25.3.2014

RO EN ES FR

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 89/7

DECIZIA CONSILIULUI

din 11 februarie 2014

privind încheierea, în numele Uniunii Europene, a Protocolului împotriva fabricării și traficului ilegale de arme de foc, piese și componente ale acestora, precum și de muniții, adițional la Convenția Organizației Națiunilor Unite împotriva criminalității transnaționale organizate

(2014/164/UE)

CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 114 și articolul 207 alineatul (4) primul paragraf, coroborate cu articolul 218 alineatul (6) litera (a),

având în vedere propunerea Comisiei Europene,

având în vedere aprobarea Parlamentului European,

întrucât:

(1)	Elementele Protocolului împotriva fabricării și traficului ilegale de arme de foc, piese și componente ale acestora, precum și de muniții (denumit în continuare „protocolul”), care intră în sfera de competență a Uniunii, au fost negociate de Comisie, cu aprobarea Consiliului, în numele Uniunii.

(2)	În conformitate cu Decizia 2001/748/CE a Consiliului (1), protocolul a fost semnat la 16 ianuarie 2002, sub rezerva încheierii sale la o dată ulterioară.

(3)

Încheierea Convenției Organizației Națiunilor Unite împotriva criminalității transnaționale organizate (2) a fost aprobată în numele Uniunii Europene prin Decizia 2004/579/CE a Consiliului (3), care reprezintă o condiție pentru ca Uniunea să devină parte la protocol în temeiul articolului 37 alineatul (2) din convenția respectivă.

(4)

Protocolul prevede măsuri care intră în domeniul de aplicare al politicii comerciale comune a Uniunii. Au fost adoptate mai multe acte legislative ale Uniunii care vizează reducerea și eliminarea impedimentelor pentru transferurile de arme convenționale în cadrul pieței interne sau care vizează reglementarea exportului de arme în țări terțe.

(5)

Un instrument obligatoriu din punct de vedere juridic privind cele mai stricte standarde internaționale comune posibile pentru transferul și controlul armelor se referă la chestiuni care intră în sfera de competență exclusivă a Uniunii, deoarece chestiunile respective se încadrează în domeniul de aplicare al politicii comerciale comune a Uniunii sau Uniunea a adoptat norme comune al căror obiect este susceptibil a fi afectat sau modificat de încheierea protocolului.

(6)	În măsura în care dispozițiile protocolului se încadrează în domeniul de aplicare al competenței atribuite Uniunii, protocolul ar trebui aprobat în numele Uniunii.

(7)	În conformitate cu articolul 17 alineatul (3) din protocol, în momentul depunerii instrumentului de aprobare, Uniunea urmează să depună și o declarație referitoare la sfera de competență a Uniunii în ceea ce privește chestiunile reglementate de protocol.

(8)	Controlul achiziționării și al deținerii de arme de foc în Uniune, precum și formalitățile pentru transferul de arme de foc în interiorul statelor membre sunt reglementate de Directiva 91/477/CEE a Consiliului (4).

(9)	Normele și procedurile aplicabile transferurilor de produse din domeniul apărării în interiorul Uniunii sunt reglementate de Directiva 2009/43/CE a Parlamentului European și a Consiliului (5),

ADOPTĂ PREZENTA DECIZIE:

Articolul 1

Protocolul împotriva fabricării și traficului ilegale de arme de foc, piese și componente ale acestora, precum și de muniții, adițional la Convenția Organizației Națiunilor Unite împotriva criminalității transnaționale organizate se aprobă în numele Uniunii Europene.

Textul protocolului se atașează la prezenta decizie.

Articolul 2

Președintele Consiliului desemnează persoana împuternicită (persoanele împuternicite) să depună, în numele Uniunii Europene, instrumentul de aprobare și declarația privind competența prevăzute la articolul 17 alineatul (3) din protocol pentru a exprima consimțământul Uniunii de a-și asuma obligații în temeiul protocolului (6).

Textul declarației se atașează la prezenta decizie.

Articolul 3

Prezenta decizie intră în vigoare la data adoptării.

Adoptată la Bruxelles, 11 februarie 2014.

Pentru Consiliu

Președintele

E. VENIZELOS

(1) Decizia 2001/748/CE a Consiliului din 16 octombrie 2001 privind semnarea în numele Comunității Europene a Protocolului împotriva fabricării și traficului ilicit cu arme de foc, cu piese, elemente și muniție pentru acestea, anexat la Convenția Organizației Națiunilor Unite împotriva criminalității organizate transnaționale (JO L 280, 24.10.2001, p. 5).

(2) Convenția este reprodusă în anexa I la Decizia 2004/579/CE (JO L 261, 6.8.2004, p. 69).

(3) Decizia 2004/579/CE a Consiliului din 29 aprilie 2004 privind încheierea, în numele Comunității Europene, a Convenției Organizației Națiunilor Unite împotriva criminalității transnaționale organizate (JO L 261, 6.8.2004, p. 69).

(4) Directiva 91/477/CEE a Consiliului din 18 iunie 1991 privind controlul achiziționării și deținerii de arme (JO L 256, 13.9.1991, p. 51).

(5) Directiva 2009/43/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 6 mai 2009 de simplificare a clauzelor și condițiilor de transfer al produselor din domeniul apărării în interiorul Comunității (JO L 146, 10.6.2009, p. 1).

(6) Data intrării în vigoare a protocolului va fi publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene de către Secretariatul General al Consiliului.

DECLARAȚIE

referitoare la competența Uniunii Europene în ceea ce privește chestiunile reglementate de Protocolul împotriva fabricării și traficului ilegale de arme de foc, piese și componente ale acestora, precum și de muniții, adițional la Convenția Organizației Națiunilor Unite împotriva criminalității transnaționale organizate

Articolul 17 alineatul (3) din Protocolul împotriva fabricării și traficului ilegale de arme de foc, piese și componente ale acestora, precum și de muniții prevede că instrumentul de ratificare, de acceptare sau de aprobare al unei organizații regionale de integrare economică urmează să conțină o declarație în care se specifică chestiunile reglementate de protocol pentru care competența a fost transferată organizației respective de către statele sale membre care sunt părți la protocol.

Uniunea Europeană are competență exclusivă în ceea ce privește politica comercială. Aceasta are, de asemenea, competență partajată în ceea ce privește normele pentru realizarea pieței interne și competență exclusivă în ceea ce privește dispozițiile protocolului care pot afecta sau modifica domeniul de aplicare al normelor comune adoptate de Uniune. Uniunea a adoptat norme în special privind combaterea fabricării și traficului ilegale de arme de foc, care reglementează standardele și procedurile din domeniul politicii comerciale a statelor membre, mai ales în ceea ce privește înregistrarea, marcarea și neutralizarea armelor de foc, cerințele pentru sistemele de acordare a licențelor sau a autorizațiilor de export, de import și de tranzit, consolidarea controalelor la punctele de export și activitățile de intermediere.

Protocolul împotriva fabricării și traficului ilegale de arme de foc, piese și componente ale acestora, precum și de muniții este valabil, în ceea ce privește competențele transferate Uniunii, pentru teritoriile în care se aplică Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene și în condițiile prevăzute de tratatul respectiv.

Sfera și exercitarea acestei competențe a Uniunii fac, prin natura lor, obiectul unor dezvoltări continue, Uniunea urmând să completeze sau să modifice prezenta declarație, dacă va fi necesar, în conformitate cu articolul 17 alineatul (3) din protocol.

PROTOCOL

against the Illicit Manufacturing of and Trafficking in Firearms, Their Parts and Components and Ammunition, supplementing the United Nations Convention against Transnational Organized Crime

PREAMBLE

THE STATES PARTIES TO THIS PROTOCOL,

AWARE of the urgent need to prevent, combat and eradicate the illicit manufacturing of and trafficking in firearms, their parts and components and ammunition, owing to the harmful effects of those activities on the security of each State, region and the world as a whole, endangering the well-being of peoples, their social and economic development and their right to live in peace,

CONVINCED, therefore, of the necessity for all States to take all appropriate measures to this end, including international cooperation and other measures at the regional and global levels,

RECALLING General Assembly resolution 53/111 of 9 December 1998, in which the Assembly decided to establish an open-ended intergovernmental ad hoc committee for the purpose of elaborating a comprehensive international convention against transnational organized crime and of discussing the elaboration of, inter alia, an international instrument combating the illicit manufacturing of and trafficking in firearms, their parts and components and ammunition,

BEARING IN MIND the principle of equal rights and self-determination of peoples, as enshrined in the Charter of the United Nations and the Declaration on Principles of International Law concerning Friendly Relations and Cooperation among States in accordance with the Charter of the United Nations,

CONVINCED that supplementing the United Nations Convention against Transnational Organized Crime with an international instrument against the illicit manufacturing of and trafficking in firearms, their parts and components and ammunition will be useful in preventing and combating those crimes,

HAVE AGREED AS FOLLOWS:

I. GENERAL PROVISIONS

Article 1

Relation with the United Nations Convention against Transnational Organized Crime

1. This Protocol supplements the United Nations Convention against Transnational Organized Crime. It shall be interpreted together with the Convention.

2. The provisions of the Convention shall apply, mutatis mutandis, to this Protocol unless otherwise provided herein.

3. The offences established in accordance with Article 5 of this Protocol shall be regarded as offences established in accordance with the Convention.

Article 2

Statement of purpose

The purpose of this Protocol is to promote, facilitate and strengthen cooperation among States Parties in order to prevent, combat and eradicate the illicit manufacturing of and trafficking in firearms, their parts and components and ammunition.

Article 3

Use of terms

For the purposes of this Protocol:

(a)

‘Firearm’ shall mean any portable barrelled weapon that expels, is designed to expel or may be readily converted to expel a shot, bullet or projectile by the action of an explosive, excluding antique firearms or their replicas. Antique firearms and their replicas shall be defined in accordance with domestic law. In no case, however, shall antique firearms include firearms manufactured after 1899;

(b)

‘Parts and components’ shall mean any element or replacement element specifically designed for a firearm and essential to its operation, including a barrel, frame or receiver, slide or cylinder, bolt or breech block, and any device designed or adapted to diminish the sound caused by firing a firearm;

(c)	‘Ammunition’ shall mean the complete round or its components, including cartridge cases, primers, propellant powder, bullets or projectiles, that are used in a firearm, provided that those components are themselves subject to authorization in the respective State Party;

(d)

‘Illicit manufacturing’ shall mean the manufacturing or assembly of firearms, their parts and components or ammunition:

(i)	From parts and components illicitly trafficked;

(ii)	Without a licence or authorization from a competent authority of the State Party where the manufacture or assembly takes place; or

(iii)

Without marking the firearms at the time of manufacture, in accordance with Article 8 of this Protocol;

Licensing or authorization of the manufacture of parts and components shall be in accordance with domestic law;

(e)

‘Illicit trafficking’ shall mean the import, export, acquisition, sale, delivery, movement or transfer of firearms, their parts and components and ammunition from or across the territory of one State Party to that of another State Party if any one of the States Parties concerned does not authorize it in accordance with the terms of this Protocol or if the firearms are not marked in accordance with Article 8 of this Protocol;

(f)

‘Tracing’ shall mean the systematic tracking of firearms and, where possible, their parts and components and ammunition from manufacturer to purchaser for the purpose of assisting the competent authorities of States Parties in detecting, investigating and analysing illicit manufacturing and illicit trafficking.

Article 4

Scope of application

1. This Protocol shall apply, except as otherwise stated herein, to the prevention of illicit manufacturing of and trafficking in firearms, their parts and components and ammunition and to the investigation and prosecution of offences established in accordance with Article 5 of this Protocol where those offences are transnational in nature and involve an organized criminal group.

2. This Protocol shall not apply to state-to-state transactions or to state transfers in cases where the application of the Protocol would prejudice the right of a State Party to take action in the interest of national security consistent with the Charter of the United Nations.

Article 5

Criminalization

1. Each State Party shall adopt such legislative and other measures as may be necessary to establish as criminal offences the following conduct, when committed intentionally:

(a)	Illicit manufacturing of firearms, their parts and components and ammunition;

(b)	Illicit trafficking in firearms, their parts and components and ammunition;

(c)	Falsifying or illicitly obliterating, removing or altering the marking(s) on firearms required by Article 8 of this Protocol.

2. Each State Party shall also adopt such legislative and other measures as may be necessary to establish as criminal offences the following conduct:

(a)	Subject to the basic concepts of its legal system, attempting to commit or participating as an accomplice in an offence established in accordance with paragraph 1 of this article; and

(b)	Organizing, directing, aiding, abetting, facilitating or counselling the commission of an offence established in accordance with paragraph 1 of this article.

Article 6

Confiscation, seizure and disposal

1. Without prejudice to Article 12 of the Convention, States Parties shall adopt, to the greatest extent possible within their domestic legal systems, such measures as may be necessary to enable confiscation of firearms, their parts and components and ammunition that have been illicitly manufactured or trafficked.

2. States Parties shall adopt, within their domestic legal systems, such measures as may be necessary to prevent illicitly manufactured and trafficked firearms, parts and components and ammunition from falling into the hands of unauthorized persons by seizing and destroying such firearms, their parts and components and ammunition unless other disposal has been officially authorized, provided that the firearms have been marked and the methods of disposal of those firearms and ammunition have been recorded.

II. PREVENTION

Article 7

Record-keeping

Each State Party shall ensure the maintenance, for not less than ten years, of information in relation to firearms and, where appropriate and feasible, their parts and components and ammunition that is necessary to trace and identify those firearms and, where appropriate and feasible, their parts and components and ammunition which are illicitly manufactured or trafficked and to prevent and detect such activities. Such information shall include:

(a)	The appropriate markings required by Article 8 of this Protocol;

(b)

In cases involving international transactions in firearms, their parts and components and ammunition, the issuance and expiration dates of the appropriate licences or authorizations, the country of export, the country of import, the transit countries, where appropriate, and the final recipient and the description and quantity of the articles.

Article 8

Marking of firearms

1. For the purpose of identifying and tracing each firearm, States Parties shall:

(a)

At the time of manufacture of each firearm, either require unique marking providing the name of the manufacturer, the country or place of manufacture and the serial number, or maintain any alternative unique user-friendly marking with simple geometric symbols in combination with a numeric and/or alphanumeric code, permitting ready identification by all States of the country of manufacture;

(b)

Require appropriate simple marking on each imported firearm, permitting identification of the country of import and, where possible, the year of import and enabling the competent authorities of that country to trace the firearm, and a unique marking, if the firearm does not bear such a marking. The requirements of this subparagraph need not be applied to temporary imports of firearms for verifiable lawful purposes;

(c)	Ensure, at the time of transfer of a firearm from government stocks to permanent civilian use, the appropriate unique marking permitting identification by all States Parties of the transferring country.

2. States Parties shall encourage the firearms manufacturing industry to develop measures against the removal or alteration of markings.

Article 9

Deactivation of firearms

A State Party that does not recognize a deactivated firearm as a firearm in accordance with its domestic law shall take the necessary measures, including the establishment of specific offences if appropriate, to prevent the illicit reactivation of deactivated firearms, consistent with the following general principles of deactivation:

(a)	All essential parts of a deactivated firearm are to be rendered permanently inoperable and incapable of removal, replacement or modification in a manner that would permit the firearm to be reactivated in any way;

(b)	Arrangements are to be made for deactivation measures to be verified, where appropriate, by a competent authority to ensure that the modifications made to a firearm render it permanently inoperable;

(c)	Verification by a competent authority is to include a certificate or record attesting to the deactivation of the firearm or a clearly visible mark to that effect stamped on the firearm.

Article 10

General requirements for export, import and transit licensing or authorization systems

1. Each State Party shall establish or maintain an effective system of export and import licensing or authorization, as well as of measures on international transit, for the transfer of firearms, their parts and components and ammunition.

2. Before issuing export licences or authorizations for shipments of firearms, their parts and components and ammunition, each State Party shall verify:

(a)	That the importing States have issued import licences or authorizations; and

(b)	That, without prejudice to bilateral or multilateral agreements or arrangements favouring landlocked States, the transit States have, at a minimum, given notice in writing, prior to shipment, that they have no objection to the transit.

3. The export and import licence or authorization and accompanying documentation together shall contain information that, at a minimum, shall include the place and the date of issuance, the date of expiration, the country of export, the country of import, the final recipient, a description and the quantity of the firearms, their parts and components and ammunition and, whenever there is transit, the countries of transit. The information contained in the import licence must be provided in advance to the transit States.

4. The importing State Party shall, upon request, inform the exporting State Party of the receipt of the dispatched shipment of firearms, their parts and components or ammunition.

5. Each State Party shall, within available means, take such measures as may be necessary to ensure that licensing or authorization procedures are secure and that the authenticity of licensing or authorization documents can be verified or validated.

6. States Parties may adopt simplified procedures for the temporary import and export and the transit of firearms, their parts and components and ammunition for verifiable lawful purposes such as hunting, sport shooting, evaluation, exhibitions or repairs.

Article 11

Security and preventive measures

In an effort to detect, prevent and eliminate the theft, loss or diversion of, as well as the illicit manufacturing of and trafficking in, firearms, their parts and components and ammunition, each State Party shall take appropriate measures:

(a)	To require the security of firearms, their parts and components and ammunition at the time of manufacture, import, export and transit through its territory; and

(b)	To increase the effectiveness of import, export and transit controls, including, where appropriate, border controls, and of police and customs transborder cooperation.

Article 12

Information

1. Without prejudice to Articles 27 and 28 of the Convention, States Parties shall exchange among themselves, consistent with their respective domestic legal and administrative systems, relevant case-specific information on matters such as authorized producers, dealers, importers, exporters and, whenever possible, carriers of firearms, their parts and components and ammunition.

2. Without prejudice to Articles 27 and 28 of the Convention, States Parties shall exchange among themselves, consistent with their respective domestic legal and administrative systems, relevant information on matters such as:

(a)	Organized criminal groups known to take part or suspected of taking part in the illicit manufacturing of or trafficking in firearms, their parts and components and ammunition;

(b)	The means of concealment used in the illicit manufacturing of or trafficking in firearms, their parts and components and ammunition and ways of detecting them;

(c)	Methods and means, points of dispatch and destination and routes customarily used by organized criminal groups engaged in illicit trafficking in firearms, their parts and components and ammunition; and

(d)	Legislative experiences and practices and measures to prevent, combat and eradicate the illicit manufacturing of and trafficking in firearms, their parts and components and ammunition.

3. States Parties shall provide to or share with each other, as appropriate, relevant scientific and technological information useful to law enforcement authorities in order to enhance each other’s abilities to prevent, detect and investigate the illicit manufacturing of and trafficking in firearms, their parts and components and ammunition and to prosecute the persons involved in those illicit activities.

4. States Parties shall cooperate in the tracing of firearms, their parts and components and ammunition that may have been illicitly manufactured or trafficked. Such cooperation shall include the provision of prompt responses to requests for assistance in tracing such firearms, their parts and components and ammunition, within available means.

5. Subject to the basic concepts of its legal system or any international agreements, each State Party shall guarantee the confidentiality of and comply with any restrictions on the use of information that it receives from another State Party pursuant to this article, including proprietary information pertaining to commercial transactions, if requested to do so by the State Party providing the information. If such confidentiality cannot be maintained, the State Party that provided the information shall be notified prior to its disclosure.

Article 13

Cooperation

1. States Parties shall cooperate at the bilateral, regional and international levels to prevent, combat and eradicate the illicit manufacturing of and trafficking in firearms, their parts and components and ammunition.

2. Without prejudice to Article 18, paragraph 13, of the Convention, each State Party shall identify a national body or a single point of contact to act as liaison between it and other States Parties on matters relating to this Protocol.

3. States Parties shall seek the support and cooperation of manufacturers, dealers, importers, exporters, brokers and commercial carriers of firearms, their parts and components and ammunition to prevent and detect the illicit activities referred to in paragraph 1 of this article.

Article 14

Training and technical assistance

States Parties shall cooperate with each other and with relevant international organizations, as appropriate, so that States Parties may receive, upon request, the training and technical assistance necessary to enhance their ability to prevent, combat and eradicate the illicit manufacturing of and trafficking in firearms, their parts and components and ammunition, including technical, financial and material assistance in those matters identified in Articles 29 and 30 of the Convention.

Article 15

Brokers and brokering

1. With a view to preventing and combating illicit manufacturing of and trafficking in firearms, their parts and components and ammunition, States Parties that have not yet done so shall consider establishing a system for regulating the activities of those who engage in brokering. Such a system could include one or more measures such as:

(a)	Requiring registration of brokers operating within their territory;

(b)	Requiring licensing or authorization of brokering; or

(c)	Requiring disclosure on import and export licences or authorizations, or accompanying documents, of the names and locations of brokers involved in the transaction.

2. States Parties that have established a system of authorization regarding brokering as set forth in paragraph 1 of this article are encouraged to include information on brokers and brokering in their exchanges of information under Article 12 of this Protocol and to retain records regarding brokers and brokering in accordance with Article 7 of this Protocol.

III. FINAL PROVISIONS

Article 16

Settlement of disputes

1. States Parties shall endeavour to settle disputes concerning the interpretation or application of this Protocol through negotiation.

2. Any dispute between two or more States Parties concerning the interpretation or application of this Protocol that cannot be settled through negotiation within a reasonable time shall, at the request of one of those States Parties, be submitted to arbitration. If, six months after the date of the request for arbitration, those States Parties are unable to agree on the organization of the arbitration, any one of those States Parties may refer the dispute to the International Court of Justice by request in accordance with the Statute of the Court.

3. Each State Party may, at the time of signature, ratification, acceptance or approval of or accession to this Protocol, declare that it does not consider itself bound by paragraph 2 of this article. The other States Parties shall not be bound by paragraph 2 of this article with respect to any State Party that has made such a reservation.

4. Any State Party that has made a reservation in accordance with paragraph 3 of this article may at any time withdraw that reservation by notification to the Secretary-General of the United Nations.

Article 17

Signature, ratification, acceptance, approval and accession

1. This Protocol shall be open to all States for signature at United Nations Headquarters in New York from the thirtieth day after its adoption by the General Assembly until 12 December 2002.

2. This Protocol shall also be open for signature by regional economic integration organizations provided that at least one member State of such organization has signed this Protocol in accordance with paragraph 1 of this article.

3. This Protocol is subject to ratification, acceptance or approval. Instruments of ratification, acceptance or approval shall be deposited with the Secretary-General of the United Nations. A regional economic integration organization may deposit its instrument of ratification, acceptance or approval if at least one of its member States has done likewise. In that instrument of ratification, acceptance or approval, such organization shall declare the extent of its competence with respect to the matters governed by this Protocol. Such organization shall also inform the depositary of any relevant modification in the extent of its competence.

4. This Protocol is open for accession by any State or any regional economic integration organization of which at least one member State is a Party to this Protocol. Instruments of accession shall be deposited with the Secretary-General of the United Nations. At the time of its accession, a regional economic integration organization shall declare the extent of its competence with respect to matters governed by this Protocol. Such organization shall also inform the depositary of any relevant modification in the extent of its competence.

Article 18

Entry into force

1. This Protocol shall enter into force on the ninetieth day after the date of deposit of the fortieth instrument of ratification, acceptance, approval or accession, except that it shall not enter into force before the entry into force of the Convention. For the purpose of this paragraph, any instrument deposited by a regional economic integration organization shall not be counted as additional to those deposited by member States of such organization.

2. For each State or regional economic integration organization ratifying, accepting, approving or acceding to this Protocol after the deposit of the fortieth instrument of such action, this Protocol shall enter into force on the thirtieth day after the date of deposit by such State or organization of the relevant instrument or on the date this Protocol enters into force pursuant to paragraph 1 of this article, whichever is the later.

Article 19

Amendment

1. After the expiry of five years from the entry into force of this Protocol, a State Party to the Protocol may propose an amendment and file it with the Secretary-General of the United Nations, who shall thereupon communicate the proposed amendment to the States Parties and to the Conference of the Parties to the Convention for the purpose of considering and deciding on the proposal. The States Parties to this Protocol meeting at the Conference of the Parties shall make every effort to achieve consensus on each amendment. If all efforts at consensus have been exhausted and no agreement has been reached, the amendment shall, as a last resort, require for its adoption a two-thirds majority vote of the States Parties to this Protocol present and voting at the meeting of the Conference of the Parties.

2. Regional economic integration organizations, in matters within their competence, shall exercise their right to vote under this article with a number of votes equal to the number of their member States that are Parties to this Protocol. Such organizations shall not exercise their right to vote if their member States exercise theirs and vice versa.

3. An amendment adopted in accordance with paragraph 1 of this article is subject to ratification, acceptance or approval by States Parties.

4. An amendment adopted in accordance with paragraph 1 of this article shall enter into force in respect of a State Party ninety days after the date of the deposit with the Secretary-General of the United Nations of an instrument of ratification, acceptance or approval of such amendment.

5. When an amendment enters into force, it shall be binding on those States Parties which have expressed their consent to be bound by it. Other States Parties shall still be bound by the provisions of this Protocol and any earlier amendments that they have ratified, accepted or approved.

Article 20

Denunciation

1. A State Party may denounce this Protocol by written notification to the Secretary-General of the United Nations. Such denunciation shall become effective one year after the date of receipt of the notification by the Secretary-General.

2. A regional economic integration organization shall cease to be a Party to this Protocol when all of its member States have denounced it.

Article 21

Depositary and languages

1. The Secretary-General of the United Nations is designated depositary of this Protocol.

2. The original of this Protocol, of which the Arabic, Chinese, English, French, Russian and Spanish texts are equally authentic, shall be deposited with the Secretary-General of the United Nations.

IN WITNESS WHEREOF, the undersigned plenipotentiaries, being duly authorized thereto by their respective Governments, have signed this Protocol.

PROTOCOLO

contra la fabricación y el tráfico ilícitos de armas de fuego, sus piezas y componentes y municiones, que complementa la Convención de las Naciones Unidas contra la Delincuencia Organizada Transnacional

PREÁMBULO

LOS ESTADOS PARTE EN EL PRESENTE PROTOCOLO,

CONSCIENTES de la urgente necesidad de prevenir, combatir y erradicar la fabricación y el tráfico ilícito de armas de fuego, sus piezas y componentes y municiones, a causa de los efectos perjudiciales de estas actividades para la seguridad de cada Estado y región y del mundo en general, que ponen en peligro el bienestar de los pueblos, su desarrollo económico y social y su derecho a vivir en paz,

CONVENCIDOS, por tanto, de la necesidad de que los Estados adopten todas las medidas apropiadas a tal fin, incluidas medidas de cooperación internacional y de otra índole en los planos regional y mundial.

RECORDANDO la resolución 53/111 de la Asamblea General, de 9 de diciembre de 1998, en la que la Asamblea decidió establecer un comité especial intergubernamental de composición abierta con la finalidad de elaborar una convención internacional amplia contra la delincuencia organizada transnacional y de examinar la posibilidad de elaborar, entre otras cosas, un instrumento internacional contra la fabricación y el tráfico ilícitos de armas de fuego, sus piezas y componentes y municiones,

TENIENDO PRESENTES los principios de igualdad de derechos y de libre determinación de los pueblos, consagrados en la Carta de las Naciones Unidas y en la Declaración sobre los principios de Derecho internacional referentes a las relaciones de amistad y a la cooperación entre los Estados de conformidad con la Carta de las Naciones Unidas,

CONVENCIDOS de que complementar la Convención de las Naciones Unidas contra la Delincuencia Organizada Transnacional con un instrumento internacional contra la fabricación y el tráfico ilícitos de armas de fuego, sus piezas y componentes y municiones, será de utilidad para prevenir y combatir esos delitos,

HAN ACORDADO LO SIGUIENTE:

I. DISPOSICIONES GENERALES

Artículo 1

Relación con la Convención de las Naciones Unidas contra la Delincuencia Organizada Transnacional

1. El presente Protocolo complementa la Convención de las Naciones Unidas contra la Delincuencia Organizada Transnacional y se interpretará juntamente con la Convención.

2. Las disposiciones de la Convención se aplicarán mutatis mutantis al presente Protocolo, a menos que en él se disponga otra cosa.

3. Los delitos tipificados con arreglo al artículo 5 del presente Protocolo se considerarán delito tipificados con arreglo a la Convención.

Artículo 2

Finalidad

La finalidad del presente Protocolo es promover, facilitar y reforzar la cooperación entre los Estados Parte con el propósito de prevenir, combatir y erradicar la fabricación y el tráfico ilícitos de armas de fuego, sus piezas y componentes y municiones.

Artículo 3

Definiciones

Para los fines del presente Protocolo:

por «arma de fuego» se entenderá toda arma portátil que tenga cañón y que lance, esté concebida para lanzar o pueda transformarse fácilmente para lanzar un balín, una bala o un proyectil por la acción de un explosivo, excluidas las armas de fuego antiguas o sus réplicas. Las armas de fuego antiguas y sus réplicas se definirán de conformidad con el Derecho interno. En ningún caso, sin embargo, podrán incluir armas de fuego fabricadas después de 1899;

por «piezas y componentes» se entenderá todo elemento o elemento de repuesto específicamente concebido para un arma de fuego e indispensables para su funcionamiento, incluidos el cañón, la caja o el cajón, el cerrojo o el tambor, el cierre o el bloqueo del cierre y todo dispositivo concebido o adaptado para disminuir el sonido causado por un arma de fuego;

c)	por «municiones» se entenderá el cartucho completo o sus componentes, entre ellos las vainas, los cebos, la carga propulsora, las balas o proyectiles utilizados en las armas de fuego, siempre que estos componentes estén de por sí sujetos a autorización en el respectivo Estado Parte;

por «fabricación ilícita» se entenderá la fabricación o el montaje de armas de fuego, sus piezas y componentes o municiones:

i)	a partir de piezas y componente que hayan sido objeto de tráfico ilícito,

ii)	sin licencia o autorización de una autoridad competente del Estado Parte en que se realice la fabricación o el montaje, o

iii)	sin marcar las armas de fuego en el momento de su fabricación, de conformidad con el artículo 8 del presente Protocolo.

