28.3.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 94/1

(1)

Absența unor norme clare la nivelul Uniunii care să reglementeze atribuirea contractelor de concesiune antrenează incertitudine juridică și obstacole în calea liberei circulații a serviciilor și perturbă funcționarea pieței interne. Ca urmare, operatorii economici, în special întreprinderile mici și mijlocii (IMM), sunt privați de drepturile lor pe piața internă și ratează oportunități de afaceri importante, în timp ce autoritățile publice se pot găsi în situația de a nu identifica utilizarea optimă a banilor publici, astfel încât cetățenii Uniunii să beneficieze de servicii de calitate la cele mai bune prețuri. Un cadru juridic adecvat, echilibrat și flexibil de reglementare a atribuirii concesiunilor ar asigura accesul efectiv și nediscriminatoriu pe piață al tuturor operatorilor economici din Uniune, precum și certitudinea juridică, favorizând investițiile publice în infrastructuri și servicii strategice pentru cetățeni. Un astfel de cadru juridic ar conferi, de asemenea, operatorilor economici o securitate juridică sporită și ar putea constitui o bază și un instrument de deschidere în continuare a piețelor internaționale de achiziții publice și de stimulare a schimburilor comerciale internaționale. Ar trebui acordată o importanță deosebită îmbunătățirii posibilităților de acces al IMM-urilor la ansamblul piețelor concesiunilor din Uniune.

(2)

Normele din cadrul legislativ aplicabile atribuirii de concesiuni ar trebui să fie simple și clare. Ele ar trebui să reflecte în mod corespunzător specificul concesiunilor în raport cu contractele publice, fără a crea o sarcină birocratică excesivă.

(3)

Achizițiile publice joacă un rol cheie în Strategia Europa 2020, stabilită prin Comunicarea Comisiei din 3 martie 2010 intitulată „Europa 2020, O strategie europeană pentru o creștere inteligentă, ecologică și favorabilă incluziunii”, reprezentând unul dintre instrumentele de piață care trebuie utilizate pentru realizarea unei creșteri inteligente, durabile și favorabile incluziunii, asigurând în același timp o utilizare cât mai eficientă a fondurilor publice. În acest context, contractele de concesiune reprezintă instrumente importante pentru dezvoltarea structurală pe termen lung a infrastructurii și a serviciilor strategice, contribuind la progresul concurenței de pe piața internă, făcând posibilă valorificarea cunoștințelor de ordin tehnic ale sectorului privat și facilitând procesul de eficientizare și de inovare.

(4)

Atribuirea concesiunilor de lucrări publice intră în prezent sub incidența normelor de bază prevăzute în Directiva 2004/18/CE a Parlamentului European și a Consiliului (4), în timp ce atribuirea concesiunilor de servicii care prezintă interes transfrontalier intră sub incidența principiilor Tratatului privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), în special principiul liberei circulații a mărfurilor, al liberei stabiliri și al libertății de a presta servicii, precum și a principiilor care decurg din acestea, precum egalitatea de tratament, nediscriminarea, recunoașterea reciprocă, proporționalitatea și transparența. Există un risc de incertitudine juridică legat de interpretările divergente date de legiuitorii naționali principiilor Tratatului, precum și riscul unor disparități vaste între legislațiile diferitelor state membre. Existența unor asemenea riscuri a fost confirmată de jurisprudența cuprinzătoare a Curții de Justiție a Uniunii Europene, care, cu toate acestea, a abordat doar parțial anumite aspecte ale atribuirii contractelor de concesiune.

În vederea eliminării perturbărilor care persistă pe piața internă, la nivelul Uniunii este necesară o aplicare uniformă a principiilor TFUE în toate statele membre și eliminarea discrepanțelor în ceea ce privește înțelegerea acestor principii. Acestea ar favoriza, de asemenea, eficiența cheltuielilor publice, ar facilita egalitatea accesului și echitatea participării IMM-urilor la atribuirea contractelor de concesiune, atât la nivel local, cât și la nivelul Uniunii, și ar susține atingerea unor obiective durabile de politici publice.

(5)

Prezenta directivă recunoaște și reafirmă dreptul statelor membre și al autorităților publice de a decide cu privire la modul de gestionare pe care acestea îl consideră cel mai adecvat pentru a executa lucrări și a furniza servicii. În special, prezenta directivă nu ar trebui să afecteze în niciun fel libertatea statelor membre și a autorităților publice de a furniza în mod direct lucrări sau servicii către public sau de a externaliza aceste prestații, delegându-le unor părți terțe. Statele membre sau autoritățile publice ar trebui să aibă în continuare libertatea de a defini și de a prevedea caracteristicile serviciilor care trebuie furnizate, inclusiv eventualele condiții referitoare la calitatea sau la prețul serviciilor, în conformitate cu legislația Uniunii, în vederea urmăririi obiectivelor de politică publică ale acestora.

(6)

Ar trebui reamintit că statele membre au libertatea de a decide, în temeiul principiilor TFUE cu privire la egalitatea de tratament, nediscriminarea, transparența și libera circulație a persoanelor, organizarea furnizării de servicii, fie ca servicii de interes economic general, fie ca servicii fără caracter economic de interes general sau ca o combinație a acestora. Ar trebui reamintit, de asemenea, faptul că prezenta directivă nu aduce atingere libertății autorităților naționale, regionale și locale de a defini, în conformitate cu legislația Uniunii, serviciile de interes economic general, sfera de cuprindere a acestora și caracteristicile serviciului care trebuie furnizat, inclusiv eventualele condiții referitoare la calitatea serviciilor, în vederea urmăririi obiectivelor de politică publică ale acestora. De asemenea, aceasta nu ar trebui să aducă atingere nici competenței autorităților naționale, regionale și locale de a furniza, contracta și finanța servicii de interes economic general, în conformitate cu articolul 14 din TFUE și cu Protocolul nr. 26 anexat la TFUE și la Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE). Mai mult, prezenta directivă nu vizează finanțarea serviciilor de interes economic general sau schemele de ajutoare acordate de statele membre, în special în domeniul social, în conformitate cu normele Uniunii privind concurența. Este oportun să se clarifice faptul că serviciile fără caracter economic de interes general nu ar trebui să facă obiectul prezentei directive.

(7)

De asemenea, este oportun să se reamintească că prezenta directivă nu ar trebui să afecteze legislația în domeniul asigurărilor sociale a statelor membre. De asemenea, aceasta nu ar trebui să presupună liberalizarea serviciilor de interes economic general, rezervate organismelor publice sau private, și nici privatizarea organismelor publice furnizoare de servicii.

(8)

În cazul concesiunilor care ating sau depășesc o anumită valoare, este oportună asigurarea unei minime coordonări a procedurilor naționale pentru atribuirea unor astfel de contracte pe baza principiilor TFUE, în vederea garantării deschiderii către concurență a pieței concesiunilor și a unei certitudini juridice adecvate. Prevederile de coordonare respective nu ar trebui să depășească ceea ce este necesar în vederea atingerii obiectivelor sus-menționate și a asigurării unui anumit grad de flexibilitate. Ar trebui să li se permită statelor membre să completeze și să dezvolte aceste prevederi dacă consideră că este necesar, în special pentru a asigura o mai bună respectare a principiilor de mai sus.

(9)

Ar trebui clarificat faptul că grupurile de operatori economici, inclusiv cele care iau forma unei asocieri temporare, pot participa la procedurile de atribuire fără a fi obligate să dobândească o formă juridică specifică. În măsura în care acest lucru este necesar, de exemplu când se impune sistemul de răspundere în solidar, o formă anume poate fi cerută în cazul în care unui astfel de grup îi este atribuită o concesiune. În plus, ar trebui clarificat faptul că autoritățile contractante sau entitățile contractante ar trebui să aibă posibilitatea de a stabili în mod explicit modul în care urmează ca grupurile de operatori economici să întrunească condițiile referitoare la situația economică și financiară sau criteriile privind capacitatea tehnică și profesională, impuse operatorilor economici care participă pe cont propriu. Este posibil ca executarea contractelor de concesiune de către grupuri de operatori economici să facă necesară stabilirea de condiții care nu sunt impuse participanților individuali. Printre astfel de condiții, care ar trebui să fie justificate de motive obiective și să fie proporționale, s-ar putea număra, de exemplu, solicitarea de a numi o reprezentare comună sau un partener principal în ceea ce privește procedura de atribuire a concesiunilor sau de a solicita informații cu privire la statutul lor.

(10)

Ar trebui introduse, de asemenea, anumite prevederi de coordonare pentru atribuirea concesiunilor de lucrări și de servicii din sectorul energiei, al transporturilor și al serviciilor poștale, având în vedere faptul că autoritățile naționale ar putea influența comportamentul entităților care își desfășoară activitatea în aceste sectoare, datorită existenței unor drepturi speciale sau exclusive acordate de statele membre în ceea ce privește livrarea, furnizarea sau exploatarea de rețele în scopul prestării serviciilor în cauză.

(11)

Concesiunile sunt contracte cu titlu oneros încheiate în scris prin intermediul cărora una sau mai multe autorități contractante sau entități contractante încredințează executarea de lucrări sau prestarea și gestionarea de servicii unuia sau mai multor operatori economici. Obiectul unor astfel de contracte îl constituie achiziția de lucrări sau servicii prin intermediul unei concesiuni a cărei compensație constă în dreptul de exploatare a lucrărilor sau a serviciilor sau în dreptul de exploatare și o plată. Este posibil, dar nu obligatoriu, ca astfel de contracte să presupună transferul de proprietate către autoritățile contractante sau entitățile contractante, dar autoritățile sau entitățile contractante obțin întotdeauna beneficiile lucrărilor sau serviciilor în cauză.

(12)

În sensul prezentei directive, ar trebui clarificat faptul că simpla finanțare a unei activități, în special prin intermediul granturilor, care este adesea legată de obligația de a rambursa sumele primite în cazul în care acestea nu sunt utilizate în scopurile cărora le sunt destinate, nu se înscrie în domeniul de aplicare al prezentei directive.

(13)

Mai mult, aranjamentele în care toți operatorii care îndeplinesc anumite condiții sunt autorizați să efectueze o anumită sarcină, fără nicio selectivitate, cum ar fi sistemele care dau consumatorilor posibilitatea de a alege sau sistemele de servicii pe bază de bonuri, ar trebui să nu fie considerate concesiuni, inclusiv cele care se bazează pe acorduri juridice între autoritatea publică și operatorii economici. Aceste sisteme se bazează de obicei pe o decizie a unei autorități publice de definire a condițiilor transparente și nediscriminatorii privind accesul continuu al operatorilor economici la furnizarea de servicii specifice, cum ar fi serviciile sociale, care le permit clienților să aleagă între acești operatori.

(14)

Mai mult, anumite acte ale statelor membre, cum sunt autorizațiile sau licențele, prin care statul membru sau o autoritate publică a acestuia stabilește condițiile pentru exercitarea unei activități economice, inclusiv o condiție pentru a duce la îndeplinire o anumită operațiune, acordată în mod normal la solicitarea operatorului economic, și nu la inițiativa autorității contractante sau a entității contractante, și în cazul în care operatorul economic își păstrează dreptul de a denunța dispoziția referitoare la lucrări sau servicii, ar trebui să nu fie considerate concesiuni. În cazurile în care este vorba despre astfel de acte ale statelor, se pot aplica dispozițiile specifice ale Directivei 2006/123/CE a Parlamentului European și a Consiliului (5). Spre deosebire de respectivele acte ale statului membru, contractele de concesiuni presupun obligații reciproce prin care executarea lucrărilor sau serviciilor intră sub incidența unor cerințe specifice, definite de autoritatea contractantă sau de entitatea contractantă, a căror îndeplinire poate fi solicitată în fața unei instanțe.

(15)

În plus, anumite acorduri care au ca obiect dreptul unui operator economic de a exploata anumite domenii sau resurse publice în temeiul dreptului public sau privat, cum sunt terenurile sau bunurile aflate în proprietatea statului, în special în domeniul porturilor interioare sau al aeroporturilor, prin care statul sau autoritatea contractantă sau entitatea contractantă stabilește doar condiții generale pentru utilizarea acestora, fără însă să achiziționeze lucrări sau servicii specifice, ar trebui să nu fie considerate concesiuni în sensul prezentei directive. În mod normal, acesta este cazul domeniului public sau al contractelor de leasing de terenuri, care cuprind, în general, termeni referitori la intrarea chiriașului în posesie, utilizarea care urmează a fi atribuită proprietății, obligațiile proprietarului și ale chiriașului cu privire la întreținerea proprietății, durata contractului de leasing și renunțarea la posesie în favoarea proprietarului, chiria și taxele ocazionale care trebuie plătite de chiriaș.

(16)

Mai mult, acordurile care conferă drepturi de trecere care vizează utilizarea bunurilor imobile publice pentru punerea la dispoziție sau funcționarea liniilor sau rețelelor fixe destinate furnizării de servicii către public ar trebui să nu fie nici ele considerate drept concesiuni în sensul prezentei directive, în măsura în care acordurile respective nu impun obligația de furnizare și nu presupun achiziția de servicii de către o autoritate contractantă sau entitate contractantă pentru ea însăși sau pentru utilizatori finali.

(17)

Contractele care nu presupun plăți către contractant și în cadrul cărora contractantul este remunerat pe baza tarifelor reglementate, calculate astfel încât să acopere toate costurile și investițiile suportate de contractant pentru furnizarea serviciului, nu ar trebui să fie reglementate prin prezenta directivă.

(18)

Dificultățile legate de interpretarea conceptelor de concesiune și de contract de achiziții publice au generat o constantă incertitudine juridică printre părțile interesate și au condus la numeroase hotărâri ale Curții de Justiție a Uniunii Europene. Așadar, definiția concesiunii ar trebui clarificată, în special în ceea ce privește conceptul de risc de operare. Principala caracteristică a unei concesiuni, și anume dreptul de a exploata lucrări sau servicii, implică întotdeauna transferul către concesionar a unui risc de operare de natură economică care presupune posibilitatea că acesta nu își va recupera investițiile efectuate și costurile suportate pentru exploatarea lucrărilor sau a serviciilor atribuite în condiții normale de funcționare, chiar dacă riscul îi revine în continuare, parțial, autorității contractante sau entității contractante. Aplicarea de norme specifice care să reglementeze atribuirea concesiunilor nu s-ar justifica dacă autoritatea contractantă sau entitatea contractantă ar prelua riscul eventualelor pierderi suportate de operatorul economic, garantându-i un venit minim cel puțin egal cu investițiile efectuate și cu costurile pe care trebuie să le acopere operatorul economic în legătură cu executarea contractului. În același timp, ar trebui precizat că anumite aranjamente remunerate exclusiv de o autoritate contractantă sau de o entitate contractantă ar trebui să fie considerate concesiuni dacă recuperarea investițiilor și a costurilor suportate de operator pentru executarea lucrării sau prestarea serviciului depinde de cererea efectivă sau de disponibilitatea serviciului sau a activului.

(19)

Dacă o reglementare sectorială elimină riscul prevăzând să i se acorde concesionarului o garanție privind atingerea pragului de rentabilitate referitor la investițiile și costurile suportate pentru exploatarea contractului, un astfel de contract nu ar trebui să fie considerat o concesiune în sensul prezentei directive. Faptul că riscul este limitat de la bun început nu ar trebui să excludă posibilitatea considerării contractului drept concesiune. Acesta poate fi cazul, de exemplu, în sectoarele cu tarife reglementate sau atunci când riscul de operare este limitat prin intermediul contractelor care prevăd compensări parțiale, inclusiv compensări în cazul încetării anticipate a concesiunii, din motive imputabile autorității contractante sau entității contractante sau din motive de forță majoră.

(20)

Riscul de operare ar trebui să reiasă din factori care nu depind de părți. Riscurile de tipul celor legate de gestionarea inadecvată, de nerespectarea contractelor de către operatorul economic sau de o situație de forță majoră nu sunt hotărâtoare în vederea clasificării drept concesiune, întrucât riscurile respective sunt inerente fiecărui contract, fie că este vorba de un contract de achiziții publice sau de o concesiune. Un risc de operare ar trebui înțeles drept riscul de expunere la situațiile neprevăzute ale pieței, putând consta fie în riscul de cerere, fie în riscul de disponibilitate sau în ambele riscuri, de disponibilitate și de cerere. Riscul de cerere trebuie înțeles ca riscul privind cererea reală pentru lucrările sau serviciile care fac obiectul contractului. Riscul de ofertă trebuie înțeles ca fiind riscul legat de furnizarea lucrărilor sau a serviciilor care fac obiectul contractului, în special riscul că furnizarea serviciilor nu va corespunde cererii. În scopul evaluării riscului de operare, valoarea actualizată netă a tuturor investițiilor, costurilor și veniturilor concesionarului ar trebui avută în vedere în mod consecvent și uniform.

(21)

Noțiunea de „organisme de drept public” a fost examinată în mod repetat de Curtea de Justiție a Uniunii Europene. Sunt esențiale unele clarificări pentru deplina înțelegere a acestui concept. Prin urmare, ar trebui să se precizeze că un organism care funcționează în condiții normale de piață, care urmărește obținerea unui profit și care suportă pierderile care rezultă din exercitarea activității sale nu ar trebui să fie considerat ca fiind un „organism de drept public”, deoarece necesitățile de interes general, pentru îndeplinirea cărora a fost creat sau pentru care i s-a încredințat sarcina de a le îndeplini, pot fi considerate a avea caracter industrial sau comercial. În mod similar, condiția referitoare la originea finanțării organismului examinat a fost, de asemenea, examinată de Curte, care a clarificat, între altele, că finanțarea în „cea mai mare parte” înseamnă într-o proporție mai mare de jumătate și că o astfel de finanțare poate include plăți de la utilizatori care sunt impuse, calculate și colectate în conformitate cu normele de drept public.

(22)

Este oportună definirea noțiunii de „drepturi exclusive” sau „drepturi speciale”, deoarece aceste noțiuni sunt cruciale pentru domeniul de aplicare al prezentei directive și noțiunea de entități contractante. Se impune clarificarea faptului că entitățile care nu sunt nici entități contractante, în sensul articolului 7 alineatul (1) litera (a), și nici întreprinderi publice intră sub incidența prevederilor prezentei directive doar în măsura în care desfășoară una dintre activitățile reglementate în baza acestor drepturi exclusive sau speciale. Totuși, ele nu vor fi considerate drept entități contractante dacă aceste drepturi le-au fost acordate printr-o procedură bazată pe criterii obiective, în special în conformitate cu legislația Uniunii, și pentru care s-a asigurat o publicitate adecvată. Legislația menționată ar trebui să includă Directiva 2009/73/CE a Parlamentului European și a Consiliului (6), Directiva 2009/72/CE a Parlamentului European și a Consiliului (7), Directiva 97/67/CE a Parlamentului European și a Consiliului (8), Directiva 94/22/CE a Parlamentului European și a Consiliului (9) și Regulamentul (CE) nr. 1370/2007 al Parlamentului European și al Consiliului (10). De asemenea, ar trebui să se precizeze faptul că lista de legislație respectivă nu este exhaustivă și că drepturile sub orice formă, care au fost acordate prin intermediul altor proceduri pe baza unor criterii obiective și pentru care s-a asigurat publicitate corespunzătoare, nu sunt relevante pentru determinarea entităților contractante vizate de prezenta directivă.

(23)

Prezenta directivă ar trebui să se aplice doar în cazul contractelor de concesiune a căror valoare este superioară unui anumit prag sau egală cu acesta, prag care ar trebui să reflecte interesul transnațional manifest al concesiunilor pentru operatorii economici din alte state membre decât cel al autorității contractante sau al entității contractante. Prin urmare, este necesară stabilirea metodei de calcul a valorii unei concesiuni și aceasta ar trebui să fie identică pentru concesiunile de lucrări și servicii, deoarece ambele tipuri de contracte se referă, adesea, atât la elemente de lucrări, cât și de servicii. Calculul ar trebui să menționeze cifra totală de afaceri a concesionarului cu privire la lucrări și servicii care fac obiectul concesiunii, astfel cum a fost estimată de către autoritatea contractantă sau entitatea contractantă, fără TVA, pe durata contractului.

(24)

Pentru asigurarea unei deschideri reale a pieței și a unui echilibru just în aplicarea normelor de atribuire a concesiunilor în sectoarele energiei, transporturilor și serviciilor poștale, este necesar ca entitățile menționate să fie identificate în alt mod decât pe baza statutului lor juridic. Prin urmare, ar trebui să se garanteze că nu se aduce atingere egalității de tratament între entitățile contractante din sectorul public și cele din sectorul privat. De asemenea, este necesar să se asigure, în conformitate cu articolul 345 din TFUE, că nu se aduce atingere normelor care reglementează regimul proprietății în statele membre. Din acest motiv, ar trebui să se aplice norme specifice și uniforme concesiunilor atribuite de entități care exercită una dintre activitățile menționate anterior, în scopul exercitării activităților respective, indiferent dacă sunt autorități de stat, locale sau regionale, organisme de drept public, întreprinderi publice sau alte entități care beneficiază de drepturi speciale sau exclusive. Entitățile care răspund, în temeiul dreptului național, de furnizarea serviciilor legate de una dintre activitățile prevăzute la anexa II ar trebui să exercite aceste activități.

