ISSN 1977-0782 doi:10.3000/19770782.L_2014.065.ron |
||
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene |
L 65 |
|
Ediţia în limba română |
Legislaţie |
Anul 57 |
Cuprins |
|
I Acte legislative |
Pagina |
|
|
DIRECTIVE |
|
|
* |
|
|
|
(1) Text cu relevanță pentru SEE |
RO |
Actele ale căror titluri sunt tipărite cu caractere drepte sunt acte de gestionare curentă adoptate în cadrul politicii agricole şi care au, în general, o perioadă de valabilitate limitată. Titlurile celorlalte acte sunt tipărite cu caractere aldine şi sunt precedate de un asterisc. |
I Acte legislative
DIRECTIVE
5.3.2014 |
RO |
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene |
L 65/1 |
DIRECTIVA 2014/27/UE A PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI A CONSILIULUI
din 26 februarie 2014
de modificare a Directivelor 92/58/CEE, 92/85/CEE, 94/33/CE, 98/24/CE ale Consiliului și a Directivei 2004/37/CE a Parlamentului European și a Consiliului pentru a le alinia la Regulamentul (CE) nr. 1272/2008 privind clasificarea, etichetarea și ambalarea substanțelor și a amestecurilor
PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,
având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 153 alineatul (2),
având în vedere propunerea Comisiei Europene,
după transmiterea proiectului de act legislativ către parlamentele naționale,
având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European (1),
după consultarea Comitetului Regiunilor,
hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară (2),
întrucât:
(1) |
În temeiul articolului 153 din tratat, Parlamentul European și Consiliul pot adopta, prin intermediul directivelor, cerințe minime pentru a încuraja îmbunătățirile, în special ale mediului de muncă, în vederea garantării unui nivel mai ridicat de protecție a sănătății și securității lucrătorilor. Aceste directive ar trebui să evite împiedicarea creării și dezvoltării întreprinderilor mici și mijlocii și a potențialului acestora de a crea locuri de muncă. Normele în materie de sănătate și securitate nu ar trebui considerate constrângeri deoarece ele reprezintă drepturi fundamentale și urmează să fie aplicate fără excepție, în toate domeniile pieței muncii și tuturor tipurilor de întreprinderi, indiferent de mărimea lor. |
(2) |
Articolul 31 alineatul (1) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene prevede că orice lucrător are dreptul la condiții de muncă care să-i respecte sănătatea, securitatea și demnitatea. |
(3) |
Regulamentul (CE) nr. 1272/2008 al Parlamentului European și al Consiliului (3) a instituit un nou sistem de clasificare și etichetare a substanțelor și a amestecurilor în cadrul Uniunii, bazat pe Sistemul armonizat global de clasificare și etichetare a substanțelor chimice (GHS) la nivel internațional, elaborat în cadrul Comisiei Economice pentru Europa a Organizației Națiunilor Unite. |
(4) |
Directivele 92/58/CEE (4), 92/85/CEE (5), 94/33/CE (6) și 98/24/CE (7) ale Consiliului și Directiva 2004/37/CE a Parlamentului European și a Consiliului (8) conțin trimiteri la sistemul anterior de clasificare și etichetare. Directivele respective ar trebui așadar modificate în vederea alinierii la noul sistem prevăzut în Regulamentul (CE) nr. 1272/2008. |
(5) |
Modificările sunt necesare pentru a garanta menținerea eficacității acestor directive. Scopul prezentei directive nu este acela de a schimba domeniul de aplicare a directivelor respective. Prezenta directivă intenționează să mențină și să nu reducă nivelul de protecție a lucrătorilor prevăzut de respectivele directive. Totuși, având în vedere progresele tehnologice permanente, respectivele directive ar trebui să facă obiectul unor revizuiri periodice în conformitate cu articolul 17a din Directiva Consiliului 89/391/CEE (9) pentru a asigura coerența legislației și un nivel adecvat de protecție a sănătății și a securității atunci când sunt prezente substanțe și amestecuri chimice periculoase în mediul de muncă. Ar trebui acordată o atenție specială angajaților care au profesii care implică un contact zilnic cu substanțe și amestecuri periculoase. |
(6) |
Modificările aduse Directivei 92/85/CEE nu abordează problema substanțelor și amestecurilor periculoase care pot afecta în mod negativ fertilitatea lucrătoarelor însărcinate și a lucrătoarelor care au născut recent sau care alăptează, deoarece scopul său este doar de a actualiza trimiterile și terminologia stabilite în respectiva directivă. Cu toate acestea, având în vedere evoluția dovezilor științifice pe această temă și clasificarea din ce în ce mai elaborată a acestor efecte, Comisia ar trebui să analizeze cele mai potrivite mijloace de referire la acestea. |
(7) |
Modificările aduse Directivelor 92/85/CEE și 94/33/CE ar trebui să alinieze abordarea adoptată în respectivele directive la terminologia adoptată în Directiva 98/24/CE în măsura în care termenii „substanțe etichetate” de la secțiunea A punctul 3 litera (a) din anexa I la Directiva 92/85/CEE, și „substanțe și preparate clasificate” de la secțiunea I punctul 3 litera (a) din anexa la Directiva 94/33/CE, sunt înlocuiți cu „substanțe și amestecuri care îndeplinesc criteriile de clasificare”. Prezenta directivă nu impune angajatorilor obligații în ceea ce privește clasificarea, etichetarea și ambalarea substanțelor și a amestecurilor care fac obiectul Regulamentului (CE) nr. 1272/2008. Indiferent dacă substanțele sau amestecurile sunt introduse sau nu pe piață, angajatorul trebuie să realizeze o evaluare a riscului pentru toți agenții chimici periculoși, în conformitate cu Directiva 98/24/CE. |
(8) |
Secțiunea I punctul 2 și secțiunea II punctul 1 din anexa la Directiva 94/33/CE conțin trimiteri la directivele 90/679/CEE (10) și 90/394/CEE (11) ale Consiliului abrogate. Aceste trimiteri trebuie așadar înlocuite cu trimiteri la dispozițiile pertinente din Directiva 2000/54/CE a Parlamentului European și a Consiliului (12) și din Directiva 2004/37/CE. |
(9) |
În conformitate cu articolul 154 din tratat, Comisia a consultat partenerii sociali cu privire la posibila orientare a acțiunii Uniunii în acest domeniu, iar partenerii sociali au indicat că ar fi utile ghiduri explicative, în special pentru întreprinderile mici și mijlocii. |
(10) |
În urma acestei consultări, Comisia a considerat că este de dorit o acțiune a Uniunii și a consultat partenerii sociali cu privire la conținutul propunerii preconizate, în conformitate cu articolul 154 din tratat. |
(11) |
La încheierea acestei a doua etape a consultării, partenerii sociali nu au dorit să inițieze procesul care ar putea duce la încheierea unui acord așa cum se prevede la articolul 155 din tratat, |
ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:
Articolul 1
Modificări ale Directivei 92/58/CEE
Directiva 92/58/CEE se modifică după cum urmează:
1. |
la articolul 1, alineatul (2) se înlocuiește cu următorul text: „(2) Prezenta directivă nu se aplică semnalizării pentru introducerea pe piață a substanțelor și amestecurilor periculoase, a produselor și/sau a echipamentelor, cu excepția cazului în care alte dispoziții ale Uniunii fac referire în mod expres la aceasta.”; |
2. |
în anexa I, secțiunea 12 se înlocuiește cu următorul text: 12. Zonele, sălile sau incintele utilizate pentru depozitarea substanțelor sau a amestecurilor periculoase în cantități semnificative trebuie să fie semnalizate printr-un panou de avertizare corespunzător, ales dintre cele prevăzute la secțiunea 3.2 din anexa II, sau trebuie marcate în conformitate cu secțiunea 1 din anexa III, exceptând cazul în care etichetele de pe fiecare ambalaj sau container sunt suficiente în acest scop. În cazul în care nu există niciun panou de avertizare echivalent în secțiunea 3.2 din anexa II care să avertizeze persoanele cu privire la substanțe sau amestecuri chimice periculoase, trebuie utilizată pictograma de pericol relevantă, astfel cum se prevede în anexa V la Regulamentul (CE) nr. 1272/2008 al Parlamentului European și al Consiliului (13). |
3. |
în anexa II, secțiunea 3.2 se modifică după cum urmează:
|
4. |
anexa III se modifică după cum urmează:
|
Articolul 2
Modificări ale Directivei 92/85/CEE
Anexa I la Directiva 92/85/CEE se modifică după cum urmează:
1. |
secțiunea A se modifică după cum urmează:
|
2. |
secțiunea B se înlocuiește cu următorul text: „B. Procese Procesele industriale enumerate în anexa I la Directiva 2004/37/CE.” |
Articolul 3
Modificări ale Directivei 94/33/CE
Anexa la Directiva 94/33/CE se modifică după cum urmează:
1. |
secțiunea I se modifică după cum urmează:
|
2. |
la secțiunea II, punctul 1 se înlocuiește cu următorul text:
|
Articolul 4
Modificări ale Directivei 98/24/CE
Directiva 98/24/CE se modifică după cum urmează:
1. |
la articolul 2, litera (b) se modifică după cum urmează:
|
2. |
la articolul 4 alineatul (1), a doua liniuță se înlocuiește cu următorul text:
|
3. |
articolul 8 se modifică după cum urmează:
|
Articolul 5
Modificări ale Directivei 2004/37/CE
Directiva 2004/37/CE se modifică după cum urmează:
1. |
la articolul 1, alineatul (4) se înlocuiește cu următorul text: „(4) În ceea ce privește azbestul, care face obiectul Directivei 2009/148/CE a Parlamentului European și a Consiliului (22), dispozițiile prezentei directive se aplică atunci când sunt mai favorabile sănătății și securității la locul de muncă.” |
2. |
articolul 2 se modifică după cum urmează:
|
3. |
la articolul 4 alineatul (1), termenul „preparat” se înlocuiește cu termenul „amestec”; |
4. |
la articolul 5 alineatul (2), termenul „preparat” se înlocuiește cu termenul „amestec”; |
5. |
la articolul 6 litera (b), termenul „preparate” se înlocuiește cu termenul „amestecuri”; |
6. |
în titlul anexei I, termenul „preparatelor” se înlocuiește cu termenul „amestecurilor”. |
Articolul 6
Transpunere
(1) Statele membre asigură intrarea în vigoare a actelor cu putere de lege și a actelor administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive până la 1 iunie 2015. Statele membre informează de îndată Comisia cu privire la aceasta.
Atunci când statele membre adoptă aceste dispoziții, ele conțin o trimitere la prezenta directivă sau sunt însoțite de o asemenea trimitere la data publicării lor oficiale. Statele membre stabilesc modalitatea de efectuare a acestei trimiteri.
(2) Comisiei îi sunt comunicate de către statele membre textele principalelor dispoziții de drept intern pe care le adoptă în domeniul reglementat de prezenta directivă.
Articolul 7
Intrare în vigoare și aplicare
Prezenta directivă intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.
Articolul 8
Destinatari
Prezenta directivă se adresează statelor membre.
Adoptată la Strasbourg, 26 februarie 2014.
Pentru Parlamentul European
Președintele
M. SCHULZ
Pentru Consiliu
Președintele
D. KOURKOULAS
(1) JO C 204, 9.8.2008, p. 47.
(2) Poziția Parlamentului European din 4 februarie 2014 (nepublicată încă în Jurnalul Oficial) și Decizia Consiliului din 20 februarie 2014.
(3) Regulamentul (CE) nr. 1272/2008 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 decembrie 2008 privind clasificarea, etichetarea și ambalarea substanțelor și a amestecurilor, de modificare și de abrogare a Directivelor 67/548/CEE și 1999/45/CE, precum și de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1907/2006 (JO L 353, 31.12.2008, p. 1).
(4) Directiva 92/58/CEE a Consiliului din 24 iunie 1992 privind cerințele minime pentru semnalizarea de securitate și sănătate la locul de muncă [a noua directivă specială în sensul articolului 16 alineatul (1) din Directiva 89/391/CEE] (JO L 245, 26.8.1992, p. 23).
(5) Directiva 92/85/CEE a Consiliului din 19 octombrie 1992 privind introducerea de măsuri pentru promovarea îmbunătățirii securității și a sănătății la locul de muncă în cazul lucrătoarelor gravide, care au născut de curând sau care alăptează [a zecea directivă specială în sensul articolului 16 alineatul (1) din Directiva 89/391/CEE] (JO L 348, 28.11.1992, p. 1).
(6) Directiva 94/33/CE a Consiliului din 22 iunie 1994 privind protecția tinerilor la locul de muncă (JO L 216, 20.8.1994, p. 12).
(7) Directiva 98/24/CE a Consiliului din 7 aprilie 1998 privind protecția sănătății și securității lucrătorilor împotriva riscurilor legate de prezența agenților chimici la locul de muncă [a paisprezecea directivă specială în sensul articolului 16 alineatul (1) din Directiva 89/391/CEE] (JO L 131, 5.5.1998, p. 11).
(8) Directiva 2004/37/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 29 aprilie 2004 privind protecția lucrătorilor împotriva riscurilor legate de expunerea la agenți cancerigeni sau mutageni la locul de muncă [a șasea directivă specială în sensul articolului 16 alineatul (1) din Directiva 89/391/CEE a Consiliului] (JO L 158, 30.4.2004, p. 50).
(9) Directiva 89/391/CEE a Consiliului din 12 iunie 1989 privind punerea în aplicare de măsuri pentru promovarea îmbunătățirii securității și sănătății lucrătorilor la locul de muncă (JO L 183, 29.6.1989, p. 1).
(10) Directiva 90/679/CEE a Consiliului din 26 noiembrie 1990 privind protecția lucrătorilor împotriva riscurilor legate de expunerea la agenți biologici la locul de muncă (a șaptea directivă specială în sensul articolului 16 alineatul (1) din Directiva 89/391/CEE) (JO L 374, 31.12.1990, p. 1).
(11) Directiva 90/394/CEE a Consiliului din 28 iunie 1990 privind protecția lucrătorilor împotriva riscurilor legate de expunerea la agenți cancerigeni la locul de muncă (a șasea directivă specială în sensul articolului 16 alineatul (1) din Directiva 89/391/CEE) (JO L 196, 26.7.1990, p. 1).
(12) Directiva 2000/54/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 18 septembrie 2000 privind protecția lucrătorilor împotriva riscurilor legate de expunerea la agenți biologici la locul de muncă (a șaptea directivă specială în sensul articolului 16 alineatul (1) din Directiva 89/391/CEE) (JO L 262, 17.10.2000, p. 21).
(13) Regulamentul (CE) nr. 1272/2008 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 decembrie 2008 privind clasificarea, etichetarea și ambalarea substanțelor și a amestecurilor, de modificare și de abrogare a Directivelor 67/548/CEE și 1999/45/CE, precum și de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1907/2006 (JO L 353, 31.12.2008, p. 1).”;
(14) Directiva 2000/54/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 18 septembrie 2000 privind protecția lucrătorilor împotriva riscurilor legate de expunerea la agenți biologici la locul de muncă [a șaptea directivă specială în sensul articolului 16 alineatul (1) din Directiva 89/391/CEE], (JO L 262, 17.10.2000, p. 21).”;
(15) Regulamentul (CE) nr. 1272/2008 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 decembrie 2008 privind clasificarea, etichetarea și ambalarea substanțelor și a amestecurilor, de modificare și de abrogare a Directivelor 67/548/CEE și 1999/45/CE, precum și de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1907/2006 (JO L 353, 31.12.2008, p. 1).”;
(16) Directiva 2004/37/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 29 aprilie 2004 privind protecția lucrătorilor împotriva riscurilor legate de expunerea la agenți cancerigeni sau mutageni la locul de muncă [a șasea directivă specială în sensul articolului 16 alineatul (1) din Directiva 89/391/CEE a Consiliului] (JO L 158, 30.4.2004, p. 50).”;
(17) Directiva 2000/54/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 18 septembrie 2000 privind protecția lucrătorilor împotriva riscurilor legate de expunerea la agenți biologici la locul de muncă [a șaptea directivă specială în sensul articolului 16 alineatul (1) din Directiva 89/391/CEE] (JO L 262, 17.10.2000, p. 21).”;
(18) Regulamentul (CE) nr. 1272/2008 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 decembrie 2008 privind clasificarea, etichetarea și ambalarea substanțelor și a amestecurilor, de modificare și de abrogare a Directivelor 67/548/CEE și 1999/45/CE, precum și de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1907/2006 (JO L 353, 31.12.2008, p. 1).”;
(19) Directiva 2004/37/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 29 aprilie 2004 privind protecția lucrătorilor împotriva riscurilor legate de expunerea la agenți cancerigeni sau mutageni la locul de muncă [a șasea directivă specială în sensul articolului 16 alineatul (1) din Directiva 89/391/CEE a Consiliului] (JO L 158, 30.4.2004, p. 50).”;
(20) Regulamentul (CE) nr. 1272/2008 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 decembrie 2008 privind clasificarea, etichetarea și ambalarea substanțelor și a amestecurilor, de modificare și de abrogare a Directivelor 67/548/CEE și 1999/45/CE, precum și de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1907/2006 (JO L 353, 31.12.2008, p. 1).”;
(21) Regulamentul (CE) nr. 1907/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 18 decembrie 2006 privind înregistrarea, evaluarea, autorizarea și restricțiile aplicabile produselor chimice (REACH), de instituire a unei Agenții Europene pentru Produse Chimice, de modificare a Directivei 1999/45/CE și de abrogare a Regulamentului Consiliului (CEE) nr. 793/93, a Regulamentului Comisiei (CE) nr. 1488/94, a Directivei Consiliului 76/769/CEE și a Directivelor Comisiei 91/155/CEE, 93/67/CEE, 93/105/CE și 2000/21/CE (JO L 396, 30.12.2006, p. 1).”;
(22) Directiva 2009/148/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 30 noiembrie 2009 privind protecția lucrătorilor împotriva riscurilor legate de expunerea la azbest la locul de muncă (JO L 330, 16.12.2009, p. 28).”;
(23) Regulamentul (CE) nr. 1272/2008 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 decembrie 2008 privind clasificarea, etichetarea și ambalarea substanțelor și a amestecurilor, de modificare și de abrogare a Directivelor 67/548/CEE și 1999/45/CE, precum și de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1907/2006 (JO L 353, 31.12.2008, p. 1).”;
II Acte fără caracter legislativ
REGULAMENTE
5.3.2014 |
RO |
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene |
L 65/8 |
REGULAMENTUL DE PUNERE ÎN APLICARE (UE) NR. 204/2014 AL COMISIEI
din 20 februarie 2014
de înregistrare a unei denumiri în Registrul denumirilor de origine protejate și al indicațiilor geografice protejate [Aceituna de Mallorca / Aceituna Mallorquina / Oliva de Mallorca / Oliva Mallorquina (DOP)]
COMISIA EUROPEANĂ,
având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,
având în vedere Regulamentul (UE) nr. 1151/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 21 noiembrie 2012 privind sistemele din domeniul calității produselor agricole și alimentare (1), în special articolul 52 alineatul (2),
întrucât:
(1) |
În conformitate cu articolul 50 alineatul 2 litera (a) din Regulamentul (UE) nr. 1151/2012, cererea de înregistrare a denumirii „Aceituna de Mallorca” / „Aceituna Mallorquina” / „Oliva de Mallorca” / „Oliva Mallorquina” depusă de Spania a fost publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (2). |
(2) |
Deoarece Comisiei nu i s-a comunicat nicio declarație de opoziție în conformitate cu articolul 51 din Regulamentul (UE) nr. 1151/2012, denumirea „Aceituna de Mallorca” / „Aceituna Mallorquina” / „Oliva de Mallorca” / „Oliva Mallorquina” ar trebui, prin urmare, înregistrată, |
ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:
Articolul 1
Se înregistrează denumirea care figurează în anexa la prezentul regulament.
Articolul 2
Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.
Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.
Adoptat la Bruxelles, 20 februarie 2014.
Pentru Comisie, pentru președinte
Dacian CIOLOȘ
Membru al Comisiei
(1) JO L 343, 14.12.2012, p. 1.
(2) JO C 276, 25.9.2013, p. 17.
