ISSN 1977-0782

doi:10.3000/19770782.L_2014.094.ron

Jurnalul Oficial

al Uniunii Europene

L 94

European flag  

Ediţia în limba română

Legislaţie

Anul 57
28 martie 2014


Cuprins

 

I   Acte legislative

Pagina

 

 

DIRECTIVE

 

*

Directiva 2014/23/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 februarie 2014 privind atribuirea contractelor de concesiune ( 1 )

1

 

*

Directiva 2014/24/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 februarie 2014 privind achizițiile publice și de abrogare a Directivei 2004/18/CE ( 1 )

65

 

*

Directiva 2014/25/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 februarie 2014 privind achizițiile efectuate de entitățile care își desfășoară activitatea în sectoarele apei, energiei, transporturilor și serviciilor poștale și de abrogare a Directivei 2004/17/CΕ ( 1 )

243

 

*

Directiva 2014/36/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 februarie 2014 privind condițiile de intrare și de ședere a resortisanților țărilor terțe în scopul ocupării unui loc de muncă în calitate de lucrători sezonieri

375

 


 

(1)   Text cu relevanță pentru SEE

RO

Actele ale căror titluri sunt tipărite cu caractere drepte sunt acte de gestionare curentă adoptate în cadrul politicii agricole şi care au, în general, o perioadă de valabilitate limitată.

Titlurile celorlalte acte sunt tipărite cu caractere aldine şi sunt precedate de un asterisc.


I Acte legislative

DIRECTIVE

28.3.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 94/1


DIRECTIVA 2014/23/UE A PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI A CONSILIULUI

din 26 februarie 2014

privind atribuirea contractelor de concesiune

(Text cu relevanță pentru SEE)

PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 53 alineatul (1), articolul 62 și articolul 114,

având în vedere propunerea Comisiei Europene,

după transmiterea proiectului de act legislativ către parlamentele naționale,

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European (1),

având în vedere avizul Comitetului Regiunilor (2),

hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară (3),

întrucât:

(1)

Absența unor norme clare la nivelul Uniunii care să reglementeze atribuirea contractelor de concesiune antrenează incertitudine juridică și obstacole în calea liberei circulații a serviciilor și perturbă funcționarea pieței interne. Ca urmare, operatorii economici, în special întreprinderile mici și mijlocii (IMM), sunt privați de drepturile lor pe piața internă și ratează oportunități de afaceri importante, în timp ce autoritățile publice se pot găsi în situația de a nu identifica utilizarea optimă a banilor publici, astfel încât cetățenii Uniunii să beneficieze de servicii de calitate la cele mai bune prețuri. Un cadru juridic adecvat, echilibrat și flexibil de reglementare a atribuirii concesiunilor ar asigura accesul efectiv și nediscriminatoriu pe piață al tuturor operatorilor economici din Uniune, precum și certitudinea juridică, favorizând investițiile publice în infrastructuri și servicii strategice pentru cetățeni. Un astfel de cadru juridic ar conferi, de asemenea, operatorilor economici o securitate juridică sporită și ar putea constitui o bază și un instrument de deschidere în continuare a piețelor internaționale de achiziții publice și de stimulare a schimburilor comerciale internaționale. Ar trebui acordată o importanță deosebită îmbunătățirii posibilităților de acces al IMM-urilor la ansamblul piețelor concesiunilor din Uniune.

(2)

Normele din cadrul legislativ aplicabile atribuirii de concesiuni ar trebui să fie simple și clare. Ele ar trebui să reflecte în mod corespunzător specificul concesiunilor în raport cu contractele publice, fără a crea o sarcină birocratică excesivă.

(3)

Achizițiile publice joacă un rol cheie în Strategia Europa 2020, stabilită prin Comunicarea Comisiei din 3 martie 2010 intitulată „Europa 2020, O strategie europeană pentru o creștere inteligentă, ecologică și favorabilă incluziunii”, reprezentând unul dintre instrumentele de piață care trebuie utilizate pentru realizarea unei creșteri inteligente, durabile și favorabile incluziunii, asigurând în același timp o utilizare cât mai eficientă a fondurilor publice. În acest context, contractele de concesiune reprezintă instrumente importante pentru dezvoltarea structurală pe termen lung a infrastructurii și a serviciilor strategice, contribuind la progresul concurenței de pe piața internă, făcând posibilă valorificarea cunoștințelor de ordin tehnic ale sectorului privat și facilitând procesul de eficientizare și de inovare.

(4)

Atribuirea concesiunilor de lucrări publice intră în prezent sub incidența normelor de bază prevăzute în Directiva 2004/18/CE a Parlamentului European și a Consiliului (4), în timp ce atribuirea concesiunilor de servicii care prezintă interes transfrontalier intră sub incidența principiilor Tratatului privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), în special principiul liberei circulații a mărfurilor, al liberei stabiliri și al libertății de a presta servicii, precum și a principiilor care decurg din acestea, precum egalitatea de tratament, nediscriminarea, recunoașterea reciprocă, proporționalitatea și transparența. Există un risc de incertitudine juridică legat de interpretările divergente date de legiuitorii naționali principiilor Tratatului, precum și riscul unor disparități vaste între legislațiile diferitelor state membre. Existența unor asemenea riscuri a fost confirmată de jurisprudența cuprinzătoare a Curții de Justiție a Uniunii Europene, care, cu toate acestea, a abordat doar parțial anumite aspecte ale atribuirii contractelor de concesiune.

În vederea eliminării perturbărilor care persistă pe piața internă, la nivelul Uniunii este necesară o aplicare uniformă a principiilor TFUE în toate statele membre și eliminarea discrepanțelor în ceea ce privește înțelegerea acestor principii. Acestea ar favoriza, de asemenea, eficiența cheltuielilor publice, ar facilita egalitatea accesului și echitatea participării IMM-urilor la atribuirea contractelor de concesiune, atât la nivel local, cât și la nivelul Uniunii, și ar susține atingerea unor obiective durabile de politici publice.

(5)

Prezenta directivă recunoaște și reafirmă dreptul statelor membre și al autorităților publice de a decide cu privire la modul de gestionare pe care acestea îl consideră cel mai adecvat pentru a executa lucrări și a furniza servicii. În special, prezenta directivă nu ar trebui să afecteze în niciun fel libertatea statelor membre și a autorităților publice de a furniza în mod direct lucrări sau servicii către public sau de a externaliza aceste prestații, delegându-le unor părți terțe. Statele membre sau autoritățile publice ar trebui să aibă în continuare libertatea de a defini și de a prevedea caracteristicile serviciilor care trebuie furnizate, inclusiv eventualele condiții referitoare la calitatea sau la prețul serviciilor, în conformitate cu legislația Uniunii, în vederea urmăririi obiectivelor de politică publică ale acestora.

(6)

Ar trebui reamintit că statele membre au libertatea de a decide, în temeiul principiilor TFUE cu privire la egalitatea de tratament, nediscriminarea, transparența și libera circulație a persoanelor, organizarea furnizării de servicii, fie ca servicii de interes economic general, fie ca servicii fără caracter economic de interes general sau ca o combinație a acestora. Ar trebui reamintit, de asemenea, faptul că prezenta directivă nu aduce atingere libertății autorităților naționale, regionale și locale de a defini, în conformitate cu legislația Uniunii, serviciile de interes economic general, sfera de cuprindere a acestora și caracteristicile serviciului care trebuie furnizat, inclusiv eventualele condiții referitoare la calitatea serviciilor, în vederea urmăririi obiectivelor de politică publică ale acestora. De asemenea, aceasta nu ar trebui să aducă atingere nici competenței autorităților naționale, regionale și locale de a furniza, contracta și finanța servicii de interes economic general, în conformitate cu articolul 14 din TFUE și cu Protocolul nr. 26 anexat la TFUE și la Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE). Mai mult, prezenta directivă nu vizează finanțarea serviciilor de interes economic general sau schemele de ajutoare acordate de statele membre, în special în domeniul social, în conformitate cu normele Uniunii privind concurența. Este oportun să se clarifice faptul că serviciile fără caracter economic de interes general nu ar trebui să facă obiectul prezentei directive.

(7)

De asemenea, este oportun să se reamintească că prezenta directivă nu ar trebui să afecteze legislația în domeniul asigurărilor sociale a statelor membre. De asemenea, aceasta nu ar trebui să presupună liberalizarea serviciilor de interes economic general, rezervate organismelor publice sau private, și nici privatizarea organismelor publice furnizoare de servicii.

(8)

În cazul concesiunilor care ating sau depășesc o anumită valoare, este oportună asigurarea unei minime coordonări a procedurilor naționale pentru atribuirea unor astfel de contracte pe baza principiilor TFUE, în vederea garantării deschiderii către concurență a pieței concesiunilor și a unei certitudini juridice adecvate. Prevederile de coordonare respective nu ar trebui să depășească ceea ce este necesar în vederea atingerii obiectivelor sus-menționate și a asigurării unui anumit grad de flexibilitate. Ar trebui să li se permită statelor membre să completeze și să dezvolte aceste prevederi dacă consideră că este necesar, în special pentru a asigura o mai bună respectare a principiilor de mai sus.

(9)

Ar trebui clarificat faptul că grupurile de operatori economici, inclusiv cele care iau forma unei asocieri temporare, pot participa la procedurile de atribuire fără a fi obligate să dobândească o formă juridică specifică. În măsura în care acest lucru este necesar, de exemplu când se impune sistemul de răspundere în solidar, o formă anume poate fi cerută în cazul în care unui astfel de grup îi este atribuită o concesiune. În plus, ar trebui clarificat faptul că autoritățile contractante sau entitățile contractante ar trebui să aibă posibilitatea de a stabili în mod explicit modul în care urmează ca grupurile de operatori economici să întrunească condițiile referitoare la situația economică și financiară sau criteriile privind capacitatea tehnică și profesională, impuse operatorilor economici care participă pe cont propriu. Este posibil ca executarea contractelor de concesiune de către grupuri de operatori economici să facă necesară stabilirea de condiții care nu sunt impuse participanților individuali. Printre astfel de condiții, care ar trebui să fie justificate de motive obiective și să fie proporționale, s-ar putea număra, de exemplu, solicitarea de a numi o reprezentare comună sau un partener principal în ceea ce privește procedura de atribuire a concesiunilor sau de a solicita informații cu privire la statutul lor.

(10)

Ar trebui introduse, de asemenea, anumite prevederi de coordonare pentru atribuirea concesiunilor de lucrări și de servicii din sectorul energiei, al transporturilor și al serviciilor poștale, având în vedere faptul că autoritățile naționale ar putea influența comportamentul entităților care își desfășoară activitatea în aceste sectoare, datorită existenței unor drepturi speciale sau exclusive acordate de statele membre în ceea ce privește livrarea, furnizarea sau exploatarea de rețele în scopul prestării serviciilor în cauză.

(11)

Concesiunile sunt contracte cu titlu oneros încheiate în scris prin intermediul cărora una sau mai multe autorități contractante sau entități contractante încredințează executarea de lucrări sau prestarea și gestionarea de servicii unuia sau mai multor operatori economici. Obiectul unor astfel de contracte îl constituie achiziția de lucrări sau servicii prin intermediul unei concesiuni a cărei compensație constă în dreptul de exploatare a lucrărilor sau a serviciilor sau în dreptul de exploatare și o plată. Este posibil, dar nu obligatoriu, ca astfel de contracte să presupună transferul de proprietate către autoritățile contractante sau entitățile contractante, dar autoritățile sau entitățile contractante obțin întotdeauna beneficiile lucrărilor sau serviciilor în cauză.

(12)

În sensul prezentei directive, ar trebui clarificat faptul că simpla finanțare a unei activități, în special prin intermediul granturilor, care este adesea legată de obligația de a rambursa sumele primite în cazul în care acestea nu sunt utilizate în scopurile cărora le sunt destinate, nu se înscrie în domeniul de aplicare al prezentei directive.

(13)

Mai mult, aranjamentele în care toți operatorii care îndeplinesc anumite condiții sunt autorizați să efectueze o anumită sarcină, fără nicio selectivitate, cum ar fi sistemele care dau consumatorilor posibilitatea de a alege sau sistemele de servicii pe bază de bonuri, ar trebui să nu fie considerate concesiuni, inclusiv cele care se bazează pe acorduri juridice între autoritatea publică și operatorii economici. Aceste sisteme se bazează de obicei pe o decizie a unei autorități publice de definire a condițiilor transparente și nediscriminatorii privind accesul continuu al operatorilor economici la furnizarea de servicii specifice, cum ar fi serviciile sociale, care le permit clienților să aleagă între acești operatori.

(14)

Mai mult, anumite acte ale statelor membre, cum sunt autorizațiile sau licențele, prin care statul membru sau o autoritate publică a acestuia stabilește condițiile pentru exercitarea unei activități economice, inclusiv o condiție pentru a duce la îndeplinire o anumită operațiune, acordată în mod normal la solicitarea operatorului economic, și nu la inițiativa autorității contractante sau a entității contractante, și în cazul în care operatorul economic își păstrează dreptul de a denunța dispoziția referitoare la lucrări sau servicii, ar trebui să nu fie considerate concesiuni. În cazurile în care este vorba despre astfel de acte ale statelor, se pot aplica dispozițiile specifice ale Directivei 2006/123/CE a Parlamentului European și a Consiliului (5). Spre deosebire de respectivele acte ale statului membru, contractele de concesiuni presupun obligații reciproce prin care executarea lucrărilor sau serviciilor intră sub incidența unor cerințe specifice, definite de autoritatea contractantă sau de entitatea contractantă, a căror îndeplinire poate fi solicitată în fața unei instanțe.

(15)

În plus, anumite acorduri care au ca obiect dreptul unui operator economic de a exploata anumite domenii sau resurse publice în temeiul dreptului public sau privat, cum sunt terenurile sau bunurile aflate în proprietatea statului, în special în domeniul porturilor interioare sau al aeroporturilor, prin care statul sau autoritatea contractantă sau entitatea contractantă stabilește doar condiții generale pentru utilizarea acestora, fără însă să achiziționeze lucrări sau servicii specifice, ar trebui să nu fie considerate concesiuni în sensul prezentei directive. În mod normal, acesta este cazul domeniului public sau al contractelor de leasing de terenuri, care cuprind, în general, termeni referitori la intrarea chiriașului în posesie, utilizarea care urmează a fi atribuită proprietății, obligațiile proprietarului și ale chiriașului cu privire la întreținerea proprietății, durata contractului de leasing și renunțarea la posesie în favoarea proprietarului, chiria și taxele ocazionale care trebuie plătite de chiriaș.

(16)

Mai mult, acordurile care conferă drepturi de trecere care vizează utilizarea bunurilor imobile publice pentru punerea la dispoziție sau funcționarea liniilor sau rețelelor fixe destinate furnizării de servicii către public ar trebui să nu fie nici ele considerate drept concesiuni în sensul prezentei directive, în măsura în care acordurile respective nu impun obligația de furnizare și nu presupun achiziția de servicii de către o autoritate contractantă sau entitate contractantă pentru ea însăși sau pentru utilizatori finali.

(17)

Contractele care nu presupun plăți către contractant și în cadrul cărora contractantul este remunerat pe baza tarifelor reglementate, calculate astfel încât să acopere toate costurile și investițiile suportate de contractant pentru furnizarea serviciului, nu ar trebui să fie reglementate prin prezenta directivă.

(18)

Dificultățile legate de interpretarea conceptelor de concesiune și de contract de achiziții publice au generat o constantă incertitudine juridică printre părțile interesate și au condus la numeroase hotărâri ale Curții de Justiție a Uniunii Europene. Așadar, definiția concesiunii ar trebui clarificată, în special în ceea ce privește conceptul de risc de operare. Principala caracteristică a unei concesiuni, și anume dreptul de a exploata lucrări sau servicii, implică întotdeauna transferul către concesionar a unui risc de operare de natură economică care presupune posibilitatea că acesta nu își va recupera investițiile efectuate și costurile suportate pentru exploatarea lucrărilor sau a serviciilor atribuite în condiții normale de funcționare, chiar dacă riscul îi revine în continuare, parțial, autorității contractante sau entității contractante. Aplicarea de norme specifice care să reglementeze atribuirea concesiunilor nu s-ar justifica dacă autoritatea contractantă sau entitatea contractantă ar prelua riscul eventualelor pierderi suportate de operatorul economic, garantându-i un venit minim cel puțin egal cu investițiile efectuate și cu costurile pe care trebuie să le acopere operatorul economic în legătură cu executarea contractului. În același timp, ar trebui precizat că anumite aranjamente remunerate exclusiv de o autoritate contractantă sau de o entitate contractantă ar trebui să fie considerate concesiuni dacă recuperarea investițiilor și a costurilor suportate de operator pentru executarea lucrării sau prestarea serviciului depinde de cererea efectivă sau de disponibilitatea serviciului sau a activului.

(19)

Dacă o reglementare sectorială elimină riscul prevăzând să i se acorde concesionarului o garanție privind atingerea pragului de rentabilitate referitor la investițiile și costurile suportate pentru exploatarea contractului, un astfel de contract nu ar trebui să fie considerat o concesiune în sensul prezentei directive. Faptul că riscul este limitat de la bun început nu ar trebui să excludă posibilitatea considerării contractului drept concesiune. Acesta poate fi cazul, de exemplu, în sectoarele cu tarife reglementate sau atunci când riscul de operare este limitat prin intermediul contractelor care prevăd compensări parțiale, inclusiv compensări în cazul încetării anticipate a concesiunii, din motive imputabile autorității contractante sau entității contractante sau din motive de forță majoră.

(20)

Riscul de operare ar trebui să reiasă din factori care nu depind de părți. Riscurile de tipul celor legate de gestionarea inadecvată, de nerespectarea contractelor de către operatorul economic sau de o situație de forță majoră nu sunt hotărâtoare în vederea clasificării drept concesiune, întrucât riscurile respective sunt inerente fiecărui contract, fie că este vorba de un contract de achiziții publice sau de o concesiune. Un risc de operare ar trebui înțeles drept riscul de expunere la situațiile neprevăzute ale pieței, putând consta fie în riscul de cerere, fie în riscul de disponibilitate sau în ambele riscuri, de disponibilitate și de cerere. Riscul de cerere trebuie înțeles ca riscul privind cererea reală pentru lucrările sau serviciile care fac obiectul contractului. Riscul de ofertă trebuie înțeles ca fiind riscul legat de furnizarea lucrărilor sau a serviciilor care fac obiectul contractului, în special riscul că furnizarea serviciilor nu va corespunde cererii. În scopul evaluării riscului de operare, valoarea actualizată netă a tuturor investițiilor, costurilor și veniturilor concesionarului ar trebui avută în vedere în mod consecvent și uniform.

(21)

Noțiunea de „organisme de drept public” a fost examinată în mod repetat de Curtea de Justiție a Uniunii Europene. Sunt esențiale unele clarificări pentru deplina înțelegere a acestui concept. Prin urmare, ar trebui să se precizeze că un organism care funcționează în condiții normale de piață, care urmărește obținerea unui profit și care suportă pierderile care rezultă din exercitarea activității sale nu ar trebui să fie considerat ca fiind un „organism de drept public”, deoarece necesitățile de interes general, pentru îndeplinirea cărora a fost creat sau pentru care i s-a încredințat sarcina de a le îndeplini, pot fi considerate a avea caracter industrial sau comercial. În mod similar, condiția referitoare la originea finanțării organismului examinat a fost, de asemenea, examinată de Curte, care a clarificat, între altele, că finanțarea în „cea mai mare parte” înseamnă într-o proporție mai mare de jumătate și că o astfel de finanțare poate include plăți de la utilizatori care sunt impuse, calculate și colectate în conformitate cu normele de drept public.

(22)

Este oportună definirea noțiunii de „drepturi exclusive” sau „drepturi speciale”, deoarece aceste noțiuni sunt cruciale pentru domeniul de aplicare al prezentei directive și noțiunea de entități contractante. Se impune clarificarea faptului că entitățile care nu sunt nici entități contractante, în sensul articolului 7 alineatul (1) litera (a), și nici întreprinderi publice intră sub incidența prevederilor prezentei directive doar în măsura în care desfășoară una dintre activitățile reglementate în baza acestor drepturi exclusive sau speciale. Totuși, ele nu vor fi considerate drept entități contractante dacă aceste drepturi le-au fost acordate printr-o procedură bazată pe criterii obiective, în special în conformitate cu legislația Uniunii, și pentru care s-a asigurat o publicitate adecvată. Legislația menționată ar trebui să includă Directiva 2009/73/CE a Parlamentului European și a Consiliului (6), Directiva 2009/72/CE a Parlamentului European și a Consiliului (7), Directiva 97/67/CE a Parlamentului European și a Consiliului (8), Directiva 94/22/CE a Parlamentului European și a Consiliului (9) și Regulamentul (CE) nr. 1370/2007 al Parlamentului European și al Consiliului (10). De asemenea, ar trebui să se precizeze faptul că lista de legislație respectivă nu este exhaustivă și că drepturile sub orice formă, care au fost acordate prin intermediul altor proceduri pe baza unor criterii obiective și pentru care s-a asigurat publicitate corespunzătoare, nu sunt relevante pentru determinarea entităților contractante vizate de prezenta directivă.

(23)

Prezenta directivă ar trebui să se aplice doar în cazul contractelor de concesiune a căror valoare este superioară unui anumit prag sau egală cu acesta, prag care ar trebui să reflecte interesul transnațional manifest al concesiunilor pentru operatorii economici din alte state membre decât cel al autorității contractante sau al entității contractante. Prin urmare, este necesară stabilirea metodei de calcul a valorii unei concesiuni și aceasta ar trebui să fie identică pentru concesiunile de lucrări și servicii, deoarece ambele tipuri de contracte se referă, adesea, atât la elemente de lucrări, cât și de servicii. Calculul ar trebui să menționeze cifra totală de afaceri a concesionarului cu privire la lucrări și servicii care fac obiectul concesiunii, astfel cum a fost estimată de către autoritatea contractantă sau entitatea contractantă, fără TVA, pe durata contractului.

(24)

Pentru asigurarea unei deschideri reale a pieței și a unui echilibru just în aplicarea normelor de atribuire a concesiunilor în sectoarele energiei, transporturilor și serviciilor poștale, este necesar ca entitățile menționate să fie identificate în alt mod decât pe baza statutului lor juridic. Prin urmare, ar trebui să se garanteze că nu se aduce atingere egalității de tratament între entitățile contractante din sectorul public și cele din sectorul privat. De asemenea, este necesar să se asigure, în conformitate cu articolul 345 din TFUE, că nu se aduce atingere normelor care reglementează regimul proprietății în statele membre. Din acest motiv, ar trebui să se aplice norme specifice și uniforme concesiunilor atribuite de entități care exercită una dintre activitățile menționate anterior, în scopul exercitării activităților respective, indiferent dacă sunt autorități de stat, locale sau regionale, organisme de drept public, întreprinderi publice sau alte entități care beneficiază de drepturi speciale sau exclusive. Entitățile care răspund, în temeiul dreptului național, de furnizarea serviciilor legate de una dintre activitățile prevăzute la anexa II ar trebui să exercite aceste activități.

(25)

Se impune clarificarea faptului că activitatea relevantă în domeniul aeroporturilor vizează, de asemenea, serviciile pentru pasageri, care contribuie la buna funcționare a facilităților din aeroport și care se așteaptă să fie oferite de către un aeroport modern și funcțional, precum vânzarea cu amănuntul, serviciile de masă pentru public și parcarea pentru automobile.

(26)

Anumite entități activează în domeniile producerii, transmiterii sau distribuirii atât de căldură, cât și de răcire. Este posibil să existe nelămuriri cu privire la normele care se aplică activităților aferente încălzirii și, respectiv, răcirii. Prin urmare, ar trebui clarificat faptul că transmiterea și/sau distribuirea căldurii reprezintă o activitate vizată în anexa II și, deci, că entitățile care activează în domeniul încălzirii fac obiectul normelor prezentei directive, aplicabile entităților contractante în măsura în care se califică drept astfel de entități. Pe de altă parte, entitățile care funcționează în domeniul răcirii fac obiectul normelor prezentei directive, aplicabile autorităților contractante în măsura în care se califică drept astfel de autorități. În final, se impune clarificarea faptului că ar trebui examinate concesiunile atribuite atât în vederea contractelor de încălzire, cât și a celor de răcire în conformitate cu dispozițiile referitoare la contractele destinate desfășurării mai multor activități, pentru a stabili care sunt normele referitoare la achiziții care reglementează atribuirea acestora, dacă este cazul.

(27)

Înainte de a avea în vedere vreo modificare adusă domeniului de aplicare al prezentei directive în privința domeniului răcirii, ar trebui examinată situația acestui domeniu în scopul de a obține suficiente informații, în special în ceea ce privește situația concurențială, măsura în care există achiziții transfrontaliere și opinia părților interesate. Dat fiind faptul că aplicarea prezentei directive în acest domeniu ar putea avea urmări semnificative în ceea ce privește deschiderea pieței, această examinare ar trebui efectuată cu ocazia evaluării prezentei directive.

(28)

Ar trebui clarificat faptul că, în sensul punctelor 1 și 2 din anexa II, „alimentarea” cuprinde generarea/producerea și comercializarea cu ridicata și cea cu amănuntul. Cu toate acestea, producția de gaze sub forma extracției se află sub incidența alineatului (6) din anexa menționată.

(29)

În cazul contractelor mixte, normele aplicabile ar trebui să fie determinate cu privire la obiectul principal al contractului, în cazul în care diferitele părți care constituie contractul nu pot fi separate în mod obiectiv. Prin urmare, ar trebui clarificat modul în care autoritățile contractante și entitățile contractante ar trebui să stabilească dacă diferitele părți pot fi separate sau nu. O astfel de clarificare ar trebui să se bazeze pe jurisprudența relevantă a Curții de Justiție a Uniunii Europene. Stabilirea ar trebui efectuată de la caz la caz, în care intențiile exprimate sau presupuse ale autorității contractante sau ale entității contractante de a considera diferitele aspecte care compun un contract mixt ca fiind indivizibile ar trebui să nu fie suficiente, dar ar trebui să fie sprijinite de dovezi obiective care să le justifice și să stabilească necesitatea de a încheia un contract unic. O astfel de nevoie justificată de a încheia un contract unic ar putea fi, de exemplu, prezentă în cazul construcției unei singure clădiri, din care o parte să fie utilizată direct de către autoritatea contractantă în cauză, iar o altă parte să fie exploatată în temeiul unei concesiuni, de exemplu pentru a furniza spații publice de parcare. Se impune clarificarea faptului că este posibil ca nevoia de a încheia un contract unic să se datoreze atât unor cauze de natură tehnică, cât și unora de natură economică.

(30)

În cazul contractelor mixte care pot fi divizate, autoritățile contractante și entitățile contractante au întotdeauna posibilitatea de a atribui contracte separate pentru diferite părți ale contractului mixt, situație în care dispozițiile aplicabile fiecărei părți ar trebui stabilite exclusiv în funcție de caracteristicile contractului respectiv. Pe de altă parte, în cazul în care autoritățile contractante și entitățile contractante decid să atribuie un contract care include atât elemente ale concesiunii, cât și alte elemente, indiferent care este valoarea acestora și indiferent care este regimul lor juridic căruia i s-ar fi supus altfel elementele respective, normele aplicabile unor astfel de cazuri ar trebui să fie indicate. Ar trebui elaborate dispoziții speciale pentru contractele mixte care implică aspecte legate de apărare sau securitate sau anumite secțiuni care nu sunt incluse în domeniul de aplicare al TFUE.

(31)

Concesiunile pot fi atribuite de către entitățile contractante în scopul îndeplinirii cerințelor inerente mai multor activități și pot fi eventual supuse unor regimuri juridice diferite. Ar trebui precizat faptul că regimul juridic aplicabil unei concesiuni unice, destinate să acopere mai multe activități, ar trebui să facă obiectul normelor aplicabile activității pe care o vizează în principal. Stabilirea activității pe care o vizează în principal concesiunea se poate baza pe analiza cerințelor pe care trebuie să le îndeplinească concesiunea respectivă, efectuată de entitatea contractantă în scopul estimării valorii concesiunii și al întocmirii documentelor de atribuire a concesiunii. În anumite cazuri ar putea fi imposibil, din punct de vedere obiectiv, să se stabilească care este activitatea pe care o vizează în principal concesiunea. Ar trebui să se indice normele aplicabile în astfel de cazuri.

(32)

În anumite cazuri, o anumită autoritate contractantă sau o anumită entitate contractantă care este o autoritate de stat, regională sau locală sau un organism de drept public sau o anumită asociație a acestora ar putea fi unica sursă a unui anumit serviciu, pentru furnizarea căruia beneficiază de un drept exclusiv în temeiul actelor cu putere de lege interne sau a actelor administrative publicate, care sunt compatibile cu TFUE. Ar trebui să se clarifice faptul că în aceste situații o autoritate contractantă sau entitate contractantă, astfel cum este menționată în prezentul considerent, sau o asociație a acesteia poate atribui concesiuni acestor organisme fără să se aplice prezenta directivă.

(33)

De asemenea, este oportun să se excludă din domeniul de aplicare al prezentei directive anumite concesiuni de servicii atribuite operatorilor economici, în cazul în care sunt atribuite pe baza unui drept exclusiv acordat operatorului în temeiul unui regulament, al unui act legislativ sau al unor dispoziții administrative naționale publicate, și care i-a fost atribuit în conformitate cu TFUE și cu actele Uniunii care prevăd norme comune de reglementare a accesului la piață, aplicabile activităților menționate în anexa II, întrucât un asemenea drept exclusiv face imposibilă derularea unei proceduri competitive de atribuire. Prin derogare și fără a aduce atingere consecințelor juridice ale excluderii cu caracter general de la sfera de aplicare a prezentei directive, concesiunile, astfel cum sunt menționate la articolul 10 alineatul (1) al doilea paragraf, ar trebui să facă obiectul unei obligații de publicare a anunțului de atribuire a concesiunii, în vederea asigurării unei transparențe minime, cu excepția situației în care legislația sectorială prevede condițiile referitoare la asigurarea transparenței. Pentru a spori transparența, atunci când un stat membru acordă un drept exclusiv unui operator economic pentru exercitarea uneia dintre activitățile menționate în anexa II, acesta ar trebui să informeze Comisia în acest sens.

(34)

În sensul prezentei directive, noțiunile de interese esențiale de securitate, echipamente militare, echipamente sensibile, lucrări sensibile și servicii sensibile ar trebui înțelese în sensul Directivei 2009/81/CE a Parlamentului European și a Consiliului (11).

(35)

Prezenta directivă nu ar trebui să afecteze libertatea statelor membre de a alege, în conformitate cu legislația Uniunii, metodele de organizare și control al funcționării domeniului jocurilor de noroc și al pariurilor, inclusiv prin intermediul autorizărilor. Este oportună excluderea din domeniul de aplicare al prezentei directive a concesiunilor referitoare la exploatarea loteriilor, atribuite de către un stat membru unui operator economic pe baza unui drept exclusiv acordat prin intermediul unei proceduri fără a se asigura publicitate, în temeiul actelor cu putere de lege sau al actelor administrative naționale publicate în conformitate cu TFUE. Excluderea se justifică prin acordarea unui drept exclusiv unui operator economic, făcând imposibilă aplicarea unei proceduri concurențiale, precum și de nevoia de a menține posibilitatea ca statele membre să reglementeze sectorul jocurilor de noroc la nivel național, având în vedere obligațiile acestora cu privire la protejarea ordinii publice și sociale.

(36)

Prezenta directivă nu ar trebui să se aplice anumitor servicii de urgență, în cazul în care acestea sunt prestate de organizații sau asociații non-profit, deoarece caracterul specific al organizațiilor respective ar fi greu de păstrat în cazul în care prestatorii de servicii au fost aleși în conformitate cu procedurile prevăzute în prezenta directivă. Cu toate acestea, excluderea nu ar trebui să fie extinsă mai mult decât strictul necesar. Prin urmare, ar trebui prevăzut în mod explicit faptul că serviciile de transport pacienți cu ambulanța nu ar trebui să fie excluse. În acest context, este necesar, în plus, să se precizeze faptul că grupul CPV 601 „servicii de transporturi terestre” nu include serviciile de ambulanță, care se găsesc la categoria CPV 8514. Prin urmare, se impune precizarea conform căreia serviciile cuprinse în codul CPV 85143000-3, care constau exclusiv în servicii de transport pacienți cu ambulanța, ar trebui să facă obiectul regimului special stabilit pentru servicii sociale și alte servicii specifice („regim mai puțin strict”). Prin urmare, contractele de concesiune pentru prestarea de servicii de ambulanță în general ar face, de asemenea, obiectul regimului mai puțin strict dacă valoarea serviciilor de transport pacienți cu ambulanța ar fi mai mare decât valoarea altor servicii de ambulanță.

(37)

Este oportună reamintirea faptului că prezenta directivă se aplică exclusiv autorităților contractante și entităților contractante din statele membre. Prin urmare, partidele politice, nefiind autorități contractante și nici entități contractante, nu fac obiectul dispozițiilor sale. Totuși, în anumite state membre partidele politice pot corespunde noțiunii de organisme de drept public. Cu toate acestea, anumite servicii (precum producția de filme de propagandă și producția de casete video de propagandă) sunt atât de intrinsec legate de perspectiva politică a prestatorului de servicii atunci când sunt prestate în contextul unei campanii electorale, încât prestatorul de servicii respectiv este în mod normal selectat într-un mod care nu poate fi reglementat prin intermediul normelor referitoare la concesiuni. În final, merită reamintit faptul că statutul și finanțarea partidelor politice europene și a fundațiilor politice europene fac obiectul altor norme decât cele stabilite prin prezenta directivă.

(38)

Multe entități contractante sunt organizate sub formă de grup economic, care poate cuprinde o serie de întreprinderi separate; adesea, fiecare dintre întreprinderile respective are un rol specializat în contextul general al grupului economic. Este oportun, prin urmare, să se excludă anumite concesiuni de servicii și de lucrări atribuite unei întreprinderi afiliate, a cărei activitate principală este furnizarea unor astfel de servicii sau de lucrări grupului din care face parte, în loc ca acestea să fie ofertate pe piață. Este, de asemenea, oportun să se excludă anumite contracte de servicii și de lucrări atribuite de către o entitate contractantă unei asocieri în participație formate dintr-un număr de entități contractante în scopul desfășurării activităților reglementate de prezenta directivă și din care face parte acea entitate. Cu toate acestea, este de asemenea oportun să se garanteze că această excludere nu perturbă concurența în avantajul întreprinderilor sau al asocierilor în participație care sunt afiliate cu entitățile contractante; este oportun să se prevadă un ansamblu corespunzător de norme, în special referitoare la limitele maxime ale părții din cifra de afaceri pe care întreprinderile o pot realiza pe piață și dincolo de care pierd posibilitatea de a li se atribui concesiuni fără invitarea la o procedură competitivă de ofertare, precum și referitoare la componența asocierilor în participație și stabilitatea raporturilor dintre acestea și entitățile contractante care le compun.

(39)

Întreprinderile ar trebui să fie considerate drept afiliate atunci când există o influență dominantă directă sau indirectă între entitatea contractantă și întreprinderea în cauză sau când ambele sunt supuse influenței dominante a unei alte întreprinderi; în acest context, ar trebui ca participarea în regim privat să nu fie în sine relevantă. Verificarea afilierii unei întreprinderi la o entitate contractantă dată ar trebui să se realizeze cât mai ușor posibil. Prin urmare, și dat fiind faptul că posibila existență a unei astfel de influențe dominante directe sau indirecte ar trebui să fi fost deja verificată în scopul de a decide dacă ar trebui sau nu consolidate conturile anuale ale întreprinderilor și entităților în cauză, întreprinderile ar trebui considerate drept afiliate în cazul în care conturile lor anuale sunt consolidate. Totuși, normele Uniunii privind conturile consolidate nu sunt aplicabile într-un anumit număr de cazuri, de exemplu datorită dimensiunii întreprinderii implicate sau fiindcă nu sunt îndeplinite anumite condiții referitoare la forma sa juridică. În astfel de cazuri, dacă nu este aplicabilă Directiva 2013/34/UE a Parlamentului European și a Consiliului (12), va fi necesar să se examineze dacă este prezentă influența dominantă directă sau indirectă, ținând cont de acționariat, de participarea financiară sau de normele care reglementează întreprinderile.

(40)

Concesiunile din domeniul apei fac adesea obiectul unor mecanisme specifice și complexe, care necesită o atenție deosebită, dată fiind importanța apei ca bun public de o valoare fundamentală pentru toți cetățenii Uniunii. Caracteristicile speciale ale mecanismelor respective justifică excluderile din domeniul de aplicare al prezentei directive, practicată în domeniul apei. Excluderea vizează concesiunile de lucrări și de servicii destinate punerii la dispoziție sau exploatării de rețele fixe destinate furnizării unui serviciu public în domeniul producerii, transportului sau distribuției de apă potabilă sau al alimentării cu apă potabilă a acestor rețele. Concesiunile pentru evacuarea sau tratarea apelor reziduale și pentru proiectele de inginerie hidraulică, irigații sau drenare (cu condiția ca volumul de apă destinat aprovizionării cu apă potabilă să reprezinte mai mult de 20 % din volumul total de apă pus la dispoziție prin astfel de proiecte sau instalații de irigare sau drenare) ar trebui să fie de asemenea excluse în măsura în care sunt legate de o activitate exclusă.

(41)

Prezenta directivă nu ar trebui să se aplice în cazul concesiunilor atribuite de entități contractante și care vizează să permită executarea unei activități menționate în anexa II dacă, în statul membru în care se desfășoară activitatea respectivă, aceasta este expusă direct concurenței pe piețe la care accesul nu este limitat, conform constatărilor efectuate în urma unei proceduri prevăzute în acest sens în Directiva 2014/25/UE a Parlamentului European și a Consiliului (13). De aceea, este oportun să se mențină o procedură, aplicabilă tuturor sectoarelor sau anumitor părți ale acestora reglementate de prezenta directivă, care să permită luarea în considerare a efectelor deschiderii actuale sau viitoare către concurență. O astfel de procedură ar trebui să ofere certitudine juridică pentru entitățile vizate, precum și un proces decizional corespunzător, asigurând, într-un termen scurt, aplicarea uniformă a legislației Uniunii în acest domeniu. În vederea asigurării securității juridice, ar trebui să fie clarificat faptul că se vor aplica în continuare toate deciziile adoptate anterior intrării în vigoare a prezentei directive adoptate pe baza articolului 30 din Directiva 2004/17/CE a Parlamentului European și a Consiliului (14).

(42)

Întrucât se adresează statelor membre, prezenta directivă nu se aplică atribuirii de concesiuni de către organizații internaționale în nume propriu și pe cont propriu. Este necesar, însă, să se clarifice în ce măsură prezenta directivă ar trebui aplicată atribuirii de concesiuni reglementate de norme internaționale specifice.

(43)

Atribuirea de către furnizorii de servicii media a concesiunilor pentru anumite servicii media în domeniul audiovizualului și al radiodifuziunii ar trebui să țină seama de aspectele de importanță culturală și socială, ceea ce face inadecvată aplicarea normelor privind atribuirea concesiunilor. Din aceste motive, ar trebui prevăzută, prin urmare, o excepție pentru concesiunile de servicii, atribuite direct de furnizorii de servicii media, pentru cumpărarea, dezvoltarea, producția sau coproducția de programe gata de difuzare și de alte servicii pregătitoare, precum cele privind scenariile sau alte prestații artistice necesare pentru realizarea programului. De asemenea, ar trebui să se clarifice faptul că excluderea respectivă ar trebui să se aplice serviciilor media de emisie și serviciilor la cerere (servicii neliniare). Totuși, excluderea respectivă nu ar trebui să se aplice furnizării de echipamente tehnice necesare pentru producția, coproducția și emisia unor astfel de programe.

(44)

Prezenta directivă nu aduce atingere competenței statelor membre de a asigura finanțarea difuzării de programe publice în măsura în care această finanțare este acordată organizațiilor de difuzare a programelor pentru îndeplinirea serviciului public astfel cum este conferit, definit și organizat de fiecare stat membru, în conformitate cu Protocolul nr. 29 privind sistemul de radiodifuziune publică în statele membre, anexat la TUE și la TFUE.

(45)

Există un nivel considerabil de incertitudine juridică cu privire la măsura în care contractele încheiate între entitățile din sectorul public ar trebui să facă obiectul normelor privind concesiunile. Jurisprudența relevantă a Curții de Justiție a Uniunii Europene face obiectul unor interpretări divergente între statele membre și chiar între autoritățile contractante sau entitățile contractante. Prin urmare, este necesar să se clarifice cazurile în care contractele încheiate cu sectorul public nu sunt supuse aplicării normelor prevăzute de prezenta directivă. Această clarificare ar trebui să fie ghidată de principiile stabilite în jurisprudența relevantă a Curții de Justiție. Simplul fapt că părțile la un acord sunt, ele însele, autorități publice sau entități contractante nu exclude în sine aplicarea normelor prevăzute de prezenta directivă. Cu toate acestea, aplicarea normelor prevăzute de prezenta directivă nu ar trebui să interfereze cu libertatea autorităților publice de a-și îndeplini atribuțiile de serviciu public atribuite acestora prin utilizarea resurselor proprii, care include posibilitatea cooperării cu alte autorități publice. Ar trebui să se garanteze faptul că situațiile de cooperare public-public scutite nu duc la o denaturare a concurenței în raport cu operatorii economici privați în măsura în care pun un prestator de servicii privat într-o postură avantajoasă în raport cu concurenții săi.

(46)

Concesiunile atribuite persoanelor juridice controlate nu ar trebui să facă obiectul aplicării procedurilor prevăzute de prezenta directivă dacă autoritatea contractantă sau entitatea contractantă conform mențiunii de la articolul 7 alineatul (1) litera (a) exercită un control asupra persoanei juridice în cauză asemănător cu cel pe care îl exercită asupra propriilor sale departamente, cu condiția ca persoana juridică controlată să își desfășoare peste 80 % din activitate efectuând sarcinile care i-au fost trasate de autoritatea contractantă sau de entitatea contractantă controloare sau de alte persoane juridice controlate de respectiva autoritate contractantă sau entitate contractantă, indiferent de beneficiarul execuției contractuale. Scutirea nu ar trebui să se extindă la nivelul situațiilor în care există participarea directă a unui operator economic privat la capitalul persoanei juridice controlate, de vreme ce, în astfel de situații, atribuirea concesiunii fără procedură concurențială ar oferi operatorului economic privat care are o participație la capitalul persoanei juridice controlate un avantaj necuvenit asupra concurenților. Totuși, date fiind caracteristicile speciale ale organismelor publice cu componență obligatorie, precum organizațiile care răspund de gestionarea sau de efectuarea anumitor servicii publice, această regulă nu ar trebui să se aplice în cazurile în care participația unor operatori economici privați specifici la capitalul persoanei juridice controlate este stipulată ca obligație într-o dispoziție legislativă națională, în conformitate cu tratatele, cu condiția ca o astfel de participație să nu confere control, blocaj și nici influență decisivă asupra deciziilor persoanei juridice controlate. Mai mult, se impune precizarea că elementul decisiv îl reprezintă doar participația privată directă la capitalul persoanei juridice controlate.

Prin urmare, în cazul în care există o participație privată la capitalul autorității contractante sau al entității contractante controloare ori la cel al autorităților contractante sau al entităților contractante controloare, acest lucru nu împiedică atribuirea contractelor publice persoanei juridice controlate, fără a aplica procedurile prevăzute de prezenta directivă, deoarece astfel de participații nu afectează concurența dintre operatorii economici privați. De asemenea, ar trebui clarificat faptul că autoritățile contractante sau entitățile contractante precum organismele de drept public care pot avea o participație privată la capital ar trebui să se afle în postura de a se prevala de scutirea acordată pentru cooperarea orizontală. Prin urmare, dacă sunt îndeplinite toate condițiile referitoare la cooperarea orizontală, scutirea pentru cooperarea orizontală ar trebui să fie extinsă la nivelul acestor autorități contractante sau entități contractante, în cazul în care contractul este încheiat exclusiv între autorități contractante sau entități contractante.

(47)

Autoritățile contractante sau entitățile contractante în sensul articolului 7 alineatul (1) litera (a) ar trebui să poată decide să își ofere serviciile publice în comun prin intermediul cooperării, fără a fi obligate să facă uz de vreo formă juridică anume. O astfel de cooperare ar putea cuprinde toate tipurile de activități legate de prestarea serviciului public și de responsabilitățile atribuite sau asumate de autoritățile participante, cum ar fi atribuțiile obligatorii sau voluntare ale autorităților locale sau regionale sau serviciile publice atribuite organismelor specifice de drept public. Serviciile prestate de diferite autorități sau entități participante nu trebuie neapărat să fie identice; ele ar putea fi și complementare. Contractele pentru prestarea în comun a serviciilor publice nu ar trebui să facă obiectul prezentei directive, cu condiția să fie încheiate exclusiv între autorități contractante sau entități contractante, ca punerea în aplicare a respectivei cooperări să fie reglementată exclusiv în baza considerațiilor legate de interesul public și ca niciun prestator de servicii privat să nu fie pus într-o postură avantajoasă în raport cu concurenții săi.

Pentru a îndeplini condițiile menționate, cooperarea ar trebui să se bazeze pe un concept de cooperativă. O astfel de cooperare nu obligă toate autoritățile participante să își asume îndeplinirea principalelor obligații contractuale, cu condiția să existe angajamente de a contribui la îndeplinirea prin cooperare a misiunii publice în cauză. În plus, punerea în practică a cooperării, inclusiv eventualele transferuri financiare între autoritățile contractante participante, ar trebui să fie reglementată exclusiv în baza considerațiilor și a cerințelor legate de interesul public.

(48)

Există anumite cazuri în care o entitate juridică acționează, în temeiul dispozițiilor relevante ale dreptului național, ca instrument sau serviciu tehnic pentru anumite autorități contractante sau entități contractante și are obligația să îndeplinească ordinele pe care le primește de la autoritățile contractante sau entitățile contractante respective, fără să aibă nicio influență asupra remunerării activității sale. Având în vedere natura sa necontractuală, această relație exclusiv administrativă nu ar trebui să facă obiectul procedurilor de atribuire a concesiunilor.

(49)

Ar trebui clarificat faptul că noțiunea „operatori economici” ar trebui interpretată în sens larg, pentru a include orice persoane și/sau entități care asigură executarea de lucrări, furnizarea de produse sau prestarea de servicii pe piață, indiferent de forma juridică în baza căreia au ales să funcționeze. Prin urmare, firmele, sucursalele, filialele, parteneriatele, societățile cooperative, societățile cu răspundere limitată, universitățile publice și private, precum și alte tipuri de entități ar trebui să fie toate cuprinse în noțiunea de operator economic, indiferent dacă sunt sau nu „persoane juridice” în toate circumstanțele.

(50)

Pentru a asigura o publicitate corespunzătoare pentru concesiunile de lucrări și de servicii care echivalează sau depășesc un anumit prag, atribuite de entități contractante și de autorități contractante, atribuirea unor astfel de contracte ar trebui să fie precedată de publicarea obligatorie a unui anunț de concesionare în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

(51)

Având în vedere efectele negative asupra concurenței, atribuirea concesiunilor fără publicare prealabilă ar trebui să fie permisă doar în circumstanțe excepționale. Această excepție ar trebui să fie limitată la cazurile în care este clar de la început că publicarea nu ar declanșa o concurență mai intensă, în special deoarece există, din punct de vedere obiectiv, un singur operator economic care poate executa contractul de concesiune. Imposibilitatea de a atribui concesiunea vreunui alt operator economic nu ar fi trebuit să fie creată de autoritatea contractantă sau de entitatea contractantă însăși în vederea viitoarei proceduri de atribuire. Mai mult, ar trebui să fie riguros evaluată disponibilitatea unor înlocuitori adecvați.

(52)

Durata concesiunilor ar trebui să fie limitată, astfel încât să se evite închiderea pieței și limitarea concurenței. În plus, concesiunile de foarte lungă durată conduc foarte probabil la închiderea pieței și pot împiedica astfel libera circulație a serviciilor și libertatea de stabilire. Cu toate acestea, această durată poate fi justificată dacă este indispensabilă pentru a-i permite concesionarului să își recupereze investițiile prevăzute în vederea executării concesiunii, precum și în vederea obținerii unui profit din capitalul investit. Prin urmare, pentru concesiunile cu o durată mai mare de cinci ani, durata lor ar trebui limitată la perioada preconizată a-i fi necesară în mod rezonabil concesionarului pentru a-și recupera investițiile efectuate pentru exploatarea lucrărilor și a serviciilor și a obține o rentabilitate rezonabilă a capitalului investit în condiții de exploatare normale, ținând seama de obiectivele contractuale specifice asumate de concesionar pentru a-și îndeplini cerințele referitoare, de exemplu, la calitate sau la prețul practicat la nivel de utilizatori. Estimarea ar trebui să fie valabilă la momentul atribuirii concesiunii. Ar trebui să poată fi incluse cheltuieli inițiale și ulterioare considerate drept necesare pentru exploatarea concesiunii, în special cheltuieli legate de infrastructură, drepturi de autor, brevete, echipamente, logistică, închiriere, instruirea personalului și cheltuieli inițiale. Durata maximă a concesiunii ar trebui să fie indicată în documentele concesiunii, cu excepția cazului în care durata este utilizată drept criteriu de atribuire a contractului. Autoritățile contractante și entitățile contractante ar trebui să poată întotdeauna să atribuie o concesiune pe o perioadă mai scurtă decât timpul necesar pentru recuperarea investițiilor, cu condiția ca compensația aferentă să nu elimine riscul de operare.

(53)

Este oportună excluderea de la aplicarea integrală a prezentei directive numai a serviciilor care au o dimensiune transfrontalieră limitată, cum ar fi anumite servicii sociale, de sănătate sau educaționale. Serviciile respective sunt furnizate într-un context specific, care variază foarte mult între statele membre, datorită tradițiilor culturale diferite. Ar trebui instituit, așadar, un regim specific de concesiune pentru aceste servicii, ținând cont de faptul că acestea au fost recent reglementate. Obligația de a publica un anunț de intenție și un anunț de atribuire a concesiunii pentru orice concesiune cu o valoare egală sau mai mare decât pragul stabilit în prezenta directivă reprezintă o modalitate adecvată de a le comunica potențialilor ofertanți informații privind oportunitățile de afaceri, precum și de a informa toate părțile interesate cu privire la numărul și tipul contractelor atribuite. Mai mult, statele membre ar trebui să instituie măsuri corespunzătoare privind atribuirea contractelor de concesiune pentru aceste servicii, în vederea asigurării respectării principiului transparenței și al egalității de tratament pentru operatorii economici, și să le permită, în același timp, autorităților contractante și entităților contractante să țină seama de specificul serviciilor în cauză. Statele membre ar trebui să se asigure că autoritățile contractante și entitățile contractante pot ține seama de nevoia de a asigura inovarea și, în conformitate cu articolul 14 din TFUE și cu Protocolul nr. 26, un nivel ridicat al calității, siguranței și accesibilității prețului, egalitatea de tratament și promovarea accesului universal și a drepturilor utilizatorilor.

(54)

Având în vedere importanța contextului cultural și sensibilitatea acestor servicii, statele membre ar trebui să dispună de o largă putere de apreciere pentru a organiza alegerea furnizorilor de servicii în modul pe care îl consideră cel mai adecvat. Prezenta directivă nu împiedică statele membre să aplice criterii calitative specifice la selectarea furnizorilor de servicii, așa cum sunt criteriile stabilite în Cadrul european de calitate pe bază voluntară pentru serviciile sociale al Comitetului pentru protecție socială al Uniunii Europene. Statele membre și/sau autoritățile publice au în continuare posibilitatea de a furniza ele însele aceste servicii sau de a le organiza într-un mod care nu implică încheierea de concesiuni, de exemplu prin simpla finanțare a acestor servicii sau prin acordarea de licențe sau autorizații pentru toți operatorii economici care îndeplinesc condițiile stabilite în prealabil de autoritatea contractantă sau de entitatea contractantă, fără limite sau cote, cu condiția ca astfel de sisteme să asigure un nivel suficient de publicitate și să respecte principiile transparenței și nediscriminării.

(55)

În vederea integrării adecvate a cerințelor de mediu, sociale și de ocupare a forței de muncă în procedurile de atribuire a concesiunilor, este deosebit de important ca statele membre și autoritățile contractante sau entitățile contractante să ia măsurile pertinente pentru a asigura respectarea obligațiilor din domeniul legilor mediului, asigurărilor sociale și muncii care se aplică în locul de executare a lucrărilor sau de prestare a serviciilor și care reies din acte cu putere de lege sau acte administrative, atât la nivel național, cât și la nivelul Uniunii, precum și din contracte colective, cu condiția ca normele respective și aplicarea lor să respecte legislația Uniunii. În mod asemănător, ar trebui ca, pe parcursul executării concesiunii, să se aplice obligațiile care reies din acordurile internaționale ratificate de toate statele membre și enumerate în prezenta directivă. Totuși, acest lucru nu ar trebui să împiedice în niciun fel aplicarea termenilor și condițiilor de încadrare în muncă mai favorabili pentru lucrători. Măsurile pertinente ar trebui să fie aplicate în conformitate cu principiile fundamentale ale dreptului Uniunii, în special în vederea asigurării egalității de tratament. Astfel de măsuri relevante ar trebui să se aplice în conformitate cu Directiva 96/71/CE a Parlamentului European și a Consiliului (15) și într-un mod care asigură egalitatea de tratament și care nu discriminează direct sau indirect operatorii economici și lucrătorii din alte state membre.

(56)

Serviciile ar trebui considerate prestate la locul unde sunt executate prestațiile caracteristice. Atunci când serviciile sunt prestate la distanță, de exemplu serviciile prestate de centrele de intermediere telefonică, serviciile în cauză ar trebui să fie considerate ca fiind prestate la locul în care sunt executate serviciile, indiferent de locurile și de statele membre cărora le sunt destinate serviciile respective.

(57)

Obligațiile relevante ar putea fi reflectate în clauzele concesiunii. De asemenea, ar trebui să fie posibil să se includă în contractele de achiziții publice clauze care să asigure o conformitate cu contractele colective de muncă, în conformitate cu dreptul Uniunii privind concesiunile. Nerespectarea obligațiilor relevante ar putea fi considerată o abatere gravă din partea operatorului economic în cauză, care angajează răspunderea pentru excluderea respectivului operator economic din procedura de atribuire a unei concesiuni.

(58)

Controlul respectării dispozițiilor de mediu, sociale și de legislația muncii ar trebui să fie efectuat în etapele relevante ale procedurii de atribuire a concesiunii, atunci când sunt aplicate principiile generale care reglementează alegerea participanților și atribuirea contractelor, sau când sunt aplicate criteriile de excludere.

(59)

Nicio dispoziție a prezentei directive nu ar trebui să împiedice impunerea sau aplicarea de măsuri necesare pentru protejarea ordinii publice, a moralității și siguranței publice, a sănătății, a vieții oamenilor și a animalelor, sau pentru conservarea vieții plantelor sau în vederea aplicării altor măsuri de mediu, în special în vederea unei dezvoltări durabile, cu condiția ca respectivele măsuri să fie conforme cu TFUE.

