27.2.2014

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 57/1

---

REGULAMENTUL DELEGAT (UE) NR. 182/2014 AL COMISIEI

din 17 decembrie 2013

de modificare a anexei III la Regulamentul (UE) nr. 978/2012 al Parlamentului European și al Consiliului de aplicare a unui sistem generalizat de preferințe tarifare

COMISIA EUROPEANĂ,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

având în vedere Regulamentul (UE) nr. 978/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 octombrie 2012 de aplicare a unui sistem generalizat de preferințe tarifare și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 732/2008 al Consiliului (1), în special articolul 10 alineatul (4),

întrucât:

(1)

Articolul 9 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 978/2012 prevede criterii specifice de eligibilitate pentru acordarea de preferințe tarifare unei țări solicitante în cadrul regimului special de încurajare a dezvoltării durabile și a bunei guvernanțe (SGP+). În acest scop, țara trebuie considerată vulnerabilă. Ea trebuie să fi ratificat toate convențiile enumerate în anexa VIII la regulamentul menționat anterior, iar cele mai recente concluzii disponibile ale organismelor de monitorizare competente trebuie să nu identifice probleme grave în ceea ce privește punerea efectivă în aplicare a acestor convenții. Țara în cauză trebuie să nu fi formulat, referitor la oricare dintre convențiile respective, o rezervă care este interzisă de această convenție sau care, în sensul articolului 9 din Regulamentul (UE) nr. 978/2012, este considerată incompatibilă cu obiectul și cu scopul respectivei convenții. Ea ar trebui să accepte fără rezerve obligațiile de raportare impuse de fiecare convenție și să își asume angajamentele ferme prevăzute la articolul 9 alineatul (1) literele (d), (e) și (f) din Regulamentul (UE) nr. 978/2012.

(2)	O țară beneficiară a SGP care dorește să beneficieze de SGP+ trebuie să prezinte o cerere însoțită de informații complete privind ratificarea convențiilor relevante, rezervele și obiecțiile la aceste rezerve formulate de alte părți la convenție, precum și angajamentele sale ferme.

(3)	Comisia a fost împuternicită să adopte un act delegat, în conformitate cu articolul 290 din TFUE, pentru a stabili și a modifica anexa III, în vederea acordării SGP+ unei țări solicitante prin adăugarea acesteia pe lista țărilor care beneficiază de SGP+.

(4)	Comisia a primit o cerere din partea Republicii El Salvador, Republicii Guatemala și Republicii Panama.

(5)

Comisia a examinat cererile depuse în conformitate cu dispozițiile articolului 10 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 978/2012 și a decis că țările respective îndeplinesc criteriile de eligibilitate. Prin urmare, acestea ar trebui să beneficieze de SGP+ începând cu data intrării în vigoare a prezentului regulament, iar anexa III la Regulamentul (UE) nr. 978/2012 ar trebui modificată în consecință.

(6)	Comisia va urmări evoluția ratificării convențiilor relevante și punerea lor efectivă în aplicare de către țările beneficiare, precum și cooperarea acestora din urmă cu organismele de monitorizare competente, în conformitate cu articolul 13,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

Următoarele țări și codurile alfabetice corespunzătoare se introduc în coloanele B, respectiv A din anexa III la Regulamentul (UE) nr. 978/2012:

Articolul 2

Prezentul regulament intră în vigoare în ziua următoare datei publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

---

(1)  JO L 303, 31.10.2012, p. 1.

---

27.2.2014

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 57/3

---

REGULAMENTUL DELEGAT (UE) NR. 183/2014 AL COMISIEI

din 20 decembrie 2013

de completare a Regulamentului (UE) nr. 575/2013 al Parlamentului European și al Consiliului privind cerințele prudențiale pentru instituțiile de credit și societățile de investiții, în ceea ce privește standardele tehnice de reglementare pentru precizarea modului de calcul al ajustărilor specifice și al ajustărilor generale pentru riscul de credit

(Text cu relevanță pentru SEE)

COMISIA EUROPEANĂ,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

având în vedere Regulamentul (UE) nr. 575/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 26 iunie 2013 privind cerințele prudențiale pentru instituțiile de credit și societățile de investiții și de modificare a Regulamentului (UE) nr. 648/2012 (1), în special articolul 110 alineatul (4) al treilea paragraf,

întrucât:

(1)

Regulamentul (UE) nr. 575/2013 definește ajustările pentru riscul de credit ca fiind cuantumul provizioanelor generale și specifice pentru pierderile din împrumuturi asociate cu riscurile de credit care a fost recunoscut în situațiile financiare ale instituțiilor conform cadrului contabil aplicabil, însă nu prevede norme specifice pentru a determina ceea ce constituie ajustările specifice și ajustările generale pentru riscul de credit.

(2)

Ar trebui să se stabilească norme referitoare la determinarea sumelor care trebuie incluse în calculul ajustărilor pentru riscul de credit care să reflecte pierderile legate exclusiv de riscul de credit. Calculul ajustărilor pentru riscul de credit în scopul determinării cerințelor de fonduri proprii ar trebui să fie limitat la sumele care au redus fondurile proprii de nivel 1 de bază (CET1) ale instituției.

(3)

Pierderile legate exclusiv de riscul de credit, recunoscute conform cadrului contabil aplicabil în exercițiul financiar în curs, ar trebui să fie recunoscute ca ajustări pentru riscul de credit, cu condiția ca instituția să recunoască efectul acestora în CET1. Acest lucru este relevant pentru situațiile în care astfel de pierderi din depreciere înregistrate în cursul unui exercițiu financiar se produc, în ciuda profiturilor interimare globale din cursul exercițiului sau de la sfârșit de exercițiu financiar care nu sunt aprobate în conformitate cu articolul 26 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 și în care recunoașterea acestor pierderi ca ajustări pentru riscul de credit ar avea un impact mai întâi asupra valorilor expunerilor sau asupra fondurilor proprii de nivel 2 și mai târziu asupra CET1. Pentru pierderile interimare astfel cum sunt prevăzute la articolul 36 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 o astfel de ajustare nu este necesară în măsura în care, în temeiul articolului respectiv, pierderile exercițiului financiar în curs sunt deduse imediat din CET1.

(4)

Anumite dispoziții ale Regulamentului (UE) nr. 575/2013 referitoare la ajustările pentru riscul de credit se referă în mod explicit la elemente extrabilanțiere. În cazul în care nu se face această distincție, dispozițiile relevante se aplică atât elementelor bilanțiere, cât și elementelor extrabilanțiere.

(5)

Ar trebui stabilite norme referitoare la pierderile legate exclusiv de riscul de credit care sunt recunoscute în cadrul contabil aplicabil și care au fost deduse din fondurile proprii de nivel 1 de bază ale instituției. Aceste norme ar trebui să acopere deprecierile și ajustările de valoare pentru activele financiare sau provizioanele pentru elementele extrabilanțiere, în măsura în care acestea reflectă pierderile legate exclusiv de riscul de credit și cu condiția ca acestea să fie recunoscute în contul de profit și pierdere conform cadrului contabil aplicabil. În măsura în care acele pierderi sunt legate de instrumente financiare evaluate la valoarea justă, normele ar trebui să se refere, de asemenea, la sumele recunoscute ca deprecieri conform cadrelor contabile aplicabile sau la ajustările similare efectuate, cu condiția ca acestea să reflecte pierderile legate de o deteriorare sau de o înrăutățire a calității creditului asociate unui activ sau unui portofoliu de active. În acest stadiu, nu este oportună reglementarea altor sume care nu reprezintă o depreciere a unui instrument financiar conform cadrului contabil aplicabil sau care nu reflectă un concept de natură similară, chiar dacă schimbările respective ar putea include o componentă de risc de credit.

(6)

Pentru a asigura sfera exhaustivă a calculului, este necesar ca orice sumă relevantă pentru scopurile enumerate la primul paragraf al articolului 110 alineatul (4) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 să fie alocată fie calculului ajustărilor generale pentru riscul de credit (ajustările generale pentru riscul de credit), fie calculului ajustărilor specifice pentru riscul de credit (ajustările specifice pentru riscul de credit).

(7)

În ceea ce privește identificarea sumelor care pot fi incluse în calculul ajustărilor specifice pentru riscul de credit, singurul criteriu prevăzut de Regulamentul (UE) nr. 575/2013 este cel potrivit căruia ajustările specifice pentru riscul de credit nu sunt eligibile pentru a fi incluse în fondurile proprii de nivel 2 în cadrul abordării standardizate pentru riscul de credit, în conformitate cu articolul 62 litera (c) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013. Așadar, distincția dintre sumele care urmează să fie incluse în calculul ajustărilor specifice pentru riscul de credit și cele care urmează să fie incluse în calculul ajustărilor generale pentru riscul de credit trebuie să fie făcută respectând criteriile de identificare a ceea ce poate fi inclus în fondurile proprii de nivel 2.

(8)

Regulamentul (UE) nr. 575/2013 pune în aplicare standardele convenite la nivel internațional în cel de al treilea cadru de reglementare internațional aplicabil băncilor, instituit de Comitetul de la Basel pentru supraveghere bancară (2) (denumit în continuare „Basel III”). Prin urmare, normele adecvate privind ajustările pentru riscul de credit ar trebui, de asemenea, să fie conforme cadrului de reglementare instituit de Comitetul de la Basel, care prevede că unul dintre criteriile pentru efectuarea distincției între ajustările generale pentru riscul de credit și ajustările specifice pentru riscul de credit trebuie să fie faptul că provizioanele generale sau rezervele generale pentru pierderi din împrumuturi sunt „disponibile fără restricții pentru acoperirea pierderilor care urmează să se materializeze ulterior”. În conformitate cu Basel III, provizioanele sau rezervele pentru pierderi din împrumuturi, constituite în previziunea unor pierderi viitoare, neidentificate în prezent, sunt disponibile fără restricții pentru acoperirea pierderilor provenite din riscul de credit, care urmează să se materializeze ulterior și, prin urmare, se califică pentru includerea în fondurile proprii de nivel 2. În plus, sumele incluse în calculul ajustărilor generale pentru riscul de credit ar trebui să fie pe deplin disponibile, în termeni de calendar și cuantum, pentru a acoperi astfel de pierderi, cel puțin pe baza unei situații de încetare a activității, în care fondurile proprii permit absorbția pierderilor în caz de insolvență înainte ca deponenții să piardă bani.

(9)

Aplicarea normelor în acest domeniu ar trebui să fie posibilă indiferent de cadrul contabil aplicabil. Cu toate acestea, pentru a permite instituțiilor să aplice o modalitate comună pentru a face distincția între ajustările specifice pentru riscul de credit și ajustările generale pentru riscul de credit, ar trebui furnizate, pentru tratarea pierderilor din riscul de credit în interiorul unui cadru contabil aplicabil, criterii corespunzătoare fiecărui tip de ajustare pentru riscul de credit. În timp ce tratarea pierderilor legate exclusiv de riscul de credit, recunoscute conform cadrelor contabile aplicabile, depinde de îndeplinirea acestor criterii, marea majoritate a sumelor respective ar trebui să fie, în mod normal, clasificate ca ajustări specifice pentru riscul de credit, dat fiind caracterul restrictiv al criteriilor pentru ajustările generale pentru riscul de credit.

(10)

Standardele internaționale de contabilitate fac obiectul revizuirilor, ceea ce ar putea necesita modificarea criteriilor pe baza cărora se face distincția între ajustările specifice pentru riscul de credit și ajustările generale pentru riscul de credit. În lumina discuțiilor în curs, în special a celor referitoare la modelele de depreciere, pare a fi prematur să se anticipeze modelul respectiv în cadrul criteriilor privind ajustările pentru riscul de credit.

(11)

Regulamentul (UE) nr. 575/2013 impune identificarea ajustărilor specifice pentru riscul de credit pentru o singură expunere dată. Prin urmare, este necesar să se decidă modul de tratare a ajustărilor specifice pentru riscul de credit care reflectă pierderile legate de riscul de credit aferent unui întreg grup de expuneri. În plus, este necesar să se decidă pentru care expuneri din grup ar trebui recunoscute ajustările specifice pentru riscul de credit și în ce măsură. Alocarea către expunerile din grup a unor părți din suma care rezultă din aceste ajustări specifice pentru riscul de credit trebuie să fie efectuată în mod proporțional cu valorile ponderate la risc ale expunerilor. În acest scop, valorile expunerilor ar trebui să fie determinate fără a se ține seama de ajustările specifice pentru riscul de credit.

(12)

Pentru determinarea stării de nerambursare în conformitate cu articolul 178 alineatul (3) litera (b) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, este necesar să se includă doar ajustările specifice pentru riscul de credit care sunt efectuate individual pentru o singură expunere sau pentru un singur debitor și să nu se includă ajustările specifice pentru riscul de credit efectuate pentru grupuri întregi de expuneri. Ajustările specifice pentru riscul de credit efectuate pentru grupuri întregi de expuneri nu identifică debitorii expunerilor aparținând grupurilor respective pentru care se consideră că a avut loc un eveniment de nerambursare. În special, existența ajustărilor specifice pentru riscul de credit aferent unui grup de expuneri nu este un motiv suficient pentru a concluziona că au avut loc evenimente de nerambursare pentru fiecare debitor sau pentru fiecare expunere aparținând grupului respectiv.

(13)

Este necesar ca instituțiile să fie capabile să demonstreze modul de utilizare a criteriilor pe baza cărora se face distincția dintre ajustările specifice pentru riscul de credit și ajustările generale pentru riscul de credit, în contextul cadrului contabil aplicabil. Prin urmare, instituțiile ar trebui să formalizeze acest proces.

(14)	Prezentul regulament se bazează pe proiectele de standarde tehnice de reglementare prezentate Comisiei de către Autoritatea bancară europeană.

(15)

Autoritatea bancară europeană a efectuat consultări publice deschise cu privire la proiectele de standarde tehnice de reglementare pe care se bazează prezentul regulament, a analizat costurile și beneficiile potențiale aferente, în conformitate cu articolul 10 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010 al Parlamentului European și al Consiliului (3) și a solicitat avizul Grupului părților interesate din domeniul bancar, instituit în conformitate cu articolul 37 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

Identificarea ajustărilor generale și a ajustărilor specifice pentru riscul de credit, în sensul articolelor 111, 159, 166, 167, 168, 178, 246 și 266 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013

(1)   În sensul prezentului regulament, sumele care trebuie incluse, de către o instituție, în calculul ajustărilor generale și al ajustărilor specifice pentru riscul de credit sunt egale cu toate sumele cu care au fost reduse fondurile proprii de nivel 1 de bază ale unei instituții pentru a reflecta pierderile legate exclusiv de riscul de credit conform cadrului contabil aplicabil și recunoscute ca atare în contul de profit și pierdere, indiferent dacă acestea rezultă din deprecieri, din ajustări de valoare sau din provizioane pentru elemente extrabilanțiere.

