21.3.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 86/1

(1)

În conformitate cu articolul 168 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), la definirea și punerea în aplicare a tuturor politicilor și acțiunilor Uniunii trebuie să se asigure un nivel ridicat de protecție a sănătății umane. Uniunea trebuie să completeze și să sprijine politicile naționale în domeniul sănătății, să încurajeze cooperarea între statele membre și să promoveze coordonarea între programele acestora, respectând pe deplin responsabilitățile statelor membre în ceea ce privește definirea politicilor lor în domeniul sănătății, precum și organizarea și prestarea de servicii de sănătate și de asistență medicală.

(2)

Se impune continuarea eforturilor în vederea îndeplinirii cerințelor stabilite la articolul 168 din TFUE. Promovarea unei stări bune de sănătate la nivelul Uniunii este de asemenea o parte integrantă din „Europa 2020: O strategie pentru o creștere inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii” („Strategia Europa 2020”). Menținerea unei populații sănătoase și active mai mult timp și capacitarea acesteia în vederea unui rol activ în gestionarea sănătății sale vor avea efecte pozitive generale asupra sănătății, inclusiv reducerea inegalităților în materie de sănătate, precum și un impact pozitiv asupra calității vieții, a productivității și a competitivității, reducând, în același timp, presiunile asupra bugetelor naționale. Sprijinirea și recunoașterea inovării cu impact în domeniul sănătății contribuie la abordarea cu succes a provocării reprezentate de sustenabilitate în sectorul sănătății în contextul schimbărilor demografice, iar acțiunile în vederea reducerii inegalităților în domeniul sănătății sunt importante pentru realizarea obiectivului o „creștere economică favorabilă incluziunii”. Este așadar oportun în contextul menționat să se instituie cel de al treilea program de acțiune a Uniunii în domeniul sănătății 2014 - 2020 (denumit în continuare „programul”).

(3)

Conform definiției Organizației Mondiale a Sănătății (OMS), „Sănătatea este o stare de bunăstare totală fizică, mentală și socială și nu constă numai din absența bolii sau infirmității.” Pentru a îmbunătăți sănătatea populației Uniunii și pentru a reduce inegalitățile în materie de sănătate, este esențial să nu se pună accent exclusiv pe sănătatea fizică. Potrivit OMS, problemele de sănătate mentală sunt responsabile pentru aproape 40 % din anii trăiți într-o stare de sănătate precară. Problemele de sănătate mentală sunt, de asemenea, variate și de lungă durată și constituie o sursă de discriminare și contribuie în mod semnificativ la inegalitatea în domeniul sănătății în Uniune. În plus, criza economică afectează factorii care determină sănătatea mentală, deoarece factorii de protecție sunt diminuați, iar factorii de risc sunt sporiți.

(4)

Programele anterioare de acțiune comunitară în domeniul sănătății publice (2003 - 2008) și în domeniul sănătății (2008 - 2013), adoptate prin Deciziile nr. 1786/2002/CE (4) și, respectiv, nr. 1350/2007/CE (5) ale Parlamentului European și Consiliului („programele anterioare din domeniul sănătății“), au fost evaluate favorabil deoarece rezultă într-o serie de evoluții și îmbunătățiri importante. Noul program ar trebui să se bazeze pe realizările programelor anterioare din domeniul sănătății. Acesta ar trebui, de asemenea, să țină cont de recomandările auditurilor externe și ale evaluărilor efectuate, în special de recomandările Curții de Conturi din raportul său special nr. 2/2009, în conformitate cu care pentru perioada de după 2013, Parlamentul European, Consiliul și Comisia ar trebui să reanalizeze domeniul de aplicare pentru activitățile din domeniul sănătății publice ale Uniunii și abordarea finanțării din partea Uniunii în domeniul menționat. Aceasta ar trebui să se realizeze având în vedere mijloacele bugetare disponibile și existența altor mecanisme de cooperare ca mijloc de a facilita colaborarea și schimbul de informații între părțile interesate de pe întreg teritoriul Europei.

(5)

În conformitate cu obiectivele Strategiei Europa 2020, programul ar trebui să se concentreze pe o serie de obiective și acțiuni bine definite, cu valoare adăugată clară și dovedită pentru Uniune, și să concentreze sprijinul pe un număr mai mic de activități în domeniile prioritare. Accentul ar trebui pus în conformitate cu principiul subsidiarității pe domeniile în care există probleme clare transfrontaliere sau legate de piața internă sau din care pot rezulta avantaje și o eficiență sporită semnificative în urma colaborării la nivelul Uniunii.

(6)

Programul ar trebui să constituie un mijloc de promovare a acțiunilor în domenii în care există o valoare adăugată pentru Uniune, care poate fi demonstrată pe baza următoarelor aspecte: schimbul de bune practici între statele membre; sprijinirea rețelelor pentru schimbul de cunoștințe sau învățarea reciprocă; abordarea amenințărilor transfrontaliere pentru a reduce riscurile și a atenua consecințele acestora; abordarea anumitor aspecte privind piața internă în care Uniunea dispune de legitimitate considerabilă pentru a asigura soluții de înaltă calitate pentru toate statele membre; deblocarea potențialului de inovare în domeniul sănătății; acțiuni care ar putea duce la un sistem de evaluare comparativă pentru a permite luarea în cunoștință de cauză a unor decizii la nivelul Uniunii; ameliorarea eficienței prin evitarea risipei de resurse datorită redundanței și prin optimizarea utilizării resurselor financiare.

(7)

Punerea în aplicare a programului ar trebui să fie de o așa natură încât să se respecte responsabilitățile statelor membre în ceea ce privește definirea politicilor lor în domeniul sănătății și organizarea și prestarea serviciilor de sănătate și de asistență medicală.

(8)

Raportul din 2009 cu privire la sănătatea europeană al OMS identifică domeniul de aplicare pentru creșterea investițiilor în domeniul sănătății publice și în sistemele de sănătate. În acest sens, statele membre sunt încurajate să identifice ameliorarea stării de sănătate drept o prioritate a programelor lor naționale și să beneficieze de o mai bună conștientizare cu privire la posibilitățile de finanțare din partea Uniunii în domeniul sănătății. Prin urmare, programul ar trebui să faciliteze integrarea rezultatelor acestuia în politicile naționale în domeniul sănătății.

(9)

Inovarea în domeniul sănătății ar trebui înțeleasă ca o strategie în domeniul sănătății publice, care nu se limitează la progresele tehnologice în ceea ce privește produsele și serviciile. Promovarea inovării în domeniul intervențiilor în materie de sănătate publică, al strategiilor de prevenire, al gestionării sistemelor de sănătate și al organizării și furnizării de servicii de sănătate și de asistență medicală, inclusiv al intervențiilor destinate promovării sănătății și prevenirii bolilor, are potențialul de a îmbunătăți rezultatele în domeniul sănătății publice, de a spori calitatea asistenței acordate pacienților, de a răspunde la nevoile nesatisfăcute, precum și, totodată, de a favoriza competitivitatea părților interesate și de a îmbunătăți eficiența din punctul de vedere al costurilor și sustenabilitatea serviciilor de sănătate și de asistență medicală. Prin urmare, programul ar trebui să faciliteze adoptarea voluntară a inovării în domeniul sănătății, ținând seama de valorile și principiile comune ale sistemelor de sănătate din Uniunea Europeană, astfel cum au fost enunțate în concluziile Consiliului din 2 iunie 2006 (6).

(10)

Programul ar trebui, în special în contextul crizei economice, să contribuie la abordarea inegalităților în materie de sănătate și la promovarea echității și a solidarității prin intermediul acțiunilor din cadrul diferitelor obiective și prin încurajarea și facilitarea schimbului de bune practici.

(11)

În conformitate cu articolele 8 și 10 din TFUE, Uniunea promovează egalitatea de șanse dintre bărbați și femei și caută să combată discriminarea. Prin urmare, programul ar trebui să sprijine, în toate acțiunile sale, integrarea principiului egalității de gen și a obiectivelor privind nediscriminarea.