(25)

Se impune clarificarea faptului că activitatea relevantă în domeniul aeroporturilor vizează, de asemenea, serviciile pentru pasageri, care contribuie la buna funcționare a facilităților din aeroport și care se așteaptă să fie oferite de către un aeroport modern și funcțional, precum vânzarea cu amănuntul, serviciile de masă pentru public și parcarea pentru automobile.

(26)

Anumite entități activează în domeniile producerii, transmiterii sau distribuirii atât de căldură, cât și de răcire. Este posibil să existe nelămuriri cu privire la normele care se aplică activităților aferente încălzirii și, respectiv, răcirii. Prin urmare, ar trebui clarificat faptul că transmiterea și/sau distribuirea căldurii reprezintă o activitate vizată în anexa II și, deci, că entitățile care activează în domeniul încălzirii fac obiectul normelor prezentei directive, aplicabile entităților contractante în măsura în care se califică drept astfel de entități. Pe de altă parte, entitățile care funcționează în domeniul răcirii fac obiectul normelor prezentei directive, aplicabile autorităților contractante în măsura în care se califică drept astfel de autorități. În final, se impune clarificarea faptului că ar trebui examinate concesiunile atribuite atât în vederea contractelor de încălzire, cât și a celor de răcire în conformitate cu dispozițiile referitoare la contractele destinate desfășurării mai multor activități, pentru a stabili care sunt normele referitoare la achiziții care reglementează atribuirea acestora, dacă este cazul.

(27)

Înainte de a avea în vedere vreo modificare adusă domeniului de aplicare al prezentei directive în privința domeniului răcirii, ar trebui examinată situația acestui domeniu în scopul de a obține suficiente informații, în special în ceea ce privește situația concurențială, măsura în care există achiziții transfrontaliere și opinia părților interesate. Dat fiind faptul că aplicarea prezentei directive în acest domeniu ar putea avea urmări semnificative în ceea ce privește deschiderea pieței, această examinare ar trebui efectuată cu ocazia evaluării prezentei directive.

(28)

Ar trebui clarificat faptul că, în sensul punctelor 1 și 2 din anexa II, „alimentarea” cuprinde generarea/producerea și comercializarea cu ridicata și cea cu amănuntul. Cu toate acestea, producția de gaze sub forma extracției se află sub incidența alineatului (6) din anexa menționată.

(29)

În cazul contractelor mixte, normele aplicabile ar trebui să fie determinate cu privire la obiectul principal al contractului, în cazul în care diferitele părți care constituie contractul nu pot fi separate în mod obiectiv. Prin urmare, ar trebui clarificat modul în care autoritățile contractante și entitățile contractante ar trebui să stabilească dacă diferitele părți pot fi separate sau nu. O astfel de clarificare ar trebui să se bazeze pe jurisprudența relevantă a Curții de Justiție a Uniunii Europene. Stabilirea ar trebui efectuată de la caz la caz, în care intențiile exprimate sau presupuse ale autorității contractante sau ale entității contractante de a considera diferitele aspecte care compun un contract mixt ca fiind indivizibile ar trebui să nu fie suficiente, dar ar trebui să fie sprijinite de dovezi obiective care să le justifice și să stabilească necesitatea de a încheia un contract unic. O astfel de nevoie justificată de a încheia un contract unic ar putea fi, de exemplu, prezentă în cazul construcției unei singure clădiri, din care o parte să fie utilizată direct de către autoritatea contractantă în cauză, iar o altă parte să fie exploatată în temeiul unei concesiuni, de exemplu pentru a furniza spații publice de parcare. Se impune clarificarea faptului că este posibil ca nevoia de a încheia un contract unic să se datoreze atât unor cauze de natură tehnică, cât și unora de natură economică.

(30)

În cazul contractelor mixte care pot fi divizate, autoritățile contractante și entitățile contractante au întotdeauna posibilitatea de a atribui contracte separate pentru diferite părți ale contractului mixt, situație în care dispozițiile aplicabile fiecărei părți ar trebui stabilite exclusiv în funcție de caracteristicile contractului respectiv. Pe de altă parte, în cazul în care autoritățile contractante și entitățile contractante decid să atribuie un contract care include atât elemente ale concesiunii, cât și alte elemente, indiferent care este valoarea acestora și indiferent care este regimul lor juridic căruia i s-ar fi supus altfel elementele respective, normele aplicabile unor astfel de cazuri ar trebui să fie indicate. Ar trebui elaborate dispoziții speciale pentru contractele mixte care implică aspecte legate de apărare sau securitate sau anumite secțiuni care nu sunt incluse în domeniul de aplicare al TFUE.

(31)

Concesiunile pot fi atribuite de către entitățile contractante în scopul îndeplinirii cerințelor inerente mai multor activități și pot fi eventual supuse unor regimuri juridice diferite. Ar trebui precizat faptul că regimul juridic aplicabil unei concesiuni unice, destinate să acopere mai multe activități, ar trebui să facă obiectul normelor aplicabile activității pe care o vizează în principal. Stabilirea activității pe care o vizează în principal concesiunea se poate baza pe analiza cerințelor pe care trebuie să le îndeplinească concesiunea respectivă, efectuată de entitatea contractantă în scopul estimării valorii concesiunii și al întocmirii documentelor de atribuire a concesiunii. În anumite cazuri ar putea fi imposibil, din punct de vedere obiectiv, să se stabilească care este activitatea pe care o vizează în principal concesiunea. Ar trebui să se indice normele aplicabile în astfel de cazuri.

(32)

În anumite cazuri, o anumită autoritate contractantă sau o anumită entitate contractantă care este o autoritate de stat, regională sau locală sau un organism de drept public sau o anumită asociație a acestora ar putea fi unica sursă a unui anumit serviciu, pentru furnizarea căruia beneficiază de un drept exclusiv în temeiul actelor cu putere de lege interne sau a actelor administrative publicate, care sunt compatibile cu TFUE. Ar trebui să se clarifice faptul că în aceste situații o autoritate contractantă sau entitate contractantă, astfel cum este menționată în prezentul considerent, sau o asociație a acesteia poate atribui concesiuni acestor organisme fără să se aplice prezenta directivă.

(33)

De asemenea, este oportun să se excludă din domeniul de aplicare al prezentei directive anumite concesiuni de servicii atribuite operatorilor economici, în cazul în care sunt atribuite pe baza unui drept exclusiv acordat operatorului în temeiul unui regulament, al unui act legislativ sau al unor dispoziții administrative naționale publicate, și care i-a fost atribuit în conformitate cu TFUE și cu actele Uniunii care prevăd norme comune de reglementare a accesului la piață, aplicabile activităților menționate în anexa II, întrucât un asemenea drept exclusiv face imposibilă derularea unei proceduri competitive de atribuire. Prin derogare și fără a aduce atingere consecințelor juridice ale excluderii cu caracter general de la sfera de aplicare a prezentei directive, concesiunile, astfel cum sunt menționate la articolul 10 alineatul (1) al doilea paragraf, ar trebui să facă obiectul unei obligații de publicare a anunțului de atribuire a concesiunii, în vederea asigurării unei transparențe minime, cu excepția situației în care legislația sectorială prevede condițiile referitoare la asigurarea transparenței. Pentru a spori transparența, atunci când un stat membru acordă un drept exclusiv unui operator economic pentru exercitarea uneia dintre activitățile menționate în anexa II, acesta ar trebui să informeze Comisia în acest sens.

(34)

În sensul prezentei directive, noțiunile de interese esențiale de securitate, echipamente militare, echipamente sensibile, lucrări sensibile și servicii sensibile ar trebui înțelese în sensul Directivei 2009/81/CE a Parlamentului European și a Consiliului (11).

(35)

Prezenta directivă nu ar trebui să afecteze libertatea statelor membre de a alege, în conformitate cu legislația Uniunii, metodele de organizare și control al funcționării domeniului jocurilor de noroc și al pariurilor, inclusiv prin intermediul autorizărilor. Este oportună excluderea din domeniul de aplicare al prezentei directive a concesiunilor referitoare la exploatarea loteriilor, atribuite de către un stat membru unui operator economic pe baza unui drept exclusiv acordat prin intermediul unei proceduri fără a se asigura publicitate, în temeiul actelor cu putere de lege sau al actelor administrative naționale publicate în conformitate cu TFUE. Excluderea se justifică prin acordarea unui drept exclusiv unui operator economic, făcând imposibilă aplicarea unei proceduri concurențiale, precum și de nevoia de a menține posibilitatea ca statele membre să reglementeze sectorul jocurilor de noroc la nivel național, având în vedere obligațiile acestora cu privire la protejarea ordinii publice și sociale.

(36)

Prezenta directivă nu ar trebui să se aplice anumitor servicii de urgență, în cazul în care acestea sunt prestate de organizații sau asociații non-profit, deoarece caracterul specific al organizațiilor respective ar fi greu de păstrat în cazul în care prestatorii de servicii au fost aleși în conformitate cu procedurile prevăzute în prezenta directivă. Cu toate acestea, excluderea nu ar trebui să fie extinsă mai mult decât strictul necesar. Prin urmare, ar trebui prevăzut în mod explicit faptul că serviciile de transport pacienți cu ambulanța nu ar trebui să fie excluse. În acest context, este necesar, în plus, să se precizeze faptul că grupul CPV 601 „servicii de transporturi terestre” nu include serviciile de ambulanță, care se găsesc la categoria CPV 8514. Prin urmare, se impune precizarea conform căreia serviciile cuprinse în codul CPV 85143000-3, care constau exclusiv în servicii de transport pacienți cu ambulanța, ar trebui să facă obiectul regimului special stabilit pentru servicii sociale și alte servicii specifice („regim mai puțin strict”). Prin urmare, contractele de concesiune pentru prestarea de servicii de ambulanță în general ar face, de asemenea, obiectul regimului mai puțin strict dacă valoarea serviciilor de transport pacienți cu ambulanța ar fi mai mare decât valoarea altor servicii de ambulanță.

(37)

Este oportună reamintirea faptului că prezenta directivă se aplică exclusiv autorităților contractante și entităților contractante din statele membre. Prin urmare, partidele politice, nefiind autorități contractante și nici entități contractante, nu fac obiectul dispozițiilor sale. Totuși, în anumite state membre partidele politice pot corespunde noțiunii de organisme de drept public. Cu toate acestea, anumite servicii (precum producția de filme de propagandă și producția de casete video de propagandă) sunt atât de intrinsec legate de perspectiva politică a prestatorului de servicii atunci când sunt prestate în contextul unei campanii electorale, încât prestatorul de servicii respectiv este în mod normal selectat într-un mod care nu poate fi reglementat prin intermediul normelor referitoare la concesiuni. În final, merită reamintit faptul că statutul și finanțarea partidelor politice europene și a fundațiilor politice europene fac obiectul altor norme decât cele stabilite prin prezenta directivă.

(38)

Multe entități contractante sunt organizate sub formă de grup economic, care poate cuprinde o serie de întreprinderi separate; adesea, fiecare dintre întreprinderile respective are un rol specializat în contextul general al grupului economic. Este oportun, prin urmare, să se excludă anumite concesiuni de servicii și de lucrări atribuite unei întreprinderi afiliate, a cărei activitate principală este furnizarea unor astfel de servicii sau de lucrări grupului din care face parte, în loc ca acestea să fie ofertate pe piață. Este, de asemenea, oportun să se excludă anumite contracte de servicii și de lucrări atribuite de către o entitate contractantă unei asocieri în participație formate dintr-un număr de entități contractante în scopul desfășurării activităților reglementate de prezenta directivă și din care face parte acea entitate. Cu toate acestea, este de asemenea oportun să se garanteze că această excludere nu perturbă concurența în avantajul întreprinderilor sau al asocierilor în participație care sunt afiliate cu entitățile contractante; este oportun să se prevadă un ansamblu corespunzător de norme, în special referitoare la limitele maxime ale părții din cifra de afaceri pe care întreprinderile o pot realiza pe piață și dincolo de care pierd posibilitatea de a li se atribui concesiuni fără invitarea la o procedură competitivă de ofertare, precum și referitoare la componența asocierilor în participație și stabilitatea raporturilor dintre acestea și entitățile contractante care le compun.

(39)

Întreprinderile ar trebui să fie considerate drept afiliate atunci când există o influență dominantă directă sau indirectă între entitatea contractantă și întreprinderea în cauză sau când ambele sunt supuse influenței dominante a unei alte întreprinderi; în acest context, ar trebui ca participarea în regim privat să nu fie în sine relevantă. Verificarea afilierii unei întreprinderi la o entitate contractantă dată ar trebui să se realizeze cât mai ușor posibil. Prin urmare, și dat fiind faptul că posibila existență a unei astfel de influențe dominante directe sau indirecte ar trebui să fi fost deja verificată în scopul de a decide dacă ar trebui sau nu consolidate conturile anuale ale întreprinderilor și entităților în cauză, întreprinderile ar trebui considerate drept afiliate în cazul în care conturile lor anuale sunt consolidate. Totuși, normele Uniunii privind conturile consolidate nu sunt aplicabile într-un anumit număr de cazuri, de exemplu datorită dimensiunii întreprinderii implicate sau fiindcă nu sunt îndeplinite anumite condiții referitoare la forma sa juridică. În astfel de cazuri, dacă nu este aplicabilă Directiva 2013/34/UE a Parlamentului European și a Consiliului (12), va fi necesar să se examineze dacă este prezentă influența dominantă directă sau indirectă, ținând cont de acționariat, de participarea financiară sau de normele care reglementează întreprinderile.

(40)

Concesiunile din domeniul apei fac adesea obiectul unor mecanisme specifice și complexe, care necesită o atenție deosebită, dată fiind importanța apei ca bun public de o valoare fundamentală pentru toți cetățenii Uniunii. Caracteristicile speciale ale mecanismelor respective justifică excluderile din domeniul de aplicare al prezentei directive, practicată în domeniul apei. Excluderea vizează concesiunile de lucrări și de servicii destinate punerii la dispoziție sau exploatării de rețele fixe destinate furnizării unui serviciu public în domeniul producerii, transportului sau distribuției de apă potabilă sau al alimentării cu apă potabilă a acestor rețele. Concesiunile pentru evacuarea sau tratarea apelor reziduale și pentru proiectele de inginerie hidraulică, irigații sau drenare (cu condiția ca volumul de apă destinat aprovizionării cu apă potabilă să reprezinte mai mult de 20 % din volumul total de apă pus la dispoziție prin astfel de proiecte sau instalații de irigare sau drenare) ar trebui să fie de asemenea excluse în măsura în care sunt legate de o activitate exclusă.

(41)

Prezenta directivă nu ar trebui să se aplice în cazul concesiunilor atribuite de entități contractante și care vizează să permită executarea unei activități menționate în anexa II dacă, în statul membru în care se desfășoară activitatea respectivă, aceasta este expusă direct concurenței pe piețe la care accesul nu este limitat, conform constatărilor efectuate în urma unei proceduri prevăzute în acest sens în Directiva 2014/25/UE a Parlamentului European și a Consiliului (13). De aceea, este oportun să se mențină o procedură, aplicabilă tuturor sectoarelor sau anumitor părți ale acestora reglementate de prezenta directivă, care să permită luarea în considerare a efectelor deschiderii actuale sau viitoare către concurență. O astfel de procedură ar trebui să ofere certitudine juridică pentru entitățile vizate, precum și un proces decizional corespunzător, asigurând, într-un termen scurt, aplicarea uniformă a legislației Uniunii în acest domeniu. În vederea asigurării securității juridice, ar trebui să fie clarificat faptul că se vor aplica în continuare toate deciziile adoptate anterior intrării în vigoare a prezentei directive adoptate pe baza articolului 30 din Directiva 2004/17/CE a Parlamentului European și a Consiliului (14).

(42)

Întrucât se adresează statelor membre, prezenta directivă nu se aplică atribuirii de concesiuni de către organizații internaționale în nume propriu și pe cont propriu. Este necesar, însă, să se clarifice în ce măsură prezenta directivă ar trebui aplicată atribuirii de concesiuni reglementate de norme internaționale specifice.

(43)

Atribuirea de către furnizorii de servicii media a concesiunilor pentru anumite servicii media în domeniul audiovizualului și al radiodifuziunii ar trebui să țină seama de aspectele de importanță culturală și socială, ceea ce face inadecvată aplicarea normelor privind atribuirea concesiunilor. Din aceste motive, ar trebui prevăzută, prin urmare, o excepție pentru concesiunile de servicii, atribuite direct de furnizorii de servicii media, pentru cumpărarea, dezvoltarea, producția sau coproducția de programe gata de difuzare și de alte servicii pregătitoare, precum cele privind scenariile sau alte prestații artistice necesare pentru realizarea programului. De asemenea, ar trebui să se clarifice faptul că excluderea respectivă ar trebui să se aplice serviciilor media de emisie și serviciilor la cerere (servicii neliniare). Totuși, excluderea respectivă nu ar trebui să se aplice furnizării de echipamente tehnice necesare pentru producția, coproducția și emisia unor astfel de programe.

(44)

Prezenta directivă nu aduce atingere competenței statelor membre de a asigura finanțarea difuzării de programe publice în măsura în care această finanțare este acordată organizațiilor de difuzare a programelor pentru îndeplinirea serviciului public astfel cum este conferit, definit și organizat de fiecare stat membru, în conformitate cu Protocolul nr. 29 privind sistemul de radiodifuziune publică în statele membre, anexat la TUE și la TFUE.

(45)

Există un nivel considerabil de incertitudine juridică cu privire la măsura în care contractele încheiate între entitățile din sectorul public ar trebui să facă obiectul normelor privind concesiunile. Jurisprudența relevantă a Curții de Justiție a Uniunii Europene face obiectul unor interpretări divergente între statele membre și chiar între autoritățile contractante sau entitățile contractante. Prin urmare, este necesar să se clarifice cazurile în care contractele încheiate cu sectorul public nu sunt supuse aplicării normelor prevăzute de prezenta directivă. Această clarificare ar trebui să fie ghidată de principiile stabilite în jurisprudența relevantă a Curții de Justiție. Simplul fapt că părțile la un acord sunt, ele însele, autorități publice sau entități contractante nu exclude în sine aplicarea normelor prevăzute de prezenta directivă. Cu toate acestea, aplicarea normelor prevăzute de prezenta directivă nu ar trebui să interfereze cu libertatea autorităților publice de a-și îndeplini atribuțiile de serviciu public atribuite acestora prin utilizarea resurselor proprii, care include posibilitatea cooperării cu alte autorități publice. Ar trebui să se garanteze faptul că situațiile de cooperare public-public scutite nu duc la o denaturare a concurenței în raport cu operatorii economici privați în măsura în care pun un prestator de servicii privat într-o postură avantajoasă în raport cu concurenții săi.

(46)

Concesiunile atribuite persoanelor juridice controlate nu ar trebui să facă obiectul aplicării procedurilor prevăzute de prezenta directivă dacă autoritatea contractantă sau entitatea contractantă conform mențiunii de la articolul 7 alineatul (1) litera (a) exercită un control asupra persoanei juridice în cauză asemănător cu cel pe care îl exercită asupra propriilor sale departamente, cu condiția ca persoana juridică controlată să își desfășoare peste 80 % din activitate efectuând sarcinile care i-au fost trasate de autoritatea contractantă sau de entitatea contractantă controloare sau de alte persoane juridice controlate de respectiva autoritate contractantă sau entitate contractantă, indiferent de beneficiarul execuției contractuale. Scutirea nu ar trebui să se extindă la nivelul situațiilor în care există participarea directă a unui operator economic privat la capitalul persoanei juridice controlate, de vreme ce, în astfel de situații, atribuirea concesiunii fără procedură concurențială ar oferi operatorului economic privat care are o participație la capitalul persoanei juridice controlate un avantaj necuvenit asupra concurenților. Totuși, date fiind caracteristicile speciale ale organismelor publice cu componență obligatorie, precum organizațiile care răspund de gestionarea sau de efectuarea anumitor servicii publice, această regulă nu ar trebui să se aplice în cazurile în care participația unor operatori economici privați specifici la capitalul persoanei juridice controlate este stipulată ca obligație într-o dispoziție legislativă națională, în conformitate cu tratatele, cu condiția ca o astfel de participație să nu confere control, blocaj și nici influență decisivă asupra deciziilor persoanei juridice controlate. Mai mult, se impune precizarea că elementul decisiv îl reprezintă doar participația privată directă la capitalul persoanei juridice controlate.

Prin urmare, în cazul în care există o participație privată la capitalul autorității contractante sau al entității contractante controloare ori la cel al autorităților contractante sau al entităților contractante controloare, acest lucru nu împiedică atribuirea contractelor publice persoanei juridice controlate, fără a aplica procedurile prevăzute de prezenta directivă, deoarece astfel de participații nu afectează concurența dintre operatorii economici privați. De asemenea, ar trebui clarificat faptul că autoritățile contractante sau entitățile contractante precum organismele de drept public care pot avea o participație privată la capital ar trebui să se afle în postura de a se prevala de scutirea acordată pentru cooperarea orizontală. Prin urmare, dacă sunt îndeplinite toate condițiile referitoare la cooperarea orizontală, scutirea pentru cooperarea orizontală ar trebui să fie extinsă la nivelul acestor autorități contractante sau entități contractante, în cazul în care contractul este încheiat exclusiv între autorități contractante sau entități contractante.