La concesión de licencia o autorización respecto de la fabricación de piezas y componentes se hará de conformidad con el Derecho interno;

por «tráfico ilícito» se entenderá la importación, exportación, adquisición, venta, entrega, traslado o transferencia de armas de fuego, sus piezas y componentes y municiones desde o a través del territorio de un Estado Parte al de otro Estado Parte si cualquiera de los Estados Parte interesados no lo autoriza conforme a lo dispuesto en el presente Protocolo o si las armas de fuego no han sido marcadas conforme a lo dispuesto en el artículo 8 del presente Protocolo;

por «localización» se entenderá el rastreo sistemático de las armas de fuego y, de ser posible, de sus piezas y componentes y municiones, desde el fabricante al comprador, con el fin de ayudar a las autoridades componentes de los Estados Parte a detectar, investigar y analizar la fabricación y el tráfico ilícitos.

Artículo 4

Ámbito de aplicación

1. A menos que contenga una disposición en contrario, el presente Protocolo se aplicará a la prevención de la fabricación y el tráfico ilícitos de armas de fuego, sus piezas y componentes y municiones y a la investigación y el enjuiciamiento de los delitos tipificados con arreglo al artículo 5 del presente Protocolo cuando esos delitos sean de carácter transnacional y entrañen la participación de un grupo delictivo organizado.

2. El presente Protocolo no se aplicará a las transacciones entre Estados ni a las transferencias estatales cuando la aplicación del Protocolo pudiera perjudicar el derecho de un Estado Parte a adoptar medidas en aras de la seguridad nacional en consonancia con la carta de las Naciones Unidas.

Artículo 5

Penalización

1. Cada Estado Parte adoptará las medidas legislativas o de otra índole que sean necesarias para tipificar como delito las siguientes conductas. Cuando se cometan intencionalmente:

a)	la fabricación ilícita de armas de fuego, sus piezas y componentes y municiones;

b)	el tráfico ilícito de armas de fuego, sus piezas y componentes y municiones;

c)	la falsificación o la obliteración, supresión o alteración ilícitas de la(s) marca(s) de un arma de fuego requeridas de conformidad con el artículo 8 del presente Protocolo.

2. Cada Estado Parte adoptará, asimismo, las medidas legislativas y de otra índole que sean necesarias para tipificar como delito las siguientes conductas:

a)	con sujeción a los conceptos básicos de su ordenamiento jurídico, la tentativa de comisión de un delito tipificado con arreglo al apartado 1 del presente artículo o la participación de él como cómplice, y

b)	la organización, dirección, ayuda, incitación, facilitación o asesoramiento para la comisión de delito tipificado con arreglo al apartado 1 del presente artículo.

Artículo 6

Decomiso, incautación y disposición

1. A reserva de lo dispuesto en el artículo 12 de la Convención, los Estados Parte adoptarán, en la mayor medida posible de conformidad con su ordenamiento jurídico interno, las medidas que sean necesarias para permitir el decomiso de las armas de fuego, sus piezas y componentes y municiones que hayan sido objeto de fabricación o tráfico ilícitos.

2. Los Estados Parte adoptarán, de conformidad con su ordenamiento jurídico interno, las medidas necesarias para impedir que las armas de fuego, sus piezas y componentes y municiones que hayan sido objeto de fabricación o tráfico ilícitos caigan en manos de personas no autorizadas, en particular mediante la incautación y destrucción de esas armas de fuego, sus piezas y componentes y municiones, a menos que se haya autorizado oficialmente otra forma de disposición, siempre y cuando se hayan marcado las armas de fuego y se hayan registrado los métodos para la disposición de esas armas de fuego y municiones.

II. PREVENCIÓN

Artículo 7

Registros

Cada Estado Parte garantizará el mantenimiento, por un período no inferior a diez años, de la información relativa a las armas de fuego y, cuando sea apropiado y factible, de la información relativa a sus piezas y componentes y municiones que sea necesaria para localizar e identificar las armas de fuego y, cuando sea apropiado y factible, sus piezas y componentes y municiones que hayan sido objeto de fabricación o tráfico ilícitos, así como para evitar y detectar esas actividades. Esa información incluirá:

a)	las marcas pertinentes requeridas de conformidad con el artículo 8 del presente Protocolo;

en los casos que entrañen transacciones internacionales con armas de fuego, sus piezas y componentes y municiones, las fechas de emisión y expiración de las licencias o autorizaciones correspondientes, el país de importación, los países de tránsito, cuando proceda, y el receptor final, así como la descripción y la cantidad de los artículos.

Artículo 8

Marcación de las armas de fuego

1. A los efectos de identificar y localizar cada arma de fuego, los Estados Parte:

en el momento de la fabricación de cada arma de fuego exigirán que esta sea marcada con una marca distintiva que indique el nombre del fabricante, el país o lugar de fabricación y el número de serie, o mantendrán cualquier otra marca distintiva y fácil de emplear que ostente símbolos geométricos sencillos, junto con un código numérico y/o alfanumérico, y que permita a todos los Estados Parte identificar sin dificultad el país de fabricación;

exigirán que se aplique a toda arma de fuego importada una marca sencilla y apropiada que permita identificar el país de importación y, de ser posible, el año de esta, y permita, asimismo, a las autoridades competentes de ese país localizar el arma de fuego, así como una marca distintiva, si el arma de fuego no la lleva. Los requisitos del presente apartado no tendrán que aplicarse a la importación temporal de armas de fuego con fines lícitos verificables;

c)	velarán por que, en el momento en que se transfiera un arma de fuego de las existencias estatales a la utilización civil con carácter permanente, se aplique a dicha arma distintiva apropiada que permita a todos los Estados Parte identificar el país que realiza la transferencia.

2. Los Estados Parte alentarán a la industria de fabricación de armas de fuego a formular medidas contra la supresión o la alteración de las marcas.

Artículo 9

Desactivación de las armas de fuego

Todo Estado Parte que, de conformidad con su Derecho interno, no reconozca como arma de fuego un arma desactivada adoptará las medidas que sean necesarias, incluida la tipificación de delitos específicos, si procede, a fin de prevenir la reactivación ilícita de las armas de fuego desactivadas, en consonancia con los siguientes principios generales de desactivación:

a)	todas las piezas esenciales de un arma desactivadas se tornarán permanentemente inservibles y no susceptibles de ser retiradas, sustituidas o modificadas de cualquier forma que pueda permitir su reactivación;

b)	se adoptarán disposiciones para que una autoridad competente verifique, cuando proceda, las medidas de desactivación, a fin de garantizar que las modificaciones aportadas al arma de fuego la inutilizan permanentemente;

c)	la verificación por una autoridad competente comprenderá la expedición de un certificado o la anotación en un registro en que se haga constar la desactivación del arma de fuego o la inclusión de una marca a esos efectos claramente visible en el arma de fuego.

Artículo 10

Requisitos generales para sistemas de licencias o autorizaciones de exportación, importación y tránsito

1. Cada Estado Parte establecerá o mantendrá un sistema eficaz de licencias o autorizaciones de exportación e importación, así como de medidas aplicables al tránsito internacional, para la transferencia de armas de fuego, sus piezas y componentes y municiones.

2. Antes de emitir licencias o autorizaciones de exportación para la expedición de armas de fuego, sus piezas y componentes y municiones, cada Estado Parte se asegurará de que:

a)	los Estados importadores hayan emitido las correspondientes licencias o autorizaciones, y

b)	los Estados de tránsito hayan al menos comunicado por escrito, con anterioridad a la expedición, que no se oponen al tránsito, sin perjuicio de los acuerdos o arreglos bilaterales o multilaterales destinados a favorecer a los Estados sin litoral.

3. La licencia o autorización de exportación e importación y la documentación que la acompañe contendrán conjuntamente información que, como mínimo, comprenda el lugar y la fecha de expiración, el país de exportación, el país de importación, el destino final, una descripción y la cantidad de las armas de fuego, sus piezas y componentes y municiones y, cuando haya tránsito, los países de tránsito. La información contenida en la licencia de importación deberá facilitarse a los Estados de tránsito con antelación.

4. El Estado Parte importador notificará al Estado Parte exportador, previa solicitud, la recepción de las remesas de armas de fuego, sus piezas y componentes y municiones que le hayan sido enviadas.

5. Cada Estado Parte adoptará, dentro de sus posibilidades, las medidas necesarias para garantizar que los procedimientos de licencia o autorización sean seguros y que la autenticidad de los documentos de licencia o autorización pueda ser verificada o validada.

6. Los Estados Parte podrán adoptar procedimientos simplificados para la importación y exportación temporales y para el tránsito de armas de fuego, sus piezas y componentes y municiones para fines lícitos verificables, tales como cacerías, prácticas de tiro deportivo, pruebas, exposiciones o reparaciones.

Artículo 11

Medidas de seguridad y prevención

A fin de detectar, prevenir y eliminar el robo, la pérdida o la desviación, así como la fabricación y el tráfico ilícitos de armas de fuego, sus piezas y componentes y municiones, cada Estado Parte adoptará medidas apropiadas para:

a)	exigir que se garantice la seguridad de las armas de fuego, sus piezas y componentes y municiones en el curso de su fabricación, su importación y exportación y su tránsito a través de su territorio, y

b)	aumentar la eficacia de los controles de importación, exportación y tránsito, incluidos, cuando proceda, los controles fronterizos, así como de la cooperación transfronteriza entre los servicios policiales y aduaneros.

Artículo 12

Información

1. Sin perjuicio de lo dispuesto en los artículos 27 y 28 de la Convención, los Estados Parte intercambiarán, de conformidad con sus respectivos ordenamientos jurídicos y administrativos internos, información pertinente para cada caso específico sobre cuestiones como los fabricantes, agentes comerciales, importadores y exportadores y, de ser posible, transportista autorizados de armas de fuego, sus piezas y componentes y municiones.

2. Sin perjuicio de lo dispuesto en los artículos 27 y 28 de la Convención, los Estados Parte intercambiarán, de conformidad con sus respectivos ordenamientos jurídicos y administrativos internos, información pertinente sobre cuestiones como:

a)	los grupos delictivos organizados, efectiva o presuntamente involucrados en la fabricación o el tráfico ilícitos de armas de fuego, sus piezas y componentes y municiones;

b)	los medios de ocultación utilizados en la fabricación o el tráfico ilícitos de armas de fuego, sus piezas y componentes y municiones, así como las formas de detectarlos;

c)	los métodos y medios, los lugares de expedición y de destino y las rutas que habitualmente utilizan los grupos delictivos organizados que participan en el tráfico ilícito de armas de fuego, sus piezas y componentes y municiones, y

d)	experiencias de carácter legislativo, así como prácticas y medidas conexas, para prevenir, combatir y erradicar la fabricación y el tráfico ilícitos de armas de fuego, sus piezas y componentes y municiones.

3. Los Estados Parte se facilitarán, según proceda, toda información científica y tecnológica pertinente que sea de utilidad para las autoridades encargadas de hacer cumplir la ley, a fin de reforzar mutuamente su capacidad de prevenir, detectar e investigar la fabricación y el tráfico ilícitos de armas de fuego, sus piezas y componentes y municiones, y de enjuiciar a las personas involucradas en esas actividades ilícitas.

4. Los Estados Parte cooperarán en la localización de las armas de fuego, sus piezas y componentes y municiones que puedan haber sido objeto de fabricación o tráfico ilícitos. Esa cooperación incluirá la respuesta rápida de los Estados Parte a toda solicitud de asistencia para localizar esas armas de fuego, sus piezas y componentes y municiones, dentro de los medios disponibles.

5. Con sujeción a los conceptos básicos de su ordenamiento jurídico o a cualesquiera acuerdos internacionales, cada Estado Parte garantizará la confidencialidad y acatará las restricciones impuestas a la utilización de toda información que reciba de otro Estado Parte de conformidad con el presente artículo, incluida información de dominio privado sobre transacciones comerciales, cuando así lo solicite el Estado Parte que facilita la información. Si no es posible mantener la confidencialidad, antes de revelar la información se dará cuenta de ello al Estado Parte que la facilitó.

Artículo 13

Cooperación

1. Los Estados Parte cooperarán en los planos bilateral, regional e internacional a fin de prevenir, combatir y erradicar la fabricación y el tráfico ilícitos de armas de fuego, sus piezas y componentes y municiones.

2. Sin perjuicio de lo dispuesto en el apartado 13 del artículo 18 de la Convención, cada Estado Parte designará un órgano nacional o un punto de contacto central encargado de mantener el enlace con los demás Estados Parte en toda cuestión relativa al presente Protocolo.

3. Los Estados Parte procurarán obtener el apoyo y la cooperación de los fabricantes, agentes comerciales, importadores, exportadores, corredores y transportistas comerciales de armas de fuego, sus piezas y componentes y municiones, a fin de prevenir y detectar las actividades ilícitas mencionadas en el apartado 1 del presente artículo.

Artículo 14

Capacitación y asistencia técnica

Los Estados Parte cooperarán entre sí y con las organizaciones internacionales pertinentes, según proceda, a fin de que los Estados Parte que lo soliciten reciban la formación y asistencia técnica requeridas para reforzar su capacidad de prevenir, combatir y erradicar la fabricación y el tráfico ilícitos de armas de fuego, sus piezas y componentes y municiones, incluida la asistencia técnica, financiera y material que proceda en las cuestiones enunciadas en los artículos 29 y 30 de la Convención.

Artículo 15

Corredores y corretaje

1. Con miras a prevenir y combatir la fabricación y el tráfico ilícitos de armas de fuego, con sus piezas y componentes y municiones, los Estados Parte que aún no lo hayan hecho considerarán la posibilidad de establecer un sistema de reglamentación de las actividades de las personas dedicadas al corretaje. Ese sistema podría incluir una o varias de las siguientes medidas:

a)	exigir la inscripción en un registro de los corredores que actúen en su territorio;

b)	exigir una licencia o autorización para el ejercicio del corretaje, o

c)	exigir que en las licencias o autorizaciones de importación y de exportación, o en la documentación adjunta a la mercancía, se consigne el nombre y la ubicación de los corredores que intervengan en la transacción.

2. Se alienta a los Estados Parte que hayan establecido un sistema de autorización de las operaciones de corretaje como el descrito en el apartado 1 del presente artículo a que incluyan datos sobre los corredores y las operaciones de corretaje en sus intercambios de información efectuados con arreglo al artículo 12 del presente Protocolo y a lo previsto en el artículo 7 del presente Protocolo.

III. DISPOSICIONES FINALES

Artículo 16

Solución de controversias

1. Los Estados Parte procurarán solucionar toda controversia relacionada con la interpretación o aplicación del presente Protocolo mediante la negociación.

2. Toda controversia entre dos o más Estados Parte acerca de la interpretación o aplicación del presente Protocolo que no pueda resolverse mediante la negociación dentro de un plazo razonable deberá, a solicitud de uno de esos Estados Parte, someterse a arbitraje. Si, seis meses después de la fecha de la solicitud de arbitraje, esos Estados Parte no ha podido ponerse de acuerdo sobre la organización del arbitraje, cualquiera de esas Partes podrá remitir la controversia a la Corte Internacional de Justicia mediante solicitud conforme al Estatuto de la Corte.

3. Cada Estado Parte podrá, en el momento de la firma, ratificación, aceptación o aprobación del presente Protocolo o de la adhesión a él, declarar que no se considera vinculado por el apartado 2 del presente artículo. Los demás Estados Parte no quedarán vinculados por el apartado 2 del presente artículo respecto de todo Estado Parte que haya hecho esa reserva.

4. El Estado Parte que haya hecho una reserva de conformidad con el apartado 3 del presente artículo podrá en cualquier momento retirar esa reserva notificándola al Secretario General de las Naciones Unidas.

Artículo 17

Firma, ratificación, aceptación, aprobación y adhesión

1. El presente Protocolo estará abierto a la firma de todos los Estados en la sede de las Naciones Unidas en Nueva York desde el trigésimo día de su aprobación por la Asamblea General hasta el 12 de diciembre de 2002.

2. El Presente Protocolo también estará abierto a la firma de las organizaciones regionales de integración económica, siempre que al menos uno de los Estados miembros de tales organizaciones haya firmado el presente Protocolo de conformidad con lo dispuesto en el apartado 1 del presente artículo.

3. El presente Protocolo estará sujeto a ratificación, aceptación o aprobación. Los instrumentos de ratificación, aceptación o aprobación se depositarán en poder del Secretario General de las Naciones Unidas. Las organizaciones regionales de integración económica podrán depositar su instrumento de ratificación, aceptación o aprobación si por lo menos uno de sus Estados miembros ha procedido de igual manera. En ese instrumento de ratificación, aceptación o aprobación, esas organizaciones declararán el alcance de su competencia con respecto a las cuestiones regidas por el presente Protocolo. Dichas organizaciones comunicarán también al depositario cualquier modificación pertinente del alcance de su competencia.

4. El presente Protocolo estará abierto a la adhesión de todos los Estados u organizaciones regionales de integración económica que cuente por lo menos con un Estado miembro que sea Parte en el presente Protocolo. Los instrumentos de adhesión se depositarán en poder del Secretario General de las Naciones Unidas. En el momento de su adhesión, las organizaciones regionales de integración económica declararán el alcance de su competencia con respecto a las cuestiones regidas por el presente Protocolo. Dichas organizaciones comunicarán también al depositario cualquier modificación pertinente del alcance de su competencia.

Artículo 18

Entrada en vigor

1. El presente Protocolo entrará en vigor el nonagésimo día después de la fecha en que se haya depositado el cuadragésimo instrumento de ratificación, aceptación, aprobación o adhesión, a condición de que no entre en vigor antes de la entrada en vigor de la Convención. A los efectos del presente apartado, los instrumentos depositados por una organización regional de integración económica no se considerarán adicionales a los depositados por los Estados miembros de tal organización.

2. Para cada Estado u organización regional de integración económica que ratifique, acepte el presente Protocolo o se adhiera a él después de haberse depositado el cuadragésimo instrumento de ratificación, aceptación, aprobación o adhesión, el presente Protocolo entrará en vigor el trigésimo día después de la fecha en que ese Estado u organización haya depositado el instrumento pertinente o en la fecha de su entrada en vigor con arreglo al apartado 1 del presente artículo, si esta es posterior.

Artículo 19

Enmienda

1. Cuando hayan transcurrido cinco años desde la entrada en vigor del presente Protocolo, los Estados Parte podrán proponer enmiendas por escrito al Secretario General de las Naciones Unidas, quien a continuación comunicará toda enmienda propuesta a los Estados Parte y a la Conferencia de las Partes en la Convención para que la examinen y decidan al respecto. Los Estados Parte en el presente Protocolo reunidos en la Conferencia de las Partes harán todo lo posible por lograr un consenso sobre cada enmienda. Si se han agotado todas las posibilidades de lograr un consenso y no se ha llegado a un acuerdo, la aprobación de la enmienda exigirá, en última instancia, una mayoría de dos tercios de los Estados Parte en el presente Protocolo presentes y votantes en la sesión de la Conferencia de las Partes.

2. Las organizaciones regionales de integración económica, en asuntos de su competencia, ejercerán su derecho de voto con arreglo al presente artículo con un número de votos igual al número de sus Estados miembros que sean Partes en el presente Protocolo. Dichas organizaciones no ejercerán su derecho a voto si sus Estados miembros ejercen el suyo y viceversa.

3. Toda enmienda aprobada de conformidad con el apartado 1 del presente artículo estará sujeta a ratificación, aceptación o aprobación por los Estados Parte.

4. Toda enmienda refrendada de conformidad con el apartado 1 del presente artículo entrará en vigor respecto de un Estado Parte noventa días después de la fecha en que este deposite en poder del Secretario General de las Naciones Unidas un instrumento de ratificación, aceptación o aprobación de esta enmienda.

5. Cuando una enmienda entre en vigor, será vinculante para los Estados Parte que hayan expresado su consentimiento al respecto. Los demás Estados Parte quedarán sujetos a las disposiciones del presente Protocolo, así como a cualquier otra enmienda anterior que hubiesen ratificado, aceptado o aprobado.

Artículo 20

Denuncia

1. Los Estados Parte podrán denunciar el presente Protocolo mediante notificación escrita al Secretario General de las Naciones Unidas. La denuncia surtirá efecto un año después de la fecha en que el Secretario General haya recibido la notificación.

2. Las organizaciones regionales de integración económica dejarán de ser Partes en el presente Protocolo cuando lo hayan denunciado todos sus Estados miembros.

Artículo 21

Depositario e idiomas

1. El Secretario General de las Naciones Unidas será el depositario del presente Protocolo.

2. El original del presente Protocolo, cuyos textos en árabe, chino, español, francés, inglés y ruso son igualmente auténticos, se depositará en poder del Secretario General de las Naciones Unidas.

EN FE DE LO CUAL, los plenipotenciarios infrascritos, debidamente autorizados por sus respectivos Gobiernos, han firmado el presente Protocolo.

PROTOCOLE

contre la fabrication et le trafic illicites d’armes à feu, de leurs pièces, éléments et munitions, additionnel à la convention des Nations unies contre la criminalité transnationale organisée

PRÉAMBULE

LES ÉTATS PARTIES AU PRÉSENT PROTOCOLE,

CONSCIENTS qu’il est urgent de prévenir, de combattre et d’éradiquer la fabrication et le trafic illicites des armes à feu, de leurs pièces, éléments et munitions, étant donné que ces activités sont préjudiciables à la sécurité de chaque État, de chaque région et du monde dans son ensemble, qu’elles constituent une menace pour le bien-être des peuples, pour leur promotion sociale et économique et pour leur droit à vivre en paix;

CONVAINCUS, par conséquent, qu’il est nécessaire que tous les États prennent toutes les mesures appropriées à cette fin, y compris des activités de coopération internationale et d’autres mesures aux niveaux régional et mondial;

RAPPELANT la résolution 53/111 de l’Assemblée générale du 9 décembre 1998, dans laquelle l’Assemblée a décidé de créer un comité intergouvernemental spécial à composition non limitée chargé d’élaborer une convention internationale générale contre la criminalité transnationale organisée et d’examiner s’il y avait lieu d’élaborer, notamment, un instrument international visant à lutter contre la fabrication et le trafic illicites d’armes à feu, de leurs pièces, éléments et munitions;

AYANT À L’ESPRIT le principe de l’égalité de droits des peuples et de leur droit à disposer d’eux-mêmes, tel que consacré dans la charte des Nations unies et dans la déclaration relative aux principes du droit international touchant les relations amicales et la coopération entre les États conformément à la charte des Nations unies;

CONVAINCUS que le fait d’adjoindre à la convention des Nations unies contre la criminalité transnationale organisée un instrument international contre la fabrication et le trafic illicites d’armes à feu, de leurs pièces, éléments et munitions aidera à prévenir et à combattre ce type de criminalité,

SONT CONVENUS DE CE QUI SUIT:

I. DISPOSITIONS GÉNÉRALES

Article premier

Relation avec la convention des Nations unies contre la criminalité transnationale organisée

1. Le présent protocole complète la convention des Nations unies contre la criminalité transnationale organisée. Il est interprété conjointement avec la convention.

2. Les dispositions de la convention s’appliquent mutatis mutandis au présent protocole, sauf disposition contraire dudit protocole.

3. Les infractions établies conformément à l’article 5 du présent protocole sont considérées comme des infractions établies conformément à la convention.

Article 2

Objet

Le présent protocole a pour objet de promouvoir, de faciliter et de renforcer la coopération entre les États parties en vue de prévenir, de combattre et d’éradiquer la fabrication et le trafic illicites des armes à feu, de leurs pièces, éléments et munitions.

Article 3

Terminologie

Aux fins du présent protocole:

l’expression «arme à feu» désigne toute arme à canon portative qui propulse des plombs, une balle ou un projectile par l’action d’un explosif, ou qui est conçue pour ce faire ou peut être aisément transformée à cette fin, à l’exclusion des armes à feu anciennes ou de leurs répliques. Les armes à feu anciennes et leurs répliques sont définies conformément au droit interne. Cependant, les armes à feu anciennes n’incluent en aucun cas les armes à feu fabriquées après 1899;

l’expression «pièces et éléments» désigne tout élément ou élément de remplacement spécifiquement conçu pour une arme à feu et indispensable à son fonctionnement, notamment le canon, la carcasse ou la boîte de culasse, la glissière ou le barillet, la culasse mobile ou le bloc de culasse, ainsi que tout dispositif conçu ou adapté pour atténuer le bruit causé par un tir d’arme à feu;

c)	le terme «munitions» désigne l’ensemble de la cartouche ou ses éléments, y compris les étuis, les amorces, la poudre propulsive, les balles ou les projectiles, utilisés dans une arme à feu, sous réserve que lesdits éléments soient eux-mêmes soumis à autorisation dans l’État partie considéré;

l’expression «fabrication illicite» désigne la fabrication ou l’assemblage d’armes à feu, de leurs pièces et éléments ou de munitions:

i)	à partir de pièces et d’éléments ayant fait l’objet d’un trafic illicite;

ii)	sans licence ou autorisation d’une autorité compétente de l’État partie dans lequel la fabrication ou l’assemblage a lieu; ou

iii)	sans marquage des armes à feu au moment de leur fabrication conformément à l’article 8 du présent protocole.

Des licences ou autorisations de fabrication de pièces et d’éléments sont délivrées conformément au droit interne;

l’expression «trafic illicite» désigne l’importation, l’exportation, l’acquisition, la vente, la livraison, le transport ou le transfert d’armes à feu, de leurs pièces, éléments et munitions à partir du territoire d’un État partie ou à travers ce dernier vers le territoire d’un autre État partie si l’un des États parties concernés ne l’autorise pas conformément aux dispositions du présent protocole ou si les armes à feu ne sont pas marquées conformément à l’article 8 du présent protocole;

le terme «traçage» désigne le suivi systématique du parcours des armes à feu et, si possible, de leurs pièces, éléments et munitions depuis le fabricant jusqu’à l’acheteur en vue d’aider les autorités compétentes des États parties à déceler et analyser la fabrication et le trafic illicites et à mener des enquêtes.

Article 4

Champ d’application

1. Le présent protocole s’applique, sauf disposition contraire, à la prévention de la fabrication et du trafic illicites des armes à feu, de leurs pièces, éléments et munitions et aux enquêtes et poursuites relatives aux infractions établies conformément à l’article 5 dudit protocole, lorsque ces infractions sont de nature transnationale et qu’un groupe criminel organisé y est impliqué.

2. Le présent protocole ne s’applique pas aux transactions entre États ou aux transferts d’État dans les cas où son application porterait atteinte au droit d’un État partie de prendre, dans l’intérêt de la sécurité nationale, des mesures compatibles avec la charte des Nations unies.

Article 5

Incrimination

1. Chaque État partie adopte les mesures législatives et autres nécessaires pour conférer le caractère d’infraction pénale lorsque les actes ont été commis intentionnellement:

a)	à la fabrication illicite d’armes à feu, de leurs pièces, éléments et munitions;

b)	au trafic illicite d’armes à feu, de leurs pièces, éléments et munitions;

c)	à la falsification ou à l’effacement, à l’enlèvement ou à l’altération de façon illégale de la (des) marque(s) que doit porter une arme à feu en vertu de l’article 8 du présent protocole.

2. Chaque État partie adopte également les mesures législatives et autres nécessaires pour conférer le caractère d’infraction pénale:

a)	sous réserve des concepts fondamentaux de son système juridique, au fait de tenter de commettre une infraction établie conformément au paragraphe 1 du présent article ou de s’en rendre complice; et

b)	au fait d’organiser, de diriger, de faciliter, d’encourager ou de favoriser au moyen d’une aide ou de conseils, la commission d’une infraction établie conformément au paragraphe 1 du présent article.

Article 6

Confiscation, saisie et disposition

1. Sans préjudice de l’article 12 de la convention, les États parties adoptent, dans toute la mesure possible dans le cadre de leurs systèmes juridiques nationaux, les mesures nécessaires pour permettre la confiscation des armes à feu, de leurs pièces, éléments et munitions ayant fait l’objet d’une fabrication ou d’un trafic illicites.

2. Les États parties adoptent, dans le cadre de leurs systèmes juridiques nationaux, les mesures nécessaires pour empêcher que les armes à feu, leurs pièces, éléments et munitions ayant fait l’objet d’une fabrication et d’un trafic illicites ne tombent entre les mains de personnes non autorisées en saisissant et détruisant lesdites armes, leurs pièces, éléments et munitions sauf si une autre mesure de disposition a été officiellement autorisée, à condition que ces armes aient été marquées et que les méthodes de disposition desdites armes et des munitions aient été enregistrées.

II. PRÉVENTION

Article 7

Conservation des informations

Chaque État partie assure la conservation, pendant au moins dix ans, des informations sur les armes à feu et, lorsqu’il y a lieu et si possible, sur leurs pièces, éléments et munitions, qui sont nécessaires pour assurer le traçage et l’identification de celles de ces armes à feu et, lorsqu’il y a lieu et si possible, de leurs pièces, éléments et munitions qui font l’objet d’une fabrication ou d’un trafic illicites ainsi que pour prévenir et détecter ces activités. Ces informations sont les suivantes:

a)	les marques appropriées requises en vertu de l’article 8 du présent protocole;

dans le cas de transactions internationales portant sur des armes à feu, leurs pièces, éléments et munitions, les dates de délivrance et d’expiration des licences ou autorisations voulues, le pays d’exportation, le pays d’importation, les pays de transit, le cas échéant, et le destinataire final ainsi que la description et la quantité des articles.

Article 8

Marquage des armes à feu

1. Aux fins de l’identification et du traçage de chaque arme à feu, les États parties:

au moment de la fabrication de chaque arme à feu, soit exigent un marquage unique indiquant le nom du fabricant, le pays ou le lieu de fabrication et le numéro de série, soit conservent tout autre marquage unique et d’usage facile comportant des symboles géométriques simples combinés à un code numérique et/ou alphanumérique, permettant à tous les États d’identifier facilement le pays de fabrication;

exigent un marquage approprié simple sur chaque arme à feu importée, permettant d’identifier le pays importateur et, si possible, l’année d’importation et rendant possible le traçage de l’arme à feu par les autorités compétentes de ce pays, ainsi qu’une marque unique, si l’arme à feu ne porte pas une telle marque. Les conditions énoncées au présent alinéa n’ont pas à être appliquées aux importations temporaires d’armes à feu à des fins licites vérifiables;

c)	assurent, au moment du transfert d’une arme à feu des stocks de l’État en vue d’un usage civil permanent, le marquage approprié unique permettant à tous les États parties d’identifier le pays de transfert.

2. Les États parties encouragent l’industrie des armes à feu à concevoir des mesures qui empêchent d’enlever ou d’altérer les marques.