(12)

Pacienții trebuie să fie capacitați decizional, printre altele prin îmbunătățirea cunoștințelor lor în domeniul sănătății, pentru a-și gestiona sănătatea și asistența medicală în mod mai proactiv, a preveni starea de sănătate precară și a face alegeri în cunoștință de cauză. Transparența activităților și sistemelor de asistență medicală și disponibilitatea unor informații fiabile, din surse independente și ușor de utilizat pentru pacienți ar trebui să fie optimizate. Ar trebui să se furnizeze informații privind practicile din domeniul asistenței medicale prin reacțiile pacienților și comunicarea cu aceștia. Sprijinul pentru statele membre, organizațiile pacienților și părțile interesate este esențial și ar trebui să fie coordonat la nivelul Uniunii pentru a ajuta pacienții în mod eficient, în special, pe cei afectați de boli rare, pentru a beneficia de asistență medicală transfrontalieră.

(13)

Reducerea poverii infecțiilor rezistente și a infecțiilor asociate asistenței medicale și garantarea disponibilității unor antimicrobiene eficace sunt esențiale pentru eficiența sistemelor medicale și pentru siguranța pacienților. Programul ar trebui să sprijine eforturile susținute de îmbunătățire a analizei pentru detectarea și prevenirea rezistenței la antimicrobiene și să îmbunătățească crearea de rețele între toți actorii din domeniul asistenței medicale, inclusiv din sectorul veterinar, în scopul abordării rezistenței la antimicrobiene.

(14)

În contextul îmbătrânirii populației, investițiile bine direcționate de promovare a sănătății și de prevenire a bolilor pot duce la creșterea numărului de „ani de viață sănătoasă” și, astfel, pot permite persoanelor în vârstă să se bucure de o viață sănătoasă și activă, pe măsură ce înaintează în vârstă. Bolile cronice sunt responsabile pentru mai mult de 80 % din mortalitatea prematură din Uniune. Programul ar trebui să identifice, să disemineze și să promoveze adoptarea bunelor practici bazate pe dovezi în cadrul măsurilor de promovare a sănătății și de prevenire a bolilor, eficace din punctul de vedere al costurilor, care să vizeze, în special, principalii factori de risc, și anume consumul de tutun, consumul de droguri, consumul dăunător de alcool și obiceiurile alimentare nesănătoase, obezitatea și absența activității fizice, precum și HIV/SIDA, tuberculoza și hepatita. O prevenire eficientă ar contribui la sporirea sustenabilității financiare a sistemelor de sănătate. Funcționând într-un cadru care să țină seama de factorii de gen, programul ar trebui să contribuie la prevenirea bolilor, în toate aspectele sale (prevenție primară, secundară și terțiară) și pe întreaga durată de viață a cetățenilor Uniunii, la promovarea sănătății și la favorizarea unor medii propice pentru un stil de viață sănătos, ținând seama de factori subiacenți de natură socială și de mediu, precum și de impactul anumitor handicapuri asupra sănătății.

(15)

Pentru reducerea la minimum a consecințelor pentru sănătatea publică ale amenințărilor transfrontaliere pentru sănătate prevăzute în Decizia nr. 1082/2013/UE a Parlamentului European și a Consiliului (7), care ar putea varia de la contaminare în masă cauzată de substanțe chimice la pandemii, precum cele generate recent de E. coli, tulpina gripală H1N1 sau SRAS (sindromul respirator acut sever), sau a efectelor asupra sănătății generate de deplasările crescânde ale populației, programul ar trebui să contribuie la crearea și menținerea unor mecanisme și instrumente solide pentru a depista, evalua și gestiona amenințările transfrontaliere majore la adresa sănătății. Datorită naturii acestor amenințări, programul ar trebui să sprijine măsuri de sănătate publică coordonate la nivelul Uniunii pentru a aborda diferite aspecte ale amenințărilor transfrontaliere la adresa sănătății, pornind de la planificarea pregătirii și reacției, o evaluare a riscurilor solidă și fiabilă și un cadru solid de gestionare a riscurilor și a crizelor. În acest context, este important ca programul să beneficieze de complementaritate cu programul de activitate al Centrului European de prevenire și control al bolilor, înființat prin Regulamentul (CE) nr. 851/2004 al Parlamentului European și al Consiliului (8), în ceea ce privește combaterea bolilor transmisibile, precum și cu activitățile sprijinite în cadrul programelor Uniunii pentru cercetare și inovare. Ar trebui depuse eforturi deosebite pentru a asigura coerența și sinergiile între program și activitățile generale din domeniul sănătății desfășurate în cadrul altor programe și instrumente ale Uniunii, care vizează în special gripa, HIV/SIDA, tuberculoza și alte amenințări transfrontaliere la adresa sănătății din țări terțe.

(16)

Acțiunea din cadrul programului ar trebui să poată să acopere, de asemenea, amenințările transfrontaliere la adresa sănătății cauzate de incidente biologice și chimice și de schimbări de mediu și climatice. Astfel cum se precizează în Comunicarea Comisiei „Un buget pentru Europa 2020”, Comisia s-a angajat să integreze problematica schimbărilor climatice în programele de cheltuieli ale Uniunii și să direcționeze cel puțin 20 % din bugetul acesteia către obiectivele din domeniul climei. Cheltuielile aferente programului în cadrul obiectivului specific referitor la amenințările transfrontaliere grave la adresa sănătății ar trebui să contribuie într-un mod general la obiectivele menționate, prin abordarea amenințărilor la adresa sănătății asociate cu schimbările climatice. Comisia ar trebui să furnizeze informații privind cheltuielile legate de schimbările climatice din cadrul programului.

(17)

În conformitate cu articolul 114 din TFUE, ar trebui să se asigure un nivel înalt de protecție a sănătății în legislația adoptată de Uniune pentru instituirea și funcționarea pieței interne. În conformitate cu obiectivul menționat, programul ar trebui să depună eforturi speciale pentru a sprijini acțiunile care sunt necesare în conformitate cu obiectivele legislației Uniunii și care contribuie la acestea în domeniile bolilor transmisibile și a altor amenințări la adresa sănătății, țesuturilor și celulelor umane, sângelui, organelor umane, medicamentelor, dispozitivelor medicale, drepturilor pacienților în materie de servicii de sănătate transfrontaliere, precum și produselor din tutun și publicitatea la tutun.

(18)

Programul ar trebui să contribuie la luarea deciziilor pe bază de dovezi prin încurajarea unui sistem de informare și cunoaștere în materie de sănătate, ținând seama de activitățile relevante desfășurate de organizații internaționale, precum OMS și Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare în Europa. Sistemul ar trebui să includă, printre altele, utilizarea instrumentelor existente și, după caz, dezvoltarea ulterioară a unor informații standardizate privind sănătatea și a unor instrumente standardizate pentru monitorizarea sănătății, colectarea și analiza datelor privind sănătatea, sprijinirea comitetelor științifice înființate în conformitate cu Decizia 2008/721/CE a Comisiei (9) și difuzarea pe scară largă a rezultatelor programului.

(19)

Politica Uniunii în domeniul sănătății care urmărește să completeze și să sprijine politicile naționale în domeniul sănătății, să încurajeze cooperarea între statele membre și să promoveze coordonarea între programele acestora. Schimbul de bune practici reprezintă un instrument esențial al respectivei politici. Acest schimb ar trebui să permită autorităților naționale să beneficieze de soluții eficiente elaborate în alte state membre, să reducă duplicarea eforturilor și să mărească rentabilitatea, promovând soluții inovatoare în domeniul sănătății. Prin urmare, programul ar trebui să se concentreze în principal pe cooperarea cu autoritățile competente responsabile cu sănătatea în statele membre și să stimuleze participarea mai largă a tuturor statelor membre, astfel cum se recomandă în evaluările programelor anterioare din domeniul sănătății. În special, statele membre care au un venit național brut (VNB) pe cap de locuitor sub 90 % din media Uniunii ar trebui încurajate în mod activ să participe la acțiuni cofinanțate de către autoritățile competente responsabile cu sănătatea publică în statele membre sau de către organismele mandatate de autoritățile competente respective. Aceste acțiuni ar trebui considerate ca având o utilitate excepțională și, în special, ca răspunzând obiectivului de a facilita participarea statelor membre al căror VNB pe cap de locuitor este sub 90 % din media Uniunii și de a încuraja o mai largă participare. De asemenea, ar trebui analizată posibilitatea acordării unui sprijin nefinanciar suplimentar adecvat pentru participarea statelor membre respective la astfel de acțiuni, de exemplu în ceea ce privește procesul de solicitare, transferul de cunoștințe și aplicarea cunoștințelor de specialitate.

