă obstacole în calea liberei circulații a lucrătorilor. Din contră, cerințele de vârstă minimă pentru calitatea de membru nu constituie un obstacol în calea liberei circulații și, prin urmare, nu sunt abordate de prezenta directivă.

(18)

Condițiile pentru intrare în drepturi nu ar trebui să fie asimilate altor condiții prevăzute pentru dobândirea unui drept la o rentă viageră stabilit în ceea ce privește faza de plată în temeiul dreptului intern sau al normelor anumitor regimuri de pensie suplimentară, în special în regimurile de contribuții definite. De exemplu, o perioadă în calitate de membru activ pe care un membru trebuie să o încheie după ce a dobândit dreptul la o pensie suplimentară pentru a solicita pensia sub forma unei rente viagere sau a unui capital nu constituie o perioadă de dobândire a drepturilor la pensie.

(19)

În cazul în care un raport de muncă încetează înainte ca lucrătorul care își încetează activitatea să fi acumulat drepturi la pensie dobândite, iar regimul de pensie sau angajatorul suportă riscul de investiție, în special în cazul regimurilor de contribuții definite, regimul ar trebui să ramburseze întotdeauna contribuțiile la pensie plătite lucrătorului care își încetează activitatea. În cazul în care raportul de muncă încetează înainte ca lucrătorul care își încetează activitatea să fi acumulat drepturi la pensie dobândite, iar lucrătorul este cel care suportă riscul de investiție, în special în cazul regimurilor de contribuții definite, regimul poate să îi ramburseze lucrătorului care își încetează activitatea valoarea investițiilor rezultate din contribuțiile plătite. Această valoare poate fi inferioară sau superioară contribuțiilor plătite de lucrătorul care își încetează activitatea. În mod alternativ, regimul poate rambursa suma contribuțiilor.

(20)

Lucrătorii care își încetează activitatea ar trebui să aibă dreptul de a își păstra drepturile la pensie dobândite ca drepturi la pensie latente în cadrul regimului de pensie suplimentară în care le-au dobândit. În privința păstrării drepturilor la pensie latente, nivelul protecției poate fi considerat echivalent, în special în contextul unui regim de contribuții definite, atunci când lucrătorii care își încetează activitatea au posibilitatea de a obține transferul valorii drepturilor la pensie dobândite către un regim de pensie suplimentară care îndeplinește dispozițiile prevăzute de prezenta directivă.

(21)

Ar trebui să se ia măsuri în conformitate cu dreptul intern și practica națională, pentru a se asigura păstrarea drepturilor la pensie latente sau a valorii acestora. Valoarea drepturilor respective la momentul în care membrul părăsește regimul ar trebui stabilită în conformitate cu dreptul intern și practica națională. În cazul ajustării valorii drepturilor respective, ar trebui să se aibă în vedere particularitățile regimului, interesele beneficiarilor latenți, interesele celorlalți membri ai regimului care continuă să fie activi și interesele beneficiarilor pensionați.

(22)

Prezenta directivă nu creează obligația de a institui condiții mai avantajoase pentru drepturile la pensie latente decât pentru drepturile membrilor activi ai regimului.

(23)

În cazul în care drepturile la pensie dobândite sau valoarea drepturilor la pensie dobândite de un lucrător care își încetează activitatea nu depășesc un prag aplicabil stabilit de statul membru în cauză, și pentru a se evita o serie de costuri administrative disproporționate rezultate din gestionarea unui număr mare de drepturi la pensie latente cu valoare scăzută, regimurilor de pensii li se poate acorda posibilitatea de a nu păstra drepturile dobândite respective, ci de a plăti lucrătorului care își încetează activitatea o sumă în capital echivalentă cu valoarea drepturilor la pensie dobândite. După caz, valoarea transferului sau plata capitalului ar trebui stabilită în conformitate cu dreptul intern și practica națională. După caz, statele membre ar trebui să stabilească un prag pentru aceste plăți, luând în considerare caracterul adecvat al viitorului venit din pensii al lucrătorilor.

(24)

Prezenta directivă nu prevede transferul drepturilor la pensie dobândite. Totuși, pentru a facilita mobilitatea lucrătorilor între statele membre, acestea ar trebui să se angajeze, în măsura posibilităților și în special la introducerea unor noi regimuri de pensie suplimentară, să îmbunătățească transferabilitatea drepturilor la pensie dobândite.

(25)

Fără a aduce atingere Directivei 2003/41/CE a Parlamentului European și a Consiliului (6), membrii activi ai regimului și beneficiarii latenți care își exercită sau intenționează să își exercite dreptul la libera circulație ar trebui să fie informați în mod corespunzător, la cerere, cu privire la drepturile lor la pensie suplimentară. În cazul în care indemnizațiile de urmaș sunt atașate regimurilor, urmașii beneficiari ar trebui să aibă același drept la informare ca beneficiarii latenți. Statele membre ar trebui să aibă posibilitatea de a stipula ca aceste informații să nu fie furnizate mai des de o dată pe an.

(26)

Având în vedere diversitatea regimurilor de pensie suplimentară, Uniunea ar trebui să se limiteze la stabilirea obiectivelor care urmează să fie atinse în termeni generali, ceea ce înseamnă că o directivă este instrumentul juridic potrivit.

(27)

Deoarece obiectivul prezentei directive, și anume facilitarea exercitării dreptului lucrătorilor la libera circulație între statele membre, nu poate fi realizat în mod satisfăcător de către statele membre, dar, având în vedere amploarea și efectele acestuia, poate fi mai bine realizat la nivelul Uniunii, aceasta poate adopta măsuri în conformitate cu principiul subsidiarității astfel cum este definit la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este definit la articolul menționat, prezenta directivă nu depășește ceea ce este necesar pentru realizarea obiectivului menționat.

(28)

Prezenta directivă stabilește cerințele minime, permițând astfel statelor membre să adopte sau să mențină dispoziții mai favorabile. Punerea în aplicare a prezentei directive nu poate fi folosită pentru a justifica un regres față de situația existentă în fiecare stat membru.

(29)

Comisia ar trebui să întocmească un raport privind aplicarea prezentei directive în termen de șase ani de la intrarea sa în vigoare.

(30)

În conformitate cu dispozițiile naționale de reglementare a organizării regimurilor de pensie suplimentară, statele membre pot acorda partenerilor sociali, la cererea comună a acestora, responsabilitatea de a pune în aplicare prezenta directivă în ceea ce privește prevederile legate de acordurile colective, cu condiția ca statele membre să ia măsurile necesare pentru a se asigura că pot garanta, în orice moment, rezultatele prevăzute de prezenta directivă,

(a)

regimurilor de pensie suplimentară care, la data intrării în vigoare a prezentei directive, nu mai acceptă noi membri activi și rămân închise acestora;

(b)

regimurilor de pensie suplimentară care fac obiectul unor măsuri care prevăd intervenția unui organ administrativ instituit prin legislația națională sau de către o autoritate judiciară, în scopul păstrării sau a restabilirii situației financiare a regimurilor respective, inclusiv procedurilor de lichidare. Această excludere nu se aplică după încheierea intervenției respective;

(c)

regimurilor de garanție în caz de insolvabilitate, regimurilor de compensare și fondurilor naționale de rezervă pentru pensii; și

(d)

plăților unice făcute de un angajator către un angajat la încetarea raportului său de muncă care nu au legătură cu furnizarea de pensii.

(a)

„pensie suplimentară” înseamnă o pensie pentru limită de vârstă prevăzută de regulile regimurilor de pensie suplimentară stabilite în conformitate cu dreptul intern și practica națională;

(b)

„regim de pensie suplimentară” înseamnă orice regim de pensie ocupațională stabilit în conformitate cu dreptul intern și practica națională și legat de existența unui raport de muncă, care are ca scop asigurarea unei pensii suplimentare pentru persoanele angajate;

(c)

„membri activi ai regimului” înseamnă lucrători al căror raport de muncă actual îi îndreptățește sau îi poate îndreptăți, după îndeplinirea condițiilor de dobândire, la o pensie suplimentară în conformitate cu dispozițiile unui regim de pensie suplimentară;

(d)

„perioadă de așteptare” înseamnă perioada de angajare, impusă de dreptul intern, de normele unui regim de pensie suplimentară sau de angajator, înainte ca un lucrător să devină eligibil pentru calitatea de membru al unui regim;

(e)

„perioadă de dobândire a drepturilor la pensie” înseamnă perioada de afiliere activă la un regim, impusă fie de dreptul intern, fie de normele unui regim de pensie suplimentară, pentru a da naștere pretenției la drepturile la pensie suplimentară acumulate;

(f)

„drepturi la pensie dobândite” înseamnă orice pretenție la drepturile la pensie suplimentară acumulate, obținute în urma îndeplinirii cerințelor de dobândire impuse de normele unui regim de pensie suplimentară și, dacă este cazul, în conformitate cu dreptul intern;

(g)

„lucrător care își încetează activitatea” înseamnă un membru activ al regimului al cărui raport de muncă actual încetează din alt motiv decât acela de a deveni eligibil pentru o pensie suplimentară și care se deplasează dintr-un stat membru în altul;

(h)

„beneficiar latent” înseamnă un fost membru activ al regimului, care deține drepturi la pensie dobândite în cadrul unui regim de pensie suplimentară și care nu primește încă pensie suplimentară în cadrul regimului respectiv;

(i)

„drepturi la pensie latente” înseamnă drepturi la pensie dobândite, deținute în cadrul regimului unde au fost dobândite de un beneficiar latent;

(j)

„valoarea drepturilor la pensie latente” înseamnă valoarea de capital a drepturilor la pensie, calculată în conformitate cu dreptul intern și practica națională.