Orice sumă obținută în temeiul primului paragraf, care a fost recunoscută în cursul exercițiului financiar, poate fi inclusă în calculul ajustărilor generale și al ajustărilor specifice pentru riscul de credit numai în cazul în care suma respectivă a fost dedusă din fondurile proprii de nivel 1 de bază ale unei instituții, fie în conformitate cu articolul 36 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, fie, în cazul realizării de profituri interimare sau de profituri de sfârșit de exercițiu financiar care nu au fost aprobate în conformitate cu articolul 26 alineatul (2) din regulamentul respectiv, prin reducerea corespunzătoare imediată a fondurilor proprii de nivel 1 de bază pentru determinarea fondurilor proprii.

(2)   Sumele la care se face referire la alineatul (1) sunt incluse de instituție în calculul ajustărilor generale pentru riscul de credit (ajustările generale pentru riscul de credit) în cazul în care acestea îndeplinesc cumulativ următoarele criterii:

(a)	acestea sunt disponibile fără restricții și pe deplin, în termeni de calendar și cuantum, pentru a acoperi pierderile legate de riscul de credit care nu s-au materializat încă;

(b)	acestea reflectă pierderile legate de riscul de credit pentru un grup de expuneri, în legătură cu care instituția nu are în prezent nicio dovadă că a survenit un eveniment generator de pierderi.

(3)   Toate celelalte sume la care se face referire la alineatul (1) sunt incluse în calculul ajustărilor specifice pentru riscul de credit (ajustări specifice pentru riscul de credit).

(4)   Următoarele pierderi sunt incluse de instituție în calculul ajustărilor generale pentru riscul de credit, cu condiția ca acestea să îndeplinească criteriile prevăzute la alineatul (2):

(a)	pierderile recunoscute pentru a acoperi pierderi aferente portofoliului mai ridicate decât media din ultimii ani, deși în prezent nu există elemente care să ateste existența unor evenimente generatoare de pierderi și care să confirme nivelul de pierderi observat în trecut;

(b)	pierderile în legătură cu care instituția nu are cunoștință de deteriorarea calității creditului pentru un grup de expuneri, dar în cazul cărora un anumit grad de neplată este probabil, din punct de vedere statistic, pe baza experienței anterioare.

(5)   Instituția include întotdeauna în calculul ajustărilor specifice pentru riscul de credit menționat la alineatul (3) următoarele pierderi:

(a)	pierderile recunoscute în contul de profit și pierdere pentru instrumente evaluate la valoarea justă care reprezintă deprecieri pentru riscul de credit conform cadrului contabil aplicabil;

(b)	pierderile rezultate în urma evenimentelor actuale sau anterioare care afectează o singură expunere semnificativă sau expuneri care nu sunt semnificative în mod individual și care sunt evaluate individual sau colectiv;

(c)	pierderile pentru care experiența anterioară, ajustată pe baza datelor observabile actuale, indică faptul că pierderea a avut loc, dar că instituția nu știe încă la nivelul cărei expuneri au intervenit pierderile respective.

Articolul 2

Alocarea ajustărilor specifice pentru riscul de credit aferente unui grup de expuneri către expunerile din grup

(1)   În cazul în care o ajustare specifică pentru riscul de credit reflectă pierderi legate de riscul de credit asociat unui grup de expuneri, instituțiile atribuie această ajustare specifică pentru riscul de credit tuturor expunerilor individuale din grupul respectiv, proporțional cu valorile ponderate la risc ale expunerilor. În acest scop, valorile expunerilor sunt determinate fără a se ține seama de ajustările specifice pentru riscul de credit.

(2)   Pentru tratarea valorilor pierderilor așteptate menționate la articolul 159 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 pentru un grup de expuneri care nu se află în stare de nerambursare, instituțiile nu au obligația de a atribui o ajustare specifică pentru riscul de credit unei singure expuneri din grupul respectiv.

(3)   În cazul în care o ajustare specifică pentru riscul de credit se referă la un grup de expuneri pentru care cerințele de fonduri proprii pentru riscul de credit sunt calculate în parte în temeiul abordării standardizate și în parte în temeiul abordării pe baza ratingurilor interne, instituția atribuie acea ajustare specifică pentru riscul de credit grupului de expuneri acoperit de fiecare dintre cele două abordări, proporțional cu valorile expunerilor ponderate la risc ale grupului înainte de aplicarea acțiunilor la cere se face referire la alineatele (1) și (2). În acest scop, valorile expunerilor sunt determinate fără a se ține seama de ajustările specifice pentru riscul de credit.

(4)   Atunci când atribuie expunerilor ajustările specifice pentru riscul de credit, instituțiile se asigură că aceeași parte nu este atribuită de două ori, unor expuneri diferite.

Articolul 3

Calcul ajustărilor pentru riscul de credit în scopul determinării valorii expunerii în conformitate cu articolele 111, 166, 167, 168, 246 și 266 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013

În scopul determinării valorii expunerii în conformitate cu articolele 111, 166-168, 246 și 266 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, instituțiile calculează ajustările specifice pentru riscul de credit legate de o expunere ca fiind sumele reprezentând ajustările specifice pentru riscul de credit pentru acea singură expunere sau ca fiind sumele reprezentând ajustările specifice pentru riscul de credit pe care instituția le-a atribuit expunerii respective în conformitate cu articolul 2.

Articolul 4

Calculul ajustărilor generale și al ajustărilor specifice pentru riscul de credit în scopul tratării valorilor pierderilor așteptate în conformitate cu articolul 159 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013

(1)   În scopul tratării valorilor pierderilor așteptate în conformitate cu articolul 159 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, instituția calculează totalul ajustărilor generale pentru riscul de credit aferente expunerilor incluse în tratarea valorilor pierderilor așteptate ca fiind suma valorilor identificate ca ajustări generale pentru riscul de credit în conformitate cu articolul 1 din prezentul regulament, pe care instituția le-a atribuit în conformitate cu articolul 110 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013.

(2)   În scopul tratării valorilor pierderilor așteptate în conformitate cu articolul 159 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, totalul ajustărilor specifice pentru riscul de credit aferente expunerilor incluse în tratamentul valorilor pierderilor așteptate este calculat ca fiind egal cu suma valorilor de la literele (a) și (b), cu excepția expunerilor aflate în stare de nerambursare:

(a)	sumele identificate ca ajustări specifice pentru riscul de credit în conformitate cu articolul 1, care sunt legate de riscul de credit aferent unei singure expuneri;

(b)	sumele identificate ca ajustări specifice pentru riscul de credit în conformitate cu articolul 1, care sunt legate de riscul de credit aferent unui grup de expuneri și care au fost atribuite în conformitate cu articolul 2.

(3)   Totalul ajustărilor specifice pentru riscul de credit legate de o expunere în stare de nerambursare este egal fie cu suma tuturor valorilor reprezentând ajustări specifice pentru riscul de credit aferent acelei singure expuneri, fie cu valorile reprezentând ajustări specifice pentru riscul de credit pe care instituția le-a atribuit expunerii respective în conformitate cu articolul 2.

Articolul 5

Calculul ajustărilor specifice pentru riscul de credit pentru cerințele de fonduri proprii, în scopul determinării stării de nerambursare în conformitate cu articolul 178 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013

În scopul determinării stării de nerambursare în conformitate cu articolul 178 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, ajustările specifice pentru riscul de credit se calculează ca fiind sumele reprezentând ajustările specifice pentru riscul de credit legate de riscul de credit aferent unei singure expuneri sau unui singur debitor.

Articolul 6

Documentație

Instituțiile formalizează identificarea și calculul ajustărilor generale pentru riscul de credit și ajustărilor specifice pentru riscul de credit.

Articolul 7

Intrare în vigoare

Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

---

(1)  JO L 176, 27.6.2013, p. 1.

(2)  http://www.bis.org/publ/bcbs189_dec2010.pdf

(3)  Regulamentul (UE) nr. 1093/2010 al Parlamentului European și al Consiliului din 24 noiembrie 2010 de instituire a Autorității europene de supraveghere (Autoritatea bancară europeană), de modificare a Deciziei nr. 716/2009/CE și de abrogare a Deciziei 2009/78/CE a Comisiei (JO L 331, 15.12.2010, p. 12).

---

27.2.2014

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 57/7

---

REGULAMENTUL DE PUNERE ÎN APLICARE (UE) NR. 184/2014 AL COMISIEI

din 25 februarie 2014

de stabilire, în temeiul Regulamentului (UE) nr. 1303/2013 al Parlamentului European și al Consiliului de stabilire a unor dispoziții comune privind Fondul european de dezvoltare regională, Fondul social european, Fondul de coeziune, Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală și Fondul european pentru pescuit și afaceri maritime, precum și de stabilire a anumitor dispoziții generale privind Fondul european de dezvoltare regională, Fondul social european, Fondul de coeziune și Fondul european pentru pescuit și afaceri maritime, a clauzelor și condițiilor aplicabile sistemului de schimb electronic de date între statele membre și Comisie și de adoptare, în temeiul Regulamentului (UE) nr. 1299/2013 al Parlamentului European și al Consiliului privind dispoziții specifice pentru sprijinul din partea Fondului european de dezvoltare regională pentru obiectivul de cooperare teritorială europeană, a nomenclaturii categoriilor de intervenție pentru sprijinul din Fondul european de dezvoltare regională în cadrul obiectivului de cooperare teritorială europeană

COMISIA EUROPEANĂ,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

având în vedere Regulamentul (UE) nr. 1303/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 de stabilire a unor dispoziții comune privind Fondul european de dezvoltare regională, Fondul social european, Fondul de coeziune, Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală și Fondul european pentru pescuit și afaceri maritime, precum și de stabilire a unor dispoziții generale privind Fondul european de dezvoltare regională, Fondul social european, Fondul de coeziune și Fondul european pentru pescuit și afaceri maritime și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1083/2006 al Consiliului (1), în special articolul 74 alineatul (4),

având în vedere Regulamentul (UE) nr. 1299/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 privind dispoziții specifice pentru sprijinul din partea Fondului european de dezvoltare regională pentru obiectivul de cooperare teritorială europeană (2), în special articolul 8 alineatul (2) al doilea paragraf,

întrucât:

(1)

Dispozițiile prezentului regulament sunt strâns legate, dat fiind că ele vizează aspecte necesare pentru pregătirea programelor operaționale din cadrul obiectivului privind investițiile pentru creștere economică și ocuparea forței de muncă și din cadrul obiectivului de cooperare teritorială europeană. Pentru a asigura coerența acestor dispoziții, care ar trebui să intre în vigoare în același timp, și pentru a permite tuturor locuitorilor din Uniune să beneficieze de o imagine cuprinzătoare și de un acces compact la acestea, este de dorit să se includă în prezentul act de punere în aplicare dispozițiile privind categoriile de intervenție din cadrul obiectivului de cooperare teritorială europeană, dat fiind că procedura privind consultarea comitetului de coordonare pentru fondurile structurale și de investiții europene, stabilit la articolul 150 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 1303/2013, este identică cu cea prevăzută pentru celelalte dispoziții incluse în prezentul act de punere în aplicare, în timp ce categoriile de intervenție din cadrul obiectivului privind investițiile pentru creștere economică și ocuparea forței de muncă fac obiectul unei proceduri diferite.

(2)

În conformitate cu articolul 74 alineatul (4) din Regulamentul (UE) nr. 1303/2013, toate schimburile oficiale de informații între statul membru și Comisie sunt efectuate utilizând un sistem de schimb electronic de date. Prin urmare, este necesar să se stabilească clauzele și condițiile pe care respectivul sistem de schimb electronic de date trebuie să le respecte.

(3)

Modalitățile de schimb de informații între statul membru și Comisie ar trebui să fie considerate diferite de cele stabilite pentru schimburile de informații între beneficiari și autoritățile relevante în conformitate cu articolul 122 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 1303/2013, care fac obiectul unui act de punere în aplicare diferit. Pentru a garanta o calitate sporită a informațiilor privind implementarea programelor operaționale, pentru a îmbunătăți utilitatea sistemului și a-l simplifica, este necesar să se precizeze cerințele de bază referitoare la forma și domeniul de aplicare al informațiilor care urmează a fi schimbate.

(4)	Este necesar să se specifice principiile, precum și normele aplicabile pentru operarea sistemului în ceea ce privește identificarea părții responsabile cu încărcarea documentelor și actualizarea acestora.

(5)	Pentru a garanta reducerea sarcinii administrative pentru statele membre și Comisie, asigurându-se în același timp eficiența și eficacitatea schimbului electronic de informații, este necesar să se stabilească caracteristicile tehnice ale sistemului.

(6)

Statele membre și Comisia ar trebui, de asemenea, să aibă posibilitatea de a codifica și a transfera date în două moduri diferite, care urmează a fi precizate. De asemenea, este necesar să se prevadă norme în cazul în care utilizarea sistemului de schimb electronic de date ar fi împiedicată de un caz de forță majoră, pentru a se asigura că atât statele membre, cât și Comisia pot în continuare să facă schimb de informații prin mijloace alternative.

(7)

Statele membre și Comisia ar trebui să se asigure că transferul de date prin sistemul de schimb electronic de date se realizează într-un mod securizat care să garanteze disponibilitatea, integritatea, autenticitatea, confidențialitatea și nerepudierea informațiilor. Prin urmare, ar trebui să se stabilească norme în materie de securitate.

(8)

Prezentul regulament ar trebui să respecte drepturile fundamentale și principiile recunoscute prin Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, în special dreptul la protecția datelor cu caracter personal. Prin urmare, prezentul regulament ar trebui să se aplice în conformitate cu drepturile și principiile respective. În ceea ce privește datele cu caracter personal prelucrate de către statele membre, se aplică Directiva 95/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului (3). În ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal de către instituțiile și organele comunitare și libera circulație a acestor date, se aplică Regulamentul (CE) nr. 45/2001 al Parlamentului European și al Consiliului (4).

