24.12.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 352/1

(1)

Finanțarea din partea statului care îndeplinește criteriile stabilite la articolul 107 alineatul (1) din tratat reprezintă ajutor de stat și, prin urmare, trebuie notificată Comisiei în temeiul articolului 108 alineatul (3) din tratat. Cu toate acestea, în temeiul articolului 109 din tratat, Consiliul poate stabili categoriile de ajutoare care sunt exceptate de la această cerință de notificare. În conformitate cu articolul 108 alineatul (4) din tratat, Comisia poate adopta regulamente privind aceste categorii de ajutoare de stat. În temeiul Regulamentului (CE) nr. 994/98, Consiliul a hotărât, în conformitate cu articolul 109 din tratat, că ajutoarele de minimis ar putea constitui o astfel de categorie. Pe această bază, se consideră că ajutoarele de minimis, fiind ajutoare acordate unei întreprinderi unice într-o perioadă de timp dată care nu depășesc o anumită sumă fixă, nu îndeplinesc toate criteriile stabilite la articolul 107 alineatul (1) din tratat și, prin urmare, nu fac obiectul procedurii de notificare.

(2)

În numeroase decizii, Comisia a clarificat noțiunea de ajutor în sensul articolului 107 alineatul (1) din tratat. Comisia și-a prezentat, de asemenea, politica cu privire la un plafon de minimis, sub care se poate considera că articolul 107 alineatul (1) din tratat nu se aplică, mai întâi în comunicarea sa privind ajutoarele de minimis  (3) și, ulterior, în Regulamentul (CE) nr. 69/2001 al Comisiei (4) și în Regulamentul (CE) nr. 1998/2006 al Comisiei (5). Din experiența dobândită prin aplicarea Regulamentului (CE) nr. 1998/2006 rezultă că este necesară revizuirea anumitor condiții prevăzute în respectivul regulament și înlocuirea acestuia.

(3)

Este oportună menținerea plafonului de 200 000 EUR pentru cuantumul ajutoarelor de minimis pe care o întreprindere unică le poate primi pe o perioadă de trei ani din partea unui stat membru. Acest plafon rămâne necesar pentru a se asigura că o măsură care face obiectul prezentului regulament poate fi considerată ca neavând niciun efect asupra schimburilor comerciale dintre statele membre și nedenaturând sau neamenințând să denatureze concurența.

(4)

În sensul normelor de concurență prevăzute în tratat, prin „întreprindere” se înțelege orice entitate care desfășoară o activitate economică, indiferent de statutul său juridic și de modul în care este finanțată (6). Curtea de Justiție a Uniunii Europene a hotărât că toate entitățile care sunt controlate (juridic sau de facto) de către aceeași entitate ar trebui considerate o întreprindere unică (7). În scopul asigurării securității juridice și al reducerii sarcinii administrative, prezentul regulament ar trebui să prevadă o listă exhaustivă de criterii clare cu ajutorul cărora să se stabilească dacă două sau mai multe întreprinderi dintr-un stat membru trebuie considerate o întreprindere unică. Dintre criteriile consacrate pentru definirea „întreprinderilor afiliate” în cadrul definiției întreprinderilor mici sau mijlocii (IMM) din Recomandarea 2003/361/CE a Comisiei (8) și din anexa I la Regulamentul (CE) nr. 800/2008 al Comisiei (9), Comisia a selectat criteriile adecvate pentru scopul prezentului regulament. Autoritățile publice cunosc deja criteriile respective, care ar trebui să fie aplicabile, având în vedere domeniul de aplicare al prezentului regulament, atât IMM-urilor, cât și întreprinderilor mari. Aceste criterii ar trebui să garanteze că un grup de întreprinderi afiliate este considerat ca fiind o întreprindere unică pentru aplicarea normelor privind ajutoarele de minimis, dar totodată și că întreprinderile care nu au nicio legătură între ele în afară de faptul că fiecare are o legătură directă cu același organism public sau cu aceleași organisme publice nu sunt tratate ca întreprinderi având legături unele cu altele. Se ține seama, așadar, de situația specifică a întreprinderilor controlate de aceeași instituție publică sau de aceleași instituții publice, fiecare putând avea putere de decizie.

(5)

Date fiind dimensiunile reduse, în medie, ale întreprinderilor care își desfășoară activitatea în sectorul transportului rutier de mărfuri, este necesar să se mențină plafonul de 100 000 EUR pentru întreprinderile care efectuează transport rutier de mărfuri în contul terților sau contra cost. Serviciile integrate, în care transportul propriu-zis reprezintă doar un element, cum ar fi serviciile de mutare, serviciile poștale sau de curierat ori colectarea deșeurilor sau serviciile de prelucrare, nu ar trebui considerate servicii de transport. Având în vedere supracapacitatea din sectorul transportului rutier de mărfuri și obiectivele politicii de transport din perspectiva congestionării traficului rutier și transportul de mărfuri, ajutoarele acordate întreprinderilor care efectuează transport rutier de mărfuri în contul terților sau contra cost pentru achiziționarea de vehicule care asigură transportul rutier de mărfuri ar trebui să fie excluse din domeniul de aplicare al prezentului regulament. Ținând seama de dezvoltarea sectorului de transport rutier de călători, nu mai este necesară aplicarea unui plafon inferior acestui sector.

(6)

Având în vedere normele speciale care se aplică în sectoarele producției primare de produse agricole, al pescuitului și acvaculturii și având în vedere riscul ca ajutoarele care constau în sume mai mici decât plafonul stabilit în prezentul regulament să poată totuși îndeplini criteriile prevăzute la articolul 107 alineatul (1) din tratat, prezentul regulament nu ar trebui să se aplice sectoarelor respective.

(7)

Având în vedere similitudinile dintre prelucrarea și comercializarea produselor agricole și a produselor neagricole, prezentul regulament ar trebui să se aplice prelucrării și comercializării produselor agricole, cu condiția îndeplinirii anumitor cerințe. Nici activitățile care se desfășoară în exploatațiile agricole necesare în vederea pregătirii unui produs pentru prima vânzare, precum recoltarea, secerișul și treieratul cerealelor sau ambalarea ouălor, și nici prima vânzare către revânzători sau prelucrători nu ar trebui considerate, în acest sens, activități de prelucrare sau de comercializare.

(8)

Curtea de Justiție a Uniunii Europene a stabilit că, în cazul în care Uniunea a adoptat o reglementare privind instituirea unei organizări comune a piețelor într-un anumit sector agricol, statele membre au obligația să se abțină de la adoptarea oricărei măsuri care ar putea să îi aducă atingere sau să creeze excepții de la aceasta (10). Din acest motiv, prezentul regulament nu ar trebui să se aplice ajutoarelor a căror valoare este fixată pe baza prețului sau a cantității de produse cumpărate sau introduse pe piață. În mod similar, prezentul regulament nu ar trebui să se aplice nici măsurilor de sprijin care sunt subordonate unei obligații de împărțire a ajutorului cu producătorii primari.

(9)

Prezentul regulament nu ar trebui să se aplice ajutoarelor pentru export sau ajutoarelor condiționate de utilizarea cu precădere a produselor naționale față de produsele importate. Mai precis, prezentul regulament nu ar trebui să se aplice ajutoarelor destinate înființării și exploatării unei rețele de distribuție în alte state membre sau în țări terțe. Ajutoarele destinate acoperirii costurilor de participare la târguri comerciale sau a costurilor aferente studiilor ori serviciilor de consultanță necesare pentru lansarea unui produs nou sau existent pe o piață nouă într-un alt stat membru sau într-o țară terță nu constituie, în mod normal, ajutoare la export.

(10)

Perioada de trei ani care urmează să fie luată în considerare în sensul prezentului regulament ar trebui evaluată în mod constant, astfel încât, atunci când se acordă un nou ajutor de minimis, să se ia în considerare valoarea totală a ajutoarelor de minimis acordate în cursul exercițiului financiar în cauză și în cursul celor două exerciții financiare precedente.

(11)

În cazul în care o întreprindere își desfășoară activitatea atât în sectoare excluse din domeniul de aplicare al prezentului regulament, cât și în alte sectoare sau domenii de activitate, prezentul regulament ar trebui să se aplice acestor alte sectoare sau domenii de activitate, cu condiția ca statul membru în cauză să se asigure, prin mijloace adecvate, cum ar fi separarea activităților sau o distincție între costuri, că activitățile din sectoarele excluse nu beneficiază de ajutoare de minimis. Același principiu ar trebui să se aplice și în cazul unei întreprinderi care își desfășoară activitatea în sectoare în care se aplică plafoane de minimis mai scăzute. Dacă nu se poate asigura că activitățile corespunzătoare sectoarelor în cazul cărora se aplică plafoane de minimis mai scăzute nu beneficiază de ajutoare de minimis decât în limita acestor plafoane mai scăzute, atunci ar trebui să se aplice plafonul cel mai scăzut tuturor activităților pe care le desfășoară întreprinderea.

(12)

Prezentul regulament ar trebui să stabilească norme care să asigure că nu este posibilă eludarea intensităților maxime ale ajutoarelor prevăzute în regulamentele specifice sau în deciziile Comisiei. De asemenea, prezentul regulament ar trebui să prevadă norme clare și ușor de aplicat referitoare la cumul.

(13)

Prezentul regulament nu exclude posibilitatea ca o măsură adoptată de un stat membru să nu fie considerată ajutor de stat în sensul articolului 107 alineatul (1) din tratat din alte motive decât cele prevăzute de prezentul regulament, de exemplu din cauza faptului că măsura respectă principiul operatorului în economia de piață sau a faptului că măsura nu implică un transfer de resurse de stat. În special, o finanțare din partea Uniunii gestionată la nivel central de către Comisie care nu este controlată, direct sau indirect, de statul membru nu constituie ajutor de stat și nu ar trebui să fie luată în considerare atunci când se stabilește dacă plafonul relevant a fost respectat sau nu.

(14)

Pentru asigurarea transparenței, a tratamentului egal și a monitorizării eficace, prezentul regulament ar trebui să se aplice doar ajutoarelor de minimis în cazul cărora este posibilă calcularea ex ante cu exactitate a echivalentului subvenție brută fără să fie necesară o evaluare a riscurilor („ajutoare transparente”). Un astfel de calcul precis se poate efectua, de exemplu, pentru granturi, subvenții la dobândă, scutiri fiscale plafonate sau alte instrumente care prevăd o limită maximă ce poate să asigure că plafonul relevant nu este depășit. Stabilirea unei limite maxime înseamnă că, atât timp cât valoarea exactă a ajutorului nu este (încă) cunoscută, statul membru trebuie să presupună că suma este egală cu limita maximă, pentru a se asigura că mai multe măsuri de ajutor luate împreună nu depășesc plafonul prevăzut în prezentul regulament și să aplice normele privind cumulul.