(a)

în cazul în care se aplică o perioadă de dobândire a drepturilor la pensie sau o perioadă de așteptare, sau ambele, perioada combinată totală nu depășește în niciun caz trei ani pentru lucrătorii care își încetează activitatea;

(b)

în cazul în care se stipulează o vârstă minimă pentru dobândirea drepturilor la pensie, această vârstă nu depășește 21 de ani pentru lucrătorii care își încetează activitatea;

(c)

în cazul în care un lucrător care își încetează activitatea nu a obținut încă drepturi la pensie dobândite în momentul încetării contractului de muncă, regimul de pensie suplimentară rambursează contribuțiile vărsate de lucrătorul respectiv sau vărsate în numele acestuia, în conformitate cu dreptul intern sau cu acorduri ori contracte colective, sau, în cazul în care lucrătorul respectiv suportă riscul de investiție, fie suma contribuțiilor vărsate, fie valoarea investițiilor rezultate din aceste contribuții.

(a)

în cazul în care drepturile la pensie în cadrul regimului de pensie suplimentară sunt dobândite ca drept la o sumă nominală, prin asigurarea valorii nominale a drepturilor la pensie latente;

(b)

în cazul în care valoarea drepturilor la pensie acumulate se modifică în timp, prin ajustarea valorii drepturilor la pensie latente prin aplicarea:

sau

(c)

în cazul în care valoarea drepturilor la pensie acumulate este ajustată, de exemplu, în funcție de rata inflației ori nivelul de salarizare, prin ajustarea în consecință a valorii drepturilor la pensie latente, sub rezerva limitei proporționale impuse de dreptul intern sau convenite de partenerii sociali.

(a)

condițiile care reglementează dobândirea de drepturi la pensie suplimentară și urmările aplicării acestor condiții în cazul încetării raportului de muncă;

(b)

valoarea drepturilor la pensie dobândite sau o evaluare a drepturilor la pensie dobândite care a fost efectuată cu maximum 12 luni înainte de data solicitării; și

(c)

condițiile care reglementează viitorul tratament al drepturilor la pensie latente.

(a)

valoarea propriilor drepturi la pensie latente sau o evaluare a drepturilor la pensie latente care a fost efectuată cu maximum 12 luni înainte de data solicitării; și

(b)

condițiile care reglementează tratamentul drepturilor la pensie latente.

30.4.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 128/8

(1)

Libera circulație a lucrătorilor este una dintre libertățile fundamentale ale cetățenilor Uniunii și unul dintre pilonii pieței interne în Uniune consacrat în articolul 45 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE). Punerea sa în aplicare este aprofundată în dreptul Uniunii destinat să garanteze exercitarea deplină a drepturilor conferite cetățenilor Uniunii și membrilor familiilor acestora. Prin „membrii familiei lor” ar trebui să se înțeleagă termenul definit la articolul 2 punctul 2 din Directiva 2004/38/CE a Parlamentului European și a Consiliului (3), care se aplică și membrilor familiilor lucrătorilor frontalieri.

(2)

Libera circulație a lucrătorilor este, de asemenea, un element esențial pentru dezvoltarea unei veritabile piețe a muncii a Uniunii, care să permită lucrătorilor să se deplaseze în zone în care există un deficit al forței de muncă sau mai multe șanse de angajare, să sprijine mai multe persoane să își găsească locuri de muncă mai bine adaptate competențelor lor și să elimine blocajele apărute pe piața muncii.

(3)

Libera circulație a lucrătorilor oferă fiecărui cetățean al Uniunii, indiferent de reședința sa, dreptul de a circula liber în alt stat membru pentru a lucra și/sau a locui acolo în interes profesional. Aceasta îi protejează împotriva discriminării pe motiv de cetățenie în ceea ce privește accesul la muncă, condițiile de muncă și de încadrare în muncă, în special cu privire la remunerare, concediere, impozitare și avantaje sociale, asigurându-le un tratament egal în raport cu resortisanții statului membru respectiv, în temeiul dreptului intern, al practicii naționale și al contractelor colective de muncă de la nivel național. De astfel de drepturi ar trebui să beneficieze, fără discriminare pe motiv de cetățenie sau naționalitate, toți cetățenii Uniunii care își exercită dreptul la libera circulație, inclusiv lucrătorii permanenți, sezonieri și frontalieri. Libera circulație a lucrătorilor nu trebuie confundată cu libera prestare a serviciilor, care include dreptul întreprinderilor de a presta servicii în alt stat membru, pentru care pot detașa temporar propriii lucrători în alt stat membru pentru ca aceștia să desfășoare activitățile necesare pentru prestarea serviciilor în statul membru respectiv.

(4)

În ceea ce privește lucrătorii din Uniune și membrii familiilor lor care își exercită dreptul la libera circulație, articolul 45 din TFUE conferă drepturi substanțiale pentru exercitarea acestei libertăți fundamentale, care sunt detaliate în Regulamentul (UE) nr. 492/2011 al Parlamentului European și al Consiliului (4).

(5)

Cu toate acestea, exercitarea efectivă a libertății de circulație a lucrătorilor este încă o provocare majoră și, de foarte multe ori, lucrătorii din Uniune nu își cunosc drepturile la liberă circulație. Din cauza, printre altele, a poziției lor potențial mai vulnerabile, lucrătorii din Uniune se pot confrunta încă cu restricții sau obstacole nejustificate în calea exercitării dreptului lor la liberă circulație, precum nerecunoașterea calificărilor, discriminare pe motiv de cetățenie și exploatare atunci când se deplasează într-un alt stat membru. Așadar, există o discrepanță între drept și aplicarea sa în practică, discrepanță care ar trebui abordată.

(6)

În iulie 2010, în comunicarea sa intitulată „Reafirmarea liberei circulații a lucrătorilor: drepturi și evoluții majore”, Comisia a subliniat că ar studia modalitățile de abordare a noilor nevoi și provocări, în special având în vedere noile modele de mobilitate cu care se confruntă lucrătorii din Uniune și membrii familiilor lor. De asemenea, Comisia a afirmat că, în contextul noii strategii pentru piața internă, va examina modalitățile de promovare și de îmbunătățire a mecanismelor de punere în aplicare efectivă a principiului egalității de tratament pentru lucrătorii din Uniune și membrii familiilor lor care își exercită dreptul la liberă circulație. Comisia a sintetizat totodată evoluțiile legislației și jurisprudenței în special cu privire la domeniul de aplicare personal al dreptului Uniunii privind libera circulație a lucrătorilor și substanța drepturilor de care beneficiază lucrătorii din Uniune și membrii familiilor lor.

(7)

În Raportul 2010 privind cetățenia UE intitulat „Eliminarea obstacolelor din calea drepturilor cetățenilor UE” din 27 octombrie 2010, Comisia a identificat aplicarea divergentă și incorectă a dreptului Uniunii privind dreptul la libera circulație ca fiind unul dintre principalele obstacole cu care se confruntă cetățenii Uniunii în exercitarea efectivă a drepturilor lor în temeiul dreptului Uniunii. În consecință, Comisia și-a anunțat intenția de a lua măsuri pentru a facilita libera circulație a cetățenilor UE și a membrilor de familie resortisanți ai unei țări terțe prin aplicarea cu strictețe a normelor UE, inclusiv privind nediscriminarea, prin promovarea bunelor practici și a unei mai bune cunoașteri a normelor UE pe teren și prin impulsionarea difuzării informațiilor în rândul cetățenilor UE cu privire la drepturile lor în materie de liberă circulație (acțiunea 15 din Raportul 2010 privind cetățenia UE). În plus, în Raportul 2013 privind cetățenia UE intitulat „Cetățenii UE: drepturile voastre, viitorul vostru”, Comisia Europeană a abordat necesitatea de a elimina obstacolele administrative și de a simplifica procedurile pentru cetățenii Uniunii care locuiesc, lucrează și se deplasează în alte state membre.