(60)

Pentru a asigura confidențialitatea pe parcursul procedurii, autoritățile contractante și entitățile contractante, precum și operatorii economici nu ar trebui să dezvăluie informațiile desemnate ca fiind confidențiale. Nerespectarea acestei obligații ar trebui să atragă după sine aplicarea de sancțiuni corespunzătoare, după cum se prevede în dreptul civil sau administrativ al statelor membre și în cazurile în care aceste prevederi există.

(61)

În vederea combaterii fraudei, favoritismului și corupției și în vederea prevenirii conflictelor de interese, ar trebui ca statele membre să ia măsuri corespunzătoare pentru a asigura transparența procedurii de atribuire și egalitatea de tratament între toți candidații și ofertanții. Astfel de măsuri ar trebui să urmărească în special eliminarea conflictului de interese, precum și alte nereguli grave.

(62)

Pentru a oferi posibilitatea tuturor operatorilor interesați să transmită candidaturi și oferte, autoritățile contractante și entitățile contractante ar trebui să fie obligate să respecte un termen minim pentru primirea acestor candidaturi și oferte.

(63)

Alegerea unor criterii de selecție proporționate, nediscriminatorii și echitabile și aplicarea acestora operatorilor economici este esențială pentru accesul efectiv al operatorilor la oportunitățile economice legate de concesiuni. În special posibilitatea ca un candidat să se bazeze pe capacitățile altor entități poate fi decisivă pentru a permite participarea IMM-urilor. Așadar, este oportun să se prevadă că criteriile de selecție ar trebui să fie legate exclusiv de capacitatea profesională și tehnică și de situația financiară și economică a operatorilor și să fie legate de obiectul contractului, ar trebui să fie prezentate în anunțul de concesionare și nu îl pot împiedica pe un operator economic, cu excepția cazurilor excepționale, să se bazeze pe capacitățile altor entități, indiferent de natura juridică a legăturilor acestuia cu entitățile respective, dacă acesta din urmă dovedește autorității contractante sau entității contractante că va avea la dispoziție resursele necesare.

(64)

În plus, în vederea unei mai bune integrări a considerațiilor de ordin social și de mediu în procedurile de atribuire, autorităților contractante sau entităților contractante ar trebui să li se permită să utilizeze criterii de atribuire sau condiții de executare a concesiunii referitoare la lucrările sau serviciile care urmează a fi furnizate în cadrul contractului de concesiune în toate privințele și în orice moment din ciclul de viață al acestora, de la extracția materiilor prime necesare pentru produs până la etapa de eliminare a produsului, inclusiv în legătură cu factorii implicați în procesul specific de producție, în furnizarea sau comercializarea acestor lucrări sau servicii sau în cadrul unui proces specific într-o etapă ulterioară a ciclului lor de viață, chiar și în cazul în care astfel de factori nu fac parte din structura lor materială. Criteriile și condițiile referitoare la un astfel de proces de producție sau de furnizare sunt, de exemplu, că serviciile care fac obiectul concesiunii sunt furnizate utilizând utilaje eficiente din punct de vedere energetic. În conformitate cu jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene, aceasta include, de asemenea, criterii de atribuire sau condițiile de executare a unei concesiuni privind utilizarea produselor din comerțul echitabil în cursul perioadei de executare a concesiunii care urmează să fie atribuite. Criteriile și condițiile referitoare la tranzacționare și la condițiile sale (comercializarea) pot să se refere, de exemplu, la cerința de a plăti un preț minim și o primă de preț subcontractanților. Condițiile de executare a concesiunii, care se referă la considerațiile de mediu, pot include, de exemplu, reducerea la minimum a deșeurilor sau eficiența resurselor.

(65)

Criteriile de atribuire sau condițiile de executare a concesiunii, referitoare la aspectele sociale ale procesului de producție, ar trebui să se aplice în conformitate cu Directiva 96/71/CE, astfel cum este interpretată de Curtea de Justiție a Uniunii Europene, și nu ar trebui să fie alese sau aplicate într-un mod care să discrimineze direct sau indirect operatorii economici din alte state membre sau din țări terțe care sunt parte la Acordul privind achizițiile publice (AAP) al Organizației Mondiale a Comerțului sau la acordurile de liber schimb la care Uniunea este de asemenea parte. Astfel, cerințele privind condițiile fundamentale de lucru reglementate în Directiva 96/71/CE, cum ar fi nivelurile minime de salarizare, ar trebui să rămână la nivelul stabilit de legislația națională sau de contractele colective aplicate în conformitate cu dreptul Uniunii în contextul acestei directive. Condițiile de executare a unei concesiuni ar putea fi, de asemenea, destinate să favorizeze punerea în aplicare a măsurilor de promovare a egalității între femei și bărbați la locul de muncă, a creșterii participării femeilor pe piața muncii și a concilierii între viața profesională și cea personală, a protecției mediului sau a bunăstării animalelor, să respecte pe fond convențiile fundamentale ale Organizației Internaționale a Muncii (OIM) și să recruteze mai multe persoane dezavantajate decât este necesar în conformitate cu legislația națională.

(66)

Măsurile care vizează protecția sănătății personalului implicat în procesul de executare a concesiunii, favorizarea integrării sociale a persoanelor defavorizate sau a membrilor grupurilor vulnerabile în rândul persoanelor desemnate să execute concesiunea sau să se instruiască în vederea dobândirii aptitudinilor necesare pentru concesiunea în cauză pot, de asemenea, să facă obiectul criteriilor de atribuire sau a condițiilor de executare a concesiunii, cu condiția ca acestea să se refere la lucrările sau la serviciile care urmează să fie furnizate în temeiul concesiunii. De exemplu, astfel de criterii sau condiții s-ar putea referi, printre altele, la angajarea de persoane în căutarea unui loc de muncă pe termen lung, la punerea în aplicare a măsurilor de formare profesională pentru șomeri sau pentru persoanele tinere în cursul executării concesiunii care urmează să fie atribuită. În cadrul specificațiilor tehnice, autoritățile contractante pot prevedea astfel de cerințe sociale care caracterizează direct produsul sau serviciul în cauză, cum ar fi accesibilitatea pentru persoanele cu handicap sau proiectarea pentru toate categoriile de utilizatori.

(67)

Este necesar ca cerințele tehnice și funcționale stabilite de autoritățile contractante și de entitățile contractante să permită exercitarea concurenței în domeniul atribuirii concesiunilor. Aceste cerințe ar trebui să definească trăsăturile impuse lucrărilor și/sau serviciilor vizate de concesiune și s-ar putea referi, de asemenea, la procesul specific de producție sau de furnizare a lucrărilor sau a serviciilor solicitate, cu condiția ca acestea să fie legate de obiectul concesiunii și proporționale cu valoarea și obiectivele sale. Procesul specific de producție ar putea cuprinde cerințe referitoare la accesibilitatea persoanelor cu handicap sau la nivelurile de performanță ecologică. Aceste cerințe tehnice și funcționale ar trebui să fie incluse în documentele concesiunii și să respecte principiile de egalitate de tratament și de transparență. Ele ar trebui elaborate în așa fel încât să se evite restrângerea în mod artificial a concurenței, în special prin cerințe care favorizează un anumit operator economic, în sensul că preiau caracteristicile esențiale ale bunurilor, serviciilor sau lucrărilor oferite în mod obișnuit de acel operator economic. În orice caz, autoritățile contractante sau entitățile contractante ar trebui să aibă în vedere ofertele care cuprind astfel de lucrări și/sau servicii care respectă în mod echivalent caracteristicile impuse.

(68)

Concesiunile reprezintă de obicei acorduri complexe, pe termen lung, în cadrul cărora concesionarul își asumă responsabilități și riscuri suportate în mod tradițional de autoritățile contractante și de entitățile contractante și care intră în mod normal în sfera de competență a acestora. Din acest motiv, sub rezerva respectării prezentei directive și a principiilor transparenței și egalității de tratament, autoritățile contractante și entitățile contractante ar trebui să aibă o flexibilitate considerabilă pentru a defini și a organiza procedura de alegere a concesionarului. Cu toate acestea, pentru a asigura egalitatea de tratament și transparența pe parcursul procesului de atribuire, este oportun să se impună garanții fundamentale cu privire la procesul de atribuire, inclusiv informații privind natura și sfera de aplicare a concesiunii, limitarea numărului candidaților, diseminarea informațiilor către candidați și ofertanți și disponibilitatea evidențelor corespunzătoare. De asemenea, este necesar să se prevadă că termenii inițiali ai anunțului de concesionare nu pot fi modificați, în vederea prevenirii tratamentului inechitabil al potențialilor candidați.

(69)

Nu ar trebui să se atribuie concesiuni operatorilor economici care au făcut parte dintr-o organizație criminală sau care au fost găsiți vinovați de corupție, de fraudă în detrimentul intereselor financiare ale Uniunii, de infracțiuni teroriste, de spălare de bani, de finanțare a terorismului sau de trafic de persoane. Statele membre ar trebui, cu toate acestea, să fie în măsură să prevadă o derogare de la aceste excluderi obligatorii în situațiile excepționale în care cerințele imperative de interes general face indispensabilă atribuirea contractului. Neplata taxelor și impozitelor și a contribuțiilor la asigurările sociale ar trebui, de asemenea, să fie sancționată prin excluderea obligatorie la nivelul Uniunii.

(70)

În plus, autorităților contractante și entităților contractante ar trebui să li se ofere posibilitatea de a exclude operatorii economici care s-au dovedit a nu fi fiabili, de exemplu din motive de încălcare gravă sau repetată a obligațiilor de mediu sau sociale, inclusiv a normelor privind accesibilitatea oferită persoanelor cu handicap sau alte forme de comitere a unei abateri profesionale grave, cum ar fi încălcarea normelor de concurență sau a drepturilor de proprietate intelectuală. Ar trebui clarificat faptul că abaterile profesionale grave pot pune sub semnul întrebării integritatea operatorului economic, făcând astfel ca acesta să devină neeligibil pentru atribuirea unui contract de concesiune, indiferent dacă operatorul economic are, de altfel, capacitatea tehnică și economică de a executa contractul respectiv. Ținând seama de faptul că autoritatea contractantă sau entitatea contractantă este responsabilă pentru consecințele deciziilor posibil eronate, autoritățile contractante și entitățile contractante ar trebui, de asemenea, să dispună în continuare de libertatea de a considera că a existat o abatere profesională gravă, în cazul în care, înainte de luarea unei decizii finale și obligatorii privind prezența motivelor obligatorii de excludere, pot demonstra, prin orice mijloace adecvate, că un operator economic a încălcat obligațiile care îi revin, inclusiv obligațiile legate de plata impozitelor sau a contribuțiilor la asigurările sociale, cu excepția unor dispoziții contrare din dreptul intern. Autoritățile contractante și entitățile contractante ar trebui, de asemenea, să fie în măsură să excludă candidați sau ofertanți a căror performanță în concesiuni sau alte contracte din trecut cu autorități contractante sau entități contractante a arătat deficiențe majore în ceea ce privește cerințele de fond, de exemplu, nerespectarea obligației de a furniza sau de a executa, deficiențe semnificative ale produsului sau ale serviciului furnizat, ceea ce le face inutilizabile pentru scopul propus, sau un comportament necorespunzător care aruncă îndoieli serioase cu privire la fiabilitatea operatorului economic. Dreptul intern ar trebui să prevadă o durată maximă pentru astfel de excluderi.

(71)

Cu toate acestea, ar trebui să se prevadă posibilitatea ca operatorii economici să adopte măsuri de conformare pentru remedierea consecințelor infracțiunilor penale sau ale abaterilor și pentru prevenirea în mod eficient a repetării acestora. Măsurile respective ar putea fi, în special, măsuri legate de personal sau de organizare, cum ar fi ruperea legăturilor cu persoanele sau organizațiile implicate în comportamentul ilicit, măsuri adecvate de reorganizare a personalului, implementarea unor sisteme de raportare și de control, crearea unei structuri interne de audit care să monitorizeze respectarea legislației și adoptarea unor norme interne de responsabilizare și de compensare. În cazul în care aceste măsuri oferă garanții suficiente, operatorul economic în cauză nu ar mai trebui să fie exclus doar din motivele respective. Operatorii economici ar trebui să aibă posibilitatea de a solicita examinarea măsurilor de conformare luate în vederea unei posibile admiteri la procedura de atribuire a concesiunilor. Cu toate acestea, ar trebui să se lase la latitudinea statelor membre să stabilească condițiile procedurale și de fond exacte aplicabile în astfel de cazuri. Statele membre ar trebui să aibă, în special, libertatea de a decide dacă doresc să permită ca autoritățile contractante sau entitățile contractante individuale să efectueze evaluările relevante sau să încredințeze sarcina respectivă altor autorități la nivel central sau descentralizat.

(72)

Este important ca respectarea de către subcontractanți a obligațiilor aplicabile în domeniul protecției mediului, al protecției sociale și al legii muncii, stabilite de legislația Uniunii, de legislația națională, de contractele colective sau de dispozițiile internaționale de drept în domeniul social, al mediului și al legislației muncii, enumerate în prezenta directivă, cu condiția ca normele respective și aplicarea lor să respecte legislația Uniunii, să se asigure prin intermediul unor acțiuni adecvate ale autorităților naționale competente din sfera de responsabilitate și de competență a acestora, cum ar fi inspectoratele de muncă sau agențiile de protecție a mediului. Este necesar, de asemenea, să se asigure un anumit grad de transparență în lanțul de subcontractare, deoarece acest lucru oferă autorităților contractante și entităților contractante informații privind persoanele prezente pe șantierele de construcție, lucrările în curs de efectuare în beneficiul acestora sau întreprinderile care prestează servicii în sau la clădiri, infrastructuri sau zone precum primăriile, școlile municipale, complexele sportive, porturile sau autostrăzile, pentru care autoritățile contractante sunt responsabile sau asupra cărora au un anumit control. Ar trebui să se precizeze că obligația de furnizare a informațiilor solicitate cade, în orice caz, în sarcina concesionarului, fie pe baza unor clauze specifice pe care fiecare autoritate contractantă sau entitate contractantă ar fi obligată să le includă în toate procedurile de atribuire, fie pe baza unor obligații care ar urma să fie impuse concesionarului de către statele membre prin intermediul unor dispoziții general aplicabile.

Ar trebui clarificat, de asemenea, faptul că ar trebui aplicate condițiile aplicabile în domeniul protecției mediului, al protecției sociale și al legii muncii, stabilite de legislația Uniunii, de legislația națională, de contractele colective sau de dispozițiile internaționale de drept în domeniul social, al mediului și al legislației muncii, enumerate în prezenta directivă, cu condiția ca normele respective și aplicarea lor să respecte legislația Uniunii, ori de câte ori legislația națională a unui anumit stat membru prevede un mecanism de răspundere solidară între subcontractanți și concesionar. Mai mult, ar trebui stipulat în mod explicit faptul că statele membre ar trebui să poată merge mai departe, de exemplu prin extinderea obligațiilor referitoare la transparență sau prin înlesnirea ori obligarea autorităților contractante sau entităților contractante să verifice că subcontractanții nu se află în niciuna dintre situațiile care ar garanta excluderea operatorilor economici. În cazul în care subcontractanților li se aplică astfel de măsuri, ar trebui asigurată coerența cu dispozițiile aplicabile concesionarului, astfel încât existența motivelor care justifică excluderea obligatorie să fie urmată de cerința de înlocuire a subcontractantului în cauză cu concesionarul. Dacă o astfel de verificare relevă prezența unor motive neobligatorii de excludere, ar trebui clarificat faptul că autoritățile contractante sau entitățile contractante pot solicita înlocuirea. Cu toate acestea, ar trebui prevăzut explicit faptul că autoritățile contractante sau entitățile contractante pot fi obligate să solicite înlocuirea subcontractantului în cauză în cazul în care excluderea concesionarului ar fi obligatorie în astfel de cazuri. De asemenea, ar trebui prevăzut în mod explicit faptul că statele membre au în continuare libertatea de a prevedea în dreptul intern norme mai stricte privind răspunderea.

(73)

Autoritățile contractante sau entitățile contractante ar trebui să evalueze ofertele în baza unuia sau mai multor criterii de atribuire. Pentru a asigura transparența și egalitatea de tratament, criteriile pentru atribuirea concesiunilor ar trebui să respecte întotdeauna anumite standarde generale. Standardele respective pot face trimitere la factori care nu sunt strict economici, dar care influențează valoarea unei oferte din punctul de vedere al autorității contractante sau al entității contractante și îi permit identificarea unui avantaj economic general pentru autoritatea contractantă sau entitatea contractantă. Criteriile ar trebui comunicate în prealabil tuturor candidaților sau ofertanților potențiali, ar trebui să aibă legătură cu obiectul contractului și nu ar trebui să îi ofere autorității contractante sau entității contractante o libertate de selecție nelimitată. Ele ar trebui să permită o concurență efectivă și să fie însoțite de cerințe care să permită verificarea efectivă a informațiilor furnizate de ofertanți. Ar trebui să fie posibilă includerea în criteriile de atribuire, printre altele, criterii de mediu, sociale sau referitoare la inovare. Autoritățile contractante sau entitățile contractante ar trebui, de asemenea, să specifice criteriile de atribuire în ordinea descrescătoare a importanței lor, astfel încât să asigure egalitatea de tratament a ofertanților potențiali, permițându-le să ia la cunoștință toate elementele care trebuie avute în vedere cu ocazia pregătirii ofertelor.

În cazuri excepționale, dacă autoritatea contractantă sau entitatea contractantă primește o ofertă care propune o soluție inovatoare cu un nivel excepțional de performanță funcțională care nu ar fi putut fi prevăzut de către o autoritate contractantă sau entitate contractantă diligentă, autoritatea contractantă sau entitatea contractantă ar trebui, în mod excepțional, să poată modifica ordinea criteriilor de atribuire pentru a ține seama de noile posibilități create de această soluție inovatoare, cu condiția ca o astfel de modificare să asigure egalitatea de tratament a tuturor ofertanților reali sau potențiali, lansând o nouă invitație la procedura de ofertare sau publicând un nou anunț de concesionare, după caz.

(74)

Mijloacele electronice de informare și comunicare pot simplifica foarte mult publicarea concesiunilor și pot spori eficiența, celeritatea și transparența procedurilor de atribuire a concesiunilor. Acestea ar putea să devină mijloacele standard de comunicare și de schimb de informații în cadrul procedurilor de atribuire, deoarece sporesc semnificativ posibilitățile operatorilor economici de a participa la procedurile de atribuire a concesiunilor din întreaga piață internă.

(75)

Contractele de concesiune cuprind de obicei modalități tehnice și financiare pe termen lung și complexe care adesea fac obiectul unor condiții în schimbare. Prin urmare, este necesar să se precizeze condițiile în care modificarea unui contract de concesiune pe perioada executării sale necesită o nouă procedură de atribuire a concesiunii, ținând cont de jurisprudența relevantă a Curții de Justiție a Uniunii Europene. Este obligatoriu să se desfășoare o nouă procedură de concesiune în cazul în care sunt aduse modificări semnificative concesiunii inițiale, în special cu privire la domeniul de aplicare și conținutul drepturilor și obligațiilor reciproce ale părților, inclusiv la distribuirea drepturilor de proprietate intelectuală. Modificările de acest tip demonstrează intenția părților de a renegocia clauze sau condiții esențiale ale concesiunii respective. Acest lucru se referă cu precădere la situațiile în care condițiile modificate ar fi avut o influență asupra rezultatului procedurii, dacă ar fi fost incluse în procedura inițială. Modificările concesiunii având ca rezultat o modificare minoră a valorii contractului ar trebui să fie întotdeauna posibile până la un anumit nivel, fără să fie necesară derularea unei noi proceduri de concesiune. În acest sens și în vederea asigurării securității juridice, prezenta directivă ar trebui să prevadă praguri de minimis, sub care să nu fie necesară o nouă procedură de atribuire. Modificările concesiei peste respectivele praguri ar trebui să poată fi aduse fără să fie necesară o nouă procedură de atribuire, în măsura în care astfel de modificări îndeplinesc anumite condiții. Acest lucru poate fi valabil, de pildă, în cazul modificărilor care au devenit necesare datorită nevoii de a satisface solicitările din partea autorităților contractante sau a entităților contractante, în ceea ce privește cerința de securitate și ținând seama de specificul unor astfel de activități, cum ar fi, de exemplu, exploatarea complexelor sportive și turistice montane, referitor la care legislația ar putea evolua, abordând riscurile aferente, în măsura în care astfel de modificări respectă condițiile relevante din prezenta directivă.

(76)

Autoritățile contractante și entitățile contractante se pot confrunta cu situații externe pe care nu le puteau prevedea în cazul în care au atribuit concesiunea, în special când executarea concesiunii acoperă o perioadă mai lungă. În astfel de cazuri, este necesar un anumit grad de flexibilitate pentru adaptarea concesiunii la circumstanțele respective fără a desfășura o nouă procedură de atribuire. Noțiunea de circumstanțe neprevăzute se referă la situațiile care nu puteau fi anticipate, în ciuda pregătirii cu o diligență rezonabilă a procedurii inițiale de atribuire, de către autoritatea contractantă sau de către entitatea contractantă, luând în considerare mijloacele disponibile, natura și caracteristicile proiectului concret, bunele practici din sectorul în cauză și necesitatea de a asigura o relație corespunzătoare între resursele cheltuite pentru pregătirea procedurii de atribuire și valoarea previzibilă a acesteia. Acest lucru nu se aplică însă în cazul în care o modificare conduce la o transformare a naturii concesiunii globale, de exemplu prin înlocuirea lucrărilor de executat sau a serviciilor de prestat cu altele diferite sau prin modificarea fundamentală a tipului de concesiune, întrucât, în această situație, se poate presupune că modificarea respectivă va influența rezultatul. În cazul concesiunilor atribuite în scopul desfășurării unei alte activități decât cele menționate în anexa II, o eventuală creștere a valorii care nu necesită o nouă procedură de atribuire ar trebui să nu depășească 50 % din valoarea concesiunii inițiale. Atunci când sunt aduse mai multe modificări succesive, limitarea respectivă ar trebui să se aplice valorii fiecărei modificări. Astfel de modificări consecutive ar trebui să nu fie menite să eludeze prezenta directivă.

(77)

În conformitate cu principiile egalității de tratament și transparenței, ofertantul câștigător nu ar trebui să fie înlocuit cu un alt operator economic fără redeschiderea către concurență a concesiunii, de exemplu în cazul în care o concesiune este reziliată din cauza unor deficiențe de executare. Cu toate acestea, ofertantul câștigător care execută concesiunea ar trebui să poată efectua, în special în cazul în care concesiunea a fost atribuită unui grup de operatori economici, anumite schimbări structurale în cursul perioadei de executare a concesiunii, cum ar fi reorganizări interne, preluări, fuziuni și achiziții sau declararea insolvenței. Aceste modificări structurale nu ar trebui să necesite în mod automat noi proceduri de atribuire pentru concesiunea executată de ofertantul respectiv.

(78)

Autoritățile contractante și entitățile contractante ar trebui să aibă posibilitatea de a prevedea modificarea concesiunii prin intermediul unor clauze de reexaminare sau de opțiuni, dar aceste clauze nu ar trebui să le ofere o marjă nelimitată de acțiune. Prezenta directivă ar trebui, așadar, să stabilească în ce măsură pot fi prevăzute modificări în concesiunea inițială. Ar trebui, prin urmare, precizat faptul că clauzele de reexaminare sau de opțiuni redactate suficient de clar pot, de exemplu, să stabilească indexări de preț sau să garanteze că, de pildă, echipamentele de comunicații care urmează să fie livrate pe o perioadă dată de timp continuă să fie adecvate, inclusiv în cazul modificării protocoalelor de comunicații sau al altor schimbări de ordin tehnologic. Ar trebui, de asemenea, să fie posibil, prin intermediul unor clauze suficient de clare, să se prevadă adaptări ale concesiunii, care devin necesare prin prisma unor dificultăți tehnice care apar pe parcursul funcționării sau întreținerii. De asemenea, ar trebui reamintit faptul că, de exemplu, concesiunile ar putea să cuprindă atât întreținerea obișnuită, cât și intervenții de întreținere punctuale, care pot deveni necesare pentru a asigura prestarea în continuare a unui serviciu public.

(79)

Autoritățile contractante și entitățile contractante s-ar putea confrunta cu situații în care devin necesare lucrări sau servicii suplimentare. În astfel de cazuri, sub rezerva respectării condițiilor din prezenta directivă, ar trebui să se considere că este justificată modificarea concesiunii inițiale, fără să fie nevoie de o nouă procedură de atribuire a concesiunii.

(80)

Autoritățile contractante și entitățile contractante sunt confruntate uneori cu situații care necesită încheierea înainte de termen a concesiunii, în vederea respectării obligațiilor care decurg din dreptul Uniunii în domeniul concesiunilor. Statele membre ar trebui să se asigure, prin urmare, că autoritățile contractante și entitățile contractante au posibilitatea, în condițiile stabilite în dreptul intern, de a rezilia o concesiune în cursul perioadei sale de valabilitate dacă acest lucru este impus de dreptul Uniunii.

(81)

Pentru a asigura protecția jurisdicțională adecvată a candidaților și a ofertanților în cadrul procedurilor de atribuire a concesiunilor, precum și pentru a asigura punerea în aplicare efectivă a normelor prevăzute în prezenta directivă și a principiilor TFUE, este necesar ca și Directiva 89/665/CEE a Consiliului (16) și Directiva 92/13/CEE a Consiliului (17) să se aplice în cazul concesiunilor de servicii și în cazul concesiunilor de lucrări atribuite atât de autorități contractante, cât și de entități contractante. Directivele 89/665/CEE și 92/13/CEE ar trebui, deci, modificate în consecință.

(82)

Prelucrarea datelor cu caracter personal în temeiul prezentei directive ar trebui să intre sub incidența prevederilor Directivei 95/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului (18).

(83)

Statele membre sunt obligate să monitorizeze constant și sistematic implementarea și funcționarea normelor privind atribuirea contractelor de concesiune, pentru a asigura aplicarea eficientă și uniformă a dreptului Uniunii.

(84)

Comisia ar trebui să examineze efectele economice pe piața internă, în special din perspectiva unor factori precum atribuirea transfrontalieră a contractelor, participarea IMM-urilor și costurile de tranzacționare, care rezultă din aplicarea pragurilor stabilite în prezenta directivă și a excluderii prevăzute la articolul 12, ținând seama de structurile specifice ale sectorului apei. Comisia ar trebui să prezinte un raport în acest sens Parlamentului European și Consiliului cel târziu la 18 aprilie 2019. În conformitate cu articolul XXIV alineatul (7) din Acordul privind achizițiile publice (AAP), AAP face obiectul unor noi negocieri la trei ani de la intrarea sa în vigoare și în mod periodic după aceea. În acest context, adecvarea nivelului de praguri ar trebui examinată în contextul negocierilor în temeiul AAP, având în vedere impactul inflației și costurile de tranzacție. Atunci când acest lucru este posibil și oportun, Comisia ar trebui să examineze o propunere de majorare a pragurilor aplicabile în temeiul AAP cu ocazia următoarei runde de negocieri. În cazul unor modificări ale pragurilor, ar trebui ca raportul întocmit de Comisie să fie urmat, dacă este cazul, de o propunere legislativă de modificare a pragului stabilit în prezenta directivă.

(85)

În vederea adaptării la evoluțiile rapide de ordin tehnic, economic și normativ, competența de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din TFUE ar trebui delegată Comisiei în ceea ce privește revizuirea listei actelor din anexa III, revizuirea procedurilor tehnice aferente metodelor de calculare a pragurilor precum și revizuirea periodică a pragurilor, modificarea referințelor la nomenclatura CPV și adaptarea listei actelor din anexa X. Este deosebit de important ca, în timpul lucrărilor pregătitoare, Comisia să organizeze consultări adecvate, inclusiv la nivel de experți. Comisia, atunci când pregătește și elaborează acte delegate, ar trebui să asigure o transmitere simultană, în timp util și adecvată a documentelor relevante către Parlamentul European și Consiliu.

(86)

În vederea asigurării unor condiții uniforme privind procedura de elaborare și transmitere a anunțurilor și de transmitere și publicare a datelor menționate în anexele V, VII și VIII, ar trebui conferite competențe de executare Comisiei. Respectivele competențe ar trebui exercitate în conformitate cu dispozițiile Regulamentului (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului (19). Procedura de consultare ar trebui utilizată pentru adoptarea actelor de punere în aplicare, care nu au niciun impact nici asupra situației financiare, nici asupra caracterului și a sferei de aplicare a obligațiilor care decurg din prezenta directivă. Dimpotrivă, actele respective sunt de natură strict administrativă și au scopul de a facilita aplicarea prezentei directive.

(87)

Deoarece obiectivul prezentei directive, și anume coordonarea actelor cu putere de lege și a actelor administrative ale statelor membre aplicabile anumitor proceduri de concesiuni, nu poate fi realizat în mod satisfăcător de către statele membre, dar poate fi, datorită amplorii și efectelor, realizat mai bine la nivelul Uniunii, Uniunea poate adopta măsuri, în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din TUE. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este enunțat în articolul respectiv, prezenta directivă nu depășește ceea ce este necesar pentru atingerea obiectivului menționat.

(88)

Potrivit Declarației politice comune a statelor membre și a Comisiei cu privire la documentele explicative din 28 septembrie 2011, statele membre și-au luat angajamentul de a adăuga, în cazuri justificate, la notificarea măsurilor de transpunere, unul sau mai multe documente care să explice relația dintre componentele unei directive și părțile corespunzătoare din instrumentele de transpunere naționale. În ceea ce privește prezenta directivă, legiuitorul consideră că transmiterea unor asemenea documente este justificată,

ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:

TITLUL I:

OBIECT, DOMENIU DE APLICARE, PRINCIPII ȘI DEFINIȚII

CAPITOLUL I:

Domeniu de aplicare, principii generale și definiții

SECȚIUNEA I:

OBIECT, DOMENIU DE APLICARE, PRINCIPII GENERALE, DEFINIȚII ȘI PRAG

Articolul 1:

Obiect și domeniu de aplicare

Articolul 2:

Principiul libertății administrative a autorităților publice

Articolul 3:

Principiul egalității de tratament, nediscriminării și transparenței

Articolul 4:

Libertatea de a defini serviciile de interes economic general

Articolul 5:

Definiții

Articolul 6:

Autorități contractante

Articolul 7:

Entități contractante

Articolul 8:

Pragul și metode de calculare a valorii estimate a concesiunilor

Articolul 9:

Revizuirea pragului

SECȚIUNEA II:

EXCLUDERI

Articolul 10:

Excluderi aplicabile concesiunilor atribuite de autoritățile contractante și de entitățile contractante

Articolul 11:

Excluderi specifice în domeniul comunicațiilor electronice

Articolul 12:

Excluderi specifice în domeniul apei

Articolul 13:

Concesiuni atribuite unei întreprinderi afiliate

Articolul 14:

Contracte atribuite unei asocieri în participație sau unei entități contractante care face parte dintr-o asociere în participație

Articolul 15:

Notificarea de informații de către entitățile contractante

Articolul 16:

Excluderea activităților care sunt expuse direct concurenței

Articolul 17:

Concesiuni încheiate între entități din sectorul public

SECȚIUNEA III:

DISPOZIȚII GENERALE

Articolul 18:

Durata concesiunii

Articolul 19:

Servicii sociale și alte servicii specifice

Articolul 20:

Contracte mixte

Articolul 21:

Contracte de achiziții mixte care implică aspecte legate de apărare sau securitate

Articolul 22:

Contracte care acoperă atât activitățile menționate în anexa II, cât și alte activități

Articolul 23:

Concesiuni care acoperă atât activitățile menționate în anexa II, cât și activitățile care implică aspecte legate de apărare sau securitate

SECȚIUNEA IV:

SITUAȚII SPECIALE

Articolul 24:

Concesiuni rezervate

Articolul 25:

Servicii de cercetare și de dezvoltare

CAPITOLUL II:

Principii

Articolul 26:

Operatori economici

Articolul 27:

Nomenclaturi

Articolul 28:

Confidențialitate

Articolul 29:

Norme aplicabile comunicărilor

TITLUL II:

NORME PRIVIND ATRIBUIREA CONCESIUNILOR: PRINCIPII GENERALE ȘI GARANȚII PROCEDURALE

CAPITOLUL I:

Principii generale

Articolul 30:

Principii generale

Articolul 31:

Anunțuri de concesionare

Articolul 32:

Anunțuri de atribuire a concesiunii

Articolul 33:

Forma și modalitățile de publicare a anunțurilor

Articolul 34:

Disponibilitatea în format electronic a documentelor concesiunii

Articolul 35:

Combaterea corupției și prevenirea conflictelor de interese

CAPITOLUL II:

Garanții procedurale

Articolul 36:

Cerințe tehnice și funcționale

Articolul 37:

Garanții procedurale

Articolul 38:

Selecția și evaluarea calitativă a candidaților

Articolul 39:

Termene de primire a candidaturilor și a ofertelor pentru concesiune

Articolul 40:

Transmiterea informațiilor către candidați și ofertanți

Articolul 41:

Criterii de atribuire

TITLUL III:

NORME PRIVIND EXECUTAREA CONCESIUNILOR

Articolul 42:

Subcontractarea

Articolul 43:

Modificarea contractelor în cursul perioadei lor de valabilitate

Articolul 44:

Încetarea concesiunilor

Articolul 45:

Monitorizare și raportare

TITLUL IV:

MODIFICĂRI ALE DIRECTIVELOR 89/665/CEE ȘI 92/13/CEE

Articolul 46:

Modificări aduse Directivei 89/665/CEE

Articolul 47:

Modificări aduse Directivei 92/13/CEE

TITLUL V:

COMPETENȚE DELEGATE, COMPETENȚE DE EXECUTARE ȘI DISPOZIȚII FINALE

Articolul 48:

Exercitarea delegării

Articolul 49:

Procedura de urgență

Articolul 50:

Procedura comitetului

Articolul 51:

Transpunere

Articolul 52:

Dispoziții tranzitorii

Articolul 53:

Monitorizare și raportare

Articolul 54:

Intrare în vigoare

Articolul 55:

Destinatari

ANEXE:

 

ANEXA I:

LISTA ACTIVITĂȚILOR MENȚIONATE LA ARTICOLUL 5 PUNCTUL 7

ANEXA II:

ACTIVITĂȚILE EXERCITATE DE ENTITĂȚI CONTRACTANTE, ASTFEL CUM SUNT MENȚIONATE LA ARTICOLUL 7

ANEXA III:

LISTA ACTELOR JURIDICE ALE UNIUNII MENȚIONATE LA ARTICOLUL 7 ALINEATUL (2) LITERA (B)

ANEXA IV:

SERVICII MENȚIONATE LA ARTICOLUL 19

ANEXA V:

INFORMAȚII CARE TREBUIE INCLUSE ÎN ANUNȚURILE DE CONCESIONARE MENȚIONATE LA ARTICOLUL 31

ANEXA VI:

INFORMAȚII CARE TREBUIE INCLUSE ÎN ANUNȚURILE DE INTENȚIE PRIVIND CONCESIUNILE CARE AU CA OBIECT SERVICII SOCIALE ȘI ALTE SERVICII SPECIFICE, AȘA CUM SUNT MENȚIONATE LA ARTICOLUL 31 ALINEATUL (3)

ANEXA VII:

INFORMAȚII CARE TREBUIE INCLUSE ÎN ANUNȚURILE DE ATRIBUIRE A CONCESIUNII MENȚIONATE LA ARTICOLUL 32

ANEXA VIII:

INFORMAȚII CARE TREBUIE INCLUSE ÎN ANUNȚURILE DE ATRIBUIRE A CONCESIUNII PRIVIND CONCESIUNILE CARE AU CA OBIECT SERVICII SOCIALE ȘI ALTE SERVICII SPECIFICE ASTFEL CUM SUNT MENȚIONATE LA ARTICOLUL 32

ANEXA IX:

DETALII PRIVIND PUBLICAREA

ANEXA X:

LISTA CONVENȚIILOR INTERNAȚIONALE ÎN DOMENIUL SOCIAL ȘI AL MEDIULUI MENȚIONATE LA ARTICOLUL 30 ALINEATUL (3)

ANEXA XI:

INFORMAȚII CARE TREBUIE INCLUSE ÎN ANUNȚURILE DE MODIFICARE A UNEI CONCESIUNI ÎN CURSUL PERIOADEI SALE DE VALABILITATE, CONFORM ARTICOLULUI 43

TITLUL I

OBIECT, DOMENIU DE APLICARE, PRINCIPII ȘI DEFINIȚII

CAPITOLUL I

Domeniu de aplicare, principii generale și definiții

Secțiunea I

Obiect, domeniu de aplicare, principii generale, definiții și prag

Articolul 1

Obiect și domeniu de aplicare

(1)   Prezenta directivă instituie norme aplicabile procedurilor de achiziție utilizate de către autoritățile contractante și de entitățile contractante prin intermediul unei concesiuni, a căror valoare este estimată ca fiind cel puțin egală cu pragul prevăzut la articolul 8.

(2)   Prezenta directivă se aplică atribuirii de concesiuni de lucrări sau servicii operatorilor economici de către:

(a)

autorități contractante; sau

(b)

entități contractante, cu condiția ca lucrările sau serviciile să fie destinate exercitării uneia dintre activitățile menționate în anexa II.

(3)   Aplicarea prezentei directive face obiectul articolului 346 din TFUE.

(4)   Acordurile, deciziile sau alte instrumente juridice care organizează transferul competențelor și responsabilităților în vederea îndeplinirii misiunilor publice între autorități contractante sau entități contractante sau grupuri de autorități contractante sau entități contractante și care nu prevăd acordarea remunerării pentru execuția contractuală sunt considerate o chestiune de organizare internă a statului membru în cauză și, ca atare, nu sunt afectate în niciun fel de prezenta directivă.

Articolul 2

Principiul libertății administrative a autorităților publice

(1)   Prezenta directivă recunoaște principiul libertății administrative a autorităților naționale, regionale și locale în conformitate cu dreptul intern și cu dreptul Uniunii. Autoritățile respective au libertatea de a decide cel mai bun mod de a administra executarea lucrărilor sau prestarea serviciilor, pentru a asigura un nivel ridicat al calității, siguranței și accesibilității, egalitatea de tratament și promovarea accesului universal la serviciile publice și a drepturilor utilizatorilor cu privire la acestea.

Autoritățile respective pot alege să-și îndeplinească sarcinile de interes public cu propriile resurse sau în cooperare cu alte autorități sau să le atribuie operatorilor economici.

(2)   Prezenta directivă nu aduce atingere regimurilor proprietății din statelor membre. În special, aceasta nu impune privatizarea întreprinderilor publice care prestează servicii către public.

Articolul 3

Principiul egalității de tratament, nediscriminării și transparenței

(1)   Autoritățile contractante și entitățile contractante îi tratează pe operatorii economici în mod egal și fără discriminare și acționează într-o manieră transparentă și proporționată.

Modul în care este concepută procedura de atribuire a concesiunilor, inclusiv estimarea valorii, nu poate avea ca intenție excluderea acesteia din domeniul de aplicare al prezentei directive sau favorizarea sau defavorizarea în mod nejustificat a anumitor operatori economici sau a anumitor lucrări, bunuri sau servicii.

(2)   Autoritățile contractante și entitățile contractante urmăresc să asigure transparența procedurii de atribuire și a îndeplinirii contractului, respectând articolul 28.

Articolul 4

Libertatea de a defini serviciile de interes economic general

(1)   Prezenta directivă nu aduce atingere libertății statelor membre de a defini, în conformitate cu dreptul Uniunii, serviciile pe care acestea le consideră a fi servicii de interes economic general, modul în care aceste servicii ar trebui organizate și finanțate, în conformitate cu normele privind ajutoarele de stat, precum și obligațiile specifice la care aceste servicii ar trebui să se supună. Totodată, prezenta directivă nu aduce atingere modului în care statele membre își organizează sistemele de asigurări sociale.

(2)   Serviciile de interes general fără caracter economic nu sunt incluse în domeniul de aplicare al prezentei directive.

Articolul 5

Definiții

În sensul prezentei directive, se aplică următoarele definiții:

1.

„concesiuni” înseamnă concesiuni de lucrări sau de servicii, astfel cum sunt definite la literele (a) și (b):

(a)

„concesiune de lucrări” înseamnă un contract cu titlu oneros încheiat în scris prin care una sau mai multe autorități contractante sau entități contractante încredințează executarea de lucrări unuia sau mai multor operatori economici, în care contraprestația pentru lucrări este reprezentată fie exclusiv de dreptul de a exploata lucrările care fac obiectul contractului, fie de acest drept însoțit de o plată;

(b)

„concesiune de servicii” înseamnă un contract cu titlu oneros încheiat în scris prin care una sau mai multe autorități contractante sau entități contractante încredințează prestarea și gestionarea de servicii altele decât executarea de lucrări menționată la litera (a) unuia sau mai multor operatori economici, în care contraprestația pentru servicii este reprezentată fie exclusiv de dreptul de a exploata serviciile care fac obiectul contractului, fie de acest drept însoțit de o plată.

Atribuirea unei concesiuni de lucrări sau de servicii implică transferul către concesionar a unui risc de operare legat de exploatarea acestor lucrări sau servicii care cuprinde riscul de cerere sau riscul de ofertă ori ambele. Se presupune că concesionarul își asumă riscul de operare atunci când, în condiții de exploatare normale, nu i se garantează recuperarea investițiilor efectuate sau a costurilor suportate pentru exploatarea lucrărilor sau a serviciilor care fac obiectul concesiunii. Partea riscului transferată către concesionar implică o expunere reală la situațiile neprevăzute care pot apărea pe piață, astfel încât orice pierdere potențială estimată suportată de concesionar nu este doar nominală sau neglijabilă;

2.

„operator economic” înseamnă orice persoană fizică sau juridică sau entitate publică sau grup de astfel de persoane sau entități, inclusiv asociații de întreprinderi, care oferă pe piață execuția de lucrări și/sau a unei lucrări, furnizarea de produse sau prestarea de servicii;

3.

„candidat” înseamnă un operator economic care a solicitat o invitație de participare sau a fost invitat să participe la o procedură de atribuire a unei concesiuni;

4.

„ofertant” înseamnă un operator economic care a prezentat o ofertă;

5.

„concesionar” înseamnă un operator economic căruia i-a fost atribuită o concesiune;

6.

„scris(ă)” sau „în scris” înseamnă orice ansamblu de cuvinte sau cifre care poate fi citit, reprodus și apoi comunicat, inclusiv informațiile care sunt transmise și stocate prin mijloace electronice;

7.

„executare de lucrări” înseamnă fie executarea, fie proiectarea și executarea unor lucrări legate de una dintre activitățile menționate în anexa I sau a unei lucrări, fie realizarea, prin orice mijloace, a unei lucrări corespunzătoare cerințelor specificate de o autoritate contractantă sau de o entitate contractantă care exercită o influență decisivă asupra tipului de lucrare sau asupra proiectării acesteia;

8.

„o lucrare” înseamnă rezultatul unui ansamblu de lucrări de construcții de clădiri sau lucrări de geniu civil, destinat să îndeplinească prin el însuși o funcție economică sau tehnică;

9.

„mijloace electronice” înseamnă echipamente electronice de procesare (inclusiv compresie digitală) și stocare a datelor care sunt difuzate, transmise și recepționate prin cablu, radio, mijloace optice sau prin alte mijloace electromagnetice;

10.

„drepturi exclusive” înseamnă drepturi acordate de o autoritate competentă a unui stat membru, prin orice act cu putere de lege sau dispoziție administrativă publicată compatibilă cu tratatele, al cărei efect este limitarea exercitării unei activități la un singur operator economic și care afectează substanțial capacitatea altor operatori economici de a desfășura o astfel de activitate;

11.

„drepturi speciale” înseamnă drepturi acordate de o autoritate competentă a unui stat membru, prin orice act cu putere de lege sau dispoziție administrativă publicată compatibilă cu tratatele, al cărei efect este limitarea exercitării unei activități la unul sau mai mulți operatori economici și care afectează substanțial capacitatea altor operatori economici de a desfășura o astfel de activitate;

12.

„document al concesiunii” înseamnă orice document produs de autoritatea contractantă sau de entitatea contractantă la care aceasta face trimitere pentru a descrie sau a defini elementele concesiunii sau ale procedurii, inclusiv anunțul de concesiune, cerințele tehnice și funcționale, condițiile propuse ale concesiunii, formatele pentru prezentarea documentelor de către candidați și ofertanți, informațiile privind obligațiile general aplicabile și orice alte documente adiționale;

13.

„inovare” înseamnă introducerea unui produs, serviciu sau proces nou sau îmbunătățit în mod semnificativ, care include, dar nu se limitează la procese de producție, clădire sau construcție, a unei noi metode de comercializare sau a unei noi metode de organizare a practicii comerciale, a locului de muncă sau a relațiilor externe, printre altele cu scopul de a contribui la soluționarea provocărilor societale sau de a sprijini strategia Europa 2020.

Articolul 6

Autorități contractante

(1)   În sensul prezentei directive, „autorități contractante” înseamnă autoritățile de stat, regionale sau locale, organismele de drept public sau asociațiile formate dintr-una sau mai multe astfel de autorități sau organisme de drept public altele decât autoritățile, organismele sau asociațiile care exercită una dintre activitățile menționate în anexa II și atribuie o concesiune pentru exercitarea uneia dintre activitățile respective.

(2)   „Autoritățile regionale” includ toate autoritățile din unitățile administrative enumerate neexhaustiv în NUTS 1 și 2, astfel cum sunt prevăzute în Regulamentul (CE) nr. 1059/2003 al Parlamentului European și al Consiliului (20).

(3)   „Autoritățile locale” includ toate autoritățile din unitățile administrative incluse în NUTS 3 și unitățile administrative mai mici, astfel cum sunt prevăzute în Regulamentul (CE) nr. 1059/2003.

(4)   „Organisme de drept public” înseamnă organismele care au toate caracteristicile următoare:

(a)

sunt create cu obiectivul specific de a răspunde unor necesități de interes general, fără caracter industrial sau comercial;

(b)

au personalitate juridică; și

(c)

sunt finanțate, în cea mai mare parte, de autorități de stat, regionale sau locale sau de alte organisme de drept public; sau fac obiectul supravegherii administrării lor de către organismele sau autoritățile respective; sau au un consiliu de administrație, de conducere sau de supraveghere alcătuit din membri desemnați în proporție de peste 50 % de autorități de stat, regionale sau locale sau de alte organisme de drept public.

Articolul 7

Entități contractante

(1)   În sensul prezentei directive, „entități contractante” înseamnă entități care exercită una dintre activitățile menționate în anexa II și atribuie o concesiune pentru exercitarea uneia dintre activitățile respective, acestea fiind următoarele:

(a)

autoritățile de stat, regionale sau locale, organismele de drept public sau asociațiile formate din una sau mai multe astfel de autorități sau din unul sau mai multe astfel de organisme de drept public;

(b)

întreprinderile publice, astfel cum sunt definite în prezentul articol la alineatul (4) de la prezentul articol;

(c)

entitățile, cu excepția celor menționate la literele (a) și (b) de la prezentul alineat, însă care funcționează pe baza unor drepturi speciale sau exclusive acordate pentru exercitarea uneia dintre activitățile menționate la anexa II.

(2)   Entitățile cărora li s-au acordat drepturi speciale sau exclusive printr-o procedură în care s-a asigurat o publicitate adecvată și în care acordarea drepturilor respective s-a bazat pe criterii obiective nu constituie „entități contractante” în sensul alineatului (1) litera (c). Aceste proceduri cuprind:

(a)

proceduri de achiziții publice cu invitație prealabilă la o procedură concurențială de ofertare, prevăzute de Directiva 2014/24/UE a Parlamentului European și a Consiliului (21) și Directiva 2014/25/UE, Directiva 2009/81/CE sau prezenta directivă;

(b)

proceduri prevăzute de alte acte juridice ale Uniunii enumerate în anexa III, prin care se asigură un nivel adecvat de transparență prealabilă pentru acordarea de autorizații pe baza unor criterii obiective.

(3)   Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 48 în ceea ce privește modificarea listei de acte juridice ale Uniunii, prevăzută în anexa III, atunci când sunt necesare ca urmare a abrogării sau a modificării actelor respective, sau ca urmare a adoptării de acte noi.

(4)   „Întreprindere publică” înseamnă orice întreprindere asupra căreia autoritățile contractante pot exercita, direct sau indirect, o influență dominantă în virtutea dreptului lor de proprietate asupra acesteia, a participării financiare sau a normelor care o guvernează.

Influența dominantă din partea autorităților contractante se prezumă în oricare dintre următoarele cazuri, în care autoritățile respective, în mod direct sau indirect:

(a)

dețin majoritatea capitalului subscris al întreprinderii;

(b)

controlează majoritatea voturilor asociate acțiunilor emise de întreprindere;

(c)

pot desemna mai mult de jumătate din membrii organismului de administrare, de conducere sau de control al întreprinderii.

Articolul 8

Pragul și metode de calculare a valorii estimate a concesiunilor

(1)   Prezenta directivă se aplică în cazul concesiunilor a căror valoare este cel puțin egală cu 5 186 000 EUR.

(2)   Valoarea unei concesiuni este cifra totală de afaceri a concesionarului generată pe durata contractului, fără TVA, astfel cum a fost estimată de către autoritatea contractantă sau entitatea contractantă, în schimbul lucrărilor și serviciilor care fac obiectul concesiunii, precum și pentru bunurile accesorii acestor lucrări și servicii.

Estimarea respectivă este valabilă în momentul trimiterii anunțului de concesionare sau, în cazurile în care nu este prevăzut un astfel de anunț, în momentul în care autoritatea contractantă sau entitatea contractantă inițiază procedura de atribuire a concesiunilor, de exemplu, după caz, prin contactarea operatorilor economici în legătură cu concesiunea.

În sensul alineatului (1), dacă valoarea concesiunii în momentul atribuirii este mai mare cu peste 20 % decât valoarea sa estimată, estimarea valabilă este valoarea concesiunii în momentul atribuirii.

(3)   Valoarea estimată a concesiunii se calculează utilizându-se o metodă obiectivă specificată în documentele concesiunii. În momentul calculării valorii estimate a concesiunii, autoritățile contractante și entitățile contractante iau în considerare, după caz, în special:

(a)

valoarea oricărei forme de opțiune sau de prelungire a duratei concesiunii;

(b)

venitul din achitarea onorariilor și a amenzilor de către utilizatorii lucrărilor sau ale serviciilor, altele decât cele colectate în numele autorității contractante sau al entității contractante;

(c)

plățile sau orice avantaje financiare sub orice formă efectuate de către autoritatea contractantă sau entitatea contractantă sau de orice altă autoritate publică în favoarea concesionarului, inclusiv compensația pentru respectarea obligației de serviciu public și subvențiile publice de investiții;

(d)

valoarea granturilor sau a oricăror avantaje financiare sub orice formă primite de la terți pentru executarea concesiunii;

(e)

venitul din vânzarea oricăror active care fac parte din concesiune;

(f)

valoarea tuturor bunurilor și serviciilor care sunt puse la dispoziția concesionarului de către autoritățile contractante sau entitățile contractante, cu condiția să fie necesare pentru executarea lucrărilor sau furnizarea serviciilor;

(g)

orice premiu sau plată acordată candidaților sau ofertanților.

(4)   Alegerea metodei de calculare a valorii estimate a unei concesiuni nu poate fi efectuată cu intenția de a exclude concesiunea respectivă de la aplicarea prezentei directive. O concesiune nu poate fi subdivizată dacă acest lucru are ca efect excluderea ei de sub incidența prezentei directive, cu excepția cazurilor justificate de motive obiective.

(5)   În cazul în care o lucrare preconizată sau un serviciu preconizat poate duce la atribuirea de concesiuni sub formă de loturi separate, se ține seama de valoarea globală estimată a totalității respectivelor loturi.

(6)   În cazul în care valoarea cumulată a loturilor este egală sau mai mare decât pragul prevăzut de prezentul articol, prezenta directivă se aplică la atribuirea fiecărui lot.

Articolul 9

Revizuirea pragului

(1)   Din doi în doi ani, începând de la data de 30 iunie 2013, Comisia verifică dacă pragul prevăzut la articolul 8 alineatul (1) corespunde pragului stabilit în Acordul privind achizițiile publice (AAP) al Organizației Mondiale a Comerțului pentru concesiunile de lucrări și, dacă este necesar, revizuiește pragul în conformitate cu prezentul articol.

În conformitate cu metoda de calcul prevăzută în AAP, Comisia calculează valoarea pragului pe baza valorii zilnice medii a monedei euro exprimată în drepturi speciale de tragere (DST) în decursul unei perioade de 24 de luni care se încheie la data de 31 a lunii august anterioare revizuirii care intră în vigoare de la 1 ianuarie. Valoarea pragului astfel revizuit se rotunjește, dacă este necesar, la mia de euro inferioară cifrei care rezultă din acest calcul, pentru a se asigura respectarea pragului în vigoare prevăzut în AAP și exprimat în DST.

(2)   Din doi în doi ani, începând de la data de 1 ianuarie 2014, Comisia stabilește valorile, în monedele naționale ale statelor membre a căror monedă nu este euro, ale pragului menționat la articolul 8 alineatul (1), revizuit în conformitate cu alineatul (1) de la prezentul articol.

În conformitate cu metoda de calcul prevăzută în AAP, stabilirea acestor valori se bazează pe valorile zilnice medii ale monedelor respective corespunzătoare pragului aplicabil exprimat în euro din decursul unei perioade de 24 de luni care se încheie în ziua de 31 a lunii august anterioare revizuirii care intră în vigoare de la 1 ianuarie.

(3)   Comisia publică pragul revizuit menționat la alineatul (1), contravaloarea acestuia în monedele naționale menționate la alineatul (2) primul paragraf și valoarea stabilită în conformitate cu alineatul (2) al doilea paragraf, în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene la începutul lunii noiembrie de după revizuire.

(4)   Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 48 pentru a adapta metodologia prevăzută la alineatul (1) al doilea paragraf de la prezentul articol la eventualele modificări ale metodologiei prevăzute în AAP pentru revizuirea pragurilor menționate la articolul 8 alineatul (1) și pentru stabilirea valorilor echivalente în monedele naționale ale statelor membre a căror monedă nu este euro, astfel cum se prevede la alineatul (2) din prezentul articol.

Comisia este de asemenea împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 48 pentru a revizui pragurile menționate la articolul 8 alineatul (1) în conformitate cu alineatul (1) din prezentul articol.

(5)   În cazul în care este necesară revizuirea pragului menționat și când există constrângeri temporale care împiedică utilizarea procedurii prevăzute la articolul 48 și există așadar motive imperative de urgență, se aplică procedura prevăzută la articolul 49 actelor delegate adoptate în conformitate cu alineatul (4) al doilea paragraf de la prezentul articol.

