18.12.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 341/1

(1)

Directiva 2009/138/CE a Parlamentului European și a Consiliului (2) prevede un sistem modern, bazat pe riscuri, de reglementare și de supraveghere a întreprinderilor de asigurare și de reasigurare din Uniune. Respectivul sistem este esențial pentru a garanta siguranța și soliditatea sectorului asigurărilor, astfel încât să poată oferi produse de asigurare sustenabile și să sprijine economia reală prin încurajarea investițiilor pe termen lung și printr-un plus de stabilitate.

(2)

Directiva 2011/89/UE a Parlamentului European și a Consiliului (3) aduce anumite modificări articolelor 212-262 din Directiva 2009/138/CE, care sunt aplicabile de la 10 iunie 2013.

(3)

Directiva 2012/23/UE a Parlamentului European și a Consiliului (4) modifică Directiva 2009/138/CE, amânând data de transpunere de la 31 octombrie 2012 la 30 iunie 2013, data de aplicare de la 1 noiembrie 2012 la 1 ianuarie 2014 și data de abrogare a directivelor existente în domeniul asigurărilor și reasigurărilor (5) (denumite în mod colectiv „Solvabilitate I”) de la 1 noiembrie 2012 la 1 ianuarie 2014.

(4)

La 19 ianuarie 2011, Comisia a adoptat o propunere („propunerea Omnibus II”) de modificare, printre altele, a Directivei 2009/138/CE, pentru a ține cont de noua arhitectură de supraveghere în domeniul asigurărilor, și anume de înființarea Autorității europene de supraveghere (Autoritatea europeană pentru asigurări și pensii ocupaționale) (EIOPA). Propunerea Omnibus II include, de asemenea, dispoziții referitoare la amânarea datei pentru transpunere și la amânarea datei de aplicare a Directivei 2009/138/CE, precum și la amânarea datei de abrogare a Solvabilitate I, și servește drept mijloc de adaptare a Directivei 2009/138/CE la intrarea în vigoare a Tratatului privind funcționarea Uniunii Europene prin convertirea dispozițiilor care împuternicesc Comisia să adopte măsuri de punere în aplicare în dispoziții care împuternicesc Comisia să adopte acte delegate și acte de punere în aplicare.

(5)

Având în vedere complexitatea propunerii Omnibus II, există riscul ca aceasta să nu intre în vigoare înaintea datei pentru transpunere și a datei de aplicare ale Directivei 2009/138/CE. Dacă datele respective rămân neschimbate, acest lucru ar însemna că Directiva 2009/138/CE va fi pusă în aplicare înaintea intrării în vigoare a normelor tranzitorii și a adaptărilor relevante, inclusiv a clarificării împuternicirii referitoare la acte delegate și acte de punere în aplicare, prevăzute în propunerea Omnibus II.

(6)

Pentru a evita impunerea unor obligații legislative excesiv de împovărătoare pentru statele membre în temeiul Directivei 2009/138/CE și ulterior în cadrul noii arhitecturi de supraveghere prevăzute de propunerea Omnibus II, este prin urmare oportun să se amâne data pentru transpunere și data de aplicare a Directivei 2009/138/CE, acordând o perioadă de timp suficientă autorităților de supraveghere și întreprinderilor de asigurare și reasigurare pentru a se pregăti pentru aplicarea acelei noi arhitecturi.

(7)

Este evident, din cronologia evenimentelor, că data pentru transpunere și data de aplicare amânate a Directivei 2009/138/CE ar trebui să se aplice și modificărilor introduse de Directiva 2011/89/CE.

(8)

Din rațiuni de securitate juridică, data de abrogare a Solvabilitate I ar trebui să fie amânată în mod corespunzător.

(9)

Dată fiind perioada foarte scurtă până la datele relevante prevăzute de Directiva 2009/138/CE, prezenta directivă ar trebui să intre în vigoare fără întârziere.

(10)

În consecință, este justificat să se aplice în acest caz excepția pentru situațiile de urgență prevăzută la articolul 4 din Protocolul nr. 1privind rolul parlamentelor naționale în Uniunea Europeană, în ceea ce privește transmiterea către parlamentele naționale a prezentei propuneri de directivă,

1.

Articolul 309 alineatul (1) se modifică după cum urmează:

2.

La articolul 310 primul paragraf, data de „1 ianuarie 2014” se înlocuiește cu „1 ianuarie 2016”.

3.

La articolul 311 al doilea paragraf, data de „1 ianuarie 2014” se înlocuiește cu „1 ianuarie 2016”.

18.12.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 341/4

(1)

Relațiile dintre Uniune și Regatul Hașemit al Iordaniei (denumit în continuare „Iordania”) se dezvoltă în cadrul politicii europene de vecinătate (PEV). Acordul euro-mediteraneean de instituire a unei asocieri între Comunitățile Europene și statele membre ale acestora, pe de o parte, și Iordania, pe de altă parte (2) (denumit în continuare „Acordul de asociere UE-Iordania”), a intrat în vigoare la 1 mai 2002. Dialogul politic bilateral și cooperarea economică au fost dezvoltate și prin intermediul planurilor de acțiune din cadrul PEV, din care cel mai recent acoperă perioada 2010-2015. În 2010, Uniunea a acordat Iordaniei parteneriat cu „statut avansat”, care acoperă o arie extinsă de cooperare între cele două părți. În 2013, Acordul de asociere UE-Iordania a fost completat de un acord-cadru între Uniune și Iordania, privind principiile generale de participare a Iordaniei la programele Uniunii, consolidând cooperarea dintre Uniune și Iordania.

(2)

Economia Iordaniei a fost foarte afectată de evenimente interne legate de evoluțiile din sudul Mediteranei, începând cu finele anului 2010, cunoscute sub denumirea de „primăvara arabă”, precum și de tulburările regionale, în special din țările vecine Egipt și Siria. În special, afluxul semnificativ de refugiați din Siria care căutau refugiu în Iordania a avut repercusiuni grave asupra economiei Iordaniei. Într-un context economic mondial mult mai defavorabil, perturbările repetate ale fluxului de gaze naturale din Egipt, care au obligat Iordania să înlocuiască importurile de gaze din Egipt cu combustibili mai scumpi pentru a produce energie electrică, precum și resursele financiare considerabile necesare pentru acordarea de ajutor umanitar refugiaților din Siria aflați pe teritoriul Iordaniei, au condus la importante deficite financiare externe și bugetare.

(3)

De la declanșarea primăverii arabe, Uniunea și-a afirmat cu diferite ocazii angajamentul de a sprijini Iordania în procesul de reformă economică și politică. Respectivul angajament a fost reafirmat, în decembrie 2012, în concluziile celei de a 10-a reuniuni a Consiliului de asociere UE-Iordania.

(4)

Grație poziției sale geografice, Iordania este o țară de importanță strategică pentru stabilitatea și securitatea în Orientul Mijlociu, dar, în egală măsură, un stat extrem de vulnerabil la șocurile externe, atât politice, cât și economice. Prin urmare, este importantă acordarea unui sprijin corespunzător Iordaniei și promovarea dialogului politic și economic dintre Uniune și Iordania.

(5)

Iordania a lansat o serie de reforme politice, care au condus în special la adoptarea de către parlamentul iordanian, în septembrie 2011, a peste 40 de amendamente constituționale, care reprezintă un pas important către un sistem democratic veritabil. Sprijinul politic și economic din partea Uniunii pentru procesul de reformă al Iordaniei este compatibil cu politica adoptată de Uniune în relațiile cu țările din sudul Mediteranei, astfel cum este definită în cadrul politicii europene de vecinătate.

(6)

În conformitate cu declarația comună a Parlamentului European și a Consiliului adoptată împreună cu Decizia nr. 778/2013/UE a Parlamentului European și a Consiliului (3), asistența macrofinanciară din partea Uniunii ar trebui să constituie un instrument financiar excepțional, necondiționat și nedesemnat, de sprijinire a redresării balanței de plăți, care să urmărească restabilirea unei situații de finanțare externă durabile pentru beneficiar, și ar trebui să stea la baza punerii în aplicare a unui program de politici care să cuprindă măsuri solide de ajustare și de reforme structurale menite să îmbunătățească poziția balanței de plăți, în special pe perioada programului, și să consolideze punerea în aplicare a acordurilor și programelor relevante cu ajutorul Uniunii.

(7)

În august 2012, autoritățile iordaniene și Fondul Monetar Internațional (FMI) au convenit cu privire la un acord stand-by fără caracter prudențial pe trei ani („Programul FMI”) în valoare de 1 364 de milioane DST (drepturi speciale de tragere) pentru susținerea programului de reformă și ajustare economică al Iordaniei. Obiectivele programului FMI sunt conforme cu scopul asistenței macrofinanciare din partea Uniunii, și anume atenuarea dificultăților pe termen scurt în ceea ce privește balanța de plăți, iar punerea în aplicare a unor măsuri solide de ajustare este conformă cu scopul asistenței macrofinanciare din partea Uniunii.

(8)

Uniunea a acordat subvenții în valoare de 293 de milioane EUR pentru perioada 2011-2013, în cadrul programului său actual de cooperare, în sprijinul agendei de reforme politice și economice a Iordaniei. În plus, Iordaniei i s-au acordat, în 2012, 70 de milioane EUR în cadrul programului SPRING – Sprijin pentru parteneriat, reforme și creștere favorabilă incluziunii – și 10 milioane EUR ca ajutor umanitar din partea Uniunii pentru găzduirea refugiaților sirieni.