(20)

Organismele neguvernamentale și părțile interesate din domeniul sănătății, în special organizațiile pacienților și asociațiile profesioniștilor din domeniul sănătății, joacă un rol important în furnizarea către Comisie a informațiilor și recomandărilor necesare pentru a pune în aplicare programul. Atunci când fac acest lucru, acestea ar putea solicita contribuții de la program care să le permită funcționarea. Acesta este motivul pentru care programul ar trebui să fie accesibil organismelor neguvernamentale și organizațiilor pacienților reprezentative care își desfășoară activitatea în domeniul sănătății publice, care joacă un rol efectiv în procesele de dialog civil la nivelul Uniunii, ca de exemplu participarea la grupurile consultative, și care contribuie în acest mod la urmărirea obiectivelor specifice ale programului.

(21)

Programul ar trebui să promoveze sinergii, evitând în același timp suprapunerea cu programele și acțiunile conexe ale Uniunii, prin promovarea, după caz, a adoptării descoperirilor revoluționare ce rezultă din domeniul cercetării în sectorul sănătății. Ar trebui să se utilizeze în mod corespunzător alte fonduri și programe ale Uniunii, în special Programul-cadru pentru cercetare și inovare 2014-2020 (Orizont 2020), instituit prin Regulamentul (UE) nr. 1291/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (10) și rezultatele acestuia, fondurile structurale, programul pentru ocuparea forței de muncă și inovare instituit prin Regulamentul (UE) nr. 1296/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (11), Fondul de solidaritate al Uniunii Europene stabilit prin Regulamentul (CE) nr. 2012/2002 al Consiliului (12),

strategia Uniunii pentru sănătate și siguranță la locul de muncă (2007 - 2012), programul pentru competitivitatea întreprinderilor și a întreprinderilor mici și mijlocii (COSME) instituit prin Regulamentul (UE) nr. 1287/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (13) programul pentru mediu și politici climatice (LIFE) instituit prin Regulamentul (UE) nr. 1293/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (14), programul privind consumatorii, programul „Justiție” instituit prin Regulamentul (UE) nr. 1382/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (15), programul comun de asistență pentru autonomie la domiciliu, programul pentru educație formare, tineret și sport (Erasmus+) instituit prin Regulamentul (UE) nr. 1288/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (16), programul statistic european instituit prin Regulamentul (UE) nr. 99/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (17), și parteneriatul european pentru inovare privind îmbătrânirea activă și în condiții bune de sănătate, în cadrul activităților specifice fiecăruia dintre aceste programe.

(22)

În conformitate cu articolul 168 alineatul (3) din TFUE, Uniunea și statele membre favorizează cooperarea cu țările terțe și cu organizațiile internaționale competente în domeniul sănătății publice. Programul ar trebui, prin urmare, să fie deschis participării țărilor terțe, în special țărilor aderente, țărilor candidate și potențialelor țări candidate care beneficiază de o strategie de preaderare, țărilor din cadrul Asociației Europene de Liber Schimb (AELS)/Spațiului Economic European (SEE), țărilor învecinate și țărilor cărora li se aplică politica europeană de vecinătate (PEV), precum și altor țări, în conformitate cu condițiile prevăzute de orice acord bilateral sau multilateral relevant.

(23)

Ar trebui facilitate relații adecvate cu țările terțe care nu participă la program, pentru a contribui la realizarea obiectivelor programului, ținând seama de toate acordurile relevante dintre acele țări și Uniune. Aceasta ar presupune ca Uniunea să organizeze evenimente în domeniul sănătății sau ca țări terțe să desfășoare activități complementare celor finanțate prin intermediul programului în domenii de interes reciproc, dar nu ar trebui să presupună o contribuție financiară în cadrul programului.

(24)

Pentru a maximiza eficacitatea și eficiența acțiunilor la nivelul Uniunii și la nivel internațional, precum și în vederea punerii în aplicare a programului, ar trebui să fie intensificată cooperarea cu organizațiile internaționale relevante, cum ar fi Organizația Națiunilor Unite și agențiile sale specializate, în special OMS, precum și cu Consiliul Europei și cu OCDE.

(25)

Programul ar trebui să se aplice pentru o perioadă de șapte ani, pentru a alinia durata acestuia cu cea a cadrului financiar multianual prevăzut în Regulamentul (UE, Euratom) nr. 1311/2013 al Consiliului (18). Prezentul regulament stabilește, pentru întreaga durată a programului, un pachet financiar care urmează să constituie principala valoare de referință pentru Parlamentul European și Consiliu în cadrul procedurii bugetare anuale, în sensul punctului 17 din Acordul interinstituțional din 2 decembrie 2013 între Parlamentul European, Consiliu și Comisie privind disciplina bugetară, cooperarea în chestiuni bugetare și buna gestiune financiară (19).

(26)

În conformitate cu articolul 54 din Regulamentul (UE, Euratom) nr. 966/2012 al Parlamentului European și al Consiliului (20), prezentul regulament oferă temeiul juridic pentru acțiuni și pentru punerea în aplicare a programului.

(27)

Pentru a asigura continuitatea sprijinului financiar oferit în temeiul programului pentru funcționarea organismelor, Comisia ar trebui să poată lua în considerare, în programul anual de activitate pentru anul 2014, costurile legate în mod direct de punerea în aplicare a activităților susținute pentru a fi eligibile pentru finanțare, chiar dacă acestea au fost acoperite de beneficiar anterior prezentării cererii de finanțare.

(28)

Pentru a se asigura condiții uniforme pentru punerea în aplicare a prezentului regulament prin intermediul unor programe de activitate anuale, ar trebui să se confere Comisiei competențe de executare. Aceste competențe ar trebui exercitate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului (21).

(29)

Programul ar trebui să fie pus în aplicare cu respectarea deplină a principiului transparenței. Creditele bugetare ar trebui distribuite în mod echilibrat între diferitele obiective ale programului, pe durata acestuia, ținând seama de avantajele previzibile ale acestora în ceea ce privește promovarea sănătății. Acțiunile corespunzătoare vizate de obiectivele specifice ale programului, cu o valoare adăugată clară pentru Uniune, ar trebui să fie selectate și finanțate în cadrul programului. Programele de activitate anuale ar trebui să stabilească, în special, criteriile esențiale de selecție aplicabile potențialilor beneficiari, în conformitate cu Regulamentul (UE, Euratom) nr. 966/2012, pentru a se asigura că aceștia au capacitatea financiară și operațională de a întreprinde acțiuni finanțate în cadrul programului, precum și, dacă este cazul, dovezile cerute pentru a demonstra independența lor.

(30)

Valoarea și impactul programului ar trebui să fie monitorizate și evaluate periodic. Evaluarea sa ar trebui să țină seama de faptul că realizarea obiectivelor programului ar putea sa necesite o perioadă de timp mai îndelungată decât durata sa. Pe durata programului, dar cel târziu până la 30 iunie 2017, ar trebui să fie întocmit un raport intermediar de evaluare a stadiului punerii în aplicare a priorităților tematice ale programului.

(31)

Pentru ca programul să beneficieze pe deplin de concluziile raportului intermediar de evaluare referitor la punerea în aplicare a acestuia și pentru a permite posibile adaptări necesare pentru atingerea obiectivelor sale, ar trebui să fie delegată Comisiei competența de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din TFUE în vederea eliminării oricărei priorități tematice prevăzute în prezentul regulament sau a includerii unor noi priorități tematice în prezentul regulament. Este deosebit de important ca, în cursul lucrărilor sale pregătitoare, Comisia să organizeze consultări adecvate, inclusiv la nivel de experți. Atunci când pregătește și elaborează un act delegat, Comisia ar trebui să asigure o transmitere simultană, în timp util și în mod corespunzător a documentelor relevante către Parlamentul European și Consiliu.