Article 9

Neutralisation des armes à feu

Un État partie qui, dans son droit interne, ne considère pas une arme à feu neutralisée comme une arme à feu prend les mesures nécessaires, y compris l’établissement d’infractions spécifiques, s’il y a lieu, pour prévenir la réactivation illicite des armes à feu neutralisées, conformément aux principes généraux de neutralisation ci-après:

a)	rendre définitivement inutilisables et impossibles à enlever, remplacer ou modifier en vue d’une réactivation quelconque, toutes les parties essentielles d’une arme à feu neutralisée;

b)	prendre des dispositions pour, s’il y a lieu, faire vérifier les mesures de neutralisation par une autorité compétente, afin de garantir que les modifications apportées à une arme à feu la rendent définitivement inutilisable;

c)	prévoir dans le cadre de la vérification par l’autorité compétente la délivrance d’un certificat ou d’un document attestant la neutralisation de l’arme à feu, ou l’application à cet effet sur l’arme à feu d’une marque clairement visible.

Article 10

Obligations générales concernant les systèmes de licences ou d’autorisations d’exportation, d’importation et de transit

1. Chaque État partie établit ou maintient un système efficace de licences ou d’autorisations d’exportation et d’importation, ainsi que de mesures sur le transit international, pour le transfert d’armes à feu, de leurs pièces, éléments et munitions.

2. Avant de délivrer des licences ou autorisations d’exportation pour des envois d’armes à feu, de leurs pièces, éléments et munitions, chaque État partie vérifie que:

a)	les États importateurs ont délivré des licences ou autorisations d’importation; et

b)	les États de transit ont au moins notifié par écrit, avant l’envoi, qu’ils ne s’opposent pas au transit, ceci sans préjudice des accords ou arrangements bilatéraux et multilatéraux en faveur des États sans littoral.

3. La licence ou l’autorisation d’exportation et d’importation et la documentation qui l’accompagne contiennent des informations qui, au minimum, incluent le lieu et la date de délivrance, la date d’expiration, le pays d’exportation, le pays d’importation, le destinataire final, la désignation des armes à feu, de leurs pièces, éléments et munitions et leur quantité et, en cas de transit, les pays de transit. Les informations figurant dans la licence d’importation doivent être fournies à l’avance aux États de transit.

4. L’État partie importateur informe l’État partie exportateur, sur sa demande, de la réception des envois d’armes à feu, de leurs pièces et éléments ou de munitions.

5. Chaque État partie prend, dans la limite de ses moyens, les mesures nécessaires pour faire en sorte que les procédures d’octroi de licences ou d’autorisations soient sûres et que l’authenticité des licences ou autorisations puisse être vérifiée ou validée.

6. Les États parties peuvent adopter des procédures simplifiées pour l’importation et l’exportation temporaires et pour le transit d’armes à feu, de leurs pièces, éléments et munitions, à des fins légales vérifiables telles que la chasse, le tir sportif, l’expertise, l’exposition ou la réparation.

Article 11

Mesures de sécurité et de prévention

Afin de détecter, de prévenir et d’éliminer les vols, pertes ou détournements, ainsi que la fabrication et le trafic illicites d’armes à feu, de leurs pièces, éléments et munitions, chaque État partie prend les mesures appropriées:

a)	pour exiger la sécurité des armes à feu, de leurs pièces, éléments et munitions au moment de la fabrication, de l’importation, de l’exportation et du transit par son territoire; et

b)	pour accroître l’efficacité des contrôles des importations, des exportations et du transit, y compris, lorsqu’il y a lieu, des contrôles aux frontières, ainsi que l’efficacité de la coopération transfrontière entre la police et les services douaniers.

Article 12

Information

1. Sans préjudice des articles 27 et 28 de la convention, les États parties échangent, conformément à leurs systèmes juridiques et administratifs respectifs, des informations pertinentes, dans chaque cas d’espèce, concernant notamment les fabricants, négociants, importateurs, exportateurs et, chaque fois que cela est possible, transporteurs autorisés d’armes à feu, de leurs pièces, éléments et munitions.

2. Sans préjudice des articles 27 et 28 de la convention, les États parties échangent, conformément à leurs systèmes juridiques et administratifs respectifs, des informations pertinentes concernant notamment:

a)	les groupes criminels organisés dont on sait ou dont on soupçonne qu’ils participent à la fabrication ou au trafic illicites d’armes à feu, de leurs pièces, éléments et munitions;

b)	les moyens de dissimulation utilisés dans la fabrication ou le trafic illicites des armes à feu, de leurs pièces, éléments et munitions et les moyens de les détecter;

c)	les méthodes et moyens, les points d’expédition et de destination et les itinéraires habituellement utilisés par les groupes criminels organisés se livrant au trafic illicite d’armes à feu, de leurs pièces, éléments et munitions; et

d)	les données d’expérience d’ordre législatif ainsi que les pratiques et mesures tendant à prévenir, combattre et éradiquer la fabrication et le trafic illicites des armes à feu, de leurs pièces, éléments et munitions.

3. Les États parties se communiquent ou s’échangent, selon qu’il convient, des informations scientifiques et technologiques pertinentes utiles aux services de détection et de répression en vue de renforcer mutuellement leur capacité de prévenir et de déceler la fabrication et le trafic illicites d’armes à feu, de leurs pièces, éléments et munitions, de mener des enquêtes et d’engager des poursuites contre les personnes impliquées dans ces activités illicites.

4. Les États parties coopèrent pour le traçage des armes à feu, de leurs pièces, éléments et munitions ayant pu faire l’objet d’une fabrication ou d’un trafic illicites et ils répondent rapidement, dans la limite de leurs moyens, aux demandes d’aide dans ce domaine.

5. Sous réserve des concepts fondamentaux de son système juridique ou de tous accords internationaux, chaque État partie qui reçoit d’un autre État partie, en application du présent article, des informations, y compris des informations exclusives concernant des transactions commerciales, garantit leur confidentialité et respecte toutes restrictions à leur usage s’il en est prié par l’État partie qui les fournit. Si une telle confidentialité ne peut pas être assurée, l’État partie qui a fourni les informations en est avisé avant que celles-ci soient divulguées.

Article 13

Coopération

1. Les États parties coopèrent aux niveaux bilatéral, régional et international pour prévenir, combattre et éradiquer la fabrication et le trafic illicites d’armes à feu, de leurs pièces, éléments et munitions.

2. Sans préjudice du paragraphe 13 de l’article 18 de la convention, chaque État partie désigne un organisme national ou un point de contact unique chargé d’assurer la liaison avec d’autres États parties pour les questions relatives au présent protocole.

3. Les États parties cherchent à obtenir l’appui et la coopération des fabricants, négociants, importateurs, exportateurs, courtiers et transporteurs commerciaux d’armes à feu, de leurs pièces, éléments et munitions afin de prévenir et de détecter les activités illicites visées au paragraphe 1 du présent article.

Article 14

Formation et assistance technique

Les États parties coopèrent entre eux et avec les organisations internationales compétentes, selon qu’il convient, de façon à pouvoir recevoir, sur demande, la formation et l’assistance technique nécessaires pour améliorer leur capacité de prévenir, combattre et éradiquer la fabrication et le trafic illicites d’armes à feu, de leurs pièces, éléments et munitions, y compris une assistance technique, financière et matérielle pour les questions visées aux articles 29 et 30 de la convention.

Article 15

Courtiers et courtage

1. En vue de prévenir et de combattre la fabrication et le trafic illicites d’armes à feu, de leurs pièces, éléments et munitions, les États parties qui ne l’ont pas encore fait envisagent d’établir un système de réglementation des activités de ceux qui pratiquent le courtage. Un tel système pourrait inclure une ou plusieurs mesures telles que:

a)	l’exigence d’un enregistrement des courtiers exerçant sur leur territoire;

b)	l’exigence d’une licence ou d’une autorisation de courtage; ou

c)	l’exigence de l’indication sur les licences ou autorisations d’importation et d’exportation, ou sur les documents d’accompagnement, du nom et de l’emplacement des courtiers participant à la transaction.

2. Les États parties qui ont établi un système d’autorisations concernant le courtage, tel qu’énoncé au paragraphe 1 du présent article, sont encouragés à fournir des renseignements sur les courtiers et le courtage lorsqu’ils échangent des informations au titre de l’article 12 du présent protocole et à conserver les renseignements relatifs aux courtiers et au courtage conformément à l’article 7 du présent protocole.

III. DISPOSITIONS FINALES

Article 16

Règlement des différends

1. Les États parties s’efforcent de régler les différends concernant l’interprétation ou l’application du présent protocole par voie de négociation.

2. Tout différend entre deux États parties ou plus concernant l’interprétation ou l’application du présent protocole qui ne peut être réglé par voie de négociation dans un délai raisonnable est, à la demande de l’un de ces États parties, soumis à l’arbitrage. Si, dans un délai de six mois à compter de la date de la demande d’arbitrage, les États parties ne peuvent s’entendre sur l’organisation de l’arbitrage, l’un quelconque d’entre eux peut soumettre le différend à la Cour internationale de justice en adressant une requête conformément au statut de la Cour.

3. Chaque État partie peut, au moment de la signature, de la ratification, de l’acceptation ou de l’approbation du présent protocole ou de l’adhésion à celui-ci, déclarer qu’il ne se considère pas lié par le paragraphe 2 du présent article. Les autres États parties ne sont pas liés par le paragraphe 2 du présent article envers tout État partie ayant émis une telle réserve.

4. Tout État partie qui a émis une réserve en vertu du paragraphe 3 du présent article peut la retirer à tout moment en adressant une notification au secrétaire général de l’Organisation des Nations unies.

Article 17

Signature, ratification, acceptation, approbation et adhésion

1. Le présent protocole sera ouvert à la signature de tous les États au siège de l’Organisation des Nations unies, à New York, à compter du trentième jour suivant son adoption par l’Assemblée générale et jusqu’au 12 décembre 2002.

2. Le présent protocole est également ouvert à la signature des organisations régionales d’intégration économique à la condition qu’au moins un État membre d’une telle organisation ait signé le présent protocole conformément au paragraphe 1 du présent article.

3. Le présent protocole est soumis à ratification, acceptation ou approbation. Les instruments de ratification, d’acceptation ou d’approbation seront déposés auprès du secrétaire général de l’Organisation des Nations unies. Une organisation régionale d’intégration économique peut déposer ses instruments de ratification, d’acceptation ou d’approbation si au moins un de ses États membres l’a fait. Dans cet instrument de ratification, d’acceptation ou d’approbation, cette organisation déclare l’étendue de sa compétence concernant les questions régies par le présent protocole. Elle informe également le dépositaire de toute modification pertinente de l’étendue de sa compétence.

4. Le présent protocole est ouvert à l’adhésion de tout État ou de toute organisation régionale d’intégration économique dont au moins un État membre est partie au présent protocole. Les instruments d’adhésion sont déposés auprès du secrétaire général de l’Organisation des Nations unies. Au moment de son adhésion, une organisation régionale d’intégration économique déclare l’étendue de sa compétence concernant les questions régies par le présent protocole. Elle informe également le dépositaire de toute modification pertinente de l’étendue de sa compétence.

Article 18

Entrée en vigueur

1. Le présent protocole entrera en vigueur le quatre-vingt-dixième jour suivant la date de dépôt du quarantième instrument de ratification, d’acceptation, d’approbation ou d’adhésion, étant entendu qu’il n’entrera pas en vigueur avant que la convention n’entre elle-même en vigueur. Aux fins du présent paragraphe, aucun des instruments déposés par une organisation régionale d’intégration économique n’est considéré comme un instrument venant s’ajouter aux instruments déjà déposés par les États membres de cette organisation.

2. Pour chaque État ou organisation régionale d’intégration économique qui ratifiera, acceptera ou approuvera le présent protocole ou y adhérera après le dépôt du quarantième instrument pertinent, le présent protocole entrera en vigueur le trentième jour suivant la date de dépôt de l’instrument pertinent par ledit État ou ladite organisation ou à la date à laquelle il entre en vigueur en application du paragraphe 1 du présent article, si celle-ci est postérieure.

Article 19

Amendement

1. À l’expiration d’un délai de cinq ans à compter de l’entrée en vigueur du présent protocole, un État partie au protocole peut proposer un amendement et en déposer le texte auprès du secrétaire général de l’Organisation des Nations unies. Ce dernier communique alors la proposition d’amendement aux États parties et à la conférence des parties à la convention en vue de l’examen de la proposition et de l’adoption d’une décision. Les États parties au présent protocole réunis en conférence des parties n’épargnent aucun effort pour parvenir à un consensus sur tout amendement. Si tous les efforts en ce sens ont été épuisés sans qu’un accord soit intervenu, il faudra, en dernier recours, pour que l’amendement soit adopté, un vote à la majorité des deux tiers des États parties au présent protocole présents à la conférence des parties et exprimant leur vote.

2. Les organisations régionales d’intégration économique disposent, pour exercer, en vertu du présent article, leur droit de vote dans les domaines qui relèvent de leur compétence, d’un nombre de voix égal au nombre de leurs États membres parties au présent protocole. Elles n’exercent pas leur droit de vote si leurs États membres exercent le leur, et inversement.

3. Un amendement adopté conformément au paragraphe 1 du présent article est soumis à ratification, acceptation ou approbation des États parties.

4. Un amendement adopté conformément au paragraphe 1 du présent article entrera en vigueur pour un État partie quatre-vingt-dix jours après la date de dépôt par ledit État partie auprès du secrétaire général de l’Organisation des Nations unies d’un instrument de ratification, d’acceptation ou d’approbation dudit amendement.

5. Un amendement entré en vigueur a force obligatoire à l’égard des États parties qui ont exprimé leur consentement à être liés par lui. Les autres États parties restent liés par les dispositions du présent protocole et tous amendements antérieurs qu’ils ont ratifiés, acceptés ou approuvés.

Article 20

Dénonciation

1. Un État partie peut dénoncer le présent protocole par notification écrite adressée au secrétaire général de l’Organisation des Nations unies. Une telle dénonciation prend effet un an après la date de réception de la notification par le secrétaire général.

2. Une organisation régionale d’intégration économique cesse d’être partie au présent protocole lorsque tous ses États membres l’ont dénoncé.

Article 21

Dépositaire et langues

1. Le secrétaire général de l’Organisation des Nations unies est le dépositaire du présent protocole.

2. L’original du présent protocole, dont les textes anglais, arabe, chinois, espagnol, français et russe font également foi, sera déposé auprès du secrétaire général de l’Organisation des Nations unies.

EN FOI DE QUOI, les plénipotentiaires soussignés, à ce dûment autorisés par leurs gouvernements respectifs, ont signé le présent protocole.

25.3.2014

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 89/45

DECIZIA DE PUNERE ÎN APLICARE A COMISIEI

din 21 martie 2014

de modificare a Deciziei 2005/381/CE privind chestionarul de raportare privind aplicarea Directivei 2003/87/CE a Parlamentului European și a Consiliului

[notificată cu numărul C(2014) 1726]

(Text cu relevanță pentru SEE)

(2014/166/UE)

COMISIA EUROPEANĂ,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

având în vedere Directiva 2003/87/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 octombrie 2003 de stabilire a unui sistem de comercializare a cotelor de emisie de gaze cu efect de seră în cadrul Comunității și de modificare a Directivei 96/61/CE a Consiliului (1), în special articolul 21 alineatul (1),

întrucât:

(1)

Articolul 21 alineatul (1) din Directiva 2003/87/CE impune statelor membre să transmită Comisiei rapoarte anuale cu privire la punerea în aplicare a directivei menționate anterior. De la adoptarea sa, Directiva 2003/87/CE a fost substanțial modificată, iar Comisia a adoptat diferite instrumente legislative pentru a continua punerea în aplicare a acesteia.

(2)

Directiva 2008/101/CE a Parlamentului European și a Consiliului (2) și Directiva 2009/29/CE a Parlamentului European și ale Consiliului (3) au modificat Directiva 2003/87/CE pentru a include activitățile de aviație în sistemul de comercializare a cotelor de emisie de gaze cu efect de seră în cadrul Uniunii și, respectiv, în vederea îmbunătățirii și extinderii sistemului UE de comercializare a cotelor de emisie de gaze cu efect de seră. Regulamentul (UE) nr. 601/2012 al Comisiei (4) a stabilit norme pentru monitorizarea și raportarea emisiilor de gaze cu efect de seră și a datelor de activitate, în timp ce Regulamentul (UE) nr. 600/2012 al Comisiei (5) a stabilit norme pentru verificarea rapoartelor de emisii de gaze cu efect de seră, acreditarea și recunoașterea reciprocă a verificatorilor și evaluarea la nivel de omologi a organismelor de acreditare.

(3)

În plus, Regulamentul (UE) nr. 389/2013 al Comisiei (6) a definit cerințele generale și în materie de gestionare și menținere privind registrul Uniunii, iar Decizia 2011/278/UE a Comisiei (7) a stabilit, pentru întreaga Uniune, normele tranzitorii privind alocarea armonizată și cu titlu gratuit a cotelor de emisii în temeiul articolului 10a din Directiva 2003/87/CE.

(4)

Decizia 2005/381/CE a Comisiei (8) a stabilit un chestionar care urma să fie folosit de către statele membre pentru a redacta rapoarte anuale având drept scop stabilirea unui bilanț detaliat privind aplicarea Directivei 2003/87/CE. Decizia 2006/803/CE a Comisiei (9) a modificat chestionarul menționat anterior, în lumina experienței dobândite de statele membre și de Comisie ca urmare a utilizării acestuia.

(5)

Punerea în aplicare a Directivei 2003/87/CE, astfel cum a fost modificată, și a instrumentelor legislative adoptate de Comisie, precum și experiența acumulată ulterior de către statele membre și Comisie în utilizarea chestionarului au indicat necesitatea sporirii sinergiilor și coerenței informațiilor raportate.

(6)

În special, cerințele de raportare stabilite în chestionar ar trebui modificate în conformitate cu instrumentele legislative menționate și ar trebui îmbunătățite în continuare în mod uniform, în vederea consolidării eficienței procesului de raportare și a calității informațiilor raportate de către statele membre.

(7)	Anexa la Decizia 2005/381/CE ar trebui modificată în consecință.

(8)	Măsurile prevăzute de prezenta decizie sunt conforme cu avizul Comitetului privind schimbările climatice instituit prin articolul 26 din Regulamentul (UE) nr. 525/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (10),

ADOPTĂ PREZENTA DECIZIE:

Articolul 1

Anexa la Decizia 2005/381/CE se înlocuiește cu textul din anexa la prezenta decizie.

Articolul 2

Prezenta decizie se adresează statelor membre.

Adoptată la Bruxelles, 21 martie 2014.

Pentru Comisie

Connie HEDEGAARD

Membru al Comisiei

(1) JO L 275, 25.10.2003, p. 32.

(2) Directiva 2008/101/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 19 noiembrie 2008 de modificare a Directivei 2003/87/CE pentru a include activitățile de aviație în sistemul de comercializare a cotelor de emisie de gaze cu efect de seră în cadrul Comunității (JO L 8, 13.1.2009, p. 3).

(3) Directiva 2009/29/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 aprilie 2009 de modificare a Directivei 2003/87/CE în vederea îmbunătățirii și extinderii sistemului comunitar de comercializare a cotelor de emisie de gaze cu efect de seră (JO L 140, 5.6.2009, p. 63).

(4) Regulamentul (UE) nr. 601/2012 al Comisiei din 21 iunie 2012 privind monitorizarea și raportarea emisiilor de gaze cu efect de seră în conformitate cu Directiva 2003/87/CE a Parlamentului European și a Consiliului (JO L 181, 12.7.2012, p. 30).

(5) Regulamentul (UE) nr. 600/2012 al Comisiei din 21 iunie 2012 privind verificarea rapoartelor de emisii de gaze cu efect de seră și a rapoartelor privind datele tonă-kilometru și acreditarea verificatorilor în conformitate cu Directiva 2003/87/CE a Parlamentului European și a Consiliului (JO L 181, 12.7.2012, p. 1).

(6) Regulamentul (UE) nr. 389/2013 al Comisiei din 2 mai 2013 de creare a registrului Uniunii în conformitate cu Directiva 2003/87/CE a Parlamentului European și a Consiliului și cu Deciziile nr. 280/2004/CE și nr. 406/2009/CE ale Parlamentului European și ale Consiliului și de abrogare a Regulamentelor (UE) nr. 920/2010 și (UE) nr. 1193/2011 ale Comisiei (JO L 122, 3.5.2013, p. 1).

(7) Decizia 2011/278/UE a Comisiei din 27 aprilie 2011 de stabilire, pentru întreaga Uniune, a normelor tranzitorii privind alocarea armonizată și cu titlu gratuit a cotelor de emisii în temeiul articolului 10a din Directiva 2003/87/CE a Parlamentului European și a Consiliului (JO L 130, 17.5.2011, p. 1).

(8) Decizia 2005/381/CE a Comisiei din 4 mai 2005 de stabilire a unui chestionar în vederea prezentării de rapoarte privind aplicarea Directivei 2003/87/CE a Parlamentului European și a Consiliului de stabilire a unui sistem de comercializare a cotelor de emisie de gaze cu efect de seră în cadrul Comunității și de modificare a Directivei 96/61/CE a Consiliului (JO L 126, 19.5.2005, p. 43).

(9) Decizia 2006/803/CE a Comisiei din 23 noiembrie 2006 de modificare a Deciziei 2005/381/CE de stabilire a unui chestionar în vederea prezentării de rapoarte privind aplicarea Directivei 2003/87/CE a Parlamentului European și a Consiliului de stabilire a unui sistem de comercializare a cotelor de emisie de gaze cu efect de seră în cadrul Comunității și de modificare a Directivei 96/61/CE a Consiliului (JO L 329, 25.11.2006, p. 38).

(10) Regulamentul (UE) nr. 525/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 21 mai 2013 privind un mecanism de monitorizare și de raportare a emisiilor de gaze cu efect de seră, precum și de raportare, la nivel național și al Uniunii, a altor informații relevante pentru schimbările climatice și de abrogare a Deciziei nr. 280/2004/CE (JO L 165, 18.6.2013, p. 13).

ANEXĂ

„ANEXĂ

CHESTIONAR PRIVIND PUNEREA ÎN APLICARE A DIRECTIVEI 2003/87/CE

1. Datele de contact ale instituției care depune raportul

Denumirea și departamentul organizației:

Numele persoanei de contact:

Funcția persoanei de contact:

Adresa:

Numărul de telefon cu indicativul internațional:

E-mail:

2. Autoritățile responsabile cu schema UE de comercializare a certificatelor de emisii (EU ETS) și coordonarea dintre autorități

La întrebările din această secțiune se va răspunde în raportul solicitat pentru 30 iunie 2014, precum și în rapoartele ulterioare, în cazul în care au intervenit modificări pe durata perioadei de raportare.

2.1.

Vă rugăm să indicați în tabelul de mai jos denumirea, abrevierea și datele de contact ale autorităților competente implicate în punerea în aplicare a EU ETS în domeniul instalațiilor și al aviației în statul dumneavoastră membru. Adăugați rânduri suplimentare dacă este necesar.

Denumire	Abreviere	Date de contact (1)

Vă rugăm să indicați în tabelul de mai jos denumirea, abrevierea și datele de contact ale organismului național de acreditare desemnat în temeiul articolului 4 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 765/2008 al Parlamentului European și al Consiliului (2).

Denumire	Abreviere	Date de contact (1)

Ați înființat o autoritate națională de certificare pentru certificarea verificatorilor, în temeiul articolului 54 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 600/2012 al Comisiei (3)? Da/Nu

Dacă da, vă rugăm să indicați în tabelul de mai jos denumirea, abrevierea și datele de contact ale autorității naționale de certificare.

Denumire	Abreviere	Date de contact (1)

Vă rugăm să indicați în tabelul de mai jos denumirea, abrevierea și datele de contact ale administratorului de registru din statul dumneavoastră membru.

Denumire	Abreviere	Date de contact (1)

2.2.

Vă rugăm să indicați în tabelul de mai jos, utilizând denumirea abreviată, care este autoritatea competentă responsabilă pentru următoarele activități. Adăugați rânduri suplimentare dacă este necesar.

Vă atragem atenția asupra faptului că, dacă una dintre căsuțele din tabelul de mai jos este de culoarea gri, activitatea respectivă nu este relevantă pentru instalații sau, după caz, pentru aviație.

Autoritatea competentă responsabilă pentru:	Instalații	Aviație
Eliberarea de autorizații
Alocarea cu titlu gratuit pentru instalațiile staționare, în temeiul articolului 10a din Directiva 2003/87/CE
Alocarea cu titlu gratuit în temeiul articolelor 3e și 3f din Directiva 2003/87/CE
Activități legate de licitări [adjudecătorul menționat în Regulamentul (UE) nr. 1031/2010 al Comisiei (JO L 302, 18.11.2010, p. 1)]
Măsuri financiare în ceea ce privește relocarea indirectă a emisiilor de dioxid de carbon
Emiterea de certificate
Aprobarea planului de monitorizare și modificări semnificative ale planului de monitorizare
Primirea și evaluarea rapoartelor de emisii verificate și a rapoartelor de verificare
Realizarea unei estimări prudente a nivelului de emisii, în conformitate cu articolul 70 din Regulamentul (UE) nr. 601/2012 al Comisiei (JO L 181, 12.7.2012, p. 30)
Aprobarea rapoartelor privind îmbunătățirile, în conformitate cu articolul 69 din Regulamentul (UE) nr. 601/2012
Aprobarea solicitării operatorului de a se renunța la o vizită a verificatorului la fața locului, în temeiul articolului 31 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 600/2012
Inspecțiile și măsurile de control al aplicării
Informarea publicului
Administrarea includerii unilaterale a unor tipuri de activități și gaze în temeiul articolului 24 din Directiva 2003/87/CE (4)
Administrarea instalațiilor excluse în temeiul articolului 27 din Directiva 2003/87/CE (5)
Altele (vă rugăm să specificați):

2.3.

În cazul în care în statul dumneavoastră membru sunt desemnate mai multe autorități competente în temeiul articolului 18 din Directiva 2003/87/CE, care dintre ele este punctul de contact prevăzut la articolul 69 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 600/2012? Vă rugăm să răspundeți folosind denumirile abreviate corespunzătoare, în tabelul de mai jos.

Denumirea autorității competente care este punctul de contact prevăzut la articolul 69 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 600/2012	Abreviere

În cazul în care în statul dumneavoastră membru sunt desemnate mai multe autorități competente pentru desfășurarea activităților prevăzute în Regulamentul (UE) nr. 601/2012, ce măsuri au fost luate pentru a coordona activitatea autorităților competente respective în conformitate cu articolul 10 din Regulamentul (UE) nr. 601/2012? Vă rugăm să răspundeți în tabelul de mai jos. Adăugați rânduri suplimentare dacă este necesar.

Coordonarea activităților în conformitate cu articolul 10 din Regulamentul (UE) nr. 601/2012	Da/Nu	Observații (opțional)
Legislația națională impune ca o autoritate competentă centrală să revizuiască și să furnizeze instrucțiuni obligatorii cu privire la planurile de monitorizare, notificările de modificări aduse planului de monitorizare sau rapoartele de emisii?
Autoritățile competente locale și/sau regionale sunt îndrumate de către o autoritate competentă centrală prin instrucțiuni obligatorii și orientări?
Există o autoritate competentă centrală care revizuiește planurile de monitorizare, notificările și rapoartele de emisii și oferă consiliere cu privire la acestea pe bază voluntară?
Se organizează periodic grupuri de lucru sau ședințe cu autoritățile competente?
Se organizează o formare comună pentru toate autoritățile competente, astfel încât să se asigure o implementare coerentă a cerințelor?
Se folosesc sisteme sau instrumente informatice pentru a se asigura abordări comune ale aspectelor legate de monitorizare și de raportare?
S-a înființat un grup de coordonare, format din personal al autorității competente, care discută problemele de monitorizare și raportare și dezvoltă abordări comune?
Există alte activități de coordonare? Dacă da, vă rugăm să specificați:

2.4.

Ce schimb efectiv de informații și ce cooperare efectivă au fost stabilite în conformitate cu articolul 69 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 600/2012 între organismul național de acreditare sau, după caz, autoritatea națională însărcinată cu certificarea și autoritatea competentă din statul dumneavoastră membru? Vă rugăm să răspundeți în tabelul de mai jos. Adăugați rânduri suplimentare dacă este necesar.

Coordonarea activităților în conformitate cu articolul 69 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 600/2012	Da/Nu	Observații (opțional)
Se organizează întâlniri periodice între organismul național de acreditare sau autoritatea națională însărcinată cu certificarea (după caz) și autoritatea competentă responsabilă cu coordonarea?
S-a înființat un grup de lucru în cadrul căruia organismul național de acreditare sau autoritatea națională însărcinată cu certificarea (după caz), autoritatea competentă și verificatorii să discute aspecte legate de acreditare și verificare?
Autoritatea competentă poate însoți organismul național de acreditare în activitățile de acreditare în calitate de observator?
Există alte activități de coordonare? Dacă da, vă rugăm să specificați:

3. Acoperirea activităților, a instalațiilor și a operatorilor de aeronave

La cea de a doua întrebare subordonată întrebării 3.1 și la a doua și la a treia întrebare subordonată întrebării 3.2 din această secțiune se va răspunde în raportul solicitat pentru 30 iunie 2014, precum și în rapoartele ulterioare, în cazul în care au intervenit modificări pe durata perioadei de raportare.

3.A. Instalații

3.1.

Câte instalații efectuează activități și produc emisii de gaze cu efect de seră enumerate în anexa I la Directiva 2003/87/CE? Câte dintre aceste instalații sunt de categoria A, B și C, astfel cum sunt definite la articolul 19 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 601/2012? Câte dintre acestea sunt instalații cu emisii reduse, astfel cum sunt definite la articolul 47 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 601/2012? Vă rugăm să răspundeți în tabelul de mai jos.

Instalații	Număr
Instalații cu emisii reduse
Instalații de categoria A
Instalații de categoria B
Instalații de categoria C
Număr total de instalații

Pentru care dintre activitățile din anexa I statul dumneavoastră membru a emis autorizații în temeiul Directivei 2003/87/CE? Vă rugăm să răspundeți în tabelul de mai jos.