(15)

Pentru asigurarea transparenței, a tratamentului egal și a aplicării corecte a plafonului de minimis, toate statele membre ar trebui să aplice aceeași metodă de calcul. Pentru simplificarea calculelor, valoarea ajutoarelor acordate sub altă formă decât cea a subvențiilor în numerar ar trebui convertită în echivalent subvenție brută. Calculul echivalentului subvenție brută al altor tipuri de ajutoare transparente decât granturile și al ajutoarelor care pot fi plătite în mai multe tranșe necesită folosirea ratelor dobânzii de pe piață în vigoare la data acordării ajutoarelor. În vederea aplicării uniforme, transparente și simple a normelor privind ajutoarele de stat, ratele practicate pe piață aplicabile în sensul prezentului regulament ar trebui să fie ratele de referință, astfel cum sunt prevăzute în Comunicarea Comisiei privind revizuirea metodei de stabilire a ratelor de referință și de scont (11).

(16)

Ajutoarele sub formă de împrumuturi, inclusiv ajutoarele de minimis pentru finanțarea riscurilor care constau în împrumuturi, ar trebui considerate ajutoare de minimis transparente atunci când echivalentul subvenție brută s-a calculat pe baza ratelor dobânzii în vigoare pe piață la momentul acordării ajutoarelor. Pentru a se simplifica tratamentul aplicat împrumuturilor mici de scurtă durată, prezentul regulament ar trebui să prevadă o dispoziție clară și ușor de aplicat, care să țină seama atât de cuantumul împrumutului, cât și de durata acestuia. Din experiența Comisiei, pot fi considerate ca având un echivalent subvenție brută egal cu plafonul de minimis împrumuturile acoperite prin garanții reale care reprezintă cel puțin 50 % din împrumut și nu depășesc fie suma de 1 000 000 EUR și o perioadă de cinci ani, fie suma de 500 000 EUR și o perioadă de zece ani. Date fiind dificultățile în ceea ce privește stabilirea echivalentului subvenție brută în cazul ajutoarelor acordate întreprinderilor care ar putea să nu fie capabile să restituie împrumutul, această regulă nu ar trebui să li se aplice unor asemenea întreprinderi.

(17)

Ajutoarele care constau în aporturi de capital nu ar trebui considerate ajutoare de minimis transparente, cu excepția cazului în care valoarea totală a aportului de capital public nu depășește plafonul de minimis. Ajutoarele care constau în măsuri de finanțare prin capital de risc care iau forma unor investiții de capital sau cvasicapital, astfel cum se menționează în Orientările privind finanțarea prin capital de risc (12), nu ar trebui să fie considerate ajutoare de minimis transparente, cu excepția cazurilor în care măsura în cauză furnizează capital care nu depășește plafonul de minimis.

(18)

Ajutoarele care constau în garanții, inclusiv ajutoarele de minimis pentru finanțarea riscurilor care constau în garanții, ar trebui considerate transparente dacă echivalentul subvenție brută a fost calculat pe baza primelor „safe-harbour” stabilite în comunicarea Comisiei pentru respectivul tip de întreprindere (13). Pentru a simplifica modul în care sunt tratate garanțiile de scurtă durată care garantează până la 80 % dintr-un împrumut relativ mic, prezentul regulament ar trebui să prevadă o regulă clară și ușor de aplicat, care să țină seama atât de valoarea împrumutului aferent, cât și de durata garanției. Această regulă nu ar trebui să se aplice garanțiilor aferente operațiunilor subiacente care nu constituie împrumuturi, cum ar fi garanțiile aferente operațiunilor cu capital propriu. În cazul în care garanția nu depășește 80 % din împrumutul aferent, suma garantată nu depășește 1 500 000 EUR, iar durata garanției este de cel mult cinci ani, garanția poate fi considerată ca având un echivalent subvenție brută care nu depășește plafonul de minimis. Aceeași ipoteză este valabilă și în cazul în care garanția nu depășeste 80 % din împrumutul aferent, suma garantată nu depășește 750 000 EUR, iar durata garanției este de cel mult zece ani. În plus, statele membre pot utiliza o metodă de calcul a echivalentului subvenție brută a împrumutului notificată Comisiei în conformitate cu un alt regulament al Comisiei în domeniul ajutoarelor de stat aplicabil la data respectivă și care a fost acceptată de Comisie ca respectând Comunicarea privind garanțiile sau orice comunicare succesivă, cu condiția ca metodologia acceptată să aibă în vedere tipul de garanție și tipul de tranzacție subiacentă vizate în contextul aplicării prezentului regulament. Date fiind dificultățile în ceea ce privește stabilirea echivalentului subvenție brută în cazul ajutoarelor acordate întreprinderilor care ar putea să nu fie capabile să restituie împrumutul, această regulă nu ar trebui să li se aplice unor asemenea întreprinderi.

(19)

În cazul în care o schemă de ajutoare de minimis este pusă în aplicare prin intermediari financiari, ar trebui să se garanteze că acești intermediari nu beneficiază de ajutoare de stat. În acest scop, se poate solicita intermediarilor financiari care beneficiază de o garanție de stat să plătească o primă conformă cu condițiile de piață sau să transfere integral orice avantaj beneficiarilor finali ori se pot respecta plafonul de minimis și alte condiții din prezentul regulament și la nivelul intermediarilor.

(20)

După ce primește o notificare din partea unui stat membru, Comisia poate analiza dacă o măsură care nu constă într-un grant, într-un împrumut, într-o garanție, într-o injecție de capital sau într-o măsură de finanțare prin capital de risc, dar care ia forma unei investiții de capital sau cvasicapital conduce la un echivalent subvenție brută care nu depășește plafonul de minimis și care, prin urmare, s-ar putea încadra în domeniul de aplicare al prezentului regulament.

(21)

Comisia are obligația de a se asigura că normele privind ajutoarele de stat sunt respectate și, în conformitate cu principiul cooperării prevăzut la articolul 4 alineatul (3) din Tratatul privind Uniunea Europeană, statele membre ar trebui să faciliteze îndeplinirea acestei sarcini prin crearea instrumentelor necesare pentru a se asigura că valoarea totală a ajutoarelor de minimis acordate unei întreprinderi unice în temeiul normelor de minimis nu depășește plafonul global autorizat. În acest scop, atunci când acordă ajutoare de minimis, statele membre ar trebui să comunice întreprinderii respective valoarea ajutorului de minimis acordat și caracterul de minimis al acestuia și ar trebui să facă o trimitere expresă la prezentul regulament. Statele membre ar trebui să aibă obligația de a supraveghea ajutoarele acordate pentru a se asigura că plafoanele relevante nu sunt depășite și se respectă regulile privind cumulul. Pentru a îndeplini această obligație, înainte de acordarea unui astfel de ajutor, statul membru în cauză ar trebui să obțină de la întreprinderea respectivă o declarație referitoare la alte ajutoare de minimis care fac obiectul prezentului regulament sau al altor regulamente de minimis de care a beneficiat în cursul exercițiului financiar respectiv și în cele două exerciții financiare precedente. Ca alternativă, ar trebui ca statele membre să poată opta să înființeze un registru central cu informații complete privind ajutoarele de minimis acordate și să verifice dacă prin acordarea de noi ajutoare nu se depășește plafonul relevant.

(22)

Înainte de a acorda un nou ajutor de minimis, fiecare stat membru ar trebui să verifice dacă prin acordarea noului ajutor de minimis nu se va depăși plafonul de minimis și dacă sunt respectate celelalte condiții din prezentul regulament.

(23)

Având în vedere experiența dobândită de Comisie și ținând seama, în special, de necesitatea în general frecventă a revizuirii politicii sale în materie de ajutoare de stat, perioada de aplicare a prezentului regulament ar trebui limitată. În cazul în care prezentul regulament expiră și nu se mai prelungește, statele membre ar trebui să beneficieze de o perioadă de adaptare de șase luni în ceea ce privește ajutoarele de minimis care fac obiectul prezentului regulament,

(a)

ajutoarelor acordate întreprinderilor care își desfășoară activitatea în sectoarele pescuitului și acvaculturii, astfel cum sunt reglementate de Regulamentul (CE) nr. 104/2000 al Consiliului (14);

(b)

ajutoarelor acordate întreprinderilor care își desfășoară activitatea în domeniul producției primare de produse agricole;

(c)

ajutoarelor acordate întreprinderilor care își desfășoară activitatea în sectorul prelucrării și comercializării produselor agricole, în următoarele cazuri:

(d)

ajutoarelor destinate activităților legate de export către țări terțe sau către alte state membre, respectiv ajutoarelor direct legate de cantitățile exportate, ajutoarelor destinate înființării și funcționării unei rețele de distribuție sau destinate altor cheltuieli curente legate de activitatea de export;

(e)

ajutoarelor condiționate de utilizarea preferențială a produselor naționale față de produsele importate.

(a)

„produse agricole” înseamnă produsele enumerate în anexa I la tratat, cu excepția produselor obținute din pescuit și acvacultură prevăzute în Regulamentul (CE) nr. 104/2000;

(b)

„prelucrarea produselor agricole” înseamnă orice operațiune efectuată asupra unui produs agricol care are drept rezultat un produs care este tot un produs agricol, cu excepția activităților desfășurate în exploatațiile agricole, necesare în vederea pregătirii unui produs de origine animală sau vegetală pentru prima vânzare;

(c)

„comercializarea produselor agricole” înseamnă deținerea sau expunerea unui produs agricol în vederea vânzării, a punerii în vânzare, a livrării sau a oricărei alte forme de introducere pe piață, cu excepția primei vânzări de către un producător primar către revânzători sau prelucrători și a oricărei alte activități de pregătire a produsului pentru această primă vânzare; o vânzare efectuată de către un producător primar către consumatori finali este considerată comercializare în cazul în care se desfășoară în localuri distincte, rezervate acestei activități.

(a)

o întreprindere deține majoritatea drepturilor de vot ale acționarilor sau ale asociaților unei alte întreprinderi;

(b)

o întreprindere are dreptul de a numi sau revoca majoritatea membrilor organelor de administrare, de conducere sau de supraveghere ale unei alte întreprinderi;

(c)

o întreprindere are dreptul de a exercita o influență dominantă asupra altei întreprinderi în temeiul unui contract încheiat cu întreprinderea în cauză sau în temeiul unei prevederi din contractul de societate sau din statutul acesteia;

(d)

o întreprindere care este acționar sau asociat al unei alte întreprinderi și care controlează singură, în baza unui acord cu alți acționari sau asociați ai acelei întreprinderi, majoritatea drepturilor de vot ale acționarilor sau ale asociaților întreprinderii respective.