(8)

În Comunicarea Comisiei intitulată „Către o redresare generatoare de locuri de muncă” din 18 aprilie 2012 (pachetul privind ocuparea forței de muncă), Comisia și-a anunțat intenția: să prezinte o propunere legislativă pentru a susține lucrătorii mobili (oferind informații și consiliere) în ceea ce privește exercitarea drepturilor conferite de TFUE și de Regulamentul (UE) nr. 492/2011 și a îndemnat statele membre: să amelioreze cunoașterea drepturilor conferite prin dreptul Uniunii în ceea ce privește lupta împotriva discriminării, egalitatea dintre bărbați și femei și libera circulație a lucrătorilor și să deschidă și să faciliteze accesul cetățenilor Uniunii la posturile din sectorul public, în conformitate cu legislația UE, astfel cum a fost interpretată de Curtea de Justiție a Uniunii Europene. În acest context, Curtea a susținut în mod constant că limitarea accesului la anumite posturi din administrația publică la resortisanții unui stat membru trebuie interpretată într-o manieră restrictivă și este valabilă numai pentru posturile care presupun participarea directă sau indirectă la exercitarea autorității conferite de dreptul public și la sarcinile care au ca scop protejarea intereselor generale ale statului sau ale altor autorități publice.

(9)

Aplicarea și asigurarea respectării, în mod adecvat și eficient, ale articolului 45 din TFUE și ale Regulamentului (UE) nr. 492/2011, precum și cunoașterea drepturilor constituie elemente esențiale pentru protecția drepturilor și a egalității de tratament ale lucrătorilor din Uniune și ale membrilor familiilor lor, în timp ce o aplicare deficientă a normelor menționate diminuează eficacitatea normelor Uniunii aplicabile în acest domeniu și pune în pericol drepturile și protecția lucrătorilor din Uniune și ale membrilor familiilor lor.

(10)

De asemenea, pentru buna funcționare a pieței interne, este necesară o aplicare mai eficientă și mai uniformă a drepturilor conferite de normele Uniunii privind libera circulație a lucrătorilor.

(11)

Aplicarea și monitorizarea normelor Uniunii privind libera circulație a lucrătorilor ar trebui să fie îmbunătățite pentru a garanta că lucrătorii din Uniune și membrii familiilor lor, precum și angajatorii, autoritățile publice și alte persoane în cauză sunt mai bine informați în ceea ce privește drepturile și responsabilitățile legate de libera circulație, pentru a sprijini și a proteja lucrătorii și membrii familiilor lor în exercitarea drepturilor menționate și pentru a combate eludarea normelor respective de către autoritățile publice și angajatorii publici sau privați. În acest context, statele membre pot lua în considerare și efectele unei mobilități mai sporite, cum ar fi exodul de creiere și exodul tinerilor.

(12)

Pentru a asigura aplicarea corectă a normelor materiale ale Uniunii privind libera circulație a lucrătorilor și pentru a urmări respectarea acestor norme, statele membre ar trebui să ia măsuri adecvate în vederea protejării lucrătorilor din Uniune și a membrilor familiilor lor care își exercită dreptul la liberă circulație împotriva discriminării pe motiv de cetățenie și a restricțiilor sau obstacolelor nejustificate în exercitarea acestui drept.

(13)

În acest scop, este necesar să se prevadă norme specifice pentru asigurarea respectării și pentru facilitarea unei aplicări mai corecte și mai uniforme a normelor materiale care reglementează libertatea de circulație a lucrătorilor în conformitate cu articolul 45 din TFUE și cu Regulamentul (UE) nr. 492/2011. În asigurarea respectării acestei libertăți fundamentale ar trebui să se țină seama de principiul egalității dintre femei și bărbați și de interzicerea discriminării sub orice formă a lucrătorilor din Uniune și a membrilor familiilor lor, astfel cum este prevăzut la articolul 21 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene (denumită în continuare „Carta”).

(14)

În acest context, lucrătorilor din Uniune și membrilor familiilor lor care au făcut obiectul unei discriminări pe motiv de cetățenie sau al unor restricții sau obstacole nejustificate în exercitarea dreptului lor la liberă circulație ar trebui să li se garanteze o protecție judiciară reală și eficace. În cazul în care statele membre prevăd proceduri administrative ca mijloace de introducere a unor căi de atac, ele ar trebui să se asigure că orice decizie administrativă poate fi contestată în fața unei instanțe judecătorești, în sensul articolului 47 din Cartă. Luând în considerare dreptul la protecție juridică efectivă, lucrătorii din Uniune ar trebui să fie protejați împotriva oricărui tratament sau consecință defavorabilă determinată de o plângere sau procedură destinată să asigure respectarea drepturilor garantate în temeiul prezentei directive.

(15)

În vederea asigurării unui nivel de protecție mai eficient, asociațiile și persoanele juridice, inclusiv partenerii sociali, ar trebui să aibă dreptul, de asemenea, în urma hotărârii statelor membre, să întreprindă demersuri fie în numele, fie în sprijinul oricărei victime prezumate, cu aprobarea acesteia. Aceste demersuri ar trebui întreprinse fără a aduce atingere normelor de procedură de drept intern privind reprezentarea și apărarea în instanță și altor competențe și drepturi colective ale partenerilor sociali, ale angajaților și ale reprezentanților angajatorilor, cum ar fi cele legate de aplicarea contractelor colective de muncă, după caz, inclusiv acțiuni în numele unui interes colectiv, în temeiul dreptului intern sau al practicii naționale. În vederea asigurării unei protecții juridice efective și fără a aduce atingere mecanismelor de apărare colective existente de care beneficiază partenerii sociali și dreptului intern sau practicii naționale, statele membre sunt invitate să examineze punerea în aplicare a principiilor comune aplicabile acțiunilor colective în încetare și în despăgubire.

(16)

În conformitate cu jurisprudența Curții de Justiție, normele naționale privind termenele acordate pentru asigurarea respectării drepturilor în temeiul prezentei directive ar trebui să fie stabilite astfel încât să nu poată fi considerate ca fiind capabile să facă practic imposibilă sau excesiv de dificilă exercitarea drepturilor respective.

(17)

Protecția împotriva discriminării pe motiv de cetățenie ar fi consolidată prin existența în fiecare stat membru a unor organisme eficace, cu competențe tehnice adecvate, care să aibă competența de a promova egalitatea de tratament, de a analiza problemele cu care se confruntă lucrătorii din Uniune și membrii familiilor lor, de a examina soluțiile posibile și de a acorda asistență specifică acestora. Competențele organismelor respective ar trebui să includă, printre altele, furnizarea către lucrătorii din Uniune și membrii familiilor lor de asistență juridică independentă și/sau alte tipuri de asistență, cum ar fi furnizarea de consultanță juridică referitoare la aplicarea față de aceștia a normelor Uniunii și a normelor naționale privind libera circulație a lucrătorilor, de informații privind procedurile de reclamații și de sprijin pentru a proteja drepturile lucrătorilor și ale membrilor familiilor lor. De asemenea, pot include asistență în cadrul procedurilor juridice.

(18)

Ar trebui să fie la latitudinea fiecărui stat membru să decidă dacă atribuie sarcinile care trebuie îndeplinite în temeiul prezentei directive către organismele menționate anterior sau dacă le atribuie unor organisme deja existente cu obiective similare la nivel național, cum ar fi promovarea liberei circulații a persoanelor, punerea în aplicare a principiului egalității de tratament sau protecția drepturilor persoanelor. În cazul în care un stat membru hotărăște să extindă mandatul unui organism existent, acesta ar trebui să asigure alocarea unor resurse suficiente organismului existent în vederea îndeplinirii eficace și adecvate a sarcinilor sale existente și a celor suplimentare. În cazul în care sarcinile sunt alocate mai multor organisme, statele membre ar trebui să se asigure că acestea sunt coordonate în mod corespunzător.

(19)

Statele membre ar trebui să se asigure că unul sau mai multe dintre organismele respective funcționează ca punct de contact și că acestea cooperează și efectuează schimburi de informații, cum ar fi datele de contact ale tuturor organismelor, căile de atac și datele de contact ale asociaților, organizațiilor sau ale altor entități juridice care oferă informații și servicii lucrătorilor din Uniune și membrilor familiilor lor, cu puncte de contact echivalente în alte state membre. Lista punctelor de contact ar trebui să fie publică.

(20)

Statele membre ar trebui să promoveze cooperarea dintre organismele desemnate de acestea în temeiul prezentei directive și serviciile de asistență și de informare furnizate de partenerii sociali, de asociații, organizații sau de alte entități juridice relevante, precum organizațiile care sunt responsabile de măsurile de coordonare în temeiul Regulamentului (CE) nr. 883/2004 al Parlamentului European și al Consiliului (5) și, după caz, inspectoratele de muncă.

(21)

Statele membre ar trebui să asigure promovarea la nivelul Uniunii a sinergiilor cu instrumentele existente de informare și de sprijin și, în acest scop, ar trebui să se asigure că organismele existente sau nou-create cooperează îndeaproape cu serviciile de asistență și de informare existente, precum Europa ta, SOLVIT, Rețeaua întreprinderilor europene, ghișeele unice și EURES, inclusiv, după caz, parteneriatele transfrontaliere ale EURES.