Activități din anexa I	Da/Nu
Activități de ardere, astfel cum se menționează în anexa I la Directiva 2003/87/CE
Rafinarea uleiurilor minerale
Producerea cocsului
Prăjirea sau sinterizarea, inclusiv peletizarea, minereurilor metalice (inclusiv a minereurilor sulfidice)
Producerea fontei sau a oțelului, astfel cum se menționează în anexa I la Directiva 2003/87/CE
Producerea sau prelucrarea metalelor feroase, astfel cum se menționează în anexa I la Directiva 2003/87/CE
Producerea de aluminiu primar
Producerea de aluminiu secundar, astfel cum se menționează în anexa I la Directiva 2003/87/CE
Producerea sau prelucrarea metalelor neferoase, astfel cum se menționează în anexa I la Directiva 2003/87/CE
Producerea clincherului de ciment în cuptoare rotative, astfel cum se menționează în anexa I la Directiva 2003/87/CE
Producerea de var sau calcinarea dolomitei sau a magnezitei, astfel cum se menționează în anexa I la Directiva 2003/87/CE
Fabricarea sticlei, astfel cum se menționează în anexa I la Directiva 2003/87/CE
Fabricarea de produse ceramice, astfel cum se menționează în anexa I la Directiva 2003/87/CE
Fabricarea de material izolant din vată minerală folosind sticlă, rocă sau zgură, astfel cum se menționează în anexa I la Directiva 2003/87/CE
Uscarea sau calcinarea gipsului sau fabricarea plăcilor din ipsos și a altor produse din gips, astfel cum se menționează în anexa I la Directiva 2003/87/CE
Producerea de celuloză, astfel cum se menționează în anexa I la Directiva 2003/87/CE
Producerea de hârtie sau carton, astfel cum se menționează în anexa I la Directiva 2003/87/CE
Producerea de negru de fum, astfel cum se menționează în anexa I la Directiva 2003/87/CE
Producerea acidului azotic
Producerea acidului adipic
Producerea acidului glioxalic și glioxilic
Producerea amoniacului
Producerea substanțelor chimice organice vrac, astfel cum se menționează în anexa I la Directiva 2003/87/CE
Producerea de hidrogen (H2) și de gaze de sinteză, astfel cum se menționează în anexa I la Directiva 2003/87/CE
Producerea de sodă calcinată (Na2CO3) și de bicarbonat de sodiu (NaHCO3), astfel cum se menționează în anexa I la Directiva 2003/87/CE
Captarea gazelor cu efect de seră de la instalații, astfel cum se menționează în anexa I la Directiva 2003/87/CE
Transportarea gazelor cu efect de seră prin intermediul conductelor în vederea stocării geologice într-un sit de stocare autorizat în temeiul Directivei 2009/31/CE a Parlamentului European și a Consiliului (JO L 140, 5.6.2009, p. 114)
Stocarea geologică a gazelor cu efect de seră într-un sit de stocare în temeiul Directivei 2009/31/CE

3.2.

Ați exclus instalații în temeiul articolului 27 din Directiva 2003/87/CE? Da/Nu

Dacă da, vă rugăm să completați tabelul și întrebările de mai jos.

Activitatea principală din anexa I	Emisiile totale ale instalațiilor excluse în temeiul articolului 27 din Directiva 2003/87/CE	Numărul de instalații care au depășit pragul de 25 000 de tone de CO2(e) și care trebuie reintroduse în schema de comercializare a certificatelor de emisii

Ce măsuri de verificare au fost implementate în temeiul articolului 27 din Directiva 2003/87/CE? Vă rugăm să specificați mai jos.

Au fost stabilite cerințe simplificate de monitorizare, raportare și verificare pentru instalațiile ale căror emisii verificate anuale între 2008 și 2010 se situează sub 5 000 de tone de CO2(e) pe an? Da/Nu

Dacă da, vă rugăm să precizați mai jos ce cerințe simplificate se aplică.

3.B. Operatorii de aeronave

3.3.

Câți operatori de aeronave desfășoară activități dintre cele enumerate în anexa I la Directiva 2003/87/CE pentru care sunteți responsabil în calitate de stat membru de administrare și au prezentat un plan de monitorizare? Câți dintre acești operatori de aeronave sunt operatori de aeronave comerciale și câți sunt operatori de aeronave utilizate în scop necomercial? Din numărul total de operatori de aeronave, câți sunt emițători de talie redusă, astfel cum sunt definiți la articolul 54 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 601/2012? Vă rugăm să specificați în tabelul de mai jos.

Tipul de operator de aeronave	Număr
Operatori de aeronave comerciale
Operatori de aeronave utilizate în scop necomercial
Număr total de operatori de aeronave
Emițători de talie redusă

Aveți cunoștință de existența altor operatori de aeronave pentru care sunteți responsabil în calitate de stat membru de administrare și care ar fi trebuit să prezinte un plan de monitorizare și să se conformeze și altor cerințe în temeiul Directivei 2003/87/CE? Da/Nu

Dacă da, vă rugăm să specificați numărul de operatori de aeronave în tabelul de mai jos.

Numărul total de operatori de aeronave suplimentari care ar fi trebuit să respecte cerințele EU ETS

Dacă doriți să evocați aspecte legate de numărul acestor operatori de aeronave suplimentari, vă rugăm să le specificați mai jos.

4. Eliberarea de autorizații pentru instalații

La întrebarea 4.1 și la prima parte a întrebării 4.2 se va răspunde în raportul solicitat pentru 30 iunie 2014, precum și în rapoartele ulterioare, în cazul în care au intervenit modificări pe durata perioadei de raportare.

4.1.

Cerințele prevăzute la articolele 5, 6 și 7 din Directiva 2003/87/CE au fost integrate în proceduri, în conformitate cu dispozițiile Directivei 2010/75/UE a Parlamentului European și a Consiliului (6)? Da/Nu

Dacă da, vă rugăm să precizați în tabelul de mai jos cum a fost efectuată această integrare. Adăugați rânduri suplimentare dacă este necesar.

Integrarea autorizației privind emisiile de gaze cu efect de seră (autorizația ETS) și a autorizației prevăzute de Directiva privind emisiile industriale (IED)	Da/Nu	Observații (opțional)
Autorizația ETS face parte din autorizația IED?
Procedurile de autorizare în temeiul Directivei IED și, respectiv, al ETS sunt integrate?
Aprobarea planurilor de monitorizare și evaluarea rapoartelor de emisii sunt efectuate de autoritățile de reglementare IED?
Inspecția activităților EU ETS este efectuată de autoritățile de reglementare IED?
Integrarea este efectuată în alt mod? Dacă da, vă rugăm să specificați:

Dacă nu, vă Dacă nu, vă rugăm să specificați în tabelul de mai jos cum se efectuează coordonarea condițiilor și a procedurilor pentru eliberarea autorizației ETS și a autorizației IED. Adăugați rânduri suplimentare dacă este necesar.

Coordonarea condițiilor și a procedurilor pentru eliberarea autorizației ETS și a autorizației IED	Da/Nu	Observații (opțional)
Autoritățile de reglementare IED verifică dacă o autorizație ETS este aplicabilă și necesară și informează autoritatea competentă responsabilă de activitățile care intră sub incidența EU ETS
Legislația care transpune Directiva privind emisiile industriale nu include valori limită de emisie sau concentrație pentru emisiile de CO2
Pe durata procedurii de autorizare, autoritățile de reglementare IED transmit instrucțiuni obligatorii autorității competente care răspunde de comercializarea certificatelor de emisii
Pe durata procedurii de autorizare, autoritățile de reglementare IED oferă asistență pe bază voluntară și fără caracter obligatoriu autorității competente care răspunde de comercializarea certificatelor de emisii
Coordonarea este efectuată în alt mod? Dacă da, vă rugăm să specificați:

4.2.

Când prevede legislația națională revizuirea autorizației în conformitate cu articolele 6 și 7 din Directiva 2003/87/CE? Vă rugăm să furnizați detalii cu privire la dispozițiile din legislația națională în tabelul de mai jos. Adăugați rânduri suplimentare dacă este necesar.

Categoria modificărilor	Detalii privind dispozițiile din legislația națională
Când pot fi retrase autorizațiile de către autoritatea competentă?
Conform legislației naționale, autorizația poate expira? În caz afirmativ, în ce situații?
În ce situații se modifică autorizația ca urmare a creșterii capacității?
În ce situații se modifică autorizația ca urmare a reducerii capacității?
În ce situații se modifică autorizația ca urmare a unor modificări survenite în planul de monitorizare?
Există alte tipuri de revizuiri ale autorizației? În caz afirmativ, vă rugăm să furnizați detalii:

Care este numărul total de revizuiri ale autorizațiilor înregistrat pe durata perioadei de raportare? Vă rugăm să precizați în tabelul de mai jos numărul de revizuiri ale autorizațiilor, pe baza informațiilor de care dispune autoritatea competentă.

Numărul total de autorizații revizuite pe durata perioadei de raportare

5. Aplicarea Regulamentului privind monitorizarea și raportarea

5.A. Informații generale

La întrebările 5.1, 5.2, 5.3 și 5.4 din această secțiune se va răspunde în raportul solicitat pentru 30 iunie 2014, precum și în rapoartele ulterioare, în cazul în care au intervenit modificări pe durata perioadei de raportare.

5.1.

A fost pusă în aplicare legislație națională suplimentară care facilitează punerea în aplicare a Regulamentului (UE) nr. 601/2012? Da/Nu

Dacă da, vă rugăm să specificați mai jos în ce domenii a fost pusă în aplicare această legislație națională suplimentară.

Au fost elaborate orientări naționale suplimentare pentru a contribui la înțelegerea Regulamentului (UE) nr. 601/2012? Da/Nu

Dacă da, vă rugăm să specificați mai jos în ce domenii au fost elaborate aceste orientări naționale suplimentare.

5.2.	Ce măsuri au fost luate pentru a completa cerințele de raportare prevăzute de alte mecanisme de raportare existente, precum raportarea inventarului gazelor cu efect de seră și raportarea privind Registrul European al Poluanților Emiși și Transferați (EPRTR)? Vă rugăm să specificați mai jos.

5.3.

Ați elaborat modele electronice personalizate sau formate de fișiere specifice statului dumneavoastră membru pentru planurile de monitorizare, rapoartele de emisii, rapoartele de verificare și/sau rapoartele privind îmbunătățirile? Da/Nu

Dacă da, vă rugăm să completați tabelele de mai jos.

	Model sau format de fișier specific statului membru (7)	Ce elemente ale modelului sau formatului de fișier sunt specifice statului membru? (8)
Planul de monitorizare pentru instalații
Raportul de emisii pentru instalații
Raportul de verificare pentru instalații
Raportul privind îmbunătățirile pentru instalații

	Model sau format de fișier specific statului membru (9)	Ce elemente ale modelului sau formatului de fișier sunt specifice statului membru? (10)
Planul de monitorizare pentru operatorii de aeronave
Raportul de emisii pentru operatorii de aeronave
Raportul de verificare pentru operatorii de aeronave
Raportul privind îmbunătățirile pentru operatorii de aeronave

Ce măsuri ați pus în aplicare pentru a asigura conformitatea cu cerințele de la articolul 74 alineatul (1) și alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 601/2012? Vă rugăm să specificați mai jos.

5.4.

Ați elaborat un sistem automatizat de schimb electronic de date între operatori sau operatorii de aeronave și autoritatea competentă și alte părți? Da/Nu

Dacă da, vă rugăm să precizați mai jos ce dispoziții ați pus în aplicare pentru a asigura conformitatea cu cerințele de la articolul 75 alineatul (1) și alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 601/2012.

5.B. Instalații

La întrebările 5.7 și 5.9, la a doua întrebare subordonată întrebării 5.17 și la întrebările 5.19 și 5.20 se va răspunde în raportul solicitat pentru 30 iunie 2014, precum și în rapoartele ulterioare, în cazul în care au intervenit modificări pe durata perioadei de raportare.

5.5.

În tabelul de mai jos, vă rugăm să completați, pentru combustibilii enumerați, consumul total de combustibil și emisiile anuale totale pe baza datelor furnizate de operator în rapoartele sale de emisii pentru anul de raportare.

Descrierea tipului de combustibil	Consum total de combustibil (TJ)	Emisii anuale totale (t CO2)
Cărbune superior
Lignit și cărbune subbituminos
Turbă
Cocs
Gaz natural
Gaz de cocserie
Gaz de furnal
Gaz de rafinărie și alte gaze derivate din prelucrare
Păcură
Gaz petrolier lichefiat
Cocs de petrol
Alți combustibili fosili (11)

5.6.

În tabelul de mai jos, vă rugăm să completați valoarea totală agregată a emisiilor pentru fiecare categorie raportată din cadrul formatului de raportare comun (CRF) al IPCC, pe baza datelor furnizate de operatori în rapoartele lor de emisii în conformitate cu articolul 73 din Regulamentul (UE) nr. 601/2012.

Categoria CRF 1

(Energie)

Categoria CRF 2

(Emisii de proces)

Total emisii

[t CO2(e)]

Total emisii de ardere

[t CO2(e)]

Total emisii de proces

[t CO2(e)]

5.7.

Vă rugăm să precizați în tabelul de mai jos:

—	numărul de instalații pentru care autoritatea competentă a aprobat valorile din literatura de specialitate menționate la articolul 31 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul (UE) nr. 601/2012;

—	valoarea, tipul de combustibil și parametrul de calcul corespunzător, precum și sursa și justificarea pentru aceste valori din literatura de specialitate;

—	numărul de instalații pentru care autoritatea competentă a aprobat valorile implicite de tipul I, adică cele menționate la articolul 31 alineatul (1) literele (d) și (e) din Regulamentul (UE) nr. 601/2012;

—	valoarea, tipul de combustibil sau de material și parametrul de calcul corespunzător, precum și sursa și justificarea pentru aceste valori implicite de tip I.

Tipul de valoare (12)

Tipul de combustibil sau de material

Parametrul de calcul (13)

Valoarea utilizată în practică

Sursa valorii și justificarea acesteia

Numărul de instalații pentru care autoritatea competentă a aprobat valoarea

Dintre valorile implicite de tip I, câte sunt valori enumerate în anexa VI la Regulamentul (UE) nr. 601/2012, în sensul articolului 31 alineatul (1) litera (a) din acest regulament?

Numărul total de valori implicite de tip I care sunt valori ce corespund prevederilor de la articolul 31 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul (UE) nr. 601/2012

5.8.

Au fost elaborate planuri de eșantionare în toate cazurile prevăzute la articolul 33 din Regulamentul (UE) nr. 601/2012? Da/Nu

Dacă nu, vă rugăm să precizați mai jos situațiile și motivele care au justificat neelaborarea unui plan de eșantionare.

Aveți cunoștință de existența unor probleme sau aspecte specifice legate de planurile de eșantionare elaborate de operatori? Da/Nu

Dacă da, vă rugăm să precizați mai jos problemele apărute.

5.9.

Vă rugăm să precizați în tabelul de mai jos numărul de instalații pentru care autoritatea competentă a permis aplicarea unei frecvențe diferite în conformitate cu articolul 35 alineatul (2) litera (b) din Regulamentul (UE) nr. 601/2012, precum și confirmarea faptului că, în aceste cazuri, planul de eșantionare este pe deplin documentat și respectat.

Denumirea combustibilului sau a materialului

Numărul de instalații pentru care autoritatea competentă a permis aplicarea unei frecvențe diferite

Numărul de fluxuri de surse majore pentru care se aplică o frecvență diferită

Confirmarea faptului că planul de eșantionare este pe deplin documentat și respectat

Da/Nu. Dacă nu, vă rugăm să precizați motivul

5.10.

În cazul în care nu se aplică metoda celui mai înalt nivel pentru fluxurile de surse majore ale instalațiilor de categoria C menționate la articolul 19 alineatul (2) litera (c) din Regulamentul (UE) nr. 601/2012, vă rugăm să precizați în tabelul de mai jos, pentru fiecare instalație aflată în această situație, fluxurile de surse afectate, parametrul de monitorizare afectat, nivelul cel mai înalt prevăzut de Regulamentul (UE) nr. 601/2012 și nivelul aplicat.

Codul de identificare al instalației (14)	Fluxul de surse afectat în metoda bazată pe calcul	Fluxul de surse afectat în metoda bazată pe măsurare	Parametrul de monitorizare afectat (15)	Nivelul cel mai înalt prevăzut de Regulamentul (UE) nr. 601/2012	Nivelul aplicat în practică

5.11.

Vă rugăm să indicați în tabelul de mai jos numărul de instalații de categoria B menționate la articolul 19 alineatul (2) litera (b) din Regulamentul (UE) nr. 601/2012 care nu aplică cel mai înalt nivel pentru toate fluxurile de surse majore și pentru toate sursele majore de emisii (16) în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 601/2012.

Metodologia de monitorizare (17)	Activitatea principală din anexa I	Numărul de instalații afectate

5.12.

Instalațiile din statul dumneavoastră membru au aplicat metoda alternativă în conformitate cu articolul 22 din Regulamentul (UE) nr. 601/2012? Da/Nu

Dacă da, vă rugăm să completați tabelul de mai jos.

Codul de identificare al instalației (18)	Motivul aplicării metodei alternative (19)	Parametrul pentru care nu a fost atins cel puțin nivelul 1 (20)	Emisiile estimate afectate de acest parametru

5.13.

Vă rugăm să precizați în tabelul de mai jos numărul de instalații de categoria A, B și C care aveau obligația de a prezenta un raport privind îmbunătățirile și l-au prezentat efectiv, în conformitate cu articolul 69 din Regulamentul (UE) nr. 601/2012. Informațiile din tabelul de mai jos se referă la perioada de raportare precedentă.

Categoria instalației	Activitatea principală din anexa I	Tipul de raport privind îmbunătățirile (21)	Numărul de instalații care aveau obligația de a prezenta un raport privind îmbunătățirile	Numărul de instalații care au prezentat efectiv un raport privind îmbunătățirile

5.14.

Au avut loc în statul dumneavoastră membru transferuri de CO2 inerent sau de CO2, în conformitate cu articolul 48 și, respectiv, articolul 49 din Regulamentul (UE) nr. 601/2012? Da/Nu

Dacă da, vă rugăm să completați tabelul de mai jos.

Codul de identificare al instalației (22) care a transferat CO2 inerent sau CO2 în temeiul articolului 49

Tipul de transfer (23)

Codul de identificare al instalației (24)

Cantitatea de CO2 transferată (25)

(t CO2)

Emisiile de CO2 inerent primite

(t CO2)

Tipul de instalație receptoare în cazul transferului de CO2 (articolul 49) (26)

Numărul autorizației pentru situl de stocare (autorizație emisă în temeiul Directivei 2009/31/CE)

5.15.

Se preconizează utilizarea unor tehnologii inovatoare, altele decât cele permise în conformitate cu articolul 49 din Regulamentul (UE) nr. 601/2012, care ar putea fi aplicate în vederea stocării permanente și pe care ați dori să le aduceți în atenția Comisiei din cauza relevanței acestei stocări pentru viitoarele modificări la Regulamentul (UE) nr. 601/2012?

5.16.

Au existat cazuri în care instalațiile din statul dumneavoastră membru au aplicat măsurarea continuă a emisiilor, în conformitate cu articolul 40 din Regulamentul (UE) nr. 601/2012? Da/Nu

Dacă da, vă rugăm să precizați în tabelul de mai jos emisiile totale ale fiecărei instalații, emisiile incluse în măsurarea continuă a emisiilor și să specificați dacă gazul măsurat conține CO2 provenit din biomasă.

Codul de identificare al instalației (27) pentru instalațiile emițătoare de CO2

Codul de identificare al instalației (28) pentru instalațiile emițătoare de N2O

Emisiile anuale totale

[t CO2(e)]

Emisiile incluse în măsurarea continuă

[t CO2(e)]

Gazele de ardere măsurate conțin biomasă?

Da/Nu

5.17.

Vă rugăm să precizați în tabelul de mai jos, pentru fiecare activitate principală enumerată în anexa I la Directiva 2003/87/CE:

—	numărul de instalații de categoria A, B și, respectiv, C, care utilizează biomasă;

—	emisiile totale provenite din biomasă cărora li se aplică un factor de emisie zero – altfel spus, cazurile în care nu se aplică criterii de durabilitate sau în care criteriile de durabilitate sunt respectate;

—	emisiile totale provenite din biomasă cărora nu li se aplică un factor de emisie zero – altfel spus, cazurile în care se aplică criterii de durabilitate, dar acestea nu sunt respectate;

—	conținutul energetic al biomasei căreia i se aplică un factor de emisie zero; și

—	conținutul energetic al biomasei căreia nu i se aplică un factor de emisie zero.

Activitatea principală din anexa I

Categoria instalației

Emisii provenite din biomasă în cazul cărora sunt aplicate și îndeplinite criteriile de durabilitate și emisii provenite din biomasă cărora nu li se aplică criterii de durabilitate

[t CO2(e)]

Emisii provenite din biomasă în cazul cărora criteriile de durabilitate se aplică, dar nu au fost îndeplinite

[t CO2(e)]

Conținutul energetic al biomasei căreia i se aplică un factor de emisie zero

(TJ)

Conținutul energetic al biomasei căreia nu i se aplică un factor de emisie zero

(TJ)

Care dintre metodele de atestare a respectării criteriilor de durabilitate se aplică de obicei în statul dumneavoastră membru? În cazul în care se recurge la sisteme naționale pentru a atesta respectarea acestor criterii, vă rugăm să descrieți mai jos principalele elemente ale acestor sisteme.

5.18.

Pentru fiecare tip de deșeuri, care a fost cantitatea totală de emisii de CO2 fosil din deșeuri utilizate drept combustibil sau material de intrare, astfel cum a fost raportată de operatori în raportul lor de emisii verificat? Vă rugăm să răspundeți în tabelul de mai jos. Adăugați rânduri suplimentare dacă este necesar.

Tipul de deșeuri	Emisii (t CO2)

5.19.

Statul dumneavoastră membru a permis utilizarea de planuri de monitorizare simplificate, în conformitate cu articolul 13 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 601/2012? Da/Nu

Dacă da, vă rugăm să specificați în tabelul de mai jos ce tip de evaluare a riscurilor a fost efectuată și care au fost principiile care au stat la baza acesteia.

Tipul de evaluare a riscurilor (29)	Principii generale ale evaluării riscurilor

5.20.

S-a recurs la mijloace inovatoare pentru a simplifica respectarea legislației de către instalațiile cu emisii reduse menționate la articolul 47 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 601/2012? Da/Nu

Dacă da, vă rugăm să aduceți precizări pentru fiecare exemplu, în tabelul de mai jos. Adăugați rânduri suplimentare dacă este necesar.

Mijloace inovatoare în vederea simplificării respectării legislației	Da/Nu
Orientări personalizate, modele și/sau exemple specifice
Ateliere concepute în mod special pentru instalațiile cu emisii reduse
Model simplificat pentru planurile de monitorizare
Altele (vă rugăm să specificați):

5.C. Operatorii de aeronave

La întrebările 5.26 și 5.27 se va răspunde în raportul solicitat pentru 30 iunie 2014, precum și în rapoartele ulterioare, în cazul în care au intervenit modificări pe durata perioadei de raportare.

5.21.

Câți operatori de aeronave utilizează metoda A sau metoda B pentru a determina consumul de combustibil? Vă rugăm să răspundeți în tabelul de mai jos.

Metoda de determinare a consumului de combustibil	Numărul de operatori de aeronave	Proporția (%) de emițători de talie redusă (din numărul total de operatori de aeronave din coloana a doua) care determină consumul de combustibil
Metoda A
Metoda B
Metodele A și B

5.22.

Vă rugăm să specificați în tabelul de mai jos emisiile totale agregate ale tuturor zborurilor și zborurilor interne operate în cursul perioadei de raportare de către operatorii de aeronave pentru care sunteți statul membru de administrare.

Emisiile totale ale zborurilor operate de operatorii de aeronave pentru care sunteți statul membru de administrare (t CO2)	Emisiile totale ale zborurilor interne operate de operatorii de aeronave pentru care sunteți statul membru de administrare (t CO2)

5.23.

Vă rugăm să precizați în tabelul de mai jos:

—	numărul de operatori de aeronave care utilizează biocombustibili;

—	emisiile totale provenite din biocombustibili cărora li se aplică un factor de emisie zero – altfel spus, cazurile în care criteriile de durabilitate sunt respectate;

—	emisiile totale provenite din biocombustibili cărora nu li se aplică un factor de emisie zero – altfel spus, cazurile în care se aplică criterii de durabilitate, dar acestea nu sunt respectate;

—	conținutul energetic al biocombustibililor cărora li se aplică un factor de emisie zero; și

—	conținutul energetic al biocombustibililor cărora nu li se aplică un factor de emisie zero.

Numărul de operatori de aeronave care utilizează biocombustibili

Emisii provenite din biocombustibili în cazul cărora criteriile de durabilitate se aplică și sunt îndeplinite

(t CO2)

Emisii provenite din biocombustibili în cazul cărora criteriile de durabilitate se aplică, dar nu au fost îndeplinite

(t CO2)

Conținutul energetic al biocombustibililor cărora li se aplică un factor de emisie zero

(TJ)

Conținutul energetic al biocombustibililor cărora nu li se aplică un factor de emisie zero

(TJ)

5.24.

Vă rugăm să precizați, în tabelul de mai jos:

—	numărul de emițători de talie redusă care utilizează instrumentul pentru mici emițători (SET) pentru a determina consumul de combustibil;

—	numărul de emițători de talie redusă al căror raport de emisii se bazează pe SET și este generat de facilitatea de sprijin al EU ETS, independent de orice date de intrare ale operatorului de aeronave;

—	numărul operatorilor de aeronave care utilizează o metodă alternativă pentru a determina emisiile corespunzătoare zborurilor pentru care lipsesc datele; și

—	numărul de operatori de aeronave care utilizează instrumentul pentru mici emițători pentru a determina emisiile corespunzătoare zborurilor pentru care lipsesc datele, în conformitate cu articolul 65 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 601/2012.

Numărul de emițători de talie redusă care utilizează instrumentul pentru mici emițători (SET) pentru a determina consumul de combustibil
Numărul de emițători de talie redusă al căror raport de emisii se bazează pe SET și este generat de facilitatea de sprijin al EU ETS, independent de orice date de intrare ale operatorului de aeronave
Numărul de operatori de aeronave care utilizează o metodă alternativă pentru a determina emisiile corespunzătoare zborurilor pentru care lipsesc datele
Numărul de operatori de aeronave care utilizează instrumentul menționat la articolul 54 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 601/2012 pentru a determina emisiile corespunzătoare zborurilor pentru care lipsesc datele

5.25.

Vă rugăm să precizați în tabelul de mai jos numărul de operatori de aeronavă care au avut obligația de a prezenta un raport privind îmbunătățirile și care l-au prezentat efectiv, în conformitate cu articolul 69 din Regulamentul (UE) nr. 601/2012. Informațiile solicitate în tabelul de mai jos se referă la perioada de raportare precedentă.

Numărul de operatori de aeronave care au avut obligația de a prezenta un raport privind îmbunătățirile	Numărul de operatori de aeronave care au prezentat efectiv un raport privind îmbunătățirile

5.26.

Statul dumneavoastră membru a permis utilizarea de planuri de monitorizare simplificate, în conformitate cu articolul 13 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 601/2012? Da/Nu.

Dacă da, vă rugăm să specificați în tabelul de mai jos ce tip de evaluare a riscurilor a fost efectuată și care au fost principiile care au stat la baza acesteia.

Tipul de evaluare a riscurilor (30)	Principii generale de evaluare a riscurilor

5.27.

S-a recurs la mijloace inovatoare pentru a se simplifica respectarea legislației de către emițătorii de talie redusă în sensul articolului 54 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 601/2012? Da/Nu

Dacă da, vă rugăm să aduceți precizări pentru fiecare exemplu, în tabelul de mai jos. Adăugați rânduri suplimentare dacă este necesar.

Mijloace inovatoare în vederea simplificării respectării legislației	Da/Nu
Orientări personalizate, modele și/sau exemple specifice
Ateliere special concepute pentru emițătorii de talie redusă
Model simplificat pentru planurile de monitorizare
Altele (vă rugăm să specificați):

6. Modalități de verificare

6.A. Informații generale

6.1.

Vă rugăm să precizați în tabelul de mai jos numărul de verificatori acreditați pentru unul dintre domeniile de acreditare menționate în anexa I la Regulamentul (UE) nr. 600/2012. În cazul în care statele membre au permis certificarea verificatorilor care sunt persoane fizice în conformitate cu articolul 54 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 600/2012, vă rugăm să precizați și numărul de verificatori persoane fizice certificați pentru unul dintre domeniile de acreditare menționate în anexa I la Regulamentul (UE) nr. 600/2012.

Domeniul de acreditare sau de certificare prevăzut în lista din anexa I la Regulamentul (UE) nr. 600/2012	Numărul de verificatori acreditați în statul dumneavoastră membru	Numărul de verificatori certificați în statul dumneavoastră membru

6.2.

În tabelul de mai jos, vă rugăm să furnizați informații privind aplicarea cerințelor referitoare la schimbul de informații prevăzute în capitolul VI din Regulamentul (UE) nr. 600/2012.

Informații privind aplicarea cerințelor referitoare la schimbul de informații prevăzute în capitolul VI din Regulamentul (UE) nr. 600/2012
Numărul de verificatori acreditați de un organism național de acreditare dintr-un alt stat membru, care au efectuat verificări în statul dumneavoastră membru	Pentru instalații		Pentru aviație

Numărul de verificatori certificați de o autoritate națională de certificare dintr-un alt stat membru, care au efectuat verificări în statul dumneavoastră membru (dacă este cazul)	Pentru instalații		Pentru aviație

Numărul de măsuri administrative impuse verificatorilor acreditați de către statul dumneavoastră membru	Suspendare	Retragerea acreditării		Restrângerea domeniului de acreditare

Numărul de măsuri administrative impuse verificatorilor certificați de către statul dumneavoastră membru (dacă este cazul)	Suspendare	Retragerea acreditării		Restrângerea domeniului de acreditare

Numărul de solicitări ale organismului de acreditare național din statul dumneavoastră membru adresate organismului de acreditare dintr-un alt stat membru pentru efectuarea supravegherii în numele său, în conformitate cu articolul 49 alineatul (5) din Regulamentul (UE) nr. 600/2012
Numărul de plângeri depuse referitoare la verificatorii acreditați de statul dumneavoastră membru și numărul de plângeri soluționate	Numărul de plângeri depuse		Numărul de plângeri soluționate

Numărul de plângeri depuse referitoare la verificatorii certificați de statul dumneavoastră membru și numărul de plângeri soluționate	Numărul de plângeri depuse		Numărul de plângeri soluționate

Numărul de neregularități restante referitoare la verificatori raportate în cadrul schimbului de informații și numărul de neregularități soluționate	Numărul de neregularități		Numărul de neregularități soluționate

6.B. Instalații

6.3.