(32)

Cooperarea dintre autoritățile naționale este esențială în ceea ce privește schimbul de informații cu potențialii solicitanți pentru a permite participarea echitabilă la program, precum și cunoștințele generate de program cu diferitele părți interesate din sectorul național al sănătății. Astfel, statele membre ar trebui să desemneze puncte centrale naționale în scopul de a sprijini respectivele activitățile.

(33)

În scopul aplicării regulamentului, Comisia ar trebui să consulte experții relevanți, inclusiv punctele centrale naționale.

(34)

Interesele financiare ale Uniunii ar trebui să fie protejate prin măsuri proporționale pe tot parcursul ciclului cheltuielilor, care să includă prevenirea, detectarea și investigarea neregulilor, recuperarea fondurilor pierdute, plătite în mod necuvenit sau utilizate în mod incorect și, dacă este cazul, sancțiuni.

(35)

Ar trebui să se asigure o tranziție între program și programul anterior pe care acesta îl înlocuiește, în special în ceea ce privește continuarea modalităților multianuale pentru gestionarea acestuia, cum ar fi finanțarea asistenței tehnice și administrative. Începând cu 1 ianuarie 2021, creditele pentru asistență tehnică și administrativă ar trebui să acopere, în cazul în care este necesar, cheltuielile legate de gestionarea acțiunilor care nu sunt finalizate până la sfârșitul anului 2020.

(36)

Deoarece obiectivele generale ale prezentului regulament, și anume cele de a veni în completarea, de a sprijini și de a adăuga valoare politicilor statelor membre, de a îmbunătăți starea de sănătate a populației Uniunii și a reducerii inegalității în ceea ce privește sănătatea prin promovarea sănătății, încurajarea inovării în domeniul sănătății, sporirea durabilității sistemelor de sănătate și protejarea cetățenilor Uniunii de amenințările transfrontaliere grave la adresa sănătății nu pot fi realizate în mod suficient de statele membre dar, aceste obiective, pentru motive care țin de amploarea și efectele prezentului regulament, pot să fie mai bine realizate la nivelul Uniunii, Uniunea poate adopta măsuri, în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel cum este definit la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este definit la articolul menționat, prezentul regulament nu depășește ceea ce este necesar pentru atingerea obiectivelor menționate.

(37)

Prezentul regulament înlocuiește Decizia nr. 1350/2007/CE. Prin urmare, decizia respectivă ar trebui să fie abrogată.

(38)

Este oportun să se asigure o tranziție lină și continuă între programul anterior din domeniul sănătății (2008 - 2013) și prezentul program și să se alinieze durata prezentului program cu Regulamentul (UE, Euratom) nr. 1311/2013 al Consiliului. Prin urmare, prezentul program ar trebui să se aplice de la 1 ianuarie 2014,

(1)

Pentru promovarea sănătății, prevenirea bolilor, favorizarea unor medii propice pentru un stil de viață sănătos: identificarea, diseminarea și promovarea acceptării bunelor practici bazate pe dovezi în măsurile de promovare a sănătății și de prevenire a bolilor, eficace din punctul de vedere al costurilor, vizând, în special, principalii factori de risc legați de stilul de viață, punându-se accentul pe valoarea adăugată pentru Uniune.

Acest obiectiv este evaluat în special prin creșterea numărului statelor membre implicate în promovarea unei stări bune de sănătate și prevenirea bolilor, utilizând bunele practici bazate pe dovezi prin acțiuni și măsuri luate la nivelul corespunzător în statele membre.

(2)

Pentru a proteja cetățenii Uniunii de amenințările transfrontaliere grave la adresa sănătății: identificarea și elaborarea de abordări coerente și promovarea punerii în aplicare a acestora pentru o mai bună pregătire și coordonare în cazul unor urgențe în domeniul sănătății.

Acest obiectiv este evaluat în special prin creșterea numărului statelor membre care integrează abordările coerente elaborate în conceperea propriilor planuri de pregătire.

(3)

Pentru a sprijini consolidarea capacităților în materie de sănătate publică și pentru a contribui la sisteme de sănătate inovatoare, eficiente și sustenabile: identificarea și dezvoltarea unor mecanisme și instrumente la nivelul Uniunii pentru a aborda deficitul de resurse, atât umane, cât și financiare, și facilitarea adoptării voluntare a inovațiilor în intervențiile în materie de sănătate publică și în strategiile de prevenire.

Acest obiectiv este evaluat în special prin creșterea numărului de recomandări formulate și de state membre care utilizează instrumentele și mecanismele identificate pentru a contribui la obținerea de rezultate eficiente în sistemele de sănătate respective.

(4)

Pentru a spori accesul la asistență medicală mai bună și mai sigură pentru cetățenii Uniunii: sporirea accesului la cunoștințele de specialitate și informațiile medicale corespunzătoare unor afecțiuni specifice dincolo de frontierele naționale, facilitarea aplicării rezultatelor cercetării și elaborarea de instrumente pentru ameliorarea calității asistenței medicale și a siguranței pacienților, printre altele prin acțiuni care să contribuie la sporirea cunoștințelor lor în domeniul sănătății.

Acest obiectiv este evaluat în special prin creșterea numărului rețelelor europene de referință instituite în conformitate cu Directiva 2011/24/UE a Parlamentului European și a Consiliului (22) (denumite în continuare „rețelele europene de referință”), prin sporirea numărului furnizorilor de servicii medicale și a centrelor de expertiză care se alătură rețelelor europene de referință și prin sporirea numărului statelor membre care utilizează instrumentele elaborate.

(a)

țărilor aderente, țărilor candidate și potențialilor candidați care beneficiază de o strategie de preaderare, în conformitate cu principiile generale și cu termenii și condițiile generale pentru participarea lor la programele Uniunii stabilite în acordurile-cadru respective, deciziile consiliului de asociere sau acorduri similare;

(b)

țărilor AELS/SEE în conformitate cu condițiile stabilite în acordul SEE;

(c)

țărilor învecinate și țărilor cărora li se aplică PEV în conformitate cu condițiile prevăzute de un acord bilateral sau multilateral relevant;

(d)

altor țări în conformitate cu condițiile prevăzute de un acord bilateral sau multilateral relevant.

(a)

acțiuni cu o valoare adăugată clară pentru Uniune cofinanțate de către autoritățile competente responsabile în domeniul sănătății din statele membre sau din țările terțe care participă la program în conformitate cu articolul 6 sau de către organismele din sectorul public și neguvernamentale, menționate la articolul 8 alineatul (1), acționând independent sau în rețea, mandatate de autoritățile competente respective;

(b)

acțiuni cu o valoare adăugată clară pentru Uniune prevăzută în mod explicit și justificată în mod corespunzător în programele de activitate anuale, cofinanțate de către alte organisme publice, neguvernamentale sau private, menționate la articolul 8 alineatul (1), inclusiv organizațiile internaționale active în domeniul sănătății și pentru cele din urmă, după caz, fără o cerere de propuneri anterioară;

(c)

funcționarea organismelor neguvernamentale, menționate la articolul 8 alineatul (2), în cazul în care este necesar sprijin financiar pentru realizarea unuia sau mai multor obiective specifice ale programului.

(a)

cazurile în care cel puțin 30% din bugetul acțiunii propuse este alocat statelor membre al căror VNB pe cap de locuitor este mai mic de 90 % din media Uniunii; și

(b)

cazurile în care participă la acțiune organisme din cel puțin paisprezece state participante, din care cel puțin patru sunt țări al căror VNB pe cap de locuitor este mai mic de 90 % din media Uniunii.

(a)

sunt neguvernamentale, nu au scop lucrativ și nu fac obiectul unor conflicte de interese de natură industrială, comercială, profesională sau de altă natură;

(b)

își desfășoară activitatea în domeniul sănătății publice, joacă un rol important în procesele de dialog civil la nivelul Uniunii și urmăresc cel puțin unul dintre obiectivele specifice ale programului;

(c)

sunt active la nivelul Uniunii și în cel puțin jumătate din statele membre și asigură o acoperire geografică echilibrată a Uniunii.