(9)

În conformitate cu articolul 8 alineatul (2) al doilea paragraf din Regulamentul (UE) nr. 1299/2013, este necesar să se specifice categoriile de intervenție comune pentru programele din cadrul obiectivului de cooperare teritorială europeană, pentru a permite statelor membre să prezinte Comisiei informații coerente privind utilizarea programată a Fondului european de dezvoltare regională (FEDER), precum și informații privind alocarea cumulată și cheltuielile aferente FEDER pe categorii și numărul de operațiuni, pe toată durata implementării programului. Obiectivul este de a permite Comisiei să informeze celelalte instituții ale Uniunii și cetățenii Uniunii în mod corespunzător cu privire la utilizarea FEDER.

(10)	Pentru a asigura aplicarea cu promptitudine a măsurilor prevăzute de prezentul regulament, acesta ar trebui să intre în vigoare în ziua următoare datei publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

(11)

Măsurile prevăzute de prezentul regulament sunt conforme cu articolul 150 alineatul (3) primul paragraf din Regulamentul (UE) nr. 1303/2013, dat fiind că comitetul de coordonare pentru fondurile structurale și de investiții europene stabilit prin articolul 150 alineatul (1) din regulamentul respectiv a emis un aviz,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

CAPITOLUL I

Dispoziții de punere în aplicare a Regulamentului (UE) nr. 1303/2013 în ceea ce privește fondurile ESI

SISTEMUL DE SCHIMB ELECTRONIC DE DATE

[Competență conferită în temeiul articolului 74 alineatul (4) din Regulamentul (UE) nr. 1303/2013]

Articolul 1

Instituirea unui sistem de schimb electronic de date

Comisia instituie un sistem de schimb electronic de date pentru toate schimburile oficiale de informații între statul membru și Comisie.

Articolul 2

Conținutul sistemului de schimb electronic de date

1.   Sistemul de schimb electronic de date (denumit în continuare „SFC2014”) trebuie să conțină cel puțin informațiile menționate în modelele, formatele și formularele stabilite în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 1303/2013, Regulamentul (UE) nr. 1299/2013, Regulamentul (UE) nr. 1305/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (5) și cu viitorul act juridic al Uniunii de stabilire a condițiilor privind sprijinul financiar pentru politica în domeniul maritim și al pescuitului pentru perioada de programare 2014-2020 („regulamentul FEPAM”).

2.   Informațiile furnizate în formularele electronice integrate în SFC2014 (denumite în continuare „date structurate”) nu pot fi înlocuite cu date nestructurate, incluzând utilizarea de hyperlinkuri sau alte tipuri de date nestructurate, de exemplu documente sau imagini anexate. În cazul în care un stat membru transmite aceleași informații sub formă de date structurate și sub formă de date nestructurate, în cazul unor neconcordanțe trebuie utilizate datele structurate.

Articolul 3

Funcționarea SFC2014

1.   Comisia, autoritățile desemnate de statul membru în temeiul articolului 59 alineatul (3) din Regulamentul (UE, Euratom) nr. 966/2012 al Parlamentului European și al Consiliului (6), al articolului 123 din Regulamentul (UE) nr. 1303/2013 și al articolului 65 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 1305/2013, precum și organismele cărora le-au fost delegate sarcini de către respectivele autorități introduc în SFC2014 informațiile de a căror transmitere sunt responsabile, precum și orice actualizări ale acestora.

2.   Orice transmitere de informații către Comisie trebuie să fie verificată și prezentată de către o altă persoană decât cea care a introdus datele pentru transmitere. Această separare a sarcinilor trebuie să fie sprijinită de SFC2014 sau de sistemele informatice de gestionare și control ale statului membru conectate automat la SFC2014.

3.   Statele membre desemnează, la nivel național sau regional sau atât la nivel național, cât și la nivel regional, una sau mai multe persoane responsabile cu gestionarea drepturilor de acces la SFC2014 care îndeplinesc următoarele sarcini:

(a)	identifică utilizatorii care solicită acces, asigurându-se că utilizatorii respectivi sunt angajați ai organizației;

(b)	informează utilizatorii cu privire la obligațiile care le revin pentru a menține securitatea sistemului;

(c)	verifică dacă utilizatorii au dreptul să dispună de nivelul de privilegii solicitat, în funcție de sarcinile și poziția lor ierarhică;

(d)	solicită suprimarea drepturilor de acces atunci când respectivele drepturi de acces nu mai sunt necesare sau justificate;

(e)	raportează în mod prompt evenimentele suspecte care pot cauza un prejudiciu securității sistemului;

(f)	asigură exactitatea constantă a datelor de identificare a utilizatorilor, prin raportarea oricăror schimbări;

(g)	iau măsurile necesare de precauție cu privire la protecția datelor și confidențialitatea comercială, în conformitate cu legislația Uniunii și cu normele naționale;

(h)

informează Comisia cu privire la orice schimbări privind capacitatea autorităților din statele membre sau a utilizatorilor SFC2014 de a-și exercita responsabilitățile menționate la alineatul (1) sau privind capacitatea lor personală de a-și exercita responsabilitățile menționate la literele (a) - (g).

4.   Schimburile de date și tranzacțiile trebuie să fie însoțite de o semnătură electronică obligatorie în sensul Directivei 1999/93/CE a Parlamentului European și a Consiliului (7). Statele membre și Comisia recunosc eficiența juridică și admisibilitatea semnăturii electronice utilizate în cadrul SFC2014 ca probă în procedurile judiciare.

Informațiile prelucrate prin intermediul SFC2014 respectă protejarea vieții private și a datelor cu caracter personal în cazul persoanelor fizice și confidențialitatea comercială în cazul persoanelor juridice, în conformitate cu Directiva 2002/58/CE a Parlamentului European și a Consiliului (8), cu Directiva 2009/136/CE a Parlamentului European și a Consiliului (9), cu Directiva 1995/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului (10) și cu Regulamentul (CE) nr. 45/2001.

Articolul 4

Caracteristicile SFC2014

Pentru a asigura eficiența și eficacitatea schimbului electronic de informații, SFC2014 prezintă următoarele caracteristici:

(a)	formulare interactive sau formulare completate în mod automat de sistem pe baza datelor deja înregistrate în sistem;

(b)	calcule automate, dacă acestea reduc efortul de codificare din partea utilizatorilor;

(c)	controale automate integrate pentru a verifica coerența internă a datelor transmise și coerența acestor date cu normele aplicabile;

(d)	alerte generate de sistem pentru a avertiza utilizatorii SFC2014 că anumite acțiuni pot sau nu pot fi efectuate;

(e)	urmărirea online a stadiului de tratare a informațiilor introduse în sistem;

(f)	disponibilitatea datelor istorice în ceea ce privește toate informațiile introduse pentru un program operațional.

Articolul 5

Transmiterea datelor prin intermediul SFC2014

1.   SFC2014 poate fi accesat de statele membre și de Comisie fie direct printr-o interfață interactivă pentru utilizatori (de exemplu, o aplicație web) sau printr-o interfață tehnică ce utilizează protocoale prestabilite (de exemplu, servicii internet) care permite sincronizarea automată și transmiterea datelor între sistemele informatice ale statelor membre și SFC2014.

2.   Data transmiterii electronice a informațiilor de către statul membru Comisiei și invers se consideră a fi data depunerii documentului în cauză.

3.   În eventualitatea unui caz de forță majoră, a funcționării defectuoase a CFP2014 sau a întreruperii legăturii cu SFC2014 pentru o perioadă care depășește o zi lucrătoare în ultima săptămână înainte de termenul-limită obligatoriu pentru transmiterea de informații sau în perioada 23-31 decembrie, sau timp de cinci zile lucrătoare în alte perioade, schimbul de informații între statul membru și Comisie poate avea loc pe suport de hârtie utilizând modelele, formatele și formularele menționate la articolul 2 alineatul (1) din prezentul regulament.

Atunci când sistemul de schimb electronic funcționează din nou în mod corespunzător, când este restabilită legătura cu sistemul respectiv sau când situația de forță majoră încetează, partea în cauză introduce fără întârziere în SFC2014 informațiile deja transmise pe suport de hârtie.

4.   În cazurile menționate la alineatul (3), data poștei este considerată data depunerii documentului în cauză.

Articolul 6

Securitatea datelor transmise prin SFC2014

1.   Comisia instituie o politică de securitate a tehnologiei informației (denumită în continuare „politica de securitate informatică a SFC”) pentru SFC2014, aplicabilă personalului care utilizează SFC2014, în conformitate cu normele relevante ale Uniunii, în special cu Decizia C(2006) 3602 a Comisiei (11) și cu normele sale de aplicare. Comisia desemnează una sau mai multe persoane responsabile cu definirea, menținerea și asigurarea aplicării corecte a politicii de securitate în cazul SFC2014.

2.   Statele membre și instituțiile europene, altele decât Comisia, care au primit drepturi de acces la SFC2014, respectă clauzele și condițiile de securitate informatică publicate pe portalul SFC2014, precum și măsurile care sunt puse în aplicare în cadrul SFC2014 de către Comisie pentru a securiza transmiterea datelor, în special în ceea ce privește utilizarea interfeței tehnice menționate la articolul 5 alineatul (1) din prezentul regulament.

3.   Statele membre și Comisia pun în aplicare și asigură eficacitatea măsurilor de securitate adoptate pentru a proteja datele care sunt stocate și transmise prin intermediul SFC2014.

4.   Statele membre adoptă politici de securitate informatică la nivel național, regional sau local privind accesul la SFC2014 și introducerea automată de date în acest sistem, asigurând un set minim de cerințe în materie de securitate. Aceste politici de securitate informatică la nivel național, regional sau local pot să vizeze și alte documente de securitate. Fiecare stat membru se asigură că aceste politici de securitate informatică se aplică tuturor autorităților care utilizează SFC2014.

5.   Aceste politici de securitate informatică la nivel național, regional sau local se referă la:

(a)	aspectele de securitate informatică a activității desfășurate de persoana sau persoanele responsabile de gestionarea drepturilor de acces menționate la articolul 3 alineatul (3) din prezentul regulament, în cazul aplicării utilizării directe;

(b)

în cazul sistemelor informatice naționale, regionale sau locale conectate la SFC2014 printr-o interfață tehnică menționată la articolul 5 alineatul (1) din prezentul regulament, măsuri de securitate aplicabile sistemelor respective care trebuie să poată fi aliniate cerințelor de securitate aplicabile SFC2014.

În sensul literei (b) de la primul paragraf, trebuie să fie acoperite următoarele aspecte, după caz:

(a)	securitatea fizică;

(b)	controlul suporturilor de date și al accesului;

(c)	controlul stocării;

(d)	controlul accesului și al parolelor;

(e)	monitorizarea;

(f)	interconectarea cu SFC2014;

(g)	infrastructura de comunicații;

(h)	gestionarea resurselor umane înainte de angajare, pe durata contractului de muncă și după încetarea acestuia;

(i)	gestionarea incidentelor.

6.   Aceste politici de securitate informatică la nivel național, regional sau local se bazează pe o evaluare a riscului, iar măsurile descrise sunt proporționale cu riscurile identificate.

7.   Documentele care definesc politicile de securitate informatică la nivel național, regional sau local sunt puse la dispoziția Comisiei la cerere.

8.   Statele membre desemnează, la nivel național sau regional, una sau mai multe persoane responsabile cu menținerea și asigurarea aplicării politicilor de securitate informatică la nivel național, regional sau local. Persoana sau persoanele respective servesc drept punct de contact cu persoana sau persoanele desemnate de Comisie și menționate la articolul 6 alineatul (1) din prezentul regulament.

9.   Atât politica de securitate informatică a SFC, cât și politicile de securitate informatică relevante la nivel național, regional și local sunt actualizate pentru a ține cont de schimbările tehnologice, de identificarea unor noi amenințări sau de alte progrese relevante în domeniu. În orice caz, ele trebuie să fie revizuite anual, pentru a se asigura faptul că oferă în continuare un răspuns adecvat.

CAPITOLUL II

Dispoziții de punere în aplicare a Regulamentului (UE) nr. 1299/2013

NOMENCLATURA CATEGORIILOR DE INTERVENȚIE

[Competență conferită în temeiul articolului 8 alineatul (2) al doilea paragraf din Regulamentul (UE) nr. 1299/2013]

Articolul 7

Categoriile de intervenție din cadrul obiectivului de cooperare teritorială europeană

Nomenclatura categoriilor de intervenție menționată la articolul 8 alineatul (2) al doilea paragraf din Regulamentul (UE) nr. 1299/2013 este stabilită în anexa la prezentul regulament.

CAPITOLUL III

DISPOZIȚIE FINALĂ

Articolul 8

Prezentul regulament intră în vigoare în ziua următoare datei publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

---

(1)  JO L 347, 20.12.2013, p. 320.

(2)  JO L 347, 20.12.2013, p. 259.

(3)  Directiva 95/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 24 octombrie 1995 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și libera circulație a acestor date (JO L 281, 23.11.1995, p. 31).

(4)  Regulamentul (CE) nr. 45/2001 al Parlamentului European și al Consiliului din 18 decembrie 2000 privind protecția persoanelor fizice cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal de către instituțiile și organele comunitare și privind libera circulație a acestor date (JO L 8, 12.1.2001, p. 1).

(5)  Regulamentul (UE) nr. 1305/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 privind sprijinul pentru dezvoltare rurală acordat din Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR) și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1698/2005 al Consiliului (JO L 347, 20.12.2013, p. 487).

(6)  Regulamentul (UE, Euratom) nr. 966/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 octombrie 2012 privind normele financiare aplicabile bugetului general al Uniunii și de abrogare a Regulamentului (CE, Euratom) nr. 1605/2002 al Consiliului (JO L 298, 26.10.2012, p. 1).

(7)  Directiva 1999/93/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 decembrie 1999 privind un cadru comunitar pentru semnăturile electronice (JO L 13, 19.1.2000, p. 12).

(8)  Directiva 2002/58/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 12 iulie 2002 privind prelucrarea datelor personale și protejarea confidențialității în sectorul comunicațiilor publice (Directiva asupra confidențialității și comunicațiilor electronice) (JO L 201, 31.7.2002, p. 37).