ANEXĂ
Produse agricole destinate consumului uman enumerate în anexa I la tratat:
Clasa 1.6. Fructe, legume și cereale în stare proaspătă sau prelucrate
SPANIA
Aceituna de Mallorca / Aceituna Mallorquina / Oliva de Mallorca / Oliva Mallorquina (DOP)
5.3.2014 |
RO |
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene |
L 65/10 |
REGULAMENTUL DE PUNERE ÎN APLICARE (UE) NR. 205/2014 AL COMISIEI
din 4 martie 2014
de stabilire a condițiilor uniforme de aplicare a Regulamentului (UE) nr. 1260/2013 al Parlamentului European și al Consiliului privind statisticile demografice europene, în ceea ce privește defalcarea datelor, termenele și revizuirile de date
(Text cu relevanță pentru SEE)
COMISIA EUROPEANĂ,
având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,
având în vedere Regulamentul (UE) nr. 1260/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 20 noiembrie 2013 privind statisticile demografice europene (1), în special articolul 3 alineatul (4),
întrucât:
(1) |
Regulamentul (UE) nr. 1260/2013 stabilește un cadru juridic comun pentru dezvoltarea, producerea și difuzarea statisticilor europene privind populația și mișcarea naturală a populației. |
(2) |
Pentru a se asigura faptul că datele referitoare la populație și la evenimentele demografice transmise de statele membre, în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 1260/2013, sunt de înaltă calitate, comparabile și coerente și pentru a permite elaborarea de sinteze fiabile la nivelul Uniunii, datele ar trebui defalcate. |
(3) |
Prin urmare, datele ar trebui să fie transmise Comisiei defalcate pe unități teritoriale, în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1059/2003 al Parlamentului European și al Consiliului din 26 mai 2003 privind instituirea unui nomenclator comun al unităților teritoriale de statistică (NUTS) (2). |
(4) |
Măsurile prevăzute în prezentul regulament sunt conforme cu avizul Comitetului Sistemului Statistic European, |
ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:
Articolul 1
Obiect
Prezentul regulament stabilește condiții uniforme pentru defalcările de date solicitate în temeiul Regulamentului (UE) nr. 1260/2013, precum și pentru termenele și revizuirea datelor respective.
Articolul 2
Definiții
Se aplică definițiile stabilite în Regulamentul (UE) nr. 1260/2013. În plus, în sensul prezentului regulament, se aplică și următoarele definiții:
(a) |
„vârstă” la o anumită dată (fie timpul de referință, fie data evenimentului) înseamnă intervalul de timp între data nașterii și data respectivă, exprimată în ani împliniți; |
(b) |
„țara de naștere” a unei persoane fizice înseamnă țara de reședință obișnuită (în cadrul frontierelor actuale, dacă informația este disponibilă) a mamei persoanei fizice în momentul nașterii sau, dacă acest lucru nu este posibil, țara (în cadrul frontierelor actuale, dacă informația este disponibilă) în care a avut loc nașterea; |
(c) |
„țara de naștere a mamei” înseamnă „țara de naștere” a mamei; |
(d) |
„cetățenie” înseamnă legătura juridică specială între o persoană fizică și statul său, dobândită prin naștere sau prin naturalizare, indiferent că este prin declarație, opțiune, căsătorie ori alte mijloace, în conformitate cu dispozițiile de drept intern; |
(e) |
„rangul născutului viu” înseamnă ordinea numerică a născutului viu înregistrat, în raport cu toți născuții vii anteriori ai mamei; |
(f) |
„luna evenimentului” înseamnă luna calendaristică în care s-a produs evenimentul; |
(g) |
„anul nașterii” înseamnă anul calendaristic în care a avut loc nașterea; |
(h) |
„stat membru” înseamnă o țară care este membră a Uniunii Europene la sfârșitul anului de referință. |
Articolul 3
Defalcări și tabele statistice
Defalcările datelor care urmează să fie transmise Comisiei (Eurostat) în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 1260/2013 sunt stabilite în anexa I.
Tabelele statistice care urmează să fie prezentate Comisiei (Eurostat) sunt stabilite în anexa II.
Articolul 4
Termene
(1) În fiecare an, statele membre transmit Comisiei (Eurostat) date provizorii privind populația totală, numărul total de născuți vii și numărul total de decese la nivel național, astfel cum este prevăzut în anexa II punctul 1, în termen de șase luni de la sfârșitul anului de referință.
(2) În fiecare an, statele membre transmit Comisiei (Eurostat) date la nivel național și regional, astfel cum este prevăzut în anexa II punctul 2, precum și metadatele de referință standard asociate (din definiția structurii metadatelor definite pentru structura de metadate Euro SDMX) pentru anul de referință, în termen de 12 luni de la sfârșitul anului de referință.
(3) În fiecare an, statele membre transmit Comisiei (Eurostat) date lunare provizorii privind numărul total de născuți vii și numărul total de decese, astfel cum este prevăzut în anexa II punctul 3, care cuprind pentru fiecare cel puțin primele șase luni ale anului de referință, până la data de 30 noiembrie a aceluiași an de referință.
Articolul 5
Revizuirile de date
(1) Statele membre informează Comisia (Eurostat) cu privire la orice revizuire planificată de date transmise în conformitate cu articolul 4 alineatul (2), cel târziu o săptămână înainte de data publicării datelor revizuite în statul membru în cauză.
(2) Statele membre transmit datele revizuite Comisiei (Eurostat) cel târziu la o săptămână după publicarea acestor date.
(3) Statele membre se asigură că orice date revizuite transmise Comisiei (Eurostat) sunt conforme cu întregul set de date transmise în conformitate cu articolul 4 alineatul (2).
Articolul 6
Intrarea în vigoare
Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.
Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.
Adoptat la Bruxelles, 4 martie 2014.
Pentru Comisie
Președintele
José Manuel BARROSO
(1) JO L 330, 10.12.2013, p. 39.
(2) JO L 154, 21.6.2003, p. 1.
ANEXA I
DEFALCĂRI DE DATE
Următoarele defalcări se utilizează pentru dezagregarea datelor statistice solicitate în temeiul Regulamentului (UE) nr. 1260/2013.
Categoria „necunoscut(ă)” trebuie să conțină mai puțin de 5 % din cazurile din categoria „total” din aceeași distribuție.
1. Vârstă
Vârstă |
Defalcare cu nivel scăzut de detaliere |
Defalcare cu nivel ridicat de detaliere |
Identificare |
AGE.L |
AGE.H |
(0) |
Total |
Total |
(1) |
Sub 5 ani |
|
(1.1) |
|
Sub 1 an |
(1.2) |
|
1 an |
(1.3) |
|
2 ani |
(1.4) |
|
3 ani |
(1.5) |
|
4 ani |
(2) |
5-9 ani |
|
(2.1) |
|
5 ani |
(2.2) |
|
6 ani |
(2.3) |
|
7 ani |
(2.4) |
|
8 ani |
(2.5) |
|
9 ani |
(3) |
10-14 ani |
|
(3.1) |
|
10 ani |
(3.2) |
|
11 ani |
(3.3) |
|
12 ani |
(3.4) |
|
13 ani |
(3.5) |
|
14 ani |
(4) |
15-19 ani |
|
(4.1) |
|
15 ani |
(4.2) |
|
16 ani |
(4.3) |
|
17 ani |
(4.4) |
|
18 ani |
(4.5) |
|
19 ani |
(5) |
20-24 ani |
|
(5.1) |
|
20 ani |
(5.2) |
|
21 ani |
(5.3) |
|
22 ani |
(5.4) |
|
23 ani |
(5.5) |
|
24 ani |
(6) |
25-29 ani |
|
(6.1) |
|
25 ani |
(6.2) |
|
26 ani |
(6.3) |
|
27 ani |
(6.4) |
|
28 ani |
(6.5) |
|
29 ani |
(7) |
30-34 ani |
|
(7.1) |
|
30 ani |
(7.2) |
|
31 ani |
(7.3) |
|
32 ani |
(7.4) |
|
33 ani |
(7.5) |
|
34 ani |
(8) |
35-39 ani |
|
(8.1) |
|
35 ani |
(8.2) |
|
36 ani |
(8.3) |
|
37 ani |
(8.4) |
|
38 ani |
(8.5) |
|
39 ani |
(9) |
40-44 ani |
|
(9.1) |
|
40 ani |
(9.2) |
|
41 ani |
(9.3) |
|
42 ani |
(9.4) |
|
43 ani |
(9.5) |
|
44 ani |
(10) |
45-49 ani |
|
(10.1) |
|
45 ani |
(10.2) |
|
46 ani |
(10.3) |
|
47 ani |
(10.4) |
|
48 ani |
(10.5) |
|
49 ani |
(11) |
50-54 ani |
|
(11.1) |
|
50 ani |
(11.2) |
|
51 ani |
(11.3) |
|
52 ani |
(11.4) |
|
53 ani |
(11.5) |
|
54 ani |
(12) |
55-59 ani |
|
(12.1) |
|
55 ani |
(12.2) |
|
56 ani |
(12.3) |
|
57 ani |
(12.4) |
|
58 ani |
(12.5) |
|
59 ani |
(13) |
60-64 ani |
|
(13.1) |
|
60 ani |
(13.2) |
|
61 ani |
(13.3) |
|
62 ani |
(13.4) |
|
63 ani |
(13.5) |
|
64 ani |
(14) |
65-69 ani |
|
(14.1) |
|
65 ani |
(14.2) |
|
66 ani |
(14.3) |
|
67 ani |
(14.4) |
|
68 ani |
(14.5) |
|
69 ani |
(15) |
70-74 ani |
|
(15.1) |
|
70 ani |
(15.2) |
|
71 ani |
(15.3) |
|
72 ani |
(15.4) |
|
73 ani |
(15.5) |
|
74 ani |
(16) |
75-79 ani |
|
(16.1) |
|
75 ani |
(16.2) |
|
76 ani |
(16.3) |
|
77 ani |
(16.4) |
|
78 ani |
(16.5) |
|
79 ani |
(17) |
80-84 ani |
|
(17.1) |
|
80 ani |
(17.2) |
|
81 ani |
(17.3) |
|
82 ani |
(17.4) |
|
83 ani |
(17.5) |
|
84 ani |
(18) |
85-89 ani |
|
(18.1) |
|
85 ani |
(18.2) |
|
86 ani |
(18.3) |
|
87 ani |
(18.4) |
|
88 ani |
(18.5) |
|
89 ani |
(19) |
90-94 ani |
|
(19.1) |
|
90 ani |
(19.2) |
|
91 ani |
(19.3) |
|
92 ani |
(19.4) |
|
93 ani |
(19.5) |
|
94 ani |
(20) |
95-99 ani |
|
(20.1) |
|
95 ani |
(20.2) |
|
96 ani |
(20.3) |
|
97 ani |
(20.4) |
|
98 ani |
(20.5) |
|
99 ani |
(21) |
100 de ani și peste (1) |
|
(21.1) |
|
100 ani |
(21.2) |
|
101 ani |
(21.3) |
|
102 ani |
(21.4) |
|
103 ani |
(21.5) |
|
104 ani |
(21.6) |
|
105 ani |
(21.7) |
|
106 ani |
(21.8) |
|
107 ani |
(21.9) |
|
108 ani |
(21.10) |
|
109 ani |
(21.11) |
|
110 ani și peste (2) |
A nu se utiliza categoria „necunoscută”. Cazurile cu „vârsta” necunoscută se redistribuie utilizând cele mai bune estimări naționale.
2. Vârsta mamei
Vârsta mamei |
Defalcare cu nivel scăzut de detaliere |
Defalcare cu nivel ridicat de detaliere |
Identificare |
AGM.L |
AGM.H |
(0) |
Total |
Total |
(1) |
14 ani sau mai puțin |
14 ani sau mai puțin |
(2) |
15-19 ani |
|
(2.1) |
|
15 ani |
(2.2) |
|
16 ani |
(2.3) |
|
17 ani |
(2.4) |
|
18 ani |
(2.5) |
|
19 ani |
(3) |
20-24 ani |
|
(3.1) |
|
20 ani |
(3.2) |
|
21 ani |
(3.3) |
|
22 ani |
(3.4) |
|
23 ani |
(3.5) |
|
24 ani |
(4) |
25-29 ani |
|
(4.1) |
|
25 ani |
(4.2) |
|
26 ani |
(4.3) |
|
27 ani |
(4.4) |
|
28 ani |
(4.5) |
|
29 ani |
(5) |
30-34 ani |
|
(5.1) |
|
30 ani |
(5.2) |
|
31 ani |
(5.3) |
|
32 ani |
(5.4) |
|
33 ani |
(5.5) |
|
34 ani |
(6) |
35-39 ani |
|
(6.1) |
|
35 ani |
(6.2) |
|
36 ani |
(6.3) |
|
37 ani |
(6.4) |
|
38 ani |
(6.5) |
|
39 ani |
(7) |
40-44 ani |
|
(7.1) |
|
40 ani |
(7.2) |
|
41 ani |
(7.3) |
|
42 ani |
(7.4) |
|
43 ani |
(7.5) |
|
44 ani |
(8) |
45-49 ani |
|
(8.1) |
|
45 ani |
(8.2) |
|
46 ani |
(8.3) |
|
47 ani |
(8.4) |
|
48 ani |
(8.5) |
|
49 ani |
(9) |
50 de ani și peste |
50 de ani și peste |
(99) |
Necunoscută |
Necunoscută |
3. Țara de naștere
Țara de naștere |
Defalcare unică |
Identificare |
COB.M |
(0) |
Total |
(1) |
Nativ |
(2) |
Nativ al altei țări |
(2.1) |
Născut în alt stat membru |
(2.2) |
Născut în afara UE |
(9) |
Necunoscută |
4. Țara de naștere a mamei
Țara de naștere a mamei |
Defalcare unică |
Identificare |
CBM |
(0) |
Total |
(1) |
Nativă |
(2) |
Nativă a altei țări |
(2.1) |
Născută în alt stat membru |
(2.2) |
Născută în afara UE |
(9) |
Necunoscută |
5. Țara de cetățenie
Țara de cetățenie |
Defalcare unică |
Identificare |
COC.M |
(0) |
Total |
(1) |
Cetățenia națională |
(2) |
Cetățenia altei țări |
(2.1) |
Cetățenia unui alt stat membru |
(2.2) |
Cetățenia unei țări care nu este membră a UE |
(3) |
Apatrid |
(9) |
Necunoscută |
O persoană cu două sau mai multe cetățenii va fi alocată unei singure țări de cetățenie, care va fi stabilită în următoarea ordine de prioritate:
— |
țara raportoare; sau |
— |
dacă persoana nu are cetățenia țării raportoare: un alt stat membru; sau |
— |
dacă persoana nu are cetățenia unui alt stat membru: o altă țară din afara UE. |
Dacă persoana are cetățenie dublă și ambele țări sunt membre ale Uniunii Europene, însă niciuna dintre acestea nu este țara raportoare, statele membre determină țara de cetățenie care i se va atribui persoanei respective.
6. Țara de cetățenie a mamei
Țara de cetățenie a mamei |
Defalcare unică |
Identificare |
CCM |
(0) |
Total |
(1) |
Cetățenia națională |
(2) |
Cetățenia altei țări |
(2.1) |
Cetățenia unui alt stat membru |
(2.2) |
Cetățenia unei țări care nu este membră a UE |
(3) |
Apatridă |
(9) |
Necunoscută |
Specificații tehnice pentru tematica „țara de cetățenie”.
7. Aria geografică
Aria geografică |
Defalcare cu nivel scăzut de detaliere |
Defalcare cu nivel mediu de detaliere |
Defalcare cu nivel ridicat de detaliere |
Identificare |
GEO.L |
GEO.M |
GEO.H |
Clasificare NUTS |
Nivelul NUTS 0 (teritoriul țării) |
Toate denumirile geografice sau regiunile statistice de nivel NUTS 2 |
Toate denumirile geografice sau regiunile statistice de nivel NUTS 3 |
(99999) |
|
Necunoscută |
Necunoscută |
Versiunea nomenclatorului NUTS sau a regiunilor statistice utilizate trebuie să fie versiunea în vigoare la sfârșitul anului de referință.
8. Rangul născutului viu (biologic)
Rangul născutului viu |
Defalcare unică |
Identificare |
LBO |
(0) |
Total |
(1) |
Rang 1 |
(2) |
Rang 2 |
(3) |
Rang 3 |
(4) |
Rang 4 și peste |
(9) |
Necunoscut |
În cazul nașterilor multiple, fiecare născut viu se numără separat. Calculul nu include decesele fetale și este indiferent dacă toți nou-născuți vii au fost din căsătorie sau născuți în afara căsătoriei, sau în cadrul unor uniuni legale actuale sau trecute, și indiferent dacă copiii născuți vii mai trăiesc sau nu la data de referință sau dacă locuiesc sau nu împreună cu mama.
9. Luna evenimentului
Luna evenimentului |
Defalcare unică |
Identificare |
MOC |
(0) |
Total |
(1) |
Ianuarie |
(2) |
Februarie |
(3) |
Martie |
(4) |
Aprilie |
(5) |
Mai |
(6) |
Iunie |
(7) |
Iulie |
(8) |
August |
(9) |
Septembrie |
(10) |
Octombrie |
(11) |
Noiembrie |
(12) |
Decembrie |
(99) |
Necunoscută |
10. Sex
Sex |
Defalcare unică |
Identificare |
SEXUL |
(0) |
Total |
(1) |
Bărbătesc |
(2) |
Femeiesc |
A nu se utiliza categoria „necunoscut(ă)”. Cazurile cu „sexul” necunoscut se redistribuie utilizând cele mai bune estimări naționale.
11. Anul nașterii
Anul nașterii |
Defalcare unică |
Identificare |
YOB.H |
(0) |
Total |
(1) |
Anul de referință |
(2) |
Anul de referință – 1 |
(3) |
Anul de referință – 2 |
(4) |
Anul de referință – 3 |
(5) |
Anul de referință – 4 |
(6) |
Anul de referință – 5 |
(7) |
Anul de referință – 6 |
(8) |
Anul de referință – 7 |
(9) |
Anul de referință – 8 |
(10) |
Anul de referință – 9 |
(11) |
Anul de referință – 10 |
(12) |
Anul de referință – 11 |
(13) |
Anul de referință – 12 |
(14) |
Anul de referință – 13 |
(15) |
Anul de referință – 14 |
(16) |
Anul de referință – 15 |
(17) |
Anul de referință – 16 |
(18) |
Anul de referință – 17 |
(19) |
Anul de referință – 18 |
(20) |
Anul de referință – 19 |
(21) |
Anul de referință – 20 |
(22) |
Anul de referință – 21 |
(23) |
Anul de referință – 22 |
(24) |
Anul de referință – 23 |
(25) |
Anul de referință – 24 |
(26) |
Anul de referință – 25 |
(27) |
Anul de referință – 26 |
(28) |
Anul de referință – 27 |
(29) |
Anul de referință – 28 |
(30) |
Anul de referință – 29 |
(31) |
Anul de referință – 30 |
(32) |
Anul de referință – 31 |
(33) |
Anul de referință – 32 |
(34) |
Anul de referință – 33 |
(35) |
Anul de referință – 34 |
(36) |
Anul de referință – 35 |
(37) |
Anul de referință – 36 |
(38) |
Anul de referință – 37 |
(39) |
Anul de referință – 38 |
(40) |
Anul de referință – 39 |
(41) |
Anul de referință – 40 |
(42) |
Anul de referință – 41 |
(43) |
Anul de referință – 42 |
(44) |
Anul de referință – 43 |
(45) |
Anul de referință – 44 |
(46) |
Anul de referință – 45 |
(47) |
Anul de referință – 46 |
(48) |
Anul de referință – 47 |
(49) |
Anul de referință – 48 |
(50) |
Anul de referință – 49 |
(51) |
Anul de referință – 50 |
(52) |
Anul de referință – 51 |
(53) |
Anul de referință – 52 |
(54) |
Anul de referință – 53 |
(55) |
Anul de referință – 54 |
(56) |
Anul de referință – 55 |
(57) |
Anul de referință – 56 |
(58) |
Anul de referință – 57 |
(59) |
Anul de referință – 58 |
(60) |
Anul de referință – 59 |
(61) |
Anul de referință – 60 |
(62) |
Anul de referință – 61 |
(63) |
Anul de referință – 62 |
(64) |
Anul de referință – 63 |
(65) |
Anul de referință – 64 |
(66) |
Anul de referință – 65 |
(67) |
Anul de referință – 66 |
(68) |
Anul de referință – 67 |
(69) |
Anul de referință – 68 |
(70) |
Anul de referință – 69 |
(71) |
Anul de referință – 70 |
(72) |
Anul de referință – 71 |
(73) |
Anul de referință – 72 |
(74) |
Anul de referință – 73 |
(75) |
Anul de referință – 74 |
(76) |
Anul de referință – 75 |
(77) |
Anul de referință – 76 |
(78) |
Anul de referință – 77 |
(79) |
Anul de referință – 78 |
(80) |
Anul de referință – 79 |
(81) |
Anul de referință – 80 |
(82) |
Anul de referință – 81 |
(83) |
Anul de referință – 82 |
(84) |
Anul de referință – 83 |
(85) |
Anul de referință – 84 |
(86) |
Anul de referință – 85 |
(87) |
Anul de referință – 86 |
(88) |
Anul de referință – 87 |
(89) |
Anul de referință – 88 |
(90) |
Anul de referință – 89 |
(91) |
Anul de referință – 90 |
(92) |
Anul de referință – 91 |
(93) |
Anul de referință – 92 |
(94) |
Anul de referință – 93 |
(95) |
Anul de referință – 94 |
(96) |
Anul de referință – 95 |
(97) |
Anul de referință – 96 |
(98) |
Anul de referință – 97 |
(99) |
Anul de referință – 98 |
(100) |
Anul de referință – 99 |
(101) |
Anul de referință – 100 |
(102) |
Anul de referință – 101 |
(103) |
Anul de referință – 102 |
(104) |
Anul de referință – 103 |
(105) |
Anul de referință – 104 |
(106) |
Anul de referință – 105 |
(107) |
Anul de referință – 106 |
(108) |
Anul de referință – 107 |
(109) |
Anul de referință – 108 |
(110) |
Anul de referință – 109 |
(111) |
Anul de referință – 110 sau mai devreme (3) |
A nu se utiliza categoria „necunoscut(ă)”. Cazurile cu „anul nașterii” necunoscut se redistribuie utilizând cele mai bune estimări naționale.
