5.3.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 65/1

(1)

În temeiul articolului 153 din tratat, Parlamentul European și Consiliul pot adopta, prin intermediul directivelor, cerințe minime pentru a încuraja îmbunătățirile, în special ale mediului de muncă, în vederea garantării unui nivel mai ridicat de protecție a sănătății și securității lucrătorilor. Aceste directive ar trebui să evite împiedicarea creării și dezvoltării întreprinderilor mici și mijlocii și a potențialului acestora de a crea locuri de muncă. Normele în materie de sănătate și securitate nu ar trebui considerate constrângeri deoarece ele reprezintă drepturi fundamentale și urmează să fie aplicate fără excepție, în toate domeniile pieței muncii și tuturor tipurilor de întreprinderi, indiferent de mărimea lor.

(2)

Articolul 31 alineatul (1) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene prevede că orice lucrător are dreptul la condiții de muncă care să-i respecte sănătatea, securitatea și demnitatea.

(3)

Regulamentul (CE) nr. 1272/2008 al Parlamentului European și al Consiliului (3) a instituit un nou sistem de clasificare și etichetare a substanțelor și a amestecurilor în cadrul Uniunii, bazat pe Sistemul armonizat global de clasificare și etichetare a substanțelor chimice (GHS) la nivel internațional, elaborat în cadrul Comisiei Economice pentru Europa a Organizației Națiunilor Unite.

(4)

Directivele 92/58/CEE (4), 92/85/CEE (5), 94/33/CE (6) și 98/24/CE (7) ale Consiliului și Directiva 2004/37/CE a Parlamentului European și a Consiliului (8) conțin trimiteri la sistemul anterior de clasificare și etichetare. Directivele respective ar trebui așadar modificate în vederea alinierii la noul sistem prevăzut în Regulamentul (CE) nr. 1272/2008.

(5)

Modificările sunt necesare pentru a garanta menținerea eficacității acestor directive. Scopul prezentei directive nu este acela de a schimba domeniul de aplicare a directivelor respective. Prezenta directivă intenționează să mențină și să nu reducă nivelul de protecție a lucrătorilor prevăzut de respectivele directive. Totuși, având în vedere progresele tehnologice permanente, respectivele directive ar trebui să facă obiectul unor revizuiri periodice în conformitate cu articolul 17a din Directiva Consiliului 89/391/CEE (9) pentru a asigura coerența legislației și un nivel adecvat de protecție a sănătății și a securității atunci când sunt prezente substanțe și amestecuri chimice periculoase în mediul de muncă. Ar trebui acordată o atenție specială angajaților care au profesii care implică un contact zilnic cu substanțe și amestecuri periculoase.

(6)

Modificările aduse Directivei 92/85/CEE nu abordează problema substanțelor și amestecurilor periculoase care pot afecta în mod negativ fertilitatea lucrătoarelor însărcinate și a lucrătoarelor care au născut recent sau care alăptează, deoarece scopul său este doar de a actualiza trimiterile și terminologia stabilite în respectiva directivă. Cu toate acestea, având în vedere evoluția dovezilor științifice pe această temă și clasificarea din ce în ce mai elaborată a acestor efecte, Comisia ar trebui să analizeze cele mai potrivite mijloace de referire la acestea.

(7)

Modificările aduse Directivelor 92/85/CEE și 94/33/CE ar trebui să alinieze abordarea adoptată în respectivele directive la terminologia adoptată în Directiva 98/24/CE în măsura în care termenii „substanțe etichetate” de la secțiunea A punctul 3 litera (a) din anexa I la Directiva 92/85/CEE, și „substanțe și preparate clasificate” de la secțiunea I punctul 3 litera (a) din anexa la Directiva 94/33/CE, sunt înlocuiți cu „substanțe și amestecuri care îndeplinesc criteriile de clasificare”. Prezenta directivă nu impune angajatorilor obligații în ceea ce privește clasificarea, etichetarea și ambalarea substanțelor și a amestecurilor care fac obiectul Regulamentului (CE) nr. 1272/2008. Indiferent dacă substanțele sau amestecurile sunt introduse sau nu pe piață, angajatorul trebuie să realizeze o evaluare a riscului pentru toți agenții chimici periculoși, în conformitate cu Directiva 98/24/CE.

(8)

Secțiunea I punctul 2 și secțiunea II punctul 1 din anexa la Directiva 94/33/CE conțin trimiteri la directivele 90/679/CEE (10) și 90/394/CEE (11) ale Consiliului abrogate. Aceste trimiteri trebuie așadar înlocuite cu trimiteri la dispozițiile pertinente din Directiva 2000/54/CE a Parlamentului European și a Consiliului (12) și din Directiva 2004/37/CE.

(9)

În conformitate cu articolul 154 din tratat, Comisia a consultat partenerii sociali cu privire la posibila orientare a acțiunii Uniunii în acest domeniu, iar partenerii sociali au indicat că ar fi utile ghiduri explicative, în special pentru întreprinderile mici și mijlocii.

(10)

În urma acestei consultări, Comisia a considerat că este de dorit o acțiune a Uniunii și a consultat partenerii sociali cu privire la conținutul propunerii preconizate, în conformitate cu articolul 154 din tratat.

(11)

La încheierea acestei a doua etape a consultării, partenerii sociali nu au dorit să inițieze procesul care ar putea duce la încheierea unui acord așa cum se prevede la articolul 155 din tratat,

1.

la articolul 1, alineatul (2) se înlocuiește cu următorul text:

„(2)   Prezenta directivă nu se aplică semnalizării pentru introducerea pe piață a substanțelor și amestecurilor periculoase, a produselor și/sau a echipamentelor, cu excepția cazului în care alte dispoziții ale Uniunii fac referire în mod expres la aceasta.”;

2.

în anexa I, secțiunea 12 se înlocuiește cu următorul text:

12.   Zonele, sălile sau incintele utilizate pentru depozitarea substanțelor sau a amestecurilor periculoase în cantități semnificative trebuie să fie semnalizate printr-un panou de avertizare corespunzător, ales dintre cele prevăzute la secțiunea 3.2 din anexa II, sau trebuie marcate în conformitate cu secțiunea 1 din anexa III, exceptând cazul în care etichetele de pe fiecare ambalaj sau container sunt suficiente în acest scop.

În cazul în care nu există niciun panou de avertizare echivalent în secțiunea 3.2 din anexa II care să avertizeze persoanele cu privire la substanțe sau amestecuri chimice periculoase, trebuie utilizată pictograma de pericol relevantă, astfel cum se prevede în anexa V la Regulamentul (CE) nr. 1272/2008 al Parlamentului European și al Consiliului (13).

3.

în anexa II, secțiunea 3.2 se modifică după cum urmează:

4.

anexa III se modifică după cum urmează:

1.

secțiunea A se modifică după cum urmează:

2.

secțiunea B se înlocuiește cu următorul text:

„B.   Procese

Procesele industriale enumerate în anexa I la Directiva 2004/37/CE.”

1.

secțiunea I se modifică după cum urmează:

2.

la secțiunea II, punctul 1 se înlocuiește cu următorul text:

1.

la articolul 2, litera (b) se modifică după cum urmează:

2.

la articolul 4 alineatul (1), a doua liniuță se înlocuiește cu următorul text:

3.

articolul 8 se modifică după cum urmează:

1.

la articolul 1, alineatul (4) se înlocuiește cu următorul text:

„(4)   În ceea ce privește azbestul, care face obiectul Directivei 2009/148/CE a Parlamentului European și a Consiliului (22), dispozițiile prezentei directive se aplică atunci când sunt mai favorabile sănătății și securității la locul de muncă.”

2.

articolul 2 se modifică după cum urmează:

3.

la articolul 4 alineatul (1), termenul „preparat” se înlocuiește cu termenul „amestec”;

4.

la articolul 5 alineatul (2), termenul „preparat” se înlocuiește cu termenul „amestec”;

5.

la articolul 6 litera (b), termenul „preparate” se înlocuiește cu termenul „amestecuri”;

6.

în titlul anexei I, termenul „preparatelor” se înlocuiește cu termenul „amestecurilor”.

5.3.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 65/8

(1)

În conformitate cu articolul 50 alineatul 2 litera (a) din Regulamentul (UE) nr. 1151/2012, cererea de înregistrare a denumirii „Aceituna de Mallorca” / „Aceituna Mallorquina” / „Oliva de Mallorca” / „Oliva Mallorquina” depusă de Spania a fost publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene  (2).

(2)

Deoarece Comisiei nu i s-a comunicat nicio declarație de opoziție în conformitate cu articolul 51 din Regulamentul (UE) nr. 1151/2012, denumirea „Aceituna de Mallorca” / „Aceituna Mallorquina” / „Oliva de Mallorca” / „Oliva Mallorquina” ar trebui, prin urmare, înregistrată,

5.3.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 65/10

(1)

Regulamentul (UE) nr. 1260/2013 stabilește un cadru juridic comun pentru dezvoltarea, producerea și difuzarea statisticilor europene privind populația și mișcarea naturală a populației.

(2)

Pentru a se asigura faptul că datele referitoare la populație și la evenimentele demografice transmise de statele membre, în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 1260/2013, sunt de înaltă calitate, comparabile și coerente și pentru a permite elaborarea de sinteze fiabile la nivelul Uniunii, datele ar trebui defalcate.

(3)

Prin urmare, datele ar trebui să fie transmise Comisiei defalcate pe unități teritoriale, în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1059/2003 al Parlamentului European și al Consiliului din 26 mai 2003 privind instituirea unui nomenclator comun al unităților teritoriale de statistică (NUTS) (2).

(4)

Măsurile prevăzute în prezentul regulament sunt conforme cu avizul Comitetului Sistemului Statistic European,

(a)

„vârstă” la o anumită dată (fie timpul de referință, fie data evenimentului) înseamnă intervalul de timp între data nașterii și data respectivă, exprimată în ani împliniți;

(b)

„țara de naștere” a unei persoane fizice înseamnă țara de reședință obișnuită (în cadrul frontierelor actuale, dacă informația este disponibilă) a mamei persoanei fizice în momentul nașterii sau, dacă acest lucru nu este posibil, țara (în cadrul frontierelor actuale, dacă informația este disponibilă) în care a avut loc nașterea;

(c)

„țara de naștere a mamei” înseamnă „țara de naștere” a mamei;

(d)

„cetățenie” înseamnă legătura juridică specială între o persoană fizică și statul său, dobândită prin naștere sau prin naturalizare, indiferent că este prin declarație, opțiune, căsătorie ori alte mijloace, în conformitate cu dispozițiile de drept intern;

(e)

„rangul născutului viu” înseamnă ordinea numerică a născutului viu înregistrat, în raport cu toți născuții vii anteriori ai mamei;

(f)

„luna evenimentului” înseamnă luna calendaristică în care s-a produs evenimentul;

(g)

„anul nașterii” înseamnă anul calendaristic în care a avut loc nașterea;

(h)

„stat membru” înseamnă o țară care este membră a Uniunii Europene la sfârșitul anului de referință.

5.3.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 65/27

(1)

Anexa VI la Regulamentul (UE) nr. 601/2012 al Comisiei (2) determină potențialul de încălzire globală (GWP) pentru gazele cu efect de seră, altele decât CO2.

(2)

În vederea punerii în aplicare a utilizării Orientărilor IPCC din 2006 pentru inventarele naționale privind gazele cu efect de seră, elaborate de Grupul interguvernamental privind schimbările climatice, se stabilește, prin Decizia 15/CP.17 (3) a Conferinței părților la Convenția-cadru a Organizației Națiunilor Unite asupra schimbărilor climatice (CCONUSC), că începând din 2015 până la o decizie ulterioară a Conferinței părților la CCONUSC, potențialul de încălzire globală (GWP) utilizat de părți pentru a calcula echivalentul în dioxid de carbon al emisiilor antropice din surse și al absorbției prin puțuri a gazelor cu efect de seră ar trebui să fie cel menționat în anexa III la Decizia 15/CP.17.

(3)

Pentru a asigura coerența legislației relevante a Uniunii cu metodologiile utilizate în contextul procesului CCONUSC, Regulamentul (UE) nr. 601/2012 ar trebui să fie modificat în consecință.

(4)

În conformitate cu articolul 13 alineatul (1) din Directiva 2003/87/CE, cotele emise începând cu 1 ianuarie 2013 sunt valabile pentru emisiile aferente unei perioade de comercializare de opt ani, care începe la data respectivă. Ajustarea cantității de cote care urmează să fie emise începând cu 1 ianuarie 2013, în temeiul articolului 9a alineatul (1) din directiva respectivă, este determinată luându-se în considerare potențialul de încălzire globală menționat în anexa III la Decizia 15/CP.17 a Conferinței părților la CCONUSC. Având în vedere faptul că Regulamentul (UE) nr. 601/2012 se aplică de la 1 ianuarie 2013, prezentul regulament ar trebui să se aplice, de asemenea, de la această dată, pentru a se asigura coerența tuturor datelor privind emisiile de gaze cu efect de seră raportate pe durata întregii perioade de comercializare de opt ani.

(5)

Măsurile prevăzute de prezentul regulament sunt conforme cu avizul Comitetului privind schimbările climatice,

5.3.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 65/29

(1)

Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 543/2011 prevede, ca urmare a rezultatelor negocierilor comerciale multilaterale din cadrul Rundei Uruguay, criteriile pentru stabilirea de către Comisie a valorilor forfetare de import din țări terțe pentru produsele și perioadele menționate în partea A din anexa XVI la regulamentul respectiv.

(2)

Valoarea forfetară de import se calculează în fiecare zi lucrătoare, în conformitate cu articolul 136 alineatul (1) din Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 543/2011, ținând seama de datele zilnice variabile. Prin urmare, prezentul regulament trebuie să intre în vigoare la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene,

5.3.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 65/31

(1)

Organizațiile de producători trebuie să prezinte spre aprobare propriilor autorități naționale competente planuri de producție și de comercializare în temeiul articolului 28 din Regulamentul (UE) nr. 1379/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (1) (denumit în continuare „Regulamentul OCP”) pentru a contribui la realizarea obiectivelor de organizare comună a piețelor în sectorul produselor pescărești și de acvacultură.

(2)

Planurile de producție și de comercializare reprezintă un instrument obligatoriu pentru organizațiile de producători.

(3)

Pentru a promova o punere în aplicare omogenă a planurilor de producție și de comercializare, Comisia trebuie să formuleze recomandări mai detaliate cu privire la structura, formatul și termenele prevăzute în Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 1418/2013 al Comisiei (2), pentru a oferi o îndrumare clară și detaliată statelor membre și organizațiilor de producători.

(4)

Pentru a sprijini organizațiile de producători să contribuie la realizarea obiectivelor de organizare comună a piețelor pentru produsele pescărești și de acvacultură, Comisia ar trebui să ofere recomandări organizațiilor de producători cu privire la modul de prezentare a strategiei planificate a acestora pentru a se adapta la cerințele de producție și de comercializare, în special cu privire la detalierea programului de producție și a strategiei de comercializare care trebuie elaborate.

(5)

De asemenea, Comisia ar trebui să ofere exemple ale diferitelor măsuri pe care organizațiile de producători le-ar putea pune în aplicare pentru a ilustra modalitatea în care acestea ar putea contribui în mod concret la realizarea diferitelor obiective ale organizațiilor de producători, prevăzute la articolul 7 din Regulamentul (UE) nr. 1379/2013, care ar trebui să fie abordate în planurile de producție și de comercializare.

(6)

Pentru ca organizațiile de producători să monitorizeze mai ușor planurile de producție și de comercializare și pentru ca autoritățile naționale competente să poată evalua contribuția diferitelor măsuri prevăzute de planurile de producție și de comercializare la obiectivele de organizare comună a pieței și să poată verifica respectarea de către organizațiile de producători a obligațiilor de punere în aplicare a planurilor, ar trebui recomandată utilizarea indicatorilor corespunzători.

(7)

Pentru ca organizațiile de producători și autoritățile naționale competente să poată estima mai ușor nevoile financiare care rezultă din punerea în aplicare a măsurilor incluse în planurile de producție și de comercializare, ar trebui recomandată includerea unui calendar financiar în planul de producție și de comercializare.

(8)

Pentru a permite autorităților naționale competente să evalueze punerea în aplicare a planurilor de producție și de comercializare de către organizațiile de producători, Comisia ar trebui să recomande ca raportul anual prezentat de organizațiile de producători să includă indicatori relevanți care să evalueze punerea în aplicare a măsurilor planificate și contribuția acestora la realizarea obiectivelor organizațiilor de producători.

(9)

Prezenta recomandare va fi modificată sau revizuită dacă este cazul și, în special, ca urmare a adoptării în viitor a unui act juridic al Uniunii de stabilire a condițiilor de acordare a sprijinului financiar pentru politica în domeniul maritim și în domeniul pescuitului pentru perioada 2014-2020,

(a)

formatul și structura prevăzute în partea A a prezentei recomandări cu privire la planurile de producție și de comercializare prevăzute la articolul 28 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 1379/2013 (denumite în continuare „planurile”);

(b)

detaliile stabilite în partea B a prezentei recomandări cu privire la termenele și procedurile de depunere a raportului anual prevăzut la articolul 28 alineatul (5) din Regulamentul (UE) nr. 1379/2013 (denumit în continuare „raportul anual”).

—

planificarea activităților de producție;

—

coordonarea activităților cu alți producători.

—

administrarea drepturilor de pescuit și a accesului între membrii unei organizații de producători, în funcție de planificarea producției;

—

punerea în aplicare și administrarea obligației de a debarca toate capturile.

—

elaborarea unor practici sustenabile de acvacultură.

—

identificarea cerințelor pieței (cantitate, calitate, prezentare);

—

identificarea punctelor de vânzare noi și a altor oportunități comerciale;

—

dialogul și coordonarea cu ceilalți operatori din lanțul de aprovizionare.

—

administrarea colectivă a drepturilor de pescuit și de acces între membrii unei organizații de producători, în baza normelor de administrare aplicabile pentru diferitele stocuri, pescării și zone de pescuit;

—

coordonarea dialogului și a cooperării cu organizațiile științifice relevante în domeniul pescuitului, precum și cooperarea în vederea elaborării unor recomandări științifice care să sprijine deciziile de administrare privind resursele din domeniul pescuitului;

—

pregătirea și administrarea campaniilor științifice și tehnice al căror obiectiv este îmbunătățirea cunoștințelor cu privire la stocurile de pește, impactul asupra ecosistemului și dezvoltarea unor tehnici de pescuit sustenabil;

—

efectuarea unor studii de impact pentru aplicarea noilor măsuri de administrare;

—

identificarea și prevenirea colectivă a riscurilor referitoare la securitatea în muncă și securitatea pe mare;

—

acordarea de asistență și de formare membrilor organizației de producători cu privire la reglementările din domeniul pescuitului, promovarea practicilor sustenabile de pescuit sau securitatea la bordul navei;

—

participarea efectivă la diferitele organisme relevante în domeniul gestionării pescuitului la nivel național, regional, european și internațional;

—

coordonarea dialogului dintre organizațiile de producători, inclusiv cu organizațiile din state membre diferite.

—

identificarea și promovarea practicilor de pescuit care contribuie la evitarea și reducerea capturilor nedorite;

—

crearea și punerea în aplicare a planurilor și acțiunilor colective în vederea evitării și reducerii capturilor nedorite;

—

identificarea utilizărilor optime ale capturilor respective (6).

—

îmbunătățirea tehnicilor de trasabilitate;

—

evaluarea nevoilor de comunicare și a acțiunilor de informare a consumatorilor;

—

îmbunătățirea etichetării produselor, inclusiv prin introducerea unor procese de certificare pentru a sprijini informațiile obligatorii și suplimentare furnizate în mod voluntar, prevăzute la articolele 38 și 39 din Regulamentul OCP;

—

elaborarea și punerea în aplicare a unor acțiuni de comunicare și de informare a consumatorilor.

—

formarea și educarea producătorilor;

—

programe de observare și control al activității desfășurate de membrii organizației de producători.

—

identificarea punctelor de vânzare pentru comercializarea producției și canalizarea ofertei membrilor săi;

—

elaborarea unor strategii de optimizare a comercializării producției, inclusiv de certificare a produselor;

—

dezvoltarea proceselor de certificare, printre altele, în domeniile nutriției și calității;

—

sprijinirea informațiilor suplimentare furnizate în mod voluntar, conform articolului 39 din Regulamentul OCP;

—

conceperea și elaborarea de metode noi și de instrumente de comercializare noi;

—

acordarea de asistență și de formare membrilor organizațiilor de producători cu privire la tehnicile de comercializare;

—

participarea la târguri comerciale la nivel național, european și internațional pentru a promova producția membrilor organizației de producători.

—

pregătirea și monitorizarea campaniilor științifice și tehnice al căror obiectiv este reducerea cheltuielilor de funcționare;

—

acordarea de asistență și de formare membrilor organizației de producători în ceea ce privește administrarea activității de pescuit;

—

dezvoltarea de servicii pentru membrii organizației de producători cu privire la contabilitatea costurilor.

—

contribuția la ameliorarea informațiilor de pe piață;

—

îmbunătățirea cunoștințelor membrilor organizației de producători cu privire la forțele motrice economice principale în cadrul lanțului de aprovizionare;

—

acordarea de sprijin practic producătorilor pentru o mai bună coordonare a gradului de partajare a informațiilor cu clienții și cu ceilalți actori (în special, unitățile de prelucrare, distribuitorii și licitațiile).

—

pregătirea și desfășurarea unor campanii de promovare a inițiativelor privind standardele de comercializare (calitate, dimensiune sau greutate, ambalare, prezentare și etichetare);

—

pregătirea și desfășurarea unor campanii de promovare a noilor specii care pot fi exploatate în mod sustenabil;

—

pregătirea și desfășurarea unor campanii de dezvoltare a unor noi procese și produse;

—

pregătirea și desfășurarea unor campanii de promovare a produselor pescărești;

—

pregătirea și desfășurarea unor campanii de promovare a ocupării forței de muncă în sectorul pescuitului.

—

pregătirea și realizarea unor anchete științifice și a unor programe experimentale pentru a evalua și a limita impactul practicilor de pescuit asupra mediului;

—

pregătirea și aplicarea unor programe experimentale pentru dezvoltarea unor unelte de pescuit care să reducă impactul asupra mediului;

—

introducerea unor acțiuni de formare și de asistență destinate producătorilor în vederea facilitării punerii în aplicare a practicilor de pescuit și a uneltelor de pescuit care limitează impactul asupra mediului.

—

pregătirea și administrarea campaniilor științifice și tehnice în vederea îmbunătățirii cunoștințelor referitoare la specii și la impactul activităților de acvacultură asupra mediului, precum și în vederea promovării elaborării de tehnici sustenabile în domeniul acvaculturii;

—

coordonarea dialogului și a cooperării cu organizațiile științifice relevante în domeniul acvaculturii, precum și cooperarea în vederea elaborării unor recomandări științifice care să sprijine deciziile de administrare cu privire la acvacultură;

—

acordarea de asistență și de formare membrilor organizației de producători pentru a promova practicile sustenabile în domeniul acvaculturii;

—

identificarea și prevenirea colectivă a riscurilor referitoare la securitatea în muncă;

—

participarea efectivă în diferitele organisme relevante în domeniul acvaculturii la nivel național, regional, european și internațional;

—

coordonarea dialogului dintre organizațiile de producători, inclusiv cu organizațiile din state membre diferite.

—

participarea la elaborarea planurilor strategice naționale;

—

elaborarea schemelor de certificare privind durabilitatea furajelor.

—

participarea la elaborarea procedurilor de trasabilitate;

—

elaborarea schemelor de certificare privind durabilitatea furajelor.

—

identificarea punctelor de vânzare pentru comercializare și/sau canalizarea producției provenind de la membrii lor;

—

elaborarea unor strategii de optimizare a comercializării producției, inclusiv de certificare a produselor;

—

sprijinirea informațiilor suplimentare furnizate în mod voluntar, conform articolului 39 din Regulamentul OCP;

—

elaborarea proceselor de certificare, inclusiv în domeniile nutriției și calității;

—

conceperea și elaborarea de metode noi și de instrumente de comercializare noi;

—

acordarea de asistență și de formare membrilor organizațiilor de producători cu privire la tehnicile de comercializare;

—

participarea la târguri comerciale la nivel național, european și internațional pentru a promova producția membrilor organizației de producători.

—

pregătirea și monitorizarea campaniilor științifice și tehnice al căror obiectiv este reducerea cheltuielilor de funcționare;

—

acordarea de asistență și de formare membrilor organizației de producători în ceea ce privește gestionarea activităților de acvacultură;

—

dezvoltarea de servicii pentru membrii organizației de producători cu privire la contabilitatea costurilor.

—

coordonarea dintre diferitele organizații de producători în ceea ce privește colectarea, prelucrarea, partajarea și exploatarea informațiilor economice referitoare la producția provenită de la membrii organizației de producători, inclusiv date referitoare la stoc și prețurile la vânzările inițiale;

—

contribuția la ameliorarea informațiilor de pe piață;

—

îmbunătățirea cunoștințelor membrilor organizației de producători cu privire la forțele motrice economice principale în cadrul lanțului de aprovizionare;

—

acordarea de sprijin practic producătorilor pentru a coordona mai bine schimburile de informații cu unitățile de prelucrare.

—

elaborarea și desfășurarea campaniilor de elaborare a inițiativelor referitoare la standardele de comercializare (calitate, dimensiune sau greutate, ambalare, prezentare și etichetare);

—

elaborarea și desfășurarea unor campanii de promovare a ocupării forței de muncă în acvacultură;

—

pregătirea și desfășurarea campaniilor de promovare a produselor pescărești.

—

identificarea produselor pescărești care prezintă dificultăți de comercializare în anumite perioade ale anului;

—

elaborarea strategiilor și instrumentelor de comercializare și de producție dedicate.

—

elaborarea unui sistem de sancțiuni proporțional cu nerespectarea obligațiilor de către membrii organizației de producători;

—

elaborarea unor strategii și programe pentru aplicarea normelor adoptate de organizația de producători;

—

efectuarea unor evaluări ale riscului cu privire la punerea în aplicare a normelor adoptate de organizația de producători;

—

pregătirea și desfășurarea operațiunilor de control cu privire la aplicarea normelor adoptate de organizația de producători;

—

formarea de observatori și de controlori;

—

crearea și difuzarea de orientări pentru punerea în aplicare a:

(a)

activitățile de elaborare, monitorizare și dirijare referitoare la măsurile planificate („activități ale proprietarilor de proiecte”); și

(b)

activitățile referitoare la punerea în practică a fiecărei măsuri specifice planificate („activități referitoare la managementul de proiect”).

—

activității planificate a navelor, exprimată, printre altele, în zile pe mare, volumuri de specii capturate vizate;

—

unui calendar provizoriu privind comercializarea produselor, în funcție de specii și de prezentare;

—

unui plan al activităților planificate pentru identificarea oportunităților de comercializare;

—

unui plan al acțiunilor planificate pentru certificarea/etichetarea produselor;

—

unui calendar provizoriu privind administrarea efortului de pescuit și/sau a capacității în funcție de zonele de pescuit;

—

unui plan al măsurilor planificate pentru reducerea capturilor accidentale nedorite;

—

unui calendar de formare cu privire la conformitate și norme, sensibilizarea și controlul producătorilor.

—

identificarea predictivă a ciclurilor de vânzare ale produselor;

—

respectarea venitului mediu lunar al producătorilor cu un nivel estimat al veniturilor.

—

efectivelor și a recoltării planificate pentru speciile cultivate;

—

unui calendar provizoriu privind comercializarea produselor, în funcție de specii și de prezentare;

—

unui plan al activităților planificate pentru identificarea oportunităților de comercializare;

—

unui plan al acțiunilor planificate pentru certificarea/etichetarea produselor;

—

unui plan privind reducerea contaminării ecosistemelor cauzată de activitățile de acvacultură;

—

unui plan pentru punerea în aplicare a hrănirii sustenabile a speciilor cultivate;

—

unui calendar de formare cu privire la conformitate și norme, sensibilizarea și controlul producătorilor.

—

identificarea predictivă a ciclurilor de vânzare ale produselor;

—

respectarea venitului mediu lunar al producătorilor cu un nivel estimat al veniturilor.

—

volumul și/sau valoarea speciilor capturate sau comercializate;

—

dimensiunea medie a speciilor capturate sau comercializate;

—

creșterea vânzărilor în funcție de specii și/sau produs în comparație cu poziția ex ante;

—

numărul și volumul și/sau valoarea noilor produse vândute în comparație cu anul precedent;

—

evoluția efortului de pescuit și/sau a capacității de pescuit;

—

evoluția compoziției debarcărilor și/sau a volumului de capturi nedorite;

—

evoluția „per capita” a evaluării producției debarcate sau recoltate;

—

evoluția costurilor producție pe unitate de producție;

—

evoluția costurilor de vânzare pe unitate de producție;

—

evoluția venitului mediu lunar al producătorilor;

—

modificările ratei produselor nevândute în raport cu poziția ex ante;

—

modificările valorii produselor sensibile în raport cu poziția ex ante;

—

numărul de accidente (cu leziuni și/sau victime);

—

modificările numărului de încălcări înregistrate ale normelor organizațiilor de producători înregistrate.

—

volumul și/sau valoarea speciilor cultivate sau comercializate;

—

creșterea vânzărilor în funcție de specii și/sau produs în comparație cu poziția ex ante;

—

numărul și volumul și/sau valoarea noilor produse vândute în comparație cu anul precedent;

—

evoluția „per capita” a evaluării producției recoltate;

—

evoluția procentajului de furaje folosite pentru speciile cultivate provenite din resurse regenerabile sau sustenabile;

—

evoluția cantităților de scurgeri poluante;

—

evoluția costurilor producție pe unitate de producție;

—

evoluția costurilor de vânzare pe unitate de producție;

—

evoluția venitului mediu lunar al producătorilor;

—

modificările ratei produselor nevândute în raport cu poziția ex ante;

—

modificările valorii produselor sensibile în raport cu poziția ex ante;

—

numărul de accidente (cu leziuni și/sau victime);

—

modificările numărului de încălcări înregistrate ale normelor organizațiilor de producători înregistrate.

5.3.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 65/39

(1)

Substanțele ignifuge bromurate sunt compuși de organobrom care se aplică pe produse pentru a inhiba sau a încetini aprinderea materialelor combustibile în caz de incendiu. Acestea sunt utilizate pentru o gamă largă de bunuri de consum, de exemplu electronice, autovehicule, mobilă și materiale de construcții, pentru a reduce inflamabilitatea produselor. Substanțele ignifuge bromurate se pot scurge sau se pot evapora din produsele în care au fost utilizate. Deoarece bunurile de consum sunt aruncate la sfârșitul ciclului lor de viață, în timp aceste substanțe au contaminat mediul și lanțul alimentar.

(2)

Numeroase substanțe ignifuge bromurate sunt însă persistente, bioacumulative și toxice, atât pentru oameni, cât și pentru mediu. Acestea substanțe sunt susceptibile de a provoca efecte neurocomportamentale și tulburări ale sistemului endocrin și au fost identificate în biocenoză în mediu.

(3)

Prin urmare, Comisia a solicitat Autorității Europene pentru Siguranța Alimentară (European Food Safety Authority – EFSA) să elaboreze un aviz științific privind riscurile pentru sănătatea publică legate de prezența substanțelor ignifuge bromurate în produsele alimentare.

(4)

Grupul științific pentru contaminanții din produsele alimentare al EFSA a adoptat șase avize științifice (1) privind diferite clase de substanțe ignifuge bromurate în perioada septembrie 2010-septembrie 2012.

(5)

Pentru o parte dintre aceste categorii de substanțe, EFSA a recomandat colectarea de date suplimentare privind nivelurile în produsele alimentare și la oameni.

(6)

Nivelurile de substanțe ignifuge bromurate în produsele alimentare de origine animală ar putea fi legate de prezența acestor substanțe în hrana pentru animale. Prin urmare, pe baza primelor rezultate ale monitorizării alimentației în 2014, ar putea urma, în 2015, o recomandare referitoare la monitorizarea hranei animalelor,

1.

Statele membre ar trebui să monitorizeze prezența substanțelor ignifuge bromurate în produsele alimentare pe parcursul anilor 2014 și 2015. Monitorizarea ar trebui să includă o mare varietate de produse alimentare care să reflecte obiceiurile de consum, pentru a oferi o evaluare precisă a expunerii, iar pentru categorii diferite de substanțe ignifuge bromurate, ar trebui să fie incluse produse alimentare diverse.

2.

Statele membre ar trebui să urmeze procedurile de prelevare a probelor prevăzute în anexa II la Regulamentul (UE) nr. 252/2012 al Comisiei (2), pentru a se asigura că probele sunt reprezentative pentru lotul din care sunt prelevate.

3.

Statele membre ar trebui să efectueze o analiză a diferitor categorii de substanțe ignifuge bromurate pentru a detecta prezența următoarelor substanțe în produsele alimentare respective:

4.

Statele membre ar trebui să efectueze analiza substanțelor ignifuge bromurate noi și emergente în conformitate cu anexa III la Regulamentul (CE) nr. 882/2004 al Parlamentului European și al Consiliului (3), utilizând o metodă de analiză care s-a dovedit a genera rezultate fiabile.

5.

Statelor membre ar trebui să prezinte în mod regulat EFSA datele monitorizării exprimate pe baza greutății totale sau pe baza grăsimii, împreună cu informațiile și în formatul electronic definite de EFSA în vederea compilării lor într-o bază de date. De asemenea, statele membre ar trebui să prezintă datele disponibile din anii anteriori obținute prin utilizarea unei metode de analiză care s-a dovedit a genera rezultate fiabile în vederea monitorizării expunerii la această substanță.

5.3.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 65/41

(1)

Mandatul unui membru sau al unui membru supleant începe la data intrării în vigoare a numirii sale de către Consiliu.

(2)

Mandatul unui membru sau al unui membru supleant se încheie prin demisie, la încetarea mandatului în temeiul căruia a fost numit sau prin deces.

(3)

Orice demisie trebuie notificată în scris președintelui Comitetului, cu menționarea datei intrării în vigoare a acesteia. Președintele trebuie să informeze Consiliul, care constată existența postului vacant și pune în aplicare procedura de înlocuire.

(4)

Membrul sau membrul supleant al cărui mandat se încheie ca urmare a încetării mandatului în temeiul căruia a fost numit îl informează în scris imediat cu privire la aceasta pe președintele Comitetului.

(5)

În cazurile menționate la alineatul (2) din prezentul articol, Consiliul numește un înlocuitor pe perioada rămasă din mandat.

(1)

Orice membru care nu poate participa la o sesiune plenară poate cere să fie reprezentat de către un membru supleant din delegația sa națională, chiar și numai pentru o durată limitată la anumite zile din timpul sesiunii plenare. Toți membrii și membrii supleanți cu mandate corespunzătoare trebuie să semneze o listă de prezență.

(2)

Orice membru care nu poate participa la o ședință a comisiei sau la orice altă ședință aprobată de Birou poate cere să fie reprezentat de către un alt membru sau de către un membru supleant din cadrul delegației sale naționale, grupului său politic sau grupului său interregional. Toți membrii și membrii supleanți cu mandate corespunzătoare trebuie să semneze o listă de prezență.

(3)

Un membru sau un membru supleant numit de pe lista de înlocuitori ai membrilor unui grup de lucru, constituit în temeiul articolului 37 sau 62, îl poate înlocui pe oricare alt membru din grupul său politic.

(4)

Un membru supleant sau un membru care îl reprezintă pe un altul poate ține locul unui singur membru. El exercită toate drepturile și atribuțiile unui membru în timpul ședinței respective. Delegarea votului trebuie notificată Secretariatului General, cu respectarea modalității de notificare corespunzătoare, și trebuie primită cel târziu cu o zi înaintea ședinței respective.

(5)

O sesiune plenară dă dreptul la o singură rambursare a cheltuielilor, fie în beneficiul membrului, fie în cel al membrului supleant. Biroul stabilește detaliile corespunzătoare în cadrul instrucțiunilor sale privind cheltuielile de deplasare și de ședere.

(6)

Un membru supleant numit în calitate de raportor poate asista la sesiunea plenară pe a cărei ordine de zi este înscris proiectul de aviz pentru care este responsabil și poate prezenta acest proiect de aviz chiar dacă membrul al cărui supleant este participă și el la sesiunea respectivă. Membrul respectiv poate să își delege dreptul la vot supleantului său pe durata discutării acelui proiect de aviz. Delegarea votului trebuie notificată în scris secretarului general înaintea sesiunii respective.

(7)

Fără a aduce atingere dispozițiilor articolului 23 alineatul (1), orice delegare a votului încetează să producă efecte din momentul în care membrul care a depus-o își pierde calitatea de membru al Comitetului.

(1)

Membrii și membrii supleanți dintr-un stat membru constituie o delegație națională. Fiecare delegație națională își stabilește propria organizare internă și își alege un președinte, al cărui nume se comunică în mod oficial președintelui Comitetului.

(2)

Secretarul general ia măsurile necesare în cadrul administrației Comitetului ca delegațiile naționale să primească asistență. Aceste măsuri permit, de asemenea, ca fiecare membru să primească informații și asistență în limba sa oficială. Aceste măsuri sunt puse în aplicare de un serviciu specific, format din funcționari sau alți agenți ai Comitetului Regiunilor, care asigură delegațiilor naționale posibilitatea de a utiliza în mod corespunzător infrastructurile Comitetului. În special, secretarul general oferă delegațiilor naționale condiții adecvate pentru a-și desfășura ședințele imediat înainte de sesiunea plenară sau în timpul acesteia.

(3)

Delegațiile naționale beneficiază, de asemenea, de asistență din partea unor coordonatori naționali, care nu fac parte din personalul Secretariatului General. Aceștia contribuie la facilitarea exercitării mandatului membrilor în cadrul Comitetului.

(4)

Coordonatorii naționali beneficiază de susținere adecvată din partea secretarului general, de exemplu prin permisiunea de a utiliza în mod corespunzător infrastructura Comitetului.

(1)

Membrii și membrii supleanți pot constitui grupuri care să reflecte afinitățile politice ale acestora. Criteriile de admitere se stabilesc în regulamentul de procedură specific fiecărui grup politic.

(2)

Pentru constituirea unui grup politic, este necesar un număr minim de optsprezece de membri sau membri supleanți, din care cel puțin jumătate trebuie să fie membri titulari, reprezentând în total cel puțin o cincime din statele membre. Un membru sau un membru supleant nu poate să aparțină decât unui singur grup politic. Un grup politic se dizolvă în cazul în care numărul său de membri devine inferior numărului de membri necesar constituirii sale.

(3)

Constituirea unui grup politic, dizolvarea sa, precum și orice altă modificare trebuie notificate președintelui Comitetului printr-o declarație. Declarația de constituire a unui grup politic trebuie să precizeze denumirea acestuia, numele membrilor și biroul.

(4)

Fiecare grup politic dispune de un secretariat, al cărui personal este angajat al Secretariatului General. Grupurile politice pot prezenta propuneri autorității împuternicite să facă numiri în vederea selectării, numirii, promovării și prelungirii contractelor persoanelor în cauză. Autoritatea împuternicită să facă numiri ia o decizie după consultarea președinților grupului politic respectiv.

(5)

Secretarul general asigură grupurilor politice și organelor acestora resursele necesare pentru ședințele, activitățile și publicațiile lor, precum și pentru desfășurarea activității secretariatelor acestora. Bugetul specifică resursele puse la dispoziția fiecărui grup politic. Grupurile politice și secretariatele acestora pot utiliza, în mod corespunzător, infrastructurile Comitetului.

(6)

Grupurile politice și birourile acestora se pot reuni chiar înaintea sesiunilor plenare sau în timpul acestora. De două ori pe an, grupurile politice se pot reuni în ședință extraordinară. Cheltuielile de deplasare și de ședere ale unui membru supleant care participă la aceste ședințe se rambursează în cazul în care acesta participă ca reprezentant al unui membru din grupul său politic.

(7)

Membrii neafiliați beneficiază de asistență administrativă. Procedura se stabilește de către Birou, la propunerea secretarului general.

(1)

În cursul primei ședințe, președintele provizoriu aduce la cunoștința Comitetului comunicarea primită de la Consiliu cu privire la numirea membrilor și informează cu privire la exercitarea funcției de reprezentare și la rezolvarea problemelor curente. În cazul în care i se solicită acest lucru, el poate efectua o verificare a numirilor și a acreditărilor membrilor, înainte de a declara Comitetul constituit pentru noul mandat.

(2)

Biroul provizoriu rămâne în funcție până la anunțarea rezultatelor alegerii membrilor Biroului.

(a)

adoptarea de avize, rapoarte și rezoluții;

(b)

adoptarea proiectului de estimare a veniturilor și cheltuielilor Comitetului;

(c)

adoptarea programului politic al Comitetului la începutul fiecărui mandat;

(d)

alegerea președintelui, a prim-vicepreședintelui și a celorlalți membri ai Biroului;

(e)

constituirea comisiilor;

(f)

adoptarea și revizuirea Regulamentului de procedură al Comitetului;

(g)

decizia de a introduce o acțiune sau o cerere de intervenție în fața Curții de Justiție a Uniunii Europene, adoptată, după verificarea întrunirii cvorumului prevăzut la articolul 21 alineatul (1) prima teză, cu majoritatea voturilor exprimate, la propunerea fie a președintelui Comitetului, fie a comisiei competente, care acționează în conformitate cu articolele 58 și 59. Când o astfel de decizie este adoptată, președintele introduce acțiunea în numele Comitetului.

(1)

Președintele Comitetului convoacă Adunarea Plenară cel puțin o dată pe trimestru. Biroul trebuie să își stabilească un calendar al sesiunilor plenare în cursul celui de al treilea trimestru al anului precedent. O sesiune plenară se poate desfășura pe durata uneia sau a mai multor zile de ședință.

(2)

În cazul în care cel puțin o pătrime dintre membri solicită în scris acest lucru, președintele are obligația de a convoca o sesiune plenară extraordinară, care trebuie să aibă loc cel mai devreme în termen de o săptămână și cel mai târziu în termen de o lună de la data prezentării solicitării. Cererea trebuie să menționeze subiectul care va fi dezbătut în cadrul sesiunii plenare extraordinare. Niciun alt subiect nu poate figura pe ordinea de zi a sesiunii extraordinare.

(1)

Biroul pregătește anteproiectul de ordine de zi, care cuprinde o listă provizorie a proiectelor de aviz, de raport sau de rezoluție care trebuie dezbătute în sesiunea plenară de după cea care urmează imediat, precum și toate celelalte documente care necesită o decizie (documente spre decizie).

(2)

Cu cel puțin douăzeci și una de zile lucrătoare înaintea deschiderii sesiunii plenare, membrilor și membrilor supleanți li se vor pune la dispoziție în format electronic, în limbile lor oficiale respective, proiectul de ordine de zi, împreună cu toate documentele spre decizie menționate în acesta.

(3)

În general, proiectele de aviz, de raport și de rezoluție sunt înscrise pe ordinea de zi în ordinea în care au fost adoptate de comisii sau în care au fost depuse în conformitate cu Regulamentul de procedură, cu respectarea coerenței conținutului punctelor de pe ordinea de zi.

(4)

În anumite cazuri excepționale, bine motivate, în care este imposibilă respectarea termenului prevăzut la alineatul (2), președintele poate include în proiectul de ordine de zi un document spre decizie, cu condiția ca textul corespunzător să fi fost transmis membrilor și membrilor supleanți în limba lor oficială cu cel puțin o săptămână înaintea deschiderii sesiunii plenare. Pe pagina de gardă a documentului spre decizie, președintele trebuie să indice motivul utilizării acestei proceduri.

(5)

Amendamentele formulate în scris la proiectul de ordine de zi trebuie să îi parvină secretarului general cu cel puțin trei zile lucrătoare înaintea deschiderii sesiunii plenare.

(6)

În cursul ultimei ședințe de dinaintea deschiderii sesiunii plenare, Biroul adoptă proiectul definitiv de ordine de zi. În cursul acestei ședințe, Biroul, cu o majoritate de două treimi din voturile exprimate, poate înscrie pe ordinea de zi chestiuni urgente sau de actualitate, a căror discutare nu se poate amâna până la următoarea sesiune plenară.

(7)

La propunerea președintelui, a unui grup politic sau a 32 de membri, înainte de a se începe votarea amendamentelor, Biroul sau Adunarea Plenară poate decide:

Această dispoziție nu se aplică în cazurile în care termenul stabilit de Consiliu, de Comisie sau de Parlamentul European nu permite amânarea adoptării documentului spre decizie.

Documentul a cărui examinare a fost amânată pentru o sesiune ulterioară a Adunării Plenare este însoțit în anexă de toate amendamentele referitoare la acesta care au fost valabil depuse. Fără a aduce atingere dispozițiilor articolului 24 alineatul (2) litera (a), amânarea votului nu atrage după sine stabilirea unui nou termen de depunere a amendamentelor.

În cazul în care este retrimis comisiei sesizate, documentul nu este însoțit de amendamente, iar raportorul apreciază în ce măsură conținutul acestora:

Documentul este trecut pe ordinea de zi a comisiei, spre decizie.

(1)

Sesiunile plenare sunt deschise publicului, cu excepția cazului în care Adunarea Plenară stabilește altfel pentru întreaga sesiune sau pentru un anumit punct aflat pe ordinea de zi.

(2)

Reprezentanții Parlamentului European, ai Consiliului și ai Comisiei pot participa la sesiunile plenare. Aceștia pot fi invitați să ia cuvântul în cadrul sesiunilor plenare.

(3)

Din proprie inițiativă sau la cererea Biroului, președintele poate invita, de asemenea, persoane din exterior să asiste la sesiunile plenare și să ia cuvântul în cadrul acestora. Aceste intervenții pot fi urmate de o discuție generală, căreia i se aplică dispozițiile generale referitoare la timpul afectat luărilor de cuvânt.

(4)

În conformitate cu articolul 15 alineatele (1) și (6), Biroul poate propune Adunării Plenare o dezbatere generală privind unele chestiuni politice de actualitate cu implicații regionale și locale („dezbaterea chestiunilor de actualitate”). În cadrul dezbaterii, se aplică dispozițiile generale referitoare la timpul afectat luărilor de cuvânt.

(1)

Fără a aduce atingere libertății de exprimare, conduita membrilor trebuie să se caracterizeze prin respect reciproc și să se bazeze pe valorile și principiile stabilite în textele fundamentale pe care este întemeiată Uniunea Europeană, trebuie să respecte demnitatea Comitetului și să nu compromită buna desfășurare a lucrărilor organelor Comitetului sau să deranjeze liniștea în oricare dintre clădirile Comitetului.

(2)

La începutul sesiunii plenare, Adunarea Plenară stabilește, la propunerea Biroului, timpul afectat luărilor de cuvânt repartizat fiecărui punct de pe ordinea de zi. În timpul sesiunii plenare, președintele, din proprie inițiativă sau la solicitarea unui membru, poate hotărî limitarea timpului acordat pentru luările de cuvânt.

(3)

La propunerea Biroului, președintele poate propune Adunării Plenare, în timpul dezbaterilor privind unele chestiuni generale sau unele teme specifice, repartizarea timpului afectat luărilor de cuvânt între grupurile politice și delegațiile naționale.

(4)

Ca regulă generală, timpul afectat unei luări de cuvânt este limitat la un minut pentru intervențiile legate de procesul-verbal, de probleme de procedură sau de modificările aduse proiectului definitiv de ordine de zi sau ordinii de zi.

(5)

În cazul în care un vorbitor depășește timpul acordat, președintele, după un avertisment, poate să îi retragă acestuia cuvântul.

(6)

Orice membru poate propune încheierea dezbaterilor, președintele supune această propunere la vot.

(1)

Membrii care solicită cuvântul sunt înscriși pe o listă de vorbitori în ordinea primirii solicitărilor. Președintele dă cuvântul pe baza acestei liste. Președintele veghează ca, în măsura posibilului, să ia cuvântul alternativ vorbitori de orientări politice și din delegații naționale diferite.

(2)

Cu toate acestea, se poate acorda prioritate, la cerere, raportorului comisiei competente și reprezentanților grupurilor politice și ai delegațiilor naționale care doresc să ia cuvântul în numele acestora.

(3)

Nimeni nu poate lua cuvântul de mai mult de două ori pe același subiect, cu excepția cazului în care președintele a autorizat acest lucru. Totuși, președintele poate da cuvântul președinților și raportorilor comisiilor interesate, la cerere, stabilind în prealabil durata intervențiilor acestora.

(1)

Oricărui membru care dorește să ridice o problemă de procedură sau să atragă atenția președintelui asupra nerespectării Regulamentului de procedură trebuie să i se acorde cuvântul. Problema ridicată trebuie să aibă legătură cu subiectul în discuție sau cu ordinea de zi.

(2)

Solicitările de luare de cuvânt pe probleme de procedură au prioritate în fața tuturor celorlalte.

(3)

Președintele hotărăște imediat cu privire la problemele de procedură, în conformitate cu dispozițiile prezentului regulament. Dacă acesta a fost invocat, președintele își anunță decizia, fără a o supune la vot.

(1)

Cvorumul Adunării Plenare este întrunit atunci când sunt prezenți mai mult de jumătate din numărul membrilor. Cvorumul se verifică la solicitarea unui membru și cu condiția ca cel puțin cincisprezece membri să voteze în favoarea verificării cvorumului. În cazul în care nu a fost solicitată verificarea întrunirii cvorumului, toate voturile se consideră valabile, indiferent de numărul de membri prezenți. Președintele poate hotărî suspendarea sesiunii pentru cel mult zece minute înainte de a trece la verificarea întrunirii cvorumului. Membrii care au solicitat verificarea sunt incluși în numărătoarea celor prezenți, chiar dacă nu se mai află în sală. În cazul în care numărul de membri prezenți este mai mic de cincisprezece, președintele poate constata că nu a fost întrunit cvorumul.

(2)

În cazul în care s-a constatat neîntrunirea cvorumului, toate punctele de pe ordinea de zi care trebuie supuse la vot se amână pentru următoarea zi de ședință, în cursul căreia Adunarea Plenară, indiferent de numărul de membri prezenți, poate vota în mod valabil cu privire la punctele amânate. Toate deciziile adoptate sau voturile obținute în ședință înainte de verificarea cvorumului rămân valabile.

(1)

Adunarea Plenară se pronunță cu majoritatea voturilor exprimate, cu excepția cazurilor în care Regulamentul de procedură prevede altfel.

(2)

Tipurile valabile de vot sunt „pentru”, „împotrivă” și abținere. Pentru calcularea majorității, se iau în considerare numai voturile „pentru” și „împotrivă”. În caz de egalitate de voturi, se consideră că textul sau propunerea supusă votului este respinsă.

(3)

Dreptul de vot este un drept personal. Membrii votează numai individual și în nume propriu.

(4)

În cazul în care rezultatul numărării voturilor este contestat, președintele poate cere repetarea votului, din proprie inițiativă sau la solicitarea unui membru și cu condiția ca cel puțin cincisprezece membri că voteze în favoarea cererii.

(5)

La propunerea președintelui, a unui grup politic sau a 32 de membri, propunere prezentată înainte de aprobarea ordinii de zi definitive, Adunarea Plenară poate hotărî ca, în cazul unuia sau al mai multor puncte de pe ordinea de zi, să se voteze prin apel nominal consemnat în procesul-verbal al sesiunii plenare. Cu excepția cazului în care Adunarea Plenară hotărăște altfel, amendamentele nu se votează prin apel nominal.

(6)

La propunerea președintelui, a unui grup politic sau a 32 de membri, se poate hotărî să se recurgă la votul secret atunci când se votează decizii care privesc persoane.

(7)

Președintele poate hotărî în orice moment ca votul să se efectueze prin mijloace electronice.

Înregistrarea rezultatului numeric al unui vot electronic este accesibilă publicului după încheierea sesiunii plenare.

(1)

Numai membrii și membrii supleanți cu mandate corespunzătoare pot depune amendamente la documentele spre decizie, cu respectarea procedurii corespunzătoare de depunere a amendamentelor, precum și, strict în ceea ce privește propriul raport, membrii supleanți fără mandat, dar care îndeplinesc funcția de raportor.

Dreptul de a depune amendamente pentru o sesiune plenară poate fi exercitat fie de către un membru titular, fie de către supleantul mandatat corespunzător al acestuia. Amendamentele valabil depuse înainte de pierderea calității de membru sau de membru supleant al Comitetului sau înainte de acordarea sau retragerea unei delegații de vot rămân valabile.

(2)

Fără a aduce atingere dispozițiilor articolului 27 alineatul (1), amendamentele la documentele spre decizie trebuie prezentate fie de către un grup politic, fie de către cel puțin șase membri sau membri supleanți cu mandate corespunzătoare și trebuie să indice numele acestora. Delegațiile naționale care cuprind mai puțin de șase membri pot depune amendamente cu condiția ca acestea să fie depuse de un număr de membri sau de membri supleanți egal cu numărul membrilor delegației și să indice numele semnatarilor amendamentului.

(3)

Amendamentele trebuie recepționate cu cel puțin unsprezece zile lucrătoare înainte de ziua stabilită a sesiunii plenare, până cel târziu la ora 15.00. Amendamentele trebuie să poată fi consultate electronic de îndată ce au fost traduse și, în orice caz, cu cel puțin patru zile lucrătoare înaintea deschiderii sesiunii plenare.

Amendamentele se traduc cu prioritate și se comunică raportorului, pentru a-i permite acestuia să transmită Secretariatului General amendamentele raportorului cu cel puțin trei zile lucrătoare înainte de deschiderea sesiunii plenare. Aceste amendamente ale raportorului trebuie să se refere în mod explicit la unul sau mai multe dintre amendamentele menționate la alineatul (1), pe care raportorul trebuie să le identifice. Amendamentele raportorului se pot consulta în preziua deschiderii sesiunii plenare.

În cazul în care se aplică articolul 15 alineatul (4), președintele poate hotărî reducerea la minimum trei zile lucrătoare înaintea deschiderii sesiunii plenare a termenului de depunere a amendamentelor. Aceste termene nu se aplică în cazul amendamentelor cu privire la chestiuni urgente în sensul articolului 15 alineatul (6).

(4)

Toate amendamentele se distribuie membrilor înainte de începerea sesiunii plenare.

(1)

Se aplică următoarea procedură de votare:

(2)

Principiile pe care se bazează votarea:

(3)

Votarea amendamentelor

Votarea amendamentelor se va face în ordinea punctelor din text și în următoarea ordine de prioritate:

Odată adoptate, amendamentele raportorului și amendamentele de compromis înlocuiesc amendamentele din care derivă.

În cazul în care două sau mai multe amendamente identice sunt depuse de autori diferiți, acestea se supun la vot ca un singur amendament.

(4)

În cazul în care, la același pasaj de text, sunt introduse două sau mai multe amendamente care se exclud reciproc, cel care se îndepărtează cel mai mult de textul inițial capătă prioritate și este primul care trebuie supus la vot.

(5)

Președintele anunță înainte de vot dacă adoptarea unui amendament atrage după sine caducitatea unuia sau mai multor alte amendamente, fie pentru că amendamentele în cauză se exclud dacă fac trimitere la același pasaj de text, fie pentru că sunt contradictorii. Un amendament este considerat caduc dacă intră în contradicție cu un vot anterior privind același aviz. În cazul în care autorii amendamentului contestă decizia președintelui în această privință, Adunarea Plenară hotărăște dacă amendamentul respectiv este supus la vot.

(6)

În cazul în care textul în ansamblul său nu întrunește majoritatea sufragiilor exprimate la votul final, Adunarea Plenară decide dacă proiectul de aviz se retrimite comisiei competente sau se renunță la el. Un aviz este considerat caduc în cazul în care calendarul interinstituțional nu permite dezbaterea lui în continuare. Președintele Comitetului informează instituția care a solicitat elaborarea avizului cu privire la această situație.

În cazul în care proiectul de aviz este retrimis comisiei competente, îi revine acesteia rolul:

(1)

Proiectele de aviz sau de raport pe care comisia le-a adoptat în unanimitate se supun votului Adunării Plenare fără modificări, cu condiția ca cel puțin 32 de membri sau membri supleanți cu mandat corespunzător sau un grup politic să nu fi depus un amendament pe marginea lor, în conformitate cu dispozițiile articolului 23 alineatul (3) prima teză. În acest caz, Adunarea Plenară examinează amendamentul. Proiectul de aviz sau de raport se prezintă de către raportor, în ședință plenară, și poate face obiectul unei dezbateri. El se comunică membrilor odată cu proiectul de ordine de zi.

(2)

În cazul în care comisia sesizată cu privire la o propunere consideră că aceasta nu necesită comentarii sau amendamente din partea Comitetului, comisia poate propune să nu se formuleze niciun fel de obiecțiuni. Propunerea se supune spre aprobare fără dezbatere Adunării Plenare.

(1)

Comitetul recunoaște și adoptă următoarele simboluri ale Uniunii:

(2)

Comitetul sărbătorește Ziua Europei la 9 mai.

(3)

Drapelul este arborat în toate clădirile Comitetului, precum și cu ocazia evenimentelor oficiale.

(4)

Imnul se cântă la deschiderea fiecărei sesiuni inaugurale de la început de mandat, precum și cu ocazia altor sesiuni solemne, în special la întâmpinarea șefilor de state și de guverne sau a noilor membri, după fiecare extindere.

(a)

președinte;

(b)

prim-vicepreședinte;

(c)

câte un vicepreședinte pentru fiecare stat membru;

(d)

alți douăzeci și opt de membri;

(e)

președinții grupurilor politice.

—