Secțiunea II

Excluderi

Articolul 10

Excluderi aplicabile concesiunilor atribuite de autoritățile contractante și de entitățile contractante

(1)   Prezenta directivă nu se aplică concesiunilor de servicii atribuite unei autorități contractante sau unei entități contractante, în sensul articolului 7 alineatul (1) litera (a), sau unei asocieri a acestora pe baza unui drept exclusiv.

Prezenta directivă nu se aplică concesiunilor de servicii atribuite unui operator economic pe baza unui drept care i-a fost acordat în conformitate cu TFUE și cu acte juridice ale Uniunii care stabilesc norme comune privind accesul pe piață aplicabile activităților menționate în anexa II.

(2)   Prin derogare de la alineatul (1) al doilea paragraf de la prezentul articol, dacă legislația sectorială a Uniunii menționată la paragraful respectiv nu prevede obligații de transparență specifice sectorului, se aplică articolul 32.

Atunci când un stat membru acordă un drept exclusiv unui operator economic pentru exercitarea uneia dintre activitățile menționate în anexa II, acesta informează Comisia în acest sens în termen de o lună de la acordarea dreptului exclusiv respectiv.

(3)   Prezenta directivă nu se aplică concesiunilor pentru servicii de transport aerian bazate pe acordarea unei licențe de operare în sensul Regulamentului (CE) nr. 1008/2008 al Parlamentului European și al Consiliului (22) sau concesiunilor pentru serviciile publice de transport de călători în sensul Regulamentului (CE) nr. 1370/2007.

(4)   Prezenta directivă nu se aplică concesiunilor pe care autoritatea contractantă sau entitatea contractantă este obligată să le atribuie sau să le organizeze conform unor proceduri diferite de cele prevăzute în prezenta directivă, instituite sub una din următoarele forme:

(a)

un instrument juridic care creează obligații de drept internațional, cum ar fi un acord internațional încheiat în conformitate cu TFUE între un stat membru și una sau mai multe țări terțe sau subdiviziuni ale acestora, pentru lucrări, bunuri sau servicii destinate implementării sau exploatării în comun a unui proiect de către semnatari;

(b)

o organizație internațională.

Prezenta directivă nu se aplică concesiunilor pe care autoritatea contractantă sau entitatea contractantă le atribuie în conformitate cu normele în materie de achiziții prevăzute de o organizație internațională sau de o instituție financiară internațională, în cazul în care concesiunile în cauză sunt finanțate integral de organizația sau instituția respectivă. În cazul concesiunilor cofinanțate în cea mai mare parte de o organizație internațională sau de o instituție financiară internațională, părțile convin asupra procedurilor de achiziții aplicabile.

Statele membre comunică toate instrumentele juridice menționate la primul paragraf litera (a) de la prezentul alineat Comisiei, care poate consulta Comitetul consultativ pentru achiziții publice menționat la articolul 50.

Prezentul alineat nu se aplică concesiunilor în domeniul apărării și securității astfel cum sunt menționate în Directiva 2009/81/CE.

(5)   Prezenta directivă nu se aplică concesiunilor în domeniul apărării și securității, astfel cum sunt menționate în Directiva 2009/81/CE, care sunt reglementate prin:

(a)

norme procedurale specifice în temeiul unui acord sau al unei înțelegeri internaționale, încheiate între unul sau mai multe state membre și una sau mai multe țări terțe;

(b)

norme procedurale specifice în temeiul unui acord internațional încheiat sau al unei înțelegeri internaționale încheiate referitoare la staționarea trupelor și privind angajamentele unui stat membru sau ale unei țări terțe;

(c)

normele procedurale specifice ale unei organizații internaționale, care efectuează achiziții în propriile scopuri sau concesiunilor care trebuie acordate de un stat membru în conformitate cu normele respective.

(6)   Prezenta directivă se aplică în cazul atribuirii de concesiuni în domeniul apărării și securității, astfel cum se menționează în Directiva 2009/81/CE, cu excepția următoarelor:

(a)

concesiuni pentru care aplicarea prezentei directive ar obliga un stat membru să furnizeze informații a căror divulgare este considerată de statul în cauză ca fiind contrară intereselor sale fundamentale de securitate; sau în cazul în care achiziția publică și executarea concesiunii sunt declarate secrete trebuie să fie însoțită de măsuri speciale de securitate în conformitate cu actele cu putere de lege și actele administrative în vigoare într-un stat membru cu condiția ca statul membru să fi stabilit că interesele esențiale în cauză nu pot fi garantate prin măsuri mai puțin invazive, cum ar fi cele menționate la alineatul (7);

(b)

concesiuni acordate în cadrul unui program de cooperare de tipul celor menționate la articolul 13 litera (c) din Directiva 2009/81/CE;

(c)

concesiuni atribuite de un guvern unui alt guvern referitoare la lucrări și servicii în legătură directă cu echipamente militare sau echipamente sensibile sau la lucrări și servicii special destinate unor scopuri militare sau lucrări și servicii cu caracter sensibil;

(d)

concesiuni atribuite într-o țară terță, desfășurate pe durata mobilizării forțelor în afara teritoriului Uniunii, în cazul în care necesitățile operaționale impun încheierea concesiunilor respective cu operatori economici situați în zona de operații; și

(e)

alte concesiuni exceptate în temeiul prezentei directive.

(7)   Prezenta directivă nu se aplică concesiunilor care nu sunt exceptate în temeiul alineatului (6), în măsura în care protecția intereselor esențiale de securitate ale unui stat membru nu poate fi garantată prin măsuri mai puțin invazive, de exemplu prin impunerea unor cerințe în vederea protejării naturii confidențiale a informațiilor pe care autoritatea contractantă sau entitatea contractantă le pune la dispoziție în cadrul unei proceduri de atribuire a concesiunilor, astfel cum se prevede în prezenta directivă.

(8)   Prezenta directivă nu se aplică concesiunilor de servicii pentru:

(a)

cumpărarea sau închirierea, prin orice mijloace financiare, de terenuri, clădiri existente sau alte bunuri imobile sau a drepturilor asupra acestora;

(b)

achiziția, dezvoltarea, producția sau coproducția de materiale pentru programe destinate serviciilor mass-media audiovizuale sau serviciilor mass-media de radiodifuziune, atribuite de furnizorii de servicii mass-media audiovizuale sau de radiodifuziune, sau concesiunilor pentru spațiu de emisie sau furnizarea de programe atribuite furnizorilor de servicii mass-media audiovizuale sau de radiodifuziune. În sensul prezentei litere, „servicii mass-media audiovizuale” și „furnizori de servicii mass-media” au același înțeles ca în articolul 1 alineatul (1) literele (a) și (d) din Directiva 2010/13/UE a Parlamentului European și a Consiliului (23). „Program” are același înțeles ca în articolul 1 alineatul (1) litera (b) din directiva menționată, dar include, de asemenea, programe radio și materiale pentru programe radio. În plus, în sensul prezentei dispoziții, „materiale pentru programe” au același înțeles ca „program”;

(c)

servicii de arbitraj și de conciliere;

(d)

oricare dintre următoarele servicii juridice:

(i)

reprezentarea juridică a unui client de către un avocat în sensul articolului 1 din Directiva 77/249/CEE a Consiliului (24):

proceduri de arbitraj sau de conciliere desfășurate într-un stat membru, o țară terță sau în fața unei instanțe internaționale de arbitraj sau de conciliere; sau

proceduri judiciare în fața instanțelor, tribunalelor sau autorităților publice ale unui stat membru sau ale unei țări terțe sau în fața instanțelor, tribunalelor sau instituțiilor internaționale;

(ii)

consiliere juridică oferită în vederea pregătirii oricăreia din procedurile menționate la punctul (i) de la prezenta literă sau în cazul în care există un indiciu evident și probabilitatea ridicată ca respectiva cauză la care face referire consilierea să devină obiectul unor astfel de proceduri, cu condiția ca respectiva consiliere să fie acordată de un avocat în sensul articolului 1 din Directiva 77/249/CEE;

(iii)

serviciile de certificare și autentificare a documentelor care trebuie să fie furnizate de notari;

(iv)

servicii juridice prestate de mandatari sau tutori desemnați sau alte servicii juridice ai căror furnizori sunt desemnați de o instanță din statul membru în cauză sau sunt desemnați prin lege să îndeplinească atribuții specifice sub supravegherea acestor instanțe;

(v)

alte servicii juridice care au legătură, chiar și ocazional, cu exercitarea autorității publice în statul membru în cauză;

(e)

servicii financiare referitoare la emisiunea, vânzarea, achiziționarea sau transferul de valori mobiliare sau alte instrumente financiare în sensul Directivei 2004/39/CE a Parlamentului European și a Consiliului (25), servicii furnizate de băncile centrale și operațiuni efectuate cu Fondul european de stabilitate financiară și Mecanismul european de stabilitate;

(f)

împrumuturi, indiferent dacă sunt sau nu referitoare la emisiunea, vânzarea, achiziționarea sau transferul de valori mobiliare sau de alte instrumente financiare;

(g)

servicii de apărare civilă, protecție civilă și de prevenire a pericolelor care sunt prestate de organizații sau asociații non-profit și care fac obiectul codurilor CPV: 75250000-3, 75251000-0, 75251100-1, 75251110-4, 75251120-7, 75252000-7, 75222000-8, 98113100-9 și 85143000-3, cu excepția serviciilor de transport pacienți cu ambulanța;

(h)

concesiunile de servicii de campanie politică care fac obiectul codurilor CPV 79341400-0, 92111230-3 și 92111240-6, atunci când sunt atribuite de un partid politic în contextul unei campanii electorale.

(9)   Prezenta directivă nu se aplică concesiunilor de servicii pentru serviciile de loterie care fac obiectul codului CPV 92351100-7, atribuite de către un stat membru unui operator economic pe baza unui drept exclusiv. În sensul prezentului alineat, noțiunea de drept exclusiv nu include drepturile exclusive menționate la articolul 7 alineatul (2).

Acordarea unui astfel de drept exclusiv face obiectul publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

(10)   Prezenta directivă nu se aplică în cazul concesiunilor atribuite de entități contractante pentru desfășurarea activităților lor într-o țară terță, în condiții care nu implică utilizarea fizică a unei rețele sau zone geografice de pe teritoriul Uniunii.

Articolul 11

Excluderi specifice în domeniul comunicațiilor electronice

Prezenta directivă nu se aplică concesiunilor pentru scopul principal de a permite autorităților contractante să furnizeze sau să exploateze rețele publice de comunicații sau să furnizeze publicului unul sau mai multe servicii de comunicații electronice.

În sensul prezentului articol, „rețele publice de comunicații” și „servicii de comunicații electronice” au același înțeles ca în Directiva 2002/21/CE a Parlamentului European și a Consiliului (26).

Articolul 12

Excluderi specifice în domeniul apei

(1)   Prezenta directivă nu se aplică concesiunilor atribuite pentru:

(a)

punerea la dispoziție sau exploatarea de rețele fixe destinate furnizării unui serviciu public în domeniul producerii, transportului sau distribuției de apă potabilă;

(b)

alimentarea cu apă potabilă a unor astfel de rețele.

(2)   Prezenta directivă nu se aplică nici concesiunilor având unul dintre obiectele următoare, sau ambele, atunci când acestea sunt legate de o activitate menționată la alineatul (1):

(a)

proiecte de inginerie hidraulică, irigații sau drenare, cu condiția ca volumul de apă destinat aprovizionării cu apă potabilă să reprezinte mai mult de 20 % din volumul total de apă pus la dispoziție prin astfel de proiecte sau instalații de irigare sau drenare; sau

(b)

evacuarea sau tratarea apelor uzate.

Articolul 13

Concesiuni atribuite unei întreprinderi afiliate

(1)   În sensul prezentului articol, „întreprindere afiliată” înseamnă orice întreprindere ale cărei situații anuale sunt consolidate cu cele ale entității contractante în conformitate cu cerințele Directivei 2013/34/UE.

(2)   În cazul entităților, care nu fac obiectul Directivei 2013/34/UE, „întreprindere afiliată” înseamnă orice întreprindere care:

(a)

poate fi supusă, direct sau indirect, unei influențe dominante exercitate de entitatea contractantă;

(b)

poate exercita o influență dominantă asupra entității contractante; sau

(c)

împreună cu entitatea contractantă, este supusă influenței dominante a unei alte întreprinderi în virtutea dreptului de proprietate, a unei participări financiare sau a regulilor care îi reglementează activitatea.

În sensul prezentului alineat, „influență dominantă” are același înțeles ca cel din articolul 7 alineatul (4) al doilea paragraf.

(3)   În pofida articolului 17 și sub rezerva îndeplinirii condițiilor prevăzute la alineatul (4) de la prezentul articol, prezenta directivă nu se aplică concesiunilor atribuite:

(a)

de către o entitate contractantă unei întreprinderi afiliate; sau

(b)

de către o asociere în participație, formată exclusiv dintr-o serie de entități contractante în scopul desfășurării activităților menționate în anexa II, unei întreprinderi care este afiliată cu una dintre aceste entități contractante.

(4)   Alineatul (3) se aplică:

(a)

concesiunilor de servicii, cu condiția ca cel puțin 80 % din cifra medie de afaceri totală a întreprinderii afiliate pe durata ultimilor trei ani, ținând seama de toate serviciile prestate de întreprinderea respectivă, să provină din prestarea de servicii entității contractante sau altor întreprinderi cu care este afiliată;

(b)

concesiunilor de lucrări, cu condiția ca cel puțin 80 % din cifra medie de afaceri totală a întreprinderii afiliate pe durata ultimilor trei ani, ținând seama de toate lucrările executate de întreprinderea respectivă, să provină din executarea de lucrări pentru entitatea contractantă sau alte întreprinderi cu care este afiliată.

(5)   Dacă, din cauza datei la care o întreprindere afiliată a fost creată sau și-a început activitatea, cifra de afaceri nu este disponibilă pentru ultimii trei ani, este suficient ca întreprinderea să demonstreze că cifra de afaceri menționată la alineatul (4) literele (a) sau (b) este verosimilă, în special cu ajutorul previziunilor de afaceri.

(6)   În cazul în care mai mult de o întreprindere afiliată cu entitatea contractantă cu care formează un grup economic furnizează servicii sau lucrări identice sau similare, procentajele menționate la alineatul (4) se calculează luând în considerare cifra totală de afaceri generată de furnizarea de servicii sau lucrări de către respectivele întreprinderi afiliate.

Articolul 14

Contracte atribuite unei asocieri în participație sau unei entități contractante care face parte dintr-o asociere în participație

În pofida articolului 17 și cu condiția ca asocierea în participație să fi fost înființată pentru a desfășura activitatea în cauză pe o perioadă de cel puțin trei ani și ca actul de înființare a asocierii în participație să prevadă că entitățile contractante care o formează vor face parte din aceasta cel puțin pentru o perioadă la fel de lungă, prezenta directivă nu se aplică concesiunilor atribuite de:

(a)

o asociere în participație, formată exclusiv din mai multe entități contractante în scopul desfășurării de activități menționate în anexa II, uneia dintre aceste entități contractante; sau

(b)

o entitate contractantă unei astfel de asocieri în participație din care face parte.

Articolul 15

Notificarea de informații de către entitățile contractante

Entitățile contractante notifică Comisiei, dacă primesc o solicitare în acest sens, următoarele informații privind aplicarea articolului 13 alineatele (2) și (3) și a articolului 14:

(a)

denumirile întreprinderilor sau ale asocierilor în participație în cauză;

(b)

natura și valoarea concesiunilor implicate;

(c)

elementele de probă considerate necesare de către Comisie, pentru a demonstra că relația dintre întreprinderea sau asocierea în participație căreia i se atribuie concesiunile și entitatea contractantă respectă cerințele prevăzute la articolul 13 sau articolul 14.

Articolul 16

Excluderea activităților care sunt expuse direct concurenței

Prezenta directivă nu se aplică în cazul concesiunilor atribuite de entitățile contractante dacă, în statul membru în care sunt executate aceste concesiuni, s-a stabilit conform articolului 35 din Directiva 2014/25/UE că activitatea este expusă direct concurenței în conformitate cu articolul 34 din directiva respectivă.

Articolul 17

Concesiuni încheiate între entități din sectorul public

(1)   O concesiune atribuită de către o autoritate contractantă sau de către o entitate contractantă, în sensul articolului 7 alineatul (1) litera (a), unei alte persoane juridice de drept privat sau public nu intră în domeniul de aplicare al prezentei directive în cazul în care sunt îndeplinite toate condițiile următoare:

(a)

autoritatea contractantă sau entitatea contractantă exercită asupra persoanei juridice în cauză un control similar celui pe care îl exercită asupra propriilor servicii; și

(b)

peste 80 % din activitățile respectivei persoane juridice controlate sunt efectuate în vederea îndeplinirii atribuțiilor care îi sunt încredințate de către autoritatea contractantă sau entitatea contractantă care o controlează sau de către alte persoane juridice controlate de respectiva autoritate contractantă sau entitate contractantă; și

(c)

nu există participare privată directă la capitalul persoanei juridice controlate cu excepția formelor de participare privată la capital neimplicând controlul și blocarea, impuse prin dispozițiile legislative naționale, în conformitate cu tratatele, care nu exercită o influență decisivă asupra persoanei juridice controlate.

Se consideră că o autoritate contractantă sau entitate contractantă, astfel cum este menționată la articolul 7 alineatul (1) litera (a), exercită asupra unei persoane juridice un control similar celui pe care îl exercită asupra propriilor servicii, în sensul primului paragraf litera (a) de la prezentul alineat, atunci când exercită o influență decisivă atât asupra obiectivelor strategice, cât și asupra deciziilor importante ale persoanei juridice controlate. Un astfel de control poate fi exercitat, de asemenea, de o altă persoană juridică, care este ea însăși controlată în același mod de către autoritatea contractantă sau entitatea contractantă.

(2)   Alineatul (1) se aplică și în cazul în care o persoană juridică controlată care este o autoritate contractantă sau entitate contractantă, în sensul articolului 7 alineatul (1) litera (a), atribuie o concesiune autorității contractante sau entității contractante care o controlează sau unei alte persoane juridice controlate de către aceeași autoritate contractantă sau entitate contractantă, cu condiția să nu existe participare privată directă la capitalul persoanei juridice căreia îi este atribuită concesiunea cu excepția formelor de participare privată la capital neimplicând controlul și blocarea, impuse prin dispoziții din legislația internă, în conformitate cu tratatele, care nu exercită o influență decisivă asupra persoanei juridice controlate.

(3)   O autoritate contractantă sau o entitate contractantă, în sensul articolului 7 alineatul (1) litera (a), care nu exercită asupra unei persoane juridice de drept privat sau public un control în sensul alineatului (1) de la prezentul articol poate totuși să atribuie o concesiune respectivei persoane juridice, fără a aplica prezenta directivă, dacă sunt îndeplinite toate condițiile următoare:

(a)

autoritatea contractantă sau entitatea contractantă, în sensul articolului 7 alineatul (1) litera (a), exercită împreună cu alte autorități contractante sau entități contractante un control asupra respectivei persoane juridice similar controlului pe care îl exercită asupra propriilor servicii;

(b)

peste 80 % din activitățile respectivei persoane juridice sunt efectuate în vederea îndeplinirii atribuțiilor care îi sunt încredințate de către autoritățile contractante sau entitățile contractante care o controlează sau de către alte persoane juridice controlate de către aceleași autorități contractante sau entități contractante; și

(c)

nu există participare privată directă la capitalul persoanei juridice controlate cu excepția formelor de participare privată la capital neimplicând controlul și blocarea, impuse prin dispozițiile legislative naționale, în conformitate cu tratatele, care nu exercită o influență decisivă asupra persoanei juridice controlate.

În sensul primului paragraf litera (a) de la prezentul alineat, autoritățile contractante sau entitățile contractante, în sensul articolului 7 alineatul (1) litera (a), exercită în comun controlul asupra unei persoane juridice dacă sunt îndeplinite toate condițiile următoare:

(i)

organele decizionale ale persoanei juridice controlate sunt compuse din reprezentanți ai tuturor autorităților contractante sau entităților contractante participante. Reprezentanții individuali pot reprezenta mai multe sau toate autoritățile contractante sau entitățile contractante participante;

(ii)

autoritățile contractante sau entitățile contractante respective pot exercita în comun o influență decisivă asupra obiectivelor strategice și asupra deciziilor semnificative ale persoanei juridice controlate; și

(iii)

persoana juridică controlată nu urmărește interese care sunt contrare celor ale autorităților contractante sau entităților contractante care o controlează.

(4)   Un contract încheiat exclusiv între două sau mai multe autorități contractante sau entități contractante, în sensul articolului 7 alineatul (1) litera (a) nu intră în domeniul de aplicare al prezentei directive în cazul în care sunt îndeplinite toate condițiile următoare:

(a)

contractul instituie sau pune în aplicare o cooperare între autoritățile contractante sau entitățile contractante participante cu scopul de a asigura faptul că serviciile publice pe care trebuie să le efectueze sunt prestate în vederea atingerii obiectivelor pe care le au în comun;

(b)

punerea în aplicare a respectivei cooperări este reglementată exclusiv în baza considerațiilor legate de interesul public; și

(c)

autoritățile contractante sau entitățile contractante participante desfășoară pe piața deschisă sub 20 % din activitățile vizate de cooperare.

(5)   Pentru determinarea procentajului de activități menționat la alineatul (1) primul paragraf litera (b), alineatul (3) primul paragraf litera (b) și alineatul (4) litera (c), se ia în considerare cifra medie de afaceri totală sau o măsură alternativă adecvată pe baza activității cum ar fi costurile suportate de persoana juridică, autoritatea contractantă sau entitatea contractantă relevantă menționat la articolul 7 alineatul (1) litera (a) cu privire la servicii, produse și lucrări din ultimii trei ani precedenți atribuirii concesiunii.

În cazul în care, din cauza datei la care persoana juridică, autoritatea contractantă sau entitatea contractantă relevantă a fost înființată sau și-a început activitatea sau din cauza reorganizării activităților sale cifra de afaceri sau măsura alternativă pe baza activității cum ar fi costurile fie nu este disponibilă pentru ultimii trei ani, fie nu mai este relevantă, este suficient să se demonstreze că măsurarea activității este verosimilă, în special cu ajutorul previziunilor de afaceri.

Secțiunea III

Dispoziții generale

Articolul 18

Durata concesiunii

(1)   Durata concesiunilor este limitată. Autoritatea contractantă sau entitatea contractantă estimează durata pe baza lucrărilor sau serviciilor solicitate.

(2)   Pentru concesiunile cu o durată mai mare de cinci ani, durata maximă a concesiunii nu depășește timpul preconizat a-i fi necesar în mod rezonabil concesionarului pentru a-și recupera investițiile efectuate pentru exploatarea lucrărilor sau a serviciilor și a obține o rentabilitate a capitalului investit ținând seama de investițiile necesare pentru atingerea obiectivelor contractuale specifice.

Investițiile luate în considerare în vederea calculării includ atât investițiile inițiale, cât și investițiile pe întreaga durată a concesiunii.

Articolul 19

Servicii sociale și alte servicii specifice

Concesiunile pentru servicii sociale și alte servicii specifice enumerate în anexa IV care intră sub incidența prezentei directive fac obiectul exclusiv al obligațiilor care decurg din articolul 31 alineatul (3) și articolele 32, 46 și 47.

Articolul 20

Contracte mixte

(1)   Concesiunile care au ca obiect atât lucrări, cât și servicii se atribuie în conformitate cu dispozițiile aplicabile tipului de concesiune care caracterizează obiectul principal al contractului în cauză.

În cazul concesiunilor mixte constând parțial în servicii sociale sau alte servicii specifice enumerate în anexa IV și parțial în alte servicii, obiectul principal se determină în funcție de cea mai ridicată valoare estimată a serviciilor respective.

(2)   În cazul în care diferitele părți ale unui anumit contract pot fi separate în mod obiectiv, se aplică alineatele (3) și (4). Dacă diferitele părți ale unui anumit contract nu pot fi separate în mod obiectiv, se aplică alineatul (5).

În cazul în care o parte a unui anumit contract face obiectul articolul 346 din TFUE sau al Directivei 2009/81/CE, se aplică articolul 21 din prezenta directivă.

În cazul contractelor menite să acopere mai multe activități, dintre care una face fie obiectul anexei II la prezenta directivă, fie obiectul Directivei 2014/25/UE, dispozițiile aplicabile se stabilesc în conformitate cu articolul 22 din prezenta directivă și, respectiv, articolul 6 din Directiva 2014/25/UE.

(3)   În cazul contractelor care au ca obiect atât elemente reglementate prin prezenta directivă, cât și alte elemente, autoritățile contractante și entitățile contractante pot alege să atribuie contracte separate pentru diferitele părți. Dacă autoritățile contractante sau entitățile contractante aleg să atribuie contracte separate pentru diferitele părți, decizia cu privire la regimul juridic care se aplică fiecăruia dintre contractele separate se ia în funcție de caracteristicile fiecărei părți avute în vedere.

Dacă autoritățile contractante sau entitățile contractante aleg să atribuie un singur contract, prezenta directivă se aplică contractului mixt aferent, cu excepția unor dispoziții contrare prevăzute la alineatul (4) de la prezentul articol sau la articolul 21, indiferent de valoarea părților care ar intra altfel sub incidența unui regim juridic diferit și indiferent de regimul care ar fi fost aplicabil părților respective.

(4)   În cazul contractelor mixte care conțin elemente de concesiuni, precum și elemente de contracte publice reglementate de Directiva 2014/24/UE sau contracte reglementate de Directiva 2014/25/UE, contractul mixt se atribuie în conformitate cu Directiva 2014/24/UE, respectiv cu Directiva 2014/25/UE.

(5)   În cazul în care diferitele părți ale unui anumit contract nu pot fi separate în mod obiectiv, regimul juridic aplicabil se determină pe baza obiectului principal al contractului respectiv.

În cazul în care astfel de contracte implică atât elemente ale unei concesiuni de servicii, cât și elemente ale contractelor de furnizare, obiectul principal se determină în funcție de cea mai ridicată valoare estimată a serviciilor sau bunurilor respective.

Articolul 21

Contracte de achiziții mixte care implică aspecte legate de apărare sau securitate

(1)   În cazul contractelor mixte care au ca obiect elemente ale unei concesiuni reglementate de prezenta directivă și achiziții sau alte elemente care fac obiectul articolului 346 din TFUE sau al Directivei 2009/81/CE, se aplică prezentul articol.

În cazul contractelor menite să acopere mai multe activități, dintre care una face fie obiectul anexei II din prezenta directivă, fie obiectul Directivei 2014/25/UE, iar alta face obiectul articolului 346 din TFUE sau al Directivei 2009/81/CE, dispozițiile aplicabile se stabilesc în conformitate cu articolul 23 din prezenta directivă și, respectiv, articolul 26 din Directiva 2014/25/UE.

(2)   În cazul în care diferitele părți ale unui anumit contract pot fi separate în mod obiectiv, autoritățile contractante sau entitățile contractante pot alege să atribuie contracte separate pentru diferitele părți sau să atribuie un singur contract.

În cazul în care autoritățile contractante sau entitățile contractante aleg să atribuie contracte separate pentru diferitele părți, decizia cu privire la regimul juridic care se aplică fiecăruia dintre contractele separate se ia în funcție de caracteristicile fiecărei părți avute în vedere.

În cazul în care autoritățile contractante sau entitățile contractante aleg să atribuie un singur contract, pentru determinarea regimului juridic aplicabil se aplică următoarele criterii:

(a)

în cazul în care o parte a unui anumit contract este reglementată de articolul 346 din TFUE sau diferite părți sunt reglementate de articolul 346 din TFUE și, respectiv, de Directiva 2009/81/CE, contractul poate fi atribuit fără aplicarea prezentei directive, cu condiția ca atribuirea unui singur contract să fie justificată de motive obiective;

(b)

în cazul în care o parte a unui anumit contract este reglementată de Directiva 2009/81/CE, contractul poate fi atribuit în conformitate cu prezenta directivă sau în conformitate cu Directiva 2009/81/CE, cu condiția ca atribuirea unui singur contract să fie justificată de motive obiective.

Decizia de a atribui un singur contract nu poate fi luată, totuși, în scopul excluderii unor contracte de la aplicarea fie a prezentei directive, fie a Directivei 2009/81/CE.

(3)   Dacă diferitele părți ale unui anumit contract nu pot fi separate în mod obiectiv, contractul poate fi atribuit fără aplicarea prezentei directive în cazul în care include elemente cărora li se aplică articolul 346 din TFUE. În caz contrar, autoritatea contractantă sau entitatea contractantă poate alege să atribuie un contract în conformitate cu prezenta directivă sau în conformitate cu prezenta directivă sau în conformitate cu Directiva 2009/81/CE.

Articolul 22

Contracte care acoperă atât activitățile menționate în anexa II, cât și alte activități

(1)   Prin derogare de la articolul 20, în cazul contractelor destinate să acopere mai multe activități, entitățile contractante pot alege să atribuie contracte separate destinate fiecărei activități în parte sau să atribuie un singur contract. În cazul în care entitățile contractante aleg să atribuie un contract separat, decizia cu privire la normele care se aplică fiecăruia dintre contractele separate se ia în funcție de caracteristicile fiecărei activități avute în vedere.

În pofida articolului 20, în cazul în care entitățile contractante aleg să atribuie un singur contract, se aplică alineatele (2) și (3) de la prezentul articol. Totuși, dacă una dintre activitățile vizate face obiectul articolului 346 din TFUE sau al Directivei 2009/81/CE, se aplică articolul 23 din prezenta directivă.

Alegerea între atribuirea unui singur contract sau atribuirea mai multor contracte separate nu poate fi făcută în scopul excluderii contractului sau contractelor din domeniul de aplicare al prezentei directive sau, după caz, al Directivei 2014/24/UE sau al Directivei 2014/25/UE.

(2)   Un contract care vizează acoperirea mai multor activități face obiectul normelor aplicabile activității vizate în principal.

(3)   În cazul contractelor pentru care este în mod obiectiv imposibil să se stabilească pentru care activitate este vizat contractul în principal, normele aplicabile se stabilesc în conformitate cu:

(a)

concesiunea este atribuită în conformitate cu dispozițiile prezentei directive aplicabile concesiunilor atribuite de autorități contractante, dacă una dintre activitățile pentru care este vizat contractul face obiectul dispozițiilor prezentei directive aplicabile concesiunilor atribuite de autorități contractante, iar cealaltă activitate face obiectul dispozițiilor prezentei directive aplicabile concesiunilor atribuite de entități contractante;

(b)

contractul este atribuit în conformitate cu Directiva 2014/24/UE, dacă una dintre activitățile pentru care este vizat contractul face obiectul prezentei directive, iar cealaltă activitate face obiectul Directivei 2014/24/UE;

(c)

contractul se atribuie în conformitate cu prezenta directivă, dacă una dintre activitățile pe care le vizează contractul intră sub incidența prezentei directive, iar cealaltă activitate nu intră sub incidența prezentei directive și nici a Directivei 2014/24/UE sau a Directivei 2014/25/UE.

Articolul 23

Concesiuni care acoperă atât activitățile menționate în anexa II, cât și activitățile care implică aspecte legate de apărare sau securitate

(1)   În cazul contractelor care vizează acoperirea mai multor activități, entitățile contractante pot alege să atribuie contracte separate destinate fiecărei activități în parte sau să atribuie un singur contract. În cazul în care entitățile contractante aleg să atribuie contracte separate pentru diferitele părți, decizia cu privire la regimul juridic care se aplică fiecăruia dintre contractele separate se ia în funcție de caracteristicile fiecărei activități avute în vedere.

În pofida articolului 21, în cazul în care entitățile contractante aleg să atribuie un singur contract, se aplică alineatul (2) de la prezentul articol.

Decizia între atribuirea unui singur contract și atribuirea mai multor contracte separate nu poate fi luată în scopul excluderii contractului sau contractelor din domeniul de aplicare fie al prezentei directive, fie al Directivei 2009/81/CE.

(2)   În cazul contractelor care vizează o activitate care face obiectul prezentei directive și o altă activitate care:

(a)

face obiectul articolului 346 din TFUE; sau

(b)

face obiectul Directivei 2009/81/CE,

entitatea contractantă poate:

(i)

să atribuie un contract fără aplicarea prezentei directive în cazurile prevăzute la litera (a); sau

(ii)

să atribuie un contract fie în conformitate cu prezenta directivă, fie în conformitate cu Directiva 2009/81/CE, în cazurile prevăzute la litera (b). Primul paragraf de la prezentul alineat nu aduce atingere pragurilor și excluderilor prevăzute de Directiva 2009/81/CE.

Contractele prevăzute la litera (b), care de asemenea includ achiziții sau alte elemente care sunt reglementate de articolul 346 din TFUE, pot fi atribuite fără aplicarea prezentei directive.

Totuși, faptul că atribuirea unui singur contract este justificată de motive obiective, iar decizia de atribuire a unui singur contract nu este luată în scopul excluderii unor contracte de la aplicarea prezentei directive, reprezintă o condiție pentru aplicarea prezentului alineat.

Secțiunea IV

Situații speciale

Articolul 24

Concesiuni rezervate

Statele membre pot rezerva dreptul de participare la procedurile de atribuire de concesiuni unor ateliere protejate și unor operatori economici al căror scop principal este integrarea socială și profesională a persoanelor cu handicap sau defavorizate sau pot prevedea ca astfel de concesiuni să fie executate în contextul programelor de angajare protejată, dacă cel puțin 30 % dintre angajații atelierelor, operatorilor economici sau programelor în cauză sunt lucrători cu handicap sau defavorizați. Anunțul de concesionare sau, în cazul concesiunilor de servicii astfel cum sunt definite la articolul 19, anunțul de intenție face trimitere la prezentul articol.

Articolul 25

Servicii de cercetare și de dezvoltare

Prezenta directivă se aplică concesiunilor de servicii de cercetare și dezvoltare care fac obiectul codurilor CPV 73000000-2-73120000-9, 73300000-5, 73420000-2 și 73430000-5, dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiții:

(a)

rezultatele sunt destinate, în mod exclusiv, autorității contractante sau entității contractante, pentru uz propriu în exercitarea propriei activități; și

(b)

serviciul prestat este integral remunerat de către autoritatea contractantă sau de către entitatea contractantă.

CAPITOLUL II

Principii

Articolul 26

Operatori economici

(1)   Operatorii economici care, în temeiul legislației statului membru în care sunt stabiliți, au dreptul să presteze serviciul în cauză, nu pot fi respinși numai pe motiv că, în temeiul legislației statului membru în care se atribuie contractul, sunt obligați să fie persoane fizice sau persoane juridice.

Persoanelor juridice li se poate impune să precizeze, în ofertă sau în candidatură, numele și calificările profesionale relevante ale angajaților cărora ar urma să li se încredințeze executarea contractului în cauză.

(2)   Grupurile de operatori economici, inclusiv asocieri temporare, pot participa la procedurile de atribuire a concesiunilor. Autoritățile contractante sau entitățile contractante nu le pot impune acestora să aibă o anumită formă juridică pentru depunerea unei oferte sau a unei cereri de participare.

Atunci când este necesar, autoritățile contractante sau entitățile contractante pot clarifica în documentele de concesiune modul în care grupurile de operatori economici vor îndeplini cerințele referitoare la situația economică și financiară sau capacitatea tehnică și profesională menționată la articolul 38 cu condiția ca acest lucru să fie justificat de motive obiective și proporționale. Statele membre pot stabili termeni standard pentru modul în care grupurile de operatori economici urmează să îndeplinească cerințele respective. Condițiile pentru executarea unei concesiuni de către aceste grupuri de operatori economici, care sunt diferite de cele impuse participanților individuali, sunt, de asemenea, justificate de motive obiective și proporționale.

(3)   În pofida alineatelor (1) și (2), autoritățile contractante sau entitățile contractante le pot impune grupurilor de operatori economici să adopte o anumită formă juridică, odată ce le-a fost atribuit contractul, în măsura în care schimbarea respectivă este necesară pentru executarea în mod satisfăcător a contractului.

Articolul 27

Nomenclaturi

(1)   Orice trimiteri la nomenclaturi în contextul atribuirii concesiunilor se efectuează cu ajutorul „Vocabularului comun privind achizițiile publice” (Common Procurement Vocabulary, CPV), adoptat prin Regulamentul (CE) nr. 2195/2002 al Parlamentului European și al Consiliului (27).

(2)   Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 48 pentru a adapta codurile CPV menționate în prezenta directivă, ori de câte ori modificările nomenclaturii CPV trebuie să se reflecte în prezenta directivă și cu condiția de a nu implica o modificare a domeniului de aplicare al prezentei directive.

Articolul 28

Confidențialitate

(1)   Cu excepția cazului în care se prevede altfel în prezenta directivă sau în legislația națională sub incidența căreia intră autoritatea contractantă, în special legislația privind accesul la informații, și fără a aduce atingere obligațiilor legate de publicitatea contractelor de concesiune atribuite și de informațiile pentru candidați și ofertanți prevăzute la articolele 32 și 40, autoritatea contractantă sau entitatea contractantă nu divulgă informațiile transmise de către operatorii economici și desemnate de aceștia ca fiind confidențiale, inclusiv, fără a se limita la acestea, secrete tehnice sau comerciale și aspectele confidențiale ale ofertelor.

Dispozițiile prezentului articol nu împiedică publicarea părților fără caracter confidențial din contractele încheiate, inclusiv a eventualelor modificări ulterioare.

(2)   Autoritatea contractantă sau entitatea contractantă poate impune operatorilor economici cerințe care vizează protejarea naturii confidențiale a informațiilor pe care le pune la dispoziție prin procedura de atribuire a concesiunilor.

Articolul 29

Norme aplicabile comunicărilor

(1)   Cu excepția cazului în care utilizarea mijloacelor electronice este obligatorie în conformitate cu articolul 33 alineatul (2) și articolul 34, statele membre sau autoritățile contractante și entitățile contractante pot alege unul sau mai multe dintre următoarele mijloace de comunicare pentru toate comunicările și schimburile de informații:

(a)

mijloace electronice;

(b)

poștă sau fax;

(c)

comunicare verbală, inclusiv telefonică, cu privire la alte comunicări decât elementele esențiale ale unei proceduri de atribuire a concesiunilor și cu condiția unei documentări suficiente a conținutului comunicării verbale pe un suport durabil;

(d)

înmânare directă cu confirmarea primirii.

Statele membre pot impune obligativitatea utilizării mijloacelor de comunicare electronice pentru concesiuni, depășind obligațiile stabilite la articolul 33 alineatul (2) și la articolul 34.

(2)   Mijloacele de comunicare alese sunt disponibile în general, nediscriminatorii și nu restricționează accesul operatorilor economici la procedura de atribuire a concesiunilor. Instrumentele și dispozitivele care urmează a fi folosite pentru comunicare prin mijloace electronice, precum și caracteristicile lor tehnice sunt interoperabile cu tehnologiile informației și comunicațiilor de uz general.

În toate operațiunile de comunicare, schimb și stocare de informații, autoritățile contractante și entitățile contractante asigură menținerea integrității datelor și protejarea confidențialității cererilor de participare și a ofertelor. Acestea examinează conținutul cererilor de participare și al ofertelor numai după expirarea termenului fixat pentru depunerea acestora.

TITLUL II

NORME PRIVIND ATRIBUIREA CONCESIUNILOR:

PRINCIPII GENERALE ȘI GARANȚII PROCEDURALE

CAPITOLUL I

Principii generale

Articolul 30

Principii generale

(1)   Autoritatea contractantă sau entitatea contractantă are libertatea de a organiza procedura de alegere a concesionarului, care trebuie să respecte dispozițiile prezentei directive.

(2)   Modul în care este concepută procedura de atribuire a concesiunilor respectă principiile prevăzute la articolul 3. În special pe parcursul procedurii de atribuire a concesiunilor, autoritatea contractantă sau entitatea contractantă nu furnizează, în mod discriminatoriu, informații care pot avantaja anumiți candidați sau ofertanți în raport cu ceilalți.

(3)   Statele membre iau măsuri adecvate pentru a se asigura că, în executarea contractelor de concesiune, operatorii economici respectă obligațiile aplicabile în domeniile legislației de mediu, sociale și a muncii instituite de dreptul Uniunii, legislația națională, acorduri colective sau prin dispozițiile internaționale de drept în domeniul social, al mediului și al muncii enumerate în anexa X.

(4)   Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 48 pentru modificarea listei din anexa X, în cazul în care acest lucru este necesar, în vederea adăugării noilor acorduri internaționale care au fost ratificate de toate statele membre sau în cazul în care acordurile internaționale existente menționate nu mai sunt ratificate de către toate statele membre sau sunt în vreun fel modificate, de exemplu în ceea ce privește domeniul de aplicare, conținutul sau denumirea.

Articolul 31

Anunțuri de concesionare

(1)   Autoritățile contractante și entitățile contractante care doresc să atribuie o concesiune își fac cunoscută intenția prin intermediul unui anunț de concesionare.

(2)   Anunțurile de concesionare conțin informațiile prevăzute în anexa V și, după caz, orice alte informații considerate utile de către autoritatea sau entitatea contractantă, în conformitate cu formatul formularelor standard.

(3)   Autoritățile contractante și entitățile contractante care doresc să atribuie o concesiune de servicii sociale sau alte servicii specifice enumerate în anexa IV își fac cunoscută intenția referitoare la atribuirea prevăzută a concesiunii prin publicarea unui anunț de intenție. Anunțurile respective conțin informațiile prevăzute în anexa VI.

(4)   Prin derogare de la alineatul (1), autoritățile contractante sau entitățile contractante nu au obligația de a publica un anunț de concesionare dacă lucrările sau serviciile pot fi furnizate numai de către un anumit operator economic pentru unul dintre motivele următoare:

(a)

scopul concesiunii este crearea sau achiziționarea unei opere de artă unice sau a unei interpretări artistice unice;

(b)

absența concurenței din motive tehnice;

(c)

existența unui drept exclusiv;

(d)

protecția drepturilor de proprietate intelectuală și a altor drepturi exclusive decât cele definite la articolul 5 punctul 10.

Excepțiile prevăzute la primul paragraf literele (b), (c) și (d) se aplică numai atunci când nu există o alternativă sau un substitut rezonabil, iar absența concurenței nu este rezultatul unei restrângeri artificiale a parametrilor concesiunii atribuite.

(5)   Prin derogare de la alineatul (1), autoritatea contractantă sau entitatea contractantă nu are obligația de a publica un nou anunț de concesionare dacă nu a fost depusă nicio ofertă, nicio candidatură sau nicio ofertă adecvată ori nicio candidatură adecvată ca răspuns la o procedură de concesiune prealabilă, atât timp cât condițiile inițiale ale contractului de concesiune nu sunt modificate în mod semnificativ și se transmite un raport Comisiei, în cazul în care transmite o solicitare în acest sens.

În sensul primului paragraf, o ofertă este considerată drept neadecvată dacă este lipsită de relevanță pentru concesiune, neputând răspunde în mod manifest, fără modificări substanțiale, necesităților și cerințelor autorității contractante sau ale entității contractante indicate în documentele concesiunii.

În sensul primului paragraf, o candidatură este considerată neadecvată:

(a)

în cazul în care candidatul în cauză este sau poate fi exclus în temeiul articolului 38 alineatele (5)-(9) sau nu îndeplinește criteriile de selecție stabilite de autoritatea contractantă sau de entitatea contractantă în temeiul articolului 38 alineatul (1);

(b)

în cazul în care candidaturile includ oferte care sunt neadecvate în sensul celui de al doilea paragraf.

Articolul 32

Anunțuri de atribuire a concesiunii

(1)   În termen de cel mult 48 de zile de la atribuirea unei concesiuni, autoritățile contractante și entitățile contractante transmit, în conformitate cu procedurile prevăzute la articolul 33, un anunț de atribuire a concesiunii prin care prezintă rezultatele procedurii de atribuire a concesiunilor. Pentru serviciile sociale și alte servicii specifice enumerate în anexa IV, aceste anunțuri pot fi, totuși, grupate trimestrial. În acest caz, acestea trimit anunțurile grupate în termen de 48 de zile de la încheierea fiecărui trimestru.

(2)   Anunțurile de atribuire a concesiunii cuprind informațiile prevăzute în anexa VII sau, în ceea ce privește concesiunile de servicii sociale și alte servicii specifice enumerate la anexa IV, informațiile prevăzute în anexa VIII și se publică în conformitate cu articolul 33.

Articolul 33

Forma și modalitățile de publicare a anunțurilor

(1)   Anunțurile de concesionare, anunțurile de atribuire a concesiunii și anunțul menționat la articolul 43 alineatul (1) al doilea paragraf includ informațiile prevăzute în anexele V, VII și VIII respectând formatul formularelor standard, inclusiv al formularelor de rectificare.

Comisia stabilește formularele standard prin intermediul actelor de punere în aplicare. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de consultare menționată la articolul 50.

(2)   Anunțurile menționate la alineatul (1) se elaborează, se transmit prin mijloace electronice Oficiului pentru Publicații al Uniunii Europene și se publică în conformitate cu anexa IX. Oficiul pentru Publicații al Uniunii Europene transmite autorității contractante sau entității contractante o confirmare de primire a anunțului și de publicare a informațiilor trimise, menționând data publicării care constituie dovada publicării. Anunțurile se publică în termen de cel mult cinci zile de la data trimiterii. Costurile de publicare a anunțurilor de către Oficiul pentru Publicații al Uniunii Europene sunt suportate de Uniune.

(3)   Anunțurile de concesionare se publică integral în una sau mai multe dintre limbile oficiale ale instituțiilor Uniunii, la alegerea autorității contractante sau a entității contractante. Versiunea lingvistică respectivă (versiunile lingvistice respective) este singura autentică (sunt singurele autentice). Un rezumat al elementelor importante din fiecare anunț se publică în celelalte limbi oficiale ale instituțiilor Uniunii.

(4)   Anunțurile de concesionare și anunțurile de atribuire a concesiunii nu se publică la nivel național înainte de publicarea de către Oficiul pentru Publicații al Uniunii Europene, cu excepția cazului în care publicarea la nivelul Uniunii nu are loc la 48 de ore după ce Oficiul pentru Publicații al Uniunii Europene confirmă primirea de către autoritatea contractantă sau entitatea contractantă a anunțului astfel cum se menționează la alineatul (2). Anunțurile de concesionare și anunțurile de atribuire a concesiunii publicate la nivel național nu cuprind alte informații decât cele cuprinse în anunțurile trimise Oficiului pentru Publicații al Uniunii Europene, dar menționează data la care anunțul a fost trimis Oficiului pentru Publicații al Uniunii Europene.

Articolul 34

Disponibilitatea în format electronic a documentelor concesiunii

(1)   Autoritățile contractante și entitățile contractante oferă acces liber, direct, total și gratuit, prin mijloace electronice, la documentele concesiunii, de la data publicării anunțului de concesionare sau, în cazul în care anunțul de concesionare nu include invitația la procedura de ofertare, de la data trimiterii invitației de a transmite oferte. Textul anunțului de concesionare sau al invitațiilor menționate trebuie să specifice adresa de internet la care pot fi consultate documentele concesiunii.

(2)   Dacă, în cazuri bine justificate, datorită securității excepționale sau din motive tehnice sau datorită naturii deosebit de sensibile a informațiilor comerciale care necesită un nivel extrem de ridicat de protecție, nu poate fi oferit acces liber, direct, total și gratuit, prin mijloace electronice, la anumite documente ale concesiunii, autoritățile contractante sau entitățile contractante indică în anunțul sau în invitația de a transmite oferte că documentele concesiunii în cauză vor fi transmise prin alte mijloace decât mijloace electronice și că se prelungește termenul de primire a ofertelor.

(3)   Autoritățile contractante și entitățile contractante sau serviciile competente furnizează tuturor candidaților sau ofertanților care participă la procedura de atribuire a concesiunilor informații suplimentare privind documentele concesiunii, cu condiția ca acestea să fi fost solicitate în timp util, cu cel puțin șase zile înainte de termenul stabilit pentru primirea ofertelor.

Articolul 35

Combaterea corupției și prevenirea conflictelor de interese

Statele membre solicită autorităților contractante și entităților contractante să ia măsuri adecvate pentru a combate frauda, favoritismul și corupția și pentru a preveni, identifica și remedia cu eficacitate conflictele de interese apărute în desfășurarea procedurilor de atribuire a concesiunilor, astfel încât să se evite orice denaturare a concurenței și să se asigure transparența procedurii de atribuire și tratamentul egal al tuturor candidaților și ofertanților.

Conceptul de conflict de interese acoperă cel puțin orice situație în care membrii personalului autorității sau entității contractante care sunt implicați în desfășurarea procedurii de atribuire a concesiunilor sau care pot influența rezultatul acesteia au, în mod direct sau indirect, un interes financiar, economic sau un alt interes personal, care ar putea fi perceput ca element care compromite imparțialitatea sau independența lor în contextul procedurii de atribuire a concesiunilor.

Referitor la conflictele de interese, măsurile adoptate nu depășesc ceea ce este strict necesar pentru a preveni un potențial conflict de interese sau a elimina un conflict de interese care a fost identificat.

CAPITOLUL II

Garanții procedurale

Articolul 36

Cerințe tehnice și funcționale

(1)   Cerințele tehnice și funcționale definesc caracteristicile necesare ale lucrărilor sau serviciilor care fac obiectul concesiunii. Acestea figurează în documentele concesiunii.

Aceste caracteristici se pot referi, de asemenea, la procesul specific de producție sau de furnizare a lucrărilor sau a serviciilor solicitate cu condiția ca acestea să fie legate de obiectul contractului și proporționale cu valoarea sa și obiectivele sale. Aceste caracteristici pot include de exemplu nivelurile calității, nivelurile de performanță climatică și de mediu, proiectarea pentru toate tipurile de utilizări (inclusiv accesul pentru persoanele cu handicap) și evaluarea conformității, performanțele, siguranța sau dimensiunile, terminologia, simbolurile, testările și metodele de testare, marcarea și etichetarea sau instrucțiunile de utilizare.

(2)   Cu excepția cazului în care acest lucru este justificat de obiectul contractului, cerințele tehnice și funcționale nu pot preciza un anumit producător, o anumită origine sau un anumit procedeu care caracterizează produsele sau serviciile furnizate de un anumit operator economic, și nici nu se pot referi la o marcă, la un brevet, la un tip sau la o producție specifică, care ar avea ca efect favorizarea sau eliminarea anumitor întreprinderi sau produse. Această mențiune sau trimitere este autorizată, cu titlu excepțional, în cazul în care nu este posibilă o descriere suficient de exactă și de inteligibilă a obiectului contractului. Mențiunea sau trimiterea respectivă este însoțită de cuvintele „sau echivalent”.

(3)   O autoritate contractantă sau entitate contractantă nu respinge o ofertă pe motiv că lucrările și serviciile oferite nu sunt conforme cu cerințele tehnice și funcționale la care se face trimitere, dacă ofertantul dovedește în oferta sa, prin orice mijloace adecvate, că soluțiile pe care le-a propus îndeplinesc într-un mod echivalent cerințele tehnice și funcționale.

Articolul 37

Garanții procedurale

(1)   Concesiunile se atribuie pe baza criteriilor de atribuire stabilite de autoritatea contractantă sau entitatea contractantă în conformitate cu articolul 41, dacă sunt îndeplinite toate condițiile următoare:

(a)

ofertantul respectă cerințele minime stabilite, după caz, de autoritatea contractantă sau entitatea contractantă;

(b)

ofertantul respectă condițiile de participare menționate la articolul 38 alineatul (1); și

(c)

ofertantul nu este exclus de la participarea la procedura de atribuire, în conformitate cu articolul 38 alineatele (4)-(7) și sub rezerva articolului 38 alineatul (9).

Cerințele minime menționate la litera (a) cuprind condiții și caracteristici (în special tehnice, fizice, funcționale și juridice) pe care orice ofertă ar trebui să le îndeplinească sau de care ar trebui să dispună.

(2)   Autoritatea contractantă sau entitatea contractantă furnizează:

(a)

în anunțul de concesionare, o descriere a concesiunii și a condițiilor de participare;

(b)

în anunțul de concesionare, în invitația de a transmite oferte sau în alte documente ale concesiunii, o descriere a criteriilor de atribuire și, după caz, a cerințelor minime care trebuie îndeplinite.

(3)   Autoritatea contractantă sau entitatea contractantă poate limita numărul candidaților sau ofertanților la un nivel adecvat, cu condiția ca aceasta să se realizeze într-un mod transparent și pe baza unor criterii obiective. În orice caz, numărul candidaților sau ofertanților invitați este suficient pentru a asigura o concurență reală.

(4)   Autoritatea contractantă sau entitatea contractantă comunică tuturor participanților descrierea organizării preconizate a procedurii și un termen orientativ de finalizare. Orice modificare este comunicată tuturor participanților și, în măsura în care se referă la elemente divulgate în anunțul de concesionare, este anunțată tuturor operatorilor economici.

(5)   Autoritatea contractantă sau entitatea contractantă asigură înregistrarea adecvată a etapelor procedurii utilizând mijloacele pe care le consideră adecvate, cu respectarea dispozițiilor articolului 28 alineatul (1).

(6)   Autoritatea contractantă sau entitatea contractantă poate desfășura negocieri cu candidații și ofertanții. Obiectul concesiunii, criteriile de atribuire și cerințele minime nu se modifică în cursul negocierilor.

Articolul 38

Selecția și evaluarea calitativă a candidaților

(1)   Autoritățile contractante și entitățile contractante verifică condițiile de participare referitoare la capacitatea profesională și tehnică și situația financiară și economică a candidaților sau a ofertanților, pe baza declarațiilor pe propria răspundere, precum și referința sau referințele care trebuie prezentate ca dovadă, în conformitate cu cerințele menționate în anunțul de concesionare care sunt nediscriminatorii și proporționale cu obiectul concesiunii. Condițiile de participare au legătură și sunt proporționale cu nevoia de a asigura capacitatea concesionarului de a executa contractul de concesiune, luând în considerare obiectul contractului și scopul de a asigura o concurență reală.

(2)   În vederea îndeplinirii condițiilor de participare prevăzute la alineatul (1), un operator economic se poate baza, după caz și pentru o anumită concesiune, pe capacitățile altor entități, indiferent de natura juridică a legăturilor sale cu acestea. În cazul în care un operator economic dorește să se bazeze pe capacitățile altor entități, acesta dovedește autorității contractante sau entității contractante că va dispune de resursele necesare pe întreaga durată a concesiunii, prezentând, de exemplu, un angajament din partea respectivelor entități în acest sens. În ceea ce privește situația financiară, autoritatea contractantă sau entitatea contractantă poate impune ca operatorul economic și entitățile respective să fie răspunzătoare în solidar pentru executarea contractului.

(3)   În aceleași condiții, un grup de operatori economici prevăzut la articolul 26 se poate baza pe capacitățile membrilor grupului sau ale altor entități.