(a)

dacă una sau mai multe dintre prioritățile tematice enumerate în anexa I nu pot fi puse în aplicare și realizate în scopul obiectivelor programului pe durata rămasă până la încheierea programului;

(b)

dacă în evaluare au fost identificate una sau mai multe priorități tematice specifice, semnificative, care nu sunt enumerate în anexa I dar care au devenit necesare pentru îndeplinirea obiectivelor generale și specifice ale programului;

(c)

motivele care au condus la concluziile menționate la literele (a) și (b).

21.3.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 86/14

(1)

Rețelele și serviciile de telecomunicații se transformă din ce în ce mai mult în infrastructuri bazate pe internet, rețelele în bandă largă și serviciile digitale fiind strâns legate unele de celelalte. Internetul este pe cale să devină cea mai importantă platformă pentru comunicare, servicii, educație, participarea la viața socială și politică, conținutul cultural și afaceri. Prin urmare, disponibilitatea la nivel transeuropean a accesului generalizat, de mare viteză și sigur la internet și la servicii digitale de interes public este esențială pentru creșterea economică și socială, pentru competitivitate, pentru incluziunea socială, precum și pentru piața internă.

(2)

La 17 iunie 2010, Consiliul European a aprobat Comunicarea Comisiei din 26 august 2010 privind Agenda digitală pentru Europa, care urmărește trasarea unui parcurs în scopul de a exploata la maximum potențialul social și economic al tehnologiilor informației și comunicațiilor. Aceasta încearcă să stimuleze cererea și oferta de infrastructuri competitive pentru internet de mare viteză și de servicii digitale disponibile via internet, în scopul avansării în direcția unei adevărate piețe unice digitale, care este esențială pentru o creștere inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii.

(3)

Regulamentul (UE) nr. 1316/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (4) stabilește condițiile, metodele și procedurile de acordare de asistență financiară din partea Uniunii pentru rețelele transeuropene din sectoarele infrastructurilor de transport, de telecomunicații și energetice. Având în vedere faptul că există provocări și oportunități similare în sectoarele vizate de Mecanismul pentru Interconectarea Europei (MIE), există un potențial semnificativ de exploatare a sinergiilor, inclusiv prin combinarea finanțării prin MIE cu alte surse de finanțare.

(4)

Este o realitate faptul că se utilizează un număr mare de servicii digitale transfrontaliere prin care se implementează schimburi între administrațiile publice europene în sprijinul politicilor Uniunii. La furnizarea de noi soluții, este important să se valorifice soluțiile existente implementate în contextul altor inițiative europene, să se evite duplicarea eforturilor și să se asigure coordonarea și alinierea abordărilor și soluțiilor utilizate în cadrul unor diverse inițiative și politici, cum ar fi, de exemplu, programul ISA instituit prin Decizia nr. 922/2009/CE a Parlamentului European și a Consiliului (5), programul Fiscalis instituit prin Regulamentul nr. 1286/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (6) și Orizont 2020 instituit prin Regulamentul nr. 1291/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (7). În mod similar, este important ca soluțiile să respecte standardele internaționale și/sau europene asupra cărora s-a convenit sau specificațiile deschise de interoperabilitate, în special cele identificate în mod special de Comisie în conformitate cu Regulamentului (UE) nr. 1025/2012 al Parlamentului European și al Consiliului (8), precum și alte specificații și orientări relevante, cum ar fi Cadrul european de interoperabilitate pentru serviciile publice europene (EIF).

(5)

Dezvoltarea rețelelor în bandă largă de mare viteză va beneficia de standardele tehnice europene. Pentru ca Uniunea să joace un rol central în industria telecomunicațiilor sunt necesare programe de cercetare și dezvoltare ale Uniunii și monitorizarea sporită a procedurilor de standardizare.

(6)

O serie de proiecte-pilot de anvergură derulate între statele membre și cofinanțate prin Programul pentru competitivitate și inovație (9), cum ar fi PEPPOL, STORK, epSOS, eCODEX sau SPOCS, au validat serviciile digitale transfrontaliere cheie în cadrul pieței interne, pe baza unor componente comune, care sunt în curs de a fi consolidate prin intermediul proiectului eSENS. Proiectele pilot respective au atins deja nivelul de maturitate necesar pentru dezvoltare sau vor ajunge la acest nivel în viitorul apropiat. Proiectele existente de interes comun au demonstrat deja valoarea adăugată clară a acțiunilor la nivel european, cum ar fi în domeniul patrimoniului cultural (Europeana), al protecției copilului (Safer Internet), al securității sociale (EESSI), iar concomitent au fost propuse altele, cum ar fi în domeniul protecției consumatorilor (SOL).

(7)

În ceea ce privește infrastructurile de servicii digitale, componentele constituie o condiție prealabilă pentru alte infrastructuri de servicii digitale și, prin urmare, ar trebui să aibă prioritate față de acestea. Infrastructurile de servicii digitale ar trebui, printre altele, să creeze valoare adăugată europeană și să acopere nevoile dovedite. Acestea ar trebui să fie suficient de mature pentru dezvoltare, din punct de vedere tehnic și operațional, fapt demonstrat în special prin proiecte-pilot de succes. Acestea ar trebui să aibă la bază un plan concret de sustenabilitate prin care să se asigure funcționarea pe termen mediu și lung a platformelor centrale de servicii dincolo de MIE. Prin urmare, asistența financiară în temeiul prezentului regulament ar trebui să fie eliminată treptat în timp, ori de câte ori acest lucru este posibil, iar finanțarea din alte surse decât MIE ar trebui să fie mobilizată, dacă este cazul.

(8)

Este important să se finanțeze infrastructurile de servicii digitale care sunt necesare pentru îndeplinirea obligațiilor legale în temeiul dreptului Uniunii și/sau care sunt în curs de dezvoltare sau care furnizează componente, cu impact potențial ridicat asupra dezvoltării de servicii publice paneuropene, astfel încât să fie sprijinite infrastructuri de servicii digitale multiple și, în timp, să se dezvolte treptat un ecosistem european de interoperabilitate. În acest context, obligații legale înseamnă dispoziții specifice prin care se impun fie dezvoltarea sau utilizarea de infrastructuri de servicii digitale, fie înregistrarea de rezultate care nu pot fi obținute decât prin intermediul unor infrastructuri de servicii digitale europene.

(9)

Europeana și Safer Internet for Children (Internet mai sigur pentru copii), ca infrastructuri de servicii digitale bine stabilite, ar trebui să beneficieze de prioritate la finanțare. În mod special, în primii ani ai cadrului financiar multianual pentru perioada 2014-2020 stabilit prin Regulamentul (UE, Euratom) nr. 1311/2013 al Consiliului (10), ar trebui asigurată continuitatea finanțărilor Uniunii pentru MIE din alte programe ale Uniunii pentru a permite furnizarea neîntreruptă și cu succes a serviciilor la nivelul prevăzut de actuala schemă de finanțare. La 10 mai 2012, Consiliul a subliniat importanța vitală a asigurării viabilității pe termen lung a proiectului Europeana, inclusiv în privința guvernanței și a finanțării (11).

(10)

Ar trebui să se asigure un mediu online sigur, favorabil incluziunii și pozitiv pentru copii și tineri. Funcționarea programului „Safer Internet” ar trebui asigurată după anul 2014 ca măsură esențială pentru protejarea și promovarea drepturilor copiilor în mediul online. Prin punerea în aplicare a prezentului regulament ar trebui sprijinită financiar implementarea Strategiei europene pentru un internet mai bun pentru copii la nivelul Uniunii, precum și la nivelul statelor membre, în special în ceea ce privește Centrele pentru un internet mai sigur (SIC) din statele membre. Activitățile SIC, inclusiv nodurile responsabile cu creșterea gradului de conștientizare și alte activități de sensibilizare, liniile telefonice de asistență pentru copii, părinți și personalul de îngrijire privind cele mai bune mijloace de utilizare a internetului de către copii, precum și liniile telefonice de urgență pentru denunțarea conținutului de pe internet legat de abuzul sexual asupra copiilor reprezintă un element esențial și o condiție prealabilă pentru reușita acestei strategii.