12. Anul nașterii mamei
Anul nașterii mamei |
Defalcare unică |
Identificare |
YBM |
(0) |
Total |
(1) |
Anul de referință – 14 sau mai târziu |
(2) |
Anul de referință – 15 |
(3) |
Anul de referință – 16 |
(4) |
Anul de referință – 17 |
(5) |
Anul de referință – 18 |
(6) |
Anul de referință – 19 |
(7) |
Anul de referință – 20 |
(8) |
Anul de referință – 21 |
(9) |
Anul de referință – 22 |
(10) |
Anul de referință – 23 |
(11) |
Anul de referință – 24 |
(12) |
Anul de referință – 25 |
(13) |
Anul de referință – 26 |
(14) |
Anul de referință – 27 |
(15) |
Anul de referință – 28 |
(16) |
Anul de referință – 29 |
(17) |
Anul de referință – 30 |
(18) |
Anul de referință – 31 |
(19) |
Anul de referință – 32 |
(20) |
Anul de referință – 33 |
(21) |
Anul de referință – 34 |
(22) |
Anul de referință – 35 |
(23) |
Anul de referință – 36 |
(24) |
Anul de referință – 37 |
(25) |
Anul de referință – 38 |
(26) |
Anul de referință – 39 |
(27) |
Anul de referință – 40 |
(28) |
Anul de referință – 41 |
(29) |
Anul de referință – 42 |
(30) |
Anul de referință – 43 |
(31) |
Anul de referință – 44 |
(32) |
Anul de referință – 45 |
(33) |
Anul de referință – 46 |
(34) |
Anul de referință – 47 |
(35) |
Anul de referință – 48 |
(36) |
Anul de referință – 49 |
(37) |
Anul de referință – 50 sau mai devreme |
(99) |
Necunoscut |
(1) Defalcarea pe grupe de vârstă de cinci ani (AGE.L) este obligatorie până la „100 ani și peste”; cu toate acestea, Eurostat diseminează date defalcate pe grupe de vârstă de cinci ani numai până la „90 de ani și peste” (nivelul NUTS 3).
(2) Defalcarea pe an individual de vârstă (AGE.H) este obligatorie până la „110 ani și peste”; cu toate acestea, Eurostat diseminează date defalcate pe an individual de vârstă numai până la „100 de ani și peste” (nivelul 2, național și NUTS).
(3) Defalcarea pe ani de naștere individuali (YOB.H) este obligatorie până la „Anul de referință – 110 ani sau mai devreme”; cu toate acestea, Eurostat diseminează date defalcate pe ani de naștere individuali numai până la „Anul de referință – 100 de ani sau mai devreme” (nivelul 2, național și NUTS).
ANEXA II
TABELE STATISTICE
1. Date menționate la articolul 4 alineatul (1)
Tabel |
Titlul |
Defalcări care trebuie furnizate în tabele încrucișate |
POPDB |
Populație |
GEO.L |
LVBDB |
Născuți vii |
GEO.L |
DTHDB |
Decese |
GEO.L |
2. Date menționate la articolul 4 alineatul (2)
Tabel |
Titlul |
Defalcări care trebuie furnizate în tabele încrucișate |
POP01 |
Populația în funcție de vârstă, sex și regiunea (nivelul 2) de reședință |
GEO.M, AGE.H, SEX |
POP02 |
Populația în funcție de vârstă, sex și regiunea (nivelul 3) de reședință |
GEO.H, AGE.L, SEX |
LVB01 |
Născuți vii în funcție de luna evenimentului |
GEO.L, MOC |
LVB02 |
Născuți vii în funcție de vârsta mamei, anul nașterii mamei și regiunea (nivelul 2) de reședință a mamei |
GEO.M, AGM.H, YBM |
LVB03 |
Născuți vii în funcție de vârsta mamei și regiunea (nivelul 3) de reședință a mamei |
GEO.H, AGM.L |
LVB04 |
Născuți vii în funcție de vârsta mamei, anul nașterii mamei și țara de naștere a mamei |
GEO.L, AGM.H, YBM, CBM |
LVB05 |
Născuți vii în funcție de vârsta mamei, anul nașterii mamei și țara de cetățenie a mamei |
GEO.L, AGM.H, YBM, CCM |
LVB06 |
Născuți vii în funcție de vârsta mamei, anul nașterii mamei și rangul născutului viu |
GEO.L, AGM.H, YBM, LBO |
LVB07 |
Născuți vii în funcție de vârsta mamei, anul nașterii mamei și sexul nou-născutului |
GEO.L, AGM.H, YBM, SEX |
DTH01 |
Decese în funcție de luna evenimentului |
GEO.L, MOC |
DTH02 |
Decese în funcție de sex, vârstă, anul nașterii și regiunea (nivelul 2) de reședință |
GEO.M, SEX, AGE.H, YOB.H |
DTH03 |
Decese în funcție de sex, vârstă și regiunea (nivelul 3) de reședință |
GEO.H, SEX, AGE.L |
DTH04 |
Decese în funcție de sex, vârstă, anul nașterii și țara de naștere |
GEO.L, SEX, AGE.H, YOB.H, COB.M |
DTH05 |
Decese în funcție de sex, vârstă, anul nașterii și țara de cetățenie |
GEO.L, SEX, AGE.H, YOB.H, COC.M |
3. Date menționate la articolul 4 alineatul (3)
Tabel |
Titlul |
Defalcări care trebuie furnizate în tabele încrucișate |
LVBNC |
Născuți vii în funcție de luna evenimentului |
GEO.L, MOC |
DTHNC |
Decese în funcție de luna evenimentului |
GEO.L, MOC |
5.3.2014 |
RO |
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene |
L 65/27 |
REGULAMENTUL (UE) NR. 206/2014 AL COMISIEI
din 4 martie 2014
de modificare a Regulamentului (UE) nr. 601/2012 în ceea ce privește potențialul de încălzire globală al gazelor cu efect de seră, altele decât CO2
(Text cu relevanță pentru SEE)
COMISIA EUROPEANĂ,
având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,
având în vedere Directiva 2003/87/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 octombrie 2003 de stabilire a unui sistem de comercializare a cotelor de emisie de gaze cu efect de seră în cadrul Comunității și de modificare a Directivei 96/61/CE a Consiliului (1), în special articolul 14 alineatul (1),
întrucât:
(1) |
Anexa VI la Regulamentul (UE) nr. 601/2012 al Comisiei (2) determină potențialul de încălzire globală (GWP) pentru gazele cu efect de seră, altele decât CO2. |
(2) |
În vederea punerii în aplicare a utilizării Orientărilor IPCC din 2006 pentru inventarele naționale privind gazele cu efect de seră, elaborate de Grupul interguvernamental privind schimbările climatice, se stabilește, prin Decizia 15/CP.17 (3) a Conferinței părților la Convenția-cadru a Organizației Națiunilor Unite asupra schimbărilor climatice (CCONUSC), că începând din 2015 până la o decizie ulterioară a Conferinței părților la CCONUSC, potențialul de încălzire globală (GWP) utilizat de părți pentru a calcula echivalentul în dioxid de carbon al emisiilor antropice din surse și al absorbției prin puțuri a gazelor cu efect de seră ar trebui să fie cel menționat în anexa III la Decizia 15/CP.17. |
(3) |
Pentru a asigura coerența legislației relevante a Uniunii cu metodologiile utilizate în contextul procesului CCONUSC, Regulamentul (UE) nr. 601/2012 ar trebui să fie modificat în consecință. |
(4) |
În conformitate cu articolul 13 alineatul (1) din Directiva 2003/87/CE, cotele emise începând cu 1 ianuarie 2013 sunt valabile pentru emisiile aferente unei perioade de comercializare de opt ani, care începe la data respectivă. Ajustarea cantității de cote care urmează să fie emise începând cu 1 ianuarie 2013, în temeiul articolului 9a alineatul (1) din directiva respectivă, este determinată luându-se în considerare potențialul de încălzire globală menționat în anexa III la Decizia 15/CP.17 a Conferinței părților la CCONUSC. Având în vedere faptul că Regulamentul (UE) nr. 601/2012 se aplică de la 1 ianuarie 2013, prezentul regulament ar trebui să se aplice, de asemenea, de la această dată, pentru a se asigura coerența tuturor datelor privind emisiile de gaze cu efect de seră raportate pe durata întregii perioade de comercializare de opt ani. |
(5) |
Măsurile prevăzute de prezentul regulament sunt conforme cu avizul Comitetului privind schimbările climatice, |
ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:
Articolul 1
Anexa VI la Regulamentul (CE) nr. 601/2012 se modifică în conformitate cu anexa la prezentul regulament.
Articolul 2
Prezentul regulament intră în vigoare în ziua următoare datei publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.
Se aplică de la 1 ianuarie 2013.
Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.
Adoptat la Bruxelles, 4 martie 2014.
Pentru Comisie
Președintele
José Manuel BARROSO
(1) JO L 275, 25.10.2003, p. 32.
(2) Regulamentul (UE) nr. 601/2012 al Comisiei din 21 iunie 2012 privind monitorizarea și raportarea emisiilor de gaze cu efect de seră în conformitate cu Directiva 2003/87/CE a Parlamentului European și a Consiliului (JO L 181, 12.7.2012, p. 30).
(3) FCCC/CP/2011/9/Add.2, p. 23.
ANEXĂ
Tabelul 6 din anexa VI la Regulamentul (UE) nr. 601/2012 se înlocuiește cu următorul text:
„Tabelul 6: Potențial de încălzire globală
Gaz |
Potențial de încălzire globală |
N2O |
298 t CO2(e)/t N2O |
CF4 |
7 390 t CO2(e)/t CF4 |
C2F6 |
12 200 t CO2(e)/t C2F6“ |
5.3.2014 |
RO |
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene |
L 65/29 |
REGULAMENTUL DE PUNERE ÎN APLICARE (UE) NR. 207/2014 AL COMISIEI
din 4 martie 2014
de stabilire a valorilor forfetare de import pentru fixarea prețului de intrare pentru anumite fructe și legume
COMISIA EUROPEANĂ,
având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,
având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1234/2007 al Consiliului din 22 octombrie 2007 de instituire a unei organizări comune a piețelor agricole și privind dispoziții specifice referitoare la anumite produse agricole („Regulamentul unic OCP”) (1),
având în vedere Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 543/2011 al Comisiei din 7 iunie 2011 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1234/2007 al Consiliului în sectorul fructelor și legumelor și în sectorul fructelor și legumelor procesate (2), în special articolul 136 alineatul (1),
întrucât:
(1) |
Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 543/2011 prevede, ca urmare a rezultatelor negocierilor comerciale multilaterale din cadrul Rundei Uruguay, criteriile pentru stabilirea de către Comisie a valorilor forfetare de import din țări terțe pentru produsele și perioadele menționate în partea A din anexa XVI la regulamentul respectiv. |
(2) |
Valoarea forfetară de import se calculează în fiecare zi lucrătoare, în conformitate cu articolul 136 alineatul (1) din Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 543/2011, ținând seama de datele zilnice variabile. Prin urmare, prezentul regulament trebuie să intre în vigoare la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, |
ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:
Articolul 1
Valorile forfetare de import prevăzute la articolul 136 din Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 543/2011 sunt stabilite în anexa la prezentul regulament.
Articolul 2
Prezentul regulament intră în vigoare la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.
Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.
Adoptat la Bruxelles, 4 martie 2014.
Pentru Comisie, pentru președinte
Jerzy PLEWA
Director general pentru agricultură și dezvoltare rurală
(1) JO L 299, 16.11.2007, p. 1.
(2) JO L 157, 15.6.2011, p. 1.
ANEXĂ
Valorile forfetare de import pentru fixarea prețului de intrare pentru anumite fructe și legume
(EUR/100 kg) |
||
Codul NC |
Codul țării terțe (1) |
Valoarea forfetară de import |
0702 00 00 |
MA |
64,0 |
TN |
96,6 |
|
TR |
87,8 |
|
ZZ |
82,8 |
|
0707 00 05 |
EG |
182,1 |
JO |
182,1 |
|
MA |
176,8 |
|
TR |
159,4 |
|
ZZ |
175,1 |
|
0709 91 00 |
EG |
51,3 |
ZZ |
51,3 |
|
0709 93 10 |
MA |
42,6 |
TR |
89,7 |
|
ZZ |
66,2 |
|
0805 10 20 |
EG |
48,3 |
IL |
66,7 |
|
MA |
47,5 |
|
TN |
45,8 |
|
TR |
72,1 |
|
ZZ |
56,1 |
|
0805 50 10 |
TR |
69,0 |
ZZ |
69,0 |
|
0808 10 80 |
CN |
115,7 |
MK |
25,2 |
|
US |
150,2 |
|
ZZ |
97,0 |
|
0808 30 90 |
AR |
99,8 |
CL |
200,9 |
|
CN |
73,6 |
|
TR |
156,2 |
|
US |
120,7 |
|
ZA |
100,0 |
|
ZZ |
125,2 |
(1) Nomenclatura țărilor stabilită prin Regulamentul (CE) nr. 1833/2006 al Comisiei (JO L 354, 14.12.2006, p. 19). Codul „ZZ” desemnează „alte origini”.
RECOMANDĂRI
5.3.2014 |
RO |
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene |
L 65/31 |
RECOMANDAREA COMISIEI
din 3 martie 2014
privind instituirea și punerea în aplicare a planurilor de producție și de comercializare în temeiul Regulamentului (UE) nr. 1379/2013 al Parlamentului European și al Consiliului privind organizarea comună a piețelor în sectorul produselor pescărești și de acvacultură
(2014/117/UE)
COMISIA EUROPEANĂ,
având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 292,
întrucât:
(1) |
Organizațiile de producători trebuie să prezinte spre aprobare propriilor autorități naționale competente planuri de producție și de comercializare în temeiul articolului 28 din Regulamentul (UE) nr. 1379/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (1) (denumit în continuare „Regulamentul OCP”) pentru a contribui la realizarea obiectivelor de organizare comună a piețelor în sectorul produselor pescărești și de acvacultură. |
(2) |
Planurile de producție și de comercializare reprezintă un instrument obligatoriu pentru organizațiile de producători. |
(3) |
Pentru a promova o punere în aplicare omogenă a planurilor de producție și de comercializare, Comisia trebuie să formuleze recomandări mai detaliate cu privire la structura, formatul și termenele prevăzute în Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 1418/2013 al Comisiei (2), pentru a oferi o îndrumare clară și detaliată statelor membre și organizațiilor de producători. |
(4) |
Pentru a sprijini organizațiile de producători să contribuie la realizarea obiectivelor de organizare comună a piețelor pentru produsele pescărești și de acvacultură, Comisia ar trebui să ofere recomandări organizațiilor de producători cu privire la modul de prezentare a strategiei planificate a acestora pentru a se adapta la cerințele de producție și de comercializare, în special cu privire la detalierea programului de producție și a strategiei de comercializare care trebuie elaborate. |
(5) |
De asemenea, Comisia ar trebui să ofere exemple ale diferitelor măsuri pe care organizațiile de producători le-ar putea pune în aplicare pentru a ilustra modalitatea în care acestea ar putea contribui în mod concret la realizarea diferitelor obiective ale organizațiilor de producători, prevăzute la articolul 7 din Regulamentul (UE) nr. 1379/2013, care ar trebui să fie abordate în planurile de producție și de comercializare. |
(6) |
Pentru ca organizațiile de producători să monitorizeze mai ușor planurile de producție și de comercializare și pentru ca autoritățile naționale competente să poată evalua contribuția diferitelor măsuri prevăzute de planurile de producție și de comercializare la obiectivele de organizare comună a pieței și să poată verifica respectarea de către organizațiile de producători a obligațiilor de punere în aplicare a planurilor, ar trebui recomandată utilizarea indicatorilor corespunzători. |
(7) |
Pentru ca organizațiile de producători și autoritățile naționale competente să poată estima mai ușor nevoile financiare care rezultă din punerea în aplicare a măsurilor incluse în planurile de producție și de comercializare, ar trebui recomandată includerea unui calendar financiar în planul de producție și de comercializare. |
(8) |
Pentru a permite autorităților naționale competente să evalueze punerea în aplicare a planurilor de producție și de comercializare de către organizațiile de producători, Comisia ar trebui să recomande ca raportul anual prezentat de organizațiile de producători să includă indicatori relevanți care să evalueze punerea în aplicare a măsurilor planificate și contribuția acestora la realizarea obiectivelor organizațiilor de producători. |
(9) |
Prezenta recomandare va fi modificată sau revizuită dacă este cazul și, în special, ca urmare a adoptării în viitor a unui act juridic al Uniunii de stabilire a condițiilor de acordare a sprijinului financiar pentru politica în domeniul maritim și în domeniul pescuitului pentru perioada 2014-2020, |
ADOPTĂ PREZENTA RECOMANDARE:
ca organizațiile de producători și asociațiile de organizații de producători să respecte:
(a) |
formatul și structura prevăzute în partea A a prezentei recomandări cu privire la planurile de producție și de comercializare prevăzute la articolul 28 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 1379/2013 (denumite în continuare „planurile”); |
(b) |
detaliile stabilite în partea B a prezentei recomandări cu privire la termenele și procedurile de depunere a raportului anual prevăzut la articolul 28 alineatul (5) din Regulamentul (UE) nr. 1379/2013 (denumit în continuare „raportul anual”). |
În cazul în care în prezenta recomandare se face referire la organizațiile de producători, aceasta include, de asemenea, asociațiile de organizații de producători.
PARTEA A
FORMATUL ȘI STRUCTURA PLANURILOR DE PRODUCȚIE ȘI DE COMERCIALIZARE
Planurile prezentate autorităților naționale de către organizațiile de producători în domeniul pescuitului și al acvaculturii ar trebui să includă informații detaliate după cum urmează:
1. Informații generale referitoare la organizația de producători
Denumire
Denumirea completă a organizației de producători
Tip
Organizație de producători în domeniul acvaculturii sau organizație de producători în domeniul pescuitului
Cod de identificare
Codul național de identificare
Amplasament
Locul în care organizația de producători este înregistrată oficial (de exemplu, localitatea sau portul), precum și domeniul său de competență, folosind unitatea NUTS relevantă (nomenclatorul comun al unităților teritoriale de statistică)
Număr de membri
Numărul de producători înscriși oficial în organizația de producători
Cifra de afaceri (detaliată pe specii)
Un tabel detaliind cifra de afaceri totală a organizației de producători pentru ultimii trei ani, împreună cu cifra de afaceri pentru fiecare specie în parte
În cazul organizațiilor de producători nou-recunoscute, cifra de afaceri ar trebui calculată fie ca valoarea anuală medie a producției comercializate la prima vânzare în ultimii trei ani, fie ca suma producției comercializate de fiecare membru al organizației de producători la prima vânzare în aceeași perioadă.
Volumul de capturi și de recoltare (detaliat pe specii)
Un tabel detaliind volumul și valoarea capturilor sau a recoltărilor din ultimii trei pentru fiecare specie, exprimate în tone și euro pe an
Identificarea principalelor specii comercializate de organizațiile de producători [ex 2.1]
Se recomandă utilizarea tabelului descris în subsecțiunea anterioară pentru identificarea principalelor specii comercializate. Principalele specii comerciale ar trebui să reprezinte partea principală a producției realizate de fiecare organizație de producători ca cifră de afaceri și ca volum de capturi și de specii cultivate. Normele stabilite la articolul 2 din Regulamentul (CE) nr. 2508/2000 al Comisiei (3) ar trebui utilizate ca referință.
2. Programul de producție și strategia de marketing
2.1. Introducere
Organizația de producători ar trebui să explice coerența generală dintre măsurile pe care intenționează să le pună în aplicare și obiectivele planului.
Având la bază o evaluare a activelor organizației de producători, a oportunităților, a amenințărilor și a punctelor slabe, planurile ar trebui introduse prin prezentarea strategiei elaborate de organizația de producători pentru a-și dezvolta și a-și adapta producția la cerințele pieței, în conformitate cu obiectivele prevăzute pentru organizațiile de producători la articolele 3 și 7 din Regulamentul OCP.
Prezentarea ar trebui să stabilească în mod clar legătura dintre programul de producție și strategia de marketing pe care organizația de producători o va pune în aplicare.