(9)

În decembrie 2012, ținând seama de înrăutățirea situației și a perspectivelor economice, Iordania a solicitat asistență macrofinanciară din partea Uniunii.

(10)

Iordania ar trebui considerată eligibilă pentru a primi asistență macrofinanciară din partea Uniunii, având în vedere că acest stat face parte din PEV.

(11)

Având în vedere faptul că balanța de plăți externe a Iordaniei este în continuare caracterizată de un deficit rezidual de finanțare semnificativ, care depășește resursele furnizate de FMI și de alte instituții multilaterale, deși au fost implementate programe solide de stabilizare economică și de reformă de către Iordania, și având în vedere vulnerabilitatea poziției financiare externe a Iordaniei în fața șocurilor din exterior, fapt care necesită menținerea unui nivel adecvat al rezervelor valutare, asistența macrofinanciară care urmează să fie acordată Iordaniei de către Uniune (denumită în continuare „asistența macrofinanciară din partea Uniunii”) este considerată, în împrejurările excepționale actuale, o reacție adecvată la solicitarea Iordaniei de sprijinire a stabilizării economice coroborată cu programul FMI. Asistența macrofinanciară din partea Uniunii ar sprijini stabilizarea economică și agenda reformelor structurale din Iordania, completând resursele puse la dispoziție în cadrul acordului financiar cu FMI.

(12)

Asistența macrofinanciară din partea Uniunii ar trebui să aibă drept scop sprijinirea restabilirii unei situații de finanțare externă durabile pentru Iordania, sprijinind astfel dezvoltarea sa economică și socială.

(13)

Stabilirea valorii asistenței macrofinanciare din partea Uniunii se bazează pe o evaluare cantitativă completă a nevoilor de finanțare externă reziduale ale Iordaniei și ia în considerare capacitatea acesteia de autofinanțare, în special rezervele internaționale puse la dispoziția sa. Asistența macrofinanciară din partea Uniunii ar trebui să completeze programele și resursele furnizate de FMI și Banca Mondială. Stabilirea valorii asistenței ia în considerare, de asemenea, contribuțiile financiare preconizate din partea donatorilor multilaterali și necesitatea de a asigura o repartizare echitabilă a obligațiilor între Uniune și alți donatori, precum și aplicarea anterioară a celorlalte instrumente de finanțare externă ale Uniunii în Iordania și valoarea adăugată a implicării Uniunii în general.

(14)

Comisia ar trebui să asigure faptul că asistența macrofinanciară din partea Uniunii este conformă, din punct de vedere juridic și al conținutului, cu principiile esențiale, obiectivele și măsurile adoptate în cadrul diferitelor domenii de acțiune externă și al altor politici pertinente ale Uniunii.

(15)

Asistența macrofinanciară din partea Uniunii ar trebui să sprijine politica externă a Uniunii față de Iordania. Serviciile Comisiei și Serviciul European de Acțiune Externă ar trebui să lucreze în strânsă colaborare pe parcursul operațiunii de asistență macrofinanciară pentru a coordona și a asigura coerența acțiunilor de politică externă ale Uniunii.

(16)

Asistența macrofinanciară din partea Uniunii ar trebui să susțină angajamentul Iordaniei față de valorile pe care le are în comun cu Uniunea, printre care democrația, statul de drept, buna guvernare, respectarea drepturilor omului, dezvoltarea durabilă și reducerea sărăciei, precum și angajamentul său față de alte principii privind schimburile comerciale deschise, echitabile și reglementate.

(17)

O condiție prealabilă pentru acordarea asistenței macrofinanciare din partea Uniunii ar trebui să fie ca Iordania să respecte mecanismele democratice reale, printre care un sistem parlamentar pluripartit și statul de drept, și să garanteze respectarea drepturilor omului. În plus, obiectivele specifice ale asistenței macrofinanciare din partea Uniunii ar trebui să consolideze eficiența, transparența și responsabilitatea sistemelor de gestionare a finanțelor publice din Iordania și să promoveze reformele structurale având ca scop sprijinirea creșterii sustenabile și favorabile incluziunii, crearea de locuri de muncă și consolidarea bugetară. Atât îndeplinirea condiției prealabile, cât și îndeplinirea obiectivelor respective ar trebui monitorizate periodic de către Comisie.

(18)

Pentru a se asigura că interesele financiare ale Uniunii în legătură cu asistența macrofinanciară din partea Uniunii sunt protejate în mod eficient, Iordania ar trebui să adopte măsuri corespunzătoare privind prevenirea și combaterea fraudei, a corupției și a oricăror alte abateri legate de această asistență. În plus, ar trebui să se adopte dispoziții pentru efectuarea de verificări de către Comisie și de audituri de către Curtea Europeană de Conturi.

(19)

Deblocarea asistenței financiare din partea Uniunii nu aduce atingere competențelor Parlamentului European și Consiliului.

(20)

Sumele provizioanelor necesare pentru asistența macrofinanciară ar trebui să fie compatibile cu creditele bugetare prevăzute în cadrul financiar multianual.

(21)

Asistența macrofinanciară din partea Uniunii trebuie gestionată de către Comisie. Pentru a garanta că Parlamentul European și Consiliul pot să urmărească punerea în aplicare a prezentei decizii, Comisia ar trebui să le informeze periodic cu privire la evoluțiile legate de asistență și să le transmită documentele relevante.

(22)

În vederea asigurării unor condiții uniforme pentru punerea în aplicare a prezentei decizii, ar trebui conferite competențe de executare Comisiei. Aceste competențe ar trebui să fie exercitate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului (4).

(23)

Asistența macrofinanciară din partea Uniunii ar trebui să facă obiectul unor condiții de politică economică, ce urmează a fi stabilite într-un memorandum de înțelegere. Pentru a se asigura condiții de punere în aplicare uniforme și din motive de eficiență, Comisia ar trebui să fie abilitată să negocieze astfel de condiții cu autoritățile iordaniene, sub supravegherea comitetului reprezentanților statelor membre, în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 182/2011. În conformitate cu regulamentul respectiv, procedura de consultare ar trebui să se aplice, ca regulă generală, tuturor cazurilor altele decât cele prevăzute în regulamentul respectiv. Având în vedere impactul, care poate fi important, al asistenței în cuantum de peste 90 de milioane EUR, se cuvine să se utilizeze procedura de examinare pentru operațiunile ce depășesc acea sumă. Luând în considerare cuantumul asistenței macrofinanciare din partea Uniunii acordate Iordaniei, pentru adoptarea memorandumului de înțelegere și pentru orice reducere, suspendare sau anulare a asistenței ar trebui să se aplice procedura de examinare,

(a)

condiția prealabilă prevăzută la articolul 2;

(b)

o punere în aplicare continuă și satisfăcătoare a unui program de politică care conține măsuri solide de ajustare și reformă structurală, sprijinite de un mecanism de creditare al FMI fără caracter prudențial; și

(c)

punerea în aplicare, într-un termen determinat, a condițiilor de politică economică și financiare convenite în memorandumul de înțelegere.

(a)

care asigură faptul că Iordania verifică în mod periodic dacă finanțarea acordată din bugetul general al Uniunii a fost utilizată în mod corespunzător, adoptă măsurile corespunzătoare de prevenire a neregulilor și a fraudei și, după caz, întreprinde acțiuni juridice pentru recuperarea fondurilor furnizate în temeiul prezentului regulament care au fost deturnate;

(b)

care asigură protecția intereselor financiare ale Uniunii, prevăzând în mod special măsuri specifice în legătură cu prevenirea și combaterea fraudei, a corupției și a oricăror altor nereguli care afectează asistența macrofinanciară din partea Uniunii, în conformitate cu Regulamentul (CE, Euratom) nr. 2988/95 al Consiliului (9), Regulamentul (Euratom, CE) nr. 2185/96 al Consiliului (10) și Regulamentul (CE) nr. 883/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (11);

(c)

care acordă în mod expres Comisiei, inclusiv Oficiului European de Luptă Antifraudă, sau reprezentanților acestora, competența de a efectua inclusiv verificări și inspecții la fața locului;

(d)

care acordă în mod expres Comisiei și Curții de Conturi competența de a efectua audituri atât în timpul, cât și după perioada de disponibilitate a asistenței macrofinanciare a Uniunii, inclusiv audituri ale documentelor și audituri la fața locului, cum ar fi evaluările operaționale;

(e)

care să asigure faptul că Uniunea are dreptul la rambursarea anticipată a împrumutului atunci când s-a stabilit că, în ceea ce privește gestionarea asistenței macrofinanciare din partea Uniunii, Iordania s-a angajat într-un act de fraudă sau corupție sau într-o altă activitate ilegală care prejudiciază interesele financiare ale Uniunii.

(a)

examinează progresele înregistrate în punerea în aplicare a asistenței macrofinanciare din partea Uniunii;

(b)

evaluează situația și perspectivele economice ale Iordaniei, precum și progresele înregistrate în punerea în aplicare a măsurilor de politică menționate la articolul 3 alineatul (1);

(c)

trebuie să indice legătura dintre condițiile de politică prevăzute în memorandumul de înțelegere, performanțele economice și bugetare ale Iordaniei la acea dată și deciziile Comisiei de a pune la dispoziție tranșele asistenței macrofinanciare din partea Uniunii.