(47)

Autoritățile contractante sau entitățile contractante în sensul articolului 7 alineatul (1) litera (a) ar trebui să poată decide să își ofere serviciile publice în comun prin intermediul cooperării, fără a fi obligate să facă uz de vreo formă juridică anume. O astfel de cooperare ar putea cuprinde toate tipurile de activități legate de prestarea serviciului public și de responsabilitățile atribuite sau asumate de autoritățile participante, cum ar fi atribuțiile obligatorii sau voluntare ale autorităților locale sau regionale sau serviciile publice atribuite organismelor specifice de drept public. Serviciile prestate de diferite autorități sau entități participante nu trebuie neapărat să fie identice; ele ar putea fi și complementare. Contractele pentru prestarea în comun a serviciilor publice nu ar trebui să facă obiectul prezentei directive, cu condiția să fie încheiate exclusiv între autorități contractante sau entități contractante, ca punerea în aplicare a respectivei cooperări să fie reglementată exclusiv în baza considerațiilor legate de interesul public și ca niciun prestator de servicii privat să nu fie pus într-o postură avantajoasă în raport cu concurenții săi.

Pentru a îndeplini condițiile menționate, cooperarea ar trebui să se bazeze pe un concept de cooperativă. O astfel de cooperare nu obligă toate autoritățile participante să își asume îndeplinirea principalelor obligații contractuale, cu condiția să existe angajamente de a contribui la îndeplinirea prin cooperare a misiunii publice în cauză. În plus, punerea în practică a cooperării, inclusiv eventualele transferuri financiare între autoritățile contractante participante, ar trebui să fie reglementată exclusiv în baza considerațiilor și a cerințelor legate de interesul public.

(48)

Există anumite cazuri în care o entitate juridică acționează, în temeiul dispozițiilor relevante ale dreptului național, ca instrument sau serviciu tehnic pentru anumite autorități contractante sau entități contractante și are obligația să îndeplinească ordinele pe care le primește de la autoritățile contractante sau entitățile contractante respective, fără să aibă nicio influență asupra remunerării activității sale. Având în vedere natura sa necontractuală, această relație exclusiv administrativă nu ar trebui să facă obiectul procedurilor de atribuire a concesiunilor.

(49)

Ar trebui clarificat faptul că noțiunea „operatori economici” ar trebui interpretată în sens larg, pentru a include orice persoane și/sau entități care asigură executarea de lucrări, furnizarea de produse sau prestarea de servicii pe piață, indiferent de forma juridică în baza căreia au ales să funcționeze. Prin urmare, firmele, sucursalele, filialele, parteneriatele, societățile cooperative, societățile cu răspundere limitată, universitățile publice și private, precum și alte tipuri de entități ar trebui să fie toate cuprinse în noțiunea de operator economic, indiferent dacă sunt sau nu „persoane juridice” în toate circumstanțele.

(50)

Pentru a asigura o publicitate corespunzătoare pentru concesiunile de lucrări și de servicii care echivalează sau depășesc un anumit prag, atribuite de entități contractante și de autorități contractante, atribuirea unor astfel de contracte ar trebui să fie precedată de publicarea obligatorie a unui anunț de concesionare în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

(51)

Având în vedere efectele negative asupra concurenței, atribuirea concesiunilor fără publicare prealabilă ar trebui să fie permisă doar în circumstanțe excepționale. Această excepție ar trebui să fie limitată la cazurile în care este clar de la început că publicarea nu ar declanșa o concurență mai intensă, în special deoarece există, din punct de vedere obiectiv, un singur operator economic care poate executa contractul de concesiune. Imposibilitatea de a atribui concesiunea vreunui alt operator economic nu ar fi trebuit să fie creată de autoritatea contractantă sau de entitatea contractantă însăși în vederea viitoarei proceduri de atribuire. Mai mult, ar trebui să fie riguros evaluată disponibilitatea unor înlocuitori adecvați.

(52)

Durata concesiunilor ar trebui să fie limitată, astfel încât să se evite închiderea pieței și limitarea concurenței. În plus, concesiunile de foarte lungă durată conduc foarte probabil la închiderea pieței și pot împiedica astfel libera circulație a serviciilor și libertatea de stabilire. Cu toate acestea, această durată poate fi justificată dacă este indispensabilă pentru a-i permite concesionarului să își recupereze investițiile prevăzute în vederea executării concesiunii, precum și în vederea obținerii unui profit din capitalul investit. Prin urmare, pentru concesiunile cu o durată mai mare de cinci ani, durata lor ar trebui limitată la perioada preconizată a-i fi necesară în mod rezonabil concesionarului pentru a-și recupera investițiile efectuate pentru exploatarea lucrărilor și a serviciilor și a obține o rentabilitate rezonabilă a capitalului investit în condiții de exploatare normale, ținând seama de obiectivele contractuale specifice asumate de concesionar pentru a-și îndeplini cerințele referitoare, de exemplu, la calitate sau la prețul practicat la nivel de utilizatori. Estimarea ar trebui să fie valabilă la momentul atribuirii concesiunii. Ar trebui să poată fi incluse cheltuieli inițiale și ulterioare considerate drept necesare pentru exploatarea concesiunii, în special cheltuieli legate de infrastructură, drepturi de autor, brevete, echipamente, logistică, închiriere, instruirea personalului și cheltuieli inițiale. Durata maximă a concesiunii ar trebui să fie indicată în documentele concesiunii, cu excepția cazului în care durata este utilizată drept criteriu de atribuire a contractului. Autoritățile contractante și entitățile contractante ar trebui să poată întotdeauna să atribuie o concesiune pe o perioadă mai scurtă decât timpul necesar pentru recuperarea investițiilor, cu condiția ca compensația aferentă să nu elimine riscul de operare.

(53)

Este oportună excluderea de la aplicarea integrală a prezentei directive numai a serviciilor care au o dimensiune transfrontalieră limitată, cum ar fi anumite servicii sociale, de sănătate sau educaționale. Serviciile respective sunt furnizate într-un context specific, care variază foarte mult între statele membre, datorită tradițiilor culturale diferite. Ar trebui instituit, așadar, un regim specific de concesiune pentru aceste servicii, ținând cont de faptul că acestea au fost recent reglementate. Obligația de a publica un anunț de intenție și un anunț de atribuire a concesiunii pentru orice concesiune cu o valoare egală sau mai mare decât pragul stabilit în prezenta directivă reprezintă o modalitate adecvată de a le comunica potențialilor ofertanți informații privind oportunitățile de afaceri, precum și de a informa toate părțile interesate cu privire la numărul și tipul contractelor atribuite. Mai mult, statele membre ar trebui să instituie măsuri corespunzătoare privind atribuirea contractelor de concesiune pentru aceste servicii, în vederea asigurării respectării principiului transparenței și al egalității de tratament pentru operatorii economici, și să le permită, în același timp, autorităților contractante și entităților contractante să țină seama de specificul serviciilor în cauză. Statele membre ar trebui să se asigure că autoritățile contractante și entitățile contractante pot ține seama de nevoia de a asigura inovarea și, în conformitate cu articolul 14 din TFUE și cu Protocolul nr. 26, un nivel ridicat al calității, siguranței și accesibilității prețului, egalitatea de tratament și promovarea accesului universal și a drepturilor utilizatorilor.

(54)

Având în vedere importanța contextului cultural și sensibilitatea acestor servicii, statele membre ar trebui să dispună de o largă putere de apreciere pentru a organiza alegerea furnizorilor de servicii în modul pe care îl consideră cel mai adecvat. Prezenta directivă nu împiedică statele membre să aplice criterii calitative specifice la selectarea furnizorilor de servicii, așa cum sunt criteriile stabilite în Cadrul european de calitate pe bază voluntară pentru serviciile sociale al Comitetului pentru protecție socială al Uniunii Europene. Statele membre și/sau autoritățile publice au în continuare posibilitatea de a furniza ele însele aceste servicii sau de a le organiza într-un mod care nu implică încheierea de concesiuni, de exemplu prin simpla finanțare a acestor servicii sau prin acordarea de licențe sau autorizații pentru toți operatorii economici care îndeplinesc condițiile stabilite în prealabil de autoritatea contractantă sau de entitatea contractantă, fără limite sau cote, cu condiția ca astfel de sisteme să asigure un nivel suficient de publicitate și să respecte principiile transparenței și nediscriminării.

(55)

În vederea integrării adecvate a cerințelor de mediu, sociale și de ocupare a forței de muncă în procedurile de atribuire a concesiunilor, este deosebit de important ca statele membre și autoritățile contractante sau entitățile contractante să ia măsurile pertinente pentru a asigura respectarea obligațiilor din domeniul legilor mediului, asigurărilor sociale și muncii care se aplică în locul de executare a lucrărilor sau de prestare a serviciilor și care reies din acte cu putere de lege sau acte administrative, atât la nivel național, cât și la nivelul Uniunii, precum și din contracte colective, cu condiția ca normele respective și aplicarea lor să respecte legislația Uniunii. În mod asemănător, ar trebui ca, pe parcursul executării concesiunii, să se aplice obligațiile care reies din acordurile internaționale ratificate de toate statele membre și enumerate în prezenta directivă. Totuși, acest lucru nu ar trebui să împiedice în niciun fel aplicarea termenilor și condițiilor de încadrare în muncă mai favorabili pentru lucrători. Măsurile pertinente ar trebui să fie aplicate în conformitate cu principiile fundamentale ale dreptului Uniunii, în special în vederea asigurării egalității de tratament. Astfel de măsuri relevante ar trebui să se aplice în conformitate cu Directiva 96/71/CE a Parlamentului European și a Consiliului (15) și într-un mod care asigură egalitatea de tratament și care nu discriminează direct sau indirect operatorii economici și lucrătorii din alte state membre.

(56)

Serviciile ar trebui considerate prestate la locul unde sunt executate prestațiile caracteristice. Atunci când serviciile sunt prestate la distanță, de exemplu serviciile prestate de centrele de intermediere telefonică, serviciile în cauză ar trebui să fie considerate ca fiind prestate la locul în care sunt executate serviciile, indiferent de locurile și de statele membre cărora le sunt destinate serviciile respective.

(57)

Obligațiile relevante ar putea fi reflectate în clauzele concesiunii. De asemenea, ar trebui să fie posibil să se includă în contractele de achiziții publice clauze care să asigure o conformitate cu contractele colective de muncă, în conformitate cu dreptul Uniunii privind concesiunile. Nerespectarea obligațiilor relevante ar putea fi considerată o abatere gravă din partea operatorului economic în cauză, care angajează răspunderea pentru excluderea respectivului operator economic din procedura de atribuire a unei concesiuni.

(58)

Controlul respectării dispozițiilor de mediu, sociale și de legislația muncii ar trebui să fie efectuat în etapele relevante ale procedurii de atribuire a concesiunii, atunci când sunt aplicate principiile generale care reglementează alegerea participanților și atribuirea contractelor, sau când sunt aplicate criteriile de excludere.

(59)

Nicio dispoziție a prezentei directive nu ar trebui să împiedice impunerea sau aplicarea de măsuri necesare pentru protejarea ordinii publice, a moralității și siguranței publice, a sănătății, a vieții oamenilor și a animalelor, sau pentru conservarea vieții plantelor sau în vederea aplicării altor măsuri de mediu, în special în vederea unei dezvoltări durabile, cu condiția ca respectivele măsuri să fie conforme cu TFUE.

(60)

Pentru a asigura confidențialitatea pe parcursul procedurii, autoritățile contractante și entitățile contractante, precum și operatorii economici nu ar trebui să dezvăluie informațiile desemnate ca fiind confidențiale. Nerespectarea acestei obligații ar trebui să atragă după sine aplicarea de sancțiuni corespunzătoare, după cum se prevede în dreptul civil sau administrativ al statelor membre și în cazurile în care aceste prevederi există.

(61)

În vederea combaterii fraudei, favoritismului și corupției și în vederea prevenirii conflictelor de interese, ar trebui ca statele membre să ia măsuri corespunzătoare pentru a asigura transparența procedurii de atribuire și egalitatea de tratament între toți candidații și ofertanții. Astfel de măsuri ar trebui să urmărească în special eliminarea conflictului de interese, precum și alte nereguli grave.

(62)

Pentru a oferi posibilitatea tuturor operatorilor interesați să transmită candidaturi și oferte, autoritățile contractante și entitățile contractante ar trebui să fie obligate să respecte un termen minim pentru primirea acestor candidaturi și oferte.

(63)

Alegerea unor criterii de selecție proporționate, nediscriminatorii și echitabile și aplicarea acestora operatorilor economici este esențială pentru accesul efectiv al operatorilor la oportunitățile economice legate de concesiuni. În special posibilitatea ca un candidat să se bazeze pe capacitățile altor entități poate fi decisivă pentru a permite participarea IMM-urilor. Așadar, este oportun să se prevadă că criteriile de selecție ar trebui să fie legate exclusiv de capacitatea profesională și tehnică și de situația financiară și economică a operatorilor și să fie legate de obiectul contractului, ar trebui să fie prezentate în anunțul de concesionare și nu îl pot împiedica pe un operator economic, cu excepția cazurilor excepționale, să se bazeze pe capacitățile altor entități, indiferent de natura juridică a legăturilor acestuia cu entitățile respective, dacă acesta din urmă dovedește autorității contractante sau entității contractante că va avea la dispoziție resursele necesare.

(64)

În plus, în vederea unei mai bune integrări a considerațiilor de ordin social și de mediu în procedurile de atribuire, autorităților contractante sau entităților contractante ar trebui să li se permită să utilizeze criterii de atribuire sau condiții de executare a concesiunii referitoare la lucrările sau serviciile care urmează a fi furnizate în cadrul contractului de concesiune în toate privințele și în orice moment din ciclul de viață al acestora, de la extracția materiilor prime necesare pentru produs până la etapa de eliminare a produsului, inclusiv în legătură cu factorii implicați în procesul specific de producție, în furnizarea sau comercializarea acestor lucrări sau servicii sau în cadrul unui proces specific într-o etapă ulterioară a ciclului lor de viață, chiar și în cazul în care astfel de factori nu fac parte din structura lor materială. Criteriile și condițiile referitoare la un astfel de proces de producție sau de furnizare sunt, de exemplu, că serviciile care fac obiectul concesiunii sunt furnizate utilizând utilaje eficiente din punct de vedere energetic. În conformitate cu jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene, aceasta include, de asemenea, criterii de atribuire sau condițiile de executare a unei concesiuni privind utilizarea produselor din comerțul echitabil în cursul perioadei de executare a concesiunii care urmează să fie atribuite. Criteriile și condițiile referitoare la tranzacționare și la condițiile sale (comercializarea) pot să se refere, de exemplu, la cerința de a plăti un preț minim și o primă de preț subcontractanților. Condițiile de executare a concesiunii, care se referă la considerațiile de mediu, pot include, de exemplu, reducerea la minimum a deșeurilor sau eficiența resurselor.

(65)

Criteriile de atribuire sau condițiile de executare a concesiunii, referitoare la aspectele sociale ale procesului de producție, ar trebui să se aplice în conformitate cu Directiva 96/71/CE, astfel cum este interpretată de Curtea de Justiție a Uniunii Europene, și nu ar trebui să fie alese sau aplicate într-un mod care să discrimineze direct sau indirect operatorii economici din alte state membre sau din țări terțe care sunt parte la Acordul privind achizițiile publice (AAP) al Organizației Mondiale a Comerțului sau la acordurile de liber schimb la care Uniunea este de asemenea parte. Astfel, cerințele privind condițiile fundamentale de lucru reglementate în Directiva 96/71/CE, cum ar fi nivelurile minime de salarizare, ar trebui să rămână la nivelul stabilit de legislația națională sau de contractele colective aplicate în conformitate cu dreptul Uniunii în contextul acestei directive. Condițiile de executare a unei concesiuni ar putea fi, de asemenea, destinate să favorizeze punerea în aplicare a măsurilor de promovare a egalității între femei și bărbați la locul de muncă, a creșterii participării femeilor pe piața muncii și a concilierii între viața profesională și cea personală, a protecției mediului sau a bunăstării animalelor, să respecte pe fond convențiile fundamentale ale Organizației Internaționale a Muncii (OIM) și să recruteze mai multe persoane dezavantajate decât este necesar în conformitate cu legislația națională.

(66)

Măsurile care vizează protecția sănătății personalului implicat în procesul de executare a concesiunii, favorizarea integrării sociale a persoanelor defavorizate sau a membrilor grupurilor vulnerabile în rândul persoanelor desemnate să execute concesiunea sau să se instruiască în vederea dobândirii aptitudinilor necesare pentru concesiunea în cauză pot, de asemenea, să facă obiectul criteriilor de atribuire sau a condițiilor de executare a concesiunii, cu condiția ca acestea să se refere la lucrările sau la serviciile care urmează să fie furnizate în temeiul concesiunii. De exemplu, astfel de criterii sau condiții s-ar putea referi, printre altele, la angajarea de persoane în căutarea unui loc de muncă pe termen lung, la punerea în aplicare a măsurilor de formare profesională pentru șomeri sau pentru persoanele tinere în cursul executării concesiunii care urmează să fie atribuită. În cadrul specificațiilor tehnice, autoritățile contractante pot prevedea astfel de cerințe sociale care caracterizează direct produsul sau serviciul în cauză, cum ar fi accesibilitatea pentru persoanele cu handicap sau proiectarea pentru toate categoriile de utilizatori.

(67)

Este necesar ca cerințele tehnice și funcționale stabilite de autoritățile contractante și de entitățile contractante să permită exercitarea concurenței în domeniul atribuirii concesiunilor. Aceste cerințe ar trebui să definească trăsăturile impuse lucrărilor și/sau serviciilor vizate de concesiune și s-ar putea referi, de asemenea, la procesul specific de producție sau de furnizare a lucrărilor sau a serviciilor solicitate, cu condiția ca acestea să fie legate de obiectul concesiunii și proporționale cu valoarea și obiectivele sale. Procesul specific de producție ar putea cuprinde cerințe referitoare la accesibilitatea persoanelor cu handicap sau la nivelurile de performanță ecologică. Aceste cerințe tehnice și funcționale ar trebui să fie incluse în documentele concesiunii și să respecte principiile de egalitate de tratament și de transparență. Ele ar trebui elaborate în așa fel încât să se evite restrângerea în mod artificial a concurenței, în special prin cerințe care favorizează un anumit operator economic, în sensul că preiau caracteristicile esențiale ale bunurilor, serviciilor sau lucrărilor oferite în mod obișnuit de acel operator economic. În orice caz, autoritățile contractante sau entitățile contractante ar trebui să aibă în vedere ofertele care cuprind astfel de lucrări și/sau servicii care respectă în mod echivalent caracteristicile impuse.

(68)

Concesiunile reprezintă de obicei acorduri complexe, pe termen lung, în cadrul cărora concesionarul își asumă responsabilități și riscuri suportate în mod tradițional de autoritățile contractante și de entitățile contractante și care intră în mod normal în sfera de competență a acestora. Din acest motiv, sub rezerva respectării prezentei directive și a principiilor transparenței și egalității de tratament, autoritățile contractante și entitățile contractante ar trebui să aibă o flexibilitate considerabilă pentru a defini și a organiza procedura de alegere a concesionarului. Cu toate acestea, pentru a asigura egalitatea de tratament și transparența pe parcursul procesului de atribuire, este oportun să se impună garanții fundamentale cu privire la procesul de atribuire, inclusiv informații privind natura și sfera de aplicare a concesiunii, limitarea numărului candidaților, diseminarea informațiilor către candidați și ofertanți și disponibilitatea evidențelor corespunzătoare. De asemenea, este necesar să se prevadă că termenii inițiali ai anunțului de concesionare nu pot fi modificați, în vederea prevenirii tratamentului inechitabil al potențialilor candidați.

(69)

Nu ar trebui să se atribuie concesiuni operatorilor economici care au făcut parte dintr-o organizație criminală sau care au fost găsiți vinovați de corupție, de fraudă în detrimentul intereselor financiare ale Uniunii, de infracțiuni teroriste, de spălare de bani, de finanțare a terorismului sau de trafic de persoane. Statele membre ar trebui, cu toate acestea, să fie în măsură să prevadă o derogare de la aceste excluderi obligatorii în situațiile excepționale în care cerințele imperative de interes general face indispensabilă atribuirea contractului. Neplata taxelor și impozitelor și a contribuțiilor la asigurările sociale ar trebui, de asemenea, să fie sancționată prin excluderea obligatorie la nivelul Uniunii.