(9)  Directiva 2009/136/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 25 noiembrie 2009 de modificare a Directivei 2002/22/CE privind serviciul universal și drepturile utilizatorilor cu privire la rețelele și serviciile de comunicații electronice, a Directivei 2002/58/CE privind prelucrarea datelor personale și protejarea confidențialității în sectorul comunicațiilor publice și a Regulamentului (CE) nr. 2006/2004 privind cooperarea dintre autoritățile naționale însărcinate să asigure aplicarea legislației în materie de protecție a consumatorului (JO L 337, 18.12.2009, p.11).

(10)  Directiva 1995/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 24 octombrie 1995 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și libera circulație a acestor date (JO L 281, 23.11.1995, p. 31).

(11)  Decizia C(2006) 3602 a Comisiei din 16 august 2006 privind securitatea sistemelor informatice utilizate de Comisia Europeană.

---

---

27.2.2014

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 57/21

---

REGULAMENTUL (UE) NR. 185/2014 AL COMISIEI

din 26 februarie 2014

de rectificare a versiunii în limba bulgară a Regulamentului (UE) nr. 142/2011 de punere în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1069/2009 al Parlamentului European și al Consiliului de stabilire a unor norme sanitare privind subprodusele de origine animală și produsele derivate care nu sunt destinate consumului uman și de punere în aplicare a Directivei 97/78/CE a Consiliului în ceea ce privește anumite probe și produse care sunt scutite de la controalele sanitar-veterinare la frontieră în conformitate cu directiva menționată

(Text cu relevanță pentru SEE)

COMISIA EUROPEANĂ,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1069/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 21 octombrie 2009 de stabilire a unor norme sanitare privind subprodusele de origine animală și produsele derivate care nu sunt destinate consumului uman și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1774/2002 (regulamentul privind subprodusele de origine animală) (1), în special articolul 5 alineatul (2), articolul 6 alineatul (1) litera (b) punctul (ii), articolul 6 alineatul (1) al doilea paragraf, articolul 6 alineatul (2) al doilea paragraf, articolul 11 alineatul (2) literele (b) și (c), articolul 11 alineatul (2) al doilea paragraf, articolul 15 alineatul (1) literele (b), (d), (e), (h) și (i), articolul 15 alineatul (1) al doilea paragraf, articolul 17 alineatul (2), articolul 18 alineatul (3), articolul 19 alineatul (4) literele (a), (b) și (c), articolul 19 alineatul (4) al doilea paragraf, articolul 20 alineatele (10) și (11), articolul 21 alineatele (5) și (6), articolul 22 alineatul (3), articolul 23 alineatul (3), articolul 27 literele (a), (b), (c) și (e)-(h), articolul 27 al doilea paragraf, articolul 31 alineatul (2), articolul 32 alineatul (3), articolul 40, articolul 41 alineatul (3) primul și al treilea paragraf, articolul 42, articolul 43 alineatul (3), articolul 45 alineatul (4), articolul 47 alineatul (2), articolul 48 alineatul (2), articolul 48 alineatul (7) litera (a), articolul 48 alineatul (8) litera (a) și articolul 48 alineatul (8) al doilea paragraf,

având în vedere Directiva 97/78/CE a Consiliului din 18 decembrie 1997 de stabilire a principiilor de bază ale organizării controalelor veterinare pentru produsele care provin din țări terțe și sunt introduse în Comunitate (2), în special articolul 16 alineatul (3),

întrucât:

(1)	Există o eroare în versiunea în limba bulgară a Regulamentului (UE) nr. 142/2011 al Comisiei (3) care ar trebui corectată. Celelalte versiuni lingvistice nu sunt afectate.

(2)	Prin urmare, Regulamentul (UE) nr. 142/2011 ar trebui rectificat în consecință.

(3)	Măsurile prevăzute în prezentul regulament sunt conforme cu avizul Comitetului permanent pentru lanțul alimentar și sănătatea animală și nu au întâmpinat nicio opoziție din partea Parlamentului European sau a Consiliului,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

Se referă numai la versiunea în limba bulgară.

Articolul 2

Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

---

(1)  JO L 300, 14.11.2009, p. 1.

(2)  JO L 24, 30.1.1998, p. 9.

(3)  JO L 54, 26.2.2011, p. 1.

---

27.2.2014

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 57/22

---

REGULAMENTUL (UE) NR. 186/2014 AL COMISIEI

din 26 februarie 2014

de modificare a Regulamentului (UE) nr. 823/2012 în ceea ce privește datele de expirare a aprobării substanțelor active etoxisulfuron, oxadiargil și warfarină

(Text cu relevanță pentru SEE)

COMISIA EUROPEANĂ,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1107/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 21 octombrie 2009 privind introducerea pe piață a produselor fitosanitare și de abrogare a Directivelor 79/117/CEE și 91/414/CEE ale Consiliului (1), în special articolul 17 al doilea paragraf,

întrucât:

(1)

În cazul substanțelor active etoxisulfuron, oxadiargil și warfarină, Regulamentul (UE) nr. 823/2012 al Comisiei (2) a amânat data expirării perioadei de aprobare, astfel cum se prevede în Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 540/2011 al Comisiei (3) până la 31 iulie 2016, pentru a le permite solicitanților să acorde notificarea de trei ani prevăzută la articolul 15 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1107/2009.

(2)	Nicio cerere pentru reînnoirea aprobării substanțelor active etoxisulfuron, oxadiargil și warfarină nu a fost prezentată, care să respecte perioada de notificare de trei ani.

(3)	Întrucât nicio astfel de cerere nu a fost prezentată, este adecvat să se stabilească data expirării la cea mai apropiată dată posibilă după data inițială de expirare, astfel cum s-a stabilit înainte de adoptarea Regulamentului (UE) nr. 823/2012.

(4)	Prin urmare, Regulamentul (UE) nr. 823/2012 ar trebui modificat în consecință.

(5)	Măsurile prevăzute în prezentul regulament sunt conforme cu avizul Comitetului permanent pentru lanțul alimentar și sănătatea animală,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

Modificări la Regulamentul (UE) nr. 823/2012

La Regulamentul (UE) nr. 823/2012, articolul 1 se modifică după cum urmează:

(a)

punctul 1 se înlocuiește cu următorul text: „1. 31 iulie 2016, în ceea ce privește substanțele active: etofumesat (rubrica 29), imazamox (rubrica 41), oxasulfuron (rubrica 42), foramsulfuron (rubrica 44), ciazofamid (rubrica 46), linuron (rubrica 51), pendimetalin (rubrica 53), trifloxistrobin (rubrica 59), carfentrazon etil (rubrica 60), mesotrion (rubrica 61), fenamidon (rubrica 62) și izoxaflutol (rubrica 63);”;

(b)	se adaugă următorul punct 4: „4. 31 martie 2014, în ceea ce privește substanțele active: etoxisulfuron (rubrica 43), oxadiargil (rubrica 45) și warfarină (rubrica 120).”

Articolul 2

Intrare în vigoare

Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

---

(1)  JO L 309, 24.11.2009, p. 1.

(2)  Regulamentul (UE) nr. 823/2012 al Comisiei din 14 septembrie 2012 de derogare de la Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 540/2011 în ceea ce privește datele de expirare a aprobării substanțelor active 2,4-DB, acid benzoic, beta-ciflutrin, carfentrazon etil, Coniothyrium minitans tulpina CON/M/91-08 (DSM 9660), ciazofamid, ciflutrin, deltametrin, p-dimetenamidă, etofumesat, etoxisulfuron, fenamidon, flazasulfuron, flufenacet, flurtamon, foramsulfuron, fostiazat, imazamox, iodosulfuron, iprodion, izoxaflutol, linuron, hidrazidă maleică, mecoprop, mecoprop-p, mesosulfuron, mesotrion, oxadiargil, oxasulfuron, pendimetalin, picoxistrobină, propiconazol, propineb, propoxicarbazon, propizamidă, piraclostrobin, siltiofam, trifloxistrobin, warfarină și zoxamidă (JO L 250, 15.9.2012, p. 13).

(3)  Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 540/2011 al Comisiei din 25 mai 2011 de punere în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1107/2009 al Parlamentului European și al Consiliului în ceea ce privește lista substanțelor active autorizate (JO L 153, 11.6.2011, p. 1).

---

27.2.2014

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 57/24

---

REGULAMENTUL DE PUNERE ÎN APLICARE (UE) NR. 187/2014 AL COMISIEI

din 26 februarie 2014

de modificare a Regulamentului de punere în aplicare (UE) nr. 540/2011 în ceea ce privește condițiile de autorizare a substanței active metiocarb

(Text cu relevanță pentru SEE)

COMISIA EUROPEANĂ,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1107/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 21 octombrie 2009 privind introducerea pe piață a produselor fitosanitare și de abrogare a Directivelor 79/117/CEE și 91/414/CEE ale Consiliului (1), în special al doilea caz prevăzut la articolul 21 alineatul (3) și articolul 78 alineatul (2),

întrucât:

(1)

Directiva 2007/5/CE a Comisiei (2) a inclus metiocarbul ca substanță activă în anexa I la Directiva 91/414/CEE a Consiliului (3), cu condiția ca statele membre în cauză să se asigure că notificatorul la cererea căruia metiocarbul a fost inclus în respectiva anexă oferă informații de confirmare suplimentare cu privire la riscul pentru păsări, mamifere și artropode nevizate.

(2)	Substanțele active incluse în anexa I la Directiva 91/414/CEE sunt considerate ca fiind autorizate în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1107/2009 și sunt incluse în partea A din anexa la Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 540/2011 al Comisiei (4).

(3)	Notificatorul a prezentat informații suplimentare sub forma unor studii pentru confirmarea evaluării riscului pentru păsări, mamifere și artropode nevizate statului membru raportor, Regatul Unit, în intervalul de timp prevăzut pentru transmiterea acestora.

(4)

Regatul Unit a evaluat informațiile suplimentare transmise de notificator. La 5 aprilie 2011, Regatul Unit a prezentat evaluarea sa celorlalte state membre, Comisiei și Autorității Europene pentru Siguranța Alimentară (denumită în continuare „autoritatea”), sub forma unui addendum la proiectul de raport de evaluare.

(5)

Comisia a consultat autoritatea, care și-a prezentat avizul privind evaluarea riscului prezentat de metiocarb la 1 iunie 2012 (5). Proiectul de raport de evaluare, addendumul și avizul autorității au fost examinate de statele membre și de Comisie în cadrul Comitetului permanent pentru lanțul alimentar și sănătatea animală și au fost finalizate la data de 13 decembrie 2013 sub forma raportului de examinare al Comisiei pentru metiocarb.

(6)	Având în vedere informațiile suplimentare furnizate de notificator, Comisia a considerat că nu au fost furnizate informațiile suplimentare de confirmare necesare.

(7)	Comisia a invitat notificatorul să își prezinte observațiile cu privire la raportul de examinare pentru metiocarb.

(8)	Comisia a ajuns la concluzia că un risc mare pentru păsări, mamifere și artropode nevizate nu poate fi exclus, chiar dacă ar fi impuse măsuri suplimentare de reducere a riscurilor.

(9)

Se confirmă faptul că substanța activă metiocarb este considerată a fi fost autorizată în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1107/2009. Pentru a împiedica expunerea păsărilor, a mamiferelor și a artropodelor nevizate, este necesar să se restricționeze suplimentar utilizările acestei substanțe active și să se retragă utilizarea ca moluscocid.

(10)	Prin urmare, Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 540/2011 ar trebui modificat în consecință.

(11)	Statelor membre ar trebui să li se acorde timp pentru a modifica sau retrage autorizațiile pentru produsele de protecție a plantelor care conțin metiocarb.

(12)

În ceea ce privește produsele de protecție a plantelor care conțin metiocarb, în cazul în care statele membre acordă o perioadă de grație în conformitate cu articolul 46 din Regulamentul (CE) nr. 1107/2009, această perioadă ar trebui să expire cel târziu la 18 luni de la intrarea în vigoare a prezentului regulament.

(13)	Măsurile prevăzute în prezentul regulament sunt conforme cu avizul Comitetului permanent pentru lanțul alimentar și sănătatea animală,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

Modificarea Regulamentului de punere în aplicare (UE) nr. 540/2011

Anexa la Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 540/2011 se modifică în conformitate cu anexa la prezentul regulament.

Articolul 2

Măsuri tranzitorii

Atunci când este necesar, statele membre modifică sau retrag, în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1107/2009, autorizațiile existente pentru produsele de protecție a plantelor care conțin metiocarb ca substanță activă, până la 19 septembrie 2014.

Articolul 3

Perioada de grație

Orice perioadă de grație acordată de statele membre în conformitate cu articolul 46 din Regulamentul (CE) nr. 1107/2009 este cât mai scurtă posibil și expiră cel târziu la 19 septembrie 2015.

Articolul 4

Intrarea in vigoare

Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

---

(1)  JO L 309, 24.11.2009, p. 1.

(2)  Directiva 2007/5/CE a Comisiei din 7 februarie 2007 de modificare a Directivei 91/414/CEE a Consiliului pentru a introduce captanul, folpetul, formetanatul și metiocarbul ca substanțe active (JO L 35, 8.2.2007, p. 11).

(3)  Directiva 91/414/CEE a Consiliului din 15 iulie 1991 privind introducerea pe piață a produselor de uz fitosanitar (JO L 230, 19.8.1991, p. 1).

(4)  Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 540/2011 al Comisiei din 25 mai 2011 de punere în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1107/2009 al Parlamentului European și al Consiliului în ceea ce privește lista substanțelor active autorizate (JO L 153, 11.6.2011, p. 1).

(5)  Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentară; Conclusion on the peer review of the pesticide risk assessment of confirmatory data submitted for the active substance methiocarb (Concluzia examinării inter pares a evaluării riscului utilizării ca pesticid pe baza datelor de confirmare prezentate pentru substanța activă metiocarb). EFSA Journal 2012; 10(6):2758. [14 pp.] doi:10.2903/j.efsa.2012.2758. Document disponibil online la adresa: www.efsa.europa.eu/efsajournal.htm

---

---

27.2.2014

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 57/27

---

REGULAMENTUL DE PUNERE ÎN APLICARE (UE) NR. 188/2014 AL COMISIEI

din 26 februarie 2014

de stabilire a valorilor forfetare de import pentru fixarea prețului de intrare pentru anumite fructe și legume

COMISIA EUROPEANĂ,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1234/2007 al Consiliului din 22 octombrie 2007 de instituire a unei organizări comune a piețelor agricole și privind dispoziții specifice referitoare la anumite produse agricole („Regulamentul unic OCP”) (1),

având în vedere Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 543/2011 al Comisiei din 7 iunie 2011 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1234/2007 al Consiliului în sectorul fructelor și legumelor și în sectorul fructelor și legumelor procesate (2), în special articolul 136 alineatul (1),

întrucât:

(1)

Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 543/2011 prevede, ca urmare a rezultatelor negocierilor comerciale multilaterale din cadrul Rundei Uruguay, criteriile pentru stabilirea de către Comisie a valorilor forfetare de import din țări terțe pentru produsele și perioadele menționate în partea A din anexa XVI la regulamentul respectiv.