18.12.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 341/10

(1)

Regulamentul (UE) nr. 608/2013 stabilește condițiile și procedurile aferente intervenției autorităților vamale, în cazul în care mărfurile suspectate de a încălca un drept de proprietate intelectuală sunt sau ar fi trebuit să fie supuse supravegherii vamale sau controalelor vamale în conformitate cu Regulamentul (CEE) nr. 2913/92 al Consiliului (2).

(2)

În conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 608/2013, persoanele și entitățile abilitate în mod corespunzător pot depune o cerere către serviciul vamal competent prin care să solicite ca autoritățile vamale să intervină în cazul acestor mărfuri (cerere) și pot, de asemenea, solicita o prelungire a perioadei în decursul căreia autoritățile vamale urmează să intervină în conformitate cu o cerere acceptată anterior (cerere de prelungire).

(3)

Pentru a asigura condiții uniforme referitoare la cereri și la cererile de prelungire, ar trebui să fie stabilite formulare standard.

(4)

Aceste formulare standard ar trebui să le înlocuiască pe cele prevăzute în Regulamentul (CE) nr. 1891/2004 al Comisiei (3) de stabilire a dispozițiilor de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1383/2003 al Consiliului (4), care urmează să fie abrogat prin Regulamentul (UE) nr. 608/2013.

(5)

Prin urmare, Regulamentul (CE) nr. 1891/2004 ar trebui abrogat.

(6)

Regulamentul (UE) nr. 608/2013 se aplică de la 1 ianuarie 2014 și, prin urmare, prezentul regulament ar trebui să se aplice de la aceeași dată.

(7)

Măsurile prevăzute de prezentul regulament sunt conforme cu avizul Comitetului Codului Vamal menționat la articolul 34 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 608/2013,

18.12.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 341/32

(1)

În conformitate cu articolul 50 alineatul (2) litera (a) din Regulamentul (UE) nr. 1151/2012, cererea de înregistrare a denumirii „Liers vlaaike” depusă de Belgia a fost publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene  (2).

(2)

Deoarece Comisiei nu i s-a comunicat nicio declarație de opoziție în conformitate cu articolul 51 din Regulamentul (UE) nr. 1151/2012, denumirea „Liers vlaaike” trebuie, prin urmare, înregistrată,

18.12.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 341/34

(1)

Regulamentul (CE) nr. 1098/2007 conține dispozițiile de stabilire a limitărilor efortului de pescuit pentru stocurile de cod în Marea Baltică.

(2)

În temeiul Regulamentului (CE) nr. 1098/2007, în anexa II la Regulamentul (UE) nr. 1180/2013 al Consiliului (2) s-au stabilit limitările efortului de pescuit pentru 2014 în Marea Baltică.

(3)

În conformitate cu articolul 29 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1098/2007, Comisia poate exclude subdiviziunile ICES 27 și 28.2 din sfera de aplicare a anumitor limitări ale efortului de pescuit, în cazul în care capturile de cod s-au situat sub un anumit prag în cursul ultimei perioade de raportare.

(4)

Ținând seama de rapoartele prezentate de statele membre și de avizul Comitetului științific, tehnic și economic pentru pescuit, subdiviziunile ICES 27 și 28.2 ar trebui excluse, în anul 2014, din sfera de aplicare a respectivelor limitări ale efortului de pescuit.

(5)

Regulamentul (UE) nr. 1180/2013 se aplică începând cu 1 ianuarie 2014. Pentru a se asigura coerența cu respectivul regulament, prezentul regulament trebuie să se aplice, de asemenea, de la 1 ianuarie 2014.

(6)

Măsurile prevăzute de prezentul regulament sunt conforme cu avizul Comitetului pentru pescuit și acvacultură,

18.12.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 341/35

(1)

Regulamentul (CE) nr. 669/2009 al Comisiei (2) stabilește norme privind controalele oficiale consolidate care trebuie efectuate asupra importurilor de hrană pentru animale și produse alimentare de origine neanimală enumerate în anexa I la regulamentul menționat anterior („lista”), la punctele de intrare pe teritoriile menționate în anexa I la Regulamentul (CE) nr. 882/2004.

(2)

Articolul 2 din Regulamentul (CE) nr. 669/2009 prevede că lista trebuie să facă obiectul unei reexaminări periodice, cel puțin trimestriale, luând în considerare cel puțin sursele de informare menționate la articolul respectiv.

(3)

Frecvența și relevanța incidentelor alimentare notificate prin Sistemul rapid de alertă pentru alimente și furaje, constatările misiunilor efectuate în țări terțe de către Oficiul Alimentar și Veterinar, precum și rapoartele trimestriale privind transporturile de hrană pentru animale și produse alimentare de origine neanimală prezentate Comisiei de către statele membre în conformitate cu articolul 15 din Regulamentul (CE) nr. 669/2009 indică faptul că lista ar trebui modificată.

(4)

În special, lista ar trebui modificată prin eliminarea rubricilor referitoare la produsele pentru care informațiile disponibile indică un grad în general satisfăcător de conformitate cu cerințele de siguranță relevante din legislația Uniunii și pentru care efectuarea de controale oficiale consolidate nu mai este, în consecință, justificată. Prin urmare, ar trebui eliminate din listă rubricile referitoare la alunele originare din Azerbaidjan, la condimentul de nucșoară, ghimbirul și curcuma originare din India, la condimentul de nucșoară originar din Indonezia și la legumele din familia Brassicaceae originare din Thailanda.

(5)

Pentru a asigura consecvența și claritatea, este necesar să se înlocuiască anexa I la Regulamentul (CE) nr. 669/2009 cu textul stabilit în anexa la prezentul regulament.

(6)

Prin urmare, Regulamentul (CE) nr. 669/2009 ar trebui modificat în consecință.

(7)

Măsurile prevăzute în prezentul regulament sunt conforme cu avizul Comitetului permanent pentru lanțul alimentar și sănătatea animală,

18.12.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 341/43

(1)

Comisia Europeană (denumită în continuare „Comisia”) a primit, în temeiul articolului 13 alineatul (3) și al articolului 14 alineatul (5) din regulamentul de bază, o cerere de anchetă cu privire la o eventuală eludare a măsurilor antidumping instituite cu privire la importurile de anumite țesături cu ochiuri deschise din fibră de sticlă originare din Republica Populară Chineză, prin intermediul unor importuri de anumite țesături cu ochiuri deschise din fibră de sticlă, ușor modificate, originare din Republica Populară Chineză, și de înregistrare a acestor importuri.

(2)

Cererea a fost depusă la 6 noiembrie 2013 de Saint-Gobain Adfors CZ s.r.o., Tolnatext Fonalfeldolgozo, Valmieras „Stikla Skiedra” AS și Vitrulan Technical Textiles GmbH, patru producători din Uniune de anumite țesături cu ochiuri deschise din fibre de sticlă.

(3)

Produsul vizat de o eventuală eludare constă în anumite țesături cu ochiuri deschise din fibră de sticlă, cu dimensiunea ochiurilor de peste 1,8 mm, atât în lungime, cât și în lățime, și cu densitatea de peste 35 g/m2, excluzând discurile din fibră de sticlă, originare din Republica Populară Chineză, încadrate în prezent la codurile NC ex 7019 51 00 și ex 7019 59 00 (denumit în continuare „produsul în cauză”).

(4)

Produsul care face obiectul anchetei este același cu cel definit în considerentul precedent, dar încadrat în prezent la codul NC ex 7019 40 00 și originar din Republica Populară Chineză („produsul care face obiectul anchetei”).

(5)

Măsurile în vigoare în prezent și care au fost eventual eludate sunt măsurile antidumping instituite prin Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 791/2011 al Consiliului (2).

(6)

Cererea conține suficiente elemente de probă prima facie care arată că măsurile antidumping aplicate importurilor de anumite țesături cu ochiuri deschise din fibră de sticlă originare din Republica Populară Chineză sunt eludate prin intermediul unei ușoare modificări a produsului în cauză pentru a-l face să intre sub incidența anumitor coduri vamale care nu fac în mod normal obiectul măsurilor și că modificarea nu schimbă caracteristicile esențiale ale produsului în cauză. Ușoara modificare constă în creșterea proporției de semitort din fibră de sticlă în țesătura cu ochiuri deschise, așa încât acesta să predomine în greutate în produsul care face obiectul anchetei, care trebuie astfel clasificat la codul NC 7019 40 00 ca țesături din semitort din fibră de sticlă.

(7)

Elementele de probă prima facie prezentate sunt următoarele:

(8)

În cerere se arată că, după instituirea taxei antidumping asupra produsului în cauză prin Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 791/2011, a avut loc o modificare semnificativă a configurației schimburilor comerciale implicând exporturi din Republica Populară Chineză în Uniune, fără a exista o cauză determinantă sau o justificare economică suficientă a acestei modificări, în afară de instituirea taxei.

(9)

Această modificare pare să rezulte din importul de produs care face obiectul anchetei în Uniune. Cererea conține suficiente elemente de probă prima facie care indică faptul că produsul care face obiectul anchetei are aceleași caracteristici esențiale și este destinat acelorași utilizări ca și produsul în cauză.

(10)

Mai mult, cererea conține suficiente elemente de probă prima facie care indică faptul că efectele corective ale măsurilor antidumping existente referitoare la produsul în cauză sunt compromise, atât în ceea ce privește cantitatea, cât și prețul. Un volum semnificativ de importuri de produs care face obiectul anchetei pare să fi înlocuit importurile de produs în cauză. În plus, există suficiente elemente de probă prima facie care atestă faptul că importurile de produs care face obiectul anchetei se realizează la prețuri inferioare prețului neprejudiciabil stabilit în cadrul anchetei care a condus la măsurile existente.