(70)

În plus, autorităților contractante și entităților contractante ar trebui să li se ofere posibilitatea de a exclude operatorii economici care s-au dovedit a nu fi fiabili, de exemplu din motive de încălcare gravă sau repetată a obligațiilor de mediu sau sociale, inclusiv a normelor privind accesibilitatea oferită persoanelor cu handicap sau alte forme de comitere a unei abateri profesionale grave, cum ar fi încălcarea normelor de concurență sau a drepturilor de proprietate intelectuală. Ar trebui clarificat faptul că abaterile profesionale grave pot pune sub semnul întrebării integritatea operatorului economic, făcând astfel ca acesta să devină neeligibil pentru atribuirea unui contract de concesiune, indiferent dacă operatorul economic are, de altfel, capacitatea tehnică și economică de a executa contractul respectiv. Ținând seama de faptul că autoritatea contractantă sau entitatea contractantă este responsabilă pentru consecințele deciziilor posibil eronate, autoritățile contractante și entitățile contractante ar trebui, de asemenea, să dispună în continuare de libertatea de a considera că a existat o abatere profesională gravă, în cazul în care, înainte de luarea unei decizii finale și obligatorii privind prezența motivelor obligatorii de excludere, pot demonstra, prin orice mijloace adecvate, că un operator economic a încălcat obligațiile care îi revin, inclusiv obligațiile legate de plata impozitelor sau a contribuțiilor la asigurările sociale, cu excepția unor dispoziții contrare din dreptul intern. Autoritățile contractante și entitățile contractante ar trebui, de asemenea, să fie în măsură să excludă candidați sau ofertanți a căror performanță în concesiuni sau alte contracte din trecut cu autorități contractante sau entități contractante a arătat deficiențe majore în ceea ce privește cerințele de fond, de exemplu, nerespectarea obligației de a furniza sau de a executa, deficiențe semnificative ale produsului sau ale serviciului furnizat, ceea ce le face inutilizabile pentru scopul propus, sau un comportament necorespunzător care aruncă îndoieli serioase cu privire la fiabilitatea operatorului economic. Dreptul intern ar trebui să prevadă o durată maximă pentru astfel de excluderi.

(71)

Cu toate acestea, ar trebui să se prevadă posibilitatea ca operatorii economici să adopte măsuri de conformare pentru remedierea consecințelor infracțiunilor penale sau ale abaterilor și pentru prevenirea în mod eficient a repetării acestora. Măsurile respective ar putea fi, în special, măsuri legate de personal sau de organizare, cum ar fi ruperea legăturilor cu persoanele sau organizațiile implicate în comportamentul ilicit, măsuri adecvate de reorganizare a personalului, implementarea unor sisteme de raportare și de control, crearea unei structuri interne de audit care să monitorizeze respectarea legislației și adoptarea unor norme interne de responsabilizare și de compensare. În cazul în care aceste măsuri oferă garanții suficiente, operatorul economic în cauză nu ar mai trebui să fie exclus doar din motivele respective. Operatorii economici ar trebui să aibă posibilitatea de a solicita examinarea măsurilor de conformare luate în vederea unei posibile admiteri la procedura de atribuire a concesiunilor. Cu toate acestea, ar trebui să se lase la latitudinea statelor membre să stabilească condițiile procedurale și de fond exacte aplicabile în astfel de cazuri. Statele membre ar trebui să aibă, în special, libertatea de a decide dacă doresc să permită ca autoritățile contractante sau entitățile contractante individuale să efectueze evaluările relevante sau să încredințeze sarcina respectivă altor autorități la nivel central sau descentralizat.

(72)

Este important ca respectarea de către subcontractanți a obligațiilor aplicabile în domeniul protecției mediului, al protecției sociale și al legii muncii, stabilite de legislația Uniunii, de legislația națională, de contractele colective sau de dispozițiile internaționale de drept în domeniul social, al mediului și al legislației muncii, enumerate în prezenta directivă, cu condiția ca normele respective și aplicarea lor să respecte legislația Uniunii, să se asigure prin intermediul unor acțiuni adecvate ale autorităților naționale competente din sfera de responsabilitate și de competență a acestora, cum ar fi inspectoratele de muncă sau agențiile de protecție a mediului. Este necesar, de asemenea, să se asigure un anumit grad de transparență în lanțul de subcontractare, deoarece acest lucru oferă autorităților contractante și entităților contractante informații privind persoanele prezente pe șantierele de construcție, lucrările în curs de efectuare în beneficiul acestora sau întreprinderile care prestează servicii în sau la clădiri, infrastructuri sau zone precum primăriile, școlile municipale, complexele sportive, porturile sau autostrăzile, pentru care autoritățile contractante sunt responsabile sau asupra cărora au un anumit control. Ar trebui să se precizeze că obligația de furnizare a informațiilor solicitate cade, în orice caz, în sarcina concesionarului, fie pe baza unor clauze specifice pe care fiecare autoritate contractantă sau entitate contractantă ar fi obligată să le includă în toate procedurile de atribuire, fie pe baza unor obligații care ar urma să fie impuse concesionarului de către statele membre prin intermediul unor dispoziții general aplicabile.

Ar trebui clarificat, de asemenea, faptul că ar trebui aplicate condițiile aplicabile în domeniul protecției mediului, al protecției sociale și al legii muncii, stabilite de legislația Uniunii, de legislația națională, de contractele colective sau de dispozițiile internaționale de drept în domeniul social, al mediului și al legislației muncii, enumerate în prezenta directivă, cu condiția ca normele respective și aplicarea lor să respecte legislația Uniunii, ori de câte ori legislația națională a unui anumit stat membru prevede un mecanism de răspundere solidară între subcontractanți și concesionar. Mai mult, ar trebui stipulat în mod explicit faptul că statele membre ar trebui să poată merge mai departe, de exemplu prin extinderea obligațiilor referitoare la transparență sau prin înlesnirea ori obligarea autorităților contractante sau entităților contractante să verifice că subcontractanții nu se află în niciuna dintre situațiile care ar garanta excluderea operatorilor economici. În cazul în care subcontractanților li se aplică astfel de măsuri, ar trebui asigurată coerența cu dispozițiile aplicabile concesionarului, astfel încât existența motivelor care justifică excluderea obligatorie să fie urmată de cerința de înlocuire a subcontractantului în cauză cu concesionarul. Dacă o astfel de verificare relevă prezența unor motive neobligatorii de excludere, ar trebui clarificat faptul că autoritățile contractante sau entitățile contractante pot solicita înlocuirea. Cu toate acestea, ar trebui prevăzut explicit faptul că autoritățile contractante sau entitățile contractante pot fi obligate să solicite înlocuirea subcontractantului în cauză în cazul în care excluderea concesionarului ar fi obligatorie în astfel de cazuri. De asemenea, ar trebui prevăzut în mod explicit faptul că statele membre au în continuare libertatea de a prevedea în dreptul intern norme mai stricte privind răspunderea.

(73)

Autoritățile contractante sau entitățile contractante ar trebui să evalueze ofertele în baza unuia sau mai multor criterii de atribuire. Pentru a asigura transparența și egalitatea de tratament, criteriile pentru atribuirea concesiunilor ar trebui să respecte întotdeauna anumite standarde generale. Standardele respective pot face trimitere la factori care nu sunt strict economici, dar care influențează valoarea unei oferte din punctul de vedere al autorității contractante sau al entității contractante și îi permit identificarea unui avantaj economic general pentru autoritatea contractantă sau entitatea contractantă. Criteriile ar trebui comunicate în prealabil tuturor candidaților sau ofertanților potențiali, ar trebui să aibă legătură cu obiectul contractului și nu ar trebui să îi ofere autorității contractante sau entității contractante o libertate de selecție nelimitată. Ele ar trebui să permită o concurență efectivă și să fie însoțite de cerințe care să permită verificarea efectivă a informațiilor furnizate de ofertanți. Ar trebui să fie posibilă includerea în criteriile de atribuire, printre altele, criterii de mediu, sociale sau referitoare la inovare. Autoritățile contractante sau entitățile contractante ar trebui, de asemenea, să specifice criteriile de atribuire în ordinea descrescătoare a importanței lor, astfel încât să asigure egalitatea de tratament a ofertanților potențiali, permițându-le să ia la cunoștință toate elementele care trebuie avute în vedere cu ocazia pregătirii ofertelor.

În cazuri excepționale, dacă autoritatea contractantă sau entitatea contractantă primește o ofertă care propune o soluție inovatoare cu un nivel excepțional de performanță funcțională care nu ar fi putut fi prevăzut de către o autoritate contractantă sau entitate contractantă diligentă, autoritatea contractantă sau entitatea contractantă ar trebui, în mod excepțional, să poată modifica ordinea criteriilor de atribuire pentru a ține seama de noile posibilități create de această soluție inovatoare, cu condiția ca o astfel de modificare să asigure egalitatea de tratament a tuturor ofertanților reali sau potențiali, lansând o nouă invitație la procedura de ofertare sau publicând un nou anunț de concesionare, după caz.

(74)

Mijloacele electronice de informare și comunicare pot simplifica foarte mult publicarea concesiunilor și pot spori eficiența, celeritatea și transparența procedurilor de atribuire a concesiunilor. Acestea ar putea să devină mijloacele standard de comunicare și de schimb de informații în cadrul procedurilor de atribuire, deoarece sporesc semnificativ posibilitățile operatorilor economici de a participa la procedurile de atribuire a concesiunilor din întreaga piață internă.

(75)

Contractele de concesiune cuprind de obicei modalități tehnice și financiare pe termen lung și complexe care adesea fac obiectul unor condiții în schimbare. Prin urmare, este necesar să se precizeze condițiile în care modificarea unui contract de concesiune pe perioada executării sale necesită o nouă procedură de atribuire a concesiunii, ținând cont de jurisprudența relevantă a Curții de Justiție a Uniunii Europene. Este obligatoriu să se desfășoare o nouă procedură de concesiune în cazul în care sunt aduse modificări semnificative concesiunii inițiale, în special cu privire la domeniul de aplicare și conținutul drepturilor și obligațiilor reciproce ale părților, inclusiv la distribuirea drepturilor de proprietate intelectuală. Modificările de acest tip demonstrează intenția părților de a renegocia clauze sau condiții esențiale ale concesiunii respective. Acest lucru se referă cu precădere la situațiile în care condițiile modificate ar fi avut o influență asupra rezultatului procedurii, dacă ar fi fost incluse în procedura inițială. Modificările concesiunii având ca rezultat o modificare minoră a valorii contractului ar trebui să fie întotdeauna posibile până la un anumit nivel, fără să fie necesară derularea unei noi proceduri de concesiune. În acest sens și în vederea asigurării securității juridice, prezenta directivă ar trebui să prevadă praguri de minimis, sub care să nu fie necesară o nouă procedură de atribuire. Modificările concesiei peste respectivele praguri ar trebui să poată fi aduse fără să fie necesară o nouă procedură de atribuire, în măsura în care astfel de modificări îndeplinesc anumite condiții. Acest lucru poate fi valabil, de pildă, în cazul modificărilor care au devenit necesare datorită nevoii de a satisface solicitările din partea autorităților contractante sau a entităților contractante, în ceea ce privește cerința de securitate și ținând seama de specificul unor astfel de activități, cum ar fi, de exemplu, exploatarea complexelor sportive și turistice montane, referitor la care legislația ar putea evolua, abordând riscurile aferente, în măsura în care astfel de modificări respectă condițiile relevante din prezenta directivă.

(76)

Autoritățile contractante și entitățile contractante se pot confrunta cu situații externe pe care nu le puteau prevedea în cazul în care au atribuit concesiunea, în special când executarea concesiunii acoperă o perioadă mai lungă. În astfel de cazuri, este necesar un anumit grad de flexibilitate pentru adaptarea concesiunii la circumstanțele respective fără a desfășura o nouă procedură de atribuire. Noțiunea de circumstanțe neprevăzute se referă la situațiile care nu puteau fi anticipate, în ciuda pregătirii cu o diligență rezonabilă a procedurii inițiale de atribuire, de către autoritatea contractantă sau de către entitatea contractantă, luând în considerare mijloacele disponibile, natura și caracteristicile proiectului concret, bunele practici din sectorul în cauză și necesitatea de a asigura o relație corespunzătoare între resursele cheltuite pentru pregătirea procedurii de atribuire și valoarea previzibilă a acesteia. Acest lucru nu se aplică însă în cazul în care o modificare conduce la o transformare a naturii concesiunii globale, de exemplu prin înlocuirea lucrărilor de executat sau a serviciilor de prestat cu altele diferite sau prin modificarea fundamentală a tipului de concesiune, întrucât, în această situație, se poate presupune că modificarea respectivă va influența rezultatul. În cazul concesiunilor atribuite în scopul desfășurării unei alte activități decât cele menționate în anexa II, o eventuală creștere a valorii care nu necesită o nouă procedură de atribuire ar trebui să nu depășească 50 % din valoarea concesiunii inițiale. Atunci când sunt aduse mai multe modificări succesive, limitarea respectivă ar trebui să se aplice valorii fiecărei modificări. Astfel de modificări consecutive ar trebui să nu fie menite să eludeze prezenta directivă.

(77)

În conformitate cu principiile egalității de tratament și transparenței, ofertantul câștigător nu ar trebui să fie înlocuit cu un alt operator economic fără redeschiderea către concurență a concesiunii, de exemplu în cazul în care o concesiune este reziliată din cauza unor deficiențe de executare. Cu toate acestea, ofertantul câștigător care execută concesiunea ar trebui să poată efectua, în special în cazul în care concesiunea a fost atribuită unui grup de operatori economici, anumite schimbări structurale în cursul perioadei de executare a concesiunii, cum ar fi reorganizări interne, preluări, fuziuni și achiziții sau declararea insolvenței. Aceste modificări structurale nu ar trebui să necesite în mod automat noi proceduri de atribuire pentru concesiunea executată de ofertantul respectiv.

(78)

Autoritățile contractante și entitățile contractante ar trebui să aibă posibilitatea de a prevedea modificarea concesiunii prin intermediul unor clauze de reexaminare sau de opțiuni, dar aceste clauze nu ar trebui să le ofere o marjă nelimitată de acțiune. Prezenta directivă ar trebui, așadar, să stabilească în ce măsură pot fi prevăzute modificări în concesiunea inițială. Ar trebui, prin urmare, precizat faptul că clauzele de reexaminare sau de opțiuni redactate suficient de clar pot, de exemplu, să stabilească indexări de preț sau să garanteze că, de pildă, echipamentele de comunicații care urmează să fie livrate pe o perioadă dată de timp continuă să fie adecvate, inclusiv în cazul modificării protocoalelor de comunicații sau al altor schimbări de ordin tehnologic. Ar trebui, de asemenea, să fie posibil, prin intermediul unor clauze suficient de clare, să se prevadă adaptări ale concesiunii, care devin necesare prin prisma unor dificultăți tehnice care apar pe parcursul funcționării sau întreținerii. De asemenea, ar trebui reamintit faptul că, de exemplu, concesiunile ar putea să cuprindă atât întreținerea obișnuită, cât și intervenții de întreținere punctuale, care pot deveni necesare pentru a asigura prestarea în continuare a unui serviciu public.

(79)

Autoritățile contractante și entitățile contractante s-ar putea confrunta cu situații în care devin necesare lucrări sau servicii suplimentare. În astfel de cazuri, sub rezerva respectării condițiilor din prezenta directivă, ar trebui să se considere că este justificată modificarea concesiunii inițiale, fără să fie nevoie de o nouă procedură de atribuire a concesiunii.

(80)

Autoritățile contractante și entitățile contractante sunt confruntate uneori cu situații care necesită încheierea înainte de termen a concesiunii, în vederea respectării obligațiilor care decurg din dreptul Uniunii în domeniul concesiunilor. Statele membre ar trebui să se asigure, prin urmare, că autoritățile contractante și entitățile contractante au posibilitatea, în condițiile stabilite în dreptul intern, de a rezilia o concesiune în cursul perioadei sale de valabilitate dacă acest lucru este impus de dreptul Uniunii.

(81)

Pentru a asigura protecția jurisdicțională adecvată a candidaților și a ofertanților în cadrul procedurilor de atribuire a concesiunilor, precum și pentru a asigura punerea în aplicare efectivă a normelor prevăzute în prezenta directivă și a principiilor TFUE, este necesar ca și Directiva 89/665/CEE a Consiliului (16) și Directiva 92/13/CEE a Consiliului (17) să se aplice în cazul concesiunilor de servicii și în cazul concesiunilor de lucrări atribuite atât de autorități contractante, cât și de entități contractante. Directivele 89/665/CEE și 92/13/CEE ar trebui, deci, modificate în consecință.

(82)

Prelucrarea datelor cu caracter personal în temeiul prezentei directive ar trebui să intre sub incidența prevederilor Directivei 95/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului (18).

(83)

Statele membre sunt obligate să monitorizeze constant și sistematic implementarea și funcționarea normelor privind atribuirea contractelor de concesiune, pentru a asigura aplicarea eficientă și uniformă a dreptului Uniunii.

(84)

Comisia ar trebui să examineze efectele economice pe piața internă, în special din perspectiva unor factori precum atribuirea transfrontalieră a contractelor, participarea IMM-urilor și costurile de tranzacționare, care rezultă din aplicarea pragurilor stabilite în prezenta directivă și a excluderii prevăzute la articolul 12, ținând seama de structurile specifice ale sectorului apei. Comisia ar trebui să prezinte un raport în acest sens Parlamentului European și Consiliului cel târziu la 18 aprilie 2019. În conformitate cu articolul XXIV alineatul (7) din Acordul privind achizițiile publice (AAP), AAP face obiectul unor noi negocieri la trei ani de la intrarea sa în vigoare și în mod periodic după aceea. În acest context, adecvarea nivelului de praguri ar trebui examinată în contextul negocierilor în temeiul AAP, având în vedere impactul inflației și costurile de tranzacție. Atunci când acest lucru este posibil și oportun, Comisia ar trebui să examineze o propunere de majorare a pragurilor aplicabile în temeiul AAP cu ocazia următoarei runde de negocieri. În cazul unor modificări ale pragurilor, ar trebui ca raportul întocmit de Comisie să fie urmat, dacă este cazul, de o propunere legislativă de modificare a pragului stabilit în prezenta directivă.

(85)

În vederea adaptării la evoluțiile rapide de ordin tehnic, economic și normativ, competența de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din TFUE ar trebui delegată Comisiei în ceea ce privește revizuirea listei actelor din anexa III, revizuirea procedurilor tehnice aferente metodelor de calculare a pragurilor precum și revizuirea periodică a pragurilor, modificarea referințelor la nomenclatura CPV și adaptarea listei actelor din anexa X. Este deosebit de important ca, în timpul lucrărilor pregătitoare, Comisia să organizeze consultări adecvate, inclusiv la nivel de experți. Comisia, atunci când pregătește și elaborează acte delegate, ar trebui să asigure o transmitere simultană, în timp util și adecvată a documentelor relevante către Parlamentul European și Consiliu.

(86)

În vederea asigurării unor condiții uniforme privind procedura de elaborare și transmitere a anunțurilor și de transmitere și publicare a datelor menționate în anexele V, VII și VIII, ar trebui conferite competențe de executare Comisiei. Respectivele competențe ar trebui exercitate în conformitate cu dispozițiile Regulamentului (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului (19). Procedura de consultare ar trebui utilizată pentru adoptarea actelor de punere în aplicare, care nu au niciun impact nici asupra situației financiare, nici asupra caracterului și a sferei de aplicare a obligațiilor care decurg din prezenta directivă. Dimpotrivă, actele respective sunt de natură strict administrativă și au scopul de a facilita aplicarea prezentei directive.

(87)

Deoarece obiectivul prezentei directive, și anume coordonarea actelor cu putere de lege și a actelor administrative ale statelor membre aplicabile anumitor proceduri de concesiuni, nu poate fi realizat în mod satisfăcător de către statele membre, dar poate fi, datorită amplorii și efectelor, realizat mai bine la nivelul Uniunii, Uniunea poate adopta măsuri, în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din TUE. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este enunțat în articolul respectiv, prezenta directivă nu depășește ceea ce este necesar pentru atingerea obiectivului menționat.

(88)

Potrivit Declarației politice comune a statelor membre și a Comisiei cu privire la documentele explicative din 28 septembrie 2011, statele membre și-au luat angajamentul de a adăuga, în cazuri justificate, la notificarea măsurilor de transpunere, unul sau mai multe documente care să explice relația dintre componentele unei directive și părțile corespunzătoare din instrumentele de transpunere naționale. În ceea ce privește prezenta directivă, legiuitorul consideră că transmiterea unor asemenea documente este justificată,

TITLUL I:

CAPITOLUL I:

SECȚIUNEA I:

Articolul 1:

Articolul 2:

Articolul 3:

Articolul 4:

Articolul 5:

Articolul 6:

Articolul 7:

Articolul 8:

Articolul 9:

SECȚIUNEA II:

Articolul 10:

Articolul 11:

Articolul 12:

Articolul 13:

Articolul 14:

Articolul 15:

Articolul 16:

Articolul 17:

SECȚIUNEA III:

Articolul 18:

Articolul 19:

Articolul 20:

Articolul 21:

Articolul 22:

Articolul 23:

SECȚIUNEA IV:

Articolul 24:

Articolul 25:

CAPITOLUL II:

Articolul 26:

Articolul 27:

Articolul 28:

Articolul 29:

TITLUL II:

CAPITOLUL I:

Articolul 30:

Articolul 31:

Articolul 32:

Articolul 33:

Articolul 34:

Articolul 35:

CAPITOLUL II:

Articolul 36:

Articolul 37:

Articolul 38:

Articolul 39:

Articolul 40:

Articolul 41:

TITLUL III:

Articolul 42:

Articolul 43:

Articolul 44:

Articolul 45:

TITLUL IV:

Articolul 46:

Articolul 47:

TITLUL V:

Articolul 48:

Articolul 49:

Articolul 50:

Articolul 51:

Articolul 52:

Articolul 53:

Articolul 54:

Articolul 55:

ANEXE:

ANEXA I:

ANEXA II:

ANEXA III:

ANEXA IV:

ANEXA V:

ANEXA VI:

ANEXA VII:

ANEXA VIII:

ANEXA IX:

ANEXA X:

ANEXA XI:

(a)

autorități contractante; sau

(b)

entități contractante, cu condiția ca lucrările sau serviciile să fie destinate exercitării uneia dintre activitățile menționate în anexa II.