2.2. Programul de producție
Programul de producție ar trebui să includă un calendar orientativ al ofertei, stabilit pentru anul respectiv și bazat pe tendințele sezoniere (preț, producție și cerere) ale pieței. De asemenea, strategia ar trebui să ia în considerare, în special, următoarele elemente:
2.2.1.
— |
planificarea activităților de producție; |
— |
coordonarea activităților cu alți producători. |
Pentru organizațiile de producători din domeniul pescuitului:
— |
administrarea drepturilor de pescuit și a accesului între membrii unei organizații de producători, în funcție de planificarea producției; |
— |
punerea în aplicare și administrarea obligației de a debarca toate capturile. |
2.2.2.
— |
elaborarea unor practici sustenabile de acvacultură. |
2.3. Strategia de marketing
Strategia de marketing ar trebui să descrie modul în care organizația de producători intenționează să garanteze că oferta este adecvată în raport cu cerințele pieței în ceea ce privește calitatea, cantitatea și prezentarea. De asemenea, strategia ar trebui să ia în considerare, în special, următoarele elemente:
— |
identificarea cerințelor pieței (cantitate, calitate, prezentare); |
— |
identificarea punctelor de vânzare noi și a altor oportunități comerciale; |
— |
dialogul și coordonarea cu ceilalți operatori din lanțul de aprovizionare. |
3. Măsuri de realizare a obiectivelor prevăzute la articolul 7 din Regulamentul OCP
3.1. Pentru organizațiile de producători din domeniul pescuitului
3.1.1. (4)
La această rubrică, planurile ar trebui să includă una sau mai multe dintre măsurile următoare:
— |
administrarea colectivă a drepturilor de pescuit și de acces între membrii unei organizații de producători, în baza normelor de administrare aplicabile pentru diferitele stocuri, pescării și zone de pescuit; |
— |
coordonarea dialogului și a cooperării cu organizațiile științifice relevante în domeniul pescuitului, precum și cooperarea în vederea elaborării unor recomandări științifice care să sprijine deciziile de administrare privind resursele din domeniul pescuitului; |
— |
pregătirea și administrarea campaniilor științifice și tehnice al căror obiectiv este îmbunătățirea cunoștințelor cu privire la stocurile de pește, impactul asupra ecosistemului și dezvoltarea unor tehnici de pescuit sustenabil; |
— |
efectuarea unor studii de impact pentru aplicarea noilor măsuri de administrare; |
— |
identificarea și prevenirea colectivă a riscurilor referitoare la securitatea în muncă și securitatea pe mare; |
— |
acordarea de asistență și de formare membrilor organizației de producători cu privire la reglementările din domeniul pescuitului, promovarea practicilor sustenabile de pescuit sau securitatea la bordul navei; |
— |
participarea efectivă la diferitele organisme relevante în domeniul gestionării pescuitului la nivel național, regional, european și internațional; |
— |
coordonarea dialogului dintre organizațiile de producători, inclusiv cu organizațiile din state membre diferite. |
3.1.2. (5)
La această rubrică, planurile ar trebui să includă una sau mai multe dintre măsurile următoare:
— |
identificarea și promovarea practicilor de pescuit care contribuie la evitarea și reducerea capturilor nedorite; |
— |
crearea și punerea în aplicare a planurilor și acțiunilor colective în vederea evitării și reducerii capturilor nedorite; |
— |
identificarea utilizărilor optime ale capturilor respective (6). |
3.1.3.
La această rubrică, planurile ar trebui să includă una sau mai multe dintre măsurile următoare:
— |
îmbunătățirea tehnicilor de trasabilitate; |
— |
evaluarea nevoilor de comunicare și a acțiunilor de informare a consumatorilor; |
— |
îmbunătățirea etichetării produselor, inclusiv prin introducerea unor procese de certificare pentru a sprijini informațiile obligatorii și suplimentare furnizate în mod voluntar, prevăzute la articolele 38 și 39 din Regulamentul OCP; |
— |
elaborarea și punerea în aplicare a unor acțiuni de comunicare și de informare a consumatorilor. |
3.1.4.
La această rubrică, planurile ar trebui să includă una sau mai multe dintre măsurile următoare:
— |
formarea și educarea producătorilor; |
— |
programe de observare și control al activității desfășurate de membrii organizației de producători. |
3.1.5.
La această rubrică, planurile ar trebui să includă una sau mai multe dintre măsurile următoare:
— |
identificarea punctelor de vânzare pentru comercializarea producției și canalizarea ofertei membrilor săi; |
— |
elaborarea unor strategii de optimizare a comercializării producției, inclusiv de certificare a produselor; |
— |
dezvoltarea proceselor de certificare, printre altele, în domeniile nutriției și calității; |
— |
sprijinirea informațiilor suplimentare furnizate în mod voluntar, conform articolului 39 din Regulamentul OCP; |
— |
conceperea și elaborarea de metode noi și de instrumente de comercializare noi; |
— |
acordarea de asistență și de formare membrilor organizațiilor de producători cu privire la tehnicile de comercializare; |
— |
participarea la târguri comerciale la nivel național, european și internațional pentru a promova producția membrilor organizației de producători. |
3.1.6.
La această rubrică, planurile ar trebui să includă una sau mai multe dintre măsurile următoare:
— |
pregătirea și monitorizarea campaniilor științifice și tehnice al căror obiectiv este reducerea cheltuielilor de funcționare; |
— |
acordarea de asistență și de formare membrilor organizației de producători în ceea ce privește administrarea activității de pescuit; |
— |
dezvoltarea de servicii pentru membrii organizației de producători cu privire la contabilitatea costurilor. |
3.1.7.
La această rubrică, planurile ar trebui să includă una sau mai multe dintre măsurile următoare:
— |
contribuția la ameliorarea informațiilor de pe piață; |
— |
îmbunătățirea cunoștințelor membrilor organizației de producători cu privire la forțele motrice economice principale în cadrul lanțului de aprovizionare; |
— |
acordarea de sprijin practic producătorilor pentru o mai bună coordonare a gradului de partajare a informațiilor cu clienții și cu ceilalți actori (în special, unitățile de prelucrare, distribuitorii și licitațiile). |
3.1.8.
La această rubrică, planurile ar trebui să includă una sau mai multe dintre măsurile următoare:
— |
pregătirea și desfășurarea unor campanii de promovare a inițiativelor privind standardele de comercializare (calitate, dimensiune sau greutate, ambalare, prezentare și etichetare); |
— |
pregătirea și desfășurarea unor campanii de promovare a noilor specii care pot fi exploatate în mod sustenabil; |
— |
pregătirea și desfășurarea unor campanii de dezvoltare a unor noi procese și produse; |
— |
pregătirea și desfășurarea unor campanii de promovare a produselor pescărești; |
— |
pregătirea și desfășurarea unor campanii de promovare a ocupării forței de muncă în sectorul pescuitului. |
3.1.9.
La această rubrică, planurile ar trebui să includă una sau mai multe dintre măsurile următoare:
— |
pregătirea și realizarea unor anchete științifice și a unor programe experimentale pentru a evalua și a limita impactul practicilor de pescuit asupra mediului; |
— |
pregătirea și aplicarea unor programe experimentale pentru dezvoltarea unor unelte de pescuit care să reducă impactul asupra mediului; |
— |
introducerea unor acțiuni de formare și de asistență destinate producătorilor în vederea facilitării punerii în aplicare a practicilor de pescuit și a uneltelor de pescuit care limitează impactul asupra mediului. |
3.2. Pentru organizațiile de producători din domeniul acvaculturii
3.2.1. (7)
La această rubrică, planurile ar trebui să includă una sau mai multe dintre măsurile următoare:
— |
pregătirea și administrarea campaniilor științifice și tehnice în vederea îmbunătățirii cunoștințelor referitoare la specii și la impactul activităților de acvacultură asupra mediului, precum și în vederea promovării elaborării de tehnici sustenabile în domeniul acvaculturii; |
— |
coordonarea dialogului și a cooperării cu organizațiile științifice relevante în domeniul acvaculturii, precum și cooperarea în vederea elaborării unor recomandări științifice care să sprijine deciziile de administrare cu privire la acvacultură; |
— |
acordarea de asistență și de formare membrilor organizației de producători pentru a promova practicile sustenabile în domeniul acvaculturii; |
— |
identificarea și prevenirea colectivă a riscurilor referitoare la securitatea în muncă; |
— |
participarea efectivă în diferitele organisme relevante în domeniul acvaculturii la nivel național, regional, european și internațional; |
— |
coordonarea dialogului dintre organizațiile de producători, inclusiv cu organizațiile din state membre diferite. |
3.2.2. (8)
La această rubrică, planurile ar trebui să includă una sau mai multe dintre măsurile următoare:
— |
participarea la elaborarea planurilor strategice naționale; |
— |
elaborarea schemelor de certificare privind durabilitatea furajelor. |
3.2.3.
La această rubrică, planurile ar trebui să includă una sau mai multe dintre măsurile următoare:
— |
participarea la elaborarea procedurilor de trasabilitate; |
— |
elaborarea schemelor de certificare privind durabilitatea furajelor. |
3.2.4.
La această rubrică, planurile ar trebui să includă una sau mai multe dintre măsurile următoare:
— |
identificarea punctelor de vânzare pentru comercializare și/sau canalizarea producției provenind de la membrii lor; |
— |
elaborarea unor strategii de optimizare a comercializării producției, inclusiv de certificare a produselor; |
— |
sprijinirea informațiilor suplimentare furnizate în mod voluntar, conform articolului 39 din Regulamentul OCP; |
— |
elaborarea proceselor de certificare, inclusiv în domeniile nutriției și calității; |
— |
conceperea și elaborarea de metode noi și de instrumente de comercializare noi; |
— |
acordarea de asistență și de formare membrilor organizațiilor de producători cu privire la tehnicile de comercializare; |
— |
participarea la târguri comerciale la nivel național, european și internațional pentru a promova producția membrilor organizației de producători. |
3.2.5.
La această rubrică, planurile ar trebui să includă una sau mai multe dintre măsurile următoare:
— |
pregătirea și monitorizarea campaniilor științifice și tehnice al căror obiectiv este reducerea cheltuielilor de funcționare; |
— |
acordarea de asistență și de formare membrilor organizației de producători în ceea ce privește gestionarea activităților de acvacultură; |
— |
dezvoltarea de servicii pentru membrii organizației de producători cu privire la contabilitatea costurilor. |
3.2.6.
La această rubrică, planurile ar trebui să includă una sau mai multe dintre măsurile următoare:
— |
coordonarea dintre diferitele organizații de producători în ceea ce privește colectarea, prelucrarea, partajarea și exploatarea informațiilor economice referitoare la producția provenită de la membrii organizației de producători, inclusiv date referitoare la stoc și prețurile la vânzările inițiale; |
— |
contribuția la ameliorarea informațiilor de pe piață; |
— |
îmbunătățirea cunoștințelor membrilor organizației de producători cu privire la forțele motrice economice principale în cadrul lanțului de aprovizionare; |
— |
acordarea de sprijin practic producătorilor pentru a coordona mai bine schimburile de informații cu unitățile de prelucrare. |
3.2.7.
La această rubrică, planurile ar trebui să includă una sau mai multe dintre măsurile următoare:
— |
elaborarea și desfășurarea campaniilor de elaborare a inițiativelor referitoare la standardele de comercializare (calitate, dimensiune sau greutate, ambalare, prezentare și etichetare); |
— |
elaborarea și desfășurarea unor campanii de promovare a ocupării forței de muncă în acvacultură; |
— |
pregătirea și desfășurarea campaniilor de promovare a produselor pescărești. |
4. Măsuri de ajustare a ofertei de anumite specii (9)
În această secțiune, planurile ar trebui să includă una sau mai multe dintre măsurile următoare:
— |
identificarea produselor pescărești care prezintă dificultăți de comercializare în anumite perioade ale anului; |
— |
elaborarea strategiilor și instrumentelor de comercializare și de producție dedicate. |
5. Sancțiuni și măsuri de control
În conformitate cu dispozițiile articolului 8 alineatul (1) litera (d) din Regulamentul OCP, în această secțiune ar trebui descrise sancțiunile aplicabile membrilor care încalcă deciziile adoptate pentru punerea în aplicare a planurilor (10), precum și măsurile pe care organizația de producători le va pune în aplicare pentru a controla dacă activitățile membrilor lor respectă normele instituite (11). La această secțiune, planurile ar trebui să includă una sau mai multe dintre măsurile următoare:
— |
elaborarea unui sistem de sancțiuni proporțional cu nerespectarea obligațiilor de către membrii organizației de producători; |
— |
elaborarea unor strategii și programe pentru aplicarea normelor adoptate de organizația de producători; |
— |
efectuarea unor evaluări ale riscului cu privire la punerea în aplicare a normelor adoptate de organizația de producători; |
— |
pregătirea și desfășurarea operațiunilor de control cu privire la aplicarea normelor adoptate de organizația de producători; |
— |
formarea de observatori și de controlori; |
— |
crearea și difuzarea de orientări pentru punerea în aplicare a:
|
6. Cheltuieli care trebuie luate în considerare
6.1. Planul financiar
Se recomandă ca organizațiile de producători să includă în planurile lor un plan financiar care să prezinte în detaliu, pentru fiecare măsură pe care intenționează să o pună în aplicare, diferitele costuri, cheltuieli și resurse financiare estimate.
În cadrul planului financiar, ar trebui avute în vedere următoarele două tipuri de activități:
(a) |
activitățile de elaborare, monitorizare și dirijare referitoare la măsurile planificate („activități ale proprietarilor de proiecte”); și |
(b) |
activitățile referitoare la punerea în practică a fiecărei măsuri specifice planificate („activități referitoare la managementul de proiect”). |
6.2. Activități ale proprietarilor de proiecte
Cheltuielile pentru activitățile proprietarilor de proiecte ar trebui să includă, în special, cheltuielile aferente cercetărilor de piață, studiilor de impact, conceperii proiectului, analizei de risc și tuturor studiilor de fezabilitate efectuate înainte de punerea în aplicare a unei măsuri referitoare la realizarea unui obiectiv al planului. De asemenea, acestea trebuie să includă cheltuielile referitoare la activitățile de monitorizare și de control desfășurate de organizația de producători pe parcursul punerii în aplicare a unei măsuri specifice.
Cheltuielile avute în vedere pot acoperi diferite categorii precum forța de muncă, prestarea de servicii sau aprovizionarea.
6.3. Activități referitoare la managementul de proiect
Cheltuielile privind activitățile referitoare la managementul de proiect ar trebui să includă, în special, cheltuielile aferente elementelor măsurilor puse în aplicare care nu sunt conectate în mod corespunzător la activitățile proprietarului de proiect, cum ar fi experimentele științifice sau tehnice, campaniile de publicitate, achiziționarea și implementarea noilor dispozitive pentru creșterea selectivității, dezvoltarea trasabilității sau promovarea practicilor sustenabile în domeniul acvaculturii.
7. Calendarul de execuție
Planurile ar trebui să includă un calendar al măsurilor planificate și al cheltuielilor aferente, defalcate în rate anuale pentru planurile multianuale.
Calendarul ar trebui să indice indicatorii de realizare și de rezultat corespunzători fiecărei măsuri, conform recomandărilor prevăzute în secțiunea 8.
8. Indicatori
Conform recomandărilor prevăzute în secțiunea 7, indicatorul de realizare și cel de rezultat ar trebui să fie prezentați pentru fiecare măsură planificată, pentru a permite controlarea punerii în aplicare a acestora de către organizațiile de producători și de către autoritățile naționale competente. Indicatorii respectivi ar trebui folosiți în raportul anual prevăzut la articolul 28 alineatul (5) din Regulamentul OCP. Indicatorii ar trebui să aibă în vedere evaluarea realizării obiectivelor strategice ale planurilor în raport cu situația inițială descrisă în introducerea planului.
În funcție de relevanța acestora în raport cu diferitele măsuri planificate, ar trebui folosiți următorii indicatori:
8.1. Indicatori de realizare pentru punerea în aplicare a măsurilor planificate
8.1.1.
În această rubrică, planurile ar trebui să includă indicatorii de realizare care evaluează respectarea:
— |
activității planificate a navelor, exprimată, printre altele, în zile pe mare, volumuri de specii capturate vizate; |
— |
unui calendar provizoriu privind comercializarea produselor, în funcție de specii și de prezentare; |
— |
unui plan al activităților planificate pentru identificarea oportunităților de comercializare; |
— |
unui plan al acțiunilor planificate pentru certificarea/etichetarea produselor; |
— |
unui calendar provizoriu privind administrarea efortului de pescuit și/sau a capacității în funcție de zonele de pescuit; |
— |
unui plan al măsurilor planificate pentru reducerea capturilor accidentale nedorite; |
— |
unui calendar de formare cu privire la conformitate și norme, sensibilizarea și controlul producătorilor. |
Indicatorii de realizare respectivi ar trebui, de asemenea, să sublinieze:
— |
identificarea predictivă a ciclurilor de vânzare ale produselor; |
— |
respectarea venitului mediu lunar al producătorilor cu un nivel estimat al veniturilor. |
8.1.2.
În această rubrică, planurile ar trebui să includă indicatorii de realizare care evaluează respectarea:
— |
efectivelor și a recoltării planificate pentru speciile cultivate; |
— |
unui calendar provizoriu privind comercializarea produselor, în funcție de specii și de prezentare; |
— |
unui plan al activităților planificate pentru identificarea oportunităților de comercializare; |
— |
unui plan al acțiunilor planificate pentru certificarea/etichetarea produselor; |
— |
unui plan privind reducerea contaminării ecosistemelor cauzată de activitățile de acvacultură; |
— |
unui plan pentru punerea în aplicare a hrănirii sustenabile a speciilor cultivate; |
— |
unui calendar de formare cu privire la conformitate și norme, sensibilizarea și controlul producătorilor. |
Indicatorii de realizare respectivi ar trebui, de asemenea, să sublinieze:
— |
identificarea predictivă a ciclurilor de vânzare ale produselor; |
— |
respectarea venitului mediu lunar al producătorilor cu un nivel estimat al veniturilor. |
8.2. Indicatorii de rezultat pentru evaluarea contribuției măsurilor aplicate pentru realizarea obiectivelor prevăzute în planurile de producție și de comercializare
8.2.1.
În această rubrică, planurile ar trebui să includă indicatorii de rezultat care evaluează:
— |
volumul și/sau valoarea speciilor capturate sau comercializate; |
— |
dimensiunea medie a speciilor capturate sau comercializate; |
— |
creșterea vânzărilor în funcție de specii și/sau produs în comparație cu poziția ex ante; |
— |
numărul și volumul și/sau valoarea noilor produse vândute în comparație cu anul precedent; |
— |
evoluția efortului de pescuit și/sau a capacității de pescuit; |
— |
evoluția compoziției debarcărilor și/sau a volumului de capturi nedorite; |
— |
evoluția „per capita” a evaluării producției debarcate sau recoltate; |
— |
evoluția costurilor producție pe unitate de producție; |
— |
evoluția costurilor de vânzare pe unitate de producție; |
— |
evoluția venitului mediu lunar al producătorilor; |
— |
modificările ratei produselor nevândute în raport cu poziția ex ante; |
— |
modificările valorii produselor sensibile în raport cu poziția ex ante; |
— |
numărul de accidente (cu leziuni și/sau victime); |
— |
modificările numărului de încălcări înregistrate ale normelor organizațiilor de producători înregistrate. |
8.2.2.
În această rubrică, planurile ar trebui să includă indicatorii de rezultat care evaluează:
— |
volumul și/sau valoarea speciilor cultivate sau comercializate; |
— |
creșterea vânzărilor în funcție de specii și/sau produs în comparație cu poziția ex ante; |
— |
numărul și volumul și/sau valoarea noilor produse vândute în comparație cu anul precedent; |
— |
evoluția „per capita” a evaluării producției recoltate; |
— |
evoluția procentajului de furaje folosite pentru speciile cultivate provenite din resurse regenerabile sau sustenabile; |
— |
evoluția cantităților de scurgeri poluante; |
— |
evoluția costurilor producție pe unitate de producție; |
— |
evoluția costurilor de vânzare pe unitate de producție; |
— |
evoluția venitului mediu lunar al producătorilor; |
— |
modificările ratei produselor nevândute în raport cu poziția ex ante; |
— |
modificările valorii produselor sensibile în raport cu poziția ex ante; |
— |
numărul de accidente (cu leziuni și/sau victime); |
— |
modificările numărului de încălcări înregistrate ale normelor organizațiilor de producători înregistrate. |
PARTEA B
DEPUNEREA ȘI CONȚINUTUL RAPORTULUI ANUAL
Organizațiile de producători ar trebui să depună raportul anual după finalizarea planurilor. În cazul unui plan multianual, raportul trebuie depus în fiecare an.
Raportul anual ar trebui să includă indicatorii de realizare și de rezultat prevăzuți în calendarul de execuție a planurilor prezentate spre aprobare autorităților naționale competente.