(11)

În sfârșit, cererea conține suficiente elemente de probă prima facie care indică faptul că prețurile produsului care face obiectul anchetei reprezintă practici de dumping în comparație cu valoarea normală stabilită anterior pentru produsul în cauză.

(12)

În cazul în care, în cursul anchetei, se vor constata alte practici de eludare care intră sub incidența articolului 13 din regulamentul de bază decât cea menționată anterior, aceste practici pot fi, de asemenea, supuse anchetei.

(13)

În lumina celor menționate mai sus, Comisia a ajuns la concluzia că există suficiente elemente de probă pentru a justifica deschiderea unei anchete în temeiul articolului 13 alineatul (3) din regulamentul de bază și pentru a înregistra importurile de produs care face obiectul anchetei, în conformitate cu articolul 14 alineatul (5) din regulamentul de bază.

(14)

Pentru a obține informațiile pe care le consideră necesare în vederea anchetei, Comisia va trimite chestionare producătorilor-exportatori cunoscuți și asociațiilor de producători-exportatori cunoscute din Republica Populară Chineză, importatorilor cunoscuți și asociațiilor cunoscute de importatori din Uniune și autorităților Republicii Populare Chineze. Dacă este cazul, se pot solicita informații și industriei din Uniune.

(15)

În orice caz, toate părțile interesate ar trebui să contacteze Comisia în acest sens, dar nu mai târziu de termenul stabilit la articolul 3 din prezentul regulament, pentru a solicita un chestionar în termenul stabilit la articolul 3 alineatul (1) din prezentul regulament, având în vedere că termenul stabilit la articolul 3 alineatul (2) din prezentul regulament se aplică tuturor părților interesate.

(16)

Autoritățile Republicii Populare Chineze vor fi informate cu privire la deschiderea anchetei.

(17)

Toate părțile interesate sunt invitate să își prezinte în scris punctele de vedere și să pună la dispoziție elemente de probă pentru susținerea acestora. În plus, Comisia poate audia părțile interesate, cu condiția ca acestea să prezinte o cerere scrisă din care să reiasă că există motive speciale pentru care ar trebui să fie audiate.

(18)

În conformitate cu articolul 13 alineatul (4) din regulamentul de bază, importurile de produs supus anchetei pot fi scutite de la înregistrare sau de la aplicarea măsurilor dacă importul respectiv nu constituie o eludare.

(19)

Având în vedere faptul că o eventuală eludare a măsurilor survine în afara Uniunii, se pot acorda scutiri, în conformitate cu articolul 13 alineatul (4) din regulamentul de bază, producătorilor de produs supus anchetei din Republica Populară Chineză care pot să demonstreze că nu sunt afiliați (3) niciunui producător supus măsurilor existente (4) și despre care s-a constatat că nu sunt implicați în practicile de eludare definite la articolul 13 alineatele (1) și (2) din regulamentul de bază. Producătorii care doresc să beneficieze de o scutire trebuie să depună o cerere în acest sens, susținută în mod corespunzător de elemente de probă, în termenul stabilit la articolul 3 alineatul (3) din prezentul regulament.

(20)

În temeiul articolului 14 alineatul (5) din regulamentul de bază, importurile de produs care face obiectul anchetei se înregistrează pentru a se asigura că, în cazul în care ancheta ar stabili existența unei eludări, va fi posibil să se perceapă taxe antidumping de o valoare corespunzătoare, cu efect de la data la care a fost impusă înregistrarea unor astfel de importuri.

(21)

În vederea unei bune administrări, ar trebuie stabilit un termen-limită până la care:

(22)

Trebuie remarcat faptul că părțile interesate nu își pot exercita majoritatea drepturilor procedurale enunțate în regulamentul de bază decât în cazul în care s-au făcut cunoscute în termenele indicate la articolul 3 din prezentul regulament.

(23)

În cazul în care o parte interesată nu permite accesul la informații ori nu furnizează informațiile necesare în termenele prevăzute sau obstrucționează în mod semnificativ ancheta, concluziile, pozitive sau negative, pot fi stabilite pe baza datelor disponibile, în conformitate cu articolul 18 din regulamentul de bază.

(24)

În cazul în care se constată că o parte interesată a furnizat informații false sau înșelătoare, acestea nu sunt luate în considerare și se pot utiliza datele disponibile.

(25)

Dacă o parte interesată nu cooperează sau cooperează doar parțial și, în consecință, concluziile sunt stabilite pe baza datelor disponibile, în conformitate cu articolul 18 din regulamentul de bază, rezultatul anchetei poate fi mai puțin favorabil acelei părți decât dacă ar fi cooperat.

(26)

În conformitate cu articolul 13 alineatul (3) din regulamentul de bază, ancheta se va încheia în termen de nouă luni de la data publicării prezentului regulament în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

(27)

Se menționează faptul că toate datele cu caracter personal colectate pe parcursul prezentei anchete vor fi prelucrate în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 45/2001 al Parlamentului European și al Consiliului din 18 decembrie 2000 privind protecția persoanelor fizice cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal de către instituțiile și organele comunitare și privind libera circulație a acestor date (5).

(28)

Părțile interesate pot solicita intervenția consilierului-auditor al Direcției Generale Comerț. Consilierul-auditor acționează drept intermediar între părțile interesate și serviciile Comisiei responsabile cu ancheta. Consilierul-auditor examinează cererile de acces la dosar, litigiile privind confidențialitatea documentelor, cererile de prelungire a termenelor și cererile terților de a fi audiați. Consilierul-auditor poate organiza o audiere cu o anumită parte interesată și poate acționa drept mediator pentru a asigura exercitarea pe deplin a drepturilor la apărare ale părților interesate.

(29)

Orice solicitare de audiere de către consilierul-auditor trebuie să fie realizată în scris și să precizeze motivele pe care se bazează. Consilierul-auditor va oferi, de asemenea, posibilitatea de audiere a părților implicate, pentru a permite prezentarea diferitelor puncte de vedere și a contraargumentelor.

(30)

Pentru mai multe informații și date de contact, părțile interesate pot consulta paginile de internet dedicate consilierului-auditor de pe site-ul internet al Direcției Generale Comerț: http://ec.europa.eu/commission_2010-2014/degucht/contact/hearing-officer,

European Commission

Directorate-General for Trade

Directorate H

Office: N105 08/020

1049 Bruxelles/Brussel

BELGIQUE/BELGIË

Fax +32 222962219

E-mail: TRADE-OPEN-MESH-FABRICS-DUMPING@ec.europa.eu

18.12.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 341/47

(1)

Regulile de origine nepreferențiale se aplică tuturor măsurilor nepreferențiale de politică comercială, inclusiv taxelor antidumping și compensatorii.

(2)

La articolul 24 din Regulamentul (CEE) nr. 2913/92 al Consiliului este stabilit principiul de bază conform căruia mărfurile în producerea cărora intervin două sau mai multe țări sunt considerate originare din țara în care au fost supuse ultimei transformări sau prelucrări substanțiale, justificate economic, efectuate într-o întreprindere echipată în acest scop și din care a rezultat un produs nou sau care reprezintă un stadiu de fabricație important.

(3)

Declarația de punere în liberă circulație a modulelor sau panourilor fotovoltaice din siliciu cristalin și a componentelor lor cheie a fost supusă unor taxe antidumping provizorii prin Regulamentul (UE) nr. 513/2013 al Comisiei (2).

(4)

Pentru a garanta o punere în aplicare corectă și uniformă a taxelor antidumping provizorii, este necesar să se prevadă, în ceea ce privește modulele sau panourile fotovoltaice din siliciu cristalin și componentele lor cheie, celulele fotovoltaice pe bază de siliciu cristalin, o normă detaliată de interpretare a principiului enunțat la articolul 24 din Regulamentul (CEE) nr. 2913/92 pentru determinarea originii produselor vizate de măsurile respective.

(5)

Procesul de producție a modulelor sau panourilor fotovoltaice din siliciu cristalin poate fi împărțit în următoarele etape principale: producția de plachete din siliciu; prelucrarea plachetelor din siliciu pentru a obține celule fotovoltaice din siliciu cristalin; asamblarea mai multor celule fotovoltaice din siliciu cristalin într-un modul sau panou fotovoltaic din siliciu cristalin.

(6)

Cea mai importantă etapă a fabricării panourilor sau modulelor fotovoltaice din siliciu cristalin este prelucrarea plachetelor din siliciu în celulele fotovoltaice din siliciu cristalin. Aceasta este faza de producție decisivă în care se definitivează modul în care urmează să fie utilizate părțile componente ale panoului sau modulului și în care acestea dobândesc calitățile lor specifice.

(7)

Prin urmare, această transformare ar trebui considerată ca reprezentând ultima transformare substanțială din cadrul procesului de producție al modulelor sau panourilor fotovoltaice din siliciu cristalin în conformitate cu articolul 24 din Regulamentul (CEE) nr. 2913/92 al Consiliului. Astfel, țara de fabricație a celulelor fotovoltaice din siliciu cristalin ar trebui să fie țara de origine nepreferențială a modulelor sau panourilor fotovoltaice din siliciu cristalin.