(a)

beneficiarul nu este supus unei proceduri de insolvență colectivă și nu îndeplinește criteriile din dreptul național pentru a fi supus unei proceduri de insolvență colectivă la cererea creditorilor săi. În cazul unei mari întreprinderi, beneficiarul se află într-o situație comparabilă cu cea pentru care se conferă un rating de credit de cel puțin B–; și

(b)

împrumutul este garantat cu garanții reale care acoperă cel puțin 50 % din împrumut, iar împrumutul este fie de 1 000 000 EUR (sau 500 000 EUR pentru întreprinderile care efectuează transport rutier de mărfuri) pe o perioadă de cinci ani, fie de 500 000 EUR (sau 250 000 EUR pentru întreprinderile care efectuează transport rutier de mărfuri) pe o perioadă de zece ani; dacă un împrumut este mai mic decât aceste sume și/sau se acordă pentru o perioadă de mai puțin de cinci, respectiv zece ani, echivalentul subvenție brută al împrumutului se calculează ca procentaj corespunzător din plafonul relevant prevăzut la articolul 3 alineatul (2); sau

(c)

echivalentul subvenție brută a fost calculat pe baza ratei de referință aplicabile în momentul acordării grantului.

(a)

beneficiarul nu este supus unei proceduri de insolvență colectivă și nu îndeplinește criteriile din dreptul național pentru a fi supus unei proceduri de insolvență colectivă la cererea creditorilor săi. În cazul unei mari întreprinderi, beneficiarul se află într-o situație comparabilă cu cea pentru care se conferă un rating de credit de cel puțin B–; și

(b)

împrumutul este garantat cu garanții reale care acoperă cel puțin 80 % din împrumut, iar suma garantată este de 1 500 000 EUR (sau 750 000 EUR pentru întreprinderile care efectuează transport rutier de mărfuri și durata garanției este de cinci ani, fie suma garantată este de 750 000 EUR (sau 375 000 EUR pentru întreprinderile care efectuează transport rutier de mărfuri) și durata garanției este de zece ani; dacă un suma garantată este mai mică decât aceste valori și/sau garanția se acordă pentru o perioadă de mai puțin de cinci, respectiv zece ani, echivalentul subvenție brută al împrumutului se calculează ca procentaj corespunzător din plafonul relevant prevăzut la articolul 3 alineatul (2); sau

(c)

echivalentul subvenție brută a fost calculat pe baza primelor „safe-harbour” prevăzute într-o comunicare a Comisiei, ori

(d)

înainte de a fi pusă în aplicare:

24.12.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 352/9

(1)

Finanțarea din partea statului care îndeplinește criteriile stabilite la articolul 107 alineatul (1) din tratat reprezintă ajutor de stat și, prin urmare, trebuie notificată Comisiei în temeiul articolului 108 alineatul (3) din tratat. Cu toate acestea, în temeiul articolului 109 din tratat, Consiliul poate stabili categoriile de ajutoare care sunt exceptate de la această cerință de notificare. În conformitate cu articolul 108 alineatul (4) din tratat, Comisia poate adopta regulamente în legătură cu aceste categorii de ajutoare de stat. În temeiul Regulamentului (CE) nr. 994/98, Consiliul a hotărât, în conformitate cu articolul 109 din tratat, că ajutoarele de minimis ar putea constitui o astfel de categorie. Pe această bază, se consideră că ajutoarele de minimis, fiind ajutoare acordate unei întreprinderi unice într-o perioadă de timp dată care nu depășesc o anumită sumă fixă, nu îndeplinesc toate criteriile stabilite la articolul 107 alineatul (1) din tratat și, prin urmare, nu fac obiectul procedurii de notificare.

(2)

În numeroase decizii, Comisia a clarificat noțiunea de ajutor în sensul articolului 107 alineatul (1) din tratat. Comisia și-a prezentat, de asemenea, politica cu privire la un plafon de minimis, sub care se poate considera că articolul 107 alineatul (1) din tratat nu se aplică, mai întâi în Comunicarea sa privind ajutoarele de stat de minimis  (3) și, ulterior, în Regulamentul (CE) nr. 69/2001 al Comisiei (4) și în Regulamentul (CE) nr. 1998/2006 al Comisiei (5). Având în vedere normele speciale care se aplică în sectorul agricol și riscul ca și niveluri reduse ale ajutoarelor să poată îndeplini criteriile prevăzute la articolul 107 alineatul (1) din tratat, sectorul agricol sau părți ale acestuia au fost excluse din domeniul de aplicare al regulamentelor menționate. Comisia a adoptat deja mai multe regulamente care prevăd norme referitoare la ajutoarele de minimis acordate în sectorul agricol, cel mai recent fiind Regulamentul (CE) nr. 1535/2007 al Comisiei (6). Din experiența dobândită prin aplicarea Regulamentului (CE) nr. 1535/2007 rezultă că este necesară revizuirea anumitor condiții prevăzute în respectivul regulament și înlocuirea acestuia.

(3)

În lumina experienței dobândite de Comisie prin aplicarea Regulamentului (CE) nr. 1535/2007, cuantumul maxim al ajutoarelor care pot fi acordate unei întreprinderi unice pe parcursul unei perioade de trei ani ar trebui să crească la 15 000 EUR, iar limita națională ar trebui să crească la 1 % din producția anuală. Aceste noi plafoane garantează în continuare că orice măsură care intră în domeniul de aplicare al prezentului regulament poate fi considerată ca neavând niciun efect asupra schimburilor comerciale dintre statele membre și nedenaturând sau neamenințând să denatureze concurența.

(4)

În sensul normelor de concurență prevăzute în tratat, prin „întreprindere” se înțelege orice entitate care desfășoară o activitate economică, indiferent de statutul său juridic și de modul în care este finanțată (7). Curtea de Justiție a Uniunii Europene a hotărât că toate entitățile care sunt controlate (juridic sau de facto) de către aceeași entitate ar trebui considerate o întreprindere unică (8). În scopul asigurării securității juridice și al reducerii sarcinii administrative, prezentul regulament ar trebui să prevadă o listă exhaustivă de criterii clare cu ajutorul cărora să se stabilească dacă două sau mai multe întreprinderi dintr-un stat membru trebuie considerate o întreprindere unică. Dintre criteriile consacrate pentru definirea „întreprinderilor afiliate” în cadrul definiției întreprinderilor mici sau mijlocii (IMM-uri) din Recomandarea 2003/361/CE a Comisiei (9) și din anexa I la Regulamentul (CE) nr. 800/2008 al Comisiei (10), Comisia a selectat criteriile adecvate pentru scopul prezentului regulament. Autoritățile publice cunosc deja criteriile care ar trebui să fie aplicabile, având în vedere domeniul de aplicare al prezentului regulament, atât IMM-urilor, cât și întreprinderilor mari. Aceste criterii ar trebui să garanteze că un grup de întreprinderi afiliate este considerat o întreprindere unică pentru aplicarea normelor privind ajutoarele de minimis, dar totodată și că întreprinderile care nu au nicio legătură între ele în afară de faptul că fiecare are o legătură directă cu același organism public sau cu aceleași organisme publice nu sunt tratate ca întreprinderi având legături unele cu altele. Se ține seama, așadar, de situația specifică a întreprinderilor controlate de aceeași instituție publică sau de aceleași instituții publice, fiecare putând avea putere de decizie. De asemenea, criteriile respective ar trebui să garanteze că membrii individuali ai unei persoane juridice sau ai unui grup de persoane fizice sau juridice nu sunt considerați, doar din acest motiv, ca având o legătură între ei în cazurile în care legislația națională prevede că membrilor individuali le revin drepturi și obligații comparabile cu cele ale fermierilor individuali care au statutul de șef de exploatație, în special în ceea ce privește statutul lor economic, social și fiscal și în cazul în care respectivii membri individuali au contribuit la consolidarea structurilor agricole ale persoanelor juridice sau ale grupurilor în cauză.

(5)

Având în vedere similitudinile dintre prelucrarea și comercializarea produselor agricole și a produselor neagricole, prelucrarea și comercializarea produselor agricole sunt incluse în domeniul de aplicare al Regulamentului (UE) nr. 1407/2013 al Comisiei (11).

(6)

Curtea de Justiție a Uniunii Europene a stabilit că, în cazul în care Uniunea a adoptat o reglementare privind instituirea unei organizări comune a piețelor într-un anumit sector agricol, statele membre au obligația să se abțină de la adoptarea oricărei măsuri care ar putea să îi aducă atingere sau să creeze excepții de la aceasta (12). Din acest motiv, prezentul regulament nu ar trebui să se aplice ajutoarelor a căror valoare este fixată pe baza prețului sau a cantității de produse cumpărate sau introduse pe piață. În mod similar, prezentul regulament nu ar trebui să se aplice nici măsurilor de sprijin care sunt subordonate unei obligații de împărțire a ajutorului cu producătorii primari.

(7)

Prezentul regulament nu ar trebui să se aplice ajutoarelor pentru export sau ajutoarelor condiționate de utilizarea cu precădere a produselor naționale față de produsele importate. Mai precis, prezentul regulament nu ar trebui să se aplice ajutoarelor destinate înființării și exploatării unei rețele de distribuție în alte state membre sau în țări terțe. Ajutoarele destinate acoperirii costurilor de participare la târguri comerciale sau a costurilor aferente studiilor ori serviciilor de consultanță necesare pentru lansarea unui produs nou sau existent pe o piață nouă într-un alt stat membru sau într-o țară terță nu constituie, în mod normal, ajutoare la export.

(8)

Perioada de trei ani care urmează să fie luată în considerare în sensul prezentului regulament ar trebui evaluată în mod constant, astfel încât, pentru fiecare nouă acordare a unui ajutor de minimis, să se ia în considerare valoarea totală a ajutoarelor de minimis acordate în cursul exercițiului financiar în cauză și în cursul celor două exerciții financiare precedente.

(9)

În cazul în care o întreprindere își desfășoară activitatea atât în domeniul producției primare de produse agricole, cât și în alte sectoare sau domenii de activitate care intră în domeniul de aplicare al Regulamentului (UE) nr. 1407/2013, dispozițiile regulamentului menționat ar trebui să se aplice ajutoarelor acordate pentru aceste alte sectoare sau domenii de activitate, cu condiția ca statul membru în cauză să se asigure prin mijloace adecvate, precum separarea activităților sau distincția între costuri, că producția primară de produse agricole nu beneficiază de ajutoare de minimis acordate în conformitate cu regulamentul menționat.