(4)   Autoritățile contractante și entitățile contractante menționate la articolul 7 alineatul (1) litera (a) exclud un operator economic de la participarea la o procedură de atribuire a concesiunilor, în cazul în care acestea au stabilit că operatorul economic respectiv a făcut obiectul unei condamnări pronunțate printr-o hotărâre definitivă, pentru unul dintre următoarele motive:

(a)

participarea la o organizație criminală, în sensul articolului 2 din Decizia-cadru 2008/841/JAI a Consiliului (28);

(b)

corupție, astfel cum este definită la articolul 3 din Convenția privind lupta împotriva corupției care implică funcționari ai Comunităților Europene sau funcționari ai statelor membre ale Uniunii Europene (29) și la articolul 2 alineatul (1) din Decizia-cadru 2003/568/JAI a Consiliului (30), precum și corupție astfel cum este definită în legislația internă a autorității sau entității contractante sau a operatorului economic;

(c)

fraudă, în sensul articolului 1 din Convenția privind protejarea intereselor financiare ale Comunităților Europene (31);

(d)

infracțiuni teroriste sau infracțiuni legate de activitățile teroriste, așa cum sunt definite la articolul 1, respectiv la articolul 3 din Decizia-cadru 2002/475/JAI a Consiliului (32), sau instigare, complicitate sau tentativă de a săvârși o infracțiune, în sensul articolului 4 din respectiva decizie-cadru;

(e)

spălare de bani sau finanțarea terorismului, astfel cum sunt definite la articolul 1 din Directiva 2005/60/CE a Parlamentului European și a Consiliului (33);

(f)

munca copiilor și alte forme ale traficului de persoane, astfel cum sunt definite la articolul 2 din Directiva 2011/36/UE a Parlamentului European și a Consiliului (34).

Obligația de a exclude un operator economic se aplică și în cazul în care persoana condamnată printr-o hotărâre definitivă este membru al organismului de administrare, de conducere sau de control al respectivului operator economic sau are putere de reprezentare, de decizie sau de control în cadrul acestuia.

Entitățile contractante altele decât cele menționate la articolul 7 alineatul (1) litera (a) pot exclude un operator economic de la participarea la o procedură de atribuire a concesiunilor, în cazul în care acestea au cunoștință de faptul că operatorul economic respectiv a făcut obiectul unei condamnări pronunțate printr-o hotărâre definitivă, pentru unul dintre motivele enumerate la primul paragraf de la prezentul alineat.

(5)   Autoritățile contractante și entitățile contractante menționate la articolul 7 alineatul (1) litera (a) exclud operatorul economic de la participarea la o procedură de atribuire a concesiunilor în cazul în care acestea au cunoștință de faptul că operatorul economic și-a încălcat obligațiile privind plata impozitelor sau a contribuțiilor la asigurările sociale și în cazul în care acest lucru a fost stabilit printr-o decizie judiciară sau administrativă având caracter definitiv și obligatoriu, în conformitate cu dispozițiile legale ale țării în care acesta este stabilit sau cu cele ale statului membru al autorității sau entității contractante.

În plus, autoritățile contractante și entitățile contractante menționate la articolul 7 alineatul (1) litera (a) pot exclude sau li se poate solicita de către statele membre să excludă de la participarea la o procedură de atribuire a concesiunilor un operator economic în cazul în care autoritatea sau entitatea contractantă poate demonstra prin orice mijloace adecvate că operatorul economic și-a încălcat obligațiile privind plata impozitelor sau a contribuțiilor la asigurările sociale.

Prezentul alineat nu se mai aplică în cazul în care operatorul economic și-a îndeplinit obligațiile plătind impozitele sau contribuțiile la asigurările sociale datorate sau încheind un aranjament cu caracter obligatoriu în vederea plății acestora, inclusiv, după caz, a eventualelor dobânzi acumulate sau a amenzilor.

(6)   Statele membre pot prevedea o derogare de la excluderea obligatorie prevăzută la alineatele (4) și (5), în mod excepțional, din motive imperative de interes public cum ar fi sănătatea publică sau protecția mediului.

Statele membre pot prevedea de asemenea o derogare de la excluderea obligatorie prevăzută la alineatul (5) dacă excluderea ar fi în mod clar disproporționată, în special atunci când numai valori mici de impozite sau contribuții la asigurările sociale rămân neplătite sau atunci când operatorul economic a fost informat cu privire la suma exactă datorată ca urmare a încălcării obligațiilor sale legate de plata impozitelor sau a contribuțiilor la asigurările sociale într-un moment în care nu a avut posibilitatea de a lua măsuri astfel cum se prevede la alineatul (5) al treilea paragraf înainte de expirarea termenului pentru depunerea candidaturii.

(7)   Autoritățile contractante sau entitățile contractante pot exclude sau statul membru le poate solicita acestora să excludă de la participarea la atribuirea concesiunilor orice operator economic dacă este îndeplinită una din următoarele condiții:

(a)

dacă acesta poate demonstra prin orice mijloace adecvate o încălcare a obligațiilor aplicabile menționate la articolul 30 alineatul (3);

(b)

dacă operatorul economic este în stare de faliment sau în situație de insolvență sau de lichidare, de administrare judiciară, de concordat preventiv, de încetare a activității sau în orice altă situație similară care rezultă în urma unei proceduri de aceeași natură prevăzute de legislația și reglementările naționale; autoritatea contractantă sau entitatea contractantă poate decide, totuși, să nu excludă sau statul membru îi poate solicita să nu excludă un operator economic care se află într-una din situațiile de mai sus dacă a stabilit că operatorul economic în cauză va fi în măsură să execute concesiunea, ținând seama de normele și măsurile naționale aplicabile cu privire la continuarea activității în situațiile respective;

(c)

dacă autoritatea contractantă poate demonstra prin orice mijloace adecvate că operatorul economic se face vinovat de o abatere profesională gravă, care pune sub semnul întrebării integritatea sa;

(d)

dacă un conflict de interese, în sensul articolului 35 al doilea paragraf, nu poate fi remediat în mod eficace prin orice alte măsuri mai puțin invazive;

(e)

dacă autoritatea contractantă deține indicii suficient de plauzibile pentru a conchide că operatorul economic a încheiat cu alți operatori economici acorduri care vizează denaturarea concurenței;

(f)

dacă operatorul economic a dat dovadă de deficiențe semnificative sau persistente la îndeplinirea unei cerințe de fond prevăzute de un contract de concesiune sau de un contract anterior încheiat cu o autoritate contractantă sau cu o entitate contractantă, astfel cum este definită în prezenta directivă sau în Directiva 2014/25/UE care a dus la încetarea anticipată a respectivului contract anterior, daune-interese sau alte sancțiuni comparabile;

(g)

dacă operatorul economic s-a făcut grav vinovat de declarații false la furnizarea informațiilor necesare pentru verificarea absenței motivelor de excludere sau a îndeplinirii criteriilor de selecție, nu a divulgat aceste informații sau nu este în măsură să prezinte documentele necesare care susțin aceste informații;

(h)

dacă operatorul economic a încercat să influențeze în mod nepermis procesul decizional al autorității contractante sau entității contractante, să obțină informații confidențiale care i-ar putea conferi avantaje necuvenite în cadrul procedurii de atribuire a concesiunilor sau să furnizeze din neglijență informații false care pot avea o influență semnificativă asupra deciziilor privind excluderea, selecția sau atribuirea;

(i)

în cazul concesiunilor în domeniile apărării și securității, astfel cum sunt menționate în Directiva 2009/81/CE, în cazul în care în legătură cu operatorul economic s-a stabilit pe baza oricăror mijloace de probă, inclusiv sursele de date protejate, că nu prezintă fiabilitatea necesară pentru a evita riscurile la adresa securității statului membru.

(8)   Autoritățile contractante și entitățile contractante menționate la articolul 7 alineatul (1) litera (a) pot, în orice moment în cursul procedurii, să excludă un operator economic în cazul în care se constată că operatorul economic în cauză se află, având în vedere faptele comise sau omise fie înaintea, fie în cursul procedurii, în una dintre situațiile menționate la alineatul (4) de la prezentul articol și la alineatul (5) primul paragraf de la prezentul articol.

Oricând în cursul procedurii, autoritățile contractante și entitățile contractante pot să excludă sau statele membre le pot solicita să excludă un operator economic în cazul în care se constată că operatorul economic în cauză se află, având în vedere faptele comise sau omise fie înaintea, fie în cursul procedurii, în una dintre situațiile menționate la alineatul (5) al doilea paragraf și la alineatul (7).

(9)   Orice operator economic care se află în una dintre situațiile menționate la alineatele (4) și (7) poate furniza dovezi care să arate că măsurile luate de operatorul economic sunt suficiente pentru a demonstra fiabilitatea acestuia, în ciuda existenței motivului relevant de excludere. Dacă astfel de dovezi sunt considerate suficiente, operatorul economic în cauză nu este exclus de la procedură.

În acest scop, operatorul economic trebuie să dovedească că a plătit sau s-a angajat să plătească o compensație în ceea ce privește eventualele prejudicii cauzate prin infracțiune sau prin abatere, că a clarificat complet faptele și împrejurările, cooperând activ cu autoritățile însărcinate cu investigația și că a luat măsuri concrete la nivel tehnic, organizațional și în materie de personal, adecvate pentru a preveni orice noi infracțiuni sau abateri. Măsurile luate de către operatorii economici sunt evaluate ținând seama de gravitatea și de circumstanțele particulare ale infracțiunii sau ale abaterii. În cazul în care măsurile sunt considerate insuficiente, operatorul economic în cauză primește o expunere a motivelor respectivei decizii.

Un operator economic care a fost exclus printr-o hotărâre definitivă de la participarea la procedurile de atribuire a concesiunilor sau a achiziției nu are dreptul să facă uz de posibilitatea prevăzută în temeiul prezentului alineat în timpul perioadei de excludere care rezultă din respectiva hotărâre în statele membre în care hotărârea produce efecte.

(10)   Prin intermediul unui act legislativ sau administrativ național și cu respectarea dreptului Uniunii, statele membre precizează condițiile de aplicare a prezentului alineat. Acestea stabilesc, în special, perioada maximă de excludere dacă operatorul economic nu ia niciun fel de măsuri, astfel cum este prevăzut la alineatul (9), pentru a-și demonstra fiabilitatea. Dacă perioada de excludere nu a fost stabilită prin hotărâre definitivă, respectiva perioadă nu depășește cinci ani de la data condamnării pronunțate prin hotărâre definitivă, în cazurile menționate la alineatul (4), și trei ani de la data evenimentului relevant, în cazurile menționate la alineatul (7).

Articolul 39

Termene de primire a candidaturilor și a ofertelor pentru concesiune

(1)   Atunci când stabilesc termenele de primire a candidaturilor sau a ofertelor, autoritățile contractante sau entitățile contractante țin seama, în special, de complexitatea concesiunii și de perioada necesară pentru întocmirea ofertelor sau a candidaturilor, fără a aduce atingere termenelor minime prevăzute în prezentul articol.

(2)   În cazul în care candidaturile sau ofertele pot fi făcute numai după o vizită la fața locului sau după inspectarea la fața locului a documentelor aflate la baza documentelor de atribuire a concesiunii, termenele de primire a candidaturilor pentru concesiune sau pentru primirea ofertelor se stabilesc astfel încât toți operatorii economici interesați să aibă cunoștință de toate informațiile necesare pentru prezentarea candidaturilor sau a ofertelor și, în orice caz, sunt mai mari decât termenele minime prevăzute la alineatele (3) și (4).

(3)   Termenul minim de primire a candidaturilor, fie că includ sau nu oferte, pentru concesiune este de 30 de zile de la data la care a fost transmis anunțul de concesionare.

(4)   În cazul în care procedura se desfășoară în etape succesive, termenul minim de primire a ofertelor inițiale este de 22 de zile de la data la care s-a trimis invitația de participare la procedura de ofertare.

(5)   Termenul de primire a ofertelor poate fi redus cu cinci zile în cazul în care autoritatea contractantă sau entitatea contractantă acceptă ca ofertele să fie depuse prin mijloace electronice, în conformitate cu articolul 29.

Articolul 40

Transmiterea informațiilor către candidați și ofertanți

(1)   Autoritatea contractantă sau entitatea contractantă informează cât mai rapid posibil fiecare candidat și ofertant în legătură cu deciziile luate în ceea ce privește atribuirea unei concesiuni, inclusiv numele ofertantului câștigător, motivele pentru care a decis să respingă candidatura sau oferta sa și motivele pentru care a decis să nu atribuie un contract pentru care s-a publicat un anunț de concesionare sau să reînceapă procedura.

În plus, la cererea părții interesate, autoritatea contractantă sau entitatea contractantă comunică, cât mai curând posibil și, în orice caz, în termen de 15 zile de la primirea unei cereri scrise, fiecărui ofertant care a prezentat o ofertă admisibilă, caracteristicile și avantajele relative ale ofertei selectate.

(2)   Autoritatea contractantă sau entitatea contractantă poate decide să nu comunice anumite informații menționate la alineatul (1), cu privire la contract, în cazurile în care divulgarea respectivelor informații ar împiedica aplicarea legii, ar fi contrară interesului public, ar aduce atingere intereselor comerciale legitime ale operatorilor economici, publici sau privați, sau ar aduce atingere concurenței loiale dintre acești operatori.

Articolul 41

Criterii de atribuire

(1)   Atribuirea concesiunilor se realizează pe baza unor criterii obiective care respectă principiile prevăzute la articolul 3 și care garantează evaluarea ofertelor în condiții de concurență efectivă, astfel încât să se poată identifica un avantaj economic general pentru autoritatea contractantă sau entitatea contractantă.

(2)   Criteriile de atribuire au legătură cu obiectul concesiunii și nu conferă autorității contractante sau entității contractante o libertate de alegere nelimitată. Acestea pot include, printre altele, criterii de mediu, sociale sau referitoare la inovare.

Criteriile respective sunt însoțite de cerințe care să permită verificarea efectivă a informațiilor furnizate de ofertanți.

Autoritatea contractantă sau entitatea contractantă verifică dacă ofertele îndeplinesc în mod corespunzător criteriile de atribuire.

(3)   Autoritatea contractantă sau entitatea contractantă enumeră criteriile în ordinea descrescătoare a importanței.

Fără a aduce atingere primului paragraf, dacă autoritatea contractantă sau entitatea contractantă primește o ofertă care propune o soluție inovatoare cu un nivel excepțional de performanță funcțională care nu ar fi putut fi prevăzut de către o autoritate sau entitate contractantă diligentă, autoritatea contractantă sau entitatea contractantă poate, în mod excepțional, să modifice ordinea criteriilor de atribuire pentru a ține seama de soluția inovatoare respectivă. În acest caz, autoritatea contractantă sau entitatea contractantă comunică tuturor ofertanților modificarea ordinii importanței și emite o nouă invitație de a prezenta oferte, cu respectarea termenelor minime menționate la articolul 39 alineatul (4). În cazul în care criteriile de atribuire au fost publicate la momentul publicării anunțului de concesionare, autoritatea sau entitatea contractantă publică un nou anunț de concesionare, cu respectarea termenelor minime menționate la articolul 39 alineatul (3).

Modificarea ordinii nu conduce la discriminare.

TITLUL III

NORME PRIVIND EXECUTAREA CONCESIUNILOR

Articolul 42

Subcontractarea

(1)   Respectarea de către subcontractanți a obligațiilor menționate la articolul 30 alineatul (3) este asigurată prin intermediul unor acțiuni corespunzătoare întreprinse de autoritățile naționale competente în limitele responsabilității și competenței lor.

(2)   În documentele concesiunii, autoritatea contractantă sau entitatea contractantă poate solicita ofertantului sau candidatului sau poate fi obligată de un stat membru să îi solicite acestuia să indice în oferta sa, dacă este cazul, partea din concesiune pe care intenționează să o subcontracteze unor terți, precum și subcontractanții propuși. Prezentul alineat nu aduce atingere răspunderii concesionarului principal.

(3)   În cazul concesiunilor de lucrări și în ceea ce privește serviciile care urmează să fie prestate la instalația aflată sub supravegherea autorității contractante sau a entității contractante, după atribuirea concesiunii și cel târziu în momentul începerii executării acesteia, autoritatea contractantă sau entitatea contractantă solicită concesionarului să îi indice numele, datele de contact și reprezentanții legali ai subcontractanților săi implicați în lucrările sau serviciile respective, în măsura în care aceste informații sunt cunoscute la momentul respectiv. Autoritatea contractantă sau entitatea contractantă solicită concesionarului să îi notifice orice modificare a informațiilor respective pe durata concesiunii, precum și informațiile obligatorii privind eventualii noi subcontractanți implicați ulterior în lucrările sau serviciile respective.

În pofida primului paragraf, statele membre pot impune direct asupra concesionarului obligația de a furniza informațiile solicitate.

Primul și al doilea paragraf nu se aplică furnizorilor.

Autoritățile contractante și entitățile contractante pot extinde sau statele membre le pot solicita să extindă obligațiile prevăzute la primul paragraf, de exemplu, la:

(a)

concesiunile de servicii altele decât cele referitoare la serviciile care urmează să fie prestate la instalațiile aflate sub supravegherea autorității contractante sau a entității contractante sau la furnizorii implicați în concesiuni de lucrări sau de servicii;

(b)

subcontractanții subcontractanților concesionarului sau la alte niveluri inferioare ale lanțului de subcontractare.

(4)   În scopul de a evita încălcarea obligațiilor menționate la articolul 30 alineatul (3), pot fi luate măsuri corespunzătoare, cum ar fi:

(a)

în cazul în care dreptul intern al unui stat membru prevede un mecanism de răspundere solidară între subcontractanți și concesionar, statul membru în cauză se asigură că normele relevante sunt aplicate în conformitate cu condițiile stabilite la articolul 30 alineatul (3);

(b)

autoritățile contractante și entitățile contractante pot să verifice, din proprie inițiativă sau la cererea statelor membre, dacă există motive de excludere a subcontractanților în temeiul articolului 38 alineatele (4)-(10). În astfel de cazuri, autoritatea contractantă sau entitatea contractantă solicită ca operatorul economic să înlocuiască un subcontractant în privința căruia a rezultat, în urma verificării, că există motive obligatorii de excludere. Autoritatea contractantă sau entitatea contractantă, din proprie inițiativă sau la cererea unui stat membru, poate solicita ca operatorul economic să înlocuiască un subcontractant în privința căruia a rezultat, în urma verificării, că există motive neobligatorii de excludere.

(5)   Statele membre pot prevedea în legislația națională norme mai stricte privind răspunderea.

(6)   Statele membre care aleg să prevadă măsuri în temeiul alineatelor (1) și (3) precizează condițiile de punere în aplicare a acestora, prin acte cu putere de lege sau acte administrative și ținând seama de dreptul Uniunii. În acest caz, statele membre pot limita aplicabilitatea acestor măsuri, de exemplu cu privire la anumite tipuri de contracte, anumite categorii de autorități contractante, entități contractante sau operatori economici sau anumite sume.

Articolul 43

Modificarea contractelor în cursul perioadei lor de valabilitate

(1)   Concesiunile pot fi modificate fără o nouă procedură de atribuire a concesiunilor în conformitate cu prezenta directivă în oricare dintre următoarele cazuri:

(a)

atunci când modificările, indiferent de valoarea lor monetară, au fost prevăzute în documentele inițiale ale concesiunii sub forma unor clauze sau opțiuni de revizuire clare, precise și fără echivoc, printre care se pot număra clauze sau opțiuni de revizuire a valorii. Astfel de clauze precizează limitele și natura posibilelor modificări sau opțiuni, precum și condițiile în care se poate recurge la acestea. Acestea nu prevăd modificări sau opțiuni care ar schimba caracterul general al concesiunii;

(b)

pentru lucrările sau serviciile adiționale din partea concesionarului inițial care au devenit necesare și nu au fost incluse în concesiunea inițială, atunci când schimbarea concesionarului:

(i)

nu poate fi realizată din motive economice sau tehnice, precum cerințe privind interschimbabilitatea sau interoperabilitatea cu echipamentele, serviciile sau instalațiile existente achiziționate în cadrul concesiunii inițiale; și

(ii)

ar cauza autorității contractante sau entității contractante inconveniente substanțiale sau creșterea semnificativă a costurilor.

Cu toate acestea, în cazul concesiunilor atribuite de autoritatea contractantă, în scopul desfășurării unei alte activități decât cele menționate în anexa II, nicio creștere a valorii nu poate depăși 50 % din valoarea concesiunii inițiale. În cazul în care se efectuează mai multe modificări succesive, această limitare se aplică valorii fiecărei modificări în parte. Astfel de modificări succesive nu se efectuează în scopul eludării aplicării prezentei directive;

(c)

în cazul în care sunt întrunite toate condițiile următoare:

(i)

necesitatea modificării a intervenit în urma unor circumstanțe pe care o autoritate contractantă sau entitate contractantă diligentă nu ar fi putut să le prevadă;

(ii)

modificarea nu schimbă caracterul general al concesiunii;

(iii)

în cazul concesiunilor atribuite de autoritatea contractantă, în scopul desfășurării unei alte activități decât cele menționate în anexa II, creșterea valorii nu depășește 50 % din valoarea concesiunii inițiale. În cazul în care se efectuează mai multe modificări succesive, această limitare se aplică valorii fiecărei modificări în parte. Astfel de modificări succesive nu se efectuează în scopul eludării aplicării prezentei directive;

(d)

atunci când un nou concesionar îl înlocuiește pe cel căruia autoritatea contractantă sau entitatea contractantă i-a atribuit inițial concesiunea, drept consecință:

(i)

a unei clauze sau opțiuni de revizuire fără echivoc, în conformitate cu litera (a);

(ii)

a preluării poziției concesionarului inițial prin succesiune universală sau parțială, ca urmare a unor operațiuni de restructurare a societății comerciale, inclusiv preluare, fuziune, achiziție sau insolvență, de către un alt operator economic care îndeplinește criteriile de selecție calitativă stabilite inițial, cu condiția ca aceasta să nu implice alte modificări substanțiale ale contractului și să nu se facă în scopul de a eluda aplicarea prezentei directive; sau

(iii)

a asumării de către autoritatea contractantă sau entitatea contractantă însăși a obligațiilor concesionarului principal față de subcontractanții săi, în cazul în care această posibilitate este prevăzută în legislația națională;

(e)

atunci când modificările, indiferent de valoarea lor, nu sunt substanțiale în sensul alineatului (4).

Autoritățile contractante sau entitățile contractante care au modificat o concesiune în cazurile prevăzute la literele (b) și (c) de la prezentul alineat publică un anunț în acest sens în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene. Anunțurile respective conțin informațiile prevăzute în anexa XI și se publică în conformitate cu articolul 33.

(2)   În plus și fără a fi necesar să se verifice dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute la alineatul (4) literele (a)-(d), concesiunile pot fi de asemenea modificate fără a fi necesară o nouă procedură de atribuire a concesiunilor în conformitate cu prezenta directivă atunci când valoarea modificării se situează sub ambele valori care urmează:

(i)

pragul prevăzut la articolul 8; și

(ii)

10 % din valoarea concesiunii inițiale.

Totuși, modificarea nu poate schimba caracterul general al concesiunii. În cazul în care se efectuează mai multe modificări succesive, evaluarea se face pe baza valorii nete cumulate a acestora.

(3)   Pentru calcularea valorii menționate la alineatul (2) și la alineatul (1) literele (b) și (c), valoarea actualizată constituie valoarea de referință atunci când concesiunea include o clauză de indexare. În cazul în care concesiunea nu include o clauză de indexare, valoarea actualizată se calculează ținând seama de inflația medie din statul membru al autorității contractante sau al entității contractante.

(4)   Modificarea unei concesiuni în cursul perioadei sale de valabilitate este considerată substanțială în sensul alineatului (1) litera (e) atunci când, prin această modificare, caracterul concesiunii devine substanțial diferit față de cel al concesiunii încheiate inițial. În orice caz, fără a aduce atingere alineatelor (1) și (2), o modificare este considerată substanțială atunci când sunt îndeplinite una sau mai multe dintre următoarele condiții:

(a)

modificarea introduce condiții care, dacă ar fi fost incluse în procedura inițială de atribuire a concesiunilor, ar fi permis admiterea altor candidați decât cei selectați inițial sau acceptarea altei oferte decât cea acceptată inițial sau ar fi atras alți participanți la procedura de atribuire a concesiunilor;

(b)

modificarea schimbă balanța economică a concesiunii în favoarea concesionarului într-un mod care nu a fost prevăzut în concesiunea inițială;

(c)

modificarea extinde domeniul de aplicare al concesiunii în mod considerabil;

(d)

un nou concesionar îl înlocuiește pe cel căruia autoritatea contractantă sau entitatea contractantă i-a atribuit inițial concesiunea, în alte cazuri decât cele prevăzute la alineatul (1) litera (d).

(5)   Pentru modificări ale dispozițiilor unei concesiuni în cursul perioadei sale de valabilitate altele decât cele prevăzute la alineatele (1) și (2), este necesară o nouă procedură de atribuire a concesiunilor în conformitate cu prezenta directivă.

Articolul 44

Încetarea concesiunilor

Statele membre se asigură că autoritățile contractante și entitățile contractante au posibilitatea, în condițiile stabilite de legislația națională aplicabilă, de a determina încetarea unei concesiuni în cursul perioadei sale de valabilitate dacă sunt îndeplinite una sau mai multe dintre următoarele condiții:

(a)

a avut loc o modificare a concesiunii care ar fi necesitat o nouă procedură de atribuire a concesiunilor în conformitate cu articolul 43;

(b)

concesionarul se afla, la momentul atribuirii concesiunii, în una dintre situațiile menționate la articolul 38 alineatul (4) și, prin urmare, ar fi trebuit să fie exclus din procedura de atribuire a concesiunii;

(c)

Curtea de Justiție a Uniunii Europene constată, în cadrul unei proceduri în temeiul articolului 258 din TFUE, că un stat membru a încălcat obligațiile care îi revin în temeiul tratatelor, deoarece o autoritate sau o entitate contractantă aparținând statului membru respectiv a atribuit concesiunea în cauză fără a respecta obligațiile care îi revin în temeiul tratatelor și al prezentei directive.

Articolul 45

Monitorizare și raportare

(1)   În vederea garantării punerii în aplicare corecte și eficiente, statele membre se asigură că cel puțin sarcinile stabilite în prezentul articol sunt îndeplinite de una sau mai multe autorități sau structuri. Acestea transmit Comisiei toate autoritățile sau structurile competente pentru îndeplinirea acestor sarcini.

(2)   Statele membre se asigură că aplicarea normelor pentru atribuirea contractelor de concesiune este monitorizată. În cazul în care autoritățile sau structurile de monitorizare identifică încălcări specifice, cum ar fi frauda, corupția, conflictul de interese sau alte nereguli grave, sau probleme sistemice, acestea sunt împuternicite să indice aceste încălcări sau probleme autorităților naționale de audit, instanțelor sau altor autorități sau structuri competente, cum ar fi ombudsmanul, parlamentele naționale sau comitetele acestora.

(3)   Rezultatele activităților de monitorizare în conformitate cu alineatul (2) se pun la dispoziția publicului prin intermediul unor mijloace de informare adecvate.

Comisia poate, cel puțin o dată la trei ani, să solicite statelor membre să-i transmită un raport de monitorizare care include o imagine de ansamblu a celor mai frecvente cauze de aplicare incorectă a normelor pentru atribuirea contractelor de concesiune, inclusiv posibile probleme structurale sau recurente în aplicarea normelor, incluzând posibile cazuri de fraudă și alte comportamente ilegale.

(4)   Statele membre se asigură că sunt disponibile gratuit informații și orientări privind interpretarea și aplicarea legislației Uniunii privind atribuirea contractelor de concesiune pentru a ajuta autoritățile și entitățile contractante și operatorii economici să aplice în mod corect normele Uniunii.

TITLUL IV

MODIFICĂRI ALE DIRECTIVELOR 89/665/CEE ȘI 92/13/CEE

Articolul 46

Modificări aduse Directivei 89/665/CEE

Directiva 89/665/CEE se modifică după cum urmează:

1.

La articolul 1, alineatul (1) se înlocuiește cu următorul text:

„(1)   Prezenta directivă se aplică în cazul contractelor menționate în Directiva 2014/24/UE a Parlamentului European și a Consiliului (35), cu excepția cazului în care aceste contracte sunt excluse în conformitate cu articolele 7, 8, 9, 10, 11, 12, 15, 16, 17 și 37 din directiva menționată.

Prezenta directivă se aplică, de asemenea, în cazul concesiunilor atribuite de autorități contractante, menționate în Directiva 2014/23/UE a Parlamentului European și a Consiliului (36), cu excepția cazului în care aceste concesiuni sunt excluse în conformitate cu articolele 10, 11, 12, 17 și 25 din directiva menționată.

Contractele, în sensul prezentei directive, includ contractele de achiziții publice, contractele cadru, concesiunile de lucrări și servicii și sistemele dinamice de achiziție.

Statele membre adoptă măsurile necesare pentru a se asigura că, în ceea ce privește contractele care intră sub incidența Directivei 2014/24/UE sau a Directivei 2014/23/UE, deciziile autorităților contractante pot face obiectul unei proceduri de contestare eficace și, mai ales, cât mai rapide posibil, în conformitate cu condițiile stabilite la articolele 2-2f din prezenta directivă, pe motivul că deciziile respective au încălcat dreptul Uniunii în domeniul achizițiilor publice sau normele de drept intern care transpun respectivele prevederi comunitare.

2.

La articolul 2a, alineatul (2) se modifică după cum urmează:

(a)

primul paragraf se înlocuiește cu textul următor:

„Nu se poate încheia niciun contract, ca urmare a deciziei de a atribui un contract care intră sub incidența Directivei 2014/24/UE sau a Directivei 2014/23/UE, înainte de expirarea unui termen de cel puțin 10 zile calendaristice, începând cu ziua următoare trimiterii deciziei de atribuire a contractului către ofertanții și candidații interesați prin fax sau alte mijloace electronice sau, în cazul utilizării altor mijloace de comunicare, înainte de expirarea fie a unui termen de cel puțin 15 zile calendaristice începând cu ziua următoare transmiterii deciziei de atribuire a contractului către ofertanții și candidații interesați, fie a unui termen de cel puțin 10 zile calendaristice începând cu ziua următoare primirii deciziei de atribuire a contractului.”;

(b)

la al patrulea paragraf, prima liniuță se înlocuiește cu textul următor:

„—

un rezumat al motivelor pertinente, astfel cum sunt stabilite la articolul 55 alineatul (2) din Directiva 2014/24/UE, sub rezerva articolului 55 alineatul (3) din directiva respectivă, sau la articolul 40 alineatul (1) al doilea paragraf din Directiva 2014/23/UE, sub rezerva articolului 40 alineatul (2) din directiva respectivă; și”.

3.

Articolul 2b se modifică după cum urmează:

(a)

la primul paragraf:

(i)

litera (a) se înlocuiește cu următorul text:

„(a)

dacă Directiva 2014/24/UE sau, după caz, Directiva 2014/23/UE nu impune publicarea prealabilă a unui anunț de participare în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene;”;

(ii)

litera (c) se înlocuiește cu următorul text:

„(c)

în cazul contractelor bazate pe un acord-cadru, astfel cum este prevăzut la articolul 33 din Directiva 2014/24/UE și în cazul contractelor bazate pe un sistem dinamic de achiziție, astfel cum este prevăzut la articolul 34 din directiva respectivă.”;

(b)

la al doilea paragraf, prima și a doua liniuță se înlocuiesc cu următorul text:

„—

există o încălcare a articolului 33 alineatul (4) litera (c) sau a articolului 34 alineatul (6) din Directiva 2014/24/UE; și

valoarea contractului este estimată a fi egală sau mai mare decât pragurile stabilite la articolul 4 din Directiva 2014/24/UE.”

4.

La articolul 2c, cuvintele „Directiva 2004/18/CE” se înlocuiesc cu cuvintele „Directiva 2014/24/UE sau Directiva 2014/23/UE”.

5.

Articolul 2d se modifică după cum urmează:

(a)

la alineatul (1):

(i)

litera (a) se înlocuiește cu următorul text:

„(a)

dacă autoritatea contractantă a atribuit un contract fără publicarea prealabilă a unui anunț de participare în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, fără ca acest lucru să fie permis în conformitate cu Directiva 2014/24/UE sau cu Directiva 2014/23/UE;”;

(ii)

la litera (b), cuvintele „Directiva 2004/18/CE” se înlocuiesc cu cuvintele „Directiva 2014/24/UE sau Directiva 2014/23/UE”;

(b)

la alineatul (4), prima liniuță se înlocuiește cu textul următor:

„—

dacă autoritatea contractantă consideră că atribuirea unui contract fără publicarea prealabilă a unui anunț de participare în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene este permisă în conformitate cu Directiva 2014/24/UE sau cu Directiva 2014/23/UE;”;

(c)

la alineatul (5), prima liniuță se înlocuiește cu următorul text:

„—

autoritatea contractantă consideră că atribuirea unui contract este conformă cu articolul 33 alineatul (4) litera (c) sau cu articolul 34 alineatul (6) din Directiva 2014/24/UE;”.

6.

La articolul 2f alineatul (1), litera (a) se modifică după cum urmează:

„(a)

înainte de expirarea unui termen de cel puțin 30 de zile calendaristice începând cu ziua următoare:

publicării de către autoritatea contractantă a unui anunț de atribuire a contractului în conformitate cu articolele 50 și 51 din Directiva 2014/24/UE sau cu articolele 31 și 32 din Directiva 2014/23/UE, cu condiția ca respectivul anunț să conțină justificarea deciziei autorității contractante de a atribui contractul fără publicarea prealabilă a unui anunț de participare în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene; sau

informării de către autoritatea contractantă a ofertanților și candidaților interesați cu privire la încheierea contractului, cu condiția ca informațiile oferite să includă un rezumat al motivelor pertinente, astfel cum sunt stabilite la articolul 55 alineatul (2) din Directiva 2014/24/UE, sub rezerva articolului 55 alineatul (3) din directiva respectivă, sau la articolul 40 alineatul (1) paragraful al doilea din Directiva 2014/23/UE, sub rezerva articolului 40 alineatul (2) din directiva respectivă. Această opțiune se aplică și în cazurile menționate la articolul 2b primul paragraf litera (c) din prezenta directivă;”.

7.

La articolul 3, alineatul (1) se înlocuiește cu textul următor:

„(1)   Comisia poate invoca procedura prevăzută la alineatele (2)-(5) în cazul în care consideră că, înainte de încheierea unui contract, a fost săvârșită o încălcare gravă a dreptului Uniunii în domeniul achizițiilor publice în cursul unei proceduri de atribuire a unui contract care intră în domeniul de aplicare al Directivei 2014/24/UE sau al Directivei 2014/23/UE.”

Articolul 47

Modificări aduse Directivei 92/13/CEE

Directiva 92/13/CEE se modifică după cum urmează:

1.

La articolul 1, alineatul (1) se înlocuiește cu textul următor:

„(1)   Prezenta directivă se aplică în cazul contractelor prevăzute în Directiva 2014/25/UΕ a Parlamentului European și a Consiliului (37), cu excepția cazului în care aceste contracte sunt excluse în conformitate cu articolele 18-24, 27-30, 34 sau 55 din directiva menționată.

Contractele, în înțelesul prezentei directive, includ contractele de furnizare, contractele de lucrări și servicii, concesiunile de lucrări și servicii, acordurile-cadru și sistemele dinamice de achiziții.

Prezenta directivă se aplică, de asemenea, în cazul concesiunilor atribuite de entități contractante, menționate în Directiva 2014/23/UE a Parlamentului European și a Consiliului (38), cu excepția cazului în care acestea sunt excluse în conformitate cu articolele 10, 12, 13, 14, 16, 17 și 25 din directiva menționată.

Statele membre adoptă măsurile necesare pentru a se asigura că, în ceea ce privește contractele care intră sub incidența Directivei 2014/25/UE sau a Directivei 2014/23/UE, deciziile entităților contractante pot face obiectul unei proceduri de contestare eficace și mai ales, cât mai rapide posibil, în conformitate cu condițiile stabilite la articolele 2-2f din prezenta directivă, pe motivul că deciziile respective au încălcat dreptul Uniunii în domeniul achizițiilor sau normele de drept intern care transpun prevederile comunitare.

2.

La articolul 2a, alineatul (2) se modifică după cum urmează:

(a)

primul paragraf se înlocuiește cu textul următor:

„Nu se poate încheia niciun contract, ca urmare a deciziei de a atribui un contract care intră sub incidența Directivei 2014/25/UE sau a Directivei 2014/23/UE, înainte de expirarea unui termen de cel puțin 10 zile calendaristice, începând cu ziua următoare trimiterii deciziei de atribuire a contractului către ofertanții și candidații interesați prin fax sau alte mijloace electronice sau, în cazul utilizării altor mijloace de comunicare, înainte de expirarea fie a unui termen de cel puțin 15 zile calendaristice începând cu ziua următoare transmiterii deciziei de atribuire a contractului către ofertanții și candidații interesați, fie a unui termen de cel puțin 10 zile calendaristice începând cu ziua următoare primirii deciziei de atribuire a contractului.”;

(b)

la al patrulea paragraf, prima liniuță se înlocuiește cu textul următor:

„—

un rezumat al motivelor pertinente, astfel cum sunt stabilite la articolul 75 alineatul (2) din Directiva 2014/25/UE, sub rezerva articolului 75 alineatul (3) din directiva menționată sau la articolul 40 alineatul (1) al doilea paragraf din Directiva 2014/23/UE, sub rezerva dispozițiilor articolului 40 alineatul (2) din directiva respectivă; și”.

3.

Articolul 2b se modifică după cum urmează:

(a)

la primul paragraf:

(i)

litera (a) se înlocuiește cu următorul text:

„(a)

dacă Directiva 2014/25/UE sau, după caz, Directiva 2014/23/UE nu impune publicarea prealabilă a unui anunț în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene;”;

(ii)

litera (c) se înlocuiește cu următorul text:

„(c)

în cazul contractelor bazate pe un sistem dinamic de achiziții, în sensul articolului 52 din Directiva 2014/25/UE.”;

(b)

la al doilea paragraf, prima și a doua liniuță se înlocuiesc cu următorul text:

„—

există o încălcare a articolului 52 alineatul (6) din Directiva 2014/25/UE; și

valoarea estimată a contractului este egală sau mai mare decât pragurile stabilite la articolul 15 din Directiva 2014/25/UE.”

4.

La articolul 2c, cuvintele „Directiva 2004/17/EC” se înlocuiesc cu cuvintele „Directiva 2014/25/UE sau Directiva 2014/23/UE”.

5.

Articolul 2d se modifică după cum urmează:

(a)

la alineatul (1):

(i)

litera (a) se înlocuiește cu următorul text:

„(a)

dacă entitatea contractantă a atribuit un contract fără publicarea prealabilă a unui anunț de participare în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, fără ca acest lucru să fie permis în conformitate cu Directiva 2014/25/UE sau cu Directiva 2014/23/UE”;

(ii)

la litera (b), cuvintele „Directiva 2004/17/EC” se înlocuiesc cu cuvintele „Directiva 2014/25/UE sau Directiva 2014/23/UE”;

(b)

la alineatul (4), prima liniuță se înlocuiește cu textul următor:

„—

dacă entitatea contractantă consideră că atribuirea unui contract fără publicarea prealabilă a unui anunț de participare în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene este permisă în conformitate cu Directiva 2014/25/UE sau cu Directiva 2014/23/UE;”;

(c)

la alineatul (5), prima liniuță se înlocuiește cu textul următor:

„—

entitatea contractantă consideră că atribuirea unui contract este conformă cu articolul 52 alineatul (6) din Directiva 2014/25/UE;”.

6.

La articolul 2f alineatul (1), litera (a) se înlocuiește cu următorul text:

„(a)

înainte de expirarea unui termen de cel puțin 30 de zile calendaristice începând cu ziua următoare:

publicării de către entitatea contractantă a anunțului de atribuire a contractului în conformitate cu articolele 70 și 71 din Directiva 2014/25/UE sau cu articolele 31 și 32 din Directiva 2014/23/UE, cu condiția ca respectivul anunț să conțină justificarea deciziei entității contractante de a atribui contractul fără publicarea prealabilă a unui anunț de participare în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene; sau

informării de către entitatea contractantă a ofertanților și candidaților interesați cu privire la încheierea contractului, cu condiția ca informațiile oferite să includă un rezumat al motivelor pertinente, astfel cum sunt stabilite la articolul 75 alineatul (2) din Directiva 2014/25/UE, sub rezerva articolului 75 alineatul (3) din directiva menționată, sau la articolul 40 alineatul (1) al doilea paragraf din Directiva 2014/23/UE, sub rezerva articolului 40 alineatul (2) din directiva respectivă. Această opțiune se aplică și în cazurile menționate la articolul 2b primul paragraf litera (c) din prezenta directivă;”.

7.

La articolul 8, alineatul (1) se înlocuiește cu textul următor:

„(1)   Comisia poate invoca procedura prevăzută la alineatele (2)-(5) în cazul în care consideră că, înainte de încheierea unui contract, a fost săvârșită o încălcare gravă a dreptului Uniunii în domeniul achizițiilor publice în cursul unei proceduri de atribuire a unui contract care intră în domeniul de aplicare al Directivei 2014/25/UE sau al Directivei 2014/23/UE, sau în legătură cu articolul 26 alineatul (1) din Directiva 2014/25/UE, în cazul entităților contractante cărora li se aplică dispoziția respectivă.”

TITLUL V

COMPETENȚE DELEGATE, COMPETENȚE DE EXECUTARE ȘI DISPOZIȚII FINALE

Articolul 48

Exercitarea delegării

(1)   Competența de a adopta acte delegate este conferită Comisiei în condițiile prevăzute la prezentul articol.

(2)   Competența de a adopta acte delegate menționată la articolul 7 alineatul (3), articolul 9 alineatul (4), articolul 27 alineatul (2) și la articolul 30 alineatul (4) se conferă Comisiei pe o perioadă nedeterminată începând cu 17 aprilie 2014.

(3)   Delegarea de competențe menționată la articolul 7 alineatul (3), articolul 9 alineatul (4), articolul 27 alineatul (2) și la articolul 30 alineatul (4) poate fi revocată oricând de Parlamentul European sau de Consiliu. O decizie de revocare pune capăt delegării de competențe specificată în decizia respectivă. Decizia produce efecte din ziua care urmează datei publicării acesteia în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene sau de la o dată ulterioară menționată în decizie. Decizia nu aduce atingere actelor delegate care sunt deja în vigoare.

(4)   De îndată ce adoptă un act delegat, Comisia îl notifică simultan Parlamentului European și Consiliului.

(5)   Un act delegat adoptat în temeiul articolului 7 alineatul (3), a articolului 9 alineatul (4), a articolului 27 alineatul (2) și a articolului 30 alineatul (4) intră în vigoare numai în cazul în care nici Parlamentul European și nici Consiliul nu au formulat obiecțiuni în termen de două luni de la notificarea actului către Parlamentul European și Consiliu sau în cazul în care, înaintea expirării termenului respectiv, Parlamentul European și Consiliul au informat Comisia că nu vor formula obiecțiuni. Respectivul termen se prelungește cu două luni la inițiativa Parlamentului European sau a Consiliului.

Articolul 49

Procedura de urgență

(1)   Actele delegate adoptate în temeiul prezentului articol intră imediat în vigoare și se aplică atât timp cât nu se formulează nicio obiecțiune în conformitate cu alineatul (2). Notificarea unui act delegat transmisă Parlamentului European și Consiliului prezintă motivele pentru care s-a recurs la procedura de urgență.

(2)   Parlamentul European sau Consiliul poate formula obiecțiuni cu privire la un act delegat în conformitate cu procedura menționată la articolul 48 alineatul (5). Într-un astfel de caz, Comisia abrogă actul fără întârziere, în urma notificării deciziei Parlamentului European sau a Consiliului de a formula obiecțiuni.

Articolul 50

Procedura comitetului

(1)   Comisia este asistată de Comitetul consultativ pentru achiziții publice instituit prin Decizia 71/306/CEE a Consiliului (39). Respectivul comitet este un comitet în înțelesul Regulamentului (UE) nr. 182/2011.

(2)   În cazul în care se face trimitere la prezentul articol, se aplică articolul 4 din Regulamentul (UE) nr. 182/2011.

Articolul 51

Transpunere

(1)   Statele membre asigură intrarea în vigoare a actelor cu putere de lege și a actelor administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive până la 18 aprilie 2016. Statele membre comunică de îndată Comisiei textul acestor dispoziții.

Atunci când statele membre adoptă măsurile respective, acestea conțin o trimitere la prezenta directivă sau sunt însoțite de o astfel de trimitere la data publicării lor oficiale. Statele membre stabilesc modalitatea de efectuare a acestei trimiteri.

(2)   Statele membre comunică Comisiei textul principalelor măsuri de drept intern pe care le adoptă în domeniul reglementat de prezenta directivă.

Articolul 52

Dispoziții tranzitorii

Trimiterile la articolul 1 alineatul (3) literele (a) și (b) din Directiva 2004/17/CE și la articolul 1 alineatele (3) și (4) și la titlul III din Directiva 2004/18/CE se interpretează ca fiind trimiteri la prezenta directivă.

Articolul 53

Monitorizare și raportare

Comisia evaluează efectele economice pe piața internă, în special din perspectiva unor factori precum atribuirea transfrontalieră a contractelor și costurile de tranzacționare, care rezultă din aplicarea pragurilor stabilite la articolul 8 și prezintă un raport în acest sens Parlamentului European și Consiliului până la 18 aprilie 2019. Adecvarea nivelului de praguri este examinată în contextul negocierilor în temeiul AAP, având în vedere impactul inflației și costurile de tranzacție. Atunci când acest lucru este posibil și după caz, Comisia examinează o propunere de majorare a valorilor pragurilor aplicabile în temeiul AAP cu ocazia următoarei runde de negocieri.

În cazul unor modificări ale valorilor pragurilor aplicabile în temeiul AAP, raportul este urmat, dacă este cazul, de o propunere legislativă de modificare a pragurilor stabilite în prezenta directivă.

Comisia evaluează de asemenea efectele economice pe piața internă ale excluderilor prevăzute la articolul 12 ținând seama de structurile specifice ale sectorului apei și prezintă un raport în acest sens Parlamentului European și Consiliului până la 18 aprilie 2019.

Comisia reexaminează funcționarea prezentei directive și prezintă un raport Parlamentului European și Consiliului până la 18 aprilie 2021 și, ulterior, o dată la cinci ani, pe baza informațiilor pe care statele membre le furnizează în conformitate cu articolul 45 alineatul (3).

Comisia face publice rezultatele reexaminărilor întreprinse în conformitate cu al patrulea paragraf.

Articolul 54

Intrare în vigoare

Prezenta directivă intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Prezenta directivă nu se aplică în cazul atribuirii concesiunilor ofertate sau atribuite înainte de 17 aprilie 2014.

Articolul 55

Destinatari

Prezenta directivă se adresează statelor membre.

Adoptată la Strasbourg, 26 februarie 2014.

Pentru Parlamentul European

Președintele

M. SCHULZ

Pentru Consiliu

Președintele

D. KOURKOULAS


(1)  JO C 191, 29.6.2012, p. 84.

(2)  JO C 391, 18.12.2012, p. 49.

(3)  Poziția Parlamentului European din 15 ianuarie 2014 (nepublicată încă în Jurnalul Oficial), și Decizia Consiliului din 11 februarie 2014.

(4)  Directiva 2004/18/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 31 martie 2004 privind coordonarea procedurilor de atribuire a contractelor de achiziții publice de lucrări, de bunuri și de servicii (JO L 134, 30.4.2004, p. 114).

(5)  Directiva 2006/123/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 12 decembrie 2006 privind serviciile în cadrul pieței interne (JO L 376, 27.12.2006, p. 36).

(6)  Directiva 2009/73/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 iulie 2009 privind normele comune pentru piața internă în sectorul gazelor naturale și de abrogare a Directivei 2003/55/CE (JO L 211, 14.8.2009, p. 94).

(7)  Directiva 2009/72/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 iulie 2009 privind normele comune pentru piața internă a energiei electrice și de abrogare a Directivei 2003/54/CE (JO L 211, 14.8.2009, p. 55).

(8)  Directiva 97/67/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 15 decembrie 1997 privind normele comune pentru dezvoltarea pieței interne a serviciilor poștale ale Comunității și îmbunătățirea calității serviciului (JO L 15, 21.1.1998, p. 14).

(9)  Directiva 94/22/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 30 mai 1994 privind condițiile de acordare și folosire a autorizațiilor de prospectare, explorare și extracție a hidrocarburilor (JO L 164, 30.6.1994, p. 3).

(10)  Regulamentul (CE) nr. 1370/2007 al Parlamentului European și al Consiliului din 23 octombrie 2007 privind serviciile publice de transport feroviar și rutier de călători și de abrogare a Regulamentelor (CEE) nr. 1191/69 și nr. 1107/70 ale Consiliului (JO L 315, 3.12.2007, p. 1).

(11)  Directiva 2009/81/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 iulie 2009 privind coordonarea procedurilor privind atribuirea anumitor contracte de lucrări, de furnizare de bunuri și de prestare de servicii de către autoritățile sau entitățile contractante în domeniile apărării și securității și de modificare a Directivelor 2004/17/CE și 2004/18/CE (JO L 216, 20.8.2009, p. 76).

(12)  Directiva 2013/34/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 iunie 2013 privind situațiile financiare anuale, situațiile financiare consolidate și rapoartele conexe ale anumitor tipuri de întreprinderi, de modificare a Directivei 2006/43/CE a Parlamentului European și a Consiliului și de abrogare a Directivelor 78/660/CEE și 83/349/CEE ale Consiliului (JO L 182, 29.6.2013, p. 19).

(13)  Directiva 2014/25/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 februarie 2014 privind achizițiile efectuate de entitățile care își desfășoară activitatea în sectoarele apei, energiei, transporturilor și serviciilor poștale (a se vedea pagina 243 din prezentul Jurnal Oficial).

(14)  Directiva 2004/17/CΕ a Parlamentului European și a Consiliului din 31 martie 2004 de coordonare a procedurilor de atribuire a contractelor de achiziții în sectoarele apei, energiei, transporturilor și serviciilor poștale (JO L 134, 30.4.2004, p. 1).

(15)  Directiva 96/71/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 decembrie 1996 privind detașarea lucrătorilor în cadrul prestării de servicii (JO L 18, 21.1.1997, p. 1).

(16)  Directiva 89/665/CEE a Consiliului din 21 decembrie 1989 privind coordonarea actelor cu putere de lege și a actelor administrative privind aplicarea procedurilor care vizează căile de atac față de atribuirea contractelor de achiziții publice de produse și a contractelor publice de lucrări (JO L 395, 30.12.1989, p. 33).

(17)  Directiva 92/13/CEE a Consiliului din 25 februarie 1992 privind coordonarea actelor cu putere de lege și actelor administrative referitoare la aplicarea normelor comunitare cu privire la procedurile de achiziții publice ale entităților care desfășoară activități în sectoarele apei, energiei, transporturilor și telecomunicațiilor (JO L 76, 23.3.1992, p. 14).

(18)  Directiva 95/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 24 octombrie 1995 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și libera circulație a acestor date (JO L 281, 23.11.1995, p. 31).

(19)  Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 februarie 2011 de stabilire a normelor și principiilor generale privind mecanismele de control de către statele membre al exercitării competențelor de executare de către Comisie (JO L 55, 28.2.2011, p. 13).

(20)  Regulamentul (CE) nr. 1059/2003 al Parlamentului European și al Consiliului din 26 mai 2003 privind instituirea unui nomenclator comun al unităților teritoriale de statistică (NUTS) (JO L 154, 21.6.2003, p. 1).

(21)  Directiva 2014/24/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 februarie 2014 privind achizițiile publice (a se vedea pagina 65 din prezentul Jurnal Oficial).

(22)  Regulamentul (CE) nr. 1008/2008 al Parlamentului European și al Consiliului din 24 septembrie 2008 privind normele comune pentru operarea serviciilor aeriene în Comunitate (JO L 293, 31.10.2008, p. 3).

(23)  Directiva 2010/13/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 10 martie 2010 privind coordonarea anumitor dispoziții stabilite prin acte cu putere de lege sau acte administrative în cadrul statelor membre cu privire la furnizarea de servicii mass-media audiovizuale (Directiva serviciilor mass-media audiovizuale) (JO L 95, 15.4.2010, p. 1).

(24)  Directiva 77/249/CEE a Consiliului din 22 martie 1977 de facilitare a exercitării efective a libertății de a presta servicii de către avocați (JO L 78, 26.3.1977, p. 17).

(25)  Directiva 2004/39/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 21 aprilie 2004 privind piețele instrumentelor financiare, de modificare a Directivelor 85/611/CEE și 93/6/CEE ale Consiliului și a Directivei 2000/12/CE a Parlamentului European și a Consiliului și de abrogare a Directivei 93/22/CEE a Consiliului (JO L 145, 30.4.2004, p. 1).

(26)  Directiva 2002/21/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 7 martie 2002 privind un cadru de reglementare comun pentru rețelele și serviciile de comunicații electronice (Directivă-cadru) (JO L 108, 24.4.2002, p. 33).

(27)  Regulamentul (CE) nr. 2195/2002 al Parlamentului European și al Consiliului din 5 noiembrie 2002 privind Vocabularul comun privind achizițiile publice (CPV) (JO L 340, 16.12.2002, p. 1).

(28)  Decizia-cadru 2008/841/JAI a Consiliului din 24 octombrie 2008 privind lupta împotriva crimei organizate (JO L 300, 11.11.2008, p. 42).

(29)  JO C 195, 25.6.1997, p. 1.

(30)  Decizia-cadru 2003/568/JAI a Consiliului din 22 iulie 2003 privind combaterea corupției în sectorul privat (JO L 192, 31.7.2003, p. 54).

(31)  JO C 316, 27.11.1995, p. 48.

(32)  Decizia-cadru 2002/475/JAI a Consiliului din 13 iunie 2002 privind combaterea terorismului (JO L 164, 22.6.2002, p. 3).

(33)  Directiva 2005/60/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 octombrie 2005 privind prevenirea utilizării sistemului financiar în scopul spălării banilor și finanțării terorismului (JO L 309, 25.11.2005, p. 15).

(34)  Directiva 2011/36/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 5 aprilie 2011 privind prevenirea și combaterea traficului de persoane și protejarea victimelor acestuia, precum și de înlocuire a Deciziei-cadru 2002/629/JAI a Consiliului (JO L 101, 15.4.2011, p. 1).

(35)  Directiva 2014/24/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 februarie 2014 privind achizițiile publice (JO L 94, 28.3.2014, p. 65).

(36)  Directiva 2014/23/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 februarie 2014 privind atribuirea contractelor de concesiune (JO L 94, 28.3.2014, p. 1).”

(37)  Directiva 2014/25/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 februarie 2014 privind achizițiile efectuate de entitățile care își desfășoară activitatea în sectoarele apei, energiei, transporturilor și serviciilor poștale (JO L 94, 28.3.2014, p. 243).

(38)  Directiva 2014/23/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 februarie 2014 privind atribuirea contractelor de concesiune (JO L 94, 28.3.2014, p. 1).”

(39)  Decizia 71/306/CEE a Consiliului din 26 iulie 1971 de instituire a Comitetului consultativ pentru achizițiile publice de lucrări (JO L 185, 16.8.1971, p. 15).