Adoptată la Bruxelles, 3 martie 2014.
Pentru Comisie
Maria DAMANAKI
Membru al Comisiei
(1) Regulamentul (UE) nr. 1379/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 decembrie 2013 privind organizarea comună a piețelor în sectorul produselor pescărești și de acvacultură, de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 1184/2006 și (CE) nr. 1224/2009 ale Consiliului și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 104/2000 al Consiliului (JO L 354, 28.12.2013, p. 1).
(2) Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 1418/2013 al Comisiei din 17 decembrie 2013 în ceea ce privește planurile de producție și de comercializare prevăzute de Regulamentul (UE) nr. 1379/2013 al Parlamentului European și al Consiliului privind organizarea comună a piețelor în sectorul produselor pescărești și de acvacultură (JO L 353, 28.12.2013, p. 40).
(3) Regulamentul (CE) nr. 2508/2000 al Comisiei din 15 noiembrie 2000 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 104/2000 al Consiliului privind programele operaționale din sectorul pescuitului (JO L 289, 16.11.2000, p. 8).
(4) Promovarea activităților sustenabile de pescuit ale membrilor lor prin acordarea de oportunități pentru dezvoltarea acestora în deplină conformitate cu politica de conservare prevăzută în Regulamentul (UE) nr. 1380/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (JO L 354, 28.12.2013, p. 22) („Regulamentul privind politica comună în domeniul pescuitului”) și cu legislația de mediu, respectând totodată politica socială.
(5) Evitarea și reducerea, pe cât posibil, a capturilor nedorite ale stocurilor comerciale și, dacă este necesar, utilizarea în mod optim a capturilor respective, fără a crea o piață pentru astfel de capturi care sunt sub dimensiunea minimă de referință pentru conservare, în conformitate cu articolul 15 din Regulamentul privind politica comună în domeniul pescuitului.
(6) Fără a crea o piață pentru astfel de capturi care sunt sub dimensiunea minimă pentru conservare.
(7) Promovarea activităților sustenabile de acvacultură a membrilor lor prin acordarea de oportunități pentru dezvoltarea acestora în deplină conformitate cu politica de conservare, astfel cum este prevăzut în Regulamentul privind politica comună în domeniul pescuitului și în legislația de mediu, respectând totodată politica socială.
(8) Menționată la articolul 34 din Regulamentul privind politica comună în domeniul pescuitului.
(9) „Specii care de obicei prezintă dificultăți de comercializare pe parcursul anului”, în conformitate cu articolul 28 alineatul (2) litera (d) din Regulamentul OCP.
(10) Sancțiuni prevăzute la articolul 28 alineatul (2) litera (e) din Regulamentul OCP.
(11) Măsuri prevăzute la articolul 8 alineatul (1) litera (d) din Regulamentul OCP.
5.3.2014 |
RO |
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene |
L 65/39 |
RECOMANDAREA COMISIEI
din 3 martie 2014
privind monitorizarea urmelor de substanțe ignifuge bromurate în produsele alimentare
(Text cu relevanță pentru SEE)
(2014/118/UE)
COMISIA EUROPEANĂ,
având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 292,
întrucât:
(1) |
Substanțele ignifuge bromurate sunt compuși de organobrom care se aplică pe produse pentru a inhiba sau a încetini aprinderea materialelor combustibile în caz de incendiu. Acestea sunt utilizate pentru o gamă largă de bunuri de consum, de exemplu electronice, autovehicule, mobilă și materiale de construcții, pentru a reduce inflamabilitatea produselor. Substanțele ignifuge bromurate se pot scurge sau se pot evapora din produsele în care au fost utilizate. Deoarece bunurile de consum sunt aruncate la sfârșitul ciclului lor de viață, în timp aceste substanțe au contaminat mediul și lanțul alimentar. |
(2) |
Numeroase substanțe ignifuge bromurate sunt însă persistente, bioacumulative și toxice, atât pentru oameni, cât și pentru mediu. Acestea substanțe sunt susceptibile de a provoca efecte neurocomportamentale și tulburări ale sistemului endocrin și au fost identificate în biocenoză în mediu. |
(3) |
Prin urmare, Comisia a solicitat Autorității Europene pentru Siguranța Alimentară (European Food Safety Authority – EFSA) să elaboreze un aviz științific privind riscurile pentru sănătatea publică legate de prezența substanțelor ignifuge bromurate în produsele alimentare. |
(4) |
Grupul științific pentru contaminanții din produsele alimentare al EFSA a adoptat șase avize științifice (1) privind diferite clase de substanțe ignifuge bromurate în perioada septembrie 2010-septembrie 2012. |
(5) |
Pentru o parte dintre aceste categorii de substanțe, EFSA a recomandat colectarea de date suplimentare privind nivelurile în produsele alimentare și la oameni. |
(6) |
Nivelurile de substanțe ignifuge bromurate în produsele alimentare de origine animală ar putea fi legate de prezența acestor substanțe în hrana pentru animale. Prin urmare, pe baza primelor rezultate ale monitorizării alimentației în 2014, ar putea urma, în 2015, o recomandare referitoare la monitorizarea hranei animalelor, |
ADOPTĂ PREZENTA RECOMANDARE:
1. |
Statele membre ar trebui să monitorizeze prezența substanțelor ignifuge bromurate în produsele alimentare pe parcursul anilor 2014 și 2015. Monitorizarea ar trebui să includă o mare varietate de produse alimentare care să reflecte obiceiurile de consum, pentru a oferi o evaluare precisă a expunerii, iar pentru categorii diferite de substanțe ignifuge bromurate, ar trebui să fie incluse produse alimentare diverse. |
2. |
Statele membre ar trebui să urmeze procedurile de prelevare a probelor prevăzute în anexa II la Regulamentul (UE) nr. 252/2012 al Comisiei (2), pentru a se asigura că probele sunt reprezentative pentru lotul din care sunt prelevate. |
3. |
Statele membre ar trebui să efectueze o analiză a diferitor categorii de substanțe ignifuge bromurate pentru a detecta prezența următoarelor substanțe în produsele alimentare respective:
|
4. |
Statele membre ar trebui să efectueze analiza substanțelor ignifuge bromurate noi și emergente în conformitate cu anexa III la Regulamentul (CE) nr. 882/2004 al Parlamentului European și al Consiliului (3), utilizând o metodă de analiză care s-a dovedit a genera rezultate fiabile. |
5. |
Statelor membre ar trebui să prezinte în mod regulat EFSA datele monitorizării exprimate pe baza greutății totale sau pe baza grăsimii, împreună cu informațiile și în formatul electronic definite de EFSA în vederea compilării lor într-o bază de date. De asemenea, statele membre ar trebui să prezintă datele disponibile din anii anteriori obținute prin utilizarea unei metode de analiză care s-a dovedit a genera rezultate fiabile în vederea monitorizării expunerii la această substanță. |
Adoptată la Bruxelles, 3 martie 2014.
Pentru Comisie
Tonio BORG
Membru al Comisiei
(1) EFSA Panel on Contaminants in the Food Chain (CONTAM); Scientific Opinion on Polybrominated Biphenyls (PBBs) in Food (Aviz științific privind bifenilii polibromurați în produsele alimentare), EFSA Journal 2010, 8(10):1789, [151 pp.], doi:10.2903/j.efsa.2010.1789.
Scientific Opinion on Polybrominated Diphenyl Ethers (PBDEs) in Food (Aviz științific privind difenil eterii polibromurați în produsele alimentare), EFSA Journal 2011, 9(5):2156, [274 pp.], doi:10.2903/j.efsa.2011.2156.
Scientific Opinion on Hexabromocyclododecanes (HBCDDs) in Food [Aviz științific privind hexabromociclododecanii (HBCDDs) în produsele alimentare], EFSA Journal 2011, 9(7):2296, [118 pp.], doi:10.2903/j.efsa.2011.2296.
Scientific Opinion on Tetrabromobisphenol A (TBBPA) and its derivatives in food [Aviz științific privind tetrabrom bifenol A (TBBPA) și derivații acestuia în produsele alimentare], EFSA Journal 2011, 9(12):2477, [61 pp.], doi:10.2903/j.efsa.2011.2477.
Scientific Opinion on Brominated Flame Retardants (BFRs) in Food: Brominated Phenols and their Derivatives (Aviz științific privind substanțele ignifuge bromurate în produsele alimentare: fenolii bromurați și derivații acestora), EFSA Journal 2012, 10(4):2634, [42 pp.], doi:10.2903/j.efsa.2012.2634.
Scientific Opinion on Emerging and Novel Brominated Flame Retardants (BFRs) in Food (Aviz științific privind substanțele ignifuge bromurate noi și emergente în produsele alimentare), EFSA Journal 2012, 10(10):2908, [125 pp.], doi:10.2903/j.efsa.2012.2908.
(2) Regulamentul (UE) nr. 252/2012 al Comisiei din 21 martie 2012 de stabilire a metodelor de prelevare de probe și a metodelor de analiză pentru controlul oficial al nivelurilor de dioxine, de PCB-uri de tipul dioxinelor și de PCB-uri care nu sunt de tipul dioxinelor în anumite produse alimentare și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1883/2006 (JO L 84, 23.3.2012, p. 1).
(3) Regulamentul (CE) nr. 882/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 29 aprilie 2004 privind controalele oficiale efectuate pentru a asigura verificarea conformității cu legislația privind hrana pentru animale și produsele alimentare și cu normele de sănătate animală și de bunăstare a animalelor (JO L 165, 30.4.2004, p. 1).
REGULAMENTE DE ORDINE INTERIOARĂ ȘI DE PROCEDURĂ
5.3.2014 |
RO |
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene |
L 65/41 |
REGULAMENTUL DE PROCEDURĂ
INTRODUCERE
La 31 ianuarie 2014, Comitetul Regiunilor, în temeiul articolului 306 al doilea paragraf din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, a adoptat prezentul Regulament de procedură.
OBSERVAȚIE PRELIMINARĂ
Termenii utilizați în prezentul regulament pentru denumirea diverselor funcții și însărcinări se înțeleg atât la masculin, cât și la feminin.
TITLUL I
MEMBRII ȘI ORGANELE COMITETULUI
CAPITOLUL 1
Organele Comitetului
Articolul 1
Organele Comitetului
Organele Comitetului sunt Adunarea Plenară, președintele, Biroul, Conferința președinților și comisiile.
CAPITOLUL 2
Membrii Comitetului
Articolul 2
Statutul membrilor și al membrilor supleanți
În conformitate cu articolul 300 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, membrii Comitetului, precum și membrii supleanți reprezintă colectivitățile regionale și locale. Aceștia sunt fie titularii unui mandat electoral în cadrul unei autorități regionale sau locale, fie răspund din punct de vedere politic în fața unei adunări alese. În exercitarea funcției pe care o dețin, ei nu pot fi legați prin niciun fel de mandat imperativ. Aceștia își exercită funcțiile în deplină independență, în interesul general al Uniunii.
Articolul 3
Durata mandatului
(1) |
Mandatul unui membru sau al unui membru supleant începe la data intrării în vigoare a numirii sale de către Consiliu. |
(2) |
Mandatul unui membru sau al unui membru supleant se încheie prin demisie, la încetarea mandatului în temeiul căruia a fost numit sau prin deces. |
(3) |
Orice demisie trebuie notificată în scris președintelui Comitetului, cu menționarea datei intrării în vigoare a acesteia. Președintele trebuie să informeze Consiliul, care constată existența postului vacant și pune în aplicare procedura de înlocuire. |
(4) |
Membrul sau membrul supleant al cărui mandat se încheie ca urmare a încetării mandatului în temeiul căruia a fost numit îl informează în scris imediat cu privire la aceasta pe președintele Comitetului. |
(5) |
În cazurile menționate la alineatul (2) din prezentul articol, Consiliul numește un înlocuitor pe perioada rămasă din mandat. |
Articolul 4
Privilegii și imunități
Membrii și membrii supleanți cu mandate corespunzătoare beneficiază de privilegiile și imunitățile prevăzute de Protocolul privind privilegiile și imunitățile Uniunii Europene.
Articolul 5
Participarea membrilor și a membrilor supleanți
(1) |
Orice membru care nu poate participa la o sesiune plenară poate cere să fie reprezentat de către un membru supleant din delegația sa națională, chiar și numai pentru o durată limitată la anumite zile din timpul sesiunii plenare. Toți membrii și membrii supleanți cu mandate corespunzătoare trebuie să semneze o listă de prezență. |
(2) |
Orice membru care nu poate participa la o ședință a comisiei sau la orice altă ședință aprobată de Birou poate cere să fie reprezentat de către un alt membru sau de către un membru supleant din cadrul delegației sale naționale, grupului său politic sau grupului său interregional. Toți membrii și membrii supleanți cu mandate corespunzătoare trebuie să semneze o listă de prezență. |
(3) |
Un membru sau un membru supleant numit de pe lista de înlocuitori ai membrilor unui grup de lucru, constituit în temeiul articolului 37 sau 62, îl poate înlocui pe oricare alt membru din grupul său politic. |
(4) |
Un membru supleant sau un membru care îl reprezintă pe un altul poate ține locul unui singur membru. El exercită toate drepturile și atribuțiile unui membru în timpul ședinței respective. Delegarea votului trebuie notificată Secretariatului General, cu respectarea modalității de notificare corespunzătoare, și trebuie primită cel târziu cu o zi înaintea ședinței respective. |
(5) |
O sesiune plenară dă dreptul la o singură rambursare a cheltuielilor, fie în beneficiul membrului, fie în cel al membrului supleant. Biroul stabilește detaliile corespunzătoare în cadrul instrucțiunilor sale privind cheltuielile de deplasare și de ședere. |
(6) |
Un membru supleant numit în calitate de raportor poate asista la sesiunea plenară pe a cărei ordine de zi este înscris proiectul de aviz pentru care este responsabil și poate prezenta acest proiect de aviz chiar dacă membrul al cărui supleant este participă și el la sesiunea respectivă. Membrul respectiv poate să își delege dreptul la vot supleantului său pe durata discutării acelui proiect de aviz. Delegarea votului trebuie notificată în scris secretarului general înaintea sesiunii respective. |
(7) |
Fără a aduce atingere dispozițiilor articolului 23 alineatul (1), orice delegare a votului încetează să producă efecte din momentul în care membrul care a depus-o își pierde calitatea de membru al Comitetului. |
Articolul 6
Delegarea votului
Sub rezerva cazurilor prevăzute la articolele 5 și 31, dreptul de vot nu poate fi delegat.
Articolul 7
Delegațiile naționale și grupurile politice
Delegațiile naționale și grupurile politice contribuie în mod echilibrat la organizarea lucrărilor Comitetului.
Articolul 8
Delegațiile naționale
(1) |
Membrii și membrii supleanți dintr-un stat membru constituie o delegație națională. Fiecare delegație națională își stabilește propria organizare internă și își alege un președinte, al cărui nume se comunică în mod oficial președintelui Comitetului. |
(2) |
Secretarul general ia măsurile necesare în cadrul administrației Comitetului ca delegațiile naționale să primească asistență. Aceste măsuri permit, de asemenea, ca fiecare membru să primească informații și asistență în limba sa oficială. Aceste măsuri sunt puse în aplicare de un serviciu specific, format din funcționari sau alți agenți ai Comitetului Regiunilor, care asigură delegațiilor naționale posibilitatea de a utiliza în mod corespunzător infrastructurile Comitetului. În special, secretarul general oferă delegațiilor naționale condiții adecvate pentru a-și desfășura ședințele imediat înainte de sesiunea plenară sau în timpul acesteia. |
(3) |
Delegațiile naționale beneficiază, de asemenea, de asistență din partea unor coordonatori naționali, care nu fac parte din personalul Secretariatului General. Aceștia contribuie la facilitarea exercitării mandatului membrilor în cadrul Comitetului. |
(4) |
Coordonatorii naționali beneficiază de susținere adecvată din partea secretarului general, de exemplu prin permisiunea de a utiliza în mod corespunzător infrastructura Comitetului. |
Articolul 9
Grupurile politice și membrii neafiliați
(1) |
Membrii și membrii supleanți pot constitui grupuri care să reflecte afinitățile politice ale acestora. Criteriile de admitere se stabilesc în regulamentul de procedură specific fiecărui grup politic. |
(2) |
Pentru constituirea unui grup politic, este necesar un număr minim de optsprezece de membri sau membri supleanți, din care cel puțin jumătate trebuie să fie membri titulari, reprezentând în total cel puțin o cincime din statele membre. Un membru sau un membru supleant nu poate să aparțină decât unui singur grup politic. Un grup politic se dizolvă în cazul în care numărul său de membri devine inferior numărului de membri necesar constituirii sale. |
(3) |
Constituirea unui grup politic, dizolvarea sa, precum și orice altă modificare trebuie notificate președintelui Comitetului printr-o declarație. Declarația de constituire a unui grup politic trebuie să precizeze denumirea acestuia, numele membrilor și biroul. |
(4) |
Fiecare grup politic dispune de un secretariat, al cărui personal este angajat al Secretariatului General. Grupurile politice pot prezenta propuneri autorității împuternicite să facă numiri în vederea selectării, numirii, promovării și prelungirii contractelor persoanelor în cauză. Autoritatea împuternicită să facă numiri ia o decizie după consultarea președinților grupului politic respectiv. |
(5) |
Secretarul general asigură grupurilor politice și organelor acestora resursele necesare pentru ședințele, activitățile și publicațiile lor, precum și pentru desfășurarea activității secretariatelor acestora. Bugetul specifică resursele puse la dispoziția fiecărui grup politic. Grupurile politice și secretariatele acestora pot utiliza, în mod corespunzător, infrastructurile Comitetului. |
(6) |
Grupurile politice și birourile acestora se pot reuni chiar înaintea sesiunilor plenare sau în timpul acestora. De două ori pe an, grupurile politice se pot reuni în ședință extraordinară. Cheltuielile de deplasare și de ședere ale unui membru supleant care participă la aceste ședințe se rambursează în cazul în care acesta participă ca reprezentant al unui membru din grupul său politic. |
(7) |
Membrii neafiliați beneficiază de asistență administrativă. Procedura se stabilește de către Birou, la propunerea secretarului general. |
Articolul 10
Grupurile interregionale
Membrii și membrii supleanți pot constitui grupuri interregionale. Constituirea acestora trebuie declarată președintelui Comitetului. Un grup regional se constituie regulamentar pe baza deciziei Biroului.
TITLUL II
ORGANIZAREA ȘI FUNCȚIONAREA COMITETULUI
CAPITOLUL 1
Convocarea și constituirea Comitetului
Articolul 11
Convocarea primei ședințe
Comitetul este convocat, după fiecare reînnoire, care are loc o dată la cinci ani, de către președintele la final de mandat sau, în absența acestuia, de către prim-vicepreședintele la final de mandat sau, în absența acestuia, de către cel mai în vârstă vicepreședinte la final de mandat sau, în lipsa acestuia, de către decanul de vârstă și se întrunește în termen de o lună de la numirea membrilor de către Consiliu.
Membrul care deține provizoriu președinția, în conformitate cu alineatul (1), asigură în acest interval și funcția de reprezentare a Comitetului, se ocupă în continuare de problemele curente și prezidează prima ședință, în calitate de președinte provizoriu.
Acesta, împreună cu cei mai tineri patru membri prezenți și cu secretarul general al Comitetului, formează Biroul provizoriu.