1.

„concesiuni” înseamnă concesiuni de lucrări sau de servicii, astfel cum sunt definite la literele (a) și (b):

Atribuirea unei concesiuni de lucrări sau de servicii implică transferul către concesionar a unui risc de operare legat de exploatarea acestor lucrări sau servicii care cuprinde riscul de cerere sau riscul de ofertă ori ambele. Se presupune că concesionarul își asumă riscul de operare atunci când, în condiții de exploatare normale, nu i se garantează recuperarea investițiilor efectuate sau a costurilor suportate pentru exploatarea lucrărilor sau a serviciilor care fac obiectul concesiunii. Partea riscului transferată către concesionar implică o expunere reală la situațiile neprevăzute care pot apărea pe piață, astfel încât orice pierdere potențială estimată suportată de concesionar nu este doar nominală sau neglijabilă;

2.

„operator economic” înseamnă orice persoană fizică sau juridică sau entitate publică sau grup de astfel de persoane sau entități, inclusiv asociații de întreprinderi, care oferă pe piață execuția de lucrări și/sau a unei lucrări, furnizarea de produse sau prestarea de servicii;

3.

„candidat” înseamnă un operator economic care a solicitat o invitație de participare sau a fost invitat să participe la o procedură de atribuire a unei concesiuni;

4.

„ofertant” înseamnă un operator economic care a prezentat o ofertă;

5.

„concesionar” înseamnă un operator economic căruia i-a fost atribuită o concesiune;

6.

„scris(ă)” sau „în scris” înseamnă orice ansamblu de cuvinte sau cifre care poate fi citit, reprodus și apoi comunicat, inclusiv informațiile care sunt transmise și stocate prin mijloace electronice;

7.

„executare de lucrări” înseamnă fie executarea, fie proiectarea și executarea unor lucrări legate de una dintre activitățile menționate în anexa I sau a unei lucrări, fie realizarea, prin orice mijloace, a unei lucrări corespunzătoare cerințelor specificate de o autoritate contractantă sau de o entitate contractantă care exercită o influență decisivă asupra tipului de lucrare sau asupra proiectării acesteia;

8.

„o lucrare” înseamnă rezultatul unui ansamblu de lucrări de construcții de clădiri sau lucrări de geniu civil, destinat să îndeplinească prin el însuși o funcție economică sau tehnică;

9.

„mijloace electronice” înseamnă echipamente electronice de procesare (inclusiv compresie digitală) și stocare a datelor care sunt difuzate, transmise și recepționate prin cablu, radio, mijloace optice sau prin alte mijloace electromagnetice;

10.

„drepturi exclusive” înseamnă drepturi acordate de o autoritate competentă a unui stat membru, prin orice act cu putere de lege sau dispoziție administrativă publicată compatibilă cu tratatele, al cărei efect este limitarea exercitării unei activități la un singur operator economic și care afectează substanțial capacitatea altor operatori economici de a desfășura o astfel de activitate;

11.

„drepturi speciale” înseamnă drepturi acordate de o autoritate competentă a unui stat membru, prin orice act cu putere de lege sau dispoziție administrativă publicată compatibilă cu tratatele, al cărei efect este limitarea exercitării unei activități la unul sau mai mulți operatori economici și care afectează substanțial capacitatea altor operatori economici de a desfășura o astfel de activitate;

12.

„document al concesiunii” înseamnă orice document produs de autoritatea contractantă sau de entitatea contractantă la care aceasta face trimitere pentru a descrie sau a defini elementele concesiunii sau ale procedurii, inclusiv anunțul de concesiune, cerințele tehnice și funcționale, condițiile propuse ale concesiunii, formatele pentru prezentarea documentelor de către candidați și ofertanți, informațiile privind obligațiile general aplicabile și orice alte documente adiționale;

13.

„inovare” înseamnă introducerea unui produs, serviciu sau proces nou sau îmbunătățit în mod semnificativ, care include, dar nu se limitează la procese de producție, clădire sau construcție, a unei noi metode de comercializare sau a unei noi metode de organizare a practicii comerciale, a locului de muncă sau a relațiilor externe, printre altele cu scopul de a contribui la soluționarea provocărilor societale sau de a sprijini strategia Europa 2020.

(a)

sunt create cu obiectivul specific de a răspunde unor necesități de interes general, fără caracter industrial sau comercial;

(b)

au personalitate juridică; și

(c)

sunt finanțate, în cea mai mare parte, de autorități de stat, regionale sau locale sau de alte organisme de drept public; sau fac obiectul supravegherii administrării lor de către organismele sau autoritățile respective; sau au un consiliu de administrație, de conducere sau de supraveghere alcătuit din membri desemnați în proporție de peste 50 % de autorități de stat, regionale sau locale sau de alte organisme de drept public.

(a)

autoritățile de stat, regionale sau locale, organismele de drept public sau asociațiile formate din una sau mai multe astfel de autorități sau din unul sau mai multe astfel de organisme de drept public;

(b)

întreprinderile publice, astfel cum sunt definite în prezentul articol la alineatul (4) de la prezentul articol;

(c)

entitățile, cu excepția celor menționate la literele (a) și (b) de la prezentul alineat, însă care funcționează pe baza unor drepturi speciale sau exclusive acordate pentru exercitarea uneia dintre activitățile menționate la anexa II.

(a)

proceduri de achiziții publice cu invitație prealabilă la o procedură concurențială de ofertare, prevăzute de Directiva 2014/24/UE a Parlamentului European și a Consiliului (21) și Directiva 2014/25/UE, Directiva 2009/81/CE sau prezenta directivă;

(b)

proceduri prevăzute de alte acte juridice ale Uniunii enumerate în anexa III, prin care se asigură un nivel adecvat de transparență prealabilă pentru acordarea de autorizații pe baza unor criterii obiective.

(a)

dețin majoritatea capitalului subscris al întreprinderii;

(b)

controlează majoritatea voturilor asociate acțiunilor emise de întreprindere;

(c)

pot desemna mai mult de jumătate din membrii organismului de administrare, de conducere sau de control al întreprinderii.

(a)

valoarea oricărei forme de opțiune sau de prelungire a duratei concesiunii;

(b)

venitul din achitarea onorariilor și a amenzilor de către utilizatorii lucrărilor sau ale serviciilor, altele decât cele colectate în numele autorității contractante sau al entității contractante;

(c)

plățile sau orice avantaje financiare sub orice formă efectuate de către autoritatea contractantă sau entitatea contractantă sau de orice altă autoritate publică în favoarea concesionarului, inclusiv compensația pentru respectarea obligației de serviciu public și subvențiile publice de investiții;

(d)

valoarea granturilor sau a oricăror avantaje financiare sub orice formă primite de la terți pentru executarea concesiunii;

(e)

venitul din vânzarea oricăror active care fac parte din concesiune;

(f)

valoarea tuturor bunurilor și serviciilor care sunt puse la dispoziția concesionarului de către autoritățile contractante sau entitățile contractante, cu condiția să fie necesare pentru executarea lucrărilor sau furnizarea serviciilor;

(g)

orice premiu sau plată acordată candidaților sau ofertanților.

(a)

un instrument juridic care creează obligații de drept internațional, cum ar fi un acord internațional încheiat în conformitate cu TFUE între un stat membru și una sau mai multe țări terțe sau subdiviziuni ale acestora, pentru lucrări, bunuri sau servicii destinate implementării sau exploatării în comun a unui proiect de către semnatari;

(b)

o organizație internațională.

(a)

norme procedurale specifice în temeiul unui acord sau al unei înțelegeri internaționale, încheiate între unul sau mai multe state membre și una sau mai multe țări terțe;

(b)

norme procedurale specifice în temeiul unui acord internațional încheiat sau al unei înțelegeri internaționale încheiate referitoare la staționarea trupelor și privind angajamentele unui stat membru sau ale unei țări terțe;

(c)

normele procedurale specifice ale unei organizații internaționale, care efectuează achiziții în propriile scopuri sau concesiunilor care trebuie acordate de un stat membru în conformitate cu normele respective.

(a)

concesiuni pentru care aplicarea prezentei directive ar obliga un stat membru să furnizeze informații a căror divulgare este considerată de statul în cauză ca fiind contrară intereselor sale fundamentale de securitate; sau în cazul în care achiziția publică și executarea concesiunii sunt declarate secrete trebuie să fie însoțită de măsuri speciale de securitate în conformitate cu actele cu putere de lege și actele administrative în vigoare într-un stat membru cu condiția ca statul membru să fi stabilit că interesele esențiale în cauză nu pot fi garantate prin măsuri mai puțin invazive, cum ar fi cele menționate la alineatul (7);

(b)

concesiuni acordate în cadrul unui program de cooperare de tipul celor menționate la articolul 13 litera (c) din Directiva 2009/81/CE;

(c)

concesiuni atribuite de un guvern unui alt guvern referitoare la lucrări și servicii în legătură directă cu echipamente militare sau echipamente sensibile sau la lucrări și servicii special destinate unor scopuri militare sau lucrări și servicii cu caracter sensibil;

(d)

concesiuni atribuite într-o țară terță, desfășurate pe durata mobilizării forțelor în afara teritoriului Uniunii, în cazul în care necesitățile operaționale impun încheierea concesiunilor respective cu operatori economici situați în zona de operații; și

(e)

alte concesiuni exceptate în temeiul prezentei directive.

(a)

cumpărarea sau închirierea, prin orice mijloace financiare, de terenuri, clădiri existente sau alte bunuri imobile sau a drepturilor asupra acestora;

(b)

achiziția, dezvoltarea, producția sau coproducția de materiale pentru programe destinate serviciilor mass-media audiovizuale sau serviciilor mass-media de radiodifuziune, atribuite de furnizorii de servicii mass-media audiovizuale sau de radiodifuziune, sau concesiunilor pentru spațiu de emisie sau furnizarea de programe atribuite furnizorilor de servicii mass-media audiovizuale sau de radiodifuziune. În sensul prezentei litere, „servicii mass-media audiovizuale” și „furnizori de servicii mass-media” au același înțeles ca în articolul 1 alineatul (1) literele (a) și (d) din Directiva 2010/13/UE a Parlamentului European și a Consiliului (23). „Program” are același înțeles ca în articolul 1 alineatul (1) litera (b) din directiva menționată, dar include, de asemenea, programe radio și materiale pentru programe radio. În plus, în sensul prezentei dispoziții, „materiale pentru programe” au același înțeles ca „program”;

(c)

servicii de arbitraj și de conciliere;

(d)

oricare dintre următoarele servicii juridice:

(e)

servicii financiare referitoare la emisiunea, vânzarea, achiziționarea sau transferul de valori mobiliare sau alte instrumente financiare în sensul Directivei 2004/39/CE a Parlamentului European și a Consiliului (25), servicii furnizate de băncile centrale și operațiuni efectuate cu Fondul european de stabilitate financiară și Mecanismul european de stabilitate;

(f)

împrumuturi, indiferent dacă sunt sau nu referitoare la emisiunea, vânzarea, achiziționarea sau transferul de valori mobiliare sau de alte instrumente financiare;

(g)

servicii de apărare civilă, protecție civilă și de prevenire a pericolelor care sunt prestate de organizații sau asociații non-profit și care fac obiectul codurilor CPV: 75250000-3, 75251000-0, 75251100-1, 75251110-4, 75251120-7, 75252000-7, 75222000-8, 98113100-9 și 85143000-3, cu excepția serviciilor de transport pacienți cu ambulanța;

(h)

concesiunile de servicii de campanie politică care fac obiectul codurilor CPV 79341400-0, 92111230-3 și 92111240-6, atunci când sunt atribuite de un partid politic în contextul unei campanii electorale.

(a)

punerea la dispoziție sau exploatarea de rețele fixe destinate furnizării unui serviciu public în domeniul producerii, transportului sau distribuției de apă potabilă;

(b)

alimentarea cu apă potabilă a unor astfel de rețele.

(a)

proiecte de inginerie hidraulică, irigații sau drenare, cu condiția ca volumul de apă destinat aprovizionării cu apă potabilă să reprezinte mai mult de 20 % din volumul total de apă pus la dispoziție prin astfel de proiecte sau instalații de irigare sau drenare; sau

(b)

evacuarea sau tratarea apelor uzate.

(a)

poate fi supusă, direct sau indirect, unei influențe dominante exercitate de entitatea contractantă;

(b)

poate exercita o influență dominantă asupra entității contractante; sau

(c)

împreună cu entitatea contractantă, este supusă influenței dominante a unei alte întreprinderi în virtutea dreptului de proprietate, a unei participări financiare sau a regulilor care îi reglementează activitatea.

(a)

de către o entitate contractantă unei întreprinderi afiliate; sau

(b)

de către o asociere în participație, formată exclusiv dintr-o serie de entități contractante în scopul desfășurării activităților menționate în anexa II, unei întreprinderi care este afiliată cu una dintre aceste entități contractante.

(a)

concesiunilor de servicii, cu condiția ca cel puțin 80 % din cifra medie de afaceri totală a întreprinderii afiliate pe durata ultimilor trei ani, ținând seama de toate serviciile prestate de întreprinderea respectivă, să provină din prestarea de servicii entității contractante sau altor întreprinderi cu care este afiliată;

(b)

concesiunilor de lucrări, cu condiția ca cel puțin 80 % din cifra medie de afaceri totală a întreprinderii afiliate pe durata ultimilor trei ani, ținând seama de toate lucrările executate de întreprinderea respectivă, să provină din executarea de lucrări pentru entitatea contractantă sau alte întreprinderi cu care este afiliată.

(a)

o asociere în participație, formată exclusiv din mai multe entități contractante în scopul desfășurării de activități menționate în anexa II, uneia dintre aceste entități contractante; sau

(b)

o entitate contractantă unei astfel de asocieri în participație din care face parte.

(a)

denumirile întreprinderilor sau ale asocierilor în participație în cauză;

(b)

natura și valoarea concesiunilor implicate;

(c)

elementele de probă considerate necesare de către Comisie, pentru a demonstra că relația dintre întreprinderea sau asocierea în participație căreia i se atribuie concesiunile și entitatea contractantă respectă cerințele prevăzute la articolul 13 sau articolul 14.

(a)

autoritatea contractantă sau entitatea contractantă exercită asupra persoanei juridice în cauză un control similar celui pe care îl exercită asupra propriilor servicii; și

(b)

peste 80 % din activitățile respectivei persoane juridice controlate sunt efectuate în vederea îndeplinirii atribuțiilor care îi sunt încredințate de către autoritatea contractantă sau entitatea contractantă care o controlează sau de către alte persoane juridice controlate de respectiva autoritate contractantă sau entitate contractantă; și

(c)

nu există participare privată directă la capitalul persoanei juridice controlate cu excepția formelor de participare privată la capital neimplicând controlul și blocarea, impuse prin dispozițiile legislative naționale, în conformitate cu tratatele, care nu exercită o influență decisivă asupra persoanei juridice controlate.

(a)

autoritatea contractantă sau entitatea contractantă, în sensul articolului 7 alineatul (1) litera (a), exercită împreună cu alte autorități contractante sau entități contractante un control asupra respectivei persoane juridice similar controlului pe care îl exercită asupra propriilor servicii;

(b)

peste 80 % din activitățile respectivei persoane juridice sunt efectuate în vederea îndeplinirii atribuțiilor care îi sunt încredințate de către autoritățile contractante sau entitățile contractante care o controlează sau de către alte persoane juridice controlate de către aceleași autorități contractante sau entități contractante; și

(c)

nu există participare privată directă la capitalul persoanei juridice controlate cu excepția formelor de participare privată la capital neimplicând controlul și blocarea, impuse prin dispozițiile legislative naționale, în conformitate cu tratatele, care nu exercită o influență decisivă asupra persoanei juridice controlate.

(i)

organele decizionale ale persoanei juridice controlate sunt compuse din reprezentanți ai tuturor autorităților contractante sau entităților contractante participante. Reprezentanții individuali pot reprezenta mai multe sau toate autoritățile contractante sau entitățile contractante participante;

(ii)

autoritățile contractante sau entitățile contractante respective pot exercita în comun o influență decisivă asupra obiectivelor strategice și asupra deciziilor semnificative ale persoanei juridice controlate; și

(iii)

persoana juridică controlată nu urmărește interese care sunt contrare celor ale autorităților contractante sau entităților contractante care o controlează.

(a)

contractul instituie sau pune în aplicare o cooperare între autoritățile contractante sau entitățile contractante participante cu scopul de a asigura faptul că serviciile publice pe care trebuie să le efectueze sunt prestate în vederea atingerii obiectivelor pe care le au în comun;

(b)

punerea în aplicare a respectivei cooperări este reglementată exclusiv în baza considerațiilor legate de interesul public; și

(c)

autoritățile contractante sau entitățile contractante participante desfășoară pe piața deschisă sub 20 % din activitățile vizate de cooperare.

(a)

în cazul în care o parte a unui anumit contract este reglementată de articolul 346 din TFUE sau diferite părți sunt reglementate de articolul 346 din TFUE și, respectiv, de Directiva 2009/81/CE, contractul poate fi atribuit fără aplicarea prezentei directive, cu condiția ca atribuirea unui singur contract să fie justificată de motive obiective;

(b)

în cazul în care o parte a unui anumit contract este reglementată de Directiva 2009/81/CE, contractul poate fi atribuit în conformitate cu prezenta directivă sau în conformitate cu Directiva 2009/81/CE, cu condiția ca atribuirea unui singur contract să fie justificată de motive obiective.

(a)

concesiunea este atribuită în conformitate cu dispozițiile prezentei directive aplicabile concesiunilor atribuite de autorități contractante, dacă una dintre activitățile pentru care este vizat contractul face obiectul dispozițiilor prezentei directive aplicabile concesiunilor atribuite de autorități contractante, iar cealaltă activitate face obiectul dispozițiilor prezentei directive aplicabile concesiunilor atribuite de entități contractante;

(b)

contractul este atribuit în conformitate cu Directiva 2014/24/UE, dacă una dintre activitățile pentru care este vizat contractul face obiectul prezentei directive, iar cealaltă activitate face obiectul Directivei 2014/24/UE;

(c)

contractul se atribuie în conformitate cu prezenta directivă, dacă una dintre activitățile pe care le vizează contractul intră sub incidența prezentei directive, iar cealaltă activitate nu intră sub incidența prezentei directive și nici a Directivei 2014/24/UE sau a Directivei 2014/25/UE.

(a)

face obiectul articolului 346 din TFUE; sau

(b)

face obiectul Directivei 2009/81/CE,

(i)

să atribuie un contract fără aplicarea prezentei directive în cazurile prevăzute la litera (a); sau

(ii)

să atribuie un contract fie în conformitate cu prezenta directivă, fie în conformitate cu Directiva 2009/81/CE, în cazurile prevăzute la litera (b). Primul paragraf de la prezentul alineat nu aduce atingere pragurilor și excluderilor prevăzute de Directiva 2009/81/CE.

(a)

rezultatele sunt destinate, în mod exclusiv, autorității contractante sau entității contractante, pentru uz propriu în exercitarea propriei activități; și

(b)

serviciul prestat este integral remunerat de către autoritatea contractantă sau de către entitatea contractantă.

(a)

mijloace electronice;

(b)

poștă sau fax;

(c)

comunicare verbală, inclusiv telefonică, cu privire la alte comunicări decât elementele esențiale ale unei proceduri de atribuire a concesiunilor și cu condiția unei documentări suficiente a conținutului comunicării verbale pe un suport durabil;

(d)

înmânare directă cu confirmarea primirii.

(a)

scopul concesiunii este crearea sau achiziționarea unei opere de artă unice sau a unei interpretări artistice unice;

(b)

absența concurenței din motive tehnice;

(c)

existența unui drept exclusiv;

(d)

protecția drepturilor de proprietate intelectuală și a altor drepturi exclusive decât cele definite la articolul 5 punctul 10.

(a)

în cazul în care candidatul în cauză este sau poate fi exclus în temeiul articolului 38 alineatele (5)-(9) sau nu îndeplinește criteriile de selecție stabilite de autoritatea contractantă sau de entitatea contractantă în temeiul articolului 38 alineatul (1);

(b)

în cazul în care candidaturile includ oferte care sunt neadecvate în sensul celui de al doilea paragraf.

(a)

ofertantul respectă cerințele minime stabilite, după caz, de autoritatea contractantă sau entitatea contractantă;

(b)

ofertantul respectă condițiile de participare menționate la articolul 38 alineatul (1); și

(c)

ofertantul nu este exclus de la participarea la procedura de atribuire, în conformitate cu articolul 38 alineatele (4)-(7) și sub rezerva articolului 38 alineatul (9).

(a)

în anunțul de concesionare, o descriere a concesiunii și a condițiilor de participare;

(b)

în anunțul de concesionare, în invitația de a transmite oferte sau în alte documente ale concesiunii, o descriere a criteriilor de atribuire și, după caz, a cerințelor minime care trebuie îndeplinite.