(22)

Statele membre ar trebui să promoveze dialogul cu partenerii sociali și organizațiile neguvernamentale corespunzătoare pentru a aborda și a combate restricțiile și obstacolele nejustificate în calea dreptului la liberă circulație sau diferite forme de discriminare pe motiv de cetățenie.

(23)

Statele membre ar trebui să stabilească modalitățile în care se poate asigura accesul ușor al cetățenilor Uniunii, cum ar fi lucrătorii, studenții, noii absolvenți, precum și angajatorii, partenerii sociali și alte părți interesate la informații relevante privind dispozițiile prezentei directive și ale Regulamentului (UE) nr. 492/2011, inclusiv informații despre organismele prevăzute în temeiul prezentei directive și despre protecția și căile de atac disponibile. Statele membre ar trebui să ia măsuri pentru a pune la dispoziție aceste informații în mai multe limbi oficiale ale Uniunii, ținând seama de cererile de pe piața muncii. Această dispoziție nu ar trebui să aducă atingere legislației statelor membre cu privire la utilizarea limbilor. Informațiile respective ar putea fi furnizate prin consiliere individuală și ar trebui să fie ușor accesibile și prin intermediul portalurilor Europa ta și EURES.

(24)

Pentru a facilita aplicarea drepturilor conferite în temeiul dreptului Uniunii, Directiva 91/533/CEE a Consiliului (6) ar trebui să fie pusă în aplicare și monitorizată în mod constant.

(25)

Prezenta directivă stabilește cerințe minime, ceea ce oferă statelor membre posibilitatea adoptării sau a menținerii unor dispoziții mai favorabile. De asemenea, statele membre au posibilitatea de a extinde competențele organizațiilor care se ocupă de sarcini legate de protecția lucrătorilor din Uniune împotriva discriminării pe motiv de cetățenie, astfel încât să acopere dreptul la tratament egal fără discriminare pe motiv de cetățenie al tuturor cetățenilor din Uniune care își exercită dreptul la liberă circulație și al membrilor familiilor lor, consacrat la articolul 21 din TFUE și în Directiva 2004/38/CE. Punerea în aplicare a prezentei directive nu ar trebui să justifice un regres în raport cu situația existentă în fiecare stat membru.

(26)

Punerea în aplicare efectivă a prezentei directive implică faptul că măsurile pe care le adoptă statele membre pentru a-și îndeplini obligațiile care le revin în temeiul prezentei directive ar trebui să conțină o trimitere la prezenta directivă sau să fie însoțite de o asemenea trimitere la momentul publicării oficiale a măsurilor de punere în aplicare.

(27)

În conformitate cu Declarația politică comună din 28 septembrie 2011 a statelor membre și a Comisiei privind documentele explicative, statele membre și-au luat angajamentul de a adăuga la notificarea măsurilor lor de transpunere, în cazuri justificate, unul sau mai multe documente care să explice relația dintre componentele unei directive și părțile corespunzătoare ale instrumentelor naționale de transpunere. În ceea ce privește prezenta directivă, legiuitorul consideră că transmiterea unor astfel de documente este justificată.

(28)

După expirarea unui termen suficient pentru punerea în aplicare a prezentei directivei, Comisia ar trebui să elaboreze un raport privind punerea sa în aplicare, în care să analizeze în special necesitatea de a prezenta o propunere destinată să asigure o mai bună respectare a dreptului Uniunii privind libera circulație. În raportul respectiv, Comisia ar trebui să abordeze posibilele dificultăți cu care se confruntă tinerii absolvenți care își caută un loc pe muncă pe teritoriul Uniunii și soții lucrătorilor resortisanți ai unei țări terțe.

(29)

Prezenta directivă respectă drepturile fundamentale și principiile recunoscute de Cartă, îndeosebi libertatea de alegere a ocupației și dreptul la muncă, dreptul la nediscriminare, în special pe motiv de cetățenie, dreptul de negociere și de acțiune colectivă, dreptul la condiții de muncă echitabile și corecte, dreptul la libertatea de circulație și de ședere și dreptul la o cale de atac eficientă și la un proces echitabil. Ea trebuie să fie pusă în aplicare în conformitate cu aceste drepturi și principii.

(30)

Prezenta directivă respectă diferitele modele de piață a forței de muncă din statele membre, inclusiv modelele de piață a forței de muncă reglementate de contracte colective de muncă.

(31)

Deoarece obiectivul prezentei directive, și anume acela de a stabili un cadru general comun de dispoziții, măsuri și mecanisme corespunzătoare, necesare pentru punerea în aplicare, aplicarea și asigurarea respectării în mod mai corect și mai uniform a drepturilor la libera circulație a lucrătorilor conferite prin TFUE și prin Regulamentul (UE) nr. 492/2011, nu poate fi realizat în mod satisfăcător de statele membre, dar poate fi realizat mai bine la nivelul Uniunii, Uniunea poate adopta măsuri în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este enunțat la respectivul articol, prezenta directivă nu depășește ceea ce este necesar pentru atingerea acestui obiectiv,

(a)

accesul la locuri de muncă;

(b)

condițiile de muncă și de încadrare în muncă, în special în ceea ce privește remunerarea, concedierea, securitatea și sănătatea în muncă și, în cazul în care lucrătorii din Uniune rămân fără un loc de muncă, reintegrarea profesională și reangajarea;

(c)

accesul la avantajele sociale și fiscale;

(d)

afilierea la organizații sindicale și dreptul de a fi ales în organele reprezentative ale lucrătorilor;

(e)

accesul la formare;

(f)

accesul la locuințe;

(g)

accesul la educație, la cursurile de ucenici și de formare profesională pentru copiii lucrătorilor din Uniune;

(h)

asistența acordată de oficiile forțelor de muncă.

(a)

furnizarea sau asigurarea furnizării de asistență juridică independentă și/sau alte tipuri de asistență pentru lucrătorii din Uniune și membrii familiilor lor, fără a aduce atingere drepturilor acestora, precum și drepturilor asociațiilor, organizațiilor și ale altor persoane juridice menționate la articolul 3.

(b)

activitatea de punct de contact față de punctele de contact echivalente din alte state membre în vederea cooperării și schimbului de informații;

(c)

desfășurarea sau comandarea unor studii și analize independente privind restricțiile și obstacolele nejustificate în calea dreptului la liberă circulație sau discriminarea pe motiv de cetățenie cu care se confruntă lucrătorii din Uniune și membrii familiilor lor;

(d)

asigurarea publicării de rapoarte independente și elaborarea de recomandări privind orice problemă legată de astfel de restricții și obstacole sau discriminări;

(e)

publicarea informațiilor relevante referitoare la aplicarea la nivel național a normelor Uniunii privind libera circulație a lucrătorilor.

30.4.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 128/15

(1)

În conformitate cu Decizia 2014/242/UE a Consiliului (1), Acordul dintre Uniunea Europeană și Republica Azerbaidjan privind readmisia persoanelor aflate în situație de ședere ilegală („acordul”) a fost semnat, în numele Uniunii Europene, sub rezerva încheierii sale la o dată ulterioară.

(2)

Acordul ar trebui să fie aprobat.

(3)

Acordul instituie un comitet mixt privind readmisia care urmează să își adopte propriul regulament de procedură. Este oportun să se prevadă o procedură simplificată pentru stabilirea poziției Uniunii în acest caz.

(4)

În conformitate cu articolele 1 și 2 din Protocolul nr. 21 privind poziția Regatului Unit și cea a Irlandei în ceea ce privește spațiul de libertate, securitate și justiție, anexat la Tratatul privind Uniunea Europeană și la Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, fără a aduce atingere articolului 4 din protocolul menționat, respectivele state membre nu participă la adoptarea prezentei decizii, nu le revin obligații în temeiul acesteia, iar decizia nu li se aplică.