(2)

Valoarea forfetară de import se calculează în fiecare zi lucrătoare, în conformitate cu articolul 136 alineatul (1) din Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 543/2011, ținând seama de datele zilnice variabile. Prin urmare, prezentul regulament trebuie să intre în vigoare la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

Valorile forfetare de import prevăzute la articolul 136 din Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 543/2011 sunt stabilite în anexa la prezentul regulament.

Articolul 2

Prezentul regulament intră în vigoare la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

---

(1)  JO L 299, 16.11.2007, p. 1.

(2)  JO L 157, 15.6.2011, p. 1.

---

---

27.2.2014

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 57/29

---

DECIZIA BĂNCII CENTRALE EUROPENE

din 20 decembrie 2013

privind procedurile de acreditare pentru producătorii elementelor de securitate specifice euro și ai elementelor specifice euro și de modificare a Deciziei BCE/2008/3

(BCE/2013/54)

(2014/106/UE)

CONSILIUL GUVERNATORILOR BĂNCII CENTRALE EUROPENE,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 128 alineatul (1),

având în vedere Statutul Sistemului European al Băncilor Centrale și al Băncii Centrale Europene, în special articolul 12.1, articolul 16 și articolul 34.3,

având în vedere Regulamentul (CE) nr. 2532/98 al Consiliului din 23 noiembrie 1998 cu privire la atribuțiile Băncii Centrale Europene în materie de sancțiuni (1), în special articolul 2,

întrucât:

(1)

Articolul 128 alineatul (1) din tratat și articolul 16 din Statutul Sistemului European al Băncilor Centrale și al Băncii Centrale Europene (denumit în continuare „Statutul SEBC”) prevăd că Banca Centrală Europeană (BCE) este singura abilitată să autorizeze emisiunea de bancnote euro în Uniune. Acest drept include competența de a adopta măsuri pentru protecția integrității bancnotelor euro ca mijloc de plată.

(2)

BCE a adoptat Decizia BCE/2008/3 din 15 mai 2008 privind procedurile de acreditare a securității pentru producătorii elementelor de securitate specifice euro pentru bancnotele euro (2) prin care este instituită o procedură de acreditare privind securitatea care să confirme dacă producătorii respectă cerințele minime în materie de securitate ale BCE pentru producerea, procesarea, depozitarea și transportul bancnotelor euro și ale elementelor componente ale acestora, precum și ale altor materiale și informații pentru care trebuie asigurată protecția securității, a căror pierdere, furt sau publicare ar putea afecta integritatea bancnotelor euro sau ar putea contribui la producerea de bancnote euro contrafăcute sau de elemente componente contrafăcute ale acestora. În plus, Decizia BCE/2008/3 a instituit proceduri pentru asigurarea respectării continue a cerințelor de securitate menționate anterior.

(3)

BCE a adoptat Decizia BCE/2010/22 din 25 noiembrie 2010 privind procedura de acreditare a calității pentru producătorii de bancnote euro (3), pentru a asigura că numai producătorii care respectă cerințele minime în materie de calitate ale BCE pentru producerea de bancnote euro și de materii prime pentru bancnote euro sunt acreditați să producă astfel de bancnote și materii prime.

(4)

În conformitate cu articolele 9 și 11 din tratat, BCE a adoptat Decizia BCE/2011/8 din 21 iunie 2011 privind procedurile de acreditare în materie de mediu și de sănătate și securitate pentru producerea de bancnote euro (4) pentru a asigura faptul că sunt acreditați să desfășoare o activitate de producere a bancnotelor euro numai producătorii care respectă cerințele minime ale BCE în materie de mediu și de sănătate și securitate.

(5)

Ca urmare a experienței câștigate de BCE în aplicarea Deciziilor BCE/2008/3, BCE/2010/22 și BCE/2011/8, a rezultat că este necesar să se pună în aplicare un sistem unic și eficient de acreditare care să prevină orice diferențe de fond și procedurale, precum diversitatea disproporționată în materie de validitate a acreditărilor, a procedurilor și a terminologiei utilizate, care ar putea rezulta din aplicarea deciziilor menționate.

(6)

În vederea soluționării problemelor menționate anterior și a reducerii sarcinii administrative care le revine producătorilor, este necesar să se instituie un sistem unic de acreditare care: (a) va permite evaluarea conformității producătorilor cu cerințele relevante stabilite de BCE în materie de securitate, de calitate, de mediu și de sănătate și siguranță; (b) va evalua conformitatea cu aceste cerințe pe baza unei proceduri de inspecție armonizate; (c) în cazul nerespectării cerințelor menționate anterior, va stabili tipuri de sancțiuni adecvate și proporționale, inclusiv sancțiuni financiare; și (d) va asigura că elementele de securitate specifice euro vor putea fi furnizate numai BCN și viitoarelor BCN din Eurosistem, pe baza unei decizii a Consiliului guvernatorilor, precum și altor producători acreditați și/sau BCE.

(7)

Acest nou sistem unic de acreditare ar trebui să graviteze în jurul unei proceduri de evaluare formate din mai multe etape, în cadrul căreia producătorul care solicită acreditarea trebuie evaluat din punctul de vedere al conformității depline cu toate aspectele legate de cerințele pentru acreditare relevante stabilite în prezenta decizie.

(8)	Pentru facilitarea acestei evaluări, inclusiv a oricărei evaluări ulterioare a conformității continue a unui producător acreditat, este necesar să se instituie un regim de inspecții simplificat, care să permită BCE să efectueze inspecții atât la fața locului, cât și din exterior.

(9)

Pentru a se evita actuala multiplicitate a acreditărilor individuale, ar trebui să se prevadă o acreditare provizorie unică, care să poată deveni acreditare unică în cazul în care producătorul relevant demonstrează că a respectat toate cerințele pentru acreditare, inclusiv în cursul producției, în urma unei comenzi oficiale emise de un producător acreditat, de BCE sau de o BCN în conformitate cu acreditarea sa provizorie.

(10)	Pentru a menține flexibilitatea procesului de acreditare, BCE ar trebui să dispună de putere de decizie în ceea ce privește modul în care trebuie organizate etapele evaluării legate de cererea de inițiere pentru acreditarea provizorie.

(11)

În vederea asigurării unei mai bune administrări în contextul procedurii de acreditare, acreditarea provizorie și acreditarea ar trebui să aibă validitate permanentă, cu excepția cazului în care se constată că producătorul nu a respectat cerințele pentru acreditare relevante. În același scop, BCE are competența de a transforma în acreditare o acreditare provizorie dacă producătorul relevant a produs, pe baza unei comenzi oficiale emise de BCE sau de o BCN, elemente de securitate specifice euro și/sau elemente specifice euro în cursul unei perioade neîntrerupte de 36 de luni. De asemenea, în cazul în care un producător nu a produs elemente de securitate specifice euro și/sau elemente specifice euro pentru o perioadă neîntreruptă de 36 de luni, BCE va avea de competența de a retrograda, din proprie inițiativă, o acreditare în acreditare provizorie.

(12)

În consecință, Deciziile BCE/2008/3, BCE/2010/22 și BCE/2011/8 trebuie să fie abrogate și înlocuite prin prezenta decizie. Pentru asigurarea unei tranziții ușoare de la regimurile de acreditare curente la un sistem unic de acreditare în temeiul prezentei decizii, este necesar să se stabilească o perioadă de tranziție de un an de la adoptarea prezentei decizii. Această perioadă de tranziție va permite producătorilor care dețin acreditări individuale în materie de securitate, de calitate, de mediu, de sănătate și siguranță să adopte toate măsurile necesare pentru a fi în conformitate cu cerințele pentru acreditare relevante stabilite în prezenta decizie,

ADOPTĂ PREZENTA DECIZIE:

SECȚIUNEA I

DISPOZIȚII GENERALE

Articolul 1

Definiții

În sensul prezentei decizii:

1.	„elemente specifice euro” înseamnă bancnotele euro și bancnotele euro tipărite parțial, precum și hârtia, cerneala, folia și firul folosit pentru producerea de bancnote euro sau de bancnote euro tipărite parțial;

2.	„activitate privind elementele specifice euro” înseamnă producerea de elemente specifice euro;

3.

„elemente de securitate specifice euro” înseamnă elementele enumerate în cadrul cerințelor de fond în materie de securitate, inclusiv bancnotele euro care sunt: (a) în circulație; (b) în curs de dezvoltare în vederea înlocuirii bancnotelor euro aflate în circulație; sau (c) retrase din circulație, împreună cu elementele componente ale acestora și cu informațiile aferente, pentru care trebuie asigurată protecția securității întrucât pierderea, furtul sau publicarea neautorizată a acestora ar putea afecta integritatea bancnotelor euro ca mijloc de plată;

4.	„activitate privind securitatea euro” înseamnă oricare dintre următoarele: originarea, producerea, procesarea, distrugerea, depozitarea, deplasarea internă în cadrul unei unități de producție sau transportul elementelor de securitate specifice euro;

5.	„originare” înseamnă transformarea modelului de bază al bancnotelor euro aflat în dezvoltare în formate, separarea culorilor, producția în linie și executarea plăcilor de imprimare, precum și pregătirea formatelor și prototipurilor pentru elementele componente propuse în aceste modele de bază;

6.

„producător” înseamnă orice entitate care este sau dorește să fie implicată într-o activitate privind securitatea euro și/sau o activitate privind elementele specifice euro, cu excepția entităților care doar sunt sau doar doresc să fie implicate în transportul elementelor de securitate specifice euro sau în punerea la dispoziție a unei instalații de distrugere specializate;

7.	„unitate de producție” înseamnă orice incintă pe care producătorul o folosește sau dorește să o folosească pentru originarea, producerea, procesarea, distrugerea și depozitarea elementelor de securitate specifice euro și/sau a elementelor specifice euro;

8.

„cerințe pentru acreditare” înseamnă cerințele de fond ale BCE, procedura de acreditare și cerințele privind amplasamentul, precum și obligațiile continue prevăzute în prezenta decizie, pe care producătorul trebuie să le respecte pentru a i se acorda sau pentru a-și menține acreditarea provizorie sau acreditarea;

9.	„producător acreditat” înseamnă un producător care deține o acreditare provizorie sau o acreditare;

10.

„cerințe de fond” înseamnă cerințele relevante în materie de securitate, de calitate, de mediu și de sănătate și siguranță, astfel cum sunt stabilite separat de BCE, pe care producătorul trebuie să le respecte pentru a putea să desfășoare o activitate privind securitatea euro și/sau o activitate privind elementele specifice euro;

11.	„aranjamente” înseamnă măsurile în materie de securitate, de calitate, de mediu sau de sănătate și siguranță adoptate de un producător în vederea respectării cerințelor de fond relevante;

12.

„acreditări acordate în temeiul regimului anterior” înseamnă acreditările temporare sau depline valide, în special acreditările în materie de securitate, calitate, mediu sau sănătate și siguranță acordate de BCE unui producător pentru a desfășura o activitate privind securitatea euro și/sau o activitate privind elementele specifice euro în conformitate cu Deciziile BCE/2008/3, BCE/2010/22 și BCE/2011/8;

13.	„deciziile BCE privind acreditarea abrogate” înseamnă, în mod colectiv, Deciziile BCE/2008/3, BCE/2010/22 și BCE/2011/8;

14.	„BCN” înseamnă banca centrală națională a unui stat membru a cărui monedă este euro;

15.

„viitoare BCN din Eurosistem” înseamnă banca centrală națională a unui stat membru care face obiectul unei derogări și care a îndeplinit condițiile stabilite pentru adoptarea euro și în legătură cu care a fost luată o decizie de a pune capăt derogării în temeiul articolului 140 alineatul (2) din tratat;

16.

„autoritate de certificare” înseamnă o autoritate independentă de certificare care evaluează sistemele de management al calității, al mediului sau al sănătății și siguranței ale unui producător și care are dreptul să certifice faptul că producătorul îndeplinește cerințele seriei de standarde ISO 9001 sau ISO 14000 sau a seriei de standarde OHSAS 18000;

17.	„zi lucrătoare” înseamnă o zi lucrătoare BCE, de luni până vineri, cu excepția sărbătorilor legale aplicabile BCE, astfel cum sunt publicate pe website-ul BCE;

18.

„inspecție” înseamnă o procedură de acreditare care are drept scop evaluarea conformității unui producător cu cerințele pentru acreditare, care se desfășoară fie sub forma unei inspecții la fața locului, fie sub forma unei inspecții din exterior, și care se încheie cu un raport de inspecție corespunzător cu privire la rezultatul acestei evaluări;

19.	„inspecție la fața locului” înseamnă vizita efectuată de către o echipă de inspectori BCE la o unitate de producție în vederea evaluării conformității aranjamentelor aplicate la respectiva unitate de producție cu cerințele pentru acreditare relevante;

20.	„inspecție din exterior” înseamnă evaluarea de BCE a documentației prezentate de un producător în contextul unei inspecții, efectuată în afara unității sale de producție, pentru a identifica dacă producătorul îndeplinește cerințele pentru acreditare relevante;

21.

„verificări specifice privind securitatea efectuate de BCN” înseamnă verificările stocurilor, verificările privind distrugerea sau verificările privind transportul efectuate de o BCN ordonatoare la o unitate de producție acreditată în legătură cu comanda oficială de producție dată unui producător acreditat în conformitate cu articolul 11;

22.	„verificarea stocurilor” înseamnă vizita efectuată de o BCN ordonatoare la o unitate de producție acreditată în vederea evaluării exactității inventarului stocurilor de elemente de securitate specifice euro ținut de producătorul relevant;

23.