(8)

Prin Decizia 94/800/CE (3), Consiliul a aprobat, printre altele, Acordul privind regulile de origine (OMC-GATT 1994), anexat la actul final semnat în Marrakech la 15 aprilie 1994. În conformitate cu principiile stabilite în acordul respectiv în ceea ce privește programul de lucru pentru armonizare, determinarea țării în care mărfurile au fost supuse ultimei transformări substanțiale ar trebui înainte de toate să se bazeze pe țara în care procesul de producție a determinat o schimbare în clasificarea tarifară. Numai în cazul în care acest criteriu nu permite să se determine țara ultimei transformări substanțiale pot fi utilizate alte criterii, cum ar fi un criteriu de valoare adăugată sau stabilirea unei operațiuni specifice de prelucrare. Este oportun să se folosească aceleași principii în legislația vamală a UE.

(9)

Celulele fotovoltaice din siliciu cristalin sunt încadrate la poziția 8541 a Sistemului armonizat (SA). Modulele sau panourile fotovoltaice din siliciu cristalin sunt încadrate la aceeași poziție. Materialul de intrare, plachetele din siliciu, este încadrat la poziția 3818 în SA. Așadar, regula bazată pe o schimbare a poziției tarifare exprimă în mod adecvat ultima transformare substanțială a celulelor fotovoltaice din siliciu cristalin. În același timp, aceasta exclude asamblarea din celule a panourilor sau modulelor fotovoltaice din siliciu cristalin pentru a conferi originea produsului final, deoarece atât panourile, cât și celulele sunt încadrate la aceeași poziție.

(10)

O regulă de origine bazată pe valoarea adăugată, care este de obicei combinată cu schimbarea poziției tarifare pentru determinarea produselor pentru care ultima transformare este o operațiune de asamblare, nu este potrivită în cazul modulelor sau panourilor fotovoltaice din siliciu cristalin, deoarece previzibilitatea și securitatea juridică necesare ar fi mai ușor de atins pentru aceste produse specifice prin identificarea celei mai importante etape ale producției.

(11)

Pentru a determina originea panourilor sau modulelor fotovoltaice din siliciu cristalin atunci când nu se respectă regula schimbării poziției tarifare, este necesară o așa-zisă regulă „reziduală”. În acest caz, originea celulelor fotovoltaice din siliciu cristalin sau a celei mai mari părți, ca valoare, din celulele fotovoltaice din siliciu cristalin ar trebui să constituie originea panoului sau a modulului.

(12)

Modulele sau panourile fotovoltaice din siliciu cristalin se pot clasifica, în anumite condiții, și la poziția 8501 din SA. Și pentru respectivele module sau panouri fotovoltaice din siliciu cristalin ar trebui să se prevadă o regulă similară ca pentru poziția 8541 din SA.

(13)

Prin urmare, Regulamentul (CEE) nr. 2454/93 al Comisiei (4) ar trebui modificat în consecință.

(14)

Comitetul Codului Vamal nu a emis un aviz. S-a considerat necesar un act de punere în aplicare, iar președintele a prezentat proiectul actului de punere în aplicare Comitetului de apel în vederea unor deliberări suplimentare. Comitetul de apel nu a emis un aviz,

18.12.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 341/50

(1)

Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 543/2011 prevede, ca urmare a rezultatelor negocierilor comerciale multilaterale din cadrul Rundei Uruguay, criteriile pentru stabilirea de către Comisie a valorilor forfetare de import din țări terțe pentru produsele și perioadele menționate în partea A din anexa XVI la regulamentul respectiv.

(2)

Valoarea forfetară de import se calculează în fiecare zi lucrătoare, în conformitate cu articolul 136 alineatul (1) din Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 543/2011, ținând seama de datele zilnice variabile. Prin urmare, prezentul regulament trebuie să intre în vigoare la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene,

18.12.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 341/52

(1)

De la adoptarea Directivei 2002/56/CE, s-au elaborat noi metode de selectare a cartofilor, iar instrumentele de diagnosticare pentru identificarea organismelor dăunătoare și practicile agronomice de combatere a răspândirii organismelor dăunătoare au fost îmbunătățite.

(2)

Aceste progrese tehnice permit producerea unor cartofi de sămânță care îndeplinesc cerințe mai stricte decât cele prevăzute în anexele I și II la Directiva 2002/56/CE. În același timp, sunt disponibile cunoștințe cu privire la noi agenți patogeni, iar cunoștințele referitoare la bolile existente au evoluat, demonstrând că unele boli necesită luarea unor măsuri mai stricte.

(3)

În acest context, standardul Comisiei Economice pentru Europa a Națiunilor Unite (CEE-ONU) privind comercializarea și controlul calității comerciale a cartofilor de sămânță a fost adaptat, avându-se în vedere respectivele progrese tehnice și științifice (2).

(4)

Luând în considerare aceste progrese, anumite condiții minime și toleranțe prevăzute în anexele I și II la Directiva 2002/56/CE ar trebui să fie actualizate, iar restricțiile referitoare la rizoctonioză, la râia făinoasă și la cartofii de sămânță deshidratați excesiv și zbârciți ar trebui adăugate în anexa II.

(5)

De la adoptarea Directivei 2002/56/CE, cunoștințele științifice referitoare la legătura dintre numărul de generații și gradul de prezență a dăunătorilor la cartofii de sămânță au evoluat. Limitarea numărului de generații este o modalitate necesară de diminuare a riscului fitosanitar prezentat de dăunătorii aflați în formă latentă. Această limitare este necesară pentru diminuarea acestui risc și nu există alte măsuri mai puțin stricte pentru a o înlocui. Un număr maxim de șapte generații pentru cartofii de sămânță de prebază și de bază permite atingerea unui echilibru între necesitatea de a înmulți suficienți cartofi de sămânță pentru producția de cartofi de sămânță certificați și protecția stării de sănătate a acestora.

(6)

Cerințele referitoare la organismul dăunător Synchytrium endobioticum (Schilb.) Perc. ar trebui eliminate din anexa I, întrucât prezența sa în cartofii de sămânță este reglementată în Directiva 69/464/CEE a Consiliului (3). Cerințele referitoare la organismul dăunător Corynebacterium sepedonicum (Spieck. et Kotth.) Skapt. and Burkh., a cărui denumire a fost înlocuită cu Clavibacter michiganensis subsp. sepedonicus (Spieck. et Kotth.) Davis et al., ar trebui eliminate din anexele I și II, întrucât prezența sa în cartofii de sămânță este reglementată în Directiva 93/85/CEE a Consiliului (4). Cerințele referitoare la organismul dăunător Heterodera rostochiensis Woll., a cărui denumire a fost înlocuită cu Globodera rostochiensis (Wollenweber) Behrens, ar trebui eliminate din anexa II, întrucât prezența sa în cartofii de sămânță este reglementată în Directiva 2007/33/CE a Consiliului (5). Cerințele referitoare la organismul dăunător Pseudomonas solanacearum (Smith) Smith, a cărui denumire a fost înlocuită cu Ralstonia solanacearum (Smith) Yabuuchi et al., ar trebui eliminate din anexa II, întrucât prezența sa în cartofii de sămânță este reglementată în Directiva 98/57/CE a Consiliului (6).

(7)

Prin urmare, anexele I și II la Directiva 2002/56/CE ar trebui modificate în consecință.

(8)

Măsurile prevăzute în prezenta directivă sunt conforme cu avizul Comitetului permanent pentru semințe și material săditor pentru agricultură, horticultură și silvicultură,

18.12.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 341/56

(1)

La 6 decembrie 2006, Adunarea generală a ONU a adoptat Rezoluția 61/89 intitulată „Către un tratat privind comerțul cu arme: stabilirea unor standarde internaționale comune pentru importul, exportul și transferul de arme convenționale”, inițiind astfel procesul ONU referitor la un tratat privind comerțul cu arme (procesul „TCA”). La 2 decembrie 2009, Adunarea generală a ONU a adoptat Rezoluția 64/48, intitulată „Tratatul privind comerțul cu arme”, care a decis convocarea în 2012 a Conferinței ONU referitoare la Tratatul privind comerțul cu arme, în vederea elaborării unui instrument juridic cu forță juridică obligatorie cu privire la cele mai înalte standarde internaționale comune posibile pentru transferurile de arme convenționale.

(2)

Deoarece Conferința ONU referitoare la Tratatul privind comerțul cu arme convocată pentru luna iulie 2012 nu a fost în măsură să convină asupra unui document final în intervalul stabilit în acest sens și ca urmare a Rezoluției 67/234 A adoptate la 24 decembrie 2012 de Adunarea generală a ONU, Conferința finală a ONU referitoare la Tratatul privind comerțul cu arme a fost convocată pentru luna martie 2013. Aceasta a elaborat un text echilibrat și cu sferă largă al tratatului, care nu a întrunit totuși consensul din cauza opoziției a trei state membre ale ONU. Chestiunea a fost prin urmare transmisă Adunării generale a ONU, care a adoptat la 2 aprilie 2013, cu o majoritate covârșitoare, Tratatul privind comerțul cu arme prin votarea Rezoluției A/RES/67/234 B. Tratatul a fost ulterior deschis spre semnare la 3 iunie 2013 și va intra în vigoare în momentul celei de a 50-a ratificări. Toate statele membre ale Uniunii au semnat tratatul.