Articolul 12
Constituirea Comitetului și verificarea acreditărilor
(1) |
În cursul primei ședințe, președintele provizoriu aduce la cunoștința Comitetului comunicarea primită de la Consiliu cu privire la numirea membrilor și informează cu privire la exercitarea funcției de reprezentare și la rezolvarea problemelor curente. În cazul în care i se solicită acest lucru, el poate efectua o verificare a numirilor și a acreditărilor membrilor, înainte de a declara Comitetul constituit pentru noul mandat. |
(2) |
Biroul provizoriu rămâne în funcție până la anunțarea rezultatelor alegerii membrilor Biroului. |
CAPITOLUL 2
Adunarea plenară
Articolul 13
Funcțiile Adunării Plenare
Comitetul se reunește în Adunarea Plenară. Sarcinile principale exercitate, în special, de către Adunarea Plenară sunt următoarele:
(a) |
adoptarea de avize, rapoarte și rezoluții; |
(b) |
adoptarea proiectului de estimare a veniturilor și cheltuielilor Comitetului; |
(c) |
adoptarea programului politic al Comitetului la începutul fiecărui mandat; |
(d) |
alegerea președintelui, a prim-vicepreședintelui și a celorlalți membri ai Biroului; |
(e) |
constituirea comisiilor; |
(f) |
adoptarea și revizuirea Regulamentului de procedură al Comitetului; |
(g) |
decizia de a introduce o acțiune sau o cerere de intervenție în fața Curții de Justiție a Uniunii Europene, adoptată, după verificarea întrunirii cvorumului prevăzut la articolul 21 alineatul (1) prima teză, cu majoritatea voturilor exprimate, la propunerea fie a președintelui Comitetului, fie a comisiei competente, care acționează în conformitate cu articolele 58 și 59. Când o astfel de decizie este adoptată, președintele introduce acțiunea în numele Comitetului. |
Articolul 14
Convocarea Adunării Plenare
(1) |
Președintele Comitetului convoacă Adunarea Plenară cel puțin o dată pe trimestru. Biroul trebuie să își stabilească un calendar al sesiunilor plenare în cursul celui de al treilea trimestru al anului precedent. O sesiune plenară se poate desfășura pe durata uneia sau a mai multor zile de ședință. |
(2) |
În cazul în care cel puțin o pătrime dintre membri solicită în scris acest lucru, președintele are obligația de a convoca o sesiune plenară extraordinară, care trebuie să aibă loc cel mai devreme în termen de o săptămână și cel mai târziu în termen de o lună de la data prezentării solicitării. Cererea trebuie să menționeze subiectul care va fi dezbătut în cadrul sesiunii plenare extraordinare. Niciun alt subiect nu poate figura pe ordinea de zi a sesiunii extraordinare. |
Articolul 15
Ordinea de zi a sesiunii plenare
(1) |
Biroul pregătește anteproiectul de ordine de zi, care cuprinde o listă provizorie a proiectelor de aviz, de raport sau de rezoluție care trebuie dezbătute în sesiunea plenară de după cea care urmează imediat, precum și toate celelalte documente care necesită o decizie (documente spre decizie). |
(2) |
Cu cel puțin douăzeci și una de zile lucrătoare înaintea deschiderii sesiunii plenare, membrilor și membrilor supleanți li se vor pune la dispoziție în format electronic, în limbile lor oficiale respective, proiectul de ordine de zi, împreună cu toate documentele spre decizie menționate în acesta. |
(3) |
În general, proiectele de aviz, de raport și de rezoluție sunt înscrise pe ordinea de zi în ordinea în care au fost adoptate de comisii sau în care au fost depuse în conformitate cu Regulamentul de procedură, cu respectarea coerenței conținutului punctelor de pe ordinea de zi. |
(4) |
În anumite cazuri excepționale, bine motivate, în care este imposibilă respectarea termenului prevăzut la alineatul (2), președintele poate include în proiectul de ordine de zi un document spre decizie, cu condiția ca textul corespunzător să fi fost transmis membrilor și membrilor supleanți în limba lor oficială cu cel puțin o săptămână înaintea deschiderii sesiunii plenare. Pe pagina de gardă a documentului spre decizie, președintele trebuie să indice motivul utilizării acestei proceduri. |
(5) |
Amendamentele formulate în scris la proiectul de ordine de zi trebuie să îi parvină secretarului general cu cel puțin trei zile lucrătoare înaintea deschiderii sesiunii plenare. |
(6) |
În cursul ultimei ședințe de dinaintea deschiderii sesiunii plenare, Biroul adoptă proiectul definitiv de ordine de zi. În cursul acestei ședințe, Biroul, cu o majoritate de două treimi din voturile exprimate, poate înscrie pe ordinea de zi chestiuni urgente sau de actualitate, a căror discutare nu se poate amâna până la următoarea sesiune plenară. |
(7) |
La propunerea președintelui, a unui grup politic sau a 32 de membri, înainte de a se începe votarea amendamentelor, Biroul sau Adunarea Plenară poate decide:
Această dispoziție nu se aplică în cazurile în care termenul stabilit de Consiliu, de Comisie sau de Parlamentul European nu permite amânarea adoptării documentului spre decizie. Documentul a cărui examinare a fost amânată pentru o sesiune ulterioară a Adunării Plenare este însoțit în anexă de toate amendamentele referitoare la acesta care au fost valabil depuse. Fără a aduce atingere dispozițiilor articolului 24 alineatul (2) litera (a), amânarea votului nu atrage după sine stabilirea unui nou termen de depunere a amendamentelor. În cazul în care este retrimis comisiei sesizate, documentul nu este însoțit de amendamente, iar raportorul apreciază în ce măsură conținutul acestora:
Documentul este trecut pe ordinea de zi a comisiei, spre decizie. |
Articolul 16
Deschiderea sesiunii plenare
Președintele deschide sesiunea plenară și supune aprobării plenului proiectul definitiv de ordine de zi.
Articolul 17
Admiterea publicului, invitați și personalități invitate să ia cuvântul, dezbaterea chestiunilor de actualitate
(1) |
Sesiunile plenare sunt deschise publicului, cu excepția cazului în care Adunarea Plenară stabilește altfel pentru întreaga sesiune sau pentru un anumit punct aflat pe ordinea de zi. |
(2) |
Reprezentanții Parlamentului European, ai Consiliului și ai Comisiei pot participa la sesiunile plenare. Aceștia pot fi invitați să ia cuvântul în cadrul sesiunilor plenare. |
(3) |
Din proprie inițiativă sau la cererea Biroului, președintele poate invita, de asemenea, persoane din exterior să asiste la sesiunile plenare și să ia cuvântul în cadrul acestora. Aceste intervenții pot fi urmate de o discuție generală, căreia i se aplică dispozițiile generale referitoare la timpul afectat luărilor de cuvânt. |
(4) |
În conformitate cu articolul 15 alineatele (1) și (6), Biroul poate propune Adunării Plenare o dezbatere generală privind unele chestiuni politice de actualitate cu implicații regionale și locale („dezbaterea chestiunilor de actualitate”). În cadrul dezbaterii, se aplică dispozițiile generale referitoare la timpul afectat luărilor de cuvânt. |
Articolul 18
Reguli de conduită și timpul afectat luărilor de cuvânt
(1) |
Fără a aduce atingere libertății de exprimare, conduita membrilor trebuie să se caracterizeze prin respect reciproc și să se bazeze pe valorile și principiile stabilite în textele fundamentale pe care este întemeiată Uniunea Europeană, trebuie să respecte demnitatea Comitetului și să nu compromită buna desfășurare a lucrărilor organelor Comitetului sau să deranjeze liniștea în oricare dintre clădirile Comitetului. |
(2) |
La începutul sesiunii plenare, Adunarea Plenară stabilește, la propunerea Biroului, timpul afectat luărilor de cuvânt repartizat fiecărui punct de pe ordinea de zi. În timpul sesiunii plenare, președintele, din proprie inițiativă sau la solicitarea unui membru, poate hotărî limitarea timpului acordat pentru luările de cuvânt. |
(3) |
La propunerea Biroului, președintele poate propune Adunării Plenare, în timpul dezbaterilor privind unele chestiuni generale sau unele teme specifice, repartizarea timpului afectat luărilor de cuvânt între grupurile politice și delegațiile naționale. |
(4) |
Ca regulă generală, timpul afectat unei luări de cuvânt este limitat la un minut pentru intervențiile legate de procesul-verbal, de probleme de procedură sau de modificările aduse proiectului definitiv de ordine de zi sau ordinii de zi. |
(5) |
În cazul în care un vorbitor depășește timpul acordat, președintele, după un avertisment, poate să îi retragă acestuia cuvântul. |
(6) |
Orice membru poate propune încheierea dezbaterilor, președintele supune această propunere la vot. |
Articolul 19
Lista vorbitorilor
(1) |
Membrii care solicită cuvântul sunt înscriși pe o listă de vorbitori în ordinea primirii solicitărilor. Președintele dă cuvântul pe baza acestei liste. Președintele veghează ca, în măsura posibilului, să ia cuvântul alternativ vorbitori de orientări politice și din delegații naționale diferite. |
(2) |
Cu toate acestea, se poate acorda prioritate, la cerere, raportorului comisiei competente și reprezentanților grupurilor politice și ai delegațiilor naționale care doresc să ia cuvântul în numele acestora. |
(3) |
Nimeni nu poate lua cuvântul de mai mult de două ori pe același subiect, cu excepția cazului în care președintele a autorizat acest lucru. Totuși, președintele poate da cuvântul președinților și raportorilor comisiilor interesate, la cerere, stabilind în prealabil durata intervențiilor acestora. |
Articolul 20
Probleme de procedură
(1) |
Oricărui membru care dorește să ridice o problemă de procedură sau să atragă atenția președintelui asupra nerespectării Regulamentului de procedură trebuie să i se acorde cuvântul. Problema ridicată trebuie să aibă legătură cu subiectul în discuție sau cu ordinea de zi. |
(2) |
Solicitările de luare de cuvânt pe probleme de procedură au prioritate în fața tuturor celorlalte. |
(3) |
Președintele hotărăște imediat cu privire la problemele de procedură, în conformitate cu dispozițiile prezentului regulament. Dacă acesta a fost invocat, președintele își anunță decizia, fără a o supune la vot. |
Articolul 21
Cvorumul
(1) |
Cvorumul Adunării Plenare este întrunit atunci când sunt prezenți mai mult de jumătate din numărul membrilor. Cvorumul se verifică la solicitarea unui membru și cu condiția ca cel puțin cincisprezece membri să voteze în favoarea verificării cvorumului. În cazul în care nu a fost solicitată verificarea întrunirii cvorumului, toate voturile se consideră valabile, indiferent de numărul de membri prezenți. Președintele poate hotărî suspendarea sesiunii pentru cel mult zece minute înainte de a trece la verificarea întrunirii cvorumului. Membrii care au solicitat verificarea sunt incluși în numărătoarea celor prezenți, chiar dacă nu se mai află în sală. În cazul în care numărul de membri prezenți este mai mic de cincisprezece, președintele poate constata că nu a fost întrunit cvorumul. |
(2) |
În cazul în care s-a constatat neîntrunirea cvorumului, toate punctele de pe ordinea de zi care trebuie supuse la vot se amână pentru următoarea zi de ședință, în cursul căreia Adunarea Plenară, indiferent de numărul de membri prezenți, poate vota în mod valabil cu privire la punctele amânate. Toate deciziile adoptate sau voturile obținute în ședință înainte de verificarea cvorumului rămân valabile. |
Articolul 22
Votul
(1) |
Adunarea Plenară se pronunță cu majoritatea voturilor exprimate, cu excepția cazurilor în care Regulamentul de procedură prevede altfel. |
(2) |
Tipurile valabile de vot sunt „pentru”, „împotrivă” și abținere. Pentru calcularea majorității, se iau în considerare numai voturile „pentru” și „împotrivă”. În caz de egalitate de voturi, se consideră că textul sau propunerea supusă votului este respinsă. |
(3) |
Dreptul de vot este un drept personal. Membrii votează numai individual și în nume propriu. |
(4) |
În cazul în care rezultatul numărării voturilor este contestat, președintele poate cere repetarea votului, din proprie inițiativă sau la solicitarea unui membru și cu condiția ca cel puțin cincisprezece membri că voteze în favoarea cererii. |
(5) |
La propunerea președintelui, a unui grup politic sau a 32 de membri, propunere prezentată înainte de aprobarea ordinii de zi definitive, Adunarea Plenară poate hotărî ca, în cazul unuia sau al mai multor puncte de pe ordinea de zi, să se voteze prin apel nominal consemnat în procesul-verbal al sesiunii plenare. Cu excepția cazului în care Adunarea Plenară hotărăște altfel, amendamentele nu se votează prin apel nominal. |
(6) |
La propunerea președintelui, a unui grup politic sau a 32 de membri, se poate hotărî să se recurgă la votul secret atunci când se votează decizii care privesc persoane. |
(7) |
Președintele poate hotărî în orice moment ca votul să se efectueze prin mijloace electronice. Înregistrarea rezultatului numeric al unui vot electronic este accesibilă publicului după încheierea sesiunii plenare. |
Articolul 23
Depunerea amendamentelor
(1) |
Numai membrii și membrii supleanți cu mandate corespunzătoare pot depune amendamente la documentele spre decizie, cu respectarea procedurii corespunzătoare de depunere a amendamentelor, precum și, strict în ceea ce privește propriul raport, membrii supleanți fără mandat, dar care îndeplinesc funcția de raportor. Dreptul de a depune amendamente pentru o sesiune plenară poate fi exercitat fie de către un membru titular, fie de către supleantul mandatat corespunzător al acestuia. Amendamentele valabil depuse înainte de pierderea calității de membru sau de membru supleant al Comitetului sau înainte de acordarea sau retragerea unei delegații de vot rămân valabile. |
(2) |
Fără a aduce atingere dispozițiilor articolului 27 alineatul (1), amendamentele la documentele spre decizie trebuie prezentate fie de către un grup politic, fie de către cel puțin șase membri sau membri supleanți cu mandate corespunzătoare și trebuie să indice numele acestora. Delegațiile naționale care cuprind mai puțin de șase membri pot depune amendamente cu condiția ca acestea să fie depuse de un număr de membri sau de membri supleanți egal cu numărul membrilor delegației și să indice numele semnatarilor amendamentului. |
(3) |
Amendamentele trebuie recepționate cu cel puțin unsprezece zile lucrătoare înainte de ziua stabilită a sesiunii plenare, până cel târziu la ora 15.00. Amendamentele trebuie să poată fi consultate electronic de îndată ce au fost traduse și, în orice caz, cu cel puțin patru zile lucrătoare înaintea deschiderii sesiunii plenare. Amendamentele se traduc cu prioritate și se comunică raportorului, pentru a-i permite acestuia să transmită Secretariatului General amendamentele raportorului cu cel puțin trei zile lucrătoare înainte de deschiderea sesiunii plenare. Aceste amendamente ale raportorului trebuie să se refere în mod explicit la unul sau mai multe dintre amendamentele menționate la alineatul (1), pe care raportorul trebuie să le identifice. Amendamentele raportorului se pot consulta în preziua deschiderii sesiunii plenare. În cazul în care se aplică articolul 15 alineatul (4), președintele poate hotărî reducerea la minimum trei zile lucrătoare înaintea deschiderii sesiunii plenare a termenului de depunere a amendamentelor. Aceste termene nu se aplică în cazul amendamentelor cu privire la chestiuni urgente în sensul articolului 15 alineatul (6). |
(4) |
Toate amendamentele se distribuie membrilor înainte de începerea sesiunii plenare. |
Articolul 24
Examinarea amendamentelor
(1) |
Se aplică următoarea procedură de votare:
|
(2) |
Principiile pe care se bazează votarea:
|
(3) |
Votarea amendamentelor Votarea amendamentelor se va face în ordinea punctelor din text și în următoarea ordine de prioritate:
Odată adoptate, amendamentele raportorului și amendamentele de compromis înlocuiesc amendamentele din care derivă. În cazul în care două sau mai multe amendamente identice sunt depuse de autori diferiți, acestea se supun la vot ca un singur amendament. |
(4) |
În cazul în care, la același pasaj de text, sunt introduse două sau mai multe amendamente care se exclud reciproc, cel care se îndepărtează cel mai mult de textul inițial capătă prioritate și este primul care trebuie supus la vot. |
(5) |
Președintele anunță înainte de vot dacă adoptarea unui amendament atrage după sine caducitatea unuia sau mai multor alte amendamente, fie pentru că amendamentele în cauză se exclud dacă fac trimitere la același pasaj de text, fie pentru că sunt contradictorii. Un amendament este considerat caduc dacă intră în contradicție cu un vot anterior privind același aviz. În cazul în care autorii amendamentului contestă decizia președintelui în această privință, Adunarea Plenară hotărăște dacă amendamentul respectiv este supus la vot. |
(6) |
În cazul în care textul în ansamblul său nu întrunește majoritatea sufragiilor exprimate la votul final, Adunarea Plenară decide dacă proiectul de aviz se retrimite comisiei competente sau se renunță la el. Un aviz este considerat caduc în cazul în care calendarul interinstituțional nu permite dezbaterea lui în continuare. Președintele Comitetului informează instituția care a solicitat elaborarea avizului cu privire la această situație. În cazul în care proiectul de aviz este retrimis comisiei competente, îi revine acesteia rolul:
|
Articolul 25
Coerența unui text final
În cazul în care coerența unui text final a fost compromisă ca urmare a adoptării amendamentelor care nu au fost declarate caduce în conformitate cu articolul 24 alineatul (5) sau ca urmare a unui amendament adoptat care atrage după sine modificarea corespunzătoare a altor părți relevante din text, administrația – după consultarea grupurilor politice, a raportorului și a autorului amendamentelor respective – introduce modificări în vederea restabilirii coerenței textului final. Modificările aduse textului trebuie să se limiteze la strictul necesar pentru restabilirea coerenței. Membrii vor fi informați în legătură cu modificările introduse.
Articolul 26
Avize urgente
În situații de urgență, atunci când procedura ordinară nu permite respectarea unui termen stabilit de Consiliu, de Comisie sau de Parlamentul European și când comisia competentă a adoptat în unanimitate un proiect de aviz, președintele transmite proiectul de aviz Consiliului, Comisiei sau Parlamentului European, spre informare. Proiectul de aviz se supune la vot, fără modificări, în sesiunea următoare a Adunării Plenare. Toate documentele referitoare la textul respectiv trebuie să menționeze dacă este vorba despre un aviz care a făcut obiectul unei proceduri de urgență.
Articolul 27
Procedurile simplificate
(1) |
Proiectele de aviz sau de raport pe care comisia le-a adoptat în unanimitate se supun votului Adunării Plenare fără modificări, cu condiția ca cel puțin 32 de membri sau membri supleanți cu mandat corespunzător sau un grup politic să nu fi depus un amendament pe marginea lor, în conformitate cu dispozițiile articolului 23 alineatul (3) prima teză. În acest caz, Adunarea Plenară examinează amendamentul. Proiectul de aviz sau de raport se prezintă de către raportor, în ședință plenară, și poate face obiectul unei dezbateri. El se comunică membrilor odată cu proiectul de ordine de zi. |
(2) |
În cazul în care comisia sesizată cu privire la o propunere consideră că aceasta nu necesită comentarii sau amendamente din partea Comitetului, comisia poate propune să nu se formuleze niciun fel de obiecțiuni. Propunerea se supune spre aprobare fără dezbatere Adunării Plenare. |
Articolul 28
Închiderea sesiunii plenare
Înainte de închiderea sesiunii plenare, președintele comunică locul și data următoarei sesiuni, precum și punctele de pe ordinea de zi deja cunoscute.
Articolul 29
Simboluri
(1) |
Comitetul recunoaște și adoptă următoarele simboluri ale Uniunii:
|
(2) |
Comitetul sărbătorește Ziua Europei la 9 mai. |
(3) |
Drapelul este arborat în toate clădirile Comitetului, precum și cu ocazia evenimentelor oficiale. |
(4) |
Imnul se cântă la deschiderea fiecărei sesiuni inaugurale de la început de mandat, precum și cu ocazia altor sesiuni solemne, în special la întâmpinarea șefilor de state și de guverne sau a noilor membri, după fiecare extindere. |
CAPITOLUL 3
Biroul și președintele
Articolul 30
Componența Biroului
Biroul este format din:
(a) |
președinte; |
(b) |
prim-vicepreședinte; |
(c) |
câte un vicepreședinte pentru fiecare stat membru; |
(d) |
alți douăzeci și opt de membri; |
(e) |
președinții grupurilor politice. |
Cu excepția funcțiilor de președinte și de prim-vicepreședinte și a locurilor rezervate președinților grupurilor politice, celelalte locuri din Birou se împart între delegațiile naționale după cum urmează:
— |
trei locuri: Franța, Germania, Italia, Polonia, Regatul Unit, Spania; |
— |
două locuri: Austria, Belgia, Bulgaria, Croația, Danemarca, Finlanda, Grecia, Irlanda, Lituania, Portugalia, Republica Cehă, România, Slovacia, Suedia, Țările de Jos, Ungaria; |
— |
un loc: Cipru, Estonia, Letonia, Luxemburg, Malta, Slovenia. |
Articolul 31
Reprezentanții membrilor Biroului
(1) |
Cu excepția președintelui și a prim-vicepreședintelui, fiecare delegație națională își desemnează, pentru Birou, un membru sau un membru supleant ca reprezentant ad personam. |
(2) |
Pentru fiecare președinte al unui grup politic, grupul politic respectiv desemnează din rândurile sale un membru sau un membru supleant ca reprezentant ad personam. |
(3) |
Reprezentantul ad personam are dreptul de a participa, de a lua cuvântul și de a vota în cadrul ședințelor numai atunci când îl reprezintă pe membrul respectiv al Biroului. Delegarea votului trebuie notificată secretarului general înaintea ședinței în cauză, în conformitate cu procedura de notificare cerută. |
Articolul 32
Procedura de alegere
(1) |
Biroul este ales de către Adunarea Plenară pe o perioada de 2 ani și jumătate. |
(2) |
Alegerile au loc sub președinția președintelui provizoriu, în mod analog procedurilor prevăzute la articolele 11 și 12. Candidaturile trebuie înaintate în scris secretarului general cel târziu cu o oră înaintea începerii sesiunii plenare. Alegerile se pot desfășura numai după verificarea cvorumului prevăzut la articolul 21 alineatul (1) prima teză. |
Articolul 33
Alegerea președintelui și a prim-vicepreședintelui
(1) |
Înaintea alegerilor pentru funcțiile de președinte și prim-vicepreședinte, candidații pot face o scurtă declarație în fața Adunării Plenare. În acest scop, ei dispun de un timp egal afectat luării de cuvânt, stabilit de președintele provizoriu. |
(2) |
Alegerea președintelui și a prim-vicepreședintelui se efectuează separat. Cei doi sunt aleși cu majoritatea voturilor exprimate. |
(3) |
Tipurile de vot valabile sunt „pentru” și abținerea. Numai voturile „pentru” se iau în considerare pentru a calcula dacă a fost întrunită majoritatea. |
(4) |
În cazul în care niciun candidat nu a întrunit majoritatea în primul tur de scrutin, se organizează un al doilea tur, în cursul căruia este ales candidatul care a întrunit cel mai mare număr de voturi. În caz de egalitate de voturi, decizia se ia prin tragere la sorți. |
Articolul 34
Alegerea membrilor Biroului
(1) |
Se poate alcătui o listă comună cu candidaturile delegațiilor naționale care prezintă un singur candidat pentru fiecare post care le revine în cadrul Biroului. Această listă poate fi adoptată într-un singur tur de scrutin, cu majoritatea sufragiilor exprimate. În cazul în care nu a fost adoptată o listă comună sau atunci când numărul de candidați propuși pentru locurile rezervate unei delegații naționale în cadrul Biroului depășește numărul locurilor disponibile, fiecare dintre aceste locuri face obiectul unui tur de scrutin separat; în acest caz, se aplică dispozițiile articolelor 32 și 33 alineatele (2)-(4), care reglementează procedura de alegere a președintelui și a prim-vicepreședintelui. |
(2) |
Președinții grupurilor politice ale și în cadrul fiecărui grup sunt membri ai Biroului. |
Articolul 35
Alegerea reprezentanților
Când este ales un candidat pentru un loc în Birou, este ales automat și reprezentatul său ad personam.