„verificare privind distrugerea” înseamnă vizita efectuată de o BCN ordonatoare la o unitate de producție acreditată, în vederea monitorizării distrugerii elementelor de securitate specifice euro și a verificării stocurilor în cursul distrugerii elementelor de securitate specifice euro în conformitate cu articolul 11;

24.	„verificare privind transportul” înseamnă evaluarea conformității aranjamentelor pentru transportul de bancnote euro și/sau de hârtie pentru bancnote euro aplicate de un producător acreditat cu cerințele relevante în materie de securitate a transportului;

25.

„producere” înseamnă producerea de elemente de securitate specifice euro sau de elemente specifice euro în conformitate cu o comandă oficială dată de un alt producător acreditat, de o BCN sau de BCE, cu excepția producerii în scopul cercetării și dezvoltării și în scopul testării, în cazul cărora produsele care trebuie livrate nu sunt destinate emisiunii, precum și cu excepția producerii de stocuri interne.

Articolul 2

Principii generale privind acreditarea

(1)   Producătorul poate desfășura o activitate privind securitatea euro și/sau o activitate privind elementele specifice euro în legătură cu un element de securitate specific euro și/sau cu un element specific euro doar într-o unitate de producție pentru care BCE i-a acordat o acreditare sau o acreditare provizorie.

(2)   În cazul în care producătorul nu a desfășurat o activitate de producție, BCE poate să îi acorde o acreditare provizorie pentru activitatea relevantă privind securitatea euro și/sau pentru activitatea privind elementele specifice euro în conformitate cu procedura prevăzută la articolele 4, 5 și 6.

(3)   Acreditarea provizorie poate fi transformată în acreditare în cazul în care producătorul a trecut inspecțiile relevante din cursul producției în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 7.

(4)   În cazul în care un producător acreditat nu a desfășurat activități de producție pentru o perioadă neîntreruptă de 36 de luni, BCE poate să transforme acreditarea sa în acreditare provizorie, astfel cum se prevede la articolul 8.

(5)   Pentru a primi și pentru a menține o acreditare provizorie sau o acreditare emisă de BCE, pe lângă cerințele stabilite în prezenta decizie, producătorul trebuie să respecte:

(a)	cerințele de fond relevante, care reprezintă cerințele minime. Producătorii pot să adopte și să pună în aplicare aranjamente mai stricte în materie de securitate, calitate, mediu și sănătate și siguranță;

(b)

următoarele cerințe privind amplasamentul: (i) în cazul în care nu este o imprimerie, unitatea de producție este localizată într-un stat membru al Uniunii Europene sau într-un stat membru al Asociației Europene a Liberului Schimb; sau (ii) în cazul în care este o imprimerie, unitatea de producție este localizată într-un stat membru al Uniunii Europene.

(6)   În cazul în care împrejurările justifică acest lucru, Comitetul executiv poate să acorde o derogare de la cerința privind amplasamentul prevăzută la alineatul (5) litera (b) de mai sus. În cazul în care Comitetul executiv acordă o astfel de derogare, acesta își va motiva decizia în mod corespunzător.

(7)   Producătorii care dețin o acreditare provizorie sau o acreditare sunt în egală măsură eligibili să participe la licitații.

(8)   Producătorul acreditat poate să producă și/sau să livreze elemente de securitate specifice euro doar pentru a onora o comandă oficială dată de unul dintre următoarele:

(a)	un alt producător acreditat care solicită elementele de securitate specifice euro pentru activitatea sa privind securitatea euro;

(b)

o BCN;

(c)	sub rezerva unei decizii a Consiliului guvernatorilor, o viitoare BCN din Eurosistem; și

(d)

BCE.

(9)   Producătorul suportă toate costurile și pierderile aferente înregistrate în legătură cu aplicarea prezentei decizii.

Articolul 3

Decizii adoptate de Comitetul Executiv

(1)   Comitetul executiv are competența de a adopta toate deciziile cu privire la acreditarea unui producător, astfel cum sunt prevăzute la articolele 6, 16-18 și 20.

(2)   Comitetul executiv poate decide să subdelege competențele de acordare a unei acreditări provizorii, astfel cum este prevăzută la articolul 6, unuia sau mai multora dintre membrii acestuia.

SECȚIUNEA II

PROCEDURA DE ACREDITARE

Articolul 4

Cererea de inițiere pentru acreditarea provizorie

(1)   Producătorul care nu beneficiază de niciun tip de acreditare și care dorește să desfășoare o activitate privind securitatea euro și/sau o activitate privind elementele specifice euro trebuie să transmită BCE o cerere scrisă pentru inițierea procedurii de acreditare provizorie.

(2)   Această cerere de inițiere trebuie:

(a)	să specifice activitatea privind securitatea euro și elementul (elementele) de securitate specific(e) euro și/sau activitatea privind elementele specifice euro și elementul (elementele) specific(e) euro, precum și adresa exactă a unității de producție pentru care se solicită acreditarea provizorie;

(b)	să includă o declarație a producătorului solicitant că va păstra confidențialitatea conținutului cerințelor de fond;

(c)	să includă un angajament scris că producătorul va respecta toate dispozițiile relevante din prezenta decizie.

(3)   În cazul în care producătorul solicită să desfășoare o activitate privind elementele specifice euro, acesta prezintă BCE copii ale certificatelor ISO 9001, ISO 14001 și OHSAS 18001 emise de autoritățile de certificare competente, care atestă că respectă standardele aplicabile în unitatea de producție relevantă pentru activitatea privind elementele specifice euro planificată.

(4)   BCE evaluează informațiile și documentația prezentate de producător în cererea sa de inițiere și, în cazul în care este necesar, poate solicita informații suplimentare sau clarificări.

(5)   BCE poate respinge cererea de inițiere în cazul în care aceasta nu este completată după formularea de către BCE a unei cereri de furnizare a unor informații suplimentare sau a unor clarificări, potrivit alineatului (4), sau în cazul în care producătorul nu respectă dispozițiile articolului 2 alineatul (5) litera (b).

Articolul 5

Evaluarea preliminară a cerințelor de fond

(1)   Cu ocazia admiterii cererii de inițiere, BCE pune la dispoziția producătorului o copie a cerințelor de fond relevante. BCE furnizează de asemenea documente în cuprinsul cărora producătorul trebuie să precizeze modul în care aranjamentele puse în aplicare de acesta respectă cerințele de fond relevante. Producătorul completează și returnează aceste documente pentru a permite BCE să realizeze o evaluare preliminară a posibilității producătorului respectiv de a respecta cerințele de fond relevante.

(2)   În cazul în care un producător care solicită acreditare provizorie pentru o activitate privind securitatea euro este obligat, în temeiul legislației sale naționale, să utilizeze instalații de distrugere specializate și în cazul în care nu este posibil ca aceste instalații să fie disponibile în unitatea de producție, producătorul respectiv va furniza de asemenea informații cu privire la unitatea de distrugere specializată pe care propune să o utilizeze, inclusiv informații complete cu privire la:

(a)	dispozițiile relevante din legislația națională și o explicație a motivului pentru care nu este posibilă amplasarea instalațiilor de distrugere în unitatea de producție;

(b)	instalația de distrugere specializată pe care producătorul propune să o utilizeze;

(c)	elementul (elementele) de securitate specific(e) euro pe care producătorul intenționează să le distrugă la instalația de distrugere specializată relevantă;

(d)	aranjamentele pentru asigurarea securității propuse pentru protecția elementului (elementelor) de securitate specific(e) euro în cursul întregului proces de transport către și de la instalație și în cursul distrugerii în cadrul instalației.

(3)   BCE evaluează informațiile și documentația prezentate de producător menționate la alineatele (1) și (2) și poate solicita informații suplimentare sau clarificări. BCE poate respinge orice cerere de acreditare provizorie care nu este completată după formularea de către BCE a unei cereri de furnizare a unor informații suplimentare sau a unor clarificări sau care nu îndeplinește cerințele prevăzute în prezentul articol.

Articolul 6

Acordarea unei acreditări provizorii

(1)   BCE poate acorda unui producător o acreditare provizorie în cazul în care, înainte de a începe să desfășoare o activitate privind securitatea euro sau o activitate privind elementele specifice euro, producătorul a demonstrat cu succes că a stabilit procedurile și că deține infrastructura necesară pentru respectarea cerințelor pentru acreditare relevante în unitatea de producție.

(2)   În conformitate cu articolul 9, BCE efectuează inspecții pentru evaluarea conformității unui producător cu toate cerințele pentru acreditare.

(3)   Producătorul care solicită acreditare provizorie pentru o activitate privind securitatea euro planificată face, mai întâi, obiectul unei inspecții privind conformitatea cu cerințele în materie de securitate. Până ce acest producător nu trece cu succes inspecția de securitate, nu mai poate fi începută nicio altă inspecție.

Articolul 7

Transformarea unei acreditări provizorii în acreditare

BCE poate transforma acreditarea provizorie a unui producător în acreditare, cu condiția ca producătorul respectiv să treacă cu succes inspecțiile relevante în cursul activității de producție și să demonstreze, prin aceasta, că în cursul desfășurării efective a activității privind securitatea euro și/sau a activității privind elementele specifice euro relevante a stabilit procedurile necesare și deține infrastructura necesară și că respectă în mod efectiv cerințele pentru acreditare relevante în unitatea de producție.

Articolul 8

Transformarea unei acreditări în acreditare provizorie

BCE poate transforma acreditarea unui producător în acreditare provizorie în cazul în care producătorul nu a desfășurat activitate de producție pe baza unei comenzi oficiale date de BCE sau de o BCN în cursul unei perioade neîntrerupte de 36 de luni.

SECȚIUNEA III

INSPECȚII ȘI VERIFICĂRI SPECIFICE PRIVIND SECURITATEA EFECTUATE DE BCN

Articolul 9

Inspecții

(1)   BCE evaluează dacă un producător respectă cerințele pentru acreditare relevante prin intermediul inspecțiilor. Acestea se pot desfășura sub forma inspecțiilor la fața locului și/sau a inspecțiilor din exterior.

(2)   Inspecția (inspecțiile) din exterior se desfășoară în legătură cu orice documentație furnizată de un producător care este relevantă pentru evaluarea respectării de către acesta a cerințelor pentru acreditare.

(3)   Inspecția (inspecțiile) la fața locului evaluează respectarea de către producător a cerințelor de fond relevante în unitatea de producție, în special în ceea ce privește cerințele în materie de securitate și de calitate. BCE poate decide să realizeze astfel de inspecții la fața locului ori de câte ori consideră că acest lucru este necesar, însă cel puțin la interval de 36 de luni în ceea ce privește cerințele de fond în materie de securitate și de calitate referitoare la o activitate privind elementele specifice euro și/sau o activitate privind securitatea euro.

(4)   Inspecțiile la fața locului în legătură cu cerințele de fond în materie de securitate și de calitate pot fi anunțate în prealabil. Inspecțiile la fața locului privind securitatea și calitatea care au fost anunțate în prealabil încep la o dată care a fost stabilită de comun acord de producător și de BCE. Din momentul în care producătorul a început să desfășoare o activitate privind securitatea euro și/sau o activitate privind elementele specifice euro, inspecțiile la fața locului privind securitatea și calitatea pot fi efectuate și fără a fi anunțate în prealabil.

(5)   Nu mai târziu de 10 zile lucrătoare înainte de data la care trebuie să înceapă o inspecție la fața locului anunțată, BCE poate să furnizeze producătorului, în vederea completării, o documentație prealabilă inspecției la fața locului. Producătorul va returna BCE această documentație cu cel puțin 5 zile lucrătoare înainte de data la care trebuie să înceapă inspecția la fața locului.

(6)   În cazul în care producătorul este obligat, în conformitate cu legislația sa națională, să utilizeze o instalație de distrugere specializată, echipa de inspecție la fața locului poate vizita și această instalație pentru a evalua dacă aranjamentele propuse de producător sunt suficiente pentru a proteja integritatea elementelor de securitate specifice euro în cauză.

Articolul 10

Scrisoarea de constatare și raportul privind inspecția

(1)   În cazul în care în cursul inspecției este identificat un caz de neconformitate cu cerințele pentru acreditare relevante, BCE trimite producătorului o scrisoare de constatare în care precizează cazul (cazurile) de neconformitate respectiv(e), în următoarele intervale de timp:

(a)	15 zile lucrătoare de la data finalizării inspecției relevante la fața locului;

(b)	40 de zile lucrătoare de la primirea de către BCE a oricărei documentații relevante în baza unei inspecții din exterior, în special cu privire la obligațiile continue prevăzute la articolul 12;

(c)	15 zile lucrătoare de la primirea de către BCE a raportului BCN, în cazul în care au fost efectuate de BCN verificări specifice privind securitatea în conformitate cu articolul 11.

(2)   Producătorul are la dispoziție 15 zile lucrătoare de la primirea scrisorii de constatare pentru a comunica în scris BCE comentariile sale și informațiile cu privire la orice aranjamente sau îmbunătățiri pe care intenționează să le aplice în legătură cu conținutul scrisorii de constatare.

(3)   BCE pregătește un proiect de raport privind inspecția în termen de 25 de zile lucrătoare: (a) de la finalizarea unei inspecții, în cazul în care nu a fost identificat niciun caz de neconformitate; (b) de la primirea de către BCE a comentariilor scrise ale producătorului cu privire la scrisoarea de constatare; sau (c) de la expirarea termenului pentru formularea unor astfel de comentarii, în cazul în care acestea nu au fost primite. Acest proiect de raport privind inspecția conține constatările inspecției și comentariile relevante primite de la producător. Proiectul de raport privind inspecția conține de asemenea concluzii cu privire la îndeplinirea de către producător a cerințelor pentru acreditare.

(4)   Producătorul are la dispoziție 15 zile lucrătoare de la primirea proiectului de raport privind inspecția pentru a comunica în scris BCE comentariile sale și informațiile cu privire la orice aranjamente sau îmbunătățiri pe care intenționează să le aplice în legătură cu conținutul proiectului de raport privind inspecția. În termen de 30 de zile lucrătoare de la primirea comentariilor formulate de producător sau de la data expirării termenului limită pentru transmiterea acestor comentarii, BCE finalizează proiectul de raport privind inspecția și îl transmite producătorului în cauză.

(5)   Pot fi efectuate inspecții suplimentare la fața locului pentru a se verifica dacă, după punerea în aplicare a aranjamentelor sau a îmbunătățirilor menționate, producătorul îndeplinește cerințele pentru acreditare relevante. Inspecțiile suplimentare la fața locului pot întârzia finalizarea proiectului de raport privind inspecția.