ANEXA I

LISTA ACTIVITĂȚILOR MENȚIONATE LA ARTICOLUL 5 PUNCTUL 7  (1)

NACE Rev. 1 (2)

Cod CPV

SECȚIUNEA F

CONSTRUCȚII

Diviziune

Grupă

Clasă

Descriere

Note

45

 

 

Construcții

Această diviziune include:

— construcția de clădiri și lucrări noi, restaurare și reparații curente

45000000

 

45.1

 

Pregătirea șantierelor

 

45100000

 

 

45.11

Demolări de clădiri; terasamente

Această clasă include:

demolarea clădirilor și a altor structuri;

degajarea șantierelor;

lucrări de terasament: excavarea, umplerea, nivelarea șantierelor de construcții, săpare de șanțuri, îndepărtarea rocilor, demolare prin explozie etc.;

pregătirea șantierelor pentru exploatare minieră;

îndepărtarea solului și alte lucrări de dezvoltare și pregătire a terenurilor și a șantierelor miniere.

Această clasă cuprinde, de asemenea:

drenarea șantierelor de construcții;

drenarea terenurilor agricole și forestiere.

45110000

 

 

45.12

Lucrări de foraj și sondaj

Această clasă include:

sondaje experimentale, foraje de recunoaștere și carotaje pentru construcții, precum și pentru studii geofizice, geologice sau alte studii similare.

Această clasă nu cuprinde:

forarea puțurilor de extracție a țițeiului sau a gazelor naturale, a se vedea 11.20;

forarea puțurilor de apă, a se vedea 45.25;

săparea de puțuri, a se vedea 45.25;

prospectarea zăcămintelor de țiței și de gaze naturale, precum și studiile geofizice, geologice și seismice, a se vedea 74.20.

45120000

 

45.2

 

Lucrări de construcții complete sau parțiale; lucrări de geniu civil

 

45200000

 

 

45.21

Lucrări generale de construcții de clădiri și lucrări de geniu civil

Această clasă include:

construcții de clădiri de toate tipurile și construcții civile;

poduri, inclusiv cele destinate susținerii șoselelor suspendate, viaducte, tuneluri și pasaje subterane;

conducte, linii de comunicații și linii electrice pentru transport pe distanțe mari;

conducte, linii de comunicații și linii electrice pentru rețele urbane;

lucrări conexe de amenajare urbană;

asamblarea și montarea de construcții prefabricate pe șantiere.

Această clasă nu cuprinde:

servicii referitoare la extracția țițeiului și a gazelor naturale, a se vedea 11.20;

construcția de lucrări complet prefabricate din elemente din alte materiale decât betonul fabricate de unitatea care execută lucrările, a se vedea diviziunile 20, 26 și 28;

lucrări de construcții, altele decât cele de clădiri, pentru stadioane, piscine, săli de sport, terenuri de tenis, circuite de golf și alte instalații sportive, a se vedea 45.23;

lucrări de instalații pentru construcții, a se vedea 45.3;

lucrări de finisare, a se vedea 45.4;

activități de arhitectură și de inginerie, a se vedea 74.20;

gestionarea proiectelor de construcții, a se vedea 74.20.

45210000

cu excepția:

– 45213316

45220000

45231000

45232000

 

 

45.22

Ridicarea de șarpante și acoperișuri

Această clasă include:

ridicarea de șarpante;

montarea acoperișurilor;

lucrări de impermeabilizare.

45261000

 

 

45.23

Construcții de autostrăzi, șosele, aerodromuri și complexe sportive

Această clasă include:

construcția de autostrăzi, de drumuri, de șosele, alte căi pentru vehicule și pietoni;

construcția de căi ferate;

construcția de piste de aterizare-decolare;

lucrări de construcții, altele decât cele de clădiri, pentru stadioane, piscine, săli de sport, terenuri de tenis, circuite de golf și alte instalații sportive;

marcarea cu vopsea a suprafețelor rutiere și a spațiilor de parcare.

Această clasă nu cuprinde:

terasamentele preliminare, a se vedea 45.11.

45212212 și DA03

45230000

cu excepția:

– 45231000

– 45232000

– 45234115

 

 

45.24

Lucrări hidrotehnice

Această clasă include:

construcția de: — căi navigabile, porturi, lucrări fluviale, porturi de agrement (marinas), ecluze etc.;

baraje și diguri;

dragare;

lucrări subacvatice.

45240000

 

 

45.25

Alte lucrări de construcții care implică lucrări speciale

Această clasă include:

activitățile de construcții specializate care implică un aspect comun pentru mai multe tipuri de lucrări și care necesită competențe sau echipamente specializate;

realizarea de fundații, inclusiv instalarea piloților;

forarea și construcția de puțuri de apă, săparea de puțuri;

montarea elementelor de structură metalică ce nu sunt fabricate de unitatea care execută lucrările;

îndoirea structurilor metalice;

lucrări de zidire cu cărămidă sau piatră;

montarea și demontarea schelelor și a platformelor de lucru proprii sau închiriate;

construcția de coșuri de fum și de cuptoare industriale.

Această clasă nu cuprinde:

închirierea de schele fără montare și demontare, a se vedea 71.32.

45250000

45262000

 

45.3

 

Lucrări de instalații

 

45300000

 

 

45.31

Lucrări de instalații electrice

Această clasă include:

instalarea, în clădiri sau în alte proiecte de construcții, a următoarelor elemente:

cabluri și conexiuni electrice;

sisteme de telecomunicații;

instalații electrice de încălzire;

antene pentru clădiri rezidențiale;

sisteme de alarmă împotriva incendiilor;

sisteme de alarmă antiefracție;

ascensoare și scări rulante;

paratrăsnete etc.

45213316

45310000

cu excepția:

– 45316000

 

 

45.32

Lucrări de izolare

Această clasă include:

instalarea, în clădiri sau în alte proiecte de construcții, de izolații termice, acustice sau împotriva vibrațiilor.

Această clasă nu cuprinde:

lucrări de impermeabilizare, a se vedea 45.22.

45320000

 

 

45.33

Instalații

Această clasă include:

instalarea, în clădiri sau în alte proiecte de construcții, a următoarelor elemente:

instalații și echipamente sanitare;

echipamente pentru distribuția gazelor;

echipamente și conducte de încălzire, de ventilare, de refrigerare sau de climatizare;

instalații de stingere a incendiilor cu sprinklere.

Această clasă nu cuprinde:

instalarea sistemelor electrice de încălzire, a se vedea 45.31.

45330000

 

 

45.34

Alte lucrări de instalații

Această clasă include:

instalarea sistemelor de iluminat și de semnalizare pentru șosele, căi ferate, aeroporturi și porturi;

instalarea, în clădiri sau în alte proiecte de construcții, a instalațiilor și a echipamentelor neclasificate în altă parte.

45234115

45316000

45340000

 

45.4

 

Lucrări de finisare

 

45400000

 

 

45.41

Tencuire

Această clasă include:

aplicarea, în clădiri sau în alte proiecte de construcții, a ipsosului și a stucului pentru structuri sau ornamente interioare și exterioare, inclusiv a materialelor de fățuire asociate.

45410000

 

 

45.42

Tâmplărie și dulgherie

Această clasă include:

instalarea de uși, ferestre, tocuri și rame pentru uși și ferestre, bucătării echipate, scări, echipamente pentru magazine și echipamente similare, din lemn sau din alte materiale, care nu sunt fabricate de unitatea care execută lucrările;

amenajări interioare, precum plafoane, lambriuri din lemn, compartimentări mobile etc.

Această clasă nu cuprinde:

acoperirea cu parchet sau alte pardoseli din lemn, a se vedea 45.43.

45420000

 

 

45.43

Îmbrăcarea podelelor și a pereților

Această clasă include:

instalarea, în clădiri sau în alte proiecte de construcții, a următoarelor elemente:

dale din ceramică, beton sau piatră pentru pereți sau podele;

parchete și alte pardoseli din lemn, mochete și linoleum;

inclusiv din cauciuc sau plastic;

materiale de placare a podelelor sau a pereților din terrazzo, marmură, granit sau ardezie;

tapete.

45430000

 

 

45.44

Vopsitorie și montare de geamuri

Această clasă include:

vopsirea interioară și exterioară a clădirilor;

vopsirea structurilor de construcții civile;

montarea sticlei, a oglinzilor etc.

Această clasă nu cuprinde:

instalarea ferestrelor, a se vedea 45.42.

45440000

 

 

45.45

Alte lucrări de finisare

Această clasă include:

instalarea piscinelor private;

curățarea pereților exteriori ai clădirilor cu ajutorul aburilor, prin sablare sau alte metode similare;

celelalte lucrări de finalizare și finisare a clădirilor neclasificate în altă parte.

Această clasă nu cuprinde:

curățarea pereților interiori ai clădirilor și ai altor construcții, a se vedea 74.70.

45212212 și DA04

45450000

 

45.5

 

Închirierea de echipamente de construcție sau demolare cu operator

 

45500000

 

 

45.50

Închirierea de echipamente de construcție sau demolare cu operator

Această clasă nu cuprinde:

închirierea de mașini și echipamente de construcție sau demolare fără operator, a se vedea 71.32.

45500000


(1)  În cazul unei interpretări diferite între CPV și NACE, se aplică nomenclatura CPV.

(2)  Regulamentul (CEE) nr. 3037/90 al Consiliului din 9 octombrie 1990 privind clasificarea statistică a activităților economice în Comunitatea Europeană (JO L 293, 24.10.1990, p. 1).


ANEXA II

ACTIVITĂȚILE EXERCITATE DE ENTITĂȚI CONTRACTANTE, ASTFEL CUM SUNT MENȚIONATE LA ARTICOLUL 7

Prevederile prezentei directive care reglementează concesiunile atribuite de entități contractante se aplică în cazul următoarelor activități:

1.

În domeniul gazelor și al energiei termice:

(a)

punerea la dispoziție sau exploatarea de rețele fixe destinate furnizării de servicii publice în domeniul producerii, transportului sau distribuției de gaze sau energie termică;

(b)

alimentarea cu gaze sau energie termică a unor asemenea rețele.

Furnizarea de gaze sau de energie termică rețelelor fixe de către o entitate contractantă prevăzută la articolul 7 alineatul (1) literele (b) și (c) care prestează un serviciu către public nu se consideră activitate relevantă în sensul alineatului (1), în cazul în care sunt îndeplinite toate condițiile de mai jos:

(i)

producerea de gaze sau de energie termică de către respectiva entitate contractantă este consecința inevitabilă a desfășurării unei activități, alta decât cele menționate în prezentul alineat sau la punctele 2 și 3 din prezenta anexă;

(ii)

alimentarea rețelei publice este destinată doar exploatării economice a unei astfel de producții și reprezintă maximum 20 % din cifra de afaceri a entității contractante în cauză, ținând cont de media ultimilor trei ani, inclusiv anul curent.

În sensul prezentei directive, „alimentare” include generarea/producerea, comercializarea angro și cu amănuntul a gazelor. Cu toate acestea, producția de gaze sub forma extracției intră sub incidența punctului 4 din prezenta anexă.

2.

În domeniul energiei electrice:

(a)

punerea la dispoziție sau exploatarea de rețele fixe destinate furnizării unui serviciu public în domeniul producerii, transportului sau distribuției energiei electrice;

(b)

alimentarea cu energie electrică a unor astfel de rețele fixe.

În sensul prezentei directive, alimentarea cu energie electrică include generarea/producerea, comercializarea angro și cu amănuntul a energiei electrice.

Furnizarea de energie electrică rețelelor de către o entitate contractantă prevăzută la articolul 7 alineatul (1) literele (b) și (c) care prestează un serviciu către public nu se consideră activitate relevantă în sensul alineatului (1), în cazul în care sunt îndeplinite toate condițiile de mai jos:

(a)

producerea de energie electrică de către entitatea contractantă în cauză are loc deoarece consumul său este necesar pentru desfășurarea unei activități, alta decât cele menționate în prezentul alineat sau la punctele 1 și 3 din prezenta anexă;

(b)

alimentarea rețelei publice depinde numai de consumul propriu al entității contractante respective și nu a depășit 30 % din producția totală de energie a entității contractante respective, ținând cont de media ultimilor trei ani, inclusiv anul curent.

3.

Activități legate de punerea la dispoziție sau exploatarea rețelelor destinate să furnizeze un serviciu public în domeniul transportului feroviar, prin sisteme automate, cu tramvai, troleibuz, autobuz sau prin cablu.

În ceea ce privește serviciile de transport, se consideră că o rețea există în cazul în care serviciul este oferit în condiții de funcționare stabilite de o autoritate competentă a unui stat membru, cum ar fi condițiile privind rutele care urmează să fie deservite, privind capacitatea de transport disponibilă sau frecvența serviciului.

4.

Activități legate de exploatarea unei zone geografice în scopul punerii la dispoziția transportatorilor aerieni, maritimi sau fluviali a aeroporturilor și a porturilor maritime sau fluviale sau a altor terminale de transport.

5.

Activități legate de furnizarea:

(a)

serviciilor poștale;

(b)

altor servicii în afara celor poștale, cu condiția ca serviciile în cauză să fie furnizate de o entitate care furnizează și servicii poștale în sensul celui de al doilea paragraf punctul (ii) de la prezentul punct, și atât timp cât condițiile prevăzute la articolul 34 alineatul (1) din Directiva 2014/25/UE nu sunt îndeplinite în ceea ce privește serviciile care intră sub incidența celui de al doilea paragraf punctul (ii).

În sensul prezentei directive și fără a aduce atingere Directivei 97/67/CE:

(i)

„obiect poștal” înseamnă un obiect care poartă o adresă, în forma finală în care urmează să fie expediat, indiferent de greutatea sa. În afară de articolele de corespondență, în această categorie mai intră, de exemplu, cărți, cataloage, ziare, periodice și colete poștale care conțin mărfuri cu sau fără valoare comercială, indiferent de greutate;

(ii)

„servicii poștale” înseamnă servicii care constau în ridicarea, trierea, dirijarea și distribuirea obiectelor poștale. Acestea trebuie să includă atât serviciile care se încadrează, cât și serviciile care nu se încadrează în domeniul de aplicare al serviciului universal înființat în conformitate cu Directiva 97/67/CE;

(iii)

„alte servicii în afara celor poștale” înseamnă servicii furnizate în următoarele domenii:

servicii de gestiune a serviciilor de curierat [servicii anterioare și ulterioare expedierii, inclusiv servicii de gestiune a corespondenței (mailroom management services)];

servicii privind articole poștale care nu sunt incluse la litera (a), cum ar fi publicitatea directă prin corespondență, care nu poartă adresă.

6.

Activități legate de exploatarea unei zone geografice în scopul:

(a)

extracției de petrol sau de gaze;

(b)

prospectării și extracției de cărbune sau de alți combustibili solizi.


ANEXA III

LISTA ACTELOR JURIDICE ALE UNIUNII MENȚIONATE LA ARTICOLUL 7 ALINEATUL (2) LITERA (B)

Drepturile acordate printr-o procedură în care s-a asigurat o publicitate adecvată și în care acordarea drepturilor respective s-a bazat pe criterii obiective nu constituie „drepturi speciale sau exclusive” în sensul prezentei directive. Pentru asigurarea transparenței prealabile adecvate, în cele ce urmează sunt enumerate procedurile de acordare, în temeiul altor acte legislative ale Uniunii, a autorizațiilor care nu constituie „drepturi speciale sau exclusive” în sensul prezentei directive:

(a)

acordarea autorizației de a exploata instalații de gaze naturale în conformitate cu procedurile prevăzute la articolul 4 din Directiva 2009/73/CE;

(b)

o autorizație sau o invitație la procedura de ofertare pentru construirea de noi instalații pentru producția de energie electrică în conformitate cu Directiva 2009/72/CE;

(c)

acordarea, în conformitate cu procedurile prevăzute la articolul 9 din Directiva 97/67/CE, a autorizațiilor pentru un serviciu poștal care nu este sau nu poate fi rezervat;

(d)

o procedură de acordare a autorizației de a desfășura o activitate care implică exploatarea hidrocarburilor în conformitate cu Directiva 94/22/CE;

(e)

contracte de servicii publice în sensul Regulamentului (CE) nr. 1370/2007 privind serviciile publice de transport feroviar și rutier de călători cu autobuzul, tramvaiul, pe calea ferată sau cu metroul care au fost atribuite pe baza unei proceduri concurențiale de ofertare în conformitate cu articolul 5 alineatul (3) din respectivul regulament, cu condiția ca durata acestora să fie în conformitate cu articolul 4 alineatul (3) sau (4) din regulamentul menționat.


ANEXA IV

SERVICII MENȚIONATE LA ARTICOLUL 19

Descriere

Cod CPV

79611000-0; 75200000-8; 75231200-6; 75231240-8; 79622000-0 [Servicii de furnizare personal menajer]; 79624000-4 [Servicii de asigurare de personal de asistență medicală] și 79625000-1 [Servicii de asigurare de personal medical] de la 85000000-9 la 85323000-9; 85143000-3,

98133100-5, 98133000-4 și 98200000-5 și 98500000-8 [Case particulare cu personal angajat] și 98513000-2-98514000-9 [Servicii de forță de muncă pentru particulari, Servicii de personal de agenții pentru particulari, Servicii de personal de birou pentru particulari, Servicii de personal angajat temporar pentru particulari, Servicii de asistență la domiciliu și Servicii domestice]

Servicii de sănătate, servicii de asistență socială și servicii conexe

85321000-5 și 85322000-2, 75000000-6 [Servicii de administrație publică, de apărare și de asigurări sociale], 75121000-0, 75122000-7, 75124000-1; de la 79995000-5 la 79995200-7; de la 80000000-4 [Servicii de învățământ și formare profesională] la 80660000-8; de la 92000000-1 la 92342200-2; de la 92360000-2 la 92700000-8;

79950000-8 [Servicii de organizare de expoziții, de târguri și de congrese], 79951000-5 [Servicii de organizare de seminarii], 79952000-2 [Servicii pentru evenimente], 79952100-3 [Servicii de organizare de evenimente culturale], 79953000-9 [Servicii de organizare de festivaluri], 79954000-6 [Servicii de organizare de petreceri], 79955000-3 [Servicii de organizare de prezentări de modă], 79956000-0 [Servicii de organizare de târguri și expoziții]

Servicii sociale, administrative, servicii de învățământ, servicii de sănătate și servicii culturale

75300000-9

Servicii de asigurări sociale obligatorii (1)

75310000-2, 75311000-9, 75312000-6,

75313000-3, 75313100-4, 75314000-0,

75320000-5, 75330000-8, 75340000-1

Servicii de indemnizații

98000000-3; 98120000-0; 98132000-7; 98133110-8 și 98130000-3

Alte servicii comunitare, sociale și personale, inclusiv servicii prestate de organizații sindicale, de organizații politice, de asociații de tineri și servicii diverse prestate de organizații asociative

98131000-0

Servicii religioase

de la 55100000-1 la 55410000-7; de la 55521000-8 la 55521200-0

[55521000-8 Servicii de catering la domiciliu, 55521100-9

Servicii de livrare a mâncării la domiciliu, 55521200-0 Servicii de livrare a mâncării].

55520000-1 Servicii de catering, 55522000-5 Servicii de catering pentru societăți de transport, 55523000-2 Servicii de catering pentru alte societăți sau instituții, 55524000-9 Servicii de catering pentru școli

55510000-8 Servicii de cantină, 55511000-5 Servicii de cantină și alte servicii de cafenea cu clientelă restrânsă, 55512000-2 Servicii de gestionare a cantinelor, 55523100-3 Servicii de restaurant pentru școli

Servicii hoteliere și restaurante

de la 79100000-5 la 79140000-7; 75231100-5;

Servicii juridice, în măsura în care nu sunt excluse în temeiul articolului 10 alineatul (8) litera (d)

de la 75100000-7 la 75120000-3; 75123000-4; de la 75125000-8 la 75131000-3

Alte servicii administrative și servicii guvernamentale

de la 75200000-8 la 75231000-4;

Prestări de servicii pentru comunitate

de la 75231210-9 la 75231230-5; de la 75240000-0 la 75252000-7; 794300000-7; 98113100-9

Servicii de încarcerare, de siguranță publică și de salvare, în măsura în care nu sunt excluse în temeiul articolului 10 alineatul (8) litera (g)

de la 79700000-1 la 79721000-4 [Servicii de investigație și de siguranță, Servicii de siguranță, Servicii de monitorizare a sistemelor de alarmă, Servicii de pază, Servicii de supraveghere, Servicii de localizare, Servicii de localizare a transfugilor, Servicii de patrulare, Servicii de eliberare de ecusoane de identificare, Servicii de anchetare și Servicii de agenții de detectivi]

79722000-1 [Servicii de grafologie], 79723000-8 [Servicii de analiză a deșeurilor]

Servicii de securitate și investigație

64000000-6 [Servicii poștale și de telecomunicații], 64100000-7 [Servicii poștale și de curierat], 64110000-0 [Servicii poștale], 64111000-7 [Servicii poștale de distribuire a ziarelor și a periodicelor], 64112000-4 [Servicii poștale de distribuire a corespondenței], 64113000-1 [Servicii poștale de distribuire a coletelor], 64114000-8 [Servicii de ghișee de oficii poștale], 64115000-5 [Închiriere de cutii poștale], 64116000-2 [Servicii post-restant], 64122000-7 [Servicii de curierat și de mesagerie internă în birouri]

Servicii poștale

50116510-9 [Servicii de reșapare de pneuri], 71550000-8 [Servicii de feronerie]

Servicii diverse

98900000-2 [Servicii prestate de organizații și de organisme extrateritoriale] și 98910000-5 [Servicii specifice organizațiilor și organismelor internaționale]

Servicii internaționale


(1)  Aceste servicii nu intră sub incidența prezentei directive în cazul în care sunt organizate sub formă de servicii fără caracter economic de interes general. Statele membre au libertatea de a organiza prestarea de servicii sociale obligatorii sau a altor servicii sub formă de servicii de interes general sau sub formă de servicii fără caracter economic de interes general.


ANEXA V

INFORMAȚII CARE TREBUIE INCLUSE ÎN ANUNȚURILE DE CONCESIONARE MENȚIONATE LA ARTICOLUL 31

1.

Denumirea, numărul de identificare (în cazul în care este prevăzut de legislația națională), adresa, inclusiv codul NUTS, numărul de telefon, numărul de fax, adresa de e-mail și de internet ale autorității sau entității contractante și, dacă sunt diferite, cele ale serviciului de la care se pot obține informații suplimentare.

2.

Tipul autorității sau entității contractante și obiectul principal de activitate.

3.

În cazul în care candidaturile urmează să includă oferte, adresa de e-mail sau de internet de la care se va acorda acces liber, direct, total și gratuit la documentele concesiunii. În cazul în care, în cazurile prevăzute la articolul 34 alineatul (2), nu se asigură accesul liber, direct, total și gratuit, o mențiune privind modul în care pot fi accesate documentele achiziției.

4.

Descrierea concesiunii: natura și amploarea lucrărilor, natura și amploarea serviciilor, ordinul de mărime sau valoarea orientativă și, în cazul în care este posibil, durata contractului. În cazul în care concesiunea este împărțită în loturi, aceste informații trebuie specificate pentru fiecare lot în parte. Dacă este cazul, descrierea opțiunilor.

5.

Codurile CPV. În cazul în care concesiunea este împărțită în loturi, aceste informații trebuie specificate pentru fiecare lot în parte.

6.

Codul NUTS al locului principal de executare a lucrărilor, în cazul concesiunilor de lucrări, sau codul NUTS al locului principal de prestare, în cazul concesiunilor de servicii; În cazul în care concesiunea este împărțită în loturi, aceste informații trebuie furnizate pentru fiecare lot în parte.

7.

Condițiile de participare, inclusiv:

(a)

dacă este cazul, se menționează că respectiva concesiune este rezervată unor ateliere protejate sau că aceasta poate fi executată numai în cadrul unor programe de angajare protejată;

(b)

dacă este cazul, se menționează că prestarea serviciului este rezervată unei anumite profesii în temeiul unor acte cu putere de lege sau al unor acte administrative; se menționează respectivele acte cu putere de lege și acte administrative;

(c)

o listă și o scurtă descriere a criteriilor de selecție, după caz; nivelul (nivelurile) minim(e) al(e) cerințelor eventual impuse; se menționează informațiile solicitate (declarații pe propria răspundere, documentație).

8.

Termenul de depunere a candidaturilor sau de primire a ofertelor.

9.

Criterii utilizate la atribuirea concesiunii în cazul în care acestea nu apar în alte documente ale concesiunii.

10.

Data expedierii anunțului.

11.

Denumirea și adresa organismului competent în caz de contestație sau, după caz, de mediere. Informații exacte privind termenele de depunere a contestațiilor și, după caz, denumirea, adresa, numărul de telefon, numărul de fax și adresa de e-mail a serviciului de la care se pot obține aceste informații.

12.

Condițiile speciale la care este supusă realizarea concesiunii, după caz.

13.

Adresa la care se trimit candidaturile sau ofertele.

14.

Dacă este cazul, se precizează cerințele și condițiile legate de utilizarea mijloacelor electronice de comunicare.

15.

Se specifică dacă respectiva concesiune se referă la un proiect și/sau program finanțat din fonduri ale Uniunii.

16.

Pentru concesiunile de lucrări, informații cu privire la cuprinderea concesiunii în obiectul de activitate al AAP.


ANEXA VI

INFORMAȚII CARE TREBUIE INCLUSE ÎN ANUNȚURILE DE INTENȚIE PRIVIND CONCESIUNILE CARE AU CA OBIECT SERVICIILE SOCIALE ȘI ALTE SERVICII SPECIFICE, AȘA CUM SUNT MENȚIONATE LA ARTICOLUL 31 ALINEATUL (3)

1.

Denumirea, numărul de identificare (în cazul în care este prevăzut de legislația națională), adresa, inclusiv codul NUTS, numărul de telefon, numărul de fax, adresa de e-mail și de internet ale autorității sau ale entității contractante și, dacă sunt diferite, cele ale serviciului de la care se pot obține informații suplimentare.

2.

După caz, adresa de e-mail sau adresa de internet de la care se vor putea obține caietul de sarcini și orice documente suplimentare.

3.

Tipul autorității contractante sau al entității contractante și obiectul principal de activitate.

4.

Codurile CPV. În cazul în care contractul este împărțit în loturi, aceste informații trebuie furnizate pentru fiecare lot.

5.

Codul NUTS al locului principal de executare sau de prestare a concesiunilor de servicii.

6.

Descrierea serviciilor, ordinul de mărime orientativ sau valoarea orientativă.

7.

Condițiile de participare.

8.

După caz, termenul (termenele) pentru contactarea autorității contractante sau a entității contractante în vederea participării.

9.

După caz, o scurtă descriere a principalelor caracteristici ale procedurii de atribuire care urmează să fie aplicată.

10.

Orice alte informații relevante.


ANEXA VII

INFORMAȚII CARE TREBUIE INCLUSE ÎN ANUNȚURILE DE ATRIBUIRE A CONCESIUNII MENȚIONATE LA ARTICOLUL 32

1.

Denumirea, numărul de identificare (în cazul în care este prevăzut de legislația națională), adresa, inclusiv codul NUTS, și, după caz, numărul de telefon, numărul de fax, adresa de e-mail și de internet ale autorității sau entității contractante și, dacă sunt diferite, cele ale serviciului de la care se pot obține informații suplimentare.

2.

Tipul autorității sau entității contractante și obiectul principal de activitate.

3.

Codurile CPV.

4.

Codul NUTS al locului principal de executare a lucrărilor, în cazul concesiunilor de lucrări, sau codul NUTS al locului principal de prestare, în cazul concesiunilor de servicii.

5.

Descrierea concesiunii: natura și amploarea lucrărilor, natura și amploarea serviciilor, durata contractului. În cazul în care concesiunea este împărțită în loturi, aceste informații trebuie specificate pentru fiecare lot în parte. Dacă este cazul, descrierea opțiunilor.

6.

Justificarea, în cazul atribuirii fără publicare prealabilă.

7.

Criteriile prevăzute la articolul 41 care au fost utilizate pentru atribuirea concesiunii sau a concesiunilor.

8.

Data deciziei sau a deciziilor de atribuire a concesiunii.

9.

Numărul de oferte primite pentru fiecare atribuire, inclusiv:

(a)

numărul de oferte primite de la operatorii economici care sunt întreprinderi mici sau mijlocii;

(b)

numărul de oferte primite din străinătate;

(c)

numărul de oferte primite pe cale electronică.

10.

Pentru fiecare atribuire, numele, adresa, inclusiv codul NUTS, și, după caz, numărul de telefon, numărul de fax, adresa de e-mail și adresa de internet ale ofertantului (ofertanților) câștigător(i), inclusiv:

(a)

mențiunea dacă ofertantul câștigător este o întreprindere din categoria întreprinderilor mici și mijlocii;

(b)

mențiunea dacă concesiunea a fost atribuită unui consorțiu.

11.

Valoarea și principalele condiții financiare ale concesiunii atribuite, inclusiv:

(a)

onorarii, prețuri și amenzi, dacă există;

(b)

premii și plăți, dacă există;

(c)

orice alte detalii relevante pentru valoarea concesiunii, astfel cum se prevede la articolul 8 alineatul (3).

12.

Se specifică dacă respectiva concesiune se referă la un proiect și/sau program finanțat din fonduri ale Uniunii.

13.

Denumirea și adresa organismului de soluționare a contestațiilor și, după caz, de mediere. Informații exacte privind termenele pentru procedurile de contestare sau, după caz, denumirea, adresa, numărul de telefon, numărul de fax și adresa de e-mail ale serviciului de la care se pot obține aceste informații.

14.

Data (datele) și referința (referințele) publicărilor anterioare în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene privind concesiunea (concesiunile) la care se referă anunțul respectiv.

15.

Data expedierii anunțului.

16.

Metoda de calcul al valorii estimate a concesiunii, dacă nu este specificată în alte documente ale concesiunii, în conformitate cu articolul 8.

17.

Orice alte informații relevante.


ANEXA VIII

INFORMAȚII CARE TREBUIE INCLUSE ÎN ANUNȚURILE DE ATRIBUIRE A CONCESIUNII PRIVIND CONCESIUNILE CARE AU CA OBIECT SERVICII SOCIALE ȘI ALTE SERVICII SPECIFICE ASTFEL CUM SUNT MENȚIONATE LA ARTICOLUL 32

1.

Denumirea, numărul de identificare (în cazul în care este prevăzut de legislația națională), adresa, inclusiv codul NUTS, după caz, numărul de telefon, numărul de fax, adresa de e-mail și de internet ale autorității sau entității contractante și, dacă sunt diferite, cele ale serviciului de la care se pot obține informații suplimentare.

2.

Tipul autorității sau entității contractante și obiectul principal de activitate.

3.

Codurile CPV. În cazul în care contractul este împărțit în loturi, aceste informații trebuie furnizate pentru fiecare lot.

4.

Un rezumat al obiectului concesiunii.

5.

Numărul de oferte primite.

6.

Valoarea ofertei câștigătoare, inclusiv onorarii și prețuri.

7.

Numele și adresa, inclusiv codul NUTS, numărul de telefon, numărul de fax, adresa de e-mail și adresa de internet ale operatorului (operatorilor) câștigător(i).

8.

Orice alte informații relevante.


ANEXA IX

DETALII PRIVIND PUBLICAREA

1.   Publicarea anunțurilor

Anunțurile prevăzute la articolele 31 și 32 se trimit de către autoritățile contractante sau entitățile contractante Oficiului pentru Publicații al Uniunii Europene și se publică conform regulilor următoare:

Anunțurile prevăzute la articolele 31 și 32 se publică de către Oficiul pentru Publicații al Uniunii Europene.

Oficiul pentru Publicații al Uniunii Europene transmite autorității sau entității contractante confirmarea menționată la articolul 33 alineatul (2).

2.   Formatul și procedurile de trimitere electronică a anunțurilor

Formatul și procedurile de trimitere electronică a anunțurilor, stabilite de Comisie, sunt accesibile la adresa de internet: http://simap.europa.eu


ANEXA X

LISTA CONVENȚIILOR INTERNAȚIONALE ÎN DOMENIUL SOCIAL ȘI AL MEDIULUI MENȚIONATE LA ARTICOLUL 30 ALINEATUL (3)

 

Convenția nr. 87 a OIM privind libertatea de asociere și protecția dreptului de organizare;

 

Convenția nr. 98 a OIM privind dreptul de organizare și negociere colectivă;

 

Convenția nr. 29 a OIM privind munca forțată;

 

Convenția nr. 105 a OIM privind abolirea muncii forțate;

 

Convenția nr. 138 a OIM privind vârsta minimă de încadrare în muncă;

 

Convenția nr. 111 a OIM privind discriminarea (ocuparea forței de muncă și profesie);

 

Convenția nr. 100 a OIM privind egalitatea remunerației;

 

Convenția nr. 182 a OIM privind cele mai grave forme ale muncii copiilor;

 

Convenția de la Viena privind protecția stratului de ozon și Protocolul său de la Montreal privind substanțele care epuizează stratul de ozon;

 

Convenția de la Basel privind controlul circulației transfrontaliere a deșeurilor periculoase și al eliminării acestora (Convenția de la Basel);

 

Convenția de la Stockholm privind poluanții organici persistenți (Convenția de la Stockholm privind POP);

 

Convenția privind procedura de consimțământ prealabil în cunoștință de cauză, aplicabilă anumitor produși chimici periculoși și pesticide care fac obiectul comerțului internațional (UNEP/FAO) (Convenția PIC) și cele trei protocoale regionale ale sale.


ANEXA XI

INFORMAȚII CARE TREBUIE INCLUSE ÎN ANUNȚURILE DE MODIFICARE A UNEI CONCESIUNI ÎN CURSUL PERIOADEI SALE DE VALABILITATE, CONFORM ARTICOLULUI 43

1.

Denumirea, numărul de identificare (în cazul în care este prevăzut de legislația națională), adresa, inclusiv codul NUTS, numărul de telefon, numărul de fax, adresa de e-mail și de internet ale autorității sau entității contractante și, dacă sunt diferite, cele ale serviciului de la care se pot obține informații suplimentare.

2.

Codurile CPV.

3.

Codul NUTS al locului principal de executare a lucrărilor, în cazul concesiunilor de lucrări, sau codul NUTS al locului principal de prestare, în cazul concesiunilor de servicii.

4.

Descrierea concesiunii înainte și după modificare: natura și amploarea lucrărilor, natura și amploarea serviciilor.

5.

Dacă este cazul, modificarea valorii concesiunii, inclusiv creșterile prețurilor sau ale onorariilor cauzate de modificare.

6.

Descrierea circumstanțelor care au făcut necesară modificarea.

7.

Data deciziei de atribuire a concesiunii.

8.

Dacă este cazul, denumirea, adresa, inclusiv codul NUTS, numărul de telefon, numărul de fax, adresa de e-mail și adresa de internet ale noului operator economic sau ale noilor operatori economici.

9.

Se specifică dacă respectiva concesiune se referă la un proiect și/sau program finanțat din fonduri ale Uniunii.

10.

Denumirea și adresa organismului de soluționare a contestațiilor și, după caz, de mediere. Informații exacte privind termenele pentru procedurile de contestare sau, după caz, denumirea, adresa, numărul de telefon, numărul de fax și adresa de e-mail ale serviciului de la care se pot obține aceste informații

11.

Data (datele) și referința (referințele) publicărilor anterioare în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene privind proiectul (proiectele) la care se referă anunțul respectiv.

12.

Data expedierii anunțului.

13.

Orice alte informații relevante.


28.3.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 94/65


DIRECTIVA 2014/24/UE A PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI A CONSILIULUI

din 26 februarie 2014

privind achizițiile publice și de abrogare a Directivei 2004/18/CE

(Text cu relevanță pentru SEE)

PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 53 alineatul (1), articolul 62 și articolul 114,

având în vedere propunerea Comisiei Europene,

după transmiterea proiectului de act legislativ către parlamentele naționale,

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European (1),

având în vedere avizul Comitetului Regiunilor (2),

hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară (3),

întrucât:

(1)

Atribuirea contractelor de achiziții publice de către sau în numele autorităților statelor membre trebuie să respecte principiile Tratatului privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), mai exact libera circulație a mărfurilor, libertatea de stabilire și libertatea de a furniza servicii, precum și principiile care derivă din acestea, cum ar fi egalitatea de tratament, nediscriminarea, recunoașterea reciprocă, proporționalitatea și transparența. Cu toate acestea, pentru contractele de achiziții publice care depășesc o anumită valoare, ar trebui elaborate dispoziții pentru coordonarea procedurilor de achiziții publice naționale, pentru ca principiile respective să fie transpuse în practică și achizițiile publice să fie deschise concurenței.

(2)

Achizițiile publice joacă un rol cheie în strategia Europa 2020, prezentată în Comunicarea Comisiei din 3 martie 2010 intitulată „Europa 2020, O strategie europeană pentru o creștere inteligentă, ecologică și favorabilă incluziunii” (denumită în continuare „strategia Europa 2020 pentru o creștere inteligentă, ecologică și favorabilă incluziunii”), reprezentând unul dintre instrumentele de piață care trebuie utilizate pentru realizarea unei creșteri inteligente, durabile și favorabile incluziunii, asigurând în același timp o utilizare cât mai eficientă a fondurilor publice. În acest scop, normele în materie de achiziții publice adoptate prin Directiva 2004/17/CE a Parlamentului European și a Consiliului (4) și Directiva 2004/18/CE a Parlamentului European și a Consiliului (5) ar trebui revizuite și modernizate pentru a crește eficiența cheltuielilor publice, a facilita participarea întreprinderilor mici și mijlocii (IMM-uri) la achizițiile publice și a permite achizitorilor să utilizeze mai eficient achizițiile publice în sprijinul unor obiective societale comune. Totodată, este necesar ca anumite noțiuni și concepte de bază să fie clarificate pentru a asigura securitatea juridică și a încorpora anumite aspecte ale jurisprudenței constante a Curții de Justiție a Uniunii Europene în acest domeniu.

(3)

La punerea în aplicare a prezentei directive, ar trebui luată în considerare Convenția Națiunilor Unite privind drepturile persoanelor cu handicap (6), în special în legătură cu alegerea mijloacelor de comunicare, a specificațiilor tehnice, a criteriilor de atribuire și a condițiilor de executare a unui contract.

(4)

Formele tot mai diverse ale acțiunii publice au făcut necesară definirea mai clară a însăși noțiunii de achiziție publică; totuși, această clarificare nu ar trebui să extindă domeniul de aplicare al prezentei directive în raport cu cel al Directivei 2004/18/CE. Normele Uniunii privind achizițiile publice nu sunt menite să acopere toate formele de plăți din fonduri publice, ci numai pe cele care vizează achiziția de lucrări, de produse sau de servicii cu titlu oneros prin intermediul unui contract de achiziții publice. Ar trebui să se clarifice faptul că astfel de achiziții de lucrări, de produse sau de servicii ar trebui să facă obiectul prezentei directive, indiferent dacă sunt puse în aplicare prin achiziție, leasing sau alte forme contractuale.

Noțiunea de achiziție ar trebui interpretată în sens larg, ca obținerea beneficiilor de pe urma lucrărilor, a produselor sau a serviciilor în cauză, fără a implica în mod necesar un transfer de proprietate către autoritățile contractante. Mai mult, simpla finanțare a unei activități, în special prin intermediul granturilor, care este adesea legată de obligația de a rambursa sumele primite în cazul în care acestea nu sunt utilizate în scopurile cărora le sunt destinate, nu este reglementată, de obicei, de normele în materie de achiziții publice. În mod similar, situațiile în care toți operatorii care îndeplinesc anumite condiții sunt autorizați să efectueze o anumită sarcină, fără nicio selectivitate, cum ar fi sistemele care dau consumatorilor posibilitatea de a alege sau sistemele de servicii pe bază de bonuri, ar trebui să nu fie înțelese ca fiind sisteme de achiziții publice, ci ca simple sisteme de autorizare (de exemplu, licențe pentru medicamente sau servicii medicale).

(5)

Ar trebui reamintit că prezenta directivă nu obligă sub nicio formă statele membre să contracteze sau să externalizeze furnizarea de servicii pe care doresc să le pună la dispoziție ele însele sau să le organizeze prin alte mijloace decât prin contracte de achiziții publice în sensul prezentei directive. Nu ar trebui inclusă furnizarea de servicii în temeiul legilor, al regulamentelor sau al contractelor de muncă. În unele state membre, acesta ar putea fi cazul, de exemplu, pentru anumite servicii administrative și guvernamentale, cum ar fi serviciile executive și legislative sau furnizarea anumitor servicii comunității, cum ar fi serviciile de afaceri externe, serviciile din domeniul justiției sau serviciile obligatorii de asigurări sociale.

(6)

De asemenea, este oportun să se reamintească că prezenta directivă nu ar trebui să afecteze legislația statelor membre în domeniul asigurărilor sociale. De asemenea, aceasta nu ar trebui să abordeze liberalizarea serviciilor de interes economic general, rezervate entităților publice sau private, și nici privatizarea entităților publice furnizoare de servicii.

Ar trebui reamintit totodată că statele membre au libertatea de a organiza furnizarea de servicii sociale obligatorii sau de alte servicii, cum sunt serviciile poștale, fie ca servicii de interes economic general, fie ca servicii fără caracter economic de interes general sau ca o combinație a acestora. Este necesar să se clarifice faptul că serviciile fără caracter economic de interes general nu ar trebui să facă obiectul prezentei directive.

(7)

În cele din urmă, ar trebui să se reamintească faptul că prezenta directivă nu aduce atingere libertății autorităților naționale, regionale și locale de a defini, în conformitate cu dreptul Uniunii, serviciile de interes economic general, domeniul de aplicare al acestora și caracteristicile serviciului care trebuie furnizat, inclusiv eventualele condiții referitoare la calitatea serviciului, în vederea urmăririi obiectivelor lor de politică publică. De asemenea, prezenta directivă nu ar trebui să aducă atingere competenței autorităților naționale, regionale și locale de a furniza, contracta și finanța servicii de interes economic general în conformitate cu articolul 14 din TFUE și cu Protocolul nr. 26 privind serviciile de interes general anexat la TFUE și la Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE). În plus, prezenta directivă nu are drept obiect finanțarea serviciilor de interes economic general sau schemele de ajutor oferit de statele membre în special în domeniul social, în conformitate cu normele Uniunii privind concurența.

(8)

Un contract ar trebui să poată fi considerat contract de achiziții publice de lucrări numai în cazul în care obiectul său urmărește în mod special realizarea activităților prevăzute de anexa II, chiar dacă contractul în cauză cuprinde alte servicii necesare pentru realizarea respectivelor activități. În anumite cazuri, contractele de achiziții publice de servicii, în special în domeniul serviciilor de gestionare a proprietăților, pot include și lucrări. Cu toate acestea, includerea în contract a respectivelor lucrări, în măsura în care sunt auxiliare și constituie, prin urmare, o eventuală consecință sau o completare a obiectului principal al contractului, nu justifică clasificarea contractului de servicii publice în categoria contractelor de achiziții publice de lucrări.

Cu toate acestea, ținând seama de diversitatea contractelor de achiziții publice de lucrări, este necesar ca autoritățile contractante să poată prevedea atât atribuirea separată, cât și atribuirea comună a contractelor de proiectare și execuție a lucrărilor. Prezenta directivă nu urmărește să recomande o atribuire separată sau comună a contractelor de achiziții publice.

(9)

Realizarea unei lucrări corespunzătoare cerințelor menționate de o autoritate contractantă presupune ca autoritatea în cauză să fi luat măsuri în vederea definirii tipului de lucrare sau cel puțin să fi avut o influență decisivă asupra conceperii acesteia. În cazul în care contractantul efectuează lucrarea integral sau parțial prin mijloace proprii sau asigură realizarea lucrărilor prin alte mijloace, clasificarea contractului ar trebui să rămână aceea de contract de lucrări, atât timp cât contractantul își asumă obligația directă sau indirectă, executorie din punct de vedere legal, de a se asigura că lucrările vor fi efectuate.

(10)

Noțiunea de „autorități contractante” și, în special, noțiunea de „organisme de drept public” au fost examinate în mod repetat în jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene. Pentru a clarifica faptul că domeniul de aplicare ratione personae al prezentei directive ar trebui să rămână neschimbat, este adecvat să se mențină definiția pe care Curtea s-a bazat și să se încorporeze un anumit număr de clarificări oferite de jurisprudența respectivă ca o cheie a unei mai bune înțelegeri a definițiilor propriu-zise, fără intenția de a modifica înțelegerea conceptului astfel cum a fost elaborat în jurisprudență. În acest scop, ar trebui să se clarifice că un organism care funcționează în condiții normale de piață, care urmărește obținerea unui profit și care suportă pierderile care rezultă din exercitarea activității sale nu ar trebui să fie considerat ca fiind un „organism de drept public”, deoarece necesitățile de interes general, pentru îndeplinirea cărora a fost creat sau pentru care i s-a încredințat sarcina de a le îndeplini, pot fi considerate a avea caracter industrial sau comercial.

În mod similar, condiția referitoare la originea finanțării organismului examinat a fost, de asemenea, examinată în jurisprudență, care a clarificat, între altele, că finanțarea în „cea mai mare parte” înseamnă într-o proporție mai mare de jumătate și că o astfel de finanțare poate include plăți de la utilizatori care sunt impuse, calculate și colectate în conformitate cu normele de drept public.

(11)

În cazul contractelor mixte, normele aplicabile ar trebui să fie determinate cu privire la obiectul principal al contractului, în cazul în care diferitele părți care constituie contractul nu pot fi separate în mod obiectiv. Prin urmare, ar trebui să se clarifice modul în care autoritățile contractante ar trebui să stabilească dacă părțile pot fi separate sau nu. O astfel de clarificare ar trebui să se bazeze pe jurisprudența relevantă a Curții de Justiție a Uniunii Europene.

Determinarea ar trebui efectuată de la caz la caz, în care intențiile exprimate sau presupuse ale autorității contractante de a considera diferitele aspecte care compun un contract mixt ca fiind indivizibile ar trebui să nu fie suficiente, dar ar trebui să fie sprijinite de dovezi obiective care să le justifice și să stabilească necesitatea de a încheia un contract unic. O astfel de nevoie justificată de a încheia un contract unic ar putea fi, de exemplu, prezentă în cazul construcției unei singure clădiri, din care o parte urmează să fie utilizată direct de către autoritatea contractantă în cauză, iar o altă parte să fie exploatată în temeiul unei concesiuni, de exemplu pentru a furniza spații publice de parcare. Ar trebui să se clarifice faptul că nevoia de a încheia un contract unic poate fi justificată atât de motive de natură tehnică, cât și de natură economică.

(12)

În cazul contractelor mixte care pot fi divizate, autoritățile contractante au posibilitatea de a acorda contracte separate pentru diferite părți ale contractului mixt, situație în care prevederile aplicabile fiecărei părți ar trebui stabilite exclusiv cu privire la caracteristicile contractului respectiv. Pe de altă parte, în cazul în care autoritățile contractante optează pentru includerea în achizițiile publice a altor elemente, indiferent de valoarea lor și de regimul juridic care ar fi fost aplicabil elementelor suplimentare, principiul de bază ar trebui să fie că, în cazul în care un contract se acordă în temeiul prevederilor prezentei directive, în mod separat, prezenta directivă ar trebui să se aplice în continuare întregului contract mixt.

(13)

Cu toate acestea, ar trebui prevăzute dispoziții speciale pentru contractele mixte care includ aspecte legate de apărare sau securitate sau elemente care nu sunt incluse în domeniul de aplicare al TFUE. În aceste cazuri, neaplicarea prezentei directive ar trebui să fie posibilă dacă acordarea unui contract unic este justificată de motive obiective și dacă decizia de acordare a unui contract unic nu este luată în scopul excluderii contractelor de la aplicarea prezentei directive sau a Directivei 2009/81/CE a Parlamentului European și a Consiliului (7). Ar trebui să se clarifice faptul că autoritățile contractante nu ar trebui să fie împiedicate să opteze pentru aplicarea prezentei directive la anumite contracte mixte în locul aplicării Directivei 2009/81/CE.

(14)

Ar trebui să se clarifice faptul că noțiunea „operatori economici” ar trebui interpretată în sens larg, pentru a include orice persoane și/sau entități care asigură executarea de lucrări, furnizarea de produse sau de servicii pe piață, indiferent de forma juridică în baza căreia au ales să funcționeze. Prin urmare, firmele, sucursalele, filialele, parteneriatele, societățile cooperative, societățile cu răspundere limitată, universitățile, publice sau private, și alte tipuri de entități, în afara persoanelor fizice, ar trebui să fie toate cuprinse în noțiunea de operator economic, indiferent dacă sunt sau nu „persoane juridice” în toate circumstanțele.

(15)

Ar trebui să se clarifice faptul că grupurile de operatori economici, inclusiv în cazul în care s-au reunit sub forma unei asociații temporare, pot participa la proceduri de atribuire fără să fie necesar să adopte o anumită formă juridică. În măsura în care este necesar, spre exemplu în cazul în care este necesară răspunderea în solidar, se poate solicita o formă specifică în cazul în care contractul se atribuie unor astfel de grupuri.

De asemenea, ar trebui să se clarifice că autoritățile contractante ar trebui să poată stabili explicit modul în care grupurile de operatori economici trebuie să îndeplinească cerințele legate de situația economică și financiară, astfel cum au fost stabilite în prezenta directivă, sau criteriile legate de capacitățile tehnice și profesionale care sunt cerute operatorilor economici care participă în mod individual.

Executarea contractelor de către grupuri de operatori economici poate necesita stabilirea unor condiții care nu sunt impuse participanților individuali. Aceste condiții, care ar trebui să fie justificate de motive obiective și să fie proporționale, ar putea să includă, spre exemplu, cerința de numire a unor reprezentanți comuni sau a unui partener principal pentru procedura de achiziții sau de solicitare de informații cu privire la statutul lor.

(16)

Autoritățile contractante ar trebui să recurgă la toate mijloacele posibile aflate la dispoziția acestora, prevăzute de legislația națională, pentru a preveni denaturări ale procedurilor de achiziții publice, generate de conflicte de interese. Acestea ar putea include proceduri vizând identificarea, prevenirea și soluționarea conflictelor de interese.

(17)

Prin Decizia 94/800/CE a Consiliului (8) a fost aprobat Acordul privind achizițiile publice al Organizației Mondiale a Comerțului („AAP”). Obiectivul AAP este de a institui un cadru multilateral de drepturi și obligații echilibrate referitoare la contractele de achiziții publice în scopul de a realiza liberalizarea și expansiunea comerțului mondial. Pentru contractele reglementate de anexele 1, 2, 4 și 5 și de notele generale la apendicele I al Uniunii Europene la AAP, precum și de alte acorduri internaționale pertinente obligatorii pentru Uniune, autoritățile contractante ar trebui să își îndeplinească obligațiile care le revin în temeiul acestor acorduri prin aplicarea prezentei directive operatorilor economici din țările terțe semnatare ale acordurilor.

(18)

AAP se aplică contractelor care depășesc anumite praguri, stabilite în AAP și exprimate în drepturi speciale de tragere. Pragurile stabilite prin prezenta directivă ar trebui adaptate pentru a corespunde echivalentului în euro al pragurilor fixate în AAP. De asemenea, ar trebui să se prevadă și o revizuire periodică a pragurilor exprimate în euro, pentru a le adapta, prin intermediul unei operațiuni pur matematice, la eventualele variații ale valorii monedei euro în raport cu respectivele drepturi speciale de tragere. În afara ajustărilor matematice periodice respective, ar trebui să se analizeze, cu ocazia următoarei runde de negocieri, posibilitatea unei creșteri a pragurilor stabilite în AAP.

(19)

Ar trebui să se clarifice faptul că, în vederea estimării valorii unui contract, trebuie avute în vedere toate veniturile, indiferent dacă provin de la autoritatea contractantă sau de la terți. De asemenea, ar trebui să se clarifice faptul că, în scopul estimării pragurilor, noțiunea de produse similare ar trebui să fie înțeleasă ca produse care sunt destinate utilizărilor identice sau similare, cum ar fi livrarea unei game de produse alimentare sau de articole diferite de mobilier de birou. În mod normal, un operator economic activ în domeniul respectiv ar putea să prezinte astfel de produse ca făcând parte din gama sa normală de produse.

(20)

În scopul estimării valorii unei anumite achiziții, ar trebui să se clarifice faptul că ar trebui să se permită ca estimarea valorii să se bazeze pe o subdiviziune a achiziției numai în cazul în care aceasta se justifică din motive obiective. De exemplu, ar putea să fie justificată estimarea valorilor contractuale la nivelul unei unități operaționale separate a autorității contractante, cum ar fi școlile sau grădinițele, cu condiția ca unitatea în cauză să fie responsabilă în mod independent de achizițiile sale. Se poate presupune că această situație are loc în cazul în care unitatea operațională separată derulează în mod independent procedurile de achiziții publice și ia deciziile de cumpărare, are o linie bugetară separată la dispoziție pentru achizițiile în cauză, încheie contractul în mod independent și îl finanțează dintr-un buget pe care îl are la dispoziție. O subdiviziune nu se justifică în cazul în care autoritatea contractantă doar organizează o achiziție în mod descentralizat.

(21)

Contractele de achiziții publice atribuite de autoritățile contractante care își desfășoară activitatea în sectorul apei, al energiei, al transporturilor și al serviciilor poștale și care se înscriu în cadrul acestor activități sunt reglementate de Directiva 2014/25/UE a Parlamentului European și a Consiliului (9). Cu toate acestea, contractele atribuite de autorități contractante în cadrul activității lor de operare a serviciilor de transport maritim, de coastă sau fluvial intră în sfera de aplicare a prezentei directive.

(22)

Întrucât se adresează statelor membre, prezenta directivă nu se aplică achizițiilor efectuate de organizații internaționale în nume și pe cont propriu. Este necesar însă să se precizeze în ce măsură prezenta directivă se aplică achizițiilor publice reglementate de norme internaționale specifice.

(23)

Atribuirea de către furnizorii de servicii media a contractelor de achiziții publice pentru anumite servicii media în domeniul audiovizualului și al radiodifuziunii ar trebui să țină seama de aspecte de importanță culturală și socială care fac inadecvată aplicarea normelor privind achizițiile publice. Din aceste motive, trebuie prevăzută, prin urmare, o excepție pentru contractele de achiziții publice de servicii, atribuite direct de furnizorii de servicii media, pentru cumpărarea, dezvoltarea, producția sau coproducția de programe gata de difuzare și de alte servicii pregătitoare, precum cele privind scenariile sau alte prestații artistice necesare pentru realizarea programului. De asemenea, ar trebui să se clarifice faptul că excluderea respectivă ar trebui să se aplice în egală măsură serviciilor media de emisie și serviciilor la cerere (servicii neliniare). Cu toate acestea, excluderea respectivă nu ar trebui să se aplice furnizării de echipamente tehnice necesare pentru producția, coproducția și emisia respectivelor programe.