(10)

În cazul în care o întreprindere își desfășoară activitatea atât în domeniul producției primare de produse agricole, cât și în sectorul pescuitului și acvaculturii, Regulamentul (CE) nr. 875/2007 al Comisiei (13) ar trebui să se aplice ajutoarelor acordate în ceea ce privește acest din urmă sector, cu condiția ca statul membru în cauză să se asigure prin mijloace adecvate, precum separarea activităților sau distincția între costuri, că producția primară de produse agricole nu beneficiază de ajutoare de minimis acordate în conformitate cu regulamentul menționat.

(11)

Prezentul regulament ar trebui să stabilească norme care să asigure că nu este posibilă eludarea intensităților maxime ale ajutoarelor prevăzute în regulamentele specifice sau în deciziile Comisiei. De asemenea, prezentul regulament ar trebui să prevadă norme clare și ușor de aplicat referitoare la cumul.

(12)

Prezentul regulament nu exclude posibilitatea ca o măsură adoptată de un stat membru să nu fie considerată ajutor de stat în sensul articolului 107 alineatul (1) din tratat din alte motive decât cele prevăzute de prezentul regulament, de exemplu din cauza faptului că măsura respectă principiul operatorului în economia de piață sau a faptului că măsura nu implică un transfer de resurse de stat. În special, o finanțare din partea Uniunii gestionată la nivel central de către Comisie care nu este controlată, direct sau indirect, de statul membru nu constituie ajutor de stat și nu ar trebui să fie luată în considerare atunci când se stabilește dacă plafonul sau limita națională relevante au fost respectate sau nu.

(13)

Pentru asigurarea transparenței, a tratamentului egal și a monitorizării eficace, prezentul regulament ar trebui să se aplice doar ajutoarelor de minimis în cazul cărora este posibilă calcularea ex ante cu exactitate a echivalentului subvenție brută fără să fie necesară o evaluare a riscurilor („ajutoare transparente”). Un astfel de calcul precis se poate efectua, de exemplu, pentru granturi, subvenții la dobândă, scutiri fiscale plafonate sau alte instrumente care prevăd o limită maximă ce poate să asigure că plafonul relevant nu este depășit. Stabilirea unei limite maxime înseamnă că, atât timp cât valoarea exactă a ajutorului nu este (încă) cunoscută, statul membru trebuie să presupună că suma este egală cu limita maximă, pentru a se asigura că mai multe măsuri de ajutor luate împreună nu depășesc plafonul prevăzut în prezentul regulament și să aplice normele privind cumulul.

(14)

Pentru asigurarea transparenței, a tratamentului egal și a aplicării corecte a plafonului de minimis, toate statele membre ar trebui să aplice aceeași metodă de calcul. Pentru simplificarea calculelor, valoarea ajutoarelor acordate sub altă formă decât cea a subvențiilor în numerar ar trebui convertită în echivalent subvenție brută. Calcularea echivalentului subvenție brută al altor tipuri de ajutoare transparente decât granturile și ajutoarele care pot fi plătite în mai multe tranșe necesită folosirea ratelor dobânzii de pe piață în vigoare la data acordării ajutoarelor. În vederea aplicării uniforme, transparente și simple a normelor privind ajutoarele de stat, ratele practicate pe piață aplicabile în sensul prezentului regulament ar trebui să fie ratele de referință, astfel cum sunt prevăzute în Comunicarea Comisiei privind revizuirea metodei de stabilire a ratelor de referință și de scont (14).

(15)

Ajutoarele sub formă de împrumuturi, inclusiv ajutoarele de minimis pentru finanțarea riscurilor care constau în împrumuturi, ar trebui considerate ajutoare de minimis transparente atunci când echivalentul subvenție brută s-a calculat pe baza ratelor dobânzii în vigoare pe piață la momentul acordării ajutoarelor. Pentru a se simplifica tratamentul aplicat împrumuturilor mici de scurtă durată, prezentul regulament ar trebui să prevadă o dispoziție clară și ușor de aplicat, care să țină seama atât de cuantumul împrumutului, cât și de durata acestuia. Din experiența Comisiei, pot fi considerate ca având un echivalent subvenție brută egal cu plafonul de minimis împrumuturile acoperite prin garanții reale care reprezintă cel puțin 50 % din împrumut și nu depășesc fie suma de 75 000 EUR și o perioadă de cinci ani, fie suma de 37 500 EUR și o perioadă de zece ani. Date fiind dificultățile în ceea ce privește stabilirea echivalentului subvenție brută în cazul ajutoarelor acordate întreprinderilor care ar putea să nu fie capabile să restituie împrumutul, această regulă nu ar trebui să li se aplice unor asemenea întreprinderi.

(16)

Ajutoarele care constau în aporturi de capital nu ar trebui considerate ajutoare de minimis transparente, cu excepția cazului în care valoarea totală a aportului de capital public nu depășește plafonul de minimis. Ajutoarele care constau în măsuri de finanțare prin capital de risc care iau forma unor investiții de capital sau cvasicapital, astfel cum se menționează în Orientările privind finanțarea prin capital de risc (15), nu ar trebui să fie considerate ajutoare de minimis transparente, cu excepția cazurilor în care măsura în cauză furnizează capital care nu depășește plafonul de minimis.

(17)

Ajutoarele care constau în garanții, inclusiv ajutoarele de minimis pentru finanțarea riscurilor care constau în garanții, ar trebui considerate transparente dacă echivalentul subvenție brută a fost calculat pe baza primelor „safe-harbour” stabilite în comunicarea Comisiei pentru respectivul tip de întreprindere (16). Pentru a simplifica modul în care sunt tratate garanțiile de scurtă durată care garantează până la 80 % dintr-un împrumut relativ mic, prezentul regulament ar trebui să prevadă o regulă clară și ușor de aplicat, care să țină seama atât de valoarea împrumutului aferent, cât și de durata garanției. Această regulă nu ar trebui să se aplice garanțiilor aferente operațiunilor subiacente care nu constituie împrumuturi, cum ar fi garanțiile aferente operațiunilor cu capital propriu. În cazul în care garanția nu depășește 80 % din împrumutul aferent, suma garantată nu depășește 112 500 EUR, iar durata garanției este de cel mult cinci ani, garanția poate fi considerată ca având un echivalent subvenție brută care nu depășește plafonul de minimis. Aceeași ipoteză este valabilă și în cazul în care garanția nu depășeste 80 % din împrumutul aferent, suma garantată nu depășește 56 250 EUR, iar durata garanției este de cel mult zece ani. În plus, statele membre pot utiliza o metodă de calcul a echivalentului subvenție brută a împrumutului notificată Comisiei în conformitate cu un alt regulament al Comisiei în domeniul ajutoarelor de stat aplicabil la data respectivă și care a fost acceptată de Comisie ca respectând Comunicarea privind garanțiile sau orice comunicare succesivă, cu condiția ca metodologia acceptată să aibă în vedere tipul de garanție și tipul de tranzacție subiacentă vizate în contextul aplicării prezentului regulament. Date fiind dificultățile în ceea ce privește stabilirea echivalentului subvenție brută în cazul ajutoarelor acordate întreprinderilor care ar putea să nu fie capabile să restituie împrumutul, această regulă nu ar trebui să li se aplice unor asemenea întreprinderi.

(18)

În cazul în care o schemă de ajutoare de minimis este pusă în aplicare prin intermediari financiari, ar trebui să se garanteze că acești intermediari nu beneficiază de ajutoare de stat. În acest scop, se poate solicita intermediarilor financiari care beneficiază de o garanție de stat să plătească o primă conformă cu condițiile de piață sau să transfere integral orice avantaj beneficiarilor finali, ori se pot respecta plafonul de minimis și alte condiții din prezentul regulament și la nivelul intermediarilor.

(19)

După primirea notificării de la un stat membru, Comisia poate analiza dacă o măsură care nu constă într-un grant, într-un împrumut, într-o garanție, într-o injecție de capital sau într-o măsură de finanțare prin capital de risc, dar care ia forma unei investiții de capital sau cvasicapital conduce la un echivalent subvenție brută care nu depășește plafonul de minimis și care, prin urmare, s-ar putea încadra în domeniul de aplicare al prezentului regulament.

(20)

Comisia are obligația de a se asigura că normele privind ajutoarele de stat sunt respectate și, în conformitate cu principiul cooperării prevăzut la articolul 4 alineatul (3) din Tratatul privind Uniunea Europeană, statele membre ar trebui să faciliteze îndeplinirea acestei sarcini prin crearea instrumentelor necesare pentru a se asigura că valoarea totală a ajutoarelor de minimis acordate unei întreprinderi unice în temeiul normelor de minimis nu depășește plafonul global autorizat. În acest scop, atunci când acordă un ajutor de minimis, statele membre ar trebui să comunice întreprinderii respective valoarea ajutorului de minimis acordat și caracterul de minimis al acestuia și ar trebui să facă o trimitere expresă la prezentul regulament. Statele membre ar trebui să aibă obligația de a supraveghea ajutoarele acordate pentru a se asigura că plafoanele relevante nu sunt depășite și se respectă regulile privind cumulul. Pentru a îndeplini această obligație, înainte de acordarea unui astfel de ajutor, statul membru în cauză ar trebui să obțină de la întreprinderea respectivă o declarație referitoare la alte ajutoare de minimis care fac obiectul prezentului regulament sau al altor regulamente de minimis de care a beneficiat în cursul exercițiului financiar respectiv și în cele două exerciții financiare precedente. Ca alternativă, ar trebui ca statele membre să poată opta să înființeze un registru central cu informații complete privind ajutoarele de minimis acordate și să verifice dacă prin acordarea de noi ajutoare nu se depășește plafonul relevant.

(21)

Înainte de a acorda un nou ajutor de minimis, fiecare stat membru ar trebui să verifice dacă prin acordarea noului ajutor de minimis nu se va depăși nici plafonul de minimis, nici limita națională și dacă sunt respectate celelalte condiții din prezentul regulament.

(22)

Având în vedere experiența dobândită de Comisie și ținând seama, în special, de necesitatea în general frecventă a revizuirii politicii sale în materie de ajutoare de stat, perioada de aplicare a prezentului regulament ar trebui limitată. În cazul în care prezentul regulament expiră și nu se mai prelungește, statele membre ar trebui să beneficieze de o perioadă de adaptare de șase luni în ceea ce privește ajutoarele de minimis care fac obiectul prezentului regulament,

(a)

ajutoarelor a căror sumă se stabilește pe baza prețului sau a cantității produselor introduse pe piață;

(b)

ajutoarelor destinate activităților legate de export către țări terțe sau către alte state membre, respectiv ajutoarelor direct legate de cantitățile exportate, ajutoarelor destinate înființării și funcționării unei rețele de distribuție sau destinate altor cheltuieli curente legate de activitatea de export;

(c)

ajutoarelor condiționate de utilizarea preferențială a produselor naționale față de produsele importate.