(5)

În conformitate cu articolele 1 și 2 din Protocolul nr. 22 privind poziția Danemarcei, anexat la Tratatul privind Uniunea Europeană și la Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, Danemarca nu participă la adoptarea prezentei decizii, nu are obligații în temeiul acesteia, iar decizia nu i se aplică,

30.4.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 128/17

(a)

„readmisie” înseamnă transferul efectuat de către statul solicitant și admisia de către statul solicitat a persoanelor (proprii resortisanți ai statului solicitat, resortisanți ai unor țări terțe sau apatrizi) cu privire la care s-a constatat că au intrat ilegal, sunt prezenți ilegal sau își au reședința în mod ilegal în statul solicitant, în conformitate cu dispozițiile prezentului acord;

(b)

„părți contractante” înseamnă Azerbaidjan și Uniunea;

(c)

„stat membru” înseamnă orice stat membru al Uniunii, căruia îi revin obligații în temeiul prezentului acord;

(d)

„resortisant al Republicii Azerbaidjan” înseamnă orice persoană care deține cetățenia azeră în conformitate cu legislația Republicii Azerbaidjan;

(e)

„resortisant al unui stat membru” înseamnă orice persoană care deține cetățenia unui stat membru, în sensul definiției Uniunii;

(f)

„resortisant al unei țări terțe” înseamnă orice persoană care deține o altă cetățenie decât cetățenia azeră sau cea a unuia dintre statele membre;

(g)

„apatrid” înseamnă orice persoană fără cetățenie;

(h)

„permis de ședere” înseamnă un permis, de orice tip, eliberat de Azerbaidjan sau de unul dintre statele membre, care dă drept de ședere unei persoane pe teritoriul său.Prezenta definiție nu include permisiunea de a rămâne pe teritoriul său, care se acordă în cadrul prelucrării unei cereri de azil sau a unei cereri de permis de ședere;

(i)

„viză” înseamnă o autorizație eliberată sau o decizie luată de Azerbaidjan sau de unul dintre statele membre, care este necesară pentru a intra pe teritoriul său, ori pentru a tranzita respectivul teritoriu. Prezenta definiție nu include viza de tranzit aeroportuar;

(j)

„stat solicitant” înseamnă statul (Azerbaidjan sau unul dintre statele membre) care prezintă o cerere de readmisie în temeiul articolului 8 sau o cerere de tranzit în temeiul articolului 15 din prezentul acord;

(k)

„stat solicitat” înseamnă statul (Azerbaidjan sau unul dintre statele membre) căruia îi este adresată o cerere de readmisie în conformitate cu articolul 8 sau o cerere de tranzit în conformitate cu articolul 15 din prezentul acord;

(l)

„autoritate competentă” înseamnă orice autoritate națională din Azerbaidjan sau dintrun stat membru însărcinată cu punerea în aplicare a prezentului acord în conformitate cu articolul 20 alineatul (1) litera (a);

(m)

„tranzit” înseamnă trecerea unui resortisant al unei țări terțe sau a unui apatrid pe teritoriul statului solicitat în timpul deplasării acestuia din statul solicitant către țara de destinație.

—

Declarația Universală a Drepturilor Omului din 1948;

—

Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale din 1950 și protocoalele la aceasta;

—

Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice din 1966;

—

Convenția Organizației Națiunilor Unite împotriva torturii din 1984;

—

Convenția de la Geneva privind statutul refugiaților din 1951 și Protocolul la aceasta din 1967.

(a)

copiii minori necăsătoriți ai persoanelor menționate la alineatul (1), indiferent de locul de naștere sau de cetățenia acestora, cu excepția cazului în care au drept de ședere autonom în statul membru solicitant sau dețin un permis de ședere valabil eliberat de un alt stat membru;

(b)

soțul/soția, care are altă cetățenie sau care este apatrid(ă), al/a persoanelor menționate la alineatul (1), cu condiția să aibă dreptul de intrare și ședere sau să dobândească dreptul de intrare și de ședere pe teritoriul Republicii Azerbaidjan, cu excepția cazului în care are drept de ședere autonom în statul membru solicitant sau deține un permis de ședere valabil eliberat de un alt stat membru.

(a)

dețin, la data depunerii cererii de readmisie, o viză valabilă sau un permis de ședere valabil eliberat de Azerbaidjan; sau

(b)

au intrat ilegal și direct pe teritoriul statelor membre după o perioadă de ședere pe teritoriul Republicii Azerbaidjan sau după tranzitarea acestui teritoriu.

(a)

resortisantul țării terțe sau apatridul se afla numai în tranzit aeroportuar într-un aeroport internațional din Azerbaidjan;

(b)

resortisantul țării terțe sau apatridul beneficia de un acces fără viză pe teritoriul statului membru solicitant.

(a)

copiii minori necăsătoriți ai persoanelor menționate la alineatul (1), indiferent de locul de naștere sau de cetățenia acestora, cu excepția cazului în care au drept de ședere autonom în Azerbaidjan;

(b)

soțul/soția, care are altă cetățenie sau care este apatrid(ă), al/a persoanelor menționate la alineatul (1), cu condiția să aibă dreptul de intrare și de ședere sau să dobândească dreptul de intrare și de ședere pe teritoriul statului membru solicitat, cu excepția cazului în care are drept de ședere autonom în Azerbaidjan.

(a)

dețin, la data depunerii cererii de readmisie, o viză valabilă sau un permis de ședere valabil eliberat de statul membru solicitat sau

(b)

au intrat ilegal și direct pe teritoriul Republicii Azerbaidjan după o perioadă de ședere pe teritoriul statului membru solicitat sau după tranzitarea acestui teritoriu.

(a)

resortisantul țării terțe sau apatridul se afla numai în tranzit aeroportuar într-un aeroport internațional al statului membru solicitat sau

(b)

resortisantul țării terțe sau apatridul beneficia de un acces fără viză pe teritoriul Republicii Azerbaidjan.

(a)

datele persoanei care urmează să fie readmisă (de exemplu, nume, prenume, data nașterii și, atunci când este posibil, locul nașterii și ultima adresă) și, după caz, datele copiilor minori necăsătoriți și/sau ale soțului/soției;

(b)

în cazul propriilor resortisanți, indicarea mijloacelor de probă sau a dovezilor prima facie privind cetățenia, în conformitate cu anexele 1 și, respectiv, 2;

(c)

în cazul resortisanților țărilor terțe și al apatrizilor, indicarea mijloacelor de probă sau a dovezilor prima facie privind condițiile de readmisie a resortisanților țărilor terțe și a apatrizilor, în conformitate cu anexele 3 și, respectiv, 4;

(d)

fotografia persoanei care urmează să fie readmisă.

(a)

o declarație în care se indică faptul că persoana care urmează să fie transferată poate avea nevoie de asistență sau de îngrijire, cu condiția ca persoana vizată să fi consimțit în mod explicit la prezentarea unei astfel de declarații;

(b)

orice altă măsură de protecție sau de securitate ori informație privind starea de sănătate a persoanei în cauză, care poate fi necesară în cazul unui transfer individual.

(a)

în termen de 2 zile lucrătoare, în cazul în care cererea a fost prezentată în cadrul procedurii accelerate [articolul 7 alineatul (3)];

(b)

în termen de 15 zile calendaristice în toate celelalte cazuri.

(a)

în cazul în care resortisantul țării terțe sau apatridul este expus unui risc real de a fi supus torturii sau unui tratament sau pedepse inumane sau degradante ori pedepsei cu moartea ori persecutării pe motiv de rasă, religie, cetățenie, apartenență la un anumit grup social sau convingeri politice în statul de destinație sau în alt stat de tranzit; sau

(b)

în cazul în care resortisantul țării terțe sau apatridul face obiectul unor sancțiuni penale în statul solicitat sau în alt stat de tranzit; sau

(c)

din motive de sănătate publică, de securitate națională, de ordine publică sau din cauza altor interese naționale ale statului solicitat.

(a)

tipul tranzitului (pe cale aeriană, maritimă sau terestră), eventualele alte state de tranzit și destinația finală prevăzută;

(b)

datele persoanei în cauză (de exemplu, nume, prenume, numele dinaintea căsătoriei, alte nume folosite/sub care respectiva persoană este cunoscută sau pseudonime, data nașterii, sexul și, dacă este posibil, locul nașterii, cetățenia, limba, tipul și numărul documentului de călătorie);

(c)

punctul de intrare prevăzut, data transferului și folosirea eventuală a unor escorte;

(d)

o declarație care să precizeze că, din punctul de vedere al statului solicitant, condițiile prevăzute la articolul 14 alineatul (2) sunt îndeplinite și că nu se cunoaște niciun motiv care să justifice un refuz, în temeiul articolului 14 alineatul (3).

(a)

datele cu caracter personal trebuie prelucrate în mod corect și în conformitate cu dispozițiile legale;

(b)

datele cu caracter personal trebuie colectate în scopul specificat, explicit și legitim al punerii în aplicare a prezentului acord și nu trebuie prelucrate ulterior de către autoritatea care le comunică sau de către cea care le primește, într-un mod incompatibil cu acest scop;

(c)

datele cu caracter personal trebuie să fie adecvate, pertinente și neexcesive în raport cu scopul în care acestea sunt colectate și/sau prelucrate ulterior; în special, datele cu caracter personal comunicate nu pot să se refere decât la următoarele informații:

(d)

datele cu caracter personal trebuie să fie exacte și, după caz, actualizate;

(e)

datele cu caracter personal trebuie să fie păstrate într-o formă care să permită identificarea persoanelor vizate pentru o perioadă care să nu o depășească pe cea necesară scopului în care au fost colectate datele sau în care acestea sunt prelucrate ulterior;

(f)

atât autoritatea care comunică datele, cât și autoritatea care le primește iau toate măsurile rezonabile pentru a asigura, după caz, rectificarea, ștergerea sau blocarea datelor cu caracter personal atunci când prelucrarea nu este conformă cu dispozițiile prezentului articol, în special din cauză că datele respective nu sunt adecvate, pertinente, exacte sau din cauză că sunt excesive în raport cu scopul prelucrării. Aceasta include notificarea celeilalte părți cu privire la orice rectificare, ștergere sau blocare;

(g)

la cerere, autoritatea care primește datele informează autoritatea care comunică datele cu privire la utilizarea datelor comunicate, precum și cu privire la rezultatele obținute pe baza acestora;

(h)

datele cu caracter personal nu pot fi comunicate decât autorităților competente. Transmiterea lor ulterioară altor organisme necesită acordul prealabil al autorității care le-a comunicat;

(i)

autoritatea care comunică datele și autoritatea care primește datele au obligația de a înregistra în scris transmiterea și primirea datelor cu caracter personal.