(11)

Un act juridic viitor al Uniunii privind identificarea electronică și serviciile de asigurare a încrederii pentru tranzacțiile electronice pe piața internă urmează să stabilească cerințele și condițiile detaliate pentru recunoașterea reciprocă a elementelor-cheie, denumite în continuare componentele infrastructurilor de servicii digitale. Actul juridic respectiv urmează să acopere mai multe dintre componentele cele mai importante, precum identificarea electronică și semnătura electronică, ca parte a proiectelor de interes comun prezentate în anexa la prezentul regulament.

(12)

Infrastructurile de servicii digitale, implementate în conformitate cu Decizia 922/2009/CE, vor facilita interacțiunea electronică transfrontalieră și transsectorială dintre administrațiile publice europene. Acest lucru va permite, la rândul său, furnizarea de servicii esențiale, printre altele, în domenii precum identificarea electronică, autentificarea electronică și achizițiile publice electronice, interconectarea transfrontalieră a registrelor întreprinderilor, serviciile electronice de sănătate transfrontaliere și interoperabile, precum și cooperarea transfrontalieră privind securitatea cibernetică, contribuind astfel la piața unică digitală. O astfel de interacțiune între administrații se va realiza prin crearea și/sau perfecționarea platformelor centrale de servicii interoperabile, pe baza actualelor componente comune și/sau prin furnizarea de componente suplimentare necesare pentru dezvoltarea altor platforme centrale de servicii și a unor servicii generice asociate, care să asigure legătura între infrastructurile naționale și platformele centrale de servicii în vederea furnizării de servicii digitale transfrontaliere.

(13)

Statele membre ar trebui să încurajeze autoritățile locale și regionale să se implice pe deplin și în mod eficient în guvernanța infrastructurilor de servicii digitale și să se asigure că proiectele de interes comun referitoare la prestarea de servicii transfrontaliere de e-Guvernare iau în considerare recomandările EIF.

(14)

În rezoluția sa din 6 iulie 2011 intitulată „Banda largă europeană: o investiție într-un promotor digital al creșterii” (12), Parlamentul European a subliniat faptul că serviciile în bandă largă sunt esențiale pentru competitivitatea industriei Uniunii și contribuie semnificativ în Uniune la creșterea economică, la coeziunea socială și la crearea de locuri de muncă de calitate. Investițiile în tehnologiile de ultimă generație viabile sunt esențiale în cazul în care Uniunea se dorește leagănul inovării, cunoștințelor și serviciilor.

(15)

O piață europeană cu aproape 500 de milioane de persoane conectate la banda largă de mare viteză ar putea să funcționeze ca vârf de lance pentru dezvoltarea pieței interne, creând o masă critică de utilizatori unică în lume, oferind tuturor regiunilor noi oportunități, dând fiecărui utilizator valoare adăugată și Uniunii capacitatea de a fi o economie de prim rang la nivel mondial, bazată pe cunoaștere. Dezvoltarea rapidă a rețelelor în bandă largă de mare viteză este esențială pentru dezvoltarea productivității Uniunii și pentru apariția de întreprinderi mici și nou înființate, care pot să devină lideri în diferite sectoare, cum ar fi sănătatea, producția și sectorul serviciilor.

(16)

Combinarea noilor oportunități în termeni de infrastructură cu serviciile noi, inovatoare și interoperabile ar trebui să genereze un cerc virtuos prin stimularea cererii tot mai mari de bandă largă de mare viteză, la care, în termeni comerciali, este recomandabil să se răspundă.

(17)

Agenda digitală pentru Europa prevede că, până în 2020, toți europenii ar trebui să aibă acces la internet cu viteze de peste 30 Mbps și cel puțin 50 % din gospodăriile europene ar trebui să se aboneze la conexiuni internet de peste 100 Mbps.

(18)

Având în vedere dezvoltarea rapidă a serviciilor și aplicațiilor digitale care necesită conexiuni internet din ce în ce mai rapide și evoluția rapidă a tehnologiilor de ultimă generație care permit acest lucru, este oportun să se ia în considerare, în contextul evaluării Agendei digitale pentru Europa, revizuirea obiectivelor privind banda largă pentru anul 2020, pentru a se asigura faptul că în Uniune există viteze în bandă largă competitive în raport cu alte economii din lume.

(19)

Unele dintre proiectele în bandă largă ar trebui să facă dovada unor ambiții mai mari, vizând viteze sporite, și să servească astfel drept proiecte-pilot pentru o conectivitate mai rapidă și drept modele cu potențial de multiplicare.

(20)

În rezoluția sa din 12 septembrie 2013 intitulată „Agenda digitală pentru creștere, mobilitate și ocuparea forței de muncă: e timpul să accelerăm”, Parlamentul European a subliniat faptul că un obiectiv revizuit și progresist al Agendei digitale pentru Europa pentru 2020 este conectarea tuturor gospodăriilor Uniunii la conexiuni în bandă largă care asigură 100 Mbps, iar 50 % dintre gospodării să aibă abonamente de minimum 1 Gbps.

(21)

Sectorul privat ar trebui să dețină rolul principal în extinderea și modernizarea rețelelor în bandă largă, fiind susținut de un cadru de reglementare favorabil investițiilor și competitiv. În cazul în care investițiile private se dovedesc insuficiente, statele membre ar trebui să depună eforturile necesare pentru a realiza obiectivele Agendei digitale pentru Europa. Asistența financiară publică pentru serviciile în bandă largă ar trebui limitată la programe sau inițiative orientate către proiecte care nu pot fi finanțate exclusiv de sectorul privat, astfel cum este confirmat în urma unei evaluări ex ante prin care sunt identificate disfuncționalități ale pieței sau situații investiționale sub nivelul optim, în conformitate cu Regulamentul (UE, Euratom) nr. 966/2012 al Parlamentului European și al Consiliului (13).

(22)

Instrumentele financiare pentru rețelele în bandă largă nu denaturează în mod nejustificat concurența, nu elimină investițiile private și nu descurajeze investițiile din partea operatorilor privați. În special, acestea sunt în conformitate cu articolele 101, 102, 106 și 107 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), precum și, dacă este cazul, cu orientările UE pentru aplicarea normelor privind ajutoarele de stat în cazul dezvoltării rapide a rețelelor în bandă largă.

(23)

Fondurile publice acordate pentru rețelele în bandă largă urmează să fie utilizate numai pentru infrastructurile care respectă dreptul aplicabil, în special dreptul concurenței, precum și obligațiile referitoare la acces conform Directivei 2002/19/CE a Parlamentului European și a Consiliului (14).

(24)

Întrucât resursele financiare disponibile în cadrul MIE sunt limitate, asistența financiară ar trebui să se concentreze asupra instituirii de mecanisme de finanțare la nivelul Uniunii pentru atragerea de investiții suplimentare, pentru promovarea unui efect de multiplicare și pentru facilitarea, în acest mod, a utilizării eficiente a fondurilor private și a altor fonduri publice pentru investiții. Această abordare permite contribuții din partea agenților economici și a actorilor instituționali care se situează cu mult peste nivelurile de finanțare direct eligibile prin MIE.

(25)

Având în vedere resursele financiare limitate în cadrul MIE și pentru a asigura finanțarea corespunzătoare a infrastructurilor de servicii digitale, alocarea bugetară totală pentru serviciile în bandă largă nu ar trebui să depășească cuantumul minim necesar pentru stabilirea unei intervenții eficiente din punctul de vedere al costurilor, care ar trebui determinat prin intermediul unei evaluări ex-ante, ținând seama, printre altele, de tipul de instrumente financiare avute în vedere, de potențialul efect de pârghie pentru portofoliul minim de proiecte eficiente și de condițiile de pe piață.