Pentru ce instalații autoritatea competentă a realizat o estimare prudentă a emisiilor, în conformitate cu articolul 70 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 601/2012? Vă rugăm să răspundeți în tabelul de mai jos. Adăugați rânduri suplimentare dacă este necesar.

Codul de identificare al instalației (31)

Emisiile anuale totale ale instalației

[t CO2(e)]

Motivul efectuării estimării prudente (32)

Proporția (%) emisiilor instalației estimate prudent

Metoda utilizată pentru estimarea prudentă a emisiilor

Măsuri suplimentare adoptate sau propuse (33)

6.4.

Au existat rapoarte de verificare care să conțină inexactități nemateriale, neregularități care nu au dus la o declarație nefavorabilă privind avizul de verificare, cazuri de nerespectare a Regulamentului (UE) nr. 601/2012 sau recomandări de îmbunătățire? Da/Nu

Dacă da, vă rugăm să completați tabelul de mai jos.

Activitatea principală din anexa I	Tipul de problemă constatată (34)	Numărul de instalații	Motivele principale pentru problema/problemele constatate [în general (35)]	Proporția (%) de rapoarte de emisii verificate care au determinat autoritatea competentă să efectueze o estimare prudentă a emisiilor

6.5.

Autoritatea competentă a efectuat controale ale rapoartelor de emisii verificate? Da/Nu

Dacă da, vă rugăm să specificați ce controale au fost efectuate, utilizând tabelul de mai jos:

Controale ale rapoartelor de verificare verificate
Proporția de rapoarte de emisii controlate pentru verificarea caracterului complet și a coerenței interne	%
Proporția de rapoarte de emisii controlate pentru verificarea concordanței cu planul de monitorizare	%
Proporția de rapoarte de emisii care au făcut obiectul controlului prin compararea acestora cu datele de alocare	%
Proporția de rapoarte de emisii care au făcut obiectul controlului prin compararea acestora cu alte date Vă rugăm să furnizați, în coloana a treia, informații cu privire la alte date care au fost utilizate pentru comparare în cadrul controalelor	%
Proporția de rapoarte de emisii analizate în detaliu Vă rugăm să furnizați informații privind criteriile folosite pentru selectarea rapoartelor de emisii în vederea analizei detaliate, utilizând coloana a treia (36)	%
Numărul de inspecții ale instalațiilor efectuate de autoritatea competentă prin vizite la fața locului
Numărul de rapoarte de emisii verificate care au fost respinse din cauza nerespectării Regulamentului (UE) nr. 601/2012
Numărul de rapoarte de emisii verificate care au fost respinse din alte motive Vă rugăm să precizați motivele pentru respingerea rapoartelor de emisii folosind coloana a treia
Măsuri luate ca urmare a respingerii rapoartelor de emisii verificate
Alte măsuri luate ca urmare a controalelor efectuate asupra rapoartelor de emisii verificate

6.6.

Au existat cazuri în care s-a renunțat la vizita la fața locului pentru instalații cu emisii de peste 25 000 de tone CO2(e) pe an? Da/Nu

Dacă da, vă rugăm să precizați în tabelul de mai jos numărul de instalații pentru care s-a renunțat la vizita la fața locului cu respectarea unei anumite condiții. Adăugați rânduri suplimentare dacă este necesar.

Condiția pentru renunțarea la vizita la fața locului (37)	Activitatea principală din anexa I	Numărul de instalații

Au existat cazuri în care s-a renunțat la vizita la fața locului pentru instalații cu emisii reduse, astfel cum sunt definite acestea la articolul 47 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 601/2012? Da/Nu

Dacă da, vă rugăm să precizați în tabelul de mai jos numărul instalațiilor pentru care s-a renunțat la vizita la fața locului.

Numărul total de vizite la fața locului la care s-a renunțat în cazul instalațiilor cu emisii reduse

6.C. Operatorii de aeronave

6.7.

Pentru ce operatori de aeronave autoritatea competentă a efectuat o estimare prudentă a emisiilor, în conformitate cu articolul 70 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 601/2012? Vă rugăm să răspundeți în tabelul de mai jos. Adăugați rânduri suplimentare dacă este necesar.

Codul de identificare al operatorului de aeronave (38)

Emisiile anuale totale ale operatorului de aeronave

[t CO2(e)]

Motivul efectuării estimării prudente (39)

Proporția (%) emisiilor operatorului de aeronave estimată prudent

Metoda utilizată pentru estimarea prudentă a emisiilor

Măsuri suplimentare adoptate sau propuse (40)

6.8.

Dacă da, vă rugăm să furnizați în tabelele de mai jos informațiile referitoare la emisii și, respectiv, la datele tonă-kilometru.

Tabel pentru datele legate de rapoartele de emisii

Tipul de problemă constatată (41)	Numărul de operatori de aeronave	Motivele principale pentru problema/problemele constatate (în general) (42)	Proporția (%) de rapoarte de emisii verificate care a determinat autoritatea competentă să efectueze o estimare prudentă a emisiilor

Tabel pentru datele legate de rapoartele privind datele tonă-kilometru

Tipul de problemă constatată (43)	Numărul de operatori de aeronave	Motivele principale pentru problema constatată/problemele constatate (în general) (44)

6.9.

Autoritatea competentă a efectuat controale ale rapoartelor de emisii verificate? Da/Nu

Dacă da, vă rugăm să precizați ce tip de controale s-au efectuat, folosind tabelele de mai jos referitoare la emisii și, respectiv, la datele tonă-kilometru.

Tabel pentru datele legate de rapoartele de emisii

Controale ale rapoartelor de emisii verificate
Proporția de rapoarte de emisii pentru care s-a verificat caracterul complet și coerența internă	%
Proporția de rapoarte de emisii controlate pentru verificarea concordanței cu planul de monitorizare	%
Proporția de rapoarte de emisii care au făcut obiectul controlului prin compararea acestora cu alte date Vă rugăm să furnizați, în coloana a treia, informații cu privire la alte date care au fost utilizate pentru comparare în cadrul controalelor	%
Proporția de rapoarte de emisii analizate în detaliu Vă rugăm să furnizați informații privind criteriile folosite pentru selectarea rapoartelor de emisii în vederea analizei detaliate, utilizând coloana a treia (45)	%
Numărul de inspecții desfășurate la operatorii de aeronave
Numărul de rapoarte de emisii verificate care au fost respinse din cauza nerespectării Regulamentului (UE) nr. 601/2012
Numărul de rapoarte de emisii verificate care au fost respinse din alte motive Vă rugăm să precizați motivele pentru respingerea rapoartelor de emisii, folosind coloana a treia
Măsuri luate ca urmare a respingerii rapoartelor de emisii verificate
Alte măsuri luate ca urmare a controalelor efectuate asupra rapoartelor de emisii verificate

Tabel pentru datele legate de rapoartele privind datele tonă-kilometru

Controale ale rapoartelor privind datele tonă-kilometru
Proporția de rapoarte privind datele tonă-kilometru pentru care s-a verificat caracterul complet și coerența internă	%
Proporția de rapoarte privind datele tonă-kilometru pentru care s-a verificat concordanța cu planul de monitorizare	%
Proporția de rapoarte privind datele tonă-kilometru care au făcut obiectul controlului prin compararea acestora cu alte date Vă rugăm să furnizați, în coloana a treia, informații cu privire la alte date care au fost utilizate pentru comparare în cadrul controalelor.	%
Proporția de rapoarte privind datele tonă-kilometru analizate în detaliu Vă rugăm să furnizați informații privind criteriile folosite pentru selectarea rapoartelor privind datele tonă-kilometru în vederea analizei detaliate, utilizând coloana a treia (46)	%
Numărul de inspecții desfășurate la operatorii de aeronave
Numărul de rapoarte privind datele tonă-kilometru verificate care au fost respinse din cauza nerespectării Regulamentului (UE) nr. 601/2012
Numărul de rapoarte privind datele tonă-kilometru verificate care au fost respinse din alte motive Vă rugăm să precizați motivele pentru respingerea rapoartelor privind datele tonă-kilometru, folosind coloana a treia.
Măsuri luate ca urmare a controalelor efectuate asupra rapoartelor privind datele tonă-kilometru verificate

6.10.

Au existat cazuri în care s-a renunțat la vizita la fața locului pentru emițătorii de talie redusă, astfel cum sunt definiți aceștia la articolul 54 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 601/2012? Da/Nu

Dacă da, vă rugăm să precizați în tabelul de mai jos numărul de emițători de talie redusă pentru care s-a renunțat la o vizită la fața locului.

Numărul total de vizite la fața locului la care s-a renunțat în cazul emițătorilor de talie redusă

7. Registre

7.1.	Vă rugăm să anexați o copie a clauzelor și condițiilor specifice care trebuie semnate de titularii de cont aplicabile în statul dumneavoastră membru.

7.2.

În toate cazurile în care un cont a fost închis pentru că nu exista nicio perspectivă rezonabilă de restituire a certificatelor suplimentare de către o instalație sau de către operatorul de aeronave, arătați cauza acestei situații și indicați numărul de certificate care trebuiau restituite, utilizând tabelul de mai jos. Adăugați rânduri suplimentare dacă este necesar.

Codul de identificare al instalației/operatorului (47)	Numele operatorului	Numele instalației	Numărul de certificate care trebuie restituite	Motive pentru lipsa unei perspective rezonabile de restituire

7.3.

În câte situații au recurs operatorii de aeronave la împuternicirea prevăzută la articolul 17 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 389/2013 al Comisiei (48) în cursul anului de referință pentru raportare? Precizați mai jos numărul.

Numărul de utilizări ale împuternicirii în perioada de raportare

Care dintre operatorii de aeronave au recurs la împuternicirea prevăzută la articolul 17 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 389/2013 în cursul perioadei de raportare? Vă rugăm să furnizați informațiile solicitate în tabelul de mai jos. Adăugați rânduri suplimentare dacă este necesar.

Codul de identificare al operatorului de aeronave (49)	Denumirea operatorului de aeronave

8. Alocarea

8.1.

Vă rugăm să precizați în tabelul de mai jos numărul de modificări care au survenit în legătură cu instalațiile și cu alocarea către acestea de la începutul celei de a treia perioade de comercializare și în cursul perioadei de raportare.

	În cursul perioadei de raportare		De la începutul celei de a treia perioade de comercializare
Motivul modificării alocării	Numărul de modificări survenite în perioada de raportare	Numărul de certificate de emisii corespunzător tuturor modificărilor survenite în cursul perioadei de raportare	Numărul de modificări survenite de la începutul celei de a treia perioade de comercializare	Numărul de certificate de emisii corespunzător tuturor modificărilor survenite de la începutul celei de a treia perioade de comercializare
Alocarea către noi instalații sau noi subinstalații în conformitate cu articolul 19 din Decizia 2011/278/UE a Comisiei (JO L 130, 17.5.2011, p. 1)
Extinderi semnificative ale capacității, prevăzute la articolul 20 din Decizia 2011/278/UE
Încetarea funcționării unei instalații, prevăzută la articolul 22 alineatul (1) literele (a)-(d) din Decizia 2011/278/UE
Încetarea funcționării unei instalații, prevăzută la articolul 22 alineatul (1) litera (e) din Decizia 2011/278/UE
Reduceri semnificative ale capacității, prevăzute la articolul 21 din Decizia 2011/278/UE
Încetarea parțială a funcționării unei instalații, prevăzută la articolul 23 din Decizia 2011/278/UE

8.2.

Au existat situații în care modificări planificate sau efective ale capacității, ale nivelului activității sau ale funcționării unei instalații prevăzute la articolul 24 din Decizia 2011/278/UE nu au fost notificate autorității competente? Da/Nu

Dacă da, vă rugăm să precizați în tabelul de mai jos câte instalații s-au aflat în această situație și cum au fost identificate aceste modificări.

Numărul de instalații care nu au notificat o modificare planificată sau efectivă	Modul în care au fost identificate modificările planificate sau efective respective

8.3.

Ați recurs la articolul 10c din Directiva 2003/87/CE? Da/Nu

Dacă da, vă rugăm să precizați în tabelul de mai jos numărul de certificate de emisii eliberate și valoarea totală a investițiilor realizate în temeiul articolului 10c din Directiva 2003/87/CE în cursul perioadei de raportare.

	În cursul perioadei de raportare
Numărul total de certificate de emisii eliberate în temeiul articolului 10c din Directiva 2003/87/CE
Valoarea totală a investițiilor realizate în temeiul articolului 10c din Directiva 2003/87/CE

9. Utilizarea unităților de reducere a emisiilor (URE) și a reducerilor de emisii certificate (REC) în sistemul comunitar

La întrebarea 9.1 se va răspunde în raportul solicitat pentru 30 iunie 2014, precum și în rapoartele ulterioare, în cazul în care au intervenit modificări pe durata perioadei de raportare.

9.1.

Ce măsuri s-au luat, înainte de emiterea scrisorii de aprobare a unui proiect, pentru a se garanta că orientările și criteriile internaționale aplicabile, inclusiv cele conținute în raportul final pe anul 2000 al Comisiei Mondiale a Barajelor (WCD), sunt respectate pe durata elaborării proiectelor de producție de energie hidroelectrică cu o capacitate de producție care depășește 20 MW? Vă rugăm să răspundeți în tabelul de mai jos. Adăugați rânduri suplimentare dacă este necesar.

Măsuri luate pentru a se garanta că orientările și criteriile internaționale aplicabile, inclusiv cele conținute în raportul final al WCD, au fost respectate	Da/Nu	Observații
Participanții la proiect au obligația legală de a respecta orientările și criteriile internaționale aplicabile, inclusiv cele conținute în raportul din noiembrie 2000 al Comisiei Mondiale a Barajelor „Baraje și dezvoltare: un nou cadru pentru luarea de decizii”
Respectarea orientărilor și criteriilor internaționale aplicabile, inclusiv cele conținute în raportul din noiembrie 2000 al Comisiei Mondiale a Barajelor (WCD) intitulat «Baraje și dezvoltare: un nou cadru pentru luarea de decizii», este verificată. Dacă da, vă rugăm să precizați autoritatea relevantă, de exemplu autoritatea competentă sau autoritatea națională desemnată, folosind coloana pentru observații
Atunci când aprobă activități bazate pe proiecte de producere de energie hidroelectrică cu o capacitate de producție care depășește 20 MW, autoritatea națională desemnată sau o altă autoritate relevantă are obligația de a respecta un set de orientări armonizate privind aplicarea articolului 11b alineatul (6) din Directiva 2003/87/CE, asupra cărora statele membre au convenit în cadrul Comitetului privind schimbările climatice
Inițiatorii proiectului trebuie să prezinte un raport de conformitate validat referitor la articolul 11b alineatul (6), în conformitate cu orientările armonizate. Dacă da, vă rugăm să furnizați documentele sau link-urile internet relevante, folosind coloana de observații.
Pe lângă entitățile operaționale desemnate, există și alte entități care sunt autorizate să efectueze validarea raportului de conformitate referitor la articolul 11b alineatul (6). Dacă da, vă rugăm să precizați care sunt aceste entități, folosind coloana de observații.
Activitățile bazate pe proiecte sunt autorizate cu respectarea orientărilor armonizate. Dacă da, vă rugăm să precizați numărul de activități bazate pe proiecte care au fost autorizate, folosind coloana de observații.
Publicul larg are acces la informațiile privind activitățile bazate pe proiecte de producere de energie hidroelectrică aprobate în statul dumneavoastră membru în conformitate cu articolul 11b alineatul (6) din Directiva 2003/87/CE. Dacă da, vă rugăm să furnizați informații suplimentare referitoare la acest acces și să includeți link-urile internet relevante, dacă există, folosind coloana de observații.
Altele (vă rugăm să specificați):

10. Tarife și contribuții bănești

La întrebările 10.1, 10.2 și 10.3 se va răspunde numai în raportul solicitat pentru 30 iunie 2014, precum și în rapoartele ulterioare, în cazul în care au intervenit modificări pe durata perioadei de raportare.

10.A. Instalații

10.1.

Operatorii sunt supuși plății unor tarife? Da/Nu

Dacă da, vă rugăm să furnizați detalii privind tarifele aplicate pentru emiterea și revizuirea autorizațiilor și pentru aprobarea și revizuirea planurilor de monitorizare.

Motivul aplicării tarifului/descriere	Suma în euro
Emiterea autorizației/aprobarea planului de monitorizare
Revizuirea autorizației
Transferul autorizației
Restituirea autorizației
Solicitare de rezervă pentru instalațiile nou intrate
Altele (vă rugăm, specificați):

Dacă da, vă rugăm să furnizați detalii cu privire la tarifele anuale pentru procedura de emitere a autorizației, folosind tabelul de mai jos.

Motivul aplicării tarifului/descriere	Suma în euro
Contribuția bănească anuală pentru procedura de emitere a autorizației
Altele (vă rugăm să specificați)

10.B. Operatorii de aeronave

10.2.

Operatorii de aeronave sunt supuși plății unor tarife? Da/Nu

Dacă da, vă rugăm să furnizați detalii privind tarifele aplicate pentru aprobarea și revizuirea planurilor de monitorizare.

Motivul aplicării tarifului/descriere	Suma în euro
Aprobarea planului de monitorizare pentru emisii
Aprobarea modificării planului de monitorizare pentru emisii
Aprobarea planului de monitorizare pentru datele tonă-kilometru
Aprobarea modificării planului de monitorizare pentru datele tonă-kilometru
Transferul planului de monitorizare
Restituirea planului de monitorizare
Altele (vă rugăm să specificați)

Dacă da, vă rugăm să furnizați detalii privind tarifele anuale pentru procedura de emitere a autorizației, în tabelul de mai jos.

Motivul aplicării tarifului/descriere	Suma în euro
Contribuția bănească anuală pentru procedura de emitere a autorizației
Altele (vă rugăm să specificați)

10.C. Instalații și operatorii de aeronave

10.3.

Vă rugăm să precizați în tabelele de mai jos tarifele care se plătesc o singură dată și tarifele anuale percepute de la operatori și de la operatorii de aeronave în legătură cu conturile din registru.

Tabel privind taxele care se plătesc o singură dată

Motivul perceperii taxei/descriere	Suma în euro

Tabel privind taxele anuale

Motivul perceperii taxei/descriere	Suma în euro

11. Aspecte privind respectarea Directivei ETS

11.A. Instalații

La întrebările 11.1 și 11.2 se va răspunde în raportul solicitat pentru 30 iunie 2014, precum și în rapoartele ulterioare, în cazul în care au intervenit modificări pe durata perioadei de raportare.

11.1.

Vă rugăm să precizați în tabelul de mai jos ce măsuri s-au luat pentru a se garanta că operatorii respectă condițiile prevăzute în autorizație, precum și dispozițiile Regulamentului (UE) nr. 601/2012 și ale Regulamentului (UE) nr. 600/2012. Adăugați rânduri suplimentare dacă este necesar.

Măsuri luate în vederea asigurării respectării cerințelor aplicabile	Da/Nu
Controale și inspecții la fața locului privind punerea în aplicare și conformitatea instalațiilor cu planul de monitorizare și cu Regulamentele (UE) nr. 601/2012 și (UE) nr. 600/2012
Întâlniri regulate cu reprezentanți ai industriei și/sau cu verificatorii
Garantarea interzicerii vânzării certificatelor de emisii în cazul în care există neregularități
Publicarea denumirii operatorilor care nu respectă Regulamentul (UE) nr. 601/2012
Altele (vă rugăm să specificați):

11.2.

Vă rugăm să completați în tabelul de mai jos sancțiunile aplicabile în cazul nerespectării Regulamentului (UE) nr. 601/2012, a Regulamentului (UE) nr. 600/2012 și a legislației naționale adoptate în temeiul articolului 16 alineatul (1) din Directiva 2003/87/CE. Adăugați rânduri suplimentare dacă este necesar.

Tipul încălcării	Valoarea amenzilor, în euro		Pedeapsa cu închisoarea, în luni		Altele
Tipul încălcării	Minimum	Maximum	Minimum	Maximum
Funcționare fără autorizație
Nerespectarea condițiilor din autorizație
Nedeținerea unui plan de monitorizare aprobat de autoritatea competentă
Nerespectarea obligației de a transmite documentele justificative în conformitate cu articolul 12 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 601/2012
Nedeținerea planului necesar/planurilor necesare de eșantionare aprobat/aprobate de autoritatea competentă
Nerespectarea obligației de monitorizare în conformitate cu planul de monitorizare aprobat și cu Regulamentul (UE) nr. 601/2012
Asigurarea calității în cazul echipamentului de măsurare nu este conformă cu Regulamentul (UE) nr. 601/2012
Nerespectarea obligației de punere în aplicare a procedurilor prevăzute de Regulamentul (UE) nr. 601/2012
Nerespectarea obligației de notificare a modificărilor planului de monitorizare și de a-l revizui în conformitate cu articolele 14-16 din Regulamentul (UE) nr. 601/2012
Nerespectarea obligației de a transmite la timp un raport de emisii verificat
Nerespectarea obligației de a transmite raportul (rapoartele) privind îmbunătățirile în conformitate cu articolul 69 din Regulamentul (UE) nr. 601/2012
Nerespectarea obligației de a pune informațiile la dispoziția verificatorului, în conformitate cu articolul 10 din Regulamentul (UE) nr. 600/2012
S-a constatat că raportul de emisii verificat nu respectă Regulamentul (UE) nr. 601/2012
Nerespectarea obligației de a notifica modificările planificate sau efective în ceea ce privește capacitatea, nivelul de activitate și funcționarea unei instalații până la data de 31 decembrie a perioadei de raportare, în conformitate cu articolul 24 din Decizia 2011/278/UE
Altele (vă rugăm să specificați)

11.3.

Vă rugăm să precizați în tabelul de mai jos cazurile constatate de încălcare a cerințelor și sancțiunile aplicate în cursul perioadei de raportare în temeiul articolului 16 alineatul (1) din Directiva 2003/87/CE. Adăugați rânduri suplimentare dacă este necesar.

Tipul încălcării	Sancțiunile aplicate efectiv			Există proceduri în curs legate de aplicarea sancțiunii? Da/Nu	A fost pusă în executare sancțiunea? Da/Nu
Tipul încălcării	Valoarea amenzilor, în euro	Pedeapsa cu închisoarea, în luni	Altele		A fost pusă în executare sancțiunea? Da/Nu
Tipul de încălcare trebuie selectat din lista de la întrebarea 11.2. Fiecare sancțiune aplicată trebuie raportată pe un rând separat.

11.4.

Vă rugăm să precizați în tabelul de mai jos numele operatorilor pentru care s-au aplicat sancțiuni pentru depășirea emisiilor în cursul perioadei de raportare, în temeiul articolului 16 alineatul (3) din Directiva 2003/87/CE.

Codul de identificare al instalației (50)	Numele operatorului

11.B. Operatorii de aeronave

La întrebările 11.5, 11.6 și 11.9 se va răspunde în raportul solicitat pentru 30 iunie 2014, precum și în rapoartele ulterioare, în cazul în care au intervenit modificări pe durata perioadei de raportare.

11.5.

Vă rugăm să precizați în tabelul de mai jos ce măsuri s-au luat pentru a se garanta că operatorii de aeronave respectă Regulamentul (UE) nr. 601/2012 și Regulamentul (UE) nr. 600/2012. Adăugați rânduri suplimentare dacă este necesar.

Măsurile luate	Da/Nu
Controale și inspecții la fața locului privind punerea în aplicare și conformarea operatorilor de aeronave cu planul de monitorizare și cu Regulamentele (UE) nr. 601/2012 și (UE) nr. 600/2012
Întâlniri regulate cu operatorii de aeronave și/sau cu verificatorii
Garantarea interzicerii vânzării certificatelor de emisii în cazul în care există neregularități
Publicarea numelor operatorilor de aeronave care nu respectă Regulamentul (UE) nr. 601/2012
Altele (vă rugăm să specificați):

11.6.

Tipul încălcării	Valoarea amenzilor, în euro		Pedeapsa cu închisoarea, în luni		Altele
Tipul încălcării	Minimum	Maximum	Minimum	Maximum
Nedeținerea unui plan de monitorizare aprobat de autoritatea competentă
Nerespectarea obligației de a transmite documentele justificative în conformitate cu articolul 12 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 601/2012
Nerespectarea obligației de monitorizare în conformitate cu planul de monitorizare aprobat și cu Regulamentul (UE) nr. 601/2012
Nerespectarea obligației de punere în aplicare a procedurilor prevăzute de Regulamentul (UE) nr. 601/2012
Nerespectarea obligației de notificare a modificărilor planului de monitorizare și de a-l actualiza în conformitate cu articolele 14-16 din Regulamentul (UE) nr. 601/2012
Nerespectarea obligației de soluționare a discrepanțelor în ceea ce privește caracterul exhaustiv al zborurilor raportate
Nerespectarea obligației de a transmite la timp un raport de emisii verificat
Nerespectarea obligației de a transmite raportul(rapoartele) privind îmbunătățirile, în conformitate cu articolul 69 din Regulamentul (UE) nr. 601/2012
Nerespectarea obligației de a pune informații la dispoziția verificatorului, în conformitate cu articolul 10 din Regulamentul (UE) nr. 600/2012
S-a constatat că raportul de emisii verificat nu respectă Regulamentul (UE) nr. 601/2012
S-a constatat că raportul privind datele tonă-kilometru verificat nu respectă Regulamentul (UE) nr. 601/2012
Altele (vă rugăm să specificați):

11.7.

Tipul încălcării	Sancțiunile aplicate efectiv			Există proceduri în curs legate de aplicarea sancțiunii? Da/Nu	Sancțiunea a fost pusă în executare? Da/Nu
Tipul încălcării	Valoarea amenzilor, în euro	Pedeapsa cu închisoarea, în luni	Altele		Sancțiunea a fost pusă în executare? Da/Nu
Tipul de încălcare trebuie selectat din lista de la întrebarea 11.6. Fiecare sancțiune aplicată trebuie raportată pe un rând separat.

11.8.

Vă rugăm să precizați în tabelul de mai jos numele operatorilor de aeronave pentru care s-au aplicat sancțiuni pentru depășirea emisiilor în cursul perioadei de raportare, în temeiul articolului 16 alineatul (3) din Directiva 2003/87/CE.

Codul de identificare al operatorului de aeronave (51)	Numele operatorului de aeronave

11.9.

Ce măsuri ar trebui luate în statul dumneavoastră membru înainte ca acesta din urmă să solicite Comisiei o interdicție de exploatare în conformitate cu articolul 16 alineatul (10) din Directiva 2003/87/CE? Precizați mai jos tipurile de măsuri.

12. Natura juridică a certificatelor de emisii și tratamentul fiscal

La întrebările 12.1, 12.2, 12.3 și 12.4 se va răspunde în raportul solicitat pentru 30 iunie 2014, precum și în rapoartele ulterioare, în cazul în care au intervenit modificări pe durata perioadei de raportare.

12.1.

Care este natura juridică a unui certificat de emisii în statul dumneavoastră membru?

12.2.

Cum sunt tratate certificatele de emisii din punct de vedere contabil în cadrul raportului financiar anual al companiilor, potrivit normelor contabile ale statului dumneavoastră membru?

12.3.

Taxa pe valoarea adăugată este datorată pentru eliberarea certificatelor de emisii? Da/Nu

Taxa pe valoarea adăugată este datorată pentru tranzacționarea certificatelor de emisii pe piața secundară? Da/Nu

Statul dumneavoastră membru aplică mecanismul de taxare inversă la tranzacțiile interne care implică certificate de emisii? Da/Nu

12.4.

Certificatele de emisii sunt impozitate? Da/Nu

Dacă da, vă rugăm să precizați în tabelul de mai jos tipul de impozit și cotele de impozitare aplicabile. Adăugați rânduri suplimentare dacă este necesar.

Tipul de impozit	Cota de impozitare aplicată

13. Frauda

La întrebările 13.1 și 13.2 se va răspunde în raportul solicitat pentru 30 iunie 2014, precum și în rapoartele ulterioare, în cazul în care au intervenit modificări pe durata perioadei de raportare.

13.1.

Vă rugăm să precizați în tabelul de mai jos care sunt mecanismele aplicabile activităților frauduloase legate de alocarea cu titlu gratuit a certificatelor de emisii.

Mecanismele aplicabile activităților frauduloase	Detalii privind mecanismele și procedurile prevăzute în legislația națională
Care sunt mecanismele aplicabile, dacă există, aflate la dispoziția operatorilor, operatorilor de aeronave sau a terților pentru a-și exprima preocuparea cu privire la o posibilă activitate frauduloasă legată de alocarea cu titlu gratuit a certificatelor de emisii?
Care sunt mecanismele aplicabile de anchetare a preocupărilor exprimate cu privire la o posibilă activitate frauduloasă legată de alocarea cu titlu gratuit a certificatelor de emisii?
Care sunt mecanismele aplicabile trimiterii în judecată pentru o activitate frauduloasă legată de alocarea cu titlu gratuit a certificatelor de emisii?
În eventualitatea trimiterii în judecată pentru activități frauduloase, care sunt pedepsele maxime? Descrieți condițiile de aplicare a amenzilor și a pedepsei cu închisoarea.

13.2.

Vă rugăm să precizați în tabelul de mai jos care sunt mecanismele aplicabile, dacă există, prin care autoritățile competente implicate în punerea în aplicare a schemei UE de comercializare a certificatelor de emisii sunt informate cu privire la activitățile frauduloase.

Mecanisme aplicabile pentru comunicarea activităților frauduloase autorității competente	Detalii cu privire la mecanismele aplicabile și la proceduri
Care sunt mecanismele aplicabile, dacă există, prin care autoritatea competentă este informată cu privire la activitățile frauduloase?
Care sunt mecanismele aplicabile, dacă există, prin care autoritatea competentă este informată cu privire la cazurile de activități frauduloase pentru care a fost introdusă o acțiune în justiție?
Care sunt mecanismele aplicabile, dacă există, prin care autoritatea competentă este informată cu privire la cazurile de activități frauduloase soluționate pe cale extrajudiciară?
Care sunt mecanismele aplicabile, dacă există, prin care autoritatea competentă este informată cu privire la hotărârea dată de instanță în cauzele privind activitățile frauduloase?