—

convențiile internaționale care stabilesc statul responsabil de examinarea cererilor de azil depuse;

—

convențiile internaționale privind extrădarea și tranzitul;

—

convențiile și acordurile internaționale multilaterale privind readmisia resortisanților străini, cum ar fi Convenția privind aviația civilă internațională.

(a)

monitoriza aplicarea prezentului acord;

(b)

aborda problemele care decurg din interpretarea sau aplicarea prezentului acord;

(c)

lua decizii cu privire la modalitățile de implementare necesare pentru aplicarea uniformă a prezentului acord;

(d)

efectua periodic schimb de informații privind protocoalele de punere în aplicare elaborate de diferitele state membre și de Azerbaidjan în temeiul articolului 20;

(e)

formula recomandări cu privire la modificarea prezentului acord și a anexelor la acesta.

(a)

desemnarea autorităților competente, punctele de trecere a frontierei și schimbul de puncte de contact;

(b)

condițiile aplicabile returnării sub escortă, inclusiv tranzitului sub escortă al resortisanților țărilor terțe și al apatrizilor;

(c)

mijloacele și documentele care se adaugă celor enumerate în anexele 1-4 la prezentul acord;

(d)

modalitățile de readmisie în cadrul procedurii accelerate;

(e)

procedura privind audierea.

30.4.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 128/43

(1)

Prin Decizia 98/591/CE (1), Consiliul a aprobat încheierea Acordului de cooperare științifică și tehnologică dintre Comunitatea Europeană și Guvernul Statelor Unite ale Americii („acordul”).

(2)

Conform articolului 12 litera (b) din acord, acesta este încheiat pentru o durată inițială de cinci ani, iar durata acestuia poate fi prelungită, cu eventuale modificări, pentru perioade suplimentare de cinci ani prin acordul comun în formă scrisă al părților.

(3)

Prin Decizia 2009/306/CE a Consiliului (2), acordul a fost prelungit pentru o perioadă suplimentară de cinci ani.

(4)

Părțile la acord consideră că prelungirea rapidă a acestui acord ar fi în interesul lor reciproc.

(5)

Conținutul acordului prelungit este identic cu conținutul acordului care expiră la 14 octombrie 2013.

(6)

Prelungirea acordului ar trebui să fie aprobată în numele Uniunii Europene,

30.4.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 128/45

(1)

Convenția internațională de la Hong Kong pentru reciclarea sigură și ecologică a navelor (2009) (denumită în continuare „convenția”) a fost adoptată la 15 mai 2009 sub auspiciile Organizației Maritime Internaționale (OMI), ca urmare a deliberărilor din cadrul Conferinței internaționale privind reciclarea sigură și ecologică a navelor. Convenția vizează proiectarea, construirea, exploatarea și pregătirea navelor astfel încât să se faciliteze reciclarea sigură și rațională din punct de vedere ecologic, fără a pune însă în pericol siguranța și eficiența operațională a navelor. Totodată, ea vizează exploatarea instalațiilor de reciclare a navelor într-un mod sigur și rațional din punct de vedere ecologic, precum și stabilirea unui mecanism corespunzător de asigurare a respectării legislației pentru reciclarea navelor.

(2)

Convenția intră în vigoare la 24 de luni de la ratificarea sa de către cel puțin 15 state ale căror flote comerciale reprezintă în total cel puțin 40 % din tonajul brut al flotei comerciale mondiale și al căror volum maxim anual de reciclare a navelor din ultimii 10 ani reprezintă în total nu mai puțin de trei la sută din tonajul brut al ansamblului flotelor comerciale aparținând acelorași state.

(3)

În cadrul concluziilor sale din 21 octombrie 2009, Consiliul a încurajat ferm statele membre să ratifice cu prioritate convenția pentru a facilita intrarea în vigoare a acesteia cât mai curând posibil și pentru a genera o schimbare reală și tangibilă în domeniu.

(4)

Regulamentul (UE) nr. 1257/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (1) urmărește, printre altele, reducerea și, în măsura în care este fezabil, eliminarea efectelor negative asupra sănătății umane și mediului provocate de reciclarea navelor și facilitarea ratificării convenției. Articolul 5 alineatul (9), articolul 7 alineatul (2), articolul 10 alineatele (1) și (2), articolul 12 alineatele (1) și (3) din regulamentul menționat prevăd alinierea dreptului Uniunii la convenție. Articolul 32 alineatul (4) face referire la situația statelor membre care nu au nave care să le arboreze pavilionul sau care să fie înregistrate sub pavilionul acestora sau care și-au închis registrul național al navelor. Statele membre respective pot deroga de la anumite dispoziții ale regulamentului atât timp cât nicio navă nu este înregistrată sub pavilionul lor.

(5)

Uniunea nu poate să adere la convenție, întrucât doar statele membre pot fi părți la aceasta.

(6)

Astfel, Consiliul ar trebui să autorizeze statele membre care au nave care le arborează pavilionul sau care sunt înregistrate sub pavilionul lor și care intră sub incidența convenției să ratifice convenția sau să adere la ea,

30.4.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 128/47

(1)

În conformitate cu Decizia 2013/695/UE a Consiliului (1), Acordul dintre Uniunea Europeană și Republica Azerbaidjan privind facilitarea eliberării vizelor (denumit în continuare „acordul”) a fost semnat la 29 noiembrie 2013, sub rezerva încheierii sale.

(2)

Acordul ar trebui aprobat.

(3)

Prezenta decizie constituie o dezvoltare a dispozițiilor acquis-ului Schengen la care Regatul Unit nu participă, în conformitate cu Decizia 2000/365/CE a Consiliului (2), prin urmare, Regatul Unit nu participă la adoptarea sa, nu are obligații în temeiul său și nu face obiectul aplicării sale.

(4)

Prezenta decizie constituie o dezvoltare a dispozițiilor acquis-ului Schengen la care Irlanda nu participă, în conformitate cu Decizia 2002/192/CE a Consiliului (3), prin urmare, Irlanda nu participă la adoptarea sa, nu are obligații în temeiul său și nu face obiectul aplicării sale.

(5)

În conformitate cu articolele 1 și 2 din Protocolul nr. 22 privind poziția Danemarcei, anexat la Tratatul privind Uniunea Europeană și la Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, Danemarca nu participă la adoptarea sa, nu are obligații în temeiul său și nu face obiectul aplicării sale,

30.4.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 128/49

(a)

„stat membru” înseamnă orice stat membru al Uniunii Europene, cu excepția Regatului Danemarcei, a Republicii Irlanda și a Regatului Unit;

(b)

„cetățean al Uniunii” înseamnă un resortisant al unui stat membru, astfel cum este definit la litera (a);

(c)

„cetățean al Republicii Azerbaidjan” înseamnă orice persoană care deține cetățenia Republicii Azerbaidjan în conformitate cu legislația sa în vigoare;

(d)

„viză” înseamnă o autorizație emisă de un stat membru sau de Republica Azerbaidjan în vederea tranzitării sau șederii planificate pe teritoriul statelor membre sau al Republicii Azerbaidjan, cu o durată de cel mult 90 de zile, într-un interval de 180 de zile;

(e)

„persoană aflată în situație de ședere legală” înseamnă:

(a)

pentru rudele apropiate — soți (soții), copii (inclusiv copii adoptați), părinți (inclusiv tutori), bunici și nepoți — care vizitează cetățeni ai Uniunii Europene aflați în situație de ședere legală pe teritoriul Republicii Azerbaidjan sau cetățeni ai Republicii Azerbaidjan aflați în situație de ședere legală pe teritoriul statelor membre sau cetățeni ai Uniunii Europene cu reședința pe teritoriul statului membru ai cărui resortisanți sunt sau cetățeni ai Republicii Azerbaidjan care își au reședința pe teritoriul acesteia:

(b)

fără a aduce atingere articolului 10, pentru membrii delegațiilor oficiale, inclusiv membrii permanenți ai acestor delegații care, ca urmare a unei invitații oficiale adresate statelor membre, Uniunii Europene sau Republicii Azerbaidjan, participă la reuniuni, consultări, negocieri sau programe de schimb oficiale, precum și la evenimente organizate de instituții interguvernamentale pe teritoriul Republicii Azerbaidjan sau al unuia dintre statele membre:

(c)

pentru oamenii de afaceri și reprezentanții organizațiilor de afaceri:

(d)

pentru conducătorii auto care prestează servicii de transport internațional de mărfuri și de pasageri între teritoriile Republicii Azerbaidjan și cele ale statelor membre, cu vehicule înmatriculate în statele membre sau în Republica Azerbaidjan:

(e)

pentru elevii, studenții instituțiilor universitare și postuniversitare și profesorii însoțitori care efectuează călătorii de studii sau formare profesională, inclusiv în cadrul programelor de schimb, precum și al altor activități educaționale conexe:

(f)

pentru persoanele care participă la activități științifice, academice, culturale sau artistice, inclusiv la programe de schimb între universități și la alte programe de schimb:

(g)

pentru jurnaliști și personalul tehnic care îi însoțește în scop profesional:

(h)

pentru participanții la evenimente sportive internaționale și persoanele care îi însoțesc în scop profesional:

(i)

pentru participanții la programe oficiale de schimb organizate de orașe înfrățite:

(j)

pentru persoanele care călătoresc în scopuri medicale și persoanele care trebuie să le însoțească:

(k)

pentru membrii profesiilor liberale care participă la expoziții, conferințe, simpozioane, seminare internaționale sau la alte evenimente similare organizate pe teritoriul Republicii Azerbaidjan sau al statelor membre:

(l)

pentru reprezentanții organizațiilor societății civile atunci când efectuează călătorii în scopul formării educaționale sau în scopul participării la seminare și conferințe, inclusiv în cadrul programelor de schimb:

(m)

pentru rudele care participă la ceremonii funerare:

(n)

pentru vizitarea cimitirelor civile și militare:

(a)

pentru persoana invitată: numele și prenumele, data nașterii, sexul, cetățenia, numărul pașaportului, data și scopul călătoriei, numărul intrărilor și, dacă este cazul, numele soțului (soției) și al copiilor care însoțesc persoana invitată;

(b)

pentru persoana care face invitația: numele, prenumele și adresa;

(c)

pentru persoana juridică, societatea sau organizația care face invitația: denumirea completă, adresa și

(a)

soții/soțiile, copiii (inclusiv copiii adoptați), care nu au împlinit vârsta de 21 de ani sau care sunt în îngrijire, și părinții (inclusiv tutorii) care vizitează cetățeni ai Uniunii Europene aflați în situație de ședere legală pe teritoriul Republicii Azerbaidjan sau cetățeni ai Republicii Azerbaidjan aflați în situație de ședere legală pe teritoriul statelor membre sau cetățeni ai Uniunii Europene cu reședința pe teritoriul statului membru ai cărui resortisanți sunt sau cetățeni ai Republicii Azerbaidjan care își au reședința pe teritoriul acesteia;

(b)

membrii permanenți ai delegațiilor oficiale care, ca urmare a unei invitații oficiale adresate statelor membre, Uniunii Europene sau Republicii Azerbaidjan, vor participa în mod periodic la reuniuni, consultări, negocieri sau programe de schimb, precum și la evenimente organizate de instituții interguvernamentale pe teritoriul Republicii Azerbaidjan sau al unuia dintre statele membre.

—

în cazul persoanelor menționate la litera (a), perioada de valabilitate a autorizației de ședere legală a cetățenilor Republicii Azerbaidjan aflați în situație de ședere legală pe teritoriul unuia dintre statele membre sau a cetățenilor Uniunii aflați în situație de ședere legală în Republica Azerbaidjan; și

—

în cazul persoanelor menționate la litera (b), durata statutului de membru permanent al unei delegații oficiale

(a)

studenții instituțiilor universitare și postuniversitare care efectuează în mod regulat călătorii de studii sau de formare educațională, inclusiv în cadrul programelor de schimb;

(b)

jurnaliștii și personalul tehnic care îi însoțește în scop profesional;

(c)

participanții la programe oficiale de schimb organizate de orașe înfrățite;

(d)

conducătorii auto care prestează servicii de transport internațional de mărfuri și de pasageri între teritoriile Republicii Azerbaidjan și cele ale statelor membre, cu vehicule înmatriculate în statele membre sau în Republica Azerbaidjan;

(e)

persoanele care trebuie să călătorească în mod periodic în scopuri medicale și persoanele care trebuie să le însoțească;

(f)

membrii profesiilor liberale care participă la expoziții internaționale, conferințe, simpozioane, seminarii sau alte evenimente similare, care călătoresc în mod periodic în Republica Azerbaidjan sau în statele membre;

(g)

reprezentanții organizațiilor societății civile care călătoresc în mod periodic în Republica Azerbaidjan sau în statele membre în scopul formării educaționale, al participării la seminarii, conferințe, inclusiv în cadrul programelor de schimb;

(h)

persoanele care participă la activități științifice, culturale și artistice, inclusiv la programe de schimb între universități și la alte tipuri de programe de schimb, care călătoresc în mod periodic în Republica Azerbaidjan sau în statele membre;

(i)

participanții la evenimente sportive internaționale și persoane care îi însoțesc în scop profesional;

(j)

membrii delegațiilor oficiale care, ca urmare a unei invitații oficiale adresate statelor membre, Uniunii Europene sau Republicii Azerbaidjan, participă în mod periodic la reuniuni, consultări, negocieri sau programe de schimb, precum și la evenimente organizate de instituții interguvernamentale pe teritoriul Republicii Azerbaidjan sau al statelor membre;

(k)

oamenii de afaceri și reprezentanții organizațiilor de afaceri care călătoresc în mod periodic în Republica Azerbaidjan sau în statele membre.

(a)

rudele apropiate — soți (soții), copii (inclusiv copii adoptați), părinți (inclusiv tutori), bunici și nepoți — ale cetățenilor Uniunii Europene aflați în situație de ședere legală pe teritoriul Republicii Azerbaidjan sau ale cetățenilor Republicii Azerbaidjan aflați în situație de ședere legală pe teritoriul statelor membre sau ale cetățenilor Uniunii Europene cu reședința pe teritoriul statului membru ai cărui resortisanți sunt sau ale cetățenilor Republicii Azerbaidjan care își au reședința pe teritoriul acesteia;

(b)

membrii delegațiilor oficiale, inclusiv membrii permanenți ai acestor delegații care, ca urmare a unei invitații oficiale adresate statelor membre, Uniunii Europene sau Republicii Azerbaidjan, participă la reuniuni, consultări, negocieri sau programe de schimb oficiale, precum și la evenimente organizate de instituții interguvernamentale pe teritoriul Republicii Azerbaidjan sau al unuia dintre statele membre;

(c)

elevii, studenții instituțiilor universitare și postuniversitare și profesorii însoțitori care efectuează călătorii de studii sau de formare educațională, inclusiv în cadrul programelor de schimb, precum și al altor activități educaționale conexe;

(d)

persoanele cu handicap și persoanele care le însoțesc, dacă este cazul;

(e)

participanții la evenimente sportive internaționale și persoanele care îi însoțesc în scop profesional;

(f)

persoanele care participă la activități științifice, culturale și artistice, inclusiv la programe de schimb între universități și la alte tipuri de programe de schimb;

(g)

persoanele care au prezentat documente ce atestă necesitatea călătoriei lor în scopuri umanitare, inclusiv pentru a primi tratament medical de urgență, precum și persoanele care îi însoțesc sau persoanele care participă la funeraliile unei rude apropiate sau care vizitează o rudă apropiată grav bolnavă;

(h)

reprezentanții organizațiilor societății civile care efectuează călătorii în scopul formării educaționale, al participării la seminarii, conferințe, inclusiv în cadrul programelor de schimb;

(i)

pensionarii;

(j)

copiii sub 12 ani;

(k)

jurnaliștii și personalul tehnic care îi însoțește în scop profesional.

(a)

monitorizarea punerii în aplicare a prezentului acord;

(b)

propunerea de modificări sau completări la prezentul acord;

(c)

soluționarea litigiilor care decurg din interpretarea sau aplicarea dispozițiilor prezentului acord.

30.4.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 128/61

(1)

La 16 iulie 1999, Consiliul a autorizat Comisia să negocieze în cadrul Consiliului Europei, în numele Comunității Europene, o convenție referitoare la protecția juridică a serviciilor bazate pe acces condiționat și a serviciilor de acces condiționat.

(2)

Convenția europeană pentru protecția juridică a serviciilor bazate pe acces condiționat și a serviciilor de acces condiționat (denumită în continuare „convenția”) a fost adoptată de Consiliul Europei la 24 ianuarie 2001.

(3)

Convenția stabilește un cadru de reglementare care este aproape identic cu cel stabilit prin Directiva 98/84/CE a Parlamentului European și a Consiliului (1).

(4)

Convenția a intrat în vigoare la 1 iulie 2003 și este deschisă spre semnare de către Uniune.

(5)

Semnarea convenției ar contribui la extinderea aplicării unor dispoziții similare cu cele prevăzute în Directiva 98/84/CE în afara granițelor Uniunii și la stabilirea unor norme privind serviciile bazate pe acces condiționat care ar fi aplicabile pe întregul continent european.