(3)

În concluziile sale din 11 decembrie 2006, 10 decembrie 2007, 12 iulie 2010 și 25 iunie 2012, Consiliul și-a exprimat angajamentul cel mai ferm pentru un nou instrument internațional, cu forță juridică obligatorie, care ar trebui să instituie cele mai înalte standarde internaționale comune posibile pentru reglementarea comerțului legal cu arme convenționale, care ar trebui să fie relevant pentru toate statele și care ar putea fi, prin urmare, universal.

(4)

Pentru promovarea caracterului cuprinzător și a relevanței procesului TCA, Consiliul a adoptat Decizia 2009/42/PESC (1) și Decizia 2010/336/PESC (2), care au sprijinit, între altele, o serie de seminare regionale cu acoperire mondială. Ca urmare a conferinței ONU din iulie 2012 încheiate nedecis, activitățile continue ale Uniunii de susținere a Tratatului privind comerțul cu arme au fost completate prin Decizia 2013/43/PESC a Consiliului (3).

(5)

Prioritatea curentă este susținerea intrării rapide în vigoare și a punerii depline în aplicare a tratatului. În conformitate cu angajamentul său anticipat de sprijin pentru procesul TCA, Uniunea poate contribui semnificativ la obiectivul menționat, în special bazându-se pe experiența sa de lungă durată în finanțarea asistenței și a activităților de informare privind controlul exporturilor. Deoarece acordarea licențelor pentru arme și produsele cu dublă utilizare ține în continuare de responsabilitatea națională în cadrul UE, expertiza în materie de control al exporturilor utilizată în sprijinul programelor de asistență și de informare finanțate de Uniune depinde în mare măsură de statele membre. Prin urmare, pentru succesul asistenței și al activităților de informare ale Uniunii privind controlul exporturilor, este esențial ca statele membre să aloce experți care vor susține programele Uniunii.

(6)

În domeniul controlului exporturilor de arme, asistența și activitățile de informare ale Uniunii s-au realizat în temeiul Acțiunii comune 2008/230/PESC a Consiliului (4) și al Deciziilor 2009/1012/PESC (5) și 2012/711/PESC (6) ale Consiliului. Activitățile întreprinse până în prezent s-au referit la o serie de țări terțe aflate în imediata vecinătate a Uniunii în vederea consolidării sistemelor acestora de control al exporturilor de arme și instituirea unei mai bune responsabilități și al unei transparențe sporite.

(7)

Uniunea este și un furnizor de lungă durată de asistență privind controlul exporturilor de produse cu dublă utilizare în temeiul Regulamentului (CE) No 1717/2006 (7), care a instituit Instrumentul de stabilitate care prevede asistență în dezvoltarea cadrului juridic și a capacităților instituționale pentru instituirea și aplicarea unor controale eficiente ale exporturilor impuse asupra produselor cu dublă utilizare, inclusiv măsuri de cooperare regională. La 28 aprilie 2004, Consiliul de Securitate al Organizației Națiunilor Unite a adoptat Rezoluția 1540 (2004) [RCSONU 1540 (2004)], care prevede controale eficiente ale transferurilor mărfurilor în legătură cu armele de distrugere în masă. Uniunea a sprijinit punerea în aplicare a RCSONU 1540 (2004), în special prin Acțiunea comună 2006/419/PESC a Consiliului (8), Acțiunea comună 2008/368/PESC a Consiliului (9) și Decizia 2013/391/PESC a Consiliului (10) și, în ceea ce privește dimensiunea RCSONU 1540 (2004) referitoare la controlul exporturilor, prin programele sale de asistență privind controlul exporturilor de produse cu dublă utilizare.

(8)

În plus față de asistența specifică privind controlul exporturilor de arme, controalele dezvoltate pentru punerea în aplicare a RCSONU 1540 (2004) și în temeiul programelor de asistență ale Uniunii privind controlul exporturilor de produse cu dublă utilizare contribuie la capacitatea globală de a pune în aplicare eficient Tratatul privind comerțul cu arme, dat fiind că, în multe cazuri, actele legislative, procedurile administrative și agențiile însărcinate cu controlul produselor cu dublă utilizare se suprapun peste cele legate de controlul exporturilor de arme convenționale. Prin urmare, asistența acordată în domeniul produselor cu dublă utilizare sprijină capacitățile de control al exporturilor de arme. Astfel, este esențial să se asigure o strânsă coordonare între activitățile întreprinse în cadrul controalelor exporturilor de produse cu dublă utilizare și activitățile care sprijină punerea în aplicare a Tratatului privind comerțul cu arme.

(9)

În acest context de coordonare dezirabilă a asistenței privind controlul exporturilor furnizate în alte domenii relevante, activitățile sprijinite prin prezenta decizie urmăresc consolidarea capacităților de control al transferurilor de arme într-o serie de țări beneficiare, pentru a sprijini punerea în aplicare eficientă și competentă a Tratatului privind comerțul cu arme. Deoarece impactul tratatului va depinde de gradul său de universalizare și de aderență la acesta, ar trebui să fie sprijinite de asemenea activități de informare și de sensibilizare în vederea consolidării sprijinului pentru tratat din partea părților interesate relevante și a altor țări terțe, precum și încurajarea interesului privind punerea în aplicare a acestuia.

(10)

Consiliul a încredințat Biroului federal german pentru economie și controlul exporturilor (BAFA) punerea în aplicare din punct de vedere tehnic a Deciziilor 2009/1012/PESC și 2012/711/PESC. Acesta a încheiat cu succes organizarea tuturor activităților prevăzute în Decizia 2009/1012/PESC a Consiliului. BAFA este de asemenea agenția de punere în aplicare a proiectelor privind controalele exporturilor de produse cu dublă utilizare finanțate în temeiul Instrumentului de stabilitate. În acest context, selectarea BAFA drept agenție de punere în aplicare a activităților Uniunii de susținere a punerii în aplicare a Tratatului privind comerțul cu arme în țări terțe este justificată de experiența sa dovedită, calificările și expertiza necesară referitoare la întreaga gamă de activități relevante ale Uniunii privind controlul exporturilor, în domeniile controlului exporturilor atât de produse cu dublă utilizare, cât și de arme. Selectarea BAFA va facilita identificarea de sinergii între activitățile de control al exporturilor de produse cu dublă utilizare și al exporturilor legate de arme pentru a asigura faptul că asistența legată de Tratatul privind comerțul cu arme completează asistența furnizată deja în temeiul programelor de asistență existente privind controlul exporturilor de produse cu dublă utilizare și de arme,

—

susținerea unei serii de state, la cererea acestora, privind consolidarea sistemelor acestora de control al transferurilor de arme pentru a fi în măsură să pună în aplicare TCA;

—

sporirea, la nivel național și regional, a sensibilizării și responsabilității autorităților naționale și regionale relevante și a părților interesate din societatea civilă cu privire la TCA astfel încât acestea să fie mai mult implicate în punerea în aplicare a TCA.

(a)

acordarea de asistență țărilor beneficiare în elaborarea, actualizarea și punerea în aplicare, după caz, a unor măsuri legislative și administrative relevante vizând crearea și dezvoltarea unui sistem eficient de control al transferurilor de arme în conformitate cu cerințele TCA;

(b)

consolidarea expertizei și a capacităților agenților însărcinați cu acordarea licențelor și cu aplicarea legii, în special prin partajarea celor mai bune practici, formare și accesul la surse de informații relevante, pentru a asigura punerea în aplicare adecvată a controalelor transferurilor de arme;

(c)

promovarea transparenței în comerțul internațional cu arme pe baza cerințelor TCA în materie de transparență;

(d)

promovarea aderării susținute la TCA a țărilor beneficiare cu implicarea părților interesate relevante de la nivel național și regional, cum ar fi parlamentele naționale, organizațiile regionale competente și reprezentanții societății civile care au un interes pe termen lung în monitorizarea punerii în aplicare eficiente a TCA;

(e)

promovarea unui interes mai larg privind TCA prin implicarea țărilor care nu au luat măsuri în direcția TCA pentru a sprijini universalizarea acestuia.

18.12.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 341/68

(1)

Prin notificarea înregistrată de Comisie la 27 noiembrie 2013, Ungaria a solicitat autorizarea de a introduce, în contextul mecanismului de reacție rapidă, o măsură specială de derogare de la articolul 193 din Directiva 2006/112/CE.

(2)

Conform respectivei notificări, autoritățile naționale au luat cunoștință de faptul că un număr de comercianți au comis o evaziune fiscală, prin neplata TVA către autoritățile fiscale competente.

(3)

Măsura solicitată constă în desemnarea ca persoană obligată la plata TVA nu a furnizorului, ci a persoanei căreia i se livrează mărfuri, în acest caz zahăr.

(4)

La 4 decembrie 2013, Comisia a informat statele membre că deține toate informațiile necesare pentru a evalua cererea.

(5)

Pe baza datelor detaliate privind frauda în acest sector, oferite de Ungaria, s-a constatat că exista deja o fraudă masivă în acest sector în 2011 și 2012.

(6)

Prin urmare, s-a stabilit că frauda identificată nu are un caracter neașteptat în sensul articolului 199b din Directiva 2006/112/CE.

(7)

Prin urmare, nu ar trebui să se acorde derogarea solicitată,

18.12.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 341/69

(1)

Regulamentul (CE) nr. 58/2003 abilitează Comisia să delege competențe către agenții executive pentru a implementa programe sau proiecte ale Uniunii, integral sau parțial, în numele și pe răspunderea ei.