(24)

Ar trebui reamintit că serviciile de arbitraj și de conciliere și alte forme similare de soluționare alternativă a litigiilor sunt furnizate, de obicei, de organisme sau de persoane asupra cărora se convine sau care sunt selectate într-un mod care nu poate fi supus normelor de atribuire a contractelor de achiziții publice. Ar trebui să se clarifice că prezenta directivă nu se aplică contractelor de servicii pentru furnizarea acestor servicii, indiferent de denumirea acestora în cadrul legislației naționale.

(25)

O anumită serie de servicii juridice sunt puse la dispoziție de furnizori de servicii desemnați de o instanță judecătorească dintr-un stat membru, presupun reprezentarea clienților în cadrul procedurilor judiciare de către avocați, trebuie să fie furnizate de către notari și sunt legate de exercitarea autorității publice. Astfel de servicii juridice sunt furnizate de obicei de către organisme sau persoane fizice desemnate sau selectate într-un mod care nu poate fi reglementat de norme privind achizițiile publice, cum ar fi, de exemplu, desemnarea procurorilor generali în anumite state membre. Prin urmare, respectivele servicii juridice ar trebui excluse din domeniul de aplicare al prezentei directive.

(26)

Este oportun să se specifice faptul că noțiunea de instrumente financiare, astfel cum este prevăzută în prezenta directivă, este definită în același mod ca și în alte acte legislative din domeniul pieței interne și, având în vedere crearea recentă a Fondului european de stabilitate financiară și a Mecanismului european de stabilitate, ar trebui să se prevadă faptul că operațiunile efectuate prin intermediul respectivului fond și al respectivului mecanism ar trebui să fie excluse din domeniul de aplicare al prezentei directive. În cele din urmă, ar trebui să se clarifice faptul că împrumuturile, chiar dacă sunt sau nu sunt în legătură cu emiterea de valori mobiliare sau de alte instrumente financiare sau cu alte operațiuni legate de acestea, ar trebui să fie excluse din domeniul de aplicare al prezentei directive.

(27)

Ar trebui reamintit faptul că articolul 5 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1370/2007 al Parlamentului European și al Consiliului (10) prevede în mod explicit că Directivele 2004/17/CE și 2004/18/CE se aplică contractelor de servicii și, respectiv, contractelor de achiziții publice de servicii de transport public de călători cu autobuzul sau cu tramvaiul, în timp ce Regulamentul (CE) nr. 1370/2007 se aplică concesionărilor de servicii publice de transport de călători cu autobuzul sau cu tramvaiul. În plus, ar trebui să se reamintească faptul că regulamentul respectiv continuă să se aplice contractelor de achiziții publice de servicii, precum și concesionărilor de servicii publice pentru transportul de călători pe calea ferată sau cu metroul. Pentru a se clarifica relațiile dintre prezenta directivă și Regulamentul (CE) nr. 1370/2007, ar trebui să se prevadă în mod explicit că prezenta directivă nu ar trebui să se aplice contractelor de servicii publice pentru furnizarea de servicii de transport public de călători pe calea ferată sau cu metroul, a căror atribuire ar trebui să facă în continuare obiectul regulamentului menționat. În măsura în care Regulamentul (CE) nr. 1370/2007 lasă la latitudinea dreptului intern îndepărtarea de la normele stabilite în regulamentul menționat, statele membre ar trebui să poată continua să prevadă în dreptul lor intern faptul că contractele de servicii publice pentru servicii de transport public de călători pe calea ferată sau cu metroul trebuie să fie atribuite printr-o procedură de atribuire a contractelor având la bază normele lor generale de achiziții publice.

(28)

Prezenta directivă nu ar trebui să se aplice anumitor servicii de urgență atunci când sunt prestate de organizații sau asociații non-profit, întrucât caracterul special al acestor organizații ar fi greu de menținut în cazul în care furnizorii de servicii ar fi selectați în conformitate cu procedurile prevăzute de prezenta directivă. Cu toate acestea, excluderea nu ar trebui să depășească strictul necesar. Prin urmare, ar trebui să se precizeze în mod explicit că serviciile de ambulanță pentru transportul pacienților nu ar trebui să fie excluse. În acest context, este necesar prin urmare să se precizeze că Grupa 601 CPV „Servicii de transport terestru” nu include serviciile de ambulanță, care sunt incluse în clasa 8514 CPV. Prin urmare, ar trebui să se clarifice că serviciile, care fac obiectul codului 85143000-3 al CPV și care cuprind în mod exclusiv servicii de ambulanță pentru transportul pacienților, ar trebui să facă obiectul regimului specific stabilit pentru servicii sociale și de altă natură (denumit în continuare „regimul moderat”). Prin urmare, contractele mixte de furnizare a serviciilor de ambulanță în general ar face, de asemenea, obiectul regimului moderat, dacă valoarea serviciilor de ambulanță pentru transportul pacienților ar fi mai mare decât valoarea celorlalte servicii de ambulanță.

(29)

Se cuvine să se amintească faptul că prezenta directivă se aplică numai autorităților contractante ale statelor membre. Prin urmare, partidele politice în general, nefiind autorități contractante, nu fac obiectul dispozițiilor sale. Cu toate acestea, în unele state membre partidele politice ar putea fi cuprinse în noțiunea de organisme de drept public.

Totuși, anumite servicii (cum ar fi filmele de propagandă și producțiile pe casetă video) sunt legate în mod indisociabil de opiniile politice ale furnizorului de servicii, în cazul în care sunt furnizate în contextul unei campanii electorale, încât furnizorii de servicii sunt selectați în mod normal într-un mod care nu poate fi supus normelor privind achizițiile publice.

În cele din urmă, ar trebui reamintit că statutul și finanțarea partidelor politice europene și a fundațiilor politice europene sunt supuse altor norme decât cele stabilite de prezenta directivă.

(30)

În anumite cazuri, o autoritate contractantă sau o asociație de autorități contractante poate fi unica sursă a unui anumit serviciu, cu privire la furnizarea căruia beneficiază de un drept exclusiv în temeiul actelor cu putere de lege sau a actelor administrative publicate, care sunt compatibile cu TFUE. Ar trebui să se clarifice faptul că aplicarea prezentei directive nu este necesară în cazul atribuirii unui contract de servicii publice către autoritatea contractantă sau asociația respectivă.

(31)

Există un nivel considerabil de incertitudine juridică cu privire la măsura în care contractele încheiate între entități din sectorul public ar trebui să facă obiectul normelor privind achizițiile publice. Jurisprudența relevantă a Curții de Justiție a Uniunii Europene face obiectul unor interpretări divergente între statele membre și chiar între autoritățile contractante. Prin urmare, este necesar să se clarifice cazurile în care contractele încheiate în cadrul sectorului public nu sunt supuse aplicării normelor privind achizițiile publice.

Această clarificare ar trebui să fie ghidată de principiile stabilite în jurisprudența relevantă a Curții de Justiție a Uniunii Europene. Simplul fapt că ambele părți la un acord sunt autorități publice nu exclude în sine aplicarea normelor privind achizițiile publice. Cu toate acestea, aplicarea normelor privind achizițiile publice nu ar trebui să interfereze cu libertatea autorităților publice de a-și îndeplini atribuțiile de serviciu public atribuite acestora prin utilizarea resurselor proprii, care include posibilitatea cooperării cu alte autorități publice.

Ar trebui garantat faptul că situațiile de cooperare public-public scutite nu au ca rezultat o denaturare a concurenței în raport cu operatorii economici privați în măsura în care situează un furnizor privat de servicii într-o poziție de avantaj față de concurenții săi.

(32)

Contractele de achiziții publice atribuite persoanelor juridice controlate nu ar trebui să facă obiectul aplicării procedurilor prevăzute de prezenta directivă dacă autoritatea contractantă exercită un control asupra persoanei juridice în cauză similar cu cel pe care îl exercită asupra departamentelor proprii, cu condiția ca persoana juridică controlată să își desfășoare peste 80 % din activități în vederea efectuării sarcinilor care i-au fost atribuite de către autoritatea contractantă de control sau de către alte persoane juridice controlate de respectiva autoritate contractantă, indiferent de beneficiarul executării contractului.

Scutirea nu ar trebui să se extindă asupra situațiilor în care există participație directă a unui operator economic privat la capitalul persoanei juridice controlate, deoarece, în aceste situații, atribuirea contractului de achiziții publice fără procedură competitivă ar asigura operatorului economic privat care participă la capitalul persoanei juridice controlate un avantaj nemeritat față de concurenții săi. Cu toate acestea, având în vedere caracteristicile speciale ale organismelor publice cu apartenență obligatorie, cum sunt organizațiile care răspund de gestionarea sau exercitarea anumitor servicii publice, această scutire nu ar trebui să se aplice în situațiile în care participația operatorilor economici privați specifici la capitalul persoanei juridice controlate este obligatorie în baza unei dispoziții din legislația națională, în conformitate cu tratatele, cu condiția ca această participație să nu implice o capacitate de control sau de blocare a fondurilor și să nu aibă o influență decisivă asupra deciziilor persoanei juridice controlate. Prin urmare, ar trebui să se clarifice că elementul decisiv este doar participația privată directă la persoana juridică controlată. Prin urmare, în cazul în care există participație privată la capitalul autorității contractante de control sau al autorităților contractante de control, aceasta nu împiedică atribuirea contractelor de achiziții publice persoanei juridice controlate, fără aplicarea procedurilor prevăzute de prezenta directivă, întrucât astfel de participații nu afectează în mod negativ concurența între operatorii economici privați.

De asemenea, ar trebui să se clarifice că autoritățile contractante, cum sunt organismele de drept public, care pot avea participație privată la capital, ar trebui să fie în măsură să beneficieze de scutire pentru cooperarea orizontală. Prin urmare, în cazul în care sunt întrunite toate celelalte condiții legate de cooperarea orizontală, scutirea pentru cooperarea orizontală ar trebui să se extindă asupra autorităților contractante respective în cazul în care contractul este încheiat în mod exclusiv între autorități contractante.

(33)

Autoritățile contractante ar trebui să poată opta să furnizeze în comun serviciile publice prin cooperare, fără să fie obligate să utilizeze o formă juridică anume. O astfel de cooperare ar putea cuprinde toate tipurile de activități legate de îndeplinirea serviciilor și a responsabilităților atribuite sau asumate de autoritățile participante, cum ar fi atribuțiile obligatorii sau voluntare ale autorităților locale sau regionale sau serviciile atribuite organismelor specifice de drept public. Serviciile furnizate de diferitele autorități participante nu trebuie să fie în mod obligatoriu identice; ele pot fi și complementare.

Contractele de furnizare comună de servicii publice nu ar trebui să facă obiectul aplicării normelor prevăzute de prezenta directivă, cu condiția să fie încheiate exclusiv între autorități contractante, cu condiția ca punerea în aplicare a respectivei cooperări să fie reglementată exclusiv în baza considerațiilor legate de interesul public și astfel încât niciun furnizor privat de servicii să nu se afle într-o poziție de avantaj față de concurenții săi.

În vederea îndeplinirii acestor condiții, cooperarea ar trebui să se bazeze pe un concept cooperatist. O astfel de cooperare nu obligă toate autoritățile participante să își asume îndeplinirea principalelor obligații contractuale, atât timp cât există angajamente de a contribui la îndeplinirea prin cooperare a serviciului public în cauză. În plus, punerea în aplicare a cooperării, inclusiv eventualele transferuri financiare între autoritățile contractante participante, ar trebui să fie reglementată exclusiv de considerații legate de interesul public.

(34)

Există anumite cazuri în care o entitate juridică acționează, în temeiul dispozițiilor relevante ale dreptului național, ca instrument sau serviciu tehnic pentru anumite autorități contractante și are obligația să îndeplinească ordinele pe care le primește de la aceste autorități contractante, fără să aibă nicio influență asupra remunerării activității sale. Având în vedere natura sa necontractuală, această relație exclusiv administrativă nu ar trebui să facă obiectul procedurilor de achiziții publice.

(35)

Ar trebui să fie încurajată cofinanțarea programelor de cercetare și dezvoltare (C & D) de către surse industriale. Prin urmare, ar trebui să se clarifice faptul că prezenta directivă se aplică numai în cazul în care nu există o astfel de cofinanțare și în cazul în care rezultatele activităților de C & D trec la autoritatea contractantă în cauză. Acest fapt nu ar trebui să excludă posibilitatea ca furnizorul de servicii care a desfășurat activitățile respective să poată publica un raport în legătură cu acestea, atât timp cât autoritatea contractantă își păstrează dreptul exclusiv de a utiliza rezultatele C & D în cadrul propriilor activități. Cu toate acestea, partajarea fictivă a rezultatelor C & D sau participarea pur simbolică la remunerarea furnizorului de servicii ar trebui să nu împiedice aplicarea prezentei directive.

(36)

Încadrarea în muncă și munca contribuie la integrarea în societate și sunt elemente esențiale care garantează șanse egale pentru toți. În acest context, atelierele protejate pot juca un rol important. Același lucru este valabil și pentru alte întreprinderi sociale al căror principal obiectiv este de a sprijini integrarea socială și profesională sau reintegrarea persoanelor cu handicap și a persoanelor dezavantajate, cum ar fi șomerii, membrii minorităților defavorizate sau alte grupuri marginalizate din punct de vedere social. Cu toate acestea, este posibil ca astfel de ateliere sau de întreprinderi să nu poată obține contracte în condiții de concurență normale. În consecință, este oportun să se prevadă că statele membre ar trebui să fie în măsură să rezerve pentru astfel de ateliere sau întreprinderi dreptul de a participa la procedurile de atribuire a contractelor de achiziții publice sau a anumitor loturi de contracte sau să rezerve executarea contractelor în cadrul programelor de angajare protejată.

(37)

În vederea unei integrări adecvate a cerințelor de mediu, sociale și de muncă în cadrul procedurilor de achiziții publice, este deosebit de important ca statele membre și autoritățile contractante să ia măsuri relevante de asigurare a îndeplinirii obligațiilor prevăzute de legislația din domeniul mediului, social și al muncii, care se aplică în locul în care sunt executate lucrările sau sunt furnizate serviciile, și care derivă din legi, regulamente, decrete și decizii, atât la nivel național, cât și la nivelul Uniunii, precum și din acorduri colective, cu condiția ca aceste norme și aplicarea lor să respecte legislația Uniunii. În aceeași măsură, obligațiile care decurg din acordurile internaționale ratificate de toate statele membre și menționate în anexa X ar trebui să se aplice în timpul executării contractului. Pe de altă parte, aceasta nu ar trebui să aducă atingere aplicării unor condiții de muncă și de încadrare în muncă mai favorabile pentru lucrători.

Măsurile relevante ar trebui să se aplice în conformitate cu principiile de bază ale dreptului Uniunii, în special în vederea asigurării egalității de tratament. Aceste măsuri relevante ar trebui să se aplice în conformitate cu Directiva 96/71/CE a Parlamentului European și a Consiliului (11), într-un mod care să asigure egalitatea de tratament și să nu îi discrimineze direct sau indirect pe operatorii economici sau pe lucrătorii din alte state membre.

(38)

Serviciile ar trebui să fie considerate ca fiind furnizate în locul în care sunt efectuate activitățile caracteristice. În cazul în care serviciile sunt furnizate la distanță, spre exemplu serviciile furnizate de către centrele de asistență prin telefon, serviciile ar trebui să fie considerate ca fiind furnizate la locul în care sunt efectuate, indiferent de locurile și statele membre cărora li se adresează serviciile.

(39)

Obligațiile relevante ar putea fi reflectate în clauzele contractului. De asemenea, ar trebui să poată fi incluse clauze care să asigure o conformitate cu contractele colective de muncă, în conformitate cu dreptul Uniunii privind contractele de achiziții publice. Nerespectarea obligațiilor relevante ar putea fi considerată o abatere gravă din partea operatorului economic în cauză, care poate determina excluderea operatorului economic în cauză din procedura de atribuire a unui contract de achiziții publice.

(40)

Controlul respectării dispozițiilor legislației în domeniul mediului, social și al muncii ar trebui să se realizeze în etapele relevante ale procedurii de achiziții, în momentul aplicării principiilor generale de reglementare a selecției participanților și de atribuire a contractelor, în momentul aplicării criteriilor de excludere și în momentul aplicării dispozițiilor privind ofertele anormal de scăzute. Verificarea necesară în acest scop ar trebui să fie realizată în conformitate cu dispozițiile relevante din prezenta directivă, în special cele care reglementează mijloacele de probă și declarațiile pe propria răspundere.

(41)

Nicio dispoziție a prezentei directive nu ar trebui să împiedice impunerea sau aplicarea de măsuri necesare pentru protejarea ordinii publice, a moralității și siguranței publice, a sănătății, a vieții oamenilor și a animalelor sau pentru conservarea vieții plantelor sau aplicarea altor măsuri de mediu, în special în vederea unei dezvoltări durabile, cu condiția ca respectivele măsuri să fie conforme cu TFUE.

(42)

Există o mare necesitate ca autoritățile contractante să dispună de flexibilitate suplimentară, în scopul de a alege o procedură de achiziții publice care să ofere posibilitatea de a negocia. De asemenea, este probabil ca o mai mare utilizare a procedurilor respective să sporească activitățile comerciale transfrontaliere, dat fiind că, potrivit evaluării, contractele atribuite prin procedura de negociere cu publicare prealabilă sunt câștigate într-un număr foarte mare de cazuri de oferte transfrontaliere. Statele membre ar trebui să ofere posibilitatea utilizării procedurii competitive cu negociere sau a dialogului competitiv în diverse situații în care procedurile deschise sau restrânse fără negociere nu pot duce la rezultate satisfăcătoare. Ar trebui reamintit că utilizarea dialogului competitiv a crescut semnificativ din punctul de vedere al valorii contractelor în ultimii ani. Procedura s-a dovedit utilă în cazurile în care autoritățile contractante sunt în imposibilitatea de a defini mijloacele ideale pentru a-și satisface necesitățile sau pentru a evalua soluțiile pe care le poate oferi piața pe plan tehnic, financiar sau juridic. Această situație poate apărea în special în cazul proiectelor inovatoare, al implementării proiectelor majore de infrastructuri integrate de transport, al marilor rețele informatice sau al proiectelor care implică o finanțare complexă și structurată. După caz, autoritățile contractante ar trebui să fie încurajate să numească un șef de proiect care să asigure buna cooperare între operatorii economici și autoritatea contractantă în cadrul procedurii de atribuire.

(43)

Pentru contractele de lucrări, astfel de situații includ lucrări care nu sunt clădiri standard sau situațiile în care lucrările includ soluții de proiectare sau inovatoare. Pentru produse sau servicii care necesită adaptare sau eforturi de proiectare, utilizarea unei proceduri competitive cu negociere sau a dialogului competitiv poate prezenta interes. O astfel de adaptare sau astfel de eforturi de proiectare sunt deosebit de necesare în cazul achizițiilor complexe, cum ar fi produsele sofisticate, serviciile intelectuale, de exemplu unele servicii de consultanță, servicii de arhitectură sau servicii de inginerie sau proiectele de anvergură în domeniul tehnologiei informației și comunicațiilor (TIC). În aceste cazuri, negocierile pot fi necesare pentru a garanta că produsul sau serviciul în cauză corespunde nevoilor autorității contractante. În ceea ce privește serviciile și produsele standard care pot fi furnizate de numeroși operatori de pe piață, procedura competitivă cu negociere și dialogul competitiv nu ar trebui să fie utilizate.

(44)

Procedura competitivă cu negociere ar trebui, de asemenea, să fie disponibilă în cazurile în care o procedură deschisă sau restrânsă a avut ca rezultat doar oferte neconforme sau inacceptabile. În aceste situații, autoritățile contractante ar trebui să poată desfășura negocieri în vederea obținerii unor oferte conforme și acceptabile.

(45)

Procedura competitivă cu negociere ar trebui să fie însoțită de măsuri de protecție adecvate care să asigure respectarea principiilor egalității de tratament și transparenței. În special, autoritățile contractante ar trebui să indice în prealabil cerințele minime care caracterizează natura achiziției și care nu ar trebui schimbate în cadrul negocierilor. Criteriile de atribuire și ponderea acestora ar trebui să rămână stabile pe parcursul întregii proceduri și nu ar trebui să facă obiectul negocierilor, pentru a garanta egalitatea de tratament pentru toți operatorii economici. Negocierile ar trebui să vizeze îmbunătățirea ofertelor pentru a permite autorităților contractante să achiziționeze lucrări, produse și servicii perfect adaptate la nevoile lor specifice. Negocierile se pot referi la toate caracteristicile lucrărilor, produselor și serviciilor achiziționate, inclusiv, de exemplu, calitatea, cantitățile, clauze comerciale, precum și aspectele sociale, de mediu și inovatoare, în măsura în care acestea nu constituie cerințe minime.

Ar trebui să se clarifice faptul că cerințele minime care urmează să fie stabilite de autoritatea contractantă sunt acele condiții și caracteristici (în special cele fizice, funcționale și juridice) pe care orice ofertă ar trebui să le îndeplinească sau de care ar trebui să dispună, pentru a permite autorității contractante să atribuie contractul în conformitate cu criteriul de atribuire ales. Pentru a asigura transparența și trasabilitatea procesului, toate etapele ar trebui să fie documentate în mod corespunzător. În plus, toate ofertele din cadrul întregii proceduri ar trebui să fie depuse în scris.

(46)

Ar trebui să li se permită autorităților contractante să scurteze anumite termene aplicabile procedurilor deschide și restrânse, precum și procedurilor competitive cu negociere în cadrul cărora termenele în cauză ar fi imposibil de aplicat, din cauza unei stări de urgență care ar trebui să fie demonstrată în mod corespunzător de către autoritățile contractante. Ar trebui să se clarifice faptul că această situație nu trebuie să fie de maximă urgență provocată de evenimente neprevăzute și care nu pot fi atribuite autorității contractante.

(47)

Cercetarea și inovarea, inclusiv ecoinovarea și inovarea socială, sunt printre principalele motoare ale creșterii viitoare și au fost înscrise în centrul strategiei Europa 2020 pentru o creștere inteligentă, ecologică și favorabilă incluziunii. Autoritățile publice ar trebui să dea achizițiilor publice o utilizare strategică optimă pentru a stimula inovarea. Achiziționarea de produse, lucrări și servicii inovatoare joacă un rol esențial pentru îmbunătățirea eficienței și a calității serviciilor publice, ținând cont în același timp de provocările societale majore. Aceasta contribuie la obținerea celui mai bun raport calitate-preț, dar și a unor beneficii economice, societale și de mediu mai ample prin generarea unor idei noi, transpunerea lor în produse și servicii inovatoare și promovarea unei creșteri economice sustenabile.

Ar trebui amintit faptul că o serie de modele de achiziții au fost prezentate în Comunicarea Comisiei din 14 decembrie 2007 intitulată „Achiziția înainte de comercializare: încurajarea inovației pentru asigurarea unor servicii publice durabile de înaltă calitate în Europa”, care se ocupă cu achiziționarea acestor servicii de C & D care nu se încadrează în domeniul de aplicare al prezentei directive. Modelele respective ar continua să fie disponibile, dar prezenta directivă ar trebui, de asemenea, să contribuie la facilitarea achizițiilor publice în domeniul inovării și să sprijine statele membre în îndeplinirea obiectivelor inițiativei „O Uniune a inovării”.

(48)

Datorită importanței inovării, autoritățile contractante ar trebui să fie încurajate să permită variante cât mai des posibil. Prin urmare, atenția acestora ar trebui să fie concentrată asupra nevoii de a defini cerințele minime pe care trebuie să le îndeplinească variantele înainte de a se indica faptul că pot fi prezentate variante.

(49)

Dacă necesitatea de a dezvolta un produs sau un serviciu inovator sau lucrări inovatoare și de a achiziționa ulterior produsele, serviciile sau lucrările care rezultă nu poate fi satisfăcută prin soluții deja disponibile pe piață, autoritățile contractante ar trebui să aibă acces la o anumită procedură de achiziții în ceea ce privește contractele care intră în domeniul de aplicare al prezentei directive. Această procedură ar trebui să permită autorităților contractante să instituie un parteneriat pentru inovare pe termen lung pentru dezvoltarea și achiziționarea ulterioară a unui produs, a unui serviciu sau a unor lucrări noi, inovatoare, cu condiția ca un astfel de produs sau serviciu inovator sau astfel de lucrări inovatoare să poată fi furnizate la nivelurile de performanță și la costurile convenite, fără să fie nevoie de o procedură separată de achiziții publice în vederea achiziției. Parteneriatul pentru inovare ar trebui să se bazeze pe normele procedurale care se aplică procedurii de selecție cu negociere și atribuirea contractelor ar trebui să se facă numai pe baza celui mai bun raport calitate-preț, care este cea mai potrivită modalitate de comparare a ofertelor pentru soluții inovatoare. Atât în cazul proiectelor inovatoare de dimensiuni foarte mari, cât și în cazul proiectelor inovatoare de dimensiuni mai mici, parteneriatul pentru inovare ar trebui să fie structurat astfel încât să poată asigura un nivel al cererii din partea pieței (market-pull) care să stimuleze dezvoltarea unei soluții inovatoare fără a îngrădi accesul pe piață.

Prin urmare, autoritățile contractante nu ar trebui să utilizeze parteneriatele pentru inovare într-un mod care împiedică, restrânge sau denaturează concurența. În anumite cazuri, crearea parteneriatelor pentru inovare cu mai mulți parteneri ar putea contribui la evitarea acestor efecte.

(50)

Având în vedere efectele negative asupra concurenței, procedurile de negociere fără publicarea prealabilă a unui anunț de participare ar trebui utilizate doar în circumstanțe excepționale. Excepțiile ar trebui să se limiteze la cazurile în care publicarea fie este imposibilă, din motive de extremă urgență determinate de evenimente care nu pot fi prevăzute de autoritatea contractantă și care nu pot fi imputate acesteia, fie în cazul în care este clar de la început că publicarea nu ar duce la creșterea concurenței sau la rezultate mai bune în materie de achiziții, mai ales dacă există în mod obiectiv numai un singur operator economic care poate executa contractul. Acesta este cazul lucrărilor de artă, unde identitatea artistului determină în mod intrinsec caracterul unic și valoarea obiectului de artă. Exclusivitatea poate apărea, de asemenea, din alte motive, dar utilizarea procedurii de negociere fără publicare poate fi justificată numai de o situație de exclusivitate obiectivă, în care exclusivitatea nu a fost creată de către autoritatea contractantă însăși în vederea viitoarei proceduri de achiziție.

Autoritățile contractante care se bazează pe această excepție ar trebui să furnizeze motivele pentru care nu există alternative sau înlocuitori rezonabili, cum ar fi utilizarea de canale alternative de distribuție, inclusiv în afara statului membru al autorității contractante sau luarea în considerare a lucrărilor, produselor și serviciilor comparabile din punct de vedere funcțional.

În cazul în care situația de exclusivitate se datorează unor motive tehnice, acestea ar trebui definite în mod riguros și justificate de la caz la caz. Acestea pot include, de exemplu, cvasi-imposibilitatea tehnică ca un alt agent economic să atingă performanțele necesare sau necesitatea de a utiliza know-how, instrumente sau mijloace specifice de care dispune doar un singur operator economic. Motivele tehnice pot să fie generate, de asemenea, de cerințe specifice privind interoperabilitatea, care trebuie îndeplinite pentru a asigura funcționarea lucrărilor, produselor sau serviciilor care urmează a fi achiziționate.

În cele din urmă, o procedură de achiziții nu este utilă în cazul în care produsele sunt achiziționate direct de pe o piață de mărfuri, inclusiv de pe platforme de tranzacționare pentru mărfuri, cum ar fi produsele agricole, materiile prime și bursele de energie, în cazul în care structura multilaterală de tranzacționare reglementată și supravegheată garantează în mod natural prețurile pieței.

(51)

Ar trebui să se clarifice că dispozițiile privind protecția informațiilor cu caracter confidențial nu împiedică în niciun fel publicarea părților fără caracter confidențial din contractele încheiate, inclusiv a eventualelor modificări ulterioare.

(52)

Mijloacele electronice de informare și comunicare pot simplifica foarte mult publicarea contractelor și pot spori eficiența și transparența procedurilor de achiziție. Acestea ar trebui să devină mijloacele standard de comunicare și de schimb de informații în cadrul procedurilor de achiziții, deoarece sporesc semnificativ posibilitățile operatorilor economici de a participa la procedurile de achiziții din întreaga piață internă. În acest scop, transmiterea anunțurilor în format electronic, disponibilitatea în format electronic a documentelor privind achizițiile și – după o perioadă de tranziție de 30 de luni – comunicarea exclusiv electronică, în sensul comunicării prin mijloace electronice în toate etapele procedurii, inclusiv transmiterea cererilor de participare și, în special, transmiterea ofertelor (depunerea electronică) ar trebui să fie obligatorii. Statele membre și autoritățile contractante ar trebui să dispună în continuare de libertatea de a merge mai departe, dacă doresc acest lucru. De asemenea, ar trebui să se clarifice faptul că utilizarea obligatorie a mijloacelor electronice de comunicare în temeiul prezentei directive nu ar trebui, cu toate acestea, să oblige autoritățile contractante să efectueze prelucrarea electronică a ofertelor și nici să facă obligatorie evaluarea electronică sau prelucrarea automată. În plus, în conformitate cu prezenta directivă, niciun element al procesului de achiziții publice, după atribuirea contractului, nu ar trebui să cadă sub incidența obligației de a utiliza mijloace electronice de comunicare, inclusiv comunicarea internă în cadrul autorității contractante.

(53)

Cu excepția anumitor situații specifice, autoritățile contractante ar trebui să folosească mijloace electronice de comunicare care sunt nediscriminatorii, general disponibile și interoperabile cu produsele TIC de uz general și care nu limitează accesul operatorilor economici la procedura de achiziții. Utilizarea unor astfel de mijloace de comunicare ar trebui să ia în considerare, de asemenea, accesibilitatea pentru persoanele cu handicap. Ar trebui să se clarifice că obligația de a utiliza mijloace electronice în toate etapele procedurii de achiziții publice nu ar fi adecvată nici în cazul în care utilizarea mijloacelor electronice ar necesita instrumente specializate sau formate de fișiere care nu sunt, în general, disponibile, nici în cazul în care comunicările respective ar putea fi gestionate numai cu ajutorul echipamentelor de birou specializate. Autoritățile contractante ar trebui, prin urmare, să nu fie obligate să solicite utilizarea mijloacelor electronice de comunicare în procesul de depunere a proiectelor în anumite cazuri, care ar trebui să fie enumerate exhaustiv. Prezenta directivă dispune că astfel de cazuri ar trebui să includă situații care ar necesita utilizarea echipamentelor de birou specializate care nu sunt în general disponibile pentru autoritățile contractante, cum ar fi imprimantele de format mare. În unele proceduri de achiziții publice, documentele achiziției ar putea necesita prezentarea unui model fizic sau redus la scară care nu se poate depune la autoritățile contractante prin mijloace electronice. În astfel de situații, modelul ar trebui să fie transmis autorităților contractante prin poștă sau prin intermediul unui alt transportator adecvat.

Cu toate acestea, ar trebui să se clarifice că utilizarea altor mijloace de comunicare ar trebui să fie limitată la acele elemente ale ofertei pentru care nu sunt necesare mijloacele de comunicare electronice.

Este oportun să se clarifice faptul că, acolo unde este necesar din motive tehnice, autoritățile contractante ar trebui să poată stabili o limită maximă a dimensiunii fișierelor care pot fi depuse.

(54)

Pot exista cazuri excepționale în care autoritățile contractante ar trebui să aibă posibilitatea să nu folosească mijloace electronice de comunicare, atunci când neutilizarea unor astfel de mijloace de comunicare este necesar în vederea protejării caracterului deosebit de sensibil al informațiilor. Ar trebui să se clarifice că, în cazul în care utilizarea instrumentelor electronice care nu sunt disponibile în general poate asigura nivelul necesar de protecție, ar trebui folosite aceste instrumente electronice. Un exemplu al unei astfel de situații ar putea fi acela în care autoritățile contractante solicită utilizarea unor mijloace de comunicare securizate dedicate la care oferă acces.

(55)

Formatele tehnice diferite sau standardele diferite în materie de procese și mesaje ar putea crea obstacole în calea interoperabilității, nu numai în cadrul fiecărui stat membru, ci, de asemenea, și în special, între statele membre. De exemplu, pentru a participa la o procedură de achiziții în care este permisă sau impusă utilizarea cataloagelor electronice, care este un format pentru prezentarea și organizarea informațiilor într-o manieră comună tuturor ofertanților participanți și care poate fi procesat electronic, în absența standardizării, operatorilor economici ar trebui să li se solicite să își adapteze propriile cataloage la fiecare procedură de achiziție, care ar presupune furnizarea de informații foarte similare în formate diferite în funcție de specificațiile autorității contractante în cauză. Standardizarea formatelor de catalog ar îmbunătăți astfel nivelul de interoperabilitate, ar spori eficiența și, de asemenea, ar reduce eforturile cerute din partea operatorilor economici.

(56)

În cazul în care se analizează dacă este necesar să se asigure sau să se sporească interoperabilitatea dintre diferite formate tehnice sau standarde în materie de proceduri și mesaje prin impunerea utilizării unor standarde specifice și, în caz afirmativ, care sunt standardele care trebuie impuse, Comisia ar trebui să țină seama cât mai mult posibil de opiniile părților interesate implicate. Aceasta ar trebui, de asemenea, să ia în considerare în ce măsură un anumit standard a fost deja utilizat în practică de operatorii economici și de autoritățile contractante și cât de bine a funcționat respectivul standard. Înainte de a stabili obligativitatea utilizării unui anumit standard tehnic, Comisia ar trebui, de asemenea, să ia în considerare cu atenție costurile pe care acest lucru le-ar putea antrena, în special în ceea ce privește adaptările la soluțiile existente de achiziții electronice, inclusiv infrastructura, procesele sau programele informatice. În cazul în care standardele respective nu sunt elaborate de o organizație de standardizare internațională, europeană sau națională, acestea ar trebui să îndeplinească cerințele aplicabile standardelor TIC, astfel cum sunt stabilite în Regulamentul (UE) nr. 1025/2012 al Parlamentului European și al Consiliului (12).

(57)

Înainte de a specifica nivelul de securitate necesar pentru mijloacele de comunicare electronice care urmează să fie utilizate pe parcursul diverselor etape ale procedurii de atribuire, statele membre și autoritățile contractante ar trebui să evalueze proporționalitatea dintre, pe de o parte, cerințele menite să asigure identificarea corectă și fiabilă a expeditorilor comunicării în cauză, precum și integritatea conținutului și, pe de altă parte, riscul apariției unor probleme, de exemplu în situații în care mesajele sunt trimise de un expeditor diferit de cel indicat. În cazul în care celelalte condiții nu se modifică, acest lucru ar însemna că nivelul de securitate cerut, de exemplu, pentru un e-mail care solicită confirmarea adresei exacte la care va avea loc o reuniune de informare, nu ar trebui să fie stabilit la același nivel ca și cel pentru oferta însăși, care constituie o ofertă fermă pentru operatorul economic. În mod similar, evaluarea proporționalității ar putea conduce la niveluri mai scăzute de securitate necesare în legătură cu depunerea din nou a cataloagelor electronice sau cu depunerea ofertelor în contextul procedurilor concurențiale secundare conform unui acord-cadru sau cu accesul la documentele achiziției.

(58)

Deși elementele esențiale ale unei proceduri de achiziții – cum ar fi documentele achiziției, solicitările de participare, confirmarea interesului și ofertele – ar trebui să se efectueze întotdeauna în scris, comunicarea verbală cu operatorii economici ar trebui să continue să fie posibilă, cu condiția documentării la un nivel suficient a conținutului acesteia. Acest lucru este necesar pentru a se asigura un nivel adecvat de transparență care să permită o verificare a respectării principiului egalității de tratament. În special, este esențial ca respectivele comunicări verbale cu ofertanții care ar putea avea un impact asupra conținutului și evaluării ofertelor să fie documentate într-o măsură suficientă și prin mijloace corespunzătoare, cum ar fi înregistrările scrise sau audio sau rezumatele principalelor elemente ale comunicării.

(59)

Există o puternică tendință pe piețele de achiziții publice din Uniune către agregarea cererii din partea achizitorilor publici, cu scopul de a obține economii de scară, de exemplu scăderea prețurilor și a costurilor tranzacțiilor, și de a îmbunătăți și profesionaliza gestionarea achizițiilor. Acest obiectiv poate fi atins prin concentrarea achizițiilor fie în funcție de numărul de autorități contractante implicate, fie în funcție de volum și valoare în timp a achizițiilor. Cu toate acestea, agregarea și centralizarea achizițiilor ar trebui monitorizate cu atenție, pentru a se evita concentrarea excesivă a puterii de cumpărare și înțelegerile anticoncurențiale și pentru a menține transparența și concurența, precum și posibilitățile de acces la piață pentru IMM-uri.

(60)

Acordurile-cadru au fost folosite pe scară largă și sunt considerate o tehnică eficientă de achiziție în întreaga Uniune. Așadar, acest instrument ar trebui menținut în linii mari în forma actuală. Cu toate acestea, este necesar să se clarifice anumite aspecte, în special faptul că acordurile-cadru nu ar trebui să fie utilizate de autoritățile contractante care nu sunt identificate în cadrul acestora. În acest sens, autoritățile contractante care sunt părți la un anumit acord-cadru de la bun început ar trebui să fie clar indicate, fie prin nume, fie prin alte mijloace, cum ar fi o trimitere la o anumită categorie de autorități contractante din cadrul unei arii geografice clar delimitate, astfel încât autoritățile contractante în cauză să poată fi identificate ușor și fără echivoc. În mod similar, un acord-cadru nu ar trebui să fie deschis unor noi operatori economici odată ce acesta a fost încheiat. Acest lucru înseamnă, de exemplu, că în cazul în care un organism central de achiziție utilizează un registru general al autorităților contractante sau al categoriilor acestora, cum ar fi autoritățile locale dintr-o anumită zonă geografică, care au dreptul de a recurge la acorduri-cadru pe care acesta le încheie, organismul central de achiziție ar trebui să facă acest lucru într-un mod care să permită să se verifice nu numai identitatea autorității contractante în cauză, ci și data de la care dobândește dreptul de a recurge la acordul-cadru încheiat de organismul central de achiziție, deoarece data respectivă determină ce acorduri-cadru specifice i s-ar permite respectivei autorități contractante să folosească.

(61)

Condițiile obiective pentru a determina care dintre operatorii economici, parte la acordul-cadru, ar trebui să efectueze o anumită sarcină, cum ar fi produsele sau serviciile destinate utilizării de către persoane fizice, pot include, în contextul acordurilor-cadru care stabilesc toate clauzele, necesitățile sau alegerea persoanelor fizice în cauză.

Autorităților contractante ar trebui să li se acorde mai multă flexibilitate în cazul în care achiziționează în temeiul acordurilor-cadru care sunt încheiate cu mai mult de un singur operator economic și care stabilesc toate clauzele.

În astfel de cazuri, autoritățile contractante ar trebui să poată obține anumite lucrări, produse sau servicii, care sunt reglementate de acordul-cadru, fie solicitându-le de la unul din operatorii economici, determinat pe baza unor criterii obiective și în temeiul clauzelor deja stabilite, fie prin atribuirea unui contract specific pentru lucrările, produsele sau serviciile în cauză în urma unei proceduri concurențiale secundare între operatorii economici părți la acordul-cadru. Pentru a asigura transparența și egalitatea de tratament, autoritățile contractante ar trebui să indice în documentele achiziției pentru acordul-cadru criteriile obiective care vor reglementa alegerea între aceste două metode de executare a acordului-cadru. Astfel de criterii ar putea să se refere, de exemplu, la cantitatea, valoarea sau caracteristicile lucrărilor, produselor sau serviciilor în cauză, inclusiv necesitatea unui grad mai înalt de servicii sau a unui nivel de securitate sporit, sau la evoluțiile înregistrate de nivelul prețurilor în comparație cu un indice de preț determinat în prealabil. Nu ar trebui să se recurgă la acorduri-cadru în mod abuziv sau în așa fel încât să împiedice, să restrângă sau să denatureze concurența. Autoritățile contractante ar trebui să nu fie obligate prin prezenta directivă să achiziționeze lucrări, produse sau servicii reglementate de un acord-cadru, în temeiul respectivului acord-cadru.

(62)

Ar trebui, de asemenea, să se clarifice că, în timp ce contractele bazate pe un acord-cadru urmează să fie atribuite înainte de expirarea acordului-cadru, nu este necesar ca durata contractelor individuale bazate pe un acord-cadru să coincidă cu durata respectivului acord-cadru, ci ar putea fi, după caz, mai lungă sau mai scurtă. În mod special, ar trebui să se poată stabili durata contractelor individuale bazate pe un acord-cadru luându-se în considerare factori cum ar fi timpul necesar pentru executarea acestora, în cazul în care este inclusă întreținerea echipamentelor cu o durată de viață preconizată mai mare de patru ani sau în cazul în care sunt necesare eforturi extinse de formare a personalului în vederea executării contractului.

Ar trebui să se clarifice totodată că ar putea exista cazuri excepționale în care durata acordurilor-cadru ar trebui să poată fi mai mare de patru ani. Astfel de cazuri, care ar trebui să fie bine justificate, în special în cadrul obiectului acordului-cadru, ar putea apărea, de exemplu, când operatorii economici au nevoie să dispună de echipamente pentru care perioada de amortizare este mai mare de patru ani și care trebuie să fie disponibile în orice moment pe întreaga durată a acordului-cadru.

(63)

Având în vedere experiența dobândită, este, de asemenea, necesar să se adapteze normele care reglementează sistemele dinamice de achiziții pentru a le permite autorităților contractante să profite pe deplin de posibilitățile oferite de respectivul instrument. Este necesară simplificarea sistemelor; în special, acestea ar trebui utilizate sub forma unei proceduri restrânse, eliminând astfel necesitatea ofertelor orientative, care au fost identificate ca reprezentând una dintre principalele dificultăți asociate cu sistemele dinamice de achiziție. În acest fel, orice operator economic care depune o cerere de participare și satisface criteriile de selecție ar trebui autorizat să participe la procedurile de achiziții publice desfășurate prin sistemul dinamic de achiziții în cursul perioadei sale de valabilitate. Această tehnică de achiziție le permite autorităților contractante să dispună de o gamă deosebit de largă de oferte și să asigure astfel o utilizare optimă a fondurilor publice printr-o concurență extinsă în ceea ce privește produsele, lucrările sau serviciile standard care sunt, în general, disponibile pe piață.

(64)

Examinarea respectivelor cereri de participare ar trebui în mod normal să fie efectuată în termen de cel mult 10 zile lucrătoare, având în vedere că evaluarea criteriilor de selecție va avea loc pe baza cerințelor simplificate de documentație stabilite în prezenta directivă. Cu toate acestea, în cazul în care se înființează pentru prima oară un sistem dinamic de achiziție, autoritățile contractante s-ar putea confrunta, ca răspuns la prima publicare a anunțului de participare sau a invitației de confirmare a interesului, cu un număr atât de mare de cereri de participare încât să aibă nevoie de mai mult timp pentru a examina cererile. Acest lucru ar trebui să fie admisibil, cu condiția ca nicio procedură de achiziții să nu fie lansată înainte de a examina toate cererile. Autoritățile contractante ar trebui să aibă libertatea de a organiza modul în care acestea intenționează să examineze cererile de participare, de exemplu prin decizia de a efectua astfel de examinări doar o dată pe săptămână, cu condiția respectării termenelor pentru examinarea fiecărei cereri de admitere.

(65)

În orice moment pe parcursul perioadei de valabilitate a sistemului dinamic de achiziție, autoritățile contractante ar trebui să aibă posibilitatea de a solicita operatorilor economici să depună o declarație pe proprie răspundere reînnoită și actualizată privind îndeplinirea unor criterii calitative de selecție, într-un termen adecvat. Ar trebui reamintit faptul că posibilitatea prevăzută în dispozițiile generale privind mijloacele de probă din prezenta directivă de a solicita operatorilor economici să prezinte documente justificative, precum și obligația de a face acest lucru impusă ofertantului căruia s-a decis să i se atribuie contractul se aplică și în contextul special al sistemelor dinamice de achiziție.

(66)

Pentru a accentua și mai mult posibilitățile IMM-urilor de a participa la un sistem dinamic de achiziție la scară largă, de exemplu la un sistem care este administrat de către un organism central de achiziție, autoritatea contractantă în cauză ar trebui să fie în măsură să organizeze sistemul în categorii de produse, lucrări sau servicii definite în mod obiectiv. Astfel de categorii ar trebui să fie definite prin trimitere la factori obiectivi care ar putea, de exemplu, să includă dimensiunea maximă admisibilă a contractelor speciale care urmează să fie atribuite în cadrul categoriei în cauză sau o anumită zonă geografică în care urmează să fie efectuate contractele specifice. În cazul în care un sistem dinamic de achiziții este divizat în categorii, autoritatea contractantă ar trebui să aplice criterii de selecție care să fie proporționale cu caracteristicile clasei în cauză.

(67)

Ar trebui să se clarifice că licitațiile electronice nu sunt potrivite în mod normal pentru anumite contracte de achiziții publice de lucrări și pentru anumite contracte de achiziții publice de servicii care au drept obiect activități intelectuale, cum ar fi proiectarea de lucrări, deoarece numai elementele adecvate pentru evaluarea automată prin mijloace electronice, fără nicio intervenție sau apreciere de către autoritatea contractantă, și anume elementele care să fie cuantificabile astfel încât să poată fi exprimate în cifre sau în procente, pot face obiectul licitațiilor electronice.

Cu toate acestea, ar trebui să se clarifice, de asemenea, faptul că licitațiile electronice pot fi utilizate în cadrul unei proceduri de achiziții pentru achiziționarea unui anumit drept de proprietate intelectuală. De asemenea, este necesar să se reamintească faptul că, deși autoritățile contractante au libertatea de a reduce numărul de candidați sau ofertanți atât timp cât licitația nu a început încă, nicio altă reducere a numărului ofertanților care participă la licitația electronică nu ar trebui să fie permisă după ce licitația a început.

(68)

În permanență sunt dezvoltate noi tehnici electronice de achiziție, cum sunt cataloagele electronice. Cataloagele electronice sunt un format de prezentare și organizare a informațiilor într-un mod care să fie comun tuturor ofertanților participanți și care se pretează la prelucrarea electronică. Un exemplu ar putea fi ofertele prezentate sub formă de foaie electronică de calcul. Autoritățile contractante ar trebui să poată solicita cataloage electronice pentru toate procedurile disponibile în cadrul cărora sunt necesare mijloacele electronice de comunicare. Cataloagele electronice contribuie la sporirea concurenței și la raționalizarea achizițiilor publice, în special datorită economiilor de timp și de bani. Cu toate acestea, este necesar să se prevadă anumite norme pentru ca utilizarea noilor tehnici să respecte prezenta directivă și principiile egalității de tratament, nediscriminării și transparenței. Astfel, utilizarea cataloagelor electronice pentru prezentarea ofertelor nu ar trebui să presupună posibilitatea ca operatorii economici să se poată limita la transmiterea catalogului lor general. Operatorii economici ar trebui totuși să își adapteze cataloagele generale în vederea procedurii de achiziții în cauză. O astfel de adaptare garantează că catalogul care este transmis ca răspuns la o anumită procedură de achiziții conține doar produsele, lucrările sau serviciile estimate de operatorii economici – după o examinare activă – că ar corespunde cerințelor autorității contractante. Astfel, operatorii economici ar trebui să aibă posibilitatea să copieze informații conținute de propriul catalog general, dar nu ar trebui să li se permită să depună catalogul general ca atare.

Mai mult, în cazul în care sunt oferite garanții suficiente în ceea ce privește asigurarea trasabilității, a egalității de tratament și a previzibilității, ar trebui să li se permită autorităților contractante să genereze oferte cu privire la anumite achiziții pe baza unor cataloage electronice transmise anterior, în special în cazul reluării competiției în baza unui acord-cadru sau în cazul în care se utilizează un sistem dinamic de achiziții.

În cazul ofertelor care au fost generate de către autoritatea contractantă, operatorul economic în cauză ar trebui să aibă posibilitatea de a verifica că oferta astfel constituită de către autoritatea contractantă nu conține erori semnificative. În cazul în care există erori semnificative, operatorul economic nu ar trebui să fie obligat de oferta generată de autoritatea contractantă cu excepția cazului în care eroarea a fost corectată.

În conformitate cu normele aplicabile mijloacelor electronice de comunicare, autoritățile contractante ar trebui să evite obstacolele nejustificate din calea accesului operatorilor economici la procedurile de achiziții publice în care ofertele trebuie prezentate sub forma cataloagelor electronice și care garantează respectarea principiilor generale de nediscriminare și de egalitate de tratament.

(69)

Tehnicile de achiziție centralizată sunt din ce în ce mai utilizate în majoritatea statelor membre. Organismele centrale de achiziție sunt însărcinate cu efectuarea de achiziții, cu gestionarea sistemelor dinamice de achiziție sau cu atribuirea de contracte de achiziții publice/acorduri-cadru pentru alte autorități contractante, cu sau fără remunerare. Autoritățile contractante pentru care este încheiat un acord-cadru ar trebui să îl poată utiliza pentru achiziții individuale sau repetate. Având în vedere volumele mari de achiziții, astfel de tehnici pot contribui la creșterea concurenței și ar trebui să contribuie la profesionalizarea achizițiilor publice. Prin urmare, ar trebui să se precizeze o definiție la nivelul Uniunii a organismelor centrale de achiziție pentru uzul autorităților contractante și ar trebui să se clarifice faptul că organismele centrale de achiziție funcționează în două moduri diferite.

În primul rând, acestea ar trebui să poată acționa în calitate de angrosiști prin activități de cumpărare, depozitare și revânzare sau, în al doilea rând, ar trebui să poată acționa în calitate de intermediari prin atribuirea contractelor, operarea sistemelor dinamice de achiziție sau încheierea acordurilor-cadru care urmează să fie utilizate de către autoritățile contractante. Un astfel de rol de intermediar ar putea, în unele cazuri, să fie îndeplinit prin derularea procedurilor de atribuire relevante în mod autonom, fără instrucțiuni detaliate din partea autorităților contractante în cauză; în alte cazuri, prin derularea procedurilor de atribuire relevante în conformitate cu instrucțiunile autorităților contractante în cauză, în numele lor și în beneficiul lor.

În plus, ar trebui să fie stabilite norme pentru atribuirea responsabilității în ceea ce privește respectarea obligațiilor care le revin în temeiul prezentei directive, între organismul central de achiziție și autoritățile contractante care achiziționează de la acesta sau prin intermediul acestuia. În cazul în care organismului central de achiziție îi revine întreaga responsabilitate pentru derularea procedurilor de achiziții, el ar trebui să fie totodată exclusiv și direct responsabil de legalitatea procedurilor. În cazul în care o autoritate contractantă desfășoară anumite părți ale procedurii, de exemplu reluarea competiției în baza unui acord-cadru sau atribuirea de contracte individuale pe baza unui sistem dinamic de achiziții, aceasta ar trebui să fie în continuare responsabilă pentru etapele pe care le desfășoară.

(70)

Autoritățile contractante ar trebui să fie autorizate să atribuie un contract de achiziții publice de servicii pentru furnizarea de activități de achiziție centralizată unui organism central de achiziție, fără aplicarea procedurilor prevăzute în prezenta directivă. De asemenea, ar trebui să se permită ca astfel de contracte de achiziții publice de servicii să includă furnizarea de activități de achiziție auxiliare. Contractele de achiziții publice de servicii pentru furnizarea de activități de achiziție auxiliare ar trebui, în cazul în care sunt derulate altfel decât de către un organism central de achiziție în legătură cu furnizarea activităților sale de achiziție centralizate către autoritatea contractantă în cauză, să fie atribuite în conformitate cu prezenta directivă. De asemenea, ar trebui reamintit faptul că prezenta directivă nu ar trebui să se aplice în cazul în care activitățile de achiziție centralizate sau auxiliare sunt furnizate altfel decât prin intermediul unui contract cu titlu oneros, care reprezintă achiziții publice în sensul prezentei directive.

(71)

Consolidarea dispozițiilor privind organismele centrale de achiziție nu ar trebui în niciun caz să împiedice practicile actuale ale achizițiilor comune ocazionale, adică formele mai puțin sistematice și instituționalizate de achiziții comune sau practica stabilită de a recurge la furnizorii de servicii pentru pregătirea și gestionarea procedurilor de achiziții publice în numele și în contul unei autorități contractante și conform instrucțiunilor acesteia. Dimpotrivă, anumite caracteristici ale achiziției comune ar trebui să se clarifice dat fiind rolul important pe care achiziția comună îl poate juca, nu în ultimul rând în legătură cu proiecte inovatoare.

Achiziția comună poate lua diferite forme, de la achiziții publice coordonate prin elaborarea de specificații tehnice comune pentru lucrări, produse sau servicii care vor fi achiziționate de o serie de autorități contractante, fiecare derulând o altă procedură de achiziții publice, la situații în care autoritățile contractante în cauză derulează în comun o procedură de achiziție, fie acționând împreună, fie încredințând unei autorități contractante gestionarea procedurii de achiziție în numele tuturor autorităților contractante.

În cazul în care mai multe autorități contractante derulează în comun o procedură de achiziții, acestea ar trebui să fie responsabile în mod solidar de îndeplinirea obligațiilor care le revin în temeiul prezentei directive. Cu toate acestea, în cazul în care numai anumite părți din procedura de achiziții sunt derulate în comun de către autoritățile contractante, responsabilitatea comună ar trebui să se aplice numai acelor părți ale procedurii care au fost derulate împreună. Fiecare autoritate contractantă ar trebui să fie unicul responsabil în ceea ce privește procedurile sau părțile procedurilor pe care le derulează pe cont propriu, cum ar fi atribuirea unui contract, încheierea unui acord-cadru, operarea unui sistem dinamic de achiziții, reluarea competiției în cadrul unui acord-cadru sau stabilirea operatorilor economici parte la un acord-cadru care îndeplinesc o anumită sarcină.

(72)

Mijloacele de comunicare electronice sunt deosebit de bine adaptate pentru susținerea practicilor și a instrumentelor de achiziții centralizate, deoarece oferă posibilitatea reutilizării și procesării automate a datelor și a reducerii la minimum a costurilor de informare și de tranzacționare. Utilizarea acestor mijloace electronice de comunicare ar trebui așadar, într-o primă etapă, să devină obligatorie pentru organismele centrale de achiziție, facilitând în același timp convergența practicilor în întreaga Uniune. Ulterior ar trebui prevăzută o obligație generală de a utiliza mijloace electronice de comunicare pentru toate procedurile de achiziții, după o perioadă de tranziție de 30 de luni.