(26)

Sprijinul din partea MIE pentru dezvoltarea conexiunilor în bandă largă ar trebui să completeze asistența acordată în cadrul altor programe și inițiative ale Uniunii, inclusiv în cadrul fondurilor structurale și de investiții europene (denumite în continuare „fondurile ESI”), în cazurile în care o evaluare ex ante identifică disfuncționalități ale pieței sau situații de investiții sub nivelul optim și în cazurile în care autoritățile de management au decis astfel. Asistența financiară prin intermediul MIE pentru dezvoltarea conexiunilor în bandă largă ar trebui să contribuie la eforturile depuse de statele membre, atât direct, cât și prin asigurarea unui vehicul de investiții pentru contribuții voluntare, restricționate, provenite din alte surse, inclusiv din cadrul fondurilor ESI, permițând astfel statelor membre să profite de know-how-ul și de economiile de scară ale mecanismelor gestionate de Uniune în vederea creșterii eficienței cheltuielilor publice.

(27)

Pentru a garanta cel mai bun raport calitate-preț și ținând seama de resursele limitate, finanțarea prin MIE ar trebui să fie disponibilă pentru proiecte care se bazează pe tehnologia cea mai adecvată pentru proiectul respectiv, care pot contribui la stimularea modelelor de afaceri inovatoare și care demonstrează un potențial ridicat de multiplicare. În cazul în care proiectele sunt finanțate prin intermediul unor contribuții voluntare în cadrul MIE, precum cele din fondurile ESI și sau prin finanțări naționale sau regionale, criteriile de eligibilitate ar trebui să fie mai flexibile și să țină seama de situația specifică și de condițiile din domeniile pe care finanțarea în cauză este menită să le sprijine.

(28)

Uniunea poate acorda sprijin pentru dezvoltarea rețelelor în bandă largă care contribuie la realizarea obiectivelor Agendei digitale pentru Europa, în toate tipurile de zone. Reducerea decalajului digital și creșterea incluziunii digitale reprezintă obiective importante în cadrul Agendei digitale pentru Europa. Prin urmare, toate acțiunile Uniunii în domeniul serviciilor în bandă largă ar trebui să vizeze necesitățile speciale ale zonelor suburbane, rurale și, în special, ale zonelor slab populate și ale regiunilor mai puțin dezvoltate, care este necesar să fie deservite cu conexiuni. Acestea includ dezvoltarea rețelelor în bandă largă pentru a face legătura între regiuni insulare, fără ieșire la mare, montane, îndepărtate și periferice, inclusiv statele membre insulare, și regiunile centrale ale Uniunii și/sau acțiuni pentru a ameliora fiabilitatea sau performanțele legăturilor între aceste regiuni și regiunile centrale ale Uniunii.

(29)

În vederea finalizării pieței unice digitale, ar trebui încurajată compatibilitatea între MIE și acțiunile naționale și regionale privind banda largă.

(30)

La punerea în aplicare a prezentului regulament, formele de asistență financiară ar trebui să fie adaptate caracteristicilor acțiunilor în cauză. Astfel, în domeniul infrastructurilor de servicii digitale, platformele centrale de servicii, care nu pot fi finanțate din alte surse, ar trebui să reprezinte o prioritate pentru finanțarea sub formă de achiziții publice sau, în mod excepțional, de granturi, în timp ce pentru serviciile generice ar trebui să se acorde doar asistență financiară limitată prin intermediul MIE. În plus, orice asistență financiară prin intermediul MIE ar trebui să urmărească utilizarea eficientă a fondurilor Uniunii și, prin urmare, rețelele în bandă largă ar trebui să fie sprijinite prin instrumente financiare care asigură un efect de pârghie mai puternic în comparație cu granturile.

(31)

Intervenția în temeiul prezentului regulament ar trebui să aibă ca scop realizarea de sinergii și interoperabilitatea între diferitele proiecte de interes comun descrise în anexă, precum și cu alte infrastructuri, inclusiv infrastructurile de transport și energetice sprijinite de MIE, infrastructurile relevante de cercetare sprijinite, printre altele, de Orizont 2020 și infrastructurile relevante sprijinite de fondurile ESI, evitând, în același timp, duplicarea și sarcinile administrative nejustificate.

(32)

Asistența financiară pentru proiectele de interes comun ar trebui să fie completată de acțiuni orizontale, inclusiv de asistență tehnică, măsuri de stimulare a cererii și coordonare, care ar trebui să urmărească maximizarea impactului intervenției Uniunii.

(33)

La angajarea de fonduri pentru intervenții în domeniul rețelelor în bandă largă, Comisia ar trebui să țină seama în mod corespunzător de rezultatele evaluărilor instrumentelor financiare existente ale Uniunii.

(34)

Comisia ar trebui să fie sprijinită de un grup de experți alcătuit din reprezentanți ai tuturor statelor membre care ar trebui să fie consultat și să contribuie, între altele, la monitorizarea punerii în aplicare a prezentului regulament, planificării, evaluării și la abordarea problemelor legate de implementare.

(35)

Grupul de experți ar trebui, de asemenea, să coopereze cu entitățile implicate în punerea în aplicare a prezentului regulament, precum autoritățile locale și regionale, furnizorii de acces la internet, administratorii rețelelor publice și producătorii de componente, precum și cu autoritățile naționale de reglementare și Organismul Autorităților Europene de Reglementare în Domeniul Comunicațiilor Electronice (OAREC), instituit prin Regulamentul (CE) nr. 1211/2009 al Parlamentului European și al Consiliului (15).

(36)

Regulamentul (UE) nr. 1316/2013 instituie Comitetul de coordonare al MIE, care este, de asemenea, un comitet în înțelesul Regulamentului (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului (16). Totodată, Regulamentul nr. 1316/2013 conferă Comisiei competența de a adopta, în conformitate cu procedura de examinare, programe de lucru anuale și multianuale, inclusiv în sectorul telecomunicațiilor, acesta din urmă făcând obiectul prezentului regulament. În această privință, este important să se clarifice faptul că, atunci când discută chestiuni referitoare la prezentul regulament, mai ales proiecte de programe de lucru anuale și multianuale, statele membre ar trebui reprezentate în cadrul Comitetului de coordonare al MIE de experți din sectorul infrastructurii de telecomunicații.

(37)

Deoarece obiectivele prezentului regulament, și anume dezvoltarea coordonată a rețelelor transeuropene în sectorul infrastructurii de telecomunicații, nu pot fi realizate în mod satisfăcător de către statele membre dar, având în vedere caracterul transfrontalier al infrastructurilor sprijinite și efectele asupra întregului teritoriu al Uniunii, pot fi realizate mai bine la nivelul Uniunii, aceasta poate adopta măsuri în conformitate cu principiul subsidiarității astfel cum este definit la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este definit la articolul menționat, prezentul regulament nu depășește ceea ce este necesar pentru realizarea obiectivelor menționate.

(38)

În vederea sprijinirii proiectelor de interes comun în sectoarele infrastructurilor de transport, telecomunicații și energetice, Regulamentul(UE) nr. 1316/2013 stabilește condițiile, metodele și procedurile pentru furnizarea de asistență financiară din partea Uniunii pentru rețelele transeuropene. Regulamentul stabilește totodată defalcarea resurselor care urmează a fi puse la dispoziție în temeiul Regulamentului (UE, Euratom) nr. 1311/2013 în toate cele trei sectoare. Regulamentul nr. 1316/2013 se aplică de la 1 ianuarie 2014. Prin urmare, este oportun ca prezentul regulament să fie aliniat cu aplicarea Regulamentului(UE) nr. 1316/2013 și a Regulamentului (UE, Euratom) nr. 1311/2013. În consecință, prezentul regulament ar trebui să se aplice de la 1 ianuarie 2014.

(39)

Decizia nr. 1336/97/CE a Parlamentului European și a Consiliului (17) ar trebui abrogată,

(a)

obiectivele și prioritățile operaționale ale proiectelor de interes comun;

(b)

identificarea proiectelor de interes comun;

(c)

criteriile potrivit cărora acțiunile care contribuie la proiectele de interes comun sunt declarate eligibile pentru asistență financiară din partea Uniunii în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 1316/2013 în ceea ce privește dezvoltarea, punerea în aplicare, implementarea, interconectarea și interoperabilitatea acestora;

(d)

prioritățile pentru finanțarea proiectelor de interes comun.