(2)

Scopul încredințării către agențiile executive a sarcinii de implementare a unor programe este acela de permite Comisiei să se concentreze asupra activităților și a funcțiilor sale prioritare care nu pot fi externalizate, fără a renunța la controlul și la responsabilitatea finală asupra activităților gestionate de agențiile executive respective.

(3)

Delegarea sarcinilor de implementare a unor programe către o agenție executivă necesită o separare clară între etapele de programare, care implică un nivel înalt de discreție în luarea unor decizii determinate de considerente de politică, aceasta fiind realizată de Comisie, și implementarea programului, care ar trebui încredințată agenției executive.

(4)

Prin Decizia 2004/858/CE (2), Comisia a instituit Agenția Executivă pentru Programul de Sănătate Publică (denumită în continuare „agenția”), căreia i-a încredințat gestionarea programului de acțiune comunitară în domeniul sănătății publice pentru perioada 1 ianuarie 2003-31 decembrie 2008, adoptat prin Decizia nr. 1786/2002/CE a Parlamentului European și a Consiliului (3).

(5)

Ulterior, Comisia a modificat mandatul agenției de mai multe ori, adăugând gestionarea unor noi proiecte și programe. Decizia 2008/544/CE a Comisiei (4) a transformat „Agenția Executivă pentru Programul de Sănătate Publică” în „Agenția Executivă pentru Sănătate și Consumatori”, extinzându-i mandatul până la 31 decembrie 2015 și incluzând în acesta implementarea Programului de Sănătate Publică 2008-2013 adoptat prin Decizia nr. 1350/2007/CE a Parlamentului European și a Consiliului (5), a Programului privind protecția consumatorilor 2007-2013 adoptat prin Decizia nr. 1926/2006/CE a Parlamentului European și a Consiliului (6) și a măsurilor de formare profesională în domeniul siguranței alimentare vizate de Directiva 2000/29/CE a Consiliului (7) și de Regulamentul (CE) nr. 882/2004 al Parlamentului European și al Consiliului (8). Decizia de punere în aplicare 2012/740/UE a Comisiei (9) a extins sfera de cuprindere a activităților agenției la măsurile de formare profesională în afara statelor membre, încredințând agenției gestionarea măsurilor de formare profesională în domeniul siguranței alimentare vizate de Decizia C(2012) 1548 a Comisiei (10) și de articolul 22 alineatele (1) și (3) din Regulamentul (CE) nr. 1905/2006 al Parlamentului European și al Consiliului (11). De asemenea, Comisia a încredințat agenției gestionarea acordului cu ANEC, vocea consumatorilor europeni în materie de standardizare, care este reglementat prin Regulamentul (UE) nr. 1025/2012 al Parlamentului European și al Consiliului. (12)

(6)

Agenția înființată prin Decizia 2004/858/CE și-a demonstrat eficacitatea și eficiența. O evaluare intermediară a Agenției Executive pentru Sănătatea Publică (cunoscută din iulie 2008 sub denumirea de Agenția Executivă pentru Sănătate și Consumatori) a fost realizată de consultanți externi. Raportul final din decembrie 2010 a arătat că sarcinile de implementare a programului privind sănătatea publică ar putea fi efectuate mai eficient de către agenție, asigurând în același timp gestionarea globală de către Comisie a respectivelor programe și măsuri ale Uniunii.

(7)

În comunicarea sa din 29 iunie 2011 intitulată „Un buget pentru Europa 2020” (13), Comisia a propus utilizarea opțiunii de recurgere pe scară mai largă la agențiile executive existente pentru punerea în aplicare a programelor Uniunii în următorul cadru financiar multianual.

(8)

Analiza costuri-beneficii (14) realizată în conformitate cu articolul 3 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 58/2003 a arătat că încredințarea către o agenție a sarcinilor de implementare a Programului privind protecția consumatorilor, a Programului privind sănătatea publică și a măsurilor de formare profesională în domeniul siguranței alimentare ar genera beneficii calitative și cantitative semnificative în comparație cu scenariul gestionării în intern, caz în care toate aspectele noilor programe ar fi gestionate în intern, de către Comisie. Cele trei programe succesoare sunt în conformitate cu mandatul și misiunea agenției și reprezintă o continuare a activităților agenției. Agenția a acumulat competență, experiență și capacitate în ceea ce privește gestionarea programelor respective de-a lungul mai multor ani. Prin urmare, Comisia, precum și beneficiarii programului, ar beneficia de expertiza și experiența acumulată de agenție și de câștigurile în productivitate rezultante, în particular de o gestionare de înaltă calitate a programelor, de o simplificare a procedurilor și de o mai bună prestare a serviciilor materializate în încheierea mai rapidă a contractelor și în plăți mai rapide. De-a lungul timpului, agenția a dezvoltat modalități eficiente pentru asigurarea proximității beneficiarilor și un nivel înalt de vizibilitate a Uniunii ca promotor al programelor în cauză. Delegarea către agenție a gestionării programelor ar asigura continuitatea activităților pentru beneficiarii și pentru toate părțile interesate de programele a căror gestionare a fost delegată în prezent. Prin urmare, trecerea la o gestionare în intern ar avea efect perturbativ. Delegarea către agenție a gestionării programelor este estimată să genereze economii în valoare de 14 milioane EUR în perioada 2014-2024 în comparație cu scenariul gestionării în intern.

(9)

Pentru a oferi agențiilor executive o identitate coerentă, în momentul în care le-a stabilit noile mandate, Comisia a grupat activitatea, în măsura posibilului, pe domenii tematice de politici.

(10)

Gestionarea Programului privind Sănătatea Publică pentru perioada 2008-2013 adoptat prin Decizia nr. 1350/2007/CE, a Programului privind protecția consumatorilor pentru perioada 2007-2013 adoptat prin Decizia 1926/2006/CE, a măsurilor de formare profesională în domeniul siguranței alimentare vizate de Directiva 2000/29/CE, de Regulamentul (CE) nr. 882/2004, de Regulamentul (CE) nr. 1905/2006 și de Decizia C(2012) 1548 și gestionarea acordului cu ANEC reglementată prin Regulamentul (UE) nr. 1025/2012, toate fiind în prezent implementate de către agenție, precum și gestionarea Programului privind protecția consumatorilor pentru perioada 2014-2020 (15), a Programului privind sănătatea publică pentru perioada 2014-2020 (16) și a măsurilor de formare profesională în domeniul siguranței alimentare vizate de Regulamentul (CE) nr. 882/2004 și de Directiva 2000/29/CE implică implementarea proiectelor tehnice care nu implică decizii politice și care necesită un nivel înalt de expertiză financiară și tehnică pe întreaga durată de desfășurare a proiectului.

(11)

Agenția ar trebui să fie responsabilă de furnizarea de servicii de sprijin administrativ și logistic, în special în situațiile în care centralizarea respectivelor servicii de sprijin ar genera câștiguri suplimentare în ceea ce privește rentabilitatea și economiile de scară.

(12)

Pentru a se asigura o implementare consecventă în timp a prezentei decizii și a programelor în cauză este necesar să se asigure faptul că agenția își îndeplinește sarcinile de implementare a programelor respective de la data intrării lor în vigoare, dacă acesta va fi cazul.

(13)

Ar trebui înființată Agenția Executivă pentru Consumatori, Sănătate și Alimente. Ea ar trebui să înlocuiască și să succeadă agenției executive înființate prin Decizia 2004/858/CE. Ea ar trebui să funcționeze în conformitate cu statutul general prezentat în Regulamentul (CE) nr. 58/2003.

(14)

Prin urmare, Decizia 2004/858/CE ar trebui abrogată și ar trebui prevăzute dispoziții tranzitorii.

(15)

Măsurile prevăzute în prezenta decizie sunt conforme cu avizul Comitetului pentru agenții executive,

(a)

Programul privind protecția consumatorilor, pentru perioada 2014-2020;

(b)

Programul privind sănătatea publică, pentru perioada 2014-2020;

(c)

măsurile de formare profesională în domeniul siguranței alimentare, care fac obiectul Directivei 2000/29/CE și al Regulamentului (CE) nr. 882/2004.

(a)

Programul privind protecția consumatorilor, pentru perioada 2007-2013;

(b)

Programul privind sănătatea publică, pentru perioada 2008-2013;

(c)

măsurile de formare profesională în domeniul siguranței alimentare care fac obiectul Directivei 2000/29/CE, al Regulamentului (CE) nr. 882/2004, al Regulamentului (CE) nr. 1905/2006 și al Deciziei C(2012) 1548;

(d)

gestionarea acordului cu ANEC, vocea consumatorului european în materie de standardizare, reglementat prin Regulamentul (UE) nr. 1025/2012.

(a)

gestionarea tuturor sau doar a unor etape ale implementării programelor și a tuturor sau doar a unor faze din întreaga perioadă de desfășurare a unor proiecte specifice pe baza programelor de lucru relevante adoptate de Comisie, în situația în care Comisia a împuternicit-o în acest sens prin actul de delegare;

(b)

adoptarea instrumentelor de execuție bugetară pentru venituri și cheltuieli și efectuarea tuturor operațiunilor necesare pentru gestionarea programului, în situația în care Comisia a împuternicit-o în acest sens prin actul de delegare;

(c)

acordarea de sprijin în implementarea programului, în situația în care Comisia a împuternicit-o în acest sens prin actul de delegare.