(73)

Atribuirea în comun a contractelor de achiziții publice de către autorități contractante din state membre diferite se confruntă în prezent cu probleme juridice specifice în ceea ce privește conflictele între legile naționale. În ciuda faptului că Directiva 2004/18/CE permite în mod implicit achizițiile publice comune transfrontaliere, autoritățile contractante se confruntă în continuare cu dificultăți juridice și practice considerabile în ceea ce privește efectuarea de achiziții de la organisme centrale de achiziție în alte state membre sau în ceea ce privește atribuirea în comun a contractelor de achiziții publice. Pentru a permite autorităților contractante să obțină beneficii maxime din potențialul pieței interne în termeni de economii de scară și de împărțire a riscurilor și beneficiilor, nu în ultimul rând pentru proiectele inovatoare care implică un risc mai mare decât riscul care poate fi asumat în mod rezonabil de către o singură autoritate contractantă, dificultățile respective ar trebui remediate. Prin urmare, ar trebui prevăzute noi norme privind achizițiile comune transfrontaliere pentru a facilita cooperarea între autoritățile contractante și pentru a consolida beneficiile pieței interne prin crearea unor oportunități de afaceri transfrontaliere pentru furnizorii și prestatorii de servicii. Aceste norme ar trebui să stabilească condițiile pentru utilizarea transfrontalieră a organismelor centrale de achiziție și să desemneze legislația aplicabilă în materie de achiziții publice, inclusiv legislația aplicabilă cu privire la căile de atac, în cazul procedurilor comune transfrontaliere care completează normele privind conflictul de legi din Regulamentul (CE) nr. 593/2008 al Parlamentului European și al Consiliului (13). În plus, autoritățile contractate din state membre diferite ar trebui să poată înființa entități comune în temeiul legislației naționale sau al legislației Uniunii. Ar trebui să se stabilească reguli specifice pentru astfel de forme de achiziții comune.

Cu toate acestea, autoritățile contractante nu ar trebui să facă uz de posibilitățile de efectuare a unor achiziții transfrontaliere comune, în scopul eludării normelor obligatorii de drept public, în conformitate cu dreptul Uniunii, care li se aplică în statul membru în care sunt situate. De exemplu, aceste norme pot include dispoziții privind transparența și accesul la documente sau cerințe specifice privind trasabilitatea produselor sensibile.

(74)

Specificațiile tehnice stabilite de achizitorii publici trebuie să permită ca achizițiile publice să fie deschise concurenței și să îndeplinească obiectivele de sustenabilitate. În acest scop, ar trebui să fie posibilă prezentarea unor oferte care să reflecte diversitatea soluțiilor tehnice, a standardelor și a specificațiilor tehnice de pe piață, inclusiv a celor definite pe baza criteriilor de performanță legate de ciclul de viață și de sustenabilitatea procesului de producție a lucrărilor, a produselor și a serviciilor.

Prin urmare, specificațiile tehnice ar trebui elaborate în așa fel încât să se evite restrângerea în mod artificial a concurenței prin cerințe care favorizează un anumit operator economic, în sensul că preiau caracteristicile esențiale ale produselor, serviciilor sau lucrărilor oferite în mod obișnuit de acel operator economic. Elaborarea specificațiilor tehnice în termeni de cerințe de performanță și funcționale permite, în general, îndeplinirea acestui obiectiv în cel mai bun mod posibil. Cerințele funcționale și de performanță sunt, de asemenea, mijloace adecvate de favorizare a inovării în achizițiile publice și ar trebui să fie utilizate la o scară cât mai largă cu putință. În cazul în care se face trimitere la un standard european sau, în absența acestuia, la un standard național, ofertele care au la bază soluții echivalente ar trebui să fie luate în considerare de către autoritățile contractante. Responsabilitatea de a face dovada echivalenței cu eticheta solicitată ar trebui să revină operatorului economic.

Pentru a face dovada echivalenței, ar trebui să fie posibil să li se ceară ofertanților să furnizeze dovezi verificate de către terți. Cu toate acestea, ar trebui permise și alte mijloace de probă adecvate, cum ar fi un dosar tehnic al producătorului, în cazul în care operatorul economic nu are acces la certificate sau rapoarte de încercare, și nici posibilitatea de a le obține în termenele stabilite, cu condiția ca operatorul economic în cauză să dovedească în acest fel că lucrările, produsele sau serviciile îndeplinesc cerințele sau criteriile care figurează în specificațiile tehnice, în criteriile de atribuire sau în condițiile de executare a contractului.

(75)

Autoritățile contractante care doresc să achiziționeze lucrări, produse sau servicii cu caracteristici specifice de mediu, sociale sau de altă natură ar trebui să poată face trimitere la anumite etichete, cum ar fi eticheta ecologică europeană, etichete ecologice (multi)naționale sau oricare altă etichetă, cu condiția ca cerințele pentru etichetă, cum ar fi descrierea și prezentarea produsului, inclusiv cerințele referitoare la ambalare, să aibă legătură cu obiectul contractului. Este de asemenea esențial ca cerințele respective să fie elaborate și adoptate pe baza unor criterii verificabile în mod obiectiv, printr-o procedură la care să poată participa toate părțile interesate, precum organismele guvernamentale, consumatorii, producătorii, distribuitorii și organizațiile de mediu, și ca eticheta să fie accesibilă și la dispoziția tuturor părților interesate. Ar trebui să se clarifice că părțile interesate pot fi organisme publice sau private, întreprinderi sau orice tip de organizație neguvernamentală (o organizație care nu face parte din guvern și care nu este o întreprindere în sens convențional).

De asemenea, ar trebui să se clarifice că organismele sau organizațiile naționale sau guvernamentale specifice pot fi implicate în stabilirea cerințelor referitoare la etichetă care pot fi folosite în legătură cu achizițiile de către autoritățile publice, fără ca respectivele organisme sau organizații să își piardă statutul de terți.

Trimiterile la etichete nu ar trebui să aibă efectul de restricționare a inovării.

(76)

Pentru toate achizițiile destinate utilizării de către persoane, fie că este vorba de publicul larg sau de personalul autorității contractante, este necesar ca autoritățile contractante să elaboreze specificațiile tehnice astfel încât să ia în considerare criterii de accesibilitate pentru persoanele cu handicap sau proiectarea pentru toți utilizatorii, cu excepția cazurilor bine justificate.

(77)

La elaborarea specificațiilor tehnice, autoritățile contractante ar trebui să ia în considerare cerințele care derivă din dreptul Uniunii în domeniul legislației în materie de protecția datelor, în special în legătură cu conceperea prelucrării datelor cu caracter personal (protecția datelor din momentul conceperii).

(78)

Achizițiile publice ar trebui adaptate la necesitățile IMM-urilor. Autoritățile contractante ar trebui să fie încurajate să utilizeze Codul celor mai bune practici inclus în documentul de lucru al serviciilor Comisiei din 25 iunie 2008 intitulat „Codul european al celor mai bune practici care facilitează accesul IMM-urilor la contractele de achiziții publice”, care oferă îndrumări cu privire la modul în care acestea pot folosi cadrul de achiziții publice astfel încât să faciliteze participarea IMM-urilor. În acest scop și pentru a stimula concurența, autoritățile contractante ar trebui să fie în special încurajate să împartă în loturi contractele mari. O astfel de repartizare ar putea fi realizată pe baze cantitative, adaptând dimensiunea contractelor individuale astfel încât să corespundă mai bine capacității întreprinderilor mici și mijlocii, sau pe baze calitative, în conformitate cu diferitele meserii și specializări implicate, pentru a adapta conținutul contractelor individuale mai îndeaproape la sectoarele specializate ale IMM-urilor sau în conformitate cu diferitele faze ulterioare ale proiectului.

Dimensiunea și obiectul loturilor ar trebui să fie determinate în mod liber de către autoritatea contractantă, care, în conformitate cu normele aplicabile privind calculul valorii estimate a achiziției, ar trebui, de asemenea, să fie autorizată să atribuie anumite loturi fără aplicarea procedurilor din prezenta directivă. Autoritatea contractantă ar trebui să aibă obligația de a lua în considerare oportunitatea împărțirii contractelor în loturi, păstrând în același timp libertatea de a decide în mod autonom pe baza oricărui motiv pe care îl consideră relevant, fără a fi supusă supravegherii administrative sau judiciare. În cazul în care autoritatea contractantă hotărăște că nu ar fi oportun să împartă contractul în loturi, raportul individual sau documentele achiziției ar trebui să conțină o prezentare a principalelor motive care să susțină alegerea autorității contractante. Astfel de motive ar putea fi, de exemplu, că autoritatea contractantă constată că o astfel de împărțire ar putea restrânge concurența sau ar risca să facă executarea contractului excesiv de dificilă din punct de vedere tehnic sau costisitoare, sau că necesitatea de a coordona diferiții contractanți pentru loturi ar risca să submineze grav buna executare a contractului.

Statele membre ar trebui să dispună în continuare de libertatea de a merge mai departe în eforturile lor de a facilita participarea IMM-urilor la piața achizițiilor publice, prin extinderea domeniului de aplicare a obligației de a analiza oportunitatea împărțirii contractelor pe loturi la contracte mai mici, solicitând autorităților contractante să prezinte o justificare pentru decizia de a nu împărți contractele pe loturi sau făcând împărțirea în loturi obligatorie în anumite condiții. În același scop, statele membre ar trebui, de asemenea, să aibă libertatea de a pune la dispoziție mecanisme pentru plățile directe către subcontractori.

(79)

În cazul în care contractele sunt împărțite pe loturi, autoritățile contractante ar trebui, de exemplu pentru a menține concurența sau pentru a garanta fiabilitatea aprovizionării, să poată limita numărul de loturi pentru care un operator economic poate depune oferte; acestora ar trebui, de asemenea, să li se permită să limiteze numărul de loturi care pot fi acordate unui singur ofertant.

Cu toate acestea, obiectivul favorizării unui acces mai mare al IMM-urilor la achizițiile publice ar putea fi frânat dacă autoritățile contractante ar fi obligate să atribuie contractul pe loturi individuale, ceea ce ar presupune că trebuie acceptate soluții mult mai dezavantajoase în comparație cu o atribuire în care sunt grupate mai multe loturi sau toate loturile. În cazul în care posibilitatea aplicării acestei metode a fost clar menționată în prealabil, ar trebui prin urmare ca autoritățile contractante să aibă posibilitatea să efectueze o evaluare comparativă a ofertelor, pentru a stabili dacă ofertele depuse de către un anumit ofertant pentru o anumită combinație de loturi ar îndeplini mai bine, per ansamblu, criteriile de atribuire stabilite în conformitate cu prezenta directivă cu privire la aceste loturi, decât ofertele pentru loturile individuale în cauză analizate separat. În acest caz, autoritatea contractantă ar trebui să aibă posibilitatea să atribuie ofertantului în cauză un contract care combină loturile respective. Ar trebui să se clarifice că autoritățile contractante ar trebui să efectueze această evaluare comparativă stabilind mai întâi ofertele care îndeplinesc cel mai bine criteriile de atribuire stabilite pentru fiecare lot în parte, și comparându-le apoi cu ofertele depuse de către un anumit ofertant pentru o anumită combinație de loturi, per ansamblu.

(80)

Pentru a eficientiza și accelera procedurile, termenele pentru participarea la procedurile de achiziții ar trebui să fie cât mai scurte cu putință, fără a crea bariere nejustificate în calea accesului agenților economici din întreaga piață internă și în special a IMM-urilor. Prin urmare, ar trebui să se ia în considerare faptul că, în cazul în care stabilesc termenele de primire a ofertelor și a cererilor de participare, autoritățile contractante ar trebui să țină seama în special de complexitatea contractului și de timpul necesar pentru elaborarea ofertelor, chiar dacă aceasta presupune stabilirea unor termene mai lungi decât termenele minime prevăzute în prezenta directivă. Utilizarea mijloacelor electronice de informare și comunicare, în special disponibilitatea integrală în format electronic pentru operatori economici, ofertanți și candidați a documentelor achiziției și transmisia electronică a comunicărilor conduce, pe de altă parte, la o mai mare transparență și la economisirea timpului. Prin urmare, ar trebui să se prevadă reducerea termenelor minime în conformitate cu normele stabilite în AAP și cu condiția ca acestea să fie compatibile cu modalitățile de transmitere speciale prevăzute la nivel de Uniune. În plus, autoritățile contractante ar trebui să aibă posibilitatea de a continua să reducă termenele de primire a cererilor de participare și a ofertelor în cazul în care o stare de urgență face imposibilă respectarea termenelor normale, dar nu face imposibilă desfășurarea unei proceduri normale cu publicare. Doar în situațiile excepționale în care situația de urgență extremă survenită în urma unor evenimente care nu puteau fi prevăzute de către autoritatea contractantă în cauză care nu sunt imputabile respectivei autorități contractante face imposibilă derularea unei proceduri normale, chiar și cu termenele limită reduse, autoritățile contractante ar trebui, în măsura în care este strict necesar, să aibă posibilitatea de a atribui contractele printr-o procedură de negociere fără publicare prealabilă. Acesta ar putea fi cazul în care catastrofele naturale necesită o intervenție imediată.

(81)

Ar trebui să se clarifice că necesitatea de a asigura faptul că operatorii economici dispun de suficient timp pentru a elabora oferte reprezentative ar putea presupune o eventuală necesitate de a prelungi termenele stabilite inițial. Această situație ar putea să apară în special în cazul în care se efectuează modificări semnificative ale documentelor achiziției. De asemenea, ar trebui să se precizeze că, în contextul respectiv, modificările semnificative ar trebui să fie înțelese ca modificări, în special ale specificațiilor tehnice, în privința cărora operatorii economici ar avea nevoie de timp suplimentar, pentru a le înțelege și a reacționa în mod corespunzător. Cu toate acestea, ar trebui să se clarifice că aceste modificări nu ar trebui să fie atât de semnificative încât, dacă ar fi existat din etapa inițială, ar fi fost permisă admiterea altor candidați decât cei selectați inițial sau ar fi fost atrași participanți suplimentari la procedura de achiziții Această situație ar putea să apară în special în cazul în care modificările fac ca contractul sau acordul-cadru să prezinte caracteristici care diferă în mod substanțial de cele stabilite inițial în documentele achiziției.

(82)

Ar trebui să se clarifice faptul că informațiile privind anumite decizii luate în cadrul unei proceduri de achiziții, inclusiv decizia de a nu atribui un contract sau de a nu încheia un acord-cadru ar trebui să fie trimise de autoritățile contractante, fără a exista obligația candidaților sau a ofertanților de a solicita astfel de informații. De asemenea, ar trebui să se reamintească faptul că Directiva 89/665/CEE a Consiliului (14) prevede obligația autorităților contractante, din nou fără a exista obligația candidaților sau ofertantului de a solicita acest lucru, de a furniza candidaților și ofertanților în cauză un rezumat al motivelor relevante pentru unele dintre deciziile centrale care sunt adoptate în cadrul unei proceduri de achiziții. În final, ar trebui să se clarifice posibilitatea pe care candidații și ofertanții ar trebui să o aibă de a solicita informații mai detaliate cu privire la aceste motive, pe care autoritățile contractante ar trebui să fie obligate să le acorde, cu excepția cazului în care ar exista motive serioase să nu procedeze astfel. Motivele respective ar trebui să fie stabilite în prezenta directivă. Pentru a asigura transparența necesară în contextul procedurilor de achiziții care implică negocieri și dialoguri cu ofertanții, ofertanții care au depus o ofertă admisibilă ar trebui, de asemenea, cu excepția cazului în care ar exista motive serioase să nu procedeze astfel, să aibă posibilitatea de a solicita informații cu privire la desfășurarea și progresul realizat în ceea ce privește procedura.

(83)

Cerințele prea stricte privind capacitatea economică și financiară constituie adesea un obstacol nejustificat în calea participării IMM-urilor la procedurile de achiziții publice. Orice astfel de cerințe ar trebui să se raporteze la obiectul contractului și să fie proporționale cu acesta. În special, este necesar ca autoritățile contractante să nu le poată impune operatorilor economici să aibă o cifră de afaceri minimă care să fie disproporționată în raport cu obiectul contractului; în mod normal, cerința nu ar trebui să depășească cel mult dublul valorii estimate a contractului. Cu toate acestea, în cazuri bine justificate, ar trebui să fie posibilă aplicarea unor cerințe mai stricte. Astfel de circumstanțe s-ar putea referi la riscurile ridicate aferente executării contractului sau la faptul că executarea corectă și la timp a acestuia este esențială, de exemplu pentru că este necesară pentru executarea altor contracte.

În astfel de cazuri justificate corespunzător, autoritățile contractante ar trebui să aibă libertatea de a decide autonom dacă cerințele privind o cifră de afaceri minimă mai mare ar fi adecvate și pertinente fără a face obiectul supravegherii administrative sau judiciare. În cazul în care cerințele privind o cifră de afaceri minimă mai mare urmează să fie aplicate, autoritățile contractante ar trebui să aibă libertatea să stabilească nivelul, în măsura în care are legătură cu obiectul contractului și este proporțional cu acesta. În cazul în care autoritatea contractantă decide că cerința privind cifra de afaceri minimă ar trebui să fie stabilită la un nivel mai mare decât dublul valorii estimate a contractului, raportul individual sau documentele achiziției ar trebui să conțină o prezentare a principalelor motive care să susțină alegerea autorității contractante.

De asemenea, autoritățile contractante ar trebui să poată solicita, informații cu privire la indicatori din evidențele anuale, de exemplu raportul dintre active și pasive. Un raport pozitiv care prezintă niveluri mai ridicate de active decât de pasive ar putea furniza dovezi suplimentare că capacitatea financiară a operatorilor economici este suficientă.

(84)

Numeroși operatori economici, și cu precădere IMM-urile, constată că un obstacol major în calea participării lor la achizițiile publice îl reprezintă sarcinile administrative care decurg din necesitatea de a produce un număr semnificativ de certificate sau alte documente legate de criteriile de excludere și de selecție. Limitarea acestor cerințe, de exemplu prin utilizarea documentului european de achiziție unic (DEAU), constând într-o declarație pe propria răspundere actualizată, ar putea duce la o simplificare considerabilă în beneficiul atât al autorităților contractante, cât și al operatorilor economici.

Ofertantul căruia s-a decis să îi fie atribuit contractul ar trebui însă să fie obligat să furnizeze dovezile pertinente, iar autoritățile contractante nu ar trebui să încheie contracte cu ofertanții care nu sunt în măsură să facă acest lucru. Autoritățile contractante ar trebui, de asemenea, să aibă dreptul de a solicita toate sau o parte din documentele justificative, în orice moment în care consideră acest lucru necesar în vederea bunei desfășurări a procedurii. Aceasta s-ar putea întâmpla în special în cazul procedurilor în două etape – procedurile restrânse, procedurile competitive cu negociere, dialogurile competitive și parteneriatele pentru inovare – în care autoritățile contractante utilizează posibilitatea de a limita numărul de candidați invitați să depună o ofertă. Cerința depunerii documentelor justificative la momentul selecției candidaților care urmează să fie invitați ar putea fi justificată pentru a evita ca autoritățile contractante să invite candidați care ulterior se dovedesc a nu fi în măsură să prezinte documentele justificative în etapa de atribuire a contractului, privând alți candidați calificați de ocazia de a participa.

Ar trebui să se precizeze în mod explicit că DEAU ar trebui să furnizeze, totodată, informații relevante cu privire la entitățile la capacitățile cărora recurge operatorul economic, astfel încât verificarea informațiilor cu privire la aceste entități să poată fi efectuată în același timp și în aceleași condiții cu verificarea referitoare la principalul operator economic.

(85)

Este important ca deciziile autorităților contractante să se bazeze pe informații recente, în special cu privire la motivele de excludere, dat fiind că pot interveni modificări importante destul de rapid, de exemplu în caz de dificultăți financiare care ar face ca operatorul economic să devină necorespunzător sau, dimpotrivă, pentru că o datorie restantă la contribuțiile la asigurările sociale a fost între timp achitată. Atunci când este posibil, este de preferat ca autoritățile contractante să verifice aceste informații accesând bazele de date relevante, care ar trebui să fie naționale, adică să fie administrate de autorități publice. În etapa actuală de dezvoltare, ar putea încă exista cazuri în care nu este încă posibil să se procedeze astfel, din motive tehnice. Prin urmare, Comisia ar trebui să aibă în vedere promovarea de măsuri care să poată facilita accesul electronic ușor la informații actualizate, cum ar fi instrumentele de consolidare care permit accesul la dosarele virtuale ale societăților sau mijloacele de facilitare a interoperabilității între baze de date sau alte măsuri de sprijin de acest tip.

De asemenea, ar trebui să se prevadă ca autoritățile contractante să nu mai solicite documentele aflate în continuare la zi, care sunt deja în posesia lor de la proceduri de achiziții anterioare. Cu toate acestea, ar trebui să se asigure totodată faptul că autoritățile contractante nu vor trebui să se confrunte cu sarcini de arhivare și îndosariere disproporționate în acest context. Prin urmare, punerea în aplicare a acestei sarcini ar trebui să devină efectivă numai după ce utilizarea mijloacelor electronice de comunicare devine obligatorie, întrucât gestionarea electronică a documentelor va ușura mult sarcina autorităților contractante.

(86)

S-ar putea obține o și mai mare simplificare, atât pentru operatorii economici, cât și pentru autoritățile contractante prin intermediul unui formular standard pentru declarațiile pe propria răspundere care ar putea reduce problemele legate de redactarea precisă a declarațiilor oficiale și a declarațiilor de acordare a consimțământului, precum și de aspectele lingvistice.

(87)

Comisia furnizează și gestionează un sistem electronic – e-Certis, care este în prezent actualizat și verificat în mod voluntar de către autoritățile naționale. Scopul e-Certis este de a facilita schimbul de certificate și alte documente justificative cerute frecvent de autoritățile contractante. Experiența acumulată până în prezent indică faptul că actualizarea și verificarea voluntare nu sunt suficiente pentru ca e-Certis să poată funcționa la întregul său potențial de simplificare și facilitare a schimburilor de documente, în special în beneficiul IMM-urilor. Menținerea sistemului ar trebui așadar să devină obligatorie într-o prima etapă. Utilizarea e-Certis va deveni obligatorie într-o etapă ulterioară.

(88)

Autoritățile contractante ar trebui să poată solicita ca în timpul executării unui contract de achiziții publice să fie aplicate măsuri sau sisteme de management de mediu. Sistemele de management de mediu, înregistrate sau nu conform unor instrumente ale Uniunii, cum este Regulamentul (CE) nr. 1221/2009 al Parlamentului European și al Consiliului (15), pot demonstra că operatorul economic are capacitatea tehnică de a executa contactul. Aceasta include certificatele de etichetă ecologică în care se includ criterii de management de mediu. În cazul în care un operator economic nu are acces la astfel de sisteme de management de mediu înregistrate sau nu are posibilitatea de a le obține în termenul stabilit, ar trebui să i se permită să prezinte o descriere a măsurilor de management de mediu aplicate, cu condiția ca operatorul economic în cauză să demonstreze că aceste măsuri asigură același nivel de protecție a mediului ca și măsurile impuse în cadrul managementului de mediu.

(89)

Noțiunea de criterii de atribuire este esențială pentru prezenta directivă. Prin urmare, este important ca dispozițiile relevante să fie prezentate în cel mai simplu și raționalizat mod posibil. Aceasta se poate realiza prin utilizarea sintagmei „oferta cea mai avantajoasă din punct de vedere economic” drept concept imperativ, deoarece toate ofertele câștigătoare ar trebui să fie alese, în cele din urmă, în conformitate cu ceea ce fiecare autoritate contractantă consideră a fi cea mai bună soluție din punct de vedere economic dintre cele oferite. Pentru a evita confuzia cu criteriul de atribuire a contractului cunoscut în mod curent drept „oferta cea mai avantajoasă din punct de vedere economic” din Directivele 2004/17/CE și 2004/18/CE, ar trebui să se utilizeze o terminologie diferită pentru a acoperi acest concept, respectiv „cel mai bun raport preț-calitate”. În consecință, acesta ar trebui să fie interpretat în conformitate cu jurisprudența cu privire la directivele menționate, cu excepția cazurilor în care există o soluție evidentă și semnificativ diferită în prezenta directivă.

(90)

Atribuirea contractelor ar trebui realizată pe baza unor criterii obiective care să asigure respectarea principiilor de transparență, de nediscriminare și de egalitate de tratament, cu scopul de a asigura o comparație obiectivă a valorii relative a ofertelor pentru a determina, în condiții de concurență efectivă, care dintre ele este oferta cea mai avantajoasă din punct de vedere economic. Ar trebui să se stabilească explicit că oferta cea mai avantajoasă din punct de vedere economic ar trebui să fie evaluată pe baza celui mai bun raport preț-calitate care ar trebui să includă întotdeauna un element de preț sau de cost. La fel, ar trebui să se clarifice că această evaluare a ofertei celei mai avantajoase din punct de vedere economic s-ar putea realiza, de asemenea, fie doar pe baza prețului, fie doar pe baza eficacității din punctul de vedere al costurilor. Mai mult, este adecvat să se reamintească faptul că autoritățile contractante sunt libere să stabilească standarde de calitate corespunzătoare în cadrul specificațiilor tehnice sau al condițiilor de executare a contractului.

În scopul de a încuraja o mai bună orientare către calitate a achizițiilor publice, ar trebui să li se permită statelor membre să interzică sau să restricționeze utilizarea doar a prețului sau doar a costului pentru evaluarea celei mai avantajoase oferte din punct de vedere economic, în cazul în care acestea consideră necesar acest lucru.

Pentru a garanta respectarea principiului egalității de tratament în cadrul atribuirii contractelor, autoritățile contractante ar trebui să fie obligate să creeze transparența necesară pentru a permite tuturor ofertanților să fie informați în mod rezonabil cu privire la criteriile și modalitățile care vor fi aplicate în decizia de atribuire a contractului. Autoritățile contractante ar trebui, prin urmare, să fie obligate să menționeze criteriile de atribuire a contractului și ponderea relativă pe care o are fiecare dintre respectivele criterii. Cu toate acestea, autorităților contractante ar trebui să li se permită derogări de la această obligație de a indica ponderea criteriilor în cazuri justificate în mod corespunzător, pentru care trebuie să fie capabile să ofere motive, în cazul în care ponderile nu pot fi stabilite anticipat, în special din cauza complexității contractului. În astfel de cazuri, acestea ar trebui să indice criteriile în ordinea descrescătoare a importanței.

(91)

Articolul 11 din TFUE dispune integrarea cerințelor de protecție a mediului în definirea și aplicarea politicilor și activităților Uniunii, în special în vederea promovării dezvoltării durabile. Prezenta directivă clarifică modul în care autoritățile contractante pot contribui la protecția mediului și la promovarea unei dezvoltări durabile, garantându-le totodată posibilitatea de a obține cea mai bună valoare pentru prețul plătit pentru contractele lor.

(92)

La evaluarea celui mai bun raport preț-calitate, autoritățile contractante ar trebui să stabilească criteriile economice și calitative legate de obiectul contractului pe care le vor utiliza în acest sens. Respectivele criterii ar trebui astfel să permită o evaluare comparativă a nivelului de performanță al fiecărei oferte în raport cu obiectul contractului, așa cum este definit în specificațiile tehnice. În contextul celui mai bun raport preț-calitate, prezenta directivă stabilește o listă neexhaustivă a posibilelor criterii de atribuire care include aspecte de mediu și sociale. Autoritățile contractante ar trebui să fie încurajate să aleagă criterii de atribuire care să le permită să obțină lucrări, produse și servicii de înaltă calitate, care să adaptate în mod optim nevoilor lor.

Criteriile de atribuire alese nu ar trebui să confere autorității contractante o libertate nelimitată de alegere, ar trebui să asigure posibilitatea unei concurențe efective și corecte și să fie însoțite de modalități care să permită verificarea efectivă a informațiilor furnizate de către ofertanți.

Pentru identificarea ofertei celei mai avantajoase din punct de vedere economic, decizia de atribuire a contractului nu ar trebui să se bazeze doar pe criterii care nu sunt legate de costuri. Criteriile calitative ar trebui, prin urmare, să fie însoțite de un criteriu de cost care ar putea fi, la alegerea autorității contractante, fie prețul fie o abordare bazată pe rentabilitate precum calcularea costului pe ciclu de viață. Cu toate acestea, criteriile de atribuire nu ar trebui să afecteze punerea în aplicare a dispozițiilor naționale de determinare a remunerării anumitor servicii sau de stabilire a prețurilor fixe pentru anumite produse.

(93)

Atunci când dispozițiile naționale determină remunerarea anumitor servicii sau stabilesc prețuri fixe pentru anumite produse, ar trebui să se clarifice că rămâne posibil să se evalueze raportul calitate-preț pe baza altor factori decât doar prețul sau remunerarea. În funcție de serviciul sau de produsul în cauză, acești factori ar putea include, de exemplu, condiții de livrare și plată, aspecte legate de serviciile post-vânzare (de exemplu, extinderea serviciilor de consultanță și înlocuire) sau aspecte de mediu sau sociale (de exemplu, dacă s-au tipărit cărți pe hârtie reciclată sau pe hârtie obținută din exploatarea sustenabilă a lemnului, costul impus de externalitățile de mediu sau promovarea integrării sociale a persoanelor dezavantajate sau a membrilor grupurilor sociale în rândul persoanelor desemnate să realizeze contractul). Având în vedere posibilitățile numeroase de evaluare a raportului calitate-preț pe baza unor criterii de fond, ar trebui să se evite recurgerea la tragerea la sorți ca unic mijloc de atribuire a contractului.

(94)

În cazul în care calitatea personalului angajat este relevantă pentru nivelul de performanță al contractului, autorităților contractante ar trebui, de asemenea, să li se permită să utilizeze drept criteriu de atribuire organizarea, calificarea și experiența personalului alocat executării contractului în cauză, deoarece acesta poate afecta calitatea executării contractului și, prin urmare, valoarea economică a ofertei. Ar putea fi, de exemplu, cazul contractelor pentru servicii intelectuale, cum ar fi serviciile de consultanță sau serviciile de arhitectură. Autoritățile contractante care recurg la această posibilitate ar trebui să se asigure, prin mijloace contractuale corespunzătoare, că personalul alocat executării contractului îndeplinește efectiv standardele de calitate specificate și că respectivul personal poate fi înlocuit doar cu consimțământul autorității contractante care verifică dacă personalul de înlocuire permite un nivel echivalent de calitate.

(95)

Este extrem de important să se exploateze pe deplin potențialul achizițiilor publice pentru a realiza obiectivele strategiei Europa 2020 pentru o creștere inteligentă, ecologică și favorabilă incluziunii. În acest context, ar trebui să se reamintească faptul că achizițiile publice sunt esențiale pentru stimularea inovării, ceea ce este de mare importanță pentru creșterea viitoare din Europa. Având în vedere însă diferențele importante dintre diversele sectoare și piețe, nu este oportun să se stabilească cerințe obligatorii generale pentru achizițiile care țin cont de aspecte ecologice, sociale și de inovare.

Legislativul Uniunii a stabilit deja cerințe obligatorii în materie de achiziții pentru atingerea unor obiective specifice în sectorul vehiculelor de transport rutier [Directiva 2009/33/CE a Parlamentului European și a Consiliului (16)] și al echipamentelor de birou [Regulamentul (CE) nr. 106/2008 al Parlamentului European și al Consiliului (17)]. De altfel, s-au înregistrat progrese importante în ceea ce privește definirea unor metodologii comune pentru calcularea costurilor pe ciclu de viață.

Pare oportun să se continue pe această cale, lăsând în sarcina legislației sectoriale stabilirea obiectivelor și a țintelor obligatorii în funcție de politicile și condițiile specifice predominante din sectorul relevant și promovarea elaborării și utilizării unor abordări europene privind calcularea costurilor pe ciclu de viață ca stimulent suplimentar pentru utilizarea achizițiilor publice în sprijinul creșterii durabile.

(96)

Măsurile sectoriale respective ar trebui să fie completate de o adaptare a Directivelor 2004/17/CE și 2004/18/CE pentru a abilita autoritățile contractante să urmărească obiectivele strategiei Europa 2020 pentru o creștere inteligentă, ecologică și favorabilă incluziunii în strategiile lor de cumpărare. Ar trebui așadar precizat că autoritățile contractante pot stabili cea mai avantajoasă ofertă din punct de vedere economic și cel mai scăzut cost folosind o abordare bazată pe calcularea costurilor pe ciclu de viață, cu excepția cazului în care aceasta este evaluată doar pe baza prețului. Noțiunea de calculare a costurilor pe ciclu de viață cuprinde toate costurile pe durata ciclului de viață al lucrărilor, produselor sau serviciilor.

Acestea înseamnă costuri interne, cum ar fi cercetarea care urmează a fi efectuată, costurile de dezvoltare, producere, transport, utilizare, întreținere și costuri de eliminare la sfârșitul ciclului de viață, dar pot include și costuri determinate de efectele externe asupra mediului, precum poluarea provocată de extracția materiilor prime utilizate în produs sau cauzate de produsul însuși sau de fabricația sa, cu condiția ca acestea să poată fi evaluate în bani și monitorizate. Metodele pe care autoritățile contractante le folosesc pentru evaluarea costurilor determinate de efectele externe asupra mediului ar trebui să fie stabilite în prealabil în mod obiectiv și nediscriminatoriu și accesibile tuturor părților interesate. Astfel de metode pot fi stabilite la nivel național, regional sau local, dar acestea ar trebui, pentru a evita denaturări ale concurenței prin metodologii personalizate, să rămână generale în sensul că acestea nu ar trebui să fie instituite special pentru o anumită procedură de achiziție publică.

Ar trebui să se elaboreze metodologii comune la nivelul Uniunii pentru calcularea costurilor pe ciclu de viață pentru anumite categorii de produse sau servicii. Atunci când se elaborează astfel de metodologii comune, utilizarea lor ar trebui să fie obligatorie.

Mai mult, ar trebui să se examineze fezabilitatea stabilirii unei metodologii comune pentru calcularea costurilor sociale pe ciclu de viață, ținând cont de metodologiile existente, precum Orientări pentru evaluarea socială a ciclului de viață al produselor, adoptate în cadrul Programului Organizației Națiunilor Unite pentru Mediu.

(97)

În plus, în vederea unei mai bune integrări a considerațiilor de ordin social și de mediu în procedurile de achiziție, autorităților contractante ar trebui să li se permită să utilizeze criterii de atribuire sau condiții de executare a unui contract privind lucrările, produsele sau serviciile care urmează a fi furnizate în cadrul contractului de achiziții publice în toate privințele și în orice moment din ciclul de viață al acestora, de la extracția materiilor prime necesare pentru produs până la etapa de eliminare a produsului, inclusiv în legătură cu factorii implicați în procesul specific de producție, în furnizarea sau comercializarea acestor lucrări, produse sau servicii, precum și în condițiile acestei comercializări, sau în cadrul unui proces specific într-o etapă ulterioară a ciclului lor de viață, chiar și în cazul în care astfel de factori nu fac parte din structura lor materială. Criteriile și condițiile referitoare la un astfel de proces de producție sau de furnizare sunt, de exemplu, că fabricarea produselor cumpărate nu a implicat produse chimice toxice sau că serviciile achiziționate sunt furnizate utilizând utilaje eficiente din punct de vedere energetic. În conformitate cu jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene, aceasta include, de asemenea, criterii de atribuire sau condițiile de executare a unui contract privind furnizarea sau utilizarea produselor din comerțul echitabil în cursul perioadei de executare a contractului care urmează să fie atribuit. Criteriile și condițiile legate de comercializare și de condițiile acesteia pot să se refere, de exemplu, la faptul că produsul în cauză provine din comerțul echitabil, inclusiv cerința de a plăti un preț minim și o primă de preț producătorilor. Condițiile de executare a unui contract cu privire la aspectele de mediu pot include, de exemplu, furnizarea, împachetarea și eliminarea produselor, și în ceea ce privește contractele de lucrări și servicii, reducerea la minim a deșeurilor sau utilizarea eficientă a resurselor.

Cu toate acestea, condiția existenței unei legături cu obiectul contractului exclude criteriile și condițiile referitoare la politica generală a societății, care nu poate fi considerată ca un element care caracterizează procesul specific de producție sau furnizarea lucrărilor, produselor sau serviciilor achiziționate. Autoritățile contractante ar trebui, prin urmare, să nu fie autorizate să solicite ofertanților să aibă o anumită politică de responsabilitate socială sau de mediu a întreprinderilor.

(98)

Este esențial ca criteriile de atribuire sau condițiile de executare a unui contract privind aspectele sociale ale procesului de producție să se refere la lucrările, produsele sau serviciile care urmează a fi furnizate în temeiul contractului. În plus, acestea ar trebui să se aplice în conformitate cu Directiva 96/71/CE, astfel cum este interpretată de Curtea de Justiție a Uniunii Europene și nu ar trebui să fie alese sau aplicate într-un mod care discriminează direct sau indirect operatorii economici din alte state membre sau din țări terțe care sunt parte la AAP sau la acordurile de liber schimb la care Uniunea este de asemenea parte. Astfel, cerințele privind condițiile de lucru de bază reglementate în Directiva 96/71/CE, cum ar fi salariul minim, ar trebui să rămână la nivelul stabilit de legislația națională sau de contractele colective aplicate în conformitate cu dreptul Uniunii în contextul acestei directive.

Condițiile de executare a unui contract pot fi, de asemenea, destinate să favorizeze punerea în aplicare a măsurilor de promovare a egalității între femei și bărbați la locul de muncă, creșterea participării femeilor pe piața muncii și reconcilierea vieții profesionale cu cea privată, protecția mediului sau bunăstarea animalelor, să respecte pe fond convențiile fundamentale ale Organizației Internaționale a Muncii (OIM) și să recruteze mai multe persoane dezavantajate decât este necesar în conformitate cu legislația națională.

(99)

Măsurile care vizează protecția sănătății personalului implicat în procesul de producție, favorizarea integrării sociale a persoanelor defavorizate sau a membrilor grupurilor vulnerabile în rândul persoanelor desemnate să execute contractul sau să se instruiască în vederea dobândirii aptitudinilor necesare pentru contractul în cauză pot, de asemenea, să facă obiectul criteriilor de atribuire sau a condițiilor de executare a contractului, cu condiția ca acestea să se refere la lucrările, produsele sau serviciile care urmează să fie furnizate în temeiul contractului. De exemplu, astfel de criterii sau condiții s-ar putea referi, printre altele, la angajarea de persoane în căutarea unui loc de muncă pe termen lung, la punerea în aplicare a măsurilor de formare profesională pentru șomeri sau pentru persoanele tinere în cursul executării contractului care urmează să fie atribuit. În cadrul specificațiilor tehnice autoritățile contractante pot prevedea astfel de cerințe sociale care caracterizează direct produsul sau serviciul în cauză, cum ar fi accesibilitatea pentru persoanele cu handicap sau proiectarea pentru toate categoriile de utilizatorii.

(100)

Este necesar să nu fie atribuite contracte de achiziții publice operatorilor economici care au făcut parte dintr-o organizație criminală sau care au fost găsiți vinovați de corupție, de fraudă în detrimentul intereselor financiare ale Uniunii, de infracțiuni teroriste, de spălare de bani sau de finanțarea terorismului. Neplata taxelor și impozitelor și a contribuțiilor la asigurările sociale ar trebui, de asemenea, să conducă la excluderea obligatorie la nivelul Uniunii. Statele membre ar trebui, cu toate acestea, să fie în măsură să prevadă o derogare de la aceste excluderi obligatorii în situațiile excepționale în care cerințele imperative de interes general face indispensabilă atribuirea contractului. Acest lucru s-ar putea întâmpla, de exemplu, în cazul în care vaccinurile sau echipamentele de urgență de care este nevoie imediat nu pot fi cumpărate decât de la un operator economic căruia altfel i se aplică unul dintre motivele obligatorii pentru excludere.

(101)

Autorităților contractante ar trebui să li se ofere în continuare posibilitatea de a exclude operatorii economici care s-au dovedit a nu fi fiabili, de exemplu din motive de încălcare a obligațiilor de mediu sau sociale, inclusiv a normelor privind accesibilitatea pentru persoanele cu handicap sau alte forme de comitere a unei abateri profesionale grave, cum ar fi încălcări ale normelor de concurență sau a drepturilor de proprietate intelectuală. Ar trebui să se clarifice faptul că abaterile profesionale grave pot arunca un dubiu asupra integrității unui operator economic și astfel fac ca operatorul economic să devină inadecvat pentru a i se atribui un contract de achiziții publice, chiar dacă operatorul economic deține capacitatea tehnică și economică de a executa contractul.

Ținând seama de faptul că autoritatea contractantă va fi responsabilă pentru consecințele eventualei sale decizii eronate, autoritățile contractante ar trebui, de asemenea, să dispună în continuare de libertatea de a considera că a existat o abatere profesională gravă, în cazul în care, înainte de luarea unei decizii finale și obligatorii privind prezența motivelor obligatorii de excludere, pot demonstra, prin orice mijloace adecvate, că operatorul economic a încălcat obligațiile care îi revin, inclusiv obligațiile legate de plata impozitelor sau a contribuțiilor la asigurările sociale, cu excepția unor dispoziții contrare dreptul intern. Acestea ar trebui, de asemenea, să fie în măsură să excludă candidați sau ofertanți a căror performanță în alte contracte de achiziții publice din trecut a arătat deficiențe majore în ceea ce privește cerințele de fond, de exemplu, nerespectarea obligației de a furniza sau de a executa, deficiențe semnificative ale produsului sau ale serviciului furnizat, ceea ce le face inutilizabile pentru scopul propus, sau un comportament necorespunzător care aruncă îndoieli serioase cu privire la fiabilitatea operatorului economic. Legislația națională ar trebui să prevadă o durată maximă pentru aceste excluderi.

Atunci când aplică motive facultative pentru excludere, autoritățile contractante ar trebui să fie atente în mod special la principiul proporționalității. Neregulile minore ar trebui să ducă la excluderea unui operator economic doar în circumstanțe excepționale. Cu toate acestea, cazurile repetate de nereguli minore pot arunca asupra fiabilității unui operator economic un dubiu care ar putea justifica excluderea lui.

(102)

Cu toate acestea, ar trebui să se prevadă posibilitatea ca operatorii economici să adopte măsuri de conformare pentru remedierea consecințelor infracțiunilor penale sau ale abaterilor și prevenirea în mod eficient a repetării acestora. Măsurile respective ar putea consta, în special, în măsuri legate de personal sau de organizare, cum ar fi ruperea legăturilor cu persoanele sau organizațiile implicate în comportamentul ilicit, măsuri adecvate de reorganizare a personalului, implementarea unor sisteme de raportare și de control, crearea unei structuri interne de audit care să monitorizeze respectarea legislației și adoptarea unor norme interne de responsabilizare și de compensare. În cazul în care aceste măsuri oferă garanții suficiente, operatorul economic în cauză nu ar mai trebui să fie exclus doar din aceste motive. Operatorii economici ar trebui să aibă posibilitatea de a solicita examinarea măsurilor de conformare luate în vederea unei posibile admiteri la procedura de achiziții publice. Cu toate acestea, ar trebui să se lase la latitudinea statelor membre să stabilească condițiile procedurale și de fond exacte aplicabile în astfel de cazuri. Acestea ar trebui să aibă, în special, libertatea de a decide dacă permit fiecărei autorități contractante să efectueze evaluările relevante sau dacă doresc să încredințeze această sarcină altor autorități la nivel central sau descentralizat.

(103)

Ofertele care par anormal de scăzute în raport cu lucrările, produsele sau serviciile ar putea să se bazeze pe ipoteze sau practici necorespunzătoare din punct de vedere tehnic, economic sau juridic. Dacă ofertantul nu poate furniza o explicație suficientă, autoritatea contractantă ar trebui să aibă dreptul de a refuza oferta. Respingerea ar trebui să fie obligatorie în cazurile în care autoritatea contractantă a stabilit că nivelul anormal de scăzut al prețurilor sau al costurilor propuse rezultă din nerespectarea dreptului obligatoriu al Uniunii sau al dreptului intern compatibil cu aceasta în domeniul social, al muncii și al mediului sau a dispozițiilor internaționale în materie de dreptul muncii.

(104)

Condițiile de executare a unui contract stabilesc cerințe specifice legate de executarea contractului. Spre deosebire de criteriile de atribuire a contractului, care reprezintă baza pentru o evaluare comparativă a calității ofertelor, condițiile de executare a unui contract reprezintă cerințe obiective fixe care nu au niciun impact asupra evaluării ofertelor. Condițiile de executare a unui contract ar trebui să fie compatibile cu prezenta directivă cu condiția să nu aibă, direct sau indirect, un caracter discriminatoriu, și să fie legate de obiectul contractului, care cuprinde toți factorii implicați în procesul specific de producție, furnizare sau comercializare. Acesta include condițiile referitoare la procesul de executare a contractului, dar exclude cerințele referitoare la politica generală a societății.

Condițiile de executare a contractului ar trebui să fie precizate în anunțul de participare, în anunțul de intenție utilizat ca mijloc de convocare la licitație sau în documentele achiziției.

(105)

Este important ca respectarea de către subcontractori a obligațiilor aplicabile în domeniul mediului, în cel social și al muncii prevăzute de legislația Uniunii, de dreptul național, de acordurile colective sau de dispozițiile internaționale în domeniul mediului, în cel social și în dreptul muncii enumerate în prezenta directivă, cu condiția ca astfel de norme și aplicarea lor să respecte dreptul Uniunii, să fie garantate prin acțiuni adecvate de autoritățile naționale competente în domeniul lor de competență și responsabilitate, de exemplu, prin inspecții de muncă sau prin agenții de protecție a mediului.

De asemenea, este necesar să se asigure un anumit grad de transparență în lanțul de subcontractare, deoarece aceasta asigură autorităților contractante informații cu privire la persoanele prezente pe șantier, cu privire la lucrările executate pentru ele sau cu privire la întreprinderile care prestează servicii în clădiri, infrastructuri sau zone precum primării, școli municipale, instalații sportive, porturi sau autostrăzi pentru care autoritățile contractante sunt responsabile sau asupra cărora exercită o supervizare directă. Ar trebui să se clarifice că obligația de transmitere a informațiilor necesare intră, în orice caz, în sfera de responsabilitate a contractantului principal, fie pe bază de clauze specifice pe care orice autoritate contractantă va trebui să le includă în toate procedurile de achiziții, fie pe bază de obligații pe care statele membre le vor impune asupra contractanților principali prin intermediul unor dispoziții cu aplicabilitate generală.

Ar trebui să se clarifice, de asemenea, că ar trebui să se aplice condițiile legate de controlul respectării obligațiilor aplicabile în domeniul mediului, în cel social și al muncii prevăzute de legislația Uniunii, de dreptul național, de acordurile colective sau de dispozițiile internaționale în domeniul mediului, în cel social și în dreptul muncii enumerate în prezenta directivă, cu condiția ca acestea și aplicarea lor să respecte dreptul Uniunii, oricând dreptul național al unui stat membru prevede un mecanism de răspundere în comun între subcontractori și contractorul principal. În plus, ar trebui să se precizeze explicit că statele membre ar trebui să poată merge mai departe, de exemplu, prin extinderea obligațiilor de transparență, prin autorizarea plăților directe către subcontractori sau prin autorizarea sau solicitarea autorităților contractante să verifice dacă subcontractorii nu se află în oricare dintre situațiile în care s-ar impune excluderea operatorilor economici. Atunci când aceste măsuri se aplică subcontractorilor, ar trebui să se asigure coerența cu dispozițiile aplicabile contractorilor principali, astfel încât existența motivelor de excludere obligatorii să fie urmată de o cerință de înlocuire a subcontractorului în cauză de către contractorul principal. Atunci când această verificare arată prezența unor motive neobligatorii de excludere, ar trebui să se clarifice că autoritățile contractante ar putea cere înlocuirea. Cu toate acestea, ar trebui, de asemenea, să se precizeze explicit că autoritățile contractante pot fi obligate să ceară înlocuirea subcontractorului în cauză dacă excluderea contractorilor principali ar fi obligatorie în astfel de cazuri.

De asemenea, ar trebui să se precizeze explicit că statele membre sunt libere să prevadă norme mai stricte de responsabilitate în dreptul național sau să meargă mai departe în dreptul național în privința plăților directe către subcontractori.

(106)

Ar trebui reamintit că Regulamentul (CEE, Euratom) nr. 1182/71 al Consiliului (18) se aplică la calcularea termenelor conținute de prezenta directivă.

(107)

Este necesar să se precizeze condițiile în care modificarea unui contract pe perioada executării sale necesită o nouă procedură de achiziție, ținând cont de jurisprudența relevantă a Curții de Justiție a Uniunii Europene. Este obligatoriu să se desfășoare o nouă procedură de achiziție în cazul în care sunt aduse modificări semnificative contractului inițial, în special cu privire la domeniul de aplicare și conținutul drepturilor și obligațiilor reciproce ale părților, inclusiv la distribuirea drepturilor de proprietate intelectuală. Modificările de acest tip demonstrează intenția părților de a renegocia clauze sau condiții esențiale ale contractului respectiv. Acest lucru este valabil cu precădere în cazul în care condițiile modificate ar fi avut o influență asupra rezultatului procedurii, dacă ar fi fost incluse în procedura inițială.

Modificările contractului având ca rezultat o modificare minoră a valorii contractului ar trebui să fie întotdeauna posibile până la o anumită valoare, fără să fie necesară derularea unei noi proceduri de achiziție. În acest sens și în vederea asigurării securității juridice, prezenta directivă ar trebui să prevadă praguri de minimis, sub care să nu fie necesară o nouă procedură de achiziție. Modificările contractului peste aceste praguri ar trebui să fie posibile fără să fie necesară derularea unei noi proceduri de achiziție cu condiția ca acestea să respecte condițiile relevante din prezenta directivă.

(108)

Autoritățile contractante pot fi puse în situații în care devin necesare lucrări, produse sau servicii suplimentare; în astfel de cazuri se poate justifica o modificare a contractului inițial fără o nouă procedură de achiziție, mai ales atunci când livrările suplimentare sunt destinate fie pentru înlocuirea parțială, fie pentru extinderea serviciilor, a produselor sau a instalațiilor existente, în cazul în care schimbarea furnizorului ar obliga autoritatea contractantă să achiziționeze materiale, lucrări sau servicii cu caracteristici tehnice diferite care ar conduce la incompatibilitate sau la dificultăți tehnice disproporționate de utilizare și întreținere.

(109)

Autoritățile contractante se pot confrunta cu situații externe pe care nu le puteau prevedea atunci când au atribuit contractul, în special când executarea contractului acoperă o perioadă mai lungă. În acest caz, este necesar un anumit grad de flexibilitate pentru adaptarea contractului la circumstanțele respective fără a desfășura o nouă procedură de achiziție. Noțiunea de circumstanțe neprevăzute se referă la situațiile care nu puteau fi anticipate în ciuda pregătirii cu o diligență rezonabilă a procedurii inițiale de către autoritatea contractantă, luând în considerare mijloacele disponibile, natura și caracteristicile proiectului concret, bunele practici din domeniul în cauză și necesitatea de a asigura o relație corespunzătoare între resursele cheltuite pentru pregătirea procedurii de atribuire și valoarea sa previzibilă. Acest lucru nu se aplică însă în cazul în care o modificare conduce la o transformare a naturii achiziției globale, de exemplu prin înlocuirea lucrărilor, a produselor sau a serviciilor care urmează să fie achiziționate cu altele diferite sau prin modificarea fundamentală a tipului de achiziție, întrucât, în această situație, se poate presupune că modificarea respectivă va influența rezultatul.

(110)

În conformitate cu principiile egalității de tratament și transparenței, ofertantul câștigător nu ar trebui înlocuit, de exemplu, în cazul în care contractul este reziliat din cauza deficiențelor de executare, cu un alt operator economic fără reluarea competiției pentru contractul respectiv. Cu toate acestea, ofertantul câștigător care execută contractul ar trebui să poată întreprinde, în special în cazul în care contractul a fost atribuit mai multor întreprinderi, anumite schimbări structurale în cursul perioadei de executare a contractului, cum ar fi reorganizări interne, preluări, fuziuni și achiziții sau declararea insolvenței. Aceste modificări structurale nu ar trebui să necesite în mod automat noi proceduri de achiziție pentru toate contractele de achiziții publice executate de ofertantul respectiv.

(111)

Autoritățile contractante ar trebui să aibă posibilitatea, în cadrul fiecărui contract, de a prevedea modificarea contractului prin intermediul unor clauze de revizuire sau de opțiuni, dar aceste clauze nu ar trebui să le ofere o marjă nelimitată de acțiune. Prezenta directivă ar trebui așadar să stabilească în ce măsură pot fi prevăzute modificări în contractul inițial. Ar trebui să se clarifice ulterior că s-ar putea prevedea indexarea prețurilor în clauze de revizuire sau de opțiuni suficient de clar redactate sau s-ar putea asigura că, de exemplu, echipamentul de comunicații care urmează să fie livrat pe parcursul unei perioade date continuă să fie adecvat și în cazul modificării protocoalelor de comunicare sau al altor modificări tehnologice. De asemenea, ar trebui să fie posibil să se prevadă, în clauze suficient de clare, adaptări ale contractului care devin necesare din cauza dificultăților tehnice care apar pe parcursul utilizării sau întreținerii. De asemenea, ar trebui să se reamintească faptul că în contracte s-ar putea include, de exemplu, atât întreținerea uzuală, cât și dispoziții legate de intervenții de întreținere excepționale care ar putea deveni necesare pentru a se asigura continuitatea serviciului public.

(112)

Autoritățile contractante sunt confruntate uneori cu situații care necesită încheierea înainte de termen a contractelor de achiziții publice în vederea respectării obligațiilor care decurg din dreptul Uniunii în domeniul achizițiilor publice. Prin urmare, statele membre ar trebui să se asigure că autoritățile contractante au posibilitatea, în condițiile stabilite în dreptul intern, de a rezilia un contract de achiziții publice în perioada sa de valabilitate, în cazul în care este cerut în dreptul Uniunii.

(113)

Rezultatele documentului de lucru al serviciilor Comisiei din 27 iunie 2011 intitulat „Raport de evaluare – Impactul și eficacitatea legislației UE privind achizițiile publice” au sugerat că excluderea anumitor servicii de la aplicarea integrală a Directivei 2004/18/CE ar trebui revizuită. În consecință, aplicarea integrală a prezentei directive este extinsă la o serie de servicii.

(114)

Anumite categorii de servicii, mai exact cele care sunt cunoscute ca servicii către persoane, cum sunt unele servicii sociale, de sănătate și educaționale, continuă, prin însăși natura lor, să aibă o dimensiune transfrontalieră limitată. Aceste servicii sunt furnizate într-un context specific, care variază foarte mult între statele membre, datorită tradițiilor culturale diferite. Prin urmare, ar trebui să se instituie un regim specific pentru contractele de achiziții publice care au ca obiect serviciile respective, cu un prag mai ridicat decât cel aplicabil altor servicii.

Serviciile către persoane cu valori situate sub pragul menționat nu prezintă în mod normal interes pentru furnizorii din alte state membre, cu excepția cazului în care există indicii contrare concrete, de exemplu o finanțare din partea Uniunii pentru proiecte transnaționale.