(a)

o întreprindere deține majoritatea drepturilor de vot ale acționarilor sau ale asociaților unei alte întreprinderi;

(b)

o întreprindere are dreptul de a numi sau revoca majoritatea membrilor organelor de administrare, de conducere sau de supraveghere ale unei alte întreprinderi;

(c)

o întreprindere are dreptul de a exercita o influență dominantă asupra altei întreprinderi în temeiul unui contract încheiat cu întreprinderea în cauză sau în temeiul unei prevederi din contractul de societate sau din statutul acesteia;

(d)

o întreprindere care este acționar sau asociat al unei alte întreprinderi și care controlează singură, în baza unui acord cu alți acționari sau asociați ai acelei întreprinderi, majoritatea drepturilor de vot ale acționarilor sau ale asociaților întreprinderii respective.

(a)

beneficiarul nu este supus unei proceduri de insolvență colectivă și nu îndeplinește criteriile din dreptul național pentru a fi supus unei proceduri de insolvență colectivă la cererea creditorilor săi. În cazul unei mari întreprinderi, beneficiarul se află într-o situație comparabilă cu cea pentru care se conferă un rating de credit de cel puțin B–; și

(b)

împrumutul este garantat cu garanții reale care acoperă cel puțin 50 % din împrumut, iar împrumutul este fie de 75 000 EUR pe o perioadă de cinci ani, fie de 37 500 EUR pe o perioadă de zece ani; dacă un împrumut este mai mic decât aceste sume și/sau se acordă pentru o perioadă de mai puțin de cinci, respectiv zece ani, echivalentul subvenție brută al împrumutului se calculează ca procentaj corespunzător din plafonul prevăzut la articolul 3 alineatul (2); sau

(c)

echivalentul subvenție brută a fost calculat pe baza ratei de referință aplicabile în momentul acordării grantului.

(a)

beneficiarul nu este supus unei proceduri de insolvență colectivă și nu îndeplinește criteriile din dreptul național pentru a fi supus unei proceduri de insolvență colectivă la cererea creditorilor săi. În cazul unei mari întreprinderi, beneficiarul se află într-o situație comparabilă cu cea pentru care se conferă un rating de credit de cel puțin B–; și

(b)

împrumutul este garantat cu garanții reale care acoperă cel puțin 80 % din împrumut, iar suma garantată este de 112 500 EUR și durata garanției este de cinci ani, fie suma garantată este de 56 250 EUR și durata garanției este de zece ani; dacă un suma garantată este mai mică decât aceste valori și/sau garanția se acordă pentru o perioadă de mai puțin de cinci, respectiv zece ani, echivalentul subvenție brută al împrumutului se calculează ca procentaj corespunzător din plafonul prevăzut la articolul 3 alineatul (2); sau

(c)

echivalentul subvenție brută a fost calculat pe baza primelor „safe-harbour” prevăzute într-o comunicare a Comisiei; ori

(d)

înainte de a fi pusă în aplicare:

24.12.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 352/18

(1)

Banca Centrală Europeană (BCE) solicită statistici la nivel de țară și statistici comparative referitoare la plăți pentru a-și îndeplini atribuțiile. Articolul 2 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 2533/98 prevede că pot fi colectate informații în domeniul statisticilor referitoare la plăți și sisteme de plăți. Aceste date sunt esențiale pentru identificarea și monitorizarea evoluțiilor de pe piețele plăților din statele membre, precum și pentru contribuirea la promovarea bunei funcționări a sistemelor de plăți.

(2)

Articolul 5.1 din Statutul Sistemului European al Băncilor Centrale și al Băncii Centrale Europene (denumit în continuare „Statutul SEBC”) prevede că Banca Centrală Europeană (BCE), asistată de băncile centrale naționale (BCN), colectează fie de la autoritățile competente, fie direct de la agenții economici, informațiile statistice necesare pentru îndeplinirea de către aceasta a misiunilor Sistemului European al Băncilor Centrale (SEBC). Articolul 5.2 din Statutul SEBC impune BCN să îndeplinească, în măsura posibilă, atribuțiile descrise la articolul 5.1.

(3)

Eurosistemul colectează informații referitoare la plăți în conformitate cu Orientarea BCE/2007/9 (2). În interesul îmbunătățirii calității și fiabilității statisticilor referitoare la plăți și al asigurării acoperirii complete a unităților de observare statistică cu obligații de raportare, informațiile relevante ar trebui colectate direct de la agenții raportori.

(4)

Metodologia conform căreia sunt colectate informațiile referitoare la plăți ar trebui să țină seama de evoluțiile cadrului legal pentru plăți din Uniunea Europeană, în special Directiva 2007/64/CE a Parlamentului European și a Consiliului (3), Directiva 2009/110/CE a Parlamentului European și a Consiliului (4) și articolul 5 din Regulamentul (CE) nr. 924/2009 al Parlamentului European și al Consiliului (5).

(5)

Poate fi oportun pentru BCN să colecteze de la unitățile de observare statistică cu obligații de raportare informațiile statistice necesare pentru îndeplinirea cerințelor statistice ale BCE, ca parte dintr-un cadru mai larg de raportare statistică stabilit de BCN în propria lor sferă de responsabilitate, în conformitate cu dreptul Uniunii sau cu dreptul național sau cu practicile existente, și care este folosit, de asemenea, în alte scopuri statistice, cu condiția ca îndeplinirea cerințelor statistice ale BCE să nu fie periclitată. De asemenea, aceasta poate avea ca efect reducerea sarcinii de raportare. Pentru a promova transparența, în aceste cazuri este necesar ca agenții raportori să fie informați că datele sunt culese și în alte scopuri statistice. În cazuri specifice, BCE se poate baza pe informațiile statistice colectate în alte astfel de scopuri pentru îndeplinirea cerințelor sale.

(6)

În timp ce este recunoscut faptul că regulamentele adoptate de BCE în temeiul articolului 34.1 din Statutul SEBC nu conferă drepturi și nici nu impun obligații statelor membre a căror monedă nu este euro (denumite în continuare „state membre din afara zonei euro”), articolul 5 din Statutul SEBC se aplică atât statelor membre a căror monedă este euro (denumite în continuare „state membre din zona euro”), cât și statelor membre din afara zonei euro. Considerentul 17 al Regulamentului (CE) nr. 2533/98 arată că articolul 5 din Statutul SEBC, coroborat cu articolul 4 alineatul (3) din Tratatul privind Uniunea Europeană, implică obligația de elaborare și aplicare la nivel național a tuturor măsurilor pe care statele membre din afara zonei euro le consideră potrivite pentru realizarea colectării informațiilor statistice necesare pentru îndeplinirea cerințelor de raportare statistică ale BCE și pentru efectuarea în timp util a pregătirilor din domeniul statistic pentru ca aceste state să devină state membre din zona euro. Prin urmare, dispozițiile prezentului regulament pot fi extinse astfel încât să se aplice BCN ale statelor membre din afara zonei euro, prin cooperarea acestor BCN cu Eurosistemul pe baza unei recomandări a BCE.

(7)

Ar trebui să se aplice standardele pentru protecția și utilizarea informațiilor statistice confidențiale prevăzute la articolul 8 din Regulamentul (CE) nr. 2533/98.

(8)

Este necesar să se instituie o procedură pentru realizarea eficientă a modificărilor tehnice ale anexelor la prezentul regulament, cu condiția ca modificările respective să nu schimbe cadrul conceptual aferent și să nu afecteze sarcina de raportare. La punerea în aplicare a procedurii se va ține cont de opiniile Comitetului de statistică („STC”) al SEBC. BCN și alte comitete ale SEBC pot propune astfel de modificări tehnice ale anexelor prin intermediul STC,

(a)

„agent raportor” și „rezident” au sensul stabilit la articolul 1 din Regulamentul (CE) nr. 2533/98;

(b)

„serviciu de plată”, „prestator de servicii de plată”, „instituție de plată” și „sistem de plăți” au sensurile stabilite la articolul 4 din Directiva 2007/64/CE;

(c)

„emitent de monedă electronică” și „instituție emitentă de monedă electronică” au sensul stabilit la articolul 2 din Directiva 2009/110/CE;

(d)

„operator de sistem de plăți” înseamnă o entitate juridică responsabilă din punct de vedere legal pentru funcționarea unui sistem de plăți.

(a)

în cazul instituțiilor de plată, dacă îndeplinesc condițiile prevăzute la articolul 26 alineatele (1) și (2) din Directiva 2007/64/CE;

(b)

în cazul instituțiilor emitente de monedă electronică, dacă îndeplinesc condițiile prevăzute la articolul 9 alineatele (1) și (2) din Directiva 2009/110/CE;

(c)

în cazul altor prestatori de servicii de plată care nu sunt menționați la literele (a) și (b), dacă îndeplinesc fie condițiile prevăzute la articolul 9 alineatele (1) și (2) din Directiva 2009/110/CE, fie cele de la articolul 26 alineatele (1) și (2) din Directiva 2007/64/CE.

24.12.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 352/45

(1)

Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 543/2011 prevede, ca urmare a rezultatelor negocierilor comerciale multilaterale din cadrul Rundei Uruguay, criteriile pentru stabilirea de către Comisie a valorilor forfetare de import din țări terțe pentru produsele și perioadele menționate în partea A din anexa XVI la regulamentul respectiv.

(2)

Valoarea forfetară de import se calculează în fiecare zi lucrătoare, în conformitate cu articolul 136 alineatul (1) din Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 543/2011, ținând seama de datele zilnice variabile. Prin urmare, prezentul regulament trebuie să intre în vigoare la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene,

24.12.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 352/47

(1)

Articolul 136 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007 stipulează că, pentru produsele care se încadrează la codurile NC 1001 19 00, 1001 11 00, ex 1001 91 20 (grâu comun, destinat însămânțării), ex 1001 99 00 (grâu comun de calitate superioară, cu excepția grâului destinat însămânțării), 1002 10 00, 1002 90 00, 1005 10 90, 1005 90 00, 1007 10 90 și 1007 90 00, taxa de import este egală cu prețul de intervenție valabil pentru astfel de produse la data importării, majorat cu 55 % și diminuat cu prețul de import CIF aplicabil expedierii în cauză. Cu toate acestea, taxa respectivă nu poate depăși nivelul taxelor din Tariful vamal comun.

(2)

Articolul 136 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007 prevede că, pentru calcularea taxei de import menționate la alineatul (1) din articolul respectiv, se stabilesc periodic prețuri de import CIF reprezentative pentru produsele în cauză.