Articolul 36
Alegeri parțiale pentru ocuparea unui loc vacant în Birou
Membrul Biroului sau reprezentantul acestuia ad personam care încetează să mai facă parte din Comitet sau care demisionează din Birou se înlocuiește pe durata rămasă din mandatul în conformitate cu dispozițiile articolelor de la 30 la 35. Alegerile parțiale pentru ocuparea unui loc vacant au loc în cadrul Adunării Plenare prezidate de președinte sau de unul dintre reprezentanții săi, potrivit dispozițiilor articolului 39 alineatul (3).
Articolul 37
Funcțiile Biroului
Biroul își asumă următoarele sarcini:
(a) |
elaborarea și prezentarea în fața Adunării Plenare a proiectului său de program politic la începutul mandatului și controlarea punerii în aplicare a acestuia. La sfârșitul mandatului, Biroul prezintă Adunării Plenare un raport privind punerea în aplicare a programului său politic; |
(b) |
organizarea și coordonarea lucrărilor Adunării Plenare și a comisiilor; |
(c) |
adoptarea, la propunerea comisiilor, a programului de muncă anual al acestora; |
(d) |
competență generală în materie financiară, de organizare și administrativă cu privire la membri și membri supleanți, la organizarea internă a Comitetului și a Secretariatului General (inclusiv privind organigrama) și la organele Comitetului; |
(e) |
biroul poate:
|
(f) |
angajarea secretarului general, a funcționarilor și a altor agenți menționați la articolul 73; |
(g) |
prezentarea în fața Adunării Plenare a proiectului de estimare a veniturilor și cheltuielilor Comitetului, în conformitate cu dispozițiile articolului 75; |
(h) |
autorizarea ședințelor în afara sediului; |
(i) |
luarea de măsuri privind componența și modalitățile de funcționare ale grupurilor de lucru, ale comitetelor mixte constituite cu țările candidate la aderare sau ale altor organisme politice la care participă membrii Comitetului. Comitetele consultative mixte sunt constituite din reprezentanți locali și regionali din țările candidate, pe baza dispozițiilor prevăzute în Acordul de stabilizare și de asociere. Membrii comitetelor consultative mixte din țările candidate sunt numiți oficial de guvernele acestora, pentru a reprezenta autoritățile locale și regionale din aceste țări. Deciziile din cadrul comitetelor consultative mixte se adoptă în comun cu reprezentanții țării partenere, sub copreședinția Comitetului Regiunilor și a țării candidate. Comitetele consultative mixte ar trebui să adopte rapoarte și recomandări care privesc domenii relevante pentru autoritățile locale în cadrul procesului de extindere. Rapoartele pot fi transmise și Consiliului de asociere; |
(j) |
adoptarea deciziei de introducere a unei acțiuni sau a unei cereri de intervenție în fața Curții de Justiție a Uniunii Europene în cazul în care Adunarea Plenară nu este în măsură să adopte o decizie în termenul stabilit, după verificarea cvorumului menționat la articolul 38 alineatul (2) prima teză, cu majoritate de voturi, la propunerea președintelui Comitetului sau a comisiei competente, conform articolelor 58 și 59. Atunci când se adoptă această decizie, președintele introduce acțiunea în numele Comitetului și solicită Adunării Plenare, la următoarea sesiune, o decizie privind menținerea acțiunii. Dacă, după verificarea întrunirii cvorumului menționat la articolul 21 alineatul (1) prima teză, Adunarea Plenară se pronunță împotriva acțiunii cu majoritatea prevăzută la articolul 13 litera (g), președintele retrage acțiunea. |
Articolul 38
Convocarea Biroului, cvorumul și adoptarea deciziilor
(1) |
Biroul este convocat de către președinte, care stabilește data ședinței și ordinea de zi, de comun acord cu prim-vicepreședintele. Biroul se întrunește cel puțin o dată pe trimestru sau în termen de paisprezece zile de la primirea unei cereri scrise formulate de cel puțin o pătrime dintre membrii săi. |
(2) |
Cvorumul Biroului este întrunit atunci când sunt prezenți cel puțin jumătate dintre membri. Cvorumul se verifică la solicitarea unui membru și cu condiția ca cel puțin șase membri să voteze în favoarea acestei solicitări. În cazul în care nu a fost solicitată verificarea întrunirii cvorumului, toate voturile se consideră valabile, indiferent de numărul de membri prezenți. Dacă se constată că nu a fost întrunit cvorumul, Biroul poate continua deliberările, dar votul se amână pentru ședința următoare. |
(3) |
Deciziile se adoptă cu majoritatea voturilor exprimate, cu excepția cazurilor în care Regulamentul de procedură prevede altfel. Se aplică dispozițiile articolului 22 alineatele (2) și (6). |
(4) |
Fără a aduce atingere dispozițiilor articolului 40 alineatul (4) litera (b), pentru pregătirea deciziilor Biroului, președintele îl poate însărcina pe secretarul general cu elaborarea documentelor spre dezbatere și a recomandărilor spre decizie pentru fiecare dintre temele luate în discuție; documentele și recomandările se anexează proiectului de ordine de zi. |
(5) |
Aceste documente trebuie puse la dispoziția membrilor în format electronic cu cel puțin zece zile înaintea deschiderii ședinței. Amendamentele la documentele Biroului trebuie să ajungă la secretarul general cu cel puțin două zile lucrătoare înaintea începerii ședinței Biroului, cu respectarea modalităților de depunere prevăzute și trebuie să poată fi consultate în format electronic de îndată ce au fost traduse. |
(6) |
În situații excepționale, președintele poate recurge la o procedură scrisă pentru adoptarea unei decizii care nu privește persoane. Președintele le transmite membrilor propunerea de decizie și îi invită să îi comunice în scris, în termen de cinci zile lucrătoare, eventualele obiecții. Decizia este considerată a fi adoptată, cu excepția cazului în care sunt formulate obiecții de către cel puțin șase membri. |
Articolul 39
Președintele
(1) |
Președintele conduce lucrările Comitetului. |
(2) |
Comitetul este reprezentat de președinte. El poate delega această atribuție. |
(3) |
În cazul în care președintele este absent sau nu poate participa, acesta este reprezentat de prim-vicepreședinte; în cazul în care și prim-vicepreședintele este absent sau nu poate participa, președintele este reprezentat de unul dintre ceilalți vicepreședinți. |
Articolul 40
Comisia pentru afaceri financiare și administrative
(1) |
Biroul instituie, în conformitate cu articolul 37, o Comisie consultativă pentru afaceri financiare și administrative, prezidată de un membru al Biroului. |
(2) |
Data ședinței și ordinea de zi sunt stabilite de către președintele comisiei, de comun acord cu prim-vicepreședintele comisiei. |
(3) |
Comisia pentru afaceri financiare și administrative poate numi, dintre membrii săi, un reprezentant care să-l asiste pe președintele comisiei în informarea Biroului cu privire la sarcinile care îi revin președintelui. |
(4) |
Comisia pentru afaceri financiare și administrative (CAFA) are următoarele atribuții:
|
(5) |
Președintele Comisiei pentru afaceri financiare și administrative reprezintă Comitetul în fața autorităților bugetare ale Uniunii. |
Avize, rapoarte și rezoluții – Procedura în cadrul Biroului
Articolul 41
Avizele – Temei juridic
În conformitate cu articolul 307 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, Comitetul adoptă avize:
(a) |
atunci când este consultat de către Parlamentul European, Consiliu sau Comisie în cazurile prevăzute de tratate și în toate celelalte cazuri în care aceste instituții consideră consultarea oportună, în special atunci când este vorba despre cooperarea transfrontalieră; |
(b) |
din proprie inițiativă, în cazul în care consideră că este util;
|
(c) |
atunci când, în caz de consultare a Comitetului Economic și Social European în conformitate cu articolul 304 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, Comitetul consideră că sunt în joc interese regionale specifice. |
Articolul 42
Avize – Desemnarea comisiei competente
(1) |
Atunci când primește documente din partea Consiliului, Comisiei sau a Parlamentului European cu privire la anumite documente, președintele le distribuie comisiilor competente, iar Biroul este informat cu privire la aceasta în ședința următoare. |
(2) |
În cazul în care tema unui aviz este de competența mai multor comisii, președintele desemnează comisia competentă și, dacă este cazul, poate propune Biroului crearea unui grup de lucru constituit din reprezentanți ai comisiilor în cauză. |
(3) |
O comisie care nu este de acord cu o decizie adoptată de președinte în conformitate cu dispozițiile articolului 42 alineatele (1) și (2) poate, prin intermediul președintelui său, să ceară Biroului să ia decizia finală. |
Articolul 43
Desemnarea unui raportor general
(1) |
În cazul în care comisia sesizată nu reușește să elaboreze un proiect de aviz în termenul solicitat, Biroul poate propune ca Adunarea Plenară să desemneze un raportor general însărcinat cu prezentarea unui proiect de aviz direct în fața Adunării Plenare. |
(2) |
În cazul în care termenul solicitat este prea scurt pentru a permite numirea unui raportor general de către Adunarea Plenară, președintele poate face el însuși această numire, Adunarea Plenară fiind informată cu ocazia următoarei ședințe. |
(3) |
Raportorul general trebuie să fie membru al comisiei respective. |
(4) |
În ambele cazuri, comisia sesizată se întrunește, în măsura posibilului, pentru o dezbatere generală orientativă asupra subiectului avizului sau raportului. |
Articolul 44
Avize din proprie inițiativă
(1) |
Cererile de elaborare a unor avize din proprie inițiativă, în conformitate cu articolul 41 litera (b) punctul (ii) se pot înainta Biroului de către trei membri ai acestuia, de către o comisie, prin intermediul președintelui său, sau de către 32 de membri ai Comitetului. Cererile trebuie să parvină Biroului, însoțite de o expunere de motive, în același timp cu toate celelalte documente spre dezbatere menționate la articolul 38 alineatul (4) și, în măsura posibilului, înainte de adoptarea programului de lucru anual. |
(2) |
Biroul hotărăște cu privire la cererile de elaborare a unui aviz din proprie inițiativă, în conformitate cu articolul 41 litera (b) punctul (ii), cu o majoritate de trei pătrimi din sufragiile exprimate. În conformitate cu dispozițiile articolului 42, elaborarea avizelor se repartizează comisiei competente în materie. Președintele informează Adunarea Plenară cu privire la toate deciziile Biroului referitoare la aprobarea și repartizarea elaborării acestor avize din proprie inițiativă. |
Articolul 45
Prezentarea rezoluțiilor
(1) |
Rezoluțiile se înscriu pe ordinea de zi numai atunci când se referă la domeniile de activitate ale Uniunii Europene, la preocupări importante ale comunităților regionale și locale și dacă sunt de actualitate. |
(2) |
Propunerile de rezoluții sau cererile de elaborare a unei rezoluții se pot înainta Comitetului de către cel puțin 32 de membri sau de către un grup politic. Toate propunerile sau cererile trebuie prezentate Biroului în scris și trebuie să cuprindă numele membrilor sau numele grupului politic care le susține. Acestea trebuie să parvină secretarului general cel târziu cu cinci zile lucrătoare înainte de începerea ședinței Biroului. |
(3) |
În cazul în care Comitetul, în urma deciziei Biroului, trebuie să elaboreze un proiect de rezoluție sau trebuie să dea curs unei cereri de elaborare a unei rezoluții, Biroul poate:
|
(4) |
Proiectele de rezoluție care se referă la un eveniment imprevizibil, survenit după termenul menționat la articolul 45 alineatul (2) (rezoluții urgente), și care sunt conforme cu dispozițiile articolului 45 alineatul (1) pot fi depuse la începutul ședinței Biroului. Dacă acesta constată că propunerea privește aspecte esențiale pentru atribuțiile Comitetului, o tratează în conformitate cu dispozițiile articolului 45 alineatului (3) litera (b). Orice membru poate depune, în Adunarea Plenară, amendamente la proiecte de rezoluție de urgență. |
Articolul 46
Promovarea avizelor, rapoartelor și rezoluțiilor
Biroul are sarcina de a promova avizele, rapoartele și rezoluțiile adoptate de Comitet. De asemenea, acesta adoptă orientările privind procedura de monitorizare a avizelor, în conformitate cu dispozițiile articolului 56.
CAPITOLUL 4
Conferința președinților
Articolul 47
Componență
Conferința președinților este formată din președinte, prim-vicepreședinte și președinții grupurilor politice. Președinții grupurilor politice pot fi reprezentați de un alt membru al grupului din care fac parte.
Articolul 48
Atribuții
Conferința președinților dezbate chestiunile asupra cărora este sesizată de către președinte în vederea pregătirii și facilitării unui consens politic cu privire la deciziile care trebuie adoptate de celelalte organe ale Comitetului.
În comunicarea sa adresată Biroului, președintele trebuie să prezinte dezbaterile care au avut loc cu ocazia ședinței Conferinței președinților.
CAPITOLUL 5
Comisiile
Articolul 49
Componența și atribuțiile
(1) |
La începutul fiecărui mandat de cinci ani, Adunarea Plenară constituie comisii însărcinate cu pregătirea lucrărilor. Adunarea Plenară stabilește structura și atribuțiile comisiilor, la propunerea Biroului. |
(2) |
Componența comisiilor trebuie să reflecte modul de reprezentare a Statelor membre în cadrul Comitetului. |
(3) |
Membrii Comitetului trebuie să facă parte din cel puțin o comisie și din cel mult două. Biroul poate prevedea excepții pentru membrii care aparțin unor delegații naționale ce cuprind un număr de membri mai mic decât numărul de comisii. |
Articolul 50
Președintele și vicepreședinții
(1) |
Fiecare comisie își alege, din rândul membrilor săi, un președinte, un prim-vicepreședinte și, dacă este cazul, cel mult alți doi vicepreședinți. Aceștia sunt aleși pentru un mandat de doi ani și jumătate. |
(2) |
În cazul în care numărul de candidați este identic cu numărul de locuri care trebuie ocupate, aceștia pot fi votați prin aclamații. În caz contrar sau la solicitarea unei șesimi din membrii comisiei, ei sunt aleși prin vot, în conformitate cu dispozițiile articolului 33 alineatele (2)-(4) care reglementează procedura de alegere a președintelui și a prim-vicepreședintelui Comitetului. |
(3) |
Atunci când un președinte sau un vicepreședinte al unei comisii încetează să mai facă parte din Comitet sau demisionează din postul de președinte sau de vicepreședinte al unei comisii, locul vacant se ocupă în conformitate cu procedura prevăzută în prezentul articol. |
Articolul 51
Funcțiile comisiilor
(1) |
Comisiile dezbat politici ale Uniunii, în conformitate cu competențele care le sunt atribuite de Adunarea Plenară, în temeiul articolului 49. Comisiile au sarcina de a asigura elaborarea proiectelor de avize, de rapoarte și de rezoluții, care vor fi ulterior supuse Adunării Plenare spre adoptare. |
(2) |
Comisiile hotărăsc cu privire la elaborarea avizelor în temeiul:
|
(3) |
Ele își elaborează proiectul de program de lucru anual în conformitate cu prioritățile politice ale Comitetului și îl supun spre adoptare Biroului. |
Articolul 52
Convocarea comisiilor și ordinea de zi
(1) |
Data și ordinea de zi a ședinței unei comisii sunt stabilite de către președintele comisiei respective, de comun acord cu prim-vicepreședintele. |
(2) |
Comisia se convoacă de către președintele său. Nota de convocare a unei adunări ordinare, împreună cu ordinea de zi, trebuie să ajungă la membri cel târziu cu patru săptămâni înainte de data fixată pentru desfășurarea acesteia. |
(3) |
La cererea scrisă a cel puțin o pătrime dintre membri, președintele unei comisii are obligația de a convoca o ședință extraordinară a comisiei, care trebuie să aibă loc în termen de patru săptămâni de la data depunerii cererii. Ordinea de zi a unei adunări extraordinare se stabilește de către membrii care au prezentat cererea. Aceasta se transmite membrilor în același timp cu convocarea. |
(4) |
Toate proiectele de aviz și alte documente spre dezbatere care trebuie traduse trebuie să îi parvină secretariatului comisiei cu cel puțin cinci săptămâni înainte de data ședinței. Ele trebuie puse la dispoziția membrilor în format electronic cu cel puțin douăsprezece zile lucrătoare înainte de data ședinței. În cazuri excepționale, președintele poate modifica termenele menționate anterior. |
(5) |
Documentele se trimit secretariatului prin e-mail, în formatul standard adoptat de Birou. Recomandările politice cuprinse într-un document nu trebuie să depășească, în total, 10 pagini (15 000 de caractere), cu o marjă de cel mult 10 %, din motive lingvistice. Totuși, președintele comisiei poate acorda derogări în cazuri excepționale, când tema dezbătută necesită o examinare mai detaliată. |
Articolul 53
Participarea și admiterea publicului
(1) |
Toți membrii și membrii supleanți care participă la ședință semnează o listă de prezență pentru fiecare zi de ședință. |
(2) |
Ședințele comisiilor sunt deschise publicului, cu excepția cazului în care o comisie decide altfel cu privire la o întreagă ședință sau la un anumit punct de pe ordinea de zi a unei ședințe. |
(3) |
Reprezentanți ai Parlamentului European, ai Consiliului și ai Comisiei, precum și alte persoane pot fi invitați să participe la deliberările comisiilor și să răspundă la întrebările membrilor. |
Articolul 54
Termenele de elaborare a avizelor
(1) |
Comisiile își prezintă proiectele de aviz în termenele prevăzute de calendarul interinstituțional. Numărul de ședințe prevăzute în vederea examinării unui proiect de aviz este de cel mult două, prima ședință de organizare a lucrului neintrând în acest calcul. |
(2) |
În mod excepțional, Biroul poate autoriza ședințe suplimentare pentru examinarea unui proiect de aviz sau poate extinde termenul stabilit pentru prezentarea acestuia. |
Articolul 55
Conținutul avizelor
(1) |
Un aviz al Comitetului expune opiniile și recomandările acestuia cu privire la problema în discuție, precum și, dacă este cazul, propuneri concrete de modificare a documentului în dezbatere. |
(2) |
Atunci când privesc propuneri referitoare la acte legislative în domenii care nu țin de competența exclusivă a Uniunii, avizele Comitetului se pronunță cu privire la respectarea principiilor subsidiarității și proporționalității. Și alte avize ale Comitetului se pot referi, după caz, la aplicarea principiilor subsidiarității și proporționalității, când este necesar. |
(3) |
De asemenea, aceste avize trebuie să abordeze, de fiecare dată când este posibil, impactul preconizat la nivel regional și local din punct de vedere administrativ și financiar. |
(4) |
Atunci când privesc acte legislative, avizele Comitetului ar trebui să includă recomandări de amendamente la textul Comisiei Europene supus examinării. |
(5) |
Dacă este cazul, elaborarea expunerii de motive este responsabilitatea raportorului. Aceasta nu se supune la vot. Ea trebuie să fie totuși în concordanță cu textul avizului, care se supune la vot. |
(6) |
Un proiect de aviz care propune o nouă activitate a Comitetului cu implicații financiare trebuie însoțit de o anexă care să prezinte un calcul estimativ al costurilor activității respective. Biroul adoptă dispozițiile necesare punerii în aplicare a acestui articol. |
Articolul 56
Monitorizarea avizelor Comitetului
În perioada care urmează adoptării unui aviz, raportorul și președintele comisiei desemnate să elaboreze proiectul de aviz monitorizează, cu sprijinul Secretariatului General, derularea procedurii aflate la originea consultării Comitetului și întreprind toate acțiunile necesare promovării poziției Comitetului exprimate în aviz, luând în considerare calendarul instituțional.