Contractele de servicii către persoane care depășesc pragul menționat ar trebui să facă obiectul obligațiilor de transparență la nivelul întregii Uniuni. Având în vedere importanța contextului cultural și sensibilitatea acestor servicii, statele membre ar trebui să dispună de o largă putere de apreciere pentru a organiza alegerea furnizorilor de servicii în modul pe care îl consideră cel mai adecvat. Normele prezentei directive țin cont de acest imperativ, impunând numai respectarea principiilor fundamentale de transparență și de egalitate de tratament și garantând că autoritățile contractante sunt în măsură să aplice criterii de calitate specifice pentru alegerea furnizorilor de servicii, cum ar fi criteriile prevăzute în Cadrul european de calitate pentru servicii sociale, cu caracter dispozitiv, publicat de Comitetul pentru protecție socială. La stabilirea procedurilor care urmează să fie folosite pentru atribuirea contractelor de servicii către persoane, statele membre ar trebui să aibă în vedere articolul 14 din TFUE și Protocolul nr. 26. În acest sens, statele membre ar trebui să urmărească totodată obiectivele simplificării și reducerii sarcinii administrative pentru autoritățile contractante și operatorii economici; ar trebui să se clarifice faptul că această abordare ar putea implica totodată folosirea normelor aplicabile contractelor de servicii care nu fac obiectul regimului specific.

Statele membre și autoritățile publice au în continuare posibilitatea de a furniza ele însele aceste servicii sociale sau de a le organiza într-un mod care nu implică încheierea de contracte de achiziții publice, de exemplu prin simpla finanțare a acestor servicii sau prin acordarea de licențe sau autorizații pentru toți operatorii economici care îndeplinesc condițiile stabilite în prealabil de autoritatea contractantă, fără limite sau cote, cu condiția ca un astfel de sistem să asigure un nivel suficient de publicitate și să respecte principiile transparenței și nediscriminării.

(115)

De asemenea, serviciile hoteliere și de restaurant sunt de obicei oferite doar de operatorii situați în locul de livrare specific al acestor servicii și, prin urmare, au, de asemenea, o dimensiune transfrontalieră limitată. Prin urmare, acestea ar trebui să fie reglementate de regimul moderat, începând de la pragul de 750 000 EUR. Contractele mari de servicii hoteliere și de restaurant care depășesc pragul menționat pot fi de interes pentru diferiți operatori economici, cum ar fi agențiile de turism și alți intermediari, de asemenea pe bază transfrontalieră.

(116)

În mod similar, anumite servicii juridice se referă doar la chestiuni care țin exclusiv de dreptul intern și, prin urmare, sunt furnizate numai de operatorii situați în statul membru în cauză și au, în consecință, o dimensiune transfrontalieră limitată. Prin urmare, acestea ar trebui să fie reglementate de regimul moderat, începând de la pragul de 750 000 EUR. Contractele mari de servicii juridice care depășesc pragul menționat pot fi de interes pentru diverși operatori economici, cum ar fi firmele internaționale de avocatură, tot pe o bază transfrontalieră, în special în cazul în care includ chestiuni juridice care rezultă din sau au ca bază dreptul Uniunii sau dreptul internațional sau care implică cel puțin două țări.

(117)

Experiența a demonstrat că o serie de alte servicii, cum ar fi serviciile de salvare, serviciile de stingere a incendiilor și serviciile penitenciare prezintă, în mod normal, interes transfrontalier doar din momentul în care dobândesc suficientă masă critică prin intermediul valorii lor relativ ridicate. În măsura în care nu sunt excluse din domeniul de aplicare al prezentei directive, ele ar trebui să fie incluse în regimul moderat. În măsura în care furnizarea lor se bazează efectiv pe contracte, alte categorii de servicii, cum ar fi serviciile guvernamentale sau furnizarea de servicii în folosul comunității, ele ar putea prezenta, în mod normal, un interes transfrontalier începând de la un prag de 750 000 EUR și, prin urmare, ar trebui doar atunci să facă exclusiv obiectul regimului moderat.

(118)

Pentru a asigura continuitatea serviciilor publice, prezenta directivă ar trebui să permită ca participarea la procedurile de achiziții pentru anumite servicii în domeniile serviciilor de sănătate, sociale și culturale să poată fi rezervată organizațiilor care au la bază faptul că sunt deținute de angajați sau faptul că aceștia participă în mod activ la guvernanța acestora, precum și organizațiilor existente, cum ar fi cooperativele pentru participarea la furnizarea acestor servicii utilizatorilor finali. Ca domeniu de aplicare, prezenta dispoziție este limitată exclusiv la anumite servicii de sănătate, sociale și servicii conexe, anumite servicii în domeniul educației și al formării, bibliotecă, arhive, muzee și alte servicii culturale, servicii sportive și servicii la domiciliu și nu este destinată să acopere niciuna dintre excluderile prevăzute de prezenta directivă. Astfel de servicii ar trebui să facă doar obiectul regimului moderat.

(119)

Este oportun să se identifice aceste servicii prin trimitere la poziții specifice din cadrul „Vocabularului comun privind achizițiile publice” (CPV), astfel cum a fost adoptat de Regulamentul (CE) nr. 2195/2002 al Parlamentului European și al Consiliului (19), care este un nomenclator cu structură ierarhică, împărțit în diviziuni, grupe, clase, categorii și subcategorii. Pentru a se evita incertitudinea juridică, ar trebui să se clarifice faptul că trimiterea la o diviziune nu presupune în mod implicit trimiterea la subdiviziunile subordonate. Acest domeniu de aplicare cuprinzător ar trebui însă să fie stabilit în mod explicit prin menționarea tuturor pozițiilor relevante, dacă este cazul sub forma unui set de coduri.

(120)

În general, concursurile de proiecte sunt utilizate în mod tradițional în domeniile amenajării teritoriului, urbanismului, arhitecturii și ingineriei sau prelucrării datelor. Cu toate acestea, ar trebui reamintit că aceste instrumente flexibile au putea fi, de asemenea, utilizate în alte scopuri, cum ar fi realizarea planurilor de inginerie financiară care ar optimiza sprijinul pentru IMM-uri în contextul programului Resurse europene comune pentru microîntreprinderi și întreprinderi mici și mijlocii (JEREMIE) sau al altor programe de sprijin pentru IMM-uri într-un anumit stat membru. Concursul de proiecte organizat în vederea obținerii acestor planuri de inginerie financiară ar putea prevedea atribuirea contractelor de servicii ulterioare, în vederea realizării acestei inginerii financiare, câștigătorului sau unuia dintre câștigătorii concursului de proiecte prin procedură de negociere fără publicare.

(121)

Evaluarea a indicat faptul că există încă multe de îmbunătățit în aplicarea normelor Uniunii privind achizițiile publice. Având în vedere o aplicare mai eficientă și consecventă a normelor, este esențial să se obțină o bună imagine de ansamblu asupra potențialelor probleme structurale și a modelelor generale existente în politicile naționale privind achizițiile publice, pentru a soluționa eventualele probleme într-o manieră mai focalizată. Această perspectivă ar trebui dobândită printr-o monitorizare adecvată, ale cărei rezultate ar trebui să fie publicate periodic, în scopul de a permite o dezbatere documentată privind posibilele îmbunătățiri ale normelor și practicilor privind achizițiile. Obținerea unei perspective atât de bune ar putea permite și examinarea unor detalii privind aplicarea normelor de achiziții publice în contextul punerii în aplicare a proiectelor cofinanțate de Uniune. Statele membre ar trebui să dispună în continuare de libertatea de a decide în ce mod și de către cine ar trebui să fie realizată în practică această monitorizare; în acest sens, acestea ar trebui, de asemenea, să dispună în continuare de libertatea de a decide dacă monitorizarea ar trebui să se bazeze pe un control ex post pe bază de eșantioane sau pe un control sistematic ex ante al procedurilor de achiziție publică reglementate de prezenta directivă. Acest lucru ar trebui să fie posibil în vederea aducerii problemelor potențiale în atenția organismelor adecvate; acest aspect nu ar trebui neapărat să necesite ca cei care au efectuat monitorizarea să aibă calitate procesuală în fața instanțelor judecătorești.

O mai bună orientare, informare și asistență pentru autoritățile contractante și operatorii economici ar putea, de asemenea, contribui în mare măsură la creșterea eficienței achizițiilor publice, printr-o mai bună cunoaștere, creșterea securității juridice și profesionalizarea practicilor în materie de achiziții publice. Astfel de orientări ar trebui să fie puse la dispoziția autorităților contractante și a operatorilor economici în măsura în care este necesar pentru a îmbunătăți aplicarea corectă a normelor. Orientările care trebuie furnizate ar putea acoperi toate aspectele relevante pentru achiziții publice, cum ar fi planificarea achizițiilor, procedurile, alegerea tehnicilor și a instrumentelor și bunele practici în ceea ce privește desfășurarea procedurilor. În ceea ce privește chestiunile juridice, orientările nu ar trebui să aibă neapărat amploarea unei analize juridice complete a aspectelor în cauză; acestea ar putea fi limitate la o indicație generală a elementelor care ar trebui luate în considerare pentru analiza detaliată ulterioară a chestiunilor respective, de exemplu prin menționarea jurisprudenței care ar putea fi relevante sau a notelor de orientare sau alte surse care au examinat problema specifică în cauză.

(122)

Directiva 89/665/CEE prevede ca anumite proceduri de revizuire să fie accesibile cel puțin oricărei persoane care are sau care a avut vreun interes în obținerea unui anumit contract și care a fost prejudiciată sau riscă să fie prejudiciată printr-o presupusă încălcare a dreptului Uniunii în domeniul achizițiilor publice sau normelor naționale care transpun legislația respectivă. Procedurile de revizuire respective nu ar trebui să fie afectate de prezenta directivă. Cu toate acestea, cetățenii, părțile interesate, organizate sau nu, precum și alte persoane sau organisme care nu au acces la procedurile de revizuire în conformitate cu Directiva 89/665/CEE au, cu toate acestea, un interes legitim, în calitatea lor de contribuabili, de a dispune de proceduri riguroase de achiziție publică. Prin urmare, acestora ar trebui să li se ofere o posibilitate, altfel decât prin sistemul de revizuire în temeiul Directivei 89/665/CEE și fără ca aceasta să implice în mod necesar să li se atribuie capacitatea procesuală în fața instanțelor judecătorești, de a indica eventuale încălcări ale prezentei directive unei autorități sau unei structuri competente. Pentru a nu se dubla autoritățile sau structurile existente, statele membre ar trebui să poată prevedea recurgerea la autoritățile sau structurile generale de monitorizare, la organismele de supraveghere sectoriale, la organismele de supraveghere municipale, la autoritățile din domeniul concurenței, la Ombudsman sau la autoritățile naționale de audit.

(123)

În scopul de a valorifica pe deplin potențialul achizițiilor publice de realizare a obiectivelor strategiei Europa 2020 pentru o creștere inteligentă, ecologică și favorabilă incluziunii, va trebui, de asemenea, ca achizițiile care țin cont de aspecte de mediu, sociale și de inovare să își îndeplinească rolul. Prin urmare, este important să se obțină o imagine de ansamblu a evoluțiilor în domeniul achizițiilor strategice astfel încât să existe o privire informată asupra tendințelor generale globale în acest domeniu. Orice rapoarte corespunzătoare, deja pregătite, pot fi, de asemenea, utilizate în acest context.

(124)

Dat fiind potențialul IMM-urilor pentru crearea de locuri de muncă, creștere și inovare, este important să se încurajeze participarea acestora la achizițiile publice, atât prin dispoziții corespunzătoare în prezenta directivă, cât și prin inițiative la nivel național. Noile dispoziții prevăzute de prezenta directivă ar trebui să contribuie la îmbunătățirea nivelului de succes, prin care se înțelege ponderea IMM-urilor în valoarea totală a contractelor atribuite. Nu este necesar să se impună rate obligatorii de succes, însă inițiativele naționale de creștere a participării IMM-urilor ar trebui să fie monitorizate îndeaproape, dată fiind importanța acestei participări.

(125)

O serie de proceduri și metode de lucru au fost deja stabilite în ceea ce privește comunicările Comisiei și contactele cu statele membre, cum ar fi comunicarea și contactele referitoare la procedurile prevăzute la articolele 258 și 260 din TFUE, la rețeaua de soluționare a problemelor intervenite pe piața internă (SOLVIT) și la EU Pilot, care nu sunt modificate prin prezenta directivă. Acestea ar trebui, cu toate acestea, să fie completate de desemnarea unui singur punct de referință în fiecare stat membru, în vederea colaborării cu Comisia, care să funcționeze ca punct de intrare unic pentru aspectele privind achizițiile publice din statul membru în cauză. Această funcție poate fi îndeplinită de persoane sau structuri care sunt deja periodic în contact cu Comisia cu privire la aspectele legate de achiziții publice, cum ar fi punctele de contact naționale, membrii Comitetului consultativ pentru achiziții publice, membrii rețelei naționale de achiziții sau forurile naționale de coordonare.

(126)

Trasabilitatea și transparența procesului de luare a deciziilor în cadrul procedurilor de achiziție sunt esențiale pentru garantarea unor proceduri solide, inclusiv combaterea eficientă a corupției și a fraudei. Autoritățile contractante ar trebui, prin urmare, să păstreze copii ale contractelor de mare valoare încheiate, în scopul de a putea furniza accesul la aceste documente către părțile interesate în conformitate cu normele aplicabile în materie de acces la documente. În plus, elementele esențiale și deciziile de proceduri de achiziții individuale ar trebui să fie documentate într-un raport de achiziție. Pentru a se evita sarcini administrative ori de câte ori este posibil, ar trebui să se permită ca raportul de achiziție să se refere la informațiile deja prevăzute în anunțul relevant de atribuire a contractului. Sistemele electronice de publicare a notificărilor respective, gestionate de Comisie, ar trebui, de asemenea, îmbunătățite în vederea facilitării introducerii datelor în același timp cu facilitarea extragerii rapoartelor globale și a schimbului de date între sisteme.

(127)

În vederea simplificării administrative și pentru a ușura sarcina statelor membre, Comisia ar trebui să examineze periodic dacă calitatea și caracterul complet al informațiilor conținute în anunțurile publicate în legătură cu procedurile de achiziție publică sunt suficiente pentru a permite Comisiei să extragă informațiile statistice care ar trebui altfel să fie transmise de către statele membre.

(128)

Cooperarea administrativă eficientă este necesară pentru schimbul de informații de care este nevoie pentru efectuarea procedurilor de atribuire în situații transfrontaliere, în special în ceea ce privește verificarea motivelor de excludere și a criteriilor de selecție, aplicarea de standarde de calitate și de mediu și listele de operatori economici aprobați. Schimbul de informații face obiectul legislației naționale în materie de confidențialitate. Prin urmare, această directivă nu presupune nicio obligație pentru statele membre de a schimba informații care merge dincolo de ceea ce pot accesa autoritățile contractante naționale. Sistemul de informare al pieței interne (IMI), instituit prin Regulamentul (UE) nr. 1024/2012 al Parlamentului European și al Consiliului (20) ar putea reprezenta un mijloc electronic util în vederea facilitării și consolidării cooperării administrative, administrând schimbul de informații pe baza unor proceduri simple și uniforme, depășind barierele lingvistice. Ar trebui să se lanseze ulterior, cât mai curând posibil, un proiect pilot pentru a testa adecvarea unei extinderi a IMI care să acopere schimbul de informații prevăzut în prezenta directivă.

(129)

În vederea adaptării la evoluțiile rapide de ordin tehnic, economic și normativ, este necesar să se delege Comisiei competența de a adopta acte, în conformitate cu articolul 290 din TFUE, cu privire la o serie de elemente neesențiale din prezenta directivă. Datorită necesității de a respecta acordurile internaționale, Comisia ar trebui să fie împuternicită să modifice procedurile tehnice aferente metodelor de calculare a pragurilor, să revizuiască periodic pragurile și să adapteze anexa X; listele de autorități guvernamentale centrale sunt supuse modificărilor cauzate de schimbările administrative de la nivel național. Ele sunt notificate Comisiei, care ar trebui să fie împuternicită să adapteze anexa I; trimiterile la nomenclatura CPV pot face obiectul unor modificări normative la nivelul Uniunii și este necesar ca aceste modificări să se reflecte în textul prezentei directive; detaliile și caracteristicile tehnice ale dispozitivelor de recepție electronică ar trebui actualizate în funcție de evoluția tehnologică; totodată, este necesară abilitarea Comisiei pentru a impune standarde tehnice obligatorii pentru comunicarea electronică pentru a se asigura interoperabilitatea formatelor tehnice, a proceselor și a mesajelor transmise în cadrul procedurilor de achiziții desfășurate prin mijloace electronice de comunicare, luând în considerare evoluțiile tehnologice; lista actelor legislative ale Uniunii care stabilesc metodologii comune pentru calcularea costurilor pe ciclu de viață ar trebui adaptată rapid pentru a integra măsurile adoptate la nivel sectorial. Pentru a răspunde acestor necesități, Comisia ar trebui să fie împuternicită să actualizeze lista actelor legislative care includ metodologii de calculare a costurilor pe ciclu de viață. Este deosebit de important ca, în cadrul activității sale pregătitoare, Comisia să organizeze consultări adecvate, inclusiv la nivel de experți. În cazul în care pregătește și elaborează acte delegate, Comisia ar trebui să asigure o transmitere simultană, în timp util și adecvată a documentelor pertinente către Parlamentul European și către Consiliu.

(130)

În vederea aplicării prezentei directive, Comisia ar trebui să consulte grupuri adecvate de experți în domeniul achizițiilor electronice, asigurând o compoziție echilibrată a principalului grup al părților interesate.

(131)

Pentru a garanta condiții uniforme pentru aplicarea prezentei directive, în ceea ce privește elaborarea formularelor standard pentru publicarea anunțurilor și a formularului standard pentru declarația pe proprie răspundere, ar trebui să se confere Comisiei competențe de executare. Aceste competențe ar trebui exercitate în conformitate cu dispozițiile Regulamentului (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului (21).

(132)

Ar trebui să se utilizeze procedura de consultare pentru adoptarea actelor de punere în aplicare privind formularele standard pentru publicarea anunțurilor, care nu au niciun impact din punct de vedere financiar sau asupra naturii și a sferei de aplicare a obligațiilor care decurg din prezenta directivă. Dimpotrivă, aceste acte sunt de natură strict administrativă și au scopul de a facilita aplicarea normelor stabilite de prezenta directivă.

(133)

Ar trebui să se utilizeze procedura de examinare pentru adoptarea formularului standard pentru declarația pe proprie răspundere, ținând cont de impactul acestor declarații pe proprie răspundere asupra achiziției și deoarece acestea joacă un rol central în simplificarea cerințelor de documentare în procedurile de achiziții publice.

(134)

Comisia ar trebui să revizuiască efectele asupra pieței interne care rezultă din aplicarea pragurilor și să prezinte un raport în acest sens Parlamentului European și Consiliului. În acest sens, Comisia ar trebui să țină seama de factori cum ar fi nivelul achizițiilor publice transfrontaliere, participarea IMM-urilor, costurile de tranzacție și compromisul costuri-beneficii.

În conformitate cu articolul XXII alineatul (7), AAP face obiectul unor negocieri ulterioare de trei ani de la data intrării sale în vigoare și ulterior în mod periodic. În acest context, adecvarea nivelului de praguri ar trebui să fie examinată, având în vedere impactul inflației în condițiile unei perioade lungi fără modificări ale nivelului de praguri în AAP; în cazul în care nivelul pragurilor ar trebui să se schimbe de consecință, Comisia ar trebui, dacă este cazul, să adopte o propunere de act legislativ de modificare a pragurilor stabilite în prezenta directivă.

(135)

Având în vedere discuțiile actuale privind dispozițiile orizontale care guvernează relațiile cu țări terțe în contextul achizițiilor publice, Comisia ar trebui să monitorizeze îndeaproape condițiile comerciale la nivel mondial și să evalueze poziția competitivă a Uniunii.

(136)

Deoarece obiectivul prezentei directive, și anume coordonarea actelor cu putere de lege și a actelor administrative ale statelor membre aplicabile anumitor proceduri de achiziții publice, nu poate fi realizat în mod satisfăcător de către statele membre dar, datorită dimensiunilor și efectelor sale, poate fi realizat mai bine la nivelul Uniunii, Uniunea poate adopta măsuri, în conformitate cu principiul subsidiarității prevăzut la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană. În conformitate cu principiul proporționalității prevăzut la același articol, prezenta directivă nu depășește ceea ce este necesar pentru atingerea obiectivului respectiv.

(137)

Directiva 2004/18/CE ar trebui abrogată.

(138)

Potrivit Declarației politice comune a statelor membre și a Comisiei cu privire la documentele explicative din 28 septembrie 2011, statele membre și-au luat angajamentul de a adăuga, în cazuri justificate, la notificarea măsurilor de transpunere, unul sau mai multe documente care să explice relația dintre componentele unei directive și părțile corespunzătoare din instrumentele de transpunere naționale. În ceea ce privește prezenta directivă, legiuitorul consideră că transmiterea unor asemenea documente este justificată,

ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:

TITLUL I:

DOMENIU DE APLICARE, DEFINIȚII ȘI PRINCIPII GENERALE

CAPITOLUL I:

Domeniu de aplicare

SECȚIUNEA 1:

OBIECT ȘI DEFINIȚII

Articolul 1:

Obiect și domeniu de aplicare

Articolul 2:

Definiții

Articolul 3:

Achiziții mixte

SECȚIUNEA 2:

PRAGURI

Articolul 4:

Cuantumurile pragului

Articolul 5:

Metode de calculare a valorii estimate a achizițiilor

Articolul 6:

Revizuirea pragurilor și a listei autorităților guvernamentale centrale

SECȚIUNEA 3:

EXCLUDERI

Articolul 7:

Contracte din sectoarele apei, energiei, transporturilor și serviciilor poștale

Articolul 8:

Excluderi specifice în domeniul comunicațiilor electronice

Articolul 9:

Contracte de achiziții publice atribuite și concursuri de proiecte organizate conform unor norme internaționale

Articolul 10:

Excluderi specifice pentru contractele de servicii

Articolul 11:

Contracte de servicii atribuite pe baza unui drept exclusiv

Articolul 12:

Contracte de achiziții publice încheiate între entități din sectorul public

SECȚIUNEA 4:

SITUAȚII SPECIALE

Subsecțiunea 1:

Contracte subvenționate și servicii de cercetare și dezvoltare

Articolul 13:

Contracte subvenționate de autoritățile contractante

Articolul 14:

Servicii de cercetare și dezvoltare

Subsecțiunea 2:

Achiziții publice care implică aspecte de apărare sau securitate

Articolul 15:

Apărare și securitate

Articolul 16:

Achiziții mixte care implică aspecte de apărare și securitate

Articolul 17:

Contracte de achiziții publice și concursuri de proiecte care implică aspecte de apărare și securitate care se atribuie sau se organizează conform unor norme internaționale

CAPITOLUL II:

Reguli generale

Articolul 18:

Principii aplicabile achizițiilor

Articolul 19:

Operatori economici

Articolul 20:

Contracte rezervate

Articolul 21:

Confidențialitate

Articolul 22:

Reguli aplicabile comunicărilor

Articolul 23:

Nomenclaturi

Articolul 24:

Conflicte de interese

TITLUL II:

NORME APLICABILE CONTRACTELOR DE ACHIZIȚII PUBLICE

CAPITOLUL I:

Proceduri

Articolul 25:

Condiții referitoare la AAP și la alte acorduri internaționale

Articolul 26:

Alegerea procedurilor

Articolul 27:

Procedura deschisă

Articolul 28:

Procedura restrânsă

Articolul 29:

Procedura competitivă cu negociere

Articolul 30:

Dialogul competitiv

Articolul 31:

Parteneriatul pentru inovare

Articolul 32:

Utilizarea procedurii de negociere fără publicare prealabilă

CAPITOLUL II:

Tehnici și instrumente pentru achizițiile electronice și agregate

Articolul 33:

Acorduri-cadru

Articolul 34:

Sisteme dinamice de achiziții

Articolul 35:

Licitații electronice

Articolul 36:

Cataloage electronice

Articolul 37:

Activități de achiziție centralizate și organisme centrale de achiziție

Articolul 38:

Achiziții comune ocazionale

Articolul 39:

Achiziții care implică autorități contractante din state membre diferite

CAPITOLUL III:

Desfășurarea procedurii

SECȚIUNEA 1

PREGĂTIRE

Articolul 40:

Consultări preliminare ale pieței

Articolul 41:

Implicarea prealabilă a candidaților sau a ofertanților

Articolul 42:

Specificații tehnice

Articolul 43:

Etichete

Articolul 44:

Rapoarte de încercare, certificare și alte mijloace de probă

Articolul 45:

Variante

Articolul 46:

Împărțirea contractelor pe loturi

Articolul 47:

Stabilirea termenelor

SECȚIUNEA 2:

PUBLICARE ȘI TRANSPARENȚĂ

Articolul 48:

Anunțurile de intenție

Articolul 49:

Anunțurile de participare

Articolul 50:

Anunțurile de atribuire a contractelor

Articolul 51:

Forma și modalitățile de publicare a anunțurilor

Articolul 52:

Publicarea la nivel național

Articolul 53:

Disponibilitatea în format electronic a documentelor achiziției

Articolul 54:

Invitațiile către candidați

Articolul 55:

Informarea candidaților și a ofertanților

SECȚIUNEA 3:

SELECȚIA PARTICIPANȚILOR ȘI ATRIBUIREA CONTRACTELOR

Articolul 56:

Principii generale

Subsecțiunea 1:

Criterii de selecție calitativă

Articolul 57:

Motive de excludere

Articolul 58:

Criterii de selecție

Articolul 59:

Documentul european de achiziție unic

Articolul 60:

Mijloace de probă

Articolul 61:

Arhiva de certificate online (e-Certis)

Articolul 62:

Standarde de asigurare a calității și standarde de management de mediu

Articolul 63:

Utilizarea capacităților altor entități

Articolul 64:

Liste oficiale ale operatorilor economici agreați și certificarea de către organisme de drept public sau privat

Subsecțiunea 2:

Reducerea numărului de candidați, de oferte și de soluții

Articolul 65:

Reducerea numărului de candidați calificați care urmează să fie invitați să participe

Articolul 66:

Reducerea numărului de oferte și soluții

Subsecțiunea 3:

Atribuirea contractului

Articolul 67:

Criterii de atribuire a contractelor

Articolul 68:

Calcularea costurilor pe ciclu de viață

Articolul 69:

Oferte anormal de scăzute

CAPITOLUL IV:

Executarea contractului

Articolul 70:

Condiții de executare a contractului

Articolul 71:

Subcontractarea

Articolul 72:

Modificarea contractului în cursul perioadei sale de valabilitate

Articolul 73:

Încetarea contractului

TITLUL III

REGIMURI SPECIALE DE ACHIZIȚII

CAPITOLUL I:

Servicii sociale și alte servicii specifice

Articolul 74:

Atribuirea contractelor care au ca obiect servicii sociale și alte servicii specifice

Articolul 75:

Publicarea anunțurilor

Articolul 76:

Principii de atribuire a contractelor

Articolul 77:

Contracte rezervate pentru anumite servicii

CAPITOLUL II:

Norme aplicabile concursurilor de proiecte

Articolul 78:

Domeniu de aplicare

Articolul 79:

Anunțuri

Articolul 80:

Norme privind organizarea concursurilor de proiecte și selecția participanților

Articolul 81:

Componența juriului

Articolul 82:

Deciziile juriului

TITLUL IV:

GUVERNANȚĂ

Articolul 83:

Asigurarea punerii în aplicare

Articolul 84:

Rapoarte individuale privind procedurile de atribuire a contractelor

Articolul 85:

Rapoarte naționale și informații statistice

Articolul 86:

Cooperare administrativă

TITLUL V:

COMPETENȚE DELEGATE, COMPETENȚE DE EXECUTARE ȘI DISPOZIȚII FINALE

Articolul 87:

Exercitarea delegării de competențe

Articolul 88:

Procedura de urgență

Articolul 89:

Procedura comitetului

Articolul 90:

Transpunere și dispoziții tranzitorii

Articolul 91:

Abrogări

Articolul 92:

Revizuire

Articolul 93:

Intrare în vigoare

Articolul 94:

Destinatari

ANEXE

ANEXA I

AUTORITĂȚI GUVERNAMENTALE CENTRALE

ANEXA II

LISTA ACTIVITĂȚILOR MENȚIONATE LA ARTICOLUL 2 ALINEATUL (1) PUNCTUL 6 LITERA (a)

ANEXA III

LISTA PRODUSELOR MENȚIONATE LA ARTICOLUL 4 LITERA (b), ÎN CEEA CE PRIVEȘTE CONTRACTELE ATRIBUITE DE CĂTRE AUTORITĂȚILE CONTRACTANTE ÎN DOMENIUL APĂRĂRII

ANEXA IV

CERINȚE PRIVIND INSTRUMENTE ȘI DISPOZITIVE DE RECEPȚIE ELECTRONICĂ A OFERTELOR, A CERERILOR DE PARTICIPARE, PRECUM ȘI A PLANURILOR ȘI PROIECTELOR ÎN CAZUL CONCURSURILOR DE PROIECTE

ANEXA V

INFORMAȚII CARE TREBUIE INCLUSE ÎN ANUNȚURI

Partea A:

INFORMAȚII CARE TREBUIE INCLUSE ÎN ANUNȚURILE PRIVIND PUBLICAREA UNUI ANUNȚ DE INTENȚIE PE UN PROFIL DE CUMPĂRĂTOR

Partea B:

INFORMAȚII CARE TREBUIE INCLUSE ÎN ANUNȚURILE DE INTENȚIE (MENȚIONATE LA ARTICOLUL 48)

Partea C:

INFORMAȚII CARE TREBUIE INCLUSE ÎN ANUNȚURILE DE PARTICIPARE (MENȚIONATE LA ARTICOLUL 49)

Partea D:

INFORMAȚII CARE TREBUIE INCLUSE ÎN ANUNȚURILE DE ATRIBUIRE A CONTRACTELOR (MENȚIONATE LA ARTICOLUL 50)

Partea E:

INFORMAȚII CARE TREBUIE INCLUSE ÎN ANUNȚURILE PRIVIND CONCURSURILE DE PROIECTE [MENȚIONATE LA ARTICOLUL 79 ALINEATUL (1)]

Partea F:

INFORMAȚII CARE TREBUIE INCLUSE ÎN ANUNȚURILE PRIVIND REZULTATELE UNUI CONCURS [MENȚIONATE LA ARTICOLUL 79 ALINEATUL (2)]

Partea G:

INFORMAȚII CARE TREBUIE INCLUSE ÎN ANUNȚURILE PRIVIND MODIFICAREA UNUI CONTRACT ÎN CURSUL PERIOADEI SALE DE VALABILITATE [MENȚIONATE LA ARTICOLUL 72 ALINEATUL (1)]

Partea H:

INFORMAȚII CARE TREBUIE INCLUSE ÎN ANUNȚURILE DE PARTICIPARE PRIVIND CONTRACTELE CARE AU CA OBIECT SERVICII SOCIALE ȘI ALTE SERVICII SPECIFICE [MENȚIONATE LA ARTICOLUL 75 ALINEATUL (1)]

Partea I:

INFORMAȚII CARE TREBUIE INCLUSE ÎN ANUNȚURILE DE INTENȚIE CARE AU CA OBIECT SERVICIILE SOCIALE ȘI ALTE SERVICII SPECIFICE [MENȚIONATE LA ARTICOLUL 75 ALINEATUL (1)]

Partea J:

INFORMAȚII CARE TREBUIE INCLUSE ÎN ANUNȚURILE DE ATRIBUIRE A CONTRACTULUI PRIVIND CONTRACTELE CARE AU CA OBIECT SERVICII SOCIALE ȘI ALTE SERVICII SPECIFICE [MENȚIONATE LA ARTICOLUL 75 ALINEATUL (2)]

ANEXA VI

INFORMAȚIILE CARE TREBUIE INCLUSE ÎN DOCUMENTELE ACHIZIȚIEI ÎN CAZUL LICITAȚIILOR ELECTRONICE [ARTICOLUL 35 ALINEATUL (4)]

ANEXA VII

DEFINIȚIA ANUMITOR SPECIFICAȚII TEHNICE

ANEXA VIII

DETALII PRIVIND PUBLICAREA

ANEXA IX

CONȚINUTUL INVITAȚIILOR DE DEPUNERE A OFERTELOR, DE PARTICIPARE LA DIALOG SAU DE CONFIRMARE A INTERESULUI PREVĂZUTE LA ARTICOLUL 54

ANEXA X

LISTA CONVENȚIILOR INTERNAȚIONALE ÎN DOMENIUL SOCIAL ȘI AL MEDIULUI MENȚIONATE LA ARTICOLUL 18 ALINEATUL (2)

ANEXA XI

REGISTRE

AnexA XII

MIJLOACE DE DOVEDIRE A ÎNDEPLINIRII CRITERIILOR DE SELECȚIE

ANEXA XIII

LISTA ACTELOR LEGISLATIVE ALE UE MENȚIONATE LA ARTICOLUL 68 ALINEATUL (3)

ANEXA XIV

SERVICII MENȚIONATE LA ARTICOLUL 74

ANEXA XV

TABEL DE CORESPONDENȚĂ

TITLUL I

DOMENIU DE APLICARE, DEFINIȚII ȘI PRINCIPII GENERALE

CAPITOLUL I

Domeniu de aplicare și definiții

Secțiunea 1

Obiect și definiții

Articolul 1

Obiect și domeniu de aplicare

(1)   Prezenta directivă instituie norme aplicabile procedurilor de achiziție utilizate de către autoritățile contractante în legătură cu contractele de achiziții publice și concursurile de proiecte a căror valoare este estimată ca fiind cel puțin egală cu pragurile prevăzute la articolul 4.

(2)   În sensul prezentei directive, achiziția publică înseamnă achiziționarea, prin intermediul unui contract de achiziții publice, de lucrări, de produse sau de servicii de către una sau mai multe autorități contractante de la operatori economici aleși de aceste autorități contractante, indiferent dacă lucrările, produsele sau serviciile sunt destinate sau nu unui scop public.

(3)   Punerea în aplicare a prezentei directive intră sub incidența articolului 346 din TFUE.

(4)   Prezenta directivă nu aduce atingere libertății statelor membre de a defini, în conformitate cu dreptul Uniunii, serviciile pe care acestea le consideră a fi servicii de interes economic general, modul în care aceste servicii ar trebui organizate și finanțate, în conformitate cu normele privind ajutoarele de stat, precum și obligațiile specifice la care aceste servicii ar trebui să se supună. În aceeași măsură, prezenta directivă nu afectează capacitatea autorităților publice de a decide dacă, în ce mod și în ce măsură doresc să exercite ele însele funcții publice în conformitate cu articolul 14 din TFUE și cu Protocolul nr. 26.

(5)   Prezenta directivă nu afectează modul în care statele membre își organizează sistemele de asigurări sociale.

(6)   Acordurile, deciziile sau alte instrumente juridice care organizează transferul de competențe și responsabilități, în vederea îndeplinirii misiunilor publice, între autorități contractante sau grupări de autorități contractante și care nu prevăd remunerarea execuției contractuale sunt considerate a fi o chestiune de organizare internă a statului membru în cauză și, ca atare, nu sunt afectate în vreun fel de prezenta directivă.

Articolul 2

Definiții

(1)   În sensul prezentei directive, se aplică următoarele definiții:

1.

„autorități contractante” înseamnă statul, autoritățile regionale sau locale, organismele de drept public sau asociațiile formate din una sau mai multe astfel de autorități sau din unul sau mai multe astfel de organisme de drept public;

2.

„autorități guvernamentale centrale” înseamnă autoritățile contractante enumerate în anexa I și, în măsura în care sunt operate corecții sau modificări la nivel național, entitățile care le succed acestora;

3.

„autorități contractante regionale sau locale” înseamnă toate autoritățile contractante care nu sunt autorități guvernamentale centrale;

4.

„organisme de drept public” înseamnă organismele care au toate caracteristicile următoare:

(a)

sunt înființate în scopul specific de a răspunde unor necesități de interes general, fără caracter industrial sau comercial;

(b)

au personalitate juridică; și

(c)

sunt finanțate, în cea mai mare parte, de către stat, autorități regionale sau locale sau alte organisme de drept public; sau administrarea lor face obiectul supravegherii de către autoritățile sau organismele respective sau au un consiliu de administrație, de conducere sau de supraveghere alcătuit din membri desemnați în proporție de peste 50 % de către stat, de autorități regionale sau locale sau de alte organisme de drept public;

5.

„contracte de achiziții publice” înseamnă contracte cu titlu oneros, încheiate în scris între unul sau mai mulți operatori economici și una sau mai multe autorități contractante și care au ca obiect execuția de lucrări, furnizarea de produse sau servicii;

6.

„contracte de achiziții publice de lucrări” înseamnă contracte de achiziții publice care au ca obiect:

(a)

execuția, sau atât proiectarea, cât și execuția de lucrări legate de una dintre activitățile menționate în anexa II;

(b)

execuția, sau atât proiectarea, cât și execuția unei lucrări;

(c)

realizarea, prin orice mijloace, a unei lucrări care corespunde cerințelor precizate de autoritatea contractantă care exercită o influență decisivă asupra tipului sau proiectului lucrării;

7.

„lucrare” înseamnă rezultatul unui ansamblu de lucrări de construcții de clădiri sau lucrări de geniu civil, suficient în sine pentru a îndeplini o funcție economică sau tehnică;

8.

„contracte de achiziții publice de produse” înseamnă contracte care au ca obiect achiziționarea, leasingul, închirierea sau cumpărarea în rate, cu sau fără opțiune de cumpărare, de produse. Un contract de achiziție publică de produse poate include, cu titlu accesoriu, lucrări de amplasare și de instalare;

9.

„contracte de achiziții publice de servicii” înseamnă contracte de achiziții publice care au ca obiect prestarea de servicii, altele decât cele menționate la punctul 6;

10.

„operator economic” înseamnă orice persoană fizică sau juridică sau o entitate publică sau grup de astfel de persoane și/sau entități, inclusiv orice asociere temporară de întreprinderi, care oferă execuția de lucrări și/sau o lucrare, furnizarea de produse sau prestarea de servicii pe piață;

11.

„ofertant” înseamnă un operator economic care a depus o ofertă;

12.

„candidat” înseamnă un operator economic care a solicitat o invitație de participare sau a fost invitat să participe la o procedură restrânsă, la o procedură competitivă cu negociere, la o procedură de negociere fără publicare prealabilă, la un dialog competitiv sau la un parteneriat pentru inovare;

13.

„document al achiziției” înseamnă orice document produs de autoritatea contractantă sau la care aceasta face trimitere pentru a descrie sau a defini elementele achiziției sau ale procedurii, inclusiv anunțul de participare, anunțul de intenție, în cazul în care este utilizat ca mijloc de convocare la o procedură concurențială de ofertare, specificațiile tehnice, documentul descriptiv, condițiile contractuale propuse, formatele pentru prezentarea documentelor de către candidați și ofertanți, informațiile privind obligațiile general aplicabile și orice alte documente adiționale;

14.

„activități de achiziție centralizate” înseamnă activități desfășurate în mod permanent, în una dintre următoarele forme:

(a)

achiziționarea de produse și/sau servicii destinate autorităților contractante;

(b)

atribuirea de contracte de achiziții publice sau încheierea de acorduri-cadru pentru lucrări, produse sau servicii destinate autorităților contractante;

15.

„activități de achiziție auxiliare” înseamnă activități care constau în furnizarea unui sprijin pentru activitățile de achiziție, mai exact în formele următoare:

(a)

infrastructura tehnică care să le permită autorităților contractante să atribuie contracte de achiziții publice sau să încheie acorduri-cadru pentru lucrări, produse sau servicii;

(b)

consiliere cu privire la derularea sau conceperea procedurilor de achiziții publice;

(c)

pregătirea și administrarea procedurilor de achiziții publice în numele și în beneficiul autorității contractante în cauză;

16.

„organism central de achiziție” înseamnă o autoritate contractantă care oferă activități de achiziție centralizate și, eventual, activități de achiziție auxiliare;

17.

„furnizor de servicii de achiziție” înseamnă o entitate publică sau privată care oferă pe piață activități de achiziție auxiliare;

18.

„scris(ă)” sau „în scris” înseamnă orice ansamblu de cuvinte sau cifre care poate fi citit, reprodus și apoi comunicat, inclusiv informațiile transmise și stocate prin mijloace electronice;

19.

„mijloace electronice” înseamnă echipamente electronice de procesare (inclusiv compresie digitală) și stocare a datelor care sunt difuzate, transmise și recepționate prin cablu, radio, mijloace optice sau prin alte mijloace electromagnetice;

20.

„ciclu de viață” înseamnă toate stadiile consecutive și/sau interconectate, inclusiv cercetarea și dezvoltarea care urmează a fi efectuate, producția, comercializarea și condițiile acesteia, transportul, utilizarea și întreținerea, pe durata existenței unui produs sau a unor lucrări sau a prestării unor servicii, de la achiziția materiilor prime sau generarea resurselor până la eliminare, curățarea amplasamentului și încheierea serviciului sau a utilizării;

21.

„concursuri de proiecte” înseamnă procedurile care permit autorității contractante să achiziționeze, în special în domeniul amenajării teritoriului, al urbanismului, al arhitecturii și ingineriei sau al prelucrării datelor, un plan sau un proiect selectat de un juriu pe baze concurențiale, cu sau fără acordarea de premii;

22.

„inovare” înseamnă realizarea unui produs, serviciu sau proces nou sau îmbunătățit în mod semnificativ, care include, dar nu se limitează la procese de producție, clădire sau construcție, a unei noi metode de comercializare sau a unei noi metode de organizare a practicii comerciale, locului de muncă sau a relațiilor externe, printre altele, cu scopul de a contribui la soluționarea provocărilor societale sau de a sprijini strategia Europa 2020 pentru o creștere inteligentă, ecologică și favorabilă incluziunii;

23.

„etichetă” înseamnă orice document, certificat sau atestare care confirmă că lucrările, produsele, serviciile,procesele sau procedurile în cauză îndeplinesc anumite cerințe;

24.

„cerință (cerințe) de etichetare” înseamnă cerințele pe care trebuie să le îndeplinească lucrările, produsele, serviciile, procesele sau procedurile în cauză pentru a obține eticheta respectivă.

(2)   În sensul prezentului articol, „autoritățile regionale” includ autoritățile enumerate neexhaustiv în NUTS 1 și 2, astfel cum este prevăzut de Regulamentul (CE) nr. 1059/2003 al Parlamentului European și al Consiliului (22), în timp ce „autoritățile locale” includ toate autoritățile din unitățile administrative din cadrul NUTS 3 și unitățile administrative mai mici, astfel cum este prevăzut în Regulamentul (CE) nr. 1059/2003.

Articolul 3

Achiziții mixte

(1)   Alineatul (2) se aplică contractelor mixte care au drept obiect diferite tipuri de achiziții, toate reglementate în prezenta directivă.

Alineatele (3)-(5) se aplică contractelor mixte care au drept obiect achiziții reglementate de prezenta directivă și achiziții reglementate de alte regimuri juridice.

(2)   Contractele care au ca obiect două sau mai multe tipuri de achiziții (de lucrări, servicii sau produse) se atribuie în conformitate cu dispozițiile aplicabile pentru tipul de achiziție care caracterizează obiectul principal al contractului în cauză.

În cazul contractelor mixte care au ca obiect parțial servicii în sensul capitolului I din titlul III și parțial alte servicii sau în cazul contractelor mixte care constau parțial din servicii și parțial din produse, obiectul principal se determină în funcție de cea mai ridicată valoare estimată a serviciilor sau produselor respective.

(3)   Atunci când diferitele părți ale unui contract dat se pot separa obiectiv, se aplică alineatul (4). Atunci când diferitele părți ale unui contract dat nu se pot separa obiectiv, se aplică alineatul (6).

Atunci când o parte a unui contract este reglementată de articolul 346 din TFUE sau de Directiva 2009/81/CE, se aplică articolul 16 din prezenta directivă.

(4)   În cazul contractelor care au ca obiect achiziții reglementate de prezenta directivă, precum și achiziții nereglementate de prezenta directivă, autoritățile contractante pot alege să atribuie contracte separate pentru diferitele părți sau să atribuie un singur contract. În cazul în care autoritățile contractante aleg să atribuie contracte separate pentru părți separate, decizia cu privire la regimul juridic care se aplică fiecăruia dintre aceste contracte separate se ia în funcție de caracteristicile fiecărei părți avute în vedere.

În cazul în care autoritățile contractante aleg să atribuie un singur contract, prezenta directivă se aplică contractului mixt aferent, cu excepția dispozițiilor contrare de la articolul 16, indiferent de valoarea părților care ar intra altfel într-un alt regim juridic și indiferent de regimul juridic pe care altfel l-ar avea părțile respective.

În cazul contractelor mixte care conțin elemente de contracte de produse, lucrări și servicii și de concesiuni, contractul mixt se atribuie în conformitate cu prezenta directivă, cu condiția ca valoarea estimată a părții din contract care constituie un contract reglementat de prezenta directivă, calculată în conformitate cu articolul 5, să fie cel puțin egală cu pragul relevant prevăzut la articolul 4.

(5)   În cazul contractelor care au ca obiect atât achiziții reglementate prin prezenta directivă, cât și achiziții în scopul desfășurării unei activități care face obiectul Directivei 2014/25/UE, normele aplicabile se stabilesc, în pofida alineatului (4) de la prezentul articol, în conformitate cu articolele 5 și 6 din Directiva 2014/25/UE.

(6)   În cazul în care diferitele părți ale unui contract dat nu pot fi separate în mod obiectiv, regimul juridic aplicabil se determină pe baza obiectului principal al contractului.

Secțiunea 2

Praguri

Articolul 4

Cuantumurile pragului

Prezenta directivă se aplică achizițiilor publice a căror valoare estimată fără taxa pe valoarea adăugată (TVA) este egală sau mai mare decât următoarele praguri:

(a)

5 186 000 EUR, pentru contractele de achiziții publice de lucrări;

(b)

134 000 EUR, pentru contractele de achiziții publice de produse și de servicii atribuite de autoritățile guvernamentale centrale și concursurile de proiecte organizate de aceste autorități; în cazul în care sunt atribuite contracte de achiziții publice de produse de către autorități contractante care își desfășoară activitatea în domeniul apărării, acest prag se aplică numai pentru contractele care au ca obiect produsele menționate în anexa III;

(c)

207 000 EUR, pentru contractele de achiziții publice de produse și de servicii atribuite de autoritățile contractante regionale și locale și concursurile de proiecte organizate de aceste autorități; pragul respectiv se aplică, de asemenea, contractelor de achiziții publice de produse atribuite de autoritățile guvernamentale centrale care își desfășoară activitatea în domeniul apărării, în cazul în care respectivele contracte se referă la produse care nu sunt menționate în anexa III;

(d)

750 000 EUR pentru contractele de achiziții publice de servicii pentru servicii sociale și alte servicii specifice enumerate în anexa XIV.

Articolul 5

Metode de calculare a valorii estimate a achizițiilor

(1)   Calcularea valorii estimate a unei achiziții se bazează pe valoarea totală de plată, fără TVA, estimată de autoritatea contractantă, inclusiv eventualele opțiuni și reînnoiri ale contractelor, astfel cum s-a stabilit în mod explicit în documentele achiziției.

În cazul în care prevede prime sau plăți în beneficiul candidaților sau al ofertanților, autoritatea contractantă ține seama de acestea la calcularea valorii estimate a achiziției.

(2)   În cazul în care autoritatea contractantă este compusă din unități operaționale separate, se ține cont de valoarea totală estimată pentru toate unitățile operaționale luate separat.

În pofida primului paragraf, atunci când o unitate operațională este responsabilă în mod independent pentru achizițiile sale sau pentru anumite categorii ale acestora, valorile se pot estima la nivelul unității în cauză.

(3)   Alegerea metodei de calculare a valorii estimate a unei achiziții nu poate fi efectuată cu intenția de a exclude achiziția respectivă de la aplicarea prezentei directive. O achiziție nu se subdivizează dacă acest lucru are ca efect excluderea ei de sub incidența prezentei directive, cu excepția cazurilor justificate de motive obiective.

(4)   Valoarea estimată respectivă este valabilă în momentul trimiterii invitației la procedura concurențială de ofertare sau, în cazurile în care nu este prevăzută o invitație la procedura concurențială de ofertare, în momentul în care autoritatea contractantă inițiază procedura de achiziție, de exemplu, după caz, prin contactarea operatorilor economici în legătură cu achiziția.

(5)   În cazul acordurilor-cadru și al sistemelor dinamice de achiziții, valoarea care trebuie luată în considerare este valoarea maximă estimată, fără TVA, a tuturor contractelor preconizate pentru perioada totală de aplicare a acordului-cadru sau a sistemului dinamic de achiziții.

(6)   În cazul parteneriatelor pentru inovare, valoarea care trebuie luată în considerare este valoarea maximă estimată, fără TVA, a activităților de cercetare și dezvoltare care urmează să aibă loc pe durata tuturor etapelor parteneriatului avut în vedere, precum și a produselor, serviciilor sau lucrărilor care urmează să fie elaborate și achiziționate la sfârșitul parteneriatului respectiv.

(7)   În ceea ce privește contractele de achiziții publice de lucrări, la calcularea valorii estimate se ține cont atât de costul lucrărilor, cât și de valoarea totală estimată a produselor și a serviciilor care sunt puse la dispoziția contractantului de către autoritatea contractantă, cu condiția ca acestea să fie necesare pentru execuția lucrărilor.

(8)   În cazul în care o lucrare propusă sau o prestare de servicii propusă poate duce la atribuirea contractelor sub formă de loturi separate, se ține seama de valoarea globală estimată a totalității respectivelor loturi.

În cazul în care valoarea cumulată a loturilor este egală sau mai mare decât pragul prevăzut la articolul 4, prezenta directivă se aplică la atribuirea fiecărui lot.

(9)   În cazul în care un proiect de achiziții de produse similare poate duce la atribuirea contractelor sub formă de loturi separate, se ține seama de valoarea totală estimată a tuturor loturilor pentru aplicarea articolului 4 literele (b) și (c).

În cazul în care valoarea cumulată a loturilor este egală sau mai mare decât pragul prevăzut la articolul 4, prezenta directivă se aplică la atribuirea fiecărui lot.

(10)   În pofida alineatelor (8) și (9), autoritățile contractante pot atribui contracte pentru loturi individuale fără a aplica procedurile prevăzute în prezenta directivă, cu condiția ca valoarea estimată, fără TVA, a lotului în cauză să fie mai mică de 80 000 EUR pentru produse sau servicii și de 1 milion EUR pentru lucrări. Cu toate acestea, valoarea cumulată a loturilor astfel atribuite fără aplicarea prezentei directive nu depășește 20 % din valoarea cumulată a tuturor loturilor în care au fost împărțite lucrările propuse, achiziția propusă a unor produse similare sau prestarea propusă de servicii.

(11)   În cazul contractelor de achiziții publice de produse sau de servicii caracterizate prin regularitate sau destinate să fie reînnoite în decursul unei anumite perioade, se consideră ca bază de calcul a valorii estimate a contractului:

(a)

fie valoarea reală globală a contractelor succesive analoge atribuite în decursul celor 12 luni anterioare sau în exercițiul anterior, corectată, dacă este posibil, pentru a ține seama de modificările de cantitate sau de valoare care pot apărea în decursul celor 12 luni de după contractul inițial;

(b)

fie valoarea estimată globală a contractelor succesive atribuite în decursul celor 12 luni de la prima livrare sau în cursul exercițiului, dacă acesta depășește 12 luni.

(12)   Pentru contractele de achiziții publice de produse care au ca obiect leasingul, închirierea sau cumpărarea cu plata în rate de produse, valoarea care trebuie luată în considerare ca bază de calcul a valorii estimate a contractului este următoarea:

(a)

în cazul contractelor de achiziții publice pe perioadă determinată, dacă perioada respectivă este egală cu sau mai mică de 12 luni, valoarea totală estimată pentru întreaga durată a contractului sau, dacă durata contractului este mai mare de 12 luni, valoarea totală, inclusiv valoarea reziduală estimată;

(b)

în cazul contractelor de achiziții publice pe perioadă nedeterminată sau a căror durată nu poate fi determinată, valoarea lunară înmulțită cu 48.

(13)   Pentru contractele de achiziții publice de servicii, baza de calcul a valorii estimate a contractului este, după caz, următoarea:

(a)

servicii de asigurări: prima plătibilă și alte forme de remunerare;

(b)

servicii bancare și alte servicii financiare: onorarii, comisioane plătibile, dobânzi și alte forme de remunerare;

(c)

contracte de proiectare: onorarii, comisioane plătibile și alte forme de remunerare.

(14)   Pentru contractele de achiziții publice de servicii care nu indică un preț total, baza de calcul a valorii estimate a contractului este următoarea:

(a)

în cazul unor contracte pe perioadă determinată, dacă aceasta este egală cu sau mai mică de 48 de luni: valoarea totală pentru întreaga durată a contractelor;

(b)

în cazul contractelor pe perioadă nedeterminată sau mai mare de 48 de luni: valoarea lunară înmulțită cu 48.

Articolul 6

Revizuirea pragurilor și a listei autorităților guvernamentale centrale

(1)   Din doi în doi ani, începând de la data de 30 iunie 2013, Comisia verifică dacă pragurile prevăzute la articolul 4 literele (a), (b) și (c) corespund pragurilor fixate în Acordul privind achizițiile publice (AAP) al Organizației Mondiale a Comerțului și, dacă este necesar, le revizuiește în conformitate cu prezentul articol.

În conformitate cu metoda de calcul prevăzută în AAP, Comisia calculează valoarea acestor praguri pe baza valorii zilnice medii a monedei euro exprimată în drepturi speciale de tragere (DST) în decursul unei perioade de 24 de luni care se încheie la data de 31 a lunii august anterioare revizuirii care intră în vigoare de la 1 ianuarie. Valoarea pragurilor astfel revizuite se rotunjește, dacă este necesar, până la valoarea cea mai apropiată în mii de euro, inferioară cifrei rezultate din acest calcul, pentru a se asigura respectarea pragurilor în vigoare prevăzute de AAP, exprimate în DST.

(2)   Cu ocazia revizuirii prevăzute la alineatul (1) din prezentul articol, Comisia revizuiește, de asemenea:

(a)

pragul prevăzut la articolul 13 primul paragraf litera (a), aliniindu-l la pragul revizuit aplicabil contractelor de achiziții publice de lucrări;

(b)

pragul prevăzut la articolul 13 primul paragraf litera (b), aliniindu-l la pragul revizuit aplicabil contractelor de achiziții publice de servicii atribuite de autorități contractante regionale sau locale.

(3)   Din doi în doi ani, începând de la data de 1 ianuarie 2014, Comisia stabilește valorile, în monedele naționale ale statelor membre a căror monedă nu este euro, ale pragurilor menționate la articolul 4 literele (a), (b) și (c), revizuite în conformitate cu alineatul (1) de la prezentul articol.

În același timp, Comisia stabilește valoarea, în monedele naționale ale statelor membre a căror monedă nu este euro, a pragului menționat la articolul 4 litera (d).

În conformitate cu metoda de calcul prevăzută în AAP, stabilirea acestor valori se bazează pe valorile zilnice medii ale monedelor respective corespunzătoare pragului aplicabil exprima