(a)

„infrastructură de telecomunicații” înseamnă rețele în bandă largă și infrastructuri de servicii digitale;

(b)

„infrastructuri de servicii digitale” înseamnă infrastructuri care permit furnizarea pe cale electronică a serviciilor în rețea, de regulă prin internet, care furnizează servicii interoperabile transeuropene de interes comun pentru cetățeni, întreprinderi și/sau autorități publice, și care sunt alcătuite din platforme centrale de servicii și din servicii generice;

(c)

„componente” înseamnă infrastructurile de bază de servicii digitale, care sunt elemente-cheie ce urmează să fie reutilizate în infrastructuri de servicii digitale mai complexe;

(d)

„platforme centrale de servicii” înseamnă noduri centrale de infrastructuri de servicii digitale care vizează asigurarea conectivității, a accesului și a interoperabilității la nivel transeuropean, și care sunt deschise statelor membre și pot fi deschise și altor entități;

(e)

„servicii generice” înseamnă serviciile de tip porți de conectare care asigură legătura între una sau mai multe infrastructuri naționale și platforma centrală (platformele centrale) de servicii;

(f)

„rețele în bandă largă” înseamnă rețele de acces cu fir și fără fir, infrastructuri auxiliare și rețele principale având capacitatea de a furniza conectivitate de foarte mare viteză;

(g)

„acțiuni orizontale” înseamnă studii și acțiuni de sprijinire a programelor astfel cum sunt definite la articolul 2 punctele (6) și (7) din Regulamentul (UE) nr. 1316/2013.

(a)

creșterea economică și sprijinirea finalizării și funcționării pieței interne, în sprijinul competitivității economiei europene, inclusiv a întreprinderilor mici și mijlocii (IMM-uri);

(b)

îmbunătățirea vieții cotidiene a cetățenilor, a întreprinderilor și a autorităților publice la toate nivelurile prin promovarea rețelelor în bandă largă, a interconectării și a interoperabilității rețelelor în bandă largă naționale, regionale și locale, precum și a accesului nediscriminatoriu la aceste rețele și a incluziunii digitale.

(a)

interoperabilitatea, conectivitatea, dezvoltarea durabilă, operarea și modernizarea infrastructurilor de servicii digitale transeuropene, precum și coordonarea la nivel european;

(b)

fluxul eficient de investiții private și publice pentru a stimula dezvoltarea și modernizarea rețelelor în bandă largă, astfel încât să contribuie la atingerea obiectivelor în materie de bandă largă ale Agendei digitale pentru Europa.

(a)

să vizeze crearea și/sau consolidarea platformelor centrale de servicii interoperabile și, ori de câte ori este posibil, compatibile pe plan internațional, însoțite de servicii generice pentru infrastructurile de servicii digitale;

(b)

să asigure vehicule eficiente de investiții în rețelele de banda largă, să atragă noi categorii de investitori și de promotori de proiecte și să încurajeze reproductibilitatea proiectelor inovatoare și a modelelor de afaceri.

(a)

achiziții publice; și/sau

(b)

granturi.

(a)

instrumente financiare, astfel cum sunt definite în Regulamentul (UE) nr. 1316/2013, care sunt deschise la contribuții suplimentare din partea altor sectoare ale MIE, a altor instrumente, programe și linii bugetare ale bugetului Uniunii, a statelor membre, inclusiv a autorităților locale și regionale, precum și a oricăror alți investitori, inclusiv a investitorilor privați, în conformitate cu articolul 15 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 1316/2013; și/sau

(b)

instrumente financiare în combinație cu granturi din surse publice altele decât MIE, fie surse publice din cadrul Uniunii, fie surse publice naționale.

(a)

achiziții publice; și/sau

(b)

granturi.

(a)

să aibă o maturitate suficientă pentru a fi dezvoltate, fapt demonstrat în special prin proiecte-pilot de succes în cadrul unor programe cum ar fi programele Uniunii legate de inovare și cercetare;

(b)

să contribuie la politici și acțiuni ale Uniunii în sprijinul pieței interne;

(c)

să creeze valoare adăugată europeană și să fie însoțite de o strategie și de planuri în vederea unei sustenabilități pe termen lung, dacă este cazul, prin surse de finanțare altele decât MIE, a căror calitate urmează să fie demonstrată printr-un studiu de fezabilitate și o analiză costuri-beneficii. Această strategie este actualizată atunci când este cazul;

(d)

să fie în conformitate cu standardele internaționale și/sau europene sau cu specificații și orientări pentru interoperabilitate deschise, cum ar fi Cadrul european de interoperabilitate, și să valorifice soluțiile existente.

(a)

să aibă o contribuție semnificativă la realizarea obiectivelor Agendei digitale pentru Europa;

(b)

să se afle în etape suficient de înaintate ale dezvoltării și elaborării proiectelor, care sunt susținute de mecanisme eficiente de implementare;

(c)

să abordeze disfuncționalitățile pieței sau situațiile investiționale sub nivelul optim;

(d)

să nu conducă la denaturări ale pieței sau să nu exercite presiuni în sensul eliminării investițiilor private;

(e)

să utilizeze tehnologiile considerate cele mai potrivite pentru a răspunde nevoilor zonei geografice în cauză, ținând seama de factori geografici, sociali și economici, pe baza unor criterii obiective și în concordanță cu neutralitatea tehnologică;

(f)

să dezvolte tehnologia cea mai adecvată pentru proiectul specific, propunând totodată un echilibru optim între tehnologiile de ultimă generație din punctul de vedere al capacității fluxului de date, al securității transmisiei, al rezistenței rețelei și al eficienței din punctul de vedere al costurilor;

(g)

să prezinte un potențial ridicat de multiplicare și/sau să se bazeze pe modele de afaceri inovatoare.

(a)

pregătesc sau sprijină acțiuni de implementare în cadrul dezvoltării, guvernanței și abordării problemelor existente sau emergente în materie de implementare a acestora;

(b)

creează cerere nouă de infrastructuri de servicii digitale.

(a)

monitorizarea punerii în aplicare a prezentului regulament;

(b)

examinarea planurilor naționale sau a strategiilor naționale, după caz;

(c)

adoptarea de măsuri pentru a evalua implementarea programelor de lucru la nivel financiar și tehnic;

(d)

abordarea problemelor existente sau care apar în implementarea proiectului;

(e)

definirea de orientări strategice înainte de întocmirea programelor de lucru anuale și multianuale menționate la articolul 17 din Regulamentul (UE) nr. 1316/2013, acordând o atenție specială selectării și retragerii acțiunilor care contribuie la proiectele de interes comun, stabilirii defalcării bugetului, precum și revizuirii acestor programe de lucru.

(a)

disponibilității infrastructurilor de servicii digitale, măsurată în funcție de numărul de state membre conectate la fiecare infrastructură de servicii digitale;

(b)

procentului de cetățeni și agenți economici care utilizează infrastructurile de servicii digitale și disponibilitatea transfrontalieră a acestor servicii;

(c)

volumului investițiilor atrase în domeniul serviciilor în bandă largă și efectul de pârghie în cazul proiectelor finanțate prin intermediul contribuțiilor din surse publice menționate la articolul 5 alineatul (5) litera (b).

21.3.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 86/27

(1)

La 17 martie 2014, Consiliul a adoptat Regulamentul (UE) nr. 269/2014.

(2)

Având în vedere gravitatea situației, Consiliul consideră că și alte persoane ar trebui adăugate pe lista persoanelor fizice și juridice, entităților și organismelor care fac obiectul măsurilor restrictive, prevăzută în anexa I la Regulamentul (UE) nr. 269/2014.

(3)

Prin urmare, anexa I la Regulamentul (UE) nr. 269/2014 ar trebui modificată în consecință,

21.3.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 86/30

(1)

La 17 martie 2014, Consiliul a adoptat Decizia 2014/145/PESC.

(2)

Având în vedere gravitatea situației, Consiliul consideră că ar trebui adăugate și alte persoane pe lista persoanelor, entităților și organismelor care fac obiectul măsurilor restrictive, prevăzută în anexa la Decizia 2014/145/PESC.

(3)

Prin urmare, anexa la Decizia 2014/145/PESC ar trebui modificată în consecință,