13.3.

Vă rugăm să precizați în tabelul de mai jos următoarele informații referitoare la activitățile frauduloase, în măsura în care acestea sunt cunoscute de autoritatea competentă implicată în punerea în aplicare a schemei UE de comercializare a certificatelor de emisii din statul dumneavoastră membru:

—	numărul de anchete desfășurate în cursul perioadei de raportare (inclusiv cele în curs);

—	numărul de cazuri pentru care a fost introdusă o acțiune în justiție în cursul perioadei de raportare;

—	numărul de cazuri soluționate pe cale extrajudiciară și care nu au avut drept rezultat o condamnare și numărul de cauze care s-au încheiat cu achitare în perioada de raportare; și

—	numărul de cauze care au avut drept rezultat o condamnare prin care s-a recunoscut desfășurarea unei activități frauduloase în perioada de raportare.

Informații privind activitățile frauduloase	Număr	Tipul de fraudă sau activitate frauduloasă
Numărul de anchete efectuate
Numărul de cazuri pentru care a fost introdusă o acțiune în justiție
Numărul de cazuri soluționate pe cale extrajudiciară și care nu au avut drept rezultat o condamnare și numărul de cauze care s-au încheiat cu achitare
Numărul de cauze care au avut drept rezultat o condamnare prin care s-a recunoscut desfășurarea unei activități frauduloase

14. Alte observații

14.1.

Vă rugăm să menționați în tabelul de mai jos orice alte aspecte care constituie un motiv de preocupare în statul dumneavoastră membru sau orice altă informație pe care o considerați relevantă.

Secțiunea	Alte informații sau motive de preocupare referitoare la
Aspecte generale
Secțiunea 2
Secțiunea 3
Secțiunea 4
Secțiunea 5
Secțiunea 6
Secțiunea 7
Secțiunea 8
Secțiunea 9
Secțiunea 10
Secțiunea 11
Secțiunea 12
Secțiunea 13

14.2.

Ați răspuns la toate întrebările nerecurente cuprinse în prezentul chestionar? Ați actualizat răspunsurile la aceste întrebări, acolo unde este cazul? Da/Nu

Dacă nu, întoarceți-vă la întrebarea respectivă.»

(1) Vă rugăm să indicați numărul de telefon, adresa de e-mail și adresa site-ului internet.

(2) JO L 218, 13.8.2008, p. 30.

(3) JO L 181, 12.7.2012, p. 1.

(4) Această căsuță trebuie completată numai dacă statul membru respectiv a inclus anumite tipuri de activități sau gaze în temeiul articolului 24 din Directiva 2003/87/CE.

(5) Această căsuță trebuie completată numai dacă statul membru respectiv a exclus anumite instalații în temeiul articolului 27 din Directiva 2003/87/CE.

(6) JO L 334, 17.12.2010, p. 17.

(7) Vă rugăm să selectați «model specific statului membru» sau «format de fișier specific statului membru».

(8) În comparație cu cerințele modelului și formatului de fișier în forma publicată de Comisie.

(9) Vă rugăm să selectați «model specific statului membru» sau «format de fișier specific statului membru».

(10) În comparație cu cerințele modelului și formatului de fișier în forma publicată de Comisie.

(11) Vă atragem atenția asupra faptului că această întrebare nu include biomasa (inclusiv biocarburanții și biolichidele care nu respectă criteriile de durabilitate). Informațiile privind biomasa, biocombustibilii și biolichidele sunt incluse la întrebarea 5.17.

(12) Vă rugăm să selectați la rubrica «tipul de valoare»: valoarea din literatura de specialitate convenită cu autoritatea competentă sau valoarea implicită de tip I. Valorile din literatura de specialitate menționate la articolul 31 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul (UE) nr. 601/2012 sunt legate de parametrii de calcul referitori la tipurile de combustibili.

(13) Vă rugăm să selectați la rubrica «parametru de calcul»: puterea calorifică netă, factorul de emisie, factorul de oxidare, factorul de conversie, conținutul de carbon sau fracțiunea de biomasă.

(14) Cod de identificare al instalației recunoscut în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 389/2013.

(15) Vă rugăm să selectați la rubrica «parametru de monitorizare afectat»: cantitatea de combustibil, cantitatea de material, puterea calorică netă, factorul de emisie, factorul de emisie preliminar, factorul de oxidare, factorul de conversie, conținutul de carbon, fracțiunea de biomasă sau, în cazul unei metodologii bazate pe măsurare: emisiile medii orare anuale în kg/h de la respectiva sursă de emisie.

(16) Surse de emisii care emit mai mult de 5 000 de tone de CO2(e) pe an sau care contribuie cu mai mult de 10 % din emisiile anuale totale ale instalației, luându-se în considerare valoarea absolută cea mai mare a emisiilor.

(17) Vă rugăm să selectați: metoda bazată pe calcul sau metoda bazată pe măsurare.

(18) Codul de identificare al instalației recunoscut în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 389/2013.

(19) Vă rugăm să selectați:

(a)	aplicarea nivelului 1 este imposibilă din punct de vedere tehnic sau atrage costuri nerezonabile pentru un flux de surse majore;

(b)	aplicarea nivelului 1 este imposibilă din punct de vedere tehnic sau atrage costuri nerezonabile pentru un flux de surse minore;

(c)	aplicarea nivelului 1 este imposibilă din punct de vedere tehnic sau atrage costuri nerezonabile pentru mai mult de un flux de surse majore sau minore; sau

(d)	aplicarea nivelului 1 în metoda bazată pe măsurare este imposibilă din punct de vedere tehnic sau atrage costuri nerezonabile, așa cum se prevede la articolul 22 din Regulamentul (UE) nr. 601/2012.

(20) Vă rugăm să selectați: cantitatea de combustibil, cantitatea de material, puterea calorică netă, factorul de emisie, factorul de emisie preliminar, factorul de oxidare, factorul de conversie, conținutul de carbon, fracțiunea de biomasă sau, în cazul unei metodologii bazate pe măsurare: emisiile medii orare anuale în kg/h de la respectiva sursă de emisie.

(21) Vă rugăm să selectați una dintre următoarele opțiuni: raport privind îmbunătățirile în conformitate cu articolul 69 alineatul (1), raport privind îmbunătățirile în conformitate cu articolul 69 alineatul (3) sau raport privind îmbunătățirile în conformitate cu articolul 69 alineatul (4).

(22) Codul de identificare al instalației recunoscut în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 389/2013.

(23) Vă rugăm să selectați: transfer de CO2 inerent (articolul 48) sau transfer de CO2 (articolul 49).

(24) Vă rugăm să indicați fie codul de identificare al instalației pentru instalația receptoare de CO2 inerent, fie codul de identificare al instalației pentru instalațiile receptoare de CO2 în temeiul articolului 49.

(25) Vă rugăm să indicați cantitatea de CO2 inerent și de CO2 transferat în temeiul articolului 49.

(26) Vă rugăm să selectați:

—	captarea gazelor cu efect de seră de la o instalație care intră în sfera de aplicare a Directivei 2003/87/CE în vederea transportului și stocării geologice într-un sit de stocare autorizat în temeiul Directivei 2009/31/CE;

—	transportarea gazelor cu efect de seră prin intermediul conductelor în vederea stocării geologice într-un sit de stocare autorizat în temeiul Directivei 2009/31/CE; sau

—	stocarea geologică a gazelor cu efect de seră într-un sit de stocare autorizat în temeiul Directivei 2009/31/CE.

(27) Codul de identificare al instalației recunoscut în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 389/2013.

(28) Vă rugăm să selectați: transfer de CO2 inerent (articolul 48) sau transfer de CO2 (articolul 49).

(29) Vă rugăm să selectați: evaluare a riscurilor efectuată de autoritatea competentă sau evaluare a riscurilor efectuată de către operator.

(30) Vă rugăm să selectați: evaluare a riscurilor efectuată de autoritatea competentă sau evaluare a riscurilor efectuată de către operatorul de aeronavă.

(31) Codul de identificare al instalației recunoscut în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 389/2013 al Comisiei.

(32) Vă rugăm să specificați: nu s-a transmis raportul de emisii până la 31 martie, nu există o verificare favorabilă din cauza unor inexactități materiale, nu există o verificare favorabilă din cauza sferei limitate a verificării [articolul 27 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul (UE) nr. 600/2012], nu există o verificare favorabilă din motivul prevăzut la articolul 27 alineatul (1) litera (d) din Regulamentul (UE) nr. 600/2012, raport de emisii respins întrucât nu respectă Regulamentul (UE) nr. 601/2012 sau raport de emisii neverificat în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 600/2012.

(33) Vă rugăm să precizați care dintre următoarele măsuri au fost luate sau sunt propuse: transmiterea către operatori a unei note de atenționare sau a unui avertisment formal cu privire la riscul aplicării unor sancțiuni, blocarea contului de depozit al operatorului, aplicarea de amenzi sau altele (vă rugăm, specificați). Este posibilă o combinație de mai multe măsuri.

(34) Vă rugăm să specificați: inexactități nemateriale, neconformități care nu au dus la o declarație nefavorabilă privind avizul de verificare, nerespectarea Regulamentului (UE) nr. 601/2012 sau recomandări de îmbunătățire.

(35) Trebuie furnizate numai informații dintr-o perspectivă generală privind motivele principale. Nu este necesar să se precizeze fiecare inexactitate, neregularitate, neconformitate sau recomandare în parte.

(36) Vă rugăm să selectați: evaluare bazată pe risc, % din instalații, toate instalațiile de categoria C, selectare aleatorie sau altele (în cazul în care s-au folosit alte criterii, vă rugăm să le specificați).

(37) Vă rugăm să selectați condiția/condițiile, astfel cum sunt prevăzute în Nota-cheie de orientare a Comisiei nr. II.5, Vizitele la fața locului în cazul instalațiilor, secțiunea 3: condiția I, condiția II, condiția III sau condiția IV.

(38) Codul de identificare al operatorului de aeronave recunoscut în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 389/2013.

(39) Vă rugăm să selectați: nu s-a transmis raportul de emisii până la 31 martie, nu există o verificare favorabilă din cauza inexactităților materiale, nu există o verificare favorabilă din cauza sferei limitate a verificării [articolul 27 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul (UE) nr. 600/2012], nu există o verificare favorabilă din motivul prevăzut la articolul 27 alineatul (1) litera (d) din Regulamentul (UE) nr. 600/2012, raport de emisii respins întrucât nu respectă Regulamentul (UE) nr. 601/2012, raport de emisii neverificat în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 600/2012.

(40) Vă rugăm să precizați care dintre următoarele măsuri au fost luate sau sunt propuse: transmiterea către operatorii de aeronave a unei note de atenționare sau a unui avertisment formal cu privire la riscul aplicării unor sancțiuni, blocarea contului de depozit al operatorului de aeronave, aplicarea de amenzi sau altele (vă rugăm, specificați). Este posibilă o combinație de mai multe măsuri.

(41) Vă rugăm să selectați: inexactități nemateriale, neregularități care nu au dus la o declarație nefavorabilă privind avizul de verificare, nerespectarea Regulamentului (UE) nr. 601/2012 sau recomandări de îmbunătățire.

(42) Trebuie furnizate numai informații dintr-o perspectivă generală privind motivele principale. Nu este necesar să se menționeze fiecare inexactitate, neregularitate, caz de neconformitate sau recomandare în parte.

(43) Vă rugăm să selectați: inexactități nemateriale, neregularități care nu au dus la o declarație nefavorabilă privind avizul de verificare, nerespectarea Regulamentului (UE) nr. 601/2012 sau recomandări de îmbunătățire.

(44) Trebuie furnizate numai informații dintr-o perspectivă generală privind motivele principale. Nu este necesar să se menționeze fiecare inexactitate, neregularitate, caz de neconformitate sau recomandare în parte.

(45) Vă rugăm să selectați: evaluare bazată pe risc, % din operatorii de aeronave, toți operatorii de aeronave de mari dimensiuni, selectare aleatorie sau altele (în cazul în care s-au folosit alte criterii, vă rugăm să le precizați).

(46) Vă rugăm să selectați: evaluare bazată pe risc, % din operatorii de aeronave, operatorii de aeronave de mari dimensiuni, selectare aleatorie sau altele (în cazul în care s-au folosit alte criterii, vă rugăm să le precizați).

(47) Codul de identificare al instalației recunoscut în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 389/2013.

(48) JO L 122, 3.5.2013, p. 1.

(49) Codul de identificare al operatorului de aeronave recunoscut în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 389/2013.

(50) Codul de identificare al instalației recunoscut în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 389/2013.

(51) Codul de identificare al operatorului de aeronave recunoscut în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 389/2013.

25.3.2014

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 89/77

Numai textele originale CEE–ONU au efect juridic în temeiul dreptului public internațional. Situația și data intrării în vigoare ale prezentului regulament trebuie verificate în cea mai recentă versiune a documentului de situație CEE-ONU TRANS/WP.29/343, disponibilă la adresa:

http://www.unece.org/trans/main/wp29/wp29wgs/wp29gen/wp29fdocstts.html

Regulamentul nr. 56 al Comisiei Economice pentru Europa a Organizației Națiunilor Unite (CEE-ONU) – Dispoziții uniforme privind omologarea farurilor pentru mopede și vehicule asimilate acestora

Include întreg textul valabil până la:

Seria 01 de amendamente – Data intrării în vigoare: 12 septembrie 2001

CUPRINS

REGULAMENT

1.	Domeniul de aplicare

2.	Definiția „tipului”

3.	Cererea de omologare

Marcaje

5.	Omologarea

6.	Specificații generale

7.	Specificații speciale

8.	Cerințe privind dispersoarele și filtrele colorate

9.	Conformitatea producției

10.	Sancțiuni în cazul nerespectării conformității producției

11.	Modificarea și extinderea omologării unui tip de far

12.	Încetarea definitivă a producției

13.	Denumirile și adresele serviciilor tehnice responsabile cu efectuarea încercărilor de omologare, precum și ale serviciilor administrative

14.	Dispoziții tranzitorii

ANEXE

Anexa 1 –

Comunicare privind acordarea, extinderea, refuzul sau retragerea omologării sau încetarea definitivă a producției unui tip de far în temeiul Regulamentului nr. 56

Anexa 2 –

Dispunerea mărcii de omologare

Anexa 3 –

Măsurători fotometrice

Anexa 4 –

Cerințe minime privind procedurile de control al conformității producției

Anexa 5 –

Cerințe minime privind eșantionarea efectuată de către un inspector

1. DOMENIUL DE APLICARE

Prezentul regulament se aplică omologării farurilor care utilizează lămpi cu incandescență, care produc o singură lumină de întâlnire și care sunt destinate echipării mopedelor (1) și vehiculelor asimilate acestora.

2. DEFINIȚIA „TIPULUI”

„Faruri de diferite tipuri” înseamnă faruri care diferă în privința unor aspecte esențiale, precum:

2.1.	denumirea comercială sau marca;

2.2.	caracteristicile sistemului optic;

2.3.

includerea sau eliminarea unor componente care pot modifica rezultatele optice prin reflexie, refracție sau absorbție. O schimbare a culorii fasciculelor emise de faruri ale căror alte caracteristici nu sunt modificate nu este considerată o schimbare a tipului de far. Pentru astfel de faruri trebuie să se atribuie același număr de omologare.

3. CEREREA DE OMOLOGARE

Cererea de omologare se depune de către titularul denumirii comerciale sau al mărcii sau de către reprezentantul său autorizat. Orice cerere trebuie să fie însoțită de:

3.1.

desene, în triplu exemplar, suficient de detaliate pentru a permite identificarea tipului. Desenele trebuie să indice poziția prevăzută pentru marca de omologare și să prezinte farul în vedere frontală și în secțiune laterală transversală, cu indicarea schematică a striațiilor optice și a prismelor dispersorului;

3.2.	o descriere tehnică succintă care să precizeze, în special, clasa lămpii cu incandescență prezentate;

3.3.	două dispozitive cu dispersoare incolore (2).

3.4.	Autoritatea competentă verifică existența unor condiții satisfăcătoare pentru asigurarea controlului efectiv al conformității producției, înainte de acordarea omologării de tip.

4. MARCAJE

4.1.

Farurile prezentate pentru omologare trebuie să poarte următoarele inscripții, în mod clar, lizibil și de neșters:

4.1.1.

denumirea comercială sau marca solicitantului;

4.1.2.

identificarea categoriei de lampă cu incandescență prezentate.

4.2.	În plus, farurile trebuie să includă, pe dispersor și pe corpul principal (reflectorul fiind considerat corpul principal) (3) un spațiu de mărime suficientă pentru marca de omologare; aceste spații trebuie să fie prezentate în desenele menționate la punctul 3.1. de mai sus.

5. OMOLOGAREA

5.1.	În cazul în care dispozitivele prezentate în vederea omologării în conformitate cu prevederile de la punctul 3 de mai sus îndeplinesc cerințele prezentului regulament, se acordă omologarea.

5.2.

Pentru fiecare tip omologat se atribuie un număr de omologare. Primele două cifre ale acestuia (în prezent 00, corespunzătoare regulamentului în forma sa originală) indică seria de amendamente care cuprind cele mai recente modificări tehnice majore la regulament în momentul acordării omologării. Aceeași parte contractantă nu poate să atribuie același număr unui alt tip de far.

5.3.	Notificarea privind omologarea, extinderea sau refuzul omologării unui tip de far în temeiul prezentului regulament trebuie să fie comunicată părților la Acordul din 1958, care aplică prezentul regulament, printr-o fișă conformă cu modelul din anexa 1 la prezentul regulament.

5.4.	Pe fiecare far conform cu un tip omologat în temeiul prezentului regulament trebuie să se aplice, în spațiile menționate la punctul 4.2. de mai sus, în plus față de marcajul prevăzut la punctul 4.1.

5.4.1.

o marcă de omologare internațională (4) formată din următoarele elemente:

5.4.1.1.

un cerc în interiorul căruia se află litera „E” urmată de numărul de identificare al țării care a acordat omologarea (5);

5.4.1.2.

un număr de omologare.

5.5.	Aceste marcaje trebuie să fie clar lizibile și să nu poată fi șterse, în conformitate cu punctul 5.4.

5.6.	Anexa 2 la prezentul regulament oferă un exemplu de dispunere a mărcii de omologare.

6. SPECIFICAȚII GENERALE

6.1.	Fiecare dispozitiv trebuie să corespundă specificațiilor indicate la punctul 7 din prezentul regulament.

6.2.	Farurile trebuie să fie concepute și construite astfel încât, în condiții normale de utilizare și în ciuda vibrațiilor la care pot fi supuse, să continue să funcționeze corect și să își păstreze caracteristicile prevăzute de prezentul regulament.

6.3.	Piesele destinate susținerii lămpii cu incandescență în reflector trebuie să fie construite astfel încât, chiar pe întuneric, să permită montarea lămpii cu incandescență doar în poziția corectă.

7. SPECIFICAȚII SPECIALE

7.1.	Poziția corectă a dispersorului față de sistemul optic trebuie să fie marcată în mod clar și să fie blocată pentru a preveni rotirea.

7.2.

Pentru măsurarea iluminării produse de far, se utilizează un ecran de măsurare, ca cel descris în anexa 3 la prezentul regulament, și o lampă cu incandescență standard, cu un balon incolor și cu suprafața netedă, în conformitate cu categoria S3 din Regulamentul nr. 37.

Lampa cu incandescență standard trebuie să fie reglată pentru a atinge fluxul luminos de referință aplicabil, în conformitate cu valorile prevăzute pentru aceste lămpi în Regulamentul nr. 37.

7.3.

Fasciculul trebuie să aibă o linie de separație delimitată suficient de bine pentru a permite un reglaj satisfăcător cu ajutorul său. Linia de separație trebuie să fie cât mai orizontală și cât mai dreaptă posibil, pe o lungime orizontală de cel puțin ± 900 mm, măsurată la o distanță de 10 m.

Atunci când reglajul se face conform dispozițiilor din anexa 3, farurile trebuie să îndeplinească cerințele specificate în anexa respectivă.

7.4.	Modelul fasciculului proiectat nu trebuie să prezinte nicio variație laterală, care să afecteze buna vizibilitate.

7.5.	Iluminarea pe ecranul menționat la punctul 7.2. de mai sus trebuie să fie măsurată prin intermediul unui fotoreceptor cu o suprafață utilă cuprinsă într-un pătrat cu latura de 65 mm.

8. CERINȚE REFERITOARE LA DISPERSOARE ȘI FILTRE COLORATE

8.1. Omologarea poate fi obținută pentru faruri care emit, cu o lampă incoloră, fie lumină incoloră, fie lumină galben-selectiv. Exprimate în coordonate tricromatice ale CIE, caracteristicile colorimetrice corespunzătoare dispersoarelor sau filtrelor galbene sunt următoarele:

Filtru galben-selectiv (ecran sau dispersor)

Limită spre roșu	y ≥	0,138 + 0,58 x
Limită spre verde	y ≤	1,29 x – 0,1
Limită spre alb	y ≤	– x + 0,966
Limită spre valoare spectrală	y ≤	– x + 0,992

ceea ce se poate exprima, de asemenea, în modul următor:

lungime de undă dominantă	575 - 585 nm
factor de puritate	0,90 - 0,98

Factorul de transmisie trebuie să fie ≥ 0,78

Factorul de transmisie trebuie să fie determinat cu ajutorul unei surse de lumină cu o temperatură de culoare de 2 854 K [corespunzător etalonului de iluminat A al Comisiei Internaționale pentru Iluminat (CIE)].

8.2. Filtrul trebuie să facă parte din far și să fie atașat astfel încât utilizatorul să nu îl poată demonta accidental sau intenționat, cu scule obișnuite.

8.3. Observație privind culoarea

Întrucât orice omologare în baza prezentului regulament se acordă, în temeiul punctului 8.1. de mai jos, pentru un tip de far care emite fie lumină incoloră, fie lumină galben-selectiv, articolul 3 din Acordul la care este anexat regulamentul nu împiedică părțile contractante să interzică farurile care emit un fascicul de lumină incoloră sau galben-selectiv pe vehicule înmatriculate de acestea.

9. CONFORMITATEA PRODUCȚIEI

9.1.	Farurile omologate în temeiul prezentului regulament sunt fabricate astfel încât să fie conforme cu tipul omologat, îndeplinind cerințele de la punctele 7. și 8.

9.2.	Pentru a verifica dacă sunt respectate cerințele de la punctul 9.1., trebuie să se efectueze controale corespunzătoare ale producției.

9.3.

În special, titularul omologării trebuie:

9.3.1.

să asigure existența procedurilor pentru un control eficace al calității produselor;

9.3.2.

să aibă acces la echipamentul de control necesar verificării conformității pentru fiecare tip omologat;

9.3.3.

să asigure înregistrarea datelor privind rezultatele încercărilor, precum și faptul că documentele conexe rămân disponibile o anumită perioadă, stabilită de comun acord cu serviciul administrativ;

9.3.4.

să analizeze rezultatele fiecărui tip de încercare, pentru a verifica și pentru a asigura stabilitatea caracteristicilor produsului, ținând cont de variațiile admisibile în producția industrială;

9.3.5.

să garanteze că pentru fiecare tip de produs se efectuează cel puțin încercările prevăzute în anexa 4 la prezentul regulament;

9.3.6.

să asigure că orice eșantionare care pune în evidență neconformitatea cu tipul de încercare luat în considerare este urmată de o nouă eșantionare și de o nouă încercare. Trebuie să se ia toate măsurile necesare pentru a restabili conformitatea producției în cauză.

9.4.

Autoritatea competentă care a acordat omologarea poate, în orice moment, să verifice metodele de control al conformității aplicabile fiecărei unități de producție.

9.4.1.

Cu ocazia fiecărei inspecții, trebuie să se prezinte inspectorului extern rapoartele de încercare și de control al producției.

9.4.2.

Inspectorul poate alege, prin sondaj, eșantioane pentru a fi încercate în laboratorul producătorului. Numărul minim de eșantioane poate fi determinat în funcție de rezultatele controalelor proprii ale producătorului.

9.4.3.

În cazul în care nivelul calității pare a fi nesatisfăcător sau atunci când pare necesar să se verifice validitatea încercărilor efectuate în temeiul punctului 9.4.2. de mai sus, inspectorul trebuie să selecteze eșantioane pentru a le trimite la serviciul tehnic care a efectuat încercările de omologare, pe baza criteriilor din anexa 5.

9.4.4.

Autoritatea competentă poate efectua oricare dintre încercările prevăzute în prezentul regulament. Aceste încercări se efectuează pe eșantioane selectate aleatoriu, fără a perturba angajamentele de livrare ale producătorilor și în conformitate cu criteriile din anexa 5.

9.4.5.

Autoritatea competentă depune eforturi pentru a obține o frecvență a inspecțiilor de una la doi ani. Cu toate acestea, frecvența inspecțiilor este la discreția autorității competente și depinde de încrederea acesteia în măsurile de asigurare a unui control eficient al conformității producției. În cazul în care se înregistrează rezultate negative, autoritatea competentă se asigură că sunt luate toate măsurile necesare pentru restabilirea, în cel mai scurt timp, a conformității producției.

9.5.	Nu se iau în considerare farurile care prezintă defecte evidente.

10. SANCȚIUNI ÎN CAZUL NERESPECTĂRII CONFORMITĂȚII PRODUCȚIEI

10.1.

Omologarea acordată pentru un far în temeiul prezentului regulament poate fi retrasă în cazul în care nu sunt respectate cerințele precizate mai sus sau atunci când un far care poartă marca de omologare nu este conform cu tipul omologat.

10.2.

În cazul în care o parte contractantă la acordul din 1958, care pune în aplicare prezentul regulament, retrage o omologare acordată anterior, aceasta informează imediat celelalte părți contractante care pun în aplicare prezentul regulament, prin intermediul unei fișe de comunicare conforme cu modelul din anexa 1 la prezentul regulament.

11. MODIFICAREA ȘI EXTINDEREA OMOLOGĂRII UNUI TIP DE FAR

11.1.

Orice modificare a tipului de vehicul se comunică serviciului administrativ care a omologat tipul de far. Acest serviciu poate:

11.1.1.

să considere că modificările făcute nu sunt susceptibile să aibă un efect negativ semnificativ și că, în orice caz, tipul de far îndeplinește, în continuare, cerințele sau

11.1.2.

să solicite un raport de încercare suplimentar serviciului tehnic responsabil cu efectuarea încercărilor.

11.2.

Confirmarea sau refuzul omologării, cu precizarea modificărilor, trebuie notificate părților la acord care aplică prezentul regulament, prin procedura specificată la punctul 5.3. de mai sus.

11.3.

Autoritatea competentă care acordă extinderea omologării atribuie extinderii respective un număr de serie, pe care îl notifică părților contractante la Acordul din 1958, care aplică prezentul regulament, prin intermediul unei fișe de comunicare conforme cu modelul din anexa 1 la prezentul regulament.

12. ÎNCETAREA DEFINITIVĂ A PRODUCȚIEI

În cazul în care titularul unei omologări încetează definitiv să mai fabrice un far omologat în conformitate cu prezentul regulament, acesta trebuie să informeze în consecință autoritatea care a acordat omologarea. După primirea comunicării relevante, această autoritate, la rândul său, notifică celelalte părți la Acordul din 1958, care aplică prezentul regulament, prin intermediul unei fișe de comunicare conforme modelului din anexa 1 la prezentul regulament.

13. DENUMIRILE ȘI ADRESELE SERVICIILOR TEHNICE RESPONSABILE CU EFECTUAREA ÎNCERCĂRILOR DE OMOLOGARE, PRECUM ȘI ALE SERVICIILOR ADMINISTRATIVE

Părțile la acordul din 1958, care aplică prezentul regulament, comunică Secretariatului Organizației Națiunilor Unite denumirile și adresele serviciilor tehnice responsabile cu efectuarea încercărilor de omologare, precum și ale serviciilor administrative care acordă omologarea și cărora trebuie să le fie trimise certificatele de omologare sau de extindere, refuz sau retragere a omologării, emise în alte țări.

14. DISPOZIȚII TRANZITORII

14.1.

După șase luni de la data oficială a intrării în vigoare a Regulamentului nr. 113, părțile contractante care aplică prezentul regulament nu mai acordă omologări CEE în conformitate cu prezentul regulament.

14.2.

Părțile contractante care aplică prezentul regulament nu refuză acordarea de extinderi ale omologărilor emise în temeiul seriei 01 de amendamente la prezentul regulament.

14.3.

Omologările acordate în temeiul prezentului regulament înainte de data intrării în vigoare a Regulamentului nr. 113, precum și toate extinderile omologărilor, inclusiv cele acordate pe baza versiunii originale a prezentului regulament, își păstrează valabilitatea pe o perioadă nedeterminată.

14.4.

Părțile contractante care aplică prezentul regulament continuă să acorde omologări pentru faruri pe baza seriei 01 de amendamente sau pe baza versiunii originale a prezentului regulament, cu condiția ca farurile să fie destinate montării ca piese de schimb pentru vehiculele în uz.

14.5.

Începând cu data oficială a intrării în vigoare a Regulamentului nr. 113, nicio parte contractantă care aplică prezentul regulament nu interzice echiparea unui nou tip de vehicul cu un far omologat în temeiul Regulamentului nr. 113.

14.6.

Părțile contractante care aplică prezentul regulament permit în continuare montarea pe un vehicul sau pe un tip de vehicul a unui far omologat în temeiul prezentului regulament.

14.7.

Părțile contractante care aplică prezentul regulament permit în continuare montarea sau utilizarea pe un vehicul în uz a unui far omologat în temeiul prezentului regulament, în versiunea sa originală, cu condiția ca farul să fie destinat utilizării ca piesă de schimb.

(1) Astfel cum este definit în Convenția din 1968 privind circulația rutieră, capitolul I, articolul 1 litera (m) (E/CONF.56/16/Rev.l).

(2) În cazul în care sunt destinate producției de faruri cu dispersoare colorate, trebuie să fie prezentate două eșantioane de dispersoare colorate în plus, doar pentru încercarea culorii.

(3) În cazul în care dispersorul nu poate fi separat de corpul principal (reflectorul fiind considerat corpul principal), este suficientă prevederea unui astfel de spațiu pe dispersor.