(a)

participarea la o organizație criminală, în sensul articolului 2 din Decizia-cadru 2008/841/JAI a Consiliului (28);

(b)

corupție, astfel cum este definită la articolul 3 din Convenția privind lupta împotriva corupției care implică funcționari ai Comunităților Europene sau funcționari ai statelor membre ale Uniunii Europene (29) și la articolul 2 alineatul (1) din Decizia-cadru 2003/568/JAI a Consiliului (30), precum și corupție astfel cum este definită în legislația internă a autorității sau entității contractante sau a operatorului economic;

(c)

fraudă, în sensul articolului 1 din Convenția privind protejarea intereselor financiare ale Comunităților Europene (31);

(d)

infracțiuni teroriste sau infracțiuni legate de activitățile teroriste, așa cum sunt definite la articolul 1, respectiv la articolul 3 din Decizia-cadru 2002/475/JAI a Consiliului (32), sau instigare, complicitate sau tentativă de a săvârși o infracțiune, în sensul articolului 4 din respectiva decizie-cadru;

(e)

spălare de bani sau finanțarea terorismului, astfel cum sunt definite la articolul 1 din Directiva 2005/60/CE a Parlamentului European și a Consiliului (33);

(f)

munca copiilor și alte forme ale traficului de persoane, astfel cum sunt definite la articolul 2 din Directiva 2011/36/UE a Parlamentului European și a Consiliului (34).

(a)

dacă acesta poate demonstra prin orice mijloace adecvate o încălcare a obligațiilor aplicabile menționate la articolul 30 alineatul (3);

(b)

dacă operatorul economic este în stare de faliment sau în situație de insolvență sau de lichidare, de administrare judiciară, de concordat preventiv, de încetare a activității sau în orice altă situație similară care rezultă în urma unei proceduri de aceeași natură prevăzute de legislația și reglementările naționale; autoritatea contractantă sau entitatea contractantă poate decide, totuși, să nu excludă sau statul membru îi poate solicita să nu excludă un operator economic care se află într-una din situațiile de mai sus dacă a stabilit că operatorul economic în cauză va fi în măsură să execute concesiunea, ținând seama de normele și măsurile naționale aplicabile cu privire la continuarea activității în situațiile respective;

(c)

dacă autoritatea contractantă poate demonstra prin orice mijloace adecvate că operatorul economic se face vinovat de o abatere profesională gravă, care pune sub semnul întrebării integritatea sa;

(d)

dacă un conflict de interese, în sensul articolului 35 al doilea paragraf, nu poate fi remediat în mod eficace prin orice alte măsuri mai puțin invazive;

(e)

dacă autoritatea contractantă deține indicii suficient de plauzibile pentru a conchide că operatorul economic a încheiat cu alți operatori economici acorduri care vizează denaturarea concurenței;

(f)

dacă operatorul economic a dat dovadă de deficiențe semnificative sau persistente la îndeplinirea unei cerințe de fond prevăzute de un contract de concesiune sau de un contract anterior încheiat cu o autoritate contractantă sau cu o entitate contractantă, astfel cum este definită în prezenta directivă sau în Directiva 2014/25/UE care a dus la încetarea anticipată a respectivului contract anterior, daune-interese sau alte sancțiuni comparabile;

(g)

dacă operatorul economic s-a făcut grav vinovat de declarații false la furnizarea informațiilor necesare pentru verificarea absenței motivelor de excludere sau a îndeplinirii criteriilor de selecție, nu a divulgat aceste informații sau nu este în măsură să prezinte documentele necesare care susțin aceste informații;

(h)

dacă operatorul economic a încercat să influențeze în mod nepermis procesul decizional al autorității contractante sau entității contractante, să obțină informații confidențiale care i-ar putea conferi avantaje necuvenite în cadrul procedurii de atribuire a concesiunilor sau să furnizeze din neglijență informații false care pot avea o influență semnificativă asupra deciziilor privind excluderea, selecția sau atribuirea;

(i)

în cazul concesiunilor în domeniile apărării și securității, astfel cum sunt menționate în Directiva 2009/81/CE, în cazul în care în legătură cu operatorul economic s-a stabilit pe baza oricăror mijloace de probă, inclusiv sursele de date protejate, că nu prezintă fiabilitatea necesară pentru a evita riscurile la adresa securității statului membru.

(a)

concesiunile de servicii altele decât cele referitoare la serviciile care urmează să fie prestate la instalațiile aflate sub supravegherea autorității contractante sau a entității contractante sau la furnizorii implicați în concesiuni de lucrări sau de servicii;

(b)

subcontractanții subcontractanților concesionarului sau la alte niveluri inferioare ale lanțului de subcontractare.

(a)

în cazul în care dreptul intern al unui stat membru prevede un mecanism de răspundere solidară între subcontractanți și concesionar, statul membru în cauză se asigură că normele relevante sunt aplicate în conformitate cu condițiile stabilite la articolul 30 alineatul (3);

(b)

autoritățile contractante și entitățile contractante pot să verifice, din proprie inițiativă sau la cererea statelor membre, dacă există motive de excludere a subcontractanților în temeiul articolului 38 alineatele (4)-(10). În astfel de cazuri, autoritatea contractantă sau entitatea contractantă solicită ca operatorul economic să înlocuiască un subcontractant în privința căruia a rezultat, în urma verificării, că există motive obligatorii de excludere. Autoritatea contractantă sau entitatea contractantă, din proprie inițiativă sau la cererea unui stat membru, poate solicita ca operatorul economic să înlocuiască un subcontractant în privința căruia a rezultat, în urma verificării, că există motive neobligatorii de excludere.

(a)

atunci când modificările, indiferent de valoarea lor monetară, au fost prevăzute în documentele inițiale ale concesiunii sub forma unor clauze sau opțiuni de revizuire clare, precise și fără echivoc, printre care se pot număra clauze sau opțiuni de revizuire a valorii. Astfel de clauze precizează limitele și natura posibilelor modificări sau opțiuni, precum și condițiile în care se poate recurge la acestea. Acestea nu prevăd modificări sau opțiuni care ar schimba caracterul general al concesiunii;

(b)

pentru lucrările sau serviciile adiționale din partea concesionarului inițial care au devenit necesare și nu au fost incluse în concesiunea inițială, atunci când schimbarea concesionarului:

Cu toate acestea, în cazul concesiunilor atribuite de autoritatea contractantă, în scopul desfășurării unei alte activități decât cele menționate în anexa II, nicio creștere a valorii nu poate depăși 50 % din valoarea concesiunii inițiale. În cazul în care se efectuează mai multe modificări succesive, această limitare se aplică valorii fiecărei modificări în parte. Astfel de modificări succesive nu se efectuează în scopul eludării aplicării prezentei directive;

(c)

în cazul în care sunt întrunite toate condițiile următoare:

(d)

atunci când un nou concesionar îl înlocuiește pe cel căruia autoritatea contractantă sau entitatea contractantă i-a atribuit inițial concesiunea, drept consecință:

(e)

atunci când modificările, indiferent de valoarea lor, nu sunt substanțiale în sensul alineatului (4).

(i)

pragul prevăzut la articolul 8; și

(ii)

10 % din valoarea concesiunii inițiale.

(a)

modificarea introduce condiții care, dacă ar fi fost incluse în procedura inițială de atribuire a concesiunilor, ar fi permis admiterea altor candidați decât cei selectați inițial sau acceptarea altei oferte decât cea acceptată inițial sau ar fi atras alți participanți la procedura de atribuire a concesiunilor;

(b)

modificarea schimbă balanța economică a concesiunii în favoarea concesionarului într-un mod care nu a fost prevăzut în concesiunea inițială;

(c)

modificarea extinde domeniul de aplicare al concesiunii în mod considerabil;

(d)

un nou concesionar îl înlocuiește pe cel căruia autoritatea contractantă sau entitatea contractantă i-a atribuit inițial concesiunea, în alte cazuri decât cele prevăzute la alineatul (1) litera (d).

(a)

a avut loc o modificare a concesiunii care ar fi necesitat o nouă procedură de atribuire a concesiunilor în conformitate cu articolul 43;

(b)

concesionarul se afla, la momentul atribuirii concesiunii, în una dintre situațiile menționate la articolul 38 alineatul (4) și, prin urmare, ar fi trebuit să fie exclus din procedura de atribuire a concesiunii;

(c)

Curtea de Justiție a Uniunii Europene constată, în cadrul unei proceduri în temeiul articolului 258 din TFUE, că un stat membru a încălcat obligațiile care îi revin în temeiul tratatelor, deoarece o autoritate sau o entitate contractantă aparținând statului membru respectiv a atribuit concesiunea în cauză fără a respecta obligațiile care îi revin în temeiul tratatelor și al prezentei directive.

1.

La articolul 1, alineatul (1) se înlocuiește cu următorul text:

„(1)   Prezenta directivă se aplică în cazul contractelor menționate în Directiva 2014/24/UE a Parlamentului European și a Consiliului (35), cu excepția cazului în care aceste contracte sunt excluse în conformitate cu articolele 7, 8, 9, 10, 11, 12, 15, 16, 17 și 37 din directiva menționată.

Prezenta directivă se aplică, de asemenea, în cazul concesiunilor atribuite de autorități contractante, menționate în Directiva 2014/23/UE a Parlamentului European și a Consiliului (36), cu excepția cazului în care aceste concesiuni sunt excluse în conformitate cu articolele 10, 11, 12, 17 și 25 din directiva menționată.

Contractele, în sensul prezentei directive, includ contractele de achiziții publice, contractele cadru, concesiunile de lucrări și servicii și sistemele dinamice de achiziție.

Statele membre adoptă măsurile necesare pentru a se asigura că, în ceea ce privește contractele care intră sub incidența Directivei 2014/24/UE sau a Directivei 2014/23/UE, deciziile autorităților contractante pot face obiectul unei proceduri de contestare eficace și, mai ales, cât mai rapide posibil, în conformitate cu condițiile stabilite la articolele 2-2f din prezenta directivă, pe motivul că deciziile respective au încălcat dreptul Uniunii în domeniul achizițiilor publice sau normele de drept intern care transpun respectivele prevederi comunitare.

2.

La articolul 2a, alineatul (2) se modifică după cum urmează:

3.

Articolul 2b se modifică după cum urmează:

4.

La articolul 2c, cuvintele „Directiva 2004/18/CE” se înlocuiesc cu cuvintele „Directiva 2014/24/UE sau Directiva 2014/23/UE”.

5.

Articolul 2d se modifică după cum urmează:

6.

La articolul 2f alineatul (1), litera (a) se modifică după cum urmează:

7.

La articolul 3, alineatul (1) se înlocuiește cu textul următor:

„(1)   Comisia poate invoca procedura prevăzută la alineatele (2)-(5) în cazul în care consideră că, înainte de încheierea unui contract, a fost săvârșită o încălcare gravă a dreptului Uniunii în domeniul achizițiilor publice în cursul unei proceduri de atribuire a unui contract care intră în domeniul de aplicare al Directivei 2014/24/UE sau al Directivei 2014/23/UE.”

1.

La articolul 1, alineatul (1) se înlocuiește cu textul următor:

„(1)   Prezenta directivă se aplică în cazul contractelor prevăzute în Directiva 2014/25/UΕ a Parlamentului European și a Consiliului (37), cu excepția cazului în care aceste contracte sunt excluse în conformitate cu articolele 18-24, 27-30, 34 sau 55 din directiva menționată.

Contractele, în înțelesul prezentei directive, includ contractele de furnizare, contractele de lucrări și servicii, concesiunile de lucrări și servicii, acordurile-cadru și sistemele dinamice de achiziții.

Prezenta directivă se aplică, de asemenea, în cazul concesiunilor atribuite de entități contractante, menționate în Directiva 2014/23/UE a Parlamentului European și a Consiliului (38), cu excepția cazului în care acestea sunt excluse în conformitate cu articolele 10, 12, 13, 14, 16, 17 și 25 din directiva menționată.

Statele membre adoptă măsurile necesare pentru a se asigura că, în ceea ce privește contractele care intră sub incidența Directivei 2014/25/UE sau a Directivei 2014/23/UE, deciziile entităților contractante pot face obiectul unei proceduri de contestare eficace și mai ales, cât mai rapide posibil, în conformitate cu condițiile stabilite la articolele 2-2f din prezenta directivă, pe motivul că deciziile respective au încălcat dreptul Uniunii în domeniul achizițiilor sau normele de drept intern care transpun prevederile comunitare.

2.

La articolul 2a, alineatul (2) se modifică după cum urmează:

3.

Articolul 2b se modifică după cum urmează:

4.

La articolul 2c, cuvintele „Directiva 2004/17/EC” se înlocuiesc cu cuvintele „Directiva 2014/25/UE sau Directiva 2014/23/UE”.

5.

Articolul 2d se modifică după cum urmează:

6.

La articolul 2f alineatul (1), litera (a) se înlocuiește cu următorul text:

7.

La articolul 8, alineatul (1) se înlocuiește cu textul următor:

„(1)   Comisia poate invoca procedura prevăzută la alineatele (2)-(5) în cazul în care consideră că, înainte de încheierea unui contract, a fost săvârșită o încălcare gravă a dreptului Uniunii în domeniul achizițiilor publice în cursul unei proceduri de atribuire a unui contract care intră în domeniul de aplicare al Directivei 2014/25/UE sau al Directivei 2014/23/UE, sau în legătură cu articolul 26 alineatul (1) din Directiva 2014/25/UE, în cazul entităților contractante cărora li se aplică dispoziția respectivă.”

28.3.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 94/65

(1)

Atribuirea contractelor de achiziții publice de către sau în numele autorităților statelor membre trebuie să respecte principiile Tratatului privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), mai exact libera circulație a mărfurilor, libertatea de stabilire și libertatea de a furniza servicii, precum și principiile care derivă din acestea, cum ar fi egalitatea de tratament, nediscriminarea, recunoașterea reciprocă, proporționalitatea și transparența. Cu toate acestea, pentru contractele de achiziții publice care depășesc o anumită valoare, ar trebui elaborate dispoziții pentru coordonarea procedurilor de achiziții publice naționale, pentru ca principiile respective să fie transpuse în practică și achizițiile publice să fie deschise concurenței.

(2)

Achizițiile publice joacă un rol cheie în strategia Europa 2020, prezentată în Comunicarea Comisiei din 3 martie 2010 intitulată „Europa 2020, O strategie europeană pentru o creștere inteligentă, ecologică și favorabilă incluziunii” (denumită în continuare „strategia Europa 2020 pentru o creștere inteligentă, ecologică și favorabilă incluziunii”), reprezentând unul dintre instrumentele de piață care trebuie utilizate pentru realizarea unei creșteri inteligente, durabile și favorabile incluziunii, asigurând în același timp o utilizare cât mai eficientă a fondurilor publice. În acest scop, normele în materie de achiziții publice adoptate prin Directiva 2004/17/CE a Parlamentului European și a Consiliului (4) și Directiva 2004/18/CE a Parlamentului European și a Consiliului (5) ar trebui revizuite și modernizate pentru a crește eficiența cheltuielilor publice, a facilita participarea întreprinderilor mici și mijlocii (IMM-uri) la achizițiile publice și a permite achizitorilor să utilizeze mai eficient achizițiile publice în sprijinul unor obiective societale comune. Totodată, este necesar ca anumite noțiuni și concepte de bază să fie clarificate pentru a asigura securitatea juridică și a încorpora anumite aspecte ale jurisprudenței constante a Curții de Justiție a Uniunii Europene în acest domeniu.

(3)

La punerea în aplicare a prezentei directive, ar trebui luată în considerare Convenția Națiunilor Unite privind drepturile persoanelor cu handicap (6), în special în legătură cu alegerea mijloacelor de comunicare, a specificațiilor tehnice, a criteriilor de atribuire și a condițiilor de executare a unui contract.

(4)

Formele tot mai diverse ale acțiunii publice au făcut necesară definirea mai clară a însăși noțiunii de achiziție publică; totuși, această clarificare nu ar trebui să extindă domeniul de aplicare al prezentei directive în raport cu cel al Directivei 2004/18/CE. Normele Uniunii privind achizițiile publice nu sunt menite să acopere toate formele de plăți din fonduri publice, ci numai pe cele care vizează achiziția de lucrări, de produse sau de servicii cu titlu oneros prin intermediul unui contract de achiziții publice. Ar trebui să se clarifice faptul că astfel de achiziții de lucrări, de produse sau de servicii ar trebui să facă obiectul prezentei directive, indiferent dacă sunt puse în aplicare prin achiziție, leasing sau alte forme contractuale.

Noțiunea de achiziție ar trebui interpretată în sens larg, ca obținerea beneficiilor de pe urma lucrărilor, a produselor sau a serviciilor în cauză, fără a implica în mod necesar un transfer de proprietate către autoritățile contractante. Mai mult, simpla finanțare a unei activități, în special prin intermediul granturilor, care este adesea legată de obligația de a rambursa sumele primite în cazul în care acestea nu sunt utilizate în scopurile cărora le sunt destinate, nu este reglementată, de obicei, de normele în materie de achiziții publice. În mod similar, situațiile în care toți operatorii care îndeplinesc anumite condiții sunt autorizați să efectueze o anumită sarcină, fără nicio selectivitate, cum ar fi sistemele care dau consumatorilor posibilitatea de a alege sau sistemele de servicii pe bază de bonuri, ar trebui să nu fie înțelese ca fiind sisteme de achiziții publice, ci ca simple sisteme de autorizare (de exemplu, licențe pentru medicamente sau servicii medicale).

(5)

Ar trebui reamintit că prezenta directivă nu obligă sub nicio formă statele membre să contracteze sau să externalizeze furnizarea de servicii pe care doresc să le pună la dispoziție ele însele sau să le organizeze prin alte mijloace decât prin contracte de achiziții publice în sensul prezentei directive. Nu ar trebui inclusă furnizarea de servicii în temeiul legilor, al regulamentelor sau al contractelor de muncă. În unele state membre, acesta ar putea fi cazul, de exemplu, pentru anumite servicii administrative și guvernamentale, cum ar fi serviciile executive și legislative sau furnizarea anumitor servicii comunității, cum ar fi serviciile de afaceri externe, serviciile din domeniul justiției sau serviciile obligatorii de asigurări sociale.

(6)

De asemenea, este oportun să se reamintească că prezenta directivă nu ar trebui să afecteze legislația statelor membre în domeniul asigurărilor sociale. De asemenea, aceasta nu ar trebui să abordeze liberalizarea serviciilor de interes economic general, rezervate entităților publice sau private, și nici privatizarea entităților publice furnizoare de servicii.

Ar trebui reamintit totodată că statele membre au libertatea de a organiza furnizarea de servicii sociale obligatorii sau de alte servicii, cum sunt serviciile poștale, fie ca servicii de interes economic general, fie ca servicii fără caracter economic de interes general sau ca o combinație a acestora. Este necesar să se clarifice faptul că serviciile fără caracter economic de interes general nu ar trebui să facă obiectul prezentei directive.

(7)

În cele din urmă, ar trebui să se reamintească faptul că prezenta directivă nu aduce atingere libertății autorităților naționale, regionale și locale de a defini, în conformitate cu dreptul Uniunii, serviciile de interes economic general, domeniul de aplicare al acestora și caracteristicile serviciului care trebuie furnizat, inclusiv eventualele condiții referitoare la calitatea serviciului, în vederea urmăririi obiectivelor lor de politică publică. De asemenea, prezenta directivă nu ar trebui să aducă atingere competenței autorităților naționale, regionale și locale de a furniza, contracta și finanța servicii de interes economic general în conformitate cu articolul 14 din TFUE și cu Protocolul nr. 26 privind serviciile de interes general anexat la TFUE și la Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE). În plus, prezenta directivă nu are drept obiect finanțarea serviciilor de interes economic general sau schemele de ajutor oferit de statele membre în special în domeniul social, în conformitate cu normele Uniunii privind concurența.

(8)

Un contract ar trebui să poată fi considerat contract de achiziții publice de lucrări numai în cazul în care obiectul său urmărește în mod special realizarea activităților prevăzute de anexa II, chiar dacă contractul în cauză cuprinde alte servicii necesare pentru realizarea respectivelor activități. În anumite cazuri, contractele de achiziții publice de servicii, în special în domeniul serviciilor de gestionare a proprietăților, pot include și lucrări. Cu toate acestea, includerea în contract a respectivelor lucrări, în măsura în care sunt auxiliare și constituie, prin urmare, o eventuală consecință sau o completare a obiectului principal al contractului, nu justifică clasificarea contractului de servicii publice în categoria contractelor de achiziții publice de lucrări.

Cu toate acestea, ținând seama de diversitatea contractelor de achiziții publice de lucrări, este necesar ca autoritățile contractante să poată prevedea atât atribuirea separată, cât și atribuirea comună a contractelor de proiectare și execuție a lucrărilor. Prezenta directivă nu urmărește să recomande o atribuire separată sau comună a contractelor de achiziții publice.

(9)

Realizarea unei lucrări corespunzătoare cerințelor menționate de o autoritate contractantă presupune ca autoritatea în cauză să fi luat măsuri în vederea definirii tipului de lucrare sau cel puțin să fi avut o influență decisivă asupra conceperii acesteia. În cazul în care contractantul efectuează lucrarea integral sau parțial prin mijloace proprii sau asigură realizarea lucrărilor prin alte mijloace, clasificarea contractului ar trebui să rămână aceea de contract de lucrări, atât timp cât contractantul își asumă obligația directă sau indirectă, executorie din punct de vedere legal, de a se asigura că lucrările vor fi efectuate.