Articolul 57
Avize revizuite
(1) |
În cazul în care comisia competentă consideră că este necesar, poate solicita Biroului autorizația de a elabora un proiect de aviz revizuit pe aceeași temă și, în măsura posibilului, de către același raportor, pentru a ține seama și a reacționa la evoluția interinstituțională a procedurii legislative aferente. În cazul în care stadiul procedurii nu lasă Biroului suficient timp pentru a adopta o decizie, președintele poate autoriza elaborarea unui aviz revizuit și informează Biroul în următoarea ședință a acestuia. |
(2) |
Comisia se reunește, în măsura în care este posibil, pentru dezbaterea și adoptarea proiectului de aviz revizuit, care se transmite sesiunii plenare următoare. |
(3) |
În cazul în care stadiul procedurii aflate la originea consultării Comitetului nu lasă comisiei suficient timp pentru a adopta un proiect de aviz revizuit, președintele comisiei în cauză îl informează imediat cu privire la această situație pe președintele Comitetului, în vederea recurgerii la procedura de desemnare a unui raportor general, prevăzută la articolul 43. |
Articolul 58
Acțiunea în justiție pentru încălcarea principiului subsidiarității
(1) |
Președintele Comitetului sau comisia desemnată pentru elaborarea unui proiect de aviz poate introduce o acțiune sau o cerere de intervenție în fața Curții de Justiție a Uniunii Europene pentru încălcarea principiului subsidiarității împotriva unui act legislativ pentru a cărui adoptare Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene prevede consultarea Comitetului. |
(2) |
Comisia hotărăște cu majoritatea voturilor exprimate, după ce verifică, în prealabil, întrunirea cvorumului prevăzut la articolul 64 alineatul (1). Propunerea comisiei este înaintată spre decizie fie Adunării Plenare, în conformitate cu articolul 13 litera (g), fie Biroului, în cazurile menționate la articolul 37 litera (j). Comisia își motivează propunerea într-un raport detaliat, inclusiv în ceea ce privește, dacă este cazul, caracterul urgent al deciziei adoptate pe baza articolului 37 litera (j). |
Articolul 59
Nerespectarea consultării obligatorii a Comitetului
(1) |
În cazul în care Comitetul nu a fost consultat în cazurile prevăzute în Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, președintele Comitetului sau o comisie poate propune fie Adunării Plenare, în conformitate cu articolul 13 litera (g), fie Biroului, în cazurile menționate la articolul 37 litera (j), introducerea unei acțiuni sau a unei cereri de intervenție în fața Curții de Justiție a Uniunii Europene. |
(2) |
Comisia hotărăște cu majoritatea voturilor exprimate, după ce verifică, în prealabil, întrunirea cvorumului prevăzut la articolul 64 alineatul (1). Comisia își motivează propunerea într-un raport detaliat, inclusiv în ceea ce privește, dacă este cazul, caracterul urgent al deciziei adoptate pe baza articolului 37 litera (j). |
Articolul 60
Raportul privind impactul avizelor
Cel puțin o dată pe an, Secretariatul General prezintă Adunării Plenare un raport privind impactul avizelor Comitetului, bazat, în special, pe contribuțiile care îi sunt comunicate de către fiecare comisie competentă și pe informațiile colectate de la instituțiile implicate.
Articolul 61
Raportorii
(1) |
În vederea elaborării unui proiect de aviz, fiecare comisie numește, la propunerea președintelui său, unul sau, în situații motivate corespunzător, doi raportori din rândul membrilor săi sau al membrilor supleanți cu mandate corespunzătoare. |
(2) |
La desemnarea raportorilor, fiecare comisie asigură o repartizare echilibrată a avizelor. |
(3) |
În caz de urgență, președintele comisiei poate recurge la o procedură scrisă pentru desemnarea unui raportor. Președintele îi invită pe membrii comisiei să îi comunice în scris, în termen de trei zile lucrătoare, eventualele obiecții la numirea raportorului propus. În cazul în care există obiecții, președintele și prim-vicepreședintele iau o hotărâre de comun acord. |
(4) |
În cazul în care președintele sau unul dintre vicepreședinți este desemnat raportor, el încredințează unui alt vicepreședinte sau, în lipsa acestuia, celui mai în vârstă dintre membrii prezenți conducerea ședinței în cadrul căreia se examinează proiectul de aviz respectiv. |
(5) |
Atunci când un raportor își pierde calitatea de membru sau de membru supleant al Comitetului, se desemnează un alt raportor din același grup politic în cadrul comisiei respective, dacă este cazul prin utilizarea procedurii prevăzute la alineatul (3). |
Articolul 62
Grupurile de lucru ale comisiilor
(1) |
În cazuri bine întemeiate, comisiile pot institui, cu aprobarea Biroului, grupuri de lucru. Acestea pot cuprinde și membri ai altor comisii. |
(2) |
Un membru al unui grup de lucru care nu poate participa la o ședință poate fi înlocuit de un membru sau un membru supleant din grupul său politic, care figurează pe lista înlocuitorilor acestui grup de lucru. În cazul în care pe listă nu există niciun înlocuitor disponibil, membrul respectiv poate fi înlocuit de orice membru sau membru supleant din grupul său politic. |
(3) |
Fiecare grup de lucru poate numi, dintre membrii săi, un președinte și un vicepreședinte. |
(4) |
Grupurile de lucru pot adopta concluzii pe care le raportează comisiilor lor. |
Articolul 63
Experții raportorilor
(1) |
Fiecare raportor poate solicita să fie asistat de un expert. |
(2) |
Experții raportorului și experții invitați de comisie au dreptul la rambursarea cheltuielilor de deplasare și ședere. |
(3) |
Experții nu reprezintă Comitetul și nu se exprimă în numele acestuia. |
Articolul 64
Cvorumul
(1) |
Cvorumul unei comisii este întrunit atunci când mai mult de jumătate din membrii săi sunt prezenți. |
(2) |
Cvorumul se verifică la solicitarea unui membru și cu condiția ca cel puțin zece membri să voteze în favoarea acestei solicitări. În cazul în care nu a fost solicitată verificarea întrunirii cvorumului, toate voturile se consideră valabile, indiferent de numărul de membri prezenți. Președintele poate hotărî întreruperea ședinței comisiei pentru cel mult zece minute înainte de a trece la verificarea întrunirii cvorumului. Membrii care au solicitat verificarea cvorumului sunt incluși în numărătoarea celor prezenți, chiar dacă nu se mai află în sală. În cazul în care numărul membrilor prezenți este mai mic de zece, președintele poate constata că nu a fost întrunit cvorumul. |
(3) |
Dacă se constată că nu a fost întrunit cvorumul, comisia poate examina punctele rămase pe ordinea de zi care nu necesită votare și amână pentru ședința următoare deliberările și votul asupra celorlalte puncte rămase de pe ordinea de zi. Toate deciziile sau voturile obținute în ședință înainte de verificarea cvorumului rămân valabile. |
Articolul 65
Votul
Deciziile sunt luate cu majoritatea voturilor exprimate. Se aplică dispozițiile articolului 22 alineatul (2).
Articolul 66
Amendamentele
(1) |
Amendamentele trebuie depuse cu cel puțin nouă zile lucrătoare înainte de ziua stabilită pentru ședință, până cel târziu la ora 15.00. În cazuri excepționale, acest termen poate fi modificat de către președinte. În comisie, nu pot fi depuse amendamente decât de către membri sau membri supleanți cu mandate corespunzătoare care fac parte din acea comisie, în condițiile prevăzute de articolul 5 alineatul (2), precum și, strict în ceea ce privește propriul aviz, de către orice membru supleant fără mandat care este numit raportor. Dreptul de a depune amendamente pentru o ședință de comisie nu poate fi exercitat în mod exclusiv decât de către un membru sau membru supleant mandatat corespunzător care face parte din acea comisie. Amendamentele valabil depuse înainte de pierderea calității de membru sau de membru supleant al Comitetului sau înainte de acordarea sau retragerea unei delegații de vot rămân valabile. Amendamentele se traduc cu prioritate și se comunică raportorului, pentru a-i permite acestuia să transmită amendamentele raportorului Secretariatului General cu cel puțin trei zile lucrătoare înainte de ședință. Aceste amendamente ale raportorului trebuie să se refere în mod explicit la unul sau mai multe dintre amendamentele menționate în primul paragraf, trebuie să poată fi consultate în format electronic de îndată ce au fost traduse și trebuie să fie distribuite pe hârtie cel târziu la deschiderea ședinței. Dispozițiile articolului 24 alineatele (1)-(6) se aplică mutatis mutandis. |
(2) |
Votarea amendamentelor urmează ordinea paragrafelor din proiectul de aviz dezbătut. |
(3) |
Votul final se referă la text în ansamblul său, astfel cum a fost eventual modificat. Dacă un aviz nu obține majoritatea voturilor exprimate, comisia decide:
|
(4) |
Odată adoptat în comisie, avizul se transmite de către președintele comisiei președintelui Comitetului Regiunilor. |
Articolul 67
Decizia de a nu elabora un aviz
(1) |
În cazul în care comisia competentă estimează că sesizarea care îi este adresată în conformitate cu articolul 41 litera (a) nu prezintă interes local sau regional ori importanță politică, ea poate hotărî să nu elaboreze un aviz pe subiectul respectiv. Secretarul general informează instituțiile europene relevante cu privire la această decizie. |
(2) |
În cazul în care consideră că sesizarea care îi este adresată în conformitate cu articolul 41 litera (a) este importantă, dar, având în vedere anumite priorități și/sau dat fiind că, în trecutul apropiat, s-au adoptat deja avize relevante pe aceeași temă și nu se consideră necesar un nou aviz, comisia competentă poate decide să nu elaboreze un aviz. În acest caz, Comitetul poate răspunde instituțiilor Uniunii Europene printr-o scrisoare de renunțare motivată, semnată de președintele Comitetului. Scrisoarea va fi elaborată de președintele comisiei competente, cu consultarea raportorilor avizelor anterioare pe aceeași temă. |
Articolul 68
Procedura scrisă
(1) |
În situații excepționale, președintele unei comisii poate recurge la o procedură scrisă pentru adoptarea unei decizii care privește funcționarea comisiei sale. |
(2) |
Președintele le adresează membrilor propunerea spre decizie și îi invită să îi comunice în scris, în termen de trei zile lucrătoare, eventualele obiecții. |
(3) |
Decizia este considerată adoptată, cu excepția cazului în care sunt formulate obiecții de către cel puțin șase membri. |
Articolul 69
Dispoziții aplicabile comisiilor
Articolul 11, articolul 12 alineatul (2), articolul 17 alineatele (1)-(3) și articolul 20 se aplică, mutatis mutandis, și comisiilor.
CAPITOLUL 6
Administrația Comitetului
Articolul 70
Secretariatul General
(1) |
Comitetul este asistat de un Secretariat General. |
(2) |
Secretariatul General este condus de un secretar general. |
(3) |
Biroul, la propunerea secretarului general, stabilește organizarea Secretariatului General în așa fel încât acesta să fie în măsură să asigure funcționarea Comitetului și a organelor sale și să le ofere asistență membrilor Comitetului în exercitarea mandatului lor. În cadrul procesului de organizare, se stabilesc serviciile pe care Secretariatul General trebuie să le furnizeze membrilor, delegațiilor naționale, grupurilor politice și membrilor neafiliați. |
(4) |
Secretariatul General redactează procesele-verbale ale ședințelor organelor Comitetului. |
Articolul 71
Secretarul general
(1) |
Secretarul general are sarcina de a asigura punerea în aplicare a deciziilor Biroului sau ale președintelui, în conformitate cu prezentul Regulament de procedură și cu respectarea cadrului juridic în vigoare. Secretarul general participă cu vot consultativ la reuniunile Biroului, pentru care redactează procesele-verbale. |
(2) |
Secretarul general își exercită atribuțiile sub autoritatea președintelui, care reprezintă Biroul. În fiecare an, secretarul general pune la dispoziția Biroului un raport anual de activitate, care reflectă exercitarea atribuțiilor sale de ordonator de credite delegat și prezintă un rezumat al acestui raport pentru eventuale discuții. |
Articolul 72
Angajarea secretarului general
(1) |
Biroul angajează secretarul general prin decizie cu o majoritate de două treimi din voturile exprimate și după verificarea întrunirii cvorumului menționat la articolul 38 alineatul (2) prima teză. |
(2) |
Secretarul general este angajat pe o perioadă de cinci ani. Condițiile specifice ale contractului său de muncă sunt stabilite de Birou, în conformitate cu dispozițiile articolului 2 și cu dispozițiile corespunzătoare din Regimul aplicabil celorlalți agenți ai Uniunii Europene. Mandatul secretarului general poate fi reînnoit o singură dată, pentru o perioadă de maximum cinci ani. În cazul în care secretarul general este absent sau se află în imposibilitatea de a-și exercita atribuțiile, funcția acestuia este exercitată de către un director desemnat de Birou. |
(3) |
În ceea ce îl privește pe secretarul general, competențele acordate autorității abilitate să încheie contracte de muncă în conformitate cu dispozițiile Regimului aplicabil celorlalți agenți ai Uniunii Europene sunt exercitate de către Birou. |
Articolul 73
Statutul funcționarilor și Regimul aplicabil celorlalți agenți ai Uniunii Europene
(1) |
Competențele acordate, prin Statutul funcționarilor Uniunii Europene, autorităților împuternicite să facă numiri sunt exercitate:
|
(2) |
Competențele acordate prin Regimul aplicabil celorlalți agenți ai Uniunii Europene autorității abilitate să încheie contracte de muncă se exercită:
Agenții temporari angajați la cabinetul președintelui sau al prim-vicepreședintelui sunt angajați până la sfârșitul mandatului președintelui sau al prim-vicepreședintelui;
|
(3) |
Biroul și secretarul general pot delega atribuțiile care le sunt conferite în conformitate cu dispozițiile prezentului articol. Actele de delegare stabilesc sfera atribuțiilor conferite, limitele acestora și perioada de valabilitate, precum și dacă beneficiarii acestei delegări pot subdelega la rândul lor din atribuții. |
Articolul 74
Ședința cu ușile închise
Biroul se întrunește în ședință cu ușile închise atunci când adoptă decizii în conformitate cu dispozițiile articolelor 72 și 73.
Articolul 75
Bugetul
(1) |
Comisia pentru afaceri financiare și administrative prezintă Biroului anteproiectul de estimare a veniturilor și cheltuielilor Comitetului pentru exercițiul financiar următor. Biroul supune proiectul de estimare a veniturilor și cheltuielilor Adunării Plenare spre adoptare. Președintele, după consultarea Conferinței președinților, transmite Biroului orientările strategice generale, care sunt prezentate Comisiei pentru afaceri financiare și administrative în vederea elaborării bugetului pentru anul n + 2. |
(2) |
Adunarea Plenară adoptă proiectul de estimare a veniturilor și cheltuielilor Comitetului și îl transmite Comisiei, Consiliului și Parlamentului European, în timp util pentru a asigura respectarea termenelor impuse de dispozițiile bugetare. |
(3) |
Președintele Comitetului, după consultarea Comisiei pentru afaceri financiare și administrative, inițiază sau dispune inițierea execuției bugetului de venituri și cheltuieli, în conformitate cu normele financiare interne adoptate de Birou. Președintele îndeplinește aceste atribuții în conformitate cu dispozițiile Regulamentului financiar aplicabil bugetului general al Uniunii Europene. |
TITLUL III
DISPOZIȚII GENERALE
CAPITOLUL 1
Cooperarea, transmiterea și publicarea
Articolul 76
Acorduri de cooperare
Biroul poate încheia, la propunerea secretarului general, acorduri de cooperare menite să faciliteze exercitarea competențelor Comitetului în legătură cu punerea în aplicare a tratatelor sau în vederea îmbunătățirii activității sale de cooperare politică.
Articolul 77
Transmiterea și publicarea avizelor și rezoluțiilor
(1) |
Avizele Comitetului, precum și toate comunicările referitoare la aplicarea unei proceduri simplificate în conformitate cu articolul 27 sau la decizia de a nu elabora un aviz în conformitate cu articolul 67 se adresează Consiliului, Comisiei sau Parlamentului European. Acestea se transmit de către președinte, la fel ca și rezoluțiile. |
(2) |
Avizele și rezoluțiile se publică în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene. |
CAPITOLUL 2
Publicitatea, transparența și declarația privind interesele financiare ale membrilor
Articolul 78
Accesul publicului la documente
(1) |
Orice cetățean al Uniunii și orice persoană fizică sau juridică rezidentă sau având sediul social într-un stat membru au drept de acces la documentele Comitetului, în conformitate cu dispozițiile Tratatului privind funcționarea Uniunii Europene, sub rezerva principiilor, condițiilor și limitelor definite prin Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 al Parlamentului European și al Consiliului și în conformitate cu normele stabilite de Biroul Comitetului. Accesul la documentele Comitetului se acordă, în măsura posibilului, în același mod și altor persoane fizice sau juridice. |
(2) |
Comitetul creează un registru al documentelor sale. În acest sens, Biroul adoptă normele interne de reglementare a accesului și stabilește lista documentelor accesibile în mod direct. |
Articolul 79
Declarația privind interesele financiare ale membrilor
La începutul mandatului lor în cadrul Comitetului, membrii completează o declarație privind interesele lor financiare pe baza modelului adoptat de Birou, pe care o actualizează și care este accesibilă publicului.
CAPITOLUL 3
Utilizarea limbilor
Articolul 80
Regimul lingvistic al serviciilor de interpretare
În măsura posibilului, se asigură mijloacele care să faciliteze aplicarea următoarelor principii privind regimul lingvistic al serviciilor de interpretare.
(a) |
Dezbaterile Comitetului sunt accesibile în toate limbile oficiale, cu excepția cazului în care Biroul decide altfel. |
(b) |
Toți membrii au dreptul de a se exprima la sesiunea plenară în limba oficială în care doresc. Orice intervenție într-una dintre limbile oficiale se traduce simultan în toate celelalte limbi oficiale, precum și în orice altă limbă pe care Biroul o consideră necesară. Prezentul alineat se aplică și limbilor cărora li s-a recunoscut această posibilitate, în conformitate cu acordurile administrative încheiate de Comitet cu diverse state membre. |
(c) |
La ședințele Biroului, comisiilor și grupurilor de lucru, se asigură interpretare în și din limbile utilizate de membrii care au confirmat participarea la ședința respectivă. |
CAPITOLUL 4
Observatorii
Articolul 81
Observatorii
(1) |
După semnarea unui tratat de aderare a unui stat la Uniunea Europeană, președintele, după obținerea acordului Biroului, poate invita guvernul statului aderent să numească un număr de observatori egal cu numărul de locuri care urmează a fi alocate statului respectiv în cadrul Comitetului. |
(2) |
Acești observatori participă la toate lucrările Comitetului sau la o parte a acestora, până la intrarea în vigoare a tratatului de aderare, și au dreptul să ia cuvântul în organele Comitetului. Ei nu au dreptul să voteze sau să candideze la alegerile pentru funcțiile din Comitet. Participarea lor nu are efecte juridice asupra lucrărilor Comitetului. |
(3) |
Ei vor fi asimilați unui membru în ceea ce privește utilizarea infrastructurilor Comitetului și rambursarea cheltuielilor ocazionate de activitățile lor în calitate de observatori, în limitele resurselor financiare prevăzute în acest scop în rubrica bugetară corespunzătoare. |
CAPITOLUL 5
Dispoziții privind regulamentul de procedură
Articolul 82
Revizuirea regulamentului de procedură
(1) |
Adunarea Plenară decide, cu votul majorității membrilor săi, dacă este necesară revizuirea prezentului regulament de procedură, fie parțial, fie în ansamblul său. |
(2) |
Aceasta însărcinează o comisie ad hoc cu elaborarea unui raport și a unui proiect de text pe baza cărora inițiază adoptarea noilor dispoziții, prin votul majorității membrilor. Noile dispoziții intră în vigoare în ziua următoare datei publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene. |
Articolul 83
Instrucțiunile Biroului
Biroul poate stabili prin instrucțiuni normele de aplicare a dispozițiilor prezentului regulament de procedură, cu respectarea acestuia.
Articolul 84
Intrarea în vigoare a Regulamentului de procedură
Prezentul Regulament de procedură intră în vigoare în ziua următoare datei publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.