(3)

În conformitate cu articolul 2 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 642/2010, prețul care trebuie utilizat pentru calcularea taxei de import pentru produsele care se încadrează la codurile NC 1001 19 00, 1001 11 00, ex 1001 91 20 (grâu comun, destinat însămânțării), ex 1001 99 00 (grâu comun de calitate superioară, cu excepția grâului destinat însămânțării), 1002 10 00, 1002 90 00, 1005 10 90, 1005 90 00, 1007 10 90 și 1007 90 00 este prețul de import CIF reprezentativ zilnic, stabilit în conformitate cu metoda prevăzută la articolul 5 din regulamentul menționat.

(4)

Este necesar să se stabilească taxele de import pentru perioada începând cu 1 ianuarie 2014, aplicabile până la stabilirea și intrarea în vigoare a unei noi taxe.

(5)

Dat fiind că este necesar să se asigure aplicarea acestei măsuri cât mai curând posibil după ce au devenit disponibile datele actualizate, prezentul regulament trebuie să intre în vigoare la data publicării,

24.12.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 352/50

(1)

La 15 octombrie 2013, Consiliul a adoptat Regulamentul (UE) nr. 1024/2013 al Consiliului din 15 octombrie 2013 de conferire a unor atribuții specifice Băncii Centrale Europene în ceea ce privește politicile legate de supravegherea prudențială a instituțiilor de credit.

(2)

Planificarea și executarea atribuțiilor conferite BCE ar trebui asumate în întregime de un organism intern format din președintele și vicepreședintele acestuia și patru reprezentanți ai BCE, precum și din câte un reprezentant al autorității naționale competente din fiecare stat membru participant („Consiliul de supraveghere”).

(3)

Consiliul de supraveghere ar trebui să fie un organism esențial în executarea atribuțiilor de supraveghere de către BCE, atribuții care, până acum, au fost întotdeauna în mâinile autorităților naționale competente. Din acest motiv, Consiliului ar trebui să i se confere competența de a adopta o decizie de punere în aplicare pentru numirea, inter alia, a președintelui Consiliului de supraveghere.

(4)

În conformitate cu articolul 26 alineatul (3) din regulamentul sus-menționat, după audierea Consiliului de supraveghere, la 22 noiembrie BCE a prezentat Parlamentului European, spre aprobare, o propunere de numire a președintelui Consiliului de supraveghere. Parlamentul European a aprobat această propunere la 11 decembrie.

(5)

Ulterior, la 11 decembrie 2013, BCE a prezentat Consiliului o propunere de numire a președintelui Consiliului de supraveghere,

24.12.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 352/51

(1)

La 16 decembrie 2013, Consiliul și-a exprimat îngrijorarea profundă cu privire la situația din Republica Centrafricană.

(2)

La 5 decembrie 2013, Consiliul de Securitate al Organizației Națiunilor Unite a adoptat Rezoluția 2127 (2013), care impune un embargo asupra armelor împotriva Republicii Centrafricane.

(3)

Sunt necesare acțiuni suplimentare din partea Uniunii pentru a pune în aplicare anumite măsuri,

(a)

acordarea de asistență tehnică, servicii de brokeraj și alte servicii, inclusiv punerea la dispoziție de mercenari înarmați, în legătură cu activități militare și cu livrarea, fabricarea, întreținerea și utilizarea de armament și materiale conexe de toate tipurile, inclusiv arme și muniții, vehicule și echipamente militare, echipamente paramilitare și piese de schimb pentru cele de mai sus, direct sau indirect, oricărei persoane fizice sau juridice, oricărei entități sau oricărui organism care se află pe teritoriul Republicii Centrafricane sau în vederea utilizării pe teritoriul acestei țări;

(b)

acordarea unei finanțări sau a unui ajutor financiar în legătură cu activități militare, în special subvenții, împrumuturi sau asigurări pentru credite la export, precum și servicii de asigurare și reasigurare,, cu ocazia oricărei activități de vânzare, furnizare, transfer sau export de arme și materiale conexe sau de acordare a unei asistențe tehnice aferente, a unor servicii de brokeraj sau a altor servicii, direct sau indirect, oricărei persoane, entități sau organism care se află pe teritoriul Republicii Centrafricane sau în vederea utilizării pe teritoriul acestei țări;

(c)

participarea voluntară și deliberată la activități care au drept scop sau efect eludarea interdicțiilor menționate la literele (a) sau (b).

(a)

vânzării, furnizării, transferului sau exportului de arme și materiale conexe destinate exclusiv să sprijine sau să fie utilizate de către Misiunea pentru consolidarea păcii în Africa Centrală (MICOPAX), Misiunea de sprijin internațională condusă de Uniunea Africană în Republica Centrafricană (MISCA), Biroul Organizației Națiunilor Unite de asigurare integrată a păcii în Republica Centrafricană (BINUCA) și unitatea de pază a acesteia, Grupul operativ regional al Uniunii Africane (UA-RTF) și forțele franceze desfășurate în Republica Centrafricană;

(b)

vânzării, furnizării, transferului sau exportului de îmbrăcăminte de protecție, inclusiv veste antiglonț și căști militare, exportate temporar în Republica Centrafricană de personalul Organizației Națiunilor Unite, de personalul din Uniune sau din statele sale membre, de reprezentanții mijloacelor de informare în masă și de agenții umanitari sau de sprijinire a dezvoltării și personalul asociat acestora, exclusiv pentru uzul lor personal;

(c)

vânzării, furnizării, transferului sau exportului de arme de calibru mic destinate exclusiv să fie utilizate în cadrul patrulelor internaționale care asigură securitatea în Zona protejată trinațională a râului Sangha pentru apărarea împotriva braconajului, a contrabandei cu fildeș și cu arme și a altor activități care contravin legilor naționale ale Republicii Centrafricane sau obligațiilor juridice internaționale ale acestei țări;

(a)

vânzării, furnizării, transferului sau exportului de echipament militar neletal, destinat exclusiv unor scopuri umanitare sau de protecție și asistenței tehnice aferente;

(b)

vânzării, furnizării, transferului sau exportului de arme și alte echipamente letale conexe către forțele de securitate ale Republicii Centrafricane, destinate exclusiv sprijinirii sau utilizării în cadrul procesului de reformă a sectorului de securitate (RSS) al Republicii Centrafricane;

(c)

vânzării, furnizării, transferului sau exportului de arme și materiale conexe, nici asistenței tehnice sau financiare aferente, inclusiv personalului;

24.12.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 352/53

(1)

În conformitate cu articolul 32 alineatul (5) primul paragraf din Directiva 2010/75/UE, Regatul Spaniei a transmis Comisiei un plan național de tranziție (PNT) prin e-mail, la 21 decembrie 2012 (2), și prin scrisoarea oficială din 28 decembrie 2012, primită de către Comisie la 2 ianuarie 2013 (3).

(2)

PNT a fost evaluat în conformitate cu articolul 32 alineatele (1), (3) și (4) din Directiva 2010/75/UE și cu Decizia de punere în aplicare 2012/115/UE a Comisiei (4).

(3)

În evaluarea sa cu privire la caracterul complet al PNT depus de Regatul Spaniei, Comisia a constatat că numeroase instalații incluse în PNT nu corespundeau instalațiilor menționate în inventarul emisiilor din 2009, prezentat de Regatul Spaniei în conformitate cu Directiva 2001/80/CE a Parlamentului European și a Consiliului (5). De asemenea, Comisia a constatat că pentru instalația 5, contribuția la plafonul pentru SO2 din PNT pentru perioada 2001-2007 a fost calculată pe baza ratei minime de desulfurare, iar pentru perioada 2008-2010, această contribuție a fost determinată prin metoda valorii limită de emisie, fără sa fie îndeplinite condițiile privind utilizarea acestei metode.

(4)

Având în vedere că discrepanțele dintre datele din TNP și cele din inventarul de emisii întocmit în temeiul Directivei 2001/80/CE au îngreunat evaluarea PNT, în scrisoarea sa din 11 iunie 2013 (6), Comisia a solicitat Regatului Spaniei să furnizeze clarificări privind diferențele constatate. Comisia a invitat, de asemenea, Regatul Spaniei să recalculeze contribuția instalației 5 menționate la plafonul pentru SO2 din PNT.

(5)

Regatul Spaniei a prezentat Comisiei informații suplimentare prin scrisoarea din data de 28 iunie 2013 (7), în care a furnizat clarificări privind diferențele dintre informațiile din TNP și cele din inventarul emisiilor din 2009, întocmit în temeiul Directivei 2001/80/CE. Regatul Spaniei a afirmat, de asemenea, în scrisoarea respectivă că nu era necesară revizuirea contribuției instalației 5 la plafonul pentru SO2 din PNT.

(6)

După evaluarea ulterioară a PNT și a informațiilor suplimentare prezentate de Regatul Spaniei, Comisia a transmis, la 19 septembrie 2013 (8), o a doua scrisoare Regatului Spaniei, în care și-a confirmat poziția în ceea ce privește utilizarea metodei ratei minime de desulfurare pentru calcularea contribuția instalației 5 la plafoanele pentru SO2 din PNT. În plus, Comisia a remarcat că pentru instalația 2 Regatul Spaniei a utilizat o valoare limită de emisie pentru SO2 de 800 mg/Nm3 pentru a calcula contribuția instalației la plafonul din PNT pentru 2016, în conformitate cu dispozițiile articolului 5 alineatul (2) din Directiva 2001/80/CE, valoare pe care Comisia a considerat-o ca fiind neaplicabilă în acest scop. Comisia a observat, de asemenea, că pentru calcularea contribuției a nouă instalații la plafonul din PNT pentru 2016 s-a utilizat, pe baza notei 2 din tabelul C.1 apendicele C din Decizia de punere în aplicare 2012/115/UE, valoarea limită de emisie de 1 200 mg/Nm3 pentru NOx, însă nu au fost furnizate informații cu privire la conținutul de substanțe volatile al combustibilului solid utilizat în instalațiile respective, fapt care ar justifica aplicarea notei respective. Comisia a solicitat, de asemenea, informații suplimentare din partea Regatului Spaniei cu privire la măsurile prevăzute pentru fiecare instalație inclusă în PNT, pentru a asigura respectarea la timp a valorilor limită de emisie care se vor aplica începând cu 1 iulie 2020. În cele din urmă, Comisia a solicitat Regatului Spaniei ca, pentru instalațiile care utilizează combustibili multipli sau care sunt compuse din diferite tipuri de instalații, să furnizeze date suplimentare cu privire la cantitatea de combustibil utilizat, valorile limită de emisie, debitul mediu al gazelor reziduale și factorii de conversie pentru fiecare combustibil utilizat sau pentru fiecare tip de instalație în parte.