(10)

Noțiunea de „autorități contractante” și, în special, noțiunea de „organisme de drept public” au fost examinate în mod repetat în jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene. Pentru a clarifica faptul că domeniul de aplicare ratione personae al prezentei directive ar trebui să rămână neschimbat, este adecvat să se mențină definiția pe care Curtea s-a bazat și să se încorporeze un anumit număr de clarificări oferite de jurisprudența respectivă ca o cheie a unei mai bune înțelegeri a definițiilor propriu-zise, fără intenția de a modifica înțelegerea conceptului astfel cum a fost elaborat în jurisprudență. În acest scop, ar trebui să se clarifice că un organism care funcționează în condiții normale de piață, care urmărește obținerea unui profit și care suportă pierderile care rezultă din exercitarea activității sale nu ar trebui să fie considerat ca fiind un „organism de drept public”, deoarece necesitățile de interes general, pentru îndeplinirea cărora a fost creat sau pentru care i s-a încredințat sarcina de a le îndeplini, pot fi considerate a avea caracter industrial sau comercial.

În mod similar, condiția referitoare la originea finanțării organismului examinat a fost, de asemenea, examinată în jurisprudență, care a clarificat, între altele, că finanțarea în „cea mai mare parte” înseamnă într-o proporție mai mare de jumătate și că o astfel de finanțare poate include plăți de la utilizatori care sunt impuse, calculate și colectate în conformitate cu normele de drept public.

(11)

În cazul contractelor mixte, normele aplicabile ar trebui să fie determinate cu privire la obiectul principal al contractului, în cazul în care diferitele părți care constituie contractul nu pot fi separate în mod obiectiv. Prin urmare, ar trebui să se clarifice modul în care autoritățile contractante ar trebui să stabilească dacă părțile pot fi separate sau nu. O astfel de clarificare ar trebui să se bazeze pe jurisprudența relevantă a Curții de Justiție a Uniunii Europene.

Determinarea ar trebui efectuată de la caz la caz, în care intențiile exprimate sau presupuse ale autorității contractante de a considera diferitele aspecte care compun un contract mixt ca fiind indivizibile ar trebui să nu fie suficiente, dar ar trebui să fie sprijinite de dovezi obiective care să le justifice și să stabilească necesitatea de a încheia un contract unic. O astfel de nevoie justificată de a încheia un contract unic ar putea fi, de exemplu, prezentă în cazul construcției unei singure clădiri, din care o parte urmează să fie utilizată direct de către autoritatea contractantă în cauză, iar o altă parte să fie exploatată în temeiul unei concesiuni, de exemplu pentru a furniza spații publice de parcare. Ar trebui să se clarifice faptul că nevoia de a încheia un contract unic poate fi justificată atât de motive de natură tehnică, cât și de natură economică.

(12)

În cazul contractelor mixte care pot fi divizate, autoritățile contractante au posibilitatea de a acorda contracte separate pentru diferite părți ale contractului mixt, situație în care prevederile aplicabile fiecărei părți ar trebui stabilite exclusiv cu privire la caracteristicile contractului respectiv. Pe de altă parte, în cazul în care autoritățile contractante optează pentru includerea în achizițiile publice a altor elemente, indiferent de valoarea lor și de regimul juridic care ar fi fost aplicabil elementelor suplimentare, principiul de bază ar trebui să fie că, în cazul în care un contract se acordă în temeiul prevederilor prezentei directive, în mod separat, prezenta directivă ar trebui să se aplice în continuare întregului contract mixt.

(13)

Cu toate acestea, ar trebui prevăzute dispoziții speciale pentru contractele mixte care includ aspecte legate de apărare sau securitate sau elemente care nu sunt incluse în domeniul de aplicare al TFUE. În aceste cazuri, neaplicarea prezentei directive ar trebui să fie posibilă dacă acordarea unui contract unic este justificată de motive obiective și dacă decizia de acordare a unui contract unic nu este luată în scopul excluderii contractelor de la aplicarea prezentei directive sau a Directivei 2009/81/CE a Parlamentului European și a Consiliului (7). Ar trebui să se clarifice faptul că autoritățile contractante nu ar trebui să fie împiedicate să opteze pentru aplicarea prezentei directive la anumite contracte mixte în locul aplicării Directivei 2009/81/CE.

(14)

Ar trebui să se clarifice faptul că noțiunea „operatori economici” ar trebui interpretată în sens larg, pentru a include orice persoane și/sau entități care asigură executarea de lucrări, furnizarea de produse sau de servicii pe piață, indiferent de forma juridică în baza căreia au ales să funcționeze. Prin urmare, firmele, sucursalele, filialele, parteneriatele, societățile cooperative, societățile cu răspundere limitată, universitățile, publice sau private, și alte tipuri de entități, în afara persoanelor fizice, ar trebui să fie toate cuprinse în noțiunea de operator economic, indiferent dacă sunt sau nu „persoane juridice” în toate circumstanțele.

(15)

Ar trebui să se clarifice faptul că grupurile de operatori economici, inclusiv în cazul în care s-au reunit sub forma unei asociații temporare, pot participa la proceduri de atribuire fără să fie necesar să adopte o anumită formă juridică. În măsura în care este necesar, spre exemplu în cazul în care este necesară răspunderea în solidar, se poate solicita o formă specifică în cazul în care contractul se atribuie unor astfel de grupuri.

De asemenea, ar trebui să se clarifice că autoritățile contractante ar trebui să poată stabili explicit modul în care grupurile de operatori economici trebuie să îndeplinească cerințele legate de situația economică și financiară, astfel cum au fost stabilite în prezenta directivă, sau criteriile legate de capacitățile tehnice și profesionale care sunt cerute operatorilor economici care participă în mod individual.

Executarea contractelor de către grupuri de operatori economici poate necesita stabilirea unor condiții care nu sunt impuse participanților individuali. Aceste condiții, care ar trebui să fie justificate de motive obiective și să fie proporționale, ar putea să includă, spre exemplu, cerința de numire a unor reprezentanți comuni sau a unui partener principal pentru procedura de achiziții sau de solicitare de informații cu privire la statutul lor.

(16)

Autoritățile contractante ar trebui să recurgă la toate mijloacele posibile aflate la dispoziția acestora, prevăzute de legislația națională, pentru a preveni denaturări ale procedurilor de achiziții publice, generate de conflicte de interese. Acestea ar putea include proceduri vizând identificarea, prevenirea și soluționarea conflictelor de interese.

(17)

Prin Decizia 94/800/CE a Consiliului (8) a fost aprobat Acordul privind achizițiile publice al Organizației Mondiale a Comerțului („AAP”). Obiectivul AAP este de a institui un cadru multilateral de drepturi și obligații echilibrate referitoare la contractele de achiziții publice în scopul de a realiza liberalizarea și expansiunea comerțului mondial. Pentru contractele reglementate de anexele 1, 2, 4 și 5 și de notele generale la apendicele I al Uniunii Europene la AAP, precum și de alte acorduri internaționale pertinente obligatorii pentru Uniune, autoritățile contractante ar trebui să își îndeplinească obligațiile care le revin în temeiul acestor acorduri prin aplicarea prezentei directive operatorilor economici din țările terțe semnatare ale acordurilor.

(18)

AAP se aplică contractelor care depășesc anumite praguri, stabilite în AAP și exprimate în drepturi speciale de tragere. Pragurile stabilite prin prezenta directivă ar trebui adaptate pentru a corespunde echivalentului în euro al pragurilor fixate în AAP. De asemenea, ar trebui să se prevadă și o revizuire periodică a pragurilor exprimate în euro, pentru a le adapta, prin intermediul unei operațiuni pur matematice, la eventualele variații ale valorii monedei euro în raport cu respectivele drepturi speciale de tragere. În afara ajustărilor matematice periodice respective, ar trebui să se analizeze, cu ocazia următoarei runde de negocieri, posibilitatea unei creșteri a pragurilor stabilite în AAP.

(19)

Ar trebui să se clarifice faptul că, în vederea estimării valorii unui contract, trebuie avute în vedere toate veniturile, indiferent dacă provin de la autoritatea contractantă sau de la terți. De asemenea, ar trebui să se clarifice faptul că, în scopul estimării pragurilor, noțiunea de produse similare ar trebui să fie înțeleasă ca produse care sunt destinate utilizărilor identice sau similare, cum ar fi livrarea unei game de produse alimentare sau de articole diferite de mobilier de birou. În mod normal, un operator economic activ în domeniul respectiv ar putea să prezinte astfel de produse ca făcând parte din gama sa normală de produse.

(20)

În scopul estimării valorii unei anumite achiziții, ar trebui să se clarifice faptul că ar trebui să se permită ca estimarea valorii să se bazeze pe o subdiviziune a achiziției numai în cazul în care aceasta se justifică din motive obiective. De exemplu, ar putea să fie justificată estimarea valorilor contractuale la nivelul unei unități operaționale separate a autorității contractante, cum ar fi școlile sau grădinițele, cu condiția ca unitatea în cauză să fie responsabilă în mod independent de achizițiile sale. Se poate presupune că această situație are loc în cazul în care unitatea operațională separată derulează în mod independent procedurile de achiziții publice și ia deciziile de cumpărare, are o linie bugetară separată la dispoziție pentru achizițiile în cauză, încheie contractul în mod independent și îl finanțează dintr-un buget pe care îl are la dispoziție. O subdiviziune nu se justifică în cazul în care autoritatea contractantă doar organizează o achiziție în mod descentralizat.

(21)

Contractele de achiziții publice atribuite de autoritățile contractante care își desfășoară activitatea în sectorul apei, al energiei, al transporturilor și al serviciilor poștale și care se înscriu în cadrul acestor activități sunt reglementate de Directiva 2014/25/UE a Parlamentului European și a Consiliului (9). Cu toate acestea, contractele atribuite de autorități contractante în cadrul activității lor de operare a serviciilor de transport maritim, de coastă sau fluvial intră în sfera de aplicare a prezentei directive.

(22)

Întrucât se adresează statelor membre, prezenta directivă nu se aplică achizițiilor efectuate de organizații internaționale în nume și pe cont propriu. Este necesar însă să se precizeze în ce măsură prezenta directivă se aplică achizițiilor publice reglementate de norme internaționale specifice.

(23)

Atribuirea de către furnizorii de servicii media a contractelor de achiziții publice pentru anumite servicii media în domeniul audiovizualului și al radiodifuziunii ar trebui să țină seama de aspecte de importanță culturală și socială care fac inadecvată aplicarea normelor privind achizițiile publice. Din aceste motive, trebuie prevăzută, prin urmare, o excepție pentru contractele de achiziții publice de servicii, atribuite direct de furnizorii de servicii media, pentru cumpărarea, dezvoltarea, producția sau coproducția de programe gata de difuzare și de alte servicii pregătitoare, precum cele privind scenariile sau alte prestații artistice necesare pentru realizarea programului. De asemenea, ar trebui să se clarifice faptul că excluderea respectivă ar trebui să se aplice în egală măsură serviciilor media de emisie și serviciilor la cerere (servicii neliniare). Cu toate acestea, excluderea respectivă nu ar trebui să se aplice furnizării de echipamente tehnice necesare pentru producția, coproducția și emisia respectivelor programe.

(24)

Ar trebui reamintit că serviciile de arbitraj și de conciliere și alte forme similare de soluționare alternativă a litigiilor sunt furnizate, de obicei, de organisme sau de persoane asupra cărora se convine sau care sunt selectate într-un mod care nu poate fi supus normelor de atribuire a contractelor de achiziții publice. Ar trebui să se clarifice că prezenta directivă nu se aplică contractelor de servicii pentru furnizarea acestor servicii, indiferent de denumirea acestora în cadrul legislației naționale.

(25)

O anumită serie de servicii juridice sunt puse la dispoziție de furnizori de servicii desemnați de o instanță judecătorească dintr-un stat membru, presupun reprezentarea clienților în cadrul procedurilor judiciare de către avocați, trebuie să fie furnizate de către notari și sunt legate de exercitarea autorității publice. Astfel de servicii juridice sunt furnizate de obicei de către organisme sau persoane fizice desemnate sau selectate într-un mod care nu poate fi reglementat de norme privind achizițiile publice, cum ar fi, de exemplu, desemnarea procurorilor generali în anumite state membre. Prin urmare, respectivele servicii juridice ar trebui excluse din domeniul de aplicare al prezentei directive.

(26)

Este oportun să se specifice faptul că noțiunea de instrumente financiare, astfel cum este prevăzută în prezenta directivă, este definită în același mod ca și în alte acte legislative din domeniul pieței interne și, având în vedere crearea recentă a Fondului european de stabilitate financiară și a Mecanismului european de stabilitate, ar trebui să se prevadă faptul că operațiunile efectuate prin intermediul respectivului fond și al respectivului mecanism ar trebui să fie excluse din domeniul de aplicare al prezentei directive. În cele din urmă, ar trebui să se clarifice faptul că împrumuturile, chiar dacă sunt sau nu sunt în legătură cu emiterea de valori mobiliare sau de alte instrumente financiare sau cu alte operațiuni legate de acestea, ar trebui să fie excluse din domeniul de aplicare al prezentei directive.

(27)

Ar trebui reamintit faptul că articolul 5 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1370/2007 al Parlamentului European și al Consiliului (10) prevede în mod explicit că Directivele 2004/17/CE și 2004/18/CE se aplică contractelor de servicii și, respectiv, contractelor de achiziții publice de servicii de transport public de călători cu autobuzul sau cu tramvaiul, în timp ce Regulamentul (CE) nr. 1370/2007 se aplică concesionărilor de servicii publice de transport de călători cu autobuzul sau cu tramvaiul. În plus, ar trebui să se reamintească faptul că regulamentul respectiv continuă să se aplice contractelor de achiziții publice de servicii, precum și concesionărilor de servicii publice pentru transportul de călători pe calea ferată sau cu metroul. Pentru a se clarifica relațiile dintre prezenta directivă și Regulamentul (CE) nr. 1370/2007, ar trebui să se prevadă în mod explicit că prezenta directivă nu ar trebui să se aplice contractelor de servicii publice pentru furnizarea de servicii de transport public de călători pe calea ferată sau cu metroul, a căror atribuire ar trebui să facă în continuare obiectul regulamentului menționat. În măsura în care Regulamentul (CE) nr. 1370/2007 lasă la latitudinea dreptului intern îndepărtarea de la normele stabilite în regulamentul menționat, statele membre ar trebui să poată continua să prevadă în dreptul lor intern faptul că contractele de servicii publice pentru servicii de transport public de călători pe calea ferată sau cu metroul trebuie să fie atribuite printr-o procedură de atribuire a contractelor având la bază normele lor generale de achiziții publice.

(28)

Prezenta directivă nu ar trebui să se aplice anumitor servicii de urgență atunci când sunt prestate de organizații sau asociații non-profit, întrucât caracterul special al acestor organizații ar fi greu de menținut în cazul în care furnizorii de servicii ar fi selectați în conformitate cu procedurile prevăzute de prezenta directivă. Cu toate acestea, excluderea nu ar trebui să depășească strictul necesar. Prin urmare, ar trebui să se precizeze în mod explicit că serviciile de ambulanță pentru transportul pacienților nu ar trebui să fie excluse. În acest context, este necesar prin urmare să se precizeze că Grupa 601 CPV „Servicii de transport terestru” nu include serviciile de ambulanță, care sunt incluse în clasa 8514 CPV. Prin urmare, ar trebui să se clarifice că serviciile, care fac obiectul codului 85143000-3 al CPV și care cuprind în mod exclusiv servicii de ambulanță pentru transportul pacienților, ar trebui să facă obiectul regimului specific stabilit pentru servicii sociale și de altă natură (denumit în continuare „regimul moderat”). Prin urmare, contractele mixte de furnizare a serviciilor de ambulanță în general ar face, de asemenea, obiectul regimului moderat, dacă valoarea serviciilor de ambulanță pentru transportul pacienților ar fi mai mare decât valoarea celorlalte servicii de ambulanță.

(29)

Se cuvine să se amintească faptul că prezenta directivă se aplică numai autorităților contractante ale statelor membre. Prin urmare, partidele politice în general, nefiind autorități contractante, nu fac obiectul dispozițiilor sale. Cu toate acestea, în unele state membre partidele politice ar putea fi cuprinse în noțiunea de organisme de drept public.

Totuși, anumite servicii (cum ar fi filmele de propagandă și producțiile pe casetă video) sunt legate în mod indisociabil de opiniile politice ale furnizorului de servicii, în cazul în care sunt furnizate în contextul unei campanii electorale, încât furnizorii de servicii sunt selectați în mod normal într-un mod care nu poate fi supus normelor privind achizițiile publice.

În cele din urmă, ar trebui reamintit că statutul și finanțarea partidelor politice europene și a fundațiilor politice europene sunt supuse altor norme decât cele stabilite de prezenta directivă.

(30)

În anumite cazuri, o autoritate contractantă sau o asociație de autorități contractante poate fi unica sursă a unui anumit serviciu, cu privire la furnizarea căruia beneficiază de un drept exclusiv în temeiul actelor cu putere de lege sau a actelor administrative publicate, care sunt compatibile cu TFUE. Ar trebui să se clarifice faptul că aplicarea prezentei directive nu este necesară în cazul atribuirii unui contract de servicii publice către autoritatea contractantă sau asociația respectivă.

(31)

Există un nivel considerabil de incertitudine juridică cu privire la măsura în care contractele încheiate între entități din sectorul public ar trebui să facă obiectul normelor privind achizițiile publice. Jurisprudența relevantă a Curții de Justiție a Uniunii Europene face obiectul unor interpretări divergente între statele membre și chiar între autoritățile contractante. Prin urmare, este necesar să se clarifice cazurile în care contractele încheiate în cadrul sectorului public nu sunt supuse aplicării normelor privind achizițiile publice.

Această clarificare ar trebui să fie ghidată de principiile stabilite în jurisprudența relevantă a Curții de Justiție a Uniunii Europene. Simplul fapt că ambele părți la un acord sunt autorități publice nu exclude în sine aplicarea normelor privind achizițiile publice. Cu toate acestea, aplicarea normelor privind achizițiile publice nu ar trebui să interfereze cu libertatea autorităților publice de a-și îndeplini atribuțiile de serviciu public atribuite acestora prin utilizarea resurselor proprii, care include posibilitatea cooperării cu alte autorități publice.

Ar trebui garantat faptul că situațiile de cooperare public-public scutite nu au ca rezultat o denaturare a concurenței în raport cu operatorii economici privați în măsura în care situează un furnizor privat de servicii într-o poziție de avantaj față de concurenții săi.

(32)

Contractele de achiziții publice atribuite persoanelor juridice controlate nu ar trebui să facă obiectul aplicării procedurilor prevăzute de prezenta directivă dacă autoritatea contractantă exercită un control asupra persoanei juridice în cauză similar cu cel pe care îl exercită asupra departamentelor proprii, cu condiția ca persoana juridică controlată să își desfășoare peste 80 % din activități în vederea efectuării sarcinilor care i-au fost atribuite de către autoritatea contractantă de control sau de către alte persoane juridice controlate de respectiva autoritate contractantă, indiferent de beneficiarul executării contractului.

Scutirea nu ar trebui să se extindă asupra situațiilor în care există participație directă a unui operator economic privat la capitalul persoanei juridice controlate, deoarece, în aceste situații, atribuirea contractului de achiziții publice fără procedură competitivă ar asigura operatorului economic privat care participă la capitalul persoanei juridice controlate un avantaj nemeritat față de concurenții săi. Cu toate acestea, având în vedere caracteristicile speciale ale organismelor publice cu apartenență obligatorie, cum sunt organizațiile care răspund de gestionarea sau exercitarea anumitor servicii publice, această scutire nu ar trebui să se aplice în situațiile în care participația operatorilor economici privați specifici la capitalul persoanei juridice controlate este obligatorie în baza unei dispoziții din legislația națională, în conformitate cu tratatele, cu condiția ca această participație să nu implice o capacitate de control sau de blocare a fondurilor și să nu aibă o influență decisivă asupra deciziilor persoanei juridice controlate. Prin urmare, ar trebui să se clarifice că elementul decisiv este doar participația privată directă la persoana juridică controlată. Prin urmare, în cazul în care există participație privată la capitalul autorității contractante de control sau al autorităților contractante de control, aceasta nu împiedică atribuirea contractelor de achiziții publice persoanei juridice controlate, fără aplicarea procedurilor prevăzute de prezenta directivă, întrucât astfel de participații nu afectează în mod negativ concurența între operatorii economici privați.

De asemenea, ar trebui să se clarifice că autoritățile contractante, cum sunt organismele de drept public, care pot avea participație privată la capital, ar trebui să fie în măsură să beneficieze de scutire pentru cooperarea orizontală. Prin urmare, în cazul în care sunt întrunite toate celelalte condiții legate de cooperarea orizontală, scutirea pentru cooperarea orizontală ar trebui să se extindă asupra autorităților contractante respective în cazul în care contractul este încheiat în mod exclusiv între autorități contractante.

(33)

Autoritățile contractante ar trebui să poată opta să furnizeze în comun serviciile publice prin cooperare, fără să fie obligate să utilizeze o formă juridică anume. O astfel de cooperare ar putea cuprinde toate tipurile de activități legate de îndeplinirea serviciilor și a responsabilităților atribuite sau asumate de autoritățile participante, cum ar fi atribuțiile obligatorii sau voluntare ale autorităților locale sau regionale sau serviciile atribuite organismelor specifice de drept public. Serviciile furnizate de diferitele autorități participante nu trebuie să fie în mod obligatoriu identice; ele pot fi și complementare.