(6)   În cazul unor neconformități majore cu cerințele pentru acreditare care necesită adoptarea unei decizii urgente de către BCE și în legătură cu care s-ar putea considera în mod rezonabil că impun adoptarea unei decizii de suspendare în conformitate cu articolul 17 sau a unei decizii de revocare în conformitate cu articolul 18, BCE poate decide să scurteze procedura descrisă la alineatele (1), (2) și (3), în acest caz producătorul având la dispoziție maximum 5 zile lucrătoare pentru a formula comentarii cu privire la neconformitatea în cauză. BCE expune motivele pentru care a acționat în regim de urgență.

(7)   BCE poate decide să extindă termenele prevăzute în prezentul articol.

Articolul 11

Verificări specifice privind securitatea efectuate de BCN

(1)   Orice BCN care a emis o comandă oficială pentru producția de bancnote euro poate efectua, în legătură cu astfel de comenzi, verificări ale stocurilor și verificări privind distrugerea elementelor de securitate specifice euro fie la unitatea de producție în care sunt produse bancnotele euro, fie la orice altă unitate de producție în care sunt produse, procesate, depozitate sau distruse părțile componente ale acestor bancnote euro.

(2)   BCN menționată la alineatul (1) poate efectua verificări și cu privire la transportul bancnotelor euro și al hârtiei pentru bancnote euro.

(3)   În cazul în care constată că producătorul încalcă normele de transport ale BCE prevăzute în cerințele de fond sau în cazul în care descoperă o neconcordanță în cursul verificării stocurilor sau al verificărilor privind distrugerea, BCN transmite BCE un raport scris în termen de 3 zile lucrătoare de la finalizarea verificărilor.

(4)   BCE poate desemna o echipă specială de inspecție a securității la fața locului în vederea efectuării unor inspecții la fața locului în unitatea de producție respectivă pentru a verifica încălcările sau neconcordanțele identificate de BCN. Orice constatări ale BCE întemeiate pe rezultatul inspecției efectuate de către echipa specială de inspecție a securității sunt raportate în conformitate cu articolul 10.

SECȚIUNEA IV

OBLIGAȚII CONTINUE

Articolul 12

Obligațiile continue ale producătorilor acreditați

(1)   Producătorul acreditat furnizează BCE, în legătură cu unitatea de producție relevantă, o copie a certificatului relevant menționat la articolul 4 alineatul (3) cu ocazia fiecărei reînnoiri sau modificări a acestui certificat în termen de trei luni de la data reînnoirii sau a modificării respective.

(2)   Producătorul acreditat informează imediat BCE cu privire la revocarea oricărui certificat necesar.

(3)   Producătorul acreditat informează BCE imediat și în scris cu privire la oricare dintre următoarele:

(a)	deschiderea oricăror proceduri de lichidare sau de reorganizare a producătorului sau a oricăror proceduri similare;

(b)	desemnarea unui lichidator, judecător sindic, administrator sau a oricărei persoane cu funcție echivalentă, în privința producătorului;

(c)	orice intenție de a subcontracta sau de a implica terți într-o activitate privind elementele specifice euro sau într-o activitate privind securitatea euro pentru care producătorul este acreditat;

(d)

orice modificare în ceea ce privește aranjamentele din cadrul unității de producție, care apare după acordarea acreditării și care afectează sau poate afecta respectarea cerințelor pentru acreditare relevante, inclusiv modificările aduse informațiilor menționate la articolul 5 alineatul (2) literele (a)-(d);

(e)	orice intenție de modificare a controlului asupra producătorului acreditat sau de modificare a structurii de proprietate asupra acestuia;

(f)	trecerea unei perioade neîntrerupte de 34 de luni de la ultima sa activitate de producție.

(4)   Producătorul acreditat nu poate transfera sau cesiona acreditările sale unui terț, inclusiv oricare dintre filialele sau societățile sale asociate.

(5)   Producătorul acreditat nu poate transfera către o altă unitate deținută în proprietate, închiriată sau aflată sub altă formă sub controlul său nicio parte a activității privind securitatea euro sau a activității privind elementele specifice euro și niciun element de securitate specific euro sau element specific euro decât dacă unității respective i s-a acordat acreditarea necesară în conformitate cu articolul 2, iar BCE și-a exprimat acordul prealabil scris cu privire la transferul în cauză.

(6)   Producătorul acreditat nu poate externaliza sau transfera către un terț, inclusiv filialele și societățile asociate ale acestuia, nicio parte a activității privind securitatea euro sau a activității privind elementele specifice euro și niciun element de securitate specific euro sau element specific euro decât dacă terțului respectiv i s-a acordat acreditarea necesară în conformitate cu articolul 2, iar BCE și-a exprimat acordul prealabil scris cu privire la externalizarea sau transferul în cauză.

(7)   Pentru ca un producător acreditat să poată să externalizeze către o altă unitate de producție orice parte a activității privind securitatea euro sau a activității privind elementele specifice euro este necesar acordul prealabil scris al BCE.

(8)   Producătorul cu acreditare provizorie informează imediat BCE în momentul în care primește o comandă oficială de producție din partea unui alt producător acreditat, a unei BCN sau a BCE, astfel încât să poată fi organizate inspecțiile relevante cât mai curând posibil. Notificarea include informații despre comanda oficială de producție și datele planificate pentru începerea și pentru finalizarea producției.

(9)   Producătorul cu acreditare provizorie comunică BCE informațiile cu privire la aspectele de mediu și de sănătate și siguranță, astfel cum se solicită în cerințele de fond relevante.

(10)   În cazul în care producătorul acreditat este o imprimerie, acesta va face toate aranjamentele necesare pentru realizarea analizei substanțelor chimice utilizate pentru bancnotele euro finalizate și transmite BCE rapoarte în conformitate cu cerințele în materie de mediu și de sănătate și siguranță relevante.

(11)   Producătorul acreditat păstrează confidențialitatea cerințelor de fond.

Articolul 13

Obligațiile continue ale BCE

BCE informează producătorii acreditați cu privire la orice actualizări ale cerințelor de fond care se referă la activitatea privind securitatea euro și/sau activitatea privind elementele specifice euro pentru care au primit o acreditare sau o acreditare provizorie.

SECȚIUNEA V

CONSECINȚELE NECONFORMITĂȚII

Articolul 14

Cazuri de neconformitate

(1)   Oricare dintre următoarele fapte ale unui producător constituie un caz de neconformitate:

(a)	nerespectarea cerințelor pentru acreditare relevante;

(b)	nepunerea în aplicare a îmbunătățirilor convenite cu BCE;

(c)	refuzul de a acorda acces imediat în unitatea de producție echipei de inspecție la fața locului sau personalului desemnat de o BCN pentru a efectua verificări ale stocurilor, verificări privind distrugerea sau verificări privind transportul;

(d)	prezentarea unei declarații false sau înșelătoare ori a unui document falsificat către BCE și, dacă este cazul, către o BCN, conform oricăreia dintre procedurile prevăzute în prezenta decizie;

(e)	încălcarea obligației de păstrare a confidențialității conținutului cerințelor de fond.

(2)   Orice caz de neconformitate cu cerințele pentru acreditare relevante este notificat producătorului care nu și-a îndeplinit obligațiile în conformitate cu articolul 10 alineatul (4) sau într-un alt mod. Orice caz de neconformitate trebuie corectat într-un termen convenit. Acest termen este proporțional cu gravitatea cazului de neconformitate.

(3)   Este considerat un caz major de neconformitate acel caz care are sau a avut un impact negativ imediat și considerabil asupra securității activității privind securitatea euro și/sau un impact negativ imediat și considerabil asupra aspectelor privind calitatea, mediul sau sănătatea și siguranța unei activități privind elementele specifice euro.

(4)   BCE poate adresa producătorului o recomandare prin care să sugereze îmbunătățirea unui aranjament care respectă cerințele pentru acreditare.

Articolul 15

Deciziile BCE privind neconformitatea

(1)   BCE adoptă oricare dintre deciziile menționate la articolele 16-18 și 20 în formă scrisă. Aceste decizii includ:

(a)	cazul de neconformitate și, dacă este cazul, comentariile formulate de producător;

(b)	unitatea de producție, elementul de securitate specific euro și/sau elementul specific euro și activitatea privind securitatea euro și/sau activitatea privind elementele specifice euro la care se referă decizia;

(c)	data de la care decizia produce efecte;

(d)	termenul pentru remedierea neconformității, dacă este cazul;

(e)	motivele care au stat la baza deciziei.

(2)   În toate cazurile în care BCE adoptă o decizie în conformitate cu articolele 16-18 și 20, aceasta va fi proporțională cu gravitatea cazului de neconformitate și cu istoricul producătorului referitor la producerea și remedierea altor cazuri de neconformitate.

(3)   BCE poate înștiința BCN și pe toți producătorii acreditați cu privire la orice decizie adoptată în conformitate cu prezentul articol, domeniul său de aplicare și durata acesteia și, în acest caz, BCE menționează faptul că BCN vor fi notificate în cazul în care intervin modificări ulterioare ale statutului producătorului.

Articolul 16

Decizia de avertizare

(1)   BCE poate adopta o decizie de avertizare în legătură cu un producător acreditat în cazul:

(a)	unei neconformități majore cu privire la aspectele de securitate ale unei activități privind securitatea euro sau la aspectele privind calitatea, mediul sau sănătatea și siguranța unei activități privind elementele specifice euro;

(b)	unei repetări a cazurilor de neconformitate;

(c)	neremedierii eficiente și în timp util a oricărui caz de neconformitate.

(2)   BCE ia în considerare toate explicațiile relevante prezentate de producător.

(3)   Decizia de avertizare poate menționa de asemenea că, în cazul în care neconformitatea nu a fost remediată în termenul stabilit, se va aplica articolul 17 sau articolul 18.

(4)   În cazul în care BCE apreciază că doar o decizie de avertizare nu este suficientă dată fiind gravitatea cazului de neconformitate identificat, aceasta poate adopta o decizie în conformitate cu articolul 17 sau cu articolul 18.

Articolul 17

Suspendarea cu privire la noi comenzi

(1)   BCE poate adopta o decizie de suspendare cu privire la un producător acreditat în sensul că producătorul respectiv are dreptul să finalizeze orice comandă de producție în curs, însă nu mai are dreptul să accepte comenzi noi până la ridicarea deciziei de suspendare. Decizia de suspendare poate fi adoptată în cazul:

(a)

producerii unei neconformități majore cu impact negativ imediat și considerabil asupra securității activității privind securitatea euro, însă atunci când producătorul a fost în măsură să demonstreze că nu s-a înregistrat nicio pierdere sau nici un furt al elementelor de securitate specifice euro sau vreo publicare neautorizată de informații care ar putea afecta integritatea elementelor de securitate specifice euro;

(b)	neremedierii de către producător a cazului de neconformitate indicat într-o decizie de avertizare.

(2)   BCE ia în considerare toate explicațiile relevante prezentate de producătorul în cauză.

(3)   Decizia de suspendare poate menționa de asemenea că, în cazul în care neconformitatea nu a fost remediată în termenul stabilit, se va aplica articolul 18.

(4)   În cazul în care BCE apreciază că decizia de suspendare nu este suficientă dată fiind gravitatea cazului de neconformitate identificat, aceasta poate adopta o decizie de revocare în conformitate cu articolul 18.

(5)   Decizia de suspendare poate fi ridicată numai în situația în care toate cazurile de neconformitate relevante au fost corectate și s-a constatat corectarea lor prin intermediul unei inspecții.

Articolul 18

Revocarea acreditării

(1)   BCE poate adopta o decizie de revocare în cazul:

(a)	neadoptării de măsuri ulterioare conform deciziei de suspendare de către producător;

(b)	nerespectării articolului 19 de către producător;

(c)	nerespectării cerinței de informare imediată a BCE cu privire la producerea oricărui caz menționat la articolul 12 alineatul (3) literele (c)-(f);

(d)

formulării de către un producător acreditat a unei cereri de transfer, în totalitate sau în parte, a activității sale privind securitate euro și/sau a activității sale privind elementele specifice euro către o nouă unitate de producție. Obiectul acestei revocări include unitatea de producție anterioară de la care este transferată activitatea relevantă;

(e)	formulării de către un producător acreditat a unei cereri de retragere a acreditării sale provizorii sau a acreditării.

(2)   BCE poate adopta o decizie de revocare în cazul în care apreciază că o astfel de revocare este proporțională cu:

(a)	gravitatea cazului (cazurilor) de neconformitate;

(b)	amploarea actuală sau potențială a pierderii, a furtului sau a oricărui prejudiciu financiar sau reputațional suferit în legătură cu publicarea neautorizată de informații privind elementele de securitate specifice euro;

(c)	caracterul adecvat al răspunsului producătorului, al capacității și al mijloacelor sale de atenuare a neconformității.

(3)   BCE ia în considerare toate explicațiile relevante prezentate de producătorul respectiv.

(4)   În cazul în care, ulterior revocării, posesia de către producător a unor elemente de securitate specifice euro ar putea pune în pericol integritatea bancnotelor euro ca mijloc de plată, BCE poate solicita producătorului să ia măsuri, precum livrarea la BCE sau la o BCN a elementelor de securitate specifice euro specificate sau distrugerea acestora, pentru a asigura că acesta nu mai posedă astfel de elemente de securitate specifice euro după intrarea în vigoare a revocării.

(5)   Decizia de revocare stabilește data după care producătorul poate solicita din nou o acreditare provizorie. Această dată va fi stabilită pe baza împrejurărilor care au determinat revocarea și va fi după cel puțin un an de la data deciziei de revocare.

Articolul 19

Oprirea imediată a activității privind securitatea euro

(1)   În circumstanțe excepționale, în cazul în care este identificată o neconformitate majoră care ar putea determina pierderea sau furtul elementelor de securitate specifice euro sau publicarea neautorizată de informații care ar putea afecta integritatea bancnotelor euro ca mijloc de plată dacă nu se acționează imediat pentru remedierea situației, echipa de inspecție la fața locului poate solicita producătorului care nu și-a îndeplinit obligațiile să oprească cu efect imediat activitatea privind securitatea euro în cauză până la remedierea neconformității. Într-un astfel de caz, producătorul nu poate să reia această activitate fără aprobarea scrisă prealabilă din partea BCE.