(7)

În scrisoarea sa din 30 septembrie 2013 (9), completată de scrisoarea din 10 octombrie 2013 (10), Regatul Spaniei a răspuns la întrebările Comisiei și a transmis informații suplimentare. În ceea ce privește instalația 2, Spania și-a reiterat punctul de vedere potrivit căruia nu este necesar să se modifice valoarea limită de emisie utilizată pentru SO2, deoarece a considerat că în acest caz este aplicabil articolul 5 alineatul (2) din Directiva 2001/80/CE. În ceea ce privește instalația 5, Regatul Spaniei a continuat să susțină că avea dreptul să utilizeze o combinație a metodei ratei minime de desulfurare și a metodei valorii limită de emisie. Regatul Spaniei a furnizat informații cu privire la conținutul de substanțe volatile al combustibilului solid utilizat în perioada 2001-2010 de către nouă instalații în cazul cărora s-a aplicat o valoare limită de emisie de 1 200 mg/Nm3 pentru NOx pentru calcularea plafonului pentru 2016, fapt care a arătat că numai pentru instalațiile 3, 4 și 19, media anuală a conținutului de substanțe volatile al combustibilului solid utilizat a fost sub 10 %, în fiecare an, în perioada cuprinsă între 2001 și 2010, în timp ce pentru instalațiile 13, 15, 17, 18, 24 și 25, nivelul mediu anual a fost de peste 10 %, în unul sau mai mulți ani. Regatul Spaniei a afirmat că, în toate cele nouă instalații, pe parcursul întregii perioade de referință (2001-2010), valoarea medie a conținutului de substanțe volatile a fost mai mică decât valoarea prevăzută în nota 2 tabelul C.1 apendicele C din anexa la Decizia de punere în aplicare 2012/115/UE.

(8)

Pe baza informațiilor primite de la autoritățile spaniole la 30 septembrie 2013 și 10 octombrie 2013, Comisia a observat faptul că, pentru instalațiile care utilizează mai multe tipuri de combustibil, pentru care au fost furnizate valorile limită de emisie corespunzătoare tuturor tipurilor de combustibili, și pentru o instalație pentru care a fost furnizată valoarea limită de emisie medie pentru toate tipurile de combustibili, este necesar să se clarifice modul în care au fost calculate contribuțiile acestor instalații la plafoanele totale, precizându-se valorile limită de emisie și debitul mediu anual al gazelor reziduale pentru fiecare tip de combustibil utilizat în instalațiile respective.

(9)

După evaluarea finală a planului național de tranziție notificat de Regatul Spaniei, astfel cum a fost modificat în conformitate cu informațiile suplimentare și incluzând instalațiile de ardere de dimensiuni mari enumerate în anexa I la prezenta decizie, Comisia a identificat trei elemente principale ca nefiind în conformitate cu dispozițiile aplicabile, după cum urmează:

(10)

În plus, Comisia a identificat mai multe instalații menționate în PNT în cazul cărora informațiile furnizate sunt încă inconsecvente și/sau anumite date trebuie să fie completate. Lista completă a datelor care lipsesc și a solicitărilor de clarificări este inclusă în anexa II la prezenta decizie.

(11)

Prin urmare, planul național de tranziție notificat de Regatul Spaniei nu ar trebui acceptat,

(a)

în cazul instalației 2, revizuirea valorii limită de emisie utilizate pentru calculul contribuției acesteia la plafonul pentru SO2 din PNT pentru 2016; instalația nu este eligibilă pentru utilizarea valorii limită de emisie de 800 mg/Nm3 pentru SO2 pentru calcularea, în temeiul articolului 5 alineatul (2) din Directiva 2001/80/CE, a contribuției la plafonul din PNT pentru 2016, deoarece această valoare limită de emisie nu este menționată la articolul 32 alineatul (3) paragraful al doilea din Directiva 2010/75/UE;

(b)

în cazul instalației 5, revizuirea metodei aplicate pentru calcularea contribuției la plafonul pentru SO2 din PNT pentru 2016; această contribuție este calculată pentru întreaga perioadă 2001-2010, fie pe baza ratei minime de desulfurare, fie pe baza valorilor limită de emisie;

(c)

în cazul instalațiilor 13, 15, 17, 18, 24 și 25: revizuirea valorilor limită de emisie utilizate pentru calcularea contribuției acestora la plafonul pentru NOx pentru 2016; pentru ca instalațiile să fie eligibile pentru utilizarea valorii limită de emisie de 1 200 mg/Nm3, Regatul Spaniei demonstrează că media anuală a conținutului de substanțe volatile al combustibilului solid utilizat în instalații a fost sub 10 %, în anii de referință luați în considerare în PNT;

(d)

actualizarea, în mod corespunzător, a valorii totale a plafoanelor de emisie pentru toții anii, calculată în conformitate cu valorile revizuite menționate la punctele anterioare;

(e)

clarificarea tuturor aspectelor și completarea datelor menționate în anexa II la prezenta decizie.

24.12.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 352/58

(1)

În conformitate cu articolul 22 din Directiva 2000/29/CE, statele membre pot beneficia din partea Uniunii de o contribuție financiară pentru „controlul fitosanitar” destinată să acopere cheltuielile direct legate de măsurile necesare care au fost adoptate sau sunt planificate să fie adoptate în vederea combaterii organismelor dăunătoare introduse din țări terțe sau din alte regiuni ale Uniunii, în vederea eradicării lor sau, dacă acest lucru nu este posibil, în vederea izolării lor.

(2)

Germania a depus trei cereri pentru acordarea unei contribuții financiare. Prima a fost depusă la 30 aprilie 2013 și se referă la măsurile luate în 2012 pentru eradicarea sau izolarea Diabrotica virgifera în Renania-Palatinat. Focarul organismului dăunător menționat a fost depistat în landul respectiv în august și septembrie 2012.

(3)

A doua a fost depusă la 30 aprilie 2013 și se referă la măsurile luate începând cu luna august 2011 până în august 2012 pentru combaterea Anoplophora glabripennis în Renania de Nord-Westfalia. Focarul organismului dăunător menționat a fost depistat în landul respectiv în 2009.

(4)

A treia cerere a Germaniei a fost depusă la 24 aprilie 2013 și se referă la măsurile luate în 2012 pentru eradicarea sau izolarea Diabrotica virgifera în Baden-Württemberg. Focarele organismului dăunător menționat au fost depistate în diferite districte rurale sau urbane ale statului respectiv (Alb-Donaukreis, Biberach, Breisgau-Hochschwarzwald, Emmendingen, Karlsruhe, Konstanz, Loerrach, Rastatt și Ravensburg) în diferiți ani, și anume 2009, 2010, 2011 și 2012. Măsurile luate în anii respectivi au făcut, de asemenea, obiectul cofinanțării în 2009, 2010, 2011 și 2012.

(5)

Spania a introdus patru cereri pentru acordarea unei contribuții financiare la 17 aprilie 2013. Prima se referă la măsurile unor inspecții intensificate întreprinse în 2012 în cele patru comunități autonome în regiunea frontalieră Portugaliei pentru combaterea Bursaphelenchus xylophilus.

(6)

A doua cerere a Spaniei se referă la măsurile luate sau planificate pentru 2013 în Galiția pentru combaterea Bursaphelenchus xylophilus. Focarul organismului dăunător menționat a fost detectat în 2010 în zona As Neves.

(7)

A treia cerere se referă la măsurile luate sau planificate pentru 2013 în Catalonia pentru a combate Pomacea insularum. Focarul organismului dăunător menționat a fost depistat în 2010.

(8)

A patra cerere a Spaniei se referă la măsurile luate sau planificate pentru 2013 în Extremadura pentru combaterea Bursaphelenchus xylophilus. Focarul organismului dăunător menționat a fost detectat în 2012 în zona Valverde del Fresno.

(9)

Franța a introdus două cereri pentru acordarea unei contribuții financiare la 30 aprilie 2013. Prima cerere se referă la măsurile luate sau planificate din iulie 2012 până în noiembrie 2013 pentru combaterea Anoplophora glabripennis în Alsacia. Au fost luate măsuri în Franța ca urmare a depistării acestui organism dăunător în iulie 2011 în regiunea frontalieră din Germania.

(10)

A doua cerere se referă la măsurile luate sau planificate din octombrie 2012 până în septembrie 2013 pentru combaterea Rhynchophorus ferrugineus în regiunea Provența-Alpi-Coasta de Azur. Focarele inițiale ale organismului dăunător menționat au fost depistate în 2009. Măsurile luate începând din septembrie 2009 până în septembrie 2012 au făcut, de asemenea, obiectul cofinanțării în 2010 și 2012.

(11)

Țările de Jos au introdus o cerere pentru acordarea unei contribuții financiare la 30 aprilie 2013. Cererea respectivă se referă la măsurile luate din iulie până în octombrie 2012 în zona Winterswijk pentru combaterea Anoplophora glabripennis. Apariția organismului dăunător menționat a fost depistată în 10 iulie 2012.

(12)

Portugalia a introdus două cereri pentru o contribuție financiară la 30 aprilie 2013 referitoare la măsurile luate pentru combaterea Bursaphelenchus xylophilus. Prima cerere se referă la măsurile luate sau planificate în 2013 și 2014 în Portugalia continentală în zona tampon de la granița cu Spania.

(13)

A doua cerere a Portugaliei se referă exclusiv la măsuri de tratare termică a lemnului sau a materialelor de ambalaj din lemn din zona Setubal, în 2013. Măsurile luate în 2010, 2011 și 2012 au făcut, de asemenea, obiectul cofinanțării în 2011 și 2012.

(14)

În cererile lor, Germania, Spania, Franța, Țările de Jos și Portugalia au stabilit, fiecare, un program de acțiuni pentru eradicarea sau izolarea organismelor dăunătoare de mai sus introduse pe teritoriul acestora. Aceste programe precizează obiectivele care urmează a fi atinse, măsurile adoptate, durata și costul acestora.

(15)

Toate măsurile de mai sus constau într-o varietate de măsuri fitosanitare, inclusiv distrugerea arborilor sau a culturilor contaminate, aplicarea produselor de protecție a plantelor, tehnici de decontaminare, inspecții și teste efectuate în mod oficial sau în urma unei solicitări oficiale pentru monitorizarea prezenței sau a gradului de contaminare cu respectivele organisme dăunătoare, precum și înlocuirea plantelor distruse, în sensul articolului 23 alineatul (2) literele (a), (b) și (c) din Directiva 2000/29/CE.