(6)

Convenția ar trebui semnată în numele Uniunii, sub rezerva încheierii sale la o dată ulterioară,

30.4.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 128/62

(1)

În conformitate cu articolul 50 alineatul (2) litera (a) din Regulamentul (UE) nr. 1151/2012, cererea de înregistrare a denumirii „Piranska sol” depusă de Slovenia a fost publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene  (2).

(2)

Deoarece Comisiei nu i s-a comunicat nicio declarație de opoziție în conformitate cu articolul 51 din Regulamentul (UE) nr. 1151/2012, denumirea „Piranska sol” trebuie, prin urmare, înregistrată,

30.4.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 128/64

(1)

Regulamentul (CE) nr. 1451/2007 al Comisiei (2) stabilește o listă de substanțe active care trebuie evaluate în vederea unei eventuale includeri a acestora în anexele I, IA sau IB la Directiva 98/8/CE a Parlamentului European și a Consiliului (3). Substanța 4,5Dicloro-2-octil-2H-izotiazol-3-onă este inclusă în lista respectivă.

(2)

Substanța 4,5-Dicloro-2-octil-2H-izotiazol-3-onă a fost evaluată în conformitate cu articolul 11 alineatul (2) din Directiva 98/8/CE în vederea utilizării în tipul de produs 21, produse antivegetative, astfel cum a fost definit în anexa V la directiva menționată, care corespunde tipului de produs 21, astfel cum a fost definit în anexa V la Regulamentul (UE) nr. 528/2012.

(3)

Norvegia a fost desemnată ca raportor și, la data de 21 decembrie 2010, a prezentat Comisiei raportul autorității competente, însoțit de o recomandare, în conformitate cu articolul 14 alineatele (4) și (6) din Regulamentul (CE) nr. 1451/2007.

(4)

Raportul autorității competente a fost examinat de statele membre și de Comisie. În conformitate cu articolul 15 alineatul (4) din Regulamentul (CE) nr. 1451/2007, concluziile examinării au fost incluse într-un raport de evaluare care a făcut obiectul unei analize în cadrul reuniunii Comitetului permanent pentru produse biocide din data de 13 martie 2014.

(5)

Conform respectivului raport de evaluare, este posibil ca produsele biocide utilizate pentru tipul de produs 21 care conțin substanța 4,5-Dicloro-2-octil-2H-izotiazol-3-onă să îndeplinească cerințele prevăzute la articolul 5 din Directiva 98/8/CE, sub rezerva îndeplinirii anumitor specificații și condiții referitoare la utilizarea acesteia.

(6)

Prin urmare, este oportun să se aprobe utilizarea substanței 4,5-Dicloro-2-octil-2H-izotiazol-3-onă în produsele biocide pentru tipul de produs 21, sub rezerva conformității cu respectivele specificații și condiții.

(7)

Întrucât evaluarea nu s-a referit la nanomateriale, în conformitate cu articolul 4 alineatul (4) din Regulamentul (UE) nr. 528/2012, aprobarea nu ar trebui să includă astfel de materiale.

(8)

Ar trebui să se prevadă un termen rezonabil până la aprobarea unei substanțe active, pentru a permite părților interesate să ia măsurile pregătitoare necesare în vederea îndeplinirii noilor cerințe stabilite.

(9)

Măsurile prevăzute în prezentul regulament sunt conforme cu avizul Comitetului permanent pentru produse biocide,

30.4.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 128/68

(1)

Regulamentul (CE) nr. 1451/2007 al Comisiei (2) stabilește o listă de substanțe active care trebuie evaluate, în vederea unei eventuale includeri în anexa I, IA sau IB la Directiva 98/8/CE a Parlamentului European și a Consiliului (3). Această listă include ciproconazolul.

(2)

Ciproconazolul a fost evaluat în conformitate cu articolul 11 alineatul (2) din Directiva 98/8/CE în vederea utilizării în tipul de produs 8, produse de întreținere a lemnului, astfel cum este definit în anexa V la directiva respectivă, care corespunde tipului de produs 8 definit în anexa V la Regulamentul (UE) nr. 528/2012.

(3)

Irlanda a fost desemnată stat membru raportor și a prezentat Comisiei, la 30 mai 2012, raportul autorității competente, însoțit de o recomandare, în conformitate cu articolul 14 alineatele (4) și (6) din Regulamentul (CE) nr. 1451/2007.

(4)

Raportul autorității competente a fost examinat de statele membre și de Comisie. În conformitate cu articolul 15 alineatul (4) din Regulamentul (CE) nr. 1451/2007, concluziile examinării au fost incluse într-un raport de evaluare revizuit în cadrul Comitetului permanent pentru produse biocide din 13 martie 2014.

(5)

Conform raportului de evaluare respectiv, produsele biocide utilizate pentru tipul de produs 8 și care conțin ciproconazol pot îndeplini cerințele prevăzute la articolul 5 din Directiva 98/8/CE, dacă sunt respectate anumite condiții și specificații legate de folosirea lor.

(6)

Prin urmare, este oportun să se aprobe utilizarea ciproconazolului în produsele biocide pentru tipul de produs 8, sub rezerva respectării acestor specificații și condiții.

(7)

Întrucât evaluarea nu a abordat nanomaterialele, în temeiul articolului 4 alineatul (4) din Regulamentul (UE) nr. 528/2012, aprobarea nu ar trebui să includă astfel de materiale.

(8)

Raportul concluzionează că ciproconazolul îndeplinește criteriile de clasificare ca substanță toxică pentru reproducere (categoria 1B), în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1272/2008 al Parlamentului European și al Consiliului (4), și ca substanță foarte persistentă (vP) și toxică (T) în conformitate cu anexa XIII la Regulamentul (CE) nr. 1907/2006. Deși actuala clasificare armonizată a ciproconazolului ar trebui revizuită în conformitate cu articolul 37 din Regulamentul (CE) nr. 1272/2008, aceste proprietăți intrinseci ar trebui să fie luate în considerare pentru stabilirea perioadei de valabilitate a aprobării.

(9)

Întrucât condițiile de la articolul 90 alineatul (2) primul paragraf din Regulamentul (UE) nr. 528/2012 nu sunt îndeplinite, ar trebui să se recurgă la practica curentă prevăzută de Directiva 98/8/CE. Prin urmare, perioada de valabilitate a aprobării ar trebui să fie de cinci ani.

(10)

Cu toate acestea, în perspectiva autorizării produselor în conformitate cu articolul 23 din Regulamentul (UE) nr. 528/2012, ciproconazolul trebuie considerat susceptibil de înlocuire în temeiul articolului 10 alineatul (1) literele (a) și (d) din regulamentul respectiv.

(11)

Trebuie să se prevadă trecerea unei perioade de timp rezonabile până la aprobarea unei substanțe active, pentru a permite părților interesate să adopte măsurile preparatorii necesare în vederea îndeplinirii noilor cerințe stabilite.

(12)

Măsurile prevăzute de prezentul regulament sunt conforme cu avizul Comitetului permanent pentru produse biocide,

30.4.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 128/72

(1)

Regulamentul (CE) nr. 295/2008 a stabilit un cadru comun pentru colectarea, transmiterea și evaluarea statisticilor europene referitoare la structura, activitatea, competitivitatea și performanțele întreprinderilor din Uniune.

(2)

Regulamentul (CE) nr. 250/2009 al Comisiei (2) a stabilit definițiile caracteristicilor și formatul tehnic pentru transmiterea datelor.

(3)

Este necesar să se specifice definiții pentru caracteristicile demografiei întreprinderilor cu cel puțin un salariat, pentru a răspunde necesității creșterii gradului de comparabilitate a rezultatelor la nivel internațional, în special în ceea ce privește statisticile referitoare la spiritul antreprenorial. Aceste definiții ar trebui adăugate în anexa I la Regulamentul (CE) nr. 250/2009. Formatul tehnic pentru transmiterea datelor prevăzut în anexa II la Regulamentul (CE) nr. 250/2009, inclusiv lista identificatorilor seturilor de date, seriile și lista variabilelor ar trebui, prin urmare, să fie actualizate în mod corespunzător.

(4)

Măsurile prevăzute în prezentul regulament sunt conforme cu avizul Comitetului Sistemului Statistic European,

30.4.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 128/79

(1)

Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 543/2011 prevede, ca urmare a rezultatelor negocierilor comerciale multilaterale din cadrul Rundei Uruguay, criteriile pentru stabilirea de către Comisie a valorilor forfetare de import din țări terțe pentru produsele și perioadele menționate în partea A din anexa XVI la regulamentul respectiv.

(2)

Valoarea forfetară de import se calculează în fiecare zi lucrătoare, în conformitate cu articolul 136 alineatul (1) din Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 543/2011, ținând seama de datele zilnice variabile. Prin urmare, prezentul regulament trebuie să intre în vigoare la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene,

30.4.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 128/81