18.12.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 341/73

(1)

Regulamentul (CE) nr. 58/2003 împuternicește Comisia să delege competențe agențiilor executive, în vederea aplicării parțiale sau integrale a unui program sau proiect al Uniunii, în numele său și pe răspunderea sa.

(2)

Încredințarea sarcinilor de punere în aplicare ale programului agențiilor executive are scopul de a-i permite Comisiei să se concentreze asupra activităților și funcțiilor sale prioritare care nu pot fi externalizate, fără a renunța la controlul și la responsabilitatea finală pentru activitățile gestionate de agențiile executive.

(3)

Delegarea sarcinilor legate de punerea în aplicare a programului către o agenție executivă necesită o delimitare clară între etapele de programare, care implică o largă marjă de discreție în efectuarea unei alegeri motivată de considerente politice, aceasta fiind realizată de Comisie, și punerea în aplicare a programului, care ar trebui să fie încredințată agenției executive.

(4)

Prin Decizia 2004/20/CE (2), Comisia a instituit Agenția Executivă pentru Energia Inteligentă (denumită în continuare „agenția”) și i-a încredințat gestionarea acțiunilor comunitare în domeniul energiei regenerabile și al eficienței energetice.

(5)

Ulterior, Comisia a modificat mandatul agenției prin Decizia 2007/372/CE (3) extinzându-l la gestionarea de noi proiecte și programe în domeniul inovării, al spiritului antreprenorial și al mobilității și schimbându-i denumirea în Agenția Executivă pentru Competitivitate și Inovare.

(6)

Agenția înființată prin Decizia 2004/20/CE a demonstrat că externalizarea gestionării anumitor programe operaționale specifice a permis direcțiilor generale de tutelă să se concentreze asupra aspectelor politice ale programelor. Având în vedere persistența constrângerilor bugetare ale UE, delegarea de sarcini către o agenție executivă se dovedește a fi mai eficientă din punctul de vedere al costurilor. Cele două evaluări intermediare ale agenției au demonstrat faptul că, în general, agenția funcționează bine și constituie un mecanism eficient și eficace de punere în aplicare a inițiativelor care țin de responsabilitatea sa operațională.

(7)

În comunicarea sa din 29 iunie 2011 intitulată „Un buget pentru Europa 2020” (4), Comisia a propus utilizarea opțiunii de a recurge pe scară mai largă la agențiile executive existente pentru punerea în aplicare a programelor Uniunii în următorul cadru financiar multianual.

(8)

Analiza costuri-beneficii (5) realizată în conformitate cu articolul 3 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 58/2003 a arătat că costurile preconizate vor fi de 295 milioane EUR, față de 399 milioane EUR în cazul scenariului de gestionare în intern. În ceea ce privește beneficiile, sunt preconizate economii de 104 milioane EUR, prin punerea în aplicare a scenariului externalizării către agenție în comparație cu scenariul gestionării în intern. În plus, alinierea mai coerentă a portofoliilor de programe la competențele esențiale ale agenției și la identitatea sa consacrată va duce la importante beneficii calitative. Analiza a demonstrat că, prin îmbinarea gestionării Programului-cadru pentru cercetare și inovare Orizont 2020 (2014-2020) (6) (denumit în continuare „Orizont 2020”), a Programului pentru competitivitatea întreprinderilor și întreprinderile mici și mijlocii (2014-2020) (7) (denumit în continuare „COSME”) și a Programului pentru mediu și politici climatice (8) (denumit în continuare „LIFE”), agenția va beneficia de sinergii, de o simplificare și de economii de scară. Punerea în comun a tuturor aspectelor „instrumentului pentru IMM-uri” din cadrul Orizont 2020 va oferi în plus un punct unic de acces la beneficiarii potențiali și va garanta o coerență a furnizării serviciilor. În cadrul Fondului european pentru pescuit și afaceri maritime (9) (denumit în continuare „FEPAM”), acțiunile preconizate în cadrul componentei politicii maritime integrate corespund bine profilului actual al agenției legat de inovare și competitivitate. Transferul gestionării moștenirii programului Marco Polo (2007-2013) către Agenția Executivă pentru Inovare și Rețele va permite centralizarea și mai accentuată a gestionării programelor de infrastructură pentru transporturi în cadrul agenției menționate anterior și, prin urmare, va oferi beneficiarilor un punct de acces unic la finanțare.

(9)

Pentru a conferi agențiilor executive o identitate coerentă, cu ocazia stabilirii noilor lor mandate și în măsura posibilului, Comisia a regrupat lucrările pe domenii tematice politice.

(10)

Agenția ar trebui să fie însărcinată cu gestionarea programului LIFE, succesorul programului precedent LIFE+, care în baza cadrului financiar multianual (2007-2013) este gestionat la nivel intern de către Comisie. Gestionarea programului „LIFE” implică punerea în aplicare a unor proiecte cu caracter tehnic care nu implică decizii politice și necesită un nivel ridicat de expertiză tehnică și financiară pe întregul ciclu de viață al proiectului. LIFE este caracterizat prin proiecte care generează un număr mare de operațiuni omogene și standardizate.

(11)

Ar fi oportun să se încredințeze agenției gestionarea unor componente ale programului COSME care succedă părților din Programul pentru spirit antreprenorial și inovare din cadrul Programului-cadru pentru competitivitate și inovare 2007-2013 (10) (denumit în continuare CIP), care sunt actualmente gestionate în parte de către agenție și în parte la nivel intern de către Comisie. Gestionarea părților din programul COSME care urmează să fie delegate agenției implică executarea de proiecte cu caracter tehnic care nu implică decizii de natură politică și necesită un nivel ridicat de expertiză tehnică și financiară pe întregul ciclu de viață al proiectului. Unele părți din programul COSME sunt caracterizate prin proiecte care generează un număr mare de operațiuni omogene și standardizate.

(12)

Agenția ar trebui să fie însărcinată cu gestionarea unor componente din FEPAM în domeniul politicii maritime integrate (PMI), controlul și consultanța și cunoștințe științifice, care succedă unor activități similare gestionate la nivel intern de către Comisie în baza cadrului financiar multianual (2007-2013). Gestionarea FEPAM implică executarea unor proiecte cu caracter tehnic care nu implică decizii de natură politică și necesită un nivel ridicat de expertiză tehnică și financiară pe întregul ciclu de viață al proiectului.

(13)

Agenția ar trebui să fie însărcinată cu gestionarea următoarelor componente ale „Orizont 2020”:

(14)

Ar fi oportun să se încredințeze agenției gestionarea moștenirilor acțiunilor care i-au fost deja delegate ca parte din CIP în baza cadrului financiar multianual (2007-2013): Programul „Energie Inteligentă – Europa (IEE II)”, „Rețeaua întreprinderilor europene”, „Portalul Europa ta – Întreprinderi”, „Serviciul european de asistență pentru DPI”, „Inițiativa privind ecoinovarea” și „Proiectul IPorta”.

(15)

Agenția ar trebui să fie responsabilă de furnizarea de servicii de sprijin administrativ și logistic în special acolo unde centralizarea acestor servicii de sprijin ar duce la câștiguri suplimentare de rentabilitate și la economii de scară.

(16)

Ar trebui să fie înființată Agenția Executivă pentru Întreprinderi Mici și Mijlocii. Ea ar trebui să înlocuiască și să succeadă agenției instituite prin Decizia 2004/20/CE, astfel cum a fost modificată prin Decizia 2007/372/CE. Ea ar trebui să funcționeze în conformitate cu statutul general prevăzut în Regulamentul (CE) nr. 58/2003.

(17)

Deciziile 2004/20/CE și 2007/372/CE ar trebui abrogate și ar trebui prevăzute dispoziții tranzitorii.

(18)

Măsurile prevăzute în prezenta decizie sunt conforme cu avizul Comitetului pentru agenții executive,

(a)

Programul pentru competitivitatea întreprinderilor și întreprinderile mici și mijlocii (COSME) (2014-2020) (11);

(b)

Programul pentru mediu și politici climatice (LIFE) 2014-2020 (12);

(c)

Fondul european pentru pescuit și afaceri maritime (FEPAM) (13), inclusiv politica maritimă integrată (PMI), controlul și consultanța și cunoștințele științifice;

(d)

Programul-cadru pentru cercetare și inovare pentru perioada 2014-2020 (Orizont 2020) (14) – părți ale „Componentei II – Poziția de lider în sectorul industrial” și ale „Componentei III – Provocări societale”.

(a)

programul „Energie inteligentă – Europa” (IEE II);

(b)

„Inițiativa privind ecoinovarea”:

(c)

„Rețeaua întreprinderilor europene”;

(d)

„Portalul Europa ta – Întreprinderi”

(e)

„Serviciul european de asistenta pentru DPI”;

(f)

„Proiectul IPorta”.

(a)

gestionarea unora sau a tuturor etapelor de punere în aplicare ale programului și a unora sau a tuturor etapelor ciclului de viață al anumitor proiecte specifice pe baza programelor de lucru relevante adoptate de Comisie, în cazul în care Comisia a împuternicit agenția în acest sens în actul de delegare;

(b)

adoptarea instrumentelor de execuție bugetară pentru venituri și cheltuieli și executarea tuturor operațiunilor necesare gestionării programului, în cazul în care Comisia a împuternicit agenția în acest sens în actul de delegare;

(c)

acordarea de sprijin în ceea ce privește punerea în aplicare a programelor în cazul în care Comisia a împuternicit agenția în acest sens în actul de delegare.