(16)

Germania, Spania, Franța, Țările de Jos și Portugalia au depus cereri pentru o contribuție financiară a Uniunii la aceste programe în conformitate cu cerințele stabilite în articolul 23 din Directiva 2000/29/CE, în special alineatele (1) și (4), și în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1040/2002 al Comisiei (2).

(17)

Informațiile tehnice furnizate de Germania, Spania, Franța, Țările de Jos și Portugalia au permis Comisiei să analizeze situația în mod exact și cuprinzător. Comisia a ajuns la concluzia că au fost îndeplinite condițiile pentru acordarea unei contribuții financiare din partea Uniunii, astfel cum se prevede la articolul 23 din Directiva 2000/29/CE. Prin urmare, este necesar să se acorde o contribuție financiară din partea Uniunii destinată să acopere cheltuielile indicate în cererile respective.

(18)

Măsurile și cheltuielile eligibile pentru contribuția financiară din partea Uniunii au fost clarificate prin scrisoarea DG SANCO al Comisiei către șefii serviciilor fitosanitare din statele membre la data de 25 mai 2012.

(19)

În conformitate cu articolul 23 alineatul (5) paragraful al doilea din Directiva 2000/29/CE, contribuția financiară din partea Uniunii poate acoperi până la 50 % din cheltuielile eligibile legate de măsurile care au fost luate într-un termen care să nu depășească doi ani de la data depistării apariției organismului dăunător sau de măsurile care sunt prevăzute pentru perioada respectivă. Cu toate acestea, în conformitate cu al treilea paragraf al articolului menționat anterior, perioada respectivă poate fi extinsă dacă s-a stabilit că obiectivul măsurilor va fi îndeplinit într-un termen suplimentar rezonabil, iar în acest caz rata contribuției financiare din partea Uniunii este degresivă pe parcursul anilor respectivi.

(20)

Având în vedere concluziile comisiei de evaluare a sănătății plantelor din partea Comisiei din 24-26 iunie 2013 privind evaluarea cererilor respective, este necesară extinderea termenului de doi ani prevăzut pentru cererile în cauză, reducându-se în același timp rata contribuțiilor financiare din partea Uniunii pentru măsurile respective la 45 % din cheltuielile eligibile pentru cel de al treilea an și la 40 % pentru cel de al patrulea an al cererilor respective.

(21)

Prin urmare, contribuția financiară din partea Uniunii de până la 50 % din cheltuielile eligibile ar trebui să se aplice următoarelor cereri: Germania, Baden-Württemberg, Diabrotica virgifera, districtele rurale Alb-Donaukreis, Biberach, Karlsruhe, Rastatt și Ravensburg (2012), Germania, Diabrotica virgifera, Renania-Palatinat (2012), Spania, Extremadura, Bursaphelenchus xylophilus (2013), Franța, Anoplophora glabripennis (noiembrie 2012-octombrie 2013), Țările de Jos, Anoplophora glabripennis, zona Winterswijk (iulie-octombrie 2012).

(22)

Prin urmare, contribuția financiară din partea Uniunii de până la 45 % din cheltuielile eligibile ar trebui să se aplice următoarelor cereri: Germania, Anoplophora glabripennis (august 2011-august 2012), Germania, Baden-Württemberg, Diabrotica virgifera, districtele rurale Breisgau-Hochschwarzwald și orașul Freiburg (2012), întrucât măsurile în cauză au făcut întotdeauna obiectul contribuției financiare din partea Uniunii în temeiul Deciziilor de punere în aplicare 2011/868/UE (3) și 2012/789/UE (4) ale Comisiei pentru primii doi ani de punere în aplicare a acestora.

(23)

Mai mult, o contribuție a Uniunii de până la 40 % ar trebui să se aplice celui de al patrulea an al următoarelor cereri: Germania, Baden-Württemberg, Diabrotica virgifera, districtele rurale Emmendingen, Konstanz și Lörrach (2012), Spania, Catalonia, Pomacea insularum (2013), Spania, Galiția, Bursaphelenchus xylophilus (2013), Franța, Rhynchophorus ferrugineus (octombrie 2012 până în septembrie 2013), Portugalia, Bursaphelenchus xylophilus, zona Setubal (2013), întrucât măsurile au făcut obiectul unei contribuții financiare din partea Uniunii în temeiul Deciziei 2010/772/UE a Comisiei (5) (Germania, Spania, Pomacea insularum, Franța și Portugalia), a Deciziei de punere în aplicare 2011/868/UE (Germania, Spania și Portugalia) și/sau a Deciziei de punere în aplicare 2012/789/UE (Germania, Spania, Franța și Portugalia) pentru primii trei ani de punere în aplicare a acestora.

(24)

În conformitate cu paragrafele întâi și al doilea din articolul 23 alineatul (6) din Directiva 2000/29/EC, pot fi puse în aplicare măsuri suplimentare ținând cont de dezvoltarea situației în Uniune și se decide alocarea contribuției financiare din Uniune pentru aceste măsuri suplimentare. Această acțiune trebuie să se supună anumitor cerințe sau condiții suplimentare, în cazul în care acestea sunt necesare pentru atingerea obiectivului în cauză. În plus, conform paragrafului al treilea la articolul 23 alineatul (6), acolo unde măsurile suplimentare respective sunt concepute în principal să protejeze teritoriile Uniunii, altele decât cel al statului membru în cauză, se poate stabili ca alocarea financiară a Uniunii să acopere mai mult de 50 % din cheltuieli.

(25)

În cazul cofinanțării măsurilor de combatere a Bursaphelenchus xylophilus în Portugalia, perioada maximă de patru ani, astfel cum este stabilită la articolul 1 alineatul (2) litera (b) din Regulamentul (EC) nr. 1040/2002, s-a încheiat în 2012. Cu toate acestea, având în vedere gradul înalt de relevanță al Bursaphelenchus xylophilus pentru plante și lemn de conifere, rapiditatea cu care boala se răspândește, apropiere Spaniei de zona delimitată în Portugalia pentru organismul dăunător respectiv și impactul posibil asupra sectorului forestier din Uniune și a comerțului internațional cu lemn sunt necesare noi măsuri pentru a atinge obiectivul de protecție fitosanitară a teritoriului Uniunii, atât în Portugalia, cât și în statele membre, altele decât Portugalia. Această acțiune ar trebui să se refere la măsurile adoptate de Portugalia în zona tampon care se învecinează cu Spania. Prin urmare, cofinanțarea acestor măsuri suplimentare ar trebui să se aplice cererii Portugaliei pentru 2013 și 2014 pentru măsurile de combatere a Bursaphelenchus xylophilus în zona tampon de la granița cu Spania. În plus, este adecvat să se aloce o mai mare rată din contribuția financiară a Uniunii acelei cereri și în special o rată de 75 %, întrucât măsura respectivă este considerată a fi concepută în principal în scopul protejării teritoriului Uniunii, altul decât cel al Portugaliei.

(26)

Spania a efectuat inspecții intensive pentru depistarea Bursaphelenchus xylophilus la zona frontierei cu Portugalia, în comunitățile autonome Andaluzia, Castilia și Leon, Extremadura și Galiția, și care să acopere domeniile care nu sunt delimitate pentru acest organism dăunător. Aceste inspecții vizează supravegherea intensă pentru detectarea și eradicarea timpurie în zonele respective pentru a proteja restul teritoriului Uniunii. Spania a alocat deja resurse semnificative pentru a combate două focare izolate de Bursaphelenchus xylophilus în Extremadura și Galiția. Se consideră că măsura respectivă este concepută în principal pentru a proteja teritoriul Spaniei, precum și alte teritorii ale Uniunii în afara Spaniei, având în vedere gradul înalt de relevanță al Bursaphelenchus xylophilus pentru conifere și lemnul acestora, rapiditatea cu care boala se răspândește și impactul posibil asupra pădurilor Uniunii și comerțului internațional cu lemn din Uniune. Prin urmare, este important să se aloce o rată mai mare de contribuție financiară din partea Uniunii la această cerere, în special o rată de 75 %.

(27)

O misiune a Oficiului Alimentar și Veterinar al Comisiei (denumit în continuare „OAV”) în aprilie 2013 a revelat numeroase defecte în aplicarea măsurilor de urgență la nivelul Uniunii de combatere a Bursaphelenchus xylophilus adoptate în conformitate cu Decizia de punere în aplicare 2012/535/UE a Comisiei (6). Aceste deficiențe ar trebui să se refere la măsurile adoptate de Portugalia în zona tampon care se învecinează cu Spania. În special, tăierea, îndepărtarea și eliminarea arborilor infestați cu nematodul lemnului de pin care sunt morți, care prezentau simptome de boală sau se aflau în zone afectate de incendii sau furtuni, nu au fost încheiate în termenele fixate prin Decizia de punere în aplicare 2012/535/UE. Ținând cont de faptul că, din aceleași motive, Comisia a decis, prin Deciziile de punere în aplicare 2011/868/UE și 2012/789/UE, să aplice niveluri reduse de cofinanțare ale cererilor similare în 2011 și 2012, pare adecvat să se aplice o reducere suplimentară cofinanțării privind măsurile respective. Această reducere ar trebui să fie proporțională cu perioada pentru care misiunea derulată de OAV a putut verifica aplicarea necorespunzătoare a măsurilor Uniunii, și anume primele trei luni ale anului 2013.

(28)

În conformitate cu articolul 3 alineatul (2) litera (a) din Regulamentul (CE) nr. 1290/2005 al Consiliului (7), măsurile fitosanitare se finanțează din Fondul European de Garantare Agricolă. În scopul controlului financiar al acestor măsuri, ar trebui să se aplice articolele 9, 36 și 37 din regulamentul menționat anterior.

(29)

În conformitate cu articolul 84 din Regulamentul (UE, Euratom) nr. 966/2012 al Parlamentului European și al Consiliului (8) și articolul 94 alineatul (1) din Regulamentul delegat (UE) nr. 1268/2012 al Comisiei (9), angajarea cheltuielilor din bugetul Uniunii este precedată de o decizie de finanțare adoptată de instituția împuternicită, care prezintă elementele esențiale ale acțiunii care implică cheltuielile.

(30)

Prezenta decizie constituie o decizie de finanțare pentru cheltuielile prevăzute în cererile de cofinanțare prezentate de statele membre.

(31)

Măsurile prevăzute în prezenta decizie sunt conforme cu avizul Comitetului fitosanitar permanent,

(a)

dovada măsurilor adoptate a fost transmisă de statul membru în cauză, în conformitate cu dispozițiile stabilite în Regulamentul (CE) nr. 1040/2002;

(b)

o cerere de plată a fost transmisă Comisiei de statul membru în cauză, în conformitate cu articolul 5 din Regulamentul (CE) nr. 1040/2002.