Contractele de furnizare comună de servicii publice nu ar trebui să facă obiectul aplicării normelor prevăzute de prezenta directivă, cu condiția să fie încheiate exclusiv între autorități contractante, cu condiția ca punerea în aplicare a respectivei cooperări să fie reglementată exclusiv în baza considerațiilor legate de interesul public și astfel încât niciun furnizor privat de servicii să nu se afle într-o poziție de avantaj față de concurenții săi.

În vederea îndeplinirii acestor condiții, cooperarea ar trebui să se bazeze pe un concept cooperatist. O astfel de cooperare nu obligă toate autoritățile participante să își asume îndeplinirea principalelor obligații contractuale, atât timp cât există angajamente de a contribui la îndeplinirea prin cooperare a serviciului public în cauză. În plus, punerea în aplicare a cooperării, inclusiv eventualele transferuri financiare între autoritățile contractante participante, ar trebui să fie reglementată exclusiv de considerații legate de interesul public.

(34)

Există anumite cazuri în care o entitate juridică acționează, în temeiul dispozițiilor relevante ale dreptului național, ca instrument sau serviciu tehnic pentru anumite autorități contractante și are obligația să îndeplinească ordinele pe care le primește de la aceste autorități contractante, fără să aibă nicio influență asupra remunerării activității sale. Având în vedere natura sa necontractuală, această relație exclusiv administrativă nu ar trebui să facă obiectul procedurilor de achiziții publice.

(35)

Ar trebui să fie încurajată cofinanțarea programelor de cercetare și dezvoltare (C & D) de către surse industriale. Prin urmare, ar trebui să se clarifice faptul că prezenta directivă se aplică numai în cazul în care nu există o astfel de cofinanțare și în cazul în care rezultatele activităților de C & D trec la autoritatea contractantă în cauză. Acest fapt nu ar trebui să excludă posibilitatea ca furnizorul de servicii care a desfășurat activitățile respective să poată publica un raport în legătură cu acestea, atât timp cât autoritatea contractantă își păstrează dreptul exclusiv de a utiliza rezultatele C & D în cadrul propriilor activități. Cu toate acestea, partajarea fictivă a rezultatelor C & D sau participarea pur simbolică la remunerarea furnizorului de servicii ar trebui să nu împiedice aplicarea prezentei directive.

(36)

Încadrarea în muncă și munca contribuie la integrarea în societate și sunt elemente esențiale care garantează șanse egale pentru toți. În acest context, atelierele protejate pot juca un rol important. Același lucru este valabil și pentru alte întreprinderi sociale al căror principal obiectiv este de a sprijini integrarea socială și profesională sau reintegrarea persoanelor cu handicap și a persoanelor dezavantajate, cum ar fi șomerii, membrii minorităților defavorizate sau alte grupuri marginalizate din punct de vedere social. Cu toate acestea, este posibil ca astfel de ateliere sau de întreprinderi să nu poată obține contracte în condiții de concurență normale. În consecință, este oportun să se prevadă că statele membre ar trebui să fie în măsură să rezerve pentru astfel de ateliere sau întreprinderi dreptul de a participa la procedurile de atribuire a contractelor de achiziții publice sau a anumitor loturi de contracte sau să rezerve executarea contractelor în cadrul programelor de angajare protejată.

(37)

În vederea unei integrări adecvate a cerințelor de mediu, sociale și de muncă în cadrul procedurilor de achiziții publice, este deosebit de important ca statele membre și autoritățile contractante să ia măsuri relevante de asigurare a îndeplinirii obligațiilor prevăzute de legislația din domeniul mediului, social și al muncii, care se aplică în locul în care sunt executate lucrările sau sunt furnizate serviciile, și care derivă din legi, regulamente, decrete și decizii, atât la nivel național, cât și la nivelul Uniunii, precum și din acorduri colective, cu condiția ca aceste norme și aplicarea lor să respecte legislația Uniunii. În aceeași măsură, obligațiile care decurg din acordurile internaționale ratificate de toate statele membre și menționate în anexa X ar trebui să se aplice în timpul executării contractului. Pe de altă parte, aceasta nu ar trebui să aducă atingere aplicării unor condiții de muncă și de încadrare în muncă mai favorabile pentru lucrători.

Măsurile relevante ar trebui să se aplice în conformitate cu principiile de bază ale dreptului Uniunii, în special în vederea asigurării egalității de tratament. Aceste măsuri relevante ar trebui să se aplice în conformitate cu Directiva 96/71/CE a Parlamentului European și a Consiliului (11), într-un mod care să asigure egalitatea de tratament și să nu îi discrimineze direct sau indirect pe operatorii economici sau pe lucrătorii din alte state membre.

(38)

Serviciile ar trebui să fie considerate ca fiind furnizate în locul în care sunt efectuate activitățile caracteristice. În cazul în care serviciile sunt furnizate la distanță, spre exemplu serviciile furnizate de către centrele de asistență prin telefon, serviciile ar trebui să fie considerate ca fiind furnizate la locul în care sunt efectuate, indiferent de locurile și statele membre cărora li se adresează serviciile.

(39)

Obligațiile relevante ar putea fi reflectate în clauzele contractului. De asemenea, ar trebui să poată fi incluse clauze care să asigure o conformitate cu contractele colective de muncă, în conformitate cu dreptul Uniunii privind contractele de achiziții publice. Nerespectarea obligațiilor relevante ar putea fi considerată o abatere gravă din partea operatorului economic în cauză, care poate determina excluderea operatorului economic în cauză din procedura de atribuire a unui contract de achiziții publice.

(40)

Controlul respectării dispozițiilor legislației în domeniul mediului, social și al muncii ar trebui să se realizeze în etapele relevante ale procedurii de achiziții, în momentul aplicării principiilor generale de reglementare a selecției participanților și de atribuire a contractelor, în momentul aplicării criteriilor de excludere și în momentul aplicării dispozițiilor privind ofertele anormal de scăzute. Verificarea necesară în acest scop ar trebui să fie realizată în conformitate cu dispozițiile relevante din prezenta directivă, în special cele care reglementează mijloacele de probă și declarațiile pe propria răspundere.

(41)

Nicio dispoziție a prezentei directive nu ar trebui să împiedice impunerea sau aplicarea de măsuri necesare pentru protejarea ordinii publice, a moralității și siguranței publice, a sănătății, a vieții oamenilor și a animalelor sau pentru conservarea vieții plantelor sau aplicarea altor măsuri de mediu, în special în vederea unei dezvoltări durabile, cu condiția ca respectivele măsuri să fie conforme cu TFUE.

(42)

Există o mare necesitate ca autoritățile contractante să dispună de flexibilitate suplimentară, în scopul de a alege o procedură de achiziții publice care să ofere posibilitatea de a negocia. De asemenea, este probabil ca o mai mare utilizare a procedurilor respective să sporească activitățile comerciale transfrontaliere, dat fiind că, potrivit evaluării, contractele atribuite prin procedura de negociere cu publicare prealabilă sunt câștigate într-un număr foarte mare de cazuri de oferte transfrontaliere. Statele membre ar trebui să ofere posibilitatea utilizării procedurii competitive cu negociere sau a dialogului competitiv în diverse situații în care procedurile deschise sau restrânse fără negociere nu pot duce la rezultate satisfăcătoare. Ar trebui reamintit că utilizarea dialogului competitiv a crescut semnificativ din punctul de vedere al valorii contractelor în ultimii ani. Procedura s-a dovedit utilă în cazurile în care autoritățile contractante sunt în imposibilitatea de a defini mijloacele ideale pentru a-și satisface necesitățile sau pentru a evalua soluțiile pe care le poate oferi piața pe plan tehnic, financiar sau juridic. Această situație poate apărea în special în cazul proiectelor inovatoare, al implementării proiectelor majore de infrastructuri integrate de transport, al marilor rețele informatice sau al proiectelor care implică o finanțare complexă și structurată. După caz, autoritățile contractante ar trebui să fie încurajate să numească un șef de proiect care să asigure buna cooperare între operatorii economici și autoritatea contractantă în cadrul procedurii de atribuire.

(43)

Pentru contractele de lucrări, astfel de situații includ lucrări care nu sunt clădiri standard sau situațiile în care lucrările includ soluții de proiectare sau inovatoare. Pentru produse sau servicii care necesită adaptare sau eforturi de proiectare, utilizarea unei proceduri competitive cu negociere sau a dialogului competitiv poate prezenta interes. O astfel de adaptare sau astfel de eforturi de proiectare sunt deosebit de necesare în cazul achizițiilor complexe, cum ar fi produsele sofisticate, serviciile intelectuale, de exemplu unele servicii de consultanță, servicii de arhitectură sau servicii de inginerie sau proiectele de anvergură în domeniul tehnologiei informației și comunicațiilor (TIC). În aceste cazuri, negocierile pot fi necesare pentru a garanta că produsul sau serviciul în cauză corespunde nevoilor autorității contractante. În ceea ce privește serviciile și produsele standard care pot fi furnizate de numeroși operatori de pe piață, procedura competitivă cu negociere și dialogul competitiv nu ar trebui să fie utilizate.

(44)

Procedura competitivă cu negociere ar trebui, de asemenea, să fie disponibilă în cazurile în care o procedură deschisă sau restrânsă a avut ca rezultat doar oferte neconforme sau inacceptabile. În aceste situații, autoritățile contractante ar trebui să poată desfășura negocieri în vederea obținerii unor oferte conforme și acceptabile.

(45)

Procedura competitivă cu negociere ar trebui să fie însoțită de măsuri de protecție adecvate care să asigure respectarea principiilor egalității de tratament și transparenței. În special, autoritățile contractante ar trebui să indice în prealabil cerințele minime care caracterizează natura achiziției și care nu ar trebui schimbate în cadrul negocierilor. Criteriile de atribuire și ponderea acestora ar trebui să rămână stabile pe parcursul întregii proceduri și nu ar trebui să facă obiectul negocierilor, pentru a garanta egalitatea de tratament pentru toți operatorii economici. Negocierile ar trebui să vizeze îmbunătățirea ofertelor pentru a permite autorităților contractante să achiziționeze lucrări, produse și servicii perfect adaptate la nevoile lor specifice. Negocierile se pot referi la toate caracteristicile lucrărilor, produselor și serviciilor achiziționate, inclusiv, de exemplu, calitatea, cantitățile, clauze comerciale, precum și aspectele sociale, de mediu și inovatoare, în măsura în care acestea nu constituie cerințe minime.

Ar trebui să se clarifice faptul că cerințele minime care urmează să fie stabilite de autoritatea contractantă sunt acele condiții și caracteristici (în special cele fizice, funcționale și juridice) pe care orice ofertă ar trebui să le îndeplinească sau de care ar trebui să dispună, pentru a permite autorității contractante să atribuie contractul în conformitate cu criteriul de atribuire ales. Pentru a asigura transparența și trasabilitatea procesului, toate etapele ar trebui să fie documentate în mod corespunzător. În plus, toate ofertele din cadrul întregii proceduri ar trebui să fie depuse în scris.

(46)

Ar trebui să li se permită autorităților contractante să scurteze anumite termene aplicabile procedurilor deschide și restrânse, precum și procedurilor competitive cu negociere în cadrul cărora termenele în cauză ar fi imposibil de aplicat, din cauza unei stări de urgență care ar trebui să fie demonstrată în mod corespunzător de către autoritățile contractante. Ar trebui să se clarifice faptul că această situație nu trebuie să fie de maximă urgență provocată de evenimente neprevăzute și care nu pot fi atribuite autorității contractante.

(47)

Cercetarea și inovarea, inclusiv ecoinovarea și inovarea socială, sunt printre principalele motoare ale creșterii viitoare și au fost înscrise în centrul strategiei Europa 2020 pentru o creștere inteligentă, ecologică și favorabilă incluziunii. Autoritățile publice ar trebui să dea achizițiilor publice o utilizare strategică optimă pentru a stimula inovarea. Achiziționarea de produse, lucrări și servicii inovatoare joacă un rol esențial pentru îmbunătățirea eficienței și a calității serviciilor publice, ținând cont în același timp de provocările societale majore. Aceasta contribuie la obținerea celui mai bun raport calitate-preț, dar și a unor beneficii economice, societale și de mediu mai ample prin generarea unor idei noi, transpunerea lor în produse și servicii inovatoare și promovarea unei creșteri economice sustenabile.

Ar trebui amintit faptul că o serie de modele de achiziții au fost prezentate în Comunicarea Comisiei din 14 decembrie 2007 intitulată „Achiziția înainte de comercializare: încurajarea inovației pentru asigurarea unor servicii publice durabile de înaltă calitate în Europa”, care se ocupă cu achiziționarea acestor servicii de C & D care nu se încadrează în domeniul de aplicare al prezentei directive. Modelele respective ar continua să fie disponibile, dar prezenta directivă ar trebui, de asemenea, să contribuie la facilitarea achizițiilor publice în domeniul inovării și să sprijine statele membre în îndeplinirea obiectivelor inițiativei „O Uniune a inovării”.

(48)

Datorită importanței inovării, autoritățile contractante ar trebui să fie încurajate să permită variante cât mai des posibil. Prin urmare, atenția acestora ar trebui să fie concentrată asupra nevoii de a defini cerințele minime pe care trebuie să le îndeplinească variantele înainte de a se indica faptul că pot fi prezentate variante.

(49)

Dacă necesitatea de a dezvolta un produs sau un serviciu inovator sau lucrări inovatoare și de a achiziționa ulterior produsele, serviciile sau lucrările care rezultă nu poate fi satisfăcută prin soluții deja disponibile pe piață, autoritățile contractante ar trebui să aibă acces la o anumită procedură de achiziții în ceea ce privește contractele care intră în domeniul de aplicare al prezentei directive. Această procedură ar trebui să permită autorităților contractante să instituie un parteneriat pentru inovare pe termen lung pentru dezvoltarea și achiziționarea ulterioară a unui produs, a unui serviciu sau a unor lucrări noi, inovatoare, cu condiția ca un astfel de produs sau serviciu inovator sau astfel de lucrări inovatoare să poată fi furnizate la nivelurile de performanță și la costurile convenite, fără să fie nevoie de o procedură separată de achiziții publice în vederea achiziției. Parteneriatul pentru inovare ar trebui să se bazeze pe normele procedurale care se aplică procedurii de selecție cu negociere și atribuirea contractelor ar trebui să se facă numai pe baza celui mai bun raport calitate-preț, care este cea mai potrivită modalitate de comparare a ofertelor pentru soluții inovatoare. Atât în cazul proiectelor inovatoare de dimensiuni foarte mari, cât și în cazul proiectelor inovatoare de dimensiuni mai mici, parteneriatul pentru inovare ar trebui să fie structurat astfel încât să poată asigura un nivel al cererii din partea pieței (market-pull) care să stimuleze dezvoltarea unei soluții inovatoare fără a îngrădi accesul pe piață.

Prin urmare, autoritățile contractante nu ar trebui să utilizeze parteneriatele pentru inovare într-un mod care împiedică, restrânge sau denaturează concurența. În anumite cazuri, crearea parteneriatelor pentru inovare cu mai mulți parteneri ar putea contribui la evitarea acestor efecte.

(50)

Având în vedere efectele negative asupra concurenței, procedurile de negociere fără publicarea prealabilă a unui anunț de participare ar trebui utilizate doar în circumstanțe excepționale. Excepțiile ar trebui să se limiteze la cazurile în care publicarea fie este imposibilă, din motive de extremă urgență determinate de evenimente care nu pot fi prevăzute de autoritatea contractantă și care nu pot fi imputate acesteia, fie în cazul în care este clar de la început că publicarea nu ar duce la creșterea concurenței sau la rezultate mai bune în materie de achiziții, mai ales dacă există în mod obiectiv numai un singur operator economic care poate executa contractul. Acesta este cazul lucrărilor de artă, unde identitatea artistului determină în mod intrinsec caracterul unic și valoarea obiectului de artă. Exclusivitatea poate apărea, de asemenea, din alte motive, dar utilizarea procedurii de negociere fără publicare poate fi justificată numai de o situație de exclusivitate obiectivă, în care exclusivitatea nu a fost creată de către autoritatea contractantă însăși în vederea viitoarei proceduri de achiziție.

Autoritățile contractante care se bazează pe această excepție ar trebui să furnizeze motivele pentru care nu există alternative sau înlocuitori rezonabili, cum ar fi utilizarea de canale alternative de distribuție, inclusiv în afara statului membru al autorității contractante sau luarea în considerare a lucrărilor, produselor și serviciilor comparabile din punct de vedere funcțional.

În cazul în care situația de exclusivitate se datorează unor motive tehnice, acestea ar trebui definite în mod riguros și justificate de la caz la caz. Acestea pot include, de exemplu, cvasi-imposibilitatea tehnică ca un alt agent economic să atingă performanțele necesare sau necesitatea de a utiliza know-how, instrumente sau mijloace specifice de care dispune doar un singur operator economic. Motivele tehnice pot să fie generate, de asemenea, de cerințe specifice privind interoperabilitatea, care trebuie îndeplinite pentru a asigura funcționarea lucrărilor, produselor sau serviciilor care urmează a fi achiziționate.

În cele din urmă, o procedură de achiziții nu este utilă în cazul în care produsele sunt achiziționate direct de pe o piață de mărfuri, inclusiv de pe platforme de tranzacționare pentru mărfuri, cum ar fi produsele agricole, materiile prime și bursele de energie, în cazul în care structura multilaterală de tranzacționare reglementată și supravegheată garantează în mod natural prețurile pieței.

(51)

Ar trebui să se clarifice că dispozițiile privind protecția informațiilor cu caracter confidențial nu împiedică în niciun fel publicarea părților fără caracter confidențial din contractele încheiate, inclusiv a eventualelor modificări ulterioare.

(52)

Mijloacele electronice de informare și comunicare pot simplifica foarte mult publicarea contractelor și pot spori eficiența și transparența procedurilor de achiziție. Acestea ar trebui să devină mijloacele standard de comunicare și de schimb de informații în cadrul procedurilor de achiziții, deoarece sporesc semnificativ posibilitățile operatorilor economici de a participa la procedurile de achiziții din întreaga piață internă. În acest scop, transmiterea anunțurilor în format electronic, disponibilitatea în format electronic a documentelor privind achizițiile și – după o perioadă de tranziție de 30 de luni – comunicarea exclusiv electronică, în sensul comunicării prin mijloace electronice în toate etapele procedurii, inclusiv transmiterea cererilor de participare și, în special, transmiterea ofertelor (depunerea electronică) ar trebui să fie obligatorii. Statele membre și autoritățile contractante ar trebui să dispună în continuare de libertatea de a merge mai departe, dacă doresc acest lucru. De asemenea, ar trebui să se clarifice faptul că utilizarea obligatorie a mijloacelor electronice de comunicare în temeiul prezentei directive nu ar trebui, cu toate acestea, să oblige autoritățile contractante să efectueze prelucrarea electronică a ofertelor și nici să facă obligatorie evaluarea electronică sau prelucrarea automată. În plus, în conformitate cu prezenta directivă, niciun element al procesului de achiziții publice, după atribuirea contractului, nu ar trebui să cadă sub incidența obligației de a utiliza mijloace electronice de comunicare, inclusiv comunicarea internă în cadrul autorității contractante.

(53)

Cu excepția anumitor situații specifice, autoritățile contractante ar trebui să folosească mijloace electronice de comunicare care sunt nediscriminatorii, general disponibile și interoperabile cu produsele TIC de uz general și care nu limitează accesul operatorilor economici la procedura de achiziții. Utilizarea unor astfel de mijloace de comunicare ar trebui să ia în considerare, de asemenea, accesibilitatea pentru persoanele cu handicap. Ar trebui să se clarifice că obligația de a utiliza mijloace electronice în toate etapele procedurii de achiziții publice nu ar fi adecvată nici în cazul în care utilizarea mijloacelor electronice ar necesita instrumente specializate sau formate de fișiere care nu sunt, în general, disponibile, nici în cazul în care comunicările respective ar putea fi gestionate numai cu ajutorul echipamentelor de birou specializate. Autoritățile contractante ar trebui, prin urmare, să nu fie obligate să solicite utilizarea mijloacelor electronice de comunicare în procesul de depunere a proiectelor în anumite cazuri, care ar trebui să fie enumerate exhaustiv. Prezenta directivă dispune că astfel de cazuri ar trebui să includă situații care ar necesita utilizarea echipamentelor de birou specializate care nu sunt în general disponibile pentru autoritățile contractante, cum ar fi imprimantele de format mare. În unele proceduri de achiziții publice, documentele achiziției ar putea necesita prezentarea unui model fizic sau redus la scară care nu se poate depune la autoritățile contractante prin mijloace electronice. În astfel de situații, modelul ar trebui să fie transmis autorităților contractante prin poștă sau prin intermediul unui alt transportator adecvat.

Cu toate acestea, ar trebui să se clarifice că utilizarea altor mijloace de comunicare ar trebui să fie limitată la acele elemente ale ofertei pentru care nu sunt necesare mijloacele de comunicare electronice.

Este oportun să se clarifice faptul că, acolo unde este necesar din motive tehnice, autoritățile contractante ar trebui să poată stabili o limită maximă a dimensiunii fișierelor care pot fi depuse.