(4) În cazul în care diferite tipuri de faruri au un dispersor identic sau un reflector identic, dispersorul și reflectorul pot purta diverse mărci de omologare ale acestor tipuri de faruri, cu condiția ca numărul de omologare acordat pentru tipul specific prezentat în vederea omologării să poată fi identificat fără ambiguitate.

(5) Numerele de identificare ale părților contractante la Acordul din 1958 sunt reproduse în anexa 3 la Rezoluția consolidată privind construcția vehiculelor (R.E.3), documentul TRANS/WP.29/78/Rev.2/Amend.1.

ANEXA 1

FIȘĂ DE COMUNICARE

[Format maxim: A4 (210 × 297 mm)]

ANEXA 2

DISPUNEREA MĂRCII DE OMOLOGARE

a ≥ 5 mm

Farul care poartă marca de omologare de mai sus a fost omologat în Țările de Jos (E4), sub numărul de omologare 00243. Primele două cifre indică faptul că omologarea a fost acordată în conformitate cu cerințele prezentului regulament, în forma sa originală.

Notă

Numărul de omologare trebuie să fie amplasat în apropierea cercului și dispus fie deasupra sau dedesubtul literei „E”, fie la stânga sau la dreapta acestei litere. Cifrele care formează numărul de omologare trebuie să se afle de aceeași parte a literei „E” și să fie orientate în aceeași direcție. Trebuie evitată utilizarea cifrelor romane la scrierea numerelor de omologare, pentru a se elimina orice risc de confuzie cu alte simboluri.

ANEXA 3

MĂSURĂTORI FOTOMETRICE

Pentru măsurători, ecranul de măsurare trebuie să fie amplasat la o distanță de 10 m în fața farului și perpendicular pe o linie care unește filamentul lămpii și punctul HV; linia H-H trebuie să fie orizontală. Pentru lămpi cu filament transversal, în timpul efectuării măsurătorilor filamentul trebuie să fie dispus cât mai orizontal posibil.

2.	Pe lateral, farurile trebuie să fie reglate astfel încât fasciculul să fie cât mai simetric posibil față de linia V-V.

3.	Pe verticală, farul trebuie să fie reglat astfel încât iluminarea în punctul HV să fie de 2 lx. În aceste condiții, linia de separație trebuie să fie situată între linia H-H și linia H-100 mm.

Atunci când reglajul se face conform punctelor 2 și 3 de mai sus, nivelul de iluminare trebuie să atingă următoarele valori:

4.1.	pe linia H-H și deasupra acesteia: maximum 2 lx;

4.2.	pe o linie situată la 300 mm sub linia H-H și pe o lățime de 900 mm de ambele părți ale liniei verticale V-V: nu mai puțin de 8 lx;

4.3.	pe o linie situată la 600 mm sub linia H-H și pe o lățime de 900 mm de ambele părți ale liniei verticale V-V: nu mai puțin de 4 lx;

Ecran de măsurare

(dimensiuni în mm, pentru o distanță de 10 m)

ANEXA 4

CERINȚE MINIME PRIVIND PROCEDURILE DE CONTROL AL CONFORMITĂȚII PRODUCȚIEI

1. DISPOZIȚII GENERALE

1.1.	Cerințele de conformitate se consideră ca fiind îndeplinite din punct de vedere mecanic și geometric atunci când diferențele nu depășesc abaterile inevitabile survenite în cursul procesului de fabricație care se încadrează în cerințele prezentului regulament.

1.2.

În ceea ce privește caracteristicile fotometrice, conformitatea farurilor produse în serie nu este contestată în cazul în care, în timpul încercării caracteristicilor fotometrice ale unui far ales la întâmplare și echipat cu o lampă cu incandescență standard, nicio valoare măsurată nu se abate, în sens nefavorabil, cu mai mult de 20 % de la valorile prescrise în prezentul regulament.

1.3.	În cazul în care rezultatele încercărilor descrise mai sus nu satisfac cerințele, farul este supus din nou încercărilor, utilizându-se o altă lampă cu incandescență standard.

1.4.	Nu se iau în considerare farurile care prezintă defecte evidente.

1.5.

Coordonatele cromatice se consideră a fi respectate atunci când farul este prevăzut cu o lampă cu incandescență reglată la temperatura de culoare conformă cu etalonul A.

Performanțele fotometrice ale unui far care emite lumină galben-selectiv atunci când este echipat cu o lampă cu incandescență incoloră trebuie să fie valorile din prezentul regulament înmulțite cu 0,84.

2. CERINȚE MINIME PENTRU VERIFICAREA CONFORMITĂȚII DE CĂTRE PRODUCĂTOR

Pentru fiecare tip de far, titularul mărcii de omologare trebuie să efectueze cel puțin încercările următoare, la intervale adecvate. Aceste încercări trebuie efectuate în conformitate cu dispozițiile prezentului regulament.

Orice eșantionare care pune în evidență neconformitatea pentru tipul de încercare considerat trebuie să conducă la o nouă eșantionare și la o nouă încercare. Producătorul trebuie să ia toate măsurile pentru a asigura conformitatea producției respective.

2.1. Natura încercărilor

Încercările de conformitate din prezentul regulament acoperă caracteristicile fotometrice.

2.2. Metodele utilizate în cadrul încercărilor

2.2.1.

Încercările trebuie efectuate, în general, în conformitate cu metodele definite în prezentul regulament.

2.2.2.

Pentru orice încercare de conformitate efectuată de către producător se pot utiliza metode echivalente, cu aprobarea autorității competente responsabile cu efectuarea încercărilor de omologare. Producătorul trebuie să demonstreze că metodele de încercare utilizate sunt echivalente cu cele indicate în prezentul regulament.

2.2.3.

Aplicarea punctelor 2.2.1 și 2.2.2 necesită o etalonare continuă a echipamentelor de încercare și o corelare a acestora cu măsurătorile efectuate de o autoritate competentă.

2.2.4.

În toate cazurile, metodele de referință sunt cele din prezentul regulament, în special pentru controalele administrative și pentru eșantionare.

2.3. Modul de eșantionare

Eșantioanele de faruri trebuie să fie selectate aleatoriu, dintr-un lot de producție omogen. Prin lot omogen se înțelege un ansamblu de faruri de același tip, definit în conformitate cu metodele de fabricație ale producătorului.

Evaluarea se referă, în general, la producția de serie a unor fabrici specifice. Cu toate acestea, un producător poate grupa cifrele de producție privind același tip de far de la mai multe fabrici, cu condiția ca acestea să aplice aceleași criterii de calitate și același management al calității.

2.4. Caracteristicile fotometrice măsurate și înregistrate

Farul selectat ca eșantion trebuie să fie supus măsurărilor fotometrice în punctele prevăzute de regulament, citirile fiind limitate la punctele HV, LH, RH, L 600 și R 600.

2.5. Criterii de acceptabilitate

Producătorul este responsabil cu efectuarea analizei statistice a rezultatelor încercărilor și cu definirea, în acord cu autoritatea competentă, a criteriilor de acceptabilitate a produselor sale, pentru a îndeplini specificațiile definite pentru controlul conformității producției la punctul 9.1 din prezentul regulament.

Criteriile de acceptabilitate trebuie stabilite astfel încât, la un nivel de încredere de 95 %, probabilitatea minimă de a obține rezultate pozitive la o verificare prin sondaj, în conformitate cu anexa 5 (prima eșantionare), să fie de 0,95.

ANEXA 5

CERINȚE MINIME PRIVIND EȘANTIONAREA EFECTUATĂ DE UN INSPECTOR

1. DISPOZIȚII GENERALE

1.1.	Cerințele de conformitate se consideră ca fiind îndeplinite din punct de vedere mecanic și geometric, atunci când diferențele nu depășesc abaterile inevitabile survenite în cursul procesului de fabricație, care se încadrează în cerințele prezentului regulament.

1.2.

În ceea ce privește caracteristicile fotometrice, conformitatea farurilor produse în serie nu este contestată în cazul în care, în timpul încercării caracteristicilor fotometrice ale unui far ales aleatoriu și echipat cu o lampă cu incandescență standard, nicio valoare măsurată nu se abate, în sens nefavorabil, cu mai mult de 20 % ce la valorile prescrise în prezentul regulament.

1.3.

Coordonatele cromatice se consideră a fi respectate atunci când farul este prevăzut cu o lampă cu incandescență reglată la temperatura de culoare conformă cu etalonul A.

Performanțele fotometrice ale unui far care emite lumină galben-selectiv atunci când este echipat cu o lampă cu incandescență incoloră se înmulțesc cu 0,84.

2. PRIMA EȘANTIONARE

La prima eșantionare, se aleg în mod aleatoriu patru faruri. Primul eșantion de două faruri este marcat cu litera A, iar al doilea eșantion de două faruri este marcat cu litera B.

2.1. Conformitatea nu este contestată

2.1.1. Ca urmare a procedurii de eșantionare indicate în figura 1 din prezenta anexă, conformitatea farurilor de serie nu este contestată dacă abaterile valorilor măsurate pentru faruri, în sens nefavorabil, sunt următoarele:

2.1.1.1. eșantionul A

A1:	un far	0 %
A1:	celălalt far nu mai mult de	20 %
A2:	ambele faruri peste	0 %
A2:	dar nu mai mult de	20 %

se trece la eșantionul B

2.1.1.2. eșantionul B

B1:

ambele faruri

0 %

2.2. Conformitatea este contestată

2.2.1. Ca urmare a procedurii de eșantionare indicate în figura 1 din prezenta anexă, conformitatea farurilor de serie este contestată și producătorului i se cere să își readucă producția în conformitate (aliniere), în cazul în care abaterile valorilor măsurate pentru faruri sunt următoarele:

2.2.1.1. eșantionul A

A3:	un far nu mai mult de	20 %
	celălalt far peste	20 %
	dar nu mai mult de	30 %

2.2.1.2. eșantionul B

B2:	în cazul lui A2
	un far peste	0 %
	dar nu mai mult de	20 %
	celălalt far nu mai mult de	20 %
B3:	în cazul lui A2
	un far	0 %
	celălalt far peste	20 %
	dar nu mai mult de	30 %

2.3. Retragerea omologării

Conformitatea este contestată și se aplică punctul 10 în cazul în care, ca urmare a procedurii de eșantionare indicate în figura 1 din prezenta anexă, abaterile valorilor măsurate pentru faruri sunt următoarele:

2.3.1. eșantionul A

A4:	un far nu mai mult de	20 %
A4:	celălalt far peste	30 %
A5:	ambele faruri peste	20 %

2.3.2. eșantionul B

B4:	în cazul lui A2
	un far peste	0 %
	dar nu mai mult de	20 %
	celălalt far peste	20 %
B5:	în cazul lui A2
	ambele faruri peste	20 %
B6:	în cazul lui A2
	un far	0 %
	celălalt far peste	30 %

3. REPETAREA EȘANTIONĂRII

În cazurile A3, B2 și B3 este necesară o nouă eșantionare în termen de două luni de la notificare, selectând un al treilea eșantion C, compus din două faruri, și un al patrulea eșantion D, compus din două faruri, alese din stocul produs după alinierea producției.

3.1. Conformitatea nu este contestată

3.1.1. Ca urmare a procedurii de eșantionare indicate în figura 1 din prezenta anexă, conformitatea farurilor de serie nu este contestată atunci când abaterile valorilor măsurate pentru faruri sunt următoarele:

3.1.1.1. eșantionul C

C1:	un far	0 %
C1:	celălalt far nu mai mult de	20 %
C2:	ambele faruri peste	0 %
C2:	dar nu mai mult de	20 %

se trece la eșantionul D

3.1.1.2. eșantionul D

D1:	în cazul lui C2
	ambele faruri	0 %

3.2. Conformitatea este contestată

3.2.1. Ca urmare a procedurii de eșantionare indicate în figura 1 din prezenta anexă, conformitatea farurilor de serie este contestată și producătorului i se cere să își repună producția în conformitate (aliniere), în cazul în care abaterile valorilor măsurate pentru faruri sunt următoarele:

3.2.1.1. eșantionul D

D2:	în cazul lui C2
	un far peste	0 %
	dar nu mai mult de	20 %
	celălalt far nu mai mult de	20 %

3.3. Retragerea omologării

3.3.1. eșantionul C

C3:	un far nu mai mult de	20 %
C3:	celălalt far peste	20 %
C4:	ambele faruri peste	20 %

3.3.2. eșantionul D

D3:	în cazul lui C2
	un far 0 % sau peste	0 %
	celălalt far peste	20 %

25.3.2014

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 89/101

Numai textele originale CEE–ONU au efect juridic în temeiul dreptului public internațional. Situația și data intrării în vigoare ale prezentului regulament ar trebui verificate în ultima versiune a documentului de situație al CEE-ONU TRANS/WP.29/343, disponibil la următoarea adresă:

http://www.unece.org/trans/main/wp29/wp29wgs/wp29gen/wp29fdocstts.html

Regulamentul nr. 119 al Comisiei Economice pentru Europa a Organizației Națiunilor Unite (CEE-ONU) – Dispoziții uniforme privind omologarea lămpilor de viraj pentru autovehicule

Include întregul text valabil până la:

Suplimentul 3 la seria 01 de amendamente – Data intrării în vigoare: 3 noiembrie 2013

CUPRINS

REGULAMENTUL

Domeniul de aplicare

Definiții

2.	Cererea de omologare

Marcaje

Omologare

5.	Specificații generale

6.	Intensitatea luminii emise

7.	Procedura de încercare

8.	Culoarea luminii emise

9.	Conformitatea producției

10.	Sancțiuni pentru neconformitatea producției

11.	Încetarea definitivă a producției

12.	Denumirile și adresele serviciilor tehnice responsabile cu efectuarea încercărilor de omologare, precum și ale autorităților de omologare de tip

13.	Dispoziții tranzitorii

ANEXE

1	Comunicare privind acordarea, prelungirea, refuzul sau retragerea omologării sau încetarea definitivă a producției pentru un tip de lampă de viraj, în conformitate cu Regulamentul nr. 119

2	Exemple de mărci de omologare

3	Măsurări fotometrice

4	Culoarea luminii albe

5	Cerințe minime privind conformitatea procedurilor de control al producției

6	Cerințe minime privind eșantionarea efectuată de un inspector

DOMENIUL DE APLICARE

Regulamentul se aplică lămpilor de viraj pentru vehiculele din categoriile M, N și T (1).

1. DEFINIȚII

1.1.	„Lampă de viraj” înseamnă o lampă utilizată pentru iluminarea suplimentară a acelei părți a drumului situate lângă colțul frontal al vehiculului pe partea spre care vehiculul urmează să își schimbe direcția;

1.2.

„Lămpi de viraj de diferite tipuri” înseamnă lămpile care prezintă diferențe în următoarele aspecte esențiale:

(a)	marca sau denumirea comercială;

(b)	caracteristicile sistemului optic (nivelul de intensitate, unghiurile de distribuție a luminii, categoria sursei de lumină, modulul de sursă de lumină etc.);

Schimbarea culorii lămpii cu filament sau a culorii oricărui filtru nu constituie o modificare a tipului.

1.3.	Definițiile culorii luminii emise formulate în Regulamentul nr. 48 și în seria de amendamente aduse acestuia, în vigoare la data formulării cererii pentru omologarea de tip, se aplică prezentului regulament.

1.4.	Trimiterile făcute în prezentul regulament la lampa (lămpile) cu filament standard (etalon) și la Regulamentul nr. 37 reprezintă trimiteri la Regulamentul nr. 37 și la seria de amendamente ale acestuia, în vigoare la data formulării cererii de omologare de tip.

2. CEREREA DE OMOLOGARE

2.1.	Cererea de omologare se depune de către deținătorul mărcii de fabricație ori al mărcii comerciale sau de către reprezentantul său acreditat în mod corespunzător.

2.2.

Pentru fiecare tip de lampă de viraj, cererea este însoțită de:

2.2.1.

desene, în trei exemplare, suficient de detaliate pentru a permite identificarea tipului de lampă de viraj și care precizează condițiile geometrice de montaj pe vehicul; axa de observație care trebuie considerată la încercări drept axă de referință (unghi orizontal H = 0, unghi vertical V = 0) și punctul care trebuie luat ca centru de referință în cadrul acestor încercări. Desenele trebuie să indice poziția destinată numărului de omologare și simbolul adițional în raport cu cercul mărcii de omologare;

2.2.2.

o descriere tehnică succintă care să precizeze, în special, cu excepția lămpilor echipate cu surse de lumină care nu se înlocuiesc:

(a)	categoria sau categoriile de lămpi cu filament recomandate; categoria de lămpi cu filament trebuie să fie una dintre cele conținute în Regulamentul nr. 37 și în seria de amendamente ale acestuia, în vigoare la data formulării cererii de omologare de tip și/sau

(b)	categoria sau categoriile de surse de lumină LED recomandate; categoria de surse de lumină LED trebuie să fie una dintre cele conținute în Regulamentul nr. 128 și în seria de amendamente ale acestuia, în vigoare la data formulării cererii de omologare de tip și/sau

(c)	codul specific de identificare a modulului de sursă de lumină.

2.2.3.

două eșantioane. În cazul în care dispozitivele nu sunt identice, dar sunt simetrice și pot fi montate unul pe partea stângă și celălalt pe partea dreaptă, cele două eșantioane prezentate pot fi identice și pot fi destinate montării exclusiv pe partea dreaptă sau exclusiv pe partea stângă a vehiculului.

3. MARCAJE

Eșantioanele pentru un tip de lampă de viraj depuse pentru omologare:

3.1.	poartă denumirea sau marca comercială a solicitantului; acest marcaj trebuie să fie perfect lizibil și să nu poată fi șters;

3.2.

cu excepția lămpilor cu surse de lumină neînlocuibile, trebuie să conțină marcaje perfect lizibile și care nu pot fi șterse, indicând:

(a)	categoria sau categoriile de surse de lumină prevăzute și/sau

(b)	codul specific de identificare a modulului de sursă de lumină;

3.3.	prevăd spațiul necesar pentru marca de omologare și pentru simbolurile adiționale prevăzute la punctul 4.3 de mai jos; acest spațiu se indică pe desenele menționate la punctul 2.2.1 de mai sus;

3.4.	în cazul lămpilor cu dispozitiv electronic de comandă a sursei de lumină și/sau cu surse de lumină neînlocuibile și/sau cu modul(module) de sursă de lumină, acestea poartă marcate tensiunea nominală sau gama de tensiuni de lucru și puterea nominală maximă.

3.5.

În cazul lămpilor cu modul (module) de sursă de lumină, modulul (modulele) de sursă de lumină trebuie să conțină:

3.5.1.

denumirea sau marca comercială a solicitantului; marca trebuie să fie perfect lizibilă și să nu poată fi ștearsă;

3.5.2.

codul specific de identificare a modulului; marca trebuie să fie perfect lizibilă și să nu poată fi ștearsă. Acest cod specific de identificare este alcătuit din literele de început „MD” de la „MODUL”, urmate de marca de omologare fără cerc, astfel cum se prevede la punctul 4.3.1.1 de mai jos, și, în cazul utilizării mai multor module de sursă de lumină diferite, urmate de simboluri sau caractere adiționale; acest cod specific de identificare trebuie indicat pe desenele menționate la punctul 2.2.1 de mai sus.

Marca de omologare nu trebuie să fie identică cu cea de pe lampa în care este utilizat modulul, însă ambele mărci trebuie să provină de la același solicitant;

3.5.3.

marcajul tensiunii nominale și al puterii nominale.

3.6.	Lămpile care funcționează la alte tensiuni decât tensiunile nominale de 6 V, 12 V sau 24 V prin aplicarea unui dispozitiv electronic de comandă a sursei de lumină care nu face parte din lampă, trebuie să poarte, de asemenea, un marcaj care să specifice tensiunea nominală secundară.

3.7.	Dispozitivul electronic de comandă a sursei de lumină care face parte din lampă, dar care nu este inclus în carcasă, trebuie să aibă inscripționat numele și numărul de identificare a producătorului.

4. OMOLOGARE

4.1.	Omologarea se acordă dacă cele două eșantioane ale unui tip de lampă de viraj îndeplinesc cerințele din prezentul regulament.

4.2.

Fiecărui tip omologat i se alocă un număr de omologare. Aceeași parte contractantă nu poate atribui același număr altui tip de lampă de viraj reglementat de prezentul regulament. Notificarea omologării, a prelungirii ori a refuzării omologării sau încetarea definitivă a producției unui tip de lampă de viraj în conformitate cu prezentul regulament este comunicată părților la Acordul din 1958 care aplică prezentul regulament, prin intermediului unei fișe întocmite pe baza modelului din anexa 1 la prezentul regulament.

4.3.

Pe fiecare lampă de viraj conformă cu un tip omologat în temeiul prezentului regulament trebuie să se aplice, în locul prevăzut la punctul 3.3. de mai sus, în plus față de marcajul și specificațiile prevăzute la punctele 3.1., 3.2. și, respectiv, 3.3. sau 3.4.:

4.3.1.

o marcă de omologare internațională care cuprinde:

4.3.1.1.

un cerc în interiorul căruia se plasează litera „E”, urmată de numărul distinctiv al țării care acordă omologarea (2), precum și

4.3.1.2.

un număr de omologare;

4.3.2.

un simbol adițional care constă în litera „K”, după cum se exemplifică în anexa 2 la prezentul regulament.

4.3.3.

primele două cifre (în prezent 01) ale numărului de omologare care indică cea mai recentă serie de modificări ale prezentului regulament pot fi plasate în apropierea literei suplimentare „K”.

4.4.

În cazul în care două sau mai multe lămpi fac parte din același ansamblu de lămpi grupate, combinate sau încorporate reciproc, omologarea se acordă numai cu condiția ca fiecare dintre lămpi să respecte cerințele prezentului regulament sau ale unui alt regulament. Lămpile care nu respectă cerințele niciunuia dintre regulamente nu pot face parte dintr-un astfel de ansamblu de lămpi grupate, combinate sau încorporate reciproc.

4.4.1.

În cazul în care lămpile grupate, combinate sau încorporate reciproc respectă cerințele mai multor regulamente, se poate aplica o singură marcă de omologare internațională, compusă din litera „E” încadrată într-un cerc, urmată de numărul distinctiv atribuit țării care a acordat omologarea, de un număr de omologare și, dacă este necesar, de săgeata corespunzătoare. Marca de omologare poate fi plasată oriunde pe lămpile grupate, combinate sau încorporate reciproc, cu condiția:

4.4.1.1.

să fie vizibilă după montarea lămpilor;

4.4.1.2.

nicio componentă care transmite lumină aparținând lămpilor grupate, combinate sau încorporate reciproc să nu poată fi îndepărtată fără a antrena, în același timp, îndepărtarea mărcii de omologare.

4.4.2.

Simbolul de identificare al fiecărei lămpi, corespunzător fiecărui regulament în temeiul căruia a fost acordată omologarea, precum și seria de amendamente corespunzătoare ultimelor modificări tehnice majore aduse regulamentului la data eliberării omologării trebuie să fie indicate:

4.4.2.1.

fie pe suprafața iluminantă corespunzătoare;

4.4.2.2.

fie pe un grup, astfel încât să poată fi clar identificate fiecare dintre lămpile grupate, combinate sau încorporate reciproc (a se vedea trei exemple posibile în anexa 2).

4.4.3.

Dimensiunile elementelor unei mărci de omologare unice nu trebuie să fie mai mici decât dimensiunile minime prescrise pentru cele mai mici dintre marcajele individuale de către regulamentul în temeiul căruia a fost eliberată omologarea.

4.4.4.

Fiecărui tip omologat i se alocă un număr de omologare. Aceeași parte contractantă nu poate atribui același număr unui alt tip de lămpi grupate, combinate sau încorporate reciproc menționate în prezentul regulament.

4.5.	Marca și simbolul menționate la punctele 4.3.1 și 4.3.2 trebuie să nu poată fi șterse și să fie perfect lizibile, chiar și atunci când lampa de viraj este montată pe vehicul.

4.6.	Anexa 2 oferă exemple de mărci de omologare pentru o singură lampă (figura 1) și pentru lămpi grupate, combinate sau încorporate reciproc (figura 2), cu toate simbolurile adiționale menționate mai sus, în care litera „K” indică o lampă de viraj.

4.7.

Marca de omologare trebuie să fie perfect lizibilă și să nu poată fi ștearsă. Aceasta poate fi aplicată pe o parte interioară sau exterioară (transparentă sau nu) a dispozitivului care nu poate fi separată de partea transparentă a dispozitivului care emite lumina. În orice caz, marca trebuie să fie vizibilă atunci când dispozitivul este montat pe vehicul sau când o parte mobilă, cum ar fi capota, capacul portbagajului sau una dintre uși, este deschisă.

5. SPECIFICAȚII GENERALE

5.1.	Fiecare eșantion trebuie să îndeplinească specificațiile prevăzute la punctele de mai jos.

5.2.	Lămpile de viraj trebuie să fie concepute și construite astfel încât, în condiții normale de utilizare și în ciuda vibrațiilor la care pot fi supuse, să continue să funcționeze satisfăcător și să își păstreze caracteristicile prevăzute în prezentul regulament.

5.3.

În cazul modulului (modulelor) de sursă de lumină, trebuie verificat dacă:

5.3.1.

proiectarea modulului (modulelor) de sursă de lumină se realizează astfel încât:

(a)	fiecare modul de sursă de lumină să poată fi montat exclusiv în poziția desemnată și corectă și să poată fi îndepărtat numai prin utilizarea unui instrument (unor instrumente);

(b)	în cazul în care se află mai mult de un modul de sursă de lumină în carcasa unui dispozitiv, modulele de sursă de lumină cu caracteristici diferite să nu poată fi interschimbate în interiorul aceleiași carcase.

5.3.2.

modulul (modulele) de sursă de lumină sunt protejate împotriva modificărilor neautorizate;

5.3.3.

un modul de sursă de lumină este construit în așa fel încât indiferent de utilizarea unuia sau a mai multor instrumente, să nu fie mecanic interschimbabil cu nicio altă sursă de lumină omologată înlocuibilă.

5.4.

În cazul surselor de lumină care pot fi înlocuite:

5.4.1.

se poate utiliza orice categorie sau categorii de surse de lumină omologată (omologate) în conformitate cu Regulamentul nr. 37 și/sau cu Regulamentul nr.128, cu condiția ca Regulamentul nr. 37 și seria de modificări ale acestuia intrate în vigoare la data formulării cererii pentru omologarea de tip sau Regulamentul nr. 128 să nu prevadă nicio restricție în privința utilizării;

5.4.2.

dispozitivul trebuie conceput astfel încât sursa de lumină să nu poată fi montată în nicio altă poziție decât cea corectă;

5.4.3.

suportul sursei de lumină trebuie să fie conform cu caracteristicile indicate în Publicația nr. 60061 a CEI. Se aplică fișa de date a suportului relevantă pentru categoria de surse de lumină utilizată.

6. INTENSITATEA LUMINII EMISE

6.1.

Intensitatea luminii emise de fiecare dintre cele două eșantioane trebuie să nu fie mai mică decât intensitatea minimă și nici mai mare decât intensitatea maximă, specificate la punctele 6.2 și 6.3. Intensitatea trebuie măsurată în raport cu axa de referință în direcțiile indicate mai jos (exprimate în grade unghiulare în raport cu axa de referință). Punctele de încercare sunt prevăzute pentru o lampă montată pe partea stângă a vehiculului, specificațiile L devenind specificații R pentru o lampă montată pe partea dreaptă a vehiculului.

6.2.

Pentru dispozitivul montat pe partea stângă, intensitatea minimă a luminii în punctele de măsurare specificate trebuie să fie după cum urmează:

(1)	2,5D – 30L: 240 cd

(2)	2,5D – 45L: 400 cd

(3)	2,5D – 60L: 240 cd

Aceleași valori se aplică în mod simetric pentru un dispozitiv pe partea dreaptă. (prezentate în anexa 3)

6.3.

Intensitatea luminii emise în toate direcțiile nu trebuie să depășească:

(a)	300 cd peste 1.0U, linia L și R;

(b)	600 cd între planul orizontal și 1.0U, linia L și R și

(c)	14 000 cd sub 0.57 D, linia L și R.

6.4.	În cazul unei lămpi unice care conține mai mult de o sursă de lumină, lampa trebuie să aibă intensitatea minimă cerută atunci când oricare dintre sursele de lumină s-ar defecta, iar atunci când toate sursele de lumină funcționează, nu trebuie să se depășească intensitățile maxime.

7. PROCEDURA DE ÎNCERCARE

7.1.

În cazul unei lămpi cu sursă de lumină înlocuibilă, dacă nu este alimentată de un dispozitiv electronic de comandă a sursei de lumină, cu o sursă de lumină standard incoloră sau colorată din categoria prescrisă pentru dispozitiv, alimentată cu tensiunea:

(a)	în cazul lămpii (lămpilor) cu filament, care este necesară pentru a produce fluxul luminos de referință pentru categoria respectivă de lămpi cu filament,

(b)	În cazul surselor de lumină LED de 6,75 V, 13,5 V sau 28,0 V; valoarea fluxului luminos produs trebuie corectată. Factorul de corecție este raportul dintre fluxul luminos obiectiv și valoarea medie a fluxului luminos pentru tensiunea aplicată.

7.2.	Toate măsurările pe lămpi echipate cu surse de lumină neînlocuibile (lămpi cu filament și altele) trebuie efectuate la 6,75 V, 13,5 V sau respectiv 28,0 V, în cazul în care nu este alimentată de un dispozitiv electronic de comandă a sursei de lumină.

7.3.	În cazul unui sistem care utilizează un dispozitiv electronic de comandă a sursei de lumină, care face parte din lampă (3), se aplică la bornele de intrare ale dispozitivului electronic de comandă a sursei de lumină o tensiune de 6,75 V, 13,5 V sau, respectiv, 28,0 V.

7.4.

În cazul unui sistem care utilizează un dispozitiv electronic de comandă a sursei de lumină care nu face parte din lampă, se aplică la bornele de intrare ale lămpii tensiunea declarată de către producător. Laboratorul de încercare solicită producătorului dispozitivul special de control al sursei de lumină necesar pentru alimentarea sursei de lumină și a funcțiilor aplicabile.

Tensiunea care urmează a fi aplicată lămpii se notează în fișa de comunicare din anexa 1 la prezentul regulament.

7.5.

În cazul oricărei lămpi, cu excepția celor echipate cu lămpi cu filament, intensitățile luminoase, măsurate după un minut și, respectiv, 30 de minute de funcționare, trebuie să respecte cerințele minime și maxime. Distribuția intensității luminoase după un minut de funcționare poate fi calculată de la distribuția intensității luminoase după 30 de minute de funcționare, aplicând la fiecare punct de încercare rata intensităților luminoase măsurate la punctul HV după un minut și, respectiv, 30 de minute de funcționare.

8. CULOAREA LUMINII EMISE

Culoarea luminii emise în interiorul câmpului grilei de distribuție a luminii definite la punctul 2 din anexa 3 este albă. Pentru încercare, consultați anexa 4 la prezentul regulament. În afara acestui câmp, nu se observă nicio variație pronunțată de culoare.

9. CONFORMITATEA PRODUCȚIEI

Procedurile de conformitate a producției trebuie să respecte procedurile stabilite în apendicele 2 la acord (E/ECE/324-E/ECE/TRANS/505/Rev.2), ținând seama de următoarele cerințe:

9.1.	Lămpile omologate în temeiul prezentului regulament trebuie să fie fabricate astfel încât să fie conforme cu tipul omologat prin îndeplinirea cerințelor stabilite la punctele 6 și 8 de mai sus.

9.2.	Trebuie respectate cerințele minime privind conformitatea procedurilor de control al producției prevăzute în anexa 5 la prezentul regulament.

9.3.	Trebuie îndeplinite cerințele minime privind eșantionarea efectuată de un inspector prevăzute în anexa 6 la prezentul regulament.

9.4.	Autoritatea care a acordat omologarea de tip trebuie să poată verifica oricând metodele de control al conformității aplicate în fiecare unitate de producție. Frecvența normală a acestor verificări este o dată la doi ani.

10. SANCȚIUNI PENTRU NECONFORMITATEA PRODUCȚIEI

10.1.

Omologarea acordată pentru un tip de lampă de viraj în conformitate cu prezentul regulament poate fi retrasă în cazul în care cerințele enunțate mai sus nu sunt îndeplinite sau în cazul în care o lampă de viraj care poartă marca de omologare menționată la punctele 4.3.1 și 4.3.2 nu corespunde tipului omologat.

10.2.

În cazul în care o parte contractantă la acord care aplică prezentul regulament retrage o omologare acordată anterior, aceasta va informa de îndată celelalte părți contractante care aplică prezentul regulament prin intermediul unei fișe de comunicare conforme cu modelul indicat în anexa 1 la prezentul regulament.

11. ÎNCETAREA DEFINITIVĂ A PRODUCȚIEI

În cazul în care deținătorul omologării încetează definitiv producția unui tip de lampă de viraj omologat în temeiul prezentului regulament, acesta informează autoritatea care a acordat omologarea. La primirea comunicării în cauză, autoritatea informează celelalte părți la acordul din 1958 care aplică prezentul regulament, prin intermediul unei fișe de comunicare conforme cu modelul din anexa 1 la prezentul regulament.

12. DENUMIRILE ȘI ADRESELE SERVICIILOR TEHNICE RESPONSABILE CU EFECTUAREA ÎNCERCĂRILOR DE OMOLOGARE, PRECUM ȘI ALE AUTORITĂȚILOR DE OMOLOGARE DE TIP

Părțile contractante la Acordul din 1958 care aplică prezentul regulament comunică secretariatului Organizației Națiunilor Unite denumirile și adresele serviciilor tehnice responsabile pentru efectuarea încercărilor de omologare și ale autorităților de omologare de tip care acordă omologarea și cărora urmează să le fie trimise fișele care atestă omologarea, prelungirea, refuzul, retragerea omologării sau încetarea definitivă a producției, emise în alte țări.

13. DISPOZIȚII TRANZITORII

13.1.

Începând cu data intrării în vigoare a seriei 01 de amendamente la prezentul regulament, nicio parte contractantă care îl aplică nu poate să refuze acordarea omologărilor în temeiul prezentului regulament, astfel cum a fost acesta modificat prin seria 01 de amendamente.

13.2.

După 60 luni de la data intrării în vigoare a seriei 01 de amendamente, părțile contractante care aplică prezentul regulament acordă omologări numai cu condiția ca lămpile de viraj să îndeplinească cerințele prezentului regulament, astfel cum a fost modificat prin seria 01 de amendamente.

13.3.

Omologările acordate deja pentru lămpile de viraj în temeiul prezentului regulament înainte de data intrării în vigoare a seriei 01 de amendamente rămân valabile pe termen nedeterminat.

13.4.

Părțile contractante care aplică prezentul regulament nu refuză acordarea de prelungiri ale omologărilor acordate în temeiul seriei precedente de amendamente la prezentul regulament.

(1) Astfel cum sunt definite în Rezoluția consolidată privind construcția vehiculelor (R.E.3.), document ECE/TRANS/WP.29/78/Rev.2, para.2.

(2) Numerele distinctive ale părților contractante la Acordul din 1958 sunt reproduse în anexa 3 la Rezoluția consolidată privind construcția vehiculelor (R.E.3), documentul TRANS/WP.29/78/Rev.2/Amend.1.

(3) În scopul prezentului regulament, prin „care face parte din lampă” se înțelege a fi inclus din punct de vedere fizic în corpul lămpii sau a fi extern, separat sau nu, corpului lămpii, dar furnizat de producătorul lămpii ca parte a sistemului lămpii.

ANEXA 1

COMUNICARE

[Format maxim: A4 (210 × 297 mm)]

ANEXA 2

EXEMPLE DE DISPUNERE A MĂRCILOR DE OMOLOGARE

Figura 1

Marcarea lămpilor simple

Modelul A

a = min. 5 mm

Dispozitivul care poartă marca de omologare de mai sus este o lampă de viraj omologată în Japonia (E43) în temeiul Regulamentului nr. 119, cu numărul de omologare 221. Numărul de omologare indică faptul că omologarea a fost acordată în conformitate cu cerințele Regulamentului nr. 119, astfel cum a fost modificat prin seria 01 de modificări.

Notă: Numărul de omologare și simbolul suplimentar trebuie să fie plasate în apropierea cercului și să fie dispuse fie deasupra, fie sub litera „E”, fie la stânga, fie la dreapta acestei litere. Cifrele numărului de omologare și ale seriei de producție trebuie să fie dispuse de aceeași parte a literei „E” și să fie orientate în același sens. Trebuie evitată utilizarea cifrelor romane la scrierea numerelor de omologare, pentru a se elimina orice risc de confuzie cu alte simboluri.

Figura 2

Marcarea simplificată pentru lămpile grupate, combinate sau reciproc încorporate

(Liniile verticale și orizontale schematizează forma dispozitivului de semnalizare luminoasă. Ele nu fac parte din marca de omologare.)

Modelul B

Modelul C

Modelul D

Notă: Cele trei exemple de mărci de omologare, modelele B, C și D, reprezintă trei variabile posibile de marcare a unui dispozitiv de iluminare, atunci când acesta conține două sau mai multe lămpi care fac parte din același ansamblu de lămpi grupate, combinate sau încorporate reciproc. Această marcă de omologare indică faptul că dispozitivul a fost omologat în Japonia (E43) cu numărul de omologare 3333 și este alcătuit din:

o lampă de semnalizare a direcției din categoria 1, omologată în conformitate cu seria 01 de amendamente la Regulamentul nr. 6;

o lampă de poziție față, omologată în conformitate cu seria 02 de amendamente la Regulamentul nr. 7;

o lampă de viraj, omologată în conformitate cu seria 01 de amendamente la Regulamentul nr. 119.

Figura 3

Module de sursă de lumină

Modulul de sursă de lumină care poartă codul de identificare indicat mai sus a fost omologat împreună cu o lampă omologată în Italia (E3) cu numărul de omologare 17325.

ANEXA 3

MĂSURĂRI FOTOMETRICE

1. METODE DE MĂSURARE

1.1.	În timpul măsurărilor fotometrice, se vor evita reflexiile parazite printr-o mascare adecvată.

1.2.

În cazul în care rezultatele măsurărilor sunt contestate, acestea vor fi executate astfel încât să respecte următoarele cerințe:

1.2.1.

distanța de măsurare trebuie stabilită astfel încât să fie aplicabilă legea inversului pătratului distanței;

1.2.2.

aparatura de măsurare trebuie să permită ca deschiderea unghiulară a receptorului, văzută din centrul de referință al lămpii, să fie cuprinsă între 10′ și 1°;

1.2.3.

cerința referitoare la intensitate pentru o direcție de observație determinată trebuie să fie respectată dacă intensitatea cerută este obținută într-o direcție care nu se abate cu mai mult de un sfert de grad de la direcția de observație.

2. PUNCTELE DE MĂSURARE EXPRIMATE ÎN GRADE UNGHIULARE ÎN RAPORT CU AXA DE REFERINȚĂ

Figura 1

Intensitate minimă în cd

Lampa din partea stângă (unghiul L ar trebui să fie înlocuit cu unghiul R pentru lampa din partea dreaptă)

2.1. Câmp de vizibilitate geometrică

Figura 1

Figura 2

2.1.1.

Direcțiile H = 0° și V = 0° corespund axei de referință. Pe vehicul acestea sunt orizontale, paralele cu planul longitudinal median al vehiculului și orientate în direcția de vizibilitate cerută. Acestea trec prin centrul de referință. Valorile indicate în tabel conțin, pentru diferitele direcții de măsurare, intensitățile minime în cd.

3. MĂSURĂRI FOTOMETRICE PENTRU LĂMPI ECHIPATE CU MAI MULTE SURSE DE LUMINĂ

Performanțele fotometrice trebuie verificate:

3.1.	pentru sursele de lumină neînlocuibile (lămpi cu filament și altele): cu sursele de lumină prezente în lampă, în conformitate cu punctul 7.1.1 din prezentul regulament.

3.2.

pentru sursele de lumină înlocuibile:

atunci când sunt echipate cu surse de lumină la 6,75 V, 13,5 V sau 28,0 V, valorile intensității luminoase produse trebuie corectate. Pentru lămpile cu filament, factorul de corecție este raportul dintre fluxul luminos de referință și valoarea medie a fluxului luminos obținut la tensiunea aplicată (6,75 V, 13,5 V sau 28,0 V).

Pentru sursele de lumină cu LED, factorul de corecție este raportul dintre fluxul luminos obiectiv și valoarea medie a fluxului luminos obținut la tensiunea aplicată (6,75 V, 13,5 V sau 28,0 V).

Fluxurile luminoase reale ale fiecărei surse de lumină utilizate nu trebuie să devieze cu mai mult de ±5 procente de la valoarea medie. Alternativ și numai în cazul lămpilor cu filament, se poate utiliza și o lampă cu filament etalon în fiecare dintre diferitele poziții, funcționând la fluxul său de referință, însumându-se diferitele valori obținute în fiecare poziție.

3.3.

În cazul oricărei lămpi de viraj, cu excepția celor echipate cu lămpi cu filament, intensitățile luminoase, măsurate după un minut și, respectiv, 30 de minute de funcționare, trebuie să respecte cerințele minime și maxime. Distribuția intensității luminoase după un minut de funcționare poate fi calculată de la distribuția intensității luminoase după 30 de minute de funcționare, aplicând la fiecare punct de încercare rata intensităților luminoase măsurate la 45° L 2,5° D după un minut și, respectiv, 30 de minute de funcționare pentru o lampă din partea stângă (unghiul L ar trebui să fie înlocuit cu unghiul R pentru o lampă din partea dreaptă).

ANEXA 4

CULOAREA LUMINII ALBE

(Coordonate cromatice)

Pentru verificarea caracteristicilor colorimetrice, trebuie utilizată o sursă de lumină la o temperatură de culoare de 2 856 K, care corespunde aparatului de iluminat standard A al Comisiei Internaționale (CIE). În cazul lămpilor echipate cu surse de lumină neînlocuibile (lămpi cu filament și altele) sau cu surse de lumină (înlocuibile sau neînlocuibile) operate împreună cu un dispozitiv electronic de comandă a sursei de lumină, caracteristicile colorimetrice trebuie verificate cu sursele de lumină prezente în lampă, în conformitate cu punctul 7 din prezentul regulament.

2.	Sursa de lumină înlocuibilă trebuie supusă intensității care produce aceeași culoare ca și aparatul de iluminat standard A al CIE.

ANEXA 5

CERINȚE MINIME PRIVIND CONFORMITATEA PROCEDURILOR DE CONTROL AL PRODUCȚIEI

1. GENERALITĂȚI

1.1.	Cerințele de conformitate se consideră ca fiind îndeplinite din punct de vedere mecanic și geometric, dacă diferențele nu depășesc inevitabilele abateri survenite în cursul procesului de producție în conformitate cu cerințele prezentului regulament.

1.2.

În ceea ce privește performanțele fotometrice, conformitatea lămpilor de serie nu trebuie contestată dacă, la testarea performanțelor fotometrice ale oricărei lămpi alese în mod aleatoriu și echipate cu o sursă de lumină etalon sau în cazul unor lămpi echipate cu surse de lumină neînlocuibile (lămpi cu filament sau altele), atunci când toate măsurările sunt efectuate la 6,75 V, 13,5 V sau, respectiv, 28,0 V:

1.2.1.

nicio valoare măsurată nu se abate, în sens defavorabil, cu mai mult de 20 % față de valorile prevăzute de prezentul regulament.

1.2.2.

Dacă, în cazul unei lămpi echipate cu o sursă de lumină înlocuibilă, rezultatele încercărilor descrise mai sus nu sunt conforme cerințelor, lampa este supusă din nou încercărilor utilizându-se o altă sursă de lumină etalon.

1.3.

Coordonatele cromatice trebuie să fie respectate atunci când lampa este echipată cu o sursă de lumină etalon sau în cazul lămpilor echipate cu surse de lumină neînlocuibile (lămpi cu filament sau altele), atunci când caracteristicile colorimetrice sunt verificate cu sursele de lumină prezente în lampă.

2. CERINȚE MINIME PENTRU VERIFICAREA CONFORMITĂȚII DE CĂTRE PRODUCĂTOR

Pentru fiecare tip de lampă, deținătorul mărcii de omologare trebuie să efectueze cel puțin următoarele încercări, cu o frecvență corespunzătoare. Aceste încercări trebuie efectuate în conformitate cu dispozițiile prezentului regulament.

Dacă în urma unei eșantionări se pune în evidență neconformitatea pentru tipul de încercare vizat, trebuie să fie selectate noi eșantioane pentru încercări suplimentare. Producătorul trebuie să ia toate măsurile pentru a asigura conformitatea producției vizate.

2.1. Natura încercărilor

Încercările de conformitate din prezentul regulament se referă la caracteristicile fotometrice și colorimetrice.

2.2. Metodele utilizate în cadrul încercărilor

2.2.1.

Încercările trebuie efectuate, în general, în conformitate cu metodele prevăzute în prezentul regulament.

2.2.2.

În cazul oricărei încercări de conformitate efectuate de către producător pot fi utilizate metode echivalente, cu acordul autorității competente responsabile cu efectuarea încercărilor de omologare. Ține de responsabilitatea producătorului să demonstreze că metodele aplicate sunt echivalente cu cele prevăzute în prezentul regulament.

2.2.3.

Aplicarea punctelor 2.2.1 și 2.2.2 necesită o calibrare periodică a aparaturii de încercare și corelarea acesteia cu măsurările efectuate de o autoritate competentă.

2.2.4.

În toate cazurile, metodele de referință sunt cele din prezentul regulament, în special pentru controalele și eșantionările administrative.

2.3. Natura eșantionării

Eșantioanele de lămpi trebuie selectate în mod aleatoriu dintr-un lot omogen. Prin lot omogen se înțelege un set de lămpi de același tip, definit conform metodelor de producție ale producătorului.

Evaluarea se referă în general la producția de serie dintr-o uzină. Totuși, un producător poate grupa registrele referitoare la același tip produs în mai multe uzine, cu condiția ca acestea să aplice sisteme identice privind calitatea și managementul calității.

2.4. Caracteristicile fotometrice măsurate și înregistrate

Lampa inclusă în eșantion este supusă măsurărilor fotometrice pentru verificarea valorilor minime în punctele enumerate în anexa 4, precum și a coordonatelor cromatice cerute.

2.5. Criterii de acceptabilitate

Producătorul este responsabil cu efectuarea unui studiu statistic al rezultatelor încercărilor și cu definirea, de comun acord cu autoritatea competentă, a criteriilor privind acceptabilitatea produselor sale în vederea îndeplinirii specificațiilor privind verificarea conformității produselor, prevăzute la punctul 9.1 din prezentul regulament.

Criteriile de acceptabilitate trebuie să fie astfel încât, cu un nivel de certitudine de 95 %, probabilitatea minimă de a trece cu succes o verificare prin sondaj în conformitate cu anexa 6 (prima eșantionare) să fie de 0,95.

ANEXA 6

CERINȚE MINIME PRIVIND EȘANTIONAREA EFECTUATĂ DE UN INSPECTOR

1. GENERALITĂȚI

1.1.	Cerințele de conformitate se consideră ca fiind îndeplinite din punct de vedere mecanic și geometric, în conformitate cu cerințele prezentului regulament, dacă diferențele nu depășesc inevitabilele abateri survenite în cursul procesului de producție.

1.2.

1.2.1.

nicio valoare măsurată nu se abate, în sens defavorabil, cu mai mult de 20 % față de valorile prevăzute de prezentul regulament.

1.2.2.

1.2.3.

Lămpile care prezintă defecte vizibile nu sunt luate în considerare.

1.3.

2. PRIMA EȘANTIONARE

La prima eșantionare sunt alese în mod aleatoriu patru lămpi. Primul eșantion, constituit din două dispozitive, este marcat cu litera A, iar al doilea eșantion, constituit din două dispozitive, este marcat cu litera B.

2.1. Conformitatea nu este contestată

2.1.1. În urma procedurii de eșantionare indicată în figura 1 a prezentei anexe, conformitatea lămpilor de serie nu este contestată în cazul în care abaterile valorilor măsurate pe lămpi, în sens defavorabil, sunt următoarele:

2.1.1.1. Eșantionul A

A1:	O lampă	0 la sută
A1:	O lampă nu mai mult de	20 la sută
A2:	Ambele lămpi mai mult de	0 la sută
A2:	dar nu mai mult de	20 la sută

Se trece la eșantionul B

2.1.1.2. Eșantionul B

Bl:

Ambele lămpi

0 la sută

2.1.2. sau în cazul în care sunt îndeplinite condițiile enunțate la punctul 1.2.2. pentru eșantionul A.

2.2. Conformitatea este contestată

2.2.1. În urma procedurii de eșantionare indicate în figura 1 din prezenta anexă, conformitatea lămpilor de serie este contestată și producătorul trebuie să își alinieze producția la cerințe în cazul în care abaterile valorilor măsurate pe lămpi sunt următoarele:

2.2.1.1. Eșantionul A

A3:	O lampă nu mai mult de	20 la sută
	O lampă mai mult de	20 la sută
	dar nu mai mult de	30 la sută

2.2.1.2. Eșantionul B

B2:	în cazul A2
	O lampă mai mult de	0 la sută
	dar nu mai mult de	20 la sută
	O lampă nu mai mult de	20 la sută
B3:	în cazul A2
	O lampă	0 la sută
	O lampă mai mult de	20 la sută
	dar nu mai mult de	30 la sută

2.2.2. sau în cazul în care nu sunt îndeplinite condițiile enunțate la punctul 1.2.2. pentru eșantionul A.

2.3. Retragerea omologării

Conformitatea se contestă și se aplică punctul 10 în cazul în care, în urma procedurii de eșantionare indicate în figura 1 a prezentei anexe, abaterile valorilor măsurate pe lămpi sunt următoarele:

2.3.1. Eșantionul A

A4:	O lampă nu mai mult de	20 la sută
A4:	O lampă mai mult de	30 la sută
A5:	Ambele lămpi mai mult de	20 la sută

2.3.2. Eșantionul B

B4:	în cazul A2
	O lampă mai mult de	0 la sută
	dar nu mai mult de	20 la sută
	O lampă mai mult de	20 la sută
B5:	în cazul A2
	Ambele lămpi mai mult de	20 la sută
B6:	în cazul A2
	O lampă	0 la sută
	O lampă mai mult de	30 la sută

2.3.3. sau, în cazul în care nu sunt îndeplinite condițiile enunțate la punctul 1.2.2 pentru eșantioanele A și B.

3. EȘANTIONARE REPETATĂ

În cazul eșantioanelor A3, B2 și B3, este necesar, în cele două luni care urmează notificării, să se facă o nouă eșantionare, alegând al treilea eșantion C compus din două lămpi și al patrulea eșantion D compus din două lămpi, selectate din stocul produs după punerea în conformitate.

3.1. Conformitatea nu este contestată

3.1.1. În urma procedurii de eșantionare indicate în figura 1 a prezentei anexe, conformitatea lămpilor de serie nu este contestată dacă abaterile valorilor măsurate pe lămpi sunt următoarele:

3.1.1.1. Eșantionul C

C1:	O lampă	0 la sută
C1:	O lampă nu mai mult de	20 la sută
C2:	Ambele lămpi mai mult de	0 la sută
C2:	dar nu mai mult de	20 la sută

se trece la eșantionul D

3.1.1.2. Eșantionul D

D1:	în cazul C2
	Ambele lămpi	0 la sută

3.1.2. sau în cazul în care sunt îndeplinite condițiile enunțate la punctul 1.2.2. pentru eșantionul C.

3.2. Conformitatea este contestată

3.2.1. În urma procedurii de eșantionare indicate în figura 1 din prezenta anexă, conformitatea lămpilor de serie este contestată și producătorul trebuie să își alinieze producția la cerințe în cazul în care abaterile valorilor măsurate pe lămpi sunt următoarele:

3.2.1.1. Eșantionul D

D2:	în cazul C2
	O lampă mai mult de	0 la sută
	dar nu mai mult de	20 la sută
	O lampă nu mai mult de	20 la sută

3.2.1.2. sau în cazul în care nu sunt îndeplinite condițiile enunțate la punctul 1.2.2 pentru eșantionul C.

3.3. Retragerea omologării

3.3.1. Eșantionul C

C3:	O lampă nu mai mult de	20 la sută
C3:	O lampă mai mult de	20 la sută
C4:	Ambele lămpi mai mult de	20 la sută

3.3.2. Eșantionul D

D3:	în cazul C2
	O lampă 0 sau mai mult de	0 la sută
	O lampă mai mult de	20 la sută

3.3.3. sau în cazul în care nu sunt îndeplinite condițiile enunțate la punctul 1.2.2 pentru eșantioanele C și D.

Figura 1

		ISSN 1977-0782 doi:10.3000/19770782.L_2014.089.ron
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene		L 89

Ediţia în limba română	Legislaţie	Anul 57 25 martie 2014

Cuprins		I Acte legislative	Pagina
		DECIZII
	*	Decizia 2014/161/UE a Consiliului din 11 martie 2014 de modificare a Deciziei 2009/831/CE în ceea ce privește durata sa de aplicare	1
	*	Decizia 2014/162/UE a Consiliului din 11 martie 2014 de modificare a Deciziei 2004/162/CE în ceea ce privește aplicarea sa cu privire la Mayotte începând cu 1 ianuarie 2014	3

	II Acte fără caracter legislativ
	ACORDURI INTERNAȚIONALE
*	Notificare privind intrarea în vigoare a Protocolului de modificare a Acordului privind achizițiile publice	5
	2014/163/UE
*	Decizia Consiliului din 18 noiembrie 2013 privind încheierea unui protocol la Acordul euro-mediteraneean de instituire a unei asocieri între Comunitățile Europene și statele membre ale acestora, pe de o parte, și Regatul Hașemit al Iordaniei, pe de altă parte, referitor la un acord-cadru între Uniunea Europeană și Regatul Hașemit al Iordaniei privind principiile generale de participare a Regatului Hașemit al Iordaniei la programele Uniunii	6
	2014/164/UE
*	Decizia Consiliului din 11 februarie 2014 privind încheierea, în numele Uniunii Europene, a Protocolului împotriva fabricării și traficului ilegale de arme de foc, piese și componente ale acestora, precum și de muniții, adițional la Convenția Organizației Națiunilor Unite împotriva criminalității transnaționale organizate	7
	REGULAMENTE
*	Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 294/2014 al Comisiei din 20 martie 2014 de aprobare a unei modificări care nu este minoră din caietul de sarcini al unei denumiri înregistrate în Registrul denumirilor de origine protejate și al indicațiilor geografice protejate [Lenteja de Tierra de Campos (IGP)]	28
*	Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 295/2014 al Comisiei din 20 martie 2014 de aprobare a unei modificări care nu este minoră din caietul de sarcini al unei denumiri înregistrate în Registrul denumirilor de origine protejate și al indicațiilor geografice protejate [Antequera (DOP)]	30
*	Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 296/2014 al Comisiei din 20 martie 2014 de aprobare a unei modificări care nu este minoră a caietului de sarcini al unei denumiri înregistrate în Registrul denumirilor de origine protejate și al indicațiilor geografice protejate [Neufchâtel (DOP)]	32
*	Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 297/2014 al Comisiei din 20 martie 2014 de aprobare a unei modificări care nu este minoră a caietului de sarcini al unei denumiri înregistrate în Registrul denumirilor de origine protejate și al indicațiilor geografice protejate [Valençay (DOP)]	34
*	Regulamentul (UE) nr. 298/2014 al Comisiei din 21 martie 2014 de modificare a anexei II la Regulamentul (CE) nr. 1333/2008 al Parlamentului European și al Consiliului și a anexei la Regulamentul (UE) nr. 231/2012 al Comisiei în ceea ce privește utilizarea difosfatului biacid de magneziu ca agent de afânare și corector de aciditate ( 1 )	36
	Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 299/2014 al Comisiei din 24 martie 2014 de stabilire a valorilor forfetare de import pentru fixarea prețului de intrare pentru anumite fructe și legume	41
	Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 300/2014 al Comisiei din 24 martie 2014 de ridicare a suspendării depunerii de cereri de licențe de import pentru produse din sectorul zahărului în cadrul anumitor contingente tarifare	43
	DECIZII
	2014/165/UE
*	Decizia Consiliului din 3 martie 2014 de autorizare a statelor membre să ratifice, în interesul Uniunii Europene, Tratatul privind comerțul cu arme	44
	2014/166/UE
*	Decizia de punere în aplicare a Comisiei din 21 martie 2014 de modificare a Deciziei 2005/381/CE privind chestionarul de raportare privind aplicarea Directivei 2003/87/CE a Parlamentului European și a Consiliului [notificată cu numărul C(2014) 1726] ( 1 )	45
	ACTE ADOPTATE DE ORGANISME CREATE PRIN ACORDURI INTERNAȚIONALE
*	Regulamentul nr. 56 al Comisiei Economice pentru Europa a Organizației Națiunilor Unite (CEE-ONU) – Dispoziții uniforme privind omologarea farurilor pentru mopede și vehicule asimilate acestora	77
*	Regulamentul nr. 82 al Comisiei Economice pentru Europa a Organizației Națiunilor Unite (CEE-ONU) – Dispoziții uniforme privind omologarea farurilor pentru mopede, echipate cu lămpi cu incandescență cu halogen (lămpi HS2)	92
*	Regulamentul nr. 119 al Comisiei Economice pentru Europa a Organizației Națiunilor Unite (CEE-ONU) – Dispoziții uniforme privind omologarea lămpilor de viraj pentru autovehicule	101

„E 450 (ix) DIFOSFAT BIACID DE MAGNEZIU
Sinonime	Pirofosfat acid de magneziu, pirofosfat biacid monomagnezic, difosfat de magneziu, pirofosfat de magneziu
Definiție	Difosfatul biacid de magneziu este sarea acidă de magneziu a acidului difosforic. El este fabricat prin adăugarea lentă a unei dispersii apoase de hidroxid de magneziu la acidul fosforic, până la obținerea unui raport molar de aproximativ 1:2 între Mg și P. Temperatura este menținută sub 60 °C în timpul reacției. La amestecul de reacție se adaugă aproximativ 0,1 % peroxid de hidrogen, suspensia fiind apoi încălzită și malaxată.
EINECS	244-016-8
Denumire chimică	Difosfat biacid de monomagneziu
Formulă chimică	MgH2P2O7
Masa moleculară	200,25
Analiză chimică	Conținut de P2O5 cuprins între minimum 68 % și maximum 70,5 %, exprimat ca P2O5 Conținut de MgO cuprins între minimum 18 % și maximum 20,5 %, exprimat ca MgO.
Descriere	Cristale albe sau pulbere albă
Identificare
Solubilitate	Puțin solubil în apă, practic insolubil în etanol
Granulometrie:	Dimensiunea medie a particulelor variază între 10 și 50 μm
Puritate
Pierdere prin calcinare	Maximum 12 % (800 °C, 0,5 ore)
Fluoruri	Maximum 20 mg/kg (exprimate ca fluor)
Aluminiu	Maximum 50 mg/kg
Arsen	Maximum 1 mg/kg
Cadmiu	Maximum 1 mg/kg
Plumb	Maximum 1 mg/kg”

(EUR/100 kg)
Codul NC	Codul țării terțe (1)	Valoarea forfetară de import
0702 00 00	MA	58,9
	TN	83,0
	TR	94,5
	ZZ	78,8
0707 00 05	MA	39,8
	TR	139,3
	ZZ	89,6
0709 93 10	MA	37,7
	TR	98,4
	ZZ	68,1
0805 10 20	EG	46,0
	IL	67,9
	MA	57,3
	TN	51,2
	TR	53,5
	ZZ	55,2
0805 50 10	TR	68,2
0805 50 10	ZZ	68,2
0808 10 80	AR	91,7
	BR	92,4
	CL	94,1
	CN	116,8
	MK	23,6
	US	187,9
	ZA	68,9
	ZZ	96,5
0808 30 90	AR	97,0
	CL	125,8
	TR	127,0
	ZA	92,0
	ZZ	110,5

Punct de măsurare	Iluminare E/Lux
Orice punct situat pe linia H-H sau deasupra acesteia	≤ 0,7
Orice punct situat pe linia 35L-35R, cu excepția punctului 35V	≥ 1
Punctul 35V	≥ 2
Orice punct situat pe linia 25L-25R	≥ 2
Orice punct situat pe linia 15L-15R	≥ 0,5