(2)   Producătorul în cauză furnizează BCE informații referitoare la orice alt producător care, în calitate de client sau de furnizor, poate fi afectat în mod indirect de oprirea activității privind securitatea euro sau a activității privind elementele specifice euro. Echipa de inspecție la fața locului poate solicita de asemenea producătorului acreditat să ia măsurile prevăzute la articolul 18 alineatul (4) pentru a se asigura că acesta nu posedă elementele de securitate specifice euro specificate în perioada în care a fost oprită activitatea privind securitatea euro.

(3)   În cazul în care o activitate privind securitatea euro desfășurată de un producător acreditat este oprită în conformitate cu alineatul (1), BCE informează toți producătorii terți menționați la alineatul (2) potențial afectați și, în acest caz, precizează că producătorii terți potențial afectați vor fi notificați dacă intervin modificări ale statutului producătorului.

(4)   Cât mai curând posibil după ce echipa BCE de inspecție la fața locului a solicitat oprirea unei activități privind securitatea euro și fără a aduce atingere tuturor celorlalte decizii adoptate în temeiul articolelor 16-18, BCE abrogă imediat această decizie de oprire a activității în cazul în care o inspecție ulterioară concluzionează că neconformitatea în cauză a fost remediată.

Articolul 20

Sancțiuni financiare în caz de neconcordanțe privind cantitățile de bancnote euro sau de hârtie pentru bancnote

(1)   În conformitate cu cerințele de fond în materie de securitate, producătorul care desfășoară o activitate de producere a hârtiei pentru bancnote euro sau a bancnotelor euro transmite BCE rapoarte cu privire la orice neconcordanță privind cantitățile de hârtie pentru bancnote euro sau cantitățile de bancnote euro imprimate parțial sau integral care este identificată în cursul oricărei activități privind securitatea euro în cadrul unității sale de producție acreditate.

(2)   În cazul în care un astfel de producător identifică o neconcordanță privind o cantitate de hârtie pentru bancnote euro sau o neconcordanță privind cantitățile de bancnote euro imprimate parțial sau integral în cursul unei activități privind securitatea euro în cadrul unității de producție acreditate și nu transmite rapoarte în conformitate cu cerințele de fond în materie de securitate, iar această neconcordanță este adusă în atenția BCE prin alte mijloace, BCE aplică producătorului o sancțiune financiară de minimum 50 000 EUR. În cazul în care valoarea nominală echivalentă a neconcordanței depășește 50 000 EUR, BCE aplică producătorului o sancțiune financiară în cuantum egal cu valoarea nominală echivalentă, până la maximum 500 000 EUR.

(3)   În cazul în care un producător transmite BCE rapoarte cu privire la o neconcordanță privind o cantitate de hârtie pentru bancnote euro sau privind cantitățile de bancnote euro imprimate parțial sau integral identificată în cursul unei activități privind securitatea euro în cadrul unității de producție acreditate, însă ulterior nu identifică și nu transmite BCE rapoarte cu privire la cauza neconcordanței în termenele prevăzute în cerințele de fond în materie de securitate, BCE ia în considerare aplicarea unei sancțiuni financiare de minimum 50 000 EUR. În cazul în care valoarea nominală echivalentă a neconcordanței depășește 50 000 EUR, BCE aplică producătorului o sancțiune financiară în cuantum egal cu valoarea nominală echivalentă, până la maximum 500 000 EUR.

(4)   În cazul în care un producător nu identifică o neconcordanță privind o cantitate de hârtie pentru bancnote euro sau privind o cantitate de bancnote euro imprimate parțial sau integral în cursul unei activități privind securitatea euro în cadrul unității de producție acreditate, iar neconcordanța este identificată și adusă în atenția BCE prin alte mijloace, BCE aplică producătorului o sancțiune financiară de minimum 50 000 EUR. În cazul în care valoarea nominală echivalentă a neconcordanței depășește 50 000 EUR, BCE aplică producătorului o sancțiune financiară în cuantum egal cu valoarea nominală echivalentă, până la maximum 500 000 EUR.

(5)   Gravitatea neconcordanței se evaluează în fiecare caz specific atunci când se adoptă o decizie cu privire la cuantumul sancțiunii financiare și aceasta justifică sancțiunea financiară mai mare sau mai mică decât cuantumul de 50 000 EUR. Gravitatea neconcordanței este evidențiată prin valoarea nominală echivalentă a neconcordanței relevante. Sancțiunile financiare nu depășesc în niciun caz 500 000 EUR.

(6)   Deciziile privind sancțiunile financiare se adoptă în conformitate cu procedurile prevăzute în Regulamentul (CE) nr. 2532/98 și în Regulamentul (CE) nr. 2157/1999 al Băncii Centrale Europene din 23 septembrie 1999 privind competența Băncii Centrale Europene de a impune sancțiuni (BCE/1999/4) (5).. Pe lângă sancțiunile financiare, BCE poate decide să emită o decizie de avertizare sau să revoce ori să suspende acreditarea provizorie sau acreditarea.

Articolul 21

Procedura de revizuire

(1)   BCE evaluează orice cereri și informații care sunt furnizate de producător în legătură cu prezenta decizie și informează producătorul în scris cu privire la decizia sa de admitere sau de respingere a cererii sau cu privire la validitatea informațiilor primite în termen de 50 de zile lucrătoare de la primirea:

(a)	cererii de inițiere; sau

(b)	a oricăror informații suplimentare sau clarificări solicitate de BCE.

(2)   În cazul în care BCE a adoptat o decizie:

(a)	de respingere a cererii de inițiere a oricărei proceduri de acreditare;

(b)	de refuz cu privire la: (i) acordarea unei acreditări provizorii; (ii) transformarea unei acreditări provizorii în acreditare; sau (iii) transformarea unei acreditări în acreditare provizorie;

(c)	de transformare a unei acreditări acordate în temeiul regimului anterior în acreditare provizorie sau în acreditare;

(d)	în temeiul articolelor 16-19,

producătorul poate transmite Consiliului guvernatorilor, în termen de 30 de zile lucrătoare de la notificarea unei astfel de decizii, o cerere scrisă pentru revizuirea deciziei relevante. Producătorul include motivele sale pentru o asemenea cerere și toate informațiile justificative.

(3)   Revizuirea nu are efect suspensiv. În cazul în care producătorul solicită explicit și motivat acest lucru în cererea sa de revizuire, Consiliul guvernatorilor poate suspenda aplicarea deciziei aflate în curs de revizuire.

(4)   Consiliul guvernatorilor revizuiește decizia din perspectiva cererii de revizuire a producătorului. În cazul în care Consiliul guvernatorilor consideră că decizia încalcă prezenta decizie, acesta fie va dispune repetarea procedurii în cauză, fie va adopta o decizie finală. În caz contrar, cererea de revizuire a producătorului este respinsă. Producătorul este notificat în scris cu privire la rezultatul revizuirii în termen de 60 de zile lucrătoare de la primirea cererii de revizuire. Decizia Consiliului guvernatorilor precizează motivele pe care se întemeiază.

(5)   Curtea de Justiție a Uniunii Europene are competența exclusivă de a soluționa orice litigiu dintre BCE și un producător referitor la prezenta decizie. În cazul în care este disponibilă o procedură de revizuire în temeiul alineatului (2), producătorul așteaptă decizia BCE cu privire la revizuire înainte de a formula o acțiune în fața Curții de Justiție. Termenele prevăzute în tratat încep să curgă de la data primirii deciziei cu privire la revizuire.

(6)   Prin derogare de la alineatele (1)-(4), procedura de revizuire pentru deciziile privind sancțiunile financiare prevăzute la articolul 20 se desfășoară în conformitate cu procedura stabilită în Regulamentul (CE) nr. 2532/98 și în Regulamentul (CE) nr. 2157/1999 (BCE/1999/4).

Articolul 22

Registrul acreditărilor menținut BCE

(1)   BCE menține un registru al acreditărilor în care:

(a)	sunt enumerați toți producătorii cărora le-a fost acordată o acreditare provizorie sau o acreditare;

(b)	se indică, pentru fiecare unitate de producție, activitatea privind securitatea euro și/sau activitatea privind elementele specifice euro, elementele de securitate specifice euro și elementele specifice euro pentru care a fost acordată o acreditare provizorie sau o acreditare.

(2)   BCE pune informațiile din registrul acreditărilor la dispoziția tuturor BCN, a viitoarelor BCN din Eurosistem și a producătorilor acreditați. BCE actualizează în mod regulat registrul acreditărilor în conformitate cu informațiile furnizate în temeiul prezentei decizii de către producătorii acreditați și de către BCN. În scopul realizării unor actualizări regulate ale registrului acreditărilor, BCE poate colecta de la producătorii acreditați, de la BCN și de la viitoare BCN din Eurosistem informații relevante suplimentare, pe care BCE le consideră necesare pentru menținerea exactității și corectitudinii informațiilor din registrul acreditărilor.

(3)   În cazul în care adoptă o decizie de suspendare în temeiul articolului 17, BCE înregistrează obiectul și durata măsurii și toate modificările aplicate situației producătorului în privința denumirii acestuia, a unității de producție afectate și a elementelor de securitate specifice euro, a elementelor specifice euro, a activității privind securitatea euro și a activității privind elementele specifice euro în cauză, în conformitate cu termenii deciziei de suspendare respective.

(4)   În cazul în care adoptă o decizie de revocare în temeiul articolului 18, BCE elimină din registrul acreditărilor numele producătorului, unitatea de producție, elementul de securitate specific euro și activitatea privind securitatea euro și/sau elementul specific euro și activitatea privind elementele specifice euro, în conformitate cu termenii deciziei de revocare respective.

SECȚIUNEA VI

MODIFICARE ȘI DISPOZIȚII TRANZITORII ȘI FINALE

Articolul 23

Modificare

Articolul 1 litera (c) din Decizia BCE/2008/3 se înlocuiește cu următorul text:

„(c)

«elemente de securitate specifice euro» înseamnă elementele enumerate în cadrul normelor de securitate, inclusiv bancnotele euro care sunt: (a) în circulație; (b) în curs de dezvoltare în vederea înlocuirii bancnotelor euro aflate în circulație; sau (c) retrase din circulație, împreună cu elementele componente ale acestora și cu informațiile aferente, pentru care trebuie asigurată protecția securității întrucât pierderea, furtul sau publicarea neautorizată a acestora ar putea afecta integritatea bancnotelor euro ca mijloc de plată;”.

Articolul 24

Abrogare

Deciziile BCE/2008/3, BCE/2010/22 și BCE/2011/8 sunt abrogate la data prevăzută la articolul 26 alineatul (3). Trimiterile la Deciziile BCE/2008/3, BCE/2010/22 și BCE/2011/8 sunt înțelese ca fiind trimiteri la prezenta decizie.

Articolul 25

Dispoziții tranzitorii

(1)   Producătorii cu acreditări acordate în temeiul regimului anterior au dreptul să desfășoare activități privind securitatea euro și/sau activități privind elementele specifice euro până la data indicată la articolul 26 alineatul (3).

(2)   Cu două luni înainte de data indicată la articolul 26 alineatul (3), producătorii cu acreditări acordate în temeiul regimului anterior informează BCE dacă au desfășurat activități privind securitatea euro și/sau activități privind elementele specifice euro în cursul ultimelor 36 de luni.

(3)   Acreditările în temeiul regimului anterior care au fost acordate prin deciziile BCE de acreditare abrogate fie sunt supuse transformării în conformitate cu alineatele (4) și (5), fie expiră după data indicată la articolul 26 alineatul (3), indiferent de perioada de validitate rămasă sau de statutul lor permanent.

(4)   Producătorul cu acreditări valide în materie de securitate, de calitate, de mediu și de sănătate și siguranță care a produs, în cursul ultimelor 36 de luni anterioare datei indicate la articolul 26 alineatul (3), elemente de securitate specifice euro și/sau materii prime pentru bancnotele euro în baza deciziilor BCE de acreditare abrogate beneficiază de transformarea acreditărilor sale în acreditare conform articolului 7 din prezenta decizie și cerințelor pentru acreditare relevante menționate în acest articol.

(5)   Producătorul cu acreditări valide în materie de securitate, de calitate, de mediu și de sănătate și siguranță care nu a produs, în cursul ultimelor 36 de luni anterioare datei indicate la articolul 26 alineatul (3), elemente de securitate specifice euro și/sau materii prime pentru bancnotele euro în baza deciziilor BCE de acreditare abrogate beneficiază de transformarea acreditărilor sale în acreditare provizorie conform articolului 8 din prezenta decizie și cerințelor pentru acreditare relevante menționate în acest articol.

(6)   Toate procedurile inițiate sau aflate în curs de desfășurare în temeiul deciziilor BCE de acreditare abrogate care privesc acreditări acordate în temeiul regimului anterior, în special:

(a)	inspecțiile de securitate inițiale sau cu privire la măsurile ulterioare unor astfel de inspecții, inclusiv audituri ale calității sau audituri prealabile ale calității;

(b)	acordarea unei (unor) acreditări;

(c)	emiterea unei decizii de avertizare, suspendarea sau revocarea acreditării (acreditărilor); sau

(d)	revizuirea acțiunilor sau a deciziilor prevăzute la literele (a)-(c),

sunt finalizate în conformitate cu dispozițiile deciziilor BCE de acreditare abrogate pentru perioada de până la data indicată la articolul 26 alineatul (3).

(7)   Începând cu producția de bancnote euro aferentă anului 2016, BCN nu validează nicio bancnotă euro imprimată cu substanțe chimice care depășesc limitele admisibile stabilite în cerințele în materie de mediu și sănătate și siguranță.

Articolul 26

Dispoziții finale

(1)   Prezenta decizie produce efecte din ziua următoare datei publicării sale în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

(2)   Articolele 23 și 25 se aplică din ziua următoare datei publicării prezentei decizii în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

(3)   Celelalte dispoziții din prezenta decizie se aplică după 12 luni de la data publicării sale în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Articolul 27

Destinatari

Prezenta decizie se adresează producătorilor de elemente de securitate specifice euro și de elemente specifice euro, precum și BCN, ori de câte ori acestea din urmă realizează verificări ale stocurilor, verificări privind distrugerea sau verificări ale transporturilor.

---

(1)  JO L 318, 27.11.1998, p. 4.

(2)  JO L 140, 30.5.2008, p. 26.

(3)  JO L 330, 15.12.2010, p. 14.

(4)  JO L 176, 5.7.2011, p. 52.

(5)  JO L 264, 12.10.1